CARTE DE REZUMATE - anip.ro · PDF fileManagementul deliriumului la un pacient cu neoplasm...

COLABORAREAESTE ESENŢA DEZVOLTĂRII

CARTE DE REZUMATE

EDIŢIA A XVIII-A26-28 OCT 2017ALBA IULIA

WWW.ANIP.RO

CONFERINŢA NAŢIONALĂ DE ÎNGRIJIRI PALIATIVEÎNGRIJIREA PALIATIVĂ: EXPERIENŢE, DEZVOLTARE, PROFESIONALISM

3 A 18-a Conferință Națională de Îngrijiri Paliative, Alba Iulia, 26-28 octombrie 2017

CUPRINS Sesiuni Plenare ....................................................................................................................................................6

2017-2018: Ani de răscruce în dezvoltarea Îngrijirii Paliative în România ....................................................... 13

Procesul decizional la pacientul cu cancer avansat: o schimbare în gândirea și practica clinică ..................... 15

Intervenţii de îngrijire paliativă în asistenţa medicală primară ....................................................................... 17

Cerințe și indicatori de paliație în standardele A.N.M.C.S. .............................................................................. 25

Medicația esențială în îngrijirile paliative ........................................................................................................ 27

Ateliere și .......................................................................................................................................................... 33

Sesiuni tematice ............................................................................................................................................... 33

Viaţa e pe zile! – Conceptul de timp în paliaţie ................................................................................................ 34

Nevoile copiilor cu boli nononcologice progresive din perspective familiilor și a specialiștilor ...................... 34

Suport social pentru pacientul cu boală cronică progresivă și familia acestuia ............................................... 35

Helpline – consultanță telefonică pentru pacienți și aparținători ................................................................... 35

Managementul deliriumului la un pacient cu neoplasm bronhopulmonar – studiu de caz ............................ 36

Mobilizarea în condiții de siguranță a pacientului imobilizat la pat ................................................................ 36

Administrarea subcutanată a medicamentelor – seringa automată ............................................................... 37

Sondajul vezical – manevra terapeutică de creștere a calității vieții ............................................................... 38

Evaluarea holistică – piatra de temelie a planului de management interdisciplinar ....................................... 38

Comunicarea cu familia .................................................................................................................................... 38

Comunitatea în sprijinul cauzei ........................................................................................................................ 39

Povestea profesionistului de la epuizare la vindecare emoțională.................................................................. 40

Despre moarte ... la o cafea cu profesioniștii ................................................................................................... 40

Nutriția pacientului cu cancer în stadiu avansat .............................................................................................. 41

Anorexia și cașexia – etiopatogenie, mecanisme fiziopatologice, evaluare și intervenții terapeutice ............ 42

Nutriția – intervenții de îngrijire care pot face diferența ................................................................................. 43

Psihoterapia durerii pacientului oncologic ....................................................................................................... 43

Rolul radioterapiei în tratamentul durerii ........................................................................................................ 44

Algoritm clinic pentru îngrijirea limfedemului ................................................................................................. 44

Algoritm de îngrijirea plăgilor ........................................................................................................................... 44

A fi sau a nu fi ... căzut. ..................................................................................................................................... 45

Mobilizarea în siguranță a pacienților .............................................................................................................. 45

Îngrijirea stomelor ............................................................................................................................................ 45


Nevoia de îngrijiri paliative a pacienților dializați ............................................................................................ 46

Îngrijirea pacienţilor neurologici-experienţa secţiei de Îngrijiri Paleative din Lugoj ........................................ 47

Ce înseamnă paliația de la începutul diagnosticului - Provocările din spital ................................................... 48

Experiențe ale serviciilor de îngrijiri palliative din România ............................................................................ 49

De la interesul implicațional la achiziția de abilități –o experiență MOOC ...................................................... 49

Comunicări orale .............................................................................................................................................. 60

Demența în îngrijirea paliativă ......................................................................................................................... 61

Post negru voluntar/oprirea voluntară a alimentației și hidratării .................................................................. 61

Utilizarea Hipnozei clinice în îngrijirea paliativă – Aplicabilitate ..................................................................... 62

Provocări între ideal și real în Centrul de Zi ..................................................................................................... 63

Îngrijirea plăgilor cronice. Tumori necrozate – escare ..................................................................................... 63

Prezentarea de caz: geriatria paliativă ............................................................................................................. 63

Importanța comunicării în îngrijirea pacientului aflat în faza terminală a bolii – între teorie și practică........ 64

Antibioterapia în îngrijirea paliativă - utilizare echilibrată sau abuzivă? ......................................................... 64

Provocări în îngrijirea paliativă a unui copil cu sarcom Ewing mediastinal...................................................... 65

Rolul lidocainei în perfuzie continuă în controlul durerii neoplazice severe – prezentare de caz ................... 65

Îngrijirile paliative și urgențele chirurgicale ..................................................................................................... 66

Comunicarea diagnosticului de boală incurabilă la copii – o provocare pentru profesioniști ......................... 66

Trauma mastectomiei și a limfedemului – necesitatea creșterii rezilienței .................................................... 67

Ocluzia intestinală neoplazică inoperabilă – Experiența unui centru oncologic .............................................. 68

Durerea totală în îngrijirea paliativă – experiența unui centru specializat ...................................................... 68

Nutriția în îngrijirea paliativă – perspectiva asistentului medical nutriționist ................................................. 69

Alimentația persoanei stomizate – alegeri și mituri ........................................................................................ 69

Perspective de îngrijire asupra unui caz dificil – pacient prizonier .................................................................. 70

Spiritualitatea ca parte integrantă a îngrijirilor acordate de către asistentul medical .................................... 70

Spiritualitatea ca parte integrantă a îngrijirilor acordate de către asistentul medical .................................... 71

Ansamblul aspectelor medicale, culturale și religioase în tratarea cu succes a unei paciente aparținând unui alt cult religios .................................................................................................................................................. 71

Compartimentul de îngrijiri paliative din Spitalul Județean de Urgență Târgoviște ........................................ 72

Evaluarea calității serviciilor oferite pacienților aflați în îngrijirea serviciului specializat în îngrijirea paliativă la domiciliu ....................................................................................................................................................... 72

Educația medicală continuă - metodă de dezvoltare profesională și sustenabilitate a serviciilor specializate de îngrijire paliativă .......................................................................................................................................... 73


Înființarea unui serviciu de Îngrijire Paliativă Pediatrică în România- Provocări și lecții învățate ................... 74

Aspecte de tip nursing din compartimentul de Îngrijiri Paliative al Asociației Oncohelp Timișoara ............... 74

Îngrijirea paliativă la domiciliu – situația cheltuielilor ..................................................................................... 75

Studiu privind percepția cancerului în rândul populației generale .................................................................. 75

Ȋngrijirea paliativă – funcție ”primară” a Departamentului de Urgență(DU)? ................................................. 76


Sesiuni Plenare SP 01 2017-2018: Ani de răscruce în dezvoltarea Îngrijirii Paliative în România

SP 02 Procesul decizional în îngrijirea pacienților cu cancer avansat: o

schimbare în gândirea și practica clinică

SP 03 Intervenții de îngrijire paliativă în asistența medicală primară

SP 04 Cerințe și indicatori de paliație în standardele ANMCS

SP 05 Medicația esențială în îngrijirile paliative

SP 06 Topul meu 3 de progrese semnificative din ultimul an în îmgrijirile

paliative și de suport


MĂLINA DUMITRESCU este de formație profesor, cu diplomă de traducător în limba engleza și master în Managementul și strategiile îngrijirilor paliative. Este membru fondator în Asociația Națională de Îngrijiri Paliative și a fost aleasă președinte la Adunarea Generală a Asociatiei din data de 25 octombrie 2013. Este persoana-resursa cu cea mai vastă experiență în istoria îngrijirii paliative în România, despre care îi place să spună că “face ca finalul vieții să devină un apus strălucitor“. Este în echipa HOSPICE Casa Speranței încă de la înființare, ca membru fondator (1992) și a ocupat mulți ani funcția de director executiv al fundației. Păstrează legătura cu autoritățile din sistemul de sănătate și furnizorii de îngrijiri palliative, fiind implicată în cercetare, advocacy și educație în ingrijire paliativă. Coordonează editarea periodică a Catalogului Furnizorilor de Îngrijiri Paliative din România. Predă în cadrul cursurilor organizate de HOSPICE Casa Speranței și a Academiei Europene de Îngrijiri Paliative.

DANIELA MOȘOIU este medic oncolog cu atestat și doctorat în îngrijire paliativă. Tratează durerea la

HOSPICE Casa Speranței din 1994. A fost președinte (până în 2013) al Asociației Naționale de Ingrijiri

Paliative și totodată unul dintre membrii fondatori. Este coordonator național al programului de atestat

în îngrijiri paliative pentru medici. A fost numită președinte al Comisiei de Paliație din cadrul Ministerului Sănătății si este conferențiar la

Facultatea de Medicină din cadrul Universității Transilvania Brașov, unde coordonează programul

de master în paliație. Este profesor-coordonator în cadrul Academiei Europene de Ingrijiri Paliative și

mentor în cadul International Palliative Care Leadership Development Initiative, a Institutului

pentru Medicină Paliativă din San Diego, California, USA. Predă îngrijirea paliativă pentru profesioniștii din România și Europa. A publicat si tradus lucrări

de referință în îngrijirea paliativă. În anul 2013 a fost desemnată de către public “cel mai bun

comunicator medic” la Gala Medica.

http://www.dcnews.ro/2012/09/hospice-casa-sperantei-o-replica-a-frazei-nu-mai-e-nimic-de-facut/

http://www.anip.ro/media/2013/08/Catalog-servicii-ingrijiri-paliative-RO-2012.pdf

http://www.anip.ro/media/2013/08/Catalog-servicii-ingrijiri-paliative-RO-2012.pdf

http://www.studiipaliative.ro/furnizori_de_ingrijiri_paliative/

http://www.eupca.eu/teaching-faculty/


http://old.umfcluj.ro/Document_Files/Doctorat-Rezumate-Teze-de-Doctorat/00000199/tl2x5_326.Mosoiu%20Daniela%20%20Viorica.pdf

http://www.unitbv.ro/medicina/Departamente/ColectivDSMC.aspx


http://www.ipcrc.net/news/daniela-mosoiu-romania-alumni/

http://www.studiipaliative.ro/publicatii/

http://gala2013.cmr.ro/

http://gala2013.cmr.ro/


RĂZVAN CURCĂ este absolvent al Facultății de Medicină Generală din cadrul Universităţii de Medicină şi Farmacie "Iuliu Haţieganu" Cluj Napoca, promoția 1996, iar din anul 2002 este medic specialist oncolog cu atestat în îngrijire paliativă (2005) si doctorand în ştiinţe medicale al aceleiași universități. În anul 2002 a fost cooptat ca medic primar oncologie medicală în echipa de îngrijire a Spitalului Judeţean de Urgenţă Alba Iulia, ocupând chiar funcția de șef de secţie Oncologie Medicală între anii 2008-2011 şi 2013-2016 precum și cea de director medical în perioada 2011-2013. Societatea Europeană de Oncologie Medicală (ESMO), al cărei membru este din 2001, i-a acordat în anul 2005 premiul pentru cel mai bun tânăr oncolog medical (Young Medical Oncologist Award).

MIRCEA ŞERPE este medic primar neurolog, cu competenţă în îngrijiri paliative, coordonând

compartimentul de Îngrijiri Paliative din anul 2009. De asemenea, din anul 2014 este cadru didactic

asociat al Facultăţii de Medicină Generală din cadrul Universităţii de Medicină şi Farmacie „Victor Babeş”

Timişoara, în cadrul Colegiului de Asistenţă Medicală Generală, fiind titularul cursului de

Nursing şi al celui de Paliaţie. Din anul 2015 este cadru didactic titular al Universităţii de Vest „Vasile Goldiş” Arad-Deparatamentul Medicină, unde este

titularul cursului de Neurologie pentru studenţii Facultăţilor de Medicină Generală, Medicină

Dentară şi Balneofiziokinetoterapie, fiind totodata şeful disciplinei de neurologie din cadrul

universităţii menţionate mai sus MIHAELA DUMITRACHE ([email protected]) este de formație asistent medical, psiholog și absolvent a unui master în domeniul Îngrijirilor Paliative. Activează în domeniul îngrijirilor paliative din anul 2006, când a preluat de la zero dezvoltarea unei echipe de îngrijiri paliative la domiciliu, apoi a pus bazele unui centru de zi pentru copii și recent a deschis un hospice pentru copii. Ca formator în domeniul Îngrijirilor paliative a acreditat Asociația Lumina Bacău ca furnizor de EMC pentru asistente medicale, iar de curând este profesor la două Școli postliceale sanitare din orașul Bacău.

mailto:[email protected]


NICOLETA MITREA este asistent medical licențiat, cu master în îngrijiri paliative, și perspectiva

încheierii studiilor doctorale prin susținerea publică a tezei programată pentru 24.11.2017 . Îngrijeste pacienți la HOSPICE Casa Sperantei din 1998. Este

promotorul educației asistenților medicali în domeniul îngrijirilor paliative din cadrul serviciilor

specializate de îngrijiri paliative din România și din regiune. Este cadru didactic asociat la Facultatea de

Medicină din cadrul Universității Transilvania din Brașov. Ca trainer la nivel național și internațional,

este implicată în proiecte educaționale în domeniul îngrijirilor paliative dedicate personalului medical și non-medical din România și Europa de Est. Preda în

cadrul ELNEC End-of-Life Nursing Education Consortium ca trainer internațional acreditat, este

trainer în cadrul Academiei Europene de Îngrijiri Paliative.

ROXANA CHIRIȘ a absolvit în anul 1999 Institutul de Medicină Timișoara, Facultatea de Medicină. Este medic specialist boli infecțioase cu atestat în îngrijire paliativă la HOSPICE Casa Sperantei Brașov. Aici oferă îngrijire medicală pacienților la domiciliu, consultanță în îngrijirea paliativă în spital, fiind totodată și coordonator antibioterapie în cadrul Compartimentului De Prevenire A Infecțiilor Asociate Asistenței Medicale. În anul 2008 a obținut atestatul de formare formatori în Îngrijiri Paliative, fiind implicată ca lector și mentor în programul de atestat în îngrijire paliativă pentru medici. În prezent coordonează în cadrul HOSPICE Casa Speranței proiectul Onco_PAL curriculum, proiect care urmărește dezvoltarea și implementarea la nivel național a unei curicule de îngrijire paliativă, pornind de la recomandările Societății Europene pentru Oncologie Medicală (ESMO) și ale Societății Americane de Oncologie Clinică (ASCO)- „Recommendations for a Global Curriculum in Medical Oncology 2016”.

http://www.aacn.nche.edu/elnec

http://www.aacn.nche.edu/elnec




RODICA SORINA POP a absolvit Facultatea de Medicină Generală din cadrul Universității de Medicină și Farmacie “Iuliu Hațieganu” din Cluj-Napoca în anul 1993, iar din 1994 a lucrat ca medic generalist și apoi ca medic de familie. În 2004 și-a completat pregătirea profesională prin obținerea competenței în îngrijiri paliative. Ulterior a fost cooptată în echipa de îngrijire paliativă home-care a Fundației Perspective Medicale din Cluj-Napoca, iar din anul 2013 este angajată ca și coordonator al compartimentului de îngrijiri paliative din Spitalul Municipal “Dr. Cornel Igna” Câmpia Turzii. Este asistent universitar asociat la Catedra de Medicină de Familie, lector în cadrul Programului pentru obținere a atestatului în îngrijiri paliative, secretar științific al ANIP și membru în Comisia de Îngrijiri Paliative din cadrul Ministerului Sănătății. A coordonat grupul de la Cluj în proiectul româno-elvețian “Înlăturarea disparităților în accesul la servicii de bază în comunitate - parteneriat pentru identificarea și reducerea barierelor clinice, educaționale, legislative și economice”, proiect ce a demonstrat necesitatea de a implica medicii de familie în asigurarea îngrijirii paliative de bază. În luna octombrie 2017 a urmat cursul de mentor pentru instruirea în domeniul îngrijirilor paliative a medicilor rezidenți de ocncolgie. A început studiile doctorale în cadrul Universitații Transilvania din Brașov. Este membru în Comisia de Paliație din Ministerul Sănătății.

DAN MIRCEA POPA practică medicina de familie din anul 2006. Este medic primar medicină de familie, cu Atestat de studii complementare în Îngrijiri paliative din anul 2012. Este membru al Comitetului Director al Asociației Medicilor de Familie București-Ilfov (AMFB) și este coordonatorul Grupului de Lucru Oncologie-Îngrijiri Paliative (PaliO-Ro) din cadrul Societății Naționale de Medicină de Familie. Face parte din Grupul Tehnic de Lucru organizat la nivelul Ministerului Sănătății pentru “Implementarea îngrijirilor pe termen lung (paliație)” din cadrul Componentei 2 a Proiectului privind Reforma sectorului sanitar. Este medic formator medicină de familie și deține Diploma de Master în Managementul serviciilor sociale și de sănătate (Universitatea București). Este Secretar general al Colegiului Medicilor Ilfov.


LILIANA STĂNCIULESCU este medic primar de medicină de familie cu competență în îngrijire paliativă și s-a alăturat echipei HOSPICE Casa Speranței Brașov în 2007, desfășurându-și activitatea clinică de-a lungul anilor pe diverse servicii destinate adulților – îngrijire la domiciliu, ambulatoriu, unitate cu paturi. Din 2011 face parte din echipa de Educație și Dezvoltare Națională, având implicare în dezvoltarea cursurilor online de îngrijire paliativă și a curiculei și materialelor pentru diverse cursuri pentru medici. Face parte din grupul Palio-Ro de promovare a Îngrijirii Paliative în practica medicilor de familie și este reprezentant al României în Reference Group în Primary Care – EAPC.

ADRIANA LUPEAN a absolvit Asistență Medicală din cadrul Facultății de Medicină și Stomatologie, Universitatea de Vest ”Vasile Goldiș ” Arad în 2009 și Master în Medicină comunitară și sănătatea familiei – acceași instituție de învățământ Postuniversitar în 2011; este asistent medical principal licențiat șef al sectiei de Oncologie medicală cu compartiment de Îngrijiri Paliative din 2007. Este lector al OAMGMAMR fil. Alba unde susține pentru colegii asistenți medicali din județ cursuri acreditate de către organismul profesional de Noțiuni Introductive în Ingrijiri Paliative. Din anul 2010 este cadru didactic asociat al Școlii Postliceale Sanitare Alba Iulia în cadrul catedrei de Nursing predând inclusiv modulul de Hematologie, Oncologie medicală și Îngrijiri Paliative .Este lector ELNEC din anul 2011. Începând cu luna octombrie a anului 2014 a participat la evaluarea unităților sanitare în ciclul 1 de acreditare iar din august 2017 la evaluarea unităților sanitare în ciclul 2 de acreditare ca și evaluator al ANMCS . Din 2106 este și expert al ANMCS.


ARIANA ROŞIU este medic primar în medicină de familie, atestată în îngrijiri paliative (IP) și formator IP de aproape 10 ani, absolventă a Universității de Medicină „Victor Babeș” din Timișoara – promoția 2001, de peste cinci ani coordonator al departamentului de îngrijiri paliative din cadrul secției de oncologie medicală a Spitalului Județean de Urgență Alba Iulia, până în prezent mentor pentru alți 10 medici cu atestat în IP, coordonator al echipei de îngrijiri paliative la domiciliu din cadrul Hospice Eliana, primul ONG de acest fel înființat în județul Alba, și în tot restul timpului soție și mamă a trei copii minunați. Câteva dintre preocupările ei fundamentale în domeniul îngrijirilor paliative includ terapia durerii complexe, îngrijirea la finalul vieţii, îngrijirea spirituală a pacientului terminal şi a familiei sale, precum şi aspecte etice legate de finalul vieţii – reţinerea manevrelor agresive, aspecte legale legate de resuscitare-neresuscitare în cazul pacienţilor terminali şi luarea de poziţie împotriva eutanasiei în România.


2017-2018: Ani de răscruce în dezvoltarea Îngrijirii Paliative în România M. Dumitrescu1, C. Dinescu2, M. Șerpe3, R. Curcă4, M. Popa5, M.Dumitrache6, N. Mitrea1, D. Moșoiu1,7 1HOSPICE Casa Speranței Brașov, 2 UMP Banca Mondială București , 3Spitalul Municipal ”Dr Teodor Andrei” Lugoj /Universitatea de Vest ”Vasile Goldiș” Arad, 4Spitalul de Urgență Alba-Iulia, 5CMI Popa Mircea Dan Pantelimon , 6Asociația ”Lumina” Bacău,7Universitatea Transilvania Brașov

Reprezentatul Băncii Mondiale și ai Grupului Tehnic de Lucru (GTL) de paliație desemnat de Ministerul Sănătății vor aduce în discuție principalele realizări înregistrate în dezvoltarea îngrijirii paliative (IP) în România în ultimul an și schimbările majore în domeniul normativ, al serviciilor și în educație. Prezentarea din plen va fi intercalată cu discuții și dialog. A. Serviciile de îngrijiri paliative

Ministerul Sănătății a transmis prin Direcțiile de Sănătate Publică tuturor furnizorilor de îngrijiri paliative un chestionar elaborat de GTL, prin care a solicitat informații referitoare la tipul de servicii de îngrijiri paliative prestate (în sistem public/privat, locația serviciului, etc), beneficiarii asistați (pe tipuri de patologii și volum de servicii oferit), resursele umane implicate în asigurarea serviciilor, raportate la reglementările legale, dotările furnizorilor raportate la minimul necesar conform standardelor profesionale, instrumente de lucru folosite și sursele de finanțare. Au fost identificați 125 furnizori din care 94 au răspuns, 82 oferind răspunsuri complete. Serviciile de îngrijiri paliative existente în România la final de 2016 vor fi prezentate ca rezultat al analizei chestionarelor, urmând ca în anul 2018, odată cu împlinerea a 20 de ani de existență a Asociației Naționale de Îngrijiri Paliative (ANIP), să fie elaborat Catalogul aniversar 2018. Pentru dezvoltarea coordonată a serviciilor, Ministerul Sănătății a angajat un consultant extern (Marilyn Boggust) responsabil cu realizarea unui model de dezvoltare graduală a serviciilor,

pe baza unui plan de implementare pentru perioada 2018-2021 și pentru monitorizarea acestuia. O noutate în dezvoltarea serviciilor o reprezintă înființarea grupului de lucru pentru Paliatie și Oncologie în cadrul Societății Naționale de Medicina Familiei. B. Legislație

Strategia națională de îngrijiri paliative, elaborată de profesioniști cu experiență în domeniul paliației, membri ai ANIP, reprezintă în continuare baza tuturor propunerilor de integrare a îngrijirilor paliative în sistemul național de sănătate. a. Regulamentul de organizare functionare si

autorizare a serviciilor de IP din Romania este actul normativ care definește serviciile de îngrijiri paliative în complexitatea lor, făcând referire la următoarele: - Definiția conceptului și termenilor

specifici domeniului - Nivelurile de complexitate a serviciilor de

IP - Principiile îngrijirii paliative - Locații și structuri de acordare a serviciilor

de IP - Beneficiarii serviciilor de IP cu criterii de

eligibilitate - Resursele umane implicate în acordarea

serviciilor de IP - Dotarea și echipamentele necesare - Traseul pacientului - Autorizarea furnizorilor de IP la domiciliu


- Modele de raportare b. Pentru funcționarea serviciilor sunt necesare

ajustări ale viitorului Contractului Cadru și a normelor de aplicare a acestuia, cu includerea unei noi modalități de finanațare pentru serviciile de IP în ambulatoriu și prevederi pentru spitalizarea de zi.

c. Au fost elaborate standarde de îngrijiri paliative care vor fi aplicate din 2018, ca parte a procesului de acreditare ANMCS pentru spitale, ambulatorii, îngrijirile paliative la domiciliu și pentru medicina primară.

d. Îngrijirile paliative pediatrice au fost incluse ca și condiție suficientă pentru acordarea certificatului de handicap până la 18 ani în reglementările recente ale Ministerului Muncii și Justiției Sociale.

C. Educație Continuă programele de instruire a medicilor în îngrijiri paliative la nivel de atestat de studii complementare (vezi fig alăturată), cât și a echipelor interdisciplinare, prin programul masteral de îngrijiri paliative de la Universitatea Transilvania Brașov. În urma unui efort susținut de advocacy a fost aprobat Ordinului MS nr. 942/2017, care prevede și îngrijirea paliativă ca viitoare specializare pentru asistenții medicali, urmând ca primele cursuri să înceapă în martie 2018.

Proiectul de dezvoltare a abilităților de lideri pentru asistenții medicali a permis în 2017 înrolarea în program și a altor profesioniști din echipa interdisciplinară, iar Academia Europeana de Ingrijiri Paliative continuă să creeze la nivel european o rețea de viitori lideri și promotori ai domeniului paliației. Și la nivel de educație de bază, paliația a intrat în programa facultăților de medicină și asistență medicală ca disciplină obligatorie și s-a armonizat cu finanțarea dezvoltării unei curricule unitare prin proiectul Erasmus+ EDUPALL – Translating International Recommendations into Undergraduate Palliative Care Curriculum, proiect coordonat de Universitatea Transilvania Brașov, la care participa ca parteneri alte 3 universități din România și 3 parteneri internaționali. Pentru rezidenții din oncologie, HOSPICE Casa Speranței, în parteneriat cu experți American Societu of Clinical Oncology (ASCO), European Society of Medical Oncology (ESMO) și servicii de oncologie și îngrijiri paliative din țară, a elaborat în cadrul proiectului Dezvoltarea si pilotarea unei curicule integrate de ingrijiri paliative pentru rezidentii din oncologie 2017-2019 curricula pentru un modul de îngrijire paliativă cu training teoretic și stagiu practic în cadrul serviciilor de îngrijiri paliative, cursurile teoretice începând a fi demarate din noiembrie 2017.


Procesul decizional la pacientul cu cancer avansat: o schimbare în gândirea și practica clinică R. Chiriș HOSPICE Casa Speranței, Brașov Scopul: Scopul acestei lucrări este de a propune repere, pentru implementarea procesului decizional, la pacienții cu cancer în stadii avansate. Metoda: O revizie a literaturii de specialitate prin consultarea Pubmed, Institute for Clinical Systems Improvement, ghiduri privind procesul decizional la sfârșitul vieții. Au fost extrase informații privind principiile etice și regulile de bună practică ce ghidează procesul decizional la pacienții cu cancer avansat, instrumente pe care clinicienii și pacienții să le poată utiliza pentru facilitarea procesului decizional. Rezultate: Procesul decizional colaborativ reprezintă modalitatea prin care pacienții și furnizorii de servicii de sănătate colaborează, în vederea asigurării faptului că pacientul este bine informat, că sunt clarificate toate opțiunile acceptabile și este aleasă o modalitate de îngrijire, în concordanță cu valorile și preferințele pacientului, cât și cu cele mai bune evidențe medicale disponibile (Minnesota Shared Decision Making Collaborative, 2011). Cadrul etic al procesului decizional trebuie susținut de cei 4 piloni: autonomia, beneficența, non-maleficența și justiția. Pe lângă cele menționate, încă două aspecte constituie fundamentul practicii medicale: demnitate, adevăr și onestitate.

