Catedrala romano-catolică şi palatul episcopal din Alba Iulia. Arheologie şi istorie. Catalog de...

Alba Iulia,

În anul milenar al arhidiecezei noastre,

de Sărbătoarea Înălţării la cer,

Arhiepiscop Jakubinyi György

Editura ALTIPAlba Iulia

ISBN 978-973-117-220-0

9 789731 172200

CATEDRALA ROMANO-CATOLICĂ ŞI PALATUL EPISCOPAL DIN ALBA IULIA

ARHEOLOGIE ŞI ISTORIE

THE ROMAN CATHOLIC CATHEDRAL AND THE EPISCOPAL PALACE IN ALBA IULIA

ARCHAEOLOGY AND HISTORY

A GYULAFEHÉRVÁRI RÓMAI KATOLIKUS SZÉKESEGYHÁZ ÉS PÜSPÖKI PALOTA

RÉGÉSZET ÉS TÖRTÉNELEM

Exhibition honoring

The Millennium Jubilee of the

Catholic Episcopacy of Transylvania

The National Union Museum

Alba Iulia, June-July 2009

Primăria Municipiului

Alba Iulia

Arhiepiscopia romano-catolică

Alba Iulia

Asociaţia Culturală Hieronymus

Braşov

Muzeul Naţional al Unirii

Alba Iulia

Direcţia Judeţeană pentru Cultură,

Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional - Alba

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

CATEDRALA ROMANO -CATOLICĂ ŞI PALATUL EPISCOPAL DIN ALBA IULIA :ARHEOLOGIE ŞI ISTORIE. EXPOZIŢIE(2009 ; Alba-Iulia)

Catedrala Romano-Catolică şi Palatul Episcopal din Alba Iulia :arheologie şi istorie = The Roman Catholic Cathedral ant the Episcopal Palace in Alba Iulia : archaeology and history = A Gyulafehérvári Római Katolikus Székesegyház és Püspöki Palota : régészet

és történelem : exihibition honoring The Millennium Jubilee of the Catholic Episcopacy of Transylvania : Alba Iulia, The National Union Museum, June -July 2009 / ed.: Daniela Marcu Istrate ; trad. maghiară: Kerekes György, Andrea Gáll, Kémenes Mónika, trad. eng.: Delia Maria Roman. - Alba-Iulia : Altip, 2009

ISBN 978-973-117-220-0

I. Marcu Istrate, Daniela (ed.) II. Kerekes György (trad.)III. Gáll Andrea (trad.) IV. Kémenes Mónika (trad.) V. Roman, Delia Mar ia (trad.)

94(498 Alba-Iulia)

Editura ALTIPAlba Iulia

CATEDRALA ROMANO-CATOLICĂ ŞI PALATUL EPISCOPAL DIN ALBA IULIA

ARHEOLOGIE ŞI ISTORIE

catalog de expoziţie

Editor:Daniela Marcu Istrate

Alba Iulia 2009

Expoziţie organizată de: Daniela Marcu Istrate, Angel Istrate, Anca Matiş

Autorii textelor: Mihaela Ciauşescu (MC), Sorin Cociş (SC), Monica Dejan (MD), Tamás Emödi (TE), Cristian Găzdac (CG), Angel Istrate (AI), Daniela Marcu Istrate (DMI), Anca Matiş (AM), Daniela Tănase (DT), Péter Levente Szőcs (SPL)

Fotografii: Călin Şuteu (CS), George Dumitriu (GD), Angel Istrate (AI)

Grafică: Călin Şuteu

Restaurare - conservare:Dan Anghel, Daniela Ciugudean, Sorin Şerban

Traducere în limba engleză: Delia Maria Roman

Traducere în limba maghiară: Kerekes Győrgy, Gáll Andrea, Kemenes Mónika, Tamás Emödi

Coperta: Statuetă din sec. XIII - XIV. Foto Călin Şuteu.

© copyright Daniela Marcu Istrate et alii, 2009© copyright Asociaţia Culturală Hieronymus 2009www.hieronymus.ro

A GYULAFEHÉRVÁRI RÓMAI KATOLIKUS SZÉKESEGYHÁZ ÉS PÜSPÖKI PALOTA

RÉGÉSZET ÉS TÖRTÉNELEM

kiállítási katalógus

Kiadó:Daniela Marcu Istrate

Gyulafehérvár 2009

Kiállítás rendezői:Daniela Marcu Istrate, Angel Istrate, Anca Matiş

Szerzők:Mihaela Ciauşescu (MC), Sorin Cociş (SC), Monica Dejan (MD), Emődi Tamás (TE), Cristian Găzdac (CG), Angel Istrate (AI), Daniela Marcu Istrate (DMI), Anca Matiş (AM), Daniela Tănase (DT), Szőcs Péter Levente (SPL)

Fotók:Călin Şuteu (CS), George Dumitriu (GD), Angel Istrate (AI)

Grafika:Călin Şuteu

Restaurálás - konzerválás:Dan Anghel, Daniela Ciugudean, Sorin Şerban

Angol fordítás:Delia Maria Roman

Magyar fordítás:Kerekes György, Gál Andrea, Kemenes Mónika, Emődi Tamás

Borító: Szobor, XIII - XIV. század. Fotó: Călin Şuteu


í

Editor:Daniela Marcu Istrate

Alba Iulia 2009

THE ROMAN CATHOLIC CATHEDRAL AND THE EPISCOPAL PALACE IN ALBA IULIA

ARCHAEOLOGY AND HISTORY

exhibition catalogue

Exhibition organized by: Daniela Marcu Istrate, Angel Istrate, Anca Matiş

Authors: Mihaela Ciauşescu (MC), Sorin Cociş (SC), Monica Dejan (MD), Tamás Emödi (TE), Cristian Găzdac (CG), Angel Istrate (AI), Daniela Marcu Istrate (DMI), Anca Matiş (AM), Daniela Tănase (DT), Péter Levente Szőcs (SPL)

Photos:Călin Şuteu (CS), George Dumitriu (GD), Angel Istrate (AI)

Graphics: Călin Şuteu

Conservation, preservation: Dan Anghel, Daniela Ciugudean, Sorin Şerban

English translation: Delia Maria Roman

Hungarian translation: Kerekes Győrgy, Gáll Andrea, Kemenes Mónika, Tamás Emödi

Cover: XIII - XIVth Century statuette. Photo Călin Şuteu.


6

CUPRINS

CUVÂNT ÎNAINTE .............................................................. 7

DESPRE CETATEA ALBA IULIA ........................................ 9

DESPRE CERCETĂRILE ARHEOLOGICE ........................ 11

MONEDELE DESCOPERITE .............................................. 14

RESTAURAREA MATERIALELOR ................................... 17

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ .............................................. 21

DESPRE ORGANIZAREA CATALOGULUI ..................... 23

CATALOGUL MATERIALELOR ....................................... 24

7

CUVÂNT ÎNAINTE

Obiectele descoperite în săpăturile arheologice

reprezintă argumentul material al unui trecut pe care

încercăm să îl reconstituim apelând la această ştiinţă

auxiliară a istoriei: arheologia.

Săpăturile arheologice sunt de multe feluri şi

deseori întâmplarea joacă un rol mai important decât ne-

am putea aştepta. Sunt săpături sărace, din care reuşim să

recuperăm puţine obiecte, iar încheierile de specialitate

trebuie să se bazeze în principal pe analiza depunerilor de

pământ şi eventual a ruinelor. Sunt, desigur, săpături

bogate, în care avem şansa să descoperim obiecte

arheologice care ne ajută în interpretări şi alcătuiesc

totodată un patrimoniu important pentru generaţiile

viitoare.

Săpăturile arheologice din colţul sud-vestic al

cetăţii Alba Iulia au fost de trei ori norocoase. A fost o

mare şansă pentru arheologi să se poată apropia, chiar şi

cu restricţii, de clădiri a căror importanţă istorică, artistică

şi arhitecturală se păstrează intactă de atâtea secole. A fost

o mare şansă ca din cercetarea unor suprafeţe atât de mici

să rezulte atât de multe obiecte arheologice, monede,

podoabe, arme, unelte, vase, cahle de sobă sau plăci

decorative. Multe dintre acestea au o valoare care

depăşeşte cu mult dimensiunile lor reale. Altele sunt însă

destul de sugestive pentru a transmite o parte din mesajul

pe care îl poartă fără a avea nevoie de intermedierea unui

specialist. Majoritatea sunt fragmentare, puţine pot fi

reconstituite în forma lor iniţială. Dar, în ansamblu, aceste

obiecte descriu istoria de două milenii a cetăţii Alba Iulia şi

istoria de un mileniu a clădirilor episcopiei catolice, fără să

fie necesare prea multe cuvinte.

În al treilea rând, este cu siguranţă o mare şansă să

putem prezenta publicului rezultatele săpăturilor

arheologice într-un moment aniversar, când sărbătorim

împlinirea unui mileniu de la înfiinţarea Episcopiei

catolice a Transilvaniei. Expoziţia încearcă să creioneze

istoria acestui mileniu cu ajutorul obiectelor pe care cei

legaţi într-un fel sau altul de această instituţie le-au folosit

la un moment dat, le-au depus în morminte, le-au pierdut,

le-au ascuns sau le-au aruncat. Fiecare dintre aceste piese

reprezintă o treaptă în plus în efortul nostru de a

reconstitui epocile trecute, despre care mereu ni se pare că

nu suntem destul de informaţi.

***

Organizarea unei expoziţii cu rezultatele

cercetărilor arheologice este o întâmplare firească, la

capătul a 10 ani de la deschiderea şantierului, timp în care

au fost organizate tot atâtea campanii de cercetare

preventivă şi supraveghere arheologică. Propunerea pe

8

care am făcut-o în acest sens a fost susţinută constant şi cu

mult interes de Arhiepiscopia romano catolică, chiar şi în

condiţiile în care finalizarea s-a dovedit mai complicată

decât ne-am fi aşteptat. Sunt onorată să mulţumesc şi în

acest mod excelenţei sale domnului arhiepiscop Jakubinyi

György pentru încrederea acordată în această împrejurare.

De asemenea sprijinul domnului director Szász János a fost

un suport moral important pe tot parcursul derulării

acestei misiuni.

Proiectul expoziţiei nu putea ajunge la final fără

participarea şi ajutorul constant al Muzeului Naţional al

Unirii, care găzduieşte de altfel acest eveniment în primele

luni ale verii anului 2009. Mulţumiri speciale se îndreaptă

către conducerea muzeului, către specialiştii laboratorului

de restaurare, către ceilalţi colegi care au fost aproape de

noi într-un fel sau altul.

Prelucrarea şi selecţia materialului, conservarea şi

restaurarea pieselor, realizarea şi prelucrarea fotografiilor,

redactarea acestui catalog şi organizarea expoziţiei

însumează munca susţinută a unui mare număr de

specialişti, care au încheiat o astfel de performanţă într-un

timp nu foarte generos. Închiderea ediţiei a fost susţinută,

cu multă dăruire, de Anca Matiş, Călin Şuteu, Delia Maria

Roman, Andrea Gál şi Teleki Gábor, către care se îndreaptă

mulţumirile speciale ale editorului.

Tuturor celor care se regăsesc în paginile acestei

cărţi le sunt recunoscătoare pentru efortul depus şi sper ca

această experienţă să fie benefică atât celor care au

construit-o cât şi celor cărora li se adresează.

Daniela Marcu Istrate

9

DESPRE CETATEA ALBA IULIA

Alba Iulia are o rezonanţă magică în istoriografia

noastră, cu o încărcătură materială şi spirituală căreia nu îi putem opune nimic comparabil. Prin incredibila continuitate de locuire, atât de evidentă din epoca romană şi până în prezent, prin refolosirea castrului roman până în jurul anului 1700, prin faptul că în mod repetat a fost un centru de putere pentru o regiune cu limite geografice variabile, Alba Iulia este fără îndoială un sit unic. Cele mai semnificative momente din istoria acestor ţinuturi izvorăsc sau cel puţin gravitează în jurul Albei: a fost într-o perioadă locul cel mai important al provinciei romane, a fost centrul unei formaţiuni politice locale şi poate al voievodatului Transilvaniei, a jucat un rol strategic în extinderea regatului maghiar în zonă, devenind sediul Episcopiei catolice a Transilvaniei, apoi centrul politic al principatului şi unul dintre cele mai importante centre militare habsburgice - pentru a nu puncta decât acele momente de vârf până în zorii epocii moderne.

Cetatea propriu-zisă îşi are începuturile certe în epoca romană, când pe terasa înaltă a Mureşului, într-un loc ales cu o inspiraţie desăvârşită, s-a început edificarea castrului Legiunii XIII Gemina, ce avea să devină cea mai importantă fortificaţie romană din Dacia.

După abandonarea provinciei, viaţa a continuat atât în interiorul fortificaţiei cât şi în exterior, fiind documentate numeroase vestigii din perioada post-romană până în sec. al XI-lea. Urme de locuire din sec. VIII-IX au fost identificate şi pe teritoriul cetăţii, iar numeroasele descoperiri funerare atestă şi ele o continuitate de locuire, o populaţie densă şi majoritar creştină încă din secolul al IX-lea.

Amplasarea strategică într-o zonă foarte circulată, prezenţa încă impunătoare a fortificaţiei „albe”, faptul că avea aproape o tradiţie ca şi centru de putere, acestea şi probabil altele care ne scapă au determinat regalitatea

maghiară să facă din Alba un important punct de sprijin pentru extinderea şi organizarea sa. Aici au fost concentrate cele mai importante forme de administraţie precum şi cele de organizare ecleziastică: sediul episcopiei Transilvaniei, cetate regală, centrul celui mai întins comitat şi foarte probabil sediul oficial al primilor voievozi.

Înfiinţarea episcopiei este atribuită în mod tradiţional regelui Ştefan I (1009), dar primul episcop menţionat în documente este abia Simion în anul 1111. Primele construcţii legate de episcopie reprezintă un subiect asupra căruia literatura de specialitate nu s-a pus în totalitate de acord. Se pare că primul lăcaş de cult a fost o bisericuţă-sală construită pe platoul din faţa catedralei actuale în secolul al XI-lea. În secolul următor a funcţionat o catedrală edificată în stil romanic, având pe partea sudică o rotondă-baptisteriu, iar înainte de anul 1200 a fost deschis şantierul catedralei actuale. În legătură cu acestea s-au dezvoltat celelalte construcţii care fac posibilă funcţionarea unei instituţii de acest rang, în principal palatul episcopal şi anexele sale.

Prima menţiune a cetăţii medievale datează din 1206, dar ce însemna exact termenul de cetate în acel moment istoric, rămâne deocamdată mai mult o întrebare. Faptul că la mijlocul secolului al XIII-lea la Alba Iulia nu exista o cetate puternică rezultă de altfel şi din uşurinţa cu care tătarii au ocupat-o provocându-i distrugeri catastrofale.

Cercetătorii sunt de acord că fortificaţia medievală a suprapus castrul roman în diferite proporţii. Iniţial, este foarte probabil că locuirea medievală s-a dezvoltat în special în colţul de sud-vest al acestuia, izolându-se un perimetru mai mic, care putea fi apărat mai uşor. În anul 1349 este de altfel menţionată „cetatea sus zisei biserici” din Alba Iulia, ceea ce sugerează de asemenea o zonă restrânsă în jurul catedralei şi palatului episcopal. La mijlocul sec. XV este menţionată în documente cetatea de la Alba Iulia prevăzută cu ziduri şi şanţuri, iar în 1461 sunt menţionate porţile de pe laturile de est (poarta Sf.

10

Gheorghe, numită poarta capitlului) şi de vest (poarta Sf. Mihail, a episcopului), ceea ce arată extinderea fortificaţiei spre nord şi est, până la o limită ce nu o putem preciza, dar o presupunem identică cu cea romană.

De la mijlocul sec. al XVI-lea Alba Iulia a devenit în mod firesc centrul principatului Transilvaniei, iar prin secularizare proprietăţile episcopiei au revenit principelui. După această dată informaţiile noastre despre cetate sporesc considerabil, pe baza documentelor scrise şi a releveelor. Cele din urmă sunt de altfel şi cele mai importante izvoare pentru istoria cetăţii în veacurile XVI-XVIII, în mod special cele datorate lui Luigi Ferdinando Marsigli (1687), Giovanni Morando Visconti (1711) şi Conrad Ferdinand Weiss (1736).

În epoca principatului s-a avut în vedere un proiect grandios de fortificare, cu platforme de pământ pentru tunuri în cele patru colţuri şi un eventual bastion pentagonal în colţul de sud-vest, dar lucrările se pare că au fost doar începute pe latura sudică. Cetatea a suferit mai multe distrugeri în anii 1600-1603, în legătură cu evenimentele promovate de Mihai Viteazul, şi a rămas în paragină până în timpul principelui Gabriel Bethlen, care s-a ocupat de refacerea şi întărirea fortificaţiilor încă de la începutul domniei. Cea mai fastuoasă realizare a acestui principe se regăseşte însă în remodelarea palatului episcopal care a fost extins spre est şi transformat într-un monumental palat princiar. Lucrările au fost continuate şi de urmaşii săi, prima jumătate a sec. XVII fiind într-adevăr o perioadă de maximă dezvoltare a cetăţii şi mai ales a acelor clădiri ce ne interesează aici în mod deosebit. Din păcate această strălucire a avut o existenţă scurtă, cetatea şi clădirile fiind grav afectate de atacul turcesc din 1658 şi de cele care i-au urmat în 1661 şi 1662. Cronicarii au fost impresionaţi de distrugerile masive petrecute într-un timp relativ scurt, în urma cărora cetatea rămasă în paragină nu şi-a mai revenit niciodată, astfel că principele Mihail Apafi a preferat să locuiască la Făgăraş.

Starea cetăţii de la finele secolului al XVII-lea poate fi reconstituită pe baza releveului din 1687. Fortificaţia de formă pătrată o suprapunea fără îndoială pe cea romană, refolosind chiar o parte dintre turnurile ei. Pe latura de sud se află cele două bastioane din etapa Bethlen iar pe latura de nord sunt desenate două turnuri interioare cu plan rectangular. În această formă se prezenta cetatea atunci când a fost cedată armatei habsburgice în 1687 (tratatul de la Blaj), cu puţin timp înainte de deschiderea şantierului fortificaţiei în stil Vauban.

Planurile pentru realizarea acesteia au fost aprobate în 1714 iar lucrările efective au fost începute la 4 noiembrie 1715, în prezenţa generalului Steinville. Fortificaţia medievală a fost în mare parte distrusă, ca de altfel şi o parte a oraşului. Din amenajările defensive anterioare s-a păstrat latura de sud cu cele două bastioane, parţial afectate de includerea lor în sistemul Vauban, iar din latura de vest doar acele fragmente ce coincid cu peretele palatului episcopal. Colţul de sud-vest, corespunzând complexului romano-catolic (actuala catedrală şi palatul episcopal) a traversat această epocă fără deranjamente majore şi a rămas până astăzi podoaba cea mai importantă a cetăţii.


11

DESPRE CERCETĂRILE

ARHEOLOGICE Lucrările de restaurare efectuate în anii 2000-2008

asupra clădirilor ce aparţin Arhiepiscopiei romano-catolice au fost asistate de o echipă de arheologi, care s-a îngrijit de ocrotirea, cercetarea şi gestionarea patrimoniului arheologic din colţul sud-vestic al cetăţii Alba Iulia. Nu s-a realizat o cercetare arheologică propriu-zisă, sistematică, care să urmărească obiective ştiinţifice organizând o săpătură coerentă, ci doar investigaţii minimale specifice monumentelor istorice. Programul cercetărilor a fost mereu dependent de celelalte lucrări, de priorităţile şantierului de restaurare, de refacerea sistemului de instalaţii şi de reorganizarea terenului din jurul catedralei. Intervenţiile efectuate sub nivelul terenului au fost de obicei precedate de o cercetare arheologică preventivă şi deseori supravegheate de specialişti până la finalizare.

Şantierul a debutat în anul 2000, când principalul front de lucru s-a aflat în interiorul turnului de nord-vest al catedralei, câteva sondaje fiind de asemenea efectuate pe latura de sud a sacristiei şi pe faţada dinspre catedrală a palatului. Campania din anul 2001 s-a desfăşurat în două etape, concentrată fiind în principal în aceleaşi sectoare, sacristia catedralei şi faţada nordică a palatului episcopal. Săpături ample s-au desfăşurat în anul 2002 pe faţada nordică a palatului episcopal, legate de amenajarea unui dren şi de refacerea canalizărilor pluviale. Această campanie a fost deosebit de importantă deoarece, prin desfacerea unor suprafeţe mai mari, s-a permis arheologilor să acumuleze un set amplu de informaţii pe baza cărora a fost construită matricea stratigrafică a sitului.

În anul 2003 s-a lucrat în exteriorul sacristiei baroce, ale cărei fundaţii au fost subzidite, iar în 2004 a fost finalizată cercetarea acestei încăperi prin săpături interioare. În acelaşi an s-a efectuat un prim sondaj în

interiorul capelei Lázai şi au fost realizate câteva săpături pe latura de sud a palatului episcopal, în grădina acestuia.

Anul 2007 a adus o altă ocazie favorabilă arheologiei, datorită săpăturilor extinse din jurul catedralei şi dintre aceasta şi palat pentru refacerea canalizării principale. Excavaţiile realizate de constructor pe traseul vechii canalizări, au fost supravegheate arheologic; în condiţiile descoperirii unor vestigii, săpătura a fost uşor extinsă pentru delimitarea şi înregistrarea corectă a acestora. Traseele noi, inclusiv racordurile dinspre clădirile palatului princiar (cazarma) au fost precedate de o cercetare preventivă. Campania din anul 2008 s-a limitat la interiorul palatului episcopal, fiind cercetat corpul cel mai vechi al acestuia, care poate fi pus în relaţie directă cu începuturile episcopiei.

Pe ansamblu, în cei 10 ani de la re-deschiderea şantierului arheologic, au fost cercetate suprafeţe mici, limitate cu mare stricteţe la interesul general al clădirilor episcopale. Deşi acestea abia se observă pe un plan general al sitului, rezultatele obţinute au fost consistente: numeroase vestigii, fie ele ruine, morminte, straturi, complexe sau obiecte au fost scoase din pământ, luminând astfel unghere mai puţin sau deloc cunoscute din istoria complicată a colţului sud-vestic al cetăţii din Alba Iulia, începând din epoca romană şi până în zorii secolului al XVIII-lea. Această suprafaţă pare să fi fost permanent preferată de către constructori, astfel că numeroase structuri se suprapun şi se înlocuiesc una pe cealaltă făcând epocile deseori greu de delimitat. Cele mai importante contribuţii se referă fără îndoială la cele două clădiri legate de funcţionarea episcopiei romano-catolice.

Din epoca romană a fost cercetat un fragment din latura de vest a castrului şi s-a descoperit că aceasta era prevăzută cu un turn intermediar uşor decroşat în planul exterior. S-a stabilit că zidul de incintă a fost menţinut ca fortificaţie până cel puţin în secolul al XIV-lea, când sistemul de apărare a fost extins în afara lui. Colţul de sud-vest al castrului a fost inclus în clădirile palatului

12

episcopal, fiind folosit ca fundaţie pentru pereţii exteriori ai acestuia. În interiorul castrului au fost evidenţiate urmele mai multor clădiri romane, a căror planimetrie rămâne a fi completată prin cercetări viitoare.

Epoca migraţiilor este reprezentată prin câteva obiecte metalice şi fragmente de ceramică databile în secolele V-VI. O aplică de centură decorată cu păsări afrontate datează de la sfârşitul secolului al VI-lea şi începutul secolului al VII-lea. Din perioada medievală timpurie (sec. IX-X) au fost descoperite urmele unor locuinţe cu podine din lut, o instalaţie menajeră formată dintr-un cuptor pietrar şi groapa de deservire, precum şi fragmente ceramice lucrate manual sau la roata înceată şi decorate prin incizie cu ornamente geometrice. În anul 2002 săpăturile au scos la iveală un mormânt cu ofrandă animală (oase de cal şi bovină) în apropierea căruia se găseau mai multe fragmente de obiecte din fier şi un cercel lunular aparţinând culturii materiale sud-dunărene şi databil în secolele IX-X.

Următorul nivel de locuire se leagă de primele construcţii medievale cu mortar, aparţinând bazilicii ale cărei ruine sunt cuprinse în interiorul bisericii actuale. Şantierul celei din urmă a fost organizat la finele secolului al XII-lea derulându-se pe tot parcursul veacului următor, după cum sugerează cele mai recente studii de specialitate. Planimetria catedralei Sfântul Mihail este cunoscută de multă vreme şi părea exclus ca investigaţiile recente să determine modificări sau completări semnificative în această direcţie. Şi totuşi, un compartiment medieval situat pe partea de sud a bisericii s-a lăsat descoperit abia acum: o sacristie gotică, construită înainte de finele secolului al XIII-lea. Foarte probabil această clădire a avut două nivele, iar colţurile sudice erau susţinute de contraforturi dispuse oblic. Parterul a fost acoperit cu o boltă în cruce pe ogive, a cărei amprentă se păstrează pe peretele romanic.

Alte informaţii noi rezultate din săpăturile din jurul bisericii se referă la turnul de nord-vest, corul gotic şi sacristia barocă: detalierea modului în care au fost

construite, ce transformări au suferit, cum a evoluat nivelul interior de călcare şi sistemul de pardoseli. Săpăturile au evidenţiat de asemenea sistemul de aerisire a fundaţiilor bisericii, realizat în şantierul de restaurare de la începutul secolului XX.

Cele 190 de morminte descoperite aparţin mai multor orizonturi cronologice, fapt dovedit de numeroasele întretăieri şi suprapuneri observate în special în partea de vest a catedralei şi în apropierea sacristiei. Analizând succesiunea verticală a înhumărilor şi relaţiile acestora cu straturile şi cu structurile zidite, au fost delimitate cinci orizonturi cronologice, corespunzând unui interval cuprins între cea de-a doua jumătate a sec. IX şi epoca modernă. Cele mai vechi morminte conţin depuneri rituale, ofrande de animale, şi pot fi datate în secolele IX-X, ele aflându-se într-o relaţie încă obscură cu prezenţa unei populaţii sud-dunărene la Alba Iulia. Cele mai multe morminte sunt însă legate de cimitirul primei catedrale, datat între sfârşitul secolului al XI-lea şi începutul secolului al XIII-lea cu ajutorul obiectelor descoperite în conexiune certă cu scheletele, respectiv: cercei de tâmplă cu un capăt în S, (depuşi câte unul, doi sau chiar trei), cercei simpli, inele pentru deget, brăţări, aplice, mărgele, catarame şi mai rar monede.

Cel de-al treilea orizont cuprinde mormintele cu sarcofag din cărămidă sau piatră prevăzut cu o mică nişă pentru cap, datate la finele secolului al XII-lea şi în prima jumătate a secolului al XIII-lea. Ele aparţin unei populaţii occidentale, probabil meşterilor aduşi pentru construirea catedralei actuale. Celelalte morminte se eşalonează până în jurul anului 1700.

Sub denumirea de palat episcopal/princiar se ascunde un ansamblu de clădiri despre trecutul cărora nu cunoaştem decât foarte puţine lucruri, deoarece sursele scrise le menţionează rar şi fără amănunte, iar cercetările directe au fost limitate. Săpătura arheologică din ultimii ani a ajuns în apropierea palatului în special din exteriorul corpului nordic, pe segmente mici, dar totuşi au fost

13

obţinute informaţii extrem de importante pentru istoria acestui ansamblu. Vom menţiona aici doar faptul că în structura corpului nordic au fost delimitate patru segmente edificate independent în diferite momente istorice, începând de la finele secolului al XII-lea şi până în secolul XX. Componenta cea mai importantă este palatul gotic a cărui construcţie o putem data în ultima parte a secolului al XIV-lea. Ulterior această clădire a fost prevăzută cu diferite anexe (fântână, latrină, un turn circular de scară) şi extinsă spre vest până la zidul de incintă al castrului roman, refolosit de cetatea medievală şi parţial de cea modernă.

Din săpătură au rezultat numeroase obiecte, în special fragmente de vase şi cahle, dar şi obiecte din metal, os şi sticlă, de asemenea peste 300 de monede, acoperind în linii mari întreg intervalul cronologic cuprins între epoca romană şi secolul XX. Cele mai multe vestigii aparţin evului mediu şi epocii moderne, reflectând intensitatea maximă de locuire de după înfiinţarea episcopiei catolice. Din apropierea catedralei sau din contexte legate de aceasta au apărut în mod special obiecte legate de inventarul funerar, iar din interiorul sacristiei provin mai multe obiecte legate de practica religioasă. Numeroase alte obiecte reflectă dotările palatului episcopal şi viaţa cotidiană a celor care făceau posibilă funcţionarea episcopiei.


14

MONEDELE DESCOPERITE Monedele descoperite cu ocazia săpăturilor

arheologice de la Alba Iulia-Catedrala Romano-Catolică şi Palatul Episcopal reflectă importanţa pe care a oraşul încă de a căpătat-o de timpuriu în istoria Ungariei, fapt reflectat şi de procentul covârşitor pe care îl reprezintă monedele ungureşti în cadrul descoperirilor numismatice. Numărul mare de piese numismatice, aproximativ 300 de exemplare, la care se adaugă şi un tezaur monetar, în cea mai mare parte material de dimensiuni reduse, dovedeşte volumul impresionant de muncă pe care l-a presupus săpătura arheologică întinsă de-a lungul a mai multor campanii.

Alături de cele romane, monedele aparţinând straturilor medievale oferă noi informaţii si se adaugă celor deja ştiute din documente, dar şi din descoperirile arheologice, importanţa lor constând în posibilitatea de a oferi indicii de datare a fazelor de construcţie pentru edificiile cercetate, dar şi a necropolei dezvoltate de timpuriu în jurul Catedralei.

Cele mai vechi monede medievale sunt cele ungureşti şi se datează în secolule XI-XII acoperind domniile regilor Koloman (1095-1116), Bela II (1131-1141), Geza II (1141-1162) şi Bela III (1172-1196). La acestea se adaugă un numeros lot de dinari anepigrafi emişi pe parcursul secolului XII, numiţi astfel pentru că monedele de acest tip nu conţin legende prin care să poată fi atribuite în mod cert unuia dintre regii perioadei.

Aparţinând acestei etape, remarcăm două rarităţi numismatice, prima este moneda de bronz (follis) în timpul domniei lui Bela III (1172-1196). Piesa este o apariţie unică în numismatica maghiară prin faptul că a avut ca „sursă de inspiraţie” moneda bizantină de bronz. Legăturile dintre Imperiul Bizantin şi Regatul Ungariei în această perioadă sunt binecunoscute şi au avut urmări atât politice, cât şi economice. Faptul că ducele Bela a locuit la

Constantinopol şi a fost logodit cu fiica lui Manuel I, în calitate de pretendent la tronul Bizanţului, i-a oferit posibilitatea de a cunoaşte modul de viaţă bizantin cu instituţiile şi moravurile sale. Naşterea unui moştenitor care să-i urmeze la tron lui Manuel I şi moartea regelui Ştefan III, l-au readus pe Bela în Ungaria ca rege. A doua piesă este reprezentată un dinar care are pe avers un dragon spre stânga, iar pe revers două păsări cu capul întors una spre cealaltă şi între ele un lujer cu floare de crin. Piesa are reversul asemănător cu o monedă emisă în timpul domniei lui Ştefan V (1270-1272), unde apar figurate două păsări în aproximativ aceeaşi ipostază, dar între ele se află litera ebraică Alef (HL 357). Aversul este complet diferit.

Domnia lui Carol Robert de Anjou (1308-1342) a însemnat o schimbare radicală în politica monetară o dată cu introducerea monedei de aur, dar şi al transformărilor suferite de către moneda de argint. Prin documentul emis la Timişoara la începutul anului 1323, regele înştiinţează capitlul de Alba Iulia de hotărârea pe care a luat-o, la cererea nobilimii nemulţumite de haosul monetar din regat. Se hotăra introducerea unei monede unitare, cu valoare general acceptată în regat. Deşi a fost nevoie de două etape de măsuri, 1323 şi 1338, reforma a avut, în parte, succesul scontat, după cum o arată şi descoperirile de la Alba Iulia unde monedele emise în timpul domniei lui Carol Robert sunt cele mai numeroase şi variate ca nominal. Prezenţa unor piese de nominal mic arată o amplificare a comerţului mărunt, necesar unui oraş în plină dezvoltare La acestea se adaugă şi faptul că la Alba Iulia se înfiinţează, în această epocă, o monetărie.

Activitatea pe plan monetar este intensă şi în epoca urmaşului lui Carol Robert, Ludovic cel Mare (1342-1382). Deşi numeroase, monedele acestuia sunt reprezentate de un singur tip monetar: dinarii cu „cap de sarazin sau cap de maur”, denumiţi în acest mod datorită prezenţei pe aversul monedei a unei figuri de maur, după cum o dovedeşte caracteristica fizionomică a personajului

15

gravat. Prezente în număr mare în descoperiri se datorează rolului lor de bani folosiţi în tranzacţiile de zi cu zi şi care implicau activităţi comerciale curente într-un oraş medieval.

Lunga domnie a lui Sigismund de Luxemburg (1387-1437) este mai puţin reprezentată în descoperirile de la Alba Iulia, deşi participarea sa activă la războaiele antiotomane a reclamat şederea sa un timp îndelungat în Transilvania. Tocmai această atitudine energică în confruntarea cu Imperiul otoman a secătuit finanţele statului, moartea regelui inaugurând o epocă de nesiguranţă politică şi financiară care se va extinde pe parcursul mai multor ani. În plus, atacurile otomane care s-au succedat cu repeziciune după moartea lui Sigismund I, când mai multe oraşe transilvănene printre care şi Alba Iulia sunt atacate şi jefuite îşi găsesc reflectarea în ascunderea mai multor tezaure compuse din piese mărunte adunate într-o perioadă scurtă de timp. Acesta este şi cazul tezaurului monetar descoperit în campania arheologică a anului 2007. Depozitul are în componenţă un număr de 37 de dinari, din argint sau din bronz argintat emişi în timpul domniei regilor Ungariei, Albert (1437-1439) şi Vladislav I (1440-1444).

O nouă reformă monetară se produce în anul 1467, prin aceasta se introduc noi monede de argint cu valoare stabilă având ca reprezentare distinctivă Fecioara Maria cu Pruncul. Printre descoperirile de la Alba Iulia avem monede ante şi postreformă. Monedele emise între anii 1458-1467 se disting net de cele ulterioare prin calitatea proastă a argintului folosit, baterea neglijentă, unele monede au legenda ilizibilă şi sunt realizate din bronz, posibil falsuri.

După moartea lui Matia Corvin (1490), avem un hiatus de mai bine de 50 de ani în descoperirile numismatice. Dacă se au în vedere evenimentele care se scurg cu repeziciune în prima jumătate a secolului XVI, situaţia apare ca firească. După bătălia de la Mohács, o parte a Ungariei, inclusiv monetăria de la Kremnitz-

Kremnica, ajunge sub stăpânirea lui Ferdinand I de Habsburg, iar această monetărie devine principalul atelier monetar al regatului.

Perioada următoare este dominată de monedele avându-l ca emitent pe Ferdinand I de Habsburg (1526-1564). A doua jumătate a secolului XVI a însemnat o agravare a situaţiei ca urmare a conflictelor deschise între habsburgi şi otomani ceea ce s-a repercutat direct în circulaţia monetară. Moneda măruntă se bate în cantităţi reduse, din această cauză, monedele lui Ferdinand vor fi căutate în Transilvania. Această circulaţie va fi mai intensă în deceniul al şaselea când la Sibiu se intensifică emiterea de dinari cu efigia lui Ferdinand. Urmaşii lui sunt reprezentanţi cu una sau două emisiuni: Maximilian (1564-1576), Rudolf II (1576-1608) şi Mathias II (1608-1619). Cercetarea unor tezaure descoperite anterior pe teritoriul oraşului Alba Iulia certifică modul în care moneda locală şi străină pătrunde pe piaţa importantului oraş transilvănean. Se poate observa lipsa generală a monedei transilvănene şi utilizarea pe scară largă a monedei poloneze şi a celei emise de către Ferdinand de Habsburg în numele coroanei maghiare. O dată cu scăderea cantităţii de piese poloneze spre sfârşitul secolului XVII, se observă infiltrarea treptată a monedei austriece şi împreună cu aceasta a monedei de argint din provinciile germane, cum este şi piesa de un greschl aparţinând principatului de Liegnitz-Brieg emisă în anul 1670 din descoperirile noastre. De altfel, la scurt timp (1675) acest principat este alipit la Imperiul Austriac

În secolul XVII, se constată pătrunderea frecventă a monedei poloneze pe piaţă în detrimentul dinarului maghiar, care sfârşeşte prin a fi substituit de către moneda măruntă poloneză. Cele două emisiuni, ambele din anul 1624 sunt legate de apogeul deprecierii monetare manifestată în Transilvania în epocă. Participarea lui Gabriel Bethlen la războiul de 30 de ani a sporit nevoia de monedă care s-a manifestat prin baterea mai intensă a monedei locale, singurele monede transilvănene din

16

secolul XVII în descoperirile de la Alba Iulia aparţin acestuia, dar prin pătrunderea de monedă depreciată străină, în special poloneză. Între cele două piese de trei groşi de la Sigismund III Wasa şi cea de şase groşi de la Ioan Cazimir nu avem nici o emisiune poloneză, absenţa fiind cauzată de restricţiile impuse de către Seim pentru a îmbunătăţi situaţia financiară din Polonia, dar şi de eforturile lui Gabriel Bethlen de a scoate din circulaţie, de la sfârşitul anului 1625, groşii polonezi devalorizaţi prin înlocuirea lor cu emisiuni proprii având în componenţă argint bun. Efectul reformei sale a fost, doar în parte, cel scontat deoarece monedele locale erau permanent retrase de pe piaţă tocmai datorită calităţii lor superioare.

Cea mai timpurie monedă străină este un pfennig vienez de la sfârşitul secolului XIII şi începutul secolului XIV, fiind dovada existenţei unor relaţii comerciale, dar şi politice. De altfel, în anul 1312 este introdusă plata vămii la vadul de la Valea lui Mihai în dinari vienezi.

Monedele emise în Ţara Românească sunt o apariţie mai puţin întâlnită în Transilvania, dar totuşi explicabilă, dacă se are în vedere situaţia economică, dar şi politico-militară de la sfârşitul secolului XIV, în care Mircea cel Bătrân a fost un participant activ. Mai mult, în anul 1395 se încheie un tratat de alianţă între Sigismund I, regele Ungariei, şi Mircea cel Bătrân, domnul Ţării Româneşti în contextul cruciadei antiotomane pe cale să înceapă. Această alianţă avea şi un al doilea scop, acela de a apăra interesele negustorilor maghiari în drum spre sud şi spre est, la Dunăre şi Marea Neagră. La acestea se pot adăuga mult mai vechile relaţii economice stabilite de către domnii valahi cu Sibiul şi Braşovul, între care amintim privilegiu oferit de Vladislav braşovenilor pe baza înţelegerilor de demult. Din Ţara Românească avem trei monede aparţinând următorilor domnitori: Vladislav I şi Radu I (circa 1377), Dan I (1383-1386) şi Mircea cel Bătrân (1386-1418). Secolului XV îi aparţin două monede emise în Patriarhatul de Aquileia, patriarhul Anthonius II di Panciera (1401-1411) şi în Imperiul Otoman, sultanul

Bayezid II (1481-1512). Urmează cronologic monedele poloneze care aparţin secolului al XVII, Sigismund III Wasa (1587-1632) şi Ioan Cazimir (1649-1668). Cea mai recentă monedă străină este un greschl emis în Principatul Liegnitz-Brieg în anul 1670.

Prezentarea descoperirilor numismatice se încheie cu o piesa de 10 poltura emisă în timpul lui Francisc Rákóczi (1703-1711) şi cu emisiunea (1 kreuzer) a Imperiului Romano-German pentru Ungaria din anul 1763.

Monica Dejan

17

RESTAURAREA MATERIALELOR

În vederea realizării expoziţiei şi a catalogului

aferent acesteia, piesele arheologice au necesitat intrarea într-un proces de restaurare realizat în cadrul Laboratorului de restaurare ceramică – metal al Muzeului Naţional al Unirii din Alba Iulia.

Din punct de vedere istoric, artefactele descoperite aparţin mai multor nivele de locuire începând cu perioada romană şi până în epoca modernă (sec. XVIII-XIX) prezentându-se în diverse stări de conservare datorate proprietăţilor fizico-chimice a materialelor din care sunt confecţionate, a cauzelor care au dus la acoperirea lor cu straturi de sol (incendieri, aruncarea lor în gropi menajere, depunere ca inventar funerar etc) şi a interacţiunilor suferite în contact cu mediul în care s-au păstrat de-a lungul timpului. Materialele suport care au stat la baza confecţionării obiectelor sunt, şi ele, foarte diverse, între acestea evidenţiindu-se o cantitate mare de obiecte din fier cu diferite destinaţii (unelte, arme, etc), bijuterii şi obiecte uzuale din bronz, podoabe din argint, ceramică, obiecte din os fiind prelucrate prin metode diverse caracteristice epocilor din care provin.

Obiectele confecţionate din fier. În cadrul pieselor din metal, procentul cel mai ridicat este cel al artefactelor confecţionate din fier. Datorită proprietăţilor specifice acest metal oxidează foarte rapid, iar produşii de coroziune sunt neaspectuoşi şi deformează substanţial aspectul obiectului. În momentul dezvelirii din straturile de sol în care s-au păstrat, obiectele din fier suferă o înrăutăţire bruscă a stării de conservare datorită ruperii echilibrului cu mediul, timpul necesar reactivării coroziunii fiind de doar 0,05 secunde. Starea de conservare poate fi mult agravată dacă piesele au suferit în vechime incendieri prin care s-au produs modificări ale legăturilor metalice formate în procesul de prelucrare (în majoritatea

cazurilor obiectele fiind confecţionate prin deformare plastică la cald (forjare).

Astfel artefactele confecţionate din fier se prezentau în diferite stări de conservare care puteau varia de la o transformarea totală a miezului metalic în produşi de coroziune, mineralizări parţiale sau doar oxidări superficiale. Cantitatea mare a materialelor nu a permis realizarea unor investigaţii aprofundate pentru fiecare obiect în parte, prin urmare fiind necesară aplicarea unor metode şi tratamente de restaurare compatibile pentru toate aspectele stării de conservare în care acestea se prezentau.

Depunerile de sol şi produşii de coroziune superficiali au fost îndepărtaţi prin curăţiri mecanice uscate cu instrumentar adecvat (bisturie, chiurete dentare, MTS, etc), pentru piesele masive fiind aplicată şi o curăţire prin sablare controlată la presiuni cuprinse între de 2 şi 4 atmosfere. Pe parcursul derulării acestor operaţii a putut fi restabilită forma iniţială a obiectelor, mult denaturată de straturile îngroşate ale produşilor de coroziune amestecaţi cu depuneri de sol, cenuşă, var etc. Totodată au fost evidenţiate, în unele cazuri, elemente decorative de pe suprafaţa lor (intarsii cu argint pe mecanismul unei arme de foc, ornamente de bronz şi mânere din os ale unor cuţite etc).

Conservarea a fost realizată prin taninare cu soluţie de tanin 20% şi alcool etilic de 15% în apă distilată, aplicat prin pensulare în două sau trei straturi în funcţie de fiecare piesă, urmată de înglobarea lor în răşină epoxidică de tip Araldite AY 103 cu întăritor HY 991, iar pentru o protecţie suplimentară a mai fost aplicat prin pensulare un strat de lac nitocelulozic sau răşină acrilică de tip Paraloid, în concentraţie de 10% în acetonă.

Unele obiecte au necesitat întregiri ale formei, atât în scopul refacerii cât şi al consolidării obiectelor, operaţie realizată prin turnare cu răşină epoxidică în masa căreia au fost adăugaţi, pentru obţinerea unei tente cromatice

18

apropiate, oxizi metalici rezultaţi în urma proceselor de curăţire mecanică.

Piese confecţionate din bronz şi argint. Obiectele confecţionate din aliaje ale cuprului sau din argint au suferit şi ele diferite procese de degradare, în special oxidări, care au dus la deteriorarea miezului metalic în diferite proporţii sau doar acoperirea obiectelor cu un strat subţire, uniform şi cu o culoare plăcută caracteristică patinelor nobile. Ulterior dezvelirii din straturile de sol în care s-au păstrat unele dintre piese au suferit o înrăutăţire a stării de conservare soldată cu reiniţierea proceselor de coroziune manifestate în special prin apariţia compuşilor metalici asociaţi clorului şi sulfului, oxizi care se manifestă prin atacuri active, violente, punctiforme care pot duce în scurt timp la deteriorarea ireversibilă a pieselor.

Pentru obiectele din bronz s-a preferat în cele mai multe cazuri păstrarea patinei nobile, depunerile de sol şi produşii de coroziune cu aspect cornos fiind îndepărtaţi prin curăţire mecanică manuală cu un instrumentar adecvat, sau cu ajutorul MTS-ului pentru piesele masive. Ulterior acestea au fost supuse unui tratament de stabilizare chimică în soluţie alcoolică de BTA 3%, urmată de uscare, îndepărtarea surplusului de soluţie şi impregnare prin pensulare sau imersie în soluţie de lac nitrocelulozic diluat în solvent compatibil sau răşină acrilice.

În unele cazuri, în special pentru obiecte masive a fost utilizat un tratament de reducere chimică a produşilor de coroziune în soluţii de acid sulfuric şi/sau EDTA, perieri cu baton din fibră de sticlă, neutralizare în apă distilată, uscare în alcool şi conservare finală prin peliculizare. Acelaşi tip de tratament a fost aplicat şi în cazul pieselor confecţionate din argint pentru a se evidenţia luciul metalului, acesta fiind acoperit de cele mai multe ori cu produşi de coroziune de culoare verde, specifici cuprului, prezent în compoziţia aliajului şi care datorită diferenţelor de potenţial electrochimic au suferit procese de coroziune selectivă.

Obiectele fragmentate au fost lipite cu răşină epoxidică bicomponentă de tip Bison cu priză rapidă pentru piesele mici şi Bison „Power” pentru cele masive, uneori punctele de lipire fiind armate cu pânză din fibră de sticlă.

Anumite probleme au fost ridicate de piesele composite confecţionate prin alăturarea mai multe tipuri de materiale (fier, bronz, lemn şi os) acestea implicând tratamente specifice pentru fiecare tip de material. Tratamentele pentru acest lot de piese a fost realizat fie în ansamblu prin intervenţii locale, dacă piesele nu puteau fi demontate fie pentru fiecare material în parte, separat, dacă artefactele respective au permis desfacerea elementelor componente.

Piese confecţionate din materii dure animale (os, corn). Deşi prezente cu o frecvenţă mai redusă în cadrul materialului arheologic supus restaurării, aceste piese prezentau degradări specifice care constau din depunerilor mecanice de sol şi de natură chimică (carbonaţi de calciu) pe suprafaţă, fragmentări, pătări cu oxizi metalici etc.

Piesele au fost curăţite prin metode mecanice umede sau uscate în funcţie de starea de conservare în care se găseau, urmate de asamblare cu adeziv de tip Aracet fără plastifiant şi conservare finală prin peliculizare cu lacuri de tip nitrocelulozic sau Paraloid b 72 în acetonă.

Obiecte confecţionate din sticlă. Datorită caracteristicilor specifice şi a condiţiilor de îngropare, acest tip de material a suferit o serie de degradări evidenţiindu-se în special pocesele de devitrifiere apărute ca urmare a nerespectării la confecţionare a proporţiilor optime ale materialelor de bază, soldate cu apariţia de irizaţii şi exfolieri ale suprafeţelor precum şi fragmentări datorate spargerii în vechime sau a presiunii solului etc. În funcţie de starea de conservare artefactele confecţionate din sticlă au fost supuse unui tratament chimic în soluţie de acid azotic urmat de neutralizare în apă distilată şi uscare în alcool. Obiectele fragmentate au fost asamblate cu răşină epoxidică, fiind realizate doar completări minore ale

19

lacunelor acolo unde s-a necesitat consolidarea pieselor. Din cadrul obiectelor confecţionate din sticlă se evidenţiază un vas de mari dimensiuni puternic fragmentat care a necesitat operaţii mai complicate şi de lungă durată pentru asamblarea celor peste 50 de fragmente pentru refacerea formei.

Ceramica. Obiectele confecţionate din ceramică sunt reprezentate în special din vase de uz comun, mici obiecte cu utilitate casnică (fusaiole, capete de pipă) şi o serie de cahle şi elemente decorative din ceramică glazurată. O parte din materialul ceramic prezenta, la intrarea în laborator, diferite intervenţii de restaurare efectuate anterior care au constat din îndepărtarea parţială sau totală a depunerilor de sol sau de natură chimică (carbonaţi de calciu, depuneri de oxizi metalici), asamblarea în diferite proporţii a fragmentelor cu un adeziv de tip Aracet compatibil cu materialul ceramic. În funcţie de acurateţea acestor intervenţii s-a hotărât fie continuarea restaurării din punctul unde aceasta fost stopată fie desfacerea fragmentelor şi reluarea fluxului tehnologic din etapa incipientă, starea relativ bună de conservare în care se prezenta materialulul ceramic permiţând această abordare.

Depunerile de sol au fost înlăturate prin curăţire mecanică umedă (periere sub jet de apă) în cazul fragmentelor neasamblate sau care au necesitate desfacerea, fie prin tamponare cu buretele umed şi curăţiri mecanice uscate pentru vasele asamblate corect, dar care mai prezentau mici urme de depuneri, în special de natură chimică. În cazul a două vase acoperite parţial cu depunerile masive de carbonaţi de calciu amestecate cu pământ, var şi cenuşă a fost necesară efectuarea unui tratament chimic în acid clorhidric 5%, timp de câteva minute urmat de neutralizare în băi repetate de apă distilată.

Pentru ceramica decorată cu angobe sau glazuri au fost realizate doar curăţiri mecanice umede şi/sau uscate pentru îndepărtarea depunerilor, un tratament chimic

putând afecta atât compoziţia chimică a oxizilor metalici care stau la baza realizării stratului pictural cât şi aderenţa lui la suprafaţa ceramicii. Obiectele aflate în stare fragmentară au fost asamblate cu adeziv de tip Aracet fără plastifiant, iar lacunele completate cu ipsos de modelaj prin tehnici specifice (amprente interioare, copieri în forme de ipsos etc).

Suprafeţele completate au fost integrate cromatic, pentru reducerea contrastului, cu guaşe sau culori tempera pentru obţinerea unor efecte cromatice, distincte, dar apropiate de nuanţele originale ale obiectelor. Ulterior suprafeţele au fost peliculizate pentru protecţie cu soluţie din lapte de aracet sau lacuri nitrocelulozice.

Din contextul materialului ceramic se evidenţiază cahlele şi elementele decorative glazurate descoperite, în cele mai multe cazuri fragmentar. La confecţionare cahlele erau realizate prin presare în acelaşi tipar, sau o serie de negative obţinute prin amprentate după acelaşi prototip. Prin urmare acestea vor prezenta aceleaşi carateristici dimensionale ale decorului, fiind posibilă, prin aceasta, refacerea formei şi a decorului iniţial prin copierea părţior lipsă de după alte piese similare. Acest tip de intervenţie este posibil doar daca cahlele respective provin din acelaşi context, prin aceasta crescând posibilitatea realizării lor după aceleaşi tipare, probabil chiar în cadrul aceluiaşi atelier şi nu sunt rezultatul unor copieri succesive sau imitaţii prin care pot apărea unele diferenţe.

După îndepărtarea depunerilor de sol, asamblarea fragmentelor şi protejarea suprafeţelor prin peliculizare cu lac nitrocelulozic, au putut fi ridicate diferite mulaje din plastelină, cauciuc siliconic sau ipsos în funcţie de caracteristicile spaţiale sau descorative a diferitelor elemente. Ulterior acestea au putut fi transpuse în ipsos, prin turnare în cadrul unor piese similare care prezintă anumite lacune. Prin această tehnică s-au efectuat şi diferite completări paralele între două piese similare prin aceasta reuşind să se refaceă astfel forma lor intiţială cu o mare acurateţe. Ulterior, completările din ipsos au fost

20

integrate cromatic şi protejate prin peliculizare cu lacuri nitrocelulozice (Foto: 5, 6).

Complexa activitate de restaurare şi conservare a celor câteva sute de artefacte confecţionate din ceramică, metale, sticlă sau meterii dure animale a condus la salvarea şi recuperea prin metode stinţifice a unor vestigii patrimoniale eşalonate cronologic din epoca romană şi până în zori secolului al XIX-lea. Intervenţiile lizibile şi reversibile au avut ca finalitate asigurarea unei protecţii durabile a tuturor obiectelor care vor putea să transmită mesajul lor estetic şi istoric în vederea valorificării ştiinţifice şi expoziţionale.

Dan Anghel, Daniela Ciugudean, Sorin Şerban

21

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

ANGHEL, GHEORGHE 1975 Cetăţile medievale de la Alba Iulia. Apulum XIII, 1975, pag. 245-273. BERCIU, ION – POPA, ALEXANDRU – URSU, HORIA 1968 Cetatea Alba Iulia, ed. II. Bucureşti, 1968. EMŐDI TAMÁS 2003 The „Tiled room” in the palace of the Ruling Prince at Gyulafehérvár, în vol. Archaeology of the ottoman period

in Hungary, Budapesta 2003. ENTZ GÉZA 1958 A gyulafehérvári székesegyház. Budapest, 1958.

1958b La cathédrale de Gyulafehérvár (Alba Iulia). ActaHistArt V/1-2, 1958, pag. 1-40. HEITEL, RADU 1985 Principalele rezultate ale cercetărilor arheologice din zona sud-vestică a cetăţii de la Alba Iulia (1968–1977). I. SCIVA

36/3, 1985, pag. 215–231. 1986 Principalele rezultate ale cercetărilor arheologice din zona sud-vestică a cetăţii de la Alba Iulia (1968–1977). II. Piesele

de metal. SCIVA 37/3, 1986, pag. 233-248. 1995 Die Archälogie der ersten und zweiten Phase des Eindrigens der Ungarn in das innerkarpatische Transilvanie. Dacia N.S. XXXVIII–XXXIX, 1994-1995.

IAMBOR, PETRU 2005 Aşezări fortificate din Transilvania (secolele IX-XIII). Cluj Napoca 2005. KOVÁCS ANDRÁS 1984 Construcţii patronate de Gabriel Bethlen. Teză de doctorat, Cluj Napoca 1984. 1992a Die mittelalterliche Topographie der Burg von Alba Iulia (Weissenburg), în vol. Bischöfliche Burgen und Rezidenzen im Mittelalter, 3. Castrum Bene–Konferenz, 10–13. Juni 1992, Pécs, pag. 120-122. 1992b Humanista epigráfusok adalékai Gyulafehérvár közép- és kora újkori helyrajzához, în vol. Szamosközy István

(Stephanus Zamosius): Analecta lapidum vetustorum et nonnullarum in Dacia antiquitatum. 1593. Inscriptiones Romanae in lapidibus antiquis Albae Juliae et circa locorum. Szerk. Balázs Mihály, Monok István (Adattár XVI-XVIII. századi szellemi mozgalmaink történetéhez. Szerk. Keserű Bálint) Szeged 1992, pag. 25-35.

1996 Gyulafehérvár, az erdélyi püspökök középkori székhelye, în vol. Márton Áron emlékkönyv születésének 100. évfordulóján. Cluj-Napoca 1996.

22

1996b Gyulafehérvár, Szent Mihály-székesegyház. Cluj Napoca 1996, în seria Erdélyi műemlékek nr. 26. 2003 Késő reneszánsz épitészet Erdélyben 1541-1720. Budapesta-Cluj Napoca 2003. MARCU ISTRATE, DANIELA 2008 A gyulafehérvári római katolikus székesegyház és püspöki palota. Régészeti kutatása (2000-2002). Budapesta 2008. 2009 Catedrala romano-catolică Sfântul Mihail şi palatul episcopal din Alba Iulia. Cercetări arheologice (2000-

2002). Alba Iulia 2009. MARCU ISTRATE, DANIELA – ISTRATE, ANGEL 2005 Morminte cu nişă cefalică descoperite la Alba Iulia (sec. XII-XIII). Contribuţii privind istoria oaspeţilor occidentali în

Transilvania, în vol. Relaţii interetnice în Transilvania (sec. VI-XIII), coord. Z.K.Pinter, I.M.Ţiplic, M.E.Ţiplic, Bucureşti 2005, pag. 229-245.

MOGA, VASILE 1998 De la Apulum la Alba Iulia. Castrul Roman de la Apulum. Cluj Napoca 1998. PÓSTA, BÉLA 1917 A gyulafehérvári székesegyház sírleletei. Dolgozatok VIII, 1917, pag. 156-158. PROTASE, DUMITRU 1954 Cercetările arheologice din 1953 în cetatea de la Alba Iulia. Raport preliminar. SCIV V/1-2, 1954, pag. 222-224. 1956 Cercetările arheologice din 1953 în cetatea de la Alba Iulia. Studii şi cercetări de istorie, Cluj Napoca, VII/1-4,

1956, pag. 15-19 . RUSU, MIRCEA 1979 Castrul roman Apulum şi cetatea feudală de la Alba Iulia. AIIA XXII, 1979, pag. 47-70. VĂTĂŞIANU, VIRGIL 1959 Istoria artei feudale în Ţările Romîne. Bucureşti 1959. 1987 Studii de artă veche românească şi universală. Bucureşti 1987.

23

DESPRE ORGANIZAREA

CATALOGULUI Expoziţia este organizată cronologic, obiectele

fiind grupate pe epoci: epoca romană, epoca migraţiilor, evul mediu şi epoca modernă. Descrierea obiectelor este făcută după următorul punctaj:

Denumirea piesei Contextul descoperirii. Este descris la modul general,

prin raportare la cele două clădiri, palatul episcopal şi catedrala romano-catolică, indicându-se de asemenea anul descoperirii. Am considerat că aceste date sunt suficiente pentru o orientare generală a vizitatorului expoziţiei şi a cititorului acestui catalog.

Materialul, descrierea formei şi a decorului. Descrierea piesei se limitează, în majoritatea cazurilor, la strictul necesar, având în vedere faptul că toate obiectele sunt ilustrate. Uneori am procedat la gruparea obiectelor şi prezentarea lor într-o singură voce, evidenţiind caracteristicile generale ale grupului şi eventual rezonanţele istorice ale artefactelor respective (căldările din lut, plăcile de Iznik, ochiurile de sticlă etc.). Piesele se află în custodia Arhiepiscopiei romano-catolice din Alba Iulia, constituind un patrimoniu în curs de inventariere. Din acest motiv catalogul nu conţine numere de inventar.

Dimensiuni. Datare. În marea majoritate a situaţiilor, cronologia

pieselor este sinteza a numeroase informaţii rezultate din analiza contextului descoperirii, a poziţiei stratigrafice şi a relaţiilor cu alte obiecte şi structuri existente în sit. Atunci când piesele au fost descoperite în poziţii secundare, dislocate din poziţia lor iniţială de alte intervenţii mai mult sau mai puţin apropiate în timp, am apelat la analogii din regiuni apropiate şi contexte istorice asemănătoare. Atunci când, din diferite motive, nu am reuşit să restrângem intervalul cronologic, am indicat epoca din care provine obiectul.

Autorul fişei, autorul fotografiei. Cantitatea foarte mare de materiale prelucrate şi ilustrate în expoziţie şi catalog a necesitat participarea mai multor specialişti, ale căror contribuţii au fost destul de inegale, în funcţie de ponderea diferitelor specialităţi şi abilităţi. Din acest motiv am considerat necesar să precizăm atât autorii textelor cât şi pe cei ai fotografiilors.

Săpăturile efectuate în anii 2000-2002 au fost publicate într-o monografie de specialitate, apărută în anul 2008 în ediţie maghiară şi în anul 2009 în ediţie română. Pentru obiectele descoperite în acest interval am preluat textele din carte. Materialele descoperite în anii 2003, 2004, 2007 şi 2008 sunt în întregime inedite.

Abrevieri folosite în descrierea pieselor

AOI (S, C) ardere oxidantă incompletă (superficială, completă)

AS ardere secundară AR ardere reducătoare d. diametru dg. Diametrul gurii df. Diametrul fundului gr. grosime h. înălţime l. lăţime L. lungime max. maxim (ă) min. minim (ă) p. păstrat (ă)

24

CATALOGUL MATERIALELOR

25

EPOCA ROMANĂ 1. Ţintă cu disc ornamental 2003, în apropierea sacristiei. Bronz; piesa se compune dintr-un disc ornamentat prin gravare reprezentând stilizat chipul unui personaj feminin care are în jurul capului raze. Tija de prindere este de secţiune dreptunghiulară, la capătul liber având un orificiu pentru fixare dreptunghiular. L. totală 3,1 cm, d. disc 2,9 cm. Epoca romană. AI, foto CS 2. Ţintă de scut 2002, în apropierea palatului. Bronz; capul este tronconic. L. 2,2 cm. Sec. II-III p. Chr. SC, foto GD 3. Ţintă de scut 2002, în apropierea palatului. Bronz; capul este rotund având marginile zimţate, piciorul se termină cu un orificiu pentru prinderea de scut. L. 3 cm, d. 3 cm. Sec. II -III p. Chr. SC, foto CS 4. Vârf de suliţă (pilum) 2008, în interiorul palatului episcopal. Fier; tub de înmănuşare conic, păstrat parţial. L. 15 cm; d. sup. 2,5 cm; d. vârf 0,8 cm. Epoca romană. AI, foto AM 5. Vârf cu tub de înmănuşare 2004, în apropierea palatului.

Bronz, este de formă conică cu decor la partea largă şi cu un orificiu pentru blocarea cozii. La capătul subţire este rotunjit. L. 5,4 cm, d. max. 0,9 cm. Epoca romană? AI, foto GD 6. Aplică 2002, în apropierea palatului. Bronz, piesa are formă dreptunghiulară, fiind traforată cu motive în formă de pelta şi două margini zimţate. L. 3 cm, l. 2,5 cm. Sec. II-III p. Chr. SC, foto CS 7. Spatulă sondă 2002, în apropierea palatului. Bronz; capătul lamei rupt, mânerul rupt. L. 5,6 cm. Epoca romană. SC, foto GD 8. Sondă de ureche 2003, în apropierea sacristiei. Bronz; spatula are un capăt în formă de lingură, coada este formată dintr-o bandă de metal poziţionată vertical cu partea mediană torsadată; capătul de prindere aplatizat, terminat în formă de romb. L. 5,9 cm, l. 0,4 cm. Epoca romană. AI, foto GD 9. Pensetă 2002, în apropierea palatului. Bronz, mânerul scurt, braţele se rotunjesc spre capete. L. 5 cm. Epoca romană. SC, foto GD 10. Pensetă 2008, în interiorul palatului episcopal.

26

Bronz. L. 8,5 cm. Epoca romană. AI, foto CS 11. Fibulă de tip Aucissa 2002, în apropierea palatului. Bronz; capul fibulei este dreptunghiular, corpul puternic curbat având la bază trei nervuri. Piciorul se termină într-un buton. Sistemul de închidere prin balama. L. 5,6 cm. A doua jumătate sec. II-primele două dec. sec. III d. Chr. SC, foto GD 12. Fibulă cu piciorul întors pe dedesubt 2002, în apropierea palatului. Bronz, sistemul de închidere prin resort, format din 16 spire, corpul îndoit semicircular, piciorul întors pe dedesubt. L. 6 cm. Prima jumătate a secolului III d.Chr. SC, foto CS 13. Ac de fibulă 2000, în apropierea palatului. Bronz. L. 4,9 cm, gr. 7 mm cu zone subţiate la 2 mm. Epoca romană. AI, foto CS 14. Cui de sanda 2002, în apropierea palatului. Fier; capul piesei este mic semicircular. L. 1,5 cm. Sec. II -III p. Chr. SC, foto GD 15. Verigă 2001, în apropierea sacristiei. Fier. d. 2 cm. Epoca romană. AI, foto GD

16. Aplică 2000, în apropierea palatului. Aliaj de argint. Hp. 3 cm. Epoca romană? AI, foto CS 17. Aplică 2007, în apropierea catedralei. Bronz. Tijă de secţiune aprox. dreptunghiulară, cu una dintre feţe plată iar cealaltă modelată în formă de torsadă. L. 3,5 cm. Epoca romană? AI, foto GD 18. Aplică 2008, în interiorul palatului episcopal. Bronz. Plăcuţă cu o urmă de nit pe spate, marginile zimţate. L. 2,2, l. 1,4 cm. Epoca romană? AI, foto GD 19. Garnitură 2002, în apropierea palatului. Bronz, fragment de placă pliată şi prinsă cu un nit. L. 1,6 cm. Sec. II -III p. Chr. SC, foto GD 20. Armătură 2001, în apropierea sacristiei. Fier. Piesa este formată dintr-o tablă curbată semicircular pe lungime, păstrând trei nituri cu care a fost montată pe un suport din lemn. L. 15 cm. Epoca romană. AI, foto CS 21. Armătură 2001, în apropierea corului.

27

Fier. Piesa a fost montată cu nituri groase care au capete semisferice. L. 14,3 cm, l. 3,4 cm, gr. 0,55 cm. Epoca romană. AI, foto GD 22. Mâner 2007, în apropierea catedralei. Bronz, piesă de formă conică de la un mâner, fragment. h. 1,5 cm, d. inf. 1,5 cm, d. părţii superioare 1,2 cm. Epoca romană. AI, foto CS 23. Braţ de prindere 2002, în apropierea palatului. Bronz. Fragmentul păstrat este de secţiune rotundă şi se subţiază treptat spre capăt. Vârful se termină cu o zonă aplatizată găurită, precedată de o îngroşare decorativă în formă de cub cu colţurile tăiate. L. 11,2 cm. Epoca romană. AI, foto CS 24. Ac de cusut 2007, în interiorul palatului. Bronz. Uşor curbat din vechime. L. 5,5 cm. Epoca romană? AI, foto GD 25. Nasture ornamental 2004, în interiorul sacristiei. Bronz, are formă de pălărie cu partea centrală bombată; este plin pe dinăuntru. D. 2,4 cm, gr. 0,2 cm, h. 0,8 cm. Epoca romană? AI, foto CS 26. Piron 2007, în interiorul palatului. Fier, două exemplare. L. 7/7,5, d. cap 2,5/3 cm.

Epoca romană. AI, foto GD 27. Piron 2000, în apropierea palatului. Fier. Tijă pătrată, capul este aproximativ discoidal. L. 8,9 cm, d. 18 cm; tija 0,5x0,5 cm. Epoca romană. AI, foto GD 28. Augustus–Claudius I? 2002, în apropierea palatului episcopal. Metal: bronz. Nominal. AS. D: 25 mm; G: 7,38 gr. Axa: – Datare: prima jumătate a secolului I p. Chr. CG, foto GD 29. Traian? 2001, în apropierea catedralei. Metal: argint. Nominal. Denar. D: 1,81x1,6 mm; G: 2,51 gr. Axa: 6. Datare: 103–111. 30. Antoninus Pius pentru Marcus Aurelius caesar? 2001, în partea de vest a catedralei. Metal: argint. Nominal. Denar. D: 1,7 mm; G: 3,30 gr. Axa: 1. Datare: 145–147. CG, foto GD 31. Septimius Severus pentru Iulia Domna 2002, în apropierea palatului. Metal: argint. Nominal. Denar. D: –; G: 2,51 gr. Axa: 6.

28

Datare: 195. CG, foto GD 32. Macrinus 2002, în apropierea palatului. Metal: argint. Nominal. Denar. D: 1,9 mm; G: 3,10 gr. Axa: 6. Datare: 217–218. CG, foto GD 33. Elagabal? 2002, în apropierea palatului. Metal: argint. Nominal. Denar subaerat. D: 1,8 mm; G: 2,16 gr. Axa: 12. Datare: 218–222 sau ulterior. CG, foto GD 34. Severus pentru Iulia Mamaea 2002, în apropierea palatului. Metal: bronz acoperit cu argint. Nominal. Denar subaerat. D: –; G: 2,31 gr. Axa: 6. Datare: 222–235 sau ulterior. CG, foto GD 35. CERAMICA ROMANĂ Fragmentele provin din nivelurile de dărâmătură şi straturile medievale sau moderne, foarte puţine fiind descoperite in situ, cercetarea castrului roman fiind îngreunată de poziţia sa stratigrafică în raport cu edificiile existente. În ciuda caracterului rezidual, acest grup este unul din cele mai largi analizate de pe acest castru şi oferă o imagine generală a tipurilor ceramice în uz. Majoritatea ceramicii de uz comun este gri, doar ceramica fină este arsă predominant oxidant (19%) şi doar 8% reductant. A fost înregistrat un repertoriu de forme

aproape complet, predominante fiind oalele şi recipientele pentru lichide. O gamă largă de decoruri sunt utilizate, lucru deja observat pentru siturile militare, ca cele cu firnis, decor marmorat, barbotinat, glazurat, excizat sau alte tehnici. Majoritatea formelor observate corespund tipurilor cunoscute la nivel local mai ales în prima jumătate a sec. III. Oalele, ulcioarele, castroanele ce reprezintă mare parte din fragmentele analizate, ilustrează variante ce nu au fost utilizate înainte de sfârşitul secolului al II-lea, dar care în secolul al III-lea reprezintă formele cele mai comune în alte complexe locale, precum sanctuarul lui Liber Pater de la Partoş. Câteva fragmente în schimb se datează mai ales în sec. II şi nu sunt specifice complexelor de sec. III: bolurile norrico-panonice sau ulcioarele cu gât inelar. MC, foto CS, GD PERIOADA POSTROMANĂ 36. Fragment din partea superioară a unei oale. 2002, în apropierea palatului. Pastă grosieră. AR completă, gri. Gâtul scurt este mult subţiat, marginea evazată iar buza îngroşată şi faţetată. Decor: incizii subţiri pe umăr. Dg. 28 cm. Sec. III-IV. DMI, foto CS 37. Fragment din partea superioară a unei oale. 2002, în apropierea palatului. Pastă de calitate medie, ardere superficială, negru cu pete cărămizii. Gâtul scurt, marginea evazată, buza îngroşată şi faţetată. Decor: incizii subţiri pe umăr. Dg. 19 cm. Sec. III-IV. DMI, foto CS 38. Margine de vas 2003, în apropierea sacristiei.

29

Pastă de calitate medie, ardere reducătoare, cenuşiu deschis. Decor: incizii superficiale. Sec. III-IV. DMI, foto CS 39. Margine de vas 2003, din apropierea sacristiei. Pastă grosieră, ardere reducătoare, negru cenuşiu. Dg. 33 cm. Sec. III-IV. DMI, foto CS 40. Fragment de vas de provizii 2002, în apropierea palatului. Pastă grosieră, ardere superficială, cărămiziu gălbui. Fragment de perete. Decor: linii orizontale şi în val, incizate. Sec. III-IV. DMI, foto CS 41. Margine de vas 2003, în apropierea sacristiei. Pastă de calitate medie, arsă reducător, cenuşiu. Dg. 13 cm. Sec. III-IV. DMI, foto CS 42. Fragment de capac 2003, în apropierea sacristiei. Pastă semifină, ardere reducătoare completă, cenuşiu deschis. Dg. 13,5 cm. Sec. III-IV. DMI, foto CS 43. Margine de vas 2003, în apropierea sacristiei.

Pastă semifină, ardere reducătoare, cenuşiu deschis. Dg. 15 cm. Sec. III-IV. DMI, foto CS 44. Margine de vas 2003, în apropierea sacristiei. Pastă semigrosieră, ardere reducătoare, cenuşiu deschis. Decor: linii orizontale incizate. Dg. 13 cm. Sec. III-IV. DMI, foto CS 45. Fragment de vas 2002, în apropierea palatului. Ceramică de culoare cenuşiu-deschisă, lucrată la roată dintr-o pastă semifină; buza uşor evazată. Decor: pe umăr are incizată o linie. Dg. 17 cm. Sec. III-IV. DMI, foto CS EPOCA MIGRAŢIILOR 46. Pandantiv 2002, în apropierea palatului. Bronz, turnat. Pandantiv rotund cu o ureche de prindere; piesa are nervuri radiale şi chenarul profilat, iar în mijloc un orificiu, probabil pentru a fi fixată o piatră semipreţioasă sau preţioasă. d. 1,5 cm. Sec. V-VI. DT, foto GD 47. Cataramă 2002, în apropierea palatului. Bronz. Cataramă ovală, fără placă, are spinul încovoiat, înţepenit în afara verigii. D. 1,9 cm. Sec. V-VI.

30

DT, foto GD 48. Placă de centură 2002, în apropierea palatului. Bronz, turnată. Placa are forma unui scut, una dintre laturi este rotunjită şi are marginea arcuită, iar în interior au fost ajurate motive în formă de semilună. La capătul rupt s-a mai păstrat unul dintre orificiile care serveau la fixarea plăcii de cureaua centurii. l. 3 cm. Sec. V-VI. DT, foto GD 49. Piesă de centură 2007, în apropierea palatului. Bronz, turnată. Capăt de curea. Piesa are două nituri care fixează pe spate o plăcuţă din cupru. Decor: motiv ornitoform, două păsări afrontate, cu ciocurile deschise şi unite astfel încât formează un cerc, posibil pentru un dispozitiv de fixare. Penajul păsărilor este sugerat de linii sinuoase. L. 2,7 cm, l. 1,65 cm. Sfârşitul secolului VI - prima jumătate a secolului VII. DT, foto AI 50. Pieptăn bilateral 2007, în apropierea palatului. Os, păstrat fragmentar. Format din două plăcuţe fixate între ele cu nituri din fier. Decor: pe una dintre feţe decor incizat, motive geometrice. Secolele V-VI. DT, foto GD 51. Ceramica. Cele mai numeroase obiecte provenite din această epocă sunt fragmente de la vase din ceramică utilizate în viaţa de zi cu zi, de diverse forme şi mărimi, din care se pot distinge câteva categorii: Ceramică de uz comun, formată din vase de culoare brună sau cenuşie, lucrată cu mâna sau la roata rapidă, dintr-o

pastă semifină, care avea adesea şi pietricele în compoziţie, ceea ce îi dădea un aspect zgrunţuros. Aceste vase utilizate la gătit, la servit masa sau păstrarea hranei aveau diverse forme: oale bitronconice sau în formă de pară, castroane, căni sau ulcioare. Vasele erau decorate prin incizare cu linii vălurite şi linii drepte, orizontale, dar erau şi fără decor. Ceramică fină, lucrată la roata rapidă, dintr-o pastă fină, bine frământată, în principal colorată în diverse nuanţe de cenuşiu, sau neagră. Această ceramică putea fi decorată prin ştampilare sau prin lustruire. Ceramica ştampilată, de culoare cenuşie şi neagră, mai rar galbenă, este specifică gepizilor, acest tip de decor fiind utilizat mai ales la ornamentarea vaselor folosite pentru băut: ulcele, pahare, căni cu tub de scurgere. În ceea ce priveşte motivele decorative, se observă preferinţa pentru triunghiuri ordonate în şiruri sau dispuse astfel încât să formeze romburi, precum şi pentru motive în formă de frunză. Ceramica lustruită este de culoare cenuşie şi neagră, realizată exclusiv la roată, dintr-o pastă fină; poate fi fără decor, sau decorată cu linii dispuse în reţea, linii în zig-zag dispuse vertical sau orizontal, intercalate de linii drepte. În ceea ce priveşte forma vaselor, din ceramică lustruită au fost confecţionate pahare, unele cu picior, căni, castroane, oale bitronconice şi în formă de pară, vase mari de provizii, numite şi chiupuri. Ceramica din vremea regatului gepid este produsul unei contopiri între tradiţia romană provincială, în ceea ce priveşte felul în care erau confecţionate vasele, formele acestora şi motivele decorative şi influenţele olăriei germanice mai ales în ceea ce priveşte modul de decorare a vaselor. DT, foto CS, GD, AI

31

EPOCA MEDIEVALĂ TIMPURIE 52. Cercel lunular Probabil inventar funerar. Bronz. Piesa este decorată în tehnica filigranului, chenarul său fiind compus din trei şiruri de fire împletite prinse de o plăcuţă lunulară, firele fiind apoi înfăşurate în jurul capetelor şi a protuberanţei din mijlocul lunulei; un fir împletit care înconjura unul dintre capete este rupt. Lunula 3x1,7 cm, veriga 0,1 cm. Sec. IX-X. DT, foto GD 53. Inel pentru deget Inventar funerar. Plumb. Veriga este formată dintr-o bandă lată de 0,65 cm, decorată cu 2-3 caneluri inegale. Chaton oval în care a fost turnată pastă de sticlă incoloră. Chatonul este încadrat de un ornament din boabe metalice care coboară uşor pe verigă. d. 2,15 cm. Sec. IX-X. AI, foto GD 54. Pandantiv 2007, în apropierea palatului Bronz. Piesă romboidală prinsă cu un lănţişor. Piesa romboidală este formată din două foiţe de tablă legate cu un nit la unul dintre capete, iar la celălalt fixate prin veriga lanţului. Sunt decorate perimetral cu mici proeminenţe circulare. Una dintre foiţe, probabil cea vizibilă, are partea din mijloc decupată în formă circulară. Lanţul este format din patru verigi în formă de 8, cu capetele apropiate. Este fixat de piesa romboidală printr-o verigă asemănătoare, iar la capătul opus are un element de siguranţă, o buclă cu braţele alungite. L. 5 cm; 5x2,8 cm. Sec. IX-X.

