Catalog ProEtnica 2016 - Single Pages.indd

PROLOG

Festivalul ProEtnica de la Sighișoara, dincolo de statistici, este o prezență constantă în efortul de consolidare a relațiilor de pace interetnică și de comunicare socială coerentă, într-o Românie care își clamează și astfel statutul de țară europeană.

De 14 ediții, Proetnica aduce anual România în prim-planul atenţiei celor care urmăresc evoluţia vieţii culturale de pe continent și consacră, totodată, ţara noastră drept un model pentru protecţia minorităţilor naţionale.

La ProEtnica sunt prezente toate cele 19 organizații ale minorităţilor naționale.

PROETNICA 2016Festival Intercultural Sighisoara

În 2016, au venit, la ProEtnica, peste 600 de reprezentanţi din partea minorităţilor naţionale și a parte-nerilor media.

În acest an, au trecut porţile vechiului burg peste 15.000 de vizitatori, dintre care estimăm că 5.000 au fost străini.

„Atunci când preşedintele României consideră un anumit eveniment ca fiind important din punctul de vedere al impactului social, atunci se pune problema semnalării acestui lucru prin Înaltul Patronaj. Acest Festival este un eveniment foarte serios. România se mândreşte că, în materie de minorităţi, are o experienţă pozitivă. Cred că Sighişoara, ca punct nodal al spaţiului transilvan, Transilvania, ca inimă a naţiunii române, arată că, din fericire, istoria ne-a dat înţelepciunea de a şti să dialogăm.”

Sergiu Nistor, consilier prezidențial

FINANȚARE ȘI PROMOVARE

Fiind un eveniment unic în Europa prin originalitate şi amploare, Festivalul şi implicit cultura minorită-ţilor naţionale au avut un ecou consi-derabil pe canalele mass-media.

OBIECTIVE ȘI ACTIVITĂȚI

Organizatorul principal al acestui proiect, Asociaţia Centrul Educaţional Interetnic pentru Tineret (ibz), și-a asumat misiunea de onoare de a păstra pacea interetnică într-o societate pluralistă și democratică.

Obiectivul general al Festivalului constă în promo-varea păcii sociale, în conștientizarea în rândul publicului larg a diversităţii culturale și în întărirea dialogului inter-cultural, o Agora pentru exprimarea, păstrarea și dezvol-tarea identităţilor etno-culturale din România.

Spectacole de muzică, dans, poezie și teatru, expoziţii de artă contemporană, cărţi și publicaţii, filme, fotomontaje, standuri de meșteșugari, expoziţii culinare, comunicări știinţifice, workshopuri și mese rotunde. Au fost 62 de

La începutul, în timpul desfășurării și în perioada următoare a Festivalului, a fost implementată o campanie de promovare a culturii minorităţilor naţionale.

Campania a debutat cu un comunicat și o conferinţă de presă și a continuat cu zeci de relatări în mass-media despre minori-tăţile naţionale. Debutul Festivalului a fost anunţat în cadrul unei conferinţe de presă. Pentru finanțarea ProEtnica, un sprijin

substanțial a venit din partea Municipiului Sighișoara și a Consiliului Judeţean Mureș.

De asemenea, a contribuit financiar și Guvernul României, prin Ministerul Culturii.

Ediţia a XIV-a s-a bucurat, totodată, de sprijinul Departamentului pentru Relaţii Interetnice al Guvernului României, Instituţi-ei Prefectului – Judeţul Mureș, al Ambasadei Republicii Federale Germania la București.

manifestări artistice pe scena principală, 11 standuri meșteșugărești și de prezentare ale comunităţilor etnice, 8 prelegeri, conferințe și mese rotunde despre convie-țuire interculturală și interreligioasă, o expoziție de artă contemporană.

Ca o noutate, în programul ediției de anul acesta a fost inclusă secțiunea de film-documentar – pe teme precum: dialogul interreligios, dialogul intercultural, cultura mino-rităților -, o secțiune de workshop (dans, cultură, tradiții), precum și șase parade ale diversității etno-culturale.

Serile Festivalului s-au încheiat cu trei concerte susţinute de formaţii cu specific etno-cultural și de artiști de notori-etate naţională și internaţională.

ANUL ACESTA, FESTIVALUL S-A BUCURAT, PENTRU PRIMA DATĂ, DE ÎNALTUL PATRONAJ AL PREŞEDINTELUI ROMÂNIEI, KLAUS IOHANNIS.


O STARE DE SPIRIT

Marele spectacol al culturilor minoritare din România, ajuns la a 14-a ediţie, generează o stare de spirit inconfundabilă.

Dincolo de performanța artistică de care dau dovadă purtătorii de tradiţii culturale specifice înain-tea cărora ne lăsăm coplești de frumusețe, Sighișoara ne împrumută, în cele patru zile de Festival, un fior emoţional lipsit de gestualitate. Generat, spontan, într-un cadru formal, acesta e un fel de preludiu al păcii interetnice necesare.

Tot astfel cum – Catharsis al relaţiilor în societatea plurietnică – ProEtnica e însăși receptaculul emoţiilor noastre.

SĂ NE CUNOAȘTEM MAI BINE

O întâlnire cu atât de mulţi și diverși participanţi nu poate să nu genereze relaţii de cunoaștere reciprocă.

La jumătatea drumului, se întâlnesc mai ușor, să-și vorbească, să se-mprietenească, bulgarii din Banat cu polonezii din Bucovina, rușii lipoveni din Deltă cu rutenii maramureșeni, armenii din Gherla cu turcii dobrogeni...

Şi, asta, unde? La Sighişoara, cetate medievala consi-derată, sute de ani, teritoritoriu închis altor etnii!

Depășind nepotriviri sau prejudecăţi istorice și religioase, tinerii de azi află, la ProEtnica, prin dialog direct, că valorile care-i unesc sunt mai puternice decât cele care îi despart.

TOŢI DIFERIŢI, TOŢI EGALI

ProEtnica, Festivalul unic în Europa prin amploare și diversitate, organizat în spiritul echilibrului

și al respectului fiecăruia pentru celălalt, creează un profund sentiment de

siguranţă, de confort și normalitate.

În acest climat, etniile mici stau alături de etniile mari. Libertatea totală - în ceea ce privește limba,

religia, școala - se prelungește la Sighișoara, privind alegerea repertoriului de scenă, a temelor de dezbatere, a filmelor, a lucrărilor de artă plasti-că, a meșteșugurilor. Într-o ţară unde egalitatea în

drepturi e Lege, privilegiile devin anacronice și dispar.

UNITATE ÎN DIVERSITATE

20 de etnii într-o singură ţară.

Specialiștii au configurat deja un model românesc al convieţuirii interetnice. El vine din istorie și, dincolo de orice

comentariu părtinitor, funcţionează perfect.

Într-o perioadă frământată, în care conflictele interetnice stau, la fel ca acum 100 de ani, pe butoiul cu pulbere, România e în măsură să asigure lumea că poate gestiona, vocaţional şi exemplar, una dintre cele mai mari probleme ale istoriei:

unitatea în diversitate.

Iar Festivalul Intercultural ProEtnica e un reper care confirmă, strălucit, această realitate.

CRONICĂ DE FESTIVAL

Grupurile-ţintă

ale Festivalului ProEtnica sunt minorităţile naţionale,

organizaţiile și organis-mele intermediare, cele care facilitează dialogul

intercultural, mass-media și întreaga societate.

Asociaţia Centrul Educaţional Interetnic pentru Tineret (ibz) este organizatorul Festivalului anual ProEtnica.

Cea de-a 14-a ediţie a Festivalului a reunit peste 600 de reprezentanţi ai tuturor etniilor din ţară, a avut peste 15.000 de spectatori din România și din străinătate și a contribuit, astfel, la îmbunătăţirea relaţiilor interetnice prin metode cultural-artistice.

Directorul Festivalului ProEtnica, Volker Reiter, cetățean german, fondator al manifestării culturale de la Sighișoara, a precizat că dialogul intercultural și înţelegerea dintre oameni sunt foarte importante. „Prin metodele pe care le aplicăm aici, într-un cadru model, a spus Volker Reiter, ideea din spatele Festivalului – anume că minorităţile și grupurile de migranţi reprezintă o resursă și nu un pericol – devine foarte importantă. ProEtnica dorește să fie o sărbătoare a dialogului intercultural, în același fel cum sunt sărbătorile bisericești unde vii să te inspiri și să te hrănești, pentru viaţa de toate zilele.”

Asociaţia Centrul Educaţional Interetnic pentru Tineret (ibz) a fost înfiinţată în anul 2000, iar efortul de construcție și implementare a primelor proiecte, până în 2003, a fost sprijinit de Guvernul Republicii Federale Germania.

Misiunea Asociaţiei este de a promova dialogul și interacţiunea dintre oameni pentru o mai bună cunoaștere, acceptare și valorificare în societate a specificului etnocultural al fiecăruia. În sprijinul acestei misiuni, ibz organizează programe educaţionale pentru tineret, programe culturale, civice, de formare profesională, precum și programe sociale.

De asemenea, Asociaţia promovează dezvoltarea unui turism cultural, ecologic și durabil în România, fiind și membru fondator al Romanian Hostelling, asociație pentru drumeții și tabere pentru tineret.

PROMOTOR

AL DIALOGULUI

INTERCULTURAL

Beneficiari indirecți

sunt cele peste 100.000 de persoane care recepţio-nează mesajul Festivalului pe canalele mass-media și pe alte căi informale.

GRUPURI-ȚINTĂ BENEFICIARI

Beneficiari direcți

sunt cei peste 600 de apar-ținători ai organizaţiilor minorităţilor naţionale – artiști, scriitori, meșteșu-gari –, cei peste 20 de re-prezentanţi ai mass-media prezenţi la Sighișoara și cei 15.000 de spectatori.

&


ProEtnica este în concordanţă cu principiile Conven-ţiei-cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale semnată de statele membre ale Consiliului Europei, care a fost ratifi-cată de România în 1995 și care a intrat în vigoare în 1998.

