CAP. I FORMULAREA MEDICAMENTELOR Preformularea se ocupa cu: studiul proprietatilor secundare fizico-chimice fundamentale ale substantei active; cu studiul proprietatilor pulberii de substanta active si cu studiul compatibilitatii substantei active cu excipientii. Etapele premergatoare formularii unui medicament sunt : descoperirea substantei medicamentoase sau izolarea sa din produsi naturali, stabilitatea proprietatilor acesteia, obtinerea unor cantitati suficiente pentru formulare si testarea preclinica si clinica. Proprietatile fizico-chimice ale unei substante active noi, studiate in faza preformularii sunt : coeficientul de partaj, constanta de disociere, solubilitatea si starea cristalina. Punctul de plecare in formularea unui medicament nou: il constituie substanta activa. Dupa modul de formulare, medicamentele se impart in mai multe grupe si anume: oficinale, industriale si magistrale. Formularea medicamentelor: se bazeaza pe proprietatile fizico-chimice si biofarmaceutice ale ingredientelor active care le confera efectul terapeutic; consta in alegerea celor mai potriviti excipienti, in functie de forma farmaceutica si inseamna stabilirea compozitiei si a formei farmaceutice. Formularea unui medicament nou: are in vedere o serie de factori legati de proprietatile farmacodinamice, farmacocinetice si fizico-chimice ale substantei active si biodisponibilitatea substantei medicamentoase. Daca substanta activa prezinta polimorfism, pentru realizarea formei farmaceutice cu eliberarea cea mai rapida: se alege polimorful metastabil, polimorful cu punct de topire mai mic si polimorful mai solubil. Calea de administrare a unui medicament se alege in functie de: biodisponibilitatea substantei active, viteza de actiune dorita; durata tratamentului si tipul de boala si tipul de bolnav. Calea de administrare orala: este cea mai simpla cale de administrare folosita pentru administrarea comprimatelor, capsulelor si a preparatelor fluide de uz intern, si este folosita pentru actiunea sistemica a substantei active. Caile parenterale se prefera atunci cand: substanta activa este inactivata pe cale orala, bolnavii sunt inconstienti sau incapabili sa foloseasca medicatia

orala; se urmareste o absorbtie rapida si se doreste o actiune sistemica a substantei active. Calea rectala de administrare se foloseste pentru: actiunea locala sau sistemica a substantei active, pentru ocolirea barierei hepatice si pentru administrarea supozitoarelor. Pe calea vaginala: se administreaza substante active sub forma de comprimate vaginale si ovule utilizate mai ales pentru actiunea locala. Substantele active administrate pe cale topica pot fi: antiseptice, antifungice, antiinflamatoare, emoliente si protectoare. Pentru aplicarea topica, sub forma semisolida se folosesc preparate sub forma de unguente, creme, paste, solutii, emulsii, suspensii, spray-uri si pudre. Calea respiratorie de administrare a substantelor medicamentoase: prezinta o suprafata mare de absorbtie, asigura fie o actiune locala, fie o actiune sistemica in functie de diametrul particulelor substantelor active; permite administrarea de aerosoli, inhalatii si pulverizatii si poate prezenta o actiune identica cu cea obtinuta dupa administrarea intravenoasa (numai dupa absorbtia la nivelul alveolelor pulmonare). Substantele auxiliare sau excipientii din formularea medicamentelor: trebuie alese astfel incat sa nu prezinte interactiuni nedorite cu substanta activa sau intre ele, sa fie lipsite de efect toxic si/sau farmacologic, sa nu influenteze defavorabil caracteristicile biofarmaceutice si efectul terapeutic al preparatului si sa nu interfereze dozarea ingredientului activ. Substantele auxiliare: transforma substanta activa in forma farmaceutica; trebuie sa fie inerte fata de substanta activa si fata de recipientul de conditionare primara. Substantele auxiliare care ationeaza datorita micsorarii tensiunii superficiale sunt: antispumantii, umectantii, solubilizantii si emulgatorii. Substantele auxiliare care asigura stabilitatea fizico-chimica medic.: sunt antioxidanti, reglatori de pH si conservanti antimicrobieni. Functiile substantelor auxiliare sunt: realizarea unei forme farmaceutice, divizarea dozei de substante medicamentoase; ameliorarea biodisponibilitatii substantei medicamentoase si asigurarea stabilitatii medicamentului. Promotorii de absorbtie: sunt substante auxiliare care farvorizeaza transportul transmembranar, amelioreaza eliberarea si cresc absorbtia substantei active.

Excipientul este substanta auxiliara care: influenteaza realizarea, stabilitatea si biodisponibilitatea formei farmaceutice. Materialul de conditionare primara (recipientul): trebuie sa fie inert fizic si chimic fata de medicament, rezistent la variatii mari de temperatura si umiditate; trebuie sa aiba rezistenta mecanica satisfacatoare si impermeabil fata de lichide, gaze si microorganisme. Materialul de conditionare secundara a medicamentului: faciliteaza manipularea si transportul medicamentului, permite identificarea usoara a acestuia si informeaza bolnavul asupra continutului. Preparatele orale formulate ca lichide: sunt recomandate copiilor deoarece se inghit usor, pot fi diluate la dozajul corespunzator varstei, greutatii si suprafetei corporale, pot fi aromatizate si indulcite. Optimizarea formularii unei forme farmaceutice se poate face: intervenind la nivelul substantei medicamentoase, a substantei auxiliare si la nivelul procesului de fabricatie. Formele farmaceutice care asigura un profil de eliberare modificata a substantei active: sunt forme cu eliberare intermitenta a substantei active (forme pulsate), cu cedare controlata, prelungita si eliberare la tinta. Modularea proprietatilor biofarmaceutice a medicamentelor s-a realizat: cu ajutorul substantelor active de tipul prodrug-urilor, derivatilor bioreversibili analogi si a derivatilor hibrizi. Derivatii bioreversibili analogi: sunt acele substante medicamentoase care se obtin prin modificarea scheletului substantei de baza, la care se nu modifica efectul biologic al substantei de baza; care se obtin prin eliminarea sau introducerea unor substituenti in molecula substantei de baza si au un comportament farmacocinetic diferit fata de substanta de baza. Prodrog-urile sau precursorii medicamentosi sunt: substante care se obtin prin modularea structurii chimice a substantei de baza; au activitate biologica numai in vivo, ca rezultat al scindarii enzimatice sau neenzimatice pe cale enzimatica sau neenzimatica, inlatura proprietatile nedorite ale substantei de baza cum ar fi instabilitatea gastrica, gustul amar, stabilitatea redusa si au o structura chimica bine determinata. Formele farmaceutice moderne utilizeaza urmatorii vectori medicamentosi: microsfere, microcapsule, nanosfere si nanocapsule; vectori coloidali dirijati de anticorpi monoclonali si lipozomi.

Studiul activitatii farmacologice pe om sau studiul clinic a unui medicament nou: se refera la acceptarea acestuia la indivizii sanatosi in prima faza de studiu, la stabilirea eficacitatii acestuia la voluntari bolnavi in faza a doua de studiu; se refera la eficacitatea si acceptabilitatea la un numar mare de bolnavi in faza a treia de studiu si la studierea cazurilor de utilizare particulara si precizarea in final a valorilor terapeutice a noului medicament. Autorizarea si/sau inregistrarea unui medicament nou la M.S.: se face pe baza unei cereri, la care se anexeaza dosarul farmaceutic, dosarul farmacologic si toxicologic preclinic, si dosarul clinic. CAP. II CONDITIONAREA MEDICAMENTELOR Principalul rol al unui recipient de conditionare primara care serveste la marketingul medicamentul este: rolul estetic. Pentru un recipient de conditionarea, sa reactioneze fizic si chimic cu produsul medicamentos, reprezinta un dezavantaj. Rolul de protectie al unui ambalaj de conditionare este: de protejare contra socurilor in timpul transportului si manipularii; de protejare contra factorilor atmosferici care pot contribui la degradarea medicamentului; de protejare fata de microorganismele din mediu si fata de impurificari fizice si mecanice. Tipul de recipient care impiedica pierderea apei de cristalizare in cazul substantelor eflorescente este: recipientul inchis etans. Sticla de tip I (borosilicat) folosita ca ambalaj, prezinta urmatoarele avantaje: inertie chimica, transparenta si impermeabilitate la gaze si vapori. Sticla de tip I este: sticla borosilicat. Sticla folosita ca ambalaj prezinta si dezavantaje cum ar fi: fragilitate si volum mare. Recipientele din sticla de tipul I: au rezistenta hidrolitica inalta si sunt destinate a fi refolosite, cu exceptia celor utilizate pentru sange uman. Printre cele mai importante proprietati ale sticlei se numara: sterilizabilitatea si transparenta. Pentru conditionarea sangelui de uz uman se folosesc: recipiente din sticla de tipul I.