Poate cel mai important impediment în cadrul procesului decizional în parteneriat, este lipsa timpului, cu care se confruntă adesea profesioniștii din clinicile medicale. Puțini clinicieni au abilitățile sau instrumentele necesare să încurajeze pacienții să pună întrebări, să clarifice valorile și preferințele acestora referitoare la opțiunile de diagnostic și tratament, în timpul consultațiilor de rutină. Majoritatea timpului consultației tinde să fie ocupat cu definirea problemei mai mult decât cu sugerarea opțiunilor de tratament. Dacă mergem dincolo de schimbul bi-direcțional de informații, propus de modelul parteneriatului, în modelul colaborativ, profesioniștii și pacienții lucrează împreună, utilizând informații și tehnici de comunicare, pentru a înțelege problemele clinice și a găsi cel mai bun mod de acțiune. Utilizarea acestui model va creste atât satisfactia pacientului cât și a profesionistului. Concluzii: Abordarea procesului decizional colaborativ în gândirea și practica clinică, nu presupune completarea unui formular sau a unei liste de verificare. În fapt, reprezintă un set de abilități utilizate în mod corespunzător pentru o situație specifică. Aceste abilități trebuie să fie folosite cu măiestrie pentru a aborda toate aspectele persoanei implicate în luarea unei decizii: cognitivă, afectivă, socială și spirituală. Abilitățile de comunicare reprezintă însă cheia abordării modelului colaborativ.


Intervenţii de îngrijire paliativă în asistenţa medicală primară R. S. Pop1 , D. Ciuca 2, C. Codrescu 3, I. Fătu 4, C. Lanba 5, M. Popa 5, S. Rogojan6 , L. Stănciulescu7

1Spitalul Municipal “Dr Cornel Igna”, Câmpia Turzii, 2CMF Cluj-Napoca, 3CMF Iaşi, 4CMF Constanţa, 5CMF Bucureşti, 6CMF Dej, 7HOSPICE Casa Speranţei, Bucureşti Asistenţa medicală primară şi principalul ei actor, medicul de familie, ocupă locul de la baza piramidei pe care se clădeşte întregul sistem de sănătate. Medicul de familie asigură asistenţa medicală profilactică, curativă, de monitorizare a bolilor cronice , monitorizarea bolilor infecţioase, etc. Este el implicat în îngrijirea pacienţilor paliativi? Are cunoştinţele necesare? Dar este oare pregătit? Medicul de familie este perceput adeseori ca un ,,un membru” al familiei, abordează holistic pacientul, asistă pacientul atât la cabinet cât şi la domiciliul acestuia, asigură continuitatea îngrijirii, poate fi cooptat cu adevărat în echipa de profesionişti păstrând legătura cu aceştia, este apropiat de pacient din punct de vedere al domiciliului ceea ce permite o bună accesibilitate pentru pacient. El, de cele mai multe ori, cunoaşte întregul trecut al pacientului, cunoaşte întreaga familie şi se adresează prin intervenţiile sale atât pacientului cât şi familiei sale. Cabinetele de medicină de familie sunt distribuite egal pe teritoriul României, asigurând asistenţa medicală atât în urban, cât şi în rural. Intervenţiile medicului de familie în abordarea paliativă trebuie să fie clare, bine documentate. În primul rând, medicul trebuie să aibă ultimele documente medicale cu investigaţiile, cu stadializarea bolii, cu toate tratamentele efectuate până la momentul respectiv, cu alte comorbidităţi cunoscute din antecedentele sale dar şi altele apărute recent. El va face o evaluare completă holistică a pacientului urmând etapele consultului clinic. Intervenţiile medicului de

familie în cadrul abordării paliative se adresează mai multor domenii şi anume: 1. Intervenţiile de comunicare cuprind acele

intervenţii care evaluează gradul de înţelegere a bolii de către pacient şi de către familie. Medicul de familie trebuie să aibă abilităţi de comunicare a veştilor proaste şi de rupere a conspiraţiei tăcerii.

2. Intervenţiile de consiliere se adresează modului de comunicare a diagnosticului , tratamentului, a datelor despre stadializarea afecţiunii, despre efectele adverse apărute ca rezultat al tratamentului. Consilierea trebuie să creeze condiţii pentru luarea deciziilor , pentru evaluarea si rezolvarea problemelor sociale.

3. Evaluarea holistică a pacientului cuprinde

anamneza, examenul clinic dar mai ales evaluarea corectă a tuturor simptomelor şi nevoilor. În acest proces se folosesc diferite scale utile în obiectivarea simptomului pentru a putea începe un tratament potrivit dar şi pentru a putea evalua eficienţa tratamentului iniţiat. Va trebui să aprecieze statusul de performanţă, să examineze cavitatea bucală, tegumentele. Fiecare simptom al pacientului va fi evaluat separat. Se vor utilize urmatoarele scale : VAS, HAD, PHQ9, Waterloo, Abbey, Distress Thermometer etc. In urma evaluării medicul de familie poate aprecia gradul de complexitate a cazului si poate hotărî dacă


pacientul va putea fi îngrijit la domiciliu sau va trebui îndrumat spre un serviciu specializat.

4. Managementul simptomelor de catre

medical de familie se face orientat fiind de protocoalele clinice pe care trebuie să le cunoască.

5. Aprecierea prognosticului este importantă

deoarece întregul plan de îngrijire se bazează pe o estimare cât mai corectă a acestuia. În unele cazuri medicul de familie se confruntă cu nevoia de a aprecia prezenţa stării terminale pe baza criteriilor acesteia. După diagnosticul de stare terminală medicul de familie trebuie să fie familiarizat cu protocolul de gestionare a acesteia pentru a evita accesarea inutilă a serviciilor de urgenţă.

6. Evaluarea reţelei de suport familial este o

intervenţie la îndemâna medicului de familie, dar, cel mai important, este identificarea îngrijitorului principal. Un instrument util este exprimarea grafică a genogramei. O acţiune importantă pentru procesul de îngrijire este cel de educare a pacientului şi al familiei privind alimentaţia pacientului, măsurile de

igienă locală şi general, mobilizarea pacientului, administrarea medicaţiei, ș.a.

7. Rolul de coordonator este cel mai potrivit

pentru medicul de familie. El trebuie să întocmească planul de îngrijire împreună cu familia pacientului și cu asistenta medicală a cabinetului. În situaţia când pacientul este preluat de o echipă de îngrijire paliativă la domiciliu, medicul de familie trebuie considerat un membru al echipei deoarece numai aşa se va păstra continuitatea îngrijirii.

Care este momentul când pacientul intră in paliaţie? La momentul acesta totul se desfăşoară oportunist, adică în momentul în care pacientul este externat, el sau familia se adresează de cele mai multe ori cu un grad mare de anxietate si disperare medicului de familie. Foarte utilă ar fi identificarea cât mai precoce a nevoii de paliaţie pentru a putea gestiona simptomele şi pentru a comunica liber despre diagnostic şi pentru a putea planifica etapele de îngrijire. Există mai multe instrumente de evaluare a nevoii de paliaţie: RADPAC, NECPAL, SPICT. Vom prezenta aceste instrumente și vom vedea care dintre ele este cel mai potrivit pentru utilizarea în practică.


Cerințe și indicatori de paliație în standardele A.N.M.C.S. A.Lupean Spitalul Județean de Urgență, Alba-Iulia Autoritate Națională de Management al Calității în Sănătate ( A.N.M.C.S.) este instituţie publică cu personalitate juridică, organ de specialitate al administraţiei publice centrale în domeniul managementului calităţii în sănătate, care funcţionează în subordinea Guvernului şi coordonarea prim-ministrului, prin Cancelaria Primului-Ministru. A.N.M.C.S. se ocupă cu acreditarea unităţilor sanitare, acestea fiind stabilite cu consultarea Ministerului Sănătătii. Ca unităţi sanitare sunt definite, potrivit HG 629/2015 privind componenţa, atribuţiile, modul de organizare şi funcţionare ale Autorităţii Naţionale de Management al Calităţii în Sănătate, entităţile cu sau fără personalitate juridică al căror obiect de activitate îl constituie acordarea asistenţei medicale, la orice nivel al acesteia: asistenţă medicală primară/medicină de familie, asistenţă medicală ambulatorie, asistenţă medicală spitalicească, indiferent de forma de proprietate. Acreditarea se acordă pe o perioadă de 5 ani, după care respectiva unitate trebuie să se reacrediteze. În primul ciclu de acreditare 2011-2016 au fost evaluate 433 de unități, din care au fost acreditate 429. Ciclul 2 de acreditare aduce ca noutate includerea în cadrul instrumentelor de evaluare a cerințelor și indicatorilor de calitate în ceea ce privește îngrijirile paliative acordate pacienților din unitățile sanitare. S-a stabilit că singura secție pe care să se considere neaplicabile cerințele care definesc îngrijirile paliative este secția de Neo-Natologie. Aceste cerințe și indicatori se regăsesc pe mai multe din cele 70 de liste de verificare aplicabile la nivelul unei unități sanitare. Dintre acestea amintim L29 - Managementul medical la nivel de

secție, L30 - Managementul îngrijirilor medicale la nivel de secție, L41 - Managementul asistenței medicale a pacientului oncologic și specific doar structurilor specializate de Îngrijiri Paliative L44 - Managementul paliației. Indicatorii fac referire la nivelul de formare a personalului care acordă îngrijire pacienților cu diagnostic de boală progresivă, pacienți aflați în stare terminală, la mediul de îngrijire, la cunoașterea de către întregul personal implicat în îngrijire a procedurilor, protocoalelor specifice, planului de îngrijire (care utilizează scoruri, scale de evaluare, alte instrumente) care îmbunătățesc managementul de caz al pacientului, implicit a familiei acestuia. Cerința - Personalul implicat în îngrijirea pacienților cu boli cronice progresive are pregătire recunoscută în îngrijiri paliative. Indicatori: - Cel puțin un medic din fiecare

secție/compartiment de îngrijire pacienți cu boli cronice progresive are competență/supraspecializare/atestat de paliație.

- 50% din medicii organizației, care au în îngrijire pacienți cu boli cronice progresive, au absolvit minim un curs introductiv de îngrijiri paliative, de 3 zile.

- Educația medicală continuă a personalului implicat (medici, asistenți, psihologi, preoți, etc) în asigurarea îngrijirilor pacienților cu boli cronice progresive, include minim 4 ore anual de pregătire specifică în îngrijiri paliative.

Cerința - Semnele şi simptomele stării terminale se evaluează folosind scale standardizate şi se documentează. Indicatori: - Aprecierea intensității simptomelor stării

terminale se face utilizând un scor specific.


- Anxietatea și depresia sunt evaluate și monitorizate conform unui scor adoptat de spital.

- Spitalul are generalizată utilizarea scorurilor de evaluare și monitorizare specifice stării terminale, cel puțin, pentru nevoia de îngrijire, mobilitate, gradul de înțelegere.

- Scorurile de evaluare clinică a stării terminale sunt validate de către Consiliul medical.

Cerința - La externare, continuitatea îngrijirilor pacienților cu nevoi de îngrijiri paliative se face luând în considerare opţiunile pacientului. Indicatori : - Personalul medical explică pacientului cu nevoi

de îngrijiri paliative opțiunile privitoare la continuitatea îngrijirilor la externare.

- Personalul medical respectă opțiunile specifice exprimate și asumate de către pacientul cu nevoi de îngrijiri paliative privitoare la continuitatea îngrijirilor la externare.

- Medicul curant este responsabil de comunicarea cu medicii de familie, alţi specialişti implicaţi în îngrijirea pacientului în ambulatoriu, cu echipe de îngrijire paliativă la domiciliu, centre de zi, alte unităţi de îngrijire paliativă.

Cerința - Personalul medical asigură îngrijirea completă şi personalizată a pacientului. Indicatori : - În documentele medicale este înregistrat

scorul de dependență specific cazului îngrijit. - Planul de îngrijire al pacientului are precizate

sarcinile specifice fiecărei persoane în funcție de competență.

- Personalul medical care interacționează cu pacienții imunodeficitari respectă regulile asumate de igienă.

- Practica prevenirii și tratării escarelor este monitorizată.

- Îngrijirea specifică a stomelor este asigurată de personal pregătit în acest sens.

Cerința- Infrastructura de îngrijire paliativă este adaptată nevoilor speciale ale pacientului cu nevoi de îngrijiri paliative, cu grad ridicat de dependenţă, respectând intimitatea acestuia. Indicatori : - Saloanele de îngrijire paliativă asigură confort

şi intimitate pentru pacient şi

aparţinător.(saloane cu 1-2 paturi dar se accepta până la maximum 4 paturi, în saloane cu paravane/perdele separatoare)

- Spitalul asigură igienizarea/îmbăierea pacienților cu nevoi de îngrijiri paliative, imobilizați la pat.

- Spitalul asigură posibilitate de cazare pentru aparținători, pe durata internării pacienților cu nevoi de îngrijiri paliative.

Scopul ANMCS constă în asigurarea şi îmbunătăţirea continuă a calităţii serviciilor de sănătate şi a siguranţei pacientului, prin standardizarea şi evaluarea serviciilor de sănătate şi acreditarea unităţilor sanitare. A.N.M.C.S. va disemina conceptul de calitate profesioniștilor din sistemul de sănătate în scopul modificării culturii organizaționale pentru a asigura implementarea sistemului de management a calității. Obiectivele Autorității Naționale de Management al Calității în Sănătate: - să evalueze toate categoriile de unități

sanitare din punctul de vedere al calității serviciile medicale si siguranța pacientului;

- să elaboreze o metodologie de identificare, raportare și monitorizare a efectelor adverse asociate actelor medicale fără caracater acuzator;

- să informeze și să formeze angajații din sistemul de sănătate cu privire la asigurarea și îmbunătățirea calității și a siguranței pacientului;

- să informeze pacienții cu privire la calitatea serviciilor de sănătate oferite de unitățile sanitare pentru a înțelege de ce pot avea încredere mai mare într-o unitate sanitară acreditată sau în curs de acreditare;

- să pună la dispoziția autorităților central decidente informații privind calitatea serviciilor de sănătate și siguranța pacientului.

Bibliografie :

- http://anmcs.gov.ro/web/despre-noi/atributii-misiune-viziune/

- ORDIN Nr. 446/2017 din 18 aprilie 2017 privind aprobarea Standardelor, Procedurii şi metodologiei de evaluare şi acreditare a spitalelor EMITENT: MINISTERUL SĂNĂTĂŢII PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL NR. 300 din 27 aprilie 2017

http://anmcs.gov.ro/web/despre-noi/atributii-misiune-viziune/

http://anmcs.gov.ro/web/despre-noi/atributii-misiune-viziune/


Medicația esențială în îngrijirile paliative A. Roșiu Spitalul Județean de Urgență, Alba-Iulia Hospice Eliana Conform OMS, medicația esențială este reprezentată de acele produse medicamentoase care satisfac nevoile de îngrijire primară ale unei populații. În încercarea de a aplica acest concept, OMS a dezvoltat o Listă-model de medicație esențială (Model List of Essential Medicines – EML) care este updatată la fiecare doi ani pe baza siguranței, eficacității (și a cost-eficienței) fiecărui produs din listă. Conceptul și EML sunt prezentate țărilor ca și ghiduri formulate de experți pe care le pot folosi la rândul lor pentru a-și dezvolta – defini propria listă de medicație esențială și politicile de implementare a acesteia. IAHPC (International Association for Hospice and Palliative Care) a înființat un grup de lucru în 2012 format din mai mulți membri printre care Michael I. Bennett (UK), James Cleary (SUA), David Currow (Australia), Liliana De Lima (SUA), Arthur Lipman (SUA), și Scott Murray (UK). Tania Pastrana (Germania) a fost invitată ca și consultant în cercetare. Președintele acestui grup a fost Lukas Radbruch (Germania) și grupul a fost coordonat de Liliana De Lima. Grupul de lucru a avut drept obiective identificarea celor mai importante simptome din îngrijirile paliative, ținând cont de prevalență și suferința asociată, identificarea abordării farmacologice potrivite pentru managementul simptomelor individuale, determinarea eficacității și siguranței în cazul fiecărei abordări farmacologice identificate. Au fost identificate cele mai obișnuite cauze de mortalitate (după OMS în 2011 – boala

cardiovasculară, cancerul, accidentele vasculare cerebrale, boala cronică respiratorie, traumatismele și diabetul), s-au identificat cele mai obșinuite și mai supărătoare simptome din îngrijirile paliative (anorexia-cașexia, anxietatea, constipația și diareea, delirul, agitația terminală, depresia, dispneea, astenia, insomnia, greața și vărsăturile, durerea, secrețiile bronșice, xerostomia, sughițul, transpirațiile). Drept urmare, au fost identificate cele 33 produse medicamentoase recomandate pentru tratamentul acestor simptome – din care 14 sunt deja incluse în EML emisă de OMS pentru tratamentul de bază al unor boli severe. Grupul a căzut totuși de acord că în cazul a cinci dintre aceste simptome (xerostomie, durere osoasă, transpirații, astenie și sughiț) nu există suficiente studii care să recomande vreun produs medicamentos care să îndeplinească ambele criterii – atât cea de siguranță cât și cea de eficacitate, și au convenit că sunt necesare cercetări suplimentare pentru a identifica produsele care se califică în aceste condiții pentru tratarea acestor simptome. Existența unei asemenea liste permite formularea de politici de sănătate și a necesarului baremului minim în orice serviciu care oferă îngrijiri paliative, în condițiile în care această listă există și a fost validată și promovată la nivelul OMS.


Topul meu 3 de progrese semnificative din ultimul an în îngrijirile paliative și de suport R. Curcă Spitalul Județean de Urgență, Alba Iulia/ ESMO Practising Oncologists Working Group 1. Noutăți în terapia durerii

a) Scara de analgezie OMS reprezintă o abordare la nivel internațional în ceea ce privește ameliorarea durerii în cancer. Având în vedere literatura de specialitate recentă, foarte probabil ca în viitorul apropiat să asistăm la simplificarea acestei abordări.

Într-un studiu randomizat 1 s-au analizat efectele analgezice în urma administrării unei doze scăzute de morfină comparativ cu administarea de opioide slabe (tramadol sau codeină cu paracetamol) pentru durere moderată în cancer. În urma acestui studiu s-a constatat un răspuns semnificativ mai bun la tratamentul cu morfină pentru controlul durerii față de opioidele slabe, cu același grad de toxicitate. Într-un editorial din Journal of Clinical Oncology (2016)2 se arată că o abordare simplificată a Scării de analgezie OMS combinată cu un tratament axat direct pe tumoră ar putea determina o îmbunătățire a controlului durerii în cancer. Un studiu randomizat3 încă în curs va clarifica dacă revizia următoare a EAPC va recomanda o scară de analgezie în două trepte.

b) Într-un studiu de non-inferioritate randomizat, dublu-orb4, s-a comparat efectul analgezic al tabletelor sublinguale de fentanyl (FST) cu adminstrarea parenterală a morfinei, cum ar fi de exemplu administrarea

1 E Bandieri, et al: Randomized trial of low-dose morphine versus weak opioids in moderate cancer pain, J Clin Oncol 34:436–442,2016 2 Stein Kaasa: Is Cancer Pain Control Improved by a Simple WHO Pain Analgesic Ladder Approach Combined With Tumor-Directed Treatment?, J Clin Oncol 34:5, 390-400, ,2016 3 An International, Multicentre, Open Randomised Parallel Group Trial Comparing a Two Step Approach for Cancer Pain Relief With the Standard Three Step Approach of the WHO Analgesic Ladder in Patients With Cancer Pain Requiring Step 2 Analgesia, Clinical trial information: NCT01493635 4 Zecca E et al: Fentanyl Sublingual Tablets Versus Subcutaneous Morphine for the Management of Severe Cancer Pain Episodes in Patients Receiving Opioid Treatment: A Double-Blind, Randomized, Noninferiority Trial. J Clin Oncol. 2017 Jan 23

subcutana. În ambele situații s-a arătat că durerea a scăzut, cu un uşor avantaj în favoarea morfinei parenteral, dar pacienții au preferat administrarea sublinguală.

2. Rezultatele auto-monitorizarii raportate de

pacienți (PROs) Utilizarea sistemului de raportare a auto-monitorizării pacienților a dus la îmbunătățirea ratei de supraviețuire și a calității vieții pacienților cu cancer5. Monitorizarea sistematică a simptomelor prin raportare de către pacienți a determinat un răspuns prompt din partea profesioniștilor, înainte ca aceste simptome să se înrăutățească și să cauzeze complicații. De asemenea, prin acest sistem de monitorizare proactivă a simptomelor, efectele secundare ale chimioterapiei au fost mai bine controlate, ceea ce a permis un tratament anti-cancer pe o durată mai lungă de timp, dar și scăderea numărului de prezentări în UPU. Această abordare în care pacienții îşi auto-monitorizează și raportează sistematic simptomele ar trebui luată în considerare pentru a fi inclusă în managementul standard al simptomelor. În viitor, eforturile ar trebui să se axeze pe includerea PROs în dosarele electronice și în rutina zilnică din departamentele de oncologie.

3. Factori care ar trebui să influențeze recomandarea pentru servicii de îngrijiri paliative de specialitate

5 E. Basch et al: Overall Survival Results of a Trial Assessing Patient-Reported Outcomes for Symptom Monitoring During Routine Cancer Treatment, JAMA. 2017;318(2):197-198


Ceea ce ar trebui să determine recomandarea de îngrijiri paliative de specialitate este complexitatea sau persistența problemelor în gestionarea simptomelor. Ce intervenții de îngrijire paliative ar trebui să ofere medicii oncologi? Un număr de 31 de experți au grupat 966 de itemi referitori la servicii de îngrijire paliativă în funcție de importanță, fezabilitate și relevanță în practica oncologică6. Cei mai mulți itemi au fost incluși în următoarele domenii ale îngrijirii palaitive: îngrijire la sfârșitul vieții (81%), comunicare și luarea deciziilor în parteneriat (79%), planificare avansată (78%), evaluarea și managementul simptomelor (65%). Într-un alt studiu, 60 de experți internaționali s-au întrunit pentru a stabili un consens în ceea ce privește criteriile optime de recomandare a pacienților către ambulatorul de îngrijiri paliative7. Aceștia au ajuns la un consens pentru 11 criterii majore (simptome fizice și emoționale severe, dorința de a grăbi moartea, crize spirituale sau existențiale, asistență în luarea deciziilor sau în planificarea îngrijirii etc) și 36 de criterii minore pentru recomandare de servicii de îngrijiri paliative de specialitate. Asociația Americană de Oncologie (ASCO) vine în sprijinul acestor studii prin recomandările de oferire a îngrijirilor paliative concomitent cu tratamentul oncologic activ8. Pacienții și familiile lor ar trebui îndrumați către echipele interdisciplinare de îngrijiri încă de la aflarea diagnosticului și ar trebui să beneficieze de aceste servicii în paralel cu tratamentul oncologic.

6 Bickel KE et al. : Defining High-Quality Palliative Care in Oncology Practice: An American Society of Clinical Oncology/American Academy of Hospice and Palliative Medicine Guidance Statement, J Oncol Pract. 2016 Sep;12(9):e828-38 7 Hui D et al: Referral criteria for outpatient specialty palliative cancer care: an international consensus, Lancet Oncol 2016;17:e552-e559 8 B.Ferrell et al: Integration of palliative care into standard oncology care: American society of clinical oncology clinical practice guideline update, J Clin Oncol 35:1, 96-112, 2017


Ateliere și Sesiuni tematice A Viața e pe zile! Conceptul de timp în paliație ST Nevoile copiilor cu boli nononcologice progresive din perspectiva familiilor şi a specialiştilor ST Suport social pentru pacientul cu boală cronică progresivă și familia acestuia ST Helpline - consultanță telefonică pentru pacienți și aparținători A Provocari în controlul durerii la o pacientă cu schwanom malignizat A Managementul deliriumului la un pacient cu neoplasm bronhopulmonar – studiu de caz A Mobilizarea în condiții de siguranță a pacientului imobilizat la pat A Administrarea subcutanată a medicamentelor – seringa automată A Sondajul vezical –manevra terapeutică de creștere a calității vieții A Evaluarea holistică: piatra de temelie a planului de management interdisciplinar A Comunicarea cu familia A Fundraising: "Comunitatea - sprijin pentru organizație" A Povestea profesionistului - de la epuizare la vindecare emoțională A Despre moarte: la o cafea cu profesioniști ST Nutriția pacientului cu cancer în stadiu avansat ST Anorexia și cașexia – etiopatogenie, mecanisme fiziopatologice, evaluare și intervenții

terapeutice ST Nutriția - intervenții de îngrijire care fac diferența ST Psihoterapia durerii ST Rolul radioterapiei în tratamentul durerii ST Algoritm clinic pentru îngrijirea limfedemului ST Algoritm clinic pentru îngrijirea plăgilor ST A fi sau a nu fi…..căzut A Îngrijirea stomelor ST Nevoia de îngrijiri paliative a pacienților dializați ST Îngrijjirea pacienților neurologici- experiența secției de îngrijiri paliative Lugoj ST Ce înseamnă paliația de la începutul diagnosticului - Provocările din spital A Experiențe ale serviciilor de îngrijiri paliative din România A De la interesul implicațional la achiziția de abilități – O experiență MOOC


Viaţa e pe zile! – Conceptul de timp în paliaţie D. Nagy¹, M. Furdi² ¹ Centrul de Oncologie OncoHelp, Timișoara ² Centrul de Îngrijiri Paliative de tip Hospice „Casa Milostivirii Divine”, Timişoara Timpul e într-o legătură indisolubilă cu viaţa. Timpul este o condiţie pentru viaţă. Timpul e spaţiul pentru relaţii. Trăim tot mai des sub sentimentul urgenţei şi al unor vremuri lipsite parcă de timp. Mai mereu pe fugă, cu ochii pe ceas şi în criză de timp, uităm îndemnul din străbuni „să-ţi petreci timpul.” Adică nu doar să treci prin el, ci să-l simţi la modul personal, să fii conștient şi să reflectezi asupra lui. Apoi intrăm în registrul lui „dacă”. Dacă am avea timp să ne dăm seama că nu e bine să nu ai timp. Dacă am şti că timpul subiectiv e cel care contează. Dacă ne-am reaminti de cât de puţin e nevoie pentru a trăi cu adevărat vremurile şi timpul din ele…Şi totuşi, adesea trăim pe lângă viaţă. Până într-o zi când realizăm că „timpul nu mai are răbdare.” Însoţirea pacientului pe drumul unui diagnostic de boală în stadiu terminal este un demers dificil care pune laolaltă acceptarea şi negarea, lupta şi renunţarea, viaţa şi moartea. Cum trăieşte pacientul timpul vieţii sale atunci când află că are cancer? Dar atunci când i se comunică un prognostic de viaţă limitat? Care e raportul dintre timpul subiectiv şi cel obiectiv? Cum se produce întâlnirea dintre timpul pacientului şi timpul familiei? De cât timp are nevoie echipa de îngrijiri paliative pentru a asimila suferinţa pacientului? Se poate dilata un timp comprimat, un timp redus la tăcere? Cum se trăieşte timpul vieţii în preajma morţii? Dar timpul morţii alături de viaţă? Care e ritmul acestui timp? Când stă pe loc? Când se opreşte? Şi cum se poate merge mai departe? Lucrarea/atelierul îşi propune să nuanţeze dimensiunile timpului în paliaţie şi să sublinieze impactul pe care prognosticul de viaţă limitat îl are asupra pacientului, familiei şi echipei de îngrijiri paliative. Cu ajutorul studiilor de caz vom arăta importanţa comunicării şi a suportului emoţional în modul în care pacientul primeşte vestea bolii, acceptă diagnosticul şi îşi resemnifică viaţa din acest punct. Vom vedea ce putere are modul în care pacientul integrează boala şi cum se poate ajunge la decompensare emoţională în contextul apropierii termenului prognosticat de medic. Vom explica şi presiunea lipsei de timp resimţită uneori de cei care lucrează în paliaţie.

