Carte Cercetarea Stiintifica

download Carte Cercetarea Stiintifica

of 24

Transcript of Carte Cercetarea Stiintifica

  • 7/30/2019 Carte Cercetarea Stiintifica

    1/24

    METODOLOGIE A CERCETARII STIINIFICE N ECONOMIENOTE DE CURS

    2006INTRODUCERE

    stiinta s-a constituit din totdeauna un factor principal al progresului material si spiritual.Definita ca sistem de cunostinte, stiinta presupune un mod de cercetare, cunoastere,

    utilizare si de posibila transformare a realitatilor, n concordanta cu nevoile omului. Sub acestaspect, stiinta constituie o cunoastere nzestrata cu un ansamblu de principii, procedee si tehnicide investigare capabile sa o serveasca n largirea cunoasterii.

    Ansamblul metodelor, procedeelor, regulilor si postulatelor utilizate n procesul cercetarii

    stiintifice, inclusiv teoria asupra metodelor pe care le utilizeaza stiinta, constituie metodologia

    stiintei.

    TIPURI DE CERCETARE sTIINIFICCercetarea stiintifica n calitatea ei de investigare consacrata descoperirii, evidentierii, verificarii si

    punerii n slujba omului si progresului social a unor noi cunostinte, poate fi delimitata n trei mai

    tipuri:

    a) Cercetarea fundamentala .- Ea este menita sa descifreze legile naturii, gndirii si

    societatii, sa asigure deschideri noi spre cunoastere, sa ofere perspective de progres. Un loc deosebit

    n cadrul ei l are cercetarea fundamentala orientata spre aplicatii practice n viitor.

    b) Cercetarea aplicativa. - Acest tip de cercetare, folosind rezultatele celorlalte categorii de

    cercetare precum si cunostinte empirice, se preocupa de transformarea lor n tehnici si tehnologii

    concrete, n masini si echipamente noi sau perfectionate, n produse noi sau nnoite, n masuri de

    perfectionare a conducerii si organizarii economiei, etc.

    c) Cercetarea de dezvoltare. - Este consacrata utilizarii rezultatelor cercetarii fundamentale si

    aplicative n vederea obtinerii unor solutii noi, de principiu, problemelor ridicate de diferite domenii

    ale tehnicii si economiei.

    PARTICULARITI ALE CERCETRII N ECONOMIEa) Complexitatea obiectului de studiu care implica un caracter complex cercetarii

    economice. Procesele si fenomenele economice sunt interdependente si totodata se afla sub influenta

    unor factori extraeconomici: naturali, demografici, sociali, politici.b) Volum de munca mare si divers pentru a putea cuprinde multitudinea de aspecte datorate

    interdependentelor ce caracterizeaza procesele si fenomenele economice.

    c) Caracter costisitor datorat investigatiilor complexe si a volumului mare de informatii de

    cules si de prelucrat.

    d) Grad ridicat de dificultate n realizarea cercetarii datorita complexitatii problematicii,

    volumului de munca mare si divers, costurilor ridicate.

    sTIINA sI METODA sTIINIFIC

  • 7/30/2019 Carte Cercetarea Stiintifica

    2/24

    stiinta este n esenta, cautarea adevarului. Valoarea intelectuala a stiintei poate fi apreciata din doua

    puncte de vedere. Ea reprezinta o realizare a mintii omenesti si ofera totodata un test caruia trebuie

    sa i se conformeze toate teoriile mai cuprinzatoare.

    ntreaga stiinta depinde de conceptele ei. Aceste concepte sunt idei care capata o denumire.

    Ele determina ntrebarile pe care le punem si, n felul acesta, implicit, raspunsurile pe care le putemobtine. Ele sunt fundamentale n raport cu teoriile enuntate n functie de aceste concepte. Pentru

    progresul stiintei este caracteristic faptul ca un concept sau un grup de concepte pot ceda locul altui

    concept fara a afecta prea mult cunostintele obtinute cu ajutorul conceptelor initiale.

    Capacitatea de a transfera unele rezultate de detaliu de la o teorie la alta constituie o mare

    forta a stiintei si i este specifica.

    Conceptele si teoriile sunt mai degraba descoperite dect inventate si sunt conditionate de

    nivelul general al cunoasterii.Spre deosebire de trairile si senzatiile de natura personala, cum ar fi visurile sau durerea,

    stiinta este o cunostinta care, n principiu cel putin, este de natura sociala, n sensul ca poate fi

    mpartasita de un mare numar de oameni. De aici rezulta preferinta pentru enunturi facute ntr-o

    forma valabila pentru mari grupuri de observatori. Se poate aprecia ca principiul relativitatii este o

    expresie a acestei preferinte.

    Fiecare stiinta si are notiunile sale, metodele sale specifice, rodul evolutiei si al acumularilor

    istorice; toate stiintele au nsa n comun ceea ce se numeste metoda stiintifica de abordare a

    cercetarii. Desi conceptia despre metoda se schimba odata cu stiinta nsasi, se contureaza o serie de

    principii cu caracter permanent, proprii oricarei metode stiintifice. Toate stiintele se bazeaza pe o

    serie de fapte, date, "evidente", percepute din lumea reala, pe care trebuie sa le explice si cu care se

    confrunta diversele teorii. Datele se afla ntr-o serie de relatii, ca expresie a interdependentelor dintre

    date, care sunt interpretate n cadrul anumitor modele, ca un prim pas catre elaborarea unor teorii

    cuprinzatoare. Confuzia si ambiguitatea apare atunci cnd se ncalca succesiunea

    date - relatii - modele.

    Acest fapt constituie o grava abatere de la metoda stiintifica.

    Abordarea stiintifica ncepe prin delimitarea granitelor domeniului n care se nscriu cuceririle

    nendoielnice ale stiintei si prin stabilirea granitelor imposibilului, adica ale reprezentarilor care

    contrazic experienta stiintifica ndelungata. ntre cele doua granite se afla domeniul fenomenelor

    nestudiate, dar posibile. Deosebirile dintre abordarea stiintifica si abordarea obisnuita a fenomenelor

    apar pregnant la determinarea limitelor dintre verosimil si imposibil.

    stiinta nu stabileste numai granitele posibilului, dar delimiteaza n acelasi timp, cu

    exactitate, presupunerile, chiar si pe cele mai verosimile, de afirmatiile dovedite. Delimitnd

    lucrurile verosimile de cele dovedite stiinta clarifica ce afirmatii necesita o continuare a cercetarii.