Recipientele din sticla silico-sodico-calcica: sunt utilizate pentru preparate parenterale neapoase, pulberi de uz parenteral si pentru preparatele lichide, semisolide, solide, dar nu de uz parenteral. Sticla de tip III: este sticla de tip silico-sodico-calcica obisnuita; se utilizeaza pentru obtinerea recipientelor destinate preparatelor parenterale neapoase si pulberilor de uz parenteral. Recipientele din sticla de tipul IV: sunt fabricate din sticla silico-sodicocalcico obisnuita sau cu rezistenta hidrolitica joasa; se utilizeaza pentru preparatele lichide, semisolide, solide dar nu de uz parenteral. Sticla silico-sodico-calcica cu rezistenta hidrolitica inalta: este sticla de tipul II sau cea care a fost supusa unui tratament de suprafata. Siliconarea sticlei are drept consecinta: inbunatatirea stabilitatii chimice si realizarea unei mai bune goliri a continutului din recipient. Siliconarea sticlei: se poate realiza pe cale umeda, uscata sau prin tratare cu diclordimetilsilan. Principalele proprietati mecanice ale materialelor platice utilizate pentru conditionarea medicamentelor sunt plasticitatea si elasticitatea. Materialele plastice: au soliditate mecanica inalta si au rezistenta mica la temperaturi inalte; nu au volum mare si greutate redusa, nu absorb substante medicamentoase si auxiliare si nu sunt fragile Dezavantajele materialelor plastice: permeabilitate pentru gaze si vapori de apa; absorbtia unor componente ale medicamentelor; pierderea unor componente volatile prezente la formularea medicamentului; cedarea unor aditivi produsului medicamentos Avantajele utilizarii materialelor plastice: posibilitatea prelucrarii sub diverse forme; masa si volum reduse; lipsa fragilitatii si aspect placut Principalele materiale termoplastice folosite pentru conditionarea medicamentelor: polietilene, policlorura de vinil si polistiren Din categoria elastomerilor fac parte: cauciucurile naturale, sintetice si de siliconi Policarbonatii se utilizeaza pentru fabricarea: seringilor, flacoanelor de plasma, a canulelor pentru perfuzie si a biberoanelor incasabile si sterilizabile

Polietilenele: sunt polimeri ai etenei, cu structura liniara sau ramificata; sunt putin permeabile la gaze; nu sunt polimeri termorezistenti In urma procesului de imbatranire materialele plastice sufera procese de: fisurare si opacifiere Metalele folosite pentru fabricareaunor ambalaje primare sunt: aluminiu si staniu Avantajele recipientelor din aluminiu: sunt usoare, usor pliabile si au rezistenta termica mare; pot fi usor etichetate prin imprimare directa Aluminiul prezinta unele avantaje: etanseitate si opacitate la lumina Materialele celulozice: face parte si celofanul; cartonul este indicat pentru fabricarea de ambalaje pentru conditionare secundara; prin acoperirea hartiei cu ceara, metale sau materiale plastice rezistenta acesteia la factorii de mediu creste Polimerii utilizati pentru acoperirea hartiei: polietilena si siliconul Complecsii folositi pentru conditionarea medicamentelor: sunt asocieri de mai multe filme sau pelicule de natura diferita; au avantajul de a compensa inconvenientele fiecarui material asociat; includ aluminiul asociat cu polietilena Recipientele cu rol functional sunt: recipiente presurizate cu valva dozatoare; recipiente adaptate pentru insertie in cavitati Recipientele pentru conditionarea comprimatelor si capsulelor pot fi: din sticla, plastomeri, metal sau hartie innobilata Sistemul de conditionare Bottlepack: se utilizeaza pentru conditionarea aseptica a lichidelor in recipiente de plastic transparente; formarea, umplerea si sigilarea recipientelor au loc intr-un ciclu de operatii succesive; recipientele se formeaza prin extruderea polimerului Tehnica blister de conditionare: se utilizeaza frecvent pentru forme farmaceutice solide; consta in sudare sub vid si la temperatura controlata a unei folii de aluminiu peste o folie termoplastica deformata anterior; permite separarea individuala a dozelor Materialele utilizate pentru fabricarea blisterelor sunt: polivinilclorura, polivinilidenclorura, polipropilena si aluminiu

Avantajele ambalajelor unidoza: identificarea cu usurinta a medicatiei; vitarea erorilor de administrare; eliminarea contaminarii la manipulare; inventarierea usoara Contionarea in doze unitare se poate folosi pentru: comprimate, capsule, supozitoare si picaturi oftalmice Indicatiile de pe eticheta recipientului se refera la: numele intreprinderii producatoare; denumirea, concentratia produsului, cantitate; termenul de valabilitate; modul si calea de administrare In prospectul unui medicament sunt inscrise: date farmacologice; indicatii si mod de administrare; contraindicatii si efecte secundare Tipurile de recipiente de uz farmaceutic descrise de FRX sunt: unidoza, multidoza si sigilat Prin recipient sigilat se intelege: un recipient inchis prin topirea materialului recipientului Un recipient cu capac inviolabil este: recipient prevazut cu un dispozitiv special care odata deschis isi pierde caracteristicile initiale Recipientul cu dispozitiv de siguranta pentru copii: are un dispozitiv care impiedica deschiderea accidentala CAP. III STABILITATEA SI CONSERVAREA MEDICAMENTELOR In FRX sunt prevazute urmatoarele afirmatii privind stabilitatea medicamentelor: un medicament este considerat stabil daca, pastrat in conditii corespunzatoare, isi pastreaza neschimbate caracteristicile pe perioada de valabilitate; pentru a asigura stabilitatea medicamentului producatorul poate folosi procedee fizice, fizico-chimice sau chimice; pentru medicamentele realizate in industrie, pe eticheta recipientului trebuie prevazuta data fabricatiei si data expirarii; pentru medicamentele obtinute in farmacie, pe eticheta trebuie prevazuta data de preparare Perioada de valabilitate a medicamentelor: se mai numeste durata de valabilitate; este perioada de timp care se scurge de la preparare pana la data limita la care medicamentul corespunde inca exigentelor stabilite oficial; durata de valabilitate pentru medicamentele obtinute in farmacie variaza de la cateva zile la cateva luni, in functie de forma farmaceutic Daca nu se prevede data de expirare, perioada de valabilitate a unui produs realizat in industrie este de 5 ani

Preparatele realizate in farmacie cu termen de valabilitate scazut, de cateva zile sunt: Infuziile si decocturile Preparatele care nu sunt prevazute in FR, se considera stabile pana cand cantitatea de substanta activa atinge limita de 90% din cantitatea initiala. Pentru preparatele farmaceutice cu un timp de conservare redus, FRX prevede expresia: se prepara la nevoie sau se prepara in cantitati mici Factorii externi care influenteaza stabilitatea medicamentelor sunt: lumina, aerul, temperatura si microorganismele Aerul poate accelera descompunerea preparatelor farmaceutice, datorita prezentei: oxigenului, dioxidului de carbon; umiditatii si microorganismelor Conform FRX, prin conservarea medicamentelor in recipiente bine inchise, se evita urmatoarele: contaminarea cu rpoduse solide sau lichide Conform FRX, prin conservarea medicamentelor in recipiente inchise etans, se evita: contaminarea cu produse solide sau lichide; contaminarea cu vapori sau gaze; contaminarea cu microorganisme; pierderea apei de cristalizare Conform FRX, prin expresia ferit de lumina, se intelege ca: recipientele de sticla trebuie sa fie de culoare brun-inchisa; recipientele de sticla pot fi incolore dar pastrate la intuneric, in dulapuri inchise Conform FRX, prin expresia ferit de umiditate intelem ca: pastrarea medicamentelor se face in recipiente bine inchise si etans, in prezenta unei substante deshidratante Conform FRX, prin expresia la loc racoros conservarea se face la un interval de temperatura cuprins intre 8-15C. Conform FRX, prin expresia la temperatura camerei conservarea se face la un interval de temperatura intre 15-25C. Modificarile fizice care aduc prejudicii calitatiimedicamentelor sunt: modificarea gradului de dispersie; volatilizarea unor lichide; modificarea rezistentei mecanice a comprimatelor Modificarile de natura fizica intalnite la formele farmaceutice in timpul conservarii se refera la: cresterea rezistentei comprimatelor; modificarea consistentei unguentelor; separarea fazelor emulsiilor; modificarea vascozitatii siropurilor

Modificarile de natura chimica, se refera la: hidroliza, oxidare si fotoliza; racemizare care duce de obicei la scaderea activitatii si decarboxilare; unele reactii chimice pot fi observate prin modificari ale preparatului farmaceutic (aparitia de precipitate, schimbarea culorii) Principalii factori care influenteaza oxidarea sunt: oxigenul, lumina si caldura; urmele de ioni metalici Pentru a evita descompunerea oxidativa a medicamentelor se folosesc: substante usor oxidabile cu potential redox scazut; substante cu actiune sinergica; captatori radicali si umplerea recipientelor cu gaz inert Ca si antioxidanti se pot folosi: sulfiti, metionina si tiourea Pentru stabilizarea sistemelor lipofile se folosesc: tocoferolii si esterii acidului galic Substantele auxiliare care favorizeaza dezvoltarea microorganismelor in preparatele farmaceutice sunt: zaharul, amidonul, guma arabica si gelatina Substantele cu actiune sinergicapotenteaza actiunea antioxidantilor: prin regenerarea moleculei deja oxidate; prin complexarea urmelor de metale grele; prin descompunerea peroxizilor ca trepte intermediare ale oxidarii; prin crearea unui pH care franeaza oxidarea Conservantii antimicrobieni folositi in preparatele farmaceutice se aleg: in functie de natura formei farmaceutice de stabilizat; in functie de compatibilitatea cu compnentele preparatului in functie de calea de administrare; concentratia care sa nu produca efecte nedorite dupa administrare Conform FRX, in dulapul Separanda: se pastreaza recipiente cu substante puternic active Conform FRX, in dulapul Venena: se pastreaza recipiente cu substante toxice si stupefiante Conform FRX, recipientele cu substante toxice: trebuie etichetate cu inscriptie alba pe fond negru Conform FRX, recipientele cu substante puternic active: trebuie etichetate cu inscriptie rosie pe fond alb Actul farmaceutic de supradozare se admite la formele farmaceutice care contin: substante greu de stabilizat, antibiotice si vitamine; in cazul in care

supradozarea este admisa, aceasta se practica in medie cu 10-30% fata de valoarea declarata Supradozarea medicamentelor: procentul se stabileste prin teste de imbatranire rapide sau foarte rapide; se determina in urma a numeroase studii clinice preliminare; se efectueaza diferentiat, in functie de forma farmaceutica; se realizeaza in vederea asigurarii cantitatii de substanta care sa produca efectul terapeutic optim, pe toata durata de utilizare BIODISPONIBILITATE. BIOECHIVALENTA - biodisponibilitate sau disponibilitate biologica = cantitatea de substanta activa eliberata din doza existenta in forma farmaceutica si viteza cu care se elibereaza - biodisponibilitatea este maxima (100%) in cazul administrarii de perfuzii si injectii i.v. - in faza biofarmaceutica substanta activa parcurge urmatoarele etape: eliberarea din forma farmaceutica si dizolvarea - in cazul comprimatelor, primul proces care are loc dupa administrare, pentru ca substanta activa sa fie disponibila pentru absorbtie, este dezintegrarea, fragmentarea dezagregarea comprimatului - absorbtia nu este implicata cand medicamentul este administrat pe cale intravenoasa - eliminarea medicamentului din organism se face sub forma unuia sau mai multor metaboliti in general inactivi sau sub forma neschimbata, prin rinichi, intestine, plamani, piele, saliva - eliminarea medicamentului din organism se caracterizeaza prin urmatorii parametrii farmacocinetici: constanta vitezei de eliminare, perioada de injumatatire, clearance-ul - in faza farmacocinetica are loc transformarea in vivo a substantei active, care parcurge urmatoarele etape: absorbtia, distributia, eliminarea (biotransformare si excretie) iar in faza farmacodinamica: raspunsul farmacodinamic rezultand din interactia unui principiu active cu un receptor - biodisponibilitatea absoluta a unui medicament exprimata in procente reprezinta raportul dintre concentratia sanguina a medicamentului testat si cea obtinuta prin administrarea intravenoasa a unei solutii cu acelasi continut de substanta activa