Toate acestea vor duce la o mai bună înţelegere a ceea ce trăieşte pacientul, aşa încât timpul pe care încă îl are să devină un timp bun, plin şi sufletește vindecător. ________________________________________ Nevoile copiilor cu boli nononcologice progresive din perspective familiilor și a specialiștilor F. Gliga, E. Niţă HOSPICE Casa Speranţei, Bucureşti Introducere: Organizaţia Mondială a Sănătăţii diferenţiază îngrijirea paliativă a copilului de cea a adultului precizând că aceasta este o îngrijire totală a corpului, minţii şi spiritului copilului cât şi a familiei acestuia. În sfera îngrijirii paliative pediatrice se află şi copiii cu Paralizie Cerebrală (PC) şi Distrofie Musculară (DM). Cunoaşterea nevoilor familiilor copiilor cu PC şi DM conduce la acordarea serviciilor centrate şi individualizate de către specialişti şi implicit la creşterea calităţii vieţii beneficiarilor.

Scopul studiului actual, cantitativ şi prospectiv, este de evaluare a nevoilor familiilor copiilor / tinerilor cu boli progresive nononcologice, PC şi DM, aflaţi sau nu în îngrijire paliativă în cadrul Fundaţiei Hospice Casa Speranţei din Bucureşti, atât din perspectiva familiei cât şi din perspectiva specialiştilor.

Materiale și metodă: “Scala de evaluarea a nevoilor familiilor copiilor / tinerilor cu dizabilităţi (CD) / boli progresive (CBP)” concepută în acest scop cuprinde 27 itemi, unul fiind deschis, evaluarea făcându-se pe cinci dimensiuni (medicală, financiară, educaţională, psihologică şi spirituală cât şi socializare) atât din punct de vedere al nevoii de informaţie cât şi de intervenţie / sprijin. Am aplicat scala unui eşantion format din aparţinători (18 ai copiilor cu PC şi 16 ai celor cu DM) şi 18 specialişti (S). Am presupus că există diferenţe de opinie atât între aparţinătorii copiilor cu PC şi DM, cât şi comparativ cu cele exprimate de specialiști privind nevoile familiilor copiilor cu boli progresive.

Rezultatele obţinute au indicat diferenţe nesemnificative statistic între nevoia de informaţie şi


cea de intervenţie / sprijin atât pentru aparţinători cât şi pentru specialişti. Nevoile aparţinătorilor copiilor cu PC nu diferă de cele ale aparţinătorilor copiilor cu DM (p>0.05). Aceştia consideră nevoile medicale şi financiare ca fiind cele mai importante, educaţia, confortul psihologic şi spiritual fiind pe ultimele locuri. Specialiştii sunt cei care consideră nevoia de educaţie pe primul loc. Diferenţa, semnificativă statistic, dintre opiniile aparţinătorilor şi cele ale specialiştilor (p=0.03 la S-DM şi p=0.05 la S-PC) indică nevoia lor de comunicare, de acţiune centrată pe nevoile individuale şi toate acestea trebuind a fi adaptate etapei de dezvoltare a copilului.

Pentru a vedea care sunt cauzele percepţiei diferite a nevoilor de către specialişti faţă de aparţinători este necesară multă cercetare, pe eşantioane semnificative de populaţie, pe afectări progresive / limitatoare de viaţă diferite, iar rezultatele acestora să constituie baza intervenţiei echipei multidisciplinare. Credem că va putea fi astfel influenţată părerea aparţinătorilor privind satisfacerea nevoilor “aici şi acum” cu cea de încredere în ziua de mâine.

Suport social pentru pacientul cu boală cronică progresivă și familia acestuia A.Stinghe HOSPICE Casa Speranței, Brașov Introducere: În momentul aflării unui diagnostic de boală cronică progresivă pacientul și familia acestuia se află într-o situație delicată și nu cunosc pașii în obținerea drepturilor sociale. Profesioniștii din serviciile de îngrijire paliativă trebuie să cunoască și să vină în întâmpinarea nevoilor sociale ale pacientului și familiei. Scopul: Informarea profesioniștilor din îngrijiri paliative cu privire la drepturile sociale ale paciențiilor cu boală cronică progresivă și familia acestuia. Metoda: Lucrarea își propune să prezinte în detaliu care sunt drepturile sociale ale pacienților conform cu legile în vigoare și să exemplifice circuitul obținerii de drepturi printr-un studiu de caz. Rezultate si concluzii: Sprijinul social la care au dreptul acești pacienți sunt: pensii de boală, pensii de urmaș,

concedii medicale, certificate de handicap, etc. Cea mai mare provocare a profesioniștilor poate fi informarea, suportul paciențiilor și familiei în obținerea drepturilor sociale aferente diagnosticului. ________________________________________ Helpline – consultanță telefonică pentru pacienți și aparținători A. Pancu HOSPICE Casa Speranţei, Brașov Pentru creșterea calității serviciilor acordate, HOSPICE Casa Speranței a dezvoltat din 2014 un serviciu specializat de consultanță telefonică pentru pacienți și aparținătorii acestora. Serviciul este disponibil de la ora 16:00 la 7:30 în timpul săptămânii și permanent în weekend, fiind asigurat de către asistente medicale cu experiență în îngrijire paliativă având suportul medicului de gardă. Rolul acestui serviciu este să asigure: consultanță telefonică pentru pacienți și familiile acestora din serviciile ambulator, centru de zi și îngrijiri la domiciliu și re-evaluarea pacienţiilor din ambulator conform protocolului de monitorizare continuă. Scop: Lucrarea își propune să prezinte intervențiile desfășurate în acest serviciu cât și părerile pacienților și aparținătorilor în legătură cu acesta. Material și metodă: Studiu cantitativ, culegerea datelor s-a făcut din formularul de solicitare serviciul Helpline și raportul aferent acestui serviciu pe perioada ianuarie 2016 - martie 2017. Au fost audiate înregistrările convorbirilor telefonice din serviciu și extrase părerile pacienților și aparținătorilor în legătură cu acesta. Rezultate: Principalele motive de solicitare ale serviciului au fost: simptome necontrolate, informații legate de servicii, întrebări legate de medicație, intervenții nursing, modificare bruscă a stării generale și stare terminală. Dintre afirmațiile celor care au apelat la serviciile Helpline sunt:, „mulțumesc pentru că ați fost alături de mine când am avut nevoie”, „sunteți îngeri pentru mine”, „mulțumesc că i-ați alinat durerile”. Mai mult rezultate vor fi prezentate în cadrul conferinței. Concluzii: serviciul telefonic de consultanță este util pentru pacienți și aparținători pentru că asigură: continuitatea îngrijirii, comunicare, suport în luarea deciziilor legate de îngrijire și administrarea medicației.


Managementul deliriumului la un pacient cu neoplasm bronhopulmonar – studiu de caz Dr. L Stănciulescu1, R. Chiris2, Dr. C. Petrescu2

1Hospice “Casa Speranţei” București 2Hospice “Casa Speranţei” Brașov Introducere: Deliriumul este un sindrom neuropsihiatric acut, cu simptome care fluctuează pe parcursul unei zile și care poate fi foarte supărător atât pentru pacient cât și pentru familia acestuia sau personalul medical. Cu tratament adecvat este reversibil, dar cu cât întârziem evaluarea și înlăturarea cauzei și instituirea tratamentului, cu atât gestionarea simptomului este mai dificilă. Etiologiile delirului sunt diverse și multifactoriale și reflectă adesea consecințele patofiziologice ale unei complicații medicale, ale intoxicației cu medicamente sau sevrajului la anumite substanțe. Strategiile de gestionare a delirului sunt axate pe prevenirea și gestionarea simptomelor. Acest atelier își propune să lucreze cu un grup de maximum 30 participanți, pe un studiu de caz, clarificând modul în care aplicăm practic protocolul de gestionare a deliriumului la pacientul cu cancer avansat. Descrierea cazului: Domnul M.R, bărbat, în vârstă de 77 ani, cu cancer pulmonar, M1PLM, M1OSS, fără metastaze cerebrale, la doua săptămâni după chimioterapie este internat pentru mucozită orală și neutropenie. În ziua a doua de spitalizare, pacientul este dezorientat și agitat. Pare să își recunoască fiul, dar i se adresează cu apelativul ”tată”. Își spune cu mare latență numele când este întrebat, dar nu își amintește numele copiilor săi. Discursul său este mai mult de jumătate incoerent și nu-și poate aminti trei elemente suficient de mult timp încât să le repete când i se cere și prezintă tulburare de atenție la examenul MMSE. Asistenții medicali care îl supraveghează spun că a fost agitat toată noaptea și că este în continuă mișcare, încearcă să se coboare din pat, adună scame imaginare de pe pătură. Nu permite personalului medical să se apropie să îl reevalueze prin examinare fizică. Discutii: Etiologiile delirului sunt diverse și multi-factoriale și reflectă adesea consecințele fiziopatologice ale unei afecțiuni medicale acute, ale efectului sau complicațiilor medicamentelor. Dezvoltarea deliriumului depinde frecvent de o combinație de factori predispozanți, care nu pot fi

modificați - cum ar fi demența ca boală de bază sau bolile cronice - și factori precipitații, adesea modificabili - cum ar fi luarea de medicamente sedative, infecții, anomalii metabolice, durere, distres emoțional sau intervenții chirurgicale. Traumatismele, infecția sau interventiile chirurgicale pot duce la creșterea producției de citokine proinflamatorii (Rudolph, 2008), care pot afecta sinteza sau eliberarea acetilcolinei, dopaminei, norepinefrina și 5-HT, perturbând astfel comunicarea neuronală, dar pot avea și un efect neurotoxic direct (Dunn AJ 2006). Nivelurile ridicate de cortizol asociate cu stresul acut sau administrarea de steroizi pot afecta funcția cognitivă, deși nu toți pacienții tratați cu steroizi în doze mari vor dezvolta delirium. Hipoxemia, hipoglicemia și alte tulburări metabolice pot provoca scăderea energiei, ceea ce duce la o sinteză și o eliberare defectuoasă de neurotransmițători, precum și propagarea defectuoasă a impulsurilor nervoase pe rețele implicate în atenție și cunoaștere (Tamara, 2009). Evaluarea cauzei deliriumului și tratatrea corespunzătoare a acestora ajută la cuparea simptomelor. În timp ce se evaluează cauza se impune intervenția medicamentoasă precoce pentru tratarea simptomelor (și există dovezi care sugerează că aceasta îmbunătățește prognosticul pacienților), (M Leonard, 2008). Intervențiile non-farmacologice reprezintă standardul de aur pentru prevenirea deliriumului și nu trebuie neglijate. Cu toate acestea, modul de utilizare a medicamentelor utilizate pentru a trata simptomele deliriumului este adesea confuz pentru medicii non-psihiatrii. ________________________________________ Mobilizarea în condiții de siguranță a pacientului imobilizat la pat Nicoleta Mitrea, Cristina Pascu, Floarea Hosu HOSPICE Casa Speranței, Brașov Cuvinte cheie: mobilizare, manevre, siguranță, risc, pacient imobilizat, profesioniști medicali. Introducere Mobilizarea pacienților imobilizați la pat, necesară a se realiza zilnic cu o anumită frecvență, crește potențialul de accidentare, atât a pacientului cât și a profesioniștilor medicali ce îi asigură îngrijirea directă. Context


În mod deosebit în ultima decadă, sistemele de sănătate din țări dezvoltate, promovează elaborarea și implementarea constantă de ghiduri de manevrare în condiții de siguranță a pacienților imobilizați la pat, instruirea personalului de îngrijire, întocmirea de legi și proceduri specifice, în vederea reducerii riscurilor de accidente la nivel musculo-scheletal ce pot să apară la pacient sau în rândul profesioniștilor. Programele destinate instruirii în vederea reducerii accidentelor de muncă datorate mobilizării pacienților s-au dovedit a fi eficiente pentru siguranța pacientului, reducerea căderilor, creșterea capacității fizice, scăderea ratei de leziuni la nivelul tegumentului, etc. De asemenea, aceste programe de instruire au avut un impact pozitiv și în ceea ce privește scăderea numărului de accidente de muncă soldate cu leziuni severe, scăderea fatigabilității resimțită de personalul de îngrijire ca urmare a mobilizării pacienților imobilizați, creșterea stimei de sine, a moralului și calității vieții profesioniștilor. Scop Conștientizarea riscurilor la care suntem supuși, pacienți și personal de îngrijire, în timpul realizării manevrelor de mobilizare la pacienții imobilizați la pat și dezvoltarea de abilități tehnice corespunzătoare de manevrare în condiții de siguranță, de ambele părți, a acestora. Metodă: atelier demonstrativ de manevre practice în îngrijiri paliative. Principii de bază în mobilizare: 1. Mențineți o bază de susținere largă, asigurată prin

poziționarea corespunzătoare a picioarelor înainte și în timpul efectuării manevrei de mobilizare;

2. Poziționați patul corespunzător: la nivelul taliei când acordați îngrijiri, la nivelul șoldului când mobilizați pacientul;

3. Permanent straduiți-vă să aveți în fața Dvs. câmpul de desfășurare a manevrelor pentru a evita mișcările de rotire a coloanei vertebrale;

4. În timpul oricăror manevre de mobilizare păstrați pacientul cât mai aproape de corpul Dvs.

Pregătirea pentru activitatea de mobilizare presupune: 1. În cazul în care folosiți dispozitive de mobilizare,

asigurați-vă că știți exact modul cum acestea funcționează;

2. Evaluați pacientul ce urmează a fi mobilizat; 3. Stabiliți, anterior mobilizării efective, planul de

urmat. Comunicați-l pacientului și co-echipierului; 4. Aduceți la îndemâna Dvs. dispozitivele de care

urmează să vă folosiți; 5. Organizați mediul din jurul Dvs. astfel încât să fiți

în siguranță: pacient, Dvs., co-echipier, (incluzând aici blocarea roților căruciorului mobil,

poziționarea patului la înălțimea corespunzătoare, eliminarea dezordinii, asigurarea cu dispozitive mobile funcționale);

6. Asigurați-vă că ceilalți membrii ai echipei cu care urmează să realizați manevra de mobilizare își cunosc exact rolul; exersați mai întâi, dacă este nevoie;

7. Poziționați-vă conform principiilor de mai sus; 8. Repetați planul împreună cu pacientul, până

considerați că este cu adevărat pregătit de manevră;

9. Comunicați permanent cu pacientul. Spuneți-i clar ce anume așteptați de la el să facă în timp ce Dvs. executați manevrele. Ajutați-l să se miște către ținta propusă.

Concluzii Mobilizarea în condiții de siguranță a pacienților imobilizați la pat este o competență profesională esențială ce trebuie dobândită de către membrii echipei medicale de îngrijire. Cunoștințele, abilitățile tehnice și atitudinile implicate în realizarea manevrelor de mobilizare în mod corespunzător au menirea de a proteja și salva atât sănătatea și integritatea fizică a pacientului, cât și a personalului de îngrijire. Decizia ca demonstrațiile noastre să fie preluate și implementate constant în practica Dvs. clinică vă aparține și presupune voința de a alege înțelept. ________________________________________ Administrarea subcutanată a medicamentelor – seringa automată T. Mathe, B. Chefneux HOSPICE Casa Speranței, Brașov Introducere: Calea subcutanată de administare a medicamentelor se folosește cel mai des în îngrijirea paliativă, în unitățile medicale în care tratamentul curativ este primordial.Cel mai frecvent este folosită calea intravenoasă sau intramusculară. Totuși pentru un pacient aflat în stadiul avansat al bolii este o metodă mai puțin invazivă și cu beneficii evidente.Seringa automată este de multe ori privită cu neîncredere, dar prezintă numeroase beneficii în primul rând pentru pacienți, dar și pentru profesioniști.Acest dispozitiv permite administrarea continuă a unei cantităţi constante de substanţe medicamentoase în unitate de timp şi administrarea concomitentă a acestora. Scop: Acest atelier îşi propune sa identifice beneficiile și riscurile folosirii seringii automate, medicametele care pot fii folosite şi compatibilitatea dintre ele, cât şi deprinderea abilitaţii de a monta o seringă automată după stabilirea în prealabil a unui plan de tratament.


Metoda: Prezentare - seringă automată avantaje, dezavanteje, medicaţie şi compatibilităţi. Demonstraţie – montarea seringii automate şi documentarea în fişa pentru seringa automată. Vizionarea de material video despre seringa automata. Rezultat: dobândirea abilităţii de a monta o seringă automată. ANEXA 1 ________________________________________ Sondajul vezical – manevra terapeutică de creștere a calității vieții L F. Curpas, M. Bejinariu Hospice Emanuel Oradea Cuvinte cheie:sonda, incontinență glob vezical, tehnică. Scopul: de a prezenta indicațiile, contraindicațiile sondajului vezical, materialele necesare, pregătirea pacientului, efectuarea tehnicii și acordarea îngrijirilor ulterioare. Rezumat: În îngrijirea paliativa la domiciliu, una dintre intervențiile ce trebuie aplicate de urgență este sondajul vezical, în caz de retenție acută de urină. Corectarea incontinenței urinare nu este o urgentă, este o masură ce aduce un “plus calitate” și în același timp o profilaxie privind leziunile tegumentare datorate umiditații prelungite a acestora. Din punct de vedere financiar, discutăm despre costurile de îngrijire ale unui pacient incontinent sondat sau îngrijit în pampers. Nu sunt de neglijat nici aspectele psihoemoționale referitoare la starea de dependență și la demnitatea pacientului. Concluzii: Indiferent care sunt motivele pentru care se instalează o sonda vezicala, felul în care vom pregăti pacientul și modul de executare al tehnicii vor determina creșterea calității vieții pacientului. ANEXA 2 ________________________________________ Evaluarea holistică – piatra de temelie a planului de management interdisciplinar Daniela Moșoiu1,2, Alina Stinghe1, Nicoleta Mitrea1,2 1HOSPICE Casa Speranței, Brașov 2Universitatea Transilvania Brașov

Cuvinte cheie: evaluare holistică, pacient, familie, echipă de îngrijire. Introducere Evaluarea holistică este esențială pentru identificarea cât mai corectă a nevoilor pacientului în vederea realizării unui plan comprehensiv de management al pacientului și familiei. Astfel vom putea atinge obiectivul principal al îngrijirilor paliative, imbunătățirea calității vieții pacientului și celor dragi ai săi. Nevoile pacientului sunt în diverse planuri ( fizic, social, spiritual, emoțional) și fiecare membru al echipei trebuie să fie capabil să exploreze oricare dintre aceste dimensiuni urmând ca fiecare disciplină să identifice apoi mai profund nevoile din propria sa aria de expertiză și să facă recomandări pentru planul individualizat de management și intervenții corespunzătoare. Scop Atelierul își propune să conștientieze participanții asupra competențelor comune de evaluare în diverse domenii pe care fiecare membru al echipei interdisciplinare trebuie să le aibă (competențe longitudinale) cât și a particularităților evaluării efectuate de către medici, asistenți medicali și asistenți sociali ( competențe transversale) finalizate prin elaborarea unui plan de management la un caz dat. Vom lucra interactiv în grupe mici, vom face joc de rol demonstrativ și vom implica participanții în definitivarea planului de management la cazul dat. Concluzii Cu toții suntem diferiți: pacienți, familii, profesioniști. Și totuși, noi ca profesioniști specializați în domeniul îngrijirilor paliative, printr-o solidă și continuă formare profesională, reușim să realizăm evaluări holistice “impecabile” atâta timp cât, pe de o parte urmăm aceleași principii medicale și aceeași conduită morală, iar pe de altă parte contribuim fiecare cu propria noastră perspectivă profesională la planul de îngrijire de calitate a pacienților și familiilor acestora. ________________________________________ Comunicarea cu familia S. Vlad Spitalul Universitar de Urgență Militar Central "Dr. Carol Davila" București Motto: "When someone has cancer, the whole family and everyone who loves them does, too" (Terri Clark) Abordarea holistică specifică îngrijirii paliative a pacienților cu boli cronice cu evoluție progresivă și


prognostic nefavorabil presupune, printre altele, și îmbunătățirea calității vieții pacienților, dar și a familiilor acestora. Pacienții aflați în aceste situații se confruntă cu suferința fizică și psihologică, dar și cu numeroase încercări și modificări în ceea ce privește relațiile interpersonale. Ca parte a echipei de îngrijire, familia este implicată în comunicarea cu pacientul și cu ceilalți membri ai echipei (medici, asistenți medicali, psiholog, asistent social și asa mai departe). O comunicare eficientă permite întregii echipe să prevină, să identifice și să recunoască precoce simptomele clinice și alte probleme: fizice, psihologice, spirituale sau sociale ale pacientului aflat în îngrijire. Cancerul este o boală a întregii familii, membrii acesteia parcurgând, alături de pacient, suferințele acestuia, dar fiind confruntați și propriile temeri, emoții, schimbarea rolurilor în legătură cu îngrijirea pacientului. Comunicarea de calitate cu familia va permite atingerea facilă a obiectivelor de îngrijire dar vă asigură și premizele unei comunicări eficiente cu pacientul eliminând o serie de bariere de comunicare legate de pacient, va evita apariția conspirației tăcerii, va facilita procesul de luare a deciziilor în privința îngrijirii (inclusiv în ceea ce înseamnă implicarea pacientului în acest proces). Este un proces continuu, îndelungat, complex, dificil și consumator de timp, însă absolut necesar pentru o îngrijire de calitate. Comunicarea cu familia are cel puțin două elemente de importanță vitală, pe care ceilalți membri din echipă trebuie să le cunoască și să le folosească eficient: • comunicarea veștilor proaste pacientului și

familiei; este un proces continuu, început de la preluarea pacientului în îngrijire și care are o multitudine de momente importante și decisive în ceea ce privește relația pacientului și familiei cu personalul medical (diagnostic și discuții despre prognostic, apariția recidivelor cancerului, întreruperea tratamentelor cu intenție curativă, schimbarea locului îngrijirii, discuții despre moarte); este evitată apariția conspirației tăcerii, este dezvoltat un sentiment de încredere al pacientului în echipa de îngrijire.

• conferințele cu familia; reprezintă o modalitate de a oferi pacientului un suport organizat, structurat, prin intermediul căreia echipa interdisciplinară (incluzând membrii de familie) facilitează dialogul și permite luarea deciziilor; sunt momente în care trebuie manageriate corect onestitatea și optimismul pragmatic, în folosul

pacientului; în cadrul acestor conferințe sunt prezentate informații medicale, sunt identificate modalitățile de depășire a dificultăților în îngrijire, se discută calitatea îngrijirii și a relației dintre membrii echipei, sunt investigate sentimentele pacientului în relație cu membrii familiei, dar și ale familiei în relație cu pacientul.

Esența îngrijirii paliative rămâne, așadar, comunicarea eficientă între membrii echipei de îngrijire, pacient și familia acestuia. Aceasta va asigura o bază pentru asigurarea creșterii calității vieții pacienților și atingerea obiectivelor de îngrijire. ________________________________________ Comunitatea în sprijinul cauzei Gabriela Tökés, Diana Nazarin HOSPICE Casa Speranței Brașov Activitatea de strângere de fonduri (fundraising) este importantă pentru a susține serviciile și programele pe care o organizație sau asociație le desfășoară. Fundraising-ul este „ştiinţa” de a-i convinge cu succes pe membrii comunității că activitatea organizaţiei este necesară în comunitate și oferă acestora oportunitatea de a contribui cu resursele, timpul și încrederea lor. Fundraising-ul nu constă doar în a obţine bani. În comunitate, construirea unei relații care să aibă ca scop strângerea de fonduri se bazează pe puntea pe care organizația a construit-o între scopul și activitățile pe care le desfășoară și oamenii care sprijină obiectivele acesteia. Scop: prezentarea își propune creșterea gradului de înțelegere a conceptului de fundraising și a mecanismelor folosite pentru a susține organizațiile neguvernamentale. ALĂTURI DE CAUZĂ, COMUNITATEA! Cum putem atrage donatori din comunitate și cum îi putem implica în atragerea de fonduri? O varietate de metode și mecanisme de fundraising pot angrena într-un joc al carității, atât membrii comunității de la mic la mare, cât și mediul de afaceri. Printre metodele și mecanismele de fundraising prezentate se regăsesc facilitățile fiscale care permit persoanelor fizice și societătilor comerciale să sprijine mediul ONG fără niciun cost, crowdfunding-ul, campaniile de donații recurente, direct mailing-ul și evenimentele. Organizațiile neguvernamentale își bazează o mare parte din activitățile pe care le implementează pe sprijinul financiar și material al cetățenilor sau al companiilor. Donațiile, sponsorizările și contribuțiile membrilor sunt recunoscute de Codul Fiscal ca fiind venituri neimpozabile pentru organizații și beneficiari.