Conform acesteia, „o societate pluralistă și cu adevărat de-mocratică trebuie nu numai să respecte identitatea etnică, culturală, lingvistică și religioasă a fiecărei persoane aparţi-nând unei minorităţi naţionale, dar și, deopotrivă, să creeze condiţii corespunzătoare care să le permită să-și exprime, să păstreze și să dezvolte această identitate”.

Respectiva Convenţie mai precizează că „realizarea unui climat de toleranţă și dialog este necesară pentru a permite diversităţii culturale să reprezinte o sursă, dar și un factor, nu de divizare, ci de îmbogăţire a fiecărei societăţi”.

Festivalul ProEtnica reprezintă o Agora de exprimare, păstrare și dezvoltare a identităţilor etnice din România și contribuie la realizarea unui climat de toleranţă și dialog prin care diversitatea etno-culturală îmbogăţește societatea României, în ansamblul său. ProEtnica este în conformitate cu priorităţile și politicile naţionale și europene cu privire la

promovarea culturii minorităţilor naţionale și a dialogului intercultural.

În Comunicarea Comisiei Comunităţilor Europene privind o agendă europeană pentru cultură într-o lume în curs de globalizare, referitor la diversitate culturală și dialog intercul-tural (art.3.1.), se stipulează următoarele:

„În vederea situării simultane în prim-plan a patrimoniului nostru cultural, cât și a recunoașterii contribuţiei tuturor culturilor prezente în societăţile noastre, diversitatea cultu-rală trebuie promovată într-un cadru favorabil deschiderii și schimburilor între diferite culturi. Trăim în societăţi din ce în ce mai multiculturale și prin urmare este necesar să sprijinim dialogul intercultural și competenţele interculturale (pag.9)”.

Şi în legislaţia naţională se regăsesc multiple legi și Hotărâri Guvernamentale (HG) care au drept conţinut promovarea culturilor minorităţilor naţionale și dialogul intercultural. Un exemplu în acest sens este HG nr.111/2005 privind organizarea și funcţionarea Departamentului pentru Relaţii Interetnice, cap. 7 și 8.

COERENȚA CU POLITICILE NAȚIONALE ȘI EUROPENE

Carta Limbilor este un instrument juridic al Consiliului Europei, ratificat de România, în 2007.

Are la bază ideea că protecţia limbilor regionale sau minoritare istorice menţine și dezvoltă tradiţiile și bogăţia culturală a Europei,

iar dreptul folosirii lor în viaţa privată și publică este imprescriptibil.

520

Sigla Asociației Liga Albanezilor din România este un triunghi echilateral cu un cerc înscris în el, având în interior scris cu majuscule: ALAR

PE FIRUL SERENADELOR

ALBANEZI

Datorită Festivalului ProEtnica, formaţiile culturale albaneze din România și-au lărgit repertoriul la 150 de cântece bilingve și au cules dansurile cu care stră-moșii albanezi au venit, cândva, în România.

Asociaţia a fost reprezentată la Sighișoara de Ansamblul artistic de cântece și dansuri populare albaneze Serenada.

„Serenada” a luat naștere în anul 2002. El este format din soliști vocali și o echipă de dansuri. Soliștii sunt din București și au în repertoriu 140 de cântece bilingve. Ei interpretează serenade populare orășe-nești din zona Korcea (Albania). Costumele purtate de către soliști scot în evidență culorile specifice din sudul Albaniei.

Dansatorii interpretează vechi dansuri populare din nordul și din sudul Albaniei. Ansamblul efectuează anual turnee în Alba-nia, iar pe scenele albaneze și românești are un deosebit succes. Membrii ansamblului au înregistrat 12 albume muzicale bilingve şi filme cu dansurile populare.

Costumele dansatorilor cunt copiate după cele cu care înaintașii lor au venit în România.

Dintre ele, costumul negru de femeie nu-mit „giubletă” este în patrimoniul UNESCO.

Asociația Liga Albanezilor din România (ALAR) este reprezentanta oficială a mi-norităţii albaneze din România. Înfiinţată în 1999, la Craiova, organizaţia reprezintă public, promovează și ocrotește interesele etniei albaneze în România. Prin acţiunile sale, ALAR se preocupă de păstrarea identităţii etnice a acestei comunităţi care, trăind aici, a considerat România singura ei patrie. Totodată, membrii săi consideră spiritualitatea albaneză din acest spaţiu geografic ca fiind parte integrantă a tezaurului culturii românești.

Din 2000, deputatul minorității albaneze și președinte al Asociației Liga Albanezilor din România este prof. Oana Manolescu, director al revistei culturale „Prietenul albanezului”, organul de presă al ALAR, lansată în noiembrie 2001.

România a jucat un rol important în pregătirea proclamării Independenției Albaniei (1912).

„Cântecul steagului”, pe un text al poe-tului albanez din România Asdreni (Aleks Stavri Drenova), pus pe notele cântecului „Pe-al nostru steag e scris unire” al compo-zitorului român Ciprian Porumbescu, este încă din 1912 imnul de stat al albanezilor. A fost cântat prima dată la Bucureşti, în anul 1907.

La recensământul din 2002, în România erau 520 de albanezi.


548

Steagul rutenilor iese în evidență prin simbolurile heraldice dominante, respectiv „ursul carpatin” și „zadia vărgată”, pe care le regăsim în întregul areal european locuit de aceștia.

AM FOST, SUNT SI VOI RAMANE RUTEAN!

RUTENI

Deşi este una dintre cele mai mici comunități etnice de la noi, Uniunea Culturală a Rutenilor din România s-a prezentat în Festival cu trei formaţii: două de cor și una de dansuri.

Ansamblul coral Cervona Ruja a fost înfiinţat în 2002. Este format din tineri ruteni din Bistra, dornci să-și afirme identitatea și cultura și să-și facă tradiţiile cu-noscute. Pregătirea artistică este asigurată de Mariana Petrețchi.

Ansamblul Holuboc este cel de-al doilea cor al rutenilor prezent în Festival. Talentaţi și plini de energie, tinerii din Ansamblul Holuboc își aduc contribuţia prin programele artistice pe care le pre-zintă la ceea ce putem numi un buchet colorat al costumelor și cântecelor rutene strămoșești.

Cât despre dansuri, rutenii au fost exemplar reprezentați de Ansamblului Lastivocica, din Suceava.

Tinerii din Dărmănești, jud Suceava au încântat publicul cu o suită de dansuri specifice etniei.

Înfiinţată în 2000, ca o necesitate imediată de organizare a acestei

minorităţi, Uniunea Culturală a Rutenilor din România a militat pentru promovarea valorilor democraţiei, ale statului de drept, în scopul dezvoltării durabile a societăţii românești. Scopul Uniunii este de cunoaștere, păstra-re și popularizare a istoriei, tradiţiilor și

valorilor culturale ale rutenilor precum și de promovare a înţelegerii și prieteniei în-tre oameni, între toate etniile din România, pe baza respectului reciproc și a toleranţei.

Liderul spiritual şi politic al rutenilor, Aleksander Duhnovici, ridica pentru prima dată problema identității acestei etnii, chiar în mijlocul evenimentelor Revoluției din anii 1848-1849. „Am fost, sunt și voi rămâne rutean” sunt cuvintele care aveau să devină, atunci, o deviză a rutenilor, care se dovedește a fi valabilă și azi.

Viitorul etnicilor ruteni este structural legat de cel al Uniunii Europene, câtă vreme cvasitotalitatea ţărilor unde locuiesc ruteni – Polonia, Cehia, Slovacia, Ungaria, Croaţia, România – sunt membre ale Uniunii Europene, iar Serbia este pe drumul final al integrării.

Statisticile arată că în România, în anul 2011, s-au declarat ruteni 548 de persoane.

Ansamblul Holuboc

Ansamblul Cervona RujaAnsamblul Lastivocica

O prezență luminoasă şi dinamică în Festivalul ProEtnica, comunitatea macedonenilor din România a încântat prin evoluția la scenă a Grupului Sonţe-Сонце-Soarele, cu o suită de dansuri și un interpret de folclor.

Ansamblul Sonţe a fost înfiinţat în anul 2002, iar membrii săi, în marea majoritate, sunt din Craiova, Urzicuţa și Băilești.

Asociaţia Macedonenilor din România - A.M.R., a fost înfiinţată în anul 2000, ca urmare a iniţiativei unui grup de macedo-neni inimoși. Macedonenii sunt recunos-cuţi ca minoritate naţională în România din anul 2000, alături de alte 19 etnii.

Din anul 2001 asociaţia este membră, alături de organizaţiile tuturor celorlalte etnii din România, în Consiliul Minori- tăţilor Naţionale, organ consultativ de specialitate al Guvernului României.

Festivalul ProEtnica reprezintă pentru Asociaţia Macedonenilor din România un moment al recunoașterii, când, alături de reprezentanţii celorlalte minorităţi naţionale, comunitatea macedoneană se simte împlinită.

Asociaţia Macedonenilor din România a participat la toate ediţiile festivalului, începând din anul 2001, prin: parade ale costumelor tradiţionale, standuri de cărţi și de preparate culinare, expoziţii de artă plastică și de costume tradiţionale, mese rotunde, editarea revistei Agora, participarea cu ansambluri folclorice care au interpretat cântece și dansuri tradiţio-nale macedonene.

Macedonenii, populaţie vorbitoare de limbă slavă, de religie ortodoxă, au venit pe teritoriul actual al României în valuri succesive de migraţie, începând cu secolul XI. Așezarea Macedonia (județul Timiș) este una dintre primele localități înteme-iate de către macedoneni la noi, atestată documentar de evidențele papale de dijmă din anii 1332-1337, sub denumirea de Machadonia.

Un alt moment important l-a reprezentat și venirea pe teritoriul Țării Românești a lui Nicodim de la Tismana (1340-1406), născut la Prilep, în Macedonia, ctitorul mănăstirilor Tismana, Vodița etc.