- cea mai utilizata metoda de evaluare a biodisponibilitatii este masurarea si reprezentarea grafica a variatiei concentratiei sanguine a substantei medicamentoase in functie de timp - lichidele utilizate pentru determinarea in vitro a vitezei de dizolvare pot fi apa distilata sau Solutia de acid clorhidric 0.1 mol/L (suc gastric artificial) - studiile vitezei de dizolvare in vitro a medicamentelor sunt folositoare in evaluarea biodisponibilitatii numai daca sunt corelate cu studii in vivo - factorii care influenteaza biodisponibilitatea substantei active sunt factori fiziologici (dependenti de organism), factori farmaceutici si factori tehnologici - factorii care influenteaza biodisponibilitatea substantei active dintr-un medicament sunt proprietatile fizico-chimice ale substantei active, tipul si cantitatea substantelor auxiliare, procesul tehnologic folosit la preparare si factorii fiziologici si patologici - factorii specifici substantei medicamentoase care influenteaza biodisponibilitatea sunt solubilitatea, viteza de dizolvare, constanta de ionizare, polimorfismul, marimea particulei - biodisponibilitatea unei substante administrate intern se mareste prin micronizare (cu exceptia nitrofurantoinei ), utilizarea de polimorfi metastabili si folosirea de derivati solubili - in general pentru marirea vitezei de absorbtie a unei substante active administrate intern se recomanda folosirea de polimorfi metastabili - polimorfii unei substante se diferentiaza prin aranjamentul structural, presiune de vapori, biodisponibilitate si proprietati optice - un polimorf metastabil al unei substante farmaceutice se diferentiaza de polimorful stabil corespunzator, prin viteza de dizolvare mai mare in apa, biodisponibilitate superioara si punct de topire mai ridicat - forma anhidra a unei substante cristalizate se diferentiaza de cea hidratata prin viteza mai mare de dizolvare, biodisponibilitate mai mare, continut mai ridicat de energie interna - factorii fiziologici care influenteaza biodisponibilitatea la absorbtia pe cale orala sunt: marimea suprafetei de absorbtie, cantitatea, compozitia si pH-ul fluidului intern in care se produce cedarea, efectul primului pasaj, starea de boala a pacientului

- caracteristicile individuale care pot influenta raspunsul terapeutic al unui medicament administrat peroral sunt: sexul, varsta, starea patologica, motilitatea gastro-intestinala - factorii terapeutico-tehnologici care pot influenta biodisponibilitatea sunt: tipul de forma farmaceutica, procedeul de fabricatie, tipul si calitatea substantelor auxiliare - agentii tensioactivi pot influenta biodisponibilitatea substantelor active prin: favorizarea umectarii, prelungirea timpului de evacuare a continutului stomacal, modificarea permeabilitatii celulare, complexare - agentii de vascozitate utilizati pentru formele lichide, pot influenta biodisponibilitatea substantelor active prin declansarea motilitatii intestinale, scaderea vitezei de dizolvare a substantei active, micsorarea vitezei de golire a stomacului, scaderea vitezei de deplasare a moleculei de substanta activa catre membranele de absorbtie - viteza de eliberare a substantei active din formele farmaceutice cu administrare perorala scade, in general, in ordinea: solutii apoase suspensii apoase pulberi capsule comprimate drajeuri - doua medicamente prezinta echivalenta farmaceutica atunci cand contin cantitati identice din aceleasi substante active si conduc la aceeasi activitate farmacologica - doua tipuri de comprimate sunt bioechivalente atunci cand contin cantitati egale din aceleasi substante medicamentoase si permit trecerea cu aceiasi viteza a substantelor active in circulatia sanguina, sunt echivalente farmaceutice sau alternative farmaceutice care, realizeaza aceleasi concentratii sanguine de substanta activa, cu viteze asemanatoare - medicamentele echivalente farmacologic, chimic sau farmaceutic, care conduc pentru o posologie identica la aceeasi eficacitate terapeutica controlata la un individ sunt echivalente clinic - nu este necesara determinarea biodisponibilitatii in cazul: solutiilor injectabile, gazelor pentru inhalatie, medicamentelor cu aplicare locala, pe mucoase, care nu necesita absorbtie pentru a fi eficiente - produsele medicamentoase sunt considerate alternative farmaceutice daca contin aceeasi entitate terapeutica sau entitatea difera in forma chimica (sare, ester), deasemenea daca difera sub aspectul formei farmaceutice sau in continutul de substanta medicamentoasa

- pot crea probleme biofarmaceutice substantele cu solubilitate redusa in apa, substantele cu absorbtie limitata la un anumit segment al tractului digestiv si substantele cu metabolizare locala, rapida - medicamentele generice sunt denumite si produse practic similare sau medicamente multisursa interschimbabile, au aceeasi compozitie calitativa si cantitativa si sunt bioechivalente cu produsul original SOLUTII - solutiile prezinta multiple avantajeca forma farmaceutica deoareca se pot utilize pe toate caile de administrare, permit o dozare exacta a substantelor active, ofera actiune promta si biodisponibilitate mare, pot fi indulcite, colorate, aromatizate - conform FRX la prepararea solutiilor se respecta urmatoarele reguli: ordinea si modul de dizolvare se efectueaza in functie de natura si proprietatile substantelor active, substantele volatile se adauga la sfarsit, Solutia finala se filtreaza daca e cazul, cand se prepara solutii cu substante puternic active sau toxice se vor folosi intotdeauna solutii titrate - solubilitatea substantelor conform FRX se exprima prin: volumul de solvent in mililitri, necesar pt a dizolva I gram substanta solida sau un mililitru de substanta lichida la t=20+/-2 si expresii foarte usor solubil, usor solubil, solubil - solventii utilizati la prepararea solutiilor medicamentoase trebuie sa indeplineasca conditiile: sa prezinte inertie fiziologica si chimica, sa aiba putere mare de dizolvare, sa fie puri, sa fie stabili - solventii indicate de FRX ca fiind cei mai folositi pt prepararea solutiilor medicamentoase sunt apa, alcoolul, glicerolul, uleiurile vegetale - conform FRX supliment 2004, prin apa distilata se intelege apa purificata preparata prin distilare - metodele de obtinere a apei folosita ca solvent la prepararea solutiilor sunt distilarea, demineralizarea, ultrafiltrarea, osmoza inversa - conform FRX prin alcool se intelege alcool concentrat sau alcool de 96 - alcoolul este miscibil cu apa, acetone, cloroformul, eterul - contractia de volum care apare cand alcoolul si apa distilata sunt amestecate se datoreaza in primul rand legaturilor de hydrogen

- in FRX sunt prevazute urmatoarele solutii alcoolice: Solutia alcoolica de camfor 10% si Solutia alcoolica de iod iodurat (tinctura de iod) - glicerolul, ca solvent este higroscopic, nu permite dezvoltarea microorganismelor, se foloseste mai ales pt preparate topice, la cald are putere de dizolvare mai mare - propilenglicolul este un lichid vascos si hygroscopic, asigura stabilitatea substantelor usor hidrolizabile, se poate administra intern si extern, este miscibil cu apa, alcoolul etilic si glicerina - uleiul de floarea soarelui este cel mai frecvent ulei vegetal folosit ca solvent, este un bun dizolvant pt substante lipofile si uleiuri volatile, este miscibil cu benzina, eterul, cloroformul, se poate administra intern si extern - conform FRX solutiile titrate cu substante toxice si puternic active se prepara in dilutie de 1:10 si 1:100 - urmatorii factori influenteaza viteza de dizolvare: suprafata de contact solid/lichid, difuziunea, agitarea, temperature - solubilizarea poate fi obtinuta prin introducerea de grupari hidrofile in molecula substantelor medicamentoase, prin formarea de complecsi sau de asociatii molecular, prin utilizarea de cosolventi, prin inglobarea de micelle - marirea solubilitatii prin hidrotropie se bazeaza pe activarea puntilor de hydrogen, formarea de complecsi, scaderea tensiunii interfaciale - prin complexare cu ciclodextrine se obtine o crestere a solubilitatii unor medicamente ca glicozide cardiotonice, benzodiazepine, prostagl;andine, vitamine liposolubile - cand se realizeza concentratia micelara critica intr-o solutie apoasa de substante tensioactive urmatoarele proprietati fizice variaza brusc: conductibilitatea, indicele de refractive, tensiunea superficial, vascozitatea - solubilizarea micelara se poate aplica in cazul hormonilor steroidieni, substantelor volatile, antibioticelor, antisepticelor - urmatoarele substante tensioactive sunt anionice alchilsulfatii si sapunurile - urmatoarele substante tensioactive sunt neionice polisorbatii, cremoforii, esterii zaharozei - edulcoranti pentru preparatele de uz intern: zaharoza, zaharina sodica, aspartamul, sorbitolul