Lipsa de stabilitate economică forțează piața de fundraising și organizațiile, fie să caute soluții și să se adapteze la context, fie să își pună problema supraviețuirii. Contextul economic a obligat organizațiile să se adapteze la situația actuală și să se orienteze strategic către activități care generează fonduri predictibile. Procesul implică donatori stabili, constanți, păstrați și loializați. Rezultatele se vor arăta celor care vor avea curaj să inoveze, să păstreze calitatea proiectelor lor pe o durată cel puțin medie. Pe acest segment, mecanismul donațiilor recurente, debitul direct și evenimentele vor asigura o bază de susținători și fonduri care vor susține activitatea organizațiilor, mai ales a organizațiilor mici. Cu înțelepciune, organizația poate transforma într-o sursă de fonduri sustenabilă, toate oportunitățile pe care le oferă comunitatea. ________________________________________ Povestea profesionistului de la epuizare la vindecare emoțională G. Zogan1 , D. Barna2 1HOSPICE Casa Speranței Brașov 2Hospice Emanuel Oradea Oamenii sunt ființe fragile și puternice totodată, uneori pline de forță, alteori vulnerabile, dar imprevizibile în raport cu propriile slăbiciuni, deoarece sunt antrenați într-o dubla mișcare de autodepașire, dar în același timp prizonieri ai propriilor limite. Acest atelier își propune analiza fragilității omului din perspectivele: a) Cauzelor : impresia că munca invadează totul,

inclusiv viața privată, scaderea eficienței în muncă, frecventele întrebări privind sensul muncii sale

b) Manifestărilor : o lipsa dialogului, gol sufletesc, iritabilitate față

de cei apropiați, senzație progresivă de epuizare cu răsfrângere asupra mediului familial, sentimenul de frustare care dezvoltă tulburari fizice ( cefalee, migrene, tulburări de somn, tulburări digestive)

o comportamente emoționale (anxietate, depresie, apatie plină de dezamăgire)

o pierderea respectului o prejudicierea imaginii de sine la locul de

muncă Cuvinte cheie : iritabilitate, anxietate, eficiență scazută, gol sufletesc ,, viziune ‘’ , iertare, compasiune, realitate nouă. Scopurile principale sunt de a anticipa manifestările epuizarii emoționale și de a găsi ,, viziunea ‘’ care

servește drept direcție în viață ieșind din triunghiul dramei. Metodele pe care le folosim sunt identificarea rolurilor pe care le jucam in triunghiul dramei și ,, cautarea viziunii ’’ prin regăsirea darurilor și a lecțiilor spirituale din interiorul poveștilor noastre. Echilibrarea balenței interioare și recăpătarea integritații Sinelui sunt rezultatele procesului de transformare psiho-emoționala a noastră. Concluzii: Atunci când deschidem ușa iertării și începem să ne tratăm pe noi și pe ceilalți cu iubire și compasiune se naște o nouă realitate. Despre moarte ... la o cafea cu profesioniștii C.Petrescu, D. Gaman, G.Burlacu HOSPICE Casa Sperantei, Brașov Cuvinte cheie: death café, moartea, subiect tabu, concept, viata Motto: ”Miracolul morții nu constă în ceea ce sfârșește ea, ci în ceea ce începe.” (Mircea Eliade) Introducere: Viața (respectiv nașterea) este pragul de trecere din lumea spirituală în lumea materială, în timp ce moartea reprezintă pragul de trecere din lumea materială în lumea spirituală. Practic, viața și moartea se află într-o strânsă corelație. Nu se poate imagina una fără cealaltă. Ambele sunt fețe ale aceleiaşi existențe continue. Nu există viață fără moarte și nici invers. Oricine ar încerca să găsească tinerețea veșnică, dorind să se ferească de acest proces de trecere, ar sfârșit prin moarte. Înțelepciunea populară poate fi citată: ”O palmă-i trase MOARTEA lui şi îndată se și făcu țărână,” conform cunoscutului basm românesc „Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte” (Petre Ispirescu). Context: Un nou concept de abordare în discuții a temei morții capătă contur tot mai clar în îngrijirea paliativă din întreaga lume, acela al așa numitelor “Death Cafées”. Acest concept a fost realizat de Jon Underwood și colaboratorii și s-a dezvoltat în societatea vestică, fiind asimilat în cadrul hospice-urilor. Acest gen de activitate, diferit de grupurile de suport sau consiliere pentru doliu, se adresează atât profesioniștilor cât și pacienților și aparținătorilor și se desfășoară într-un mediul confortabil și deschis, optim pentru discuții referitoare la moarte. Scopul atelierului este simplu: să determinăm participanții să vorbească liber despre tema morții.


Acest atelier se adresează atât profesioniștilor cât și personalului nemedical care își desfășoară activitatea în domeniul îngrijirilor paliative. Metodă: Atelierul este organizat și condus de 3 profesioniști diferiți, aparținând echipei interdisciplinare: medic, psiholog, asistent medical, fiecare având o percepție proprie asupra acestui subiect și propunând o metodă diferită de dezbatere a temei morții. În deschiderea atelierului participanților li se va prezenta pe scurt conceptul de death café. Atmosfera de lucru va fi similară unei cafenele literare, doar că tema de discuție este clară și neschimbabilă. Discuțiile purtate în 3 grupuri de lucru vor fi prezentate întregului grup și stabilit beneficiul preluării unei astfel de inițiative de către participanții la atelier. Concluzii: Sperăm în atingerea scopului unui Death Cafe, respectiv creșterea gradului de conștientizare a iminenței morții pentru a profita din plin de timpul finit avut la dispoziție, atât de către pacienți, cât și de către profesioniștii implicați în procesul de îngrijire, ajutându-ne de locul sigur unde ne-am întâlnit pentru a vorbi despre moarte la o ceașcă de cafea/ ceai și o gustare delicioasă. Nutriția pacientului cu cancer în stadiu avansat L. Simion1, D. Malciolu2 1 U.M.F. “Carol Davila” / Institutul Oncologic Bucureşti; 2 HOSPICE „Casa Speranței”, București

În clinica de chirurgie oncologică sunt operați zilnic între 6 și 10 pacienți. Starea nutrițională precară (precașexie sau cașexie) reprezintă de regulă o contraindicație pentru intervențiile chirurgicale de amploare, excepție făcând urgențele chirurgicale. Indicația pentru o intervenție cu viza paliativă la acești pacienți este de asemenea discutabilă. Stabilirea chirurgicală a unei căi de alimentație enterală (gastrostomă endoscopică percutană – P.E.G., variante tip P.E.G. realizate chirurgical, gastrostomă sau jejunostomă) temporară sau definitivă, ca și nutritia parenterala sunt optiunile disponibile pentru acesti pacienti. Localizarile inițiale cel mai frecvent întâlnite în chirurgia oncologică sunt: sân, corp și col uterin, ovar, prostată, colon și rect, gastric, pancreas, ficat, dar frecvent avem de-a face și cu complicații abdominale generate de determinări secundare cu punct de plecare cunoscut sau incert.

Pregătirea nutrițională pre-operatorie nu este un capitol statuat la toți pacienții, fiind luată în considerare în mod electiv. De regulă se preferă folosirea nutriției parenterale, evident pe termen scurt. Beneficiile amânării intervenției chirurgicale pentru o mai bună echilibrare nutrițională sunt discutabile în chirurgia oncologică. Post-operator precoce susținerea nutrițională se realizează pe cale parenterală, mai ales la pacienții cu intervenții digestive, unde reluarea tranzitului poate dura mai multe zile. Excepție fac cazurile la care intraoperator s-a instalat o formă de dispozitiv de nutriție enterală (cum ar fi o sondă de nutriție enterală trecută transanastomotic în jejun la un pacient rezecat gastric). Din momentul reluării eficiente a tranzitului digestiv, în măsura toleranței pacientului, se pot adăuga și concentrate nutritive per os, de regulă în cantități limitate. Pacienții se externează cu recomandări medicale și, de cele mai multe ori și cu recomandări nutriționale. Medicul curant este cel în măsură să stabilească un regim tip, adaptat bolii, sau un regim particularizat cazului. Regimurile standard fie se înmânează în format tipărit, fie sunt date link-uri către site-uri. Eventualelor întrebări legate de nutriție tot medicul curant trebuie să le răspundă. Nu există o practică curentă de a trimite pacienții către nutriționist / dietetician, iar în structura Institutului nu există un serviciu specializat. Recomandările standard la plecarea din clinică diferă în funcție de tipul și stadiul bolii oncologice, zona anatomică, tipul intervenției chirurgicale suferite, etc. Acestea conțin sfaturi generale (tratament, restricții de efort, limitări de activitate fizică sau de altă natură, îngrijirea plăgii etc.), recomandări oncologice (legate de rezultate histopatologice, evaluare in tumour board, secvențe terapeutice etc.) și recomandări individualizate. În afara documentelor obligatorii conform legii (bilet de externare, scrisoare medicală, decont de cheltuieli, rețetă și +/- concediu medical), nu sunt altele care să fie înmânate conform unei proceduri locale tuturor pacienților. La controlul post-operator, nutriția pacientului reprezintă un subiect acoperit de către medicul curant, adesea doar în măsura în care situația pacientului o impune sau pacientul ori familia aduc subiectul în discuție. Între ședințele de radioterapie nu există un cadru formal pentru suportul nutrițional al pacientului, mai ales dacă acesta are tranzit și se alimentează per os. Pentru situații aparte (de exemplu neoplazii de sferă O.R.L., maxilo-faciale sau esofagiene) este obligatorie asigurarea unei căi de nutriție adecvate, anterior începerii radioterapiei (de exemplu montarea unui


dispozitiv P.E.G.). De asemenea, în cazul tumorilor pelvine ce produc stenoză rectală sau anală este obligatorie realizarea unei colostomii în amonte de obstacol înaintea radioterapiei. În dinamică am observat că pacienții care se prezintă în clinică în stadii avansate ale bolii oncologice au în general un indice de masă corporală (I.M.C.) scăzut în comparație cu cei care se prezintă în clinică la scurt timp după momentul diagnostic. Scăderea progresivă a indicelui de masă corporală, cu instalarea precașexiei și a cașexiei reprezintă o provocare continuă atât pentru chirurgia oncologică, cât și pentru oncologie în general, deoarece tratamentul cancerului în prezent nu mai poate fi decât multimodal, iar aspectele legate de nutriție sunt adesea trecute cu vederea, profesioniștii concentrându-se asupra celor 3 mari direcții de acțiune: chirurgie, chimioterapie, radioterapie. Prevenirea instalării sindromului cașectic la bolnavul oncologic ( cu atât mai mult în stadiu avansat al bolii) ar trebui inițiată precoce, simultan cu demersul terapeutic și asigurată de echipe multidisciplinare (nutriționist, kinetoterapeut, psihoterapeut), care să conlucreze cu chirurgul, radioterapeutul, oncologul, specialistul în îngrijire paliativă și medicul de familie.

Anorexia și cașexia – etiopatogenie, mecanisme fiziopatologice, evaluare și intervenții terapeutice A. M. Pascu1, L. Stănciulescu2, V. Poroch3,4

1Facultatea de Medicină, Universitatea Transilvania, Brașov; 2 HOSPICE Casa Speranței, București; 3Facultatatea de Medicină, U.M.F. “Grigore T. Popa” Iași; 4 Institutul Regional de Oncologie Iași Anorexia reprezintă un simptom frecvent în cazul pacienților cu cancer și este o componentă majoră a cașexiei din cancer, aproximativ jumătate dintre pacienți prezintând sindrom cașectic (anorexie, pierdere de țesut gras și masă musculară). Cauzele anorexiei sunt multiple și implică mecanisme centrale și periferice, în ambele circumstanțe existând o serie de cauze secundare induse de medicația din cancer. Mecanismele periferice care pot declanșa și întreține anorexia sunt: a) masele tumorale care determină disfagie sau exercită o influență directă asupra funcției gastrointestinale; b) tumorile care produc substanțe care modifică aportul alimentar (lactat, triptofan sau PTH-related peptide); c) tumori care duc la modificări ale nutrienților cu potențial anorexigen (deficitul de

zinc); d) statusul proinflamator generat și întreținut de eliberarea de citokine din masele tumorale; e) alterarea funcțiilor gastrointestinale și secreția modificată a peptidelor gastrointestinale (peptidul tirozină tirozină, PYY) și modificări în evacuarea conținutului gastric care pot altera feedback-ul hormonilor de sațietate. Periferic, chimioterapia poate modifica percepția gustului (disgeuzia este prezentă la 39% dintre pacienții chimiotratați) și poate provoca greață, vărsături, mucozită, crampe abdominale, sângerări și ileus. Cauzele centrale ale anorexiei pot fi depresia, durerea sau o varietate de modificări ale unor neurotransmițători, neuropeptide și prostaglandine care modulează comportamentul alimentar și pot induce o scăderea dorinței de a mânca. Majoritatea acestor modificări centrale par să își exercite efectul anorexigen printr-o serie de modificări ale unor căi metabolice de la nivel hipotalamic: adenozin monofosfat kinază / metilmalonil coenzimă A / acizi grași. Pe un model animal de anorexie indusă de cancer s-a demonstrat up-reglarea dinaminei, o guanozin-trifosfatază responsabilă de internalizarea receptorilor de tip 4 ai melanocortinei și a receptorilor prostglandinici. În depresie, modificări ale serotoninei și ale eliberării corticotropin-releasing hormone (CRH) ar putea fi implicate în inducerea anorexiei. Până în prezent există informații limitate privind modul în care agenții chemoterapeutici produc anorexie la pacienții cu cancer. Există dovezi că unele dintre efectele centrale anorexigene ale chimioterapiei sunt induse de grelină. În plus, s-au publicat studii care dovedesc că agenții chimioterapeutici acționează asupra unei zone trigger chemo-receptoare care conține receptori serotoninergici 5-HT3, care pot activa receptorii neurokininei-1, conducând la emeză. Statusul proinflamator este implicat și în inițierea unor mecanisme care induc cașexia: citokinele proinflamatoare pot activa semnalizarea indusă de leptină și inhibă semnalizarea orexigenă indusă de ghrelină și neuropetidul Y, ceea ce determină o anorexie susținută, urmată de cașexie fără răspunsul compensator obișnuit. Criteriile utilizate pentru definirea și diagnosticarea cașexiei nu includ și repere de stadializare. Scorul de evaluare a cașexiei (CASCO) ar putea reprezenta un instrument în stratificarea pacienților, deosebit de util în practica clinică pentru alegerea unei conduite terapeutice adecvate și personalizate. Există numeroase tipuri de intervenții terapeutice în anorexie și cașexie, țintite pe corectarea unor mecanisme fiziopatologice subsidiare acestor circumstanțe clinice: megestrol acetatul,


canabinoidele, agoniștii de ghrelină, thalidomida, inhibitori ai citokinelor proinflamatoare, steroizii, antiinflamatoarele non-steroidiene, acidul eicosapentaenoic, precum și antiserotoninergicele s-a demonstrat a avea potențial orexigen, unele fiind deja în uz, altele încă în diferite faze de testare. În afara unei preocupări intense privind dezvoltarea unor noi agenți farmacologici, ca și al unor potențiale măsuri de îngrijire suportivă promițătoare pentru susținerea pacienților cu anorexie-cașexie, furnizorii serviciilor de sănătate vor trebui să aibă în vedere și impactul psihosocial al sindromului de anorexie-cașexie din cancer. ________________________________________ Nutriția – intervenții de îngrijire care pot face diferența G. Șteblea, C. Pascu, N.Mitrea HOSPICE Casa Speranței, Brașov Cuvinte cheie: nutriție, pacient oncologic, diagnostic de îngrijire, intervenții cu rol propriu Introducere: Nutriția pacientului cu cancer devine o problemă din ce în ce mai mare pentru pacient și familie pe măsură ce boala progresează. Astfel, din perspectiva de îngrijire, avem de a face cu diagnosticul de: „alterare a capacității de a se alimenta și hidrata”, cauzele fiind multiple, manifestările de dependență variind de la un pacient la altul. Scop: În lucrarea de față dorim să prezentăm intervențiile de îngrijire corespunzătoare rolului propriu al asistenților medicali, dus la îndeplinire cu implicarea activă nemijlocită a infirmierelor, în vederea re-actualizării și ajustării permanente a statusului nutrițional al pacientului cu cancer avansat. Metodă: Prezentarea intervențiilor ne-farmacologice, corespunzătoare rolului propriu al asistentului medical și exemplificarea prin imagini și studii de caz a intervențiilor corespunzătoare în cazul diagnosticului de îngrijire menționat anterior. Concluzii: Pacienții care se confruntă cu incapacitatea sau imposibilitatea de ași satisface nevoia fundamentală de a bea și de a se alimenta necesită intervenții din partea mai multor profesioniști, membrii ai echipei interdisciplinare: medic, asistent medical, infirmieră, psiholog, asistent social. Contribuția fiecăruia în atingerea obiectivelor planului de îngrijire ce țin de nutriția pacientului este importantă și poate face diferența în percepția pacientului și familiei acestuia cu privire la calitatea vieții în ansamblu.

Psihoterapia durerii pacientului oncologic A. Moraru Centrul de Radioterapie Amethyst, Otopeni Introducere: Cercetarea de faţă își propune să investigheze rolul psihoterapiei durerii pacientului oncologic, evaluând în același timp şi progresele înregistrate de către pacienţi în urma tratamentului terapeutic. Obiectivele cercetării vizează identificarea principalelor nevoi psihologice ale bolnavilor de cancer, precum şi identificarea măsurilor de psihoigienă și a tehnicilor psihoterapeutice, care pot contribui la diminuarea durerii psihosomatice. Durerea este o manifestare clinică multidimensională, întâlnită în majoritatea bolilor neoplazice și care, prin persistența ei, conduce la alterarea psihicului, a calității vieții bolnavului. În cazul bolilor neoplazice, durerea poate fi determinată de apariția formațiunii tumorale la un anumit nivel, de dezvoltarea leziunilor metastatice pe parcursul evoluției tumorale, ea poate apărea postoperator sau în urma tratamentului radio și/sau chimioterapic. Materialele si metodele utilizate în cadrul cercetării de faţă îmbină atât metode calitative, cât şi cantitative: interviul clinic, teste și scale clinice, observația clinică, grupuri de suport, exerciții de respirație și control al emoțiilor și durerii, hipnoză și relaxare ericksoniană, tehnici de iertare, tehnici neurolingvistice, producții grafice (desene, jurnale intime, etc). În acest context, am ales o populaţie de 100 de bolnavi de cancer care au fost chestionaţi cu privire la simptomele, durerile psihosomatice și nevoile lor psihologice. Rezultate Cercetarea s-a realizat în 2 faze, aşa încât, iniţial s-au identificat nevoile psihologice ale bolnavilor de cancer, urmând ca apoi să se analizeze rezultatele obţinute înainte şi după susţinerea programului terapeutic. De exemplu: trezirea speranței, a optimismului, a interesului pentru viață, împăcarea cu frica de moarte, îmbunătățirea complianței terapeutice, etc. Discuții Problematica psihoterapiei durerii în cazul bolnavilor de cancer reprezintă o reală preocupare în cadrul societăţii actuale, în care incidența cazurilor de cancer este alarmant de mare, iar starea psihică a pacienţilor este deplorabilă. Cei mai mulţi dintre pacienţi nu ştiu să se îngrijească de propria igienă mintală, iar starea lor de sănătate poate suferi deteriorări profunde atât la nivel psihologic cât și somatic. Concluziile cercetării au evidenţiat faptul că programul terapeutic îmbunătăţește starea psihologică a bolnavului de cancer şi remediază semnificativ


simptomele de depresie și anxietate în urma tratamentelor radio și chimioterapeutice. Cuvinte cheie: cancer, depresie, anxietate, psihoigienă, psihoterapia durerii Rolul radioterapiei în tratamentul durerii I.C.Chiricuță Centrul de Radioterapie Amethyst, Otopeni Rezumat Durerea în cancer este o complicație majoră în cadrul evoluției bolii și denotă o urgență medicală în care diagnosticul și intervenția terapeutică necesită o echipă complexă formată din imagist, oncolog, chirurg și radioterapeut pentru stabilirea unui tratament de maximă eficiență. Complexitatea caracterului durerii și a diferitelor cauze implicate în forma finală de manifestare cuprinde componenta fizică determinată de infiltrarea și compresiunea structurilor sănătoase și componenta psihologică, spirituală și socială ce pot contribui la accentuarea durerii sau lipsa complianței pacientului la tratament. Un mare avantaj al radioterapiei este apariția rapidă a efectului decompresiv și de reducere a componentei infiltrative al tumorii și in funcție de doza totală aplicată se poate influența chiar durata menținerii acestui efect. Un control tumoral de lungă durată asupra metastazei osoase tratate asigură îmbunătățirea calității vieții dorite de fiecare pacient. Din exemplele prezentate din experiența noastră, radioterapia modernă împreună cu chirurgia reparatorie, chimioterapia, hormonoterapia și consilierea psihologică oferă azi pacientului oncologic un tratament de calitate cu menținerea funcționalității și o calitate a vieții atât de necesară lui și familiei sale. Cuvinte cheie: durerea, paliația, comisie oncologică, radioterapie, calitatea vieții Algoritm clinic pentru îngrijirea limfedemului L. Buzea, C. Ancuța HOSPICE Casa Speranței, Brașov Pentru serviciile de îngrijiri paliative care nu au personal specializat în îngrijirea limfedemului, poate fi o sarcină dificilă să facă față provocărilor apărute pe parcursul îngrijirii acestor pacienți.

Scop: Lucrarea își propune să prezinte algoritmul de îngrijire al limfedemului. Acest algoritm este un instrument care ajută și ghidează profesioniștii în evaluarea, managementul și luarea deciziilor în diverse probleme apărute în îngrijirea limfedemului. Metodă: Revizia de literatură a fost realizată folosind cuvinte cheie și au fost alese articole și ghiduri apărute după 2010. Rezultate: În urma reviziei de literatură algoritmul de îngrijire al limfedemului a fost structurat în 4 parți: 1. diagnostic și evaluare ne arată pașii pentru a diagnostica limfedemul și a stabili stadiul acestuia; 2. intervenții standardul actual în ceea ce privește tratamentul limfedemului fiind terapia decongestivă complexă faza intensivă și de menținere aplicată în funcție de stadiul limfedemului; 3. monitorizarea limfedemului la intervale regulate de timp, urmărind anumiți indicatori; 4.evoluția limfedemului. Concluzii: Fără un diagnostic la momentul potrivit, terapia este adesea amânată și limfedemul poate progresa. Folosirea unui algoritm ne ajută să oferim tratament într-o manieră organizată, eficientă și să obținem rezultate favorabile pentru pacienți. ANEXA 3 Algoritm de îngrijirea plăgilor R. Cazan, R. Horeică HOSPICE Casa Speranței, Brașov Introducere: Una din provocările cu care profesioniştii din îngrijirile paliative se confruntă este îngrijirea plăgilor cronice. Pacienții cu plăgi cronice prezintă multiplii factori care duc la încetinirea procesului de vindecare şi crează un disconfort generalizat. Prin definiţie, plăgile cronice sunt considerate plăgile al căror debut a fost în urmă cu mai mult de 3 luni. Dezvoltarea unui algoritm presupune sintetizarea cunoştintelor şi elaborarea unor recomandări specifice pentru practica clinică bazată pe dovezi ştinţifice. Scopul: Elaborarea unui instrument care să vină în sprijinul profesioniştilor. Material şi metodă: Revizie de literatură legată de ghiduri de îngrijirea plăgilor cronice. Intâlnire cu echipa de nursing din HOSPICE Casa Speranței Brașov în care s-au analizat articolele relevante pentru elaborarea unui instrument de îngrijirea plăgilor. Elaborarea unui algoritm de îngrijirea plăgilor.


Rezultate şi concluzii: Algoritmul de îngrijire este împărţit în 5 secţiuni: 1. Evaluarea pacientului şi a plăgii – care cuprinde

stare generală; diagnostic; vârstă; status nutriţional; medicaţie; afectarea acitivităţilor zilnice; alterarea imaginii corporale. Evaluarea plăgii cuprinde: descrierea plăgii, tipul şi proporţia ţesutului prezent, mirosul, prezenţa exudatului/hemoragie, aspectul ţesut înconjurător.

2. Stabilirea obiectivelor de îngrijire: prevenirea agravării sau apariţiei altor plăgi; controlul simptomelor legate de plagă, menţinerea calităţii vieţii, vindecarea plăgii.

3. Intervenţii: alegerea soluţiei de irigare a plăgii, alegerea tipului de pansamente, stabilirea frecveţei de schimbare a pansamentului.

4. Re-evaluarea. 5. Rezultate. Implementarea unui algoritm de îngrijire a plăgilor va avea ca beneficiu evaluarea complexă şi unitară a pacienţilor care prezintă plăgi cronice şi stabilirea obiectivelor şi intervenţiilor individualizate fără a omite unul dintre secţiunile cuprinse în algoritm. ANEXA 4 A fi sau a nu fi ... căzut. Mobilizarea în siguranță a pacienților C. Ghiran, C. Mîță, R. Horeică HOSPICE Casa Speranței, Brașov Îngrijirea paliativă vizează îmbunătățirea calității vieții pacienților și familiilor acestora. De multe ori autonomia și capacitatea de autoîngrijire sunt pentru pacienți factori cheie în definirea calității vieții. Pășind cu precauție pe linia de demarcație dintre preocuparea pentru siguranța pacientului și grija pentru încurajarea și menținerea autonomiei sale, ne-am propus să gestionăm într-un mod sistematic riscul de cădere pentru pacienții internați în unitatea cu paturi pentru adulți, cu scopul de a reduce la minimum numărul de incidente asociate și a reduce gravitatea consecințelor acestora. Crearea unei culturi a siguranței este un proces care necesită răbdare și angajament. În cadrul HOSPICE, bazele acesteia au fost puse în urmă cu 10 ani. În anul 2017, impulsionați de obligativitatea de a raporta către ANMCS toate incidentele apărute în unitățile cu paturi și fiind conștienți de faptul că reducerea riscului de

cădere pentru pacienți contribuie la asigurarea complianței Fundației la criteriile internaționale pentru siguranța pacientului (International Patient Safety Goals), s-a decis reunirea unui grup de lucru multidisciplinar pentru prevenirea căderilor.