Pentru macedoneni, a căror țară era sub dominație otomană, Țările Române au reprezentat idealul de libertate religioasă și socială, în permanență existând valuri de populație macedoneană care s-au așezat pe teritoriul României, pentru o viață mai bună și liberă de constrângeri religioase.

La recensământul din 2011, în România existau 1264 de macedoneni.

MACEDONENI

COPIII SOARELUI

1264

Specific etniei macedonene este soarele cu raze de aur așezat pe fond roșu, care semnifică lumină


Una dintre prezențele pitorești pe scena ProEtnica din acest an a fost Ansamblul de dansuri Nur (Rodie) al Uniunii Armenilor din România.

Ansamblul este compus din copii armeni din orașul Cluj-Napoca. Formaţia a fost constituită în 2011 și este prezentă la Festival din anul 2013.

O altă formaţie participantă a fost Ansamblul de dansuri Hayakaghak, care a luat fiinţă în anul 2012, la Gherla. Se știe despre armenii din Gherla că nu sunt doar o comunitate, ci o familie mare, deci și dansurile sunt expresia sentimentelor, a iubirii, a poeziei.

Dansurile armene vin din vremurile păgâne, fiind dansuri ritualice. După trecerea la creștinism, toate dansurile au început să ia o formă mai populară, deoarece fiecare are sensul său, costumul său, culorile și ornamentele sale. În aceste dansuri stau ascunse simboluri. „Anune Haystan E” reprezintă spiritul armenesc, titlul piesei însemnând „Numele meu este Armenia”. Prin acest dans, se dorește a se reînvia tot ceea ce înseamnă Armenia – cultură, tradiţie, vise.

În afara ansamblurilor artistice, la ProEtnica 2016 au mai participat meșteșu-gari, creatori de bijuterii din pietre semi-preţioase și lucrători în sare și produse de sare. Uniunea Armenilor din România s-a constituit la 25 ianuarie 1919, cu scopul

de a-i ajuta pe armenii refugiați în Româ-nia după Genocidul din 1915. Cel dintâi președinte al Uniunii a fost Grigore Trancu-Iași. Lui i-a urmat Armenag Manissalian, care și-a dedicat o mare parte a activității ajuto-rării celor peste 10.000 de armeni refugiați, pentru ca aceștia să obțină cetățenia română.

După 1990, Comunitatea armeană a reînființat Uniunea Armenilor din România, dorind să păstreze moștenirea culturală și spirituală a armenilor de pe aceste meleaguri.

Armenii constituie una dintre cele mai vechi populaţii caucaziene, care și-a consolidat propriile valori etnice singu-lare, prin limbă și alfabet (cea mai veche mărturie a atestării prezenţei Armenilor pe pământ românesc o reprezintă o inscripţie epigrafă din anul 967, aflată în Cetatea Albă, astăzi în Ucraina). Timp de peste un mileniu, armenii și-au împletit existența cu cea a populației majoritare din toate pro-vinciile românești, excelând mai cu seamă în neguțătorie și în varii meșteșuguri.

La recensământul din 2011, în România erau 1.361 armeni, adică 0,01% din popu-lație.

O LUME DE SIMBOLURI

ARMENI1361

Vartavar era o sărbătoare păgână. „Vart” înseamnă trandafir și „var” – înălţare.Apoi, a devenit o sărbă-toare creștină, având loc la 14 săptămâni după Paști și reprezintă înnoirea lumii.

Ansamblul de cântece și dansuri al muntenilor polonezi Solonczanka din Solonețul Nou, Suceava, a deschis în acest an spectacolele la scenă deschisă ale ProEtnica. A fost o modalitate de a recu-noaște prestația excelentă de fiecare an a acestui ansamblu, care nu a lipsit de la nici o ediție a Festivalului.

Ansamblul Solonczanka a fost înfiinţat în anul 1991, ocazie cu care s-a prezentat pentru prima dată la Festivalul Inter-naţional Întâlniri Bucovinene de la Jas-trowie-Polonia.

În anii 2010, 2012, 2013, ansamblul a fost prezent la Festivalul Etnic PfingstFest, la Bistriţa. La început, au fost bătrânii, iar acum ansamblul este alcătuit numai din copii și tineri. Ansamblul cuprinde circa 70 de persoane. Coordonator: Ana Zielonka.

Uniunea Polonezilor din România a luat fiinţă la 16 martie 1990, cu denumirea Uniunea Polonezilor din România Dom Polski, din iniţiativa unui grup de polonezi din București.

În prezent, organizaţia cuprinde 15 aso-ciaţii locale. Sediul conducerii Uniunii se

află în Casa Polonă din Suceava, construită în anii 1903-1907 și redobândită de către polonezi în anul 1996.

Uniunea Polonezilor din România iniţiază și organizează diferite proiecte și evenimente care au scopul de a promova, păstra și trans-mite tinerei generaţii cultura poloneză.

Comunitatea poloneză (polonă) din România este răspândită în nordul țării, în special în județul Suceava.

Localitățile cu o populație importantă de etnici polonezi sunt Poiana Micului, Pleșa, Păltinoasa, Gura Humorului, Bulai, Vicșani, Siret, Suceava, Solonețul Nou, Cacica.

Contactele dintre polonezi și români datează încă de la mijlocul sec. XIV,

moment care coincide cu întemeierea Moldovei.

Vecinătatea a dus la stabilirea unor inten-se legături politice, economice și culturale între polonezi și moldoveni, apoi transil-văneni, legături care vor fi întărite în mod firesc și prin relații de rudenie. Pe toată perioada ocupației austriece a Poloniei, emigrația polonă are caracter politic, dar și economic.

În conformitate cu datele INS, în anul 2011 trăiau în România 2.543 etnici polo-nezi, adică 0,01% din populație

POLONEZI

SUPRAVIETUIRE PRIN CULTURA

În iulie 2009 Institutul Cultural Român (ICR) a organizat expoziția stradală de fotografie Mari polono-români care a fost deschisă la Sopot.

Iată câteva nume marcante:

compozitorul Ciprian Porumbescu, actorul Colea Răutu, muzicianul Theodor Rogalski, pictorul Octavian Smigelschi, balerinul și coregraful Oleg Danovski etc.

,

,

2543


Etnicii italieni din Iași au trimis la Sighișoara, ca să-i reprezinte, Ansamblul de dansuri tradiţionale Di Nuovo Insieme.

Înfiinţat în anul 2002, ansamblul este format din tineri dansatori uniţi prin dra-gostea pentru valorile culturale din Italia, provenind îndeosebi din familii cu origini italiene. Repertoriul lor cuprinde melodii și dansuri populare din toate regiunile Italiei, puse în scenă de coregraful Petre Şușu.

Di Nuovo Insieme a făcut turnee în ţară și în străinătate (Grecia, Turcia, Bulgaria, Ucraina) unde și-a câștigat mulţi admiratori.

Asociaţia Italienilor din România – RO.AS.IT. – a fost înfiinţată în anul 1993, la Suceava, din iniţiativa unui grup de descendenţi ai emigranţilor italieni stabiliţi în zona Bucovinei, cu mult entuziasm și dăruire, cu dorinţa explicită de a reface unitatea comunităţii italienilor din România, a cărei viaţă a fost frântă de vitregiile istoriei din ultimii 50 de ani (premergători lui 1989).

Despre emigrarea italienilor înainte de 1800 se știu puţine lucruri, dar de-a lungul anilor ei au fost semnalaţi la curţile princi-are din Moldova, Valahia și Transilvania și erau: călători, misionari, medici, aventu-rieri, arhitecţi militari și civili, ingineri, pictori, decoratori, muzicieni, maeștri de scrimă, zidari, dulgheri, pietrari etc.

Documentele istorice atestă prezenţa

italienilor pe teritoriul actual al României încă din secolul XII.

Cea mai importantă emigraţie a itali-enilor în România datează din epoca modernă, începând, mai ales, din a doua jumătate a secolului XIX.

Se estimează că în perioada 1860-1920 au emigrat în România cca 60.000 de italieni.

După sovietizarea României unii au fost arestaţi, iar începând cu anul 1951 au fost repatriaţi forţat 40.000 de italieni.

Celor rămași în România li s-au închis școlile, bisericile, casele comunităţilor, li s-au confiscat pașapoartele și au fost obligaţi să renunţe la cetăţenia italiană. În România au rămas, deci, numai italienii naturalizaţi români.

Şi viaţa a mers mai departe. Italienii au continuat să facă ce știau ei mai bine: să construiască, să lucreze pământul, să scrie, să facă muzică, teatru sau să picteze.

La recensământul din 2002 s-au declarat italieni 3.203 persoane, adică 0,02% din populație.

3203

ITALIENI

Elementul definitoriu pentru comunitatea italiană din România este Lupa Capitolina – lupoaica hrănindu-i pe Romulus și Remus –, inspirată din legenda fondării Romei.

MEREU IMPREUNA

Prezenți la Sighișoara cu corul B’nei Milu al Comunităţii Evreiești din Brașov și cu formaţia de muzică evreiască tradiţională Bucharest Klezmer Band, evreii din România au atras și în acest an prin perenitatea mesajului lor.

Teatrul Evreiesc de Stat (TES) a fost prezent cu 6 actori, care au urcat pe scenă pentru a prezenta cântece și glume inspirate din sărbătorile evreiești precum Purim-ul. TES, condus, astăzi, de celebra actriţă Maia Morgenstern, este unul dintre cele mai vechi teatre din România. El a luat fiinţă în secolul al 19-lea, la Iași, sub îndrumarea lui Adam Goldfaden, cel care, după ce a mutat colectivul la București, a ajuns celebru pe Broadway.

În ultima zi a Festivalului, în cadrul a două evenimente cultural-științifice, Eva Galambos, din partea Editurii Hasefer a Federației Comunităților Evreiești din România, a ținut o prelegere despre participarea Israelului la Bookfest.

“Această manifestare este o excelentă platformă pentru a promova obiceiurile, traiul și istoria evreilor din România.