DT, foto GD 55. Cataramă Inventar funerar. Fier. Cataramă dreptunghiulară cu colţuri rotunjite. 3x2 cm. Sec. IX-X. AI, foto GD 56. Fragment din partea superioară a unei oale 2002, în apropierea palatului. Pastă grosieră, ardere superficială, negru pe toate feţele. Urme de ardere secundară. Gâtul scurt, marginea evazată cu buza teşită oblic. Decor: linii în val incizate la distanţe regulate, începând imediat sub gât şi continuând probabil pe tot corpul vasului. Dg. 11,5 cm. Sec. IX-X. DMI, foto AI 57. Fragment din partea superioară a unei oale 2002, în apropierea palatului. Pastă semifină, ardere reducătoare, gri, ardere secundară. Roata înceată, cu intervenţii manuale. Probabil un corp ovoidal, gâtul scurt. Marginea evazată, buza modelată manual şi rotunjită. Decor: o linie în val sub gât, linii orizontale pe corp. Sec. IX-X. DMI, foto CS 58. Fragment din partea superioară a unei oale. 2002, în apropierea palatului. Pastă semigrosieră cu multe pietricele. AR. AS foarte puternică. Gâtul scurt, marginea mult evazată, subţiată, buza rotunjită. Decor: fascicul de linii orizontale suprapus de o bandă de linii în val. Sec. IX-X. DMI, foto CS

32

59. Fragment din partea superioară a unei oale 2002, în apropierea palatului. Pastă grosieră. ARC, negru. Diametrul maxim al vasului în zona mediană, gâtul slab pronunţat. Marginea trasă spre exterior şi teşită oblic este uşor canelată pe faţa interioară. Decor: o linie în val sub buză. Dg. 17,5 cm. Sec. IX-X. DMI, foto DMI 60. Fragment din partea superioară a unui vas 2000, în apropierea sacristiei. Pastă medie, degresată cu nisip, mică şi rar pietricele. AOI. AS. Marginea trasă brusc în afară formează cu umărul un unghi ascuţit. Sec. IX-X. DMI, foto CS 61. Fragment de perete de vas 2002, în apropierea palatului. Pastă medie. AOI, cenuşiu gălbui. Decor: linii paralele realizate cu rotiţa. Sec. IX-X. DMI, foto CS 62. Fragment din partea superioară a unui vas 2000, în apropierea sacristiei. Pastă medie, degresată cu nisip, mică şi pietricele. AS. Vasul modelat pe o roată cu turaţia foarte înceată, păstrează multe urme de degete. AOI. Corpul ovoidal, gâtul abia conturat. Decor: benzi de linii în val, realizate destul de neglijent. Sec. IX-X. DMI, foto CS 63. Fragment din partea superioară a unui vas 2000, în apropierea palatului. Pastă semifină, degresată cu nisip şi mică. AOI. AS. Formă probabil tronconică, strâmtată la gură. Marginea îngroşată,

subliniată printr-o nervură la exterior, buza rotunjită. Decor: alveole circulare grupate câte cinci, oblic sub buză. Dg. 15,5 cm. Sec. IX-X. DMI, foto CS 64. Fragment din partea superioară a unei oale 2002, în apropierea palatului. Pastă semigrosieră. AR. AS. Marginea arcuită spre exterior, buza îngroşată şi articulată prin două caneluri înguste. Decor: fascicule de incizii orizontale, parţial suprapuse de incizii oblice. Decor superficial, cu o măturică. Dg. 16,4 cm. Sec. IX-X. DMI, foto AI 65. Fragment din marginea unui vas 2002, în apropierea palatului. Pastă semigrosieră. AOS. Umărul proeminent, gâtul scurt. Marginea subţiată, teşită vertical. Dg. 17 cm. Sec. IX-X. DMI, foto AI 66. Fragment din partea superioară a unei oale 2002, în apropierea palatului. Pastă grosieră. AOS. AS, negru pe toate feţele. Gâtul scurt, marginea evazată cu buza teşită oblic. Decor: linii în val incizate la distanţe regulate. Dg. 12,5 cm. Sec. IX-X. DMI 67. Fragment din partea superioară a unei oale 2002, în apropierea palatului. Pastă semigrosieră. Fragmentul păstrat a fost modelat manual. AOI, cu pelicule roşcate la interior şi exterior. Peretele vasului se subţiază mult în dreptul gâtului. Marginea este evazată, buza ascuţită. Decor: linii în val executate neglijent, pe umăr şi pe interiorul buzei. Dg. 18 cm.

33

Sec. IX-X. DMI, foto AI 68. Fragment din partea superioară a unei oale cu toartă. 2002, în apropierea palatului. Pastă grosieră. AOI, cărămiziu închis. Suprafaţa exterioară finisată manual şi decorată prin lustruire. AS parţială. Marginea evazată, buza rotunjită şi îngroşată. Gâtul slab pronunţat. Toarta cu secţiune ovală. Decor: reţea de linii lustruite. Sec. IX-X. DMI, foto AI EPOCA MEDIEVALĂ 69. Inel 2000, inventar funerar. Argint, sârmă groasă răsucită, capetele aplatizate în bandă. d. 2,6 cm. Sfârşitul sec. XI - începutul sec. XIII. AI, foto CS 70. Inel 2007, în apropierea catedralei. Argint. Verigă cu capetele întrerupte, subţiate şi petrecute. Capătul care rămâne vizibil este mai subţiat şi uşor ascuţit. Piesă întreagă, de formă ovală, uşor deformată din vechime. d. 1,7x1,2 cm; veriga din platbandă: l. 0,4 cm, gr. 0,1 cm. Sfârşitul sec. XI - începutul sec. XIII. AI, foto CS 71. Inel 2007, inventar funerar. Argint. Verigă din sârmă de argint, circulară. Pare să provină dintr-un cercel de tâmplă cu capăt în S, a cărui

extremitate a fost ruptă. Piesa descoperită pe o falangă la M.123. D. 1,65 cm. Sfârşitul sec. XI – începutul sec. XIII. AI, foto GD 72. Inel 2003, în apropierea catedralei. Bronz. Inel masiv fără urme vizibile de sudură, îngroşat la unul dintre capete. D. 2,6 cm; gr. 0,5 cm. Sec. X-XIII AI, foto GD 73. Inel 2004, în grădina palatului. Bronz, păstrat fragmentar, aproximativ jumătate din piesă; are ambele capete rupte. D. tijei 0,25 cm. Sec. X-XIII. AI, foto CS 74. Inel 2002, în apropierea palatului. Aliaj de argint. Inel cu veriga întreruptă lucrat din platbandă. Decorat cu cerculeţe în care se află câte un punct înscris. D. 1,8 cm. Sec. XI-XII. AI, foto CS 75. Inel 2002, în apropierea palatului. Bronz. Bandă simplă, cu o canelură lată pe mijloc. D. 1,8 cm, l. 0, 42 cm. Sec. XI-XIII. AI, foto CS 76. Inel 2007, inventar funerar. Argint; verigă cu capetele subţiate şi întrerupte. D. 2,3 cm. Sec. XII-XIII.

34

AI, foto GD 77. Inel 2007, în apropierea catedralei. Fier. Inel cu veriga întreruptă. Partea superioară are formă ovală, realizată prin lăţirea şi îngroşarea verigii (chaton). Decor incizat, o cruce, între braţele linii oblice subţiri. D. 1,8 cm. Sec. XII-XIII. AI, foto AM 78. Inel 2000, în interiorul turnului de nord-vest al catedralei. Bronz. Fragment de verigă, probabil de la un inel. d. 2,4 cm, d. sârmei 0,3 cm. Sec. X-XII. AI, foto CS 79. Verigă 2000, în apropierea palatului. Bronz, bandă de secţiune dreptunghiulară variabilă. Partea superioară răsucită în formă de inel, capătul apropiat de tijă şi uşor subţiat. Partea inferioară are tija ruptă. D. 1,15 cm. Sec. X-XII (?) . AI, foto GD 80. Verigă 2007, în apropierea catedralei. Argint; verigă tăiată la jumătate. Bară de secţiune aproximativ dreptunghiulară, cu partea exterioară faţetată. D. 2,4 cm. Sec. X-XII. AI, foto GD 81. Inel sigilar 2001, în apropierea palatului.

Argint. Verigă simplă ale cărei capete se sudează pe un chaton discoidal în grosimea căruia sunt incizate decorurile. Partea centrală este ocupată de un scut antic în jurul căruia s-a incizat un cerc format din mici linii oblice; la dreapta şi la stânga scutului, în interiorul cercului, spaţiul a fost umplut cu mici frunze stilizate. Compoziţia reprezentării de pe scut are central o floare de crin stilizată, la care partea de sus a petalei din mijloc se transformă într-o cruce malteză. În partea stângă este reprezentată o stea în şase colţuri iar la dreapta o semilună. Fragmentat, piesa a fost distrusă prin presare. D. chaton 0,8 cm, gr. 0,22 cm, inelul propriu–zis este executat dintr-o bandă de 0,6x0,15 cm. Sec. XIV-XV. AI, foto AI 82. Cercel de tâmplă 2000, inventar funerar. Argint. Veriga răsucită din două sârme, unul din capete este aplatizat şi întors ca o buclă. Banda decorată cu o nervură mediană. D. 2,1 cm, d. tijă 0,25 cm, partea lăţită 0,38 cm. Sfârşitul sec. XI - începutul sec. XIII. AI, foto CS 83. Cercel de tâmplă cu capăt în S 2000, inventar funerar. Argint. D. 1,8 cm, d. tijei 0,2 cm. Sfârşitul sec. XI - începutul sec. XIII. AI, foto CS 84. Cercel de tâmplă cu capăt în S 2000, inventar funerar. Argint. Partea lăţită este lată de 0,3 cm şi are trei caneluri longitudinale superficiale. D. 1,6 cm, d. tijei 0,15 cm. Sfârşitul sec. XI - începutul sec. XIII. AI, foto CS

35

85. Cercel de tâmplă cu capăt în S 2000, inventar funerar. Argint. D. 1,7 cm, d. tijei 0,15 cm. Sfârşitul sec. XI - începutul sec. XIII. AI, foto CS 86. Cercel de tâmplă cu capăt în S 2002, inventar funerar. Argint. D. 2 cm, d. tijei 0,18 cm. Sfârşitul sec. XI - începutul sec. XIII. AI, foto CS 87. Cercel de tâmplă cu capăt în S 2000, inventar funerar. Argint; la capătul răsucit se transformă în bandă cu patru caneluri fine. D. 1,85 cm, d. tijă 0,15 cm. Sfârşitul sec. XI - începutul sec. XIII. AI, foto CS 88. Cercel de tâmplă cu capăt în S 2001, inventar funerar. Argint. D. 1,9 cm, d. tijei 0,3 cm, partea lăţită 0,6 cm. Sfârşitul sec. XI - începutul sec. XIII. AI, foto GD 89. Cercel de tâmplă cu capăt în S 2001, inventar funerar. Bronz. D. 2 cm, d. tijei 0,18 cm. Sfârşitul sec. XI - începutul sec. XIII. AI, foto CS 90. Cercel de tâmplă 2001, inventar funerar. Bronz. Verigă simplă cu capetele subţiate. d. max. 2,3 cm, d. tijă 0,22 cm. Sfârşitul sec. XI - începutul sec. XIII. AI, foto GD

91. Cercel de tâmplă cu capăt în S 2007, inventar funerar. Argint. Şase exemplare, unul păstrat parţial. d. 1,8 cm, d. tijei 0, 15 cm. Sfârşitul sec. XI - începutul sec. XIII. AI, foto GD 92. Cercel de tâmplă cu capăt în S 2003, în apropierea sacristiei. Argint; cercel cu capăt în S, capătul rupt, veriga reântregită la restaurare. D. 0,15 cm, d. tijă 0,16 cm. Sec. XI-XIII. AI, foto GD 93. Cercel 2000, inventar funerar. Argint. Cercel simplu din sârmă circulară, două exemplare. d. max. 3,8 cm (1); d. max. 3,5 cm (2), d. tijă 0,25 cm. Sfârşitul sec. XI - începutul sec. XIII. AI, foto CS 94. Brăţară 2002, Inventar funerar. Bronz. Bară cu secţiunea romboidală. D. 5,9 cm. Sfârşitul sec. XI? AI, foto GD 95. Brăţară torsadată 2000, în apropierea palatului. Argint, sârmă inegală ca grosime. Brăţară formată din două sârme împletite, cu capăt în formă de buclă. Fragmente din două exemplare. D. 4,6 cm, d. tijă 0,35 cm (1); d. 5,4 cm, d. tijă 0,4 cm (2). Sec. XI-XII. AI, foto CS

36

96. Brăţară 2002, în apropierea palatului. Bronz. L. 4 cm, gr. 0,2 cm. Sec. XIII-XIV? AI, foto CS 97. Lănţişor din sârmă 2002, în apropierea palatului. Bronz. Zalele sunt realizate din spirale de sârmă, la unul dintre capete prezintă o buclă. L. 5 cm. Sec. XIV. AI, foto GD 98. Piesă de podoabă 2000, în interiorul turnului de nord-vest al catedralei. Bronz. Fragment dintr-un obiect de podoabă din bandă de bronz; capătul răsucit în S. Posibil ac de păr. L. 1,8 cm. Sec. XII-XIII. AI, foto CS 99. Mărgică cu ochişori 2001, în apropierea sacristiei. Pastă de sticlă de culoare maronie, proeminenţe (ochişori) marcate cu galben. D. max. 1 cm. Sec. X-XII. AI, foto CS 100. Mărgică 2002, în apropierea palatului. Sticlă. Pastă de sticlă verzuie, piesa a fost realizată sub forma unui tub segmentat. L. 1,6 cm, d. 0,55 cm. Sec. X-XII. AI, foto CS 101. Mărgică 2002, în apropierea palatului.

Piatră semipreţioasă. Formă sferică cu orificiul lărgit la extremităţi, culoare maro-roşcat marmorat cu intruziuni albe. d. 1,75 cm. Epoca medievală. AI, foto GD 102. Pandantiv sferic cu agăţătoarea ruptă 2002, în apropierea palatului. Sticlă. Turnat, gol pe dinăuntru, de culoare maro cu ape de culoare albă. D. 1,1 cm. Epoca medievală. AI, foto GD 103. Accesoriu vestimentar 2002, în apropierea palatului. Sticlă şi metal. piesa este fragmentară; este realizată prin îmbrăcarea unui miez metalic cu o pastă alb gălbuie. L. 3,8 cm, l. 0,9 cm. Sec. XIV-XV. AI, foto CS 104. Piesă de podoabă 2002, în apropierea palatului. Sticlă; formă neregulată, făcută dintr-o fâşie îngustă de sticlă înfăşurată. d. 0,5 cm. Epoca medievală. AI, foto CS 105. Ac de voal 2007, în apropierea palatului. Bronz; ac cu gămălie circulară. L. 4,5 cm. Sec. X-XIII. AI, foto GD 106. Nasture 2002, în apropierea palatului. Bronz, format dintr-o parte bombată sudată cu placa discoidală de care este prinsă toarta. D. 2,9 cm.

37

Sec. XIV-XV. AI, foto GD 107. Cataramă 2007, inventar funerar. Fier; cataramă circulară cu spin. D. 3,7 cm/4,4 cm. Sec. XII-XIII. AI, foto CS 108. Cataramă 2007, inventar funerar. Cataramă circulară din bronz, cu un spin de formă conică lucrat din fier. Catarama lucrată dintr-o verigă cu secţiunea rotundă uşor aplatizată. D. 3,8 cm. Verigă gr. 0,35 cm. Sec. XII-XIII. AI, foto CS 109. Cataramă dreptunghiulară 2002, în apropierea palatului. Fier. l. 1,7 cm, l. 2,75 cm, gr. 0,2 cm. Sec. X-XII. AI, foto GD 110. Aplică 2002, în apropierea palatului. Bronz, aplică de formă triunghiulară cu trei orificii de prindere şi cu nit păstrat. L. 2,5 cm. Sec. X-XIII. AI, foto GD 111. Aplică 2000, inventar funerar. Bronz. Aplică din tablă de bronz, cu nituri marginale; partea centrală este circulară, uşor lăţită şi prevăzută cu un orificiu. L. 2 cm, l. 1,3 cm. Sfârşitul sec. XI - începutul sec. XIII.

AI, foto CS 112. Aplică 2000, inventar funerar. Bronz. Aplică din tablă de bronz, cu nituri marginale; partea centrală este circulară, uşor lăţită, decorată cu striuri. L. 2 cm, l. 1,3 cm. Sfârşitul sec. XI - începutul sec. XIII. AI, foto CS 113. Aplică 2000, în interiorul turnului de nord-vest al catedralei. Bronz, turnată. Prevăzută cu nituri de fixare, decorată prin caneluri oblice pe toată suprafaţa. L. 2,2 cm, gr. 0,5 cm. Sec. X-XII. AI, foto GD 114. Aplică 2001, în apropierea palatului. Aliaj de argint. Piesă turnată cu un decor traforat. Gr. 0,25 cm. Sec. X-XII, posibil mai veche. AI, foto GD 115. Aplică 2002, în apropierea palatului. Bronz; la mijloc are un orificiu pentru fixare, este modelată prin presare în formă de frunză. D. max. 1,2 cm. Sec. XIV. AI, foto CS 116. Aplică în formă de inimă 2002, în apropierea palatului. Aliaj de argint. Central piesa are un nit pentru fixare. 1,7x1,95 cm, gr. 0,2 cm. Sec. XIV.

38

AI, foto GD 117. Aplică 2004, în apropierea catedralei. Aplică din bronz cu aspect floral şi secţiune ogivală ascuţită. Pe interior se observă un mic nit din bronz pentru prindere. d. 1,8 cm, h. 0,6 cm, g. 0,1 cm. Sec. XIV-XV? AI, foto CS 118. Aplică 2002, în apropierea palatului. Bronz, cu un cerc bombat între margini şi mijloc, la mijloc are un orificiu de prindere. D. 0,9 cm. Sec. XV-XVI. AI, foto CS 119. Aplică 2002, în apropierea palatului. Bronz. Dreptunghiulară, cu trei orificii pentru nituri. 1,75 cm x 0,9 cm. Sec. XV-XVI. AI, foto CS 120. Aplică 2000, în apropierea palatului. Bronz. Este prelucrată din tablă presată în formă de floare şi are la mijloc un orificiu pentru cuiul de fixare. 3,2x3 cm. Sec. XIII-XIV. AI, foto GD 121. Placă de centură 2002, în apropierea palatului. Bronz. Fragment dintr-o piesă din tablă, de formă neregulată, lucrată prin batere; orificii pentru nituri, decor perimetral cu mici cerculeţe. Probabil de la o centură. Sec. X-XIII. AI, foto GD

122. Statuetă 2003, interiorul sacristiei. Argint aurit. Personaj feminin învelit într-o mantie, se sprijină cu mâna dreaptă pe o spadă. Piesa a fost fixată pe un suport. h. 4,5 cm Sec. XIII-XIV. AI, foto CS 123. Închizătoare de carte 2004, interiorul sacristiei. Cupru sau alamă. Piesa este realizată dintr-o bandă care are prelucrat la unul din capete un sistem de prindere cu flanşă şi nituri; la capătul opus este realizat un mic cârlig dintr-o prelungire îngustată a corpului piesei. Partea vizibilă este decorată prin incizare cu un brad stilizat care are în vârf un decor din cercuri dispuse concentric. La partea centrală decor din linii transversale cu un X între ele. L. 12,5 cm; l. 2,00 cm. Sec. XIV-XV. AI, foto GD 124. Închizătoare de carte 2004, interiorul sacristiei. Cupru sau alamă. Piesa este realizată dintr-o bandă care are prelucrat la unul din capete un sistem de prindere cu flanşă şi nituri; la capătul opus este realizat un mic cârlig dintr-o prelungire îngustată a corpului piesei. Piesa 4 a fost distrusă într-un incendiu. Decor geometric incizat. L. 7,5 cm, l. 1,1 cm (1); L. 7 cm, l. 1,2 cm (2). Sec. XIV-XV. AI, foto CS 125. Închizătoare de carte 2002, în apropierea palatului. Bronz. Piesa este compusă din două plăcuţe cu nituri care se fixau pe curea, articulate cu o piesă decorativă turnată.

39

La capăt se observă un nit cu gaură, deci piesa originală mai avea o articulaţie, probabil un pandantiv. 3,9x1,15 cm. Sec. XIV-XV. AI, foto CS 126. Închizătoare de carte 2004, interiorul sacristiei. Bronz, decorată aproape de bază cu linie zimţată şi linii paralele. Pe revers, în jumătatea superioară, corpul închizătorii este dublat de o a doua plăcuţă de formă trapezoidală (L. 2,00 cm; l. 1,4-0,8 cm; g. 0,1 cm) prinsă cu 2 nituri ( L. 0, 1 cm; l. 0,1 cm). Se termină cu un cârlig transformat din corpul piesei care se îngustează ( 0,8 cm) şi se întoarce. L. 4,6 cm, l. 1,8 cm; g. 0, 1 cm. Sec. XIV-XV. AI, foto CS 127. Închizătoare de carte 2004, interiorul sacristiei. Cupru sau alamă. Piesa este realizată dintr-o bandă care are prelucrate la unul din capete un sistem de prindere cu flanşă şi nituri; la capătul opus este realizat un mic cârlig dintr-o prelungire îngustată a corpului piesei. Partea vizibilă este decorată prin incizare. L. 1,9 cm; l. 0,5 cm. Sec. XIV-XV. AI, foto CS 128. Aplică de carte 2004, interiorul sacristiei. Bronz. Piesa se compune dintr-o placă decupată decorativ care are pe dos o flanşă prinsă în nituri; aceasta avea rolul de a fixa între ea şi corpul piesei un material moale, probabil piele. L. 2,1 cm; l. 1,00 cm. Sec. XIV-XV. AI, foto CS

129. Nit ornamental 2004, interiorul sacristiei. Argint aurit, piesa se compune dintr-o tijă despicată şi un capăt ornamental în formă de floare cu patru petale. L. 2,4 cm, l. 0,7 cm. Sec. XIV-XV. AI, foto CS 130. Nit ornamental 2004, interiorul sacristiei. Argint aurit, piesa se compune dintr-o tijă şi un capăt ornamental simplu. L. 2,4 cm, l. 0,7 cm. Sec. XIV-XV. AI, foto GD 131. Vârf de săgeată cu peduncul 2000, în interiorul turnului de nord-vest al catedralei. Fier. Vârful este romboidal iar la baza pedunculului are un umăr de sprijin. L. 6,2 cm, l. 1,9 cm. Sec. X-XII. AI, foto CS 132. Vârf de săgeată 2003, în apropierea sacristiei. Fier, forjare; formă de frunză, cu lama de secţiune romboidală şi peduncul de prindere. L. 8,00, g. 0,3x0,5cm. Sec. X-XIII. AI, foto CS 133. Bolţ de arbaletă 2000, din interiorul turnului de nord-vest al catedralei. Fier. Tub de înmănuşare, vârf piramidal; se observă o deviere a vârfului rezultată în urma impactului cu un corp dur. L. 4,5 cm, d. tub 0, 9 cm. Sec. XIII-XIV. AI, foto CS

40

134. Vârf de lance 2000, din interiorul turnului de nord-vest al catedralei. Fier. Fragmente, reconstituită la restaurare. L. păstrată 12,7 cm, d. tubului de înmănuşare 2,1 cm. Sec. XIII-XIV. AI, foto CS 135. Stilet 2000, din interiorul turnului de nord-vest al catedralei. Fier. Lama triunghiulară îngustă. Mânerul are capătul rotunjit şi îngroşat, pentru o stabilitate mai bună în palmă. Plăcile mânerului erau din lemn, fixate cu nituri din fier care se păstrează. De la mijlocul lamei se observă un şanţ pentru scurgerea sângelui. L. 37,5 cm, l. max. 2,5 cm, L. mâner 9,7 cm. Sec. XV (-XVI?). AI, foto GD 136. Fragment de armură combinată din plăci şi zale 2002, în apropierea palatului. Fier. Plăcuţe dreptunghiulare cu unul dintre capete rotunjit. Pentru o plăcuţă: 1,6x3 cm, dreptunghi; gr. tablă 0,1 cm. Sec. XIV-XV (?). AI, foto CS 137. Pinten cu rotiţă 2002, în apropierea palatului. Fier. Pinten cu braţele accentuat arcuite, întoarse la extremităţi astfel încât formează o buclă prin intermediul căreia era fixat pe încălţăminte. În punctul de întâlnire a braţelor se formează un ieşind ascuţit; suportul rozetei, format din două plăcuţe, este relativ lung; rozeta pierdută din vechime. L. 9 cm. Sec. XIV-XV. AI, foto CS

138. Zăbală? 2002, în apropierea palatului. Fier. L. 10,7 cm. Sec. XIII-XIV. AI, foto CS 139. Teacă 2003, în apropierea sacristiei. Fier. L. 28 cm; l. 2,9 cm. Epoca medievală. AI, foto CS 140. Potcoavă 2000, din interiorul turnului de nord-vest al catedralei. Fier. L. 9 cm, l. max. 2,9 cm (1). L. 6,7 cm, l. max. 2,9 mm (2). Sec. XIII-XV. AI, foto GD 141. Potcoavă 2000, din interiorul turnului de nord-vest al catedralei; 2002, în apropierea palatului. Fier. Fragment de potcoavă pentru cal; cramponul din spate stânga. L. 10,9 cm, l. 3,4 cm (1). L. 12,7 cm (2). Sec. XV-XVI. AI, foto GD 142. Potcoavă 2007, în apropierea catedralei. Fier, păstrată fragmentar. L. 13 cm, l. 3 cm. Epoca medievală. AI, foto CS 143. Fragment de cuţit 2008, în interiorul palatului. Fier, cu orificii pentru nituri. L. 10 cm; l. 1,3 cm; gr. 0,3 cm. Sec. XII-XIII. AI, foto GD

41

144. Cuţit 2000, în apropierea palatului. Fier. Lama de secţiune triunghiulară, cu tijă de înmănuşare. Fragment. L. 8 cm, l. 1,2 cm. Sec. XIII. AI, foto GD 145. Lamă de cuţit 2000, în apropierea palatului. Fier. L. 7,5 cm, l. 1,5 cm. Sec. XIII-XIV. AI, foto GD 146. Capăt de cuţit 2002, în apropierea palatului. Bronz, tablă groasă de 0,15 cm, prelucrată bombat având forma unui sâmbure; central are un orificiu dreptunghiular (0,25x0,18 cm) pentru nituirea tijei mânerului. D. max. 2,2 cm. Sec. XIV. AI, foto GD 147. Capăt de cuţit 2000,din interiorul turnului de nord-vest al catedralei. Bronz. Capăt de cuţit cu orificiu central, de formă ovoidală, păstrat cu marginile rupte. L. 1,6 cm, l. 1,1 cm. Sec. XIII. AI, foto CS 148. Mâner de cuţit 2000, din interiorul turnului de nord-vest al catedralei. Fier şi argint. Mânerul este lucrat din două plăci de lemn prinse cu patru nituri; la capătul dinspre lamă se păstrează un inel lat din argint decorat cu trei linii circulare fine, iar la capătul opus doar nitul în care a fost montat un capăt metalic. L. mâner 5,9 cm, l. max. 1,25 cm. Sec. XIII-XIV.

AI, foto CS 149. Cuţit. 2002, în apropierea palatului. Fier şi os. Mânerul are secţiune romboidală şi este prelucrat din două plăci de os şlefuite drept. L. 27 cm. Sec. XIV. AI, foto CS 150. Cuţit 2002, în apropierea palatului. Fier. Lama are secţiune triunghiulară, iar mânerul se prindea într-o tijă de înmănuşare. L. 10,6 cm. Sec. XIV. AI, foto GD 151. Fragment de cuţit 2000, din interiorul turnului de nord-vest al catedralei. Fier. Garda este turnată odată cu lama şi tija de înmănuşare. L. 3 cm, l. lamă 1,5 cm, l. gardă 1,75 cm. Sec. XIV-XV. AI, foto GD 152. Mâner de cuţit 2002, în apropierea palatului. Bronz. Piesa este subţiată la unul din capete iar la celălalt este evazată cu patru franjuri, exteriorul este gravat cu motive vegetale stilizate. L. 4,4 cm. Sec. XV-XVI. AI, foto CS 153. Armătură de teacă 2002, în apropierea palatului. Bronz. L. 4,7 cm. Sec. XV-XVI. AI, foto CS

42

154. Mâner octogonal din rondele 2002, în apropierea palatului. Os şi metal; piesa a fost realizată prin montarea unor rondele din os pe un miez din fier sau bronz. În montură exista şi cupru, acum transformat în oxid verde; fragmentul 1 este prins într-un conglomerat de oxizi de fier şi cupru. L. 4,1 cm. Sec. XV-XVI. AI, foto CS 155. Garnitură 2002, în apropierea palatului. Bronz. L. 5,1 cm. Epoca medievală. AI, foto CS 156. Garnitură 2002, în apropierea palatului. Alamă; ciocănire, gravare; decorată cu motive geometrice, incizii foarte fine care formează registre dreptunghiulare. A funcţionat ca o garnitură de teacă sau mâner şi a fost montată cu nituri lungi. 2,1x2,15 cm. Sec. XV-XVI? AI, foto CS 157. Tortiţă 2002, în apropierea palatului. Bronz. Piesa este formată dintr-o bandă decorată, lată de 0,4 cm, ale cărei capete sunt prinse cu un nit foarte lung. D. 3,2 cm. Epoca medievală. AI, foto GD 158. Piesă cu mâner 2003, în apropierea palatului. Bronz; piesa are un mâner aplatizat cu o gaură la mijloc prins de un disc ce putea folosi fie ca dop pentru flacon fie ca sigiliu. d. 1,00 cm, g. 0,3 cm.

Sec. X-XIII. AI, foto GD 159. Toartă 2007, în apropierea catedralei. Bronz. Piesă dreptunghiulară, strânsă la unul dintre capete cu un nit lung. L. 4,3 cm. Epoca medievală. AI, foto CS 160. Cuţit 2003, în apropierea palatului. Fier; are păstrată doar zona mânerului cu trei nituri şi două plăci de montare a mânerului. S-a păstrat şi o parte dintr-o buterolă sau teacă din fier. L. 12,5 cm; l. 2,00 cm. Epoca medievală. AI, foto CS 161. Amnar 2000, în interiorul turnului de nord-vest al catedralei. Fier, lucrat prin forjare; pe braţul mai gros este vizibilă o îmbinare (coadă de rândunică) la cald executată defectuos. Braţele au dimensiuni inegale: 9 cm/gr. 0,7 cm, respectiv 6,5 cm/gr. 0,5 cm. Sec. X-XII. AI, foto GD 162. Închizător 2000, în interiorul turnului de nord-vest al catedralei. Fier. Piesa este compusă dintr-un inel şi o scoabă de prindere. d. inel 3,5 cm, L. scoabă 5,9 cm. Sec. X-XIII. AI, foto GD 163. Unealtă pentru scobit linguri 2000, în interiorul turnului de nord-vest al catedralei.

43

Fier. Piesa are o tijă de înmănuşare de secţiune pătrată, după care urmează o lamă curbă ascuţită pe ambele părţi. L. 11 cm, secţiunea tijei 0,75x0,75 cm, L. tijă 7,5 cm. Sec. XI-XIII. AI, foto CS 164. Unealtă 2000, în apropierea palatului. Fier. Fragment. L. 23 cm. Sec. XIII-XIV. AI, foto GD 165. Foarfecă 2000, din interiorul turnului de nord-vest al catedralei. Fier. piesa a fost lucrată prin forjare, capetele mânerelor sunt întoarse în formă de spirală. L. 18,8 cm, lăţimea la mânere 6,3 cm. Sec. XIII (-XIV?). AI, foto GD 166. Fragment de lamă de topor 2000, în apropierea palatului. Fier. 6,6x3,5 cm. Sec. XIV-XVI. AI, foto GD 167. Sfredel 2003, în apropierea palatului. Fier, este realizat în formă de T cu partea activă torsadată la cald. Unul din braţe este rupt iar cel care se păstrează este îndoit pentru a forma un mâner. L 11,9 cm; l. 7,3 cm. Sec. XIV-XVI. AI, foto CS 168. Sfredel 2007, în apropierea palatului.

Fier, formă de T, partea de sus aplatizată, tija pătrată. L. 10,3 cm. Sec. XIV-XVI. AI, foto CS 169. Sfredel 2007, în apropierea palatului. Fier, cu unul dintre braţe rupt. L. 12,5 cm. Braţul păstrat 8 cm. Sec. XV-XVIII. AI, foto CS 170. Ţâţână 2000, în apropierea palatului. Fier. Capăt de ţâţână prelucrat sub forma unei frunze, cu un orificiu pentru cuiul de prindere. Fragment. 11,9x5 cm. Sec. XIV. AI, foto CS 171. Cheie 2000, din interiorul turnului de nord-vest al catedralei. Fier. Secţiunea tijei este aproximativ hexagonală, mânerul este aplatizat. L. 20,4 cm. Sec. XIII-XIV. AI, foto CS 172. Piesă de lacăt 2000, din interiorul turnului de nord-vest al catedralei. Fier şi cupru. L. 6,3 cm, l. max. 1,18 cm. Sec. XIV-XV. AI, foto GD 173. Piesă în formă de melc, posibil de la un lacăt 2000, din interiorul turnului de nord-vest al catedralei. Fier. L. 4,3 cm. Sec. XIV-XV. AI, foto CS

44

174. Ferecătură 2002, în apropierea palatului. Bronz; trei orificii de fixare pe suport. 2,7x1,3 cm, gr. 0,1 cm. Sec. XIV-XV. AI, foto CS 175. Armătură 2001, în partea de est a catedralei. Bronz, tablă subţire care îmbrăca o piesă. L. 2,4 cm. Epoca medievală. AI, foto CS 176. Armătură de şa 2000, în apropierea palatului. Fier. L. 12 cm, d. 0,5 cm. Epoca medievală. AI, foto GD 177. Armătură 2007, în apropierea palatului. Tablă de bronz ; fragment dintr-o armătură, în formă elipsoidală, fixată la capete (la unul dintre capete?) printr-un nit. Faţa vizibilă decorată cu o nervură reliefată. L. 2 cm, l. 1,7 cm, gr. 0,15 cm. Gr. piesei pe care era aplicată armătura 0,5 cm. Epoca medievală. AI, foto GD 178. Tub 2007, în apropierea palatului. Fier, păstrat fragmentar. L. 13,5 cm, d. 1,5 cm. Epoca medievală. AI, foto GD 179. Închizătoare 2000, în apropierea palatului. Fier. L. 5,7 cm, platbandă (gr. 0,25 cm, l. 0,9 cm).

Epoca medievală. AI, foto CS 180. Cui 2000, în apropierea palatului. Fier. Capul este prelucrat prin batere şi este puternic excentric. L. 7 cm. Sec. X-XIII. AI, foto CS 181. Cuie 2000, din interiorul turnului de nord-vest al catedralei. Fier. Capul aplatizat pe verticală (1) sau oval (2). L. 6,5 cm (1), 5,7 cm, d. 2,15 cm (2), L. 7 cm (3); d.cap 3 cm, tija 0,5x0,5 cm (4); d. cap. 2,5 cm, tija 0,4x0,5 cm. Sec. XIII. AI, foto CS, GD 182. Cuie 2000-2002. Fier. L. 7 cm, tija cu grosimea maximă 0,8x0,45 cm. L. 6,5 cm, tija 0,3x0,3 mm, cu cap conic. Sec. XIV-XV. AI, foto GD 183. Cuie 2000, în apropierea palatului Fier. Cuie forjate, cu tija de secţiune pătrată sau dreptunghiulară. L. 4-8 cm. Sec. XIII-XIV. AI, foto GD 184. Cuie 2003, în apropierea palatului. Fier; cuie de diferite dimensiuni forjate. Sec. XV-XVI. AI, foto GD

45

185. Cui cu inel de prindere 2003, în apropierea palatului. Fier; fragmentar, partea din cui care are o gaură de prindere dintr-o îngroşare a tijei. L. 6,00 cm; l. 2,8 cm; gr. 0,9 cm. Sec. XV-XVI. AI, foto GD 186. Cui cu nas 2008, în interiorul palatului. Fier, formă de L, partea scurtă lăţită. L. 15,8 cm; picior l. 0,8 cm. Epoca medievală. AI, foto GD 187. Cuie 2000, în apropierea palatului. Fier. L. 6,2 cm, d. cap 1,5 cm. Epoca medievală. AI, foto GD 188. Piron 2008, în interiorul palatului. Din fier cu capăt simplu circular. L. 16,2 cm; g. 0,7 cm. Epoca medievală. AI, foto GD 189. Fragment de vas 2002, în apropierea palatului. Cupru. Cazan prelucrat prin ciocănire, buza este realizată dintr-o tivitură lată de 0,6 cm, are două orificii laterale provenite de la niturile unei torţi, acum dispărute. L. 9,2 cm, gr. tablă 0,1 cm. Sec. XIV-XV. AI, foto CS 190. Piesă de feronerie 2000, în apropierea palatului.

Fier. L. 16,2 cm, l. max. 2,4 cm. Epoca medievală. AI, foto CS 191. Piesă de feronerie 2000, în apropierea palatului. Fier, tija principală formează la unul din capete o buclă care ţine o verigă elipsoidală. L. 9,8 cm, l. tijă 8 cm. Epoca medievală. AI, foto CS 192. Zdrobitor 2007, în apropierea catedralei. Piatră, unealtă de formă circulară. D. 9,5 cm. Sec. X-XIII. AM 193. Fragment din partea superioară a unui vas 2002, în apropierea palatului. Pastă medie. AOI, cărămiziu roşcat. AS. Gâtul scurt, marginea arcuită, buza tăiată vertical şi faţetată. Decor: registru de alveole pe umăr. Dg. 15,5 cm. Sec. X-XII. DMI, foto AI 194. Fragment din partea superioară a unui vas borcan 2001, în apropierea palatului. Pastă semigrosieră. AOC. AS. Marginea evazată scurt, buza teşită oblic şi canelată. Decor: bandă de linii în val la baza gâtului. Dg. 16 cm. Sec. XII. DMI, foto CS 195. Fragment de vas 2001, în apropierea palatului. Pastă semigrosieră. AOI. AS. Decor: linii orizontale neregulate realizate cu rotiţa. Sec. XII.

46

DMI, foto CS 196. Fragment din partea superioară a unui vas borcan 2001, în apropierea palatului. Pastă medie. AOI. AS. Gâtul scurt, marginea arcuită spre exterior. Decor: linii în val cu bucla inegală, începând din zona gâtului, probabil pe tot corpul vasului. Dg. 18 cm. Sec. XII. DMI, foto CS 197. Fragment de vas 2001, în apropierea palatului. Pastă grosieră. AOI. AS. Df. 8,3 cm. Sec. XII. DMI, foto CS 198. Fragment din partea superioară a unei oale 2002, în apropierea palatului. Pastă semigrosieră. AOS, cu suprafeţele maronii. AS foarte puternică în exterior. Gâtul aproape inexistent, marginea trasă brusc spre exterior, buza lăţită şi teşită oblic. Decor: linie în val. Dg. 15,5 cm. Sec. X-XII. DMI, foto AI 199. Fragment de vas borcan 2000, în apropierea palatului. Pastă medie. AOI. AS. Marginea slab arcuită spre exterior, buza teşită oblic. Decor: trei linii în val pe umăr. Dg. 17,3 cm. Sec. X-XIII. DMI, foto CS 200. Fragment din partea superioară a unui vas 2000, în apropierea palatului.

Pastă grosieră. AOI. AS. Gâtul pronunţat, marginea îngroşată şi canelată superficial la exterior. Decor: linie în val cu meandre scunde pe umăr. Dg. 15,5 cm. Sec. X-XIII. DMI, foto CS 201. Fragment din partea superioară a unui vas 2000, în apropierea palatului. Pastă medie. AOI. AS. Gâtul subţiat, marginea evazată, buza marcată la interior de o şănţuire pentru capac, tăiată drept şi canelată superficial. Decor: alveole realizate cu un instrument cu trei dinţi (pieptăn?) dispuse pe umăr, iar pe restul corpului incizii orizontale superficiale, dese. Dg. 17,3 cm. Sec. X-XIII. DMI, foto CS 202. Oală borcan 2004, în apropierea palatului. Pastă semifină cu nisip fin cernut, ardere superficială, miezul peretelui negru. Oală cu umărul pronunţat, gât scurt, marginea evazată şi buza rotunjită. Decor: pe gât un fascicul de incizii superficiale; pe umăr grupuri de linii oblice realizate cu un instrument cu cinci dinţi şi o bandă de linii orizontale. Dg. estimat 21 cm, 10x5 cm. Sec. X-XIII. DMI, foto CS 203. Fragment din partea superioară a unui vas 2000, în apropierea palatului. Gâtul înalt, marginea evazată şi tăiată drept. La interior o uşoară şănţuire pentru capac. Pastă medie, degresată cu nisip şi rare pietricele mijlocii. AOI. AS. Dg. 18,2 cm. Sec. X-XIII. DMI, foto CS 204.Fragment de perete de vas 2007, în apropierea palatului.

47

Pastă semigrosieră, ardere superficială, cărămiziu gălbui; ardere secundară. Decor: incizii orizontale şi în val. Sec. X-XIII. DMI, foto CS 205. Fragment de vas 2002, în apropierea palatului. Pastă semigrosieră. AOI, cărămiziu. AS parţială. Gâtul scurt, marginea evazată, buza tăiată drept. Decor: alveole oblic pe gât, incizii orizontale superficiale pe corp. Dg. 15,5 cm. Sec. XII-XIII. DMI, foto CS 206. Fragment din partea superioară a unei oale 2002, în apropierea palatului. Pastă semigrosieră. AOI, cărămiziu gălbui. AS puternică. Gâtul scurt, marginea arcuită, buza tăiată drept. Decor: alveole dispuse oblic pe gât, un şir de alveole pe umărul slab pronunţat. Dg. 15,5 cm. Sec. XII-XIII. DMI, foto AI 207. Fragment din partea superioară a unui amforidion 2002, în apropierea palatului. Pastă medie. AOI, cărămiziu deschis. Gâtul înalt, marginea arcuită, amprenta unei torţi circulare. Suprafaţa exterioară a fost lustruită cu mişcări preponderent verticale. Dg. 8,5 cm. Sec. XII-XIII. DMI, foto AI 208. Fragment din partea superioară a unei oale 2002, în apropierea palatului. Pastă medie. AOI, cenuşiu gălbui. AS parţială. Corp ovoidal cu diametrul maxim în zona mediană, gâtul slab pronunţat, dar destul de înalt. Marginea arcuită şi tăiată vertical. Decor: un registru de alveole pe umăr, încadrat de

două linii în val inegal trasate. Incizii superficiale, abia vizibile. Dg. 14 cm. Sec. XII-XIII. DMI, foto AI 209. Fragment din fundul unui vas 2002, în apropierea palatului. Pastă semifină, modelată pe roata înceată. AOI, peliculă roşie la interior, subţire. AS la exterior. Marcă de olar reliefată, roată cu spiţe. Df. 7,8 cm. Sec. XII-XIII. DMI, foto GD 210. Fragment din fundul unui vas 2002, în apropierea palatului. Pastă semifină cu multă mică. AOI, pelicule exterioare subţiri roşii încadrând un miez gri. Df. 7,7 cm. Sec. XII-XIII. DMI, foto AI 211. Fragmente din marginile sau corpul unor căldăruşe 2000-2008. Pastă de calitate medie sau semifină, arsă oxidant în grade variabile. Este documentat tipul clasic cu fundul bombat, marginea rotunjită şi îngroşată, cu partea superioară tăiată drept şi lăţită din loc în loc pentru a permite formarea orificiilor pentru agăţat. Decor: deseori preiau ornamentele ceramicii de uz comun, chiar mărcile de olar. Sec. XI-XIII. DMI, foto AI, GD 212. Fragment gură carafă 2001, în apropierea sacristiei. Pastă semifină, cu nisip şi mică. AOI. AS. Profilul vasului este tronconic, gura se strâmtează gâtul fiind marcat printr-o nervură. Decor bogat, combină diferite elemente ale epocii arpadiene târzii: rotiţa, alveole de forme şi

48

dimensiuni diferite, banda de valuri. Decorul acoperă tot fragmentul, începând de pe marginea buzei. Dg. 6 cm. Sec. XIII. DMI, foto CS 213. Fragment gură vas borcan 2000, în apropierea palatului. Pastă medie, degresată cu nisip, mică, pietricele mici şi mijlocii. AOI. AS. Gâtul slab pronunţat, marginea articulată. Decor: la baza gâtului alveole suprapuse câte două, iar pe corp incizii orizontale superficiale. Dg. 14 cm. Sec. XIII. DMI, foto CS 214. Fragment din partea superioară a unui vas borcan 2000, în apropierea palatului. Pastă semifină. Ardere oxidantă incompletă, ardere secundară. Gâtul scurt, marginea îngroşată arcuită în formă de S, buza lăţită şi teşită oblic. Suprafaţa exterioară netezită superficial. Decor: mici crestături oblice la baza gâtului şi un portativ format din trei incizii orizontale pe umăr. Dg. 16 cm. Sec. XIII. DMI, foto CS 215. Fragment din partea superioară a unui vas borcan 2000, în apropierea palatului. Pastă medie. AOI. AS. Marginea simplă, evazată şi tăiată drept, gâtul scurt. Decor: pe umăr o bandă de incizii orizontale, urmată de valuri neregulate. Dg. 16,2 cm. Sec. XIII. DMI, foto CS 216. Fragment gură vas borcan 2000, în apropierea palatului. Pastă semigrosieră. AOI. AS. Gâtul scurt, marginea îngroşată cu buza faţetată. Suprafaţa exterioară netezită

superficial. Decor: registru de alveole pe umăr, în zona de maxim diametru. Dg. 16,2 cm. Sec. XIII. DMI, foto CS 217. Fragment gură vas borcan 2000, în apropierea palatului. Pastă semigrosieră. AOI. AS Suprafaţa exterioară netezită superficial. Gâtul pronunţat, marginea evazată, cu buza lăţită şi teşită drept. Decor: linie în val cu meandre inegale la baza gâtului, urmată de un registru de incizii inegale, asemănătoare unor crestături. Dg. 16 cm. Sec. XIII. DMI, foto CS 218. Fragment de vas 2000, în apropierea palatului. Pastă medie. AOI. AS. Suprafaţa exterioară netezită. Fragment din partea superioară a unui vas borcan; gâtul pronunţat, marginea evazată, îngroşată faţă de perete şi uşor profilată. Decor: alveole dispuse oblic pe umărul vasului. Dg 13,3 cm. Sec. XIII. DMI, foto CS 219. Jumătatea inferioară a unui vas mic 2000, în apropierea palatului. Fundul profilat poartă o marcă de olar în formă de zvastică. Pastă semigrosieră. AOI. AS. Df. 4 cm. Sec. XIII. DMI, foto CS 220. Fragment din partea superioară a unei oale 2002, în apropierea palatului. Pastă medie. Suprafaţa aspră. AOI, cenuşiu gălbui. AS puternică. Decor: o linie în val superficial incizată. Dg. 13 cm. Sec. XIII-XIV.

49

DMI, foto CS 221. Fragment dintr-o cană cu toartă 2002, în apropierea palatului. Pastă semifină, de calitate foarte bună. AR. Diametrul maxim în zona mediană, marginea înclinată spre interior. Decor: geometric, realizat cu ruloul. Dg. 8 cm. Sec. XIII-XIV. DMI, foto AI 222. Fragment din partea superioară a unei oale 2002, în apropierea palatului. Pastă fină, AOI, cenuşiu gălbui. AS. Gâtul scurt, marginea evazată. Buza subţiată, articulată la exterior de o nervură rotunjită. Decor: o linie în val la baza gâtului. Dg. 16 cm. Sec. XIII-XIV. DMI, foto AI 223. Fund de vas 2002, în apropierea palatului. Pastă fină. AOC, roşu cărămiziu. Marcă de olar reliefată: o cruce cu braţe inegale înscrisă într-un cerc. Df. 8,3 cm. Sec. XIII-XIV. DMI, foto CS 224. Fragment din partea superioară a unei oale 2002, în apropierea palatului. Pastă semigrosieră. AOI, cenuşiu gălbui. Vasul modelat pe roata înceată. Gâtul scurt, marginea arcuită, buza modelată în formă de săgeată. Decor: bandă de incizii foarte fine la baza gâtului. Dg. 12,5 cm. Sec. XIII-XIV. DMI, foto CS 225. Complex ceramic din sec. XIV 2002, în apropierea palatului.

Materialul ceramic, în majoritate aparţinând categoriei ceramicii comune, se remarcă prin câteva caracteristici unitare: - lutul din care se realizează vasele este prelucrat rapid fără a se putea elimina din el toate impurităţile şi bulele de aer. - pasta este condiţionată cu nisip cernut în cantităţi destul de mari, aceasta fiind şi cauza unor suprafeţe finale rugoase. - piesele sunt realizate la roata rapidă folosindu-se pentru netezire multă apă. - arderea este de regulă oxidantă incompletă, focul rapid din cuptor şi fluxul de oxigen care trece prin cuptor nefiind suficiente pentru pătrunderea unor pereţi de vase mai groşi de 2,5-3 mm. Din această cauză la majoritatea vaselor miezul pereţilor are o culoare cenuşiu-vineţie. Se pot distinge trei categorii de ceramică separate după compoziţia pastei: semigrosieră, semifină şi fină. Forme: Oala borcan (oala fără toarte) este tipul cel mai des întâlnit, foarte probabil întregul lot provenind din deşeurile unei bucătării (1). Vasele cu toartă sunt documentate prin şase fragmente, dintre care două aparţin unor oale iar alte patru unor vase de mici dimensiuni, probabil unor căni. Remarcăm toarta modelată din pastă fină, arsă incomplet la cărămiziu gălbui şi decorată cu mici rozete ştanţate (2). Au mai fost documentate capace în formă de clopot (3), castroane şi un urcior. Vasul de provizii (4) este reprezentat de un singur fragment din pastă semi grosieră, prelucrat la roata rapidă fără urme de decor. Elementul special în execuţie îl reprezintă o bandă de lut aplicată în zona buzei şi netezită la roată la interior. Forma vasului era fără gât, globulară sau alungită, cu gura mult mai mică decât diametrul maxim (cu diametru la gură de 31 cm), cu pereţii groşi de cca. 7-8 mm. Creuzet (5) O piesă specială din categoria ceramicii pentru folosit pe foc este un fragment de la un vas ars reducător.

50

Pasta este realizată cu lut şi nisip însă într-o tehnică specială, produsul finit fiind foarte compact cu aspect cimentos foarte rezistent. Arderea s-a făcut într-un cuptor închis rezultând o ardere reducătoare completă de foarte bună calitate vasul având culoarea gri. Forma vasului este asemănătoare unui creuzet cu o buză foarte groasă răsfrântă spre exterior, după care pereţii continuă aproximativ vertical. Pe partea de sus a buzei într-o zonă aplatizată sub forma unui cioc de curgere are aplicat puternic apăsat o stampilă cu litera T. Cel mai apropiat ca formă de categoria creuzetelor, acest vas are totuşi un diametru relativ mare (26 cm la buză). La exterior se poate constata un strat consistent de materii carbonizate dovada unei îndelungi folosiri deasupra focului. Piesa de faţă provine cel mai probabil de la Tulln an der Donau (Austria), localitate care păstrează şi azi T în stema oraşului. AI, foto AI 226. Fragment din partea superioară a unui vas 2002, în apropierea palatului. Pastă medie. AOI, cărămiziu. AS. Decor: caneluri superficiale. Dg. 11,3 cm. Sec. XIV. DMI, foto CS 227. Fragment din partea superioară a unui vas 2000, în apropierea palatului. Pastă de calitate medie. AOI, pelicule exterioare subţiri cenuşii-gălbui. AS. Gâtul arcuit, marginea îngroşată modelată în formă de săgeată. Suprafaţa exterioară zgrunţuroasă. Decor: coaste proeminente începând de la baza gâtului. Dg. 17 cm. Sec. XIV. DMI, foto CS 228. Fragment de vas, picior de cană? 2002, în apropierea palatului.

Pastă medie. AOI, cărămiziu gălbui. Df. 5,5 cm. Sec. XIV. DMI, foto CS 229. Fragment de cană cu cioc 2002, în apropierea palatului. Pastă medie. AOI, cărămiziu gălbui. Sec. XIV. DMI, foto CS 230. Fragment de creuzet 2002, în apropierea palatului. Pastă medie cu multă mică. AR. Fund cu inel de susţinere. Smalţ verde în exterior, direct peste pastă. Df. 3,6 cm. Sec. XIV. DMI, foto AI 231. Sfeşnic? 2002, în apropierea palatului. Pastă medie. AOI, cărămiziu gălbui. Fragmente dintr-un vas mic cu toartă, asemănător unui urcior în miniatură. Fundul profilat, peretele vasului retras în trepte. Decor: benzi de linii orizontale incizate. Df. 4,7 cm. Sec. XIV. DMI, foto CS 232. Sfeşnic? 2004, în apropierea palatului. Pastă medie. AOI, cărămiziu gălbui. Vas mic cu corp tronconic, gura strâmtă, toartă, asemănător unui urcior mic. Df. 4 cm. Sec. XIV. DMI, foto CS 233. Fusaiolă 2007, în apropierea palatului. Pastă de calitate bună, arsă reducător la negru. Piesă de formă bitronconică. D. 2,9 cm, h. 1,8 cm.

51

Sec. X-XII. DMI, foto CS 234. Fusaiolă 2000, în interiorul turnului de nord-vest al catedralei. Ceramică. Piesă de formă bitronconică. D. 2,4 cm, h. 1,2 cm. Sec. XIII-XIV. DMI, foto CS 235. Fusaiolă 2002, în apropierea palatului. Ceramică. D. max 2,6 cm. Sec. XIV-XV. DMI, foto CS EPOCA MODERNĂ 236. Inel torsadat, posibil o montură 2002, în apropierea palatului. Argint. Piesă de formă ovală, prelucrată prin răsucirea a două fire şi apoi sudarea capetelor în aşa fel că acestea nu se mai pot vedea. D. max. 2,2 cm . Sec. XVI-XVII. AI, foto GD 237. Inel 2002, în apropierea palatului. Metal galben. D. 1,8 cm. Sec. XVI-XVII. AI, foto GD 238. Ac de păr 2001, în partea de vest a catedralei. Bronz, ac cu gămălie circulară. L. 3,3 cm, gr. 1 cm; d. 0,25 cm. Sec. XVI-XVII.

AI, foto GD 239. Copcă de haină 2002, în apropierea palatului. Argint. Sârmă groasă de 0,16 cm, aplatizată puternic în zona urechiuşelor de prindere; partea babă. 1,5x1,3 cm. Sec. XV-XVII. AI, foto GD 240. Nasture 2001, în apropierea sacristiei. Bronz. Piesă de formă emisferică, are ataşată la interior o toartă solidă din sârmă. D. 1,6 cm. Sec. XVI-XVIII. AI, foto CS 241. Nasture 2002, în apropierea palatului. Metal galben, cu decor gravat - floral. D. 1,5 cm. Sec. XVII-XVIII. AI, foto GD 242. Nasturi 2002, în apropierea palatului. Bronz. Discul este sudat de o toartă din sârmă groasă (1) sau este retras puţin în partea centrală şi lipseşte toarta de prindere (2). D. 1,8 cm. Sec. XVII-XVIII. AI, foto GD 243. Cataramă 2000, în apropierea palatului. Bronz. Cataramă dreptunghiulară din bară de secţiuni variabile. Deformată din vechime. L. 3 cm, l. 1,7 cm. Sec. XVI-XVII. AI, foto CS

52

244. Cataramă 2002, în apropierea palatului. Fier. Cataramă dreptunghiulară. L. 3,6 cm. Sec. XVII. AI, foto GD 245. Aplică 2002, în apropierea palatului. Bronz, turnată; decorată cu nervuri oblice ce imită motivul frânghiei, orificii de fixare la capete. L. 4,5 cm, gr. 0,6 cm. Sec. XVI-XVII. AI, foto GD 246. Aplică 2002, în apropierea palatului. Bronz, turnată, cu un orificiu de prindere la mijloc. Modelată în formă de floare. D. max. 1,5 cm, gr. 0,1 cm. Sec. XVI. AI, foto GD 247. Ferecătură de carte 2001, în apropierea palatului. Aliaj de argint. Tablă decupată, la mijloc cu un blat prins cu nituri care ţinea o bucată de piele. L. 2,4 cm, l. 1,15 cm. Sec. XVI-XVII. AI, foto CS 248. Ferecătură de carte 2002, în apropierea palatului. Bronz, tablă subţire decupată, la unul din capete se păstrează două nituri. L. 3,2 cm. Sec. XVI-XVII. AI, foto CS 249. Nit ornamental 2001, în apropierea sacristiei. Bronz. L. 0,5 cm d. 0,65 cm. Sec. XVI-XVIII.

AI, foto GD 250. Pinten 2008, în interiorul palatului episcopal. Fier. Profilele de prindere sunt semicirculare; umăr înalt de sprijin, o tijă lungă terminată cu rotiţă. L. 10,1 cm; gr. 0,7 cm. Sec. XV-XVII. AI, foto CS 251. Pinten 2001, în partea de vest a catedralei. Fier. Braţele de secţiune semicirculară, capetele fiind prinse de încălţăminte cu ajutorul unor cuie; coada are secţiune dreptunghiulară. Unul dintre braţele care susţineau rotiţa lipseşte, la fel şi rotiţa. Deschiderea braţelor 8 cm; tija 0,7x0,55 cm. Sec. XVI-XVII. AI, foto CS 252. Cataramă de chingă 2002, în apropierea palatului. Fier. Tija de prindere la curea dreaptă iar cadrul semicircular. L. 6,5 cm, l. max. 3,2 cm. Sec. XVI-XVII. AI, foto GD 253. Potcoavă 2008, interiorul palatului episcopal. Fier, cu orificii pentru nituri. L. 12,8 cm; l. 11,6 cm. Sec. XV-XVII AI, foto GD 254. Potcoave pentru încălţăminte 2002, în apropierea palatului. Fier. L. 5,3 cm, l. 5,2 cm (1); L. aprox. 6,4 cm (2). Sec. XVII-XVIII.

53

AI, foto GD 255. Zăbală 2008, în interiorul palatului. Fier; are două orificii dreptunghiulare pentru curele şi două mai mari rotunde pentru lanţ. L. 16,3 cm. Sec. XVII-XVIII. AI, foto CS 256. Teacă de cuţit 2007, în apropierea catedralei. Fier. L. 26,6 cm. Sec. XVIII-XIX. AM, foto GD 257. Partea metalică de la o armă de foc 2001, în partea de vest a catedralei. Fier cu intarsii de argint. L. 25 cm. Sec. XVIII. AM, foto GD 258. Cuţit 2002, în apropierea palatului. Fier, fragment de cuţit haban sau de Stiria; îmbrăcătură din cupru pentru mâner, decor gravat. L. 6,6 cm. Sec. XVI. AI, foto CS 259. Mâner (de cuţit?) 2002, în apropierea palatului. Fier şi lemn. Fragment dintr-un obiect cu mâner din lemn, cioplit şi lustruit. L. 4,8 cm, din care mânerul din lemn 3,3 cm. Sec. XVI. AI, foto GD 260. Cuţit 2001, în apropierea palatului.

Fier. Se păstrează doar tija de înmănuşare şi o mică parte de la baza lamei. L. 8,5 cm, l. 2,7 cm. Sec. XVI-XVII. AI, foto CS 261. Cuţit 2002, în apropierea palatului. Fier. L. 8,3 cm, l. 1,9 cm. Sec. XVII–XIX. AI, foto CS 262. Briceag 2008, în interiorul palatului episcopal. Prăseaua din corn (sau fildeş) în formă de felină, aspect lustruit şi lama din fier păstrată în interior. L. 7,5 cm, l. max. 1,9 cm. Epoca modernă. AM, foto GD 263. Briceag 2008, în interiorul palatului episcopal. Fier, cu mâner din os. Mânerul este realizat din două plăci de metal peste care s-au montat două plăsele din os cu câte două nituri mici din fier. Între niturile de prindere se păstrează două găuri parţiale care probabil iniţial conţineau elemente decorative. L. 10,5 cm. Epoca modernă. AM foto GD 264. Briceag 2007, din apropierea palatului. Fier, cu mâner din două plăci de cupru placate cu plăsele de lemn, prinse cu nituri. Lp. 4,7 cm. Epoca modernă. AI, foto GD 265. Degetar 2002, în apropierea palatului.

54

Bronz, cu urme pentru ac. Hp. 1,2 cm, d. 1,3 cm. Sec. XVII-XVIII. AI, foto GD 266. Satâr 2002, în apropierea palatului. Fier. L. 18,5 cm, l. 6,5 cm. Sec. XVI-XVII. AI, foto CS 267. Sfeşnic sau mucarniţă 2002, în apropierea palatului. Fier; formă cilindrică, gol pe dinăuntru, are o coadă de prindere de secţiune dreptunghiulară ruptă din vechime. Fragment. H. 4,8 cm, d. tub 2,7 cm. Sec. XVI. AI, foto CS 268. Scoabă 2003-2004, în apropierea palatului. Fier, un capăt lăţit prevăzut cu două orificii de prindere, celălalt ascuţit. L. 21,5 cm; l. 10 cm. Sec. XVI-XVII. AI, foto GD 269. Închizătoare 2002, în apropierea palatului. Fier, verigă cu scoabă de ataşare. D 3,6 cm, veriga 0,6 cm. Sec. XVII. AI, foto CS 270. Scoabă de pietrărie 2002, în apropierea palatului. Fier; prelucrate dintr-un profil dreptunghiular (1,5x0,55 cm). Fragmente din trei exemplare. L. 16/17 cm. Sec. XVI. AI, foto CS

271. Ciocan de pietrărie 2002, în apropierea palatului. Fier. Partea pentru bătut are secţiune pătrată (2,8x2,8 cm) iar partea pentru cioplit este mult lăţită (7,1 cm). L. 19,2 cm. Sec. XVI. AI, foto CS 272. Şpiţ 2002, în apropierea palatului. Fier, are secţiune pătrată cu colţurile rotunjite în zona în care se ţine cu mâna, secţiune pătrată în zona ascuţită. L. 10,2 cm. Sec. XVI. AI, foto CS 273. Daltă 2004, în apropierea palatului. Fier. Piesă are o formă aproximativ dreptunghiulară subţiată la unul dintre capetele scurte. L. 15,7 cm, l. 6 cm. Sec. XVI-XVII. AI, foto GD 274. Ramă pentru vitralii 2002, în apropierea palatului. Plumb, piesă de formă neregulată, deformată din vechime, veriga are forma unui profil I. Era folosită pentru fixarea pieselor din sticlă de la vitralii. 2,65x2,2 cm, gr. 0,5 cm. Sec. XVI. AI, foto GD 275. Ţintă de sicriu 2001, în partea de vest a catedralei. Bronz. D. 1,2 cm. Sec. XVI-XVII. AI, foto GD

55

276. Cuie şi cârlig de uşă, fragmente de feronerie 2002, în apropierea palatului. Fier. L. 11-14 cm. Sec. XVI-XVII? AI, foto GD 277. Ţâţână 2002, în apropierea palatului. Fier. L. 14 cm. Sec. XVI. AI, foto GD 278. Balama 2000, în apropierea palatului. Fier. L. 15 cm. Epoca modernă. AI, foto CS 279. Cui cu nas 2004, în apropierea palatului. Fier, cu un orificiu. L. 6,8 cm, l. max. 2,2 cm. Sec. XVI-XVII. AI, foto CS 280. Piesă de feronerie 2008, în interiorul palatului episcopal. Fier, piesa este în forma cifrei 4, cu unul din braţe mult alungit şi îndoit în formă de spirală. L. totală 17,3 cm, diam. 4,7 cm. Sec. XV-XVII . AI, foto GD 281. Lanţ cu închizătoare 2008, în interiorul palatului episcopal. Fier, se păstrează o bucată formată din 11 zale parţial torsadate, la care în capăt este ataşată o mică bară care servea la închiderea unei bucle prin montarea într-o verigă suplimentară mai mare, care este ataşată pe lanţ.

L. 23,5 cm. Sec. XV-XVII AI, foto CS 282. Armătură de colţ 2004, în apropierea palatului. Fier, decupată din tablă. L. 10,5 cm; l. 2 cm. Sec. XVII-XVIII. AI, foto GD 283. Cuie şi piroane 2000-2008. Fier, diferite forme şi dimensiuni. Sec. XVI-XVIII. AI, foto CS, GD 284. Fragment de vas 2002, în apropierea palatului. Bronz, tablă groasă de 0,12 cm. Este tăiat poligonal pe patru laturi (octogon, latura 2,4 cm), posibil petec de vas. 6x5,5 cm. Sec. XVII-XVIII. AI, foto CS 285. Toartă de vas 2001, în apropierea palatului. Fier. Fragment. L. 14,5 cm; secţiune variabilă, d.max. 0,8 cm. Sec. XVI. AI, foto GD 286. Tijă 2004, în apropierea palatului. Fier, în formă de cârlig, secţiune dreptunghiulară. L. 17,5 cm; l. 1,2 cm; g. 0,4-0,6 cm. Sec. XVI-XVII. AI, foto GD

56

287. Oală borcan 2002, în apropierea palatului. Pastă de culoare roşu deschis, degresată cu nisip fin, AOI Buză evazată, răsfrântă şi alveolată. În interior un şanţ superficial pentru capac, care corespunde în exterior – la mijloc – cu o nervură. Gât scurt, corp bombat, diametrul maxim se află în treimea superioară. Pe exterior decolorări roşu-închis de la ardere secundară. Decor: două linii incizate orizontale pe umăr. Dg.: 14 cm, Dmax.: 15 cm, Df.: 8 cm, h.: 15 cm. Sec. XVI. SPL, foto GD 288. Oală cu toartă 2002, în apropierea palatului. Pastă de culoare roşu-gălbuie, degresată cu nisip (boabe mari). AOI. Buză evazată, în interior un şanţ superficial pentru capac, care corespunde în exterior cu o nervură. Marginea buzei este pronunţată cu o nervură. Gât scurt, corp bombat, fund plat. Toartă în bandă, scurtă, împărţită de un şanţ în două registre. Pe exterior mai mult de jumătate din vas este acoperit de negru de fum. Decor: două linii incizate orizontale pe umăr. Dg.: 13,5 cm, Dmax.: 16,5 cm, Df.: 8 cm, h.: 16,5 cm. Sec. XVI. SPL, foto GD 289. Oală cu toartă 2002, în apropierea palatului. Pastă de culoare roşu deschis, degresată cu nisip, AOI. Buză evazată, răsfrântă şi alveolată. În interior un şanţ superficial pentru capac, care corespunde în exterior cu o nervură. Gât scurt, corp bombat, diametrul maxim se află în treimea superioară spre mijloc. Toartă în bandă, scurtă, împărţită de un şanţ în două registre. Pe exterior pete de negru de fum şi decolorări roşu-închis de la ardere secundară.

Decor: trei linii incizate, orizontale, pe mijlocul gâtului. Registru format din caneluri în val combinate cu linii incizate orizontale, aşezat pe diametrul maxim. Dg.: 14,5 cm, Dmax.: 15 cm, Df.: 9 cm, h.: 18 cm. Sec. XVI. SPL, foto GD 290. Oală cu toartă 2002, în apropierea palatului. Pastă de culoare roşu cărămiziu, degresată cu nisip, AOI. Buză evazată, pronunţată cu o nervură. Gât scurt, la mijloc o nervură. Corp bombat, diametrul maxim se află în treimea superioară spre mijloc, toartă în bandă, scurtă, împărţit de un şanţ în două registre. Pe exterior pete de negru de fum. Decor: începutul umărului marcat cu o linie incizată, orizontală. Dg.: 14,5 cm, Dmax.: 18 cm, Df.: 9 cm, h.: 20 cm. Sec. XVI. SPL, foto GD 291. Oală cu toartă 2002, în apropierea palatului. Pastă compactă cu nisip şi pietricele, AOI. Suprafaţă cleioasă şi neregulată. În interior cenuşiu/negru, în exterior roşu deschis spre galben/cenuşiu. Buză evazată, în interior un şanţ superficial pentru capac, care corespunde în exterior cu o nervură lată, rotunjită. Marginea buzei este pronunţată cu o nervură. Gât scurt. Corp bombat, diametrul maxim se află în treimea superioară spre mijloc. Fund plat. Toartă în bandă, scurtă. Pe exterior negru de fum. Decor: Umărul este decorat cu un registru de caneluri orizontale. Dg.: 18 cm, Dmax.: 21,5 cm, Df.: 11 cm, h.: 22,5 cm. Sec. XVI. SPL, foto GD 292. Tigaie 2002, în apropierea palatului.

57

Pastă de culoare roşu cărămiziu, degresată cu nisip, AOI. Buză evazată puternic, uşor răsfrântă, rotunjită. Pereţi uşor curbaţi, corp bombat spre fund, trei picioare, manevrată cu ajutorul unei torţi. Toartă în bandă, de la buză până la fund, împărţită de un şanţ în două registre. Pe fund negru de fum. Decor: Suprafaţă interioară acoperită cu smalţ verzui-galben, uniform, gros, fisurat, aplicat peste un strat de angobă albă. Gâtul şi corpul decorate cu linii incizate, orizontale. Dg.: 18 cm, Df.: 14 cm, h.: (fără picioare): 7 cm. Sec. XVI. SPL, foto GD 293. Oală cu toartă 2002, în apropierea palatului. Pastă compactă, cu nisip şi pietricele, de culoare roşu deschis, AOI. Suprafaţă cleioasă, neregulată. Buză evazată puternic, partea superioară teşită. În interior un şanţ superficial pentru capac, care corespunde în exterior – la mijloc – cu o nervură ascuţită. Gât scurt. Corp bombat, diametrul maxim fiind situat la treimea superioară al înălţimii. Toartă în bandă, scurtă, împărţită în două registre. Fund plat. Exterior puternic ars, decolorat în roşu închis, acoperit cu pete de negru de fum. Dg.: 22,2 cm, Dmax.: 28 cm, Df.: 12,5 cm, h.: 25 cm. Sec. XVI. SPL, foto GD 294. Oală cu toartă 2002, în apropierea palatului. Pastă cu nisip, de culoare roşu cărămiziu, interior cenuşiu, AOI. Suprafaţă aspră. Buză evazată puternic, în interior un şanţ superficial pentru capac, în exterior o nervură ascuţită. Gât scurt, la mijloc o nervură. Corp bombat, diametrul maxim situat la mijlocul înălţimii. Toartă în bandă, scurtă, împărţită de un şanţ în două registre. Fund

plat. Exteriorul puternic ars, decolorat în roşu închis şi acoperit cu pete de negru de fum. Decor: Umărul decorat cu un registru de caneluri superficiale, orizontale. Dg.: 20 cm, Dmax.: 26 cm, Df.: 12,5 cm, h.: 28,5 cm. Sec. XVI. SPL, foto GD 295. Puşculiţă în formă de ceapă 2002, în apropierea palatului. Pastă de culoare roşu cărămiziu intens, cu nisip, suprafaţă aspră. Corp sferic turtit, fund plat, partea superioară se termină într-o proeminenţă. Pe umăr o nişă. L.: 2,2 cm, l.: 0,15 cm. Sec. XVI. SPL, foto GD 296. Ulcică cu toartă 2004, în apropierea palatului. Pastă medie cu nisip şi mică, AOC, cărămiziu maroniu. Oală cu gât scurt, marginea evazată, buza tăiată drept. Decor: în zona mediană linii orizontale superficial incizate. Interiorul acoperit cu smalţ verde. Pete de smalţ verde pe toartă. Dg. 12 cm, df. 8,5 cm, h. 15 cm. Sec. XVI-XVII. DMI, foto GD 297. Oală 2004, în apropierea palatului. Pastă semifină, AOC, cărămiziu roşcat. Oală cu pântec globular, diametrul maxim în zona mediană. Gâtul scurt dar puternic arcuit, margine evazată. Se observă urma unei torţi. Decor: geometric pictat alb, încadrat de linii orizontale incizate superficial, grupate câte două. Dg. 17 cm, df. 9 cm h. 22 cm. Sec. XVI-XVII.

58

DMI, foto GD 298. Oală cu toartă 2004, în apropierea palatului. Pastă de calitate medie, ardere variabilă, cărămiziu gălbui. Gât scurt. Vasul uşor deformat înainte de ardere, deschiderea asimetrică. Marginea evazată, la interior o şănţuire pentru capac căreia îi corespunde la exterior o canelură subţire. Toartă de dimensiuni mici cu profil dreptunghiular. Decor: pe umăr câteva incizii superficiale accentuate cu vopsea albă. Dg. 16 cm, df. 9 cm, h. 23 cm, l. toartă 2 cm. Sec. XVI-XVII. DMI, foto CS 299. Oală cu toartă 2004, în apropierea palatului. Pastă semifină, ardere oxidantă variabilă, cărămiziu închis. Vas cu pântecul bombat, diametrul maxim în zona mediană. Gâtul scurt, marginea evazată, buza rotunjită. O toartă lată leagă pântecul de buză. Descoperită întreagă. Decor: linii incizate superficial, orizontale şi în val, accentuate cu vopsea albă. Dg. 13,8 cm, df. 8,5 cm, h. 20,8 cm. Sec. XVI-XVII. DMI, foto GD 300. Oală cu toartă 2004, în apropierea palatului. Pastă semi-fină, ardere oxidantă completă, cărămiziu cenuşiu. Corp bombat cu diametrul maxim în partea superioară, gâtul scurt, marginea puternic trasă spre exterior, buza subţiată. Se păstrează urmele unei torţi de mici dimensiuni. Fragmentar, reconstituit la restaurare. Decor: registru de incizii superficiale accentuate cu vopsea albă. Dg. 15,4 cm, df. 8 cm, h. 15,2 cm. Sec. XVI-XVII. DMI, foto GD

301. Oală 2004, în apropierea palatului. Pastă semifină, ardere superficială, cărămiziu închis. Vas în formă de pară cu umerii slab pronunţaţi, gâtul uşor arcuit şi marginea evazată. Toartă păstrată parţial. Decor: în interior smalţ verde închis, alternând cu dungi verticale de culoare mai deschisă. În exterior incizii fine, cele de pe umăr subliniate cu vopsea albă. Dg. 12 cm, df. 8 cm, h. 16 cm. Sec. XVI-XVII. DMI, foto GD 302. Cratiţă 2004, în apropierea palatului. Pastă semifină, ardere superficială la cărămiziu deschis. Vas asemănător unui castron, corpul puternic bombat în jumătatea superioară, marginea evazată mult spre exterior. se păstrează urmele unei torţi. În jumătatea inferioară urmele foarte puternice de arsură arată că vasul se afla în contact direct cu focul. Decor: în exterior incizii superficiale. În interior smalţ verde închis alternând cu dungi verticale mai deschise. Dg. 15 cm, df. 6,4 cm, h. 7,6 cm. Sec. XVI-XVII. DMI, foto GD 303. Cratiţă 2004, în apropierea palatului. Pastă medie, ardere completă, cărămiziu gălbui. Cratiţă cu trei picioare înalte, corpul aproximativ cilindric, marginea evazată şi lăţită. Mâner de formă bitronconică, gol în interior. Urme superficiale de utilizare. Decor: în interior smalţ maroniu strălucitor. În exterior decor geometric incizat şi pictat cu vopsea albă. Pete de smalţ galben. Dg. 17,6 cm, h. 11 cm. Sec. XVI-XVII. DMI, foto GD

59

304. Tigaie 2004, în apropierea palatului. Pastă medie, ardere oxidantă completă, roşu-cărămiziu. Tigaie cu trei picioare şi mâner tubular. Păstrată fragmentar, reconstituită la restaurare. Decor: în interior smalţ negru-maroniu. Dg. 14,3 cm, h. 10 cm (fără picioare), L. mâner 7 cm. Sec. XVI-XVII. DMI, foto GD 305. Cratiţă cu mâner 2004, în apropierea palatului Pastă medie, ardere completă, roşu cărămiziu. Vas asemănător unei oale, cu pântecul uşor bombat, gât scurt arcuit, marginea evazată cu buza rotunjită modelată ca o dantelă. Se sprijină pe 3 picioare scunde, realizate manual şi aplicate după ridicarea vasului de pe roată, înainte de uscare. Manevrat cu ajutorul unei torţi. Urme de ardere secundară în exterior. Păstrat parţial, reconstituit. Decor: în interior smalţ verde. În exterior trei linii orizontale incizate superficial. Dg. 18,2 cm, df. 8,5, h. 13 cm. Sec. XVI-XVII. DMI, foto GD 306. Capac 2004, în apropierea palatului. Pastă semifină, ardere superficială, cărămiziu gălbui. Capac de formă conică, aplatizat, cu mâner scurt pentru manevrare. Dmax. 14 , h. 5,2 cm. Sec. XVI-XVII. DMI, foto GD 307. Cană 2004, în apropierea palatului. Pastă de calitate medie, ardere completă, cărămiziu gălbui. Vas cu corpul ovoidal, gâtul slab pronunţat, marginea subţiată şi evazată. Toartă supraînălţată, aplicată.

Descoperită întreagă. Decor: linii orizontale incizate superficial. Dg. 8 cm, df. 5,5 cm, h. 7,5 cm. Sec. XVI-XVII. DMI, foto GD 308. Cupă 2004, în apropierea palatului. Pastă fină din caolin, ardere completă, alb-gălbui. Cupă cu picior scurt segmentat printr-o nervură ascuţită, talpă de formă conică. Corpul evazat. Fragmentară, reconstituită la restaurare. Decor: în interior smalţ galben maroniu, foarte corodat. În exterior smalţ albastru deschis, peste care s-a realizat un decor cu smalţ galben auriu, constând din benzi de diferite dimensiuni. Smalţul exterior bine păstrat. Dg. 12,5 cm (păstrat), h. picior 5 cm, hp. 9,8 cm. Sec. XVII. DMI, foto CS 309. Oală cu toartă 2002, în apropierea palatului. Pastă semi-fină arsă oxidant complet la cărămiziu închis. Corp ovoidal cu diametrul maxim în jumătatea inferioară, marginea evazată, buza rotunjită. La interior marginea formează un lăcaş pentru capac. Toarta lată, cu o canelură pe mijloc. Decor: în interior smalţ verde maroniu aplicat în strat subţire direct pe ceramică, fără suport de angobă. În exterior câteva incizii superficiale. Dg. 16 cm, df. 8 cm, h. 20 cm, gr. 0,8-1 cm. În jurul anului 1700. DMI, foto CS 310. Castron 2002, în apropierea palatului. Pastă fină, AOC, cărămiziu cenuşiu. Castron decorativ, formă aproximativ conică, interiorul segmentat printr-un umăr. Marginea trasă vertical este articulată prin două caneluri. La exterior două tortiţe cu ajutorul cărora vasul

60

era fixat. Păstrat parţial, reîntregit la restaurare. Decor: în interior smalţ alb-gălbui peste care s-a intervenit cu un decor floral pictat cu verde-cenuşiu şi albastru închis. Dg. 26 cm, df. 17 cm, h. 8 cm. În jurul anului 1700. DMI, foto GD 311. Pahar 2002, în apropierea palatului. Pastă semifină, AOC, cărămiziu-roşcat. Decor: în interior şi exterior acelaşi tip de smalţ, alb, aşezat în strat subţire direct pe ceramică. Corp ovoidal cu diametrul maxim în zona mediană, gât scurt, marginea evazată şi subţiată. Dg. 5,4 cm, df. 3,4 cm, dmax. 5,9 cm, h 7,3 cm. Pereţii foarte subţiri, 0,3-0,4 cm. În jurul anului 1700. DMI, foto GD 312. Cratiţă 2002, în apropierea palatului. Pastă fină, AOC, cărămiziu roşcat. Vas de formă cilindrică cu pereţii uşor evazaţi, cu două torţi pentru manevrare. Decor: smalţ alb gălbui de calitate relativ bună atât în interior cât şi în exterior. Dg. 16 cm, df. 12 cm, h. 7,9 cm, gr. perete 0,6 cm. În jurul anului 1700. DMI, foto GD 313. Tigaie 2002, în apropierea palatului. Pastă de calitate medie, cu nisip şi mică, AOC, cărămiziu roşcat. Tigaie cu trei picioare şi mâner tubular cu ajutorul căruia era manevrată. Se folosea direct pe foc: fundul şi picioare păstrează urme de funingine. Reîntregită la restaurare. Decor: în interior smalţ maroniu, în exterior incizii superficiale. Dg. 30 cm, df. 20 cm, h. 16 cm. Mânerul 11,7x5 cm.