Activitatea grupului de lucru a curpins: • o analiză a incidentelor distincte de cădere a

pacienților raportate în primul semestru către ANMSC, folosind ca tehnici de analiză brainstormingul și metoda Cine, Ce, Unde, Când, Cum, De ce;

• analiză comparativă cantitativă a incidentelor prin cădere din ultimii 5 ani;

• un audit pe foile de observație ale tuturor pacienților la care s-au înregistrat incidente prin cădere în primul semestru al anului 2017.

• realizarea unei diagrame cauză-efect Ishikawa, care să sintetizeze și să ordoneze cauzele tuturor incidentelor de cădere a pacienților, pentru a putea stabili obiective și măsuri de îmbunătățire a situației.

În urma analizei, s-au stabilit următoarele direcții de acțiune: • Îmbunătățirea procesului de evaluare a riscului de

cădere; • Utilizarea unui sistem vizual de semnalizare

pentru personal privind pacienții cu risc înalt; • Îmbunătățirea comunicării în cadrul echipei

privind pacienții cu risc; • Reguli de folosire a discpozitivelor pentru ajutor în

mobilizare; • Educarea personalului și beneficiarilor. Lucrarea cuprinde instrumente de evaluare și măsuri de prevenire folosite în practica internațională, în diferite medii de îngrijire, precum și rezultatele grupului de lucru (raport de analiză, propunere instrument de evaluare a riscului de cădere la pacienții adulți internați în unitățile cu paturi de îngrijiri paliative, cu ghid de aplicare și intervenție). Dincolo de rezultatele concrete, demersul are ca efect secundar schimbarea percepției personalului asupra experiențelor de la frica de învinovățire la dorința de învățare din greșeli. Îngrijirea stomelor M. Leşe¹, C. Ghiran² ¹Spitalul Județean de Urgență Baia Mare ²HOSPICE Casa Speranței


Scop. Atelierul îşi propune să ofere participanţilor clarificarea celor mai importante probleme cu care se confruntă medicii şi asistenţii medicali care îngrijesc pacienţi cu stome: - Clasificarea stomelor - Caracteristicile stomelor - Tehnica realizării stomelor: traheostoma,

gastrostoma, duodenostoma, jejunostoma, ileostoma, colostoma, nefrostoma, ureterostoma, cistostoma.

- Complicaţiile stomelor - Materiale pentru îngrijirea stomelor - Modul de schimbare a sistemului stomic. Introducere. Multitudinea de tipuri de stome va fi ordonată într-o clasificare şi se vor enumera, cu ajutorul participanţilor la atelier, caracteristicile stomei ideale. Pentru a înţelege mai bine funcţionarea lor, se vor prezenta pe scurt tehnicile de realizare a stomelor. Metodă. Pentru fiecare tip de stomă în parte se vor prezenta principii de îngrijire zilnică, complicaţii, tratamentul complicaţiilor. Se vor prezenta practic materialele folosite în îngrijirea stomelor şi modul lor de utilizare. Se va pune accentul pe problemele practice pe care le vor semnala participanţii la atelier şi rezolvarea lor. Participanţii vor avea posibilitatea să ia parte la demonstraţii practice de utilizare a materialelor prezentate, pe mulaje cu stome. O componentă importantă a atelierului se va axa pe prevenirea complicaţiilor, metode de reducere a impactului psihologic şi social al stomei, pe promovarea confortului şi stimei de sine a pacientului. Concluzii. În cadrul atelierului se vor discuta toate dificultăţile practice pe care le întâlnesc participanţii la îngrijirea stomelor, vor dobândi cunoştinţe despre tehnicile realizării lor, tipurile de materiale disponibile şi modul practic de utilizare. Nevoia de îngrijiri paliative a pacienților dializați E. G. Lădaru Spitalul Județean de Urgență, Bacău Lucrând într-un serviciu de Nefrologie, am constatat în ultimii ani o creștere dramatică a numărului de pacienți care necesită terapie de substituție renală, în special în rândul vârstnicilor, pacienți care au adesea nevoi complexe de îngrijire, atât fizice, sociale, psihoemoționale, dar și spirituale. Scopul acestui studiu este de a evalua nevoia de îngrijiri paliative a pacienților cu BCRT, odată cu identificarea factorilor care împiedică sau facilitează

implicarea serviciilor în acest proces. Obiectivul principal este îmbunătățirea îngrijirilor acordate și a calității vieții pacienților dializați și familiilor lor, prin creșterea accesului la serviciile de Îngrijiri Paliative, odată cu conștientizarea privind existența și beneficiile acestora. Material și metodă: Studiul este o analiză prospectivă, cantitativ observațională, de tip transversal, cercetare efectuată pe o perioadă de peste un an, în intervalul iunie 2016 - iulie 2017. Lotul de studiu este reprezentat de un număr de 256 de pacienți adulți dializați în cadrul Centrului privat Fresenius NephroCare Bacău. Dintre participanții la studiu 242 beneficiază de hemodializă, iar 14 de dializă peritoneală, reprezentând 60,33% din pacienții dializați din județul Bacău. Instrumentul de cercetare este un chestionar de identificare a nevoilor de îngrijire paliativă, testat și validat, utilizat în proiectul româno-elvețian ”Înlăturarea disparităților în accesul la servicii de bază de îngrijiri paliative în comunitate-Parteneriat pentru identificarea și reducerea barierelor clinice, educaționale, legislative și economice”, proiect inițiat de HOSPICE Casa Speranței din Brașov, chestionar modificat. Rezultate: Din cei 256 de pacienți dializați în cadrul Centrului Fresenius NephroCare Bacău, au acceptat participarea la studiu, în urma semnării formularului de consimțământ informat, 248 de pacienți, din care 242 sunt tratați prin hemodializă iterativă, iar 6 beneficiază de dializă peritoneală, cu o predominență a pacienților de sex masculin la ambele tipuri de terapie dialitică. Vârsta pacienților incluși în studiu este cuprinsă între 22 și 88 de ani, cu un vârf al incidenței la categoria de vârstă 60-69 de ani, iar vechimea în cadrul programului de dializă este cuprinsă între o lună și 22 de ani, cu o medie de 6,4 ani, ce poate fi considerată speranța de viată a acestor pacienți. Este o medie destul de scăzută, având în vedere că există forme de cancer la care rata de supraviețuire este mult mai mare. Nevoia de informare despre boală este redusă la pacienții participanți la studiu, fiind prezentă la doar 28,6% dintre ei, în contradicție cu procentul foarte redus, de doar 21%, al celor care beneficiază de o înțelegere și cunoaștere depline ale bolii, ceea ce denotă interesul scăzut al pacienților în privința bolii și a deciziilor referitoare la îngrijirea proprie. O analiză relațională între nevoia de informare, cunoașterea și înțelegerea bolii și vechimea în dializă, evidențiază o corelație semnificativă statistic, inversă (indice Pearson negativ), între vechimea în dializă, pe de o parte și nevoia de informare și cunoașterea și înțelegerea bolii, pe de altă parte, interpretată ca o


scădere a preocupării față de boală, față de sine, a interesului față de dreptul de a decide, odată cu creșterea vechimii în dializă. Sub aspectul suferinței fizice, se identifică o povară semnificativă a simptomatologiei în rândul pacienților dializați, cele mai frecvente dintre simptome fiind: oboseala (prezentă la 88,71%), durerea (regăsită la 70,97%, fie ea ușoară, moderată sau severă), insomnia (constatată la 64,5% dintre pacienți), urmate de dispnee, inapetență și neliniște. Limitarea mobilității și a autoîngrijirii sunt dificultăți cu care pacienții dializați se confruntă în proporții semnificative (identificate la 83,5%, respectiv 70,6% dintre pacienți), afectându-le într-o măsură însemnată statusul de performanță. Se evidențiază o corelație semnificativă statistic, directă, între cele două variabile, precum și între limitarea mobilității și îngrijorările legate de boală. Demn de menționat este faptul că pacienții dializați asociază de cele mai multe ori limitarea mobilității cu programul ciclic al ședințelor de dializă (fie ea hemodializă sau dializă peritoneală), ca un "serviciu" de la care nu îți poți lua niciodată liber, după spusele multor pacienți, evidențiind impactul major asupra vieții cotidiene. Sunt aspecte ale îngrijirii care au implicații atât de natură fizică, socială, dar și psihologică și spirituală, pe care pacienții dializați le-ar gestiona mult mai bine într-un sistem de îngrijiri paliative, cu sprijinul unor echipe multidisciplinare. Analiza lotului de studiu în funcție de împăcarea cu boala și nevoia de suport pentru familie aduce din nou în discuție aspectele spirituale și sociale ale îngrijirii pacientului dializat. Cunoscând condiția socio-economică a majorității pacienților participanți la studiu și luând în considerare procentul redus (27%) al celor care și-au exprimat nevoia de suport pentru familie, consider că pacienții nu s-au exprimat cu sinceritate în legătură cu felul în care familia lor face față bolii și îi pot sprijini, fapt derivat din existența unor prejudecăți sau poate din prezența unor așteptări foarte mici sau reticențe în legătură cu posibilitatea corpului medical și a celor din jur de a-i sprijini în acest sens. Astfel se ridică din nou problema îmbunătățirii comunicării, a creșterii încrederii pacienților în cadrele medicale și a implicării mai profunde în susținerea atât a persoanelor aflate în îngrijire, cât și a familiilor acestora. Concluzii: Studiul reconfirmă nevoia de îngrijiri paliative a pacienților dializați, evidențiind carențe de îngrijire în toate cele patru dimensiuni, cu influență semnificativă asupra calității vieții, atât a pacienților, cât și a familiilor lor. Se conturează o lipsă acută de informații despre boală, o autonomie redusă a pacienților, un deficit de comunicare cu personalul

medical, ca unul dintre motivele care atrag deseori subdiagnosticarea simptomelor sau slaba lor gestionare. Introducerea pacienților dializați în acest sistem poate determina îmbunătățirea diferitelor aspecte ale calității vieții, prin îngrijirea holistică pe care o oferă. Ca propunere, prin îmbunătățirea abilităților de îngrijire paliativă a echipelor deja existente în centrele de dializă, acest tip de îngrijire ar putea fi integrat în rutina managementului pacienților dializați mai degrabă decât doar bazându-se pe echipele de îngrijiri paliative pentru colaborare. Îngrijirea pacienţilor neurologici-experienţa secţiei de Îngrijiri Paleative din Lugoj M. Şerpe Universitatea de Vest „Vasile Goldiş”, Arad; Spitalul Municipal „Dr Teodor Andrei”, Lugoj Noţiunea de „îngrijire paliativă” este încă, din păcate, un concept puţin folosit şi înţeles în sistemul medical românesc, mai ales în sferele exterioare specializărilor oncologice, datele statistice culese până în prezent arătând zone geografice fără nici un furnizor de astfel de îngrijire. În acest context, pacienţii cu patologie neurologică sunt şi ei lipsiţi de această abordare în cursul natural al afecţiunilor de acest tip, pe de o parte din cauza greutăţii/imposibilităţi de adresare spre un astfel de serviciu, iar pe de altă parte din cauza lipsei de pregătire/informare adecvate din partea personalului medical care deserveşte specializarea de neurologie. În practica neurologică curentă, o serie de afecţiuni sunt pretabile la un moment dat în evoluţia lor la îngrijiri de tip paliativ, şi anume stările post accidente vasculare cerebrale care dezvoltă deficite motorii semnificative şi permanente, demenţele ajunse în stadiu avasat, boala Parkinson, de asemenea, în stadiu avansat al evoluţiei, pacienţii cu tumori cerebrale, pacienţii rămaşi în stare vegetativă, cei cu tetraplegie, cu scleroză multiplă, cu scleroză laterală amiotrofică. Pe lângă bolile neurologice „primare”, o altă categorie de pacienţi care trebuie să atragă atenţia sunt cei oncologici care dezvoltă, în evoluţia neoplaziei, metastaze cerebrale cu manifestări neurologice (situaţia cea mai frecventă) sau care, pe lângă afecţiunea oncologică iniţială , suferă şi un eveniment vascular cerebral sau o boală cu caracter neuro-degenerativ. Din punct de vedere al managementului simptomelor care apar în cazul pacienţilor cu afecţiuni neurologice, în primul rând atenţia în îngrijirea paliativă se


îndreaptă spre imobilizarea prelungită a pacienţilor, apoi spre controlul durerilor de la nivelul membrelor în special, a spasticităţii musculare, a ataxiei, a tremorului, a slăbiciunii musculare, spre simptomele aparatului urinar, ale aparatului digestiv (cel mai frecvent constipaţia, dar pot apărea şi greaţa sau sindromul emetic), ale aparatului respirator (prin fenomene de insuficienţă respiratorie cronică). Importante în managementul unui pacient neurologic sunt şi simptomele din sfera psihiatrică, precum tulburările de somn cu hipersomnie sau insomnie, anxietatea, depresia, tulburările din sfera cognitivă. Toate aceste aspecte devin şi mai dificil de evaluat atunci când apar tulburări de limbaj fie în sfera de recepţie a acestuia, fie în cea de expresie, fie mixte. În ceea ce priveşte situaţia compartimentului de Îngrijiri Paleative din Lugoj, într-o analiză a activităţii pe 5 ani (1.06.2012-30.05.2017), din 1298 de pacienţi aflaţi în îngrijire, 08 au fost admişi cu patologie neurologică, pe primul loc ca şi frecvenţă fiind pacienţii cu demenţă (321), urmaţi de cei cu patologie sechelară vasculară (179) cu diverse forme de deficit motor. Chiar dacă la nivelul compartimentului există la fiecare pat saltea antiescară, principalele probleme întâlnite în efectuarea unui bun management medical sunt reprezentate de lipsa unui kinetoterapeut şi a unui psiholog dedicat. Rata de mortalitate pe patologia respectivă în perioada amintită a fost de 28,81%. Ca şi concluzie principală a experienţei acumulate în cei 9 ani de când lucrez în acest compartiment ar fi necesitatea introducerii acestei discipline ca şi materie de studiu pentru studenţii Universităţilor de Medicină, precum şi introducerea unui modul de pregătire în acest domeniu pentru rezidenţii în specialitatea neurologie, modul care să aibă printre alte scopuri, şi acela de a educa viitorii specialişti neurologi asupra faptului că managementul unui pacient neurologic nu se sfârşeşte la externarea dintr-o secţie de „acuţi”. De asemenea, o altă direcţie de abordare ar trebui să fie reprezentată şi de creşterea nivelului de informare şi de accesibilitate în comunităţile administrative, iar la nivelul unităţilor cu paturi adoptarea unui formar al foilor de observaţie clinică generală care să permită evaluarea standardizată a acestor pacienţi. Pentru evitarea unor situaţii de confuzie privitoare la ce tip de patologie neurologică trebuie internată în unităţile cu paturi, existenţa unor protocoale şi criterii de internare specifice ar fi recomandabilă la nivelul tuturor unităţilor sanitare care au în componenţa lor secţii cu paturi de îngrijiri paliative.

Ce înseamnă paliația de la începutul diagnosticului - Provocările din spital D. Găman, A.Tulban HOSPICE Casa Speranței, Brașov Introducere: Tot mai multe persoane sunt diagnosticate cu boală oncologică și internați în spital pentru tratament. Pentru a ajuta aceste persoane, a luat ființă ”Centrul de Informare și Consiliere pentru Pacienți și Familii” în anul 2014. În cadrul acestuia, ,timp de trei ani, un psiholog și un asistent medical au oferit informații și consiliere legate de îngrijire paliativă în 3 spitale oncologice din Brașov. Actual, ne-am canalizat pe o echipa de doi psihologi. Scop: În lucrarea de față dorim să prezentăm și să discutăm experiențele avute în decursul existenței acestui centru, să clarificăm ce înseamnă îngrijirea paliativă în spitalele oncologice și să îmbunătățim ajutorul oferit persoanelor bolnave de cancer pe parcursul suferinței lor printr-un suport educativ și psihoemoțional profesionist și adecvat. Materiale și metodă: Prezentarea activității educaționale și de consiliere din spitalele oncologice, a materialelor de informare realizate în perioada 2014-2017, a modalității de adaptare a activităților Centrului de Informare și Consiliere la nevoile pacienților și ale personalului din spitale, discutarea situațiilor dificile și a modalităților în care această activitate ar putea fi îmbunătățită. Rezultate și concluzii: Experiența activității în cadrul acestui centru pe o perioadă de 3 ani arată o nevoie crescută a persoanelor care se confruntă cu o boală oncologică și a aparținătorilor de a primi sprijin psiho-emoțional și de a învăța modalități concrete de îmbunătățire a calității vieții. Cu toate că diagnosticul de cancer este o provocare majoră, persoanele care reușesc să depășească primul moment de șoc și să-și clarifice prioritățile, dificultățile și nevoile în plan fizic, emoțional și spiritual acceptă mai ușor situația în care se află, au o calitate a vieții net superioară pe parcursul bolii. Ţinta Centrului de Informare este de a împuternici fiecare pacient oncologic in propriul pacurs. Informarea și consilierea oferită în cadrul Centrului de Informare și Consiliere reprezintă un suport extrem de util din acest punct de vedere, care vine în complementarea tratamentului medicamentos curativ primit în spital.


Experiențe ale serviciilor de îngrijiri palliative din România M. Murg1, M. Dumitrescu2

1HOSPICE Emanuel, Oradea; 2HOSPICE Casa Speranței, Brașov Reprezentanți ai unor servicii de îngrijiri paliative funcționale din sistemul public și privat de sănătate vor prezenta experiența serviciilor oferite, detaliind informații privind istoricul serviciilor, personalul implicat în acordarea serviciilor interdisciplinare, tipul de servicii oferite (unități cu paturi de paliație, îngrijiri paliative la domiciliu) și categoriile de beneficiari (oncologici/non-oncologici, adulți/copii), modalitățile de finanțare a serviciilor (casele de asigurari de sănătate, autorități locale, donații, sponsorizări, plata/co-plata beneficiarilor, parteneriate, alte surse de finanțare), precum și proiectele de viitor în dezvoltarea serviciilor pe care le reprezintă. În cadrul expunerilor se vor menționa și provocările întâmpinate în funcționarea curentă a serviciilor, din punct de vedere al asigurării resurselor umane, materiale și financiare, al autorizării, evaluării/licențierii serviciilor, precum și pentru asigurarea colaborării și asigurării continuității serviciilor. Atelierul își propune să faciliteze pe baza experiențelor prezentate discuții ale participanților, privind propriile succese și bariere întâmpinate în derularea serviciilor pe care le reprezintă; să ofere participanților oportunitatea de a învăța din experiențele altor servicii; să îi încurajeze pe cei care doresc să inițieze și/sau să dezvolte noi servicii paliative; și să încurajeze colaborarea la nivel local între serviciile paliative existente, în vederea asigurării continuității îngrijirilor. De la interesul implicațional la achiziția de abilități –o experiență MOOC V. Poroch1, A. Cleminte Ionel2, A. Colibaba2, D. Moșoiu3,4, A. M. Pascu4, M. Borgovan, E.Valenti6, S. Grigolo7, B.Geurden8, O.R.Petriș9

1U.M.F. “Gr.T.Popa” Iaşi/ Institutul Regional de Oncologie Iaşi, 2Fundația EuroEd, Iași , 3HOSPICE Casa Speranței Brașov,4Universitatea Transilvania Brașov, 6Universidad Europea de Madrid,Spania, 7 Presidio Sanitario Gradenigo, Torino, Italia,8 Karel De Grote Hogeschool, Antwerpen, Belgia, 9 Spitalul Clinic de Urgențe ”Sf. Spiridon” Iași

Învățământul universitar fundamentat științific recunoaște dovezile conform cărora, după vârsta de 18 ani, achiziția cunoștiințelor se poate realiza doar prin activități practice. Este rațiunea eforturilor actuale, la nivel global, în a introduce sistematic, în pregătirea profesională, învățământul prin simulare. Este frecvent adusă în comparație pregătirea piloților de avioane prin simulatoare de zbor, cu diferite situații de aeronautică, astfel încât curba firească de învățare (creșterea capacității profesionale odată cu acumularea de experiență) să se realizeze în situații simulate și nu în cele reale. Experiența acumulată într-o situație extremă, de prăbușire a avionului este astfel extrem de utilă cu condiționarea ca aceasta să se realizeze într-un simulator și nu într-o condiție reală. Abilitățile sunt considerate aptitudini (îndemânarea, iscusința, priceperea, dibăcia, măiestria) necesare persoanei instruite în efectuarea de activități specifice profesiei pentru care se instruiește. Ele trebuie să poată fi obiectiv apreciate și certifcate, în cadrul unei evaluări universitare. 20 de proceduri au fost concepute pentru pregătirea profesională în domeniul îngrijirilor paliative, considerate a coagula necesarul de abilități utile a oferi perspectiva înțelegerii fenomenului paliativ, dar și a permite intervenții punctuale în îngrijirea acestora. Într-un parteneriat a cinci centre europene de medicină paliativă, prin sinteza literaturii actualizate, bazat pe dovezi științifice medicale, protocoalele au fost concepute pentru a cuprinde suita etapelor ce trebuie parcurse, într-o abordare holistică a pacientului, nu ca un purtător de cavitate orală, vezică urinară etc. ci în întregul său, abordat ca o ființă umană. Pentru a permite o transpunere cifrică a performanței de efectuare a fiecărui protocol, fiecărei etape i-a fost atribuit un punctaj, diferit în funcție de importanța acesteia în economia ansamblului protocolului. Sumarea punctajelor obținute la fiecare etapă permite stabilirea unui punctaj total care prin raportare la maximul posibil al protocolului oferă imaginea procentului în care protocolul a fost efectuat corect. Fiecare protocol cuprinde etape definite ca ESENȚIALE a căror omisiune sau deficiență de realizare induce automat necesitatea de reluare a instruirii în sensul soluționării carențelor de pregătire. Etapele protocoalelor combină abilități de comunicare (în inițierea discuției, în identificarea pacientului etc.) aspecte de tehnică (poziționare, geometrie a mișcărilor efectuate, timpi etc) evaluare și consiliere, în succesiunea logică a derulării acestora. Pentru o mai clară înțelegere a celor trei tipuri de informații prezente în ghidul de studiu, acestea au fost tehnoredactate distinct. Astfel, acțiunile de efectuat în


cadrul manevrei medicale sunt scrise cu o literă de aspect normal, frazele ce constituie dialog cu pacientul au o literă îngroșată iar aspectele explicative sunt exprimate printr-o literă de formă înclinată și dimensiune redusă. În cadrul programului didactic, întreaga documentație necesar a fi însușită pentru efectuarea manevrelor de medicină paliativă, este disponibilă sub formă de protocoale, în format electronic, disponibil spre descărcare de pe platforma proiectului MedLang www.medlang.eu precum și de la nivelul celei de e-learning a U.M.F. "Gr. T. Popa" Iași. Accesul la informațiile necesare reprezintă doar o componentă din necesarul unui program eficient de învățare. Procesul didactic, în viziunea noastră, necesită deopotrivă aplecare pentru explicarea noțiunilor propuse spre învățare și de asemenea exersarea practică a protocoalelor. Exersarea protocoalelor presupune optim cunoașterea teoretică a acestora anterior momentului efectuării. În această rațiune, fiecare protocol are anexat un fișier video cu manevra corespunzătoare. Fiecare film este editat expresiv ca o evaluare a performanței în efectuarea manoperei respective. Existența formatului video considerăm că face posibilă învățarea logică a protocoalelor înainte de exersarea practică a acestora în stațiile de lucru desemnate. Sistemul educațional pe care îl propunem poate începe cu citirea protocoalelor urmat de vizionarea filmelor cu revenirea apoi la protocoale pentru învățarea efectivă a acestora înainte de exersarea lor practică. Recomandăm înregistrarea performanței în realizarea protocoalelor și de a implica în pregătirea dumneavoastră o a patra entitate. Este vorba despre

colegi, cu preocupări în didactica educației pentru medicina paliativă, cu care să fie formate parteneriate, prin platforma proiectului MedLang sau alte platforme sociale, aceştia oferind feed back-ul absolut necesar, ghidând astfel în completarea pregătirii, explicând etapele neclare, desfășurarea manevrei etc. Aceasta se realizează prin analiza performanței în protocolul respectiv așa cum va rezulta prin evaluarea filmului postat în secţiunea special dedicată acestui lucru, de la nivelul platformei. Punctajul obținut prin sumarea punctajelor fiecărei etape a protocolului permite exprimarea procentuală a gradului de performanță în efectuarea manevrei. Recomandăm încărcarea pe platformă a filmării celei mai bune performanțe personale în realizarea protocoalelor dar și evaluarea a cel puțin trei filmări postate de colegi din rețea, cu oferirea rezultatului analizei atât din punctul de vedere al notei finale cât și a motivării calculului acesteia la nivelul punctajelor fiecărei etape din secvența acestuia. Îndeplinirea acestor cerințe permite accesul spre secțiunea din platformă ce conține evaluarea teoretică, în vederea obținerii atestatului de parcurgere a cursului în protocolul respectiv. Proiectul MedLang Palliative Care - Cursuri online pe suport video (Massive Open Online Courses) în domeniul îngrijirii paliative și a comunicării medicale (www.medlang.eu şi www.facebook.com/MedLangPalliative/timeline) (2014-1-RO01-KA203-002940) a fost finanțat de Comisia Europeană în cadrul programului Erasmus+, acțiunea Parteneriate strategice pentru învățământul superior.