  • 7/30/2019 Carte Cercetarea Stiintifica

    3/24

    Una din principalele trasaturi ale stiintei este deschiderea la nou, capacitatea de a reexamina

    reprezentarile ncetatenite si daca este nevoie de a renunta la ele.

    stiinta este alcatuita din fapte(date), din relatiile dintre fapte si din explicatiile acestor relatii.

    Faptele si relatiile trebuie respectate cu grija. Faptele bine stabilite ramn neschimbate, numai

    relatiile se precizeaza odata cu dezvoltarea stiintei. Reprezentarile sau modelele se dezvolta si sischimba aspectul cu fiecare noua descoperire.

    Stabilitatea este una din cele mai importante trasaturi ale stiintei, altfel, dupa fiecare

    descoperire, totul ar trebui luat de la capat.

    PRINCIPIILE CERCETARII sTIINIFICEInstrumentele necesare stiintei n procesul cunoasterii sunt nainte de toate bunul simt si legile logicii.

    Dar n afara de metodele care decurg din acestea, comune tuturor sferelor de activitate, stiinta a

    dezvoltat si verificat n practica principii care permit evitarea greselilor si scurtarea timpului pe

    drumul catre adevar.

    Conform principiului cauzalitatii cauza precede ntotdeauna efectul.

    Orice teorie trebuie sa satisfaca principiul corespondentei, ea trebuie sa fie legata de teoria

    anterioara, daca sunt valabile conditiile n care a fost stabilita aceasta din urma. Principiul

    corespondentei reflecta continuitatea stiintei.

    Principiul observabilitatii cere ca n stiinta sa se introduca numai acele afirmatii care pot fi

    supuse unui experiment, fie el si numai mental sau, fie si numai n principiu. El nu poate fi aplicat

    nsa fara anumite rezerve.

    Principiul complementaritatii conform caruia anumite notiuni sunt reciproc incompatibile si

    trebuie deci sa fie interpretate numai prin prisma completarii reciproce. Ideea complementaritatii

    permite sa se nteleaga si sa se concilieze diferite entitati contradictorii.

    Claritatea este si ea o caracteristica necesara a teoriei stiintei. Nu de putine ori claritatea este

    evidenta prin simetria unor procese.

    ncercnd o sinteza a ceea ce metoda stiintifica are comun pentru toate stiintele, se constata ca

    exista ntr-adevar unele cerinte evidente: *o atitudine de impartialitate, *hotarrea de a lua nconsiderare toate posibilitatile rezonabile, *dorinta de a depune orice eforturi pentru a fi exact ori de

    cte ori acest lucru este posibil, *necesitatea de a evita influenta ideilor preconcepute.

    Daca este vorba de o cercetare fundamentala, ea va urmari formarea unor concepte,

    apoi, cu ajutorul acestor concepte vor fi elaborate ipoteze, teorii, legi. Deosebirea dintre cei trei

    termeni amintiti este una de accent; nu este vorba de o deosebire de esenta, ci mai curnd de o

    deosebire n gradul de certitudine ce le este atribuit n mintea cercetatorului.

    TIPURI DE CERCETARE sTIINIFIC

  • 7/30/2019 Carte Cercetarea Stiintifica

    4/24

    Cunoasterea este o activitate social-umana, un proces complex prin care oamenii si construiesc

    imagini, idei, conceptii, teorii despre realitatea nconjuratoare si despre ei nsasi, n scopul de a

    explica, prevederea si transforma fenomenele din natura si societate.

    Functia de baza a cunoasterii este de a furniza explicatii, de a face previziuni, de a oferi

    cunostinte pentru desfasurarea activitatilor umane. La rndul sau cunoasterea este dependenta decerintele activitatii practice, iar nivelul sau de dezvoltare va fi determinat de exigentele acesteia.

    Cunoasterea si are originea n procesul practicii. Practicareprezinta punctul de plecare n

    cunoastere, baza pe care se desfasoara cunoasterea, dar si rezultat al cunoasterii, precum si criteriul

    fundamental de verificare al cunostintelor.

    Cunoasterea face ea nsasi obiectul unei activitati speciale de reflectie constituindu-se astfel

    teoria cunoasterii sau gnoseologia. Ea s-a cristalizat pe baza unei reflectii critice, sistematice asupra

    particularitatilor procesului de cunoastere.Cunoasterea stiintifica se desfasoara ca un proces constient, condus si reglementat, n timp

    ce cunoasterea comuna se realizeaza de cele mai multe ori spontan si ntmplator.

    Cunoasterea stiintifica are un nalt grad de generalitate, vizeaza esentialul n formele lui

    diferite de manifestare. Ea se distanteaza de individual ca sa poata ajunge la universal, reflectnd

    gradul de abstractizare. Cunoasterea comuna se opreste la aparente, la formele de manifestare a

    fenomenelor.

    Cunoasterea stiintifica este teoretica, are ca punct de plecare si finalitate practica, realitatea,

    dar creeaza un univers nou, cel al conceptelor, ipotezelor si teoriilor stiintifice. Cunoasterea comuna

    ramne la nivelul de imagini senzoriale, reprezentari si idei legate de ntmplare, aparenta.

    Cunoasterea stiintifica nseamna explicarea fenomenelor cercetate, n timp ce cunoasterea

    comuna se limiteaza la simpla constatare sau o explicatie sumara, lipsita de argumente valabile.

    Cunoasterea stiintifica foloseste de regula un limbaj special, al simbolurilor, deosebit de cel

    natural propriu cunoasterii comune.

    Istoric, cunoasterea stiintifica s-a desprins n timp de cunoasterea comuna. Astazi, cele

    doua modalitati de cunoastere interactioneaza prin intermediul practicii, cunoasterea stiintificastabilind punti de legatura cu nivelul cunoasterii comune, revenind la mijloacele si termenii

    specifici acesteia, atunci cnd se aplica n practica rezultatele cercetarii stiintifice sau cnd seinitiaza noi cercetari.

    Cunoasterea stiintifica se deosebeste de celelalte tipuri de cunoastere umana si n

    primul rnd de cea comuna, proprie oricarui om datorita nzestrarii sale native, din mai multe puncte

    de vedere:

    *al formei: cunoasterea stiintifica se constituie sub forma unor teorii stiintifice-sisteme de adevaruri

    ierarhizate, caracterizate printr-o deplina coerenta interna pe linia continutului si o riguroasa

    organizare pe linia logico-deductiva pe linia formei-care explica si prevad evolutia fenomenelor si

    proceselor si legile obiective ce actioneaza n fiecare domeniu.