În jurul anului 1700. DMI, foto GD 314. Tigaie 2002, în apropierea palatului. Pastă semifină, AOC, cărămiziu închis. Vas de formă cilindrică cu trei picioare şi mâner tubular. Păstrat parţial, întregit la restaurare. Decor: în interior smalţ verde închis, lucios, bine conservat. Dg. 25 cm, df. 22 cm, h. 17 cm. În jurul anului 1700. DMI, foto GD 315. Capac 2002, în apropierea palatului. Pastă de calitate medie, ardere completă, cărămiziu roşcat. Capac de formă conică cu mâner profilat. Decor: la exterior decor geometric pictat cu alb; parţial decor cu smalţ verde deschis. Dmax. 28,2 cm, h. 11,4 cm. În jurul anului 1700. DMI, foto GD 316. Capac 2002, în apropierea palatului. Pastă de calitate medie, ardere completă, cărămiziu gălbui. Capac de formă conică cu mâner scurt, asemănător unui buton. Pe marginea buzei urme de funingine. Decor: la exterior decor geometric pictat cu alb; parţial decor cu smalţ verde deschis. Dmax. 19,1 cm, h. 8 cm. În jurul anului 1700. DMI, foto GD 317. Capac 2002, în apropierea palatului. Pastă semifină, AOC, cărămiziu roşcat. Capac cu mâner scurt. Urme de arde secundară. Decor: geometric pictat cu alb, pete de smalţ verde. D. 12,8 cm, h. 4,8 cm. În jurul anului 1700.

61

DMI, foto GD 318. Capac 2002, în apropierea palatului. Pastă semifină, AOC, cărămiziu roşcat. Capac de formă conică cu mâner scurt, asemănător unui buton. Decor: geometric pictat alb; parţial smalţ verde deschis. Dmax. 9 cm, h. 4,5 cm. În jurul anului 1700. DMI, foto GD 319. Capac 2002, în apropierea palatului. Pastă semifină, AOC, cărămiziu gălbui. Capac de formă tronconică manevrat cu ajutorul unei torţi. Urme puternice de ardere secundară în partea inferioară. Decor: decor geometric pictat cu roşu şi alb. Dmax 17 cm, h 5,5 cm. În jurul anului 1700. DMI, foto GD 320. Capac 2002, în apropierea palatului. Pastă semifină, AOC, cărămiziu roşcat. Capac de formă conică cu mâner scurt, asemănător unui buton. Decor: decor geometric pictat cu alb, peste care s-au aplicat pete de smalţ verde. Dmax. 9 cm, h. 4,5 cm. În jurul anului 1700. DMI, foto GD 321. Urcior 2002, în apropierea palatului. Pastă semifină, AOC, cărămiziu roşcat. Corp piriform, gât înalt segmentat printr-un brâu ascuţit, gura evazată. Manevrat cu ajutorul unei torţi cu secţiune trapezoidală. Decor: pe corp se observă mai multe fascicule de linii orizontale incizate superficiale. Toarta decorată cu alveole realizate prin presare manuală. Vasul este smălţuit în

exterior până aproape de fund cu smalţ maro peste care s-a aplicat un decor cu smalţ galben. Dg. 4,2 cm, dmax. 14 cm, h. 20,5 cm. În jurul anului 1700. DMI, foto GD 322. Tava 2002, în apropierea palatului. Pastă medie, AOC, cărămiziu închis. Tavă cu marginile înalte, cioc de scurgere pe una dintre laturile scurte şi un mâner pe una dintre laturile lungi. Smalţ verde închis peste care au fost aplicate dungi mai deschise. L. 33 cm, l. 17,5 cm, h. 5 cm. În jurul anului 1700. DMI, foto CS 323. Mojar 2002, în apropierea palatului. Pasta fină de caolin, arsă complet la alb. Vas de formă semi-sferică cu pereţii groşi şi fundul uşor profilat. Folosit probabil ca mojar. Dg. 5,8 cm, df. 3,6 cm, h. 2,4 cm. În jurul anului 1700. DMI, foto GD 324. Creuzete 2000-2008, în interiorul şi exteriorul palatului. Pastă grafitată, compactă, arsă reducător. După ardere capătă o culoare neagră cu luciu metalic. Vase de diferite dimensiuni, în general cu pereţii groşi, folosite pentru prelucrarea metalelor. Sunt produse în ateliere austriece şi de regulă păstrează ştampilele atelierelor. Df. 15 cm, gr. pereţi 1,7-2,3 cm, fundul mai subţire (1). Df. 9 cm (3). Sec. XV-XVII. DMI, foto CS 325. Creuzete de probă 2000-2008, interiorul şi exteriorul palatului episcopal.

62

Pastă de calitate bună, ardere oxidantă, cărămiziu. Vase mici cu corpul tronconic, pereţii groşi, interiorul parţial smălţuit. Folosite pentru prelucrarea metalelor. Df. între 3 şi 5 cm; h. 4-5 cm, dg. 3-4 cm. Sec. XVI-XVIII. DMI, foto CS, GD 326. Pipă 2002, în apropierea palatului episcopal. Pastă fină, albă, lucrată în tipar. Bandă decorată cu împunsături. L. 4,8 cm, d. 21 cm. Sec. XVI-XVII. AI, foto CS 327. Pipă 2002, în apropierea palatului episcopal. Pastă gălbuie roşcată. Decor incizat. D. 2,7 cm. Sec. XVI-XVII. AI, foto CS 328. Pipă 2002, în apropierea palatului episcopal. Pastă cenuşiu gălbuie. L. 5,3 cm, d. 2,2 cm. Sec. XVI-XVII. AI, foto CS 329. Pipă 2002, în apropierea palatului episcopal. Pastă cenuşiu gălbuie. Decor incizat, motive florale. Suprafaţa lustruită. L. 5,8 cm, d. 3,1 cm. Sec. XVI-XVII. AI, foto CS 330. Pipă 2002, în apropierea palatului episcopal. Pastă fină, ardere reducătoare, ceramică neagră. D. max. 2,4 cm, L. p. 5,5 cm. Sec. XVI-XVII.

AI, foto CS 331. Cahlă triunghiulară pentru acoperişul sobei 2002, în apropierea palatului episcopal. Cahlă placă de formă triunghiulară, fără picior, fragment. Pastă medie, AOS, lucrată în tipar, lutul presat cu un obiect din lemn. Smalţ verde închis peste angobă. Decor: geometric, motive gotice sugerând traforuri înscrise într-un „ochi de peşte”. O propunere de reconstituire. Lp. 11cm, lp. 7 cm, gr. 0,7 cm. A doua jumătate a sec. XV - începutul sec. XVI. DMI, foto AI 332. Cahlă triunghiulară pentru acoperişul sobei 2002, în apropierea palatului episcopal. Cahlă placă de formă triunghiulară, fragment din zona mediană. Pastă grosieră cu mult nisip şi mică, ardere oxidantă completă la cărămiziu închis, lutul presat în tipar cu lemn. Smalţ verde complet irizat, aproape complet exfoliat. Decor: motive gotice, fragment dintr-o compoziţie asemănătoare celei de la nr. 332. Lp. 10,3 cm, lp. 9,1, gr. 0,7-1,1 cm. A doua jumătate a sec. XV - începutul sec. XVI. DMI, foto AI 333. Cahlă de sobă 2002, în apropierea palatului episcopal. Cahlă placă de formă neprecizată (probabil triunghiulară), fără picior, fragment. Pastă grosieră, AOI, lucrată în tipar, lutul presat cu o pânză. Smalţ verde deschis peste angobă, de calitate proastă, complet irizat în argintiu. Urme de funingine pe spate. Decor: motive gotice, propunere de reconstituire. Lp. 7,4 cm, lp. 8,6 cm, gr. 0,8-1 cm. A doua jumătate a sec. XV - începutul sec. XVI. DMI, foto AI 334 Cahlă de sobă 2002, în apropierea palatului episcopal.

63

Cahlă placă de formă probabil triunghiulară, fără picior, fragmente. Pastă grosieră cu multă mică, AOC, lucrată în tipar, lutul presat cu lemn. Smalţ verde deschis peste angobă, de calitate proastă, parţial exfoliat, parţial irizat în auriu. Parţial ardere secundară. Pe spate urme de funingine. Decor: motive gotice, probabil o compoziţie asemănătoare celei de la nr. 333. Lp. 16,3 cm, lp. 12,6 cm, gr. 1-1,8 cm. A doua jumătate a sec. XV - începutul sec. XVI. DMI, foto AI 335. Cahlă de sobă 2002, în apropierea palatului episcopal. Cahlă placă de formă rectangulară, fără picior, fragment. Pastă grosieră cu multă mică, AOC, lucrată în tipar, lutul presat cu lemn. Smalţ verde aşezat direct peste pastă, complet irizat în auriu. Urme de funingine pe spate. Decor: geometric, probabil o compoziţie gotică. Lp. 9 cm, lp. 7,2 cm, gr. 1 cm. A doua jumătate a sec. XV - începutul sec. XVI. DMI, foto AI 336. Cahlă pentru coronamentul sobei 2002, în apropierea palatului episcopal. Pastă fină degresată cu mică, ardere superficială, lucrată în tipar, lutul presat cu lemn. Smalţ verde peste angobă, strat de grosime inegală, relativ bine păstrat. Decor: registrul inferior traforat în forme gotice, registrul superior decupat pe conturul unor flori de crin reliefate. Lp. 4,5 cm, lp. 3 cm, gr. 1 cm. A doua jumătate a sec. XV - sec. XVI. DMI, foto AI 337. Cahlă pentru acoperişul sobei 2008, în interiorul palatului episcopal. Cahlă placă de formă triunghiulară. Pastă semigrosieră, AOC, cărămiziu roşcat. Urme de ardere secundară. Fondul

smălţuit verde, decorul alb. Smalţul verde irizat în argintiu se păstrează parţial. Fragment. Decor: motive gotice. H.p. 19 cm, l. max. 6,5 cm.Sec. XV-XVI. DMI, foto AM 338. Cahlă pentru coronamentul sobei 2008, în interiorul palatului episcopal. Cahlă de coronament cu partea superioară decupată. Pastă fină, AOC, cărămiziu roşcat; lutul presat în tipar cu o spatulă din lemn şi cu mâna. Smalţ verde şi galben maroniu peste angobă, aproape complet irizat în argintiu, parţial exfoliat. Pete de smalţ albastru. Decor: geometric. În partea de jos o succesiune de arcade cu terminaţii semicirculare sau ascuţite (ogivale). Jumătatea superioară decorată cu motive geometrice reliefate, parţial traforată. Piesă reconstituită la restaurare. L. 13,5 cm, h. 9,4 cm, gr. 0,7 cm. Sec. XVI. DMI, foto CS 339. Cahlă triunghiulară pentru acoperişul sobei 2002, în apropierea palatului episcopal. Cahlă placă de formă triunghiulară, fără picior, fragmente. Pastă medie, AOC, lucrată în tipar, lutul presat cu un obiect din lemn şi cu mâna. Smalţ verde închis peste angobă, de calitate proastă, aproape integral exfoliat. Urme de funingine pe spate. Decor: geometric, reţea de nervuri în care sunt înscrise triunghiuri reliefate, câte unul sau alăturate câte două. Fragmentul ilustrat: 8,4x7,9x1-1,7 cm. A doua jumătate a sec. XV - prima jumătate a sec. XVI. DMI, foto AI 340. Cahlă de sobă 2002, în apropierea palatului episcopal. Cahlă placă de formă rectangulară, fără picior, fragmente. Pastă medie, AOI, lucrată în tipar, lutul presat cu o spatulă din lemn. Smalţ verde deschis peste angobă, de calitate proastă, aproape integral exfoliat. Decor: reţea de nervuri

64

în care sunt înscrise triunghiuri reliefate de dimensiuni şi forme variabile. 14x10,1x0,8-1,4 cm. A doua jumătate a sec. XV - prima jumătate a sec. XVI. DMI, foto AI 341. Cahlă pentru coronamentul sobei 2008, în interiorul palatului episcopal. Cahlă placă de formă triunghiulară. Pastă medie, AOC, cărămiziu roşcat. Smalţ verde deschis, cu nuanţe mai închise, în strat subţire peste angobă. Lutul presat cu o spatulă. Decor: geometric, reţea de nervuri reliefate. 7x7,6 cm, gr. 0,5 cm. Sec. XVI. DMI, foto AM 342. Cahlă de sobă 2008, în interiorul palatului episcopal. Cahlă placă de formă neprecizată. Pastă grosieră, AOI, cărămiziu roşcat. Lutul presat în tipar cu o pânză, urme superficiale de ardere secundară. Piesa a fost smălţuită verde, smalţul de calitate proastă a dispărut aproape complet, deteriorându-se din vechime. Fragmente. Decor: reţea de nervuri reliefate. 11,5x6,5 cm, gr. 1 cm. Sec. XVI. DMI, foto AM 343. Cahlă pentru acoperişul sobei 2008, în interiorul palatului episcopal. Cahlă placă de formă triunghiulară. Pastă semigrosieră, AOC, cărămiziu închis. Ardere secundară puternică. Smalţ galben muştar, verde şi alb. Fragment. Decor: vegetal-geometric, combinat cu o inscripţie din care se păstrează cifra 4. Motivele decorative formau o compoziţie unitară, continuându-se de la o cahlă la alta. Sec. XV-XVI. DMI, foto AM

344. Cahlă pentru acoperişul sobei 2008, în interiorul palatului episcopal. Cahlă placă de formă triunghiulară. Pastă grosieră, AOI, cărămiziu închis. Smalţ verde, alb şi albastru. Fragment. Decor: vegetal-geometric. 7,5x3,5 cm, gr. 0,5 cm. Sec. XV-XVI. DMI, foto AM 345. Cahlă de sobă 2008, în interiorul palatului episcopal. Cahlă placă cu picior scurt. Pastă de calitate medie, ardere oxidantă completă, cărămiziu roşcat. Urme superficiale de ardere secundară. Fondul smălţuit verde, relieful cu alb şi albastru. Smalţul verde irizat în argintiu sau auriu, se păstrează parţial. Fragment. Decor: probabil o reprezentare religioasă cu o inscripţie în partea superioară, din care se păstrează literele O şi T. Din decor se păstrează marginea unei aripi – posibil o reprezentare a Sfântului Mihail. 9,5x9 cm, gr. 0,5 cm. Sec. XV-XVI. DMI, foto AM 346. Cahlă de sobă 2008, în interiorul palatului episcopal. Cahlă placă cu picior scurt. Pastă fină, AOC, cărămiziu roşcat; lutul presat în tipar cu o pânză. Urme de ardere secundară. Fondul smălţuit verde, relieful cu alb. Smalţul verde irizat în argintiu, se păstrează parţial. Fragmente. Decor: un personaj încadrat de un registru cu motive vegetale. Fragmente. 20x11 cm, gr. 0,7 cm. Sec. XV-XVI. DMI, foto AM 347. Cahlă pentru coronament 2008, în interiorul palatului episcopal. Cahlă placă de formă dreptunghiulară, cu partea superioară decupată pe conturul unor creneluri pătrate şi cu traforuri parţiale. Pastă medie, AOC, cărămiziu roşcat.

65

Smalţ policrom, verde, albastru şi alb, parţial păstrat. Fragmente, piesa reconstituită. L. 14 cm, h. 13 cm, gr. 0,5 cm. Sec. XV-XVI. DMI, foto GD 348. Cahlă de sobă 2008, în interiorul palatului episcopal. Cahlă placă. Pastă grosieră, ardere oxidantă incompletă, cărămiziu. Lutul presat în tipar cu o spatulă din lemn. Urme superficiale de ardere secundară. Smalţ galben maroniu, verde închis, alb şi albastru. Fragmente. Decor: ilustrează legenda pelicanului care îşi sfâşie pieptul pentru a-şi hrăni puii. Fragmente din corpul şi capul pelicanului. 8x5 cm; 5x3,5, gr. 0,7 cm. Sec. XV-XVI. DMI, foto AI 349 Cahlă pentru coronamentul sobei 2008, în interiorul palatului episcopal. Cahlă placă cu o talpă de susţinere. Pastă medie, ardere oxidantă completă, cărămiziu. Lutul presat în tipar cu o spatulă din lemn. Urme superficiale de ardere secundară. Smalţ galben maroniu, verde şi alb, acoperit ulterior cu o peliculă groasă de var. Smalţurile se află într-o stare de conservare destul de proastă. Fragment. Decor: vegetal. 9,5x5,5, gr. 0,5 cm; h.picior 3,5 cm. Sec. XV-XVI. DMI, foto AM 350. Cahlă de sobă 2002, în apropierea palatului episcopal. Cahlă placă cu faţa vizibilă adâncită, fragmente. Pastă fină cu multă mică, ardere completă, lucrată în tipar, lutul presat cu lemn şi cu mâna, reversul foarte denivelat. Smalţ verde peste angobă, parţial irizat în argintiu şi exfoliat, pe unele fragmente opacizat. Pe spate urme de funingine.

Decor: personaj masculin (?), cu braţul drept ridică o spadă. Scena se desfăşoară într-un cadru vegetal, delimitat în partea superioară de o succesiune de rozete, iar acest câmp central este încadrat de borduri marginale cu vrejuri. Fragmente. 9x10,2x0,8 cm; 11x5x0,9; picior rupt 2,5x0,6 cm. A doua jumătate a sec. XV- începutul sec. XVI. DMI, foto AI 351. Cahlă de sobă 2002, în apropierea palatului. Cahlă traforată, fragmente. Pastă de calitate medie degresată cu mică, ardere completă, lucrată în tipar, lutul presat cu mâna. Smalţ verde închis peste angobă, parţial bine păstrat, parţial exfoliat. Decor: cavaler în armură. 8,5x5,3x1,1-1,7 cm. Sec. XV-XVI. DMI, foto AI 352. Cahlă de sobă 2002, în apropierea palatului Cahlă placă fără picior, fragment. Posibil o piesă în formă de medalion. Pastă fină, ardere superficială, lucrată în tipar, lutul presat cu lemn. Pe faţa vizibilă păstrează urme de var, probabil de la o împrospătare a sobei. Pe spatele piesei se păstrează o peliculă subţire de smalţ. Decor: rozetă. 7,8x5,7 cm, gr. 0,6 cm. Sec. XV-XVI. DMI 353. Cahlă de la colţul sobei 2001, în apropierea palatului. Cahlă de colţ formată din îmbinarea a două piese într-un unghi ascuţit, fragment din zona de contact. Pastă de calitate bună presată în tipar cu mâna, ardere incompletă. Smalţ verde peste angobă. Pe spate urme de funingine. Decor: mici rozete reliefate. Sec. XV-XVI.

66

DMI, foto AI 354. Cahlă de sobă 2002, în apropierea palatului. Cahlă placă de formă rectangulară, lucrată din pastă fină cu multă mică, arsă complet la roşu cărămiziu. Lutul a fost presat în tipar cu mâna şi cu ajutorul unei spatule din lemn. Smalţ verde peste angobă, pe unele fragmente bine păstrat, pe altele complet irizat în argintiu. Pe spate urme de funingine. Decor: cavaler în armură, ecvestru, încadrat de un portal gotic. Sub burta calului două capete umane, unul cu turban şi celălalt cu fes. Portalul în acoladă este împodobit cu frunziş bogat, atât pe intrados cât şi pe extrados. Pe extrados între vrejuri sunt suspendate alte două capete cu turban. l. 26-27 cm. În jurul anului 1500. DMI, foto AI 355. Cahlă triunghiulară pentru acoperişul sobei 2002, în apropierea palatului. Cahlă placă de formă triunghiulară, fără picior, fragmente. Piesa a fost lucrată din pastă degresată cu multă mică, presată în tipar cu o spatulă din lemn. Faţa vizibilă a fost acoperită cu smalţ verde peste angobă, astăzi complet irizat. Pe spate păstrează urme de utilizare de intensitate variabilă. Decor: combinaţii de vrejuri. l.max. păstrat 18,5 cm; h.p. 11,21 cm, gr. 0,8-1,2 cm; h. estimat: peste 50 cm. În jurul anului 1500. DMI, foto AI 356. Cahlă de sobă 2002, în apropierea palatului. Cahlă placă cu picior semicircular, fragmente. Pastă fină presată în tipar cu o spatulă din lemn, ardere completă. Piciorul piesei a fost lucrat la roată, tăiat dintr-un cilindru. Faţa vizibilă este acoperită cu smalţ verde, galben

maroniu şi alb peste angobă, culorile difuzate, relativ bine păstrate. Decor: Cavaler reprezentat călare spre stânga, pe un cal relativ static, sub un portal gotic târziu încărcat cu multă vegetaţie. Pe cap poartă o pălărie cu boruri largi. Relieful plăcii este foarte slab, astfel încât citirea detaliilor este dificilă, dar compoziţia poate fi reconstituita pe baza analogiilor. Cavalerii de acest fel poartă de obicei o mantie scurtă drept costumaţie şi sunt înarmaţi cu o arbaletă aşezată pe umăr. În jurul anului 1500. DMI, foto AI 357. Cahlă de sobă 2002, în apropierea palatului. Cahlă placă de formă rectangulară. Pastă de calitate medie cu multă mică, ardere completă, lucrată în tipar, lutul presat cu lemn. Smalţ verde peste angobă, aproape complet desprins. Decor: vrejuri. 10,3x6,7 cm, gr. 0,5-0,8 cm. Prima jumătate a sec. XVI. DMI, foto AI 358. Cahlă de sobă 2001, în apropierea palatului episcopal. Cahlă placă fără picior, fragmente. Pastă de calitate medie degresată cu mult nisip, uscată în straturi, ardere incompletă, presată în tipar cu o pânză. Ardere secundară. Smalţ verde de calitate bună peste angobă, straturi de grosime inegală care produc mari diferenţe de culoare pe aceeaşi piesă, de la verde gălbui la verde închis spre negru. Decor: o compoziţie cu portal semicircular, interiorul decorat cu motive geometrice, formate din arce intersectate. 10,6x13,5 cm, gr. 1,2 cm. Sec. XVI. DMI, foto AI

67

359. Cahlă de sobă 2001, în apropierea palatului episcopal. Cahlă placă de formă rectangulară, fragment. Pastă grosieră cu multă mică, ardere superficială, lucrată în tipar, lutul presat cu lemn. Smalţ verde peste angobă, irizat în argintiu. Pe spate urme de funingine. Decor: aripă de pasăre, dintr-o compoziţie cu Hercule şi vulturul lui Zeus. 11,5x9 cm, gr. 0,4-0,8 cm. Prima jumătate a sec. XVI. DMI, foto AI 360. Cahlă pentru coronamentul sobei 2001, în apropierea palatului episcopal. Cahlă pentru coronament traforată, cu partea superioară decupată în creneluri triunghiulare, fragmente. Pastă fină degresată cu mică, ardere completă, lucrată în tipar, lutul presat cu lemn. Aversul a fost acoperit cu smalţ verde peste angobă, strat de grosime inegală, relativ bine păstrat; o altă variantă a fost decorată cu smalţ galben maroniu. Reconstituită. Decor: registrul inferior a fost decorat cu păsări stilizate, partea superioară poartă motive geometrice. Exemplar reconstituit: l. 13 cm, L. 24 cm. Prima jumătate a sec. XVI. DMI, reconstrucţie grafică AI, foto CS 361. Cahlă pentru cornişa sobei 2000-2002. Cahlă pentru cornişă cu picior scurt, fragmente. Pastă medie/grosieră, ardere superficială, lucrată în tipar, lutul presat cu pânza sau cu o spatulă din lemn. Smalţ verde complet irizat în argintiu. Variantă cu aversul simplu. Pe spate urme groase de funingine. Două variante reconstituite. Decor: registrul inferior este decorat cu baluştri, registrul superior este marcat prin caneluri adânci, aşezate orizontal. 19x19,5 cm; 20x17 cm; picior scurt 2,5x1 cm.

Prima jumătate a sec. XVI. DMI, foto GD 362. Cahlă placă 2008, în interiorul palatului episcopal. Cahlă placă cu picior scurt. Pastă fină, AOC, cărămiziu roşcat. lutul presat cu o spatulă. Urme superficiale de ardere. Şlem roşcat. Decor: geometric. 19x12 cm, gr. 0,5 cm. h. picior 3,5 cm. Sec. XVI. DMI, foto AI 363. Cahlă placă 2008, în interiorul palatului episcopal. Cahlă placă fără picior. Pastă fină, AOC, cărămiziu roşcat. Lutul presat în tipar cu o pânză. Urme superficiale de folosire pe spate. Faţa vizibilă acoperită cu un strat de smalţ verde calitate bună, strălucitor, bine păstrat. Într-o altă etapă piesa a fost acoperită cu un strat gros de văruială, păstrat parţial. Decor: vegetal-geometric. 11,5x9 cm, gr. 0,5 cm. Sec. XVI. DMI, foto AI 364. Cahlă de sobă 2008, în interiorul palatului episcopal. Cahlă placă de formă dreptunghiulară, cu picior scurt. Pastă semi-grosieră, cu multă mică, AOC, galben cărămiziu. Lutul presat în tipar cu o spatulă. Faţa vizibilă presărată cu mică. Fragment. Decor: vas cu flori. 10,5x4,5 cm, gr. 0,5 cm. Sec. XVI. DMI, foto AI 365. Cahlă placă 2008, în interiorul palatului episcopal. Cahlă placă cu picior scurt. Pastă fină, presată cu o spatulă din lemn, AOC, cărămiziu gălbui. AS parţială. Faţa vizibilă

68

a fost acoperită cu un strat gros de angobă alb-gălbuie. Fragmente. Decor: vegetal-floral, încadrat de o bordură cu motive geometrice. Fragmente. 15x10 cm, gr. 0,4 cm, h. picior 4,5 cm. Sec. XVI. DMI, foto AI 366. Cahlă de sobă 2008, în interiorul palatului episcopal. Cahlă placă, fragment. Pastă medie, ardere oxidantă completă, ardere secundară foarte puternică. Smalţ verde irizat în argintiu. Decor: vegetal. 6,5x5 cm, gr. 0,5 cm. Sec. XVI. DMI, foto AI 367. Cahlă de sobă 2001, în apropierea palatului episcopal. Cahlă placă cu partea din mijloc, de formă circulară, adâncită. Pastă de calitate bună sau medie, degresată cu mică, ardere superficială; presată în tipar cu o pânză. Faţa vizibilă a piesei este decorată prin smălţuire, cu smalţuri de diferite culori: smalţ verde cu nuanţe variate, în general de calitate bună şi bine conservat; smalţ galben maroniu; o combinaţie de smalţ maro pe câmpul plăcii, galben în zona centrală, iar în partea adâncită sunt pictate triunghiuri cu smalţ maro într-un cadru verde. Toate fragmentele păstrează pe spate urme de funingine. Decor: în colţurile plăcii proeminenţe circulare încadrate de triunghiuri, în partea centrală adâncită pot să apară decoruri geometrice pictate. Piese pătrate cu latura de 20-22 cm. Sec. XVI. DMI, foto AI 368. Cahlă placă cu partea din mijloc, de formă circulară, adâncită 2004, în apropierea palatului. Pastă de calitate bună sau medie, degresată cu mică, ardere completă; presată în tipar cu o pânză şi cu o spatulă din

lemn (părţile marginale). Smalţ verde, galben maroniu şi alb. Urme de funingine pe spate. Decor: pe partea plană a cahlei decor vegetal-geometric reliefat, în partea centrală adâncită triunghiuri pictate. 10x9 cm, gr. 0,5 cm. Sec. XVI. DMI, foto AI 369. Cahlă de sobă 2002, în apropierea palatului. Cahlă oală cu deschiderea pătrată. Pastă grosieră, ardere superficială, lucrată la roată. Urme superficiale de ardere secundară în exterior. Piesa este lucrată pe roata olarului, partea superioară fiind modelată cu ajutorul unui şablon. La ridicarea de pe roată fundul vasului a fost modelat în formă de floare, prin presare manuală dinspre exterior spre interior. Decor: brâu reliefat, tras din pastă, modelat în formă de torsadă. Sec. XVI. DMI, foto AI 370. Cahlă de sobă 2008, în interiorul palatului. Cahlă oală modelată pe roata olarului, marginea trasă cu un şablon din lemn până la forma pătrată. Pastă semifină, AOI, cărămiziu roşcat. Piesa era încastrată în peretele sobei, aflându-se în contact direct cu focul. Jumătatea inferioară păstrează urme groase de funingine. Fragmente. Decor: în interior decor geometric incizat. 12,5x11 cm, gr. 0,5 cm. Sec. XV-XVII. DMI, foto AI 371. Cahlă de sobă 2008, în interiorul palatului. Cahlă oală modelată pe roata olarului, marginea trasă cu un şablon din lemn până la forma pătrată. Pastă medie, AOI, cărămiziu roşcat. Urme de ardere secundară. Fragmente. Decor: o nervură ascuţită, proeminentă,

69

marchează limita de la care vasul se evazează brusc, formându-se deschiderea pătrată. Latura estimată 23 cm, df. 7 cm, gr. 0,6 cm. Sec. XV-XVII. DMI, foto AI 372. Cahlă de sobă 2008, în interiorul palatului. Cahlă dreptunghiulară asemănătoare unei nişe, cu picior scurt. Pasta fină, AOC, cărămiziu roşcat. Smalţ verde strălucitor, păstrat parţial. 7,5x5 cm, gr. 0,5 cm, h. picior 3 cm. Sec. XVI-XVII. DMI, foto AM 373. Cahlă pentru coronamentul sobei 2008, interiorul palatului episcopal. Cahlă de formă semicirculară, cu o talpă pentru sprijin. Pastă medie, AOC, cărămiziu gălbui. Lutul presat cu o pânză. Smalţ verde, peliculă subţire parţial păstrată. Fragment. Decor: vegetal, asemănător unei palmete. 13x12,5 cm, gr. 0,8 cm. Sec. XVI-XVII. DMI, foto AM 374. Cahlă pentru coronamentul sobei 2008, interiorul palatului episcopal. Cahlă placă de formă dreptunghiulară, partea superioară decupată şi traforată, fără picior. Pastă fină, AOC, cărămiziu roşcat. Lutul presat cu o spatulă. Smalţ verde strălucitor, în mare parte căzut. Fragment. 10,5x4,5 cm, gr. 1 cm. Sec. XVI-XVII. DMI, foto AM 375. Cahlă de sobă 2008, interiorul palatului episcopal.

Cahlă placă cu picior scurt. Pastă medie, AOC, cărămiziu gălbui. Lutul presat cu o spatulă din lemn. Faţa vizibilă acoperită cu fulgi de mică. Ardere secundară intensă. Fragmente. Decor: geometric. 12x5,5x0,5 cm, h. picior 4,5 cm. Sec. XVI-XVII. DMI, foto AM 376. Cahlă de sobă 2008, în interiorul palatului. Cahlă placă cu picior scurt. Pastă medie, AOC, cărămiziu roşcat. Ardere secundară. Smalţ verde strălucitor, bine păstrat. Decor: vegetal geometric. 10,5x10,5 cm, h. picior 7,5 cm. Sec. XVI-XVII. DMI, foto AM 377. Cahlă de sobă 2004, în apropierea palatului. Cahlă placă cu picior scurt. pastă medie, ardere oxidantă, cărămiziu roşcat. Ardere secundară superficială. Smalţ verde parţial exfoliat, parţial acoperit cu var. Decor: vegetal. 13x7 cm; gr. 0,6 cm; h. picior 3,5 cm. Sec. XVI-XVII. DMI, foto AI 378. Cahlă de sobă 2004, în apropierea palatului. Cahlă placă de formă dreptunghiulară, fără picior. Pastă fină, AOC, cărămiziu gălbui. Ardere secundară puternică. Smalţ verde păstrat parţial. Decor: geometric. L. 23 cm, l 16,5 cm, gr. 0,6 cm. Sec. XVI-XVII. DMI, foto AI 379. Cahlă de sobă 2008, în interiorul palatului.

70

Cahlă placă cu picior scurt. Pastă semi-fină, ardere oxidantă incompletă, cărămiziu gălbui. Urme superficiale de ardere secundară. Fondul smălţuit verde, relieful cu alb şi albastru. Într-o a doua etapă, piesa a fost acoperită cu vopsea roşie. Smalţul de calitate proastă s-a exfoliat. Fragment. Decor: vegetal. Fragment dintr-o piesă de formă pătrată, decorată cu mască feminină. 9,5x7,5 cm, gr. 2,5 cm. Sec. XVII. DMI, foto AI 380. Cahlă de sobă 2002, în apropierea palatului. Cahlă placă, fragment. Pastă medie, ardere completă, lucrată în tipar, lutul presat cu lemn şi cu mâna. Urme superficiale de utilizare. Smalţ verde (fondul şi turnurile intermediare) şi maroniu (turnurile centrale) peste angobă. Decor: cetate. 8,2x4,8 cm, gr. 0,6 cm. Sec. XVII. DMI, foto AI 381. Cahle de sobă 2000-2008. Cahlă placă de formă pătrată cu picior scurt. Pastă cu granulaţie variabilă, dar în general compactă şi bine omogenizată, presată în tipar cu o spatulă din lemn sau cu o pânză. Ardere oxidantă, cărămiziu cu nuanţe din gama roşcat-gălbui. Faţa expusă a cahlelor poate fi tratată în mai multe feluri, prin micasare (pulverizarea unui praf obţinut din mică), angobare (aplicarea unui strat fin de angobă albă, eventual cu nuanţe gălbui) sau smălţuire (de obicei smalţ verde, mai rar galben maroniu). Piese smălţuite în mai multe culori, de regulă pe un fond alb, de o frumuseţe deosebită, au produs meşteşugarii habani de la Vinţu de Jos. În medii mai modeste aceste cahle păstrează forma ceramicii obişnuite, fără să li se aplice tratamente speciale.

Decor: în relief, reţea de figuri geometrice în care sunt reprezentate elemente vegetale, deseori cu aluzie la pomul vieţii. În câmpurile centrale sunt figurate deseori motive stilizate, la limita dintre vegetal şi geometric. Aceste ornamente sunt numite frecvent tapet, compoziţia bazându-se pe repetarea aceloraşi elemente. Este de asemenea caracteristic faptul că decorul se leagă de la o cahlă-placă la alta, imprimând ansamblului sobei un aspect unitar. Latura medie în jurul a 20 cm, piciorul între 4 şi 7 cm, gr. 0,7-1,2 cm. Sec. XVII. DMI, foto AI, AM 382. Cahlă de sobă 2002, în apropierea palatului. Cahlă placă, fragment. Pastă fină degresată cu mică, ardere completă, lucrată în tipar, lutul presat cu o pânză, o spatulă din lemn sau cu mâna. Fondul piesei a fost acoperit cu smalţ alb iar motivele decorative cu smalţ albastru deschis. Pe spate urme de funingine. Decor: vegetal, probabil o compoziţie care repeta aceleaşi elemente şi continua de pe o cahlă pe alta. Sec. XVII. DMI, foto AI 383. Cahlă pentru coronamentul sobei 2002, în apropierea palatului. Cahlă de coronament decupată, cu o talpă în partea inferioară pentru sprijin. Registrul inferior este plin, registrul superior era probabil decorat în forme arcuite. Pastă de calitate medie, AOC, lutul presat în tipar cu o spatulă din lemn şi cu mâna. Smalţ verde peste angobă, aproape complet irizat în argintiu. Decor: vegetal, vrejuri dispuse în volute, alternativ mici rozete cu câte trei petale. Inscripţie copiată în oglindă din care se pot citi literele D şi F. 4,8x0,7 cm, fragment 6,9x21,3x0,7 cm.

71

Sec. XVII. DMI, foto AI 384. Cahlă de sobă 2004, în apropierea palatului. Cahlă placă de formă dreptunghiulară, cu picior lung. Placa lucrată în tipar, piciorul modelat pe roata olarului şi cu ajutorul unui şablon din lemn; cele două piese au fost asamblate înainte de uscare. Pastă de calitate medie, AOI, cărămiziu gălbui. Pe spate ardere secundară foarte puternică. Smalţ policrom, alb, verde, galben şi albastru. Fragmente, piesă reconstituită. Decor: geometric, motivul central continua de la o piesă la cealaltă. l. 14 cm, Lp. 11 cm, gr. 0,5 cm; picior: h. 12, gr. 0,8 cm. Sec. XVII. DMI, foto CS 385. Cahlă de sobă 2004, în apropierea palatului. Cahlă placă, posibil dintr-o piesă de coronament. Pastă medie, AOC, cărămiziu gălbui. Lutul presat cu o spatulă. Smalţ galben şi alb pe un fond verde. Fragmente. Decor: vegetal floral. 7x5,5x1,2 cm; 6,5x4,5x0,5 cm. Sec. XVII. DMI, foto AI 386. Cahlă de sobă 2008, în interiorul palatului. Cahlă placă cu picior scurt, pastă medie, AOI, presată cu o spatulă din lemn. Ardere secundară. Relieful evidenţiat cu smalţ albastru şi galben pe fond alb. Decor: tapet, parţial reliefat, parţial pictat. 9x8 cm, gr. 0,7 cm. Sec. XVII. DMI, foto AI

387. Cahle de sobă 2000-2008. Cahle plăci cu picior scurt. pastă de calitate variabilă, dar în general fină sau semi-fină, arsă oxidant, culori din gama cărămiziu. Piesele au fost în contact direct cu focul, astfel că păstrează pe spate urme mai mult sau mai puţin compacte de funingine. Faţa vizibilă poartă smalţuri policrome, de obicei pe fonduri albe cu reflexe verzi sau albastre, crăpate fin încă din procesul arderii. Decorul reliefat este evidenţiat prin smalţuri albastre, albe, verzi şi galbene. În general smalţurile erau frumoase, strălucitoare, dar rareori se păstrează în forma originară. Gradul de conservare a smalţurilor depinde atât de calitatea tehnică a atelierului unde sunt produse dar şi de mediul în care piesele s-au aflat până în momentul descoperirii. Aceste piese erau socotite produse de lux, fiind destinate locuinţelor cu un standard ridicat de confort şi amenajare. Fragmente. Decor: vegetal-florale, în diferite combinaţii. 4,5x7 cm, gr. 0,4-1 cm. Sec. XVII. DMI, foto AI 388. Cahle de sobă 2000-2008, în apropierea palatului episcopal. Cahle plăci cu picior scurt. Pastă de calitate variabilă, în general medie şi semigrosieră, AOI. Piesele păstrează urme de ardere secundară. Partea vizibilă este smălţuită alb (de obicei cu reflexe albastre), iar decorul este accentuat cu albastru închis.Decor: vegetal, deseori în compoziţii simetrice (tapet). Rar decor geometric. Decorul este de regulă în relief, uneori apar şi componente pictate. Frecvent piese fără decor. Sec. XVII. DMI, foto AI 389. Cahle de sobă 2000-2008, în apropierea palatului episcopal

72

Cahle plăci cu picior scurt. pastă de calitate variabilă, în general medie şi semifină, arsă oxidant incomplet. Piesele păstrează urme de ardere secundară. Fondul pieselor este acoperit cu smalţ verde peste angobă, iar decorul este accentuat cu alb cu reflexe verzi. Decor: vegetal, reliefat, deseori în compoziţii simetrice (tapet). Frecvent piese fără decor. Sec. XVII. DMI, foto AI 390. Cahlă de sobă 2004, în apropierea palatului. Cahlă placă cu picior scurt. Pastă medie, ardere oxidantă completă, cărămiziu gălbui. Ardere secundară. Smalţ marmorat, maro şi galben. Păstrată fragmentar, reconstituită la restaurare. Decor: geometric, format prin jocurile de smalţ. 19,5x20 cm, gr. 0,7 cm. picior: h. 5,5 cm. Sec. XVII. DMI, foto GD 391. Cahlă pentru colţul sobei 2002, în apropierea palatului. Cahlă de colţ cu terminaţii triunghiulare, fragment. Pastă de calitate medie, ardere completă, lucrată în tipar, lutul presat cu lemn. Fondul cu smalţ alb verzui, relieful cu smalţ albastru şi galben. Pe spate urme de funingine. Decor: vegetal-geometric. 14x12x0,7–1,2 cm. Sec. XVII. DMI, foto AI 392. Cahlă pentru coronamentul sobei 2002, în apropierea palatului. Cahlă pentru coronament decupată, fragment. Pastă de calitate medie cu mult nisip, ardere completă, lucrată în tipar, lutul presat cu lemn; pe avers urme de la tiparul din lemn. Fondul a fost acoperit cu smalţ alb (cu reflexe albastre), iar motivele decorative reliefate cu smalţ

albastru, galben şi verde. Smalţurile de calitate excepţională, strălucitoare, se păstrează foarte bine. Spatele cahlei a fost de asemenea smălţuit, o peliculă groasă de smalţ alb de cositor fiind aplicată direct peste pastă. Decor: vegetal. 6,6x4x1,5 cm. Sec. XVII. DMI, foto AI 393. Cahlă pentru coronament 2004, în apropierea palatului. Cahlă placă în formă de blazon. Pastă de calitate medie, ardere oxidantă completă, cărămiziu gălbui. Lutul imprimat în tipar cu o spatulă din lemn; lebedele au fost modelate separat şi aplicate pe suport înainte de uscarea acestuia. Smalţuri policrome aşezate în strat subţire (alb, verde, galben, negru) pe un fond maroniu. Două exemplare reconstituite la restaurare. Decor: stema principelui Gabriel Bethlen, două lebede al căror gât este străpuns de aceeaşi săgeată. L 22. h. 23 cm, gr. 1,5 cm. Sec. XVII. DMI, foto GD 394. Cahlă pentru coronament 2003, în apropierea palatului. Cahlă placă decupată pe contur, formă ovală. Pastă de calitate medie, ardere oxidantă completă, cărămiziu roşcat. Lutul presat în tipar cu o spatulă din lemn. Smalţ galben, alb şi verde, parţial păstrat. Decor: vegetal, slab reliefat. 8x7,5 cm, gr. 1,5 cm. Sec. XVII. DMI, foto AI 395. Cahlă pentru coronament 2003, în apropierea palatului. Cahlă placă decupată pe contur, formă ovală. Pastă de calitate medie, ardere oxidantă completă, cărămiziu roşcat.

73

Lutul presat în tipar cu o spatulă. Smalţ galben, alb şi verde, parţial păstrat. Fragmente. Decor: vegetal. 7,5x7,5 cm, gr. 1 cm. Sec. XVII. DMI, foto AM 396. Cahlă pentru coronamentul sobei 2002, în apropierea palatului. Cahlă de coronament cu o talpă de sprijin. Pastă fină, ardere completă, lucrată în tipar, lutul presat cu lemn. Fondul decorat cu smalţ alb (crăpat fin), relieful cu smalţ albastru deschis. Decor: vegetal. h. 10,3 cm; L.p. 22 cm; gr. 0,7-1 cm; picior 4,9x0,8 cm. Sec. XVII. DMI, foto GD 397. Cahle pentru soclu 2000-2008. Cahle pentru soclu cu un picior perimetral, de înălţimi variabile, pentru fixare în corpul sobei. Pastă de calitate medie, ardere oxidantă, nuanţe din gama cărămiziu. Ardere secundară. Faţa vizibilă este acoperită cu smalţuri specifice habanilor, în culorile alb, albastru şi verde, mai rar galben maroniu. Decor: vegetal, pictat cu albastru (1, 2), geometric, pictat cu galben şi maroniu (3). Frecvent piese fără decor (4, 5). 5x3,5 cm (1); 2,5x6,5 cm (2); 7x9 cm (3); 4,5x3,5 cm (4); gr. 0,7 cm. Sec. XVI-XVII. DMI, foto AI, AM 398. Cahlă pentru soclu 2000-2008. Cahlă cu un picior perimetral, de înălţimi variabile, pentru fixare în corpul sobei. Pastă grosieră, ardere oxidantă, nuanţe din gama cărămiziu. Piesele se aflau în contact cu focul, în majoritatea cazurilor păstrează pe spate urme consistente de funingine. Faţa vizibilă este acoperită cu

smalţ verde, galben maroniu sau păstrează aspectul ceramicii obişnuite. Decor: faţa vizibilă este modelată cu toruri şi cavete. De regulă nu poartă alt decor. 13,5x11,5 cm, gr. 0,5/1 cm; hmax. picior 6,5 cm. Sec. XVI-XVIII. DMI, foto AI, AM 399. Cahlă de la colţul sobei 2008, în interiorul palatului episcopal. Cahlă de colţ cu terminaţii triunghiulare. Pastă fină, ardere oxidantă incompletă, cărămiziu-gălbui. Decor: geometric. 7,5x6 cm, gr. 0,7 cm. Sec. XVI-XVIII. DMI, foto AM 400. Cahlă pentru coronament 2004, în apropierea palatului. Cahlă placă decupată pe contur, partea inferioară de formă dreptunghiulară iar partea superioară în formă de inimă. Pe spate era prevăzută cu o talpă îngustă cu ajutorul căreia era fixată în sobă. Pastă fină, cărămiziu gălbui. Lutul presat în tipar cu o spatulă din lemn. Smalţ verde parţial păstrat. Reconstituită la restaurare. Decor: vegetal compus din lalele şi flori de crin. L. 15,5 cm, gr. 0,8 cm. talpa: 2x1 cm. Sec. XVII-XVIII. DMI, foto GD 401. Cahlă pentru colţul sobei 2004, în apropierea palatului episcopal. Cahlă formată din două plăci îmbinate în unghi de 90°, prevăzută pe spate cu un picior perimetral pentru fixare. Pastă fină, AOC, cărămiziu roşcat. Smalţ verde de calitate proastă, parţial exfoliat. Decor: vegetal, simetric dispus pe cele două plăci. Muchia de contact este modelată în formă de balustru. L. 8,5 cm, h 7,3 cm. L picior 7,3x1 cm.

74

Sec. XVII-XVIII. DMI, foto GD 402. Sobă habană Piesele componente ale sobei: cahle plăci şi cahle de colţ, cu ramă de prindere perimetrală, piese de coronament de două tipuri şi cornişe. Pastă fină presată în tipar. Decor: Faţa vizibilă a cahlelor plăci este decorată cu motive vegetale stilizate, ordonate simetric faţă de două axe perpendiculare între ele. La cahlele de colţ s-a folosit jumătatea decorului, iar faţa teşită prezintă o rozetă stilizată, încadrată de frunze. Colţurile feţei oblice sunt deasemenea teşite la 45°. Piesele mari de coronament au forma unui bulb de ceapă aplatizat şi sunt decorate cu un vas cu flori stilizat, iar cele de dimensiuni mai mici, prevăzute cu talpă şi formate din vrejuri decupate, constituiau o friză continuă ce atârna peste cornişa superioară a sobei. Cornişele sunt formate din toruri şi cavete, o parte din ele fiind decorate cu vrejuri, respectiv un şir de astragalos stilizat. Toate piesele sunt acoperite pe feţele vizibile cu smalţ: fondul este alb spre albastru deschis, fiind format dintr-un smalţ pe bază de oxid de cobalt şi de staniu, iar decoraţiile în relief cât şi chenarele au culoare turqoise, având la bază o proporţie mai mare de oxid de cobalt. Una din piesele de cornişă poartă monograma meşterului: C. R. Plăcile: 32x43 cm; piesele de coronament mari: l. 19 cm., h. 23 cm; piesele de coronament-friză: l. 22 cm., h. 10 cm; cornişele: l. 20,5 şi 21,5 cm., h. 11 cm. Având în vedere numărul mare de fragmente recuperate şi plăcile întregibile, a fost posibilă reconstrucţia sobei. Aceasta avea arhitectura clasică a sobelor renascentiste târzii, fiind formată dintr-un soclu, camera de ardere/încălzire, o cornişă superioară şi un coronament dublu şi a fost realizată de meşterii habani stabiliţi la Vinţul de Jos. Judecând după raportul dintre proporţiile şi dimensiunile plăcilor şi ale cornişelor, soba avea doar o singură cameră de combustie-încălzire. Plăcile

folosite sunt dintre cele mai mari cunoscute în Transilvania şi întregul Bazin Carpatic. cca. 1666-1687. TE (text, reconstrucţie) 403. Ornament din ceramică, probabil de la o sobă 2004, în apropierea palatului. Piesă în formă de frunză de acant. Pasta semigrosieră din lut alb, bine omogenizată, compactă. Ardere oxidantă completă la alb roşcat. Pe ambele feţe smalţ alb cu reflexe albastre, crăpat. 11x6x1 cm. Sec. XVII-XVIII. DMI, foto AI 404. Plăci ceramice de Iznik 2000-2008, în interiorul şi exteriorul palatului. Pastă argiloasă de culoare albă spre crem, cu adaos de frită şi cuarţ. Suprafaţa pieselor este acoperită cu motive vegetale, vopsite policrom, în verde, turqoise, albastru de cobalt, şi vermilion-maroniu, de nuanţa cerii roşii de sigiliu. Contururile decoraţiilor sunt marcate cu o vopsea neagră, pe bază de oxid de mangan. Plăcile sunt acoperite cu un smalţ de plumb transparent, de foarte bună calitate. Decor: Fond alb sau albastru, ornamente vegetale compuse din vrejuri, frunze de palmier, rozete, flori de iacint, lalele, garoafe precum şi palmete stilizate şi cartuşuri cu arabescuri. Unele fragmente fac parte din plăci cu rol de chenar sau bordură, altele formează decoraţii de tip tapet, compuse din patru plăci aşezate simetric faţă de un punct central. Plăcile au decorat pereţii aşa-numitei „săli cu teracotă smălţuită” a palatului princiar, care avea funcţiunea de sală de audienţe şi se afla în aripa nordică a palatului, la etaj, în vecinătatea apartamentului principelui şi al principesei, în zona porţii. Dimensiuni: grosimea plăcilor variază între 1,3-1,5 cm. Placa pătrată avea, conform reconstrucţiei grafice, dimensiuni de 25x25 sau 26x26 cm. 1623-1624

75

TE (text, reconstrucţie grafică) 405. Plăci ceramice habane 2000-2008, în interiorul şi exteriorul palatului. Pastă fină, arsă complet la roşu cărămiziu. Piesele sunt acoperite cu un strat de angobă din oxid de cobalt de culoare albă spre albastru deschis, peste care s-au pictat motive vegetale, policrome, cu oxizi metalici, în culorile verde, albastru de cobalt, şi brun-gălbui. Contururile decoraţiilor sunt marcate cu o vopsea de culoare violet de mangan. Plăcile sunt acoperite cu un smalţ de plumb transparent. Decor: fond alb spre albastru deschis, ornamente vegetale compuse din vrejuri, frunze de palmier, rozete, flori de iacint, lalele, precum şi palmete stilizate şi cartuşuri cu arabescuri. Toate fragmentele aparţin unor plăci ce formează decoraţii de tip tapet, compuse din patru plăci aşezate simetric faţă de un punct central. Piesele au fost destinate completării sau înlocuirii căptuşelii sălii de audienţă, afectată probabil cu ocazia distrugerii palatului în 1658 de către trupele tătare. Plăcile aveau dimensiuni de 25x25 sau 26x26 cm, gr. 1,3-1,5 cm. Cca 1666 TE (text, reconstrucţie grafică), foto AI 406. Flacon. 2002, în apropierea palatului. Sticlă alb verzuie cu exfoliaţii albe. Corp cilindric, gât scurt, marginea evazată, deschiderea asimetrică. Fundul concav, formează un con în interiorul vasului. Întreg. h. 8,5 cm, dg. 1,8 cm, df. 2,7 cm. Sec. XV-XVI. AI, foto GD 407. Flaconaş pentru parfum 2002, în apropierea palatului.

Sticlă albă transparentă cu irizaţii. Corp paralelipipedic, exteriorul şlefuit octogonal. Decor: două steluţe dispuse median. H. 4,4 cm. Sec. XV-XVI. AI, foto GD 408. Flacon 2004, în apropierea palatului. Sticlă albă cu reflexe cenuşii, irizată. Gâtul scurt în formă de pâlnie, marginea trasă spre exterior este îngroşată la extremitate. Fragment. Dg 2,4 cm, gr. 0,3 cm. Sec. XV-XVI. DMI, foto AM 409. Flacon 2004, în apropierea palatului. Sticlă albă opacă, puternic irizată, cu depuneri cenuşii. Gâtul unui flacon cu inel decorativ, prevăzut cu o toartă. Fragmente. 4,1x1,4, gr. 0,7 cm. Sec. XVI. AI, foto CS 410. Flacon 2002, în apropierea palatului. Sticlă maro opacă. Gât subţire cu buza sub formă de pâlnie. Corp bitronconic segmentat printr-un inel care formează o buclă spre interiorul vasului. Gâtul se arcuieşte elegant, este relativ înalt, iar marginea este de obicei îngroşată formând un inel mai mult sau mai puţin proeminent în jurul deschiderii. În partea inferioară vasul prezintă o talpă a cărei margine se întoarce în buclă, iar fundul se dezvoltă conic spre interior. Pereţii sunt subţiri, de culoare maro sau albă cu diferite nuanţe. Df. 45 mm. dg 24 mm, median 6,75 cm. Sec. XVI. AI (text, reconstrucţie grafică), foto CS

76

411. Flacon 2004, în apropierea palatului. Sticlă maro opacă. Flacon de formă dreptunghiulară, cu fundul rotunjit şi concav, gât scurt. Fragmente din două exemplare. Fundul pătrat 8x8 cm. Sec. XVI DMI, foto CS 412. Flacon 2004, în apropierea palatului. Sticlă verzuie opacă cu un înveliş negricios. Flacon de formă dreptunghiulară, gâtul lung, elegant arcuit, uşor bombat. Marginea lipseşte. Hp 13,5 cm, gr. 0,2 cm (gât). Sec. XVI. DMI, foto CS 413. Cupă 2004, în apropierea palatului. Sticlă de calitate bună, opacă, verzuie cu reflexe aurii, parţial cu o depunere de culoare maro. Fragmente din piciorul unei cupe cu decor aplicat. h. picior 8 cm. Sec. XVI. DMI, foto CS 414. Flacon 2004, în apropierea palatului. Sticlă de calitate bună, opacă, verzuie cu reflexe aurii, parţial cu o depunere de culoare maro. Fragmente din corpul unei cupe, cu decor aplicat. Hp. 5,5 cm. Sec. XVI. DMI, foto CS 415. Flacon 2004, în apropierea palatului. Sticlă maronie opacă. Fund de flacon cu marginile rotunjite, mijlocul concav. Fragment. Df. 5 cm. Sec. XVI-XVII.

DMI, foto AM 416. Flacon 2008, în interiorul palatului. Sticlă neagră cu irizaţii. Fragment de gât. Hp. 7 cm. Sec. XVI-XVII. AI, foto CS 417. Flacon 2004, în apropierea palatului. Sticlă neagră mată. Gâtul scurt, marginea subţiată şi evazată, întoarsă spre exterior. Fragment. Dg. 3 cm, gr. 0,4 cm. Sec. XVI-XVII. DMI, foto CS 418. Flacon 2001, în apropierea palatului. Sticlă semitransparentă, uşor verzuie. Gât cilindric, marginea îngroşată în formă de inel, trasă spre exteriorul vasului. Fragment. Dg. 3,1 cm. Sec. XVI. AI, foto CS 419. Flacon 2004, în apropierea palatului. Sticlă albă irizată; gâtul scurt, uşor arcuit, marginea în formă de pâlnie cu buza simplă. Dg. 2,5 cm, gr. 0,2 cm. Sec. XVI-XVII. DMI, foto CS 419a. Flacon 2004, în apropierea palatului. Sticlă albă transparentă, cu strat gros de exfoliaţii irizate; gâtul scurt, uşor arcuit, marginea cu un inel îngroşat. Dg. 3,1 cm. Sec. XVI-XVII.

77

DMI, foto CS 420. Flacon 2004, în apropierea palatului. Sticlă transparentă verde albăstruie. Gât scurt, cioc de scurgere, corpul probabil bombat. Fragment. Dg. 2,8 cm, hp. 4,5 cm. Sec. XVI-XVII. DMI, foto CS 421. Flacon 2004, în apropierea palatului. Sticlă verzuie cu irizaţii. Flacon cu gât scurt sub formă de pâlnie, marginea subţiată, gura asimetrică, aproape ovală. Fragment. Dg. 2,5 cm. Sec XVI-XVII. DMI, foto CS 422. Flacon 2002, în apropierea palatului. Sticlă albă verzuie. Corpul cilindric, umerii pronunţaţi se dezvoltă oblic spre gât. Fundul concav are marginile rotunjite şi formează un con înalt în interiorul vasului. Partea superioară lipseşte. Hp. 5,5 cm, df. 2,5 cm. Sec. XVI-XVII. AI, foto CS 423. Butelie 2002, în apropierea palatului. Sticlă albă transparentă, irizaţii albe. Gâtul în formă de pâlnie, marginea răsfrântă în exterior, uşor îngroşată şi rotunjită. Deschiderea asimetrică. D. 4,6 cm, gr. perete 0,4 cm. Sec. XVI-XVII. AI, foto CS 424. Flacon 2004, în apropierea palatului.

Sticlă albă irizată. Flacon cu corpul dreptunghiular, umeri pronunţaţi, gât lung în formă de pâlnie; marginea subţiată este trasă spre exterior formând un guler în jurul deschiderii. Fragment. Hp. 7,1 cm, dg. 2 cm. gr. 0,3 cm. Sec. XVI-XVII. AM, foto AM 425. Flacon 2004, în apropierea palatului. Sticlă albă irizată. Recipient cu corpul rotunjit, gât arcuit, marginea trasă spre exterior formând un guler în jurul deschiderii. Fragment. Hp. 3,2 cm, dg. 1-8 cm. gr. 0,4 cm. Sec. XVI-XVII. DMI, foto CS 426. Flacon 2004, în apropierea palatului. Sticlă albă translucidă, irizată. Flacon cu gât scurt, marginea evazată. Diam. 2,4 cm, hp. 3,5 cm. Sec. XVI-XVII. DMI, foto CS 427. Butelie 2002, în apropierea palatului. Sticlă albă transparentă cu irizaţii albe. Gât cilindric, marginea răsfrântă spre exterior şi aplatizată. Dg 4,3 cm. h. 6,3 cm. Sec. XVI-XVII. AI, foto CS 428. Butelie 2002, în apropierea palatului. Sticlă albă transparentă, irizaţii albe. Gât în formă de pâlnie, marginea răsfrântă în exterior, îngroşată şi rotunjită. Fragment. Hp. 6 cm. Sec. XVI-XVII.

78

AI, foto CS 429. Pahar 2004, în apropierea palatului. Sticlă verzuie aproape opacă, irizată, pe spărturi s-a depus o peliculă de materie albă. Corp ovoidal, gât scurt slab pronunţat, marginea evazată. Fragment. Dg. 5 cm, hp 5,3 cm, gr. 0,4 cm. Sec. XVI-XVII. DMI, foto AM 430. Cană 2004, în apropierea palatului. Sticlă albă irizată; gâtul scurt, marginea rotunjită trasă spre exterior şi întoarsă. Fragment. Hp 5 cm, dg 10 cm; gr. 0,4 cm. Sec. XVI-XVII. DMI, foto CS 431. Bol 2001, în apropierea palatului. Sticlă albă cu irizaţii; bol (?) sprijinit pe o talpă profilată. Fragment. Df. 5,9 cm. Sec. XVI-XVII. AI, foto CS 432. Bol 2002, în apropierea palatului. Sticlă verzuie cu depuneri albe la exterior. Vas aşezat pe o talpă profilată, cu fundul conic spre interior. Fragment. Df. 5 cm. Sec. XVI-XVII. AI, foto CS 433. Flacon 2001, în apropierea palatului. Sticlă verzuie transparentă, de calitate destul de bună. Fragment din partea superioară a unui flacon, cu mici

fragmente din gât. Buza lăţită mult în afară, inegală ca lăţime şi diametre. Dmax. 2,3 cm. Sec. XVI-XVIII. AI, foto CS 434. Vas din sticlă 2002, în apropierea palatului. Sticlă alb-verzuie de calitate bună, relativ transparentă. Vas cu pântec globular, gât înalt, marginea evazată. Fundul cu marginile rotunjite spre exterior, mijlocul concav formează un con în interiorul vasului. Dg. 14,6 cm, df. 16,5 cm. Sec. XVII-XVIII. AI, foto GD 435. Flacon 2002, în apropierea palatului. Sticlă albă translucidă cu exfoliaţii; recipient cu gât tubular, uşor îngustat spre capăt. Marginea simplă. Fragment. Hp. 8 cm, dmin. 1,5 cm, dmax. 1,85 cm. Sec. XVII-XVIII. AI, foto CS 436. Flacon 2002, în apropierea palatului. Sticlă alb verzuie transparentă. Fragment din partea superioară a unui flacon cu corp pătrat, gât cilindric, marginea uşor îngroşată. Dg. 2 cm. Sec. XVII-XVIII. AI, foto CS 437. Flacon 2002, în apropierea palatului. Sticlă alb verzuie, opacă. cu irizaţii puternice. Fund concav, în exterior cu litere imprimate (D, S, O, C?). Fragment. Sec. XVII-XVIII.

79

AI, foto CS 438. Flacon 2002, în apropierea palatului. Sticlă. transparentă albă cu exfoliaţii. Corp cilindric, gât înalt, marginea lăţită formează un guler în jurul deschiderii. H. 4,8 cm, df. 2,8 cm, dg. 2,4 cm. Sec. XVII-XVIII. AI, foto GD 439. Flacon 2002, în apropierea palatului. Sticlă alb verzuie. Flacon cu gât scurt cilindric, marginea lăţită. Fragment. Dg. 32 mm. Sec. XVII-XVIII. AI, foto CS 440. Flacon 2002, în apropierea palatului. Sticlă alb verzuie. Flacon cu gât scurt cilindric, marginea lăţită. Fragment. Dg. 2,5 cm. Sec. XVII-XVIII. AI, foto CS 441. Flacon 2002, în apropierea palatului. Sticlă alb verzuie. Flacon cu gât scurt cilindric, marginea lăţită. Fragment. Dg. 2,65 cm. Sec. XVII-XVIII. AI, foto CS 442. Flacon 2002, în apropierea palatului. Sticlă albă cu irizaţii. Fragment de fund. Df. 2,8 cm, gr. 0,4 cm. Sec. XVII-XVIII. AI, foto CS

443. Flacon 2002, în apropierea palatului. Sticlă albă cu irizaţii. Flacon cu gât în formă de pâlnie, marginea lăţită trasă spre exterior. Fragment. Dg. 3,2 cm. Sec. XVII-XVIII. AI, foto CS 444. Flacon 2002, în apropierea palatului. Sticlă alb verzuie. Fragment de flacon cu gât înalt, îngustat spre deschidere; marginea îngroşată formează un mic inel în jurul gurii. Dg. 3,1 cm. Sec. XVII-XVIII. AI, foto CS 445. Flacon 2002, în apropierea palatului. Sticlă verzuie. Flacon cu corp cilindric, mijlocul fundului este puţin bombat iar partea de jos a pereţilor este evazată. Fragment. Hp. 6 cm, df. 5 cm. Sec. XVII-XVIII. AI, foto CS 446. Flacon 2002, în apropierea palatului. Sticlă alb gălbuie translucidă, irizată. Partea inferioară a unui flacon cilindric cu fundul rotunjit, asemănător unei eprubete. Hp. 15 cm, d. 2 cm. Sec. XVII-XVIII. AI, foto GD 447. Flacon 2002, în apropierea palatului. Sticlă albă cu reflexe roşietice, irizată. Flacon cu gât înalt, marginea subliniată printr-un inel. Dg. 2,8 cm, hp. 11 cm. Sec. XVII-XVIII.

80

AI, foto GD 448. Flacon 2002, în apropierea palatului. Sticlă alb verzuie translucidă, irizată. Partea inferioară a unui flacon cilindric cu fundul rotunjit, asemănător unei eprubete. Hp. 18 cm, d. 2 cm. Sec. XVII-XVIII. AI, foto GD 449. Flacon 2004, în apropierea palatului Sticlă verzuie semitransparentă. Corpul bombat, gâtul scurt, marginea evazată. Hp. 4,5 cm. Sec. XVII-XVIII. DMI, foto CS 450. Flacon 2007, în apropierea palatului. Sticlă maro opacă, de calitate proastă, cu depuneri albe la exterior. Fragment de gât. D. 2,4 cm, gr. 0,1 cm. Sec. XVII-XVIII. DMI, foto CS 451. Flacon 2007, în apropierea palatului. Sticlă verzuie, translucidă, irizată. Fragment. Dg. 2,5 cm; hp. 6,3 cm; gr. 0,2-0,4 cm. Sec. XVII-XVIII. DMI, foto CS 452. Flacon 2007, în apropierea palatului. Sticlă albă transparentă, irizată. Fragment din partea superioară. Dg. 2,5 cm; gr. 0,2 cm. Sec. XVII-XVIII. DMI, foto CS

453. Capac 2007, în apropierea palatului. Sticlă transparentă albă. Capac în formă de clopot, cu mâner scurt, cilindric, pentru manevrare. Decor format din câteva linii slab reliefate. Fragment. Sec. XVII-XVIII. DMI, foto GD 454. Cană 2008, în interiorul palatului. Sticlă albă transparentă. Fragment de fund, formă aproximativ ovală; modelat în relief, decor realizat cu cleştele, prin prindere din loc în loc, la cald. 5,2x5,7 cm, gr. 1,2 cm. Sec. XVII-XVIII. DMI, foto CS 455. Cană 2004, în apropierea palatului. Sticlă alb verzuie transparentă. Fund de vas modelat în relief, decor realizat cu cleştele, prin prindere din loc în loc, la cald. Fragment. D. 8 cm, gr. 0,3/2 cm. Sec. XVII-XVIII. DMI, foto AM 456. Cană 2004, în apropierea palatului. Sticlă albă irizată. Cană cu gât scurt, puternic arcuit, marginea întoarsă spre exterior şi rotunjită formează un guler în jurul deschiderii. Fragment. Dg. 10-11 cm, Hp 7,2 cm, gr. 0,2 cm. Sec. XVII-XVIII. DMI, foto CS 457. Cană 2004, în apropierea palatului. Sticlă alb-verzuie irizată; gât cilindric înalt, marginea rotunjită şi trasă spre exterior. Fragmente.

81

Dg. 7 cm, Hp 5,5 cm, gr. 0,2 cm. Sec. XVII-XVIII. DMI, foto CS 458. Flacon 2004, în apropierea palatului. Sticlă albă, irizaţii argintii, în interior este depusă o materie albă. Partea superioară a unei butelii cu corp dreptunghiular. Gât scurt, uşor evazat, marginea lăţită. Hp 2,7 cm, gr. 0,3 cm. Sec. XVIII-XIX. DMI, foto CS 459. Butelie 2004, în apropierea palatului. Sticlă verzuie semitransparentă cu reflexe albastre, depunere albicioasă mată. Recipient cu gât lung, drept, marginea subliniată printr-un inel. Fragment. Lp 9,2 cm, gr. 0,4 cm. Sec. XVIII-XIX. DMI, foto AM 460. Butelie 2004, în apropierea palatului. Sticlă albă irizată. Recipient cu gâtul lung, marginea subliniată printr-un inel. Fragment. Hp. 11 cm, dg. 2,7 cm. Sec. XVIII-XIX. DMI, foto CS 461. Cană 2007, în apropierea palatului. Sticlă albă, transparentă, irizată. Fragment. Dg. 8 cm; gr. 0,1 cm. Sec. XVII-XVIII. DMI, foto CS 462. Dop 2004, în apropierea palatului.

Sticlă albă transparentă. 3,5x2,3 cm. Sec. XVIII-XIX. DMI, foto CS 463. Ochi de fereastră 2000-2008. Sticlă albă (deseori cu nuanţe galbene sau verzi) de calitate bună, semitransparentă, uneori cu depuneri albe sau negre pe suprafaţă. Piesă în formă de triunghi isoscel, cu laturile arcuite spre interior. marginile formate cu un cleştişor. Latura 3-5 cm. Sec. XV-XVIII. AI, foto CS, GD 464. Ochi de fereastră 2000-2008. Sticlă maronie, opacă. Piesă în formă de triunghi isoscel, cu laturile arcuite spre interior. marginile formate cu un cleştişor. Latura 3-5 cm. Sec. XV-XVIII. AI, foto CS 465. Ochi de fereastră 2000-2008. Sticlă albă (deseori cu nuanţe galbene sau verzi) de calitate bună, semitransparentă, uneori cu depuneri albe sau negre pe suprafaţă. Formă circulară cu marginea simplă sau întoarsă, uneori formând o buclă. Diam. 9-10 cm, gr. 0,15-0,3 cm. Sec. XV-XVIII. AI, foto CS 466. Ochi de fereastră 2000-2008. Sticlă maronie, opacă. Formă circulară cu marginea simplă sau întoarsă. Fragmente. D. mediu. 9-10 cm, gr. 0,15-0,4 cm.

82

Sec. XV-XVIII. AI, foto CS 467. Ungaria, Koloman (1095-1116), Dinar. 0,27 g, 12 mm. 468. Ungaria, Béla III (1172-1196), moneda de bronz (follis). 2,90 g, 27 mm. 469. Ungaria, dinar arpadian anonim, secolul XII. 0,19 g, 13 mm. 470. Ungaria, Bela IV (1235-1270), dinar. 0,31 g, 13 mm. 471. Ungaria, sfârşitul sec. XIII-începutul sec. XIV, dinar. 0,27 g, 11 mm. 472. Ungaria, Carol Robert (1308-1342), parvus. 0,20 g, 12 mm. 473. Ungaria, Ludovic I (1342-1382), dinar „cu cap de maur”. 0,23 g, 11x13 mm. 474. Imperiul Romano-German, Ungaria, Ferdinand de Habsburg, dinar. 0,42 g, 14x16 mm. 475. Imperiul Romano-German, Ungaria, Leopold (1657-1705), 3 kreuzer. 1,83 g, 20 mm. 476. Imperiul Romano-German, Friedrich der Schöne (1314-1330, ca rege), pfennig, Viena. 0,38 g, 13 mm.

477. Patriarhatul de Aquileea, Anthonius II di Panciera (1401-1411), dinar. 0,40 g, 18 mm. 478. Ţara Românească, Dan I (1383-1386), ban. 0,20 g, 9x13 mm. 479. Imperiul Otoman, Bayezid II (1481-1512), aspru. 0, 55 g, 11 mm. 480. Polonia, Sigismund III Wasa (1587-1632), 3 groşi. 0,84 g, 19 mm. 481. Polonia, Ioan Cazimir (1649-1668) 6 groşi. 0,88 g, 14x16 mm. 482. Principatul de Liegnitz-Brieg, Christian (1663-1672), greschl. 0,48 g, 16 mm. 483. Tezaurul monetar descoperit în campania arheologică a anului 2007. Depozitul are în componenţă un număr de 37 de dinari, din argint sau din bronz argintat, emişi în timpul domniei regilor Ungariei, Albert (1437-1439) şi Vladislav I (1440-1444). (Pentru monede: MD, text şi fotografii)

86

TARTALOM

BEVEZETŐ .......................................................................... 87

A GYULAFEHÉRVÁRI VÁR RÖVID ISMERTETÉSE ..... 88

A RÉGÉSZETI KUTATÁSOKRÓL ..................................... 90

PÉNZÉRMEK ...................................................................... 93

A LELETEK RESTAURÁLÁSA ......................................... 96

A KATALÓGUS FELÉPÍTÉSE ........................................... 99

LELETKATALÓGUS ........................................................ 100

87

BEVEZETŐ

A régészet ásatások során feltárt leletek beszédes tárgyi bizonyítékai annak a múltnak, amelyet a történettudomány egyik segédtudománya, a régészet segítségével igyekszünk rekonstruálni. Régészeti ásatás többféle lehet, és a véletlen gyakran fontosabb szerepet játszik benne, mintsem gondolnánk. Vannak szegényes eredményekkel záruló ásatások, ám a szakszerű következtetéseknek mindig a rétegek, esetleg a romok vizsgálatából kell kiindulniuk. Vannak persze leletanyagban igen gazdag ásatások is, amelyek lehetővé teszik olyan tárgyak feltárását, amelyek komoly segítséget nyújthatnak a jelenségek értelmezésében, egyszersmind értékes örökséget képeznek a jövő nemzedékek számára.

A gyulafehérvári vár délnyugati szegletében végzett ásatások háromszorosan is a szerencsés kimenetelű ásatások közé tartoznak. Nagy szerencse volt mindenekelőtt az, hogy a régészek olyan épületek közelébe juthattak – ha bizonyos korlátozások árán is –, amelyek történeti, művészeti vagy építészeti jelentősége hosszú évszázadokon át, érintetlenül megőrződött. Nagy szerencse volt továbbá, hogy ilyen kis feltárt területről oly sok lelet: pénzek, díszek, fegyverek, edények, kályhacsempék vagy díszítőlapok kerültek elő, s hogy ezek jelentősége messze meghaladja méreteiket. Más tárgyak viszont túlságosan is szugesztívek ahhoz, hogy szakértői magyarázat nélkül is ne közvetítenék felénk az általuk hordozott üzenetet. A legtöbb lelet töredékes, keveset lehet eredeti állapotának megfelelően helyreállítani. Összeségükben azonban ezek a tárgyak szavak nélkül is Gyulafehérvár két évezredes történetéről, a Római Katolikus Érsekséghez tartozó épületek ezeréves múltjáról beszélnek.

Végül, de nem utolsó sorban igen nagy szerencse, hogy kutatásaink eredményeit a Gyulafehérvári Római Katolikus Érsekség alapításának ezredik évfordulóján, ünnepi keretek között mutathatjuk be a közönségnek. A kiállítás úgy próbálja felvázolni ennek az ezredévnek a történetét, hogy azokat a tárgyakat mutatja

meg, amelyeket ehhez az intézményhez valamilyen formában személyesen kötődő emberek használtak, helyeztek el a sírokban, veszítettek el, rejtettek el vagy egyszerűen csak elhagytak. Külön-külön minden egyes lelet újabb lépcsőfokot jelent az elmúlt korok rekonstruálásában, miközben mégis az az érzésünk, hogy még mindig nem tudunk rólunk eleget.

Most, hogy az ásatások megkezdése óta eltelt tízéves időszak végére jutottunk, és időközben szám szerint ugyanennyi leletmentő és ellenőrző ásatási idényt szerveztünk, valahogy kézenfekvőnek tűnik, hogy eredményeink bemutatására kiállítást rendezzünk. Erre vonatkozó javaslatunkat következetesen és különös érdeklődést mutatva karolta fel a Gyulafehérvári Római Katolikus Érsekség, noha tető alá hozása a vártnál bonyolultabb feladatnak bizonyult. Ezúton is köszönöm nagyméltóságú Jakubinyi György érsek úrnak jelen körülmények között számomra nyújtott, megtisztelő bizalmát. Ugyanakkor Szász János igazgató úr segítsége a feladat megoldása folyamán mindvégig fontos erkölcsi támaszt jelentett.

Másrészt a kiállítás terve nem valósulhatott volna meg a Nemzeti Egyesülés Múzeumának kitartó támogatása és hozzáállása nélkül, s a kiállítás házigazdája is a Múzeum lesz 2009 nyári hónapjaiban. Külön köszönet illeti ezért a Múzeum vezetőségét, a restauráló laboratórium hozzáértő munkatársait, valamennyi kollégánkat, akik mindig megtalálták a módját, hogy támogassanak bennünket.

Az anyag kiválogatása és feldolgozása, a leletek konzerválása és helyreállítása, a fényképek elkészítése és kivitelezése, a katalógus megszerkesztése és a kiállítás megszervezése több szakember kitartó közös munkájának az eredménye, noha a rendelkezésünkre álló idő meglehetősen szűkre szabott volt. A kiadvány elkészítését nagy odaadással támogatták Anca Matiş, Călin Şuteu, Delia Maria Roman, Gál Andrea és Teleki Gábor, akiknek a szerkesztő külön köszönetet mond.

Köszönetet mondok mindazoknak, akik munkájukkal hozzájárultak a könyv elkészítéséhez, kifejezve reményemet, hogy erőfeszítéseink nem csupán a magunk számára jártak haszonnal, hanem azok számára is, akikhez szólunk.


88

A GYULAFEHÉRVÁRI VÁR RÖVID

ISMERTETÉSE

Gyulafehérvárhoz olyan páratlan anyagi és szellemi értékek kapcsolódnak, amelyek mágikus hangzásúvá teszik nevét történetírásunkban. Lakott településként való hihetetlen folytonossága, mely a római kortól napjainkig kézenfekvő evidencia maradt, az, hogy a római castrumot 1700 körülig újra és újra felhasználták, nemkülönben az a tény, hogy ismételten egy változó földrajzi határok közt elhelyezkedő térség hatalmi központja volt, a maga nemében egyedülálló ásatási színhellyé teszi. A régió legjelentősebb történelmi mozzanatai Gyulafehérvárhoz fűződnek, vagy legalábbis körülötte gravitálnak: egy időben a római provincia legfontosabb települése volt, egy helyi államalakulat központja és talán az erdélyi vajdaság székhelye is, stratégiai szerepet játszott a Magyar Királyság térségbeli terjeszkedésében, az erdélyi katolikus püspökség, majd az Erdélyi Fejedelemség székhelye, végül pedig a Habsburgok egyik legfontosabb katonai központja lett – hogy csak a modern kor hajnaláig idézzük fel a település történetének csúcspontjait.

Magának a várnak a kezdetei a római korba nyúlnak vissza, amikor a Maros magas teraszán, egy zseniálisan kiválasztott helyen hozzáláttak a XIII. Gemina légió castrumának felépítéséhez, amely később a legfontosabb római erőd lett Dáciában.

Miután a rómaiak feladták a provincát, az élet tovább folyt mind az erődítményen belül, mind falain kívül, erről elegendő bizonyítékkal szolgálnak a posztrómai kortól a IX. századig terjedő időszakból származó épületek romjai. VIII–IX. századi település- nyomok a vár területén is napvilágra kerültek, de a feltárt sírok is azt bizonyítják, hogy a település sűrűn lakott volt, a lakosság zöme pedig már a IX. századtól keresztény.