Tabelul 1. Proceduri alocate per partener

Spania Communicating the diagnosis of severe illness (bad news)

End of life care - discussion about (place of care, aggressive treatment, DNR)

Mapping patients network

How to address the needs of caregivers

Italia

To evaluate the awareness level of patient about his/her disease and illness

Burn out syndrome prevention (debriefing)

Terminal phase- management

Oral Care

Belgia Pain assessment (cognitive impairment also)

Pain prescribing according to WHO ladder

Prevention/management of pressure ulcers & skin lesions

Patient bath

http://www.medlang.eu/

http://www.medlang.eu/

http://www.facebook.com/MedLangPalliative/timeline


Braşov Active listening and empathic response

Approach to the conspiracy of silence

Spiritual assessment Automatic syringe - subcutaneous perfusion

Iaşi Nutrition /Feeding patient in bed

Transferring patient in bed + Medical positions of a patient in bed

Male/Female patient – urethro-vesical catheterisation

Paracentesis


ANEXA 2


ANEXA 3


ANEXA 4


Comunicări orale CO 01 Demența în îngrijirea paliativă CO 02 Post negru voluntar/oprirea voluntară a alimentației și hidratării CO 03 Utilizarea Hipnozei clinice în îngrijirea paliativă - Aplicabilitate CO 04 Provocări între ideal și real în Centrul de Zi CO 05 Îngrijirea plăgilor cronice. Tumori necrozate – escare CO 06 Prezentarea de caz: geriatria paliativă CO 07 Importanța comunicării în îngrijirea pacientului aflat în faza terminală a bolii – între teorie și practică CO 08 Antibioterapia în îngrijirea paliativă - utilizare echilibrată sau abuzivă? CO 09 Provocări în îngrijirea paliativă a unui copil cu sarcom Ewing mediastinal CO 10 Rolul lidocainei în perfuzie continuă în controlul durerii neoplazice severe – prezentare de caz CO 11 Îngrijirile palliative și urgențele chirurgicale CO 12 Comunicarea diagnosticului de boală incurabilă la copii – o provocare pentru profesioniști CO 13 Trauma mastectomiei și a limfedemului – necesitatea creșterii rezilienței CO14 Ocluzia intestinală neoplazică inoperabilă – Experiența unui centru oncologic CO15 Durerea totală în îngrijirea paliativă – experiența unui centru specializat CO16 Nutriția în îngrijirea paliativă – perspectiva asistentului medical nutriționist CO17 Alimentația persoanei stomizate – alegeri și mituri CO18 Perspective de îngrijire asupra unui caz dificil – pacient prizonier CO19 Spiritualitatea ca parte integrantă a îngrijirilor acordate de către asistentul medical CO20 Ansamblul aspectelor medicale, culturale și religioase în tratarea cu succes a unei paciente

aparținând unui alt cult religios CO21 Compartimentul de îngrijiri paliative din Spitalul Județean de Urgență Târgoviște CO22 Evaluarea calității serviciilor oferite pacienților aflați în îngrijirea serviciului specializat în îngrijirea

paliativă la domiciliu CO23 Educația medicală continuă - metodă de dezvoltare profesională și sustenabilitate a serviciilor

specializate de îngrijire paliativă CO24 Înființarea unui serviciu de Îngrijire Paliativă Pediatrică în România- Provocări și lecții învățate CO25 Aspecte de tip nursing din compartimentul de Îngrijiri Paliative al Asociației Oncohelp Timișoara CO26 Îngrijirea paliativă la domiciliu – situația cheltuielilor CO27 Studiu privind percepția cancerului în rândul populației generale CO28 Ȋngrijirea paliativă – funcție ”primară” a Departamentului de Urgență(DU)?


Demența în îngrijirea paliativă E.S.Crișan, M.M.Moldovan Nova-Vita Hospital SA, Târgu-Mureș Scopul lucrării: de a studia prevalența demenței (de orice cauză) în compartimentul de îngrijiri paliative Nova-Vita Hospital Târgu-Mureș Material și metodă: Studiul cuprinde un total de 143 de internări succesive în anul 2016: A -2 internări cu diagnostic principal- demență (cunoscută înaintea internării) B - 21 internări la care demența a fost codificată ca diagnostic secundar (diagnosticată în cursul internării în urma consultului psihiatric, care a necesitat tratament cronic) Rezultate: Total 23 diagnostice de demență (16,08%): 2 cunoscute anterior internării, diagnostic principal (1,39%), 21 diagnostic secundar, diagnosticată în cursul internării (14,68%) Vârsta pacienților a fost între 39 și 94 ani. Cea mai reprezentată vârstă : 88 ani (de 5 ori mai mult decât orice altă vârstă). Grupa de vârstă cea mai afectată: de la 80 ani; cuprinde 17 pacienți din totalul de 23 (73,9% din total demențe). Această grupă de vârstă (de la 80 ani în sus) afectată de demență reprezintă 11,88% din totalul internărilor pe tot anul 2016, în contextul în care cele mai frecvente diagnostice de internare au fost (în ordine descrescătoare): insuficiența cardiacă, pareze post AVC, cancer pancreatic. Concluzii: Pe fondul îmbătrânirii populației, demența devine un diagnostic tot mai frecvent în îngrijirea paliativă, în special populația bătrână/foarte bătrână (cu consecințe sociale îngrijorătoare). Educația echipei de îngrijiri paliative pentru a recunoaște semnele unei posibile demențe, o bună colaborare cu specialistul psihiatru a dus la ameliorarea calității vieții pacienților și mai ales a familiilor lor. Comunicarea diagnosticului de demență aparținătorilor este uneori interpretată drept injurie, situație care poate duce la stări conflictuale, întreruperea tratamentului și agravarea simptomelor. Redenumirea bolii sub numele de – ”tulburare cognitivă/ateroscleroză cerebrală avansată/lacunarism cerebral” duce la o mai bună colaborare cu aparținătorii, dar nu diminuează riscul întreruperii tratamentului. ________________________________________

Post negru voluntar/oprirea voluntară a alimentației și hidratării E.S.Crișan Nova-Vita Hospital SA, Târgu-Mureș Scop: înțelegerea motivației în decizia de oprire voluntară a alimentației Material și metodă: Studiul cuprinde observația a 6 pacienți (cu vârsta între 64 și 87 ani) cu afecțiuni severe, cu post negru voluntar. Niciunul nu a avut ca diagnostic principal o boală malignă. Trei pacienți au fost cu boală neurologică (paralizii care au dus la imobilizare la pat) și trei pacienți cu demență cu comunicare verbală și cu conștiența bolii. Rezultate: Motivația acestor pacienți pentru decizia de post negru este identică; există intenția primară de a grăbi moartea datorită: faptului că existența nu mai are sens, pierderea oportunității de a se bucura, pierderea independenței și a capacității de mobilizare, pierderea relației cu familia (în nici un caz durerea fizică nu a fost menționată). În plus, în cazul demenței, pacienții au avut conștiența bolii, cu suferință emoțională prin ștergerea din memorie a unor etape din viață, intenția primară de a grăbi moartea exprimată verbal, dar și teama paradoxală ca alimentele să nu fie contaminate/drogate/otrăvite. Pacienții au nevoie de controlul simptomelor, de înțelegere a limbajului verbal și nonverbal, respect, autonomie. Unii membrii ai familiilor nu recunosc autonomia pacientului și solicită nutriție artificială considerând că depresia/demența/afazia duc la incapacitate decizională. Numai cei 3pacienți cu demență și-au reluat alimentația orală după tratament psihiatric și psihoterapie(într-un interval de 3-6săptămâni). Cele mai utile intervenții: • Înlocuirea termenului de”oprire voluntară a

alimentației”(asociat cu ideea de suicid) cu “post negru voluntar”poate face situația mai ușor de acceptat pentru familie și personalul de îngrijire

• suport psihoemoțional, acceptarea în familie și societate a persoanei așa cum este (demență, terapareză, afazică, etc).

• asistența spirituală, cu tact și înțelegere, poate duce la abandonarea postului negru voluntar

• educarea echipei de paliație (și a familiei) asupra faptului că postul negru voluntar nu este rar în îngrijirea paliativă, nu este suicid (nu face nimic activ), iar pacientul nu va fi alimentat artificial


contrar voinței sale, dar nici abandonat fără a testa care sunt intervențiile acceptate de el (mâncare preferată împreună cu familia)

• tratamentul psihiatric (antipsihotice) în cazurile cu demență asociată

Concluzii: Îngrijitorii care se confruntă cu postul negru voluntar au nevoie să înțeleagă că sondele de alimentație/ cateterele nu sunt etic acceptabile dacă pacientul le refuză verbal sau nonverbal, iar depresia, afazia (prezente des în îngrijirea paliativă), nici chiar demența, nu justifică intervenții nedorite de pacient. “Sunt un om liber și am dreptul să fac ce vreau cu viața mea. Știu că nu am dreptul să-mi iau viața, dar știu în același timp că îmi pot preda sufletul lui Dumnezeu prin post și rugăciune”. ________________________________________ Utilizarea Hipnozei clinice în îngrijirea paliativă – Aplicabilitate M. Chiriac Asociația Lumina, Bacău

Introducere: Medicina paliativă este potrivită pentru pacienții aflați în toate stadiile bolii, atât pentru cei care sunt sub tratamente pentru boli curabile, cât și pentru cei care trăiesc cu boli cornice progresive. Medicina paliativă utilizează o abordare multidisciplinară în îngrijirea pacienților. Scopul hipnozei clinice în bolile cronice severe și în îngrijirea paliativă este îmbunătățirea, ca adjuvant, a durerii și a ameliorării simptomelor și a calității vieții. Termenul de "îngrijire paliativă" este din ce în ce mai utilizat în ceea ce privește nu numai cancerul, ci și bolile cardiace, cum ar fi insuficiența cardiacă congestivă (CHF), boala pulmonară obstructivă cronică (COPD), insuficiența renală, HIV / SIDA, Parkinson, Alzheimer, scleroza laterală amiotrofică (ALS) și multe alte boli cronice severe. Hipnoza clinică se concentrează asupra perspectivei globale a OMS privind îngrijirile paliative: - Oferă ameliorarea durerii și a altor simptome

distresive; - Afirmă viața și consideră că moartea este un

proces normal; - Intenționează să nu grăbească sau să amâne

moartea; - Integrează aspectele psihologice și spirituale ale

îngrijirii pacienților; - Oferă un sistem de sprijin pentru a ajuta pacienții

să trăiască cât mai activ posibil până la moarte; - Oferă un sistem de sprijin pentru a ajuta familia să

se descurce în timpul bolii pacienților și în deplina lor viață;

- Utilizează o abordare de echipă care să răspundă nevoilor pacienților și familiilor acestora, inclusiv consilierea privind decesele, dacă este indicată;

- Îmbunătățește calitatea vieții și poate influența, de asemenea, pozitiv evoluția bolii;

- Se aplică devreme în cursul bolii, împreună cu alte terapii destinate prelungirii vieții. Hipnoza clinică se concentrează asupra

perspectivei globale a OMS privind îngrijirile paliative privind ameliorarea simptomelor, cum ar fi durerea, anxietatea, contracția musculară, tremurul, rigiditatea, dificultatea de a respira, oboseala, complicațiile gastrointestinale, probleme de înghițire, constipație, greață, Somn și depresie. Îngrijirile paliative se concentrează asupra acordării pacienților o ameliorare a simptomele fizice și psihologice, cum ar fi durerea, anxietatea, depresia, prognosticul. În ultimul deceniu, s-a înregistrat o creștere dramatică a numărului și calității studiilor de cercetare care examinează efectele hipnozei clinice asupra durerii și a simptomelor asociate. În ultimii ani, studiul științific al conștiinței umane și hipnoza clinică a fost transformat dintr-un domeniu psihologic într-un subiect neurostiintific al cercetării. La nivelul mecanismelor creierului, știința conștiinței acum sintetizează rezultatele dintr-o gamă largă de tehnici pentru studiul hipnozei clinice. Acestea includ electrofiziologie, imagistică prin rezonanță magnetică funcțională (fMRI), magneto / electroencefalografie (M / EEG) și modele computaționale. Studiile imagistice asupra creierului au arătat că hipnoza influențează toate zonele corticale și procesele neurofiziologice care stau la baza durerii și emoțiilor . Au fost observate două efecte primare ale tratamentului cu hipnoză clinică: - Reducerea durerii de fundal zilnic și intensitatea

simptomelor pentru mulți pacienți ; - O calitate crescută a vieții și capacitatea de a

utiliza auto-hipnoza, de a experimenta o stare de pace, seninătate și bunăstare, cu reducerea durerii și a simptomelor care pot dura câteva ore, zile sau luni.

În mod specific, clinicienii care tratează pacienții cu durere și alte simptome în boala cronică progresivă ar trebui: - Să includă sugestii hipnotice care afectează toate

procesele neurofiziologice care pot sta la baza durerii și suferinței unui pacient;

- Să includă sugestii care influențează alte domenii esențiale ale calității vieții (de exemplu, calitatea somnului, scutirea de greață în chimioterapie și alte simptome distresive);


- Să antreneze pacienții în folosirea auto-hipnozei pentru a obține o ușurare imediată a durerii ;

- Să furnizeze înregistrări audio ale sesiunilor de tratament pentru a îmbunătăți efectele tratamentului.

Scopul este de a îmbunătăți calitatea vieții, atât pentru pacient cât și pentru familie. Concluzii: Studiile științifice demonstrează că hipnoza este un mijloc eficace și eficient de dezvoltare a resurselor persoanelor care suferă de boli cronice severe. După o medie de câteva sesiuni de hipnoterapie în cazul bolilor cronice severe, pacienții sunt capabili să localizeze resursele neexploatate anterior în interiorul lor și sunt capabili să devină autonome în utilizarea auto-hipnoză. Beneficiile majore raportate au vizat reducerea durerii, a anxietății și a simptomelor dureroase. Hipnoza clinică în îngrijirile paliative este indicată pentru toți pacienții cu orice boală gravă și care suferă de afectiune fizică, psihologică, socială sau spirituală. Hipnoza clinică folosește o abordare în echipă pentru a răspunde nevoilor pacienților și familiilor acestora, inclusiv consiliere în cazurile de deces, dacă este cazul. ____________________________________________ Provocări între ideal și real în Centrul de Zi M. Ion, R. Popa HOSPICE Casa Speranței, Brașov Introducere: Porțile Centrului de Zi se deschid zilnic, între orele 10 și 14, pentru un număr de 8-10 pacienți, cu dorința de a schimba în bine ziua fiecăruia, de a aduce soarele pe cerul lor într-o zi ploioasă sau însorită, de la le oferi consiliere psiho-socială și tratament, de a le șetrge lacrimile de pe obraz cu degetele unui zâmbet. Scop: După cum este intitulată această lucrare, vom încerca să definim idealul și realul, ca paralele între percepțiile echipei interdisciplinare hospice și pacienții din Centrul de Zi. Materiale și metode: Studiu calitativ, folosind ca instrument interviul structurat aplicat unui număr de 10 pacienți, beneficiari ai Centrului de zi pentru Persoane cu Dizabilități din cadrul Fundației Hospice – Casa Speranței și unui număr de 5 membrii ai echipei interdisciplinare Hospice (asistent medical, 2 asistenți sociali, psiholog și kinetoterapeut). Rezultate: Vor fi prezentate în cadrul conferinței, aflându-se momentan în stadiul de interpretare. Concluzie: Dăruind cu competență îngrijirile socio-psiho-medicale, comunicând verbal și nonverbal din suflet cu sufletul despre viață, experiențe, coincidențe,

destin și alte lucruri asemănătoare, contribuim la ameliorarea situațiilor și la îmbunătățirea calității vieții pacienților. ____________________________________________ Îngrijirea plăgilor cronice. Tumori necrozate – escare L. Moldoveanu Compartimentul de îngrijiri palliative, Spitalul Județean de Urgență, Târgoviște Introducere: Lucrarea contine doua cazuri cu grad inalt de dificultate, care s-au prezentat pe sectia de ingrjiri palliative. Scopul: Prezentarea aspectelor practice în tratamentul plăgilor, cu referire la componentele holistice în vederea stabilizării și vindecării lor. Materiale: Sunt luate în discuție produse și preparate noi, combinatii și soluții antiseptice folosite concomitent cu antialgice, analgezice utilizate numai după investigații paraclinice amănunțite. Rezultate și concluzii: Dobândirea abilitătilor de administrare și efectuare a manevrelor, produselor precum și înțelegerea importanței beneficiilor în managementul plăgilor pe secția de îngrijiri palliative. ____________________________________________ Prezentarea de caz: geriatria paliativă C.B. Neacsu Polaris Medical, Suceagu, Cluj Cuvinte cheie: geriatrie, ingrijri paliative, varstnic Prezentarea își propune să ridice problema abordării paliative la pacienții geriatrici. Patologia oncologică este frecvent întâlnită la pacienții vârstnici și în România, din experiența personală de până acum, are anumite particularități ce pot crea dificultăți în abordarea cazului- lipsa de investigații, imposibilitatea investigării din cauza lipsei de colaborare a pacientului, imposibilitatea de tratament din cauza unor convingeri că “nu merită urmat tratament având îin vedere vârsta”, acestea ducând la apariția unei patologii oncologice în stadii avansate fără un diagnostic confirmat de patologie oncologică, fără o colaborare cu oncologul. Se încearcă și abordarea patologiilor dincolo de neoplazii, din mai multe arii medicale: patologii oncologice, cardiologice, neurologice, psihiatrice, chirurgicale. Particularitatea acestor cazuri este faptul că de multe ori patologiile asociate sunt cele care trasează linia de tratament paliativ ducând astfel la


dificultăți de abordare, discuții în echipa multidisciplinară, în colaborarea cu colegi din alte servicii și în colaborarea cu pacientul și familia. ________________________________________ Importanța comunicării în îngrijirea pacientului aflat în faza terminală a bolii – între teorie și practică V. Gheorghițeanu Salvosan Ciobanca, Zalău Comunicarea propice face diferența între asistenții medicali profesioniști și cei novici vor ignora adesea conceptualizarea de interfață, ceea ce va determina o aderență scăzută în relația pacient-asistent medical și o eficiență slabă a acestuia. Deoarece asistentul medical reprezintă liantul între pacient și medic, lipsa unei conceptualizări clinice sau o conceptualizare clinică inadecvată (negativă) poate amplifica sau genera simptomatologia unui pacient. Relația stabilită între asistentul medical și pacient prin limbaj verbal, nonverbal sau paraverbal dobândește funcție placebo dezvoltând speranța de însănătoșire astfel având efect terapeutic. Conceptualizarea clinică nu trebuie să fie adevărată pentru a fi utilă. Este important ca pacientul să o considere adevărată. Pacientul are nevoie de o conceptualizare care să îi explice simptomele și să îi sugereze o schemă de tratament. El nu are nevoie de un adevăr științific. În ciuda a ceea ce credea la început Sigmund Freud, nu adevărul îl elibereaza pe bolnav, ci ceea ce el considera a fi adevăr. Așa cum există posibilitatea suferinței, există și oportunitatea de a schimba percepția pacientului asupra bolii prin utilizarea unor strategii și tehnici de comunicare adecvate. Modelul SPIKES Conceptualizarea clinică cognitivă comportamentală • Conceptualizarea clinică profesională • Conceptualizarea clinică de interfață Modelul stress-vulnerabilitate Modelul factorilor comuni Empatia Acceptarea necondiționată Congruența Modalități bune pentru a comunica vești proaste • Începe prin a asculta, în loc de a vorbi. • Explorează percepţiile înainte de a încerca să

defineşti realitatea. Metoda de abordare a acestei lucrări a fost observarea directă și indirectă asupra pacienților internați în serviciul de îngrijiri paliative a spitalului Salvosan Ciobanca I Zalău, cazuistică ce va fi prezentată in

timpul lucrării. Furnizorii de servicii de sănătate trebuie să fie capabili să poarte conversații dificile care să descrie cât mai precis procedurile de diagnostic, scopurile tratamentului, beneficiile și/sau riscurile implicate. Din punct de vedere clinic, este esențial ca asistenții medicali și alți lucrători din domeniul medical să fie instruiți despre metode eficiente de a transmite informația despre starea de sănătate a pacientului, posibile căi de diagnostic de urmat și decizii ce trebuie luate în momente critice. Cunoașterea celor mai rudimentare tehnici de intervievare motivațională, terapie bazată pe soluții sau terapie cognitiv-comportamentală poate ajuta asistentul medical în facilitarea conversațiilor dificile, pentru a genera schimbări pozitive în pacient și familia sa, ajutându-i să ia decizii care reduc la minim suferința de la sfârșitul vieții. ________________________________________ Antibioterapia în îngrijirea paliativă - utilizare echilibrată sau abuzivă? V. Poroch, Mihaela Boancă, Gema Bacoanu, Liliana Nicoleta Crucianu, Anca Raluca Vrânceanu, Cristina Claudia Tărniceriu, Liliana Mihailov, R.P. Dobrin, O. Alexinschi, Raluca Filimon U.M.F. “Gr.T.Popa” Iaşi/ Institutul Regional de Oncologie, Iaşi Scop: Prezentarea de informații despre utilizarea antibioticelor la pacienții care beneficiază de îngrijire paliativă. Materiale și metodă: Studiul s-a desfășurat în cadrul Compartimentului de Îngrijiri Paliative a Institutului Regional de Oncologie Iași, în perioada ianuarie 2016 - august 2017. Datele au fost preluate din sistemul informatic al spitalului și din foile de observație ale pacienților. A fost urmărit consumul de antibiotice, care a fost exprimat în DDD (drug dose per day, respectiv doza de medicament pe zi). DDD este o unitate de măsurare a consumului de antibiotice acceptată la nivel internațional, pentru a face comparații între diferite țări. Indicatorul ia în considerare cantitatea de antibiotice (dozele) consumate și efectul potențial ecologic - în sensul dezvoltării rezistenței la antimicrobiene. Rezultate și concluzii: Pe toată perioada studiului, numărul de DDD a fost de 7154, care indică un consum de 357 DDD/ lună. Doza cea mai mare de antibiotic care a fost administrată într-o lună a fost de 270 DDD de Rifaximin. Antibioticele cele mai frecvent administrate au fost Ciprofloxacinul (2021 DDD), Ceftriaxona (1216 DDD) și Amoxicilina cu acid clavulanic (653 DDD). Deși a fost utilizată mai rar (doar


în 9 din cele 20 de luni ale studiului), Rifaximina a fost administrată în doze mari, respectiv 990 DDD. Chiar dacă Biseptolul, Gentamicina și Metronidazolul sunt antibiotice frecvent utilizate, acestea au înregistrat un număr de 300 DDD, 169 DDD, respectiv 583 DDD, doze relativ mici comparativ cu alte antibiotice. Clasele de antibiotice cele mai folosite au fost fluorochinolonele și cefalosporinele de generația a 3-a, care au înregistrat un număr de 2100 DDD și, respectiv, 1382 DDD. Un factor important în selecţia bacteriilor multirezistente responsabile pentru infecțiile asociate asistenţei medicale este utilizarea abuzivă a unor antibiotice specifice. Pe toată durata studiului s-au înregistrat 5 cazuri de infecţii asociate asistenţei medicale în anul 2016 și 6 cazuri în 2017, însă nu toate aceste cazuri au fost secundare antibioterapiei. Infecția asociată actului medical a apărut la pacienți cu vârsta de peste 55 ani, localizarea fiind urinară, digestivă sau septicemie. Administrarea antibioticelor în spital este un motor major pentru răspândirea bacteriilor multirezistente responsabile pentru infecţiile asociate asistenţei medicale, motiv pentru care antibioterapia ar trebui să fie rațională, justificată și instituită conform antibiogramei. _____________________________________________ Provocări în îngrijirea paliativă a unui copil cu sarcom Ewing mediastinal M. M. Cojocaru, C. Comșa Institutul Oncologic Prof. Dr. „Al. Trestioreanu”, București Introducere: În ciuda progreselor realizate în onco-hematologia pediatrică, aproximativ 30% dintre copii afectați decedează din cauza bolii sau a complicațiilor acesteia. Îngrijirea paliativă complexă a unui copil cu cancer în stadiu avansat/terminal reprezintă o adevărată provocare pentru specialiștii din domeniu. Importanța unui management optim al simptomatologiei, al problemelor de natură psihologică, socială și spirituală, este evidentă. Material și metodă: Prezentăm cazul unui copil de 4 ani, diagnosticat cu sarcom Ewing de mediastin posterior, operat, polichimiotratat, cu invazie pleurală și continuare de evoluție la nivel local. A fost preluat pentru îngrijiri paliative prezentând dureri toracice severe, dispnee importantă, anxietate („mami mi-e frică”) și insomnie. Pacientul a fost îngrijit de o echipă multidisciplinară formată din medici, asistenti medicali, asistent social și psiholog, iar comunicarea dintre specialiști și familie a fost constantă. Părinții au fost mereu informați despre opțiunile terapeutice

existente în fiecare moment al evoluției copilului și au primit consiliere psihologică încă de la prima internare pe secție. Pacientul a primit tratament inițial cu antialgice de treaptă I-II și ulterior cu Morfină, conform recomandărilor OMS, obținându-se un control foarte bun al durerii și satisfacător al dispneei ceea ce i-a permis să se joace scurte perioade de timp. Copilul a refuzat administrarea comprimatelor (Lorazepam), ceea ce a făcut foarte dificil controlul anxietății și insomniei. Discuții: Introducerea tratamentului cu Morfină a dus la dispariția durerii, ameliorarea dispneei, îmbunătățirea calității vieții pacientului și scăderea anxietății familiei. Cu tratamentul administrat nu am reușit să controlăm satisfăcător anxietatea și insomnia, datorită posibilităților terapeutice limitate la un copil mic care a refuzat administrarea orală a medicamentelor. Am evidențiat trei etape ale transformării psihologice a părinților: negare, în momentul aflării diagnosticului, furia și neputința de a face ceva în momentul apariției recidivei și atunci când au înțeles că decesul este iminent și acceptarea, ca formă finală de împăcare cu decesul („bine că s-a terminat că prea mult s-a chinuit”). Menționăm unitatea deosebită și armonia care existau atât în familie, cât și în cercul de prieteni și rolul echilibrului psiho-social în reducerea stresului și anxietății. Am identificat empatie și emoții intense la membrii echipei care a îngrijit pacientul. Concluzii: 1.Un bun control al simptomelor crește calitatea vieții pacientului și asigură confort psihic familiei. 2.Comunicarea eficientă și suportul psihologic susținut fac mai ușoară acceptarea ideii de moarte. 3.Controlul anxietății și insomniei este greu de obținut în unele cazuri. 4.Controlul insuficient al simptomelor reprezintă o mare provocare pentru medicul practician. _____________________________________________ Rolul lidocainei în perfuzie continuă în controlul durerii neoplazice severe – prezentare de caz C. Comșa, A. Bene, M. Dragomir Institutul Oncologic Prof. Dr. "Al. Trestioreanu", București Introducere: Durerea apare frecvent la pacienții cu cancer (30-40% la diagnostic, 65-85% în fază avansată) și poate fi controlată în 85-95% din cazuri utilizând scala de analgezie OMS. Cauze de durere (pseudo)rezistentă la morfină: subdozare, progresia bolii, durere opioid-semiresponsivă/rezistentă, tolerantă la opioide, aspecte psiho-emoționale asociate. Lidocaina i.v., prin efectul antiinflamator și


blocarea canalelor de sodium, s-a dovedit eficientă în controlul durerii refractare din cancer. Scopul lucrării: Evaluarea particularităților terapeutice ale unui pacient cu osteosarcom în stadiu avansat și durere severă persistentă sub tratament cu doze mari de morfină; asociind Lidocaina în PEV continuă s-a obținut un control bun al durerii și ameliorarea semnificativă a calității vieții pentru o perioadă importantă; în stadiul final sedarea terminală a permis un deces liniștit, fără dureri. Material și metodă: Prezentăm cazul unui adolescent cu hemipelvectomie pentru osteosarcom femural, cu reluare de evoluție local și prin metastaze multiple. Prezenta durere moderată, care inițial a răspuns la tratament de treapta I-III OMS. Odată cu progresia bolii, durerea de tip neuropat s-a accentuat, persistând la intensitate mare (VAS 7-8) sub tratament cu Morfină 200mg/24ore în PEV continuă și coanalgezice; asociind Lidocaina 2mg/kg bolus i.v.apoi 0,5mg/kg/oră PEV continuă s-a redus doza zilnică de Morfină cu 25% cu un control foarte bun al durerii pentru 4 săptămâni; ulterior durerea se intensifică, nu răspunde la administrarea de Morfină în bolus, dar răspunde satisfăcător, pe durată scurtă, la administrare de Nefopam 80mg/24 ore în PEV continuă. Sedarea terminală a asigurat confortul pacientului înaintea morții. Discuții: Dozele de morfină utilizate la pacientul prezentat depășesc dozele uzuale, ceea ce indică o durere greu tratabilă. În fața acestei dureri am luat în discuție creșterea necesarului de morfină prin progresia bolii, tolerantă, rezistentă la morfină, aspecte psiho-emoționale asociate. Strategii pentru un control superior al durerii: asocierea coanalgezicelor în doze optime, rotația opioidelor, schimbarea căii de administrare a morfinei, asocierea altor medicamente. Lidocaina în PEV continuă s-a dovedit eficientă în controlul durerii aparent rezistente la Morfină, permițând reducerea dozelor de Morfină și creșterea calității vieții; asocierea de Morfină+Lidocaină în PEV continuă nu a determinat efecte adverse. Concluzii: 1. Morfina este opioidul major de primă intenție pentru pacienții cu durere severă datorită ușurinței de administrare și reacțiilor adverse puțineșiușoare. 2. În cazul durerii aparent rezistentă la morfină trebuie luată în discuție administrarea altor medicamente. 3.Asocierea Morfina+Lidocaină în PEV continuă s-a dovedit eficientă și sigură în tratarea durerii aparent rezistente la Morfină. _____________________________________________