De fiecare dată, am adus în atenţia publi-cului de la Sighișoara artiști de valoare, care au transmis spiritul cultural iudaic și conferenţiari de mare anvergură intelec-tuală și știinţifică ce au abordat teme dintre cele mai variate despre poporul nostru: religie, viaţă socială, literatură și artă, istorie, Holocaust și pogromuri, eco-nomie, umor și multe altele.” (Robert Schorr, directorul Departamentului Cultură, Artă și Media) ”Federaţia Comunităţilor Evreiești din România - Cultul Mozaic”

Cunoscuţi pe aceste meleaguri încă din Dacia Romană, evreii au tranzitat Ţările Române în secolele XIV–XV, au statornicit așezări și comunităţi în secolele XVI–XVII, au proliferat demografic (secolele XVIII–XIX) și au atins apogeul – demografic, economic, cultural etc. – în România Mare.

La 16 februarie 1936 s-a hotărât înfiinţarea Federaţiei Uniunilor de Comunităţi Evreieşti din România.

În urma pierderilor teritoriale ale Româ-niei, precum și ca urmare a Holocaustului, s-a produs o diminuare drastică a populaţiei evreiești din România. Un scurt reviriment are loc în primii ani postbelici. Urmează marea emigrare (Alia) din anii comunismului – într-un procent de 95% din populaţia evreiască.

Conform datelor oficiale ale recensă-mântului din 2011, astăzi evreii reprezintă 0,02% din populația țării, respectiv 3.271 persoane.

EVREI

Simbolul cel mai cunoscut al evreilor este Steaua lui David. Ea este o hexagramă alcătuită din două triunghiuri echilaterale.

SPIRITUL VEACURILOR

Bucharest Klezmer Band

Teatrul Evreiesc de Stat

Corul B’nei Milu

Cultul Mozaic

3271


Ritmul muzicii şi-al dansului leagă, peste milenii, generații de greci risipiți pe toate meridianele lumii.

În pas de dans au intrat în Festival și membrii Ansamblului Orfeu al Comuni-tăţii Elene din Iași. Ei au dovedit că pasi-unea, dăruirea și interesul pentru cultura elenă nu ţin cont de vârstă, ocupaţie sau naţionalitate. Asemenea eroului grec care a primit cadou o liră devenind maestru în arta cântecului, tinerii ieșeni menţin vie sacralitatea pasiunii lor.

Un alt ambasador al grecilor din România în Festival a fost Ansamblul Hara. Repertoriul său cuprinde dansuri tradiţio- nale grecești. Este unul dintre cele patru ansambluri ale comunităţii elene din jude-ţul Prahova și cel mai tânăr dintre acestea. Ansamblul de dans Aretti, reprezen-tând Comunitatea Elenă din Roman (Neamţ), coregraf: Mihai Păduraru, s-a remarcat și pe scena de la Atena, la Festivalul Elenismului și etalează două feluri de costume populare grecești, specifice zonelor Salonic și Kefalonia.

O altă formaţie de dansuri grecești, pe scena ProEnica, a fost Ansamblul Niki al Comunităţii Elene din Piatra Neamţ. Înfiinţat în 1990, are mai multe secții: corală, de muzică instrumental-grecească, de muzică și dans și doar de dans. Meritele activităţii artistice a grupului au fost recunoscute prin distincții acordate la Festivalul Convieţuiri.

A cincea prezență în Festival a grecilor din România a fost Ansamblul Artemis. Apărut în 1992, este format din tineri cu dragoste pentru cultura și civilizaţia greacă. S-a remarcat la Festivalul Tineretului Elen, Festivalul Minorităţilor Naţionale de la Sulina, Festivalul Internaţional de Folclor “Catalina”.

Bogata participare grecească s-a încheiat cu Grupul vocal şi de dansuri Dyonisos şi Eftimos, înfiinţat din dorinţa de a păstra vechile cântece grecești fredonate cu nostalgie de cei care au ajuns să trăiască departe de vatra strămoșilor.

Uniunea Elenilor din România a fost fondată în 1990. Actualul președinte al organizației și reprezentant al minorității naționale elene în Camera Deputaților este Dragoș Zisopol.

Istoria grecilor din România se întinde pe o perioadă de cel puțin 27 de secole. De-a lungul timpului, perioada domniilor fanariote a fost fără nicio îndoială mo-mentul de vârf al prezenței acestora în România.

După datele recensământului din 2011, în România locuiesc azi 3.668 greci, adică 0,02% din populație.

Simbolul grecilor din România este zeița Atena, al cărei profil este înconjurat de ramuri de măslin.

INTRE ORFEU SI ZORBA GRECUL

Ansamblul Niki

Ansamblul Hara

Dionysos & Eftimos

Ansamblul Aretti

Ansamblul Artemis

GRECI

Ansamblul Orfeu

3668

Minoritatea croată din România a fost reprezentată de Formaţia cultural-artistică de dansuri Karașevska Zora (Zorile Carașovei).

Formaţia este continuatoarea legitimă a grupului artistic Mladi Karasevci care a funcţionat la Carașova până în 1990.

La iniţiativa Uniunii Croaţilor din România, în 1991, formaţia a trecut sub egida UCR, adoptând și actuala sa denumire. Repertoriul ei se compune din dansuri reprezentative pentru minoritatea croată, iar melodiile evidenţiază frumuseţea folclorului și tradiţiile specifice comunităţii croate.

Caracteristica principală a formaţiei o reprezintă costumaţia. Costumul bărbătesc și cel femeiesc sunt cunoscute în studii etnografice sub denumirea de costumaţie populară cara-șovenească. Formaţia a participat la zeci de festivaluri naţionale (Timișoara, București, Iași, Sibiu, Sf. Gheorghe) și internaţionale (Croația și Austria) unde a obţinut premii și diplome. Croaţii au început să emigreze în mai

multe valuri pe teritoriul ţării noastre, începând cu secolul al XIV-lea. Ei pot fi împărţiţi în trei grupuri distincte, sepa-rate de mici diferenţe de ordin lingvistic.

- Primul dintre aceste grupuri trăiește în Recaș, la 30 de km de Timișoara, - Al doilea, la vest de Timișoara, la Checea, și, în sfârșit, - Cel de-al treilea și cel mai numeros, în Caraș-Severin.

Majoritatea membrilor minorităţii croate trăiesc în comunităţi rurale, Carașova, Iabalcea, Clocotici, Nermed, Vodnic și Rafnic, Lupac, și s-au ocupat și se ocupă cu oieritul, creșterea vitelor și agricultura. Limba maternă este utilizată în viaţa de zi cu zi în încercarea de conservare a iden-tităţii. Minoritatea croată din România are propriul reprezentant în parlamen-tul României.

O caracteristică aparte o prezintă cel mai compact grup de etnici croați, cunoscuţi sub numele de carașoveni. Vorbim despre cea mai veche comunita-te de croaţi din România, fiind, din punct de vedere lingvistic și etnografic, cel mai bine conservat grup. Carașova a fost men-ţionată documentar pentru prima dată în anul 1333 sub denumirea de Karasow. Carașova prezintă interes și pentru lingviștii croați, deoarece carașovenii păs-trează un grai croat izolat în Evul Mediu, care oferă azi numeroase indicii legate de modul în care s-a dezvoltat această limbă.

Conform recensământului din 2011, în România viețuiesc 5.408 croați, adică 0,03% din populație.

CROAȚI5408

CONSTIINTA RADACINILOR

Emblema specifică Uniunii Croaților din România este turnul redutei pe vârf de pisc – simbol al ruinelor cetății Carașovei.

WORKSHOP-URI

O altă dimensiune a Festivalului ProEtnica a reprezentat-o cea a atelierelor creative.

Remarcăm aici Atelierul de încondiere a ouălor, propus de Ion și Maria Gorban din Ulma, Suceava (Uniunea Ucrainenilor din România). De asemenea, Workshop-urile de dans şi tradiții susținute de Uniunea Bulgară din Banat și Uniunea Sârbilor din România – Ansamblul Sveti Nicola din Deta.

ARTE PLASTICE ȘI VIZUALE

Expoziţia comună a artiștilor plastici din rândul minorităţilor naţionale a cuprins :

O expoziţie de fotografie cu genericul “Ferestre. Recurs la memorie” - AJ SM ER Europa 21 Maria Dobrescu;

O expoziţie de artă a Comunităţii Ruşilor Lipoveni din România;Lucrări ale artistului plastic Victor Ceban din Chişinău: Portret, Natură Statică, Peisaj si Expoziţia de Fotografie „Mari personalităţi evreiești din România”, ambele sub egida Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România - Cultul Mozaic;

O expoziţie de sculptură în lemn. prezentată de Uniunea Polonezilor din România;

O expoziţie a artistului plastic Gheorghe Munteanu (Uniunea Ucrainenilor din România): Crochiuri, Schiţe și sculpturi în piatră.

FILM

Federaţia Comunităţilor Evreieşti din România - Cultul Mozaic a venit în Festival cu documentarul ”Aliyah Dada” de Oana Giurgiu. Filmul prezintă povestea plecării evreilor din România către Ţara Sfântă, în ultima sută de ani – o perspectivă originală, cu informații inedite.

Uniunea Ucrainenilor din România a prezentat documentarul „Cazacii transdunăreni”.

Comunitatea Armână din România – Filiala Bucureşti a venit la Sighișoara cu filmul artistic „Nu sunt faimos dar sunt aromân”, avându-l în rolul principal pe Toma Enache, care este în film un regizor în cautarea identităţii neamului său.


STANDURI MEȘTEȘUGĂREȘTI

Uniunea Armenilor din România

Crearea de bijuterii din pietre semipreţioase și lămpi de sare, diverse statuete din sare, produse de igienă din sare, sare de baie cu diverse plante și sare pentru conserve de iarnă.

Uniunea Polonezilor din România

Demonstrații de cioplit în lemn ale meșteșugarului Iosif Alexandrovici. El este dogar în localitatea Pleșa, jud Suceava și confecţioneaza butoaie.