Az a tény, hogy nagy forgalmú, stratégiai helyen feküdt, ahol még állt a tekintélyt parancsoló „fehér vár”, és a várost hagyományosan hatalmi központnak tekintették, de más számukra nem egészen átlátható okok is a Magyar Királyságot arra késztették, hogy Gyulafehérvárt területi terjeszkedése és a feudális állam megszervezése érdekében fontos támpontjává tegye. Ide összpontosították a legfontosabb állami és egyházi intézményeket: itt volt az erdélyi püspökség, a legnagyobb királyi vármegye és minden valószínűleg szerint az első vajdák székhelye is.

A püspökség alapítását (1009) Szent Istvánnak tulajdonítják, az első püspök, Simon nevét azonban csak 1111-ben említik a források. A püspökséghez tartozó első épületek keletkezési ideje sokat vitatott kérdés, amelyet illetően a szakirodalom máig sem tudott közös nevezőre jutni. Úgy tűnik, az első istenháza egy kis teremtemplom volt, melyet a XI. században építettek a jelenlegi székesegyház előtti platón. A következő évszázadban már működött a román kori székesegyház, amelynek a déli oldalán rotonda-keresztelőkápolna állt, 1200 előtt pedig elkezdődött a jelenlegi székesegyház építése, s vele párhuzamosan fejlődött a többi épület, a püspöki palota és a hozzá tartozó melléképületek, melyek együttesen lehetővé tették ennek a nagy fontosságú intézménynek a működését.

A várról először egy 1206-ban kelt okiratban esik említés, de hogy az adott időszakban mit értettek a váron, egyelőre nyitott kérdés maradt. Az, hogy a XIII. század derekán nem valamilyen erős vár állott itt, abból is kitűnik, hogy a tatároknak nem okozott gondot a bevétele, és katasztrofális pusztítást végeztek benne.

A kutatók egyetértenek abban, hogy a középkori vár közvetlenül ráépült a római castrumra, s különböző arányban lefedte azt. Nagyon valószínűnek látszik, hogy a középkori település, a castrum délnyugati szegletében, viszonylag kis területen alakult ki, ez ugyanis könnyebben védhető volt. 1349-ben a gyulafehérvári „fent nevezett templom váráról” szolnak a források, ami szintén a

89

székesegyház és a püspöki palota körüli szűkebb körzetet sugallja. A XV. század közepén a források tanúsága szerint Gyulafehérvár várát falakkal és sáncokkal vették körül, 1461-ben pedig a keleti és vele szemben, a nyugati oldalon lévő két kaput említik, vagyis a prépost kapujának nevezett Szent György-kaput és a püspök kapujának mondott Szent Mihály-kaput, ami azt mutatja, hogy a vár észak fele terjeszkedett, de hogy meddig, azt nem tudjuk pontosan megmondani. A XVI. század közepétől Gyulafehérvár természetszerűleg az Erdélyi Fejedelemség székvárosa lett, és a szekularizáció nyomán a püspökség tulajdonai a fejedelem birtokába kerültek. Ezt követően a várra vonatkozó följegyzések jelentős mértékben megszaporodtak, a várat számos forrás említi, és több ízben elkészítették alaprajzát is. Utóbbiak különösen fontos forrásai a vár XVII–XVIII. századi történetének, elsősorban Luigi Fernando Marsigli (1687), Giovanni Morando Visconti (1711) és Conrad Ferdinand Weiss (1736) alaprajzai és tervrajzai.

A fejedelemség korában nagyszabású terv irányozta elő földből emelt ágyúállások és egy ötszögletű bástya felépítését a délnyugati sarokban, ám a munkálatok éppen csak elindultak a déli oldalon. Mihály vajda idején,1600–1603 között a vár több helyen is súlyos károkat szenvedett, és Bethlen Gábor uralkodásáig romos maradt, ő viszont fejedelemsége kezdeteitől nagy gondot fordított a vár újjáépítésére és megerősítésére. Leglenyűgözőbb műve azonban a püspöki palota átépítése, melynek során a kelet felé kibővített épületet monumentális fejedelmi palotává alakították át. A munkálatokat utódai is folytatták, és ennek köszönhetően a XVI. század első fele a vár s mindenekelőtt a bennünket érdeklő épületek fejlődésének legszámottevőbb időszaka lett. Ez a ragyogó időszak azonban sajnos csak rövid ideig tartott, az 1658-as török támadás súlyosan érintette a várat és az épületeket, amiként az 1661-es és 1662-es dúlások is. Az eseményekről beszámoló történetírókra mély benyomást gyakorolt a rövid idő alatt végbement pusztulás, melynek nyomán a

vár romokban hevert, nem is nyerte vissza soha régi fényét, úgyhogy Apafi Mihály fejedelem át is költözött Fogarasra.

A vár XVII. század végi állapotát az 1687-es felmérési rajz nyomán rekonstruálhatjuk. A négyszög alaprajzú új erőd kétségkívül a római castrumra épült rá, és annak egyes tornyait is magában foglalta. A déli oldalon a Bethlen-időszakban épült két bástyát találjuk, az északi oldalra pedig két, téglalap alaprajzú torony van berajzolva. Így nézett ki a vár, amikor 1687-ben, nem sokkal a Vauban-erődrendszer építésének megkezdése előtt, a balázsfalvi szerződésnek megfelelően az osztrák hadseregnek átadták.

A Vauban-erődítmény építési terveit 1714-ben hagyták jóvá, magát az építést 1715. november 4-én kezdték el Steinville tábornak jelenlétében. A korábbi védelmi berendezésekből mindössze a déli várfal maradt a Vauban-rendszerbe való beillesztés során némileg módosított két bástyával, a nyugati várfalból pedig csak azok a falrészletek, amelyek egybeesnek az érseki palota falaival. Az érsekségi épületegyüttest magában foglaló délnyugati szeglet, a jelenlegi székesegyház és az érsekségi palota számottevő módosítások nélkül vészelte át az építkezés időszakát, s maradt meg mindmáig a vár legékesebb díszének.


90

A RÉGÉSZETI KUTATÁSOKRÓL

A Gyulafehérvári Római Katolikus Érsekséghez

tartozó épületek 2000–2008 között végzett helyreállítási munkálatai egy régészekből álló csapat részvételével folytak, ez a csapat gondoskodott a vár délnyugati szegletében feltárt régészeti leletek védelméről, kutatásáról és kezeléséről. Nem szisztematikus, meghatározott tudományos célokat kitűző, szabályos ásatásokról volt szó, hanem csupán a történeti műemlékek körül végzett munkálatokkor szokásos minimális vizsgálatokról. A kutatási program mindig a többi munkálattól függött, a helyreállítás prioritásaitól, berendezések, hálózatok átalakításától, illetve a székesegyház körüli területrendezésektől. A földfelszín alatti beavatkozásokat rendszerint megelőzték a régészeti vizsgálatok, az egyes munkafázisok pedig leggyakrabban régészek felügyelete alatt folytak egészen a befejezésig.

A kutatómunka 2000-ben indult, fő ásatási helyünk ebben az évben a székesegyház északnyugati tornyának a belsejében volt, de a sekrestye déli oldalán és a palota székesegyház felőli homlokzata mentén is ástunk néhány kutatóárkot. A 2001. évi ásatási idény két szakaszban zajlott, és az ásatás ekkor is nagyjából ugyanarra a két szektorra összpontosult: a sekrestyére és az érseki palota északi homlokzatára. 2002-ben nagyszabású földmunkák folytak a palota északi homlokzatának előterében az alagcső lefektetése és az esővíz-elvezető csatornahálózat átépítésekor. Ez az ásatási idény különösen fontosnak bizonyult: mivel a földmunkák során nagyobb felületeket bolygattak meg, a régészek egész sor olyan információ birtokába jutottak, amelyek alapján elkészíthették a lelőhely rétegszerkezeti mátrixát. 2003-ban a barokk sekrestye körül dolgoztunk, ekkor ugyanis aláfalazással erősítették meg az épület alapozását, 2004-ben pedig feltárásokkal fejeztük be a sekrestye kutatását. Ugyanebben az évben végeztük el első

próbaásatásunkat a Lászai-kápolna belsejében, és néhány további feltárásra is sor került az érseki palota déli oldalán, a palota kertjében.

A 2007. évben újabb kedvező feltételek teremtődtek a régészeti kutatás folytatásához: a főcsatorna átépítése miatt nagyméretű földmunkákat végeztek a székesegyház körül, valamint a székesegyház és a palota közötti területen. Az építők által a régi csatornázás nyomvonalán végzett kotrásokat végig régészek felügyelték, és mivel régi falmaradványok bukkantak elő, az ásást valamennyivel kinnebb terjesztettük, hogy a falmaradványt pontosan felmérhessük és regisztrálhassuk. Az új nyomvonalak, illetve a fejedelmi palotához (laktanyához) vezető csatlakozások árkainak kiásatását is leletmentő kutatások előzték meg. A 2008. évi ásatások az érseki palota belsejére korlátozódtak, az épület legrégibb, a püspökség alapításához visszavezethető szárnyait vizsgáltuk.

Egybevetve: A régészeti kutatások újraindulása óta eltelt tíz év alatt az ásatások az érsekséghez tartozó épületek védelmének érdekében szigorúan körülhatárolt kis területrészeken folytak. Noha ezek lelőhely összesítő alaprajzán alig észrevehetően jelennek meg, az eredmények jelentősek: épületmaradványok, romok, sírok, rétegek, egyéb objektumok és tárgyak kerültek elő a föld alól, fényt vetve a gyulafehérvári vár délnyugati szeglete történetének eddig kevésbé vagy egyáltalán nem ismert mozzanataira, a római kortól a XVII. század hajnaláig. Úgy tűnik, ezt a területrészt a mindenkori építők is előnyben részesítették, emiatt számos struktúra egymásra épült, egymást váltja, úgyhogy gyakran nagyon nehéz az egyes korszakokat különválasztani. A legfontosabb információ kétségkívül a Római Katolikus Érsekséghez tartozó épületekre vonatkoznak. A római korból a castrum nyugati oldalának egy részletét tártuk fel, és megállapítottuk, hogy a falat itt egy enyhén kiugró közbülső toronnyal erősítették meg. Megállapítottuk továbbá, hogy a kerítőfal legalább a XIV. századig része

91

volt a védelmi rendszernek, ekkor a várfalakat kinnebb tolták. A castrum délnyugati szeglete beépült a püspöki palotában: alapul használták, és erre ráépítették a palota külső falait. A castrumon belül több római épületnyomait azonosítottuk, alaprajzuk pontos meghatározása azonban elkövetkező kutatásokra vár.

A népvándorlás korát néhány V–VI. századi fémtárgy és kerámiatöredék képviseli. Egy övveret, amely két, egymással szembeszegülő madarat ábrázol, a VI. század végéről, a VII. század elejéről származik. A kora középkor időszakából (IX–X. század) néhány agyagpadlós lakóház nyomait fedeztük fel, továbbá egy kövekből épített főzőkemencét találtunk a hozzá tartozó fűtőgödörrel, illetve kézzel formázott vagy lassú korongon készített kerámiatöredéket. 2005-ben egy sírt tártunk fel áldozati állatmaradványokkal (ló- és szarvasmarhacsontokkal), melynek közelében vastárgy töredékeket és egy a Dunától délre fekvő területek kultúrájára jellemző, a IX–X. századra keltezhető, félhold alakú fülbevalót találtunk.

A következő szint a középkori habarcsos építkezésekhez kapcsolódik, a jelenlegi székesegyház belsejébe foglalt bazilika romjairól van szó. A bazilika építését a XII. század végén kezdték el, és amint új keletű tanulmányok sugallják, az építés a következő századra is átterjedt. A Szent Mihály-székesegyház planimetriáját a legrégibb időktől pontosan ismerjük, és kizártnak tartjuk, hogy az újabb kutatások ebben a tekintetben jelentősebb eltéréseket tudnánk kimutatni. Mindazonáltal a templomépület déli oldalán lévő, a XIII. század végefelé emelt gótikus sekrestyét csupán most sikerült feltárni. A sekrestye minden bizonnyal kétszintes volt, déli sarkait pedig ferdén hozzáépített falpillérek támasztották. A földszinti helyiséget csúcsíves keresztboltozat fedte, amelynek a nyomai tisztán kivehetőek a román kori falakon.

Az ásatások során napvilágra kerül további új adatok az északnyugati toronyra, a gótikus szentélyre és a

barokk sekrestyére vonatkoznak: az építés módjának részleteire világítanak rá, arra hogy milyen módosításokon mentek keresztül, és miképpen alakult a járószint és a padlózat szintje. Ugyanakkor fény derült a templomalapok szellőztető rendszerére, amelyet a XX. század eleji restaurálás alkalmával építettek ki. A feltárt 190 sír több kronológiai rétegszinthez tartozik, amint ezt a székesegyház körül, elsősorban a nyugati oldalon és a barokk sekrestye közelében vizsgált, egymásra helyezett vagy egymást metsző sírok is bizonyítják. Elemezve a sírok vertikális egymásutániságát, illetve a rétegekhez és az építményekhez való viszonyát, öt időrendi szintet sikerült egymástól elkülönítenünk, melyek a XI. század második fele és az újkor közötti időintervallumba illeszkednek. A legrégibb sírok, amelyekben rituális sírmellékleteket és áldozati állatmaradványokat találtunk, a IX–X. századra keltezhetőek, és egy a Dunától délre eső területről Gyulafehérvárra származott népeség tisztázatlan jelenlétével függnek össze.

A legtöbb sír azonban az első székesegyház temetőjéhez tartozik, amelyet a sírokban talált, a halottakhoz közvetlenül kapcsolódó mellékletek: egyesével, kettesével vagy hármasával elhelyezett. S végű hajkarikák, egyszerű fülbevalók, gyűrűk, karkötők, veretek, gyöngyök, övveretek és ritkábban pénzérmék alapján a XI. század végére, a XII. század elejére korszakolhatunk.

A harmadik szinten a tégla- vagy kőszarkofágos, fejfülkés sírokat találjuk, amelyek a XII. század végéről, a XIII. század elejéről valók. Ezek Nyugatról jött, valószínűleg a jelenlegi székesegyház építéséhez idehozott mesteremberek sírjai. A többi sírt az 1700-ig terjedő hosszabb időszakba tagolhatjuk be.

A püspöki/ fejedelmi palota elnevezés mögött egy nagyobb épületegyüttes rejtőzik, amelynek a múltjáról nagyon keveset tudtunk, az írott források ugyanis csak ritkán és a részletek mellőzésével tesznek róla említést, közvetlen vizsgálatára pedig csak nagyon kevés esetben

92

került sor. Az utóbbi években folytatott régészeti ásatások elsősorban az északi szárny előtti területről közelítették meg a palotát, rövidebb szakaszokon, az így szerzett információk azonban rendkívül fontosak az épületegyüttes-történet szempontjából. Itt most csupán azt emeljük ki, hogy az északi szárny struktúrájában négy önálló, a XII. század végétől a XX. századig terjedő különböző időszakokban épített részt különítettünk el. Az együttes legfontosabb része a gótikus palota, amelynek építését a XIV. század második felére tehetjük. Később ezt az épületet több melléképülettel (kúttal, latrinával, lépcsőfeljáróként szolgáló kerek toronnyal) egészítették ki, nyugat felé pedig egészen a római kerítőfalig kibővítették, amelyet a középkori és részben az újkori várépítésekkor is hasznosítottak.

Az ásatások során nagy mennyiségű tárgylelet került napvilágra, elsősorban edény- és csempetöredékek, de fémekből, csontból, üvegből készített tárgyak is, valamint háromszáznál több pénzérme, a római kortól a XX. századig terjedő valamennyi időszakból. Az épületmaradványok zöme a középkorból és az újkorból származik, és a római katolikus püspökség alapítása utáni idők maximális épületsűrűségét illusztrálja. A székesegyház közvetlen közeléből sírmellékletek tárgyai, a sekrestyéből pedig néhány kegytárgy került elő. Igen sok tárgy vagy eszköz a püspöki palota ilyen tárgyakkal való ellátottságát, illetve azoknak az embereknek mindennapjait tükrözi, akik a palota működéséről gondoskodtak.


93

PÉNZÉRMEK

Gyulafehérváron, a római katolikus

székesegyháznál és az érseki palotánál folytatott régészeti feltárások során talált pénzérmék rávilágítanak arra a jelentős szerepre, amelyet a város kezdettől fogva játszott Magyarország történetében; ezt fejezi ki az a tény is, hogy a feltárt pénzek legnagyobb hányada magyar veret. A nagyszámú, közel 300 érme, amelyekhez a többnyire kisebb darabszámú eddigi pénzleletek is csatlakoznak, arról a lenyűgöző volumenű munkáról tesz bizonyságot, amelyet az egymást követő ásatások sora megkívánt.

A római pénzérmék mellett a középkori rétegekből származó pénzek új információkkal gazdagítják a történeti forrásokra, de az ásatási eredményekre csakúgy támaszkodó eddigi ismereteink tárát: fontosságuk egyebek között abban áll, hogy támpontokat nyújtanak a vizsgált épületek egyes építési szakaszainak, de a székesegyház körül már a legrégibb időben kialakult temető korszakolásában is.

A legrégebbi középkori pénzérmék a XII. század folyamán uralkodó magyar királyok, Kálmán (1095–1116), II. Béla (1131–1141), II. Géza (1141–1162) és III. Béla (1172–1196) pénzei. Ezekhez hozzáadhatunk továbbá egy sor XII. századi anepigráf pénzérmét, bár ezek nem tartalmaznak olyan feliratot, amelyből pontosan meg lehetne állapítani, hogy a szóban forgó időszak melyik uralkodója verette.

A korszak pénzei közül kiemelünk két numizmatikai ritkaságot. Az egyik egy rézpénz (follis) III. Béla (1172–1196) idejéből. Ez az érmefajta egyedülálló a magyar numizmatikában, kibocsátásához ugyanis a bizánci bronzérmék szolgáltak „modellül”. A Bizánci Császárság és a Magyar Királyság korabeli kapcsolatai jól ismertek, hatásuk pedig mind a politikai, mind a gazdasági viszonyokra kiterjedt. Béla herceg I. Manuel császár leányának jegyeseként és mint a bizánci trón várományosa Bizáncban nevelkedett, így közvetlenül

megismerhette az itteni életmódot intézményeivel és erkölcseivel együtt. Mivel azonban Manuelnek trónörököse született, és III. István király elhalálozott, Béla immár királyként visszatért Magyarországra. A második darab egy dénár, amelynek az előlapján balra néző sárkány, hátlapján két, fejét egymás felé fordító madár, közöttük pedig egy liliomszál látható. Az érme hátlapja hasonlít V. István (1270–1272) egyik pénzéhez, amelyen szintén madár látható nagyjából ugyanebben a beállításban, közéjük azonban a héber alef betű beékelve (HL 357). A két pénz előlapja teljesen különbözik egymástól.

Az Anjou-házbeli Károly Róbert (1303–1342) uralkodása gyökeres változást hozott az ország pénzügyeiben: bevezették az aranypénzt, de az ezüstpénz értékét is növelték. 1323 elején, Temesvárott kelt levelében a király arról a döntéséről értesíti a gyulafehérvári káptalant, amelyet az országban uralkodó pénzügyi helyzettel elégedetlen nemesség kérésére hozott. Ennek értelmében egységes, az egész országban elfogadott pénzt vezetett be. Noha az intézkedéseket két lépcsőben, 1323-ban és 1338-ban kellett végrehajtani, a reform részben sikerrel járt, amire bizonyíték a gyulafehérvári leletanyag is: a feltárt pénzek közül a legtöbbet és a legváltozatosabb névértékűeket Károly Róbert idején bocsátották ki. A kis értékű pénzérmék gyakori jelenléte egy erőteljesen fejlődő város életében nélkülözhetetlen kiskereskedelem felvirágzásáról tanúskodik. A fejlődéshez mindezek felett az is hozzájárult, hogy Gyulafehérváron ebben az időszakban pénzverde kezdte el működését. Intenzív pénzkibocsátási tevékenység folyt Károly Róbert utóda, Nagy Lajos (1342–1382) uralkodása idején is. Bár Nagy Lajos számos érmét veretett, ezeket mindössze egyetlen típus képviseli, az ún. „szerecsenfejű” dénár, amely a nevét onnan kapta, hogy előlapján egy jellegzetesen szerecsen fiziognómiájú emberfej látható. Azt, hogy ezek a pénzek nagy számban fordulnak elő a pénzleletekben, a pénzügyi tranzakciókban játszott

94

jelentős szerepük magyarázza, ami egyszersmind folyamatos kereskedelmi tevékenységet feltételez a középkori Gyulafehérváron.

Luxemburgi Zsigmond (1387–1437) hosszú uralkodása idején kibocsátott pénz kevesebb szerepel a gyulafehérvári leletekben, noha a király aktív részvétele a törökellenes harcokban szükségessé tette, hogy olykor hosszabb ideig Erdélyben tartózkodjon. Éppen az Ottomán Birodalommal való energikus szembenállása vezetett az államkincstár teljes kiürüléséhez, s emiatt halála után politikai és pénzügyi bizonytalanság köszöntött be, mely hosszú ideig elhúzódott. Ráadásul Zsigmond után gyors egymásutánban török támadások érték az erdélyi városokat, így Gyulafehérvárt is. A fosztogatás ellen a lakosság úgy védekezett, hogy rövid idő alatt aprópénzekből összegyújtott pénzét igyekezett elrejteni. Ez történt a 2007. évi ásatások során feltárt pénzlelet esetében is, mely 37 darab ezüst-, illetve ezüstözött, Albert (1437–1439) és I. Ulászló (1440–1444) magyar királyok idején vert dénárt tartalmaz.

1467-ben ismét pénzügyi reform zajlott, amelynek során új, stabil értékű ezüstpénzeket bocsátottak ki. Ezek megkülönböztető jegye Szűz Mária és a kisded Jézus képe. A Gyulafehérváron talált anyag egyaránt tartalmaz a reform előtt és a reform után vert érméket. Az 1458–1467 közötti pénzeket egyértelműen a gyenge minőségű ezüst és a hanyag verés jellemzi, egyes veretek felirata kiolvashatatlan, sőt a bronzból készültek valószínűleg hamisítványok.

Mátyás király halála után (1490) a pénzleletek több mint ötvenéves pénzkibocsátási hiátust mutatnak. Ha a XVI. század első felében bekövetkezett eseményre gondolunk, a helyzetet magától értetődőnek tekinthetjük. A mohácsi csata után Magyarország egy része I. Habsburg Ferdinánd uralma alá került a körmöcbányai pénzverdével együtt, amely ezután a királyság legfontosabb pénzverő műhelyévé lépett elő.

A következő időszakot az I. Ferdinánd (1526–1564) által veretett pénzek uralják. A XVI. század második felében az általános helyzet súlyosbodott: A Habsburgok és a törökök közötti nyílt konfliktusok érzékenyen érintették a pénzforgalmat. Aprópénzt csak kis mennyiségben állítottak elő, emiatt Ferdinánd veretei keresettekké váltak Erdélyben; forgalmuk a hatodik évtizedben volt a legintenzívebb, amikor Szebenben fokozták a Ferdinánd képmásával ellátott dénárok kibocsátását. Utódai, Miksa (1564–1576), II. Rudolf (1576–1608) és II. Mátyás (1608–1619) egy vagy két kiadással vannak jelen. Korábbi pénzleletek vizsgálata igazolja, miképpen hatolt be a helyi és a külföldi pénz ennek a fontos erdélyi városnak a piacára. Megfigyelhető az erdélyi pénzek általános hiánya, ezzel szemben a lengyel és a Ferdinánd által a magyar korona nevében veretett pénzek széles körben elterjedtek. A lengyel pénz mennyiségének XVII. század végi megcsappanásával észrevehetjük az osztrák pénz és ezzel együtt a német tartományok ezüstpénzeinek fokozódó beáramlását, így került Gyulafehérvárra az általunk feltárt, 1670-es veretű, Liegnitz-Brieg hercegségből származó garas (greschl). A hercegséget egyébként nem sokkal ezután (1675-ben) az Osztrák Birodalomhoz csatolták.

A XVII. századi erdélyi kereskedelemben egyre gyakrabban használták a lengyel pénzt, a magyar dénár háttérbe szorult, míg végül teljesen felváltotta a lengyel aprópénz. A két 1624-es veret kibocsátása arra az időre esett, amikor a pénz elértéktelenedése a korabeli Erdélyben a tetőpontra hágott. Bethlen Gábor részvétele a harmincéves háborúban rengeteg pénzt emésztett fel, ami az erdélyi pénzverés felgyorsulását eredményezte. XVII. századi gyulafehérvári pénzleleteink majdnem kizárólag ezekből a veretekből kerültek ki, de persze az elértéktelenedő külföldi, főleg lengyel pénzek beáramlásából is. Leletanyagunkban a Wasa-házbeli III. Zsigmond két háromgarasosán és II. János Kázmér hatgarasosán kívül nincs más lengyel pénz. Ennek az az

95

oka, hogy a szejm Lengyelország pénzügyi helyzetének javítása érdekében megszorító rendeleteket léptetett életbe, másfelől 1625 végétől Bethlen Gábor is komoly erőfeszítéseket tett annak érdekében, hogy az értéküket vesztett lengyel garasokat kivonják a forgalomból, és helyettük jó minőségű ezüstöt tartalmazó saját pénzeket vezessenek be. Reformja azonban csak részben járt sikerrel, a helyi pénzeket ugyanis – éppen minőségük miatt – folyamatosan visszatartották a piaci forgalomtól.

Legkorábbi külföldi pénzleletünk egy XIII. század végi, XIV. század eleji bécsi pfennig, amely a fennálló kereskedelmi, de politikai kapcsolatoknak is bizonyítéka. Egyébiránt 1312-ben bevezették, hogy az érmihályfalvi átkelőnél a vámot bécsi dénárokban kellett lefizetni.

A Havasalföldön kibocsátott érmék kevésbé gyakoriak Erdélyben, jelenlétük mégis teljesen indokolt, ha a XIV. század végi pénzügyi, illetve politikai-katonai viszonyokat tekintjük, melyeknek Mircea cel Bătrân, Havasalföld uralkodója cselekvő részese volt. Mi több, 1395-ben Zsigmond magyar király és Mircea cel Bătrân Havaselve fejedelme az induló törökellenes keresztes háború jegyében szövetséget kötött. E keresztes háborúnak természetesen egy másik célja is volt: megvédeni a magyar kereskedők érdekeit a délre és keletre, a Dunához és a Fekete-tengerhez vezető útjaikon. Mindezekhez járulnak azok a sokkal régebbi kereskedelmi kapcsolatok, amelyeket a havasalföldi fejedelmek tartottak fenn Szebennel és Brassóval, közöttük azok a kiváltságok, amelyeket korábbi egyezmények alapján Vladislav adományozott a brassóiaknak. Havasalföldről három érme szerepel leleteinkben a következő uralkodóktól: I. Vladislav és I. Radu (kb. 1377), I. Dan (1383–1386) és Mircea cel Bătrân (1386–1418). A XV. századból két érme származik: az egyiket az Aquileai Pátriárchátusban II. Anthonius di Pancera pátriárka veretett, a másik az Oszmán Birodalomból, II. Bajezid szultán (1481–1512) pénze. Időrendben a XVII. századi lengyel pénzek következnek, a Wasa-házi III. Zsigmond (1587–1632) és II.

János Kázmér (1649–1668) veretei. Legújabb keletű külföldi pénzünk a Leignitz-Brieg hercegségben 1670-ben kibocsátott garas. Pénzleleteink bemutatását egy II. Rákóczi Ferenc (1703–1711) idején vert tízpoltúrással és egy a Német-római Császárság által 1763-ban Magyarország részére kibocsátott egykrajcárossal zárjuk.

A gyulafehérvári római katolikus székesegyház és az érseki palota körül folyatott nagyszabású ásatások eredményeként feltárt pénzlelet összességében kiteljesíti az eszekre az épületekre vonatkozó, az idők során felhalmozódott ismereteinket, egyszersmind számos új adatot szolgáltat ennek a jelentős erdélyi városnak a pénzforgalmáról.

Monica Dejan

96

A LELETEK RESTAURÁLÁSA

Ahhoz, hogy megszervezhessük a kiállítást, és kiadjuk

annak katalógusát, a Gyulafehérvári Római Katolikus székesegyház és a püspöki palota területén 2000 és 2008 között feltárt régészeti leleteket szükségszerűen restaurálni kellett, a Gyulafehérvári Nemzeti Egyesülés Múzeumának Kerámia- és fémrestauráló laboratóriumában. A talált tárgyak történelmi szempontból több lakószinthez tartoznak, a római korral kezdődően egészen a modern korig (XVIII–XIX. század), és konzerválódási állapotuk változatos, ami a nyersanyagok fizikai-kémiai jellegzetességeinek, a talajrétegek rárakódási körülményeinek (tűzvész érte, vagy szemetesgödörbe dobták a tárgyakat, sírmellékletként szolgáltak), valamint az új közeggel való, hosszú időn át tartó kölcsönhatásnak tulajdonítható. A leletek alapanyaga szintén fokozottan változatos, skálájukból kiemelkedik a számos funkciót ellátó (szerszámok, fegyverek stb.), nagy mennyiségű vastárgy, a bronzból készített ékszerek és használati tárgyak, az ezüstdíszek, a kerámia, valamint a csonttárgyak, melyeket származási korukra jellemző, különféle technikákkal dolgoztak ki. Vasból készített tárgyak. A fémleletek között legszámosabbak a vasból előállított tárgyak. Ez a fém jellegzetesen gyorsan oxidálódik, a korróziótermékek pedig visszataszítóak, és lényegesen megváltoztatják a tárgy külalakját. Amikor a földrétegeket eltávolítjuk róluk, a vastárgyak konzerválódási állapota hirtelen romlik, mivel megszűnik a környezetükkel kialakult egyensúlyuk, a korrózió újraindulásához szükséges idő pedig csupán 0,05 másodperc. A gyenge konzerválódási állapotot súlyosbíthatja, ha a múltban a tárgyak megégtek, aminek következtében módosultak azok a fémkötések, melyek elkészítésükkor alakultak ki (ezeket a tárgyakat többnyire melegmegmunkálással – kovácsolással – állították elő). Így a vasból készített tárgyak különböző konzerválódási állapotban lehettek – a fémmag korróziós termékké való teljes

átalakulásától a részleges vagy csak felszínes oxidációig. A leletanyag tekintélyes mennyisége nem engedte meg, hogy minden tárgyat külön, alaposan megvizsgálhassunk, így olyan restaurálási módszerekhez és kezeléshez folyamodtunk, melyek a vastárgyak konzerválódási állapotának teljes skálája számára megfelelőnek mutatkoztak. A talajlerakódásokat és a felszínes korróziótermékeket mechanikus módon, szárazon távolítottuk el, megfelelő eszközök segítségével (szike, fogorvosi szemző, MTS stb.), a masszív tárgyak esetében ellenőrzött homoksugaras tisztítást is alkalmaztunk 2 és 4 atmoszféra közötti nyomással. Ezeknek az eljárásoknak a folyamán megállapítottuk a tárgyak eredeti alakját, melyet nagyban módosítottak a korróziótermékek megvastagodott, talajjal, hamuval, mésszel stb. keveredő rétegei. Ugyanakkor egyes esetekben megmutatkoztak a tárgyak felszíni díszítései (ezüst intarziák egy lőfegyver szerkezetén, bronzdíszítések és csontnyelek a késeken stb.) (1., 2. kép). A konzerválást 20%-os taninos és 15%-os etilalkoholos, desztilláltvíz-oldattal végeztük el, melyet ecsettel vittünk fel, két vagy három rétegben, a tárgy sajátosságaitól függően, ezt követően Araldite AY 103 típusú, HY 991 erősítős epoxigyantával vontuk be a felületet. Védőborításként ecsettel felvittünk még egy réteg nitrocellulóz lakkot vagy Paraloid típusú akrilgyantát, acetonban feloldva, 10%-os koncentrációban. Egyes leletek szükségessé tették a kiegészítést, mind eredeti alakjuk visszaállítása, mind a tárgyak megerősítése céljából. Az eljárást epoxigyanta öntésével valósítottuk meg, amelybe a minél találóbb színhatás elérése érdekében fémoxidokat kevertünk – ezeket a mechanikus tisztítás során nyertünk. Bronzból és ezüstből készített tárgyak. A vörösréz-ötvözetekből vagy ezüstből előállított tárgyak szintén megrongálódtak, főként oxidálódás lépett föl, amelynek eredményeképpen a fémmag különböző mértékben károsodottt vagy csupán a leletek felszínén képződött egy vékony, összefüggő oxidációréteg, melynek színe kellemes, a nemes patinára jellemző. Miután a rétegekből kiemeltük, egyes leletek konzerválódási állapota megromlott,

97

mivel a korróziófolyamatok újraindultak. Ez főként a klórral és kénnel összekapcsolódott fémösszetevők megjelenésében nyilvánult meg, olyan oxidokéban, melyek aktív, erőszakos, pontszerű támadásoknak vetik alá a fémfelületet, és amelyek rövid idő alatt a leletek visszafordíthatatlan megrongálódásához vezethetnek. A bronztárgyak esetében legtöbbször a nemes patina megőrzése mellett döntöttünk, ezért a talajlerakódásokat és a szaruszerű korróziótermékeket kézzel, mechanikus úton távolítottuk el, megfelelő eszközökkel vagy a masszív tárgyak esetében MTS segítségével. Utólag ezeket kémiai stabilizációs folyamatnak vetettük alá, 3%-os BTA alkohololdattal, melyet szárítás követett és az oldatfölösleg eltávolítása, majd ecsettel vagy merítés útján beitattuk megfelelő oldószerben feloldott nitrocellulóz lakkal vagy akrilgyantával. Egyes esetekben, főként a masszív tárgyaknál kémiai úton csökkentettük a korróziótermékeket, kénsavas oldatban és/vagy EDTA-val, üvegszálas rúddal dörzsöltük, desztillált vízben semlegesítettük, alkoholban szárítottuk, a végső konzerválást pedig filmserű bevonattal értük el. Ugyanolyan típusú kezelést alkalmaztunk az ezüsttárgyaknál is, hogy kihangsúlyozzuk a fém csillogását, amelyet legtöbb esetben zöld színű, a vörösrézre jellemző korróziótermék fedett, mivel az ötvözetben vörösréz is volt. Elektrokémiai potenciálkülönbségük miatt az ötvözet komponensei szelektív korróziós folyamatokon estek át. A töredékes tárgyakat kétkomponensű epoxigyantával ragasztottuk össze, gyors hatású Bison típusút használtunk a kis daraboknál, Bison „Powert” a masszívaknál, a ragasztási pontokat néhány helyen üvegszálas vászonnal erősítettük meg (3., 4. kép). Némi gondot okoztak a kompozittárgyak, melyeket többtípusú anyagból állítottak elő (vas, bronz, fa és csont), mivel ezek minden anyagtípus számára eltérő kezelést feltételeztek. Ezeket a tárgyakat egyben, helyi beavatkozások útján kezeltük, ha a leletet nem lehetett szétszedni, vagy minden anyaggal külön foglalkoztunk, ha a tárgy jellege megengedte az összetevők elkülönítését.

Kemény állati eredetű anyagokból (csontból, szaruból) készített tárgyak. Bár arányuk a restaurálásnak alávetett régészeti anyagban nem jelentős, ezek a leletek sajátos károsodásokat szenvedtek, mint a felszíni mechanikus talajlerakódások, valamint a kémiai jellegű rétegek (kálcium-karbonátok) megjelenése, töredékesség, fémoxid-foltok stb. A darabokat mechanikus módszerekkel, szárazon vagy nedvesen tisztítottuk meg, a konzerválódási állapotuk függvényében, majd az összeállításuk következett, plasztifiáns nélküli, Aracet típusú ragasztóval, valamint a végső konzerválás, egy filmszerű réteg kialakítása révén, amely acetonban oldott nitrocellulóz lakkal vagy Paraloid B 72-vel történt. Üveg tárgyak. Az alapanyag sajátosságainak és a talajba kerülés körülményeinek tulajdoníthatóan ezek a tárgyak számos károsodást szenvedtek, melyek közül kiemelkedik az átlátszóság elveszítése, ami azért következett be, mert az előállításkor nem tartották be a nyersanyagok optimális arányait, így irizálások jelentek meg, és a felszínük felpattogzott. A rongálódás ugyanakkor a töredékességben is megnyilvánul, amely létrejöhetett a múltban bekövetkezett törés vagy a talaj nyomása folytán stb. A konzerválódási állapot függvényében az üvegből készített tárgyakat salétromsavas kémiai kezelésnek vetettük alá, melyet semlegesítés követett, desztillált vízben, valamint alkoholos szárítás. A töredékes leleteket epoxigyantával rogasztottuk össze, és csak a kisméretű hiányokat egészítettünk ki ott, ahol a tárgyak megerősítésre szorultak. Az üvegtárgyak közül kiemelkedik egy nagyméretű, fokozottan töredékes edény, amely bonyolultabb és hosszú időt igénylő eljárást tett szükségessé, mivel alakját több, mint 50 darab összeragasztásával állítottuk helyre. Kerámia. A kerámialeletek főként konyhai edények, házi használatra szánt kis tárgyak (orsónehezékek, pipafejek), egy sor kályhacsempe, valamint mázas díszkerámiák. A kerámiaanyag egy része már a laboratóriumba érkezésekor különféle restaurálási beavatkozások nyomait hordozta, mint a talaj- vagy a kémiai lerakódások (kálcium-karbonátok, fémoxidok) teljes vagy részleges eltávolítása, illetve

98

a töredékek különböző mértékben való összerakása Aracet típusú, a kerámiával kompatibilis ragasztó segítségével. Attól függően, hogy ezek a beavatkozások mennyire szakszerűen voltak elvégezve, vagy a restaurálás folytatása mellett döntöttünk, attól a ponttól, ahol abbahagyták, vagy szétbontottuk a töredékeket, és a technológiai folyamatot elejétől újrakezdtük. A kerámialeletek viszonylag jó konzerválódása elehetővé tette ezt az eljárást is. A talajlerakódásokat a különálló töredékekről és azokról az összerakott darabokról, melyeket szét kellett szedni, nedves mechanikus tisztítással távolítottuk el (kefével, vízsugár alatt). Azokat a darabokat, melyeket helyesen raktak össze, de felületükön még maradtak kisebb, főként kémiai lerakódások, nedves szivaccsal és szárazon tisztítottuk meg. Két olyan edény esetében, melyeket részlegesen masszív, talajjal, mésszel és hamuval kevert kálcium-karbonát réteg fedett, szükségesnek mutatkozott az 5%-os sósavas oldattal való kezelés, mely néhány percig tartott, utána ismételten desztillált vízbe merítettünk, a semlegesítés érdekében. Az angóbbal vagy mázzal díszített kerámiát kétszer tisztítottuk meg mechanikus úton, szárazon és/vagy nedvesen, hogy a lerakódásokat eltávolítsuk, a kémiai kezelés ugyanis mind a festékréteg alapját képező fémoxidok kémiai összetételét, mind a réteg kerámiafelülethez való tapadását módosíthatta volna. A töredékes leleteket plasztifiáns nélküli Aracet típusú ragasztóval állítottuk össze, a hiányokat gipsszel pótoltuk, a jellegzetes technikákkal (negativok készítése, gipszformák másolása stb.). A kiegészített felületeket a kontraszt csökkentésének érdekében kromatikusan integráltuk gouache-sal vagy temperával, hogy olyan színatásokat hozzunk létre, melyek láthatóan kiválnak, de közelítenek a tárgyak eredeti színeihez. Utólag a felületeket védőborítás gyanánt filmszerű réteggel vontuk be, amelyet aracetből vagy nitrocellulóz lakkokból készítettünk. A kerámialeletek közül kiemelkednek a kályhacsempék, valamint a mázas, díszítő csempelapok, amelyek legtöbbször töredékesen kerültek elö. A kályhacsempéket préseléssel

készítették, ugyanazzal a dúccal, azonos prototípus felhasználásával. Következésképpen a csempék díszítései ugyanolyan méretűek, így lehetségessé vált az eredeti formák és dekoráció felújítása, a hiányzó részek lemásolása hasonló darabokról. Az effajta beavatkozás csak akkor lehetséges, ha a kályhacsempék azonos kontextusból származnak, ezáltal ugyanis megnövekszik annak a valószínűsége, hogy ugyanazokkal a dúcakkol készítették őket, valószínűleg egyazon műhelyben, és nem egymást követő másolatok vagy utánzás termékei, melyek során bizonyos különbségek jelenhetnek meg. Miután a talajlerakódásokat eltávolítottuk, a töredékeket összeállítottuk és a felületet nitrocellulóz lakkból álló filmes védőréteggel vontuk be, különféle plasztilin-, szilikonkaucsuk- és gipszlenyomatokat kászítettünk, az elemek méretbeli és dekorációs sajátosságainak függvényében. Utólag ezeket át lehetett tenni gipszre, olyan, hasonló darabokba öntve, melyeknek bizonyos hiátusai voltak. Ezzel a technikával két hasonló darab közötti párhuzamos kiegészítéseket is elvégezhettünk, így sikerülhetett fokozott pontossággal újraépíteni a tárgyak eredeti alakját. A gipszkiegészítéseket utólag kromatikusan integráltuk, és nitrocellulóz lakkos védőréteggel vontuk be (5., 6. kép). A néhány száz kerámiából, fémekből, üvegből vagy csontból, szaruból készített tárgy restaurálásának és konzerválásának komplex folyamata lehetővé tette a patrimoniális értékű példányok tudományos módszerekkel való megmentését és felújítását, melyek kronologikus csoportosítását, a római kortól a XIX. század elejéig. A látható és visszafordítható beavatkozások eredményeképpen hosszú időre tartósítottuk az összes tárgyat, így éppen úgy közvetíthetik esztétikai és történelti üzenetüket tudományos és kiállításokon való értékesítésük érdekében.

Dan Anghel, Daniela Ciugudean, Sorin Șerban

99

A KATALÓGUS FELÉPÍTÉSE

A kiállítás rendező elve a kronológia, a kiállított tárgyakat korszakonként csoportosítottunk: római időszakot a népvándorlás kora, a középkor, majd az újkor követi. A kiállított tárgyak leírása az alábbi pontok szerint történik: A tárgy megnevezése A feltárás körülményei. A körülményeket általánosságban, a két fő épülethez, az érseki palotához és a római katolikus székesegyházhoz rendelve írjuk le, továbbá megadjuk a tárgy megtalálásának évét. Úgy hisszük, ennyi adat elegendő a kiállítást megtekintő látogatók és a katalógus olvasói számára. A tárgy anyaga, alakja és díszítése. A leírás általában a legszükségesebb tudnivalókra szorítkozik, hiszen valamennyi tárgyról fényképillusztráció is készült. Esetenként a tárgyakat csoportosítottuk, és együtt mutatjuk be valamennyit, kiemelve a csoport általános ismertetőjegyeit, esetleg a kézművestermékek (cserépbográcsok, izniki csempelapok, festett üvegszemek stb.) történeti rezonanciájára is kitérünk. A kiállítási tárgyak a Gyulafehérvári Római Katolikus Érsekség megőrzésében vannak, felleltározásuk folyamatban van. Emiatt a katalógus nem tartalmazza a leltári számokat. Méretek. Keltezés. Legtöbb esetben a keltezés az előfordulási körülmények, a stratigráfiai állapot és a lelőhelyen feltárt más tárgyakhoz és struktúrákhoz fűződő viszony vizsgálatából nyert információk szintézisének az eredménye. Ha a tárgyak másodlagos helyzetben kerültek elő, időben közelebbi vagy távolabbi beavatkozások következtében elsodródtak az eredeti helyükről, közelebbi lelőhelyeken előforduló analógiákra vagy hasonló történeti összefüggésekre hagyatkoztunk. Amikor különböző okok miatt nem tudtuk a szűkebb időhatárokat megadni, csak a tágabb korszakot neveztük meg, amelyből a tárgy származik.

A kartoték szerzője, a fénykép készítője, a fordító. A kiállított tárgyak által, illetve a katalógusban szemléltetett rendkívül gazdag leletanyag feldolgozása különböző szakemberek közreműködését tette szükségessé. Az egyes szakemberek hozzájárulása az adott tudományág fontossági sorrendje, illetve a kutató személyes rátermettsége miatt nem egyenlő mértékű. Emiatt szükségesnek láttuk, hogy külön feltüntessük a szövegek szerzőinek, a fényképek készítőinek és természetesen a fordítóknak a nevét.

A 2000–2002 között folytatott ásatások eredményeit szakmonográfiában tettük közzé, amely 2008-ban magyar, 2009-ben román nyelven jelent meg. Az ebben az időközben feltárt leletek leírásához a könyvben megjelent szövegeket használtuk. A 2003, 2004, 2007 és 2009 során feltárt leletek teljességgel kiadatlanok.

A tárgyleírásokban használt rövidítések:

sz. szélesség h. a tárgy hossza vast. vastagsága megm. megmaradt (megőrződött) legn. legnagyobb átm. átmérő szny. szájnyílás fátm. fenékátmérő NtOÉ. nem teljes, oxidációs égétes MÉ. másodlagos égés


100

LELETKATALÓGUS

101

RÓMAI KORI 1. Díszszeg 2003, a sekrestye közelében. Bronz; a darab egy bevésésekkel díszített korongból áll, amely sugarakkal körülvett, stilizált női arcot ábrázol. A rögzítő szár metszete négyszögletű, a szabad végén levő, négyszögletű lyuk felerősítést szolgálja. Átm. lemez 2,9 cm, teljes h. 3,1 cm. Római kori. AI, fotó CS 2. Pajzsszeg 2002, a palota közelében. Bronz; feje kónuszos. H. 2,2 cm. Kr. u. II–III. sz. SC, fotó GD 3. Pajzsszeg 2002, a palota közelében. Bronz; feje kerek, fogazott szélekkel, a szeg végén lyuk felerősítéshez. H. 3 cm, átm. 3 cm. Kr. u. II–III. sz. SC, fotó CS 4. Lándzsahegy (pilum) 2008, a püspöki palota belsejében. Vas; kúp alakú, töredékesen maradt meg. 15 cm; átm. kú. 2,5 cm; a hegy átm. 0,8 cm. Római kori. AI, fotó AM 5. Hegy köpüvel 2004, a palota közelében. Bronz, kúp alakú, szélesebb részén díszített és átlyukasztott a nyél blokkolására. Keskenyebb végén lekerekített. H. 5,4 cm, max. átm. 0,9 cm. Római kori? AI, fotó GD

6. Veret 2002, a palota közelében. Bronz; téglalap alakú, pelta formájú motívumokkal átlyuggatott, két széle fogazott. H. 3 cm, átm. sz. 2,5 cm. Kr. u. II–III. sz. SC, fotó CS 7. Spatula 2002, a palota közelében. Bronz; a penge vége és nyele letörött. H. 5,6 cm. Római kori. SC, fotó GD 8. Fülszonda 2003, a sekrestye közelében. Bronz; a spatula egyik vége kanál alakú, nyelét egy fémpánt képezi, amely merőleges a középső, sodrott részre, fogantyújának vége ellaposodik, rombusz alakban végződik. H. 5,9 cm, sz. 0,4 cm. Római kori. AI, fotó GD 9. Csipesz 2002, a palota közelében. Bronz. Nyele rövid, karjai a végük felé lekerekítettek. H. 5 cm. Római kori. SC, fotó GD 10. Csipesz 2008, a püspöki palota belsejében. Bronz. H. 8,5 cm. Római kori. AI, fotó CS 11. Aucissa típusú fibula 2002, a palota közelében.

102

Bronz; feje téglalap alakú, kengyele erőteljesen hajlított, a kengyel tövénél három borda. Lába gombban végződik. Csuklópánttal záródik. H. 5,6 cm. Kr. u. II. század második fele, a III. század első két évtizede. SC, fotó GD 12. Aláhajlított lábú fibula 2002, a palota közelében. Bronz; 16 menetből álló, rugóval záródik, kengyele felkörösen hajlított, lába aláhajlik. H. 6 cm. Kr. u. III. sz. első fele SC, fotó CS 13. Fibula kengyele 2000, a palota közelében. Bronz. H. 4,9 cm, vstg. 0,7 cm, 0,2 cm-re vékonyított részekkel. Római kori. AI, fotó CS 14. Saruszeg 2002, a palota közelében. Vas, a feje kicsi, félkör alakú. H. 1,5 cm. Kr. u. III. sz. AI, fotó GD 15. Karika 2001, a sekrestye közelében. Vas. Átm. 2 cm. Római kori AI, fotó GD 16. Veret 2000, a palota közelében. Ezüstötvözet. Mmg. 3 cm. Római kori? AI, fotó CS

17. Veret 2007, a székesegyház közelében. Bronz. Megközelítőleg téglalap keresztmetszetűszáránal, egyik oldala lapos, másik zsinórdíszesre modellált. H. 3,5 cm. Római kori? AI, fotó GD 18. Veret 2008, a püspöki palota belsejében. Bronz. Kis lemezke, amelynek a hátán szegecsnyom látszik, szélei recések. H. 2,2 cm, sz. 1,4 cm. Római kori? AI, fotó GD 19. Rátét 2002, a palota közelében. Bronz; kettőbe hajtott és szegeccsel összefogott lemez. H. 1,6 cm Kr. u. II–III. sz. SC, fotó GD 20. Alátét 2001, a sekrestye közelében. Vas. Félkör alakúra görbített lemezből készült, és megmaradt három szegecse is, amelyekkel felerősítették a fafelületre. H. 1,5 cm. Római kori. AI, fotó CS 21. Vasalás 2001, a szentély közelében. Vas. A darabot vastag szegecsekkel fogták fel, melyeknek félgömb alakú fejük van. H. 14,3 cm, sz. 3,4 cm, vstg. 0,55 cm; szegecsek vstg. 0,6 cm. Római kori. AI, fotó GD

103

22. Fogantyú 2007, a székesegyház közelében. Bronz fogantyú kúp alakú töredéke. H. 1,5 cm, alsó rész átm. 1,5 cm, felső rész átm. 1,2 cm. Római kori. AI, fotó CS 23. Fogókar 2002, a palota közelében. Bronz, a megmaradt töredék kör keresztmetszetű, a vége felé fokozatosan elvékonyodik. A kar vége lapított és lyuk van fúrva rá, ezt megelőzően díszítésként kúpszerűen elvastagodik, a kúp éle levágott. H. 11,2 cm. Római kori. AI, fóto CS 24. Varrótű 2007, a palota belsejében. Bronz. Már a régiségben enyhén meggörbült. H. 5,5 cm. Római kori? AI, fotó CS 25. Díszgomb 2004, a sekrestyében. Sárgaréz, kalap formájú, középrésze domború; tömör. Átm. 2,4 cm, vstg. 0,2 cm; mag. 0,8 cm. Római kori? AI, fotó CS 26. Kampósszeg 2000. a palota közelében. Vas, két példány. H. 7,5 cm/7 cm, átm. 3 cm/2,5 cm.. Római kori. AI, fotó GD 27. Kampósszeg 2000, a palota közelében.

Vas. Feje nagyjából korongszerű, szára négyszögű. H. 8,9 cm, átm. 18 cm; szár 0,5x0,5 cm. Római kori. AI, fotó GD RÓMAI PÉNZÉRMÉK 28. Augustus–Cludius I? 2002, a püspöki palota közelében. Fém: bronz. Pénznem: AS. Átm.: 25 mm; S: 7,38 gr. Tengely: – Keltezés: Kr. e. I. sz. első fele. CG, fotó GD 29. Traianus? 2001, a székesegyház közelében. Fém: ezüst. Pénznem: denar. Átm.: 1,81x1,6 mm; S: 2,51 gr. Tengely: 6. Keltezés: 103–111. CG, fotó GD 30. Antoninus Pius Marcus Aurelius császárnak? 2001, a székesegyház nyugati részében. Fém: ezüst. Pénznem: denar. Átm.: 1,7 mm; S: 3,30 gr. Tengely: 1. Keltezés: 145–147. CG, fotó GD 31. Septimius Severus Iulia Domnának 2002, a palota közelében. Fém: ezüst. Pénznem: denar. Átm: –; S: 2,51 gr. Tengely: 6. Keltezés: 195.

104

CG, fotó GD 32. Macrinus 2002, a palota közelében. Fém: ezüst. Pénznem: denar. Átm: 1,9 mm; S: 3,10 gr. Tengely: 6. Keltezés: 217–218. CG, fotó GD 33. Heliogabalus? 2002, a palota közelében. Fém: ezüst. Pénznem: bélelt denar. Átm: 1,8 mm; S: 2,16 gr. Tengely: 12. Keltezés: 218–222 vagy később. CG, fotó GD 34. Severus Iulia Mamaeának 2002, a palota közelében. Fém: ezüsttel borított bronz. Pénznem: bélelt denar. Átm. S: 2,31 gr. Tengely: 6. Keltezés: 222–235 vagy később. CG, fotó GD 35. Római kerámia A töredékek zöme a törmelékből és középkori vagy újkori rétegekből származik, és csak nagyon kevés az in situ talált darab, a castrum kutatását ugyanis megnehezítette a jelenleg álló épületekhez viszonyított stratigráfiai helyzete. A bemutatott kerámiaanyag hulladékjellege ellenére is egyike a castrum legtekintélyesebb leletegyütteseinek, és jó rálátást nyújt a használt cserépedények különböző típusaira.

A konyhai kerámia többsége sürke színű, míg a finom kerámiát nagyrészt oxidálva égették (19%), és 8%-át redukálva. Leletanyagunkban a kerámiaedények majdnem

teljes skáláját figyelhetjük meg, melyben dominánsak a fazekak és a tároló-edények. A díszítések skálája szintúgy rendkívül széles, ezt a jelenséget több katonai lelőhelyen is megfigyelték, ahol egyként kedvelték a firniszbevonatos, márványos, barbotinos, mázas, bekarcolásokkal vagy más technikával díszített típusokat.

Az azonosított formák többsége megfelel a helyileg is ismert, főleg a III. század első felében elterjedt típusoknak. Az elemzett formák többségét képező fazekak, korsók és mélytálak olyan változatokat képviselnek, amelyeket a II. század vége előtt nem használtak, de a III. századi más helyi objektumokban, például a partosi Liber Pater-szentélyben a legismertebb formák közé tartoztak. Néhány töredékük azonban inkább a II. századra keltezhető, és nem jellemző a III. századi leletegyüttesekre, ilyenek a noricum-pannóniai csészék vagy a gyűrűs nyakú korsók. MC, fotó CS, GD POSZTRÓMAI KOR 36. Fazék felső részéből származó töredék 2002, a palota közelében. Durva agyag, teljes RÉ, szürke. Az edény rövid nyaka erősen elvékonyított, pereme kiugrik, szája vastag és facettált. Díszítés: a vállon vékony bekarcolások. Szny. 28 cm. III–IV. sz. DMI, fotó CS. 37. Fazék felső feléből származó töredék 2002, a palota közelében. Közepes agyag, felületes égetés fekete téglapíros foltokkal. Nyaka rövid, pereme kihajlik, szája vastag és facettált. Díszítés: a vállon vékony bekarcolások. Szny. 19 cm. III–IV. sz. DMI, fotó CS

105

38. Edény pereme 2003, a sekrestye közelében. Közepes agyag, redukciós égetés, világos hamuszürke. Díszítés: felületes bekarcolások. III–IV. sz. DMI, fotó CS 39. Edény pereme 2003, a sekrestye közelében. Durva agyag, redukciós égetés, szürkésfekete. Szny. 33 cm. III–IV. sz. DMI, fotó CS 40. Tárolóedény töredéke 2002, a palota közelében. Durva agyag, felületes égetés. Sárgás téglapíros. Oldaltöredék. Díszítés: bekarcolt egyenes és hullámvonalak. III–IV. sz. DMI, fotó CS 41. Edény pereme 2003, a sekrestye közelében. Közepes agyag, redukciós égetés, hamuszürke. Szny. 13 cm. III-IV.sz. DMI, fotó CS 42. Fedőtöredék 2003, a sekrestye közelében. Félfinom agyag, teljes redukciós égetés, világos hamuszürke. Átm. 13,5 cm. III–IV. sz. DMI, fotó CS 43. Edény pereme 2003, a sekrestye közelében. Félfinom agyag, redukciós égetés, világos hamuszürke. Szny. 15 cm.

III–IV. sz. DMI, fotó CS 44. Edény pereme 2003, a sekrestye közelében. Féldurva agyag, redukciós égetés, világos hamuszürke. Díszítés: bekarcolt vízszintes vonalak. Szny. 13 cm. III–IV. sz. DMI, fotó CS 45. Edénytöredék 2002, a palota közelében. Világos hamuszürke, félfinom agyagból korongolt kerámia, szája enyhén kihajlik. Díszítés: a vállon bekarcolt vonal. III–IV.sz. DMI, fotó CS NÉPVÁNDORLÁS KORA 46. Függő 2002, a palota közelében. Bronz, öntött, kerek füllel; sugarasan bordázott, pereme profilált, közepén egy lyuk található, melybe valószínűleg egy féldrága- vagy drágakövet rögzítettek. Átm. 1,5 cm. V–VI. sz. DT, fotó GD 47. Övcsat 2002, a palota közelében. Bronz. Ovális övcsat, szíjszorító nélkül, ráhajló pecekkel, a mely kereten kívülre szorult. Átm. 1,9 cm. V–VI. sz. DT, fotó GD 48. Övlemez 2002, a palota közelében. Bronz, öntött. A lemez pajzs alakú, egyik oldala lekerekített, széle ívelt, belsejében félhold alakú,

106

átlyukasztott motívumok. Letörött végén megőrződött az egyik lyuk, amellyel a lemezt az öv szíjához rögzítették. Sz. 3 cm. V–VI. sz. DT, fotó GD 49. Öv eleme 2007, a palota közelében. Bronz, öntött. Szíjvég. Két szegecs van rajta, melyek egy vörösréz lemezkét fognak a hátához. Díszítés: két, szemben elhelyezkedő madár, nyitott csőrrel és egyesítve úgy, hogy kört képezzenek, talán egy rögzítő elem számára. A madarak tollazatát hullámv vonalak adják. Sz. 1,65 cm, h. 2,7 cm. VI. sz. vége–VII. sz. első fele. DT, fotó AI 50. Kettős fésű 2007, a palota közelében. Csont, töredékesen maradt meg. Két lemezkéből áll, melyeket vasszegecsekkel fogattak össze. Díszítés: egyik lapján bekarcolt mértani alakzatok. V–VI. sz. DT, fotó GD 51. Kerámia. Miután a hun birodalom a Nedaónál 454-ben lezajlott csatát követően szétesett, a germán gepidák saját királyságot alapítottak, amely Erdélyre is kiterjedt, és 567-ig állt fenn, amikor a török eredetű avarok és a germán longobárdok elpusztították. A megtelepedett gepidák faluszerű településeken laktak, de amint a gyulafehérvári várban végzett régészeti kutatások is bizonyítják, az egykori római városok és castrumok romjai közé is beköltöztek. Az ebből az időszakból való tárgyleletek között leggyakoribbak a különböző alakú és méretű, napi használatra készült cserépedényekből származó

töredékek. Ezeket az edényeket két kategóriába sorolhatjuk. Házi kerámia; barna vagy hamuszínű edények, amelyeket kézzel vagy gyorskorongon formáztak finom, de apró kavicsokat is tartalmazó agyagból, emiatt felületük érdes. A főzésre, az étel felszolgálására vagy tárolására szolgáló edények alakja többféle: kettős csonka kúp vagy körte alakú fazekak, bográcsok, bögrék vagy korsók. Az edényeket vízszintesen bekarcolt egyenes vagy hullámvonalakkal díszítették, de voltak díszítetlenek is. Gyorskorongon, alaposan összegyúrt finom agyagból korongolt, általában valamilyen szürke árnyalatú vagy fekete finomkerámia. Ezt a kerámiát pecsétlővel vagy fényezéssel díszítették. A pecsétlővel díszített, hamuszürke vagy fekete, ritkábban sárga színű kerámia jellegzetesen gepida készítmény; ezt a fajta ornamentikát elsősorban ivóedények: bögrék, poharak, csőrös kancsók díszítésére használták. Ami a díszítőmotívumokat illeti, azt figyelhetjük meg, hogy főleg a bepecsételt háromszögecskéket kedvelték, amelyeket sorokba rendeztek, vagy úgy raktak fel, hogy rombuszokat, illetve levélmotívumokat képezzenek ki velük. A fényezett kerámia szürke vagy fekete, kizárólag korongon készült finom agyagból, lehet díszítetlen vagy díszített, a díszítés vonalháló, függőlegesen vagy vízszintesen felvitt, egyenes vonalak közé zárt cikcakkos vonalak, metopéra emlékeztető vonalrendszerek. Formájukat tekintve a fényezett kerámia kategóriájába tartozó edények lehettek poharak (néhány talpas), bögrék, bográcsok, kettős csonka kúp vagy körte alakú fazekak, kannának is nevezett, nagy gabonatároló edények. A gepida királyság kori kerámia az edények készítési módját, formáit és díszítőmotívumait tekintve a provinciális római hagyományok, illetve a germán fazekasság elsősorban az edények díszítési módozataiban megmutatkozó hatásai összefonódásának a terméke. DT, fotó CS, GD, AI

107

KORA KÖZÉPKOR 52. Félhold alakú fülbevaló Valószínűleg sírmelléklet. Bronz. A darabot filigrán technikával díszítették, kerete három sor fonott szálból áll, melyeket egy félhold alakú lemezre erősítettek, a szálakat aztán a félhold végei és a közepén levő dudor köré csavarták; a holdacska egyik végét körülfogó szál elszakadt. Félhold 3x1,7 cm, karika 0,1 cm. IX–X. sz. AI, fotó GD 53. Gyűrű Sírmelléklet. A gyűrűabroncs 0,65 cm széles, 2–3 egyenetlen vájattal díszített pántból készült. Ékkőfoglalatát színtelen üvegpasztával töltötték ki. A foglalatot apró fémgömböcskékből álló díszítmény keretezi, amely enyhén lefut a gyűrűabroncsra is. Átm. 2,15 cm. IX–X. sz. DT, fotó GD 54. Függő 2007, a palota közelében. Bronz. Láncocskával összefogott rombusz alakú darab. A rombusz alakú függő két vékony lemezből készült levelecske, amelyek egyik végét szegecs, a másikat a láncocska gyűrűje fogja össze. A levelecskéket kerületük menten kis kerek kidudorodások díszítik. Az egyik – valószínűleg a látható – levelecske közepén kör alakú kivágás. A láncocska négy, 8-as alakra hajlított láncszemből áll. A rombusz alakú függőhöz egy ezekhez hasonló szemmel van hozzáfűzve, a másik végéhez pedig biztosító elem kapcsolódik, egy meghosszabbított karú hurok. H. 5 cm. sz. 5×2,8 cm. IX–X. sz. DT, fotó GD

55. Övcsat Sírmelléklet. Vas. Téglalap alakú övcsat, sarkait lekerekítették. Átm. 3x2 cm. IX–X. sz. AI, fotó GD 56. Fazék felső feléből származó töredék 2002, a palota közelében. Durva agyag. FOÉ. MÉ, kívül-belül fekete. Nyaka rövid, pereme kihajlik, szája ferdén lemetszett. Díszítés: közvetlenül a nyak alatt kezdődő és valószínűleg az egész testen folytatódó, egymástól szabályos közökben elhelyezett karcolt hullámvonalak. Szny. 11,5 cm. IX–X. sz. DMI, fotó AI 57. Fazék felső feléből származó töredék 2002, a palota közelében. Félfinom agyag, redukció égetés, szürke, másodlaos égésnyomok. Lassú korong, szabad kézzel való beavatkozások. Az edénytest valószínűleg tojásdad volt nyaka rövid. Pereme kiugró és legömbölyített. Díszítés a nyak alatt hullámvonal, az edénytesten vizszintes vonalak. Átm. 18,2 cm. IX–X. sz. DMI, fotó CS 58. Fazék felső feléből származó töredék 2002, a palota közelében. Nyaka rövid, elvékonyított pereme erősen kiugrik, szája legömbölyített. Díszítés: vízszintes vonalnyaláb, amelyet hullámvonalú sáv fed le. Féldurva agyag sok kaviccsal. RÉ. Nagyon erős MÉ. IX–X. sz. DMI, fotó CS 59. Fazék felső feléből származó töredék 2002, a palota közelében.

108

Durva agyag. TRÉ, fekete. Legnagyobb átmérő a fazék dereka táján, nyaka gyengén ívelt. A kifelé húzott, csapott perem belső oldalán enyhén besimított kanellúra. Díszítés: hullámvonal a száj alatt. Szny. 17,5 cm. IX–X. sz. DMI, fotó DMI 60. Edény felső feléből származó töredék 2000, a palota közelében. A hirtelen kihajló perem hegyesszöget zár be a vállal. NtOÉ. MÉ. Csillámos homokkal és ritka apró kavicsokkal soványított közepes agyag. IX–X. sz. DMI, fotó CS 61. Oldaltöredék 2002, a palota közelében. Közepes agyag. NtOÉ, sárgásszürke. Díszítés: rolnival meghúzott párhuzamos vonalak. IX–X. sz. DMI, fotó CS 62. Edény felső feléből származó töredék 2000, a sekrestye közelében. Csillámos homokkal és apró kavicsokkal soványított közepes agyag. A nagyon lassú korongon mintázott edényen sok ujjnyom maradt meg. NtOÉ. MÉ. Az edény tojásdad alakú, nyaka alig kirajzolódó. Díszítés: eléggé gondatlanul bekarcolt hullámvonalsávok. IX–X. sz. DMI, fotó CS 63. Edény felső feléből származó töredék 2000, a palota közelében. Csillámos homokkal soványított félfinom agyag. NtOÉ. MÉ. Valószínűleg csonka kúp alakú, szájánál összeszűkített forma. Elvastagított peremét kívül vékony borda húzza alá, szája legömbölyített. Díszítés: ötösével

csoportosított, a száj alatt ferdén elhelyezett, kör alakú bepecsételések. Szny. 15,5 cm. IX–X. sz. DMI, fotó CS 64. Fazék felső felének töredéke 2002, a palota közelében. Féldurva agyag. RÉ. MÉ. Díszítés: vízszintes bekarcolások kötege, amelyet részint ferde bekarcolások metszenek át. A díszítés felületes, seprűcskével végezték. Pereme kihajlik, szája elvastagított, és két besimítás teszi hangsúlyossá. Szny. 16,4 cm. IX–X. sz. DMI, fotó AI 65. Peremtöredék 2002, a palota közelében. Féldurva agyag. FOÉ. Nyaka rövid. Válla kiálló. Pereme elvékonyított, függőlegesen lecsapott. Szny. 17 cm. IX–X. sz. DMI, fotó AI 66. Fazék felső felének töredéke 2002, a palota közelében. Durva agyag. FOÉ. MÉ. Kívül-belül fekete. Nyaka rövid, pereme kihajlik, szája ferdén lemetszett. Díszítés: közvetlenül a nyak alatt kezdődő felületesen bekarcolt vonalak. Szny. 12,5 cm. IX–X. sz. DMI 67. Fazék felső feléből származó töredék 2002, a palota közelében. Féldurva agyag. A megmaradt tőredéket kézzel mintázták. NtOÉ, a cserép külső és belső felületén vékony pirosas réteg. Az edény oldala a nyakánál erősen elvékonyodik. Pereme kiugró, szája hegyes. Díszítés: gondatlanul

109

meghúzott hullámvonalak a vállon és a száj belső felén. Szny. 18 cm. IX–X. sz. DMI, fotó AI 68. Füles fazék felső feléből származó töredék 2002, a palota közelében. Durva agyag. NtOÉ, sötét téglapiros. Külseje kézzel elsimított, ezután fényezték. Díszítés: fényezett vonalháló. Kiugró perem, az elvastagított száj legömbölyített. A nyak alig körvonalazott. A fül ovális keresztmetszetű. Részleges MÉ. IX−X. sz. DMI, fotó AI KÖZÉPKOR 69. Gyűrű 2000, sírmelléklet. Ezüst, vastag, sodrott huzal, végei szalagszerűen ellaposodnak. Átm. 2,6 cm. XI. sz. vége–XIII. sz. eleje. AI, fotó CS 70. Gyűrű 2007, a székesegyház közelében. Ezüst. A karika megszakított végeit elvékonyították és egymásba fűzték. A látható vég vékonyabb és enyhén kihegyezett. Tojásdad alakú, már a régiségben enyhén deformálódott teljes darab. Átm. 1,7×1,2 cm; a gyűrűabroncs lemezpántból készült; ennek sz. 0,4 cm, vastagsága 0,1 cm. XI. sz. vége–XIII. sz. eleje. AI, fotó CS

71. Gyűrű 2007, sírmelléklet. Ezüsthuzalból kiképzett karika. Vélhetően egy S végű hajkarikából származik, amelynek a vége letörött. A gyűrűt az M.123-as sírban fekvő halott ujján találtuk. Átm. 1,65 cm. XI. sz. vége–XIII. sz. eleje. AI, fotó GD 72. Gyűrű 2003, a székesegyház közelében. Bronz, masszív gyűrű, látható hegesztésnyomok nélkül, egyik vége elvastagodik. Átm. 2,6 cm; vstg. 0,5 cm. X–XIII. sz. AI, fotó GD 73. Gyűrű 2004, a palota kertjében. Bronz, töredékesen maradt meg, megközelítőleg a tárgy fele; mindkét vége letörött. A sín átm. 0,25 cm. X–XIII. sz. AI, fotó CS 74. Gyűrű 2002, a palota közelében. Ezüstötvözet. Lapos szalagból készített gyűrűabroncs, végei nem érnek össze. Apró körökkel díszítették, melyekbe egy-egy pontot ütöttek. Átm. 1,8 cm. XI–XII. sz. AI, fotó CS 75. Gyűrű 2002, a palota közelében. Bronz. Egyszerű pánt, középen széles bemélyítéssel. Sz. 0, 42 cm, átm. 1,8 cm. XI–XIII. sz. AI, fotó CS

110

76. Gyűrű 2007, sírmelléklet. Ezüst; a karika össze nem érő végei elvékonyítottak. Átm. 2,3 cm. XII–XIII. sz. AI, fotó CS 77. Gyűrű 2007, a székesegyház közelében. Vas. A karika végei nem érnek össze. Felső fele tojásdad alakú, amit a karika ellapításával és megvastagításával értek el. Díszítés: egy kereszt, melynek szárai közé vékony ferde vonalak vannak bekarcolva. Átm. 1,8 cm. XII–XIII. sz. AI, fotó AM 78. Gyűrű 2000, a székesegyház északnyugati tornyának belsejében. Bronz. Karika részlete, valószínűleg gyűrűből származik. Átm. 2,4 cm, a huzal átm. 0,3 cm. X–XII. sz. AI, fotó CS 79. Karika 2000, a palota közelében. Bronz, változó téglalap keresztmetszetű pánt. Felső vége gyűrű alakban behajlított, vége a pánthoz közelít, és enyhén elvékonyodik. Alsó végén a pánt letörött. Átm. 1,15 cm. X–XII. sz.? AI, fotó GD 80. Karika 2007, a székesegyház közelében. Ezüst; középen kettébe vágott. Megközelítőleg négyzet keresztmetszetű karika, külső fele facettált. Díszítetlen. Átm. 2,4 cm. X–XII. sz.

AI, fotó GD 81. Pecsétgyűrű 2001, a palota közelében. Ezüst. Egyszerű karika, melynek végeit egy korongra forrasztották rá, a díszítést is ebbe vésték bele. A központi részen elhelyezett antik pajzsot ferde vonalkákkal ábrázolt kör ölelikörül, jobb- és baloldalt a pajzs és a kör közötti részt kis stilizált levelek töltik ki. A pajzs közepén egy stilizált liliom látható, melynek középső szirma máltai keresztté alakul át, bal oldalán egyhatszögű csillag, jobb oldalán pedig egy félhold látható. Töredékes, a nyomás miatt tönkrement. Átm. korong 0,8 cm, sz. 0,22 cm, maga a gyűrű 0,6x0,15 cm-es szalagból készült. XIV–XV. sz. AI, fotó AI 82. Halántékgyűrű 2000, sírmelléklet. Ezüst. Két huzalból sodort karika, egyik vége ellaposított, és hurokszerűen visszafordul. A pánt közepén erezet. Átm. 2,1 cm, a sín átm. 0,25 cm, elszélesített rész 0,38 cm. XI. sz. vége–XIII. sz. eleje. AI, fotó CS 83. S végű hajgyűrű 2000, sírmelléklet. Ezüst. Átm. 1,8 cm, a sín átm. 0,2 cm. XI. sz. vége–XIII. sz. eleje AI, fotó CS 84. S végű hajgyűrű 2000, sírmelléklet. Ezüst. Az elszélesített rész 0,3 cm-es és három felszínes bemélyítéssel díszítették. Átm. 1,6 cm, a sín átm. 1,5 cm. XI. sz. vége–XIII. sz. eleje. AI, fotó CS

111

85. S végű halántékgyűrű 2000, sírmelléklet. Ezüst. Átm. 1,7 cm, a sín átm. 0,15 cm. XI. sz. vége–XIII. sz. eleje. AI, fotó CS 86. S végű halántékgyűrű 2000, sírmelléklet. Ezüst. Átm. 2 cm, a sín átm. 0,18 cm. XI. sz. vége–XIII. sz. eleje. AI, fotó CS 87. S végű hajgyűrű 2000, sírmelléklet. Ezüst. A megcsavart végénél szalaggá szélesedik, négy finom bemélyítés. Átm. 1,85 cm, a sín átm. 0,15 cm. XI. sz. vége–XIII. sz. eleje. AI, fotó CS 88. S végű halántékgyűrű 2001, sírmelléklet. Ezüst. Átm. 1,9 cm, a sín átm. 0,3 cm, elszélesített része 0,6 cm. XI. sz. vége –XIII. sz. eleje. AI, fotó CS 89. S végű halántékgyűrű 2001, sírmelléklet. Bronz. Átm. 2 cm, a sín átm. 0,18 cm. XI. sz. vége–XIII. sz. eleje. AI, fotó CS 90. Halántékgyűrű 2001, sírmelléklet. Bronz. Egyszerű karika elvékonyított végekkel. Max. átm. 2,3 cm, a sín átm. 0,22 cm. XI. sz. vége–XIII. sz. eleje. AI, fotó GD

91. S végű halántékgyűrű 2001, sírmelléklet. Ezüst. Hat azonos példány, az egyik csak részben maradt meg. Átm. 1,8 cm, a sín átm. 0, 15 cm. XI. sz. vége–XIII. sz. eleje. AI, fotó GD 92. S végű halántékgyűrű 2003, a sekrestye közelében. Ezüst; S végű gyűrű, vége letört, a karikát restauráláskor egészítették ki. Átm. 0,15 cm, a sín átm. 0,16 cm. X–XIII. sz. AI, fotó GD 93. Fülbevaló 2000, sírmelléklet. Ezüstötvözet. Egyszerű fülbevaló kör keresztmetszetű huzalból, két példány. Max. átm. 3,8 cm (1). Max. átm. 3,5 cm (2), a sín átm. 0,25 cm. XI. sz. vége–XIII. sz. eleje. AI, fotó CS 94. Karperec 2002, sírmelléklet. Bronz. Romboid keresztmetszetű sin. Átm. 5,9 cm. XI. sz. vége? AI, fotó GD 95. Sodrott karperec 2000, a palota közelében. Ezüst, egyenlőtlen vastagságú huzal. Két, összesodort huzalból álló karperec, vége hurok formájú. Két példány töredékei. (1) átm. 4,6 cm, a sín átm. 0,35 cm; (2) átm. 5,4 cm, a sín átm. 0,4 cm. XI-XII. sz. AI, fotó CS

112

96. Karperec 2002, a palota közelében. Bronz. Töredék. H. 4 cm, vstg. 0,2 cm. XIII–XIV. sz.? AI, fotó CS 97. Huzalláncocska 2002, a palota közelében. Bronz. A szemek csigavonalba hajlított huzalból vannak kialakítva, a lánc egyik végén hurok. H. 5 cm. XIV. sz. AI, fotó GD 98. Ékszer 2000, a székesegyház északnyugati tornyának belsejében. Bronz. Ékszer töredéke, melyet bronzspántból készítettek; S alakban visszahajtott vég. Valószínűleg hajtű. H. 1,8 cm. XII–XIII. sz. AI, fotó CS 99. Gyöngy, rajta szemecskék 2001, a sekrestye közelében. Barna színű üvegpaszta, sárgával jelzett kiemelkedések (szemecskék). Max. átm. 1 cm. X –XII. sz. AI, fotó CS 100. Gyöngy 2002, a palota közelében. Üveg. Zöldes üvegpaszta, a darabot felaprózott csövecske formájában készítették. H. 1,6 cm, átm. 0,55 cm. X–XII. sz. AI, fotó CS 101. Gyöngy 2002, a palota közelében.

Féldrágakő. Gömb alakú, a bemenetnél kiszélesedő lyukkal, vörösesbarna, márványos színű, fehér benyomódásokkal. Átm. 1,75 cm. Középkori. AI, fotó CS 102. Gömbfüggő, füle letörött 2002, a palota közelében. Üvegből öntötték, belül üres, barna, fehér vizek úsznak benne. Átm. 1,1 cm. Középkori. AI, fotó GD 103. Ékszertöredék 2002, a palota közelében. Üveg és fém. Töredékes; sárgásfehér pasztával bevont drótból készült. H. 3,8 cm, vstg. 0,9 cm. XIV–XV. sz. AI, fotó CS 104. Ékszer 2002, a palota közelében. Üveg; alakja szabálytalan, egy megcsavart üvegcsíkból készült. Átm. 0,5 cm. Középkori. AI, fotó CS 105. Fátyoltű 2007, a palota közelében. Bronz; kerek gombos tű. H. 4,5 cm. X–XIII. sz. AI, fotó GD 106. Gomb 2002, a palota közelében. Bronz, egyik fele kidudorodik, ehhez forrasztották a koronglapot, a korongra pedig a fület. Átm. 2,9 cm. XIV–XV. sz.