Îngrijirile paliative și urgențele chirurgicale M. Leşe Spitalul Judeţean de Urgenţă, Baia Mare Scop. Prezentarea dificultăţilor pe care le întâmpină pacienţii, familia, medicii chirurgi şi asistentele care îngrijesc cazuri grave chirurgicale cu evoluţie nefavorabilă şi deces complicat. Introducere. Este prezentat cazul unei paciente care a decedat la secţia de terapie intensivă în urmă cu 6 ani, în urma unui accident rutier, cu ruptură de splină, hemoperitoneu masiv şi şoc hemoragic. Pacienta a fost operată, dar a decedat în urma celui de-al doilea stop cardiac. Anunţarea decesului pacientei a provocat lipotimia fiului pacientei, reacţie de furie soţului şi atac de panică tatălui. Metodă. Este prezentată traiectoria bolilor şi specificul “decesului chirurgical”. Pentru pacienţi, familie, medicii chirurgi, asistentele din secţia chirurgie generală şi restul personalului care are în îngrijire pacienţi chirurgicali în stare gravă, sunt scoase în evidenţă provocările evoluţiei bolii şi deficienţele protocoalelor terapeutice în uz, sau lipsa acestora. Prezentarea oferă sugestii pentru ameliorarea relaţiilor dintre pacient familie şi personalul medical. Este reluat cazul pacientei care a decedat prin prisma cunoştinţelor dobândite în curricula de îngrijiri paliative. Concluzii. Evoluţia spre deces sau spre stabilizare cu sechele grave a pacienţilor cu urgenţe chirurgicale pune probleme majore de comunicare personalului medical prea puţin instruit/antrenat să le rezolve. Este subliniată necesitatea introducerii stagiilor de îngrijiri paliative în curricula de pregătire a medicilor chirurgi şi a asistentelor medicale dar şi necesitatea încadrării cu personal cu atestat în îngrijiri paliative a secţiilor de terapie intensivă şi chirurgie. _____________________________________________ Comunicarea diagnosticului de boală incurabilă la copii – o provocare pentru profesioniști T. Mathe1, L. Rogozea2

1HOSPICE Casa Speranței, Brașov 2Universitatea Transilvania-Facultatea de Medicină, Brașov O bună comunicare între profesioniști și pacienți este adesea cheia pentru asistența medicală de calitate.


Dezvăluirea adevărului cu privire la boala incurabilă este totuși o problemă, mulți profesioniști nu sunt de acord și se simt vulnerabili. Mai mult, în cazul copiilor cu boală care limitează viața pentru unii profesioniști a spune adevărul, devine o sarcină extrem de dificilă. Încărcătura emoțională este mai mare, iar ideea de boală incurabilă care poate apărea la copii adesea contrazice ideea de semnificație a vieții. Scop: lucrarea vrea să prezinte provocările profesioniștilor când trebuie să comunice un diagnostic de boală incurabilă la copii. Metoda: Revizie de literatură a articolelor pe tema mai sus menționată. Rezultate: Unele studii au explorat barierele și strategiile de comunicare despre diagnostic în cazul pacienților adulți bolnavi de cancer, SIDA sau alte boli. Discuțiile despre boală în cazul pacienților copii vor fi diferite față de cele purtate în cazul adulților. Diferența semnificativă este dată de faptul că părinții joacă un rol important în comunicarea cu pacienții copii, ei se pot constitui într-un tampon în comunicarea dintre profesioniști și copii. Comunicarea cu copiii și adolescenții bolnavi de cancer ar trebui încadrată în contexul familial sau al altei rețelei de suport existente. Acest lucru face comunicarea despre boală cu pacienții copii mult mai sensibilă și mai complexă decât cea cu pacienții adulți. Perspective privind comunicarea diagnosticului de boală incurabilă: Dezvăluirea adevărului din perspectiva pacienților: Încă din 1950 opinia pacienților privind dezvăluirea diagnosticului de cancer a fost luată în considerare. Studiile efectuate în Australia, SUA, Canada și Marea Britanie au raportat faptul că pacienții cu cancer doresc să știe despre boala lor. Rezultatele au fost similare și în cazul adolescenților cu cancer și a pacienților cu scleroză multiplă. Dezvăluirea adevărului din perspectiva medicului: Într-un studiu făcut de Oken în 1961 din 219 medici chestionați, 10% au afirmat că ei ar dezvălui un diagnostic de cancer. Douăzeci de ani mai târziu după studiul lui Oken s-a observat o schimbare de atitudine în ceea ce privește comunicarea adevărului pacienților bolnavi de cancer, respectiv 98% din medicii chestionați preferă să comunice adevărul. Concluzii: Înainte de a face presupuneri, profesioniștii ar trebui să se bazeze pe comunicare terapeutică și să afle de la pacienți și familii care sunt preferințele și cerințele informaționale. Cercetările în ceea ce privește comunicarea adevărului ar trebui să continue, să descopere în mod particular aspect culturale și de context în care comunicarea adevărului ar putea să nu fie preferată. _____________________________________________

Trauma mastectomiei și a limfedemului – necesitatea creșterii rezilienței S. Retea HOSPICE Casa Speranței, București Trauma mastectomiei și cronicizarea ei prin apariția limfedemului, apare pe un fond de vulnerabilitate dat de tipul de personalitate ca nevrotismul. Ele sunt ȋn strȃnsǎ legaturǎ cu tipul atașamentului și ȋn funcție de capacitatea de reziliențǎ pot sau nu sǎ fie gestionate adecvat. Scopul: Ȋn lucrarea de fațǎ vom explora cum prezic aceste variabile disocierea si simptomele posttraumatice si cu ce intensitate. Materiale și metode: Lucrarea de fațǎ este un studiu non-experimental corelațional între nivelul atașamentului anxios, nevrotismului și rezilienței și simptomele posttraumatice ca disocierea, evitarea, intruziunea și hiperexcitabilitatea ȋn populația cu mastectomie și limfedem. În acest scop, am aplicat scale de simptome (PTS_Ro, PCL), de atașament (ECR RS), de evaluare nivel nevrotism (Big Five Marker-Stabilitate emoționalǎ), de reziliențǎ (CD Risc) și de disociere (DES și DERo), pe un eșantion de 41 de subiecți, cu vârste peste 40 de ani, atȃt din mediul urban, cȃt și rural, de etnie română. Rezultatele obţinute au fost introduse în programul statistic SPSS.22 şi au fost prelucrate statistic. Rezultate: Interpretarea datelor au confirmat parțial ipoteza conform cǎreia nevrotismul, reziliența și atașamentul anxios legat de un/o prieten/ă sunt predictori ai disocierii, doar nevrotismul și atașamentul anxios aducȃnd contribuții semnificative ȋn explicarea disocierii. Astfel, persoanele cu niveluri ȋnalte ale nevrotismului și cu un atașament de tip anxios legat de un/o prieten/ă au tendințe disociative pronunțate. Pe de altǎ parte, persoanele reziliente tind sǎ aibǎ simptome disociative mai scǎzute. Ipoteza conform cǎreia nevrotismul, reziliența și atașamentul anxios legat de un/o prieten/ă sunt predictori ai simptomelor traumatice a fost confirmatǎ parțial, doar nevrotismul fiind un predictor semnificativ, ȋn primul model. Astfel, persoanele cu niveluri ȋnalte la nevrotism tind sǎ aibǎ simptome traumatice mai pronunțate. Concluzii: Așadar, persoanele cu niveluri înalte ale nevrotismului şi cu un ataşament de tip anxios legat de un/o prieten/ă au tendinţe disociative pronunţate. Pe de altă parte, persoanele reziliente tind să aibă simptome disociative mai scăzute. Tendinţa persoanelor nevrotice de a avea preponderent trăiri emoţionale negative, precum anxietatea, furia,


tristeţea, conduce la perceperea evenimentelor obişnuite ca fiind ameninţătoare, simţind că nu pot să scape din situaţiile respective. Rezultatele cercetării au un impact practic, sugerȃnd necesitatea identificǎrii unor soluții psihoterapeutice eficiente pentru creșterea rezilienței ȋn cazul traumatizǎrii datorate diagnosticǎrii cu neoplasm mamar și operației de mastectomie. _____________________________________________ Ocluzia intestinală neoplazică inoperabilă – Experiența unui centru oncologic L. Simion1, M. Alecu1, V. Poroch2 1 U.M.F. “Carol Davila”/ Institutul Oncologic Bucureşti, 2 U.M.F. “Gr. T. Popa”/ Institutul Regional de Oncologie Iași Introducere: Ocluzia intestinală este o complicaţie frecvent întâlnită în stadiile avansate ale bolii neoplazice, indiferent de localizarea iniţială a tumorii. Din momentul stabilirii diagnosticului, fiind o urgenţă chirurgicală, intervenţia poate fi temporizată maxim 24 de ore, în vederea asigurării unei bune pregătiri preoperatorii. Scop: Lucrarea urmăreşte evidenţierea provocărilor legate de managementul ocluziei intestinale la pacienţii cu neoplazii avansate la care intraoperator nu a putut fi gasită nicio soluţie chirurgicală. Metodologie: Studiul este unicentric, de tip retrospectiv, lotul fiind format din pacienţii operaţi pentru sindrom ocluziv în Clinica Chirurgie 1 a Institutului Oncologic Bucureşti, în perioada ianuarie 2011 – iulie 2017, la care intraoperator s-a constatat drept cauză a ocluziei prezenţa unei neoplazii avansate care nu a beneficiat de rezolvare chirurgicală, operaţia limitându-se la o simplă laparotomie exploratorie. Perioada de studiu a fost aleasă aleator, fiind incluşi toţi pacienţii care au întrunit criteriile anterior menţionate. Pacienţii au provenit atât din cadrul Clinicii Chirurgie 1 a Institutului Oncologic Bucureşti, cât şi din alte secţii sau departamente ale Institutului, aceştia din urmă aflându-se în diferite etape de tratament (chimioterapie, radioterapie, etc.) Este necesar de menţionat că, deşi Institutul Oncologic Bucureşti nu are în structura sa un serviciu dedicat de îngrijiri paliative, profilul şi adresabilitatea crescută a acestui spital au permis o bună concentrare a cazurilor, astfel încât putem considera că rezultatele acestui studiu sunt reprezentative. Rezultate și concluzii: O standardizare a tratamentului pentru acest tip de pacienţi este doar parţial fezabilă. Particularităţile identificate în lotul studiat sunt legate pe de o parte de managementul în perioada imediat

postoperatorie, care impune măsuri specifice, cât şi de modul de comunicare cu pacientul şi familia, având în vedere aşteptările adesea nerealiste legate de intervenţia chirurgicală şi dezamăgirea generată de eşecul terapeutic chirurgical. Suportul psihologic al echipei de paliaţie este absolut necesar în aceste situaţii, atât pentru pacienţi cât şi pentru familiile acestora. _____________________________________________ Durerea totală în îngrijirea paliativă – experiența unui centru specializat N. Luchian1, C. C. Tărniceriu2, L. Simion3, M. Alecu3, V. Poroch4 1Secția Îngrijiri Paliative Spitalul Municipal de Urgență, Pascani, 2 U.M.F. “Gr. T. Popa”, Iași, 3 U.M.F. “Carol Davila”/ Institutul Oncologic Bucureşti, 4 U.M.F. “Gr. T. Popa”/ Institutul Regional de Oncologie Iasi Introducere: Suferința unui pacient se poate datora unuia sau mai multor factori: durerii (adeseori simptomul dominant), altor simptome fizice, problemelor psihologice, dificultățtilor sociale, factorilor culturali și grijilor spirituale sau combinațiilor dintre acești factori. Suma acestora reprezintă durerea (suferința) totală. Scop: Studiul efectuat și-a propus într-o primă etapă să analizeze prevalența și caracteristicele durerii totale la pacienții cu boală incurabilă, identificând cele patru componente: durerea fizică, psihică, socială și spirituală. În a doua etapă am realizat un plan de tratament pentru managementul durerii totale care să se adreseze tuturor componentelor acesteia, ilustrată practic printr-un caz clinic. Metodologie: Studiul este observațional retrospectiv, pe 50 de pacienti internați în Secția de Îngrijiri Paliative a Spitalului Municipal de Urgența Pascani, diagnosticați cu boală incurabilă (oncologică sau non-oncologică), în intervalul mai-iulie 2017. Criteriul de includere a fost diagnosticul de boala incurabilă (oncologică, non-oncologică), iar criteriul de excludere statusul mental sever afectat (coma, demența severă, somnolența sau fatigabilitate marcată). Au fost analizate datele consemnate în foile de observație, s-a evaluat ECOG-ul, s-au aplicat chestionarele tip ESAS și FICA, s-a făcut evaluarea socială și genograma. Cele patru componente ale durerii totale au fost cuantificate astfel: + (ușoară), ++ (ușoară/moderată), +++ (moderată) si ++++ (severă). Datele au fost analizate folosind metode statistice și


toate variabilele au fost prezentate în procente și grafic. Rezultate și concluzii: La toți pacienții evaluați, indiferent de boala incurabilă, s-a observat un grad de suferință (durere) totală, ceea ce atrage atenția asupra necesității evaluării complete a pacientului - evaluării holistice. Aceasta este calea de urmat pentru a afla cheia succesului în eliberarea pacientului de durere, durerea fizică. Celelalte componente ale durerii totale (psihică, socială, spirituală) trebuie abordate în aceeași măsură ca și durerea fizică, comunicarea și empatia având un rol hotărâtor. Importanța echipei multidisciplinare de îngrijiri paliative și competența fiecărui membru trebuie de asemenea să fie subliniate, precum și rolul asistentei medicale în această echipă, ea fiind de multe ori persoana care vine cel mai des în contact cu pacientul și familia. _____________________________________________ Nutriția în îngrijirea paliativă – perspectiva asistentului medical nutriționist A. F. Mazilu HOSPICE Casa Speranței, București

Motto: “Mâncarea este o parte importantă a unei diete echilibrate.”, Fran Lebowitz Cuvinte cheie: nutriție, cancer, îngrijiri paliative. Introducere: Cancerul și tratamentele sale exercită un impact major asupra rezervelor fizice și psihologice, iar la sfârșitul vieții, problemele cu pofta de mâncare și abilitatea de a mânca și bea au un impact major. Scop: Scopul îngrijirii nutriționale minimizează disconfortul alimentar și maximizează bucurarea de alimente. Scopul principal al îngrijirii paliative este menținerea nutriției orale prin furnizarea de consiliere nutrițională. Identificarea oricăror probleme nutriționale poate facilita utilizarea strategiilor care trebuie discutate cu pacientul și familiile acestora și revizuite periodic, pe măsură ce condițiile se schimbă. Material și metodă: Prezentarea pe scurt a sprijinului nutrițional orientat spre îmbunătățirea calității vieții pacientului și spre controlul simptomelor, cum ar fi greața, vărsăturile și durerile legate de aportul alimentar și amânarea pierderii autonomiei. Rezultate: Evaluarea calității vieții este legată de bunăstarea pacienților prin luarea în considerare a condițiilor fizice, spirituale, psihologice și sociale. Cancerul și tratamentul acestuia au ca rezultat modificări biochimice și fiziologice severe asociate cu o deteriorare a calității vieții. Aceste modificări metabolice conduc la scăderea consumului de alimente și la pierderea în greutate. Malnutriția legată de cancer poate evolua spre cașexie, datorită

interacțiunilor complexe dintre citokinele proinflamatorii și metabolismul gazdei. Intervenția nutrițională care însoțește tratamentul curativ are un rol suplimentar și specific, care constă în creșterea toleranței și răspunsului la tratamentul oncologic, scăderea ratei de complicații și, eventual, reducerea morbidității prin optimizarea echilibrului între consumul de energie și consumul de alimente. În același timp, permanent vor exista dileme etice privind furnizarea de alimente și lichide unei persoane care se apropie de sfârșitul vieții, însă asistenții medicali trebuie să recunoască faptul că produsele alimentare au o importanță mai mare decât furnizarea de nutrienți. Interacțiunile semnificative dintre pacient, îngrijitori și echipa medicală ar spori, de asemenea, șansa de a rezolva problemele legate de nutriție și de a ajuta la satisfacerea nevoilor nutriționale specifice fiecărui pacient și, astfel, la îmbunătățirea calitații vieții. Concluzii: Nutriția în îngrijirile paliative și la sfârșitul vieții ar trebui să fie unul dintre obiectivele pentru îmbunătățirea calității vieții. Este important să abordăm problemele legate de alimentație și hrănire în acest moment pentru a ajuta la gestionarea simptomelor supărătoare, precum și pentru a îmbunătăți viața rămasă. ________________________________________ Alimentația persoanei stomizate – alegeri și mituri C. Ghiran1, A. Bălan1, D. Malciolu2

HOSPICE Casa Speranței, Brașov HOSPICE Casa Speranței, București Preocupările legate de alimentaţie sunt frecvente pentru persoanele stomizate, în special în etapa postoperatorie, în majoritatea cazurilor intervenţia chirurgicală implicând tractul digestiv. Scop: Lucrarea îşi propune să exploreze oportunitatea unui demers educaţional privitor la alimentaţia persoanelor stomizate și să ofere repere pentru proiectarea acestuia. Metodă: Studiu cantitativ descriptiv prin aplicarea unui chestionar cu 19 itemi care explorează obiceiurile alimentare ale persoanelor stomizate şi percepţiile acestora legate de influenţa alimentelor asupra stării de bine. Datele au fost prelucrate folosind programul IBM SPSS Statistics 20. Rezultate: lipsa conştientizării influenţei alimentaţiei asupra tranzitului intestinal, relevată de datele colectate, evidenţiază nevoia de educaţie şi informare a persoanelor stomizate cu privire la alimentaţia


sănătoasă, regulată şi echilibrată. Mai multe date rezultate în urma acestui studiu vor fi prezentate în cadrul conferinţei. _____________________________________________ Perspective de îngrijire asupra unui caz dificil – pacient prizonier A. Pancu, C. Livadaru HOSPICE Casa Speranţei, Brașov Cuvinte cheie: caz dificil, îngrijire holisticǎ necondiţionatǎ, echipǎ interdisciplinarǎ. Context: În 2015, numărul bolnavilor cronici din penitenciare a fost de 8.424 de persoane private de libertate (29,7% din populația carcerală are o afecțiune cronică). Numărul este în creștere în comparație cu anul 2014 (7488) și 2013 (5672). În ceea ce privește bolnavii aflați în faze terminale oncologice, numărul deceselor cu cauză oncologică a crescut de la 24 (în anul 2014) la 41 în 2015. (Ministerul Justiţiei, iulie 2016) Introducere: Fiecare pacient internat în unitatea cu paturi adulţi a HOSPICE „Casa Speranţei” Braşov este o provocare pentru echipa de îngrijire. Provocǎrile provin din aspectele fizice, psiho-emoţionale, sociale şi/ sau spirituale ale fiecǎrui caz. Pusǎ în faţa situaţiei de îngrijire a unui pacient prizonier, echipa medicalǎ interdisciplinarǎ a trebuit sǎ îşi depǎşeascǎ propriile limite impuse de prejudecǎţi sociale. Scop: Împǎrtǎşirea unei experienţe de îngrijire necondiţionatǎ a pacienţilor, iniţial consideratǎ situaţie dificilǎ de cǎtre echipa interdisciplinarǎ, la sfârşitul episodului de îngrijire perceputǎ ca oportunitate de creştere şi maturizare prin depǎşirea propriilor limite de înţelegere şi toleranţǎ. Material şi metodǎ: Prezentare de caz, pacient în vârstǎ de 34 ani, cunoscut cu diagnosticul de meduloblastom fosǎ cranianǎ, tetraparezǎ spasticǎ, epilepsie, cecitate bilateralǎ, care la internare acuzǎ: cefalee, agitaţie psihomotorie, agresivitate verbalǎ, actualmente privat de libertate datoritǎ sǎvârşirii faptei de „omor din culpǎ”. Rezultate: Pe parcursul internǎrii simptomele au fost ameliorate cu ajutorul medicaţiei regulate şi a intervenţiilor de îngrijire, iar intervenţiile iniţiate ca rǎspuns la nevoile psiho-emoţionale, sociale şi spirituale au avut impact pozitiv atât asupra pacientului, a familiei acestuia şi echipei de îngrijire. Concluzii: În unitatea cu paturi adulţi a HOSPICE „Casa Speranţei” Braşov, de-a lungul celor 15 ani de funcţionare, au fost rare cazurile în care pacienţii oncologici aflaţi în stadiu avansat al bolii, prezentau în antecedentele sociale un istoric de privare de libertate.

Recentul caz prezentat, aflat curent în procesul de privare de libertate, a ridicat ştacheta provocǎrilor la care a trebuit sǎ facem faţǎ, prin adaptarea propriul sistem de valori şi judecatǎ personalǎ la acordarea necondiţionatǎ de îngrijiri paliative de calitate. _____________________________________________ Spiritualitatea ca parte integrantă a îngrijirilor acordate de către asistentul medical P. Stoica HOSPICE Casa Speranței, București Context: Asistentul medical, ca profesionist ce acordă îngrijiri paliative holistice, în mod autonom și în relație de colaborare cu ceilalți profesioniști ai echipei interdisciplinare, are rolul cheie de coordonator de caz, petrecând cel mai mult timp cu pacientul și familia acestuia, ajungând să-i cunoască cel mai bine și asigurându-se că sunt realizate intervențiile specifice, în funcție de nevoi. Scop: Lucrarea de față își propune să (re)aducă în atenția asistenților medicali din serviciile specializate de îngrijire paliativă responsabilitatea evaluării stării spirituale a pacietului și asigurarea accesului la ritualurile religioase specifice fiecărui caz în parte (ex. maslu, spovada și împărtășania) Material și metodă: Prezentarea unor studii de caz care au atras atenția întregii echipe medicale prin suferința de natură spirituală cu care acești pacienți se confruntau. Materialul realizat, sub forma unui îndrumar pentru profesioniști cu privire la diversele ritualuri religioase specifice diferitelor confesiuni religioase, își propune să vină în sprijinul profesioniștilor (în speciali asistenților medicali) în evaluarea și planul de îngrijire al cazurilor care se confruntă cu suferință spirituală. Rezultate și concluzii Omul este o entitate complexă, greu de elucidat/de înțeles, înconjurată de mister și imprevizibil. Și totuși, noi toți pe tot parcursul vieții suntem în căutarea sensului vieții, a înțelegerii situațiilor cu care ne confruntăm, a încercării de a sabota realitatea morții. Ca mulți alți asistenți medicali, și eu mi-am început cariera profesională încercând să salvez și să prelungesc vieți. Practica îngrijirilor paliative m-a învățat că sunt parte importantă în alinarea suferinței, inclusiv a suferinței spirituale. _____________________________________________

http://www.just.ro/wp-content/uploads/2016/07/20160726-document-dezbatere-publica-FINAL.pdf

http://www.just.ro/wp-content/uploads/2016/07/20160726-document-dezbatere-publica-FINAL.pdf


Spiritualitatea ca parte integrantă a îngrijirilor acordate de către asistentul medical C. Sandi, R. Sărăndan Asociația Oncohelp, Timișoara

Context general – Diversitatea culturală și religioasă sunt concepte pe care le întâlnim în viața cotidiană și avem obligația morală de a respecta drepturile de exprimare ale fiecăruia. Religia și credința contribuie și ele la formarea sistemului nostru de valori. În România sunt înregistrate oficial 18 culte religioase, iar cultul din care face parte pacienta noastră reprezintă 0,21% din populație, adică 42.398 adepți, conform datelor din 2016. Ca particularitate, aceștia resping tratamentul cu transfuzii sanguine, aceasta putând echivala cu terminarea intenționată a vieții. Așadar nu trebuie confundat dreptul de a muri cu datoria de a muri. Descrierea cazului – Pacientă SM, in vârstă de 56 ani, botezată din 1996 în această religie, împreună cu 2 surori, căsătorită cu soț ortodox, cu o fiică de 27 ani din 2008 botezată în aceeași religie, exclusă ulterior, se află în evidență onco-hematologică din 2014 cu diagnosticul de leucemie cu celule păroase. În februarie 2017 este preluată în Spitalul Oncohelp Secția Îngrijiri Paliative, prezentând stare generală sever influențată, sindrom neuro-astenic sever, anemie secundară severa Hb= 4,2 g/dl. Se indică pentru corectarea anemiei transfuzia de sânge. Pacienta refuză și aduce un document intern al cultului care evidențiază pe doua pagini obligativitatea acesteia de a refuza transfuzia. După 1 săptămăna de tatonare și negociere, de administrare a tratamentului suportiv cu fier, acid folic, eritropoietină injectabil, pacienta refuză în continuare administrarea transfuziei de sânge în condițiile agravării stării generale cu hipoxemie sistemică, stare de obnubilare, dispnee la eforturi mici, imobilizată la pat, Hb= 3,2 g/dl. Acesta a fost punctul culminant al cazului, care impunea luarea și aplicarea unei decizii majore, vitale pentru prognostic. S-a lucrat în echipă: medic, asistentă medical, psiholog, aparținător. Ne doream cu toții salvarea vieții, având și mijlocul terapeutic la dispoziție – transfuzia – în contradicție cu valorile religioase ale pacientei. Rezultate – Intervenția întregii echipe a determinat ca acest caz să aibe o evoluție favorabila deoarece am ajuns cu toții la un consens: viața umană are demnitate și sfințenie.