  • 7/30/2019 Carte Cercetarea Stiintifica

    5/24

    *al metodelor: cunoasterea stiintifica determina proprietatile calitative ale fenomenelor cercetate si

    conexiunile dintre ele cu ajutorul unor metode si instrumente precise, care permit: nregistrarea,

    clasificarea, masurarea si compararea tuturor caracteristicilor lor cantitative.

    *al procedeelor de verificare: cunoasterea stiintifica dispune de procedee si tehnici de verificare a

    adevarului ipotezelor sale de la observarea dirijata stiintific si experimentul stiintific pna la analizastructurii logico-matematice a teoriilor. Fiind supuse unor probe tot mai exigente, cunostintele

    stiintifice se mbunatatesc si se dezvolta n permanenta.

    *al limbajului: cunoasterea stiintifica foloseste un limbaj specializat, cu un nalt grad de

    abstractizare, diferentiat de la o stiinta la alta, si ntr-o anumita masura deosebit de limbajul comun.

    Semnificatiile termenilor limbajului stiintific sunt precizate cu ajutorul unor definitii explicite si

    univoce, care nu lasa loc unor interpretari alternative, iar enunturile sale au ntotdeauna o temeinica

    justificare faptica sau demonstrativa si servesc, la rndul lor, pentru fundamentarea altor enunturi caredecurg n mod logic din ele.

    Epistemologia este o parte a gnoseologiei, care studiaza specificul cunoasterii, asa cum se

    manifesta el n stiinta, cerceteaza principiile, legile si ipotezele formulate n diferite stiinte din punct

    de vedere al genezei, al evolutiei si al valorii cunoasterii, precum si metodele folosite n diferite

    stiinte. n cadrul epistemologiei, un loc deosebit l ocupa metodologia sau teoria asupra metodelor

    pe care stiinta le utilizeaza pentru a obtine cunostinte adevarate.

    NIVELURILE CUNOASTERII STIINIFICECunoasterea stiintifica presupune doua niveluri relativ distincte care nsa se presupun reciproc:

    nivelul empiric si nivelul teoretic.

    Nivelul empiric consta din datele si faptele empirice ale stiintei. Faptele economice reale sunt

    subsumate, grupate, indexate si cuprinse n indicatori economici potrivit nevoilor cunoasterii si

    exigentelor metodologice existente. Ele devin astfel fapte stiintifice, diferite de faptele reale.

    stiinta economica, la fel ca orice alta stiinta, nu se opreste la nregistrarea, selectarea si

    gruparea faptelor stiintifice. Ea continua prelucrarea datelor cu privire la aceste fapte cu ajutorul

    metodelor statistico - matematice, dezvaluind pe aceasta cale asa numitele legitati sau regularitatiempirice, precum repetabilitatea, ciclicitatea, modificarile structurale, corelatiile.

    Pe baza faptelor stiintifice si a legitatilor empirice (care nu surprind esenta si cauzele

    fenomenelor) sunt elaborate enunturile stiintifice.

    Nivelul teoretic este constituit din teoriile stiintifice. n cadrul teoriilor economice sunt

    formulate notiunile, enunturile si tezele stiintifice, precum si legile economice.

    Notiunile economice numite concepte, termeni sau categorii economice sunt abstractii care

    desemneaza o anumita trasatura esentiala a unei clase de fenomene economice (marfa, valoarea,pretul, renta). Pentru a deveni operationale notiunea trebuie nsotita de indicatori economici specifici.

  • 7/30/2019 Carte Cercetarea Stiintifica

    6/24

    Enunturile si tezele teoretice exprima raporturile dintre caracteristicile faptelor stiintifice sub

    forma unor asertiuni, afirmatii sau negatii. Ele presupun notiunile stiintifice legate ntre ele n mod

    logic (cresterea salariului real este determinata de raportul supraunitar al indicelui salariului nominal

    si al indicelui preturilor).

    Legea economica este un tip de enunt teoretic care semnifica o relatie generala, esentiala,relativ stabila si constanta, repetabila, dintre caracteristicile fenomenelor sau proceselor economice

    (legea randamentelor non proportionale, legea cererii, legea ofertei).

    O forma de reflectare n planul practicii a legilor economice sunt principiile economice. Daca

    principiile stiintifice au n general semnificatia de izvor primordial, punct de plecare sau premisa, ori

    de teza fundamentala sau lege, principiile economice reprezinta norme de comportament sau de

    actiune economica, elaborate n concordanta cu cerintele obiective ale legilor (principiul minimului

    de efort cu maximum de randament - homo economicus).Pentru a raspunde exigentelor puse de cunoasterea stiintifica, o teorie trebuie sa satisfaca unele

    conditii elementare:

    *coerenta logica - enunturile sa se afle n relatii de compatibilitate reciproca

    *deductibilitate - enunturile deriva logic unele din altele

    *completitudine - teoria stiintifica tinde sa acopere explicativ domeniul la care se refera, sa

    formuleze toate relatiile semnificative pentru cunoasterea acestuia la un moment dat.

    *verificabilitate - orice teorie stiintifica trebuie sa cuprinda procedee care sa o lege de experienta,

    precum si criterii esentiale de verificare a continutului sau stiintific.

    COMPETENA PENTRU LECTURA sTIINIFICn termeni operationali conceptul poate fi descompus n urmatoarea lista de capacitati sau aptitudini

    ale celui ce face lectura stiintifica:

    Observare: discriminarea formelor, sunetelor, silabelor si accentelor

    Identificare: recunoasterea literelor, cuvintelor, prefixelor, sufixelor si radacinilor obisnuite precum

    si denumirea obiectelor, evenimentelor, persoanelor.

    Descrierea: izolarea si enumerarea caracteristicilor importante, utilizarea unei terminologii proprii sia sinonimelor.

    Clasificarea: compararea caracteristicilor si punerea lor n contrast, ordonarea, punerea n succesiune

    si dispunerea ideilor, prin luarea n considerare a unor criterii multiple.

    Proiectarea investigatiilor: punerea de ntrebari, cautarea relatiilor posibile, aplicarea unor procedee

    consecvente, trecerea n revista a studiilor anterioare, elaborarea planului.

    Colectarea datelor: luarea de notite, investigarea materialelor de referinta, utilizarea diferitelor parti

    ale unei carti, nregistrarea datelor ntr-un mod ordonat.