- un conservant pentru solutii trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: sa fie efficient in concentratii mici, sa impiedice multiplicarea si cresterea microorganismelor, sa aiba spectru larg de actiune, sa fie netoxic, neiritabil si stabil - solutii medicamentoasede uz intern: limonadele, potiunile, solutiile buvabile, elixirele - administrarea solutiilor pe cale enterala prezinta urmatoarele avantaje: absorbtia rapida, o dozare exacta a substantelor medicamentoase, administrare usoara ; dezavantaje: nu se evita primul pasaj hepatic si inactivarea unor substante medicamentoase in sucurile gastrice - urmatoarele solutii de uz inern se conserva in recipient colorate: Solutia de clorura de amoniu anisata, Solutia apoasa de iod-iodurat, Solutia de chloroform 0.5% - temperature de conservare a siropurilor conform FRX este de 8-15 - siropul simplu are concentratia in zahar de 64% - datorita invertirii zaharului in timpul conservarii necorespunzatoare siropul simplu prezinta o scadere a presiunii osmotic, un gust mai dulce decat a fost initial, un aspect opalescent - obtinerea siropurilor prin dizolvarea zaharului in apa sau solutii medicamentoase, la rece, are avantajul de a evita: alterarea substantelor active, a hidrolizei si a caramelizarii zaharozei - conform FRX siropul de matraguna se pastreaza la separanda - in FRX sunt prevazute ca monografii individuale urmatoarele siropuri: siropul simplu, siropul de balsam de Tolu, siropul de codeine 0.2%, siropul de matraguna - agenti de clarificare ai siropurilor: hartie de filtru, talc, caolin, carbune active - pentru conservarea siropurilor cu concentratie inferioara siropului simplu FRX indica utilizarea de amestec nipagin: nipasol 9: 1 in concentratie de 1.5%0 - conform FRX substantele auxiliare folosite la prepararea siropurilor medicamentoase sunt agenti: pentru corectarea gustului, mirosului, pentru cresterea vascozitatii si conservanti antimicrobieni potriviti

- limonadele sunt solutii indulcite si aromatizate, destinate administrarii, interne, pot fi gazoase sau negazoase, se prepara la nevoie si se pastreaza timp scurt (1-2 zile) la rece - component alcalina a solutiei efervescente prevazute in FRX este hidrogencarbonatul de sodium, iar cea acida este acidul citric - acizii organic folositi la prepararea limonadelor sunt acidul citric, acidul tartric si acidul lactic - Solutia efervescenta sau limonada gazoasa se foloseste pentru actiunea antiemetica - Solutia de citrat de magneziu ( limonada Roge) prezinta actiune laxativpurgativa - apele aromatice sunt solutii apoase saturate de uleiuri volatile utilizate ca atare sau ca vehicul, se obtin prin dizolvarea directa a uleiurilor volatile in apa, sau prin distilarea uleiurilor volatile cu vapori de apa - solutii medicamentoase de uz extern: lotiuni, ape de gura, clisme, gargarisme - solutiile in glicerina sunt preparate farmaceutice lichide, obtinute prin dizolvarea la rece sau la cald a substantelor active in glicerina, sunt folosite pentru uz extern, sunt mai vascoase decat solutiile apoase si pot produce deshidratarea tesuturilor - preparatele lichide vascoase destinate a fi aplicate pe gingii, pe peretii interni ai cavitatii bucale sip e faringe se numesc colutorii sau badijonaje - sunt solutii oficinale destinate pt uz extern Solutia Burow si Solutia alcoolica de iod-iodurat - administrarea endonazala pentru efect sistemic prezinta urmatoarele avantaje: absorbtie rapida, usurinta la administrare, evitarea primului pasaj hepatic si a inactivarii substantelor medicamentoase in sucurile digestive - conform FRX la prepararea picaturilor pentru nas se utilizeaza urmatoarele vehicule: apa distilata, Solutia izotonica de clorura de sodium, uleiul de floarea soarelui neutralizat, Solutia izotonica de glucoza si nu se admite folosirea parafinei lichide iar ca substante auxiliare se pot folosi: solubilizanti, agenti pentru cresterea vascozitatii, pentru ajustarea pH-ului si conservanti antimicrobieni potriviti

- conform FRX pH-ul picaturilor de nas trebuie sa fie cuprins intre 6-7.5 - monografia otoguttae din FRX cuprinde solutii, emulsii si suspensii - conform FRX solventii cei mai folositi la prepararea picaturilor auriculare sunt apa, glicerolul, alcoolul diluat, propilenglicolul - conform FRX pH-ul solutiilor apoase pt picaturi auriculare trebuie sa fie cuprins intre 5-7.5 - apele de gura sunt solutii apoase sau hidroalcoolice concentrate care se dilueaza inainte de administrare, utilizate pentru clatirea cavitatii bucale , cu actiune antiseptica, racoritoare, dezodorizanta si effect de scurta durata - conform FRX la prepararea tincturii de iod se folosesc iod, iodura de potasiu si alcool de 50 - solutiile pentru gargarisme sunt solutii apoase destinate gargarei in scopul obtinerii unui effect local, se prezinta ca solutii concentrate, se dilueaza inainte de intrebuintare, nu trebuie sa fie inghitite - solutiile pentru spalari auriculare sunt destinate curatirii conductului auditiv extern, cele apoase trebuie sa aiba un pH care sa se incadreze in limitele fiziologice si trebuie sa fie sterile daca se aplica inaintea unei interventii chirurgicale - solutiile pentru spalari nazale sunt in general solutii apoase izotonice, utilizate pentru curatarea foselor nazale si trebuie sa fie sterile cand sunt destinate aplicarii pe mucoasa lezata Cap 4. CALITATEA MEDICAMENTELOR. ASIGURAREA CALITATII - calitatea unui medicament reprezinta suma factorilor care contribui la asigurarea: stabilitatii, puritatii, eficacitatii, inocuitatii - calitatea unui medicament industrial depinde de: materiile prime din formulare, procedeele de fabricatie aplicate, recipientele de conditionare folosite, aplicarea unui sistem de asigurare a calitatii la nivelul fabricii producatoare. - asigurarea calitatii unui medicament este un concept larg care : se refera la tot ceea ce poate influenta calitatea medicamentului, reprezinta un ansamblu de masuri luate de producator in scopul de a asigura calitatea medicamentului, permite gestionarea de catre producator.

- sistemul de asigurarea a calitatii : include reguli de bun practica de fabricatie(RBPF), include Controlul calitatii, trebuie sa confere si sa pastreze calitatea medicamentului pe toata perioada de valabilitate. - sistemul de asigurare a calitatii trebuie sa garanteze, printre altele, ca : medicamentele se fabrica in conformitate cu RBPF ; responsabilitatiile manageriale sunt clar definite ; reglementarile privind aprovizionarea si utilizarea materiilor prime si a materialelor de ambalare sunt corecte ; depozitarea, expedierea si manipularea produselor mdicamentoase asigura mentinerea calitatii lor pe perioada de valabilitate. - asigurarea calitati unui medicament industrial inglobeaza aspecte privind : formularea ; fabricatia ;conditionarea ; distribuirea in retea. - regulile de buna practica de fabricatie: sunt elemente ale Sistemului de Asigurarea a Calitatii; sunt recomandari pentru companiile de medicamente elaborate de Autoritatile competente; garanteaza ca produsele sunt fabricate si controlate dupa standardele de calitate corespunzatoare si cerute prin Specificatiile produsului si Autorizatia de Punere pe Piata a produsului. - cerintele de baza ale RBPF impun : definirea clara a procedeului de fabricatie ; validarea etapelor critice ale procesului de fabricatie ; redactarea clara a procedurilor si instructiunilor de lucru. - mijloacle necesare pentru aplicarea regulilor de Buna Practica in Fabricatie includ : local si spatii adecvate ; personal calificat si instruit corespunzator. - cerintele Regulilor de Buna Practica in Fabricatie se refera si la : instruirea personalului pentru efectuarea corecta a procedurilor ; inregistrarea tuturor rezultatelor din toate etapele de fabricatie ; documentele de fabricieatie si distributie care sa reflecte istoricul complet al unei serii de produs. - factori care pot afecta calitatea medicamentelor sunt : uzura echipamentelor; procedee de control nespecifice; slaba comunicare si cooperare intre compartimentele fabricii. - validarea procedeelor tehnologice de obtinere a unui medicament de catre producator : este obligatorie ; implica controlul etapelor critice ; confera incredere in proces si produs ; dovedeste ca procedeul este reproductibil la fabricarea fiecarei serii. - controlul calitatii : este parte a Regulilor de Buna Practica Farmaceutica ; garanteaza efectuarea analizelor necesare asupra produsului finit ; verifica conformitatea produsului cu caracteristicile prestabilite in normele de calitate.

- controlul calitatii medicamentelor industriale implica : acceptarea sau refuzul materiilor prime ; evaluarea caracteristicilor prestabilite ale produselor intermediare din fabricatie ; evaluarea caracteristicilor prestabilite ale produselor finite ; estimarea stabilitatii medicamentului in timp. - desfasurarea activitatii in farmacia comunitara: are loc in conformitate cu Regulile de Buna Practica in Farmacie; se face cu respectarea prevederilor inscrise in farmacopee pentru fiecare forma farmaceutica; are loc conform unor standarde impuse de Ministerul Sanatatii. - controlul calitatii se defineste prin: efectuarea pe estantioane prelevate prin randomizare din fiecare lot fabricat; aplicarea unor metode si teste specifice; verificarea conformitatii produsului cu caracteristicile prestabilite; exprimarea unei aprecieri sau judecati asupra calitatii produsuli. - calitatea omogena(uniforma) a unui lot (serii)de fabricatie se obtine prin: respectarea riguroasa a tuturor fazelor de fabricare si conditionare; utilizarea de materii prime perfect controlate. - pentru asigurarea calitatii medicamentelor preparate in farmacie sunt necesare conform Regulilor de Buna Practica de Farmacie: un local corespunzator; o dotare adecvata pentru prepararea medicamentelor; respectare conditiilor de pastrarea a produselor farmaceutice. - stabilitatea medicamentelor, unul dintre cariteriile care definesc calitatea acestora, se refera la: stabilitatea fizico-chimica a substantelor active; stabilitatea fizica a formei farmaceutice; stabilitatea microbilogica a formei farmaceutice; mentineea continutului in substanta activa in limitele prestabilite. - Regulile de Buna Practica de Fabricatie descriu principiile de baza privind: instruirea si igiena personalului; localurile si echipamentele ; productia ; documentatia. - calitatea medicamentului este influentata de : materii prime si recipiente de conditionare ; personal ; tehnologia de fabricatie. - un medicament este corespunzator daca dupa controlul calitatii : este identificata substanta activa declarata pe eticheta ; continutul de substanta activa este cuprins in limitele prevazute in Specificatii( norme de caliate) ; impuritatile chimice inrudite nu depasesc lmitele admise. - controlul caliatii se refera printre altele , la : prelevarea probelor ; controlul de laborator al produsului finit ; stabilirea Specificatiilor de calitate.