113

AI, fotó GD 107. Övcsat 2007, sírmelléklet. Vas; kör alakú övcsat pecekkel. Átm. 3,7 cmx4,4 cm. XII–XIII. sz. AI, fotó CS 108. Övcsat 2007, sírmelléklet. Kör alakú bronzcsat, kónuszos nyelve vasból készült. Karikája enyhén ellapított kör keresztmetszetű. Átm. 3,8 cm, a karika vastagsága 0,35 cm. XII–XIII. sz. AI, fotó CS 109. Négyszögletű csat 2002, a palota közelében. Vas. sz. 1,7 cm, sz. 2,75 cm, vstg. 0,2 cm. X–XII. sz. AI, fotó GD 110. Veret 2000, a palota közelében. Bronz, háromszögletű lemez három lyukkal és megmaradt szegeccsel. H. 2,5 cm. X–XIII. sz. AI, fotó GD 111. Veret. 2000, sírmelléklet. Bronz. Bronzlemezből készített veret, szélén szegecsek; középső része kör alakú, enyhén elszélesedik, és egy lyuk látható benne. H. 2 cm, sz. 1,3 cm. XI. sz. vége–XIII. sz. eleje. AI, fotó CS

112. Veret. Sírmelléklet. Bronz. Bronzlemezből készített veret, szélén szegecsek; középső része kör alakú, enyhén elszélesedik és egy lyuk látható benne. H. 2 cm, sz. 1,3 cm. XI. sz. vége–XIII. sz. eleje. AI, fotó CS 113. Veret. 2000, a székesegyház északnyugati tornyának belsejében. Bronz, öntött. Rögzítő szegecsekkel látták el, egész felülete ferde bemélyítésekkel díszített. H. 2,2 cm, vstg. 0,5 cm. X–XII. sz. AI, fotó GD 114. Veret 2001, a palota közelében. Ezüstötvözet. Öntött darab, lyuggatott díszítéssel. Vstg. 0,25 cm. X–XII. sz. AI, fotó GD 115. Veret 2002, a palota közelében. Bronz; közepén lyuk van a felerősítéshez, préseléssel készült, levél alakú. Max. átm. 1,2 cm. XIV. sz. AI, fotó CS 116. Szív alakú veret 2002, a palota közelében. Ezüstötvözet. A darab közepén található szegeccsel erősítették fel. Átm. 1,7x1,95 cm, vstg. 0,2 cm. XIV. sz. AI, fotó GD 117. Veret 2004, a székesegyház közelében.

114

Virászerű bronzveret, melynek keresztmetszete hegyes csúcsív (?). Közepén a rögzítést szolgáló kis bronzszegecs. Átm. 1,8 cm; m. 0,6 cm; vstg. 0,1 cm. XIV-XV. sz.? AI, fotó CS 118. Veret 2002, a palota közelében. Bronz, a szélei és közepe között elhelyezkedő, domború körrel, közepén lyukkal a felerősítéshez. Átm. 0,9 cm. XV–XVI. sz. AI, fotó CS 119. Veret 2002, a palota közelében. Bronz. Téglalap alakú, három szegecslyuk. 1,75 cm x 0,9 cm. XV-XVI. sz. AI, fotó CS 120. Veret 2000, a palota közelében. Bronz. Préselt lemezből készült, virág formájú, közepén szegecslyuk van. 3,2x3 cm. XIII–XIV. sz. AI, fotó GD 121. Överet 2002, a palota közelében. Bronz. Lemezből készített darab töredéke, szabálytalan formájú, veréssel készített; szegecslyukakkal ellátott, kerületét apró körök díszítik.Valószínűleg egy övről származik. X–XIII. sz. AI, fotó GD 122. Szobrocska 2003, a sekrestye belsejében.

Aranyozott ezüst. Köpenybe burkolózott női alak, jobb kezével kardra támaszkodik. Talapzatra rögítették. Mg. 4,5 cm. XIII–XIV. sz. AI, fotó CS 123. Könyvkapocs 2004, a sekrestye belsejében. Vörös- vagy sárgaréz. Egy pántból készítették, melynek egyik végére kapcsot dolgoztak ki, karimával és szegecsekkel; másik végére egy kis kampót formáltak a darab elvékonyított meghosszabbításából. Látható részét bekarcolt, stilizált fenyő díszíti, melynek csúcsán koncentrikus körökből álló dísz áll, közepén keresztirányú vonalak, köztük egy X. H. 12,5 cm, sz. 2,00 cm. XIV–XV. sz. AI, fotó GD 124. Könyvkapocs 2004, a sekrestye belsejében. Vörös- vagy sárgaréz. Egy pántból készítették, melynek egyik végére kapcsot dolgoztak ki, karimával és szegecsekkel; másik végére egy kis kampót formáltak a darab elvékonyított meghosszabbításából. A 4-es darab tönkrement egy tűzvészben. Bevésett, mértani díszítés. H. 7,5 cm, sz 1,1 cm (1); H. 7 cm, sz. 1,2 cm (2). XIV-XV. sz. AI, fotó CS 125. Könyvkapocs 2002, a palota közelében. Bronz. A darab két lemezkéből áll, amiket szegecsekkel szíjra erősítettek, a lemezeket öntött díszítés emeli ki. A lapok végén szegecs helye látszik, a darabnak tehát volt még egy tagja, valószínűleg egy függő. 3,9x1,15 cm. XIV–XV. sz. AI, fotó CS

115

126. Könyvkapocs 2004, a sekrestye belsejében. Bronz, az alapjához közel recézett és párhuzamos vonalakkal díszített. A zár törzsét a hát felső részén egy második, trapezoid alakú lemezke duplázza meg. h. 2,00 cm; sz. 1,4 –0,8 cm; vstg. 0,1 cm két szegecs fogja (h. 0, 1 cm; sz. 0,1 cm). A darab az elvékonyodó törzsből kialakított kampóban végződik (0,8 cm), és visszafordul. H. 4,6 cm, sz. 1,8 cm; vstg. 0, 1 cm. XIV–XV. sz. AI, fotó CS 127. Könyvkapocs 2004, a sekrestye belsejében. Vörös- vagy sárgaréz. Egy pántból készítették, melynek egyik végére kapcsot dolgoztak ki, karimával és szegecsekkel; másik végére kis kampót formáztak a darab elvékonyított meghosszabbításából. Látható részét bevésés díszíti. H. 1,9 cm; sz. 0,5 cm. XIV–XV. sz. AI, fotó CS 128. Könyvveret 2004, a sekrestye belsejében. Bronz. A darab egy dekoratívan kivágott lemezből áll, melynek hátán szegecsekkel odafogott karima található; puha anyagokat, valószínűleg, bőrt fogtak fel vele a könyvtáblára. H. 2,1 cm; sz. 1,00 cm. XIV–XV. sz. AI, fotó CS 129. Díszszegecs 2004, a sekrestye belsejében. Aranyozott ezüst, a darab egy kettényíló szárból és aranyozott díszfejből áll, melyet négyszirmú virág alakúra formáztak. H. 2,4 cm, sz. 0,7 cm. XIV–XV. sz. AI, fotó CS

130. Díszszegecs 2004, a sekrestye belsejében. Ezüstözött, szárból és egyszerű dízfejből áll. H. 2,4 cm; sz. 0,7 cm. XIV–XV sz. AI, fotó GD 131. Nyílhegy köpűvel 2000, a székesegyház északnyugati tornyának belsejében. Vas. A hegy romboid alakú, a köpű alapjánál támasztóvállal. H. 6,2 cm, sz. 1,9 cm. X–XII. sz. AI, fotó CS 132. Nyílhegy 2003, a sekrestye közelében. Vas; kovácsolással levél alakúra formálták, romboid keresztmetszetű, megmaradt a vessző rögzítésére szolgáló köpű is. H. 8,00 cm; vstg. 0,3x0,5cm. X–XIII. sz. AI, fotó CS 133. Számszeríjhoz való nyíl hegye 2000, a székesegyház északnyugati tornyának belsejében. Vas. Gúla alakú köpüvel; a gúla csúcsa valamilyen kemény tárggyal való ütközés következtében elhajlott. H. 4,5 cm, köpűátm 0, 9 cm. XIII–XIV. sz. AI, fotó CS 134. Lándzsahegy 2000, a székesegyház északnyugati tornyának belsejében. Vas. Töredékek, restauráláskor kiegészített. Megmaradt h. 12,7 cm, köpűátm. 2,1 cm. XIII–XIV. sz. AI, fotó CS

116

135. Tőr 2000, a székesegyház északnyugati tornyának belsejében. Vas. Keskeny pengéje háromszögletű. A markolat vége legömbölyített és elvastagított, hogy jobban simuljon a tenyérbe. A markolat lapjai fából készültek, és szegecsekkel fogták fel őket, a szegecsek megőrződtek. A penge közepétől megfigyelhető a vércsatorna. H. 37,5 cm, legn. sz. 2,5 cm, nyél h. 9,7 cm. XV (–XVI.?) sz. AI, fotó GD 136. Fémlemezekből és sodronyszemekből összeállított vért töredéke 2002, a palota közelében. Vas. Téglalap alakú apró lemezek, egyik végük lekerekített, veréssel készítették. Egy lemezke: 1,6x3 cm, téglalap alakú; lemezvstg 0,1 cm. XIV–XV. sz. AI, fotó CS 137. Tarajos sarkantyú 2002, a palota közelében. Vas. Hangsúlyosan ívelt szárai vannak, melyek a végeken úgy hajlanak vissza, hogy hurkot alkotnak, amellyel a lábbelihez erősítették. A szárak találkozásánál hegyesen kiálló rész található; a forgótaréj alátétje, amely két kis lemezből áll, viszonylag hosszú, a taréj a múltban elveszett. H. 9 cm. XIV–XV. sz. AI, fotó CS 138. Zabla? 2002, a palota közelében. Vas. H. 10,7 cm. XIII–XIV. sz. AI, fotó CS

139. Hüvely 2003, a sekrestye közelében. Vas. H. 28 cm; sz. 2,9 cm. Középkori? AI, fotó CS 140. Patkó 2000, a székesegyház északnyugati tornyának belsejében. Vas. H. 9 cm, legn. sz.. 2,9 cm (1); H. 6,7 cm, legn. sz. 2,9 cm (2). XIII–XV. sz. AI, fotó GD 141. Patkó 2000, a székesegyház északnyugati tornyának belsejében; 2002, a palota közelében. Vas. Lópatkó töredéke; bal hátsó patkósarok. H. 10,9 cm, sz. 3,4 cm. XV–XVI. sz. AI, fotó GD 142. Patkó 2007, a székesegyház közelében. Vas, töredék.H. 13 cm, sz. 1,3 cm. Középkori. AI, fotó CS 143. Késtöredék 2008, a palota belsejében. Vas. Szegecslyukakkal. H. 10 cm; sz. 1,3 cm; vstg. 0,3 cm; lyukak átm. 0,2 cm XII–XIII. sz. AI, fotó GD 144. Kés 2000, a palota közelében. Vas. A penge keresztmetszete háromszögű, nyélszárral készült. Töredék. H. 8 cm, sz. 1,2 cm. XIII. sz.

117

AI, fotó GD 145. Késpenge 2000, a palota közelében. Vas. H. 7,5 cm, sz. 1,5 cm. XIII–XIV. sz. AI, fotó GD 146. Késgomb 2002, a palota közelében. Bronz, 0,15 cm vastagságú lemez, hasas formája miatt gyümölcsmagra emlékeztet, közepén négyszögű lyuk (0,25x0,18 cm), mely a nyél sínjének szegecselésére szolgált. Legn. átm. 2,2 cm. XIV. sz. AI, fotó GD 147. Késgomb 2000, a székesegyház északnyugati tornyának belsejében. Bronz. Kés vége, közepén lyukkal, tojásdad alakú, szélei mára letörtek. H. 1,6 cm, sz. 1,1 cm. XIII. sz. AI, fotó CS 148. Késnyél 2000, a székesegyház északnyugati tornyának belsejében. Vas és ezüst. A nyelet két falemezből állították össze, melyet négy szegeccsel fogtak meg; a penge felőli végén három finom, körbefutó vonallal díszített, vastag ezüstgyűrű maradt meg, a másik végén csak a horony, amelybe fémgombot szereltek. H. nyél 5,9 cm, legn. sz. 1,25 cm. XIII–XIV. sz. AI, fotó CS 149. Kés. 2002, a palota közelében.

Vas és csont. A késnyél romboid keresztmetszetű és két egyenesre lecsiszolt csontlapból állították össze. H. 27 cm. XIV. sz. AI, fotó CS 150. Kés 2002, a palota közelében. Vas. A penge háromszög keresztmetszetű, a nyél a késszárra volt ráerősítve. H. 10,6 cm. XIV. sz. AI, fotó GD 151. Késtöredék 2000, a székesegyház északnyugati tornyának belsejében. Vas. Az ütközőtárcsa egybe van öntve a pengével és a késszárral. H. 3 cm, a penge sz. 1,5 cm, ütközőtárcsa sz. 1,75 cm. XIV–XV. sz. AI, fotó GD 152. Késnyél 2002, a palota közelében. Bronz. Egyik vége elvékonyított, a másik négy szegélydísszel kiszélesített, oldalát vésett növényi motívumokkal díszítették. H. 4,4 cm. XV–XVI. sz. AI, fotó CS 153. Késhüvely szereléke 2002, a palota közelében. Bronz. H. 4,7 cm. XV–XVI. sz. AI, fotó CS 154. Késnyél 2002, a palota közelében. Hatszögű korongokból összeállított nyél.

118

Csont és fém. Egy vas- vagy bronzmagra csonttárcsákat szereltek, a foglalatban réz is volt, amely zöld oxiddá alakult; a nyélnek csak ez a 4,1cm-es töredéke maradt meg vas- és réz-oxid konglomerátumba belefogva. H. 4,1 cm. XV–XVI. sz. AI, fotó CS 155. Késnyél vége 2002, a palota közelében. Bronz?. H. 5,1 cm. Középkori. AI, fotó CS 156. Lemez 2002, a palota közelében. Sárgaréz; veréssel készítették; mértani motívumokat karcoltak bele, nagyon finom karcolásokkal négyszögű vonalegyütteseket alakítottak ki. Tokként vagy nyélként szolgált, hosszú szegecsekkel látták el. 2,1x2,15 cm. XV–XVI.? sz. AI, fotó CS 157. Kis edényfül 2002, a palota közelében. Bronz. 0,4 cm-vastag szalagból készített ék, végeit nagyon hosszú szegecs fogja össze. Átm. 3,2 cm. Középkori. AI, fotó GD 158. Nyéllel ellátott tárgy 2003, a palota közelében. Bronz; a lapított nyél, közepén lyuk van, ebbe korongot fogtak be, amit dugóként vagy pecsétlőként használtak? Átm. 1,00 cm, vstg. 0,3 cm. X–XIII. sz. AI, fotó GD

159. Edényfül 2007, a székesegyház közelebén. Bronz. Négyszög alakú darab, egyik végén szegecs. H. 4,3 cm. Középkori AI, fotó CS 160. Kés 2003, a palota közelében. Vas; csak a három szegeccsel ellátott késszár őrződött meg, valamint a nyél két rögzítő lemeze. Egy szegecsgyám vagy egy kétok részlete is megmaradt. H. 12,5 cm, sz. 2,00 cm Középkori? AI, fotó CS 161. Csiholó 2000, a székesegyház északnyugati tornyának belsejében. Vas, kovácsolt; vastagabb karján (fecskefarkas) összeillesztés látható, melyet melegen kezeltek, hibásan. A karok méretei nem egyformák: 9 cm, vstg. 0,7 cm, illetve 6,5 cm, vstg. 0,5 cm. X-XII. sz. AI, fotó GD 162. Akasztó 2000, a székesegyház északnyugati tornyának belsejében. Vas. A darab karikából és kampóból áll. A karika átm. 3,5 cm, a kampó h. 5,9 cm. X-XIII. sz. AI, fotó GD 163. Fakanál kivájására szolgáló eszköz 2000, a székesegyház északnyugati tornyának belsejében. Vas. Az eszköznek négyszögletű nyéltartó szára van, maga a szerszám mindkét oldalán kiélezett görbe penge. H. 11 cm, szár keresztmetszete 0,75x0,75 cm, szár h . 7,5 cm, a penge legn. sz. 1,9 cm. XI-XIII. sz.

119

AI, fotó CS 164. Szerszám 2000, a palota közelében. Vas. Meghatározatlan eszköz töredéke. H. 23 XIII-XIV. sz. AI, fotó GD 165. Olló 2000, a székesegyház északnyugati tornyának belsejében. Vas. H. 18,8 cm, sz. a fogantyúk mellett 6,3 cm; kovácsolással készítették, a fogantyúk vége csigavonalban megcsavart. XIII (-XIV.?) sz. AI, fotó GD 166. Fejsze töredéke 2000, a palota közelében. Vas. 6,6x3,5 cm. XIV-XVI. sz. AI, fotó GD 167. Fúró 2003, a palota közelében. Vas. T formájúra kialakított, furó részét melegen menetezték. A T egyik karja letörött, a megőrződött kart fogantyúszerűen behajlították. H. 11,9 cm, sz. 7,3 cm. XIV-XVI. sz. AI, fotó CS 168. Fúró 2007, a palota közelében. Vas. T alakú, felső fele ellapított, szára négyzet alakú. H.10,3 cm. XIV–XVI. sz. AI, foto CS

169. Fúró 2007, a palota közelében. Vas, egyik karja letörött. H. 12,5 cm. A megmaradt kar hossza 8 cm. XV–XVIII. sz. AI, foto CS 170. Ajtósarok 2000, a palota közelében. Vas. Levél alakban kiképzett ajtósarok szeglyukkal. Töredék. 11,9x5 cm. XIV. sz. AI, fotó CS 171. Kulcs 2000, a székesegyház északnyugati tornyának belsejében. Vas. Keresztmetszete megközelítőleg hatszögű, fogója ellaposított. H. 20,4 cm. XIII-XIV. sz. AI, fotó CS 172. Lakatalkatrész 2000, a székesegyház északnyugati tornyának belsejében. Vas és vörösréz. H. 6,3 cm, legn. sz. 1,18 cm. XI –XV. sz. AI, fotó GD 173. Csiga alakú darab, valószínűleg lakat része 2000, a székesegyház északnyugati tornyának belsejében. Vas. H. 4,3 cm XIV–XV. sz. AI, fotó CS 174. Vasalás 2002, a palota közelében. Bronz; három lyukkal lehetett felerősíteni. 2,7x1,3 cm, gr. 0,1 cm. XIV–XV. sz.

120

AI, fotó CS 175. Vasalás 2001, a székesegyház keleti részében. Bronz, vékony lemez, amely valamilyen darab bevonására szolgált. H. 2,4 cm Középkori. AI, fotó CS 176. Nyeregvas 2000, a palota közelében. Vas. H. 12 cm, sz. 0,5 cm. Középkori. AI, fotó GD 177. Pánt (?) 2002, a palota közelében. Bronzlemez; ellipszis alakú pánt töredéke, amelyet két végén (az egyik végén?) szegeccsel rögzítettek. Látható oldala kidomborodó erezettel díszített. H. 2 cm, sz. 1,7 cm, vstg. 0,15 cm, a tárgy vastagsága, amire felfogták, 0,5 cm. Középkori? AI, fotó GD 178. Cső 2007, a palota közelében. Vas, töredékesen maradt meg. H. 13,5 cm, átm. 1,5 cm. Középkori. AI, fotó GD 179. Zár 2000, a palota közelében. Vas. H. 5,7 cm, lemez 0,25 cm, vstg. 0,9 cm. Középkori. AI, foto CS 180. Szeg 2000, a palota közelében.

Vas. Fejét veréssel készítették, és erősen külpontos. H. 7 cm. X-XIII. sz. AI, fotó CS 181. Szegek 2000, a székesegyház északnyugati tornyának belsejében. Vas. A fejek ellaposítottak (1) vagy oválisak(2). H. 6,5 cm (1), 5,7 cm, átm. 2,15 cm (2), H. 7 cm (3); a. fej átm. 3 cm, szár 0,5x0,5 cm (4); a. fej átm. 2,5 cm, szár 0,4x0,5 cm. XIII. sz. AI, fotó CS,GD 182. Szeg 2000, a székesegyház északnyugati tornyának belsejében. Vas. H. 7 cm, szárának legnagyobb átmérője 0,8x0,45 cm, h. 6,5 cm, szár 0,3x0,3 cm, fej kúp alakú. XIV–XV. sz. AI, fotó GD 183. Szegek 2000, a palota közelében. Vas. Kovácsolt szegek, száruk négyzet vagy téglalap keresztmetszetű. H. 4-8 cm. XIII–XIV. sz. AI, fotó GD 184. Szegek 2003, a palota közelében. Vas; különböző méretű kovácsolt szegek. XV–XVI. sz. AI, fotó GD 185. Gyűrűfejűszeg 2003, a palota közelében. Vas; csak az a szegrész őrződött meg töredékesen, amelyen a szár megvastagításával kialakított gyűrű van. H. 6,00 cm; sz. 2,8 cm; vstg. 0,9 cm.

121

XV–XVI. sz. AI, fotó GD 186. Fogasszeg 2008, a püspöki palota belsejében. Vas. L alakú, az L talpa ellapított. H. 6,2 cm; sz. 0,7 cm; vstg. 0,3 cm; a fej H. 3,00 cm, sz. 0,9 cm; vstg. 0,4 cm. Középkori. AI, fotó GD 187. Szegek 2000, a palota közelében. Vas. H. 6,2 cm, a fej átm. 1,5 cm. Középkori. AI, fotó GD 188. Kampósszeg 2008, a püspöki palota belsejében. Vas, egyszerű kerek fejű. H. 16,2 cm; vstg. 0,7 cm; fej átm. 1,3 cm; vstg. 0,5 cm. Középkori. AI, fotó GD 189. Edény töredéke 2002, a palota közelében. Vörösréz. Veréssel készített üst, peremén 6 mm széles szegély, oldalán szegecslyuk, a szegecsek azonban elvesztek. H. 9,2 cm, vstg. lemez 0,1 cm. XIV–XV. sz. AI, fotó CS 190.Vas alkatrész 2000, a palota közelében. Vas. H. 16,2 cm, legn. sz. 2,4 cm. Középkori? AI, fotó CS

191. Vas alkatrész 2000, a palota közelében. Vas a szár egyik végén hurok, amely a karikát tartja. H. 9,8 cm, sz. 8 cm. Középkori? AI, fotó CS 192. Törő 2007, a palota közelében. Kő, kör alakú eszköz. Átm. 9,5 cm X–XIII. sz. AM 193. Edény felső feléből származó töredék 2002, a palota közelében. Nyaka rövid, pereme kihajlik, szája függőlegesen levágott és facettált, díszítés: benyomkodásregiszter a vállon. Közepes agyag.. NtOÉ, vöröses téglapiros. MÉ. Szny. 13 cm. X–XII. sz. DMI, fotó AI 194. Fületlen fazék felső feléből származó töredék 2001, a palota közelében. Pereme röviden kiugrik, csapott szája besimításos. Díszítés: hullámvonalú sáv a nyak tövén. Féldurva agyag.. TOÉ. MÉ. Szny. 16 cm. XII. sz. DMI, fotó CS 195. Oldaltöredék 2001, a palota közelében. Díszítés: karikával meghúzott vonalak. NtOÉ. MÉ. XII. sz. DMI, fotó CS 196. Fületlen fazék felső feléből származó töredék 2001, a palota közelében.

122

Nyaka rövid, pereme kihajlik. Díszítés: egyenlőtlen görbületű hullámvonalak a nyak tájékától kezdődően, a díszítés valószínűleg végigment az egész testen. Közepes gyurma. NtOÉ. MÉ. Szny. 18 cm. XII. sz. DMI, fotó CS 197. Aljtöredék 2001, a palota közelében. Durva agyag. NtOÉ. MÉ. Fátm. 8,3 cm. XII. sz. DMI, fotó CS 198. Fazék felső feléből származó töredék 2002, a palota közelében. Nyaka szinte nincs is, pereme hirtelen kifelé húzott, csapott szája elszélesített. Díszítés: hullámvonal. Féldurva gyurma. felületes OÉ barnás felületekkel. Kívül nagyon erős. MÉ. Szny. 15,5 cm. X–XII. sz. DMI, fotó AI 199. Fületlen fazék szájtöredéke 2000, a palota közelében. Pereme enyhén kihajlik, szája csapott. Díszítés: három hullámvonalból álló sáv a vállon. Közepes agyag. NtOÉ. MÉ. Szny. 17,3 cm. XIII. sz. DMI, fotó CS 200. Edény felső feléből származó töredék 2000, a palota közelében. Nyaka elvékonyított, pereme kiugró, egyenesre vágott száján felületes besimítás, belül sánc a fedőnek. Díszítés: háromfogú szerszámmal (fésűvel?) végzett benyomkodások a vállon, az edénytest többi részén pedig sűrű, vízszintes bekarcolások. Közepes agyag. NtOÉ. MÉ. Szny. 17,3 cm.

X–XIII. sz. DMI, fotó CS 201. Edény felső feléből származó töredék 2000, a palota közelében. Nyaka markáns, pereme elvastagított, kívül felületes besimítás fut körbe rajta. Díszítés: hullámvonal alacsony görbületekkel a vállon. Durva agyag. NtOÉ. MÉ. Szny. 15,5 cm. X–XIII. sz. DMI, fotó CS 202. Fületlen fazék 2004, a palota közelében. Finomra szitált homokkal soványított félfinom agyag, felületes égetés, az edényfal belseje fekete. Kiemelkedő vállú, rövid nyakú edény, pereme kihajlik, szája legömbölyített. Díszítés: nyakán felületesen bekarcolt vonalköteg, vállán ötfogú eszközzel húzott ferde vonalak és egy vízszintes vonalakból álló sáv. Becsült szny. 21 cm, 10×5 cm. X–XII. sz. DMI, fotó CS 203. Edény felső feléből származó töredék 2000, a palota közelében. Nyaka magas, pereme kiugró és egyenesen levágott, belül enyhén bemélyített sánc a fedőnek. Homokkal és kevés közepes kaviccsal soványított agyag. NtOÉ. MÉ. Szny. 18,2 cm. X–XIII. sz. DMI, fotó CS 204. Oldaltöredek 2007, a palota közelében. Féldurva agyag, felületes égetés, sárgás, téglapiros; másodlagos égésnyomok. Díszítés: bekarcolt egyenes. X–XIII. Sz.

123

DMI, foto CS 205. Aljtöredék 2002, a palota közelében. Féldurva agyag, TOE, téglapiros. Másodlagos égésnyomk. Nyaka rövid, pereme kiugrik, szája egyenesre levágott. Díszítés: a nyakon ferdém felrakott benyomkodások, az edény testén felületesen mghúzott vízszintes vona lak. Szny. 15,5 cm. XII–XIII. sz. DMI, fotó, CS 206. Fazék felső feléből származó töredék 2002, a palota közelében. Nyaka rövid, pereme kihajlik, szája egyenesen levágott. Díszítés: benyomkodások a nyakon és egy ferdén elhelyezett benyomkodássor a gyengén kiemelkedő vállon. Féldurva agyag. NtOÉ, sárgás téglapiros. Erős MÉ. Szny. 15,5 cm. XII−XIII. sz. DMI, foto AI 207. Amforaszerű edény töredéke 2002, a palota közelében. Nyaka hosszú, pereme kihajlik, szája egyenesen levágott, kerek fül nyoma látszik rajta. Külsejét főleg függőleges mozdulatokkal fényezték. Közepes agyag. NtOÉ, világos téglapiros. MÉ. Szny. 8,5 cm. XII−XIII. sz. DMI, fotó AI 208. Fazék felső feléből származó töredék 2002, a palota közelében. Felületes, alig látható bekarcolások. Közepes agyag. MÉ, NtOÉ, sárgásszürke. Teste tojásdad, legnagyobb átmérője középső részén található, nyaka kevésbé kirajzolódó, de elég hosszú. Pereme kihajlik és függőlegesen levágott.

Díszítés: vállán két, egyenlőtlenül meghúzott hullámvonal közé zárt benyomkodássorok. Szny. 14 cm. XI–XIII.(?) sz. DMI, fotó AI 209. Edényszájtöredék 2002, a palota közelében. Galléros perem, belül fedőhorony. Közepes agyag. NtOÉ. MÉ. Szny. 13 cm. XIV–XV. sz. DMI, fotó GD 210. Szájtöredék 2002, a palota közelében. Az enyhén kiugró peremnek kívül besimításos kis gallérja van, belül pedig sánc a fedő számára. TOÉ. MÉ. Szny. 7,7cm. XIV–XV. sz. DMI, fotó AI 211. Kis kondérok peremeinek vagy törzsének töredékei. 2000-2008 Közepes vagy félfinom paszta, különböző fokú oxidáló égetés. A klasszikus, domború fenekű típus dokumentált, pereme lekerekített vagy elvastagított, felső részét egyenesen vágták le, és helyenként kiegyenesítették, hogy a felakasztáshoz szükséges lyukakat ki lehessen alakítani. Díszítés: gyakran átveszik a közhasználati kerámia díszítéseit, még a fazakasjegyeket is. XI-XIII. sz. DMI, fotó AI, GD 212. Vizeskancsó szájtöredéke 2001, a sekrestye közelében. Az edény csonka kúp alakú, szája összeszűkül, nyakát vékony borda nyomatékosítja. Díszítése gazdag, a késő Árpád-kor jellegzetes elemeit kombinálja: köröcskéket, különböző alakú és nagyságú benyomkodásokat,

124

hullámvonalú sávokat. A díszítés a száj peremétől kezdve az egész töredéket beborítja. Csillámos homokkal soványított félfinom agyag. NtOÉ. MÉ. Szny. 6 cm. XIII. sz. DMI, fotó CS 213. Fületlen fazék szájtöredéke 2000, a palota közelében. Nyaka gyengén körvonalazott, pereme tagolt. Díszítés: a nyak tövén kettesével egymásra helyezett benyomkodások, az edény testén felületesen bemetszett vízszintes vonalak. Csillámos homokkal, apró és közepes kavicsokkal soványított közepes agyag. NtOÉ. MÉ. Szny. 14 cm. XIII. sz. DMI, fotó CS 214. Fületlen fazék felső feléből származó töredék 2000, a palota közelében. Nyaka rövid, pereme S alakban kihajlik, csapott szája elszélesített. Kívül felületesen fényezett. Díszítés: kis ferde rovások a nyak tövében és három vízszintes bemetszésből álló vonalsor a vállon. Félfinom agyag. NtOÉ. MÉ. Szny. 16 cm. XIII. sz. DMI, fotó CS 215. Fületlen fazék felső feléből származó töredék 2000, a palota közelében. Kiugró egyszerű pereme egyenesen levágott, nyaka rövid. Díszítés: nyakán vízszintes bemetszések, amelyeket szabálytalan hullámvonalak követnek. Közepes agyag. NtOÉ. MÉ. Szny. 16,2 cm. XIII. sz. DMI, fotó CS 216. Fületlen fazék szájtöredéke 2000, a palota közelében.

Nyaka rövid, pereme elvastagított, szája facettált.Kívül felületesen fényezett. Díszítés: benyomkodásregiszterek a vállon, a legnagyobb átmérő tájékán. Féldurva agyag. NtOÉ. MÉ. Szny. 16,2 cm. XIII. sz. DMI, fotó CS 217. Fületlen fazék szájtöredéke 2000, a palota közelében. Markáns nyak, kiugró perem, elszélesített és egyenesen levágott száj. Kívül felületesen fényezett. Díszítés: nem egyforma hajlatú hullámvonal a nyak tövén, ami után rovátkákra emlékeztető egyenlőtlen bemetszések regiszterei következnek. Féldurva agyag. NtOÉ. MÉ. Szny. 16 cm. XIII. sz. DMI, fotó CS 218. Fületlen fazék felső feléből származó töredék 2000, a palota közelében. Nyaka hangsúlyozott, kihajló pereme az edényfalhoz képest erősen elvastagított és enyhén profilált. Kívül elsimított. Díszítés: a vállra ferdén felrakott benyomkodások. Közepes agyag. NtOÉ. MÉ. Szny. 13 cm. XIII. sz. DMI, fotó CS 219. Kis edény alsó fele. 2000. Profilált fenekén horogkereszt alakú fazakasjegy látható. Féldurva pasztából készült. AOI. AS. Fátm. 4 cm. XIII. sz. DMI, fotó CS 220. Fazék felső feléből származó töredék 2002, a palota közelében. Díszítés: felületesen bekarcolt hullámvonal. Közepes agyag. A cserép felülete érdes. NtOÉ, sárgásszürke. Erős MÉ.

125

Szny. 13 cm. XIII−XIV. sz. DMI, fotó, CS 221. Füles fazékból származó töredék 2002, a palota közelében. Legnagyobb átmérője a dereka tájékán, pereme befelé hajlik. Díszítés: rolnival benyomott mértanias motívumok. Nagyon jó minőségű félfinom agyag. RÉ. MÉ. Szny. 8 cm. XIII–XIV. sz. DMI, fotó AI 222. Edény felső feléből származó töredék 2002, a palota közelében. Finom agyag NtOÉ, MÉ, sárgás téglapiros. Nyaka rövid, pereme kiugró. Szája elvékonyított, külső felén legömbölyített borda nyomatékosítja. Díszítés: hullámvonal a nyak tövén. Szny. 16 cm. XIII−XIV. sz. DMI, fotó AI 223. Edényfenék 2002, a palota közelében. Kidomborodó fazekasjegy: körbe zárt egyenlőtlen szárú kereszt. Finom agyag. TOÉ, vörösbe hajló téglapiros. Fátm. 8,3 cm. XIII−XIV. sz. DMI, fotó CS 224. Fazék felső feléből származó töredék 2002, a palota közelében. Nyaka rövid, pereme hegyes, szája nyílhegy alakúra formázott. Díszítés: nagyon finom bekarcolásokból álló sáv a nyak tövén. Féldurva agyag. NtOÉ, sárgásszürke. Lassú korongon mintázott darab. Szny. 12,5 cm. XIII–XIV. sz. DMI, fotó CS

225. A XIV. századi objektum 2002, a palota közelében. A kerámialeleteket, amelyek többségükben a háztartási edények kategóriájába tartoznak, néhány közös ismertetőjegy különbözteti meg: – az agyagot, amiből az edényeket korongolták, gyorsan készítették elő, emiatt nem sikerült minden szennyeződéstől és légbuboréktól megtisztítani; – az agyagot elég sok szitált homokkal soványították, ez az oka annak, hogy egyes edények felülete túlságosan is érdes tapintású; – a darabok gyorskorongon készültek, elsimításukhoz sok vizet használtak; – az edényeket általában nem teljes égésű oxidáló tűzben égették ki, a gyorsan ellobogó tűz és a kemencén áthaladó légáram nem volt elégséges ahhoz, hogy a 2,5–3 cm vastag edényfalak teljesen átégjenek, ezért a cserepek többségének a belseje szürkés lila színezetű. A fazekasagyag összetétele szerint három kerámiacsoportot különböztethetünk meg. A gyurma lehet: – féldurva (érdes); – félfinom; – finom.

A fül fazék. Ez a leggyakrabban előforduló típus, vélhetőleg egész állományunk valamelyik konyha hulladékából származik. A füles edényeket hat töredék dokumentálja, közülük kettő fazékból származik, a további négy pedig kisméretü edényekből, valószínűleg bögrékből. Ezek közül a 125. edényfül ragadja meg a figyelmünket, ez finom agyagból készült, nem teljes égetése után sárgás téglaszínt nyert, és bepecsételt rozettékkal díszítették, ami kíváltképpen a szürke kerámia díszítésére jellemző De szep számmal jelen vannak leletanyagunkban a harag alakú fedők, bográcsok meg egy korsó is.

A tárolóedények típusát egyetlen, féldurva agyagból gyors korongon mintázott edénytöredék képviseli, amelyen nyoma sincs díszítésnek. Különleges

126

ismertetőjegye a száj tájékán elhelyezett agyaggallér, amelynek a belsejét korongon elsimították. Az edénynek nem volt nyaka, teste gömbölyded vagy hosszúkás, szájnyílása (31 cm) sokkal kisebb, mint legnagyobb átmérője, falvastagsága 0,7–0,8 cm. A nyílt tűzön való főzésre szánt edények kategóriájának különleges darabja egy redukciós égetésű edénytöredék. Alapanyagát agyagból és homokból állították elő, de különleges technológiai eljárással, ennek folytán a végtermék rendkívül tömör, cementszerű és nagyon rezisztens. Az égetést zárt kemencében végezték, aminek az eredménye a nagyon jó minőségű, teljes redukciós átégeté és az edényfal szürke színe. Az edény olvasztótégely alakú, nagyon vastag pereme kihajlik, oldala innen szinte függőlegesen halad lefelé. A száj felső szélén, a kifolyócsőrszerűen ellaposított részen mélyen bepecsételt T betű látható. Noha alakja olvasztótégelyre emlékeztet, az edény átmérője viszonylag nagy (26 cm a szájnyílása). Oldalára különböző anyagok konzisztens rétege égett rá, ami azt bizonyítja, hogy sokáig használták nyílt láng fölött.

A mi darabunk minden bizonnyal Tulln am Donauból származik, amelynek városcímerében ma is megtalálható a T betű. AI, fotó AI 226. Edény felső feléből származó töredék 2002, a palota közelében. Díszítés: felületi besimítások. Közepes agyag. NtOÉ, téglapiros. MÉ. Szny. 11,3 cm. XIV. sz. DMI, fotó CS 227. Edény felső feléből származó töredék 2000, a palota közelében. Pereme kihajlik. Elvastagított nyaka nyílhegy alakúra formázott. Külső felülete érdes. Díszítés: az edény nyakától kezdődően kiemelkedő bordák. Közepes agyag.

NtOÉ, vékony, szürkéssárga rétegecskék a cserép külső oldalán. RÉ. Szny. 17 cm. XIV. sz. DMI, fotó CS 228. Edénytöredék, bögre talpa? 2002, a palota közelében. Közepes agyag. NtOÉ, sárgás téglapiros. Fátm. 5,5 cm. XIV. sz. DMI, foto CS 229. Csőrös bögre töredéke 2002, a palota közelében. Közepes agyag. NtOÉ, sárgás téglapiros. XIV. sz. DMI, fotó CS 230. Olvasztótégely töredéke 2002, a palota közelében. A fenéken tartókarika. Kívül közvetlenül az agyagra rávitt zöld máz. Közepes agyag sok csillámmal. RÉ. Fátm. 3,6 cm. XIV. sz. DMI, fotó AI 231. Füles edényből (kis korsóból?) származó töredék 2002, a palota közelében. Alja profilált, oldala lépcsőzetesen visszaugrik. Díszítés: bekarcolt vízszintes vonalsávok. Közepes agyag. NtOÉ, sárgás téglapiros. Szny. 4,7 cm. XIV. sz. DMI, fotó CS 232. Gyertyatartó 2004, a palota közelében. Közepos agyag. NtOÉ, sárgás téglapiros. Csonnka kúp alakú , szűk szájú, kis edény, miniatür korsóhoz hasonlit. Fátm. 4 cm.

127

XIV. sz. DMI, fotó CS 233. Orsónehezék 2007, a palota közelében. Jó minőségű agyag, redukciósan feketére égett. Kettős csonka kúp alakú. Átm. 2,9 cm, mag. 1,8 cm. X–XII. sz. DMI, fotó CS 234.Orsónehezék 2000, a székedegyház északnyugati tornyának belsejében. Kerámia. kettős csonka kúp alakú. Átm. 2,4 cm, mag. 1,2 cm, a lyuk átm. 0,7 cm. XIII−XIV. sz. DMI, fotó CS 235. Orsónehezék 2000, a palota közelében. Kerámia. Átm. 2,6 cm XIV–XV. sz. DMI, fotó CS ÚJKOR 236. Sodort huzalgyűrű, talán foglalat 2002, a palota közelében. Ezüst. Ovális alakú darab, két szál összesodrásával készítették, a végeket összehegesztették úgy, hogy nem láthatóak. Legn. átm. 2,2 cm. XVI–XVII. sz. AI, fotó GD 237. Gyűrű 2002, a palota közelében. Sárga fém. Átm. 1,8 cm. XVI–XVII. sz. AI, fotó GD

238. Hajtű 2001, a székesegyház nyugati felében. Bronz, kerek fejű tű. H. 3,3 cm, vstg. 1 cm; átm. 0,25 cm. XVI–XVII. sz. AI, fotó GD 239. Ruhakapocs 2002, a palota közelében. Ezüst. 0,16 cm-es, a fülek táján erősen ellaposított huzalból készült; csak a nősténykapocs maradt meg. Átm. 1,5x1,3 cm. XV–XVII. sz. AI, fotó GD 240. Gomb 2001, a sekrestye közelében. Bronz. Félgömb alakú, belsejéhez, huzalból készült erős fül kapcsolódik. Átm. 1,6 cm. XVI–XVIII. sz. AI, fotó CS 241. Gomb 2002, a palota közelében. Sárga fém, bekarcolt virágmotívummal. Átm. 1,6 cm XVII–XVIII. sz. AI, fotó GD 242. Gombok 2002, a palota közelében. Bronz. A koronghoz vastag huzalból készített fület forrasztottak (a), vagy közepe kissé behorpasztott, és nincs füle (b). Átm. 1,8 cm. XVII–XVIII. sz. AI, fotó GD 243. Övcsat 2000, a palota közelében.

128

Bronz. Téglalap alakú csat, változó keresztmetszetű anyagból. Már a régiségben deformálódott. H. 3 cm, sz.1,7 cm. XVI–XVII. sz. AI, fotó CS 244. Övcsat 2002, a palota közelében. Vas. Téglalap alakú csat. H. 3,6 cm. XVII. sz. AI, fotó GD 245. Veret 2002, a palota közelében. Bronz. Öntött darab, a zsinórmotívumot utánzó ferde bordákkal, szegecslyukak vannak rajta. H. 4,5cm, vstg. 0,6 cm. XVI–XVII. sz. AI, fotó GD 246. Veret 2002, a palota közelében. Bronz, öntött, közepén lyuk van a felerősítéshez. Virág alakú. Legn. átm. 1,5 cm, vstg. 0,1 cm. XVI. sz. AI, fotó GD 247. Könyveret 2001, a palota közelében. Ezüstötvözet. Kivágott lemezből készítették, közepére egy lapot szegecseltek, amely egy bőrdarabot tartott. H. 2,4 cm, sz. 1,15 cm. XVI–XVII. sz. AI, fotó CS 248. Könyveret 2002, a palota közelében. Bronz, kivágott vékony lemez, egyik végén két szegecs őrződött meg. H. 3,2 cm.

XVI–XVII. sz.? AI, fotó CS 249. Díszszegecs 2001, a sekrestye közelében. Bronz. H. 0,65 cm, átm. 0,5 cm. XVI–XVIII. sz. AI, fotó GD 250. Sarkantyú 2008, a püspöki palota belsejében. Vas; a rögzítő profilok félkörösek, egy magas támasztója és hosszú karja van, amely tarajban végződik. H. 10,1 cm; vstg. 0,7 cm XV–XVII. sz. AI, fotó CS 251. Sarkantyú 2001, a székesegyház nyugati részében. Vas. A sarkantyú karjainak keresztmetszete félkör alakú, végeit sarkantyúszegekkel fogták a lábbelire; nyaka négyszög keresztmetszetű. Az egyik taraját tartó kar és maga a taraja is hiányzik. A karok közötti nyílás 8 cm; nyak 0,7x0,55 cm. XVI–XVII. sz. AI, fotó CS 252. Nyereghevedercsat 2002, a palota közelében. Vas. Nyelve egyenes, kerete félkör alakú. H. 6,5 cm, legn. sz. 3,2 cm. XVI–XVII. sz. AI, fotó GD 253. Patkó 2008, a püspöki palota belsejében. Vas, szegecsnyílásokkal. H. 12,8 cm, sz. 11,6 cm. XV–XVII. sz.

129

AI, fotó GD 254. Csizmapatkók 2002, a palota közelében. Vas. H. 5,3 cm, sz. 5,2 cm (1); H. kb. 6,4 cm (2). XVII–XVIII. sz. AI, fotó GD 255. Zabla 2008, a püspöki palota belsejében. Vas. A szíjak számára két téglalap alakú lyukkal van ellátva, illetve a láncok számára két kerekebb alakúval. H. 16,3 cm. XVII-XVIII. sz. AI, fotó CS 256. Késhüvely 2007, a székesegyház közelében. Vas. H. 26,6 cm XVIII–XIX. sz. AM, fotó GD 257. Lőfegyver fémrésze 2001, a székesegyház nyugati részében. Vas, ezüstintarziákkal. H. 25 cm. XVIII. sz. AM, fotó GD 258. Kés 2002, a palota közelében. Habán vagy stíriai kés töredéke; a nyél vas (vagy vörösréz?) bevonata, bevésett díszítés. Töredék. H. 6,6 cm. XVI. sz. AI, fotó CS 259. Nyél (késnyél) 2002, a palota közelében.

Vas és fa. Valamilyen, tárgy a fából készült, faragott és csiszolt nyelének töredéke. H. 4,8 cm, melyből a nyél 3,3 cm. XVI. sz. AI, fotó GD 260. Kés 2001, a palota közelében. Vas. Csak a kés szára őrződött meg és a penge tövének egy kis részlete. H. 8,5 cm, sz. 2,7 cm. XVI-XVII. sz. AI, fotó CS 261. Kés 2002, a palota közelében. Vas. H. 8,3 cm, sz. 1,9 cm. XVII–XIX. sz. AI, fotó CS 262. Zsebkés 2008, a püspöki palota belsejében. A nyél borítása szaru (vagy elefántcsont), nagymacska alakú, fényezett, pengéje becsukva, a nyélbe. H. 7,5 cm; legn. sz. 1,9 cm. Újkori. AM, fotó GD 263. Zsebkés 2008, a püspöki palota belsejében. Vasból, csontnyéllel. A nyelet két belső fémlemezből alakították ki, melyre két-két vasszegeccsel két csontlemezt erősítettek. A szegecsek között két félig kifúrt lyuk látható, amelyekbe valószínűleg díszeket erősitettek. H. 10,5 cm. Újkori. AM, fotó GD 264. Zsebkés 2007, a palota közelében

130

Vas. Nyele két vörösréz lemezből áll, melyekre szegecsekkel falemezeket erősítettek. H. 4,7 cm. Modern kori. AI, fotó GD 265. Gyűszű 2002, a palota közelében. Bronz, tűnyomokkal. Megm. 1,2 cm, sz. 1,3 cm. XVII–XVIII. sz. AI, fotó GD 266. Bárd 2002, a palota közelében. Vas. H. 18,5 cm, sz. 6,5 cm. XVI–XVII. sz. AI, fotó CS 267. Gyertyatartó vagy gyertyakoppantó 2002, a palota közelében. Vas; hengeres formájú, belül üres, négyszögű szára letörött. Töredék. Mg. 4,8 cm, a cső átm. 2,7 cm. XVI. sz. AI, fotó CS 268. Ácskapocs 2003-2004, a palota közelében. Vas. Egyik vége elszélesedik,és két lyuk van rajta a rögzítéshez, másik vége hegyes. H. 21,5 cm, sz. 10 cm. XVI–XVII. sz. AI, fotó GD 269. Könyvkpocs 2002, a palota közelében. Bronz. Gyűrű kúp alakú horoggal. Átm. 3,6 cm, gyűrű 0,6 cm. XVII. sz. AI, fotó CS

270. Kőfaragókapocs. 2002, a palota közelében. Vas. Téglalap alakú profilvasból alakították ki (1,5x0,55 cm). Három példány töredékei. H. 16 cm/17 cm. XVI. sz. AI, fotó CS 271. Kőfaragó-kalapács 2002, a palota közelében. Vas. Az ütőfelület keresztmetszete négyzet alakú (2,8x2,8 cm), faragó része nagyon elszélesedik (7,1 cm). H. 19,2 cm. XVI. sz. AI, fotó CS 272. Kőfaragóeszköz 2002, a palota közelében. Vas, négyszögletű idomvasból készült, ahol fogták, az élek vannak kerekítve, a kiélezett végán az élek érintetlenek. H. 10,2 cm. XVI. sz. AI, fotó CS 273. Véső 2004, a palota közelében. Vas. Alakja megközelítőleg négyszögletű, rövidebb vége elvékonyodik. H . 15,7 cm, sz. 6,00 cm. XVI–XVII. sz. AI, fotó GD 274. Ablakszem kerete 2002, a palota közelében. Ólom, szabálytalan alakú darab, mely a régiségben elformátlanodott, a karika I profilű. A festett üvegablak-szemek részeinek rögzítésére használták. Átm. 2,65x2,2 cm, vstg. 0,5 cm. XVI. sz. AI, fotó GD

131

275. Koporsószeg 2001, a székesegyház nyugati felében. Bronz. Átm. 1,2 cm. XVI–XVII. sz. AI, fotó GD 276. Ajtóhorog és szegek 2002, a palota közelében. Vas. H. 11-14 cm. XVI–XVII?. sz. AI, fotó GD 277. Ajtósarok 2002, a palota közelében. Vas. H. 14 cm. XVI. sz. AI, fotó GD 278. Sarokvas 2000, a palota közelében. Vas. H. 15 cm. Modern kori. AI, fotó CS 279. Fogasszeg 2004, a palota közelében. Vas, egy lyukkal. H. 6,8 cm; sz. max 2,2 cm. XVI–XVII. sz. AI, fotó CS 280. Díszvas 2008, a püspöki palota belsejében. Vas, 4-es számjegy alakú. Egyik karja nagyon hosszú, csigavonalban megcsavart. H. teljes 17,3 cm, átm. 4,7 cm. XV–XVII. sz. AI, fotó GD 281. Kapcsos lánc 2008, a püspöki palota belsejében.

Vas, 11 részint svórott láncszembol álló része maradt meg, végéhez egy kis rudacskát erősítettek, amely hurok bezárására szolgált egy nagyobb szembe való beépítésével, mely a lánchoz van fogva. H. 23,5 cm. XV–XVII. sz. AI, fotó CS 282. Sarokvasalás 2004, a palota közelében. Vas, lemezből vágták ki derékszögű alakúra. H. 10,5 cm; sz. 2 cm. XVII–XVIII. sz. AI, fotó GD 283. Szegek es kampósszegek 2000-2008. Vas, különböző formák és méretek.. XVI–XVIII. sz. AI, fotó CS, GD 284. Edény töredéke 2002, a palota közelében. Bronz, 0,12 cm-es vastag lemez, nyolcszögletűre vágva oldala 2,4 cm, talán edényfolt lehetett. 6x5,5 cm. XVII-XVIII sz. AI, fotó CS 285. Edényfül 2001, a palota közelében. Vas. Töredék. H. 14,5 cm; változó keresztmetszet, legn. átm. 0,8 cm. XVI. sz. AI, fotó GD 286. Rúd 2004, a palota közelében. Vas. Kampó alakú, keresztmetszete négyszögű. H. 17,5 cm; sz. 1,2 cm; vstg. 0,4-0,6 cm

132

XVI-XVII. sz. AI, fotó GD 287. Fületlen fazék 2002, a palota közelében. Világosvörös, apró homokkal soványított agyag. Nem teljes oxidációs égetés. Pereme kiszélesedik, kihajlik és fodrosan kiképezett. Belül sekély fedőhorony, melynek kívül középen egy borda felel meg. Nyaka rövid, az edénytörzs domború, legnagyobb átmérője a felső harmadnál található. Kívül sötétvörös elszíneződések láthatóak a másodlagos égés miatt. Díszítés: a vállon két vízszintes bekarcolt vonal. Szny. 14 cm, legn. átm. 15 cm, fátm. 8 cm, m. 15 cm XVI. sz. SPL, fotó GD 288. Füles fazék 2002, a palota közelében. Sárgásvörös, nagy szemű homokkal soványított agyag. Nem teljes oxidációs égetés. Pereme kiszélesedik, belsején keskeny fedőhorony, melynek a külső felület közepén egy borda felel meg. A perem szélét egy borda emeli ki. Nyaka rövid, az edénytörzs domború, alja lapos. Töredékes szalagfüle rövid, besimítás osztja kettőbe. Kívül az edény felületének több mint felét korom borítja. Díszítés: a vállon két vízszintes bekarcolt vonal. Szny.13,5 cm, legn. átm. 16,5 cm, fátm. 8 cm, m.16,5 cm. XVI. sz. SPL, fotó GD 289. Füles fazék 2002, a palota közelében. Világosvörös, homokkal soványított agyag, nem teljes oxidációs égetés. Pereme kiszélesedik, kihajlik és fodrosan kiképezett. Belül sekély fedőhorony, melynek kívül középen egy borda felel meg. Nyaka rövid, az edénytörzs domború, legnagyobb átmérője a felső harmad közepe

táján található. Rövid szalagfülét besimítás osztja kettőbe. Kívül korom és sötétvörös elszíneződések láthatóak a másodlagos égés miatt. Díszítés: három bekarcolt vízszintes vonal a nyak közepén. A legnagyobb átmérőnél hullámos bekarcolt vonalköteg vízszintesen bekarcolt vonalakkal kombinálva. Szny.14,5 cm, legn. átm. 15 cm, fátm. 9 cm, m.18 cm XVI. sz. SPL, fotó GD 290. Füles fazék 2002, a palota közelében. Téglavörös, homokkal soványított agyag, teljes oxidációs égetés. Pereme kiszélesedik, szélét egy borda emeli ki. Nyaka rövid, közepén egy borda látható. Az edénytörzs domború, legnagyobb átmérője a felső harmad közepe táján található. Szalagfüle rövid, egy besimítás osztja ketté. Külsején koromnyomok. Díszítés: a váll kezdetét egy bekarcolt, vízszintes vonal jelöli. Szny.14,5 cm, legn. átm. 18 cm, fátm. 9 cm, m. 20 cm. XVI. sz. SPL, fotó GD 291. Füles fazék 2002, a palota közelében. Tömör, homokot és kavicsokat tartalmazó agyag, nem teljes oxidációs égetés. Felülete síkos és egyenetlen. Színe belül szürkésfekete, kívül világosvörös, mely helyenként sárgába/szürkébe hajlik. Pereme kiszélesedik, belül sekély fedőhorony, melynek a külső felület közepén egy széles, lekerekített borda felel meg. A perem szélét borda emeli ki. Nyaka rövid. Az edénytörzs domború, legnagyobb átmérője a felső harmadnál található. Alja lapos. Szalagfüle rövid. Külsején koromnyomok. Díszítés: a vállat vízszintes bekarcolt vonalköteg díszíti. Szny.18 cm, legn. átm. 21,5 cm, fátm. 11 cm, m. 22,5 cm. XVI. sz. SPL, fotó GD

133

292. Füles és lábas serpenyő 2002, a palota közelében. Téglavörös, homokkal soványított agyag, nem teljes oxidáló égetés. Pereme erősen kiszélesedik, kissé kihajlik, lekerekített. Oldala enyhén, az alja felé erősebben domborodik, három lába van, egy fül segítségével kezelték. Szalagfüle a peremtől az aljáig ér, egy besimítás osztja kétfelé. Alján koromfoltok. Díszítés: Belül zöldessárga, egyenletes, vastag máz, amely megrepedezett, alatta egy réteg fehér angób található. Nyakát és törzsét vízszintes, bekarcolt vonalak díszítik. Szny.18 cm, fátm. 14 cm, mag. (lábak nélkül): 7 cm. XVI. sz. SPL, fotó GD 293. Füles fazék 2002, a palota közelében. Tömör, homokot és kavicsokat tartalmazó, világosvörös agyag, nem teljes oxidációs égetés. Felülete síkos, egyenetlen. Pereme erőteljesen kiszélesedik, felső része egyenes. Belül sekély fedőhorony, melynek kívül középen egy éles borda felel meg. Nyaka rövid. Oldala domború, legnagyobb átmérője a magasság felső harmadánál helyezkedik el. Szalagfüle rövid, besimítás osztja két részre. Alja lapos. Kívül erősen megégett, így sötétvörösre színeződött, és koromfoltok borítják. Szny. 22,2 cm, legn. átm. 28 cm, fátm. 12,5 cm, m. 25 cm. XVI. sz. SPL, fotó GD 294. Füles fazék 2002, a palota közelében. Homokot tartalmazó, téglavörös agyag, belül szürke, nem teljes oxidációs égetés. Érdes felület. Pereme erőteljesen kiszélesedik, belül sekély fedőhorony, kívül éles borda. Nyaka rövid, közepén bord. Domború edénytörzs, legnagyobb átmérője a magasság közepénél helyezkedik el. Rövid szalagfülét besimítás osztja ketté. Lapos alj. Kívül

erőteljesen megégett, sötétvörösre színeződött és koromfoltok borítják. Díszítés: a vállat felszínesen bekarcolt, vízszintes vonalköteg díszíti. Szny. 20 cm, legn. átm. 26 cm, fátm. 12,5 cm, m. 28,5 cm. XVI. sz. SPL, fotó GD 295. Hagyma alakú persely 2002, a palota közelében. Homokot tartalmazó, élénk téglavörös színű agyag, érdes felület. Kissé behorpasztott, gömbszerű törzs, lapos alj, felső része egy kiugrásban végződik. Vállán nyílás. H. 2,2 cm, sz. 0,15 cm. XVI. sz. SPL, fotó GD 296. Füles bögre 2004, a palota közelében. Homokkal és csillámmal soványított agyag, teljes oxidációs égetés, színe téglapirosas barna. Rövid nyakú edény, pereme kiugrik, szája egyenesen levágott. Díszítés: középső részén felületesen bekarcolt vízszintes vonalak. Belsejét zöld máz borítja. A fülön zöld mázfoltok. Szny. 12 cm, fátm. 8,5 cm, mag. 15 cm. XVI–XVII. sz. DMI, fotó GD 297. Fazék 2004, a palota közelében. Félfinom agyag, teljes oxidációs égetés, színe vöröses téglapiros. Hasas edény, legnagyobb átmérője a közepén. Nyaka rövid, de erősen ívelt, pereme kiugrik. Egy fül nyoma látszik rajta. Díszítés: fehér festékkel felfestett mértanias idomok felületesen bekarcolt kettős vízszintes vonalak között. Szny. 17 cm, fátm. 9 cm, mag. 22 cm. XVI–XVII. sz. DMI, fotó GD

134

298. Füles fazék 2004, a palota közelében. Közepes agyag, változó égetés, sárgás téglapiros. Nyaka rövid. Az edény égetés előtt kissé deformálódott, szájnyílása aszimmetrikus. Pereme kiugrik, belül fedőhorony, amelynek kívül vékony besimítás felel meg. Négyszögletes profilú kis fül. Díszítés: a vállon néhány felületes bekarcolás, amelyeket fehér festékkel hangsúlyosítottak. Szny. 16 cm, fátm. 9 cm, mag. 23 cm, a fül sz. 2 cm. XVI–XVII. sz. DMI, fotó GD 299. Füles fazék 2004, a palota közelében. Félfinom agyag, változó oxidációs égetés, sötét téglapiros. Gömbölyded, hasas edény, legnagyobb átmérője a közepe táján. Nyaka rövid, pereme erősen kiugrik, szája legömbölyített. Hasát széles fül köti össze a szájával. Épségben került felszínre. Díszítés: felületesen bekarcolt vízszintes egyenes és hullámvonalak fehér festékkel hangsúlyosítva. Szny. 13,8 cm, fátm. 8,5 cm, mag. 20,8 cm. XVI–XVII. sz. DMI, fotó GD 300. Füles fazék 2004, a palota közelében. Félfinom agyag, teljes oxidációs égetés, téglapirosas szürke. Gömbölyded forma, legnagyobb átmérő a has tájékán, nyaka rövid, pereme erősen kifelé húzott, szája elvékonyított. Kisméretű fül nyoma látszik rajta. Töredékes, a restaurálás során rekonstruáltuk. Díszítés: felületesen bekarcolt és fehér festékkel kiemelt vonalsorok. Szny. 15,4 cm, fátm. 8 cm, mag. 15,2 cm. XVI–XVII. sz. DMI, fotó GD

301. Fazék 2004, a palota közelében. Félfinom agyag, felületes égetés, sötét téglapiros. Körte alakú edény enyhén kiemelt vállal, nyaka könnyedén ívelt, pereme kiugrik. Füle csak részben maradt meg. Díszítés: belsejét sötétzöld máz borítja, amelyben függőleges irányú világosabb sávok váltják egymást. Kívül finom bekarcolások, az edény vállán levőket fehér festék emeli ki. Szny. 12 cm, fátm. 8 cm, mag. 16 cm. XVI–XVII. sz. DMI, fotó GD 302. Lábas 2004, a palota közelében. Félfinom agyag, felületes égetés, sötét téglapiros. Bográcshoz hasonló edény, oldalának felső fele erősen gömbölyded, pereme erősen kiugrik, egy fül nyoma látszik rajta. Az alsó felén látható erős égésnyomok azt mutatják, hogy közvetlen érintkezésben volt a tűzzel. Díszítés: kívül felületes bekarcolások. Belsejét sötétzöld máz borítja, amelyben függőleges világosabb sávok váltják egymást. Szny. 15 cm, fátm. 6,4 cm, mag. 7,6 cm. XVI–XVII. sz. DMI, fotó GD 303. Lábas 2004, a palota közelében. Közepes agyag, teljes égetés, téglapirosas sárga. Az edénynek három magas lába van, teste megközelítőleg henger alakú, pereme kiugró és ellapított. Kettős csonka kúp alakú nyele belül üres. Felületi használati nyomok. Díszítés: belül csillogó barna máz. Kívül bekarcolt és fehér festékkel megfestett mértanias motívumok. Sárga mázfoltok. Szny. 17,6 cm, mag. 11 cm. XVI–XVII. sz. DMI, fotó GD

135

304. Serpenyő 2004, a palota közelében. Közepes agyag, teljes oxidációs égetés, vörös- téglapiros. Csőnyelű, háromlábú serpenyő. Díszítés: belül barnás-fekete máz. Szny. 14,3 cm, mag. (lábak nélkül) 10 cm, a nyél hossza 7 cm. XVI–XVII. sz. DMI, fotó GD 305. Nyeles lábas 2004, a palota közelében. Közepes agyag, teljes égetés, vörös-téglapiros. Fazékra emlékeztető edény, hasa kissé kidomborodik, ívelt rövid nyak, pereme kiugró, a perem széle csipkésen kiképzett. Három tömzsi, kézzel készített lábát akkor ragasztották az edény fenekére, amikor még nedvesen levették a korongról. Egy fül segítségével lehet megfogni. Belsején másodlagos égésnyomok. Csak részben őrződött meg, rekonstruáltuk. Díszítés: belül zöld máz. Kívül három felületesen bekarcolt vonal. Szny. 18,2 cm, fátm. 8,5 cm, mag. 13 cm. XVI–XVII. sz. DMI, fotó GD 306. Fedő 2004, a palota közelében. Félfinom agyag, felületes égetés, téglapirosas sárga. Lelapított kúp alakú, rövid fogantyúval lehetett mozgatni. Legn. átm. 14 cm, mag. 5,2 cm. XVI–XVII. sz. DMI, fotó GD 307. Bögre 2004, a palota közelében. Közepes agyag, teljes égetés, pirosassárga. Tojásdad alakú edény, nyaka enyhén hangsúlyozott, pereme elvékonyított és kiugró. A perem fölé emelkedő fület ragasztottak rá. Egészben került elő.

Díszítés: felületesen bekarcolt vízszintes vonalak. Szny. 8 cm, fátm. 5,5 cm, mag. 7,5 cm. XVI–XVII. sz. DMI, fotó GD 308. Kehely 2004, a palota közelében. Finom kaolin, teljes oxidációs égetés, sárgásfehér. Kúp alakú rövid talpát éles borda osztja kétfelé. Oldala kihajlik. Töredékesen őrződött meg, a restauráláskor egészítettük ki. Díszítés: belül barnássárga, erősen korrodált máz. Külsejét világoskék máz borítja, amelyre aranysárga mázból különböző szélességű sávokat vittek fel. A külső máz jó állapotban őrződött meg. Szny. 12,5 cm (ami megmaradt), a talp mag. 5 cm, teljes mag. 9,8 cm. XVII. sz. DMI, fotó GD 309. Füles fazék 2002, a palota közelében. Félfinom agyag, teljes oxidációs égetés, sötétpiros. Az edény teste tojásdad alakú, legnagyobb átmérője a felső felén, pereme kiugrik, szája legömbölyített. A perem belső oldalán fedőhoronyt alakítottak ki. Széles fül, közepes besimítás. Díszítés: belül angób alapozás nélkül közvetlenül a kerámiára felvitt vékony, barnászöld máz. Kívül néhány felületi bekarcolás. Szny. 16 m, fátm. 8 cm, mag. 20 cm, falvastagsága 0,8–1 cm. 1700 körüli. DMI, fotó GD 310. Bogrács 2002, a palota közelében. Finom agyag, teljes oxidációs égetés. Dekoratív, nagyjából kúp alakú bogrács, belsejét váll szegmentálja. Függőlegesen felhúzott peremét két besimítás teszi hangsúlyossá. Kívül, a váll magasságában két fülecske, amelyek segítségével tartóra lehetett akasztani. Részben maradt meg,

136

restauráláskor egészítettük ki. Díszítés: belül sárgásfehér máz, amelyre szürkészöld és sötétkék virágmotívumokat festettek. Szny. 26 cm, fátm. 17 cm, mag. 8 cm. 1700 körüli. DMI, fotó GD 311. Pohár 2002, a palota közelében. Félfinom agyag, teljes oxidációs égetés, vöröses téglapiros. Díszítés: kívül-belül ugyanaz a fajta, vékony rétegben közvetlenül a kerámiára felvitt fehér máz. Tojásdad edénytest, legnagyobb átmérője a dereka táján, nyaka rövid, kihajló pereme elvékonyított. Szny. 5,4 cm, fátm. 3,4 cm, legnagyobb átm. 5,9 cm, mag. 7,3 cm. Oldalfala rendkívül vékony, 0,3–0,4 cm. 1700 körüli. DMI, fotó GD 312. Lábas 2002, a palota közelében. Finom agyag, teljes oxidációs égetés, vöröses téglapiros. Henger alakú edény (oldala enyhén kihajlik), két fülétől lehetett megfogni. Díszítés: kívül-belül viszonylag jó minőségű sárgásfehér máz. Szny. 16 cm, fátm. 13 cm, mag. 7,9 cm, falvastagsága 0,6 cm. 1700 körüli. DMI, fotó GD 313. Serpenyő 2002, a palota közelében. Homokkal és csillámmal soványított közepes agyag, teljes oxidációs égetés, vöröses téglapiros. Háromlábú, csőnyelű serpenyő. Nyílt tűzön használták: alján és lábain másodlagos égésnyomok. Restauráláskor egészítettük ki. Díszítés: belül barna máz, kívül felületes bekarcolások. Szny. 30 cm, fátm. 20 cm, teljes magasság 16 cm. A nyél 11,7×5 cm. 1700 körüli. DMI, fotó GD

314. Serpenyő 2002, a palota közelében. Félfinom agyag, teljes oxidációs égetés, sötétpiros. Háromlábú, henger alakú, csőnyéllel ellátott edény. Restauráláskor egészítettük ki. Díszítés: belül fényes, jól konzerválódott sötétzöld máz. Szny. 25 cm, fátm. 22 cm, mag. 17 cm. 1700 körüli. DMI, fotó GD 315. Fedő 2002, a palota közelében. Közepes agyag, teljes égetés, vöröses téglapiros. Kúp alakú fedő profilált fogantyúval. Díszítés: tetején fehér festékkel festett mértanias motívumok; részben világoszöld máz. Legn. átm. 28,2 cm, mag. 11,4 cm. 1700 körüli. DMI, fotó GD 316. Fedő 2002, a palota közelében. Közepes agyag, teljes égetés, sárgás téglapiros. Kúp alakú fedő, tetején gombhoz hasonló rövid fogantyúval. Peremének szélén másodlagos égésnyomok. Díszítés: tetején fehérrel felfestett geometrikus dísz; részben világoszöld máz. Legn. átm. 19,1 cm, mag. 8 cm. 1700 körüli. DMI, fotó GD 317. Fedő 2002, a palota közelében. Félfinom agyag, teljes oxidációs égetés, vöröses téglapiros. Rövid fogantyús fedő. Másodlagos égésnyomok. Díszítés: fehérrel felfestett geometrikus dísz, zöld mázfoltok. Átm. 12,8 cm, mag. 4,8 cm. 1700 körüli. DMI, fotó GM

137

318. Fedő 2002, a palota közelében. Félfinom agyag, teljes oxidációs égetés, vöröses téglapiros. Kúp alakú fedő, rövid, gombra emlékeztető fogantyúval. Díszítés: tetején fehérrel felfestett mértanias díszítés; részben világoszöld máz. Legn. átm. 9 cm, mag. 4,5 cm. 1700 körüli. DMI, fotó GM 319. Fedő 2002, a palota közelében. Félfinom agyag, teljes oxidációs égetés, sárgás téglapiros. Füllel ellátott, kettős csonkakúp alakú fedő. Belső felén erős másodlagos égésnyomok. Legn. átm. 17 cm, mag. 5,5 cm. 1700 körüli. DMI, fotó GD 320. Fedő 2002, a palota közelében. Félfinom agyag, teljes oxidációs égetés, vöröses téglapiros. Rövid, gombra emlékeztető fogantyúval ellátott, kúp alakú fedő. Díszítés: fehérrel felfestett geometriai díszítés, amelyre zöld mázfoltok kerültek. Legn. átm. 9 cm, mag. 4,5 cm. 1700 körüli. DMI, fotó GD 321. Korsó 2002, a palota közelében. Félfinom agyag, teljes oxidációs égetés, vöröses téglapiros. Körte alakú edény, magas nyakát éles öv osztja kétfelé, szája kihajlik. Trapéz keresztmetszetű fülénél lehetett megfogni. Díszítés: oldalán több, felületesen bekarcolt vízszintes vonalköteg látható. Fülét körömbenyomkodások díszítik. Az edényt majdnem az aljáig barna máz borítja, amelyre sárga mázdíszeket vittek fel. Szny. 4,2 cm, legn. átm. 14 cm, mag, 20,5 cm. 1700 körüli.

DMI, fotó GD 322. Lapos tál 2002, a palota közelében. Közepes agyag, teljes oxidációs égetés, sötét téglapiros. Magas peremű lapos tál, rövidebb. oldalán kifolyócsőr, hosszabb oldalán fogantyú. Díszítés: sötétzöld máz, amelyre világosabb sávokat vittek fel. H. 33 cm, sz. 17,5 cm, mag. 5 cm. 1700 körüli. DMI, fotó GD 323. Mozsár 2002, a palota közelében. Finom kaolin, teljes égetésű, fehér. Félgömb alakú, vastag falú, enyhén profilált aljú edény. Valószínűleg mozsárként használták. Szny. 5,8 cm, fátm. 3,6 cm, mag. 2,4 cm. 1700 körüli. DMI, fotó GD 324. Olvasztótégelyek 2000-2008, a palotán kívül és belül. Tömör, grafitazott agyag, mely az égetés utáv fekete színt ès fémes fènyt kap. Redukciòs égetés. Az edények különbözö méretüek, faluk vastag, fémeket olvasztanak bennük. Osytrak mühelzekben kèszülnek, és rendszerintàljuk rajtuk a mükely, peczétjet. Szny. 15 cm, falvastagság 1,7-2,3 cm, az edény alja vékonyabb (1). Fátm. 9 cm (3). XV–XVII. sz. DMI, fotó CS 325. Próba-olvasztótégelyek 2000-2008, a palotán kívül és belül. Fóminöségü agyag, oxidációs égetés, téglapiros. Kúp alakú, vastag falu kis edémyek, belsejük mázazott. Fémek megolvasztásása kasználták. Ázm. és fátm. 3 és 5 cm közöt, mag. 4-5 cm, szny. 3-4 cm.

138

XVI–XVIII. sz. DMI, fotó CS, GD 326. Pipa 2002, a palota közelében. Fehér kerámia; beszurkálásokkal díszített sáv. M. 4,8 cm, átm. 2,1 cm. XVI–XVII. sz. AI, fotó CS 327. Pipa 2002, a palota közelében. Sárgásszürke agyag. H. 5,3 cm, nyílásátm. 2,2 cm. XVI–XVII. sz. AI, fotó CS 328. Pipa 2002, a palota közelében. Sárgás-vöröses agyag, bekarcolt díszítés, nyílásátm. M. 2,7 cm XVI–XVII. sz. AI, fotó CS 329. Pipa 2002, a palota közelében. Cserep; sárgásszürke agyag bekarcolt díszítéssel, virágmotívumok. Felülete fényezett. M. 5,8 cm, nyílásátmérő 3,1 cm. XVI–XVII. sz. AI, fotó CS 330. Pipa 2002, a palota közelében. Fekete kerámia, bepecsételt díszítéssel. Átm. 2,4 cm, 5,5 cm. XVII−XVIII. sz. AI, fotó CS

331. Kályha tetejéről származó kályhacsempe 2002, a palota közelében. Háromszög alakú, befogóráma nélküli kályhacsempe töredéke közepes finomságú, felületi, oxidációs égetésű kerámiából, melyet faszerszámmal préseltek a dúcba. Előlapján angóbra felvitt sötétzöld máz. Díszítés: geometrikus, hlhólyagos, áttört formákat utánzó díszítés. A 110. ábrán látható rekonstuált kályhacsempe részlete. A töredék méretei: 11x7x0,7 cm. Keltezés: XV. sz. második fele, XVI. sz. első fele. DMI, fotó AI 332. Kályha tetejéről származó kályhasempe 2002, a palota közelében. Háromszög alakú kályhacsempe központi töredéke, homokkal és csillámpalával soványított, durva agyagú, teljes, oxidációs folyamat során sötét téglavörösre égetett kerámiából, melyet faszerszámmal préseltek a dúcba. Előlapján teljesen irizált zöld máz, nagyrészt leválva. Díszítés: geometrikus, halhólyagos, áttört formákat utánzó díszítés. A 110. ábrán látható rekonstuált kályhacsempe részlete. A töredék méretei 10,3x9,1x0,7–1,1 cm. Keltezés: XV. sz. második fele, XVI. sz. eleje. DMI, fotó AI 333. Kályhacsempe 2002, a palota közelében. Megfejtetlen formájú (feltehetően háromszögű), befogóráma nélküli kályhacsempe töredéke durva agyagú, részleges, oxidációs égetésű kerámiából, melyet szövettel préseltek a dúcba. Előlapján az angóbra felvitt, rossz minőségű, világoszöld máz, teljesen ezüstösre irizálódva, hátlapján koromnyomokkal. Díszítés: gótikus motívumok. A 111. ábrán látható rekonstuált kályhacsempe részlete. A töredék méretei: 7,4x8,6x0,8–1 cm. Keltezés: XV. sz. második fele, XVI. sz. eleje. DMI, fotó AI

139

334. Kályhacsempe 2002, a palota közelében. Háromszög alakú, befogóráma nélküli kályhacsempe töredéke csillámpalás, durva agyagú, teljes oxidációs égetésű kerámiából, melyet faszerszámmal préseltek a dúcba. Előlapján az angóbra felvitt, rossz finomságú, világoszöld máz, részben leválva, részben aranyszínűre irizálódva. Helyenként másodlagos égési nyomokkal, hátlapján koromnyomokkal. Díszítés: gótikus motívumok, nagyrészt a 110.–111. ábrán látható kályhacsempékhez hasonló díszítés. A töredék méretei: 16,3x12,6x1–1,8 cm. Keltezés: XV. sz. második fele, XVI. sz. eleje. DMI, fotó AI 335. Kályhacsempe 2002, a palota közelében. Téglalap alakú, befogóráma nélküli kályhacsempe töredéke durva, csillámpalás agyagú, teljes, oxidációs égetésű kerámiából, melyet faszerszámmal préseltek a dúcba. Előlapján az angób nélkül felvitt zöld máz, teljesen aranyszínűre irizálódva, hátlapján koromnyomokkal. Díszítés: feltehetően gótikus motívumok, a 110.–111. ábrán látható kályhacsempékhez hasonló díszítés. A töredék méretei: 9x7,2x1 cm. Keltezés: XV. sz. második fele, XVI. sz. eleje. DMI, fotó AI 336. Oromcsempe 2002, a palota közelében. Metszett szélű oromcsempe töredékei finom agyagú, csillámpalás, felületében égetett kerámiából, melyet faszerszámmal préseltek a dúcba. Előlapján angóbra felvitt, különböző vastagságú zöld mázréteg, aránylag jó állapotban. Díszítés: alsó mezőjében áttört gótikus formák, fölötte liliom formában metszett lezárás. A töredékek méretei: 4,5x3x1 cm, 6x5,1 (teljes) x1,4 cm. Keltezés: XV. sz. második fele, XVI. sz. első fele. DMI, fotó AI

337. A kályha tetejét alkotó elem 2008, a püspöki palota belsejében. Háromszög formájú kályhacsempe. Közepesre soványított agyag, teljes oxidációs égetés, sötét téglavörös. Másodlagos égési nyomok. Zöld máz alapon fehér formák. A zöld máz ezüstösre irizálódott, részben levált. Töredék.Díszítés: gótikus formák. Megm. 19 cm, max. sz. 6,5 cm. XV–XVI. sz. DMI, fotó AM 338. Oromcsempe 2008, a püspöki palota belsejében. Felső részén metszett szélű oromcsempe. Jó minőségű agyag, teljes oxidációs égetés, sötét téglavörös; az agyagot faszerszámmal és kézzel préselték a dúcba. Angóbra felvitt zöld és barnássárga máz, majdnem teljesen ezüstösre irizálódva, részben leválva. Kék mázfoltok. Díszítés: geometrikus. Alsó részén félköríves vagy csúcsíves záródású árkádsor, kidomborodó, geometrikus díszű felső fele részben áttört. Restaurált példány. H. 13,5 cm, m. 9,4 cm, vstg. 0,7 cm. XVI. sz.. DMI, fotó CS 339. A kályha tetejéről származó kályhacsempe 2002, a palota közelében. Háromszög alakú, befogóráma nélküli kályhacsempe töredékei közepes finomságú, teljes oxidációs égetésű kerámiából, melyet faszerszámmal és kézzel préseltek a dúcba. Előlapján az angóbra felvitt, rossz minőségű sötétzöld máz, nagyrészt leválva, hátlapján koromnyomok. Díszítés: geometrikus díszét rácshálóba foglalt domború háromszögek és háromszögpárok alkotják. A töredék méretei: 8,4x7,9x1–1,7 cm. Keltezés: XV. sz. második fele, XVI. sz. első fele. DMI, fotó AI

140

340. Kályhacsempe 2002, a palota közelében. Téglalap alakú, befogóráma nélküli kályhacsempe töredékei, közepes finomságú, részleges oxidációs égetésű kerámiából, melyet faszerszámmal préseltek a dúcba. Előlapján angóbra felvitt rossz minőségű, világoszöld máz, majdnem teljesen leválva. Díszítése: rácshálóba helyezett különféle formájú és méretű háromszögek. A töredék méretei: 14x10,1x0,8–1,4 cm. Keltezés: XV. sz. második fele, XVI. sz. első fele. DMI, fotó AI 341. Oromcsempe 2008, a püspöki palota belsejében. Háromszög formájú kályhacsempe. Közepes minőségű agyag, teljes, oxidációs égetés, sötét téglavörös. Angóbra felvitt vékony, sötétebb árnyalatokat is mutató világoszöld máz. Az agyagot faszerszámmal préselték a dúcba. Díszítés: geometrikus, bordák alkotta rácsháló. 7x7,6 cm, vstg. 0,5 cm. XVI. sz. DMI, fotó AM 342. Kályhacsempe 2008, a püspöki palota belsejében. Ismeretlen formájú kályhacsempe. Durva agyag, részleges oxidációs égetés, sötét téglavörös. Az agyagot szövet segítségével préselték a dúcba. Enyhe égési nyomok. A rossz minőségű zöld mázborítása teljesen eltűnt. Töredék. Díszítés: geometrikus, bordák alkotta rácsháló. 11,5x6,5 cm, vstg. 1 cm. XVI. sz. DMI, fotó AM 343. A kályha tetejét alkotó elem 2008, a püspöki palota belsejében. Háromszög formájú kályhacsempe. Közepesre soványított agyag, teljes oxidációs égetés, sötét tégla-vörös. Erőteljes másodlagos égési nyomok. Mustársárga, zöld, fehér máz.