  • 7/30/2019 Carte Cercetarea Stiintifica

    7/24

    Interpretarea datelor: recunoasterea relatiilor cauza-efect, organizarea faptelor, recapitularea

    informatiei noi, modificarea vitezei de lectura.

    Comunicarea rezultatelor: utilizarea mijloacelor grafice, dispunerea logica a informatiei, asezarea

    n succesiune a ideilor, cunoasterea vocabularului de specialitate, relevarea factorilor semnificativi,

    descrierea clara.Formularea concluziilor: generalizarea, analiza critica, evaluarea informatiei, recunoasterea ideilor

    si a notiunilor principale, stabilirea relatiilor si aplicarea informatiei la alte situatii.

    Lectura stiintifica constituie asadar o munca intelectuala, deloc usoara. Ea cere implicare n

    studiu, identificare si detasare critica de autorul lucrarii, judecata obiectiva si subiectiva (personala),

    dialog creativ.

    Avnd n vedere aceste aspecte, se considera ca metoda lecturii personale complete, critice, consta

    n parcurgerea urmatoarelor operatii: 1. Cercetarea subiectului, a temei, cu fixarea unei anumitepiste; 2. Localizarea aplicatiilor posibile; 3. Cercetarea modului de argumentare si motivare; 4.

    Identificarea antitezelor, a obiectiilor ce pot fi formulate; 5. Identificarea comparatiilor relevante; 6.

    Reperarea exemplelor de sustinere, de ilustrare a ideilor; 7. Corelarea semnificatiilor cu recurs la

    sensuri noi, la cele referentiale, cu retinerea unor citate, cu notarea unor valori importante; 8.

    Stabilirea concluziilor cu retinerea esentialului.

    Lectura stiintifica se bazeaza pe chestionare permanenta, pe reformulari n stil personal, pe

    retinerea unor aspecte care permit apropierea de obiectiv, de mesaj, toate avnd rolul de a stimula o

    atitudine critica si un comportament creativ, n sensul cel mai larg.

    PLANIFICAREA ACTIVITII DE CERCETAREDe cele mai multe ori, activitatea de cercetare are ca scop elaborarea unei lucrari a carei finalizare are

    o anumita data scadenta. Rezulta de aici necesitatea imperioasa a organizarii activitatii si a

    planificarii n timp a diferitelor etape ce se parcurg n procesul de cercetare stiintifica.

    Programul activitatii de cercetare va trebui sa tina cont nu numai de termenul scadent, ci si

    de activitatile concrete impuse de specificul lucrarii si de timpul necesar desfasurarii acestora. Se

    poate considera, ca activitatea de cercetare a oricarei teme ce urmeaza sa se finalizeze ntr-o lucrarea,cunoaste trei momente:

    *Elaborarea schitei programului activitatii de cercetare. Prin acesta, n functie de termenul

    prevazut pentru finalizarea lucrarii, se esaloneaza n timp principalele operatii privind documentarea

    bibliografica , observarea sau documentarea practica, formularea concluziilor, redactarea lucrarii.

    *ntocmirea schitei preliminare de plan al lucrarii stiintifice. Dupa documentarea bibliografica si

    formularea ipotezelor se trece la elaborarea schitei de plan a lucrarii de cercetare conform temei.

    ntocmirea schitei preliminare de plan al lucrarii contine idei, teze, concluzii, toate reiesite dindocumentare, inclusiv cele preluate din bibliografie. Aceasta schita va sta la baza planului lucrarii

  • 7/30/2019 Carte Cercetarea Stiintifica

    8/24

    stiintifice, care se elaboreaza nainte de trecerea la redactare si va cuprinde ntr-o forma sistematizata

    pe parti, sectiuni, capitole, paragrafe continutul schitei. Elaborarea acestei schite se va face sub

    ndrumarea unor cercetatori cu experienta si pe baza ei se vor face aprecieri cu privire la durata de

    timp necesara fiecarei etape de elaborare a lucrarii stiintifice.

    *Definitivarea programului activitatii de cercetare. n aceasta etapa se revine asupra schiteiprogramului activitatii de cercetare si se fac unele corectii privind natura si durata etapelor activitatii

    de cercetare, n functie de specificul si structura preconizata a temei.

    ETAPELE ELABORRII LUCRRILOR sTIINIFICEExigentele elaborarii oricarei lucrari stiintifice publicabile sau nu, respecta n linii mari o schema

    generala care va cuprinde:

    *alegerea temei sau explorarea proiectului propus

    *strngerea bibliografiei si studiul ei general

    *stabilirea ipotezelor de lucru si a schitei de plan a lucrarii

    *ntocmirea programului activitatii de cercetare, de abordare si elaborare a lucrarii(calendarul

    operatiilor)

    *abordarea documentara / experimentala /cercetarea de teren

    *prelucrarea, interpretarea si formularea tezelor principale privind rezolvarea problemei (exploatarea

    datelor)

    *redactarea materialului n prima forma si consultarea conducatorului stiintific

    *redactarea materialului n a doua forma, ca forma finala

    *pregatirea pentru publicare /comunicare , conform cerintelor de redactare

    DOCUMENTAREA N CERCETAREA sTIINIFICPentru a utiliza cu randament ridicat serviciile documentare, orice beneficiar trebuie sa dispuna de

    anumite cunostinte specifice. Dupa opinia generala a specialistilor, esentiale sunt sub acest aspect:

    *un minim de notiuni fundamentale referitoare la documentare ca faza a cercetarii stiintifice, fara

    de care cercetatorul nu poate stabili o unitate de limbaj cu documentaristii.

    *cunoasterea retelei de documentare

    *deprinderile de a mnui diversele instrumente de lucru puse la dispozitie de diverse unitati dedocumentare: cataloage, reviste informative, prospecte, si de a utiliza anumite tehnici de lucru

    specifice documentarii.Instrumentele si tehnicile de lucru difera nu numai n functie de domeniu, de tema si de

    particularitatile individuale ale cercetatorului, ci si de tipul documentarii.