- rezultatele testelor efectuate in cadrul controlului calitatii unui medicament se exprima : prin apreciere de tip admis sau respins ; numeric prin valori specifice. - validarea unui proces tehnologic, ca elemente de asigurare a calitatii : dovedeste in mod documentat, stiintific, ca procedeul este sub control ; dovedeste in mod documentat, stiintifica, ca procedeul este reproductibil ; este o etapa obligatorie in dezvoltarea farmaceutica a produsului medicamentos. - controlul calitatii materiilor prime utilizate la fabricarea medicamentelor priveste : stabilirea identitatii ; determinarea puritatii ; ambalarea adecvata si etichetare corecta. - controalele interfazice efectuate la fabricarea unui medicament : se refera la controlul fiecarei etape a procesului tehnologic pe parcursul desfasurarii acestuia ; verifica calitatea produsilor intermediari obtinuti in cursul fabricatiei. - caracteristicile de calitate ale unui produs finit : se confera prin formulare si preparare ; sunt prevazute in monografii sau specificatii de calitate ; sunt descrise in dosarul prin care se solicita obtinerea Autorizatiei de punere pe piata a produsului de catre producator. - care din urmatoarele afirmatii privind caracteristicile de calitate ale unui produs maedicamentos sunt adecvate : trebuie sa se incadreze in limitele prevazute in Specificatiile de caliate ; se mentin la toate loturile, in timpul productiei pe scara larga ; se mentin pe toata perioada de valabilitate a produsului farmaceutic. - validarea unui procedeu tehnologic : este un program documentat stiintific de producator si inclus in documentatia chimico-farmaceutica a produsului finit ; demonstreaza ca procedeul sau parti ale acestuia sunt reproductibile si robuste ; demonstreaza ca procedeul sau partile acestuia nu sunt perturbate de mici schimbari in desfasurarea procesului tehnologic ; se efectueaza in conformitate cu reglementarile oficiale in vigoare. - rezultatul final al validarii unui proces tehnologic : conduce la un produs de caliate inalta ; conduce la produse uniforme si reproductibile in productia industriala. - planul de validare al unui proces tehnologic : este propus de producator ; consta intr-un plan scris in care va fi descris modul in care va fi condusa validarea.

- precizati sursele majore de erori sau variatii in tehnologia de preparare a unui medicament care pot afecta calitatea acestuia : materiile prime ; personalul ; aparatura/echipamentul ; metodele sau procedeele de lucru. - procedeele de analiza folosite in controlul calitatii unui medicament, desemnand ansamblul de operatii necesare analizei, include: prepararea de esantioane, standarde de referinta sau de lucru si reactivi ; modul de lucru ; formule pentru calculul rezultatelor. - un procedeu de analiza trebuie sa aiba urmatoarele caracteristici de analitice : fideliate ; exactitate ; sensibilitate ; liniaritate. - normele de calitate dupa care se efectueaza controlul calitatii medicamenelor sunt : Farmacopeile nationale si/sau recunoscute ; norma interna(Specificatia de calitate) a producatorului. - precizati variabilele tehnologice care au impact asupra calitatii comprimatelor obtinute prin granulare umeda : cantitatea de lichid de granulare ; timpul de granulare. - testele de control al calitatii unui medicament prevazute in farmacopei sau Specificatii(Norme) de control sunt, dupa caz :fizice ; chimice ; microbiologice ; bilogice. - precizati determinarile bilogice prevazute de F.R.X la controlul calitatii perfuziilor : impuritati pirogene ; sterilitate. - contaminarea cu particule a aerului este relevanta pentru calitatea medicamentelor fabricate in : boxe sterile ; sali curate - precizati probele de control oficinale pentru preparatele injectabile : ph-ul solutiilor ; uniformitatea volumului preparatelor lichide ; uniformitatea masei pulberilor pentru preparate injectabile. - conform F.R.X, controlul calitatii picaturilor pentru ochi include dupa caz : aspect ; marimea particulelor ; masa totala a recipientului ; sterilitate. - conform F.R.X, controlul calitatii supozitoarelor include : descriere; aspect; comportament la topire sau dizolvare. - controlul contaminarii microbiene a produselor farmaceutice nesterile urmareste determinarea: numarului total de microorganisme viabile aerobe; lipsa unor microorganisme patogene.

- determinarea numarului total de microorganisme aerobe din preparate farmaceutice se face prin: insamantarea directa in mediul de cultura; filtrare prin membrane; teste bichimice. - limitarea numarului de microorganisme viable este aplicabila pentru : forme perorale ; preparate topice. - calitatea microbiologica a preparatelor medicamentoase : este unul din factorii care asigura puritatea lor ; se asigura in mod diferentiat, in functii de categoriile de preparat, respectiv calea de administrare; este influentata de factori diferiti , incepand cu materiile prime pana la ambalarea produsului finit. - puritatea unui medicament se refera la : lipsa contaminarii microbiologice, chimice si mecanice in conformitate cu standardele , in functie de tipul de preparat. - inocuitatea relativa a medicamentului de refera la : toleranta locala ; absenta toxicitatii sistemice. - in tara noastra , prepararea medicamentelor se face in conformitate cu urmataorele ghiduri: reguli de buna practica de fabricatie (GMP); reguli de buna practica farmacetica(GPF.) FORME FARMACEUTICE OBTINUTE PRIN EXTRACTIE DIN PLANTE 1. Conform FRX, solutiile extractive apoase se prepara prin: macerare; infuzare; decoctie 2. Conform FRX, la prepararea solutiilor extractive apoase, raportul produs vegetal/solvent de 3% se utilizeaza pentru: florile de musetel; radacina de odolean; radacina de ciubotica cucului 3. Ce procedee de extractie la cald a principiilor active din produsele vegetale se utilizeaza: Infuzarea; digestia; decoctia 4. La prepararea solutiilor extractive apoase este indicat gradul de maruntire la nivelul sitei V pentru: produse vegetale care contin alcaloizi; produse vegetale care contin glicozide 5. Umectarea produselor vegetale cu alcool se realizeaza folosind: 0,5 parti alcool diluat pentru 1 parte produs vegetal

6. Umectarea cu alcool diluat se aplica produselor vegetale ce contin: uleiuri volatile 7. Conform FRX, la prepararea solutiilor extractive apoase, cantitatea de produs vegetal care se ia in lucru, in cazul cand nu este prevazuta in prescriptie, este in general de: 6 g % 8. Conform FRX, extractia produselor vegetale care contin alcaloizi se face cu apa acidulata cu: acid citric; acid clorhidric; acid tartric 9. Decoctia se foloseste la extragerea principiilor active din: radacini; rizomi; scoarte 10. Precizati factorii dependenti de produsul vegetal care influenteaza randamentul extractiei: - natura produsului vegetal supus extractiei si componentele active pe care le contine: umiditatea produsului vegetal; gradul de maruntire 11. Conform FRX, extractia produselor vegetale care contin saponine acide se face in prezenta de: o parte hidrogenocarbonat de sodiu pentru 10 parti produs vegetal 12. Conform FRX, infuzarea se foloseste la extragerea principiilor active din urmatoarele produse vegetale: flori; frunze; ierburi 13. Gradul de maruntire al produsului vegetal se stabileste in functie de: structura produsului vegetal; natura substantelor active continute 14. Umectarea produselor vegetale care contin uleiuri volatile se realizeaza folosind: alcool diluat 15. Precizati factorii dependenti de conditiile de lucru care influenteaza randamentul extractiei produselor vegetale: agitarea; durata de extractie; temperatura de extractie 16. Macerarea ca metoda de extractie se aplica: produselor vegetale care contin principii active usor alterabile la cald; produselor vegetale care la cald cedeaza cantitati mari de substante balast 17. Percolarea ca metoda de extractie prezinta urmatoarele avantaje: permite epuizarea progresiva si completa a produsului vegetal; necesita cantitati minime de solvent; suprima pierderile de lichid extractiv retinut de reziduu

18. precizati procedeele de percolare modificata folosite in industria farmaceutica: repercolarea, diacolarea, evacolarea, mulcolarea 19. Repercolarea se aplica mai ales produselor vegetale care contin: uleiuri volatile 20. Evacolarea este o metoda de extractie realizata cu ajutorul: vidului 21. Modificarile aduse operatiei de percolare se justifica prin: ameliorarea randamentului de extractie; economisirea solventului; scurtarea duratei de lucru 22. Principalele deosebiri intre metodele de infuzare si decoctie constau in: temperatura de extractie; temperatura solutiei in momentul filtrarii 23. Tincturile prezinta urmatoarele avantaje: au un continut bine determinat in principii active; au stabilitate mare comparativ cu solutiile extractive apoase 24. Precizati tincturile la prepararea carora raportul produs vegetal/solvent este de 1:10: tinctura Aconiti; tinctura Belladonnae; tinctura Opii 25. Precizati tincturile oficinale la prepararea carora raportul produs vegetal/solvent este de 1:5: tinctura Aurantii pericarpii; tinctura Gentianae; tinctura Rathania 26. Conform FRX, tincturile care au stabilitate redusa se prepara prin: dizolvarea extractelor uscate; diluarea extractelor fluide 27. Precizati tincturile oficinale pastrate la Venena: tinctura Opii; tinctura Anticholerina 28. Conform FRX, extractele uscate au un continut in materii volatile de cel mult: 5% 29. La prepararea extractelor uscate, prin operatia de concentrare se urmareste: obtinerea unui produs cu un anumit titru in principii active; obtinerea unui produs cu umiditate redusa; asigurarea unei mai bune stabilitati; recuperarea solventului 30. Pulberile folosite pentru aducerea extractelor uscate la titrul stabilit trebuie sa indeplinesca urmatoarele conditii: sa fie inerte; sa fie hidrosolubile; sa fie nehigroscopice; 31. Precizati care dintre urmatoarele preparate oficinale este un extract moale: extractul de odolean