Töredék. Díszítés: növényi-geometrikus dísze között elhelyezett feliratból egy 4-es látható. Egységes kompozíciójú, egyik csempéről a másikra terjedő motívumrendszer (terülőmustra). XV–XVI. sz. DMI, fotó AM 344. A kályha tetejét alkotó elem 2008, a püspöki palota belsejében. Háromszög formájú kályhacsempe. Érdesre soványított agyag, részleges oxidációs égetés, sötét tégla-vörös. Égési nyomok. Zöld, fehér, kék máz. Töredék. Díszítés: növényi-geometrikus. 7,5x3,5 cm, vstg. 0,5 cm. XV–XVI. sz. DMI, fotó AM 345. Kályhacsempe 2008, a püspöki palota belsejében. Rövid befogórámás kályhacsempe. Közepes minőségű agyag, teljes oxidációs égetés, sötét téglavörös. Felületi, másodlagos égési nyomok. Zöld máz alapon fehér és kék formák. A zöld máz ezüstösre és aranyosra irizálódott, részben levált. Töredék. Díszítés: feltehetően vallásos témájú ábrázolás, a felső részén elhelyezett feliratából O és T betűk olvashatók. A formákból egy szárny részlete látható – feltehetően Szent Mihály-ábrázolás része. 9,5x9 cm, vstg. 0,5 cm. XV–XVI. sz. DMI, fotó AM 346. Kályhacsempe 2008, a püspöki palota belsejében. Rövid befogórámás kályhacsempe. Jó minőségű agyag, teljes oxidációs égetés; az agyagot szövet segítségével préselték a dúcba. Másodlagos égési nyomok. Zöld mázzal borított alapon fehér formák. A zöld máz ezüstösre irizálódott, részben levált. Töredékek. Díszítés: egy alak növényi ornamnetika alkotta keretben. 20x11x0,7 cm.

141

XV–XVI. sz. DMI, fotó AM 347. Oromcsempe 2008, a püspöki palota belsejében. Téglalap formájú kályhacsempe, felső részén négyzetes, részben áttört párták mentén metszve. Közepes minőségű agyag, teljes oxidációs égetés, sötét téglavörös. Részben megmaradt többszínű máz: zöld, fehér, kék. Töredékek, rekonstruált darab. H. 14 cm, m. 13 cm, vstg. 0,5 cm. XV–XVI. sz. DMI, fotó GD 348. Kályhacsempe 2008, a püspöki palota belsejében. Durva agyag, részleges oxidációs égetés, téglavörös, faszerszámmal préselték a dúcba. Enyhe másodlagos égési nyomok. Barnássárga, sötétzöld, fehér és kék máz. Töredékek. Díszítés: A fiait etető pelikán. A pelikán fejének és testének részleteit tartalmazó töredékek. 8x5 cm; 5x3,5, vstg. 0,7 cm; XV–XVI. sz. DMI, fotó AI 349. Oromcsempe 2008, a püspöki palota belsejében. Kályhacsempe, alsó részén egy kis talppal. Közepes minőségű agyag, teljes, oxidációs égetés, téglavörös, faszerszámmal préselték a dúcba. Enyhe másodlagos égési nyomok. Barnássárga, zöld, fehér máz, melyet utólag vastag mészréteggel borítottak. Rossz állapotban fennmaradt mázrétegek. Töredék. Díszítés: növényi. 9,5x5,5, vstg. 0,5 cm; befogóráma m. 3,5 cm. XV–XVI. sz. DMI, fotó AM 350. Kályhacsempe 2002, a palota közelében.

Szabálytalanul mélyülő mezőjű kályhacsempe töredékei csillámpalás finom agyagú, teljes égetésű kerámiából, melyet kézzel és faszerszámmal préseltek a dúcba, egyenlőtlen hátlapot formázva. Előlapján az angóbra felvitt zöld máz, részben ezüstösre irizálódott, levált és egyes töredékeken opálosodott, hátlapján koromnyomok. Díszítés: jobb kezével kardot emelő férfi (?) alakjának töredéke. Az ábrázolást keretelő növényi ornamentika felső részén kis rozettasorral zárul, két szélén indadíszes pálcatagok szegélyezik. A töredék méretei: 9x10,2x0,8 cm; 11x5x0,9; levált befogóráma 2,5x0,6 cm. Keltezés: XV. sz. második fele, XVI. sz. eleje. DMI, fotó AI 351. Kályhacsempe 2002, a palota közelében. Áttört kályhacsempe töredéke közepes finomságú, teljes égetésű, csillámpalás kerámiából, melyet kézzel préseltek a dúcba. Előlapján angóbra felvitt sötétzöld máz, részben leválva. Díszítés: páncélos lovag. 8,5x5,3x1,1–1,7 cm. Keltezés: XV–XVI. sz. DMI, fotó AI 352. Kályhacsempe 2002, a palota közelében. Befogóráma nélküli kályhacsempe, feltételezhetően egy medalionos csempe töredéke. Finom anyagú, felületi égetésű kerámiából készült, faszerszámmal préselték a dúcba. Az előlapján látható mésznyomok a kályha újjáépítéséről, javításáról tanúskodnak. A hátlapon egy vékony mázréteg is megfigyelhető. Díszítés: rozetta. Méretek: 7,8x5,7x0,6 cm Keltezés: XV. sz. első fele, XVI. DMI 353. Sarokcsempe 2001, a palota közelében.

142

Két kályhacsempe hegyes szögben történő összeillesztésével létrehozott sarokelem, finom agyagú, részlegesen átégett kerámiából, melyeket kézzel préseltek a dúcba. Előlapján angóbra felvitt zöld máz hátlapján koromnyomok. Díszítés: kis rozettás pecsétdíszek. Keltezés: XV–XVI. sz. DMI, fotó AI 354. Kályhacsempe 2002, a palota közelében. Téglalap alakú, rövid befogórámás kályhacsempe csillámpalás finom agyagú, teljes égetésű kerámiából, melyet kézzel és faszerszámmal préseltek a dúcba. Előlapján az angóbra felvitt zöld máz néhány töredéken jó megmaradt, másokon teljesen ezüstösre irizálódott, a hátlapon koromnyomok láthatók. Díszítés: gótikus árkádba helyezett páncélos lovas. A ló hasa alatt két emberfej, egyik turbános, a másik fezes. A szamárhátíves árkádot kívül-belül gazdag növénydísz kíséri. A külső indahajlatokban további két turbános fej látható. Vstg. 26–27 cm. Keltezése: 1500 körül. DMI, fotó CS 355. A kályha tetejéről (lezárásából) származó kályhacsempe 2002, a palota közelében. Háromszög alakú, befogóráma nélküli kályhacsempe, közepes finomságú, csillámpalás agyagú, teljes égetésű kerámiából, melyet faszerszámmal préseltek a dúcba. Az angóbos előlapjára felvitt zöld máz, teljesen irizálódott, hátlapján változó intenzitású használati nyomokkal. Díszítése: indadíszek. Mérhető legnagyobb sz. 18,5 cm; m. 11,21 cm, vstg: 0,8–1,2 cm; a háromszög száraiból kikövetkeztethető m. nagyobb mint 50 cm. Keltezése: XVI. sz. első fele. DMI, fotó AI

356. Kályhacsempe 2002, a palota közelében. Dongás hátú kályhacsempe töredékei finom agyagú, teljes égetésű kerámiából, melyet faszerszámmal préseltek a dúcba. Korongolt befogóját kettészelt hengerből készítették. Előlapján angóbra felvitt zöld, barnássárga és fehér máz; összemosódott színek, jó állapotban fennmaradt máz. Díszítése: gazdag növényi ornamentika késő gótikus keretben, széles peremű kalapot viselő, balra tartó lovag, statikus helyzetben ábrázolt lovon. A darab rossz plasztikája miatt nehezen olvasható részletek az analógiák alapján rekonstruálhatók. A hasonló emlékeken rövid köpenyt viselő lovag látható, vállán számszeríjj. Keltezése: 1500 körül. DMI, fotó AI 357. Kályhacsempe 2002, a palota közelében. Téglalap alakú, befogóráma nélküli kályhacsempe közepes finomságú, csillámpalás, teljes égetésű kerámiából, melyet faszerszámmal préseltek a dúcba. Előlapján az angóbra felvitt zöld máz, majdnem teljesen leválva. Díszítés: indadíszek. A töredék méretei: 10,3x6,7x0,5–0,8 cm. Keltezés: XVI. sz. első fele. DMI, fotó AI 358. Kályhacsempe 2001, a palota közelében. Befogóráma nélküli kályhacsempe töredéke. Sok homokkal soványított, közepes minőségű agyag, rétegeiben kiszárítva, részleges égetés, szövet segítségével préselték a dúcba. Másodlagos égési nyomok. Angóbra felvitt, jó minőségű zöld máz, különböző vastagsága miatt több árnyalatban a sárgászöldtől a sötétzöldig, feketéig. Díszítés: félköríves árkádba szerkesztett, egymást metsző ívek alkotta geometrikus minta részlete. A töredék méretei: 15,513,5x1,2 cm. XVI. sz.

143

DMI, fotó AI 359. Kályhacsempe 2001, a palota közelében. Téglalap alakú kályhacsempe töredéke durva agyagú, csillámpalás, felületében égetett kerámiából, melyet faszerszámmal préseltek a dúcba. Előlapján az angóbra felvitt zöld máz, részben ezüstösre irizálódott, hátlapján koromnyomok. Díszítés: madárszárny; Herkulest és Zeusz sasját megjelenítő ábrázolás részlete (analógiák alapján meghatározva). A töredék méretei: 11,5x9x0,4–0,8 cm. Keltezés: XVI. sz. első fele. DMI, fotó AI 360. Oromcsempe 2001, a palota közelében. Háromszög pártasorral lezárt, áttört kályhacsempe töredékei finom agyagú, csillámpalás, teljes égetésű kerámiából, melyet faszerszámmal préseltek a dúcba. Előlapján az angóbra felvitt, különböző vastagságú zöld mázréteg aránylag jó állapotban; más változatait angóbra felvitt barnássárga máz borítja. Díszítés: felső részén geometrikus motívumok, alsó mezőjében stilizált madárábrázolások. A rekonstuált példány méretei: sz. 13,1 cm, m. 23,5 cm. Keltezése: XVI. sz. első fele. DMI, fotó CS 361. Párkánycsempe 2000-2002. Kis befogórámával ellátott párkányelem töredéke, durva agyagú, felületében égetett kerámiából, melyet szövettel vagy faszerszámmal préseltek a dúcba. Előlapjának zöld mázborítása ezüstösre irizálódott. Mázatlan formában is használták. Hátlapján vastag koromnyomok. Díszítés: Felső mezőjét mély, vízszintes kannelúrák, alsó részét

baluszterek tagolják. A rekonsturált példány befogórámája: 2,5x1 cm. Keltezés: XVI. sz. első fele. DMI, fotó GD 362. Kályhacsempe 2008, a püspöki palota belsejében. Kis befogórámával ellátott kályhacsempe. Jó minőségű agyag, teljes oxidációs égetés, sötét téglavörös, faszerszámmal préselték a dúcba. Enyhe másodlagos égési nyomok. Előlapját vörös földfestés borítja. Díszítés: geometrikus. 19x12 cm, vstg. 0,5 cm. befogóráma m. 3,5 cm. XVI. sz. DMI, fotó AI 363. Kályhacsempe 2008, a püspöki palota belsejében. Befogóráma nélküli kályhacsempe. Jó minőségű agyag, teljes oxidációs égetés, sötét téglavörös, szövet segítségével préselték a dúcba. Hátlapján enyhe használati nyomok. Előlapján jó minőségű, fényes zöld máz, jól megmaradt. Egy következő használati fázisában vastag mészréteggel borították. Díszítés: növényi-geometrikus. A töredék méretei: 11,5x9 cm, vstg. 0,5 cm. XVI. sz. DMI, fotó AI 364. Kályhacsempe 2008, a püspöki palota belsejében. Kis befogórámás, téglalap alakú kályhacsempe. Sok csillámpalával közepesre soványított agyag, részleges, oxidációs égetés, sárgás téglavörös. Az agyagot faszerszámmal préselték a dúcba. Előlapján csillámpala. Töredék. Díszítés: korsóból kihajló virágok. A töredék méretei: 10,5x4,5 cm, vstg. 0,5 cm. XVI. sz. DMI, fotó AI

144

365. Kályhacsempe 2008, a püspöki palota belsejében. Kis befogórámával ellátott kályhacsempe. Jó minőségű agyag, teljes, oxidációs égetés, sárgás téglavörös, faszerszámmal préselték a dúcba. Részleges másodlagos égési nyomok. Előlapját vastag sárgásfehér angóbréteg borítja. Töredékek. Díszítés: virágos növényi díszét geometrikus keret szegélyezi. 15x10 cm, vstg. 0,4 cm.; befogóráma m. 4,5 cm. XVI. sz. DMI, fotó AI 366. Kályhacsempe 2008, a püspöki palota belsejében. Kályhacsempe töredéke. Közepes minőségű agyag, teljes oxidációs égetés, erőteljes másodlagos égési nyomok. Ezüstösre irizálódott zöld máz. Díszítés: növényi. 6,5x5 cm, vstg. 0,5 cm. XVI. sz. DMI, fotó AI 367. Kályhacsempe 2001, a palota közelében. Központi medalionos kályhacsempe jó és közepes finomságú, csillámpalás, felületi kiégetésű kerámiából, melyet szövettel préseltek a dúcba. Előlapját többféle máz borítja: jó minőségű, márványos zöld máz az egész felületen; jó minőségű sötétzöld máz; angóbra felvitt, vastag zöld mázréteg, helyenként ezüstösre irizálódva; az előlapon barna máz, a központi rész körül sárga, a medalion zöld mezőjében barna színű háromszögek; egyenetlenül felhordott, fényes, zöld máz; barnássárga máz. Mindegyik töredék hátlapján koromnyomok. Díszítés: a sarkakban apró gömbök, háromszögekkel szegélyezve, a központi medalionban helyenként geometrikus formájú festés. H. 20 cm. Keltezés: XVI. sz. DMI, fotó AI

368. Kályhacsempe mélyített, kerek formájú központi része 2004, a palota közelében. Jó vagy közepes minőségű, csillámpalával soványított agyag, teljes égetés; szövet és faszerszám (a széleken) segítségével préselték a dúcba. Zöld, sárgásbarna és fehér máz. A hátlapon koromnyom. Díszítés: növényi-geometrikus díszű csempe központi részének mélyített, kör alakú mezőjében festett háromszögek. 10x9x0,5 cm. XVI. sz. DMI, fotó AI 369. Kályhaszem 2002, a palota közelében. Négyzetes nyílású kályhaszem. Durva agyag, felületi égetés, korongolt. Külsején enyhe másodlagos égési nyomok. A korongon előállított kályhaszem négyzetes nyílását keret segítségével formázták. A korongról való leemeléskor kézzel virágformára alakították, kívülről befelé nyomkodva. Díszítés: fonatdísz formájában kialakított plasztikus borda. XVI. sz. DMI, fotó AI 370. Kályhaszem 2008, a püspöki palota belsejében. Fakerettel négyzetesre formált szélű, korongon készült kályhaszem. Közepes minőségű agyag, részleges oxidációs égetés, sötét téglavörös. A kályha falában elhelyezett elem hátsó része közvetlenül érintkezett a tűztérrel. Hátsó részén vastag koromnyomok. Töredékek. Díszítés: belsejében vésett geometrikus formák. 12,5x11 cm, vstg. 0,5 cm. XV–XVII. sz. DMI, fotó AI 371. Kályhaszem 2008, a püspöki palota belsejében.

145

Fakerettel négyzetesre formált szélű, korongon készült kályhaszem. Közepes minőségű agyag, részleges oxidációs égetés, sötét téglavörös. Másodlagos égési nyomok. Töredékek. Díszítés: Éles, kiugró borda jelzi azt a részt ahonnan erőteljesen szétnyílik a perem. Ennek négyzetes formáját keret segítségével formázták. Feltételezett hossza: 23 cm, fátm. 7 cm, vstg. 0,6 cm. XV–XVII. sz. DMI, fotó AI 372. Kályhacsempe 2008, a püspöki palota belsejében. Rövid befogórámás, fülke formájú csempéhez hasonlító téglalap alakú kályhacsempe. Jó minőségű agyag, teljes, oxidációs égetés, sötét téglavörös. Fényes zöld máz, részben leválva. 7,5x5 cm, vstg. 0,5 cm, befogóráma m. 3 cm. XVI–XVII. sz. DMI, fotó AM 373.Oromcsempe 2008, a püspöki palota belsejéből. Félköríves formában metszett kályhacsempe, alsó részén kis talppal. Közepes minőségű agyag, teljes, oxidációs égetés, sárgás téglavörös. Az agyagot szövet segítségével préselték a dúcba. Vékony rétegű, zöld máz, részben leválva. Töredék. Díszítés: növényi, palmettadísz. 13x12,5 cm, vstg. 0,8 cm. XVI–XVII. sz. DMI, fotó AM 374.Oromcsempe 2008, a püspöki palota belsejében. Befogóráma nélküli, téglalap alakú kályhacsempe, metszett szélű felső része áttörve. Jó minőségű agyag, teljes, oxidációs égetés, sötét téglavörös. Az agyagot faszerszám segítségével préselték a dúcba. Fényes zöld máz, nagyrészt leválva. Töredék. 10,5x4,5 cm, vstg. 1 cm.

XV–XVII. sz. DMI, fotó AM 375. Kályhacsempe 2008, a püspöki palota belsejében. Kis befogórámával ellátott kályhacsempe. Közepes minőségű agyag, teljes oxidációs égetés, sárgás téglavörös. Az agyagot faszerszámmal préselték a dúcba. Előlapját csillámpala borítja. Erőteljes másodlagos égési nyomok. Töredék. Díszítés: geometrikus. 12x5,5x0,5 cm; befogóráma m. 4,5 cm. XVI–XVII. sz. DMI, fotó AM 376. Kályhacsempe 2008, a püspöki palota belsejében. Kis befogórámával ellátott kályhacsempe. Közepes minőségű agyag, teljes oxidációs égetés, vöröses sötét téglavörös. Erőteljes másodlagos égési nyomok. Fényes zöld máz, jól megmaradt. Díszítés: növényi-geometrikus. Méretek:10,5x10,5 cm, vstg. 0,5 cm.; befogóráma m. 7,5 cm. XVI-XVII. sz. DMI, fotó AM 377. Kályhacsempe 2004, a palota közelében. Kis befogórámával ellátott kályhacsempe. Közepes minőségű agyag, oxidációs égetésű, sötét téglavörös. Enyhe másodlagos égési nyomok. Előlapján zöld máz, részben leválva, részben mészréteggel borítva. Díszítés: növényi. Méretek: 13x7 cm; vstg. 0,6 cm; befogóráma m. 3,5 cm. XVI-XVII. sz. DMI, fotó AI 378. Kályhacsempe 2004, a palota közelében.

146

Befogóráma nélküli, téglalap alakú kályhacsempe. Jó minőségű agyag, teljes, oxidációs égetés, sárgás téglavörös. Erőteljes másodlagos égési nyomok. Részben megmaradt zöld máz. Díszítés: geometrikus. M. 23 cm, sz. 16,5 cm, vstg. 0,6 cm. XVI-XVII. sz. DMI, fotó AI 379. Kályhacsempe 2008, a püspöki palota belsejében. Rövid befogórámás kályhacsempe. Közepes minőségű agyag, részleges, oxidációs égetés, sárgás téglavörös. Felületi, másodlagos égési nyomok. Zöld máz alapon fehér és kék formák. Egy későbbi használati periódusban az előlapot piros festékkel vonták be. A rossz minőségű zöld máz nagyrészt levált. Töredék. Díszítés: növényi. Női maszkot ábrázoló, négyzetes kályhacsempe töredéke. Méretek: 9,5x7,5 cm, vstg. 2,5 cm. XVII. sz. DMI, fotó AI 380. Kályhacsempe 2002, a palota közelében. Kályhacsempe töredéke. Közepes minőségű agyag, teljes égetés, kézzel és faszerszámmal préselték a dúcba. Enyhe használati nyomok. Angóbra felvitt zöld (az alap, a szélső tornyok) és barnás máz (a központi tornyok). Díszítés: vár. Méretek: 8,2x4,8x0,6 cm. XVII. sz. DMI, fotó AI 381. Csempelap végtelen mustrás 2000-2008 Négyzetes csempelap rövid befogórámával. Változó szemcséjű agyag, általában jól tömörített és homogén, faszerszámmal vagy szövettel préselték a dúcba. Oxidáns égetés, téglavörös, a vörösök és sárgák különböző árnyalataival. A külső felületet többféleképpen kezelték:

csillámporozták (csillámporral beszórták), angóbozták (egy vékony fehér, esetleg sárgás angóbot hordtak fel rá), vagy mázazták (általában zöld mázzal, ritkábban sárgásbarnával). Különlegesen szép, színesmázas darabokat–általában fehér alapon – készítettek az alvinci habánok. Szerényebb környezetbe készült daraboknál az egyszerű fazekasagyagot nem fedték. Díszítés: domború, geometrikus formák rácsozata, melyben növényi elemek jelennek meg, utalásokkal az életfára. A középső mezőkben általában stilizált elemek vannak, a növényi és geometrikus ábrázolások határvonalán. Ezeket végtelen mustrás díszeknek nevezzük, tekintve, hogy azonos elemek ismétlődéséből tevődnek össze. Jellemző ugyanakkor, hogy a díszítőelemek átfutnak a szomszédos csempékre, és ezzel a kályhának egységes megjelenést kölcsönöznek. A lapok átlagos mérete 20 cm, a befogóráma 4–7 cm, vstg. 0,7–1,2 cm. XVII. sz. DMI, fotó AI, AM 382. Kályhacsempe 2002, a palota közelében. Kályhacsempe széltöredéke finom agyagú, csillámpalás, teljes égetésű kérámiából, melyet kézzel, szövettel és faszerszámmal préseltek a dúcba. Előlapjának fehér mázas alapján világoskék formák, hátlapján koromnyomok. Díszítés: növényi dísze valószínűleg terülőmustra részlete. XVII. sz. DMI, fotó AI 383. Oromcsempe 2002, a palota közelében. Metszett szélű oromcsempe alsó részén talpszerű befogórámával (4,8x0,7 cm). Alsó mezője tömör, felső részét növényi ornamentika mentén íves záródásúra metszették. Közepes finomságú agyagból készült, teljes oxidációs égetéssel; kézzel és faszerszámmal préselték a dúcba. Előlapján az angóbra felvitt zöld máz, majdnem

147

teljesen ezüstösre irizálódva. Díszítés: növényi, háromszirmú rozettákkal váltakozó volutás indadíszek. A tükörbe írt feliratából a D és F betűk láthatók. Méretek: 4,8x0,7 cm; 6,9x21,3x0,7 cm. XVII. sz. DMI, fotó AI 384. Kályhacsempe 2004, a palota közelében. Mély befogórámával ellátott, téglalap alakú kályhacsempe. Az előlapot dúccal, a befogórámát fakeret segítségével, korongon készítették; a két részt száradás előtt illesztették össze. Közepes minőségű agyag, részleges, oxidációs égetés, sárgás téglavörös. Hátlapján erőteljes másodlagos égési nyomok. Fehér, zöld, sárga, kék máz. Töredékek, rekonstruált darab. Díszítés: geometrikus, központi eleme egyik kályhacsempéről a másikra terjedt. Sz. 14 cm, fh. 11 cm, vstg. 0,5 cm; befogóráma sz. 12, v. 0,8 cm. XVII. sz. DMI, fotó CS 385. Kályhacsempe 2004, a palota közelében. Csempelap, valószínűleg koronázópárkány alkotóeleme. Közepes minőségű agyag, teljes oxidációs égetés, sárgás téglavörös. Az agyagot faszerszámmal préselték a dúcba. Sárga és fehér máz zöld alapon. Töredékek. Díszítés: növényi és virág. Méretek: 7x5,5x1,2 cm; 6,5x4,5x0,5 cm. XVII. sz. DMI, fotó AI 386. Kályhacsempe 2008, a püspöki palota belsejében. Rövid befogórámás kályhacsempe, közepes minőségű agyag, részleges, oxidációs égetés; faszerszám segítségével préselték a dúcba. Másodlagos égési nyomok. Fehér mázas alapon kék és sárga mázzal kiemelt formák. Díszítés:

terülőmustrás, részben plasztikus, részben festett. Méretek: 9x8 cm, vstg. 0,7 cm. XVII. sz. DMI, fotó AI 387. Kályhacsmpe 2000-2008 Kis befogórámával ellátott kályhacsempék. Változó, de főleg közepes és jó minőségű agyag, oxidációs égetés, a téglavörös árnyalatai. A darabok közvetlenül érintkeztek a tűztérrel, ezért hátlapjukon többé-kevésbé összefüggő koromnyomokat őriznek. Az előlapon többszínű mázak, általában zöld vagy kék árnyalatú fehér alapon, melyeken már az égetés alatt hajszálrepedések keletkeztek. A formákat kék, fehér, zöld és sárga színekkel emelték ki. Az egykori szép, fényes mázak csak ritkán maradtak meg jó minőségben. Ezek konzerválódási állapota az előállító műhelyek technikai adottságaitól is függ, ugyanakkor számít, hogy milyen körülmények között voltak feltárásukig. A luxuscikknek számító emlékeket főleg a magasabb igényű belsőkhöz köthetjük. Töredékek. Díszítés: különböző kombinációjú virágos növényi díszek. Méretek: 4,5x7 cm, 4x6 cm, 8,5x12,5 cm, 14,5x4 cm, vstg. 0,4–1 cm. XVII. sz. DMI, fotó AI 388. Kályhacsempe 2000–2008, a püspöki palota közelében. Kis befogórámával ellátott kályhacsempék. Változó, de főleg közepes és rossz minőségű agyag, részleges, oxidációs égetés. Másodlagos égési nyomok. Előlapján fehér máz (általában kékes árnyalatban), a formákat sötétkék színnel rajzolták. Díszítés: növényi, gyakran terülő mustrás kompozíciókban. Ritkán geometrikus Általában domború formák, ritkán festett díszek is. Gyakori a díszítés nélküli darab. XVII. sz.

148

DMI, fotó AI 389. Kályhacsempe 2000–2008, a püspöki palota közelében. Kis befogórámával ellátott kályhacsempék. Változó, de főleg közepes minőségű agyag, részleges, oxidációs égetés. Másodlagos égési nyomok. Az előlapon angóbra felvitt zöld alapmáz, a formákat zöldes árnyalatú fehér mázzal emelték ki. Díszítés: növényi, gyakran terülő mustrás kompozíciók. Gyakori a díszítés nélküli darab. XVII. sz. DMI, fotó AI 390. Kályhacsempe 2004, a palota közelében. Rövid befogórámával ellátott csempelap. Közepes minőségű agyag, teljes oxidációs égetés, sárgás téglavörös. Másodlagos égésnyomok. Márványozásos, barna és sárga máz. Töredékes darab, restaurálva, kiegészítve. Díszítés: mázzal formázott geometrikus. Méretek: 19,5x20 cm, vstg. 0,7 cm. befogóráma: m. 5,5 cm. XVII. sz. DMI, fotó GD 391. Sarokcsempe 2002, a palota közelében. Háromszög lezárású sarokelem töredéke közepes finomságú, teljes égetésű kerámiából, melyet faszerszámmal préseltek a dúcba. Előlapjának zöldesfehér mázas alapján sárga és kék formák. Hátlapján koromnyomok. Díszítés: növényi-geometrikus. Méretek: 14x12x0,7-1,2 cm. Keltezés: XVII. sz. DMI, fotó AI 392. Oromcsempe 2002, a palota közelében.

Metszett szélű oromcsempe töredéke sok homokkal soványított, közepes finomságú, teljes égetésű kerámiából, melyet fával préseltek a fadúcba (ennek nyomai láthatók az előlapon). Az előlap kékesfehér árnyalatú világos alapmázán a formákat kékre, sárgára és zöldre festették. A jó állapotban megmaradt, kiváló minőségű, szép fényű mázak felületén az égetés során apró hajszálrepedések keletkeztek. A hátlapon az agyagra felvitt fehér máz látható. Díszítés: növényi. Méretek: 6,6x4x1,5 cm. Keltezés: XVII. sz. DMI, fotó AI 393. Koronázópárkány alkotóeleme 2004, a palota közelében. Címerpajzs alakú csempelap. Közepes minőségű agyag, teljes oxidációs égetés, sárgás téglavörös. Az agyagot faszerszámmal préselték a dúcba. A hattyúkat külön formázták meg, és a száradás előtt illesztették a lapra. Vékonyan felhordott színes máz (fehér, zöld, sárga, fekete) barna alapon. Két teljes darab restaurálva. Díszítés: Bethlen Gábor fejedelem címere, két, a nyakuknál egyazon nyíllal átlőtt hattyú. Méretek: sz. 22 cm. m. 23 cm, vstg. 1,5 cm. XVII. sz. DMI, fotó GD 394. Oromcsempe 2003, a palota közelében. Óvális formájú, metszett szélű kályhacsempe. Közepes minőségű agyag, teljes oxidációs égetés, sötét téglavörös. Faszerszámmal préselték a dúcba. Részben megmaradt sárga, fehér és zöld máz. Töredékek. Díszítés: enyhén domború, növényi dísz. Méretek: 8x7,5 cm, vstg. 1,5 cm. XVII. sz. DMI, fotó AI 395. Oromcsempe 2003, a palota közelében.

149

Óvális formájú, metszett szélű kályhacsempe. Közepes minőségű agyag, teljes oxidációs égetés, sötét téglavörös. Faszerszámmal préselték a dúcba. Részben megmaradt sárga, fehér és zöld máz. Töredékek. Díszítés: növényi. Méretek: 7,5x7,5 cm, vstg. 1 cm. XVII. sz. DMI, fotó AM 396. Oromcsempe 2002, a palota közelében. Befogórámás oromcsempe töredéke finom agyagú, teljes égetésű kerámiából, melyet faszerszám segítségével préseltek a dúcba. Előlapjának fehér mázas alapján (apró hajszál-repedések), a formákat világoskék mázzal festették ki. Díszítés: növényi. Méretek: m. 10,3 cm; sz. 22 cm; vstg. 0,7–1 cm; befogóráma 4,9x0,8 cm. XVII. sz. DMI, fotó GD 397. A kályha lábazati eleme 2000-2008 Kályha lábazati eleme, rögzítésére szolgáló, változó mélységű befogórámával. Közepes minőségű agyag, oxidációs égetés, a téglavörös árnyalatai. Másodlagos égési nyomok. Előlapját a habán emlékekre jellemző mázak borítják, fehér, kék és zöld, ritkábban barnássárga színekben. Díszítés: növényi, kékkel festve (1, 2), geometrikus, sárgával és barnával festve (3). Gyakori a díszítés nélküli darab (4,5). Méretek: 5x3,5 cm (1, 2); 2,5x6,5 cm (3); 7x9 cm (4); 4,5x3,5 cm (5); vstg. 0,7 cm. XVI–XVII. sz. DMI, fotó AI, AM 398. A kályha lábazati eleme 2000-2008 Kályha lábazati eleme, rögzítésére szolgáló, változó mélységű befogórámával. Durva agyag, oxidációs égetés, a téglavörös árnyalatai. A darabok közvetlenül érintkeztek a

tűztérrel, ezért hátlapjukon legtöbb esetben összefüggő koromrétegek láthatók. Előlapját zöld vagy barnássárga máz borítja, de mázatlan formában is előfordul. Díszítés: profilozott párkányt formázó pálcatagok és horony. Általában nincs más díszük. Méretek: 13,5x11,5 cm, vstg. 0,5/1 cm; befogóráma max. m. 6,5 cm. XVI–XVIII. sz. DMI, fotó AI, AM 399. A kályha sarokeleme 2008, a püspöki palota belsejében. Háromszögű lezárású sarokelem. Jó minőségű agyag, részleges, oxidációs égetés, sárgás téglavörös. Díszítés: geometrikus. Méretek: 7,5x6 cm, vstg. 0,7 cm. XVI–XVIII. sz. DMI, fotó AM 400. Oromcsempe 2004, a palota közelében. Alsó részén téglalap alakú, felső felén szív formában metszett kályhacsempe. Hátlapjához keskeny talpat illesztettek, ennek segítségével rögzítették a kályhatestbe. Jó minőségű agyag, teljes oxidációs égetés, sárgás téglavörös. Faszerszámmal préselték a dúcba. Részben megmaradt zöld máz. Restaurálás alkalmával kiegészített. Díszítés: tulipánok és liliomok alkotta növényi dísz. Méretek: m. 15,5 cm, vstg. 0,8 cm, befogóráma m. 2x1 cm. XVII–XVIII. sz. DMI, fotó GD 401. Sarokcsempe 2004, a palota közelében. Két csempelapból, 90 fokos szögben összeillesztett darab, hátlapján befogóráma. Finom agyag, teljes, oxidációs égetés, sötét téglavörös. Gyenge minőségű, részben levált zöld máz. Díszítés: növényi, szimmetrikus elhelyezésben. Az összeillesztési élt egy baluszter képezi. Méretek: 8,5 cm, m. 7,3 cm, befogóráma m. 7,3x1 cm.

150

XVII–XVIII. sz. DMI, fotó GD 402. Habán kályha A kályha alkotóelemei: befogórámákkal ellátott mezőelemek és sarokelemek, kétféle pártázati ele illetve párkánydarabok. Anyaguk finom, dúcba préselt agyag. Díszítés: A csempék felületét tengelyszimmetrikusan elhelyezett stilizált növényi motívumok díszítik. A sarokcsempéken a motívum fele szerepel, míg az élszedés felületét két levélköteg által közrefogott rozetta tölti ki. Ezek sarkait 45 fokos szögben szelték le. A nagyobb méretű, lapos, álló pártaelemek hagyma alakúak, és egy vázába helyezett stilizált virágcsokor díszíti őket, míg a kisebb, a párkány előtt lelógó pártaelemek karéjos levélkötegekből állnak, melyek egy folytonos frízt alkotnak. A párkánydarabokat hengertagokból és homorlatokból álló klasszikus tagozat profilálja, egy részükre levélkötegeket és aszstragalosz-sort festettek.

A csempéket fehéres-halványkékes, kobaltoxidos ónmáz borítja, a reliefdíszítéseket és a kereteket több kobaltoxidot tartalmazó türkizkék máz fedi. Az egyik párkánydarabon a mester C.R. monogramja olvasható. A csempelapok mérete 32x43 cm, a nagyobb pártaelemek 19 cm magasak, szélességük 23 cm; a lelógó pártaelemek 22 cm hosszúak és 10 cm magasak; a párkánydarabok 20,5 cm, illetve 21,5 cm hosszúak és 11 cm magasak.

A nagyszámú csempetöredék lehetővé tette a kályha teljes rekonstrukciójának elvégzését. Ez a késő reneszánsz kályhák klasszikus felépítését követhette: lábazati párkányból, hasábos tüzelőtérből, felső párkányból, kettős pártázatsorból állt. Készítőjüket az alvinci habánok közt kereshetjük. A párkány-, illetve mezőelemek szélességi arányaiból ítélve a kályha egyhasábos volt. A csempék az Erdélyben és a Kárpát-medencében ismertek közt a legnagyobb méretűek közé tartoznak. Keltezés: 1666–1687 körül. TE

403. Kerámiából készült díszelem, feltehetően kályháról 2004, a palota közelében. Akantuszlevél formájú darab. Közepesre soványított, homogén, tömör, fehér agyag, teljes, oxidációs égetés során vöröses fehér árnyalatú lett. Mindkét oldalán repedezett, kékes árnyalatú fehér máz. Díszítés: levél formájú darab. Méretek: 11x6x1 cm. XVII–XVIII. sz. DMI, fotó AI 404. Izniki csempelapok 2000-2008 Négyzetes és téglalap alakú csempelapok töredékei; anyaguk krémfehér színű agyag, frittel és kvarccal elegyítve. A darabokat színes mázas (zöld, türkiz, kobaltkék és pecsétviasz vörös) növényi dísz borítja, kontúrjaikat mangánoxidból készült fekete festékkel húzták ki. A lapok felületét jó minőségű, átlátszó ólommáz borítja. Díszítés: fehér vagy halványkék alapszín, indákból, pálmalevelekből, rozettákból, jácintvirágból, tulipánokból, szegfüvekből és stilizált palmettákból, illetve kartusokból és arabeszkekből álló motívumok. A töredékek egy része szegélylapokból, más részük végtelen terülőmustrát formázó, négyzetes lapokból származik, melyek pontszimmetrikusan elhelyezve, négyesével alkotják a díszítés modulját. Töredékeink legfeljebb 4-5 különböző típusú csempe részei voltak. Méretek: a csempelapok átlagos vastagsága 1,3–1,5 cm. A legnagyobb számban szereplő négyzetes lap méretei a grafikai rekonstrukció alapján 25x25 vagy 26x26 cm. A csempék a fejedelmi palota ún. „bokályos házának” falát borították, mely audienciateremként működött a palota északi szárnyának emeletén, a fejedelem és a fejedelemasszony lakosztályának közelében, a kapu környékén. Ezzel a megnevezéssel forrásainkban többször is találkozunk az 1634–1703 közötti időszakban. A lapokat Bethlen Gábor fejedelem rendelte meg 1623-ban,

151

konstantinápolyi követe, Tholdalagi Mihály által és, 1624-ben kerültek a falakra. Azt a tényt, hogy darabjainkat éppen az oszmán kerámiagyártás központjában, Iznikben készítették, ékesen bizonyítja, hogy pontos analógiájuk az Esref Rumi Zade iszlám misztikus hamvait őrző, 1623–1629 közt átépített itteni épületegyüttes romjai közül került elő. TE 405. Habán csempelapok 2000-2008 Négyzetes csempelapok töredékei, anyaguk finom, téglavörösre égetett fazekasagyag. Felületüket kobaltoxidos, fehér vagy halványkék angób borítja, melyre fémoxid alapú zöld, kobaltkék, illetve sárgásbarna festékkel növényi díszítéseket festettek. A kontúrt mangánlila festékkel hangsúlyozták, a csempelapokat átlátszó ólommázzal vonták be. Díszítés: fehér vagy halványkék alapszín, indákból, pálmalevelekből, rozettákból, jácintvirágból, tulipánokból, szegfüvekből és stilizált palmettákból, illetve kartusokból és arabeszkekből álló motívumok. A töredékek mindegyike négyzetes lapokból származik, melyek négyesével, pontszimmetrikusan elhelyezve adnak ki egy végtelen terülőmustrát. Méretek: a csempelapok átlagos vastagsága 1,3–1,5 cm. A négyzetes lap méretei 25x25 cm, illetve 26x26 cm. A csempelapok valószínűleg 1666 után készültek a Bethlen Gábor fejedelem által Alvincre telepített habánok műhelyeiben. Ők az izniki csempéket másolták több-kevesebb hűséggel, azonban mind az alapanyag, mind a díszítés elmarad amazok minőségétől. A lapokat az 1658-as tatár betörés okozta pusztításkor megsérült audienciás ház burkolatának pótlására vagy javítására szánták. TE 406. Palack 2002, a palota közelében.

Zöldesfehér üveg fehér felpattogzásokkal. Hengeres test, rövid nyak, kiszélesedő száj, aszimmetrikus szájnyílás. Felfele domborodó fenék, kúpot alkot az edény belsejében. Egész. Mag. 8,5 cm, szny. 1,8 cm, fátm. 2,7 cm. XV–XVI. sz. AI, fotó GD 407. Illatszeres üvegcse 2002, a palota közelében. Átlátszó fehér üveg színjátszásokkal. Teste hasábos, oldala hatszögűre csiszolt. Díszítés: két csillagocska a közepe tájékán. Mag . 4,4 cm XV–XVI. sz. AI, fotó GD 408. Palack 2004, a palota közelében. Fehér üveg szürkés színjátszásokkal, irizált. Rövid nyaka tölcsér alakú, kifelé húzott peremének széle elvastagított. Töredék. Szny. 2,4 cm, vstg. 3 cm. XV–XVI. sz. DMI, fotó AM 409. Palack 2004, a palota közelében. Erősen irizált, homályos fehér üveg, szürke lerakódásokkal. Díszítőgyűrűvel és füllel elláttott palacknyak. Töredék. Átm. 4,1x1,4, vstg. 0,7 cm. XVI. sz. AI, fotó CS 410. Palack 2002, a palota közelében. Átlátszatlan barna üveg. Vékony nyak, pereme tölcsér alakú. A kettős kónuszos palackot egy gyűrű tagolja, amely az edény belseje felé hurkot formál. A nyak elegánsan íve, viszonylag magas, pereme általában elvastagított, többé-kevésbé kiugró gyűrűt képez a

152

szájtölcsér körül. Hurok formában visszafordított, gyűrűs talpszegéllyel ellátott aljának belseje kúposan megemelkedik. Fala vékony, különböző árnyalatú barna vagy fehér. Fátm. 4,5 cm, szny. 2,4 cm, középen 6,75 cm. XVI. sz. AI, fotó CS 411. Palack 2004, a palota közelében. Homályos barna üveg. Négyszögletű palack legömbölyített szélű és középen feldomborodó fenékkel, rövid nyakkal. Két példány töredékei. A négyszögletű fenék 8x8 cm. XVI. sz. DMI, fotó CS 412. Palack 2004, a palota közelében. Homályos zöldes üveg, fekete színeződés borítja. Négyszögletű palack, rövid nyaka elegánsan ívelt, enyhén domborodik. Pereme hiányzik. Megmarndt m. 13,5 cm, vstg. 0,2 cm (a nyakon). XVI. sz. DMI, fotó CS 413. Kehely 2004, a palota közelében. Jó minőségű, homályos, zöldes színű üveg aranyos színjátszásokkal, helyenként barna lerakódás. A kehely testének és talpának töredékei, applikált díszítéssel. A láb m. 8 cm. XVI. sz. DMI, fotó CS 414. Palack 2004, a palota közelében.

Jó minőségű, homályos, üveg, színe zöldes aranyló színjátszásokkal helyenként barna lerakódás. Kehely testének töredékei, applikált díszítéssel. Megm. mag. 5,5 cm. XVI. sz. DMI, fotó CS 415. Palack 2004, a palota közelében. Barna, homályos üveg. A palack legömbölyített szélű feneke középen feldomborodik. Töredék. Fátm. 5 cm. XVI–XVII. sz. DMI, fotó AM 416. Palack 2004, a palota belsejében. Irizált fekete üveg. Nyaktöredék. Megm. mag. 7 cm. XVI–XVII. sz. DMI, fotó CS 417. Palack 2004, a palota közelében. Fekete matt üveg. Nyaka rövid, kifelé hajlított pereme elvékonyított. Töredék. Átm. 3 cm, vstg. 0,4 cm. XVI–XVII. sz. DMI, fotó CS 418. Palack 2001, a palota közelében. Félig átlátszó, enyhén zöldes üveg. Hengeres nyak, gyűrűszerűen megvastagított perem, kihúzták az edény külseje felé. Töredék. Szny. 3,1 cm. XVI. sz. DMI, fotó CS 419. Palack 2004, a palota közelében.

153

Irizált fehér üveg. Rövid, enyhén ívelt nyakú palack töredéke. Pereme tölcsér alakú, szája egyszerű. Szny. 2,5 cm, vstg. 0,2 cm. XVI–XVII. sz. DMI, fotó CS 419.a. Palack 2004, a palota közelében. Áttetsző fehér üveg, vastag, az irizálás miatt felpattogzott réteggel. Rövid, enyhén ívelt nyakú palack töredéke. Peremén vastag gyűrű. Szny. 3,1 cm. XVI–XVII. sz. DMI, fotó CS 420. Palack 2004, a palota közelében. Kékeszöld áttetsző üveg. Nyaka rövid, kifolyócsőrrel ellátott szája modellált, teste valószínűleg gömbölyded volt. Töredék. Szny. 2,8 cm, megm. m. 4,5 cm. XVI–XVII. sz. DMI, fotó CS 421. Palack 2004, a palota közelében. Zöldes, irizáló üveg. Rövid, tölcsérszerű nyak, aszimmetrikus száj, majdnem ovális. Töredék. Szny. 2,5 cm. XVI–XVII. sz. DMI, fotó CS 422. Palack 2002, a palota közelében. Zöldesfehér üveg. Hengeres test, a hangsúlyos vállak ferdén a nyak felé tartanak. Feldomborodó fenekének szélei legömbölyítettek, és az edény belsejében magas kúpot képez. Felső része hiányzik. Megm. m. 5,5 cm, fátm. 2,5 cm.

XVI–XVII. sz. AI, fotó CS 423. Palack 2002, a palota közelében. Átlátszó fehér üveg, fehéres irizálással. Tölcsér alakú nyak, pereme kihajlik, enyhén elvastagított és legömbölyített. Szája aszimmetrikus. Szny. 4,6 cm, falvastagság 0,4 cm. XVI–XVII. sz. AI, fotó CS 424. Palack 2004, a palota közelében. Irizáló fehér üveg. Népgyszögletes palack kiugró vállal, hosszú nyaka tölcsér alakú; elvékonyított peremét kifelé húzva gallért képeztek ki a szája köré. Töredék. Megm. m. 7,1 cm, szny. 2 cm, vstg. 0,3 cm. XVI–XVII. sz. AM, fotó AM 425. Palack 2004, a palota közelében. Irizáló fehér üveg. Kerek üvegedény, nyaka ívelt, kifelé húzott pereme gallért képez a szája körül. Töredék. Megm. m. 3,2 cm, szny. 1,8 cm, vstg. 0,4 cm. XVI–XVII. sz. DMI, fotó CS 426. Palack 2004, a palota közelében. Irizáló, áttetsző fehér üveg. Rovid nyakú, kihajló peremű palack. Átm. 2,4 cm, megm. m. 3,5 cm. XVI–XVII. sz. DMI, fotó CS 427. Palack 2002, a palota közelében.

154

Átlátszó fehér üveg, fehér irizálással. Hengeres nyak, pereme kihajlik és ellaposított. Szny. 4,3 cm. mag. 6,3 cm. XVI–XVII. sz. AI, fotó CS 428. Palack 2002, a palota közelében. Átlátszó fehér üveg, fehér irizálással. Tölcsér alakú nyak, pereme kihajlik, elvastagított és legömbölyített. Töredék. Megm. mag. 6 cm. XVI–XVII. sz. AI, fotó CS 429. Pohár 2004, a palota közelében. Majdnem homályos, zöldes irizáló üveg, a törésekre vékony fehér réteg rakódott. Tojásdad pohár, rövid nyaka alig kiemelt, pereme kihajlik. Töredék. Megm. m. 5,3 cm, szny. 5 cm, vstg. 0,4 cm. XVI–XVII. sz. DMI, fotó AM 430. Bögre 2004, a palota közelében Irizáló fehér üveg. Rövid nyakú, legömbölyített peremét kifelé húzták, majd visszahajlítatták az edénytest felé. Töredék. Megm. m. 5 cm, szny. 10 cm, vstg. 0,4 cm. XVI–XVII. sz. DMI, fotó CS 431. Poháralj 2001, a palota közelében. Fehér üveg, irizáló; profilált talpra támaszkodó poháralj (?). Töredék. Fátm. 5,9 cm. XVI–XVII. sz. AI, fotó CS

432. Kehely 2002, a palota közelében. Zöldes üveg, kívül fehér lerakodásokkal. Profilált talpon áll, a fenék befelé kúpszerűen kidudorodik. Töredék. Fátm. 5 cm. XVI–XVII. sz. AI, fotó CS 433. Palack 2001, a palota közelében. Zöldes, áttetsző, viszonylag jó minőségű üveg. Az üveg felső feléből származó töredék a nyak apró töredékeivel. Szája erősen kihajlik, szélességét és átmérőit tekintve egyenetlen. Legn. átm. 2,3 cm. XVI (–XVIII.?) sz. AI, fotó CS 434. Üvegedény 2002, a palota közelében. Jó minőségű, viszonylag áttetsző, zöldesfehér üveg. Hasas, magas nyakú, kihajló, peremű edény. Aljának széle kifelé gömbölyödik, közepe kúposan kiemelkodik. Szny. 14,6 cm, fátm. 16,5 cm. XVII-XVIII. sz. AI, fotó GD 435. Palack 2002, a palota közelében. Fehér, átlátszó üveg felpattogzásokkal; csöves nyak, vége felé enyhén keskenyedik. Egyszerű perem. Töredék. Megm. mag. 8 cm, legkisebb átm. 1,5 cm, legn. átm. 1,85 cm. XVII-XVIII. sz. AI, fotó CS 436. Palack 2002, a palota közelében.

155

Zöldesfehér áttetsző üveg. Négyszögletű testű üveg felső részének töredéke, hengeres nyak, enyhén megvastagított perem. Szny. 2 cm. XVII-XVIII. sz. AI, fotó CS 437. Palack 2002, a palota közelében. Zöldesfehér, homályos üveg, erősen irizál. Felfelé domborodó fenék, benne nyomtatott betűk (D, S, O, C?). Töredék. XVII–XVIII. sz. AI, fotó CS 438. Palack 2002, a palota közelében. Fehér, átlátszó üveg felpattogzásokkal. Hengeres test, magas nyak, az elszélesített perem gallért formál a szájnyílás körül. Mag. 4,8 cm, fátm. 2,8 cm, dg. 2,4 cm. XVII–XVIII. sz. AI, fotó GD 439. Palack 2004, a palota közelében. Zöldesfehér üveg. Rövid, hengeres nyak, szélesített perem. Töredék. Szny. 3,2 cm. XVII–XVIII. sz. AI, fotó CS 440. Palack 2002, a palota közelében. Zöldesfehér üveg. Rövid, hengeres nyak, szélesített perem. Töredék. Szny. 2,5 cm. XVII–XVIII. sz. AI, fotó CS 441. Palack 2002, a palota közelében.

Zöldesfehér üveg. Rövid, hengeres nyak, szélesített perem. Töredék. Szny. 2,65 cm. XVII–XVIII. sz. AI, fotó CS 442. Palackalj 2002, a palota közelében. Fehér, irizáló üveg. Fenéktöredék. Fátm. 2,8 cm, fenékvastagság 0,4 cm XVII–XVIII. sz. AI, fotó GD 443. Palack 2002, a palota közelében. Fehér, irizáló üveg. Tölcséres nyakú palack kifelé húzott, szélesített peremmel. Töredék. Szny. 3,2 cm. XVII–XVIII. sz. AI, fotó CS 444. Palack 2002, a palota közelében. Átlátszó, fehér üveg. Magas nyakú, a szája felé keskenyedő palack; a megvastagított perem kis gyűrűt képez a szájnyílás körül. Átm. 3,1 cm. XVII–XVIII. sz. AI, fotó CS 445. Palack 2002, a palota közelében. Zöldes üveg. Hengeres törzsű palack, a fenék közepe enyhén kidomborodik, az üveg oldalának alsó fele kiszélesedik. Töredék. Megm. m. 6 cm, fátm. 5 cm. XVII-XVIII. sz. AI, fotó CS 446. Üveg 2002, a palota közelében.

156

Sárgásfehér átlátszó üveg. Legömbölyített fenekű hengeres edény, kémcsőhöz hasonlít. Megm. m. 15 cm, átm. 2 cm. XVII–XVIII. sz. AI, fotó GD 447. Palack 2002, a palota közelében. Fehér üveg, vöröses színjátékkal, irizáló. Magas nyak, peremét gyűrű hangsúlyozza. Szny. 2,8 cm, megm. m. 11 cm. XVII-XVIII. sz. AI, fotó GD 448. Palack 2002, a palota közelében. Zöldesfehér átlátszó üveg, irizáló. Legömbölyített fenekű, hengeres edény alsó része, kémcsőhöz hasonlít. Megm. m. 18 cm, átm. 2 cm. XVII–XVIII. sz. AI, fotó GD 449. Üvegedény 2004, a palota közelében Félig áttetsző zöldes üveg. Gömbölyded, rövid nyakú edény, pereme kihajlik. Megm. m. 4,5 cm. XVII–XVIII. sz. DMI, fotó CS 450. Palack 2007, a palota közelében. Rossz minőségű, homályos barna üveg, kívül fehér lerakódásokkal. Nyaktőredék. Átm. 2,4 cm, vstg. 0,1 cm. XVII–XVIII. sz. DMI, fotó CS 451. Palack 2007, a palota közelében.

Tisztán áttetsző, irizáló, zöldes üveg. Töredék. Szny. 2,5 cm, megm. m. 6,3 cm, vstg. 0,2-0,4 cm. XVII–XVIII. sz. DMI, fotó CS 452. Palack 2007, a palota közelében. Áttetsző, irizáló fehér üveg. Töredék az edény felső részéből. Szny. 2,5 cm, vstg. 0,2 cm. XVII–XVIII. sz. DMI, fotó CS 453. Fedő 2007, a palota közelében. Fehér, átlátszó üveg. Haranga lakú fedő, a kezelést szolgáló rövid, hengeres nyéllel. Néhány gyengén kirajzolódó vonallal díszített. Töredék. XVII–XVIII. sz. DMI, fotó CS 454. Kanna 2008, a palota belsejében. Áttetsző fehér űveg. Aljtöredék, megközelítőleg ovális alakú. Fogóval modellálták egymásután következő benyomkodásokkal még melegen. 5,2x5,7 cm, vstg. 1,2 cm. XVII–XVIII. sz. DMI, fotó CS 455. Bögre 2004, a palota közelében. Áttetsztő zöldesfehér. Az edény középütt feldomborodó aljú, fogóval egymást követő benyomkadásokkal díszítették még melegen. Töredék. Átm. 8 cm, vstg. 0,3-2 cm. XVII–XVIII. sz. DMI, fotó CS

157

456. Bögre 2004, a palota közelében. Irizáló fehér üveg. Erősen ívelt nyaka rövid, kihajtott pereme gallért képez a szája körül. Töredék. Szny. 10-11 cm, megm. m. 7,2 cm, vstg. 0,2 cm. XVII–XVIII. sz. DMI, fotó CS 457. Bögre 2004, a palota közelében. Irizáló zöldesfehér üveg. Henger alakú bögre, kihúzott perememének a széle legömbölyített. Töredékek. Szny. 7 cm, megm. m. 5,5 cm, vstg. 0,2 cm. XVII–XVIII. sz. DMI, fotó CS 458. Palack 2004, a palota közelében. Ezüstösen irizáló fehér űveg, belül fehér lerakódás. Négyszögletes palack felső része. Kissé kihajló rövid nyak, kiszélesített perem. Megm. m. 2,7 cm, vstg. 0,3. XVIII–XIX. sz. DMI, fotó CS 459. Butélla 2004, a palota közelében. Félig áttetsző zöldes üveg kékes színjátszásokkal, fánytelen fehéres lerakodás. Hosszú, egyenes nyakú edény, peremét gyűrű emeli ki. Töredék. Megm. m. 9,2 cm, vstg.0,4 cm. XVIII–XIX. sz. DMI, fotó AM 460. Butélla 2004, a palota közelében. Irizáló fehér üveg. Hosszú nyakú edény, peremét gyűrű emeli ki. Töredék. Megm. m. 9,2 cm, vstg. 0,4 cm. XVIII–XIX. sz.

DMI, fotó CS 461. Bögre 2007, a palota közelében. Áttetsző, irizáló, fehér üveg. Töredék. Szny. 8 cm, vstg. 0,1 cm. XVIII–XIX. sz. DMI, fotó CS 462. Dugótöredék 2004, a palota közelében. Áttetsző fehér üveg. 3,5x2,3 cm. XVIII–XIX. sz. DMI, fotó CS 463. Ablakszem 2000–2008. Jó minőségű, félig, áttetsző (néha sárga vagy zöld árnyalatú) feher üveg, helyenként fehér vagy fekete lerakódások a felűletén. Egyenlő szárú háromszög alakú darab, oldalai befelé hajlanak, széleit fogóval alakították. Oldala 3–5 cm. XV–XVIII. sz. AI, fotó CS, GD 464. Ablakszem 2000–2008. Barnás homályos üveg. Egyenlő szárú háromszög alakú darab, oldalai befelé hajlanak, széleit fogóval alakították. Oldala 3–5 cm. XV–XVIII. sz. AI, fotó CS 465. Ablakszem 2000–2008. Jó minőségű, féláttetsző, gyakran sárga és zöld árnyalatú fehér üveg, felületén helyenként fehér vagy fekete

158

lerakódások. Egyszerű vagy hurokszerűen visszatűrtt suélű kerek ablakszem. Töredékek. Átm. 9–1 cm, vstg. 0,15–0,3 cm. XV–XVIII. sz. AI, fotó CS 466. Ablakszem 2000–2008. Homályos barna üveg. Kerek, egyszerű vagy visszatűrtt szélű ablakszem. Töredék. Kösépátm. 9–10 cm, vstg. 0,15–0,4 cm. XV–XVIII. sz. AI, fotó CS 467. Magyarország, Kálmán (1095-1116), dénár. 0,27g, 12 mm. 468. Magyarország, III. Béla (1172-1196), rézpènz (follis). 2,90 g, 27 mm. 469. Magyarország, Árpád-kori dénár, XII. sz. 0,19 g, 13 mm. 470. Magyarország, IV. Béla (1235-1270), dénár. 0,31 g, 13 mm. 471. Magyarország, XIII. század vége, XIV. Század eleje, dénár. 0,27 g, 11 mm. 472. Magyarország, Károly Róbert (1308-1342), parvus. 0,20 g, 12 mm. 473. Magyarország, Nagy Lajos (1342-1382), „szerecsenfejü” dénár. 0,23 g, 11x13 mm.

474. Német-római Birodalom, Magyarország, Habsburg Ferdinánd, dénár. 0,42 g, 14x16 mm. 475. Német-római Birodalom, Magyarország, Lipót (1657-1705), káromkrajcáros. 1,83g, 20 mm. 476. Német-római Birodalom, Izép Frigyes (1314-133o, mint király), pfennig, Bécs. 0,38 g, 13 mm. 477. Aquileai Patriarchátus, II Anthonius di Panciera (1401-1411), dénár. 0,40 g, 18 mm. 478. Havasalföld, I. Dan (1383-1386), bani. 0,20 g, 9x13 mm. 479. Ottomán Birodalom, II. Bajezid (1481-1512), aszper. 0,55 g, 11 mm. 480. Lengyelország, II. Zsigmond (1587-1632), háromgarasos. 0,84 g, 19 mm. 481. Lengyelország, Iános Kázmér (1649-1668), hatgarasos. 0,88 g, 14x16 mm. 482. Liegnitz-Brieg Hercegség, Keresztély (1663-1672), garas (greschl). 0,48 g, 16 mm. 483. A 2007. évi ásatások során feltárt pénzlelet. A lelet 37 darab, I. Albert (1437-1439) és I. Vlászló (1440-1444) magyar királyoh által kibocsátott ezüst-vogy ezüstözött rédémárt foglal magában.

162

ABSTRACT

FOREWORD ...................................................................... 163

BRIEF PRESENTATION OF ALBA IULIA THE FORTRESS

AND THE SITE .................................................................. 164

ABOUT THE ARCHAEOLOGICAL RESEARCH .............. 166

ABOUT THE MEDIEVAL COINS ..................................... 169

ABOUT THE ARTIFACTS’ RESTORATION .................... 172

THE CATALOGUE ........................................................... 175

CATALOGUE OF MATERIALS ...................................... 185

163

FOREWORD

The artifacts discovered in an archaeological

research represent the material argument of a past that we try to reconstruct by turning to this auxiliary discipline of history: archaeology.

There are many kinds of archaeological excavations and, sometimes, chance discoveries have a more important part that we’d like to expect. There are scarce excavations from which we manage to recover only a few artifacts while the specialty conclusions must be based on the analysis of the earthen deposits and, sometimes, of the still existing ruins. Of course there are also rich excavations from which we have the chance to recover artifacts that help us to interpret the past and form an important heritage for the generations to come.

The archaeological excavations in the south-western corner of the fortress of Alba Iulia have been three times lucky. It was a great opportunity for archeologists to approach, even restricted, some buildings whose historical, artistic and architectural importance is still intact over all the centuries. A great chance was that so many artifacts (coins, ornaments, weapons, tools, earthenware, stove tiles or decorative ceramic plates) were discovered in such a small excavated area. Many of these objects have a lot more value than their actual sizes. Others are suggestive in transmitting their message without the presence of a specialist. Most of them are fragmentary and only a few could be restored. But mostly, these artifacts talk about two thousands years of history in Alba Iulia, and a millennium of history of the catholic buildings, without the need of too many words.

It is surely a great chance we have to present to the public the results of the archaeological research on the eve of one thousand years since the Episcopacy of Transylvania was established. This exhibition is trying to highlight the history of this millennium by means of

objects that the ones connected somehow to this institution used at one point, placed in graves, lost, hidden or thrown away. Each of these artifacts represents one more step in our efforts to reconstruct past eras, that we feel we never know too much of.

*** Assembling an exhibition with the results of the

archaeological research is a very natural thing to do 10 years after the beginning of the excavations, a time when just as many salvage and survey campaigns were organized. Our suggestion was constantly and with great preoccupation supported by the Catholic Archdiocese, even if finalizing this operation proved to be a little more complicated than we have expected. I am honored to bring my gratitude again to His Excellency Archbishop Jakubinyi György for his faith in me. Also Mr. Szász János has been a great moral support for the duration of this mission.

The project of this exhibition could not have been finalized without the constant support and participation of the National Unification Museum in holding this event in the summer of 2009. So special acknowledgment goes to the management of the Museum, the restorers of the laboratory and other colleagues that have helped us one way or the other.

The treatment and selection of the material, the reservation and restoration of the artifacts, the making and arrangement of the photos, the editing of this catalogue and the organization of the exhibition colligate the work of a large number of specialists that accomplished it in a not so generous amount of time. The closing of the print edition has been devotedly supported by Anca Matiş, Călin Şuteu, Delia Maria Roman, Andrea Gáll and Teleki Gábor. To them gos the editor’s special aknowledgment.

To all that worked for this, many thanks for their efforts and my hope that this endeavor will prove benefic for them as well as for the ones these pages are addressed to.


164

BRIEF PRESENTATION OF ALBA

IULIA THE FORTRESS AND THE SITE

Alba Iulia holds a magical allure in our historiography, with a material and spiritual background that cannot be compared to anything else. Because it was continually inhabited from the Roman Age up to this day; because the Roman castrum was re-used up until 1700; because is was a repeated center of power of a geographically variable region Alba Iulia is without a doubt a one of a kind site. The most important moments in the history of the region come from or revolve around Alba Iulia: at some point it was the hot spot in the Roman province; it was the center of a local political formation and, maybe, of the Voievodate of Transylvania; it had a strategic part in the expansion of the Hungarian Kingdom in the area; it became the seat of the Catholic Episcopacy of Transylvania and then the political center of the Principality and one of the most important Habsburg military centers. And that is to only note the peak of Alba’s important moments.

The fortress has begun its history in the Roman Age. On the high terrace of the Mureş river the castrum of the 13th Legion Gemina was being built. It was to become the most important Roman fortification in Dacia.

Even after the province was abandoned, life thrived both inside and outside the fortification; numerous artifacts from the post-Roman period up until the 11th century were discovered to prove this. Traces of habitation in the 8th and 9th centuries were identified on the territory of the fortress. A dense and Christian population continued to live here from the 9th century, as it is proven by the numerous funerary finds.

The Hungarian Kings decided to transform Alba Iulia into an important support of the extension and the organization of the Kingdom because the “White” fortress

was placed in an intensely circulated area , it was still imposing, it had a tradition as a power center and possibly other reasons than elude us right now. The most important forms of administration and ecclesiastic organization were concentrated here: the seat of the Episcopacy of Transylvania, royal fortress, the center of the most extended county, and, as it was most likely, the first Voievodes’ headquarters.

The installment of the Episcopacy is traditionally attributed to King Steven I (in 1009), but the first bishop that was mentioned in documents was Simon in 1111. The first constructions of the Episcopacy are still not agreed upon by the scholars. Apparently the first halidom was a hall church, built in the 11th century on the plateau in front of the current cathedral. During the following century a Romanesque cathedral functioned instead. On the southern side it had a baptistery-rotunda. The current cathedral started being built before 1200. In connection, the other buildings that add to the functionality of such a high rank institution were added: the bishop’s palace and its annexes.

The first mention of the medieval fortress goes back to 1206, but what exactly is this fortress still remains an unanswered question. The fact that the Tartars almost entirely and very easily destroyed Alba Iulia in the middle of the 13th century proves that the defenses of Alba were not powerful at all.

Scholars agree that the medieval fortress overlapped the Roman castrum in various proportions. It is very likely that the medieval habitation initially developed in the castrum’s south western corner. In 1349 “the fortification of the said church” in Alba Iulia is mentioned, suggesting a small inhabited area around the cathedral and the Episcopal palace. The fortress in Alba Iulia, with walls and moats, is named in documents of the mid 15th century and a 1461 document refers to the gates on the eastern (Saint George’s gate, also called the chapter’s gate) and western (Saint Michael’s gate, also

165

called the bishop’s gate) sides; this shows that the fortification extended north and east up to a limit that we cannot specify, but could assume is identical to the Roman one.

Since the middle of the 16th century Alba Iulia became the center of the Principality of Transylvania, while the impropriation brought the episcopacy’s estates to the prince of Transylvania. After this, our information increase considerably with documents and mappings. The latter are the most important sources on the development of the fortification in the 16th-18th centuries and we name here Luigi Ferdinando Marsigli (1687), Giovanni Morando Visconti (1711) and Conrad Ferdinand Weiss (1736).

At the time of the Principality a grand project started: earthen platforms for canons at the four corners of the fortification, a pentagonal bastion in the south-western corner. Apparently the works had begun only on the southern side. The most numerous destructions the fortification suffered were between 1600-1603, during the Michael the Brave events, and it remained a ruin up until the time of Prince Gabriel Bethlen, who rebuilt and strengthened the fortification since the beginning of his reign. His most pompous accomplishment lays in the remodeling of the bishop’s palace, extended toward east and transformed into a monumental princely palace. The works were carried out by Bethlen’s descendants. The first half of the 17th century was indeed a period o growth of the fortification and especially of the buildings that interest us here. Unfortunately this shining period was short-lived, the fortress and the buildings being destroyed by the Turkish attacks in 1658, 1661 and 1662. The cronicars were impressed by the massive destructions that happened over a very short time. The city was abandoned and never recovered, so that Prince Michael Apafi was forced to move to Făgăraş.

The state of the fortification at the end of the 17th century can be seen on the 1687 mapping. The square fortification undoubtedly overlapped the Roman one, even

reusing some of its towers. Two bastions from the Bethlen period are on the southern side while on the northern side two inner, rectangular towers are depicted. The fortress had this shape when it was given to the Habsburg army by the 1687 treaty of Blaj, a little while before the beginning of the Vauban fortification system. The plans for the Vauban fortification were approved in 1714 and the works begun on November 4th 1715 in the presence of General Steinville. Most of the medieval fortress and part of the town were destroyed, but the southern side, with the two bastions was kept, though affected by their inclusion in the Vauban fortification. The western side only preserved the fragments that coincided with the Episcopal palace. The south-western corner that corresponds to the catholic buildings (the current cathedral and the bishop’s palace) didn’t suffer major disturbance by the Vauban fortification. These monuments still are the crown jewel of Alba Iulia.


166

ABOUT THE ARCHAEOLOGICAL

RESEARCH

The restorations works undertaken in 2000-2008 on the buildings that used to belong to the Catholic Archdiocese were also assisted by a team of archaeologists that made sure the south-western corner of the fortress was protected, researched and the patrimony was properly administrated. A systematic archaeological research that could have organized a coherent scientifical research of the place has never occurred but only small investigations were done. The program of the research was always dependant on the other works, on the priorities of the restoration works, on the reestablishment of the plumbing system and on the reorganization of the terrain around the cathedral. The interventions under the current upper level were usually preceded by an archeological survey and often supervised by specialists until they were finalized.

The research started in 2000, when the works were concentrated inside the north-western tower of the cathedral; a few surveys were also taken on the southern side of the sacristy as well as on the palace façade facing the cathedral. The 2001 campaign had two stages, concentrated on the same sectors, the sacristy of the cathedral and the northern façade of the Episcopal palace. In 2002 ample excavation were done on the northern façade of the Episcopal palace when a drain was built and the pluvial canalization was reestablished. This campaign was very important because the works allowed us to open bigger surfaces and thus allowed the archaeologists to form an opinion that led to the building of the stratigraphic matrix of the site.

In 2003 we researched the exterior of the baroque sacristy, whose foundations were underpinned. In 2004 the research on this annex was finished with inner surveys. In the same year we made a first survey inside the Lázai

chapel as well as some excavations on the southern side of the bishop’s palace and its gardens.

The year 2007 brought another favor to archaeology due to the extended excavations around the cathedral and of the space between the cathedral and the palace in order to remake the sewerage system. The excavations that the constructor has done were archaeologically supervised; when some vestiges were discovered, the excavation was slightly extended in order to correctly register and delimit them. The new lines, including the connections toward the palace’s buildings (the barrack) were preceded by an archaeological survey. The campaign of 2008 was limited to the inside of the Episcopal palace; its older wing (which can be directly related to the beginnings of the episcopacy) was researched.

On the whole during the 10 years we just presented, only small surfaces were researched, limited strictly to the interest of the Episcopal buildings. Although these excavations are barely noticeable on a general plan of the site our results have been consistent: numerous vestiges (ruins, tombs, layers, complexes, artifacts) were taken out of the dirt, shedding light in less known corners of the complicated history of the south-astern corner of the fortress of Alba Iulia, starting with the Roman Age and continuing up to the beginning of the 18th century. This surface seemed to be preferred by builders, so numerous monuments overlap and sometimes replace each other, thus making the eras difficult to discern. The most important contributions refer, of course, to the two buildings that were linked to the function of the Catholic Episcopacy.

From the Roman Age, a fragment of the western side of the castrum was researched. It was discovered that it had an intermediary, slightly everted, tower. It was established that the curtain wall was maintained as a fortification up at least until the 14th century, when the defense system was actually pushed away from it. The

167

north-western corner of the Roman castrum was included in the buildings that belonged to the bishop’s palace, being used as a foundation for the palace’s outer walls. Inside the castrum several traces of Roman buildings were identified (but their mapping is to be established by future studies).

The Migration Age is represented by some metallic artifacts and some earthenware shards that ca be traced back to the 5th-6th centuries. A belt decorative element, ornate with facing birds can be dated at the end of the 6th and the beginning of the 7th century. From the Early Middle Ages (9th-10th centuries) a few dwellings were discovered; they had clay floors, a house appliance made of a stone kiln and its pit; a few manually or slow wheel turned shards were also discovered (they were decorated with incised geometrical ornaments). In 2002 the research came up with a tomb with an animal offering (horse and cattle bones); next to it there were several fragmented iron artifacts and a moon shaped earring that belonged to the southern Danube culture and was dated in the 9th-10th centuries.

The next dwelling level is connected to the first mortar based medieval constructions (the basilica whose ruins are imbedded inside the current cathedral). The research of this was established at the end of the 12th century and it worked on the duration of the 13th century (thus suggested by the latest studies). The plan of Saint Michael’s Cathedral has been known for a long time and it seemed as if the current research could have brought some new information. Still, a new medieval, compartment on the southern side of the cathedral was now being discovered: a gothic sacristy that must have been built before the end of the 13th century. It is very likely that this building had two levels, while its southern corners were supported by oblique buttresses. The ground level was covered with a ceiling that crosses some ogives. Its negative still lies on the Romanesque wall.

New information from the excavations around the cathedral refers to the north-western tower, the gothic choir and the baroque sacristy; how they were built, their transformations, how did the floorings evolved. The excavations also evidenced the church’s foundation ventilation system that was done here by the restores of the beginning of the 20th century.

The 190 tombs that were discovered here belong to many chronological horizons, this fact being proven by the numerous endings and overlappings that were mostly noticed in the western side of the cathedral and next to the sacristy. By analyzing the vertical succession of the burials with the layers and the walls, five chronological stages were delimited from the second half of the 9th century up until the Modern Age. The oldest tombs contain ritual and animal offerings and can be dated in the 9th-10th centuries; they still have an obscure relation to the presence of a south-Danubian population in Alba Iulia. Most of the tombs are connected to the cemetery of the first cathedral, dated from the end of the 11th century to the beginning of the 13th century. These burials are dated with artifacts that are clearly in relation to the skeletons: “S” ended hair rings (placed by one, pairs or even by three), simple earrings, digital rings, bracelets, ornaments, beans, buckles or, more rare, coins.

The third chronological horizon has tombs with brick or stone sarcophagi, with a small head niche, dated at the end of the 12th-first half of the 13th centuries. They belong to a western population, probably masters that were to build the current cathedral. The other burials go up to the 1700 hundreds.

The name Episcopal/Princely Palace hides a few buildings that we know very little about. The documents mention them rarely and with no details and the direct researches were limited. The archaeological excavation of the latter years reached near the palace, especially inside the northern wing, on small sections. A few vital data were obtained about the history of this place. We will just note

168

the fact that in the structure of the northern wing we could delimit 4 segments that were independently build starting from the end of the 12th century up until the 20th century. The most important component is the gothic palace, dated at the end of the 14th century. Later on, this building had different annexes added (well, latrine, staircase circular tower) and it was extended westward all the way to the curtain of the Roman castrum (re-used by the medieval and the modern fortress).

A lot of artifacts were discovered during the excavations (earthenware and stove tiles especially, metal, bone and glass objects and over 300 coins) that extend from the Roman age to the Modern one. Most of the vestiges are medieval and modern and they reflect the maximum intensity of the habitation here after the establishment of the Catholic Episcopacy. A lot of funerary inventory artifacts appeared around the cathedral – or in contexts that were related to it – while a number of cult related objects were discovered in the sacristy. Other artifacts show the endowment of the bishop’s palace and the daily life of those that made the episcopacy functional.


169

ABOUT THE MEDIEVAL COINS

The coins that were discovered during the

excavations in Alba Iulia-The Catholic Cathedral and the Bishop’s Palace reflect the importance that this city had since early in the Hungarian history. There is a predominant percent of Hungarian currency in the coin findings in this site. The great work of the archaeological research, undertaken in several campaigns is also reflected in the number of coins discovered, approximately 300 and hoard (consisting mostly in small pieces).

The Roman and medieval coins, as well as the artifacts discovered, present new information, other then from documents: new clues in dating the construction stages of the researched monuments and of the necropolis which developed early around the Cathedral.

The oldest medieval coins are Hungarian (11th-12th centuries) issued by Kings Koloman (1095-1116), Bela II (1131-1141), Geza II (1141-1162) and Bela III (1172-1196). Also in this category fall a large number of anepigraphic dinars issued in the 12th century (they do not present legends by which we could attribute them to any kings of the time).

There are also two numismatic rarities from this age: a bronze coin (follies) issued by King Bela III (1172-1196). This piece is unique for the Hungarian numismatics. It was “inspired” by the bronze Byzantine coin. The connections between the Byzantine Empire and the Hungarian kingdom in this period are very well known and they were both political and economical. The Duke Bela lived in Constantinople as a candidate to the Byzantine throne and was engaged to be married to Manuel I’s daughter. This offered him the possibility of knowing the Byzantine way of life, with its institutions and manners. The birth of an heir to the throne of Manuel I and the death of King Steven III brought Bela back to Hungary as a king. The second piece is a dinar. On the

obverse it shows a dragon looking to the left and on the reverse two birds looking at each other; between them a lily flower. The reverse looks similar to a coin issued by Steven V (1270-1272) were two birds appear but between them there is the Hebrew letter Alef (HL 357). The obverse is completely different.

The reign of Charles Robert of Anjou (1308-1342) meant a radical change in the financial politics as the gold coin was introduced and the silver coin was transformed. With the document emitted in Timişoara at the beginning of 1323 the King informed the Chapter in Alba Iulia of his decision following the complaints of the nobility about the monetary chaos in the kingdom. He decided to introduce a unitary coin with its value generally accepted in the realm. Although it needed two stages, in 1323 and 1338, the reform was successful (this is also shown by the discoveries in Alba Iulia, were the coins minted during Charles Robert of Anjou’s reign were the most numerous and varied in values. The presence here of some small value coins proves the growth of small commerce, necessary to a developing town. In this age a mint is established in Alba Iulia.

The monetary activity is intense during the reign of Charles Robert of Anjou’s descendant Louis the Great (1342-1382). Although numerous, his coins are represented by a single group: the dinars with “Saracen or Moor head”, named like this because a Moorish character (thus proven by the physiognomic features of the character) was minted on the obverse of the coin. This kind of coins is present in large numbers because they were used in every day transactions and implied commercial activities that were normal for a medieval city.

Sigismund of Luxemburg’s long reign (1387-1437) is less represented in the discoveries from Alba Iulia, although his active participation in the anti Ottoman wars demanded his prolonged stay in Transylvania. This energetic attitude toward the Ottoman Empire drained the state’s finances, Sigismund’s death opening a financial and

170

political uncertainty era of several years. The Turkish attacks that rapidly followed Sigismund of Luxembrug’s death, when several cities, amongst which Alba Iulia, were attacked and robed are reflected in hoards of small value coins, gathered over short time and hidden. Such a hoard was discovered in the 2007 campaign in Alba Iulia. It consists of 37 silver or bronze dinars issued by Kings Albert (1437-1439) and Vladislav I (1440-1444).

A new monetary reform, in 1467, introduces new silver coins with a stable value. They have a distinctive representation: Virgin Mary with baby Jesus. Among the coins in Alba Iulia we have pre- and postreform issues. The coins minted from 1458 to 1467 are clearly differentiated from the ulterior ones by the poor quality of silver, the negligent minting, some of them have an illegible legend, they are made of bronze and they are probably forgeries.

There is a 50 and more years hiatus in numismatic discoveries following King Matthias Corvinus’ death in 1490. This is a very natural situation if we take into account the events of the first half of the 16th century. After the battle at Mohács part of Hungary, including the mint in Kremnitz-Kremnica, become part of Ferdinand I of Habsburg’s rule and Kremnitz-Kremnica becomes the main mint of the kingdom.