    Cercetarea economica studiaza procesul economic real si nu doar conceptiile despre

    respectivul proces (acestea devin obiect principal de cercetare n cazul istoriei doctrinelor

    economice). De aceea, n cercetarea economica, mai mult dect n alte ramuri ale stiintei este necesar

    sa se acorde atentia tuturor tipurilor de documentare: documentarea bibliografica, documentarea

    directa n unitati si discutiile cu specialistii

  • 7/30/2019 Carte Cercetarea Stiintifica

    9/24

    Informatiile proprii documentarii bibliografice pot fi regasite pe urmatoarele tipuri de

    documente:

    a) Documente primare - surse n care este fixat direct continutul unei activitati de cercetare si

    creatie. Dintre acestea pot fi retinute: raportul stiintific si tehnic, disertatia, proiectul si documentatia

    tehnica, preprinturile sau publicatiile preliminare, lucrarile prezentate la diferite manifestaristiintifice, periodicele, revistele stiintifice, articole, ziare, reviste, carti, inventii si descrierile de

    inventii, culegeri de lucrari stiintifice, monografii, manuale, standarde, s. a.

    b) Documente secundare - surse rezultate din prelucrarea analitica si sintetica a informatiilor

    cuprinse n documentele primare, cu scopul semnalarii acestora. Dintre acestea, cel mai adesea se

    folosesc:

    *cataloagele - cuprind semnalari de lucrari existente ntr-o biblioteca.

    * bibliografiile - se prezinta sub forma listelor de semnalare a unor lucrari selectate dupa un anumitcriteriu - valoare tematica, categorii de documente, timp, autor - nsotite sau nu de descrieri succinte.

    Exista o mare varietate de tipuri de bibliografii.

    * indexurile - sunt modele de nuclee informationale cuprinznd titluri, cuvinte cheie, nume, autori,

    institutii, subiecte, referinte bibliografice si se prezinta ca surse atasate la finalul unei lucrari;

    * reviste de referate - publicatii de informare al caror continut se prezinta sub forma de referate,

    adnotari sau titluri, la care se adauga o succinta descriere bibliografica, toate fiind grupate tematic si

    urmate de indexuri pe subiecte.

    c) Documente tertiare - sunt forme complexe de prelucrare a informatiilor prin analiza,

    evaluare, comparare sau sinteza, cu grad crescut de veridicitate si generalizare, cu posibilitati

    superioare de valorificare. Dintre acestea mentionam: ndreptarele, tratatele, dictionarele,

    enciclopediile, sintezele informative si documentare.

    Procesul complexal activitatii intelectuale nu se poate desfasura la ntmplare. La nivelul

    acestui proces doua operatii sunt fundamentale: sistematizarea informatiilor si regasirea

    informatiilor. Suportul eficientei sale l constituie edificiul operational bazat pe sistematizarea

    informatiilor cuprinse n diferite documente sau surse, care presupune, n primul rnd, clasificarea

    informatiilor si uneori indexarea lor. Clasificarea sau ordonarea consta ntr-o actiune de grupare

    rationala, n clase si subclase, a partilor universului informational, permitnd apoi regasirea rapida a

    faptelor, datelor sau ideilor. Actiunea de clasificare se poate realiza fie dupa aspecte exterioare

    (autor, forma de prezentare), fie dupa caracteristici de continut. Cea mai cunoscuta clasificare,

    acceptata international, are la baza criteriul diviziunii universului cunostintelor umane n clase si

    subclase. Principiul diviziunii este cel zecimal, propus de bibliologul american Malvin Dewey, n

    1876, si perfectionat ulterior. Sistemul este cunoscut astazi sub numele de Clasificare Zecimala

    Universala (CZU). Indicii ei sunt ierarhizati, numerotarea facndu-se cu cifre arabe pentru fiecare

  • 7/30/2019 Carte Cercetarea Stiintifica

    10/24

    clasa, iar subdiviziunile acestora prin adaugiri de alte clase arabe. Clasificarea zecimala universala

    este ierarhica, notiunile de continut fiind ordonate succesiv dupa relatii tematice. Schema ei liniar

    ierarhica se bazeaza pe mpartirea totalitatii cunostintelor n 10 clase si a fiecarei clase, la rndul ei,

    succesiv, din nou n cte 10 subclase. Tabelele de baza sunt urmatoarele: 0.Lucrari cu caracter

    general. Bibliografie. Biblioteconomie. 1.Filozofie. Psihologie. Logica. Epistemologie. Etica. 2.Religie. Teologie. Ateism. 3.stiinte sociale, inclusiv pedagogie. stiinte juridice. Administratie.

    4.Clasa libera. 5.Matematica. stiintele naturii. Fizica. 6.stiinte aplicate. Medicina. Tehnica.

    Agricultura. 7.Arte. Sport.8.Lingvistica. Beletristica. Literatura. 9.Geografie. Istorie. Biografii.

    Sistematizarea presupune adesea si realizarea unei alte operatii paralele cu clasificarea si

    anume, indexarea. Aceasta consta n determinarea subiectului principal (sau a subiectelor principale)

    tratat ntr-un document si redarea lui ct mai concisa, cu ajutorul unei expresii formate din unul sau

    mai multe concepte sau notiuni fundamentale, exprimate prin 1 pna la 15 cuvinte. Indexarea pesubiecte este o metoda de ordonare a informatiilor, mai elastica si mai accesibila celor ce cauta

    informatii, dar mai putin deprinsi cu clasificarile. Alteori indexarea se face prin redarea continutului

    cu ajutorul unor notiuni (decriptori), simboluri (din titlul lucrarii) ce cuprind 1-3 cuvinte.

    Regasirea informatiilor este, de asemenea, un proces destul de complex. Cel mai frecvent, el

    presupune parcurgerea a patru etape esentiale:

    * cautarea informatiilor prin care au fost simbolizate si indexate sursele, folosindu-se liste de

    cuvinte, dictionare, tezaure, coduri speciale.

    * cautarea n index, utiliznd aceste coduri-cuvinte ,pentru a gasi toate informatiile conexe din

    diferite sisteme de referinte utiliznd aceste coduri-cuvinte,

    * localizarea documentelor pornind de la sistemele de referinte.

    * extragerea si prelucrarea informatiilor derivate.

    Procesul cautarii unui subiect ce raspunde unei cereri specifice a celui ce studiaza ntr-o

    biblioteca este de fapt sio munca de cercetare, care trebuie nvatata si exersata.

    PRELUAREA, CONDENSAREA sI ORGANIZAREA INFORMAIILOR

    Daca acceptam ca sistemul de documentare-informare reprezinta un complex de operatii simijloace tehnico-metodologice destinat sistematizarii si regasirii informatiilor, va trebui sa acceptam

    si idea unor metode si tehnici de prelucrare a acestora.

    Prelucrarea, condensarea si organizarea informatiilor ntr-un produs selectat, sistematizat si

    redus ca dimensiuni deriva *din nevoia de a opera cu un volum mai mare de informatii, *din

    necesitatea orientarii rapide ntr-un domeniu de referinta, *de formulare a unor judecati de valoare

    privind continutul lor, precum si *din tinerea la curent cu cele mai noi aparitii ntr-un domeniu.