ARTE MEȘTEȘUGURI

&


Bulgarii bănăţeni au fost repre-zentaţi la ProEtnica de Ansamblul Brest care a venit cu dansuri bulgărești din Banat și din Bulgaria.

Ansamblul a luat fiinţă în 2003 şi are 3 grupe structurate după vârstă. Fondatorul ansamblului este Petru Radu-lov, care, alături de Maria Radulov, core-graf, coordonează și îndrumă copiii.

Costumele populare purtate de fetele din ansamblu au o vechime impresionantă: unele depășesc 100 de ani, sunt lucrate manual și reprezintă portul popular pe care bulgarii bănăţeni l-au păstrat și preţuit de aproape 300 de ani de când se află pe meleagurile bănăţene.

Uniunea Bulgară din Banat România (U.B.B.R.) este o organizație a minorității bulgare din Banat, România, cu sediul la Timișoara. U.B.B.R. este o organizație non-guvernamentală înființată la 3 mai 1990, cu scopul decarat de păstrare a identității culturale a minorității bulgare.

Bulgarii bănățeni (numiți şi palkene sau palchene) sunt o minoritate catoli-că bulgară care locuieşte predominant în Banatul românesc. Religia lor este romano-catolică și se trag dintr-un grup de paulicieni din nordul și nord-vestul Bulgariei (din împrejurimile Nicopole, Ciprovți, Sviștov). Bulgarii bănățeni locu-iesc în această regiune din secolul XVII și vorbesc o limbă aparte, o formă codificată a dialectului bulgar oriental, cu influențe lexicale din germană, maghiară, română

și sârbo-croată. Sunt singurii bulgari care utilizează alfabetul latin.

După eșecul răscoalei antiotomane de la Ciprovți, în 1688, bulgarii paulicieni de lângă Nicopole au traversat Dunărea în căutarea unui trai mai bun, în afara Impe-riului Otoman. După lungi negocieri, le-a fost acordat dreptul să se stabilească în Transilvania și Banat, aflate sub stăpânire austriacă la acea vreme.

În 1738 bulgarii au întemeiat Beșenova Ve-che, cunoscută azi sub numele de Dudeștii Vechi. Localitatea este în prezent centrul

cultural al bulgarilor emigranți bănă-țeni. Vinga, întemeiată în 1741 de bulgari originari din Ciprovți și bulgari paulicieni din jurul orașului Nicopole, este al doilea centru important al acestora.

După ce țara lor de origine și-a căpătatindependența, în 1878, mulți au decis să se mute înapoi din Banat în vestul Bulgariei.

În România locuiesc, conform recensă-mântului din 2011, 7.336 etnici bulgari (adică 0,04% din populație), din care trei sferturi se găsesc în Banat.

Sigla U.B.B.R. reprezintă crucea, având spicul de grâu sub brațul drept și soarele ridicându-se deasupra brațului stâng.

PAZNICII MEMORIEI

BULGARI7336

Comunitatea slovacă din România este o prezență constantă în Festivalul ProEtnica de la Sighişoara, anul acesta aducând pe scenă un ansamblu folcloric.

Este vorba despre Ansamblul Cerovina, din Valea Cerului (Bihor), format din două grupuri de dansatori: un grup de 25 de copii de la 6 la 13 ani și un grup de 16 tineri, studenţi și liceeni.

Valea Cerului este o localitate compactă cu populaţie de etnie majoritar slovacă (97 la sută) și care, anul acesta, a sărbătorit 162 de ani de la sosirea primilor slovaci pe aceste meleaguri.

Cel mai mare festival folcloric al minorită-ţii slovace din România, în cadrul căruia se prezintă tradiţiile și cultura slovacă, repre-zentată prin dans și cântec, este Festivalul folcloric de tineret Valea Cerului.

Uniunea Democrată a Slovacilor şi a Cehilor din România (UDSCR) s-a constituit la data de 4 ianuarie 1990, fiind înregistrată ca persoană juridică la data de 27 februarie 1990.

Uniunea a continuat să funcționeze ca atare și după 31 decembrie 1992, când Cehoslovacia s-a divizat, având o largă autonomie zonală atât pentru minoritatea cehă, cât și pentru minoritatea slovacă.

În trecut românii îi numeau pe slovaci tăuți, nume derivat de la etnonimul maghiar tóth.

În vreme ce cehii primiseră numele de pemi, datorită originii celui mai mare grup de migranți cehi, veniți din Boemia.

Slovacii trăiesc mai ales în partea vestică a țării, cele mai mari comunități de slovaci din România se întâlnesc în județul Bihor și județul Arad, dar și în județul Sălaj.

Conform datelor recensământului din 2011, în România trăiesc azi 13.654 de slovaci și 2.447 de cehi, adică 0,07% din populație.

SLOVACI ŞI CEHI13654

LA RADACINA CERULUI

Cehii și slovacii reprezintă, împreună, a treia minoritate din România la nivelul învățămantului în limba maternă, după maghiari și germani

2447

Ansamblul Cerovina


Minoritatea sârbă din România a fost prezentă la ProEtnica cu Ansamblul de dansuri Sveti Nikola din Deta.

Ansamblul a luat fiinţă în urmă cu 6 ani din dorinţa arzătoare de a păstra viu pa-trimoniul folcloric al poporului sârb și de a reînvia imaginea culturală a etniei sârbe în locul natal, Deta.

În ansamblu activează 6o de membri, în trei grupe. La baza activităţii folclorice stau tradiţiile și obiceiurile, costumul popular, limba și credinţa poporului sârb moștenite de la înaintași și care se doresc a fi promovate pentru a nu se da uitării.

Ansamblul Sveti Nikola a participat la numeroase spectacole în ţară și în stră-inătate, unde a obţinut premii. În luna mai a fost desemnat marele câștigător al Festivalului Etniilor - ediţia a II-a, organizat de Consiliul Judeţean Timiș.

Uniunea Sârbilor din România a fost înființată la 29 martie 1992. Are aproximativ 30 de filiale locale şi aproximativ 5.500 de membri activi.

USR organizează anual un maraton al dan-sului și cântecului sârbesc (în luna aprilie), un festival coral (în luna mai), editează săptămânalul „Nasa reci” (Cuvântul nostru) și un trimestrial literar „Knjizeveni Zivot” (Viața literară).

De asemenea, acordă asistență autori-tăților locale pentru funcționarea școlilor în limba sârbă (îndeosebi Liceului Dositei

Obradovici din Timișoara).

Populația sârbă are, pe teritoriul Româ-niei, o vechime de aproape un mileniu și jumătate.

Cea mai veche prezență a lor a fost semnalată la Cenad, în veacul al VI-lea. Totuși, valurile importante de migrații pe teritoriul de azi al României, mai ales în Banatul de șes, au loc după bătălia de la Câmpia Mierlei, din 1389. Marea migrație sârbă este considerată, însă, de istorici cea din anul 1690 când câteva zeci de mii de familii părăsesc Kosovo, stăpânit de turci,

și se stabilesc în Austro-Ungaria, în frunte cu patriarhul Arsenjie Caranojevic.

O parte însemnată dintre aceste familii întemeiază sate sau se stabilesc în târ-gurile și orașele aflate astăzi între granițele României. Chiar dacă îi aflăm compact în Banat, în județele Timiș, Caraș-Severin, Arad și Mehedinți, sârbii se regăsesc și pe Valea Mureșului ori la sud de Carpați.

Astăzi, pe teritoriul României (conform recensământului din 2011), trăiesc 18.076 sârbi, adică 0,1% din populație.

Simbolul universal al sârbilor este un scut împărțit în patru, cu literele I E. Sigla Uniunii Sârbilor din România reprezintă un copac cu rădăcini, în culorile alb și negru.

SÂRBI

VOCATIA RADACINILOR

18076

Minoritatea tătarilor turco-musul-mani din România s-a prezentat în Festival cu Ansamblul de dansuri Mini-Qaradeniz.

Ansamblul s-a înfiinţat în anul 2006 și reprezintă filiala UDTTMR din Constanţa. Dansatorii au vârste cuprinse între 10 și 16 ani și sunt elevi la școli din judeţul Constanţa. De-a lungul anilor, grupul a participat la spectacole atât în ţară (Iași, Bistriţa-Năsăud, Oradea, Tulcea, Sulina, Odorheiul-Secuiesc), cât și în străinătate (Bulgaria, Turcia și Macedonia).

Uniunea Democrată a Tătarilor Turco- Musulmani din România (UDTTMR) este organizaţia care reprezintă, oficial, de 26 de ani, comunitatea tătară din România.

Printre activităţile organizate, anual, de UDTTMR se numără: Ziua Limbii Tătare, Ramazan Bayram și Kurban Bazram, Festi-valul Internaţional al Dansului, Cântecului și Portului Popular Turco-Tătar, Premiul Mehmet Niyazi, Sărbătoarea Etniei Tătare, festivităţile de premiere a elevilor olimpici și a cadrelor didactice de etnie tătară, excursiile tematice organizate pentru tinerii comunităţii, participarea ansamblu-

rilor UDTTMR la competiţii de profil din ţară și din străinătate, acţiunile de caritate organizate de tineri, dar și cele pe teme medicale. UDTTMR editează revista lunară Qaradeniz, care cuprinde suplimente dedicate femeilor și tinerilor.

Tătarii au ajuns prima dată la gura de vărsare a Dunării la mijlocul secolului al XIII-lea la apogeul Hoardei de Aur.

În 1241, sub conducerea lui Kadan, tătarii au traversat Dunărea. La sfârșitul secolului al XIII-lea și începutul secolului al XIV-lea descendenții Hoardei Nogai s-au stabilit în Isaccea. Despre Sari Saltuk Baba, dervișul trimis cu misiunea de a răspândi religia islamică, se spune că ar fi descălecat în Dobrogea în 1262. Spre sfârșitul secolului al XVI-lea în jur de 30.000 de tătari nogai au fost aduși în Dobrogea din Bugeac. Tătarii crimeeni au fost aduși în Dobrogea de otomani după creșterea puterii Rusiei și ulterior a anexării Crimeei în 1783.