32. Alcoolul este solventul utilizat la obtinerea urmatoarelor solutii extractive: tincturi; alcoolaturi 33. Apa este solventul utilizat la obtinerea urmatoarelor preparate: macerate; infuzii; decocturi 34. Grupa formelor farmaceutice extractive cuprinde: solutii extractive apoase; tincturi; alcoolaturi; extracte vegetale 35. Stabilizarea produselor vegetale prospete presupune: distrugerea enzimelor; Pastrarea nemodificata a componentelor pe parcursul depozitarii; Tratarea produsului vegetal prospat cu vapori firbinti de alcool 36. Produsele vegetale pot fi caracterizate prin urmatoarele proprietati fizicomecanice: Umiditate; continut in principii active; porozitate; Capacitate de imbibare in prezenta solventului 37. Pentru produsele vegetale utilizate la prepararea solutiilor extractive apoase, FRX prevede urmatoarele grade de maruntire: flori, frunze, ierburi, sita I; radacina de altheea, sita I; radacini, rizomi, scoarte, sita II; produse vegetale cu alcaloizi si glicozide, sita V 38. Factorii dependenti de solvent, care intervin in procesul de extractie sunt: natura solventului; pH-ul mediului 39. Solventul utilizat la extractie trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: sa fie chimic pur, stabil si neutru; sa aiba capacitate de dizolvare si extractie selectiva a principiilor active; sa poata fi recuperabil; sa aiba o temperatura de fierbere scazuta si o caldura de vaporizare cat mai mica 40. Urmatoarele metode de extractie reprezinta variante ale macerarii: turboextractia; macerarea dubla sau multipla; vibroextractia 41. Urmatoarele afirmatii referitoare la procedeul de extractie prin percolare sunt adevarate: se realizeaza epuizarea progresiva a produsului vegetal cu solvent; se aplica frecvent in industrie; alimentarea cu solvent se efectueaza pe tot parcursul operatiei 42. Referitor la diacolare se poate afirma: este o metoda de extractie care utilizeaza actiunea presiunii; se utilizeaza percolatoare cilindrice, inalte si subtiri, plasate in serie; este indicata pentru prepararea extractelor fluide

43. Extractele moi au, conform FRX, un continut in materii volatile de cel mult: 20% 44. Solventii folositi la obtinerea extractelor vegetale sunt: apa acidulata sau alcalinizata alcool diluat; alcoolul acidulat; eterul 45. Procedeele utilizate pentru fabricarea extractelor fluide sunt: macerarea; macerarea repetata; percolarea; dizolvarea extractelor uscate corespunzatoare 46. Conform FRX, la prepararea solutiilor extractiev apoase masa de produs vegetal luat in lucru este de 0,5% pentru: frunzele de digitala 47. Extractele fluide sunt: lichide limpezi, colorate, cu mirosul si gustul caracteristice componentelor; sunt miscibile cu solventul folosit la preparare; se pot prepara si prin dizolvarea extractelor uscate; prin pastrare pot forma sedimente 48. Extractia cu apa se foloseste la obtinerea unor extracte, atunci cand se aplica: macerarea; macerarea repetata 49. La fabricarea formelor extractive se utilizeaza ca materii prime: solventi; produse vegetale; modificatori de pH; agenti conservanti 50. Metoda de dizolvare extractiva prin digestie: utilizeaza cel mai frecvent uleiurile vegetale ca solventi; temperatura de lucru este cuprinsa intre 40-90 grade C; procesul poate sa dureze cateva zile PREPARATE OFTALMICE 1. Penetratia medicamentului la nivelul ochiului depinde: solubilitatea substantelor active; integritatea corneei; toxicitatea solutiilor; activitatea de suprafata a substantelor active 2. Penetratia prin cornee a alcaloizilor din picaturile de ochi este favorizata de: folosirea de sisteme tampon cu pH apropiat de neutralitate; marirea vascuozitatii solutiilor; utilizarea colirelor uleioase 3. Substantele tensioactive maresc viteza de patrundere intraoculara a medicamentului prin: marirea solubilitatii substantei active; umecatarea mai buna a corneei 4. Conform FRX, vehiculele utilizate la prepararea picaturilor pentru ochi sunt: apa proaspat fiarta si racita; apa pentru preparatele injectabile; uleiul de floarea soarelui neutralizat si sterilizat

5. Factorii externi de care depinde stabilitatea chimica a solutiilor oftalmice sunt: lumina; temperatura; aerul 6. Factorii interni care influenteaza stabilitatea chimica a solutiilor oftalmice sunt: natura solventului; natura substantelor auxiliare; pH-ul solutiilor 7. Toleranta solutiilor oftalmice este optima atunci cand acestea au: temperatura apropiata de temperatura corpului; pH-ul apropiat de pH-ul lichidului lacrimal; presiunea osmotica apropiata de cea a lichidului lacrimal; vascozitate de maxim 40-50 cP 8. Toleranta unui colir depinde de: natura si concentratia substantei active; toxicitatea preparatului; valoarea adecvata a ph-ului 9. Ce substante izotonizante la prepararea colirelor se folosesc: clorura de sodiu; azotat de potasiu; acid boric 10. In cazul colirelor, realizarea unui pH adecvat are rol in: asigurarea stabilitatii fizico chimice a substantei medicamentoase; asigurarea tolerantei; asigurarea penetratiei prin cornee a substantei active 11. Suspensiile apoase folosite in oftalmologie permit: administrarea unor substante insolubile in apa; realizarea unui efect prelungit 12. Pentru suspensiile oftalmice, FRX prevede ca diametrul particulelor fazei dispersate determinat la microscop sa fie de cel mult: 25 m pentru 90% din particulele examinate si 50 m pentru 10% din particulele examinate 13. Conform FRX, o solutie oftalmica se poate prepara prin dizolvarea substantei active, in solutii izotonice sterile: 14. Conform FRX, picaturile pentru ochi ce contin mai putin de 1 g% substanta activa se prepara prin dizolvarea acesteia in: solutii izotonice sterile 15. Conform FRX, cand substanta activa dintr-un colir depaseste concentratia de 1 g% cantitate de substanta necesara pentru izotonizare se calculeaza: dupa formula trecuta in monografia Injectabilia 16. In FRX este prevazut urmatorul colir: colir cu sulfat de atropina 1 g% 17. Colirul oficinal in care boratul de fenilmercur se afla in concentratie de 1:100000 este: colirul de rezorcina

18. Colirele care se elibereaza cu eticheta OTRAVA sunt: colirul cu sulfat de atropina; colirul cu azotat de pilocarpina 19. Colirele care contin sistemul tampon acid boric-tetraborat de sodiu, sunt: colirul cu sulfat de atropina; colirul cu azotat de pilocarpina 20. Conform FRX, pentru izotonizarea colirului cu rezorcina se utilizeaza: acidul boric 21. Colirul oficinal cu nitrat de pilocarpina: contine 2 g% nitrat de pilocarpina; se pastreaza la Venena; are actiune miotica 22. Agentii antimicrobieni folositi la prepararea colirelor multidoza mentionati in FRX sunt: borat de fenilmercur; clorura de benzalconiu; diacetat de clorhexidina 23. Adaugarea de conservanti este contraindicata la: colire unidoza; colire care se administreaza pe corneea traumatizata 24. Un conservant pentru uz oftalmic trebuie sa aibe urmatoarele proprietati: un spectru larg de actiune; efect de durata; sa nu fie sensibilizant sau alergic; sa fie solubil in apa 25. Controlul eficacitatii conservantilor antimicrobieni folositi pentru asigurarea sterilitatii colirelor se determina pe urmatoarele microorganisme: Staphylococcus aureus; Pseudomonas aeruginosa; Escherichia coli; Candida albicans 26. Asigurarea sterilitatii suspensiilor oftalmice se face prin: adaos de conservanti; prepararea in conditii aseptice 27. Sterilitatea colirelor unidoza este asigurata prin urmatoarele procedee: sterilizarea cu vapori de apa sub presiune; filtrarea sterilizanta; preparare pe cale aseptica 28. Agentii de marire a vascozitatii solutiilor oftalmice favorizeaza: marirea timpului de contact cu mucoasa oculara; toleranta preparatelor; eficacitatea preparatelor 29. Un agent de vascozitate folosit la prepararea solutiilor oftalmice trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: sa fie hidrosolubil si sa dea solutii transparente; sa aiba in solutie acelasi indice de refractie cu lichidul lacrimal; sa nu reactioneze cu substantele active sau cu alte substante auxiliare din formula colirelor; sa permita sterilizarea solutiei oftalmice