  • 7/30/2019 Carte Cercetarea Stiintifica

    11/24

    Dintre cele mai uzuale metode, tehnici, scheme si produse logice rezultate din prelucrarea,

    condensarea si organizarea informatiilor pot fi mentionate: titlul, fisa, planul, teza, rezumatul,

    conspectul, fisa de studiu, notele de lectura, extrasele, recenzia, referatul si sinteza.

    A. TITLUL - reprezinta tehnica cea mai simpla de prelucrare, condensare si organizare a

    informatiilor si consta n redarea acestora ntr-o forma extrem de concisa.Standardele internationale recomanda ca esentiala respectarea principiului potrivit caruia, titlul

    sa contina cel mult 6 cuvinte semnificative pentru a surprinde continutul, dar sa nu depaseasca pe

    ansamblu 12 cuvinte.

    B. FIsA - reprezinta o modalitate specificade consemnare a rezultatelor lecturii sau a studiului

    unui document, n maniere mai mult sau mai putin detaliate.

    Practica lecturii si studiului unui document a conturat mai multe tipuri de fise. Astfel, pot fi

    mentionate:1. Fisa de semnalare a documentului cuprinde urmatoarele elemente dispuse n ordine: - cota

    de nregistrare a bibliotecii (n partea stnga sus); - autorul (autorii); - titlul documentului; - datele de

    aparitie (editura, loc, an, pagina, etc.)

    2. Fisa adnotata sau fisa de adnotare referativa. Pe lnga datele proprii semnalarii

    documentului se completeaza descrierea acestuia cu elemente informative, de descriere generala si de

    recomandare, cu aprecieri scurte asupra domeniului n care se ncadreaza continutul.

    3. Fisa de citate. Cuprinde pe lnga descrierea bibliografica, si unele citate din publicatia

    respectiva.

    4. Fisa de sinteza. Pe lnga elementele fisei de semnalare, acest tip de fisa cuprinde, ntr-o

    maniera sintetica. si judecati de apreciere, de evaluare a lucrarii, servind ca baza pentru alcatuirea

    sintezelor documentare.

    5. Fisa terminologica. Cuprinde unele precizari asupra semnificatiei si sensului unor termeni,

    notiuni si expresii utilizate n documentul analizat.

    C. PLANUL DE IDEI - este un rezultat al procesului de prelucrare a continutului unui

    document(sau a mai multor documente apartinnd aceluiasi domeniu de informatii) si consta n

    extragerea si prezentarea ntr-o anumita ordine logica (impusa de cerintele studiului) a ideilor de baza

    ale documentului sau documentelor avute n vedere. Sarcina principala a celui ce trebuie sa

    ntocmeasca planul de idei este determinarea a ceea ce trebuie notat si preluat din document, prin

    raportare la logica materialului ce urmeaza a fi elaborat, dar si la continutul mesajului din textul de

    baza.

    Realizarea eficienta a unui plan de idei presupune urmatoarele operatii:

    - se descifreaza textul prin lectura atenta si repetata, urmarindu-se: *depasirea dificultatilor

    datorate vocabularului; *identificarea cuvintelor cheie si a lanturilor de idei; *identificarea cuvintelor

  • 7/30/2019 Carte Cercetarea Stiintifica

    12/24

    de legatura care au o semnificatie contextuala importanta, exprimnd: opozitia, cauzalitatea

    consecinta alternativa; *segmentarea textelor lungi, cu formularea unor subtitluri provizorii.

    - se desprind ideile principale, raporturile dintre ele si cele secundare, precum si elementele ce

    definesc miscarea cronologica a evenimentelor, cu mentionarea unor exemple ilustrative ca suport.

    - se aranjeaza ideile ntr-o ordine convenabila celui ce face planul, n functie de intentii.- se controleaza si se confrunta ideile, revenindu-se asupra mesajului de baza al textului.

    Se recomanda scrierea planului ideatic pe foi volante, fiecare foaie continnd o idee principala

    si cele secundare corespunzatoare. Acest lucru va permite o restructurare succesiva a planului de idei

    pna se va ajunge la forma cea mai convenabila.

    D. TEZA - Ca forma lingvistica, ea rezulta din prelucrarea concisa a informatiilor unui

    document si cuprinde formulari sintetice ale ideilor de baza, ale continutului unui mesaj, ntemeiate

    pe o conceptie generala proprie unui anumit domeniu stiintific.Tezele pot fi simple sau complexe, n functie de marimea, de natura si de importanta

    documentului pentru autorul lecturii. Ele exprima, ntr-un alt plan, specific, ipotezele stiintifice.

    E. REZUMATUL - Este un produs al activitatii de sinteza dezvoltata a ideilor principale

    dintr-o lucrare, care evidentiaza contributia originala a autorului, fara a include elemente critice.

    Tipurile principale de rezumate practicate n informare sunt:

    - rezumatul simplu - (de adnotare) - Consta ntr-o singura fraza care indica unitatile de continut

    minime si absolut necesare pentru situarea textului ntr-un context informational. De obicei, el se

    regaseste pe fisele adnotate.

    - rezumatul indicativ - (de semnalare) - Este mai extins dect cel simplu si cuprinde mai multe detalii

    de continut;

    - rezumatul informativ - (propriu-zis) - Contine un volum mare de informatii pastrnd ordinea

    adoptata de autor, dar, reformuleaza, proportioneaza si exprima n cuvinte proprii gndirea autorului.

    Rezumatul informativ poate cuprinde si citate, pasaje sau expresii ale autorului, fara ca prin aceasta

    continutul lui sa devina un montaj de citate, juxtapuneri sau prescurtari mecanice ale ideilor.

    F. CONSPECTUL - Reprezinta o forma ampla, rezumativa a activitatii de studiu si lectura

    stiintifica, oferind o viziune personala si de ansamblu asupra materialului parcurs (pasaje, titluri,

    argumente, sublinieri proprii). Scopul principal al conspectului este acela de a retine elementele de

    baza ale unui material si de a le folosi n situatii variate. Se considera ca n conspect, unele fraze si

    chiar unele cuvinte au o nsemnatate incomparabil mai mare dect ntr-o expunere temeinica si

    amanuntita.