Totuși, după Independența României din 1877-1878, între 80.000 și 100.000 de tătari crimeeni s-au mutat în Anatolia, o migrație ce a continuat și după aceea.

Astăzi, tătarii turco-musulmani din Româ-nia reprezintă, conform recensământului din 2011, 0,11% din populație, cu 20.282 persoane.

TĂTARI20282

CA ARCUL SI SAGEATA

Sigla tătarilor turco-musulmani din România este o geamie stilizată, având ca fundament simbolul tătărăsc „tarak tamga” (arc cu săgeată), o semilună și o stea cu cinci colțuri.


Ies în evidență prin melosul când tângâios, când ritmic și energic, așa cum întreaga lor existență pare să fie.

Rușii lipoveni sunt o comunitate distinctă în rândul populațiilor cu origini slave din România, aducând cu ei farmecul largilor stepe ale Rusiei și adaptându-se exem-plar la condițiile din Delta Dunării și din Dobrogea. La Festivalul ProEtnica, ei au fost prezenți cu două ansambluri care au colorat scena din Piața Cetății.

Ansamblul “Slaveanka” este un cor al rușilor lipoveni din Slava-Cercheză care a luat fiinţă în 1978. A evoluat pe marile scene ale ţării dar și peste hotare (Ucraina, Rusia, Moldova, Bulgaria). Repertoriul ansamblului cuprinde cântece vechi culese din zona Slavelor și cântece din folclorul rusesc contemporan.

Ansamblul “Molodiţî” activează în cadrul Centrului Cultural “Vicol Ivanov” al Comunităţii Rușilor Lipoveni din Tulcea. A luat fiinţă în 2005 și s-a afirmat pe scene din țară și din străinătate, reușind să reprezinte strălucit comunitatea rușilor lipo-veni. Ansamblul este format din 13 tineri talentaţi și este interesat să promoveze noi comori ale folclorului rușilor lipoveni din nordul Dobrogei.

Comunitatea Ruşilor Lipoveni din România se apropie de a 27-a aniversare.

După Revoluția din 1989, rușii lipoveni au beneficiat de un cadru legislativ propice,

care le-a permis să se organizeze într-o formațiune culturală apolitică. Acest eveniment s-a produs pe 14 ianuarie 1990, când un grup entuziast de etnici ruși-lipoveni a luat inițiativa înființării CRLR.

Rușii lipoveni din România sunt credincioși ortodocși de rit vechi cunoscuți în întreaga lume sub denumirea de staroveri („de credință veche”) sau staroobreadti („de rit vechi”).

Schisma religioasă care a avut loc în Rusia în secolul al XVII-lea și prigoana ce s-a declanșat a determinat sute de mii de ruși staroveri să migreze în diferite colțuri ale lumii. Începând cu secolul al XVIII-lea s-au stabilit și pe teritoriile românești, fiind cunoscuți sub denumirea de lipoveni.

În Dobrogea s-au așezat și cazacii de pe Don din armata atamanului Ignat Nekrasov. Nekrasoviții dobrogeni au rămas în Deltă și în zonele adiacente, fiind siliți de împrejurări să-și schimbe doar numele, acceptând etnonimul lipovean.

Conform datelor recensământului din 2011, în România trăiesc 23.487 ruși lipoveni, adică 0,12% din populație.

Semnul distinctiv al rușilor lipoveni este lotca plutind pe ape, cu soarele ridicându-se din valuri și pescărușul în zbor

CA LOTCA PE APE

Dionysos & Eftimos

RUŞI LIPOVENIAnsamblul Slaveanka

Ansamblul Molodti

23487

Minoritatea turcă din România a fost prezentă, la ProEtnica, cu Ansamblul de dansuri Delikanlilar.

Ansamblul a fost înfiinţat în 1998, şi este, acum, la a treia generaţie de tineri cu vârste între 15 şi 25 de ani.

A participat la festivaluri naţionale și in-ternaţionale (Turcia, Bulgaria, Macedonia, Cipru) și la Festivalul Internaţional deMuzică și Dans de la Istanbul, care a reunit participanţi din România, Bulgaria, Grecia, Georgia, Tatarstan, Kîrgîstan și Turcia.

Dansurile sunt specifice turcilor din zona Mării Negre și Tracia. Tinerii au prezentat și o suită de dansuri populare românești: geampara, ofiţereasca, horă din Moldova și joc din Făgăraș. Coregraf, Derza Halil, coordonator, Melek Osman.

La 1 februarie 1990, lua ființă Uniunea Minoritară Etnică Turcă din România, care, după trei ani (21 decembrie 1993) a căpătat statut juridic, cu denumirea Uniunea Democrată Turcă din România.

Istoricul Mehmet Ali Ekrem în lucrarea: «Din istoria turcilor dobrogeni» definește

menirea organizației, astfel:

„Uniunea Democrată Turcă din România, are rostul de a apăra şi pro-mova interesele specifice comunității noastre etnice, a dreptului ei la identita-te națională. Înțelegem să urmărim aceste obiective militând permanent întru apărarea in-dependenței, suveranității şi integrității teritoriale a României, pentru întărirea coeziunii dintre toți locuitorii țării”.

Prima consemnare documentară a prezenţei stabile a unor etnici turci pe actualul teritoriu al României este din anul 1264 când, în urma luptelor interne din Imperiul anatolian selgiucid, un grup de 12 mii de ostași conduși de împarătul Izeyddin Keykavuz s-a așezat în Dobrogea.

Așezarea dobrogeană a fost numită de turcii preotomani Babadag, ceea ce înseamnă „Tatăl munților”.

De-a lungul timpului, turcii din România au trăit compact în Dobrogrea, dar și pe insula scufundată Ada-Kaleh (pe Dunăre, în aval de Cazane).

Conform datelor din recensământul din 2011, azi în România trăiesc 27.698 turci, adică 0,15% din populație.

TURCI27698

SEMILUNA DOBROGEANA

Sigla Uniunii Democrate Turce din România este un glob pe care se află simbolurile etniei – semiluna și steaua –, cu două ramuri de măslin, simbolizând pacea, în partea de jos. Denumirea organizației este încadrată de tricolorul românesc, reprezentând sprijinul pe care statul român îl acordă etniei turce pentru păstrarea identității spiritual-cultural-religioase


Atestările documentare arată că germanii sunt prezenţi pe teritoriul României de astăzi de mai bine de opt secole, iar numărul lor a crescut ori s-a micșorat în funcţie de contextul istoric și politic.

De-a lungul timpului, prezența lor în Ardeal, s-a constituit într-un factor de influență culturală şi de stabilitate.

În 1919, Hans Otto Roth susţinea aderarea sașilor la Unirea Transilvaniei cu România, semnând hotărârea Adunării reprezen-tanţilor sași de la Mediaș (8 ianuarie 1919) prin care se proclama unirea “poporului sas din Transilvania” cu Regatul României. Era primul gest politic al unei comunități etnice în favoarea Marii Uniri.

Anul acesta, am văzut evoluând pe scena ProEtnica, la Sighișoara Trupa de dansuri săseşti a Forumului German din Sibiu (Jugendforum Hermannstadt). A luat fiinţă în 1990, o dată cu crearea Organizaţiei de Tineret a Forumului Democrat al Germanilor din Sibiu. Din grup fac parte elevi ai Colegiului Naţional Samuel von Brukenthal, ai Liceului Pedagogic Andrei Şaguna și studenţi ai Universităţii Lucian Blaga din Sibiu, secţia germană. Filiala FDGR din Sighişoara nu a lipsit de la nicio ediție ProEtnica. I-am regăsit și în acest an pe scenă, cu Ansamblul de Dansuri Săsești, care a atras prin ritmul viu și prin autenticitea muzicii și a coregrafiei.

Sub semnul schimbărilor din 1989-1990,

germanii din România și-au creat, prin Forumul Democrat al Germanilor din România, o organizaţie care îi reprezintă pe plan politic. FDGR este format din organizaţii locale, judeţene şi regionale.

Cele regionale sunt în număr de cinci, câte una pentru: Regiunea Extracarpatică, Banat, Bucovina, Transilvania de Nord și Transilvania.

Sașii trăiesc din secolul XII în zona centrală a actualei Românii, ca o comunitate consti-tuită politic și religios. Landlerii sunt urmași ai austriecilor de confesiune protestantă de-portaţi în Transilvania în secolul XVIII. Şvabii sătmăreni s-au stabilit la începutul secolului XVIII în zona orașului Satu Mare. Banatul a fost colonizat tot la începutul secolului XVIII de coloniști din vestul Germaniei - șvabii bănăţeni. Începând cu a doua jumătate a secolului XVIII, în Maramureș trăiesc coloniști germani cunoscuţi ca ţipseri. După anexarea Bucovinei de către Austria (1774), aici se stabilesc germani veniţi din diferite ţinuturi ale Europei. În principatele române Moldova și Ţara Românească trăiesc germani în număr mai mare din secolul XVIII.

La recensământul din 2011 s-au declarat etnici germani 36.042 persoane, adică 0,19% din populație.

Sigla FDGR o reprezintă inima inclusă într-un pătrat, cu inscripția „Forumul German”

GERMANI36042

IN RITMULISTORIEI

Forumul Democrat al Germanilor Sighisoara

Jugendforum Hermannstadt

O prezență pitorească la ProEtnica, Vocile Ronei & Cervona kalyna au încântat prin ritmurile slav-răsăritene și costumele de o frumusețe aparte.

Ansamblul ucrainenilor din Rona de Sus (Maramureș) este compus din cor, dansatori și interpreți de muzică populară. Înființat în anul 1949, grupul Vocile Ronei a fost probabil și cea mai longevivă formație din Festival.

Corul a primit actuala denumire în anul 1999 și este format din 40 de persoane din mai multe generații. În prezent, corul este dirijat de inimoasa dnă Geta Petrețchi.

La Festival, Uniunea Ucrainenilor din Româ-nia a mai fost prezentă în zona de workshop cu un stand de încondeiere a ouălor și un stand de prezentare de carte.