The period (1526-1564) is dominated by coins issued by King Ferdinand I of Habsburg. The second half of the 16th century coincides with a worsening of the situation because of the open conflicts between the Habsburgs and the Ottoman Empire, which reflected also in the monetary circulation. The small value coin is scarce and therefore Ferdinand’s coins are valued in Transylvania. The circulation increases in the 7th decade of the century when in Sibiu dinars issued by Ferdinand intensify in minting. Ferdinand’s followers are represented with one or tow issues: Maximilian I (1564-1576), Rudolf II (1576-1608) and Matthias II (1608-1619). The research of hoards previously discovered in Alba Iulia certify the way

in which local and foreign coin introduces itself on the market of this very important Transylvanian city. One can notice the lack of the local coin and large amounts of Polish coins and pieces issued by Ferdinand of Habsburg in the name of the Hungarian Crown. Toward the end of the 17th century the Polish coins reduce and the Austrian coin is introduced together with the silver coin from the German provinces (like the 1 greschl from the Liegnitz-Brieg Principality issued in 1670 discovered in our archaeological research). As a matter of fact this Principality is shortly after the issue of this coin incorporated to the Austrian Empire (1675).

In the 17th century the Polish small value coin widely spreads so the Hungarian dinar is substituted. The two emissions, both from 1624, are linked to the peak of the monetary depreciation in Transylvania at this time. Gabriel Bethlen’s participation in The 30 Years’ War increased the need of money, which was minted locally. Most of the Alba Iulia finds for this period are issued by Gabriel Bethlen but also there are depreciated foreign coins, especially Polish. There are two pieces of three groşi from Sigismund III Wasa and the one of six groşi from Ioan Cazimir. Other than that there is no Polish emission, because of the Seim’s restrictions in order to improve the financial status of Poland but also because Gabriel Bethlen started to remove, since the end of 1625, the depreciated Polish groşi and introduced his own coins, minted with good quality silver. The effects of his reform were just partial because his coins were permanently removed from the marked because of their superior qualities.

The earliest foreign coin discovered is a Viennese pfennig dated at the end of the 13th century and the beginning of the 14th. It is the proof for the existence of some commercial and political connections. As a matter of fact the payment of the customs’ in Valea lui Mihai is done in Viennese dinars starting from 1312.

The coins issued in Walachia are a rarer apparition in Transylvania, but still explainable if we are to take into

171

account the political, military and economical situation at the end of the 14th century. Mircea cel Bătrân (Mircea the Old) was an active participant to this situation. In 1395 he and the king of Hungary, Sigismund of Luxemburg sign an alliance, in the context of the anti-Ottoman crusade that was about to begin. This alliance had a second purpose, that to protect the interests of the Hungarian merchants on their way south and to the east, to the Danube and the Black Sea. We can add to this the much older economic relations established by the Walachian voivodes with the towns of Sibiu and Braşov, such as the privilege Valdislav offered to the merchants from Braşov, based on older agreements. From Walachia we have three coins from Vladislav I and Radu I (about 1377), Dan I (1383-1386) and Mircea cel Bărtrân (1386-1418). From the 15th century we have two coins issued by the Patriarch of Aquileia, Anthonius II di Panciera (1401-1411) and from the sultan Bayezid II (1481-1512). Chronologically these coins are followed by the Polish coins of the 17th century, issued by Sigismund III Wasa (1587-1632) and Ioan Cazimir (1649-1668). The most recent foreign coin is a greschl issued in the Liegnitz-Brieg Principality in 1670.

This presentation of the numismatic finds ends with a 10 poltura piece issued by Francisc Rákóczi (1703-1711) and the 1 kreuzer piece issued by the Roman-German Empire for Hungary in 1763.

The entire lot of coins, found during the ample archaeological works of the Catholic Cathedral and the Bishop’s Palace in Alba Iulia, completes the information on these monuments gathered along the years and offers new data about the monetary circulation in this important city in Transylvania.

Monica Dejan

172

ABOUT THE ARTIFACTS’

RESTORATION

The archaeological finds discovered at the Catholic Cathedral and the Bishop’s Palace from 2000 until 2008 that are included in the exhibition and its catalogue needed to be restored by the Pottery-metal restoration laboratory of the National Unification Museum in Alba Iulia.

Historically, the artifacts belong to several dwelling levels, from the Roman era until the Modern period (18th-19th centuries). Because of the physical-chemical qualities of the materials, of the causes that led to covering them with earth (fires, tossing them in garbage pits, depositing them as funerary inventory etc) and of their interactions with the environment along the time these objects are in different preservation stages.

The materials of which the artifacts were made are heterogeneous: a huge quantity of iron objects (tool, weapons etc), jewelry, ordinary bronze items, silver ornaments, pottery and bone objects. All of them were manufactured by characteristic methods for the time they belong to.

Iron made objects: They are prevalent among the metal artifacts.

Because of its specific features iron oxidizes very fast; also the corrosion products are ugly and they substantially affect the aspect of the artifact. When they are taken from the soil which preserved them, the iron objects are very poorly preserved and the time necessary for the reactivation of the corrosion is of only 0,05 seconds. The conservation status can be much worsened if the objects were fired, in which case the metallic links that were formed by processing were broken (most of the cases the objects were made by heated plastic deformation – forged).

The iron objects presented had different stages of preservation, varying from a total transformation of the

metallic core into corrosion products to partial mineralization or just superficial oxidation.

The soil contamination and the superficial corrosion were eliminated by mechanical, dry cleaning with tools such as scalpels, dental tools, MTS etc. The massive pieces were also cleaned by controlled sanding, pressurized at 2-4 atmospheres.

With these procedures we could recreate the original shape of the objects (which was much altered by the corrosion and soil, ash, quick or slaked lime precipitations). In some cases we highlighted decorative elements on the objects’ surface (silver inlays on a firearm mechanism, bronze ornaments and bone handles of knives etc.).

The artifacts’ preservation was done with a solution of 20% tannin and 15% ethyl alcohol in distilled water, brushed in 2 or 3 layers, according to each piece. Then the artifacts were impregnated with epoxy resin (Araldite AY 103 with its intensifier HY 991). For special protection we brushed the artifacts with a layer of nitrocellulose lacquer or Paraloid acryl resin applied in a 10% solution of acetone.

Some objects needed to be both reconstructed and consolidated. This was done by pouring epoxy resin mixed with metallic oxides resulted from the mechanical cleaning.

Bronze and silver objects: The artifacts made of copper alloys or of silver also

suffered degradations, mostly oxidations that led to damaging the metallic core in different proportions or just the covering of the pieces with a thin, uniform, layer, specific for the patina. When the objects were excavated they were degraded; the corrosion reappeared and so metallic compounds which are associated with chlorine and sulphur violently and actively attacked the objects and soon led to their irreversible destruction.

We most of the times preferred to preserve the patina. The soil precipitations and the corrosion products

173

were removed by manual, mechanical cleaning with adequate tools or with MTS for the massive objects. Next the objects underwent a treatment of chemical stabilization in an alcoholic solution of 3% BTA then dried and by impregnating or sinking them in a solution of nitrocellulose lacquer diluted with a compatible solvent or acryl resin.

In some cases, mostly for large objects, we used a treatment of chemical reduction of the corrosion in sulphuric acid and/or EDTA, brushing them with a soft glass bristle brush. They were also neutralized in distilled water and dried in alcohol. The artifacts were finally preserved with a protective coating. The same treatment was done for the silver pieces. We tried to highlight the metallic lustre. Most of the pieces were covered with green, copper typical corrosion products; they are part of the chemical composition of the silver alloy. Because of the differences in the electrochemical potential the objects were selectively corroded.

The fragmented small items were glued together with quick hold Bison bicomponent epoxy resin. The large objects were glued with “Power” Bison epoxy resin. Sometimes the soldering was reinforced with fiber glass fabric.

We had some problems with the artifacts that were created by mixing or joining many types of materials (iron, bronze, wood and bone) with special treatments for each of them. The treatment was therefore done either entirely, with local interventions (if the pieces could not be demounted) or separately, for each material, if the pieces could be demounted.

Pieces made of tough animal materials (bone, antler): Although few in this lot of restored artifacts, these

objects had specific degradations: soil and chemical (calcium carbonate) precipitations on their surface, fragmentations, stains of metallic oxides etc.

The pieces were wet or dry mechanically cleaned, according to their preservation status, assembled with

Aracet adhesive and finally conserved by applying a protective coating of nitrocellulose or Paraloid B 72 lacquers mixed with acetone.

Glass made artifacts: Because of their specific characteristics and how

they were covered with earth, these objects suffered the following degradations. Devitrification: because the manufactures did not respect the optimum proportions of the basic materials in fabricating the objects, surface iridescences and exfoliations appeared. Also, the objects were fragmented of age or because of the soil pressure etc.

According to their preservation status the glass artifacts were chemically treated with a solution of nitric acid, neutralized in distilled water and dried in alcohol.

The fragmented objects were assembled using epoxy resin. Were we needed to consolidate the pieces we made some minor additions.

One of the most interesting glass pieces was a large vessel, broken in more than 50 fragments that needed long and complicated operations to assemble.

Pottery: The ware is represented mostly of vessels, small

domestic items (spindle heads, tobacco pipes), stove tiles and decorative elements made of glazed ceramic.

Some of the pottery had different restoration procedures already performed: the soil or chemical (calcium carbonate, metallic oxides) precipitates were partially or totally removed; some of the fragments were assembled with Aracet adhesive (which is compatible with the ceramic material).

According to these interventions, and because the condition of the artifacts allowed it, we either decided to continue the restoration or to disassemble the fragments at start anew.

The soil precipitates were removed by mechanical, wet cleaning with water (for the disassembled pieces) or dabbing the glued fragments with a wet sponge. We dry,

174

mechanically cleaned the correctly assembled vessels that still had some chemical precipitates.

Two vessels, partially covered with massive precipitates of calcium carbonate, dirt, lime and ash needed to be chemically treated with a solution of 5% hydrochloric acid and neutralized afterwards with repeated baths in distilled water.

The pottery decorated with engobes or glazes was only dry and/or wet, mechanically cleaned in order to remove the precipitates. A chemical treatment could have affected both the chemical compound of the metallic oxides used to create the painted layer and its adherence to the surface of the ceramic.

The fragmented items were assembled using Aracet adhesive and the missing parts were done with mould cast (using inner prints, copying the form in cast etc).

The cast parts were color integrated with gouache or tempera, in order to reduce contrast and to obtain chromatic effects that are close to the original color of the artifacts. Later the surfaces were protected with a coat of Aracet milk or nitrocellulose lacquers.

Some of the finest ceramic items were stove tiles and the decorative elements made of glazed ceramic; most of them were fragmented.

The stove tiles were created by pressing the clay in the same moulds or with a series of negatives impressed following the same prototype. Therefore they will have the same characteristic of the décor and the copying of the missing fragments and décor from similar items is possible. But this kind of intervention is possible only if the stove tiles are from the same context, thus increasing the possibility of them being created with the same moulds, maybe in the same workshop and they are not the products of successive copying or imitation, which leads to some differences.

The soil precipitates were removed, the fragments were assembled and the surfaces were protected with

nitrocellulose lacquers. Then we could create moulds made of plasticine, silicone rubber or cast, according to the spatial or decorative characteristics of the fragments. Later on the moulds could be poured in cast in order to complete the missing parts. This was also done for similar pieces, thus managing to accurately recreate the initial form. Later the cast fillings were color integrated then protected with a protective coating of nitrocellulose lacquers.

The complex restoration and conservation of some hundreds of ceramic, metal, glass, bone or antler artifacts helped to salvage and scientifically recover valuable patrimony from the Roman era up until the early 19th century. The interventions, both noticeable and reversible, assured a durable protection of the objects, thus allowing the artifacts in transmitting their esthetic and historical message while displayed in exhibitions and studied.

Dan Anghel, Daniela Ciugudean, Sorin Şerban

175

THE CATALOGUE

The exhibition is chronologically organized and the objects are thus grouped: Roman, Migration, Middle and Modern Ages. The description of the artifacts follows: Name of the piece Discovery context. Generally described in its connection with the two buildings, the Episcopal palace and the cathedral. We also noted the year of the discovery. We considered that these data are enough to help the visitors and the readers of this catalogue to orient themselves around the exhibition. Material, shape and decoration description. The description is generally limited to the minimum, considering that all the artifacts have images. Sometimes we grouped the objects and their presentation in one, pointing to the general characteristics of the group and the historical importance of those items (the clay buckets, the Iznik ceramic plates, the window glass and so on). The artifacts are in the custody of the Catholic Archdiocese of Alba Iulia and they are being currently inventoried. Therefore the catalogue does not include an inventory number. Sizes. Dating. In most of the cases the artifacts’ chronology is a synthesis of numerous data that resulted from the analysis of the contexts, the stratigraphic position and the relation to other artifacts and structures that were discovered elsewhere in the site. When the objects were discovered in secondary positions, dislodged from their original position by other interventions we tried to make analogies with close regions and similar historical contexts. When, because of various reasons, we could not narrow the chronology we only noted the time frame. Author of the chart, author of the photo, translator. The great amount of artifacts that needed to be processed and illustrated in the exhibition and the catalogue needed a great number of specialists. Their contributions were

unequal because of the balance of different specialties and abilities. This is why we thought necessary to mention the authors of the texts and of the photos and, of course, the translators. The excavations of 2000-2002 were published in a monographic paper edited in 2008 in Hungarian and in 2009 in Romanian. The descriptions of the objects that were discovered in this interval are taken from the book. The artifacts that were discovered in 2003, 2004, 2007 and 2008 are entirely novelties. Abbreviations in the description of the materials AOI (S, C) incomplete oxidizing burning (superficial, complet) AS secondary burning AR reduction burning d. diameter dg. opening diameter df. base diameter gr. thickness h. height l. width L. length max. maximum min. minimum p. preserved

176

CATALOGUE OF MATERIALS

177

1. Tack with an ornamental disc 2003, next to the sacristy. Bronze; the piece is made of a disc, engraved with the stylized woman head surrounded by rays. The fixture had a rectangular section; the free end has a rectangular fitting hole. d. disc 2,9 cm, L. total 3,1. Roman Age. AI, photo CS. 2. Shield tack 2002, next to the palace. Bronze; conical head. L. 2,2 cm. 2nd-3rd centuries A.D. SC, photo GD. 3. Shield tack. 2002, next to the Palace. Bronze; rounded head with dented edges; the leg ends with an orifice for fitting it to the shield. L. 3 cm, d. 3 cm. 2nd-3rd centuries A.D. SC, photo CS. 4. Spear head (pilum) 2008, inside the palace. Iron; with a conical shaft attachment. The shaft attachment is partially broken. L. 15 cm; d. sup. 2,5 cm; d. tip 0,8 cm. Roman Age. AI, photo AM. 5. Head with a fitting tube 2004, next to the Palace. Bronze; conical shape; decoration on the larger part; shaft fitting hole; rounded thin end. L. 5,4 cm, d. max. 0,9 cm. Roman Age. AI, photo GD.

6. Decorative fitting piece 2002, next to the Palace. Bronze; the piece is rectangular, traceried with pelta motifs and it has dented edges. L. 3 cm, l. 2,5 cm. 2nd-3rd centuries A.D. SC, photo CS. 7. Probe spatula 2002, next to the Palace. Bronze; the end of the blade is broken, as well as the handle. L. 5,6 cm. Roman Age. SC, photo GD. 8. Ear probe 2003, next to the sacristy. Bronze; it has a spoon shaped head, the rod is formed of a vertically positioned metal band; its mid section is twisted; the fitting head is flattened, rhomb ended. L. 5,9 cm, l. 0,4 cm. Roman Age. AI, photo GD. 9. Pincers 2002, next to the Palace. Bronze. Short handle, the arms are rounded toward the ends. L. 5 cm. Roman Age. SC, photo GD. 10. Pincers 2008, inside the palace. Bronze. L. 8,5 cm. Roman Age. AI, photo CS. 11. Aucissa fibula 2002, next to the Palace. Bronze; the end of the piece is rectangular; the body is strongly crowned, with three ribs toward its base. The leg

178

is ended with a button. The attachment system is a hinge type. L. 5,6 cm. Second half of the 2nd century- first two decades of the 3rd century A.D. SC, photo GD. 12. Fibula with an inside turned leg 2002, next to the Palace. Bronze; lock system with a spring made of 16 wires; the body is bended and semicircular; the leg is turned inside out. L. 6 cm. First half of the 3rd century A.D. SC, photo CS 13. Fibula pin 2000, next to the Palace. Bronze. L. 4,9 cm, gr. 7 mm with areas thinned to 2 mm. Roman Age. AI, photo CS. 14. Sandal nail 2002, next to the Palace. Iron; small, semicircular head. L. 1,5 cm. 2nd-3rd centuries A.D. SC, photo GD. 15. Link 2001, next to the sacristy. Iron. d. 2 cm. Roman Age. AI, photo GD. 16. Decorative fitting piece 2000, next to the Palace Silver alloy. Hp. 3 cm. Roman Age? AI, photo CS 17. Decorative fitting piece 2007, next to the cathedral.

Bronze. Approximately rectangular rod; one face is flat while the other is modeled as a twist. L. 3,5 cm. Roman Age? AI, photo GD. 18. Decorative fitting piece 2008, inside the palace. Bronze. Plate with the trace of a rivet on the back, indented edges. L. 2,2, l. 1,4 cm. Roman Age. AI, photo GD. 19. Fitting 2002, next to the Palace. Bronze; fragment of a folded, riveted plate. L. 1,6 cm. 2nd-3rd centuries A.D. SC, photo GD. 20. Fitting 2001, next to the sacristy. Iron. The piece is made of a semicircular curved plate; it still preserves three rivets that used to attach it to a wooden support. L. 150 mm. Roman Age AI, photo CS 21. Fitting 2001, next to the choir Iron. The piece was fitted with thick, semispherical ended rivets. L. 14,3 cm, l. 3,4 cm, gr. 0,55 cm; gr. rivets 0,6 cm. Roman Age. AI, photo GD. 22. Handle 2007, next to the cathedral. Bronze, conical handle piece, fragment. H. 1,5 cm, d. inf. 1,5 cm, d. upper part 1,2 cm. Roman Age.

179

AI, photo CS. 23. Fitting arm 2002, next to the Palace Bronze. The preserved fragment has a round section and it is gradually thinned toward the end. The tip ends with a flattened area, with holes, but before that the piece is decoratively thickened like a cube with cut off corners. L. 11,2 cm. Roman Age. AI, photo CS. 24. Sewing needle 2007, inside the palace Bronze. Slightly curved in the old age. L. 5,5 cm. Roman age. AI, photo GD. 25. Ornamented button 2004, inside the sacristy. Brass; made by pressing the material on the lathe; shaped like a hat with crowned central part; the piece is full on the inside. D. 2,4 cm, g. 0,2 cm; h. 0,8 cm. Roman age. AI, photo CS. 26. Spike 2007, inside the palace. Iron, two pieces preserved. L. 7,5, d. head 3 cm. L. 7 cm, d. 2,5 cm. Roman Age. AI, photo GD. 27. Spike 2000, next to the palace. Iron. Square rod; the head is approximately disc shaped. L. 8,9 cm, d. 18 cm; rod 0,5x0,5 cm. Roman Age. AI, photo GD.

28. Augustus–Claudius I? 2002, next to the palace. Metal: bronze. Nominal. As. D: 2,5 cm; G: 7,38 gr. Axe: – 1st half of the 1st century A.D. CG, photo GD. 29. Traian? 2001, next to the cathedral. Metal: silver. Nominal: Denarius. D: 1,81x1,6 cm; G: 2,51 gr. Axe: 6. 103–111 A.D. CG, photo GD. 30. Antoninus Pius for Marcus Aurelius Caesar? 2001, west side of the cathedral. Metal: silver. Nominal. Denarius. D: 1,7 cm; G: 3,30 gr. Axe: 1. 145–147 A.D. Mint: Rome. CG, photo GD. 31. Septimius Severus for Iulia Domna 2002, next to the palace. Metal: silver. Nominal. Denarius. D: –; G: 2,51 gr. Axa: 6. 195 A.D. CG, photo GD. 32. Macrinus 2002, next to the palace. Metal: silver. Nominal. Denarius. D: 1,9 cm; G: 3,10 gr. Axe: 6.

180

217–218 A.D. CG, photo GD. 33. Elagabal? 2002, next to the palace. Metal: silver. Nominal. Subaerated Denarius. D: 1,8 cm; G: 2,16 gr. Axe: 12 218–222 A.D. (or later). CG, photo GD. 34. Severus for Iulia Mamaea 2002, next to the palace. Metal: silver plated bronze. Nominal. Subaerated Denarius. D: –; G: 2,31 gr. Axe: 6. 222–235 A.D. (or later). CG, photo GD

35. ROMAN EARTHENWARE Most of the fragments come from the demolishment layers as well as the medieval or modern levels. Very few of them were discovered in situ since the research of the Roman castrum is hard, given its stratigraphic position reported to the current edifices. In spite of its residual character this group is one of the most analyzed in this castrum and present us with a general image of the used ceramic types. The graphics indicate similar numbers for the fine and coarse grained pottery. Most of the common earthenware is gray. Only the fine pottery is predominantly oxidizing fired (19%) while 8% is reduced fired. The shape repertoire is almost complete for these finds; most of the shapes are the pots and liquid preserver vessels. A large palette of decorations is used, as it was also observed in military sites: lacquered decorations, mottled ones, barbotines, glazes, excised ornaments and so on. Most of the shapes that we have are known locally, mostly during the half of the 3rd century. The pots, pitchers and

the bowls are variants that were not used before the end of the 2nd century, but they are the most common shapes used in local complexes (such as Liber Pater’s sanctuary in Partoş) during the 3rd century. Some of the fragments can be dated especially in the 2nd century and they are not specific for the following century: Norric-Pannonic bowls or ring shaped necked pitchers. (MC, photo CS, GD) POST ROMAN AGE 36. Fragment of the upper part of a pot. 2002. next to the palace. Coarse grained paste. Completely fired to a gray color. The short neck is substantially thinned, the rim is everted and the lip thickened and facetted. Decoration: thin incisions on the shoulder. Dg. 28 cm. 3rd-4th centuries. DMI, photo CS. 37. Fragment of the upper part of a pot 2002. next to the palace. Medium paste; superficially fired; color: black with bricky spots. Short neck, everted rim, thickened and facetted. Decoration: thin incisions on the shoulder. d. 19 cm. 3rd-4th centuries. DMI, photo CS. 38. Vessel rim 2003, next to the sacristy. Medium paste; reduced firing; color: light bricky. Decoration: superficial incisions. 3rd-4th centuries. DMI, photo CS. 39. Vessel rim 2003, next to the sacristy.

181

Coarse grained paste, reduced firing, color: grayish black. d. 33 cm. 3rd-4th centuries. DMI, photo CS. 40. Fragment of a provisions vessel 2002, next to the palace. Coarse grained paste, superficially fired, color: yellowish bricky. Fragment of the body. Decoration: incised horizontal and wavy lines. 3rd-4th centuries. DMI, photo CS. 41. Vessel rim 2003, next to the sacristy. Medium paste, reduced firing, color: gray. d. 13 cm. 3rd-4th centuries. DMI, photo CS. 42. Lid fragment 2003, next to the sacristy. Medium paste, complete reduced firing, color: light gray. d. 13,5 cm. 3rd-4th centuries. DMI, photo CS. 43. Vessel rim 2003, next to the sacristy. Medium paste, reduced firing, color: light gray. d. 15 cm. 3rd-4th centuries. DMI, photo CS. 44. Vessel rim 2003, next to the sacristy. Semi-coarse paste, reduced firing, color: light gray. Decoration: incised horizontal lines. d. 13 cm. 3rd-4th centuries. DMI, photo CS.

45. Vessel fragment 2002, next to the palace. Medium paste, wheel turned, color: light gray. The lip is slightly everted. Decoration: an incised line on the shoulder. d. 17 cm. 3rd-4th centuries. DMI, photo CS. MIGRATION AGE 46. Pendant 2002, next to the palace. Bronze, cast, round pendant with an attachment ear; the piece has radial ribs and a profiled border; in the mid section there is an orifice, maybe to set a gem. d. 1,5 cm. 5th-6th centuries. DT, photo GD. 47. Buckle 2002, next to the palace. Bronze. Oval buckle, without a plate; the spike is bended, stuck outside the link. d. 1,9 cm. 5th-6th centuries. DT, photo GD. 48. Belt plate 2002, next to the palace. Cast in bronze. The plate is shaped like a shield, one of the sides is arched; on the inside new moon motifs were hemstitched. Toward the broken end the piece still preserves one of the orifices used to fit the plate to the belt. l. 3 cm. 5th-6th centuries. DT, photo GD. 49. Belt item 2007, next to the Palace

182

Cast in bronze. Belt ending. The piece still preserves two rivets that fix a copper plate on the back. Decoration: two facing birds, with open beaks, thus united as to form a circle; it is probably used as a fitting device. The birds’ feathers are suggested by sinuous lines. l. 1,65 cm, L. 2,7 cm. End of the 6th century -first half of the 7th century. DT, photo AI. 50. Bilateral comb 2007, next to the palace. Bone, fragmented. Made of two plates fitted with iron rivets. Decoration: on one of the faces, incised geometrical motifs. 5th-6th centuries. DT, photo GD. 51. Pottery. Most of the objects from that time are fragments of day to day earthenware, with different shapes and sizes, which can be thus categorized: Common earthenware. Brown or grey pottery, hand made or fast wheel turned, medium paste, often with pebbles which give it a grained aspect. These vessels were used to cooking food, eating or preserving food. They had different shapes: by-tronconic or pear-shaped pots, bowls, mugs or pitchers. The vessels were decorated with incisions of wavy, straight or horizontal lines but there were also vessels with no decoration. Fine pottery. Fast wheel turned, fine paste, well beaten, colored mainly in different shades of grey or black. This kind of pottery could be decorated by stamping or polishing it. Stamped pottery, grey or black (rarely yellow) is a particularity of the Gepids. Stamps were used to decorate mostly drinking vessels: pipkins, goblets, mugs with leaking tubes. As for the decorative motifs, the Gepids apparently preferred rows of triangles, triangles disposed in rhombic patterns or leaf motifs. Polished earthenware is grey or black, exclusively fast wheel turned. It’s made of a fine paste. It can have no decoration or it

can be decorated with networks of lines, zig zag vertical or horizontal lines inlaid with straight lines or lines that form some kind of a metope. The shape of the polished earthenware can be: goblets (some with foot and stem), mugs, bowls, by-tronconic and pear-shaped pots, large provisions vessels. The earthenware in the Gepidic kingdom is the product of a mélange of the Roman provincial tradition of the way vessels were made, their shapes and decoration and the influences of the Germanic crockery, mostly in the decoration of the vessels. DT, photo CS, GD, AI. EARLY MIDDLE AGES 52. Moon shaped earring/lunula Probably it was a funerary inventory. Bronze. The piece is decorated by filigree; the border is made of three rows of knitted wires that were attached to a moon shaped plate; the wires were then wrapped up around the ends and around the protuberance in the middle of the plate; one of these wires is now broken. lunula 3x1,7 cm, link 0,1 cm. 9th-10th centuries. DT, photo GD. 53. Digital ring 2007, funerary inventory Led, 2,15 cm d. The link was formed of a 0,65cm wide band, decorated with 2-3 unequal cannelures. Tintless glass paste poured into an oval chaton. The chaton is framed by an ornament made of metal beads that are also slightly descending on the band. 12th- 13th centuries. AI, photo GD 54. Pendant 2007, next to the palace.

183

Bronze. Rhomboidal piece, attached to a chain. The rhomboidal piece is made of two plates; one of the heads is fixed with a rivet while the other one is fitted to the chain link. The plates are decorated with small, circular protuberances on the edges. One of the plates, probably the visible one, is cut in the middle section in a circular shape. The chain is made of 4 links shaped like “8” with fitted heads. It is fixed to the pendant with a similar link. At the opposite head the chain has a safety element, a curl with elongated arms. L. 5 cm. 5x2,8 cm. 9th-10th centuries. DT, photo GD. 55. Buckle Funerary inventory Iron. Rectangular, with rounded corners. 3x2 cm. 9th-10th centuries. AI, photo GD 56. Fragment of the upper part of a pot 2002, next to the palace Coarse grained paste. Superficial oxidized firing. Secondary burning. Color: black. Decoration: wavy lines incised at regular distances; they start bellow the neck and probably continued all over the body. Dg. 11,5 cm. 9th-10th centuries. DMI, photo AI 57. Fragment of the upper part of a pot 2002, next to the palace Medium paste; reduced firing, color: gray; secondary burning. Slow wheel turned with manual interventions. A probably oval body, short neck. Everted rim, manually modeled, rounded lip. Decoration: wavy line under the neck; horizontal lines on the body.

9th-10th centuries. DMI, photo CS 58. Fragment of the upper part of a pot 2002, next to the palace. Semi-coarse paste, tempered with a lot of small pebbles. Reduced firing, strong secondary burning. Short neck, strongly everted rim, rounded lip. Decoration: a fascicle of horizontal lines overlapped by a band of wavy lines. 9th-10th centuries. DMI, photo CS 59. Fragment of the upper part of a pot 2002, next to the palace. Coarse grained paste. Complete reduced firing. Color: black. The maximum diameter of this vessel is in the mid section. Obliquely splayed, everted rim. The rim has superficial cannelures on the inner face. Decoration: one wavy line under the lip. Dg. 17,5 cm. 9th-10th centuries. DMI, photo DMI. 60. Fragment of the upper part of a pot 2000, next to the sacristy Medium paste, tempered with sand, mica and a few small pebbles. Incomplete oxidized firing. Secondary burning. The rim is brusquely everted, forming a sharp angle with the shoulder. 9th-10th centuries. DMI, photo CS. 61. Body fragment 2002, next to the palace. Medium paste. Incomplete oxidized firing. Color: yellowish-bricky. Decoration: parallel lines made with a small wheel. 9th-10th centuries. DMI, photo CS.

184

62. Fragment of the upper part of a pot 2000, next to the sacristy. Medium paste, tempered with sand, mica and a few small pebbles. Incomplete oxidized firing. Secondary burning. The vessel was slow wheel turned and it still preserves traces of fingers. Oval body, barely contoured neck. Decoration: pretty careless bands of wavy lines. 9th-10th centuries. DMI, photo CS. 63. Fragment of the upper part of a vessel 2000, next to the palace. Medium paste, tempered with sand and mica. Incomplete oxidized firing. Secondary burning. Probable tronconic shape, narrowed at the rim. Thickened rim, highlighted with an exterior rib. Rounded lip. Decoration: groups of five small circular alveoli obliquely grouped under the lip. Dg. 15,5 cm. 9th-10th centuries. DMI, photo CS. 64. Fragment of the upper part of a pot 2002, next to the palace. Semi-coarse paste. Reduced firing. Secondary burning. Everted, arched rim articulated with two narrow cannelures. Decoration: fascicules of horizontal incisions partially overlapped by oblique lines. Superficial decoration, made with a little broom. Dg. 16,4 cm. 9th-10th centuries. DMI, photo AI. 65. Fragment of a vessel rim 2002, next to the palace. Semi-coarse paste. Superficial oxidized firing. Prominent shoulder, short neck. Thinned, vertically splayed rim. Dg. 17 cm. 9th-10th centuries. DMI, photo AI.

66. Fragment of the upper part of a pot 2002, next to the palace. Coarse grained paste. Superficial oxidized firing. Secondary burning. Color: black. Decoration: wavy lines incised at regular distances; they start bellow the neck and probably continued all over the body. Dg. 11,5 cm. 9th-10th centuries. DMI. 67. Fragment of the upper part of a pot 2002, next to the palace. Semi-coarse paste. The preserved fragment was manually modeled. Incomplete oxidizing firing, with red pellicles on the inside and on the outside. The wall is very thinned in the neck area. Everted rim, sharp lip. Decor: careless wavy lines on the shoulder and on the inside of the lip. Dg. 18 cm. 9th-10th centuries. DMI, photo AI. 68. Fragment of the upper part of a pot, with a handle 2002, next to the palace. Coarse grained paste. Incomplete oxidized firing. Color: dark bricky. The surface is manually finished. Partial secondary burning. Everted rim, rounded, thickened lip. The neck is slightly pronounced. The handle has an oval section. Decoration: network of polished lines. 9th-10th centuries. DMI, photo AI. MIDDLE AGES 69. Ring 2000, funerary inventory. Silver, thick twisted wire; the ends were flattened in a band. d. 26 mm.

185

The end of the 11th century-beginning of the 13th. AI, photo CS. 70. Ring 2007, next to the cathedral. Silver. A link with interrupted heads that were thinned and placed one on top of the other. The visible head is thinner and slightly sharpened. Complete piece, ovoid, slightly deformed in the old age. 1,7x1,2 cm d; wide band link: 0,4 cm wide, 0,1 cm thick. 10th- 12th centuries. AI, photo CS. 71. Digital ring 2007, funerary inventory. A link made of a circular, silver wire. Apparently the piece is part of a hair ring with an “S” shaped head that was broken. The piece was discovered on the phalange of tomb M.123. d. 1,65 cm. End of the 11th-beginning of the 13th century. AI, photo GD. 72. Ring 2003, next to the cathedral. Bronze; massive ring, with no traces of soldering; one of the heads is thickened. d. 2,6 cm; gr. 0,5 cm. 10th-13th centuries. AI, foto GD 73. Ring 2004, in the palace garden. Bronze, only about half of the piece is preserved while both of the ends are broken. d. of the rod 2,5 mm. 10th-13th centuries. AI, foto CS 74. Ring 2002, next to the palace.

Silver alloy. Ring made of an interrupted band. Decorated with little circles with a dot in the middle. d. 1,8 cm. 11th-12th centuries. AI, photo CS. 75. Ring 2002, next to the palace. Bronze. Simple band with a wide cannelure on the middle. l. 0, 42 cm, d. 1,8 cm. 11th-13th centuries. AI, photo CS. 76. Ring 2007, funerary inventory. Silver; link with thinned and interrupted heads. d. 2,3 cm. 12th- 13th centuries. AI, photo GD. 77. Ring 2007, next to the cathedral. Iron. Ring with an interrupted link. The upper part is ovoid shaped, by widening and thickening the link (chaton). Decoration: a cross; between its arms thin, oblique lines. Incised. d. 1,8 cm. 12th –13th centuries. AI, photo AM. 78. Ring 2000, inside the cathedral’s north-western tower. Bronze. Link fragment, probably from a ring. d. 2,4 cm, d. wire 0,3 cm. 10th-12th centuries. AI, photo CS. 79. Link 2000, next to the palace. Bronze, a rectangular band. The upper part is twisted as a ring; the head which is closer to the band is slightly thinned. The rod in the lower part is broken. d. 1,15 cm.

186

10th-12th centuries (?) AI, photo GD. 80. Link 2007, next to the cathedral. Silver; cut at the middle. A rectangular bar in cross section; the exterior part flattened. No decoration. d. 2,4 cm. 10th-12th centuries. AI, photo GD. 81. Seal ring 2001, next to the palace. Silver. Simple link with terminations that were soldered on a disc shaped chaton in whose thickness were the decorations incised. The central part bears an antique shield farmed by a circle of small oblique lines; to the right and the left of the shield, inside the circle, the space was filled with small stylized leafs. The composition of the shield is a central stylized lily flower; its middle petal’s upper part transforms into a Maltese cross. In the left side a six corner star was represented and the left a half-moon. Fragmented; the piece was destroyed by pressing. d. chaton 0,8 cm, gr. 0,22 cm, the ring is done in a band of 0,6x0,15 cm. 14th-15th centuries. AI, photo AI. 82. Hair ring 2000, funerary inventory. Silver. The link is twisted of two wires; one of the heads is flattened and bended in a loop. The band is decorated with a median rib. d. 2,1 cm, d. rod 0,25 cm, widened part 0,38 cm. End of the 11th-beginning of the 13th century. AI, photo CS. 83. “S” ended hair ring 2000, funerary inventory. Silver. d. 1,8 cm, d. rod 0,2 cm.

End of the 11th-beginning of the 13th century. AI, photo CS. 84. “S” ended hair ring 2000, funerary inventory. Silver. The widened part is 0,3 cm wide and bears three superficial longitudinal cannelures. d. 1,6 cm, d. rod 0,15 cm End of the 11th-beginning of the 13th century. AI, photo CS. 85. “S” ended hair ring 2000, funerary inventory. Silver. d. 1,7 cm, d. rod 0,15 cm. End of the 11th century -beginning of the 13th century. AI, photo CS. 86. “S” ended hair ring 2002, funerary inventory. Silver. d. 2 cm, d. rod 0,18 cm. End of the 11th century -beginning of the 13th century. AI, photo CS. 87. “S” ended hair ring 2000, funerary inventory. Silver; the twisted end transforms into a band with four fine cannelures. d. 1,85 cm, d. rod 0,15 cm. End of the 11th-beginning of the 13th century. AI, photo CS. 88. “S” ended hair ring 2001, funerary inventory. Silver. d. 1,9 cm, d. rod 0,3 cm, widened part 0,6 cm. End of the 11th century -beginning of the 13th century. AI, photo GD 89. “S” ended hair ring 2001, funerary inventory.

187

Bronze. d. 2 cm, d. rod 0,18 cm. End of the 11th century -beginning of the 13th century. AI, photo CS. 90. Hair ring 2001, funerary inventory. Bronze. Simple link with thinned terminations. d. max. 2,3 cm, d. rod 0,22 cm. End of the 11th century -beginning of the 13th century. AI, photo GD. 91. “S” ended hair ring 2007, funerary inventory. Silver. Six artifacts, one only partially preserved. d. 1,8 cm, d. rod 0, 15 cm. End of the 11th century -beginning of the 13th century. AI, photo GD. 92. “S” ended hair ring 2003, next to the sacristy. Silver; “S” shaped end; the end is broken but restored. d. 0,15 cm, d. rod 0,16 cm. 11th-13th centuries. AI, photo GD. 93. Earring 2000, funerary inventory. Silver. Simple earring, made of a circular wire; two artifacts. d.max. 3,8 cm (1); d.max. 3,5 cm (2), d. rod 0,25 cm End of the 11th-beginning of the 13th century. AI, photo CS. 94. Bracelet Funerary inventory. Bronze. Made of a bar with a rhomboid section. d. 5.9 cm. End of the 11th century. AI, photo GD

95. Twisted bracelet 2000, next to the palace. Silver. Made of two unequal in thickness wires; the terminations were made in a loop. Fragments from two artifacts. d. 4,6 cm, d. rod 0,35 mm(1); d. 5,4 cm, d. rod 0,4 cm (2). Sec. 11th-12th centuries. AI, photo CS. 96. Bracelet 2002, next to the palace. Bronze. Fragment. L. 4 cm, gr. 0,2 cm. 13th-14th centuries. AI, photo CS. 97. Wire-made chain 2002, next to the palace. Bronze. The links are made a wire spirals and one of the terminations has a loop. L. 5 cm. 14th century. AI, photo GD. 98. Adornment item 2000, inside the cathedral’s north-western tower. Bronze. Fragment of an adornment item made of a bronze band; “S” twisted end. It is a possible hair pin. L. 1,8 cm. 12th-13th centuries. AI, photo CS. 99. Bead with little eyes 2001, next to the sacristy. Brownish glass paste, little yellow protuberances (eyes). d. max. 1 cm. 10th-12th centuries. AI, photo CS. 100. Bead 2002, next to the palace.

188

Glass. Greenish paste; the piece has the shape of a segmented tube. L.1,6 cm, d. 0,55 cm. 10th-12th centuries. AI, photo CS. 101. Bead 2002, next to the palace. Gem. Spherical shaped; the orifice is enlarged on the extremities; color: reddish-brown mottled with white. d. 1,75 cm. Middle Ages. AI, photo GD. 102. Spherical pendant with a broken hanger 2002, next to the palace. Glass. Cast, empty on the inside; brown mottled with white. d. 1,1 cm. Middle Ages. AI, photo GD. 103. Vestment accessory 2002, next to the palace. Glass and metal. Fragmented. It was made by dressing a metallic core in a yellowish-white glass paste. L. 38 mm, l. 9 mm. 14th-15th centuries. AI, photo CS. 104. Adornment item 2002, next to the palace. Glass; irregularly shaped, narrow, twisted glass band. 0,55 cm. AI, photo CS. 105. Veil pin 2007, next to the palace. Bronze; needle with a circular pin. L. 4,5 cm. 10th- 13th centuries. AI, photo GD.

106. Button 2002, next to the palace. Bronze. Made from a globular part which was soldered to the disc shape part attached to the handle. d. 2,9 cm. 14th-15th centuries. AI, photo GD. 107. Buckle 2007, funerary inventory. Iron; circular buckle, with a spike. d. 3,7 cm/4,4 cm. 12th-13th centuries. AI, photo CS. 108. Buckle 2007, funerary inventory. Bronze, spiked, circular buckle (the spike is conical and is made of iron). The buckle is made of a round, slightly flattened link. d. 3,8 cm. link gr. 0,35 cm. 12th- 13th centuries. AI, photo CS. 109. Rectangular shaped buckle 2002, next to the palace. Iron. l. 1,7 cm, L. 2,75 cm, gr. 0,2 cm. 10th- 12th centuries. AI, photo GD. 110. Decorative fitting element 2002, next to the palace. Bronze, triangular shaped, with three attaching orifices and a preserved rivet. L. 2,5 cm. 10th- 13th centuries. AI, photo GD. 111. Decorative fitting element 2000, funerary inventory. Bronze. Bronze plate with marginal rivets; the central part is circular, slightly widened and fastened with an orifice.

189

L. 2 cm, l. 1,3 cm. End of the 11th-beginning of the 13th century. AI, photo CS. 112. Decorative fitting element 2002, funerary inventory. Bronze plate with marginal rivets; the central part is circular, slightly widened and decorated with striations. L. 2 cm, l. 1,3 cm. End of the 11th-beginning of the 13th century. AI, photo CS. 113. Decorative fitting element 2000, inside the cathedral’s north-western tower. Cast in bronze. Fastened with fitting rivets. Decorated with oblique cannelures all over the surface. L. 2,2 cm, gr. 0,5 cm. 10th- 12th centuries. AI, photo GD. 114. Decorative fitting element 2001, next to the palace. Silver alloy. Cast, with traceried decoration. gr. 0,25 cm. 10th- 12th centuries, possible older. AI, photo GD. 115. Decorative fitting element 2002, next to the palace. Bronze; a fitting orifice in the mid section; modeled by pressing it into a leaf shape. d.max. 1,2 cm. 14th century. AI, photo CS. 116. Heart shaped decorative fitting element 2002, next to the palace. Silver alloy. In the central part the piece has a fitting rivet. 1,7x1,95 cm, gr. 0,2 cm. 14th century. AI, photo GD.

117. Decorative fitting element 2004, next to the cathedral. Bronze; flowery appearance and sharp ogival section. The inside of the piece still preserves a small fitting bronze rivet. d. 1,8 cm, h. 0,6 cm, g. 0,1 cm. 14th-15th centuries? AI, photo CS. 118. Decorative fitting element 2002, next to the palace. Bronze, with a globular circle between the center and the edges; a fitting orifice in the mid section. d. 0,9 cm. 15th-16th centuries. AI, photo CS. 119. Decorative fitting element 2002, next to the palace. Bronze. Rectangular shape, with three rivet orifices. 1,75 cm x 0,9 cm. 15th-16th centuries. AI, photo CS. 120. Decorative fitting element 2000, next to the palace. Bronze. Made of a plate that was flowery shaped pressed; in the middle it has an orifice for the attachment nail. 3,2x3 cm. 13th-14th centuries. AI, photo GD. 121. Belt plate 2002, next to the palace. Bronze. Fragment of plate, irregularly shaped, battered; rivet orifices, perimetral decoration of small circles. Possibly from a belt. 10th-13th centuries. AI, photo GD.

190

122. Statuette 2003, inside the sacristy. Gilded silver. Female character, draped in a cloak; she leans on a sword with her right hand. The piece used to be fixed on a support. h. 4,5 cm. 13th-14th centuries. AI, photo CS. 123. Book lock 2004, inside the sacristy. Copper or brass. The piece is made of plate with one end fitted with an attachment system made of a flange and rivets; the opposite end has a small hook made of a thinned extension of the plate. The visible part is incised with a stylized fir tree on top of which a decoration of concentric circles is placed; the central part has a decoration of transversal lines with an “X” between them. L. 12,5 cm; l. 2,00 cm. 14th-15th centuries. AI, photo GD. 124. Book lock 2004, inside the sacristy. Copper or brass. The piece is made of a plate with one end fitted with an attachment system made of a flange and rivets; the opposite end has a small hook made of a thinned extension of the plate. Artifact no. 4 was destroyed in a fire. Incised geometric decoration. L.7,5 cm, l. 1,1 cm (1); L. 7 cm, l. 1,2 cm (2). 14th-15th centuries AI, photo CS. 125. Book lock 2002, next to the palace. Bronze. Two riveted plates that were fixed on the belt, articulated with a decorative cast piece. The end preserves a nut with a hole so the original artifact had another articulation, probably a pendant. 3,9x1,15 cm.

14th-15th centuries. AI, photo CS. 126. Book lock 2004, inside the sacristy. Bronze, almost at the base there is decoration of a dented line as well as parallel lines. On the obverse, on its upper half, the body of the lock is doubled by a second, trapezoid plate (2,00 cm lg.; 1,4-0,8 cm wide; 0,1 cm thick) fastened with two rivets (0, 1 cm lg.; 0,1 cm wide). The piece ends with a hook made of the thinned body (0,8 cm), turned outward. L. 4,6 cm, l. 1,8 cm; g. 0, 1 cm. 14th-15th centuries. AI, photo CS. 127. Book lock 2004, inside the sacristy. Copper or brass. The piece is made of a plate; one end has an attachment system of a flange and rivets; the opposite end is fastened into a small hook, a thinned extension of the body of the piece. The visible part supports an incised decoration. L. 1,9 cm; l. 0,5 cm. 14th-15th centuries. AI, photo CS. 128. Book decoration 2004, inside the sacristy. Bronze. The piece is made of a decoratively cut off plate; on the back it supports a riveted flange that fitted between itself and the body of the piece something soft, maybe leather. L. 2,1 cm; l. 1,00 cm. 14th-15th centuries. AI, photo CS. 129. Ornamental rivet 2004, inside the sacristy. Gilded silver; the piece has a split rod and an ornamental head made of a golden flower with four petals.

191

L. 2,4 cm, l. 0,7 cm. 14th-15th centuries. AI, photo CS. 130. Ornamental rivet 2004, inside the sacristy. Gilded silver; the piece has a split rod and a simple ornamental head L. 2,4 cm, l. 0,7 cm. 14th-15th centuries. AI, photo GD. 131. Arrow head with peduncle 2000, inside the cathedral’s north-western tower. Iron. The tip is rhombic, the base of the peduncle has a support shoulder. L. 6,2 cm, l. 1,9 cm. 10th-12th centuries. AI, photo CS. 132. Arrow head 2003, next to the sacristy. Iron; forged in a leaf shape; the blade is rhombic; the piece also preserves the attachment peduncle. L. 8,00, g. 0,3x0,5cm. 10th-13th centuries. AI, photo CS. 133. Crossbow bolt 2000, inside the cathedral’s north-western tower Iron. Fitting tube, pyramidal tip; the tip was deviated because of the impact with a hard body. L. 4,5 cm, d. tub 0, 9 cm 13th-14th centuries. AI, photo CS. 134. Lance head 2000, inside the cathedral’s north-western tower. Iron. Fragmented, restored. L. preserved 12,7 cm, d. fitting tube 2,1 cm.

13th-14th centuries. AI, photo CS. 135. Stiletto 2000, inside the cathedral’s north-western tower. Iron. Narrow triangular blade. The tip of the handle is rounded and thickened for better stability. The plates of the handle were wooden, riveted with still preserved rivets. From the middle of the blade there is a fuller. L. 37,5 cm, lmax. 2,5 cm, L.mâner 9,7 cm. 15th – (16th ?) centuries. AI, photo GD. 136. Plated and chained armor fragment 2002, next to the palace Iron. Rectangular plates with one rounded end. One plate: 1,6x3 cm, rectangular; gr. plate 0,1 cm. 14th-15th centuries (?) AI, photo CS. 137. Wheeled spur 2002, next to the palace. Iron. Spur with accentuated arched arms, with bended extremities so that they form loops for fitting it to the boot. Where the arms meet a sharp tip is formed; the rosette support is made of two plates and it is pretty long; the rosette was lost in the old age. L. 9 cm. 14th-15th centuries. AI, photo CS. 138. Bit? 2002, next to the palace. Iron. L.10,7 cm. 13th-14th centuries. AI, photo CS. 139. Sheath 2003, next to the sacristy.

192

Iron. L. 28,00 cm; l. 2,9 cm. Middle Ages? AI, photo CS. 140. Horse shoe 2000, inside the cathedral’s north-western tower. Iron. L. 90 mm, l. max. 29 mm(1). L. 67 mm, l. max. 29 mm (2). 13th-14th centuries. AI, photo GD. 141. Horse shoe 2000, inside the cathedral’s north-western tower; 2002, next to the palace Iron. Fragment of a horse shoe; right left cramp. L. 10,9 cm, l. 3,4 cm (1). L. 12,7 cm (2). 15th-16th centuries. AI, photo GD. 142. Horse shoe 2007, next to the cathedral. Iron, fragmented. L. 13 cm, l. 3 cm. Middle Ages. AI, photo CS. 143. Knife blade 2008, inside the palace. Iron, with rivet orifices. L. 10 cm; l. 1,3 cm; gr. 0,3 cm; orifices 0,2 cm 12th-13th centuries AI, photo GD. 144. Knife 2000, next to the palace Iron. Triangular in section blade, with fitting rod. Fragment. L. 8 cm, l. 1,2 cm. 13th century. AI, photo GD.

145. Knife blade 2000, next to the palace. Iron. L. 7,5 cm, l. 1,5 cm. 13th-14th centuries. AI, photo GD. 146. Knife end 2002, next to the palace Bronze, 0,15 cm thick plate, kernel shaped; in the central part it has a rectangular orifice (0,25x0,18 cm) for riveting the handle rod. dmax. 2,2 cm. 14th century. AI, photo GD. 147. Knife end 2000, inside the cathedral’s north-western tower. Bronze. With an ovoid central orifice; the edges are broken. L. 1,6 cm, l. 1,1 cm. 13th century. AI, photo CS. 148. Knife handle 2000, inside the cathedral’s north-western tower. Iron and silver. The handle is formed of two wooden plates that were fitted with four rivets; the end toward the blade still preserves a wide silver ring that was decorated with three fine circular line; the opposite end preserves just the nut fitted with a metallic end. L. handle 5,9 cm, l. max. 1,25 cm, 13th-14th centuries. AI, photo CS. 149. Knife. 2002, next to the palace. Iron and bone. The handle has a rhomboid section and it is made of two polished bone plates. L. 27 cm. 14th century. AI, photo CS.

193

150. Knife 2002, next to the palace. Iron. Triangular in section blade, the handle was attached to a fitting rod. L. 10,6 cm. 14th century. AI, photo GD. 151. Knife fragment 2000, inside the cathedral’s north-western tower. Iron. The hilt is cast with the blade and the fitting rod. L. 3 cm, l. blade 1,5 cm, l. hilt 1,75 cm. 14th-15th centuries. AI, photo GD. 152. Knife handle 2002, next to the palace. Bronze. The piece has a thinned end while the opposite one is everted with four fringes. The exterior is engraved with stylized vegetal motifs. L. 4,4 cm. 15th-16th centuries. AI, photo CS. 153. Sheath fitting 2002, next to the palace. Bronze. L. 4,7 cm. 15th-16th centuries. AI, photo CS. 154. Handle 2002, next to the palace. Octagon shaped; handle made of rondes. Bone and metal; the bone rondes were fitted on a bronze or iron rod; also there was some copper that is now transformed in green oxide. The piece has another fragment that is trapped in a conglomerate of iron and copper oxides. L. 4,1 cm. 15th-16th centuries. AI, photo CS.

155. Knife handle end 2002, next to the palace. bronze? L. 5,1 cm. Middle ages. AI, photo CS. 156. Fitting 2002, next to the palace. Brass; hammering and engraving; decorated with geometric motifs, very fine incisions that from rectangular registers. It was a sheath or handle fitting and it was mounted in long rivets. 2,1x2,15 cm 15th-16th centuries? AI, photo CS. 157. Small handle 2002, next to the palace. Bronze. A decorated band, 0,4 cm wide; the ends a fitted with a very long rivet. d. 3,2 cm. Middle Ages. AI, photo GD. 158. Piece with handle 2003, next to the palace Bronze; flattened handle; a hole in the middle; attached to a disc that could have been a flask cork or a seal? d. 1,00 cm, g. 0,3 cm. 10th-13th centuries. AI, photo GD. 159. Handle 2007, next to the cathedral Bronze. Rectangular piece; fitted at one end with a long rivet. L. 4,3 cm. Middle Ages. AI, photo CS.

194

160. Knife 2003, next to the palace. Iron; the piece preserves only the handle, with three rivets and two plates for fitting the handle; also a part of a pommel or an iron scabbard. L. 12,5 cm; l. 2,00 cm. Middle Ages? AI, photo CS. 161. Lighter 2000, inside the cathedral’s north-western tower. Iron; forged; the thicker arm has a heated and poorly done dovetail fitting. The arms are unequal: 9 cm/gr. 0,7 cm, respectively 6,5 cm/gr. 0,5 cm. 10th-12th centuries. AI, photo GD. 162. Lock 2000, inside the cathedral’s north-western tower. Iron. A ring and a fitting clamp. d. ring 3,5 cm. L. clamp 5,9 cm. 10th-13th centuries. AI, photo GD. 163. Spoon carving tool 2000, inside the cathedral’s north-western tower. Iron. Fitting rod with a square section; a curved blade, sharpened at both ends. L. 11 cm, rod section 0,75x0,75 cm, L. rod 7,5 cm, l. max. blade 1,9 cm. 11th-13th centuries. AI, photo CS. 164. Tool 2000, next to the palace Iron. Fragment. L. 23 cm. 13th-14th centuries. AI, photo GD. 165. Scissors 2000, inside the cathedral’s north-western tower.

Iron. L. 188 mm, handle width 63 mm; forged; the ends of the handles are twisted in spirals. 13th- (14th?) centuries. AI, photo GD. 166. Fragment of an axe blade 2000, next to the palace. Iron. 6,6x3,5 cm. AI, photo GD. 167. Auger 2007, next to the palace. Iron; “T” shaped; the active part is twisted while hot. One of the ends is broken; the one still preserved is bended as if to form a handle. L 11,9 cm; l. 7,3 cm. 14th-16th centuries. AI, photo CS. 168. Auger 2007, next to the palace. Iron; “T” shaped; upper part flattened; square rod. L.10,3 cm. 14th-16th centuries. AI, photo CS. 169. Auger 2007, next to the palace. Iron; with a broken arm. L. 12,5 cm. The preserved arm - 8 cm. 15th-18th centuries. AI, photo CS. 170. Hinge 2000, next to the palace. Iron. Hinge end leaf shaped, with a nail orifice. Fragment. 11,9x5 cm. 14th century. AI, photo CS.

195

171. Key 2000, inside the cathedral’s north-western tower. Iron. The rod is approximately hexagonal, flattened handle. L. 20,4 cm. 13th-14th centuries. AI, photo CS. 172. Lock piece 2000, inside the cathedral’s north-western tower. Iron and copper. L. 6,3 cm, l. max. 1,18 cm. 14th-15th centuries. AI, photo GD. 173. Snail shaped piece, possibly from a lock 2000, inside the cathedral’s north-western tower. Iron. 14th-15th centuries. AI, photo CS. 174. Fitting 2002, next to the palace. Bronze; three orifices which were fitting the piece on a support. 2,7x1,3 cm, gr. 0,1 cm. 14th-15th centuries. AI, photo CS. 175. Fitting 2001, eastern part of the cathedral. Bronze, thin plate that used to dress another piece. L. 2,4 cm. Middle Ages. AI, photo CS. 176. Saddle fitting 2000, next to the palace. Iron. L. 12 cm, d. 0,5 cm. Middle Ages. AI, photo GD.

177. Fixture? 2007, next to the palace. Bronze plate; fragment of an ellipsoidal fixture, riveted at the heads (or at one of the heads?). Visible face decorated with a relief rib. L 2cm, l. 1,7 cm, gr. 0,15 cm. gr. of piece the fixture was applied on - 0,5 cm. Middle Ages. AI, photo GD. 178. Tube 2007, next to the palace. Iron, fragmented. L 13,5 cm., d. 1,5 cm. Middle Ages. AI, photo GD. 179. Lock 2000, next to the palace. Iron. L. 5,7 cm, band (gr. 0,25 cm, l.0,9 cm). Middle Ages. AI, photo CS 180. Nail 2000, next to the palace. Iron. The head is battered and strongly eccentric. L. 7 cm. 10th-13th centuries. AI, photo CS. 181. Nails 2000, inside the cathedral’s north-western tower Iron. Vertically flattened head (1) or oval (2). L. 6,5 cm (1), 5,7 cm, d. 2,15 cm (2), L. 7 cm (3); d.head 3 cm, rod 0,5x0,5 cm (4); d. head. 2,5 cm, rod 0,4x0,5 cm. 13th century. AI, photo CS, GD. 182. Nail 2000-2002

196

Iron. L. 7 cm, gr.max. rod 0,8x0,45 cm. L. 6,5 cm, rod 0,3x0,3 mm, with conic head. 14th-15th centuries. AI, photo GD. 183. Nails 2000, next to the palace. Iron. Forged, square or rectangular rod. L. 4-8 cm. 13th-14th centuries. AI, photo GD. 184. Nails 2003, next to the palace. Iron; different sizes, forged. 15th-16th centuries. AI, photo GD. 185. Nail with a fitting ring 2003, next to the palace. Iron; fragmented; only the part that has a fitting hole made from a thickened part of the rod is still preserved. L. 6,00 cm; l. 2,8 cm; g. 0,9 cm. 15th-16th centuries. AI, photo GD. 186. “L” shaped nail 2008, inside the palace. Iron; “L” shaped; the short part thickened. L. 15,8 cm; leg l. 0,8 cm. Middle Ages. AI, photo GD. 187. Nails 2000, next to the palace. Iron. L. 6,2 cm, d. cap 1,5 cm. Middle Ages. AI, photo GD.

188. Spike 2008, inside the palace. Iron; with a simple, circular head. L. 16,2 cm; g. 0,7 cm; end d. 1,3 cm; g. 0,5 cm. Middle Ages. AI, photo GD. 189. Vessel fragment 2002, next to the palace. Copper. Hammered cauldron. The lip is 0,6 cm fringed and it has two side orifices of a disappeared handle rivets. L. 9,2 cm, gr. tablă 0,1 cm. 14th-15th centuries. AI, photo CS. 190. Ironware artifact 2000, next to the palace. Iron. L. 16,2 cm, l. max. 2,4 cm Middle Ages. AI, photo CS. 191. Ironware artifact 2000, next to the palace. Iron, the main rod forms a loop that holds an ellipse shaped link. L. 9,8 cm, l. rod 8 cm. Middle Ages. AI, photo CS. 192. Crusher 2007, next to the church. Stone, circular tool. d. 9,5 cm. 10th-13th centuries. AM 193. Fragment of the upper part of a vessel 2002, next to the palace. Medium paste, incomplete oxidized firing, secondary burning. Color: secondary burning. Short neck, arched

197

rim, vertically cut, facetted lip. Decor: field of alveoli on the shoulder. Dg. 15,5 cm. 10th-12th centuries. DMI, photo AI. 194. Fragment of the upper part of a jar pot 2001, next to the palace. Semi-coarse paste. Complete oxidizing firing. Secondary burning. Shortly everted rim, cannelated, obliquely splayed lip. Decoration: band of wavy lines at the base of the neck. Dg. 16 cm. 12th century. DMI, photo CS 195. Fragment of the upper part of a jar 2001, next to the palace. Semi-coarse paste. Complete oxidizing firing, secondary burning. Shortly everted rim. Obliquely splayed lip, with cannelures. Decoration: band of wavy lines at the base of the neck. Dg. 16 cm. 12th century. DMI, photo CS 196. Fragment of the upper part of a jar 2001, next to the palace. Medium paste. Incomplete oxidizing firing, secondary burning. Short neck, arched everted rim. Decoration: uneven wavy lines in the neck area but they were probably extended on the entire vessel. Dg. 18 cm. 12th century. DMI, photo CS. 197. Vessel fragment 2001, next to the palace. Coarse grained paste. Incomplete oxidizing firing, secondary burning. Df. 8,3 cm. 12th century. DMI, photo CS.

198. Fragment of the upper part of a pot 2002, next to the palace. Semi-coarse paste. Superficial; oxidized firing, with brownish surfaces, strong secondary burning on the exterior. Almost nonexistent neck, brusquely everted rim, thickened, oblique lip. Decoration: wavy line. Dg. 15,5 cm. 10th-12th centuries. DMI, photo AI. 199. Fragment of a jar 2000, next to the palace. Medium paste. Incomplete oxidizing firing, secondary burning. Slightly arched, everted rim, obliquely splayed lip. Decoration: a band of three wavy lines on the shoulder. Dg. 17,3 cm. 10th-13th centuries. DMI, photo CS. 200. Fragment of the upper part of a vessel 2000, next to the palace. Coarse grained paste. Incomplete oxidizing firing, secondary burning. Pronounced neck. Thickened, with a superficial exterior cannelure lip. Decoration: short meander wavy line on the shoulder. Dg. 15,5 cm. 10th-13th centuries. DMI, photo CS. 201. Fragment of the upper part of a vessel 2000, next to the palace. Medium paste. Incomplete oxidizing firing, secondary burning. Thinned neck, everted rim, the lip is marked on the inside with a lid channel and it is straightly cut and with a superficial cannelure. Decoration: comb (?) made alveoli on the shoulder; dense, superficial, horizontal lines on the rest of the body.Dg. 17,3 cm. 10th-13th centuries. DMI, photo CS.

198

202. Jar 2004, next to the palace. Medium paste, tempered with fine sand. Superficially fired (the core of the wall is black). Pronounced shoulder, short neck, everted rim, rounded lip. Decoration: a fascicle of superficially incised lines on the neck; oblique groups of lines (made with a five toothed instrument) and a band of horizontal lines on the shoulder. Dg estimated 21 cm, 10x5 cm, 10th-13th centuries. DMI, photo CS. 203. Fragment of the upper part of a vessel. 2002, next to the palace. High neck, straight cut everted rim. A slight lid channel on the inside. Medium paste, tempered with sand and scarce pebbles. Incomplete oxidizing firing, secondary burning. Dg. 18,2 cm. 10th-13th centuries. DMI, photo CS. 204. Fragment of a vessel body 2007, next to the palace. Semi-coarse paste. Superficially fired. Color: yellowish-bricky. Secondary burning. Decoration: horizontal and wavy lines. 10th-13th centuries. DMI, photo CS. 205. Fragment of a vessel 2002, next to the palace. Semi-coarse paste. Incomplete oxidizing firing, partial secondary burning. Color: bricky. Short neck, everted rim, straightly cut lip. Decoration: obliquely disposed alveoli on the neck; superficial, horizontal incisions on the body. Dg. 15,5 cm. 12th-13th centuries. DMI, photo CS.

206. Fragment of the upper part of a pot 2002, next to the palace. Semi-coarse paste. Incomplete oxidizing firing, powerful secondary burning. Color: yellowish-bricky. Short neck, everted rim, straightly cut lip. Decor: obliquely disposed alveoli on the neck; a row of alveoli on the barely pronounced shoulder. Dg. 15,5 cm. 12th-13th centuries. DMI, photo AI. 207. Fragment of the upper part of an amphoridion 2002, next to the palace. Medium paste. Incomplete oxidizing firing. Color: light-bricky. High neck, arched rim that still preserves the trace of a circular handle. The exterior surface was polished with predominantly vertical moves. Dg. 8,5 cm. 12th-13th centuries. DMI, photo AI. 208. Fragment of the upper part of a pot 2002, next to the palace. Ovoid body, with the maximum diameter in the mid section. Fairly high, slightly pronounced neck. Arched, vertically cut rim. Decoration: a register of alveoli on the shoulder, framed by two unequally traced wavy lines. Barely visible, superficial incisions. Medium paste. Incomplete oxidizing firing, partial secondary burning. Color: yellowish-bricky. Dg. 14 cm. 12th-13th centuries (?) DMI, photo AI. 209. Fragment of a vessel base 2002, next to the palace. Medium paste. Slow wheel turned. Incomplete oxidizing firing (with a thin red pellicle on the inside), exterior secondary burning. Relief mark of the potter, a wheel. Df. 7,8 cm. 12th-13th centuries. DMI, photo GD.

199

210. Fragment of a vessel base 2002, next to the palace. Medium paste, tempered with a lot of mica. Incomplete oxidizing firing; thin, red exterior pellicles that frame a gray core. Df. 7,7 cm. 12th-13th centuries. DMI, photo AI. 211. Fragments of bodies or rims of small cauldrons 2000-2008 Medium or semi-fine paste. Various degrees of oxidizing firing. The classical type is documented: globular base, rounded and thickened rim, the lip is cut straight and it is thickened in order to allow some hanging orifices. Decoration: they often reproduce the ornaments of the common earthenware, even the marks of the potters. 11th-13th centuries. DMI, photo AI, GD. 212. Decanter lip fragment 2001, next to the sacristy. Medium paste, tempered with sand and mica. Incomplete oxidized firing, secondary burning. The profile of the vessel is tronconic, the opening narrows and the neck is marked with a rib. Rich decoration combining several elements of the late Arpadian era: the wheel, different shapes and sizes of alveoli, wavy band. The decoration covers the entire fragment starting from the lip. Dg. 6 cm. 13th century. DMI, photo CS. 213. Fragment of a jar lip 2000, next to the palace. Medium paste, tempered with sand, mica and small and middle size pebbles Incomplete oxidized firing, secondary burning. Barely pronounced neck, articulated rim. Decoration: pairs of two overlapped alveoli at the base of

the neck; superficial, horizontal incisions on the body. Dg. 14 cm. 13th century. DMI, photo CS. 214. Fragment of an upper part of a jar 2000, next to the palace. Medium paste. Incomplete oxidized firing, secondary burning. Short neck, thickened, “S” shaped arched rim, widened, oblique splayed lip. The outer surface is superficially smoothened. Decoration: small, oblique notches on the base of the neck; three parallel, horizontal incised lines. Dg. 16 cm. 13th century. DMI, photo CS. 215. Fragment of an upper part of a jar 2000, next to the palace. Medium paste. Incomplete oxidized firing, secondary burning. Simple, everted, straightly cut rim, short neck. Decoration: a band of horizontal incisions and uneven wavy lines on the shoulder. Dg. 16,2 cm. 13th century. DMI, photo CS. 216. Fragment of a jar lip 2000, next to the palace. Semi-coarse paste. Incomplete oxidized firing, secondary burning. Short neck, thickened rim, facetted lip. The outer surface is superficially smoothened. Decoration: a register of alveoli on the shoulder, in the maximum diameter area. Dg. 16,2 cm. 13th century. DMI, photo CS. 217. Fragment of a jar lip 2000, next to the palace.

200

Semi-coarse paste. Incomplete oxidized firing, secondary burning. The outer surface is superficially smoothened. Pronounced neck, everted rim, thickened, straightly splayed lip. Decoration: wavy line with uneven meanders on the base of the neck followed by a register of unequal incisions, similar to notches. Dg. 16 cm. 13th century. DMI, photo CS. 218. Fragment of a vessel 2000, next to the palace. Medium paste. Incomplete oxidized firing, secondary burning. The outer surface is superficially smoothened. The upper part of a jar. Pronounced neck, much thickened, slightly profiled, everted rim. Decoration: obliquely disposed alveoli on the shoulder. Dg 13,3 cm. 13th century. DMI, photo CS. 219.The lower half of a small vessel 2000, next to the palace. Semi-coarse paste. Incomplete oxidized firing, secondary burning. The profiled base bears a swastika shaped potter’s mark. Df. 4 cm. 13th century. DMI, photo CS. 220. Fragment of the upper part of a vessel 2002, next to the palace. Medium paste. Coarse surface. Incomplete oxidized firing, powerful secondary burning. Color: yellowish-bricky. Decoration: superficial, incised wavy line. Dg. 13 cm. 13th-14th centuries. DMI, photo CS. 221. Fragment of a cup with handle 2002, next to the palace.

Medium paste of a very good quality. Reduced firing. The maximum diameter is in the mid section. The rim is inverted. Decoration: geometric motifs done with a roller. Dg. 8 cm. 13th-14th centuries. DMI, photo AI. 222. Fragment of an upper part of a pot 2002, next to the palace. Fine paste. Incomplete oxidizing firing, secondary burning. Color: yellowish-bricky. Short neck, everted rim. The lip is thin, articulated toward the exterior with a rounded rib.Decoration: a wavy line at the base of the neck. Dg. 16 cm. 13th-14th centuries. DMI, photo AI. 223. Vessel base 2002, next to the palace. Fine paste. Complete oxidizing firing. Color: red-bricky. Relief potter’s mark: a cross with unequal arms inside a circle. Df. 8,3 cm. 13th-14th centuries. DMI, photo CS. 224. Fragment of the upper part of a pot 2002, next to the palace. Semi-coarse paste. Incomplete oxidizing firing. Color: yellowish-bricky. Slow wheel turned. Short neck, arched rim, arrow shaped lip. Decoration: a band of finely incised lines at the base of the neck. Dg. 12,5 cm. 13th-14th centuries. DMI, photo CS. 225. 14th century earthenware complex 2002, next to the palace. The material, mostly common pottery has some unitary characteristics:

201

- the clay is very fast modeled without eliminating all the impurities and air bubbles. - the paste is tempered with a lot of sand resulting coarse surfaces. - the pieces are fast wheel turned using a lot of water to smoothen them. - incomplete oxidizing firing, the fire in the kiln and the oxygen flux are not enough to fire walls that are thicker than 2,5-3 mm. Because of this the core had a grayish-blue color. We can see three ceramic categories according to the paste: semi-coarse, medium and fine. Shapes: The jar (without handles) is the most common shape; probably the entire lot comes from the debris of a kitchen. Vessels with handles are documented by 6 shards, two of them belonging to pots and four of them to small sized vessels, probably cups. We noted the shard with the inv. no. 125, a handle made of fine paste, incompletely fired to a yellowish-bricky color, decorated with small stamped rosettes. Also bell shaped lids, bowls and a pitcher have been documented. The provisions vessel is represented by a single shard made of a semi-coarse paste, fast wheel turned, without decoration. A special element is a wheel turned clay band that was applied in the lip area. The vessel had no neck, it had a globular or elongated body and the opening is much smaller than the maximum diameter (opening diameter of 31 cm), with 7-8 mm thick walls. Crucible. A fragment that was reduced fired. The paste is tempered with sand but in a special technique, giving the vessel a very sturdy, cement like, appearance. The vessel was fired in a closed kiln, with a very good quality, complete, reduced firing so it got a gray color. The shape of this vessel is crucible like, with a very thick everted lip, while the body continues almost vertically. On the upper part of the lip, in a leak beak looking part a strongly imprinted “T” letter was applied. The diameter of this

vessel is big for a crucible (26 cm at the lip area). The exterior of the vessel preserves a consistent layer of carbonized materials, a proof of its long use above a fire. Most likely this piece comes from Tulln an der Donau (Austria), a town that still has the letter “T” on its emblem. AI, photo AI. 226. Fragment of the upper part of a vessel 2002, next to the palace. Medium paste, incomplete oxidizing firing, secondary burning. Decoration: superficial cannelures. Dg. 11,3 cm. 14th century. DMI, photo CS. 227. Fragment of the upper part of a vessel 2000, next to the palace. Medium paste, incomplete oxidizing firing with yellowish-gray, thin, exterior pellicles, secondary burning. Arched neck, thinned arrow shaped lip rim. Grained outer surface. Decoration: prominent ribs starting from the base of the neck. Dg. 17 cm. 14th century. DMI, photo CS. 228. Vessel fragment, cup stem? 2002, next to the palace. Medium paste, incomplete oxidized firing to a yellowish-bricky color. Df. 5,5 cm. 14th century. DMI, photo CS. 229. Fragment of a beaked cup. 2002, next to the palace. Medium paste, incomplete oxidized firing to a yellowish-bricky color. 14th century. DMI, photo CS.

202

230. Crucible fragment 2002, next to the palace. Medium paste tempered with a lot of mica. Reduced firing. The base is fastened with a support ring. Green glaze directly over the paste on the exterior. Df. 3,6 cm. 14th century DMI, photo AI. 231. Candlestick? 2002, next to the palace. Medium paste, incomplete oxidized firing to a yellowish-bricky color. Fragments of a small vessel with handle, very similar to a miniature pitcher. Profiled base, the body retreats in steps. Decoration: bands of incised horizontal lines. Df. 4,7 cm. 14th century. DMI, photo CS. 232. Candlestick? 2004, next to the palace. Medium paste, incomplete oxidized firing to a yellowish-bricky color. Small vessel with tronconic body, narrow opening, handle, similar to a miniature pitcher. Df. 4 cm. 14th century. DMI, photo CS. 233. Spindle 2007, next to the palace. Fine paste, reduced firing to a black color. Bi-tronconic shape. d. 2,9 cm, h. 1,8 cm. 10th-12th centuries. DMI, photo CS. 234. Spindle 2000, inside the cathedral’s north-western tower. Fine paste Bi-tronconic shape. d. 2,4 cm, h. 1,2 cm. 13th-14th centuries. DMI, photo CS.

235. Spindle 2002, next to the palace. Ceramic. d.max 2,6 cm 13th-14th centuries. DMI, photo CS. MODERN AGE 236. Twisted ring, possibly a setting 2002, next to the palace. Silver. Oval shaped, made of two twisted wires and soldered at the ends so that they became invisible. d. max. 2,2 cm . 16th-17th centuries. AI, photo GD. 237. Ring 2002, next to the palace Yellow metal. d. 1,8 cm. 16th-17th centuries. AI, photo GD. 238. Hair pin 2001, the western side of the cathedral. Bronze, needle with a circular pin. L. 3,3 cm, gr. 1 cm; d. 0,25 cm. 16th-17th centuries. AI, photo GD. 239. Cloth hook 2002, next to the palace. Silver. 0,16 cm thick wire, strongly flattened in the attachment eye area. Only one part is preserved. 1,5x1,3 cm. 15th-17th centuries. AI, photo GD.

203

240. Button 2001, next to the sacristy. Bronze. Hemispheric shape; a split wire handle is attached to the inside. d. 1,6 cm. 16th-17th centuries. AI, photo CS. 241. Button 2002, next to the palace. Yellow metal; decoration: flowery engraved ornament. d. 1,5 cm. 17th-18th centuries. AI, photo GD. 242. Buttons 2002, next to the palace. Bronze. The disc is soldered on a thick wire handle (1) or it is slightly away from the central part while the attachment handle is missing (2). d. 1,8 cm. 17th-18th centuries. AI, photo GD. 243. Buckle 2000, next to the palace. Bronze. Rectangular, variable in sections bar. Deformed in the old age. L. 3 cm, l. 1,7 cm. 16th-17th centuries. AI, photo CS. 244. Buckle 2002, next to the palace. Iron. Rectangular. L. 3,6 cm. 17th century. AI, photo GD. 245. Decorative fitting element 2002, next to the palace.

Bronze. Cast. Decorated with oblique ribs that imitate the rope. Fitting orifices at the ends. L. 4,5 cm, gr. 0,6 cm. 16th-17th centuries. AI, photo GD. 246. Decorative fitting element 2002, next to the palace. Bronze. Cast. An attachment orifice in the center. Flower shaped. d. max. 1,5 cm, gr. 0,1 cm. 17th century. AI, photo GD. 247. Book bind 2001, next to the palace. Silver alloy. Cut off plate. In the middle there is a plate attached with rivets that used to hold a piece of leather. L. 2,4 cm, l. 1,15 cm. 16th-17th centuries. AI, photo CS. 248. Book bind 2002, next to the palace. Bronze, cut off thin plate. One of the heads still preserves two rivets. L. 3,2 cm. 16th-17th centuries. AI, photo CS. 249. Ornamental rivet 2001, next to the sacristy. Bronze. L. 0,5 cm, d. 0,65 cm. 16th-18th centuries. AI, photo GD 250. Spur 2008, inside the palace. Iron. Semicircular attachment profiles, high support shoulder and a log rod that ends in a little wheel. L. 10,1 cm; gr. 0,7 cm.

204

15th-17th centuries. AI, photo CS 251. Spur 2001, western side of the cathedral. Iron. Semicircular in section arms. The ends are attached to the boot with nails. The tail is rectangular in section. One of the arms that used to support the little wheel as well as the wheel are missing. Arm opening 8 cm; rod 0,7x0,55 cm. 16th-17th centuries. AI, photo CS 252. Strap buckle 2002, next to the palace. Iron. The belt attachment rod is straight and the frame is semicircular. L. 6,5 cm, l.max. 3,2 cm. 16th-17th centuries. AI, photo GD 253. Horse shoe 2008, inside the palace. Iron, with rivet orifices. L. 12,8 cm; l. 11,6 cm; 15th-17th centuries. AI, photo GD 254. Heelplates 2002, next to the palace. Iron. L. 5,3 cm, l. 5,2 cm (1); L. aprox. 6,4 cm (2). 17th-18th centuries. AI, photo GD 255. Bit 2008, inside the palace Iron; two rectangular strap orifices and two bigger ones for the chain. L. 16,3 cm. 17th-18th centuries. AI, photo CS

256. Knife sheath 2007, next to the cathedral. Iron. L. l. 18th-19th centuries. AM, photo GD 257. Metal part of a fire weapon 2001, west side of the cathedral. Iron with silver tarsiae. L. 25 cm. 18th century. AM, photo GD 258. Knife 2002, next to the palace. Iron. Haban or Stirian knife fragment ; copper dressing for the handle ; engraved decoration. Fragment. L. 6,6 cm. 16th century. AI, photo CS 259. Handle (knife?) 2002, next to the palace. Iron and wood. An object with a carved, polished, wooden handle. L. 4,8 cm, and the wooden handle 3,3 cm. 16th century. AI, photo GD 260. Knife 2001, next to the palace. Iron. Only the fitting rod and a small part of the base of the blade are preserved. L. 8,5 cm, l. 2,7 cm. 16th-17th century. AI, photo CS 261. Knife 2002, next to the palace. Iron. L. 8,3 cm, l. 1,9 cm. 17th-19th centuries. AI, photo CS

205

262. Clasp knife 2008, inside the palace. With an antler (or ivory) handle shaped like a cat. The handle looks polished; the pieces also preserves the interior iron blade. L. 7,5 cm; l. max. 1,9 cm. Modern Age. AM, photo GD 263. Clasp knife 2008, inside the palace. Iron with a bone handle. The handle is made of two metal plates overlapped by two bone plates with two small iron rivets. Between the rivets there are two partial holes that probably used to keep decorative elements. L. 10,5 cm. Modern Age. AM, photo GD 264. Clasp knife 2008, inside the palace. Iron; two copper plates with wooden riveted handles. Lp. 4,7 cm. Modern Age. AI, photo GD 265. Thimble 2002, next to the palace. Bronze, with traces for the needle. Hp. 1,2 cm, d. 1,3 cm. 17th-18th centuries. AI, photo GD 266. Cleaver 2002, next to the palace. Iron. L. 18,5 cm, l. 6,5 cm 16th-17th centuries. AI, photo CS. 267. Candlestick or snuffers 2002, next to the palace.