    Pentru realizarea unui bun conspect se impune respectarea ctorva conditii: *claritatea ideilor,

    *logica implacabila, *redare sistematica a ideilor, *esentializarea ideilor si nu copierea textelor n

    maniere mai mult sau mai putin integrale. n practica documentarii pot fi identificate mai multe tipuri

  • 7/30/2019 Carte Cercetarea Stiintifica

    13/24

    de conspecte.Dupa numarul surselor prelucrate: conspect unitar (al unei singure lucrari) si conspect

    centralizat (al mai multor lucrari). Dupa gradul implicarii celui ce face conspectul: conspect

    obiectiv, reproductiv de idei sau pasaje si conspect apreciativ, cu note obiective, dar cu multe

    judecati si idei personale. Conspectul centralizat ridica unele probleme de metodologie a realizarii

    eficiente, n legatura cu care pot fi recomandate n principal, doua procedee: primul consta nlecturarea si conspectarea fiecarei lucrari n parte, pe foi separate, avnd drept criteriu de notare

    problemele principale tratate n sursele de documentare; dupa aceea, se grupeaza notele care trateaza

    aceeasi problema, realizndu-se astfel un ansamblu al referirilor la aceeasi problema ce pot fi regasite

    n diferitele surse de documentare consultate; cel de al doilea presupune, mai nti, realizarea

    integrala a conspectului fiecarei lucrari, respectnd succesiunea de idei si logica proprie autorului; se

    ntocmeste apoi planul sinteza al ideilor fiecarei lucrari; se extrag din fiecare conspect ideile

    corespunzatoare problemelor esentiale ce stau n atentia celui ce ntocmeste conspectul. Cu toate casolicita mai mult timp si mai mult efort, acest din urma procedeu este mai avantajos deoarece ofera o

    viziune de ansamblu asupra lucrarilor conspectate, dar si asupra diferitelor modalitati de abordare ale

    acelorasi probleme de catre autorii lor.

    n general, etapele realizarii unui conspect sunt: * studierea lucrarii n ansamblu: pagina de

    titlu, tabla de materii, prefata, studiul introductiv, *realizarea planului de conspectare: cu mentionarea

    ideilor principale, a faptelor, cu preluarea de tabele, scheme, date. *extragerea informatiilor care

    ntregesc ideile principale: argumente, exemple, citate, extrase. *aranjarea lor ntr-o forma

    convenabila si redactarea materialului cu preocupari pentru stil. *controlul si confruntarea textelor.

    G. FIsA DE STUDIU - Reprezinta o modalitate sintetica de consemnare a rezultatelor

    activitatii de lectura a unui document. ntr-o fisa de studiu completa se mentioneaza, n principal

    urmatoarele: *tema n care se ncadreaza continutul fisei si care va constitui titlul ei; *specificul

    temei abordate care va defini problema tratata n fisa, n sens de specializare; *elemente de reper

    pentru orientarea rapida n fisa; *reflectii personale; *notatii cu caracter de deschidere spre alte

    probleme, de completare sau de trimitere spre noi surse de informare; *sursa de documentare. Titlul

    fisei se va scrie cu litere mari de tipar, n stnga spatiului superior si el se refera de obicei la tema sau

    domeniul n care se ncadreaza continutul notelor din fisa. Subtitlul indica problema, cu caracter de

    specificare, la care se face referinta. Tipul fisei se va scrie n dreapta spatiului superior, nainte de

    margine, cu una din siglele ce au urmatoarele semnificatii: FP - fisa principala; FS - fisa secundara;

    FC - fisa de continuare

    Toate fisele vor fi nsotite de un numar care va indica ordinea ntocmirii lor, astfel nct, ele vor

    sugera logica succesiunii ideilor, proprie autorului sursei de documentare. Chiar daca unele dintre fise

    vor fi ordonate, la un moment dat, conform unei alte structuri, dorita de cercetator, se va putea

    oricnd reveni la cea initiala.

  • 7/30/2019 Carte Cercetarea Stiintifica

    14/24

    n datele de referinta se va indica sursa de documentare cu toate datele de identificare: autor, titlu,

    data si locul aparitiei, si dupa caz, sursa de informare (biblioteca, persoana) unde poate fi gasit

    materialul informational.

    Atunci cnd este necesar, pe verso se vor nota citate semnificative pentru nceperea sau

    ncheierea textului sau unele scurte parafraze pentru anumite probleme.H. NOTELE DE LECTUR - Reprezinta rezultatul activitatii de studiu asupra unei lucrari

    din orice domeniu si au drept finalitate utilizarea lor n cele mai variate situatii, domenii, activitati.

    Notele de lectura nu se confunda cu luarea notitelor. Ele se disting prin aceea ca, ntr-o prima

    faza, se fac pe textul propriu-zis (daca acesta apartine celui ce face lectura) sau pe un caiet special cu

    consemnarea paginilor de referinta, nsemnari menite sa semnaleze aspectele ce prezinta interes.

    Ulterior, cititorul poate reveni la textul de baza, tinnd cont de nsemnarile facute, prelund si

    prelucrnd informatiile ce prezinta interes.I. REFERATUL - Reprezinta o forma a muncii independente prin care se realizeaza

    sintetizarea sau dezvoltarea n forma scrisa, a unor idei sau probleme dintr-o lucrare sau, din mai

    multe lucrari apropiate tematic. Printre conditiile de realizare a unui bun referat pot fi mentionate:

    - studierea completa, n limita posibilitatilor, a surselor de baza ce trateaza problema urmarita.

    - structurarea logica a continutului materialului studiat

    - identificarea si formularea corespunzatoare a argumentelor necesare convingerii celor care asculta

    sau citesc referatul.

    Structura unui referat, n maniera clasica, este alcatuita din trei parti: introducere, continut

    si concluzii. Poate fi adoptata si o alta maniera, moderna de a structura un referat, notnd: titlul,

    autorul, planul ideilor de baza ale referatului si apoi, elementele proprii unui referat clasic:

    introducerea, n care se prezinta locul, rolul si nivelul atins de problema n cercetarile si studiile

    stiintifice relevante; cuprinsul, cu dezvoltarea ideilor si evidentierea celor personale; concluziile care

    sa contina ntre altele, deschiderea unei noi abordari a problemei, emiterea unor judecati de valoare,

    sintetice, asupra contributiilor aduse si a directiilor posibile de dezvoltare a problemei; bibliografia

    care va fi mentionata fie n text, fie la sfrsitul referatului; data ntocmirii.

    Dimensiunile referatului sunt conditionate de specificul materialului studiat si prelucrat, de

    obiectivele propuse, de activitatea intelectuala n care se integreaza.