Comitetul de inițiativă, format din 21 membri fondatori, s-a întrunit în data de 29 decembrie 1989 pentru a constitui Uniunea Ucrainenilor din România (UUR).

Prin sentința nr. 262 din 19 februarie 1990 a judecătoriei Sectorului 1 București, s-a aprobat cererea de acordare a personalității juridice pentru Uniunea Ucrainenilor din

România, reprezentată azi de Nicolae Miroslav Petrețchi.

Uniunea Ucrainenilor din România este membră a Congresului Mondial al Ucrainenilor (SKU), a Congresului European al Ucrainenilor (EKU), a Consiliului Mondial Ucrainean de Coordonare (UVKR) și a Asociației pentru legăturile cu ucrainenii de peste hotarele Ucrainei (Asociația „Ucraina — Lumea”).

Ucrainenii trăiesc mai ales în zonele din apropierea graniței cu Ucraina.

Mai mult de jumătate din ucrainenii din România se află în Județul Maramureș, unde sunt 6,67% din totalul populației județului. Un număr semnificativ de ucraineni se găsesc și în județele Suceava și Tulcea, ca și în Caraș-Severin și Timiș. În 12 comune din România, ucrainenii dețin majoritatea.

Conform recensământului din 2011, în România trăiesc 50.920 de ucraineni, adică 0,27% din populație.

UCRAINENI

FERESTRE DE CANTEC SPRE LUME

Sigla organizaţiei este reprezentatã de o carte deschisã cu inscripţia SUR și o fãclie aprinsã pefundal, într-un pãtrat pe fond galben.

50920

PROETNICA 2016Festival Intercultural SighisoaraPROETNICA 2016Festival Intercultural Sighisoara

Minoritatea romă a fost prezen-tă la Festivalul ProEtnica prin Asociaţia Elijah, Iniţiativa Socială Ruth Zenker.

Familia Elijah numără 13 profesori de instrumente, doi instructori de dans mo-dern și un instructor de dansuri populare, care pregătesc circa 200 de copii. Asociaţia a adus pe scenă, la Sighișoara, trei ansam-bluri.

Ansamblul Alegrijah a fost înfiinţat acum 2 ani în cadrul Centrului Social Casa Thomas din localitatea Nou, comuna Ro-șia, jud. Sibiu.. Este coordonat de coregrafii Ioan Stoica și Bianca Teascu Scopul lui este de a dezvolta abilităţile și aptitudinile artistice ale copiilor, învăţarea diferitelor tipuri de dansuri moderne. Ansamblul este format din copii cu vârsta 6-14 ani care provin din familii sărace. În 2014, ansamblul a participat la Festivalul Elijah din Austria.

Ansamblul de acordeonişti al Centru-lui Social Casa Thomas din satul Nou lua ființă în urmă cu aproape 2 ani. Este coordonat de Daniel Tiron, profesor la Şcoala Populară de Artă Sibiu. Copiii din acest ansamblu au vârsta de 9-14 ani și învaţă colaje de muzică populară din zona Sibiului și nu numai.

Ansamblul Papadijah a fost înfiinţat în 2014, în cadrul Centrului Social Casa Tho-mas din localitatea Nou, instructor fiind Daniela Ţugulea. Este format din copii cu vârsta de 6-10 ani. Iniţial, s-au început re

petiţiile cu copiii din localitatea Nou, care participau și la programul after-school desfașurat în cadrul Centrului social; ulteri-or, au fost admiși și alţi copii din localităţile Nou și Daia. Dansurile populare prezenta-te sunt rodul repetiţiilor săptămânale, pe grupe de vârstă, fiecare ansamblu având coregrafii diferite.

Mereu efervescenți în ritm și culoare, romii din România marchează ludic prezența lor la fiecare eveniment cultural de gen.

Cântecele și dansurile din repertoriul celor trei ansambluri vorbesc de la sine despre istoria de aproape un mileniu a romilor, în România.

Dintre minoritățile etnice istorice, cea romă este proababil cea mai veche, fiind aici încă din veacul al XI-lea (conform istoricului Jonathan Fox), prima atestare documentară datând însă din anul 1385 (o danie către Mănăstirea Tismana a lui Dan I).

După recensământul din 2011, romii reprezintă 3,29% din populația României, 621.573 de persoane.

Roata cu spițe (chakra) a fost adoptată ca simbol al etniei rome în 1971, la primul Con-gres Mondial al Romilor.Tot atunci s-au adoptat drapelul oficial, imnul și Ziua interna-țională a romilor, la 8 aprilie.

ROMI621573

RITM SICULOARE

Ansamblul Alegrijah

Ansamblul de acordeonişti

Ansamblul Papadijah

Maghiarii din România reprezintă una dintre cele mai numeroase minorităţi etnice din Europa.

Pe scena Festivalului ProEtnica, prezența acestora este un element de constanță și de continuitate.

În acest an am putut vedea evoluând Ansamblul de Dans Zurboló, susținut, din toamna anului 2002, de către Asociația Bogáncs-Zurboló Egyesület.

Asociația și-a propus de la început păstrarea spiritului Bogáncs în forma lui originară și să ofere membrilor senti-mentul de continuitate. La început a fost Ansamblul Bogáncs al Liceului Teoretic Brassai Samuel din Cluj. La vârsta adultă, prima generație de dansatori înființa, în 1993, Ansamblul de Dans Zurboló.

Pe scenă, cele două ansambluri interpre-tează dansuri populare maghiare, româ-nești și ţigănești din Transilvania.

Asociaţia Culturală Kikerics Sighişoara atrage prin evoluțiile sale pe scenă Pro-Etnica, încă de la prima ediție. Ansamblul de dans Kikerics cuprinde, azi, aproape

200 de dansatori, care lucrează în 8 grupe de vârstă. Conducătorii și instructorii ansamblului sunt soţii Borbély-Kiss Edith și Laszlo. Ansamblul Kikerics e prezent în fiecare an la cele mai importante festi-valuri și întâlniri folclorice din Ardeal și face, în fiecare an, cel puţin un turneu în străinătate.

Uniunea Democrată Maghiară din Ro-mânia a luat ființă după căderea regi-mului comunist, pe 25 decembrie 1989. Încă de la înființare, scopul și rolul asumat al Uniunii este reprezentarea și apărarea intereselor comunității maghiare din România. Garantarea dreptului la folosirea limbii materne în toate segmentele vieții private și publice, precum și învățământul în limba maternă, respectiv gestionarea in-stituțiilor din domeniul educației și culturii minorităților, reprezintă aspectele majore ale activității Uniunii.

UDMR este prezentă în Parlamentul României din 1990, iar din 1996 a fost partener de coaliție în mai multe guverne din Romania. Din 2007, odată cu intrarea României în Uniunea Europeană, UDMR are membri în Parlamentul European, este membru al PPE (Partidului Popular European) și al FUEN (Federal Union of European Nationalities).

Conform datelor oficiale ale recensă-mântului din 2011, 1.237.746 de persoane – echivalentul a 6,5 la sută din populaţia României – sunt înregistrați ca etnici maghiari.

MAGHIARI

SENTIMENTULCONTINUITATII

Roșu, alb și verde reprezintă culorile națiunii maghiare încă din anii Reformei. Conform in-terpretării romantice a secolului XIX, banda roșie simbolizează „puterea”, banda albă „fidelita-tea” și banda verde „speranța”.

1237746

PROETNICA 2016Festival Intercultural SighisoaraPROETNICA 2016Festival Intercultural Sighisoara

Puiu Ivanitchi

Mircea Vintilă

Dinu Olăraşu

Semnal MKoszika & The HotShots

CONCERTE

Florentina Costea

PE SCENA FESTIVALULUI, AU ARMONIZAT VALORI ALE MUZICII DE MARE POPULARITATE:

Trupa “Koszika & The HotShots” (bossa nova, folclor maghiar, reggae, jazz și funky), Formaţia “Semnal M” (pop-rock românesc), Adrian Ivaniţchi ( fiu al Sighișoarei și al Cenaclului Flacăra, a cântat folk), Dinu Olăraşu ( folkist și poet forjându-și cuvintele în muzică), Mircea Vintilă (un super-greu al folkului românesc) și Florentina Costea ( voce de aur a folclorului armânesc).

CU EI, NOPTILE DE AUGUST DIN CETATE AU AVUT

MAI MULTE STELE CA ORICAND.

Dacă nu s-ar numi ProEtnica, festivalul de la Sighişoara ar trebui, poate, să se numească ProAmiciția.

Şi asta pentru că nicăieri nu se leagă mai bine prieteniile ca aici, în Agora etniilor! Muzica și dansul sunt liantul perfect pentru o cetate mai durabilă decât toate cetățile de piatră.

O cetate a spiritului liber. O cetate a iubirii de semeni. O cetate pe străzile căreia parada costumelor tradiționale e o sărbătoare a culorilor și a inspirației.

Ediţia a XIV-a a Festivalului ProEtnica a avut o secţiune în care comunităţile etnice au beneficiat de un spaţiu public de dezbatere pe teme legate de istoria şi cultura lor.

Primul eveniment științific-cultural a avut loc pe 18 august 2016 și a fost un panel de deschidere a festivalului, cu genericul „ProEtnica – un instrument de consolidare a minorităților naționale și a dialogului intercultural”, la care a participat consilierul prezidenţial Sergiu Nistor. Acesta a exprimat convingerea președintelui Klaus Iohannis că diversitatea culturală reprezintă o bogăţie a României. Consilierul prezidențial a mai spus că „în jurul nostru, dialogul intercultural, inter-etnic, interreligios reprezintă și lucruri foarte grave, cu care multe naţiuni par a avea mari probleme, dificultăţi sau care cauzează chiar evenimente tragice, însă Sighișoara, ca punct nodal al spaţiului transilvan, Transilvania, ca inimă a națiunii române, arată că, din fericire, istoria ne-a dat înţelepciunea de a ști să dialogăm.” Volker Reiter, organizatorul ProEtnica, a precizat, în cadrul panelului, că „e foarte important să realizăm dialogul intercultural și înţelegerea dintre oameni. Prin metodele pe care le aplicăm noi, aici, într-un cadru model, ideea care este în spatelei Festivalului – anume că minorităţile și grupurile de migranţi reprezintă o resursă și nu un pericol – este foarte importantă. ProEtnica dorește să fie o sărbătoare. O sărbătoare a dialogului intercultural, în aceeași idee cum sunt sărbătorile bisericești unde vii să te inspiri din asta și să te hrănești pentru viaţa de toate zilele.”