Concluzii – Orice activitate medicală are la bază principiile eticii. Etica medicală a înlesnit alegerea rațională a binelui în raport cu dorința de viață a pacientei, valorile universale si creștine afirmând și susținând dreptul la viață. Viața înseamnă iubire, iar dragostea pentru ființa dragă este nemijlocită, necondiționată, în cazul pacientei fiind vorba de fiică, astfel că acest lucru i-a redat dorința de a trăi, acceptând tratamentul și dând valențe pozitive cazului. În final, ținem să subliniem un aspect foarte important pentru noi - în forma cea mai recomandată și mai calitativă de abordare a pacientului, și anume abordarea holistică, este absolut necesar să ținem cont și de aspectele spirituale pe langă cele somatice, psihologice și emoționale. _____________________________________________

Ansamblul aspectelor medicale, culturale și religioase în tratarea cu succes a unei paciente aparținând unui alt cult religios C. Sandi, R. Sărăndan Asociația Oncohelp, Timișoara Context general – Diversitatea culturală și religioasă sunt concepte pe care le întâlnim în viața cotidiană și avem obligația morală de a respecta drepturile de exprimare ale fiecăruia. Religia și credința contribuie și ele la formarea sistemului nostru de valori. În România sunt înregistrate oficial 18 culte religioase, iar cultul din care face parte pacienta noastră reprezintă 0,21% din populație, adică 42.398 adepți, conform datelor din 2016. Ca particularitate, aceștia resping tratamentul cu transfuzii sanguine, aceasta putând echivala cu terminarea intenționată a vieții. Așadar nu trebuie confundat dreptul de a muri cu datoria de a muri. Descrierea cazului – Pacientă SM, in vârstă de 56 ani, botezată din 1996 în această religie, împreună cu 2 surori, căsătorită cu soț ortodox, cu o fiică de 27 ani din 2008 botezată în aceeași religie, exclusă ulterior, se află în evidență onco-hematologică din 2014 cu diagnosticul de leucemie cu celule păroase. În februarie 2017 este preluată în Spitalul Oncohelp Secția Îngrijiri Paliative, prezentând stare generală sever influențată, sindrom neuro-astenic sever, anemie secundară severa Hb= 4,2 g/dl. Se indică pentru corectarea anemiei transfuzia de sânge. Pacienta refuză și aduce un document intern al cultului care evidențiază pe doua pagini obligativitatea acesteia de a refuza transfuzia. După 1 săptămăna de tatonare și negociere, de administrare a tratamentului suportiv cu fier, acid folic, eritropoietină injectabil, pacienta refuză în


continuare administrarea transfuziei de sânge în condițiile agravării stării generale cu hipoxemie sistemică, stare de obnubilare, dispnee la eforturi mici, imobilizată la pat, Hb= 3,2 g/dl. Acesta a fost punctul culminant al cazului, care impunea luarea și aplicarea unei decizii majore, vitale pentru prognostic. S-a lucrat în echipă: medic, asistentă medical, psiholog, aparținător. Ne doream cu toții salvarea vieții, având și mijlocul terapeutic la dispoziție – transfuzia – în contradicție cu valorile religioase ale pacientei. Rezultate – Intervenția întregii echipe a determinat ca acest caz să aibe o evoluție favorabila deoarece am ajuns cu toții la un consens: viața umană are demnitate și sfințenie. Concluzii – Orice activitate medicală are la bază principiile eticii. Etica medicală a înlesnit alegerea rațională a binelui în raport cu dorința de viață a pacientei, valorile universale si creștine afirmând și susținând dreptul la viață. Viața înseamnă iubire, iar dragostea pentru ființa dragă este nemijlocită, necondiționată, în cazul pacientei fiind vorba de fiică, astfel că acest lucru i-a redat dorința de a trăi, acceptând tratamentul și dând valențe pozitive cazului. În final, ținem să subliniem un aspect foarte important pentru noi - în forma cea mai recomandată și mai calitativă de abordare a pacientului, și anume abordarea holistică, este absolut necesar să ținem cont și de aspectele spirituale pe langă cele somatice, psihologice și emoționale. Compartimentul de îngrijiri paliative din Spitalul Județean de Urgență Târgoviște C. Marcu Spitalul Județean de Urgență, Târgoviște Scop: Lucrarea prezintă, la început, istoria înființării compartimentului de îngrijiri paliative din Spitalul Județean de Urgență Târgoviște, care și-a început activitatea la 1 august 2016 și, apoi, analizează activitatea acestui compartiment după 1 an de zile. Dotarea compartimentului s-a realizat atât prin bani de la bugetul spitalului cât și prin contribuții semnificative ale sponsorilor. Materiale și metodă: Colectarea tuturor documentelor medicale zilnice, structura de personal, modalitățile de decontare a serviciilor medicale, criteriile de eligibilitate și internare ale pacienților și lista afecțiunilor ce impun internarea, în general, în orice

compartiment/secție de îngrijiri paliative constituie materialele care stau la baza analizei atente a activității compartimentului de îngrijiri paliative din Spitalul Județean de Urgență Târgoviște. Metoda de analiză este statistică și prelucrează toate datele obținute în decursul unui an de activitate. Rezultate și concluzii. Având la bază experiența dobândită și dificultățile apărute în decursul unui an de activitate, autorul propune dezbaterii în cadrul conferinței a următoarelor probleme: - Tariful pe zi de spitalizare; - Locul și rolul compartimentelor/secțiilor de îngrijiri paliative din Spitalele de Urgență și ale îngrijirilor paliative la domiciliu; - Recomandarea de îngrijiri paliative la domiciliu, probleme medicale de îngrijiri paliative. Evaluarea calității serviciilor oferite pacienților aflați în îngrijirea serviciului specializat în îngrijirea paliativă la domiciliu

G. Burlacu, B. Chefneux HOSPICE Casa Speranței, Brașov Motto: ”Contezi pentru că ești tu. Contezi până în ultimul moment al vieții tale și vom face tot ce putem ca să te ajutăm nu doar să mori împăcat, dar și să trăiești până mori”. (Dame Cicely Saunders) Cuvinte cheie: calitatea vieții, îngrijiri la domiciliu, eficiență, intervenții Introducere: Existența cu o boală oncologică presupune schimbări esențiale și dramatice în modul de viață al bolnavului și al familiei sale, determinând o nevoie acută de formare a specialiștilor în domeniul îngrijirilor paliative, care să intervină pentru îmbunătățirea calității vieții acestor bolnavi. Îngrijirea la domiciliu este o componentă importantă a îngrijirii paliative. Prezența familiei şi căldura unui cămin înseamnă, pentru cei mai mulţi pacienți, un loc de refugiu din calea suferinţei psihice şi spirituale. Includerea punctului de vedere al pacientului în studiile de evaluare a eficienţei intervenţiilor echipei medicale reprezintă o abordare umanistă si comprehensivă, care privește pacientul ca un întreg (unitate bio-psiho-socială complexă), și nu ca un sistem de organe separate.


Scop: Lucrarea de față își propune să prezinte rezultatele studiului de evaluare a gradului de satisfacție a beneficiarilor serviciilor de îngrijire paliativă la domiciliu, gradul de implicare a echipei interdisciplinare în sprijinirea acestora și respectarea protocoalelor medicale referitoare la managementul simptomelor pacienților îngrijiți. Material și metodă: Studiu analitic prospectiv desfășurat în perioada ianuarie-iulie 2017, aplicat pe un lot de 130 de respondenți cu vârste cuprinse între 29 și 85 de ani. Procesul de colectare a datelor s-a desfășurat pe raza municipiului Brașov. În cadrul acestui studiu s-a folosit ca instrument de colectare a datelor chestionarul cuprinzând un număr de 27 de itemi. Chestionarul a fost inițial pilotat pe un lot de 10 pacienți, fiind modificat ulterior conform concluziilor reieșite după perioada de pilotare. A fost distribuit către 150 de pacienți, numărul respondenților fiind de 130, rezultând o rată de respondență de 86,66%. Rezultate: Dintre rezultatele obținute menționăm: pacienții cu vârste peste 60 de ani, au avut o necesitate mai mare de îngrijiri paliative la domiciliu; cei mai mulți pacienți au ajuns să beneficieze de îngrijiri paliative în urma direcționării de către medicii specialiști; 50% dintre pacienți au beneficiat de îngrijiri paliative la domicilu o data pe săptămană, ceea ce demonstrează că acești pacienți au avut multiple nevoi de îngrijire; 75% dintre pacienți au apreciat disponibiliatea membrilor echipei de a răspunde întrebărilor și a-i lămuri cu răbdare în orice problemă; toți respondenții au afirmat că personalul Hospice inspiră încredere; 85% dintre pacienți au acordat calificativul ”foarte bine” fiecărui membru al echipei interdisciplinare cu care au venit în contact, ceea ce demonstrează că aceștia sunt mulțumiți de serviciile acordate de aceștia; în urma acordării de îngrijri paliative la domiciliu, simptomele pacienților au prezentat atât evoluție favorabilă, cât și inconstantă sau nefavorabilă; cele mai importante modificări pozitive s-au observat la nivelul nevoilor psiho-emoționale. Concluzii: Acest studiu a demonstrat impactul pozitiv al serviciului specializat de îngrijiri paliative la domiciliu al Hospice Casa Speranței, Brașov, demonstrând că serviciile sunt de calitate, venind în sprijinul pacienților care se confruntă cu diagnosticul de boală oncologică în stadiu avansat și terminal. În continuare, date fiind nevoile pacienților, noi profesioniștii avem nevoie să ne adaptăm și să ne perfecționăm pentru a face față solicitărilor, atât din perspectiva controlului simptomelor, cât și în vederea alinării suferinței de ordin psihic, socio-emoțional și spiritual.

Educația medicală continuă - metodă de dezvoltare profesională și sustenabilitate a serviciilor specializate de îngrijire paliativă Corina Dobă HOSPICE Casa Speranței, București Cuvinte cheie: instruire, dezvoltare, acreditare Introducere: În vederea menținerii calității serviciilor acordate de către HOSPICE Casa Speranței beneficiarilor săi, o componentă importantă o reprezintă asigurarea educației profesionale continue a personalului. Astfel se menține atât contactul membrilor echipei cu cele mai noi cunoștințe de nivel specializat necesare în îngrijirea paliativă a pacienților și familiilor acestora, cât și formarea de abilități și atitudinile corespunzătoare. Scop: Scopul principal al programului de educație medicală continuă este menținerea la zi a cunoștințelor în domeniul îngrijirii paliative, precum și stimularea abilităților de lector ale angajaților. În plus, programul include și temele solicitate de Autoritatea Naţională de Management al Calităţii în Sănătate (ANMCS) în cadrul procesului de acreditare. Metodă: Prezentarea programelor de formare cuprinse în planul anual de instruire profesională continuă asigurate de organizația Hospice Casa Speranței angajaților săi. Rezultate: În cursul unui an, personalul participă la următoarele forme de instruire: - Cursuri de inducție - dedicate personalului nou-

angajat, medical și non-medical – cuprinde sesiuni de istoric, misiune și viziune ale organizației, precum și sesiuni de introducere în îngrijirea paliativă;

- Stagiu în servicii – program dedicat personalului clinic nou-angajat;

- Sesiuni de educație medicală continuă – organizate pentru tot personalul medical ( medici, asistenți medicali, infirmieri, psihologi, kinetoterapeuți etc.), cu frecvența de 3 ori pe an, a câte 4 zile, fiecare curs fiind repetat pentru diferite categorii de personal - pe diferite teme de interes în domeniul paliației și conexe;

- Instruire de tip journal club – cu durata de maxim o oră/lună, pentru tot personalul clinic – tip de instruire în cadrul căruia, prin rotație, personalul medical le prezintă colegilor un articol științific medical, și împreună dezbat aplicabilitatea practică a materialului prezentat;

- Participări la programele educaționale acreditate, organizate de fundație pentru specialiștii din paliație – personalul are posibilitatea de a participa la sesiuni de interes pentru ei,


prezentate în cadrul programelor mai sus-amintite;

- Prezentări după participarea la conferințe – colegii care participă la diferite evenimente educaționale, organizate sau nu de HOSPICE, face o scurtă prezentare a tematicii dezbătută în cadrul evenimentului la care au participat.

Concluzii: Actualizarea cunoștințelor teoretice conduce la modificarea comportamentului profesional al specialiștilor noștri, în sensul aplicării în practica zilnică a noțiunilor învățate, în beneficiul pacientului, dar și al dezvoltării profesionale a fiecăruia. Prin programele de formare din planul anual de instruire al angajaților și dorința de implicare activă a fiecărui membru al echipei interdisciplinare, sunt create premizele asigurării și îmbunătățirii permanente a calității serviciilor oferite beneficiarilor. Înființarea unui serviciu de Îngrijire Paliativă Pediatrică în România- Provocări și lecții învățate Mihaela Dumitrache Asociația Lumina, Bacău Îngrijirea paliativă este unul dintre cele mai provocatoare domenii. Vezi zilnic copii şi adulți trecând de la o stare la alta, de la liniște, la durere și invers, de la bucurie, la tristețe. Ești nevoit să îi spui omului că viața tocmai i s-a schimbat pentru totdeauna. Datorită faptului că Asociația Lumina este singura organizaţie care oferă îngrijiri paliative pediatrice, în regiunea de nord-est, şi pentru că solicitările din partea familiilor cresc constant, la începutul anului 2014 am decis că este momentul să facem următorul pasul și să construim o unitate cu paturi unde să internăm copiii diagnosticaţi cu o boală amenințătoare de viață. În întâmpinarea planurilor noastre a venit un anunţ din partea Fundaţiilor Velux din Danemarca care anunţau că au decis să ofere finanţări pentru proiecte inovative, în România. Suma maximă pe care o ofereau pentru un proiect era 1.200.000,00 euro. În acel moment a început ,,călătoria” noastră spre ceea ce va fi primul proiect de acest fel din regiune. Am aşezat propunerea noastră într-o scrisoare de intenţie care primea răspuns doar două săptămâni mai târziu. În luna martie 2015, la fix 1 an de la trimiterea propunerii noastre, după evaluări complexe, Fundaţiile Velux au decis să ne răspundă pozitiv, și astfel ne-au aprobat suma de 1.123.094,00 Euro necesari construcției precum și pentru dotarea și funcționarea acestuia.

Hățișurile și birocrația din instituțiile publice responsabile de avize și autorizările necesare construirii unui astfel de așezământ precum și factori interni au făcut din aceest proiect o aventură și în același timp poate fi și un model de bune practici pentru viitorii luptători cu sistemul din România. După o lună de zile de funcționare echipa multidisciplinarăa acestui proiect a alinat suferința a 28 de copii și tineri și a redat speranța că există și servicii care se preocupă de calitatea vieții a aproximativ 46 de aparținători, familii care aveau mare nevoie de o perioadă de respiro. Aspecte de tip nursing din compartimentul de Îngrijiri Paliative al Asociației Oncohelp Timișoara M. Tot Asociația Oncohelp, Timișoara Introducere - Compartimentul de Îngrijiri Paliative al Asociației Oncohelp este parte integrată în serviciile medicale oncologice acordate pacienților care se confruntă cu această suferință. Preluarea acestora în secție se realizează la recomandarea medicilor oncologici si vizează terapia suportivă a complicațiilor chimioterapiei sau a altor complicații de boală – infectii, sindroame algice, sindroame anemice, pleurezii trenante, ascite refractare, tumori exulcerate - și îngrijirea paliativă legată de sfârșitul vieții. Deoarece s-au efectuat progrese remarcabile în domeniul oncologiei și speranța de viață a crescut, impactul direcționării unui pacient la etajul 3, adică la Îngrijiri Paliative, este major și echivalează în subconștientul acestuia cu proximitatea morții. Așadar rolul asistentei medicale devine complex, holistic în îngrijirea totală și activă a pacienților: suport psiho-emoțional și empatie, asigurarea unei comunicări eficiente și adecvate, manevre nursing și administrare tratament, cunoștințe solide despre tratamentul opioidic, supraveghere nursing pacient, completare documente medicale. Scop – prezentarea activităților de tp nursing asigurate pacienților internați și stabilirea unui feed-back constructiv cu celelalte echipe din țară. Material și metodă – Sunt descrise aspecte de tip nursing din secție, sarcinile și responsabilitățile asistentei medicale, efortul fizic, psihic și implicarea sa emoțională. Raportat la particularitățile specifice unei secții de Îngrijiri Paliative, ne referim în special la activitatea cu pacienții aflați la granița dintre viață și moarte, menționăm că din mai 2013, anul înființării și


deschiderii secției, dintr-un colectiv de 8 asistente medicale doar 3 au mai rămas din cele angajate inițial, observându-se o dinamică importantă în schimbarea locului de muncă. Aceasta obligă la formarea unei echipe sudate, bine pregatite pe plan educațional, profesional, emoțional în consens cu principiile și filosofia medicinei paliative. Concluzii – Munca în departamentul de Îngrijiri Paliative pentru asistenta medicală înseamnă abordare holistică, ameliorarea calității vieții pentru pacient, dorință de perfecționare și pasiune. Îngrijirea paliativă la domiciliu – situația cheltuielilor E. Vajasdi Asociația Vehmed Pentru Sănătate, Jucu de Sus, jud. Cluj Cuvinte cheie: îngrijire paliativă, domiciliu, costuri, tarife Scop: Adaptarea serviciilor de sănătate la nevoile reale ale populației reprezintă o provocare permanentă. În condițiile creșterii prevalenței bolilor grave, invalidante, asigurarea unui nivel cantitativ și calitativ al serviciilor de îngrijire paliativă trebuie să se bazeze pe identificarea corectă a nevoii de îngrijire. Condițiile contractării serviciilor de îngrijiri paliative la domiciliu sunt reglementate separat în contractul cadru și normele sale de aplicare. Astfel, un pacient poate beneficia de 90 zile de îngrijire paliativă la domiciliu o singură data în viață, conform pachetului de servicii prevăzute în anexa 30 a contractului cadru, la recomandarea medicului specialist oncologie medicală, boli infectioase. Material și metodă: studiu de caz. Exemplificăm situația cheltuielilor pentru îngrijirea paliativă la domiciliu a unui pacient, luând în calcul timpul necesar pentru deplasare, monitorizare, manevre, tratament perfuzabil și costurile efective pentru combustibil, material, salarii personal. Rezultate: Tariful stabilit pentru îngrijirile paliative la domiciliu nu este nici pe departe tariful real. Costurile pe care le are un furnizor de servicii medicale de îngrijiri paliative la domiciliu s-ar putea acoperi doar dacă acesta ar avea în îngrijire lunar minimum 8 pacienți. Concluzii: Îngrijirea paliativă la domiciliu aduce beneficii pacientului și familiei acestuia, și implicit reduce timpul de așteptare pentru internarea în secțiile de îngrijiri paliative. În plus poate asigura o calitate a vieții prin continuarea asistenței medicale în mediul familial, după externare.

Studiu privind percepția cancerului în rândul populației generale V. Poroch, R.G. Acsinte, L. Simion, M. Pavalache-Ilie, A.M. Pascu, M. Boancă U.M.F. “Gr.T.Popa” Iaşi/ Institutul Regional de Oncologie, Iaşi

Introducere: Cancerul este a doua cauză de deces la nivel mondial după bolile cardio-vasculare, incidenţa acestuia fiind în creştere. Termenul de cancer defineşte peste 200 de boli cu caractere comune denumite de obicei după organele sau țesuturile de origine. Scop: Evaluarea percepției cancerului în rândul populației generale pentru a identifica obstacolele în comunicarea medic-pacient în contextul acestei boli. Metodologie: Elaborarea unui chestionar având întrebări specifice cu variante multiple de răspuns, pretestarea acestuia pe grupuri mici, rafinarea întrebărilor în cadrul unui focus grup cu participanţi din diverse categorii profesionale implicate în îngrijirea pacienţilor cu cancer şi în final distribuirea acestuia pe rețeaua de socializare Facebook în 554 de grupuri de vorbitori de limbă română, în perioada noiembrie 2016 – martie 2017. Rezultate: 1724 respondenţi din 18 țări, din care 1.578 (91,5%) din România. Distribuţia pe sexe arată un raport femei: bărbaţi de 4:1, iar grupa de vârstă cu cea mai mare pondere a fost 20 – 29 ani. 31% dintre respondenți percep cancerul ca fiind o afecțiune malignă gravă dar cu posibilități de vindecare, 45% declară că au cunoștințe diagnosticate cu cancer/leucemie, iar 40% afirmă că au/au avut membri ai familiei cu această boală. 52% din respondenți consideră că probabilitatea de vindecare a cancerului depinde de stadiul în care a fost identficat și de accesul la tratament, 63% afirmă că șansele de vindecare sunt mici indiferent de vârstă, iar 26% cred că șansele sunt mari în mod special la pacienții tineri. ¾ din respondenți consideră că boala poate fi prevenită, iar 77% dintre aceștia ar alege ca metode de prevenție efectuarea unor controale medicale periodice, alimentația sănătoasă, evitarea consumului de tutun și alcool. Internetul (24%) și medicul (15%) constituie principalele surse alese de către respondenţi în ceea ce privește informarea cu privire la prevenţia, evoluția și tratamentul cancerului. Deși 45% dintre cei chestionaţi afirmă că mijloacele de informare în masă reprezintă o sursă importantă de informare, aceștia le consideră nesigure, deoarece pot difuza informații eronate, false sau distorsionate. În privinţa ratei de supraviețuire la 5 ani, majoritatea (47%) consideră că mai mult de 50%


din pacienții diagnosticați cu cancer trăiesc mai mult de 5 ani. Concluzii: Rezultatele cercetării ar putea constitui un punct de plecare pentru investigarea mai amănunțită și mai complexă a acestui subiect sensibil și în același timp de mare actualitate, respectiv percepția cancerului în rândul populației generale, în scopul creionării unor strategii și programe de sănătate pe termen lung. Ȋngrijirea paliativă – funcție ”primară” a Departamentului de Urgență(DU)? O.E.Axinte, D. Moşoiu HOSPICE Casa Speranței, Brașov Context: Puţinele vizite la DU în ultima perioadă a vieţii pot fi un indicator al calităţii vieţii. Cele mai frecvente probleme ale pacienţilor oncologici sunt: durerea, dispneea, greaţa/ vărsăturile, febra, oboseala, diareea şi fatigabilitatea, iar aproape jumatate decedează în 3 luni. (Institutul de Medicină SUA) Introducere: Literatura actuală sugerează faptul că intervenţia paliativă a DU oferă numeroase beneficii: oferirea de îngrijire adecvată, rezultate îmbunătăţite, ghidare directă către îngrijirea asistată, reducerea perioadei de spitalizare, îmbunătăţirea satisfacţiei pacientului şi familiei, uzează mai puţin îngrijirea intensivă şi contribuie la reducerea costurilor. (Colegiul American de Urgenţe medicale) Ȋngrijirea paliativă reduce stresul apartinătorilor pacienţilor cu cancer si apelurile către serviciul de urgenţă în ultimele şase luni de viaţă. (BMC Palliative Care) Scopul: Demonstrarea nevoii de colaborare între cele două servicii (paliație și ambulanță) pentru îmbunatățirea și optimizarea serviicilor acordate pacienților cu boli cronice progresive. Material si metodă: Cercetare cantitativă retrospectivă pe baza fișelor medicale din arhiva Serviciul Judeţean de Ambulanţă Brașov (SAJ-Bv). Rezultate: Ȋn anul 2013 s-au înregistrat 83519 solicitări (media= 6959,917 solicitări/luna). Reprezentativă este luna ianuarie cu 7058 solicitări (media= 227/zi), din care lotul bolilor cronice progresive însumează 1241 (media= 40/zi), cuprinzând afecţiunile: cardiace 43,1%; neurologice 17,6%; repiratorii 12,5%; oncologice 11,4% (187 cazuri); hepatice 5,4%; psihiatrice 5%; renale 4,1%; genetice 0,4% şi HIV/ SIDA 0,2%. Durata medie de soluţionare a unui caz este de ⋍ 1 oră. Media de vârsta este 70 ani (boli oncologice 35-64 ani < boli cronice progresive 65-84 ani).

Simptomele frecvent întâlnite sunt: durerea, dispneea, agitaţia/ insomnia, ameţeala/ vertijul, greaţa/ vărsăturile. Aproximativ 25% din apeluri au solicitat echipaj cu medic. Concluzii: Calitatea îngrijirii pacienţilor cu cancer, se reflectă în numărul solicitărilor către serviciul de urgenţă. Studiul nostru cumulează 18% din luna ianuarie, 1% din anul 2013. Tratarea durerii este nesatisfăcătoare (10,8% primesc antialgice). Sângerarea are un prag de semnificaţie mai crescut la pacienţii oncologici (p=0,005) decât durerea (p=0,007). Pacienţii cu cancer vizitează frecvent DU în ciuda dorinţei de a petrece ultima perioadă a vieţii în afara spitalului. Aproximativ 60% din pacientii ocologici (majoritatea bărbaţi), au fost transportaţi la UPU. SAJ-Bv nu reuşeşte să ofere un confort psihic pacienţilor cu cancer, accentuându-le anxietatea. Ȋngrijirea paliativă și DU se intersectează în îngrijirea bolnavului în ultimele etape ale bolii, în special în faza terminală, fapt care subliniază nevoia de educare a personalului medical al SAJ- Bv în vederea îngrijirii holistice.

Cuvinte cheie: Serviciul ambulanţă, boli cronice progresive, îngrijire paliativă, urgenţă, solicitare, cancer, durere.

ORGANIZATOR

PARTENERI

PARTENERI MEDIA

FINANŢATORI

SPONSORI

Asociaţia Naţională de Îngrijiri PaliativeStr. Piatra Mare nr.101, Brașov, Romania 500133

T: +40 268 513 958 | F: +40 268 474 [email protected] | www.anip.ro

CARTE DE REZUMATE - anip.ro · PDF fileManagementul deliriumului la un pacient cu neoplasm...

Documents

Transcript of CARTE DE REZUMATE - anip.ro · PDF fileManagementul deliriumului la un pacient cu neoplasm...