    J. SINTEZA - Reprezinta tehnica si forma de prezentare concentrata, coerenta si usor

    inteligibila a informatiilor privind o tema data din mai multe lucrari.

    Sinteza are si semnificatia unei activitati de reformulare a informatiilor referitoare la un subiect

    care se regaseste ntr-o varietate de surse. Activitatile angajate n procesul elaborarii sintezei sunt, n

    principal, urmatoarele: parcurgerea materialelor documentare, recunoasterea si extragerea

    informatiilor legate de tema propusa si, n final, convertirea lor ntr-o lucrare de sinteza.

  • 7/30/2019 Carte Cercetarea Stiintifica

    15/24

    PROCEDEE sI TEHNICI DE PRELUCRARE A INFORMAIILORPrelucrarea datelor economice nseamna, n ultima instanta, utilizarea documentatiei, adica, acel

    proces n care interpretarea proprie a informatiilor trece n prim plan. Pentru aceasta se impun cu

    necesitate urmatoarele operatiuni, considerate ca fiind foarte importante:

    *evaluarea critica a sursei de documentare

    *organizarea si sistematizarea informatiilor obtinute n urma documentarii bibliografice sau de

    teren

    *punerea n diferite relatii a datelor rezultate din documentatie, n functie de scopulurmarit

    Evaluarea critica a surselor de documentare bibliografica trebuie sa tina cont de o serie de aspecte,

    dintre care pot fi mentionate:

    *anul aparitiei lucrarii, numarul editiei precum si revizuirile si adnotarile la editia respectiva.

    Aceste date sunt de natura sa plaseze n timp lucrarea, care de multe ori poate purta amprenta epociin care a fost elaborata.

    *informatii privind editura, editorul si gradul de specializare si de profesionalism al acestora, ele

    putndu-se constitui ntr-o garantie pentru nsusirile de ordin calitativ ale lucrarii.

    *date referitoare la autor privind perioada n care a trait, formatia sa profesionala, orientarea

    politica, toate fiind de natura sa permita o perceptie realista a mesajului lucrarii si totodata

    posibilitatea de a delimita aspectele obiective de cele cu caracter subiectiv.

    *determinarea tipului de lucrare, fapt ce permite aprecierea lucrarii prin prisma obiectivului

    urmarit, al unghiului de abordare si al profunzimii tratarii subiectului.

    In cazul n care documentarea s-a facut din mai multe surse, se impune confruntareaacestora, stiut fiind ca pot aparea unele probleme, cum ar fi cele referitoare la comparabilitateadatelor, la compatibilitatea, suficienta sau insuficienta lor, toate, de natura sa permita o analiza

    corelata si pertinenta.Sistemul metodologic utilizat n prelucrarea informatiilor este alcatuit din metode si tehnici

    proprii stiintei n general, cu particularizari ce tin de specificitatea problemelor economice care se

    gasesc la interferenta cu socialul si politicul.

    Organizarea si sistematizarea informatiilor obtinute n urma documentarii cu caracteraplicativ, presupune folosirea unor procedee si tehnici care sa permita o prelucrare sugestiva si

    pertinenta a informatiilor.

    Unul din procedee se refera la ntabelarea datelor. Cea mai dificila etapa este cea a stabilirii

    continutului si structurii tabelului, astfel nct, n urma analizei datelor cuprinse n el, sa poata fi

    formulate concluzii care sa se constituie n argumente utile.

    n prelucrarea datelor se poate recurge la grafice si diagrame, ele numarndu-se printre cele

    mai sugestive mijloace de vizualizare a structurilor si corelatiilor proprii informatiilor economice.

  • 7/30/2019 Carte Cercetarea Stiintifica

    16/24

  • 7/30/2019 Carte Cercetarea Stiintifica

    17/24

    transfera n domeniul indicilor, al relatiei dintre dinamica celor trei marimi. Ca expresie a modificarii

    nivelurilor celor trei variabile, se obtine formalizarea unei corelatii care devine totodata si

    operationala:

    Indicele salariului real = Indicele salariului nominal / Indicele preturilor

    cu o semnificatie concreta, potrivit careia, modificarea salariului real este direct proportionalacu modificarea salariului nominal si invers proportionala cu modificarea preturilor. In plusaceasta relatie este si operationala, adica se poate determina cresterea sau scaderea salariului

    real si totodata se poate aprecia cui s-a datorat modificarea.Exprimarea relatiilor proprii fenomenelor si proceselor economice mbraca forma unor functii:

    functia cererii, functia ofertei, etc. Functia de productie, privita ca functie a costului total, exprima

    corelatia existenta ntre cele doua componente ale acestuia costurile fixe si costurile variabile si

    modificarea productiei. Forma functiei este diferita si exprima complexitatea relatiei dintre ele, ea

    putnd fi liniara, exponentiala, logaritmica, etc.

    ntr-un plan superior sunt elaborate modelele matematice, care cuprind ca elemente distincte:

    functia obiectiv, de maximizare(a profitului), de minimizare (a costului) sau de echilibru( al

    venitului national); sistemul de restrictii tehnico-economice, cum ar fi de exemplu functia de

    consum si functia de investitii din modelul lui Keynes; restrictiile logice, ele rezultnd din natura

    variabilelor si regulile formalizarii matematice, cum ar fi de exemplu, 0 c 1.

    Variabilele modelului pot fi endogene, proprii modelului, gasindu-si explicatia n cadrul

    sau(consumul gospodariilor este functie de venit) si exogene, determinate independent de relatiile

    proprii modelului, considerate ca fiind date(investitiile autonome n modelul lui Keynes)

    ELABORAREA CONCLUZIILOR sTIINIFICEFormularea problemelor si ipotezelor stiintifice presupune un rationament ce porneste

    de la principiul metodologic fundamental al cercetarii stiintifice-principiul ndoielii - si impune o

    analiza critica, constructiva pentru a stabili valoarea cunostintelor prin verificare.

    Ipoteza poate fi definita ca un enunt ce urmeaza a fi supus verificarii.

    Problemele stiintifice apar atunci cnd noile fapte nu mai pot fi explicate pe baza teoriilor si

    cunostintelor existente. Formularea problemei stiintifice este unul din momentele cele mai laborioasesi dificile ale cercetarii si aceasta mai ales datorita faptului ca problemele economice sunt probleme

    ale vietii reale.

    Temele de cercetare sunt probleme supuse cercetarii stiintifice n vederea solutionarii.

    Solutionarea problemelor stiintifice ncepe cu(1)formularea ipotezei, ca o presupunere, ca o