30. Ce agenti de marire a vascozitatii solutiilor oftalmice se folosesc? Metilceluloza; alcool polivinilic; polivinilpirolidona 31. Baile oculare: sunt denumite si ape oftalmice sau lotiuni oculare; sunt sterile; sunt izotonice si izohidrice; se prescriu in cantitati de cel putin 50 g 32. Baile oculare se caracterizeaza prin: concentratie mica de substanta activa; sterilitate Izotonie; limpezime 33. Solutiile tampon folosite ca vehicule pentru preparate oftalmice sunt: solutia de acid boric 1,9g%; solutia de acid boric modificata; solutia izotonica de fosfati 34. Clorura de sodiu nu poate fi folosita pentru a realiza izotonizarea colirului cu azotat de argint deoarece: clorura de argint poate precipita 35. Solutiile oftalmice in farmacie se pot obtine sterile astfel: prin preparare pe cale aseptica; prin filtrare sterilizanta; prin sterilizare la autoclav; prin sterilizare la 98-100 grade C timp de 30 minute 36. Solutiile pentru bai oculare: sunt solutii apoase sterile; pot contine excipienti pentru ajustarea toxicitatii, vascozitatii sau ph-ului; pot fi formulate ca preparate unidoza sau multidoza; sunt destinate spalarii ochiului sau impregnarii pansamentelor oculare 37. Etichetarea solutiilor pentru bai oculare trebuie sa mentioneze: daca preparatul este destinat unei utilizari unice; perioada limita de utilizare dupa deschiderea flaconului (maxim 4 saptamani), in cazul preparatelor multidoza; doza eliberata pe unitatea de timp 38. Pulberile pentru picaturi oftalmice si bai oculare: sunt preparate conditionate sub forma uscata; inainte de administrare se dizolva sau se suspenda intr-un lichid corespunzator; conditia de sterilitate este obligatorie; preparatele lichide obtinute trebuie sa corespunda prevederilor oficinale referitoare la picaturile oftalmice sau solutiile pentru baile oculare 39. Preparatele oftalmice semisolide: se prezinta sub forma de unguente, creme sau geluri sterile; au substante active dizolvate sau dispersate intr-o baza de unguent corespunzatoare; sunt conditionate in tuburi sterilizate, pliabile, prevazute cu o canula PREPARATE PARENTERALE

1. Prevederi valabile in FRX referitoare la preparatele injectabile: nu se admite adaosul conservantilor antimicrobieni indiferent de calea de administrare 2. Administrarea parenterala prezinta urmatoarele avantaje: biodisponibilitate superioara celei din preparatele orale; dirijarea timpului de actiune a medicamentelor injectabile; evitarea inactivarii de catre ficat a unor substante active; inlaturarea efectelor secundare asupra tractului gastrointestinal 3. O solutie hipotonica produce asupra globulelor rosii fenomenul de: umflare si hemoliza 4. Amestecand o solutie hipertonica cu eritrocite, acestea vor suferi un proces de: crenelare 5. O solutie izotonica: 6. Metodele de sterilizare indicate de FRX sunt: sterilizarea cu aer cald si cu vapori de apa sub presiune; filtrarea prin materiale poroase 7. Conform FRX, sterilizarea la etuva se aplica pentru: ustensile de portelan; pulberi termostabile; materiale de laborator din sticla; produse uleioase 8. Conform FRX, sterilizarea solutiilor injectabile in autoclav se face: la 115C cel putin 30 minute; la 121C timp de 15-20 minute 9. Conform FRX, sterilizarea cu aer cald se face: la 160C cel putin 3 ore; la 180C cel putin 30 minute 10. Conform FRX, sterilizarea cu vapori de apa sub presiune se aplica: solutiilor injectabile termostabile; articolelor din sticla si portelan; pansamentelor chirurgicale 11. Conform FRX, controlul calitatii solutiilor injectabile include: examenul organoleptic: aspect, culuoare; determinarea pH-ului; uniformitatea volumului; determinarea sterilitatii 12. Conform FRX, referitor la prepararea pe cale aseptica a medicamentelor parenterale: toate operatiile se fac in camere sau boxe sterile, cuechipament si materii prime sterilizate; se aplica la preparate care nu pot fi sterilizate in recipientul final; toate operatiile se realizeaza intr-un ciclu continuu 13. Medicamentele perfuzabile se diferentiaza de cele injectabile prin: se administreaza doar intravenos; au drept vehicol doar apa distilata apirogena; nu se admite folosirea de coservanti

sunt doar solutii apoase sau emulsii U/A 14. Continutul in substante active din preparatele perfuzabile, se exprima, conform FRX in: g/l, unitati de masa pentru 100 ml solutie; mEg/1000 ml solutie; mmoli/1000 ml solutie; calorii 15. Pentru aportul de calorii se folosesc urmatoarele perfuzii: de glucoza; de sorbitol; de fructoza; cu lipide 16. In cazuri de acidoza se folosesc urmatoarele perfuzii: de hidrogenocarbonat de sodiu; de lactat de sodiu; de acetat de sodiu 17. Urmatoarele perfuzii sunt izoosmotice cu serul sanguin: de clorura de sodiu 9 ; de hidrogenocarbonat de sodiu 13 ; de sorbitol 50 18. Cea mai mare capacitate de retinere a microorganismelor o au filtrele: milipore cu membrana 19. Dezavantajele preparatelor injectabile sunt: necesita un personal calificat pentru administrare; necesita un proces tehnologic elaborios; se lezeaza tesuturile la administrare 20. Vehiculele folosite la prepararea medicamentelor injectabile sunt: apa distilata pentru preparate injectabile; uleiul de floarea soarelui neutralizat si sterilizat; solventii neaposi miscibili sau nu cu apa 21. Referitor la calitatea emulsiilor parenterale, FR prevede: sa fie sterile; diametrul particulelor fazei interne sa nu depaseasca 5 m; sa nu prezinte semne de separare a fazelor 22. Referitor la calitatea suspensiilor injectabile, FRX prevede: suspensia sa se omogenizeze dupa o agitare de 1-2 minute; suspensia sa corespunda probei de pasaj prin acul de seringa nr. 16 23. Cel mai folosit agent de sterilizare cu gaz este: oxid de etilen 24. Perfuziile folosite in metabolismul reconstituant sunt: cu hidrolizate de proteine; cu aminoacizi 25. Prezenta pirogenelor in perfuzie provoaca dupa administrare: frisoane intense si accelerarea pulsului; cresterea temperaturii corpului 26. Avantajele preparatelor parenterale cu actiune prelungita sunt: frecventa redusa de administrare; siguranta actiunii terapeutice

27. Prelungirea actiunii preparatelor injectabile se realizeaza prin: adaos de substante macromoleculare; folosirea unui solvent lipofil; folosirea de geluri lipofile 28. Izotonizarea solutiilor injectabile este obligatorie pentru: solutiile administrate in volume de 5 ml sau mai mari 29. Nu se admite adaosul conservantilor antimicrobieni in: preparate perfuzabile; preparate injectabile administrate intraocular; preparate injectabile administrate intrarahidian 30. La prepararea solutiilor injectabile se pot folosi substante auxiliare: solubilizanti; antioxidanti; conservanti antimicrobieni; izotonizanti 31. Solventii anhidrii miscibili cu apa, utilizati la prepararea medicamentelor injectabile, sunt: alcoolul etilic; glicerina; propilenglicol; glicofurol 32. Alcoolul benzilic, utilizat ca solvent prezinta avantaje: miscibil cu apa si uleiurile vegetale are actiune antiseptica; are actiune anestezica de suprafata 33. Apa utilizata la prepararea medicamentelor parenterale este: apa distilata pentru preparate injectabile; apa sterilizata pentru preparate injectabile 34. Conservantii antimicrobieni adaugati la preparatele injectabile sunt: alcool benzilic; clorbutanol; tiomersal; nitratul de fenilmercur 35. Sterilitatea este o conditie obligatorie pentru: medicamente parenterale; medicamente ce se aplica pe rani, arsuri, pielea sugarilor; antibiotice si produse opoterapice; medicamente oftalmice 36. In grupa perfuziilor sunt incluse unor preparate: inlocuitori de sange; substituenti de plasma solutii pentru hemodializa si dializa peritoneala; solutii pentru osmoterapie 37. Solventii utilizati pentru prepararea medicamentelor parenterale trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: sa corespunda normelor de calitate din FRX; sa nu reactioneze cu substante dizolvate; sa nu aiba actiune farmacologica proprie; sa fie economici 38. Pentru ajustarea pH-ului solutiilor injectabile se recurge la urmatoarele sisteme tampon:

acid citric citrat trisodic; acidul acetic acetat de sodiu; carbonat monosodic carbonat disodic 39. Se prepara solutii injectabile cu pH acid pentru urmatoarele substante: insulina; adrenalina Atropina; vitamina C 40. Senzatia de durere care apare la injectarea unei solutii este cauzata de: presiunea osmotica diferita de a serului sanguin; pH-ul solutiilor mult diferita fata de cel fiziologic; natura substantelor medicamentoase 41. Pentru calcularea cantitatii de izotonizant, se utilizeaza: formule bazate pe valoarea punctelor crioscopice ale solutiilor; formule cu coeficienti de disociere stabiliti de; metoda echivalentului in clorura de sodiu; monograme 42. Printre metodele utilizate pentru depirogenare se numara: hidroliza acida sau alcalina; adsorbtia fizica cu carbune activ; distilarea si ultrafiltrarea 43. Filtrele cu membrana au urmatoarele denumiri comerciale: milipore 44. Referitor la sterilizarea prin incalziri repetate sunt valabile urmatoarele afirmatii: se numeste tindalizare; se efectueaza in 3 perioade de incalzire succesive, separate de intervale de 2 ore; se asociaza cu adaosul de conservanti; se aplica produselor foarte sensibile la caldura 45. Sterlizarea prin incalziri repetate se mai numeste: tindalizare; sterilizare fractionata sau discontinua 46. Mecanismele filtrarii prin microfiltre sunt: cernerea; adsorbtia; capilaritatea; sarcinile electrice 47. Conditile pe care trebuie sa le indeplineasca un conservant utilizat in solutiile injectabile sunt: sa aiba actiune bactericida si fungicida; sa nu coaguleze proteinele tisulare; sa nu fie toxic 48. Sterilizarea cu oxid de etilen se aplica pentru: materiale plastice; cauciuc; seringi de unica folosinta; truse de perfuzie 49. Eficacitatea sterilizarii cu oxid de etilen depinde de: numarul si natura germenilor de distrus; concentratia in gaz; temperatura si durata tratamentului; umiditatea relativa 50. Sterilizarea prin caldura: apartine metodelor fizice de sterilizare; este o metoda sigura si economica; se aplica produselor termorezistente