Iron; cylindrical, empty inside; an attachment rod broken of old, rectangular in section. Fragment. h. 4,8 cm, d. tube 2,7 cm. 16th century. AI, photo CS 268. Clasp 2003-2004, next to the palace. Iron, a widened end, fastened with two attachment holes; the other end is sharp.L. 21,5 cm; l. 10 cm. 16th-17th centuries. AI, photo GD 269. Lock 2002, next to the palace. Iron, link with an attachment clasp. d. 3,6 cm, link 0,6 cm. 17th century. AI, photo CS. 270. Stone mason’s clasp 2002, next to the palace. Iron. Fastened from a rectangular profile (1,5x0,55 cm). Fragments of three artifacts. L. 16/17 cm, 16th century. AI, photo CS. 271. Stone mason’s hammer 2002, next to the palace. Iron. The hammering part has a square section (2,8x2,8 cm) the chopping part is widened (7,1 cm). L. 19,2 cm. 16th century. AI, photo CS 272. Pick 2002, next to the palace. Iron. Square section and rounded corners in the holding area and square section in the sharp area. L. 10,2 cm. 16th century. AI, photo CS

206

273. Chisel 2004, next to the palace. Iron. Approximately rectangular shape; one of the short ends is thinned. L. 15,7 cm, l. 6 cm. 16th-17th centuries. AI, photo GD 274. Stained glass window frame 2002, next to the palace. Led, irregular shape, deformed in the old age. The link is “I” shaped. Used for fitting the glass components of the stained glass window. 2,65x2,2 cm, gr. 0,5 cm. 16th century. AI, photo GD 275. Coffin tack 2001, in the west side of the cathedral. Bronze. D. 1,2 cm. 16th-17th centuries. AI, photo GD 276. Door nails and hook 2002, next to the palace. Iron. L. 11-14 cm. 16th-17th centuries? AI, photo GD 277. Hinge 2002, next to the palace. Iron. L. 14 cm. 16th century. AI, photo GD 278. Hinge 2000, next to the palace Iron. L. 15 cm A.I. photo C.S.

279. “L” shaped nail 2004, next to the palace. Iron, with an orifice. L.6,8 cm, l. max 2,2 cm. 16th-17th centuries. AI, photo CS 280. Ironware object 2008, inside the palace. Iron, “4” shaped; one of the arms is elongated and spirally bended. L. total 17,3 cm, , d. 4,7 cm. 15th-17th centuries. AI, photo GD 281. Chain with a lock 2008, inside the palace. Iron; the pieces still preserve 11 partially twisted links, attached to a small bar that served to lock a link by fitting it with a supplementary, larger link that was attached to the chain. L. 23,5 cm. 15th-17th centuries. AI, photo CS 282. Corner fixture 2004, next to the palace. Iron, cut off at a straight angle from a plate. L. 10,5 cm; l. 2 cm. 17th-18th centuries. AI, photo GD 283. Nail and bolts 2000-2008 Iron; different shapes and sizes. 16th-18th centuries. AI, photo CS, GD 284. Fragment of a vessel 2002, next to the palace.

207

Bronze, 0,12 cm thick plate. Polygonal cut on four sides (octagon, side 2,4 cm); possibly a vessel patch. 6x5,5 cm. 17th-18th centuries. AI, photo CS 285. Vessel handle 2001, next to the palace. Iron. Fragment. L. 14,5 cm; variable section, d.max. 0,8 cm. 16th century. AI, photo GD 286. Rod 2004, next to the palace. Iron; hook shaped, rectangular section. L. 17,5 cm; l. 1,2 cm; g. 0,4-0,6 cm. 16th-17th centuries. AI, photo GD 287. Jar pot 2002, next to the palace. Light red paste, tempered with fine sand, incomplete oxidized firing. Alveolated, everted, low lip with a superficial lid channel that corresponds to the exterior with a rib. Short neck, globular body. The maximum diameter is on the upper third of the vessel. Dark red discolorations on the exterior from the secondary burning. Decoration: two horizontal incised lines on the shoulder. Dg.: 14 cm, Dmax.: 15 cm, Df.: 8 cm, h.: 15 cm 16th century. SPL, photo GD. 288. Pot with handle 2002, next to the palace. Light yellowish-red paste, tempered with large grained sand, incomplete oxidized firing. Everted lip with an inside superficial lid channel that corresponds to the exterior with a rib. The edge of the lip is ribbed. Short

neck, globular body, flat base. Short band handle, divided into two registers by a channel. More than half of the vessel is covered on the exterior with carbon black. Decoration: two horizontal incised lines on the shoulder. Dg.: 13,5 cm, Dmax.: 16,5 cm, Df.: 8 cm, h. 16,5 cm 16th century. SPL, photo GD. 289. Pot with handle 2002, next to the palace. Light red paste, tempered with sand, incomplete oxidized firing. Everted, low lip with alveoli and an inside superficial lid channel that corresponds to the exterior with a rib. Short neck, globular body, the maximum diameter is on the upper third of the vessel, toward the mid section. Short band handle, divided into two registers by a channel. The exterior of the vessel is tinted with carbon black and dark red discolorations from the secondary burning. Decoration: three horizontal incised lines on the middle of the neck. On the maximum diameter a field of wavy cannelures combined with horizontal incised lines. Dg.: 14,5 cm, Dmax.: 15 cm, Df.: 9 cm, h.: 18 cm 16th century. SPL, photo GD. 290. Pot with handle 2002, next to the palace. Brick-red paste, tempered with sand, complete oxidized firing. Everted lip with a rib. Short neck, a rib in the middle, globular body; the maximum diameter is on the upper third of the vessel, toward the mid section. Short band handle, divided into two registers by a channel. The exterior of the vessel is tinted with spots of carbon black. Decoration: the beginning of the shoulder is marked with a horizontal incised line.Dg.: 14,5 cm, Dmax.: 18 cm, Df.: 9 cm, h.: 20 cm 16th century. SPL, photo GD.

208

291. Pot with handle 2002, next to the palace. Brick-red paste, tempered with sand, complete oxidized firing. Everted lip with a rib. Short neck, a rib in the middle, globular body; the maximum diameter is on the upper third of the vessel, toward the mid section. Short band handle, divided into two registers by a channel. The exterior of the vessel is tinted with spots of carbon black. Decoration: the beginning of the shoulder is marked with a horizontal incised line. Dg.: 18 cm, Dmax.: 21,5 cm, Df.: 11 cm, h.: 22,5 cm 16th century. SPL, photo GD. 292. Pan 2002, next to the palace. Brick-red paste, tempered with sand, incomplete oxidized firing. Strongly everted, rounded lip. Slightly curved body, globular toward the base, three wheel turned legs. Band handle, stretching from lip to base, divided into two registers by a channel. Carbon black on the base. Decoration: the inner surface is covered with even, thick, cracked, yellowish-green glaze placed over white engobe. The neck and body are decorated with horizontal incised lines. Dg.: 18 cm, Df.: 14 cm, h. (without the legs): 7 cm 16th century. SPL, photo GD. 293. Pot with handle 2002, next to the palace. Light red, compact paste, tempered with sand and small pebbles; incomplete oxidized firing. Clayish and uneven surface. Strongly everted lip, its upper part being slayed. Inside the lip, a superficial lid channel that corresponds to the exterior (toward the mid section) with a sharp rib. Short neck, globular body, the maximum diameter is on the upper third of the vessel. Short band handle, divided into two registers by a channel. Flat base. The exterior of

the vessel is tinted with carbon black and dark red discolorations from the secondary burning. Dg.: 22,2 cm, Dmax.: 28 cm, Df.: 12,5 cm, h.: 25 cm 16th century. SPL, photo GD. 294. Pot with handle 2002, next to the palace. Light red (grey on the inside), compact paste; incomplete oxidized firing. Coarse surface. Strongly everted lip. Inside the lip, a superficial lid channel that corresponds to the exterior with a sharp rib. Short neck, a rib toward the mid section, globular body, the maximum diameter is on the mid section. Short band handle, divided into two registers by a channel. Flat base. The exterior of the vessel is tinted with carbon black and dark red discolorations from the secondary burning. Decoration: the shoulder is decorated with a field of superficial, horizontal cannelures. Dg.: 20 cm, Dmax.: 26 cm, Df.: 12,5 cm, h.: 28,5 cm 16th century. SPL, photo GD. 295. Onion shaped money box 2002, next to the palace. Bright brick-red paste, tempered with sand. Coarse surface. Spherical, slightly flat body, flat base. The upper part ends in a protuberance. A niche on the shoulder. L.: 2,2 cm, l.: 0,15 cm 16th century. SPL, photo GD. 296. Pipkin with handle 2004, next to the palace. Medium paste, tempered with sand and mica; complete oxidized firing; color: bricky-brown. Short neck, everted rim, straight cut lip.

209

Decoration: superficial, incised, horizontal lines on the mid section. The inside is covered with green glaze. Spots of green glaze on the handle. Dg12 cm, df 8,5 cm, h 15 cm 16th-17th centuries. DMI, photo GD. 297. Pot 2004, next to the palace. Medium paste; complete oxidized firing; color: bricky reddish. Globular body; the maximum diameter is in the mid section. Short but strongly arched neck, everted rim. Traces of a wheel are visible. Decoration: geometric motifs painted in white, framed by pairs of superficial, incised, horizontal lines. Dg 17 cm, df 9 cm h 22 cm 16th-17th centuries. DMI, photo GD. 298. Pot with handle 2004, next to the palace. Medium paste; variable firing; color: yellowish-bricky. Short neck. The vessel was slightly deformed before the firing therefore it has an asymmetrical opening. Everted rim with an inside lid channel and thin cannelures corresponding to the exterior. Small handle with rectangular profile. Decoration: a few superficial incisions, accentuated with white paint on the shoulder. Dg 16 cm, df. 9 cm, h 23 cm, l.handle 2 cm. 16th-17th centuries. DMI, photo CS. 299. Pot with handle 2004, next to the palace. Medium paste; variable oxidized firing; color: dark bricky. Globular body; the maximum diameter in the mid section. Short neck, everted rim, rounded lip. A wide handle connects the body to the lip. The vessel was discovered whole. Decoration: superficial, horizontal and wavy, incised lines that were accentuated with white paint.

Dg. 13,8 cm, df 8,5 cm, h 20,8 cm 16th-17th centuries. DMI, photo GD. 300. Pot with handle 2004, next to the palace. Medium paste; complete oxidized firing; color: grayish-bricky. Globular body; the maximum diameter on the upper section. Short neck, strongly pulled to the exterior rim; thinned lip. Vessel still preserves traces of a small handle. The vessel was fragmentary upon discovery but it was later restored. Decoration: a field of superficial incisions, accentuated with white paint. D. opening 15,4 cm, d. base 8 cm, h 15,2 cm 16th-17th centuries. DMI, photo GD. 301. Pot 2004, next to the palace. Medium paste; superficial firing; color: dark bricky. Pear shaped vessel, with slightly accentuated shoulders, lightly arched neck and everted rim. Partially preserved handle. Decoration: inside: dark green glaze alternating with vertical lines in a lighter shade of green. Exterior: fine incisions; the ones on the shoulder are accentuated with white paint. Dg 12 cm, df 8 cm, h 16 cm 16th-17th centuries. DMI, photo GD. 302. Sauce pan 2004, next to the palace. Medium paste; superficial firing to a light bricky color. The vessel is similar to a bowl. The body is strongly globular in its upper half; the rim is highly everted. The vessel still preserves traces of a handle. On the lower half strong traces of burn show that the vessel was in direct contact with fire. Decoration: exterior: superficial incisions.

210

Interior: dark green glaze alternating with vertical lines in a lighter shade of green. Dg 15 cm, df 6,4 cm, h 7,6 cm 16th-17th centuries. DMI, photo GD. 303. Sauce pan 2004, next to the palace. Medium paste; complete firing to a yellowish-bricky color. The vessel has three tall legs. The body is approximately cylindrical; the rim is everted and widened. Bi-tronconic, empty inside handle. Superficial traces of use. Decoration: exterior: incised geometrical design, painted with white paint; spots of yellow glaze. Interior: shiny, brown glaze. Dg 17,6 cm, h 11 cm 16th-17th centuries. DMI, photo GD. 304. Pan 2004, next to the palace. Medium paste; complete oxidized firing to a reddish-bricky color. It has three legs and a tubular handle. The vessel was fragmentary upon discovery but it was later restored. Decoration: blackish-brown glaze on the inside. Dg 14,3 cm, h 10 cm (without the legs), L handle 7 cm. 16th-17th centuries. DMI, photo GD. 305. Sauce pan with handle 2004, next to the palace. Medium paste; complete firing to a reddish-bricky color. Similar to a pot; slightly globular body, short, arched neck, everted rim with a lace shaped lip. It has three short legs that were manually modeled and applied before drying the vessel. The earthenware is maneuvered with a handle. Traces of secondary burning on the exterior. The vessel was fragmented, restored.Decoration: green glaze on the inside. Three horizontal, superficially incised lines on the outside.

Dg 18,2 cm, df 8,5, h 13 cm 16th-17th centuries. DMI, photo GD. 306. Lid 2004, next to the palace. Medium paste; superficial firing; color: yellowish-bricky. Conical lid, flattened with a short handle. D.max 14 , h 5,2 cm. 16th-17th centuries. DMI, photo GD. 307. Mug 2004, next to the palace. Medium paste; complete firing; color: yellowish-bricky. Ovoid body, slightly marked neck, thinned and everted rim. Applied, over-lifted handle. The vessel was complete upon discovery. Decoration: superficially incised, horizontal lines. dg 8 cm, df 5,5 cm, h 7,5 cm. 16th-17th centuries. DMI, photo GD. 308. Goblet 2004, next to the palace. Fine kaolin paste; complete oxidizing firing; color: yellowish-white. Goblet with a short, sharp rib segmented stem and a conical foot. Everted body. Fragmentary, restored. Decoration: inside: much corroded, yellowish-brown glaze. Exterior: light blue glaze decorated with different sizes of stripes in golden-yellow glaze. Dg. 12,5 cm (preserved), h. leg 5 cm, hp 9,8 cm 17th century DMI, photo CS. 309. Pot with handle 2002, next to the palace.

211

Medium paste; complete oxidized firing to a dark bricky color. Ovoid body; the maximum diameter is on the lower half of the vessel; everted rim, rounded lip. The rim forms a lid support on the inside. Wide handle with a middle cannelure. Decoration: inside: a thin layer of brownish-green glaze applied directly over the paste (without an engobe). Exterior: a few superficially incised lines. Dg 16 cm, df 8 cm, h 20 cm, gr 0,8-1 cm. Around 1700. DMI, photo CS. 310. Bowl 2002, next to the palace. Fine paste: complete oxidized firing; color: grayish-bricky. Decorative bowl of an approximately conical shape with the inside segmented by a shoulder. The rim is vertical and it is articulated by two cannelures. On the exterior, on the shoulder area, there are two little handles by which the vessel was hung on a holder. Partially preserved, restored. Decoration: inside: yellowish-white glaze over which a floral ornament was painted with grayish-green and dark blue. Dg. 26 cm, df. 17 cm, h. 8 cm. Around 1700. DMI, photo GD. 311. Goblet 2002, next to the palace. Medium paste; complete oxidized firing; color: reddish bricky. Ovoid body; maximum diameter in the mid section; short neck; everted, thinned rim. Decoration: the same type of white glaze, placed directly over the paste both on the inside and on the outside. Dg. 5,4 cm, df. 3,4 cm, dmax. 5,9 cm, h 7,3 cm. Very thin walls, 0,3-0,4 cm. Around 1700. DMI, photo GD.

312. Sauce pan 2002, next to the palace. Fine paste; complete oxidized firing to a reddish-bricky color. The body is cylindrical, slightly everted; two handles. Decoration: the same type of relatively good quality, yellowish-white glaze, both on the inside and on the outside. Dg 16 cm, df 12 cm, h 7,9 cm, gr.wall 0,6 cm. Around 1700. DMI, photo GD. 313. Pan 2002, next to the palace. Medium paste, tempered with sand and mica; complete oxidized firing; color: reddish-bricky. The pan has three legs and a tubular handle for maneuverability. It was used directly over the fire: the base and the legs still preserve traces of grime. The vessel was restored. Decoration: inside: brown glaze; exterior: superficial incisions. D.opening 30 cm, d. base 20 cm, h total 16 cm. Handle 11,7x5 cm. Around 1700. DMI, photo GD. 314. Pan 2002, next to the palace. Medium paste; complete oxidized firing; color: dark bricky. Cylindrical vessel with three legs and a tubular handle. Fragmented, restored. Decoration: well preserved, shiny, dark green glaze on the inside. Dg. 25 cm, df. 22 cm, h 17 cm. Around 1700. DMI, photo GD. 315. Lid 2002, next to the palace. Medium paste; complete firing; color: reddish-bricky. Conical lid with a profiled handle. Decoration: geometrical

212

motifs painted with white and partial decoration with light green glaze on the exterior. Dmax. 28,2 cm, h 11,4 cm. Around 1700. DMI, photo GD. 316. Lid 2002, next to the palace. Medium paste; complete firing; color: yellowish-bricky. Conical lid with a short, button like, handle. Traces of grime on the lip. Decoration: geometrical motifs painted with white and partial decoration with light green glaze on the exterior. Dmax. 19,1 cm, h 8 cm. Around 1700. DMI, photo GD. 317. Lid 2002, next to the palace. Medium paste; complete oxidized firing. Short handled lid. Traces of secondary burning. Decoration: geometric motifs painted with white, smears of green glaze. D. 12,8 cm, h. 4,8 cm Around 1700. DMI, photo GD. 318. Lid 2002, next to the palace. Medium paste; complete oxidized firing; color: reddish-bricky. Conical lid with a short handle that looks like a button. Decoration: exterior: geometric motifs painted in white; partial light green glaze. D.max. 9 cm, h 4,5 cm. Around 1700. DMI, photo GD. 319. Lid 2002, next to the palace.

Medium paste; complete oxidized firing; color: yellowish-bricky. Trononical lid with a handle. Strong traces of secondary burning on the lower side. Decoration: geometric motifs painted in red and white. D.max. 17 cm, h 5,5 cm. Around 1700. DMI, photo GD. 320. Lid 2002, next to the palace. Medium paste; complete oxidized firing; color: reddish-bricky. Conical lid with a short handle that looks like a button. Decoration: exterior: geometric motifs painted in white; over it spots of green glaze were applied. Dmax. 9 cm, h 4,5 cm. Around 1700. DMI, photo GD. 321. Pitcher 2002, next to the palace. Medium paste; complete oxidized firing; color: reddish-bricky. Pare shaped body; high neck, segmented by a sharp belt; everted rim. Handle with a trapezoid section. Decoration: superficial, incised, horizontal fascicles of lines on the body. Manually pressed alveoli on the handle. On the outside, almost to the base, the vessel is decorated with brown glaze, overlapped by decorations made with yellow glaze. Dg 4,2 cm, d.max. 14 cm, h 20,5 cm Around 1700. DMI, photo GD. 322. Tray 2002, next to the palace. Medium paste; complete oxidizing firing; color: dark bricky. High edges; leaking beak on one of the short sides and a handle on one of the long ones. Decoration: dark green glaze over which stripes in a lighter shade of green were applied. L 33 cm, l 17,5 cm, h 5 cm.

213

Around 1700. DMI, photo CS. 323. Mortar 2002, next to the palace. Fine kaolin paste; completely fired to a white color. Semi-spherical vessel with thick walls and a slightly profiled base. Probably used as mortar. Dg 5,8 cm, df 3,6 cm, h 2,4 cm. Around 1700. DMI, photo GD. 324. Crucibles 2000-2008, inside and outside the palace. Graffito, compact paste; reduced firing. After the paste was fired it got a black, metallic color. Different sizes, with thick walls, used for processing metals. They are produced in Austrian workshops and they usually have stamps with marks of those workshops. Df. 15 cm, gr. pereţi 1,7-2,3 cm, fundul mai subţire (1). Df. 9 cm (3) 15th-16th centuries. DMI, photo CS 325. Testing crucibles 2000-2008, inside and outside the palace. Fine paste, oxidized firing to a bricky color. Small vessels with tronconic bodies, thick walls, partially glazed interiors. Used for processing metals. D. df. between 3 to 5 cm; h. 4-5 cm, dg. 3-4 cm 16th-18th centuries. DMI, photo CS, GD 326. Tobacco pipe 2002, next to the palace. Fine paste, molded. Decorative band with pricks. L. 4,8 cm, d. 21 cm. 16th-17th centuries. AI, photo CS

327. Tobacco pipe 2002, next to the palace. Reddish-yellow paste. Incised decoration. d. 2,7 cm. 16th-17th centuries. AI, photo CS 328. Tobacco pipe 2002, next to the palace. Yellowish-gray paste. L. 5,3 cm, d. 2,2 cm. 16th-17th centuries. AI, photo CS 329. Tobacco pipe 2002, next to the palace. Yellowish-gray paste. Incised decoration, flowery motifs. Smoothed surface. L. 58 mm, d. of the opening 31 mm. 16th-17th centuries. AI, photo CS 330. Tobacco pipe 2002, next to the palace. Fine paste, reduced firing, color: black. d. max. 2,4 cm, L p. 5,5 cm. 16th-17th centuries. AI, photo CS 331. Triangular tile for the roof of the stove 2002, next to the palace. Triangular plate stove tile, with no leg, fragmented. Medium paste, superficial oxidized firing. The piece was pressed into the mould with a wooden object. Covered with dark green glaze over the engobe. Decoration: geometric; gothic motifs suggesting inlayed tracery in a “fish eye”. Proposition for a reconstruction. 11 x 7 x 0,7 cm. Second half of the 15th century- beginning of the 16th century. DMI, photo AI

214

332. Triangular tile for the roof of the stove 2002, next to the palace. Triangular plate stove tile; fragment of the middle area. Coarse grained paste, with a lot of sand and mica, complete oxidized firing to a dark brick color. The piece was pressed into the mould with wood. Green glaze, completely irisated, almost entirely exfoliated. Traces of grime on the back. Decoration: gothic motifs, similar to 331. 10,3 x 9,1 x 0,7-1,1 cm. Second half of the 15th century- beginning of the 16th century. DMI, photo AI 333. Stove tile 2002, next to the palace. Unknown shape (probably triangular), plate stove tile. Fragment of the middle area. Coarse grained paste, with a lot of sand and mica. Incomplete oxidized firing. Pressed in a mould with a piece of cloth. Poor quality, completely silvery irisated, light green glaze over the engobe. Traces of grime on the reverse. Decoration: gothic motifs. Proposition for the reconstruction. 7,4 x 8,6 x 0,8-1 cm. Second half of the 15th century- beginning of the 16th century. DMI, photo AI 334. Stove tile 2002, next to the palace. Plate, probably triangular stove tile; no leg; fragments. Coarse grained paste with a lot of mica, complete oxidized firing; pressed into the mould with wood. Poor quality, partially exfoliated, partially silvery irisated, light green glaze over the engobe. Partial secondary burning. Traces of grime on the back. Decoration: gothic motifs, probably similar to the ones 331 and 333. 16,3 x 12,6 x 1-1,8 cm. Second half of the 15th century - beginning of the 16th century. DMI, photo AI

335. Stove tile 2002, next to the palace. Rectangular, plate stove tile, no leg, fragment. Coarse grained paste, with a lot of mica. Complete oxidized firing. Pressed in the mould with wood. Completely golden irisated, green glaze, directly over the paste. Traces of grime on the reverse. Decoration: geometric, probably a gothic composition. 9 x 7,2 x 1 cm. Second half of the 15th century – 16th century. DMI, photo AI 336. Tile for the cornice of the stove 2002, next to the palace. Tile for the cornice of the stove, cut of, fragments. Fine paste, tempered with mica, superficial firing; the clay pressed into the mould with wood. Uneven, relatively well preserved, green glaze over the engobe. Decoration: the lower part with gothic tracery, the upper part is cut on the contour of relief lily flowers 4,5x3x1 cm. Second half of the 15th century – 16th century. DMI, photo AI 337. Tile for the roof of the stove 2008, inside the bishop’s palace. Plate stove tile, triangular. Semi-coarse paste; completely fired to a reddish bricky color. Traces of secondary burning. The field is covered with green glaze while the decoration bears a white glaze. The green glaze, silvery irisated, is only partially preserved. Fragment. Decoration: gothic motifs. Hp 19 cm, l.max. 6,5 cm 15th-16th centuries. DMI, photo AM 338. Cornice stove tile 2008, inside the bishop’s palace. Cornice stove tile; the upper part is cut of. Fine paste; completely oxidized fired to a reddish-bricky color. The

215

clay was pressed into the mould by hand and with a wooden spatula. Partially exfoliated, almost completely silvery irisated, green and brownish-yellow glaze over the engobe. Smears of blue glaze. Decoration: geometric; on the lower part a series of semicircular or pointed (ogival) arcades; the upper part is decorated with relief geometric motifs and it is partially traceried. Restored piece. L. 13,5 cm, h. 9,4 cm, gr. 0,7 cm. 16th century DMI, photo AI 339. Triangular tile for the roof of the stove 2002, next to the palace. Triangular plate stove tile, with no leg, fragment. Medium paste, completely oxidized firing. The piece was pressed into the mould with a wooden object and by hand. Covered with dark green glaze over the engobe; the glaze is of poor quality, therefore almost entirely exfoliated. Traces of grime on the back. Decoration: geometric; network of ribs inside relief triangles, single ones or paired. Measurements of the drawn fragment: 8,4 x 7,9 x 1-1,7 cm. Second half of the 15th century- first half of the 16th century. DMI, photo AI 340. Stove tile 2002, next to the palace. Plate, rectangular stove tile, no leg, fragmented. Medium paste, incomplete oxidized firing, pressed in the mould with a wooden spatula. Light green glaze over the engobe; the glaze is of poor quality, therefore almost entirely exfoliated. Decoration: network of ribs inside of which there are relief triangles of variable sizes and shapes. 14 x 10,1 x 0,8-1,4 cm. Second half of the 15th century- first half of the 16th century. DMI, photo AI

341. Cornice stove tile 2008, inside the bishop’s palace. Plate stove tile, triangular. Medium paste, completely oxidized firing to a red-bricky color. The clay was pressed into the mould with a wooden spatula. A thin layer of light with darker shades of green over the engobe. Decoration: network of relief ribs. 7x7,6 cm, gr. 0,5 cm. 16th century. DMI, photo AM 342. Stove tile 2008, inside the bishop’s palace. Plate tile of unknown shape. Coarse grained paste; incomplete oxidized firing to a red-bricky color. The clay was pressed into the mould with a piece of cloth. Superficial traces of secondary burning. Green glaze of a poor quality, almost completely disappeared in the old age. Fragments. Decoration: network of relief ribs. 11,5x6,5 cm, gr. 1 cm. 16th century. DMI, photo AM 343. Cornice stove tile 2008, inside the bishop’s palace. Plate stove tile, triangular. Semi-coarse paste, completely fired to a dark bricky color. Strong secondary burning. Mustard-yellow, green and white glaze. Fragment. Decoration: vegetal-geometric ornaments combined with an inscription that still preserves “4”. The ornaments formed a unitary composition that continued to other stove tiles. 15th-16th centuries. DMI, photo AM 344. Tile for the roof of the stove 2008, inside the bishop’s palace. Plate stove tile, triangular. Coarse grained paste; incomplete oxidizing firing to a dark bricky color. Green,

216

white and blue glaze. Fragment. Decoration: vegetal-geometric ornaments. 7,5x3,5 cm, gr. 0,5 cm. 15th-16th centuries. DMI, photo AM 345. Stove tile 2008, inside the bishop’s palace. Short legged stove tile. Medium paste; completely oxidized fired to a reddish-bricky color. Superficial traces of secondary burning. The field is covered with a green glaze while the relief decoration is glazed in white and blue. The green glaze is only fragmentary preserved and it is silvery or golden irisated. Fragment. Decoration: maybe a religious image, with an inscription on the upper part that still reads “O” and “T”; there is the edge of a wing so this is possibly an image of Saint Michael. 9,5x9 cm, gr. 0,5 cm 17th century. DMI, photo AM 346. Stove tile 2008, inside the bishop’s palace. Short legged stove tile. Fine paste, completely oxidized fired to a reddish-bricky color. The clay was pressed into the mould with a piece of cloth. The field is covered with a green glaze while the relief decoration is glazed in white. The green glaze is only fragmentary preserved and it is silvery irisated. Fragments. Decoration: a character framed by a field of vegetal motifs. 20x11x0,7 cm. 17th century. DMI, photo AM 347. Cornice stove tile 2008, inside the bishop’s palace. Plate, rectangular stove tile. The upper part is cut off on the contours of square crenels and in partial tracery. Medium paste; complete oxidized firing to a reddish-

bricky color. Partially preserved, green, blue and white glazes. Fragments, restored. L. 14 cm, h. 13 cm, gr. 0,5 cm. 15th-16th centuries DMI, photo GD 348. Stove tile 2008, inside the bishop’s palace. Plate stove tile. Coarse grained paste; incompletely oxidized firing to a bricky color. The clay was pressed into the mould with a spatula. Superficial traces of secondary burning. Brownish-yellow, dark green, white and blue glazes. Fragments. Decoration: an illustration of the legend of the pelican that tears off its breast in order to feed its young. The fragments preserves parts of the pelican’s body and head. 8x5 cm; 5x3,5, gr. 0,7 cm; 15th-16th centuries. DMI, photo AI 349. Cornice stove tile 2008, inside the bishop’s palace. Plate stove tile; with a support sole. Medium paste; completely oxidized firing to a bricky color. The clay was pressed into the mould with a wooden spatula. Superficial traces of secondary burning. Brownish-yellow, green and white glazes later covered with a thick pellicle of lime. The fragment is in poorly preserved. Decoration: vegetal motifs. 9,5x5,5, gr. 0,5 cm; h.leg 3,5 cm. 15th-16th centuries. DMI, photo AM 350. Stove tile 2002, next to the palace. Plate stove tile; sunken visible face; fragments. Fine paste, with a lot of mica. Complete firing. Pressed into the mould by hand; the reverse very uneven. Partially silvery irisated and exfoliated, on some fragments opaque, green glaze over the engobe. Traces of grime on the back.

217

Decoration: male (?) character raising a sword with his right hand. The scene is surrounded by a vegetal frame, delimited in its upper part by a row of rosettes. The central filed is framed by marginal borders with spindles. Measurements of the fragments: 9 x 10,2 x 0,8 cm; 11 x 5 x 0,9 cm; broken leg: 2,5 x 0,6 cm. Second half of the 15th century- beginning of the 16th century. DMI, photo AI 351. Stove tile 2002, next to the palace. Traceried stove tile, fragments. Medium paste with a lot of mica; complete firing; the clay was pressed into the mould by hand. Partially well preserved, partially exfoliated dark green glaze over the engobe. Decoration: armored knight. 8,5x5,3x1,1-1,7 cm; 5,6x3,5x0,8-1,5 cm (15th-) 16th century. DMI, photo AI 352. Stove tile 2002, next to the palace. Plate tile, no leg, fragment. Possibly belongs into a medallion shaped piece.Fine paste, superficial firing; the clay was pressed into the mould with wood. The visible face still preserves some traces of lime, probably from a refreshment of the stove. The back of the piece has a thin pellicle of glaze. Decoration: rosette. 7,8x5,7x0,6 cm. (15th-) 16th century. DMI 353. Tile for the corner of the stove 2001, next to the palace. Corner stove tile, formed by fitting two pieces in a sharp angle. Fragments from the contact area.Fine paste, clay pressed into the mould by hand; incomplete firing. Green glaze over the engobe. Traces of grime on the back. Decoration: small relief rosettes.

(15th –) 16th centuries. DMI, photo AI 354. Stove tile 2002, next to the palace. Rectangular plate stove tile. Fine paste, with a lot of mica. Completely fired to a brick-red color. The clay was pressed into the mould by hand and with a wooden spatula. Green glaze over the engobe; on some fragments it was well preserved while on other it was completely silvery irisated. On the back the stove tile preserved some traces of grime. Decoration: armored knight, on horse back, framed by a gothic portal. Under the belly of the horse there are two human heads, one with a turban and the other with a fez. The accolade portal is embellished with rich leafage, both on the intrados and on the extrados. Two more heads with turbans are suspended on the extrados, between the spindles. L. 26-27 cm. Around 1500. DMI, photo CS 355. Triangular tile for the roof of the stove 2002, next to the palace. Triangular plate stove tile, with no leg, fragmented. Paste with a lot of mica. The piece was pressed into the mould with a wooden spatula. The visible face was covered with green glaze over the engobe; the glaze is today completely irisated. There are traces of variable usage on the back of the piece. Decoration: combinations of spindles. l.max. preserved 18,5 cm; h.p. 11,21 cm, gr. 0,8-1,2 cm; h. estimate: over 50 cm. First half of the 16th century. DMI, photo AI 356. Stove tile 2002, next to the palace.

218

Plate stove tile, with leg, fragmented. Fine paste, pressed in the mould with a wooden spatula. The firing was complete. The leg of the piece was wheel turned, cut from a cylinder. The visible face is covered with green, yellowish-brown and white glaze, over the engobe; the colors are diffused, relatively well preserved. Decoration: mounted knight, looking left, sitting on a relatively static horse, framed by a late gothic portal decorated with a lot of vegetation. On his head the knight has a wide brims hat. The relief of the plate is superficial so the reading of the decoration is difficult, but the composition can be recomposed based on analogies. Usually, this kind of knights wear a short cloak and they are armed with a crossbow sitting on their shoulder. Around 1500. DMI, photo AI 357. Stove tile 2002, next to the palace. Rectangular, plate stove tile. Medium paste, with a lot of mica, completely fired, the clay pressed into the mould with wood. Almost completely loose, green glaze over the engobe. Decoration: spindles. 10,3x6,7x0,5-0,8 cm. First half of the 16th century. DMI, photo AI 358. Stove tile 2002, next to the bishop’s palace. Plate stove tile, no leg, fragments. Medium paste tempered with a lot of sand. Dried in layers; incompletely fired. Pressed into the mould with a piece of cloth. Traces of secondary burning. Good quality green glaze over the engobe. The glaze is applied in layers of different thickness, producing therefore big differences in the shades of the color on the same piece, from yellowish-green to dark almost black green. Decoration: fragment of a composition with a semicircular portal, whose inside is

decorated with geometric motifs of crossing arches. 10,6x13,5 cm, gr. 1,2 cm. 16th century. DMI, photo AI 359. Stove tile 2001, next to the bishop’s palace. Plate stove tile, rectangular, fragment. Coarse grained paste with a lot of mica; superficial firing; pressed into the mould with wood. Partially silvery irisated, green glaze over the engobe. Traces of grime on the back. Decoration: bird wing, fragment of a composition with Hercules and Zeus’ eagle. 11,5 x 9 x 0,4-0,8 cm. First half of the 16th century. DMI, photo AI 360. Tile for the cornice of the stove 2001, next to the bishop’s palace. Cornice tile with tracery. Its upper part is cut with triangular crenels. Fragment. Fine paste, with mica, completely fired, the clay was pressed in the mould with wood. The obverse was covered with green glaze over the engobe. The glaze is unevenly placed, but it is relatively well preserved. Another variant was decorated with yellowish-brown glaze. Decoration: the lower part was decorated with stylized birds; the upper part with geometric shapes. Measurements of the restored piece: l. 13 cm, L. 24 cm. First half of the 16th century. DMI, graphic reconstruction AI, photo CS 361. Tile for the stove’s cornice 2000-2002 Cornice stove tile, with a short leg, fragment. Medium/ coarse grained paste, superficially fired. The clay was pressed into the mould with a piece of cloth and with a wooden spatula. Green glaze, completely silvery

219

irisated. There is another variant with a simple obverse. On the back there are thick traces of grime. Decoration: the lower part is decorated with balusters; the upper part was cut into deep horizontal crenels. 19x19,5 cm; 20x17 cm; short leg (2,5x1 cm). First half of the 16th century. DMI, photo GD 362. Stove tile 2008, inside the bishop’s palace. Plate, short legged stove tile. Fine paste; completely oxidized firing to a red-bricky color. The clay was pressed into the mould with a spatula. Superficial traces of secondary burning. The visible face was covered in a reddish slam. Decoration: geometric motifs. 19x12 cm, gr. 0,5 cm. h. leg 3,5 cm. 16th century. DMI, photo AI 363. Stove tile 2008, inside the bishop’s palace. Plate, non legged stove tile. Fine paste; completely oxidized firing to a red-bricky color. The clay was pressed into the mould with a piece of cloth. The visible face is covered with a well preserved, good quality, shiny layer of green glaze. In another stage of usefulness the piece was covered with a patially preserved, thick layer of lime. Decoration: vegetal-geometric motifs. 11,5x9 cm, gr. 0,5 cm. 16th century. DMI, photo AI 364. Stove tile 2008, inside the bishop’s palace. Short legged, rectangular plate stove tile. Semi-coarse paste, tempered with a lot of mica. Incompletely oxidized firing to a yellowish-bricky color. The clay was pressed into the mould with a wooden spatula. The visible face is

sprinkled with mica. Fragment. Decoration: vase with flowers. 10,5x4,5 cm, gr. 0,5 cm. 16th century. DMI, photo AI 365. Stove tile 2008, inside the bishop’s palace. Plate, short legged stove tile. Fine paste; completely oxidized firing to a yellowish-bricky color. The clay was pressed into the mould with a wooden spatula. Partial secondary burning. The visible face was covered in a thick layer of yellowish-white engobe. Fragments. Decoration: vegetal-floral motifs that are framed by a border of geometric motifs. 15x10 cm, gr. 0,4 cm. h leg 4,5 cm. 16th century. DMI, photo AI 366. Stove tile 2008, inside the bishop’s palace. Plate stove tile. Fragment. Medium paste; completely oxidized firing; strong secondary burning. Silvery irisated green glaze. Decoration: vegetal motifs. 6,5x5 cm, gr. 0,5 cm. 16th century. DMI, photo AI 367. Stove tile 2001, next to the palace Plate stove tile, its middle part sunken, circular shaped. Fine/medium paste, with mica, superficial firing; pressed into the mould with a piece of cloth. The visible face of the piece is decorated with different colors of glaze: good quality, well preserved, different shades of green and yellowish-brown glaze; a combination of brown glaze on the field of the piece; yellow glaze in the central part of the piece; in the sunken area there are brown in a green field painted triangles. All the fragments have traces of grime

220

on the back. Decoration: circular protuberances framed by triangles in the corners; painted geometrical decorations may appear in the central, sunken part of the piece. 16th century. DMI, photo AI 368. Plate stove tile, circular, sunken mid section 2001, next to the palace Fine or medium paste, tempered with mica; completely fired; pressed into the mould with a piece of cloth while the edges were pressed with a wooden spatula. Green, brownish-yellow and white glaze. Traces of grime on the back. Decoration: the even part bears a relief vegetal and geometric ornament; the central piece is decorated with painted triangles. 10x9x0,5 cm. 16th century. DMI, photo AI 369. Stove tile 2002, next to the palace Pot tile with a square opening. Coarse grained paste; superficially fired; wheel turned, the upper part was molded. Superficial traces of secondary burning on the exterior. The paste on the base of modeled when the tile was taken away from the wheel into a flower by manually pressing the paste from the outside toward the interior of the tile. Decoration: relief band, put out of the paste, twist shaped. 16th century. DMI, photo AI 370. Stove tile 2008, inside the bishop’s palace. Wheel turned, pot stove tile; the edge is pulled in a square shaped mould. Medium paste; incompletely oxidized firing to a red-bricky color. The piece was integrated in the wall of the stove and it was in direct contact with the fire. The lower half still preserves thick layer of grime.

Fragments. Decor: incised geometric motifs on the inside. 12,5x11 cm, gr. 0,5 cm. 15th-17th centuries. DMI, photo AI 371. Stove tile 2008, inside the bishop’s palace. Wheel turned, pot stove tile; the edge is pulled in a square shaped mould. Medium paste; incompletely oxidized firing to a red-bricky color. Traces of secondary burning. Fragments. Decoration: a sharp, prominent rib mark the limit were the vessel abruptly everts into the molded square shape. Estimated side 23 cm, df. 7 cm, gr. 0,6 cm. 15th-17th centuries. DMI, photo AI 372. Stove tile 2008, inside the bishop’s palace. Short legged, rectangular plate stove tile, very similar to a niche stove tile. Fine paste; completely oxidized firing to a red-bricky color. Partially preserved, shiny, green glaze. 7,5x5 cm, gr. 0,5 cm. h. leg 3 cm. 16th-17th centuries. DMI, photo AM 373. Cornice stove tile 2008, inside the bishop’s palace. Cut off, semicircular tile, with a support sole. Medium paste; completely oxidized firing to a yellowish-bricky color. The clay was pressed into the mould with a piece of cloth. Partially preserved, thin pellicle of green glaze. Fragment. Decoration: vegetal, similar to a palmette. 13x12,5 cm, gr. 0,8 cm. 16th-17th centuries. DMI, photo AM 374. Cornice stove tile 2008, inside the bishop’s palace.

221

Rectangular plate tile; the upper part is cut off and traceried; no signs of a leg. Fine paste; completely oxidized firing to a red-bricky color. The clay was pressed into the mould with a wooden spatula. Mostly fallen, shiny green glaze. Fragment. 10,5x4,5 cm, gr. 1 cm. 16th-17th centuries. DMI, photo AM 375. Stove tile 2008, inside the bishop’s palace. Plate, short legged stove tile. Medium paste; completely oxidized firing to a yellowish-bricky color. The clay was pressed into the mould with a wooden spatula. The visible face is sprinkled with mica. Intense secondary burning. Decoration: geometric motifs. 12x5,5x0,5 cm, h leg 4,5 cm. 16th-17th centuries. DMI, photo AM 376. Stove tile 2008, inside the bishop’s palace. Plate, short legged stove tile. Medium paste; completely oxidized firing to a red-bricky color. Secondary burning. Well preserved, shiny green glaze. Decoration: vegetal-geometric motifs. 10,5x10,5 cm, gr. 0,5 cm. h leg 7,5 cm. 16th-17th centuries. DMI, photo AM 377. Stove tile 2004, next to the palace. Short legged, plate stove tile; medium paste; oxidized firing to a red-bricky color. Superficial secondary burning. Partially exfoliated, partially covered with lime green glaze. Decoration: vegetal motifs. 13x7 cm; gr. 0,6 cm; h leg 3,5 cm.

16th-17th centuries. DMI, photo AI 378. Stove tile Next to the palace. Plate, triangular, no leg, stove tile. Fine paste; complete oxidized firing to a yellowish-bricky color. Strong secondary burning. Partially preserved green glaze. Decoration: geometric. L 23 cm, l 16,5 cm, gr. 0,6 cm. DMI, photo AI 379. Stove tile Next to the palace. Short legged stove tile. Medium paste; incompletely oxidized fired to a yellowish-bricky color. Superficial traces of secondary burning. The field is covered with a green glaze while the relief decoration is glazed in white and blue. In a second stage of usefulness the piece was covered in red paint. The glaze is exfoliated, being of a poor quality. Fragment. Decoration: vegetal; a square shaped fragment bearing a female mask. 9,5x7,5 cm, gr. 2,5 cm 17th century. DMI, photo AI 380. Stove tile Next to the palace. Plate stove tile. Fragment. Medium paste ; completely fired ; the clay was pressed into the mould by hand and with a wooden tool. Scarce traces of use. Green (on the filed and the intermediary towers) and brownish (on the central towers) glaze over the engobe. Decoration: fortress. 8,2x4,8x0,6 cm. 17th century. DMI, photo AI

222

381. Stove tiles; wallpaper group 2000-2008 Square shaped, short legged, plate stove tiles. Variously grained paste, but generally compact, homogenized; the clay was pressed into the mould with a wooden spatula or a piece of cloth. Oxidized firing to a bricky color in shades of yellowish-red. The visible face of the tiles can be treated in different ways: pulverizing a dust of mica, applying a fine layer of engobe (sometimes it can have yellowish shades) or of glaze (usually green, rarely brownish-yellow). Glazed pieces with more colors, usually a very beautiful white field were produced by the craftsmen from Vinţu de Jos (199_04_3d; 201_04_6a). In more simple places these stove tiles keep the shape of the normal earthenware, without being specially treated. Decoration: relief networks: geometrical motifs, inside of which vegetal motifs (often looking like the tree of life). The central fields are usually presented with stylized vegetal and geometric motifs. These are usually called “wallpaper” decorations, by repeating the same elements. The decoration is connected from one tile to another, giving the stove a uniform aspect. The middle side is of about 20 cm, leg between 4 and 7 cm, gr. 0,7-1,2 cm. 17th century. DMI, photo AI, AM 382. Stove tile 2002, next to the palace. Plate tile, fragment. Fine paste, with mica, complete firing; the clay was pressed into the mould with a piece of cloth, a wooden spatula or by hand. The field is decorated with white glaze, while the decoration is covered with light blue glaze. Traces of grime on the back. Decoration: vegetal motifs, a composition that probably repeats the same elements, continued on another tile. 17th century.

DMI, photo AI 383. Cornice stove tile 2002, next to the palace. Cornice stove tile, cut of, with an inferior support sole. The lower field is full while the lower one was probably cut in arched shapes, similar to piece no. 43. Medium paste; completed oxidized firing; the clay was pressed into the mould with a wooden spatula and by hand. Almost completely silvery irisated green glaze over the engobe. Decoration: vegetal motifs, spindles in helix, alternated with small, rosettes with three petals. Also a mirror copied inscription that still reads letters “D” and “F”. (4,8x0,7 cm), fragment (6,9x21,3x0,7 cm). 17th century 384. Stove tile 2004, next to the palace. Rectangular, long legged plate stove tile. The plate is molded, the leg is wheel turned and molded in a wooden mould; the two pieces wee assembled before the piece was dried. Medium paste; incompletely oxidized fired to a yellowish-bricky color. Strong secondary burning on the back. White, green, yellow and blue glazes. Fragments, restored. Decoration: geometric, the central motifs continue from one piece to another. l. 14 cm, Lp. 11 cm, gr. 0,5 cm; leg: L. 12, gr. 0,8 cm. 17th century. DMI, photo CS 385. Stove tile 2004, next to the palace. Plate stove tile; possibly from a cornice. Medium paste, completely oxidized firing to a yellowish-bricky color. The clay was pressed into the mould with a spatula. Yellow and white glaze on a green field. Fragments. Decoration: floral. 7x5,5x1,2 cm; 6,5x4,5x0,5 cm. 17th century.

223

DMI, photo AI 386. Stove tile 2004, inside the palace. Short legged, plate stove tile. Medium paste; incompletely oxidized firing; the clay was pressed into the mould with a wooden spatula. Secondary burning. The relief decoration is highlighted with blue and yellow glazes on a white field. Decoration: partial relief ornaments, partially painted wallpaper. 9x8 cm, gr. 0,7 cm. 17th century DMI, photo AI 387. Stove tiles 2000-2008 Short legged, plate stove tiles. Variously grained paste, but generally fine and medium. Oxidized firing to shades of bricky color. The pieces were in direct contact with the fire and so they preserve to the back variable amounts of grime. The visible face of the tiles has polychromatic glazes on white with green or blue reflexes, cracked during the firing glaze covered fields. Generally speaking the glazes were beautiful and shiny but their original shape is seldom preserved. The preservation of the glazes depends on the technical quality of the workshop were they are produced but it also depends on the conditions of the environment were they were kept and that discovered. These pieces were considered luxurious products and they were destined for comfortable and very well established houses. Fragments. Decoration: different combinations of vegetal-floral motifs. 4,5x7 cm; 4x6 cm; 8,5x12,5 cm; 14,5x4 cm (e)) Gr. 0,4-1 cm. 17th century. DMI, photo AI 388. Stove tiles 2000-2008, next to the bishop’s palace.

Short legged, plate stove tiles. Different types of paste, generally medium and semi-coarse; incomplete oxidized firing. The pieces preserve traces of secondary burning. The visible face is covered with a white glaze (usually with blue reflexes) while the decoration is highlighted with darker shades of blue. Decoration: vegetal motifs, often in symmetrical compositions (wallpaper). Rarely these tiles use geometrical motifs or painted components. Very often these pieces appear without decoration. 17th century. DMI, photo AI 389. Stove tiles 2000-2008, next to the bishop’s palace. Short legged, plate stove tiles. Different types of paste, generally medium and semi-coarse; incomplete oxidized firing. The pieces preserve traces of secondary burning. The field of the pieces is covered with green glaze over the engobe and the decoration is highlighted with white with green reflexes glaze. Decoration: vegetal relief motifs, often in symmetrical compositions (wallpaper). Very often these pieces appear without decoration. 17th century. DMI, photo AI 390. Stove tile 2004, next to the palace. Short legged, plate stove tile. Medium paste, completely oxidized firing to a yellowish-bricky color. Secondary burning. Mottled, brown and yellow glaze. Fragmented, restored. Decoration: geometric, formed by the glaze. 19,5x20 cm, gr. 0,7 cm. leg: h. 5,5 cm. 17th century DMI, photo GD 391. Tile for the corner of the stove 2002, next to the palace. Corner stove tile, with triangular endings, fragment.

224

Medium paste, complete firing; the clay was pressed into the mould with wood. The field is decorated with whitish-green glaze, while the relief decoration is covered with blue, and yellow glaze. Traces of grime on the back. Decoration: vegetal and geometric motifs. 14x12x0,7–1,2 cm 17th century. DMI, photo AI 392. Cornice stove tile 2002, next to the palace. Cornice stove tile cut of, fragment. Medium paste, with a lot of sand, complete firing; the clay was pressed into the mould with wood; traces of the wooden mould on the obverse. The filed is decorated with white glaze (with blue reflexes), while the relief decoration is covered with blue, yellow and green glaze. The glazes are of exceptionally good quality, they are shiny and very well preserved. The characteristic of these kind of pieces is that during the firing the glaze was finely cracked all over the surface. The back of the tile was also covered with a thick pellicle of white tin glaze, applied directly over the paste. Decoration: vegetal motifs. 6,6x4x1,5 cm 17th century. DMI, photo AI 393. Cornice stove tile 2004, next to the palace. Plate stove tile; shaped like a coat of arms. Medium paste; complete oxidized firing to a yellowish-bricky color. The clay was pressed into the mould with a wooden spatula. The swans were molded separately and attached the piece before it was dried. Thin layers of white, green, yellow and black glazes applied on a brownish field. Two pieces, restored. Decoration: Prince Gabriel Bethlen’s coat of arms, two swans whose necks are pierced by the same arrow. L 22. h. 23 cm, gr. 1,5 cm. 17th century.

DMI, photo GD 394. Cornice stove tile 2003, next to the palace. Oval shaped, cut off plate stove tile. Medium paste; complete oxidized firing to a reddish-bricky color. The clay was pressed into the mould with a wooden spatula. Partially preserved yellow, white and green glazes. Decor: poor relief vegetal motifs. 8x7,5 cm, gr. 1,5 cm. 17th century. DMI, photo AI 395. Cornice stove tile 2003, next to the palace. Oval shaped, cut off plate stove tile. Medium paste; complete oxidized firing to a reddish-bricky color. The clay was pressed into the mould with a wooden spatula. Partially preserved yellow, white and green glazes. Fragments. Decoration: vegetal motifs. 7,5x7,5 cm, gr. 1 cm. 17th century. DMI, photo AM 396. Cornice stove tile 2002, next to the palace. Cornice stove tile with support sole. Fine paste, complete firing; the clay was pressed into the mould with wood. The field is decorated with white glaze (finely cracked) while the relief is decorated with light blue glaze. Decoration: vegetal motifs. h. 10,3 cm; L.p. 22 cm; gr. 0,7-1 cm; leg 4,9x0,8 cm 17th century. DMI, photo GD 397. Socle stove tiles 2000-2008 Socle stove tiles with a perimetral legs in variable heights, for the attachment of the tiles to the body of the stove.

225

Medium paste; oxidized firing the shades of bricky. Secondary burning. The visible face is covered in Haban colors (white, blue, green and rare occurrences of brownish-yellow glazes). Decoration: vegetal, painted in blue (1), geometric, painted in yellow and brownish (2). Frequent occurrences of pieces without decoration (3, 4). 5x3,5 cm (1); 2,5x6,5 cm (2); 7x9 cm (3); 4,5x3,5 cm (4); gr. 0,7 cm. DMI, photo AI, AM 398. Socle stove tiles 2000-2008 Socle stove tile with a perimetral leg in variable heights, for the attachment of the tile to the body of the stove. Coarse grained paste; oxidized firing the shades of bricky. These kind of pieces were in direct contact with the fire, so, in most of the cases, the preserve thick layers of grime on the back. The visible face is covered in green or brownish-yellow glaze, or it preserves the earthenware aspect. Decoration: the visible face is modeled in tori and cavettes; usually there is no other decoration. 13,5x11,5 cm, gr. 0,5/1 cm; h.max. leg 6,5 cm 17th-18th centuries. DMI, photo AI, AM 399. Tile for the corner of the stove 2008, inside the bishop’s palace. Corner stove tile; with triangular terminations. Fine paste; incomplete oxidizing firing to yellowish-bricky. Decoration: geometric motifs. 7,5x6 cm, gr. 0,7 cm. 17th-18th centuries. DMI, photo AM 400. Cornice stove tile 2004, next to the palace. Cut off plate stove tile; the lower part is rectangular while the upper part is heart shaped. On the back the piece was fitted with a narrow sole by which it was attached to the

stove. Fine paste; complete oxidized firing to a yellowish-bricky color. The clay was pressed into the mould with a wooden spatula. Restored. Decoration: vegetal – tulips and lily flowers. L. 15,5 cm, gr. 0,8 cm. sole: 2x1 cm. 17th-18th centuries. DMI, photo GD 401. Tile for the corner of the stove 2004, next to the palace. Tile that was formed by attaching two tiles in a 900; on the back the piece has a perimetral fitting leg. Fine paste, completely oxidized firing to a yellowish-bricky color. Partially exfoliated, poor quality glaze. Decoration: vegetal, symmetrically displayed on both of the tiles. The contact edge was mould into a baluster. L. 8,5 cm, h 7,3 cm. L leg 7,3x1 cm. 17th-18th centuries. DMI, photo GD 402. Haban tile stove The components of the stove: plate stove tiles, corner tiles with perimetral fitting frame, two types of cornice tiles and cornices of the stove. Fine paste, pressed into a mould. Decoration: the visible face of the stove tiles is decorated with stylized vegetal motifs that are symmetrically ordered on a perpendicular axis. The corner tiles use half of the decoration, while the splayed part ports a stylized rosette framed with leafage. The corners of the oblique part have a 450 inclination. The big cornice pieces are shaped like flattened onion bulbs and they are decorated with a vase holding stylized flowers. The smaller cornice pieces, with support soles, cut off in spindles were place as a continuous frieze that hung over the superior stove cornice. The cornices are formed of tori and cavettes; part of them is decorated with spindles or a line of stylized astragalus.

226

All the pieces are covered in glaze on their visible sides: the field is white to light blue (made of cobalt and tin oxides). The relief decorations as well the borders are turquoise (with a higher proportion of cobalt oxide). One of the cornice pieces bears the master’s monogram: „C.R.”. Measurements: plates: 32x43 cm; big cornice pieces: l. 19 cm., h. 23 cm; frieze cornice pieces: l. 22 cm., h. 10 cm; cornices: l. 20,5 and 21,5 cm., h. 11 cm. Considering the great number of recovered and restorable fragments, the reconstruction of the stove is possible. It had the classical architecture of the late renaissance tile stoves. It had a socle, the burning/heating chamber, an upper cornice and a double cornice. It was made by the Haban craftsmen who settled in Vinţu de Jos. Judging the proportions and the measurements of the plates and of the cornices this stove had only one burning/heating chamber. The plates used to create this tile stove are among the biggest known in Transylvania and the entire Carpathian Basin. Dating: about 1666-1687. TE (text, graphic reconstruction) 403. Ceramic ornament, maybe from a stove. 2004, next to the palace. Acanthus leaf shaped piece. Semi-coarse, white, well homogenized, compact paste. Complete oxidized firing to a reddish-white color. On both sides a cracked, white with blue reflexes glaze. Decor: Acanthus leaf shaped piece. 11x6x1 cm. 17th-18th centuries. DMI, photo AI 404. Iznik ceramic plates 2000-2008, inside and outside of the palace. Fragments of square and rectangular ceramic plates; made of white-creamy, clay, tempered with frit and quartz. The surface of the pieces is decorated with vegetal motifs, painted with green, turquoise, cobalt blue, vermilion-

brown and red. The contours of the decorations are highlighted with a black paint obtained from manganese oxide. The plates are covered a very good, transparent, led glaze. Decoration: White or blue field, vegetal ornaments made of spindles, palm leafs, rosettes, hyacinth flowers, tulips, carnations, stylized palmettes and cartouches with arabesques. Some of the plates are used as frames or borders, others form wall/paper decorations, made of four plates symmetrically placed around a central point. The pieces are from 4-5 types of ceramic plates. These ceramic plates decorated the walls of the so-called „glazed tiles hall” in the princely palace. This hall functioned as an audience room and it was placed at the first floor in the northern wing of the palace, next to the prince’s and princess’ apartment, in the gate area. Measurements: the thickness varies between 1,3-1,5 cm. Most of the fragments belong to square shaped plates; according to the graphic reconstruction the proportions of the plates were: 25x25 or 26x26 cm. 1623-1624. TE (text, graphic reconstruction) 405. Haban ceramic plates 2000-2008, inside and outside of the palace. Fragments of some square shaped ceramic plates, made of fine paste, completely fired to a bricky-red color. The pieces are covered with a cobalt oxide engobe, colored in white ranging to light blue. Over this engobe there were polychromous vegetal motifs painted with metallic oxides in green, cobalt blue and yellowish-brown. The contours of the decorations are highlighted with a violet color made of manganese. The plates are covered with a transparent led glaze. Decoration: the fields were covered in shades of white to light blue, vegetal ornaments made of spindles, palm leafs, rosettes, hyacinth flowers, tulips, carnations, stylized palmettes and cartouches with arabesques. All the

227

fragments belong to ceramic plates that formed wall paper decorations, made of four plates symmetrically placed around a central point. These plates were probably made after 1666, by Haban craftsmen who were colonized in Vinţu de Jos by Prince Gabriel Bethlen. They probably used the ceramic plates from Iznik as models, by reproducing more or less accurately their decorations. The paste and the ornaments lack the fine quality of the Iznik ceramic plates. The pieces were destined to complete or replace the ones in the audience hall, which was probably affected by the 1658 Tartar destruction of the palace. Measurements: the thickness varies between 1,3-1,5 cm. While the proportions of the plates were: 25x25 or 26x26 cm. Around1666 TE (text, graphic reconstruction), photo AM 406. Flask 2002, next to the palace. Greenish-white glass, with white exfoliation. Cylindrical body, short neck, everted rim, asymmetrical opening. The concave base forms a cone inside the vessel. Complete. h. 8,5 cm, dg. 1,8 cm, df. 2,7 cm. 15th-16th centuries. AI, photo GD 407. Perfume bottle 2002, next to the palace. Transparent, Irisated white glass. Rectangular body, octagonal polished exterior. Decoration: two little middle stars. h. 4,4 cm 15th-16th centuries. AI, photo GD 408. Flask 2004, next to the palace.

Irisated white glass with gray reflexes. Short, funnel like neck; the rim is everted, thickened. Fragment. Dg 2,4 cm, gr. 0,3 cm. 15th-16th centuries. DMI, photo AM 409. Flask 2004, next to the palace. Opaque, greenish glass, with a blackish coating. Rectangular body; rounded, concave base; long, elegantly arches neck; the rim is missing. hp 13,5 cm, gr. 0,2 cm (neck), square base 8x8 cm. 16th century. AI, photo CS 410. Flask 2002, next to the palace. Opaque, brown glass. Thin funnel shaped neck. Bi-tronconic body, segmented by a ring that forms a loop inside the vessel. The neck is elegantly arched, relatively high, the rim forms a more or less prominent ring around the opening. The base has a sole that turns into a loop. The base develops conically inside the vessel. Thin walls in different shades of brown or white. df. 45 mm. dg 24 mm, median 6,75 cm. 16th century. AI, photo GD 411. Flask 2004, next to the palace Opaque brown glass. Rectangular. Rounded, concave base, short neck. Fragments from two artifacts. Square base 8x8 cm. 16th century. DMI, photo CS 412. Flask 2004, next to the palace.

228

Strongly irisated, opaque, white glass, whit gray precipitates. Neck with a decorative ring, probably a handle. Fragments. 15th-16th centuries. DMI, photo CS 413. Goblet 2004, next to the palace. Good quality, opaque, greenish with golden reflexes glass; partially it developed a brown precipitate. Fragments of the goblet’s body and stem, with an applied decoration. h stem 8 cm. 15th-16th centuries. DMI, photo CS 414. Goblet 2004, next to the palace. Good quality, opaque, greenish with golden reflexes glass; partially it developed a brown precipitate. Fragments of the goblet’s body, with an applied decoration. hp 5,5 cm. 15th-16th centuries. DMI, photo CS 415. Flask 2004, next to the palace. Opaque, brownish glass. Base of the flask; rounded rims, concave mid section. Fragment. Df. 5 cm 15th-16th centuries. DMI, photo AM 416. Flask 2008 Irisated black glass. Fragment of the neck. Hp 7 cm. 16th-17th centuries. DMI, photo CS 417. Flask 2004, next to the palace.

Opaque black glass. Short neck, thinned and everted rim. Fragment. D. 3 cm, gr. 0,4 cm 16th-17th centuries. DMI, photo CS 418. Flask 2001, next to the palace. Semitransparent, slightly greenish glass. Cylindrical neck, ring thickened rim, everted. Fragment. Dg. 3,1 cm. 16th century. AI, photo CS 419. Flask 2004, next to the palace. Irisated white glass. Short, slightly arched neck, funnel like, everted rim, simple lip. Fragment. Dg. 2,5 cm, gr. 0,2 cm. 16th-17th centuries. DMI, photo CS 419.a. Flask 2004, next to the palace. Transparent, white glass with a thick layer of irisated exfoliations. Short neck, slightly arched, rim with a thickened ring. d.g. 3,1 cm. 16th-17th centuries. DMI, photo CS 420. Flask 2004, next to the palace. Transparent, bluefish-green glass. Short neck, a leak beak on the lip; the body must have been globular. Fragment. Dg 2,8 cm, hp 4,5 cm. 16th-17th centuries DMI, photo CS 421. Flask 2004, next to the palace.

229

Irisated greenish glass. Short, funnel like neck, thinned rim, asymmetrical, almost oval opening. Fragment. d.g. 2,5 cm. 16th-17th centuries. DMI, photo CS 422. Flask 2002, next to the palace. Greenish white glass. Cylindrical body, the shoulders develop obliquely toward the neck. Missing upper part. hp 5,5 cm, df. 2,5 cm. 16th-17th centuries. AI, photo CS 423. Bottle 2002, next to the palace. Transparent white glass, with white irisations. Funnel shaped neck, everted, slightly thickened, rounded rim. Asymmetrical opening. D. opening 4,6 cm, gr. wall 0,4 cm. 16th-17th centuries AI, photo CS 424. Flask 2004, next to the palace. Irisated white glass. Rectangular body, broad shoulder, long, funnel like neck; the rim is thinned and strongly everted, thus forming a collar around the opening. Fragment. H.p. 7,1 cm, dg. 2 cm. gr. 0,3 cm. 16th-17th centuries. AM, photo AM 425. Flask 2004, next to the palace. Irisated white glass. Rounded body, arched neck, the rim is thinned and strongly everted, thus forming a collar around the opening. Fragment. hp. 3,2 cm, dg. 1-8 cm. gr. 0,4 cm 16th-17th centuries.

DMI, photo CS 426. Flask 2004, next to the palace. Irisated, translucent, white glass. Short neck, everted rim. D. 2,4 cm, hp 3,5 cm. 16th-17th centuries. DMI, photo CS 427. Bottle 2002, next to the palace. Transparent, white irisated white glass. Cylindrical body, everted, flattened rim. Dg 4,3 cm. h. 6,3 cm. 16th-17th centuries. AI, photo CS 428. Bottle 2002, next to the palace. Transparent, white irisated white glass. Funnel shaped neck, everted, thickened, rounded. Fragment. h.p. 6 cm. 16th-17th centuries. AI, photo CS 429. Goblet 2004, next to the palace. Almost opaque, irisated, greenish glass; a whitish substance was precipitated along the cracks in the glass. Ovoid body, short neck, everted rim. Fragment. Dg. 5 cm, hp 5,3 cm, gr. 0,4 cm. 16th-17th centuries. DMI, photo CS 430. Cup 2004, next to the palace. Irisated white glass. Short neck, the rim is everted and turned to the body of the vessel. Fragment. hp 5 cm, dg 10 cm; gr. 0,4 cm. 16th-17th centuries.

230

DMI, photo CS 431. Bowl 2001, next to the palace. Irisated white glass.; supported on a profiled sole. Fragment. df. 5,9 cm. 16th-17th centuries. AI, photo CS 432. Bowl 2002, next to the palace. Greenish bottle with white precipitates on the exterior; supported on a profiled sole, the conical base develops toward the interior. Fragment. df. 5 cm. 16th-17th centuries. AI, photo CS 433. Flask 2001, next to the palace. Transparent good quality, greenish glass. The upper part is preserved, with small fragments of the neck. Much widened lip, unequal in diameters and width. d.max. 2,3 cm. 16th-18th centuries. AI, photo CS 434. Glass vessel 2002, next to the palace. Good quality, relatively transparent, greenish-white glass. Globular body, high neck, everted rim. The base is slightly rounded toward outside; the mid section is concave and it forms a cone inside the vessel. Dg. 14,6 cm, df. 16,5 cm 17th-18th centuries. AI, photo CS 435. Flask 2002, next to the palace.

Translucent, exfoliated white glass. Tubular neck slightly narrowed at the end. Simple rim. Fragment. hp. 8 cm, d.min. 1,5 cm, d.max. 1,85 cm. 17th-18th centuries. AI, photo CS 436. Flask 2002, next to the palace. Transparent greenish-white glass. Upper part. Cylindrical body. Thickened rim. dg 2 cm. 17th-18th centuries. AI, photo CS 437. Flask 2002, next to the palace. Opaque, strongly Irisated, greenish-white glass. Concave base. Imprinted letters (D, S, O, C?). Fragment. 17th-18th centuries AI, photo CS 438. Flask 2002, next to the palace. Exfoliated, transparent white glass. Cylindrical body, high neck. The widened rim forms a collar around the opening. h. 4,8 cm, df. 2,8 cm, dg. 2,4 cm. 17th-18th centuries. AI, photo GD 439. Flask 2002, next to the palace. Greenish-white glass. Cylindrical body, widened rim. Fragment. d. opening 32 mm. 17th-18th centuries. AI, photo CS 440. Flask 2002, next to the palace.

231

Greenish-white glass. Short, cylindrical neck, widened rim. Fragment. d. opening 2,5 cm. 17th-18th centuries. AI, photo CS 441. Flask 2002, next to the palace. Greenish-white glass. Short, cylindrical neck, widened rim. Fragment. d. opening 2,65 cm. 17th-18th centuries. AI, photo CS 442. Flask 2002, next to the palace. Irisated white glass. Base fragment. df. 2,8 cm, gr. fund 0,4 cm. 17th-18th centuries. AI, photo CS 443. Flask 2002, next to the palace. Irisated white glass. Funnel shaped neck. Widened, everted rim. Fragment. dg. 3,2 cm. 17th-18th centuries. AI, photo CS 444. Flask 2002, next to the palace. Greenish-white glass. High neck, narrowed at the end. Thickened rim forms a collar around the opening. d. 3,1 cm. 17th-18th centuries. AI, photo CS 445. Flask 2002, next to the palace. Greenish glass. Slightly globular base. Everted lower part of the walls. Fragment. hp 6 cm, d.f. 5 cm.

17th-18th centuries. AI, photo CS 446. Flask 2002, next to the palace. Irisated, translucent yellowish-white glass. Lower part. Cylindrical flask. Rounded base. Similar to a testing tube. hp 15 cm, d. 2 cm. 17th-18th centuries. AI, photo GD 447. Flask 2002, next to the palace. Irisated, red reflexes white glass. High neck, rim highlighted by a ring. dg. 2,8 cm, hp. 11 cm. 17th-18th centuries. AI, photo GD 448. Flask 2002, next to the palace. Irisated, translucent, greenish-white glass. Lower part. Cylindrical flask. Rounded base. Similar to a testing tube. hp 18 cm, d. 2 cm. 17th-18th centuries. AI, photo GD 449. Flask 2004, next to the palace. Semitransparent greenish glass. Globular body, short neck, everted rim. hp. 4,5 cm. 17th-18th century. DMI, photo CS 450. Flask 2007, next to the palace. Opaque brown glass, poor quality, white precipitates on the exterior. Neck fragment. d. 2,4 cm, gr. 0,1 cm. 17th-18th centuries.

232

DMI, photo CS 451. Flask 2007, next to the palace. Irisated, translucent, greenish glass. Fragment. dg. 2,5 cm; hp. 6,3 cm; gr. 0,2-0,4 cm. 17th-18th centuries. DMI, photo CS 452. Flask 2007, next to the palace. White, irisated, transparent glass. Upper part. dg. 2,5 cm; gr. 0,2 cm. 17th-18th centuries. DMI, photo CS 453. Lid 2007, next to the palace. White transparent glass. Bell shaped lid, with a short, cylindrical handles. Decoration: a few relief lines. Fragment. 17th-18th centuries. DMI, photo CS 454. Cup 2008, inside the palace. Transparent, white glass; relief modeled vessel; the decoration was made with the tongs while the glass was still hot, by pinching it from place to place. Fragment of the base, approximately oval. 5,2x5,7 cm, gr. 1,2 cm. 17th-18th centuries. DMI, photo CS 455. Cup 2004, next to the palace. Transparent, greenish-white glass; relief modeled base; the decoration was made with the tongs while the glass was

still hot, by pinching it from place to place. Fragment. d. 8 cm, gr. 0,3/2 cm 17th-18th centuries. DMI, photo CS 456. Cup 2004, next to the palace. Irisated white glass. Short, strongly arched neck, rounded everted rim that forms a collar around the opening. Fragment. dg. 10-11 cm, Hp 7,2 cm, gr. 0,2 cm. 17th-18th centuries. DMI, photo CS 457. Cup 2004, next to the palace. Irisated greenish-white glass. High, cylindrical neck, rounded everted rim. Fragments. Dg. 7 cm, h.p 5,5 cm, gr. 0,2 cm. 17th-18th centuries. DMI, photo CS 458. Flask 2004, next to the palace. White, silvery irisated glass; some whitish precipitates on the inside. Fragment of the upper part of a rectangular bottle. Short, slightly everted neck; thickened rim. hp. 2,7 cm, gr. 0,3 cm. 18th-19th centuries. DMI, photo CS 459. Bottle 2004, next to the palace. Semitransparent, greenish with blue reflexes glass; an opaque whitish precipitates. Straight, long neck, the rim highlighted by a ring. Fragment. Lp 9,2 cm, gr. 0,4 cm. 18th-19th centuries. DMI, photo AM

233

460. Bottle 2004, next to the palace. Irisated white glass. Long neck; the rim is highlighted by a ring. Fragment. hp 11 cm, dg. 2,7 cm. 18th-19th centuries. DMI, photo CS 461. Cup 2007, next to the palace. Irisated, transparent, white glass. Fragment. Dg. 8 cm; gr. 0,1 cm. 17th-18th centuries. DMI, photo CS 462. Fragmented cork 2004, next to the palace. Transparent white glass. 3,5x2,3 cm. 18th-19th centuries. DMI, photo CS 463. Sash window 2000-2008 Good quality, semitransparent, white glass (it often presents shades of yellow or green); sometimes the glass has some white or black precipitates on its surface. The piece is shaped like a isosceles triangle, with the sides arched toward the inside. The edges were formed with a pair of tongs. Side 3-5 cm. 15th-18th centuries. AI, photo CS, GD 464. Sash window 2000-2008 Opaque, brownish glass. The piece is shaped like a isosceles triangle, with the sides arched toward the inside. The edges were formed with a pair of tongs. Side 3-5 cm. 15th-18th centuries. AI, photo CS

465. Sash window 2000-2008 Good quality, semitransparent, white glass (it often presents shades of yellow or green); sometimes the glass has some white or black precipitates on its surface. Circular shaped piece, with simple or everted rim; sometimes the rim forms a loop. Fragments. D. 9-10 cm, gr. 0,15-0,3 cm. 15th-18th centuries AI, photo CS 466. Sash window 2000-2008 Opaque, brownish glass. Circular shaped piece, with simple or everted rim. Fragments. d.medium. 9-10 cm, gr. 0,15-0,4 cm. 17th-18th centuries. AI, photo CS 467. Dinar Hungarian Kingdom Koloman (1095-1116) 0,27 g, 12 mm. 468. Bronze coin (follis) 2000-2008 Hungarian Kingdom Béla III (1172-1196) 2,90 g, 27 mm. 469. Dinar Hungarian Kingdom, anonymous Arpadian coin (12th century) 0,19 g, 13 mm. 470. Dinar Hungarian Kingdom Bela IV (1235-1270) 0,31 g, 13 mm.

234

471. Dinar Hungarian Kingdom End of the 13th century-beginning of the 14th century. 0,27 g, 11 mm. 472. Parvus Hungarian Kingdom Charles Robert of Anjou (1308-1342) 0,20 g, 12 mm 473. Dinar „with a Moor head” Hungarian Kingdom Louis I (1342-1382) 0,23 g, 11x13 mm 474. Dinar Holy Roman Empire, Hungarian Kingdom 0,42 g, 14x16 mm 475. 3 kreuzer Holy Roman Empire, Hungarian Kingdom Leopold (1657-1705) 1,83 g, 20 mm 476. Pfennig Holy Roman Empire Friedrich der Schöne (1314-1330, as a king) Mint: Viena 0,38 g, 13 mm 477. Dinar Anthonius II di Panciera, Patriarch of Aquileea (1401-1411) 0,40 g, 18 mm 478. Ban Wallachia Dan I (1383-1386) 0,20 g, 9x13 mm

479. Aspru Ottoman Empire Bayezid II (1481-1512) 0, 55 g, 11 mm 480. 3 groşi Poland Sigismund III Wasa (1587-1632) 0,84 g, 19 mm 481. 6 groşi Poland Ioan Cazimir (1649-1668) 0,88 g, 14x16 mm 482. Greschl Liegnitz-Brieg Principality Christian (1663-1672) 0,48 g, 16 mm 483. The hoard discovered in the 2007 campaign. 37 silver, or silver plated bronze dinars minted in the time kings of Hungarian Kings Albert (1437-1439) and Vladislav I (1440-1444).

PLANŞE

TÁBLÁK

TABELS

6

5

4

2

97 8

31

237II - III

10

12

16

13

11

17

15

14

18 19

238 II - III

20

21

23

24

25

26

27

28

29

30

32 33 3431

22

239II - III

35

240 II - III

38

39

40

42

4344

45

36 37

241III - IV

47 48 49

51.2

46

50

51.351.1

242 V - VII

51

243V - VII

IX - XV

57

58

60

53

56

52

55

54

245IX - X

68

64

61

6263

65

67

246 IX - X

6970

71

72

73

7475

76

77

79

80

81 82 83

78

247XI - XIV

93.1 93.294

96

97

98 99

95.195.2

249X - XV

84

89

85 87

88 90 91.1

91.2 91.3 91.4 91.5 91.6

86

248 X - XIII

113

100

107.4

102101103

104

105

106

107.1

107.2

108

109

111 112 110

107.3

250 X - XV

114116

117

118

119 120

121

115

122

251XIII - XV

124.3

124.4

125

126

127

128

130

129.2

129.1

123

124.1

124.2

252 XIII - XV

131

132

135

136134

133

253XIII - XV

138

140

141

139

137

142

254 XIII - XV

143

147

144

148

145

150

151

153

146

149 153

255XIII - XV

154.1

154.2

155

152

256 XIV - XV

156

163164

160

161

166

162

157

158

159

257XIII - XV

167

170

171

168169

166

172

173

258 XIII - XV

175

178

183

182

185

180

181

174

176

179

184

186

259XIII - XV

189

190

188

187

191

177

188

260 XIII - XV

187

XV - XVIII

236 237

238

239.1

239.2

240241

242.1 242.2

244

245

246

243

270 XVI - XVIII

247

248

249

250

251

271 XVI - XVII

252

253

254.1

256254.3

255254.2

272 XVI - XVIII

258

259

261

263 262

264

265

273 XVI - XVIII

266

267

260

257

274 XVI - XVIII

268.1 268.2 268.3

269

279

268.5

268.4

275 XVI - XVIII

270.1

271

270.4

270.3

270.2

274

275.1

275.2272

273

276 XVI - XVIII

276

280

278

277

276

276

277 XVI - XVIII

282

281283

284

285

286

283

283

278 XVI - XVIII

287 288

279 XVI

289 290

280 XVI

292

291 293

281 XVI

295

297294 296

282 XVI - XVII

299298

283 XVI - XVII

300 301

284 XVI - XVII

302

305

304

303

285 XVI - XVIII

306 307309

308

286 XVI - XVII

311 312

314

313

310

287 XVI - XVIII

316

317

315

319

320321

318

288 XVII - XVIII

322

323

289 XVII - XVIII

324.1

324.2

324.3

324.4

290 XVI - XVIII

325

291 XVII - XVIII

329

326.2

326.1

330

330

327

328

292 XVI - XVIII

406

409

408

407

321 XV - XVI

410

322 XVI

411

323 XVI

412

414

415

413

324 XVI - XVII

416419

420 421

419a

426

325 XVI - XVII

427

424423419

418

428

433

326 XVI - XVII

430

431 432

429

422

327 XVI - XVII

434

328 XVII - XVIII

436 438439

437437

329 XVI - XVII

440

444

449

441

443

442445

446 448447

330 XVII - XVIII

450

452

451

454 455

453

331 XVII - XVIII

456

457

458

462

459

460

461

332 XVII - XIX

463 - 465

333 XV - XVIII

465 - 466

334 XV - XVIII

335 XI - XVII

468

469

470

471

472

473

474

467

336 XI - XVII

476

477

478

479

480

481

482

475

337 XV

483

Catedrala romano-catolică şi palatul episcopal din Alba Iulia. Arheologie şi istorie. Catalog de...

Documents

Transcript of Catedrala romano-catolică şi palatul episcopal din Alba Iulia. Arheologie şi istorie. Catalog de...