Subsecretarul de stat în Ministerul Culturii, Irina Cajal Marin, a arătat că „Festivalul intercultural ProEtnica este o tradiție valoroasă în peisajul cultural româ-nesc, continuând să reprezinte cea mai importantă manifestare interculturală din țară, valorizând moștenirea culturală a tuturor minorităților naționale care trăiesc pe teritoriul țării noastre.” Au mai fost prezenți și primarul municipiului Sighișoara dl. Ovidiu Mălăncrăvean, dnul Alexandru Cîmpeanu, vicepreședinte CJ Mureș, dl Lucian Goga, prefectul județului Mureș, directorul Direcţiei „Minorităţi” din cadrul Ministerului Culturii, Carol Koning, cât și reprezentanții minorităților naționale din România.

Federația Comunităților Evreieşti din România – Cultul Mozaic a fost, pe 19 august, gazda prezentării a două cărți ale autorului ieșean Cătălin Mihuleac: romanul „America de peste progrom” și romanul „Ultima țigară a lui Fondan”, care în viziunea autorului este compus din 13 microromane.

După prezentarea carţilor de către autor, au avut loc discuții despre ce înseamă literatură evreiască și de ce este important să cunoaștem trecutul și acesta să fie pus în discuție atât de membrii unei minorități, cât și de către majoritari. Dezbate-rea „Dialogul interetnic din România contemporană”, organizată de Federația Co-munităților Evreiești din România – Cultul Mozaic a ajuns la următoarea concluzie:

„Minoritățile din România trăiesc în pace și înțelegere, în special pe plan cultural, este însă nevoie ca dialogul interetnic să fie intensificat”.

La dezbatere au luat cuvântul președintele Federației Comunităților Evreiești din România, deputatul Aurel Vainer, reprezentantul Uniunii Democrate a Tătarilor Turco-Musulmani din România, Amet Aledin, șeful Departamentului pentru Relații Interetnice, Președintele Uniunii Elene din România, deputatul Dragoș Zisopol. Reprezentantul slovacilor și cehilor în Parlament, deputatul Adrian Merka a afirmat că România este un exemplu, la momentul actual, pentru tot ce înseamnă Europa. E important să cunoaștem trecutul și acesta să fie pus în discuție atât de membrii unei minorități, cât și de către majoritari.

Tot pe 19 august, la invitația Asociației Divers, directorul Muzeului Județean Mureş, Soós Zoltán a vorbit despre „Tradiția toleranței religioase din Transilva-nia. Începuturi, cadrul regional și religiile în contextul secolului XXI”. Prelegerea a scos în evidenţă diversitatea religiilor din Transilvania, originea acestora și cum s-a schimbat statutul fiecăreia de-a lungul istoriei. Totodată, a explicat cum a fost rezolvată prin „soluția transilvană”, pașnic, existența acestei diversități religioase în Transilvania, în secolele în care în Europa occidentală au fost stinse multe vieți în numele uneia sau alteia dintre religii.


18.08. 19.08.

Pe 20 august, la invitația Asociației Divers, conferențiar dr. Szegedi Edit de la Facultatea de Studii Europene, Universitatea Babeş - Bolyai Cluj - Napoca, a ținut o prelegere despre „Sistemul confesional din Transilvania”, care a dezvăluit multe aspecte interesante și necunoscute despre sistemul confesional din Transilvania și importanța confesiunilor în diferitele secole, de-a lungul istoriei.

ȘTIINȚĂ CULTURĂ

&PRIN MINORITĂȚI

În ultima zi, în cadrul festivalului au avut loc două evenimente cultu-ral-științifice. Eva Galambos editor la Editura Hasefer a Federației Comunităților Evreiești din România, a ținut o prelegere despre participarea Israelului la Bookfest și a prezentat cărțile „Roman rusesc” de Meir Shalev, „Durere” de Zeruya Shalev, „Evreii și cuvintele” de Amos Oz și Fania Oz-Salzberger și „Iuda” de Amos Oz.

Loránt Vincze, preşedintele FUEN (Uniunea Federativă a Naționalităților Europene) a vorbit despre „Provocări identitare: de la transilvănism la europeism”. Prelegerea a trecut în evidență elementele identitare prin care se definesc minoritățile naționale și a pus în discuție cum pot fi protejate minoritățile naționale pe plan local, regional, național, european. Prelegerea a fos urmată de discuții intensive care au inclus și întrebarea „De ce ar fi important pentru un stat național să facă eforturi de a păstra diversitatea etnică de pe teritoriul ei?”.

20.08.

21.08.

„De ce ar fi important pentru un stat național să facă efortul de a păstra diversitatea etnică de pe teritoriul ei?”

Secţiunea indoor a Festivalului ProEtnica a pus întrebări şi a formulat răspunsuri de înaltă ţinută intelectuală.


România Pitorească

„S-a dialogat. Nu numai pe scenă unde, ca într-un veritabil carusel, s-au succedat încân-tătoare formații de dansuri populare, coruri, orchestre și interpreți care au făcut să răsune cetatea mai dihai decât ghiulele și celelalte arme de atac cu care, prin timp, a tot fost asal-tată Sighișoara. Urmașii unora dintre asediatorii de odinioară, care vărsau foc și nenorociri peste cetatea transilvană, s-au întrecut în a produce o atmosferă de ritm și înțelegere. Dialog-spectacol a fost și în sălile de conferință. Au avut loc simpozioane despre tradiția toleranței religioase în Transilvania și despre dialogul interetnic din România contempo-rană, despre provocări identitare ori situația minorităților transfrontaliere, lansări de carte, proiecții de filme, expoziții etc.”

„Prin acest eveniment, ajuns la cea de-a 14-a ediție, ce-tatea medievală din inima Transilvaniei se promovează pe termen lung, atât pe plan intern, cât și internațional. Muzica, portul popular și dansurile tradiționale ale fie-cărei etnii și-au dat mâna pe scena din piața centrală a cetății, pentru a facilita dialogul între români, indiferent de naționalitate.”

„Cetatea Medievală Sighișoara a fost, timp de patru zile, un loc al «nopților albe», unde sute de turiști români dar și străini au dansat și cântat, alături de artiștii minorităților naționale, și unde au putut totodată asista și la demonstrații ale meșteșugarilor, la expoziții de artă sau viziona filme documentare.”

Emisiunea Convieţuiri

„Festivalul ProEtnica, reflectat de Televiziunea Română în toate ediţiile sale găzduite în cetatea Sighișoarei, este un bun exemplu de mozaic interetnic. Pentru că dezvăluie bogata zestre culturală a comunităţilor: muzica, dansul, cărţile, filmele, meșteșugurile, arta culinară – cu alte cuvinte, exact acele diferenţe care ne apropie. În interpretarea organizatorilor festivalului, ProEtnica este un fel de «contraimagine participativă și democratică la istoria neîncrederii și a autoizolării»”.

REALIZATORI CATALOG:Valentin Țigău - coordonator

By Pilu - Grafic Design Photo & Print

Emisiunea Dialog Direct

„Ediţia a 14-a a Festivalului Proetnica s-a bucurat și în 2016 de sprijinul Ambasadei Republicii Federale Germania. În urma cu 18 ani, în România venea un tânar doritor să ofere un sprijin din partea statului german pentru România. Destinul a facut ca el să rămână aici, continuîndu-și, de pe altă pozitie, misiunea socială și culturală. Nume-le: Volker Reiter, iniţiatorul proiectului ProEtnica , directorul acestui Festival. Adevărul e că, la originea Festivalului, au stat doi etnici germani. Facem un act de dreptate invitând la microfon pe cel de-al doilea promotor al valorilor culturale multietnice în Romania, dl Carol Konig, care era, în anul primei ediţii a ProEtnica, șeful Departamen-tului Minorităţi Naţionale din Ministerul Culturii.”

Emsiunea Lada de zestre

„Revenim la microfon pentru un duplex București-Sighișoara, două ore în care, de aici, de la Muzeul Satului „Dimitrie Gusti” și de acolo, de la Festivalul ProEtnica, deschidem rând pe rând lăzile de zestre ale celor 20 de minorități etnice din România, cu dorința de a căuta și bucuria de a afla tradiții specifice și elemente de legătură care ne-au ținut alături vreme de veacuri. Un festival al exuberanței, viu și colorat, plin de muzică și de istorii care se doresc scoase la iveală, etalate, așa cum fetele de măritat, indiferent de familie și de comunitate, își etalează zestrea cu migală țesută și cusută.”

„Timp de 4 zile, în Sighișoara multiculturalitatea și dialogul și-au găsit și anul acesta instrumentul de exprimare prin intermediul Festivalului ProEtnica iar publicul spectator, prezent în Cetate, a savurat momentele de diversitate în cultură și artă prezentate de reprezentanţii celor 19 organizaţii ale minorităţilor naţionale și a altor organizaţii etno-culturale.”

„Oricum, deja abia aștept ediţia următoare. Foarte-foarte fain a fost. Ca o poveste cu foarte multe personaje pe care încă nu le-am cunos-cut. Şi abia aștept să o iau de la capăt, vara viitoare.”

DIN PRESĂProiect realizat cu sprijinul Municipiului Sighişoara şi al Consiliului Local Sighişoara.

Conținutul acestui proiect nu reflectă neapărat poziția Municipiului Sighișoara și nu implică nicio responsabilitate din partea acestuia.

Catalog ProEtnica 2016 - Single Pages.indd

Documents

Transcript of Catalog ProEtnica 2016 - Single Pages.indd