51. Sensibilitatea microorganismelor la tratamentul termic este in functie de: specia microbiana; durata tratamentului termic; temperatura; natura mediului in care se gasesc germenii microbieni 52. Urmatoarele procedee se aplica produselor care pot fi sterilizate dupa conditionarea definitiva: sterilizarea prin cadura, prin radiatii si cu gaze 53. Urmatoarele procedee se aplica produselor care nu pot fi sterilizate dupa conditionarea definitiva: filtrarea sterilizanta; prepararea pe cale aseptica 54. Procedeele chimice de sterilizare includ: sterilizarea prin gaze 55. Printre procedeele fizice de sterilizare se numara: filtrarea sterilizanta; procedeul aseptic sterilizarea cu radiatii si prin caldura 56. Sunt adevarate urmatoarele afirmatii referitoare la calea de administrare intravenoasa: se utilizeaza pentru o actiune rapida; se utilizeaza pentru administrarea perfuziilor; efectul farmacologic apare instantaneu 57. In grupul medicamentelor parenterale sunt cuprinse: forme lichide injectabile; forme lichide perfuzabile; pulberi pentru preparate injectabile; implante 58. Administrarea solutiilor hipertonice de glucoza provoaca: glicozurie; deshidratare celulara; diureza osmotica; pierderea apei si electrolitilor 59. Cele mai frecvente cai de administrare parenterale sunt: intravenos; intramuscular; subcutanat 60. Distrugerea microorganismelor dintr-un preparat parenteral poate fi efectuata prin: caldura umeda; agenti chimici; radiatii ionizante; caldura uscata 61. Metoda de sterilizare care nu este mentionata in FRX este: sterilizarea fractionata sau tindalizarea 62. Conform FRX, se pot adauga conservanti antimicrobieni, in urmatoarele preparate parenterale: preparate administrate intramuscular; preparate administrate subcutanat 63. Sterilizarea prin filtrare: filtrarea nu se foloseste in cazul solutiilor, suspensiilor sau emulsiilor termolabile; filtrarea se efectueaza prin filtre bacteriologice sterile sau prin membrane filtrante sterile; toate operatiile se efectueaza in conditii aseptice; filtrele sau membranele filtrante nu trebuie

sa cedeze din componentele lor si nu trebuie sa interactioneze fizic sau chimic cu produsul de sterilizat 64. Solutii perfuzabile cu substante energetice:solutia perfuzabila cu glucoza si sorbitol 65. Solutia prevazuta de FRX folosita in caz de acidoza: solutia perfuzabila de hidrogenocarbonat de sodiu 66. In combaterea alcalozei se foloseste: perfuzia cu clorhidrat de arginina; perfuzia cu clorura de Na cu adaos de KCl 67. Preparatele perfuzabile: sunt solutii apoase sau emulsii U/A; se administreaza in volume de 100 ml sau mai mari, intravenos; continutul in substanta activa se exprima dupa caz, in unitati de masa/litru solutie; mmoli/litru solutie, calorii; sunt preparate sterile si apirogene 68. Emulgatorii sintetici utilizati in formularea emulsiilor parenterale sunt: polisorbatii si pluronicii 69. Referitor la implante: se aplica pe cale subcutanata sau intramusculara; sunt comprimate mici, sterile care se introduc sub piele prin incizare; se obtin prin comprimare sau cristalizare 70. Microemulsiile injectabile prezinta urmatoarele caracteristici: sunt sisteme omogene, cu grad mare de dispersie; se administreaza intravenoasa sau intramusculara; se formeaza spontan, prin agitare lenta; diametrul particulelor este intre 100-500 71. Agentii pentru marirea vascuozitatii preparatelor parenterale: gelatina, dextranii carboximetilceluloza sodica; polividona 72. Metodele fizice de prelungire a actiunii unui preparat injectabil: adaugarea de agenti gelifianti; utilizarea de vehicule uleioase; adaugarea de macromolecule 73. Din grupa formelor parenterale cu actiune prelungita: solutii injectabile cu vehicule vascoase; solutii injectabile cu vehicule uleioase; suspensii apoase si implante 74. Metoda de liofilizare aplicata la obtinerea unor produse parenterale uscate: se numeste criodesicare si criosublimare; este o tehnologie de desicare la temperaturi si presiuni scazute; consta in congelarea preparatelor si apoi sublimarea ghetii sub vid; necesita echipament special de productie

75. Formele parenterale se conditioneaza in: fiole de sticla, flacoane multidoze; pungi din material plastic, fiole seringi 76. Fiolele utilizate pentru conditionarea preparatelor injectabile sunt controlate sub urmatoarele conditii: capacitatea; rezistenta la sterilizare si hidrolitica; etanseitatea 77. Plastomerii utilizati la fabricarea recipientelor pentru conditionarea preparatelor parenterale sunt: polietilena; clorura de polivinil; polipropilena 78. Pentru depistarea pirogenelor se pot folosi urmatoarele teste: testul Limulus; urmarirea evolutiei numarului de globule albe, dupa injectarea solutiei la iepuri; masurarea hipertermiei la iepure 79. Pirogenele care nu sunt admise in perfuzii, sunt: endotoxine microbiene de natura lipopolizaharidica 80. Sterilizarea este procesul care desemneaza: producerea starii de sterilitate; operatia prin care toate microorganismele vii, sub forma vegetativa sau sporulata, sunt omorate sau indepartate din produs 81. Controlul sterilizarii prin metode termice se realizeaza cu indicatori biologici cum ar fi: Bacillus subtilis (var. Niger); Bacillus stearothermophilus 82. Proprietatile coligative ale solutiilor sunt utile in determinarea: toxicitatii 83. Solutia perfuzabila de NaCl compusa prevazuta de FRX contine urmatoarele substante: - NaCl, KCl, CaCl2 84. Categoriile de preparate parenterale prevazute de FRX (2004): preparate injectabile preparate perfuzabile; concentrate pt. solutii injectabile sau perfuzabile; pulberi pentru preparate injectabile sau perfuzabile 85. Prevederile oficiale referitoare la productia preparatelor parenterale sunt : se obtin din materii prime si metode de preparare care le asigura sterilitatea si evita contaminarea microbiana si cresterea microorganismelor; apa utilizata trebuie sa corespunda prevederilor de la apa pentru preparate injectabile; pentru un eventual conservant antimicrobian folosit la formulare trebuie sa-i fie demonstrata eficacitatea 86. Conform FRX, pe eticheta unui preparat parenteral trebuie sa se mentioneze: denumirea si concentratia conservantilor antimicrobieni adaugati; in cazuri adecvate, ca solutia se utilizeaza dupa o filtrare finala; faptul ca preparatul este lipsit de endotoxine bacteriene si pirogene

87. Conform FRX 2006, apa pentru preparate injectabile este: apa vrac pentru preparate injectabile; apa sterilizata pentru preparate injectabile 88. Apa vrac pentru preparate injectabile este: se obtine prin distilare din apa destinata consumului unam sau apa purificata; se foloseste ca solvent la prepararea medicamentelor parenterale 89. Apa sterilizata pentru preparate injectabile: se foloseste la dizolvarea sau diluarea substantelor sau preparatelor pentru administrarea parenterala; este divizata in recipiente adecvate, inchise si sterilizate apoi la cald in conditii care sa asigure calitatea corespunzatoare privind endotoxinele bacteriene; trebuie sa fie lipsita de orice aditiv Capitolul 11 - AEROSOLI 1. Aerosolii farmaceutici se pot obine prin urmtoarele metode: antrenare cu vapori de ap i condensarea la nivelul cilor respiratorii superioare ; dispersare cu aer sub presiune (cu ajutorul duzelor) ; dispersare cu un gaz propulsor. 2. Aerosolii cu aplicaie topic prezint urmtoarele avantaje: asigur o administrare rapid i comod; evit contactul manual cu suprafaa tratat; realizeaz o repartiie uniform a substanei active pe suprafaa tratat 3. Care dintre urmtoarele afirmaii referitoare la aerosolii de uz extern sunt adevrate? cele mai multe preparate sunt de tip spray; asigur o mai bun protejare a coninutului fa de mediul extern; gazele propulsoare trebuie s aib un punct de fierbere sczut; gazele propulsoare lichefiate trebuie s se evapore n momentul trecerii prin orificiul de emisie. 4. Umplerea recipientelor pentru aerosoli se realizeaz: sub presiune la temperatura normal; la presiune normal i la temperaturi sczute n instalaii frigorifice 5. Care dintre urmtoarele afirmaii sunt valabile pentru aerosolii cu gaze comprimate? propulsorul poate fi: C02, N20, N2; gazele comprimate pot fi parial solubile sau insolubile n produsul dispersat ; sunt puin sensibili la variaii de temperatur 6. Gazele lichefiate utilizate ca propulsori trebuie s ndeplineasc urmtoarele condiii: s fie inerte din punct de vedere chimic; s fie neinflamabile; s aib un punct de fierbere sub temperatura camerei ; s aib capacitate bun de dizolvare.

7. Care dintre urmtoarele afirmaii sunt valabile pentru aerosolii cu dou faze? sunt constituii dintr-o faz gazoas i una lichid ; pot fi obinui cu gaze comprimate; pot fi obinui cu gaze lichefiate, dac acestea sunt miscibile cu substanta activa; se recurge la adaos de cosolveni pentru a se asigura un amestec intim al substanei active cu propulsorul 8. Care dintre afirmaii sunt valabile pentru aerosolii cu gaze lichefiate? presiunea din recipient este determinat de presiunea de vapori a gazului propulsor, nu i de cantitatea acestuia; propulsorii pot fi considerai ca fcnd parte integrant din formul; presiunea n recipient rmne constant meninndu-se echilibrul ntre poriunea de propulsor lichefiat i fraciunea in stare de vapori ; ca gaze lichefiate se folosesc n special derivai clorofluorurati ai metanului i etanului 9. Din categoria gazelor propulsoare lichefiate fac parte: freon 11; freon 12; freon 114. 10. Sub form de aerosoli de inhalaie se administreaz: bronhodilatatoare; antibiotice; corticosteroizi; anestezice. 11. Dimensiunea particulelor pentru aerosolii de inhalaie destinai a fi utilizai la nivelul alveolelor pulmonare trebuie s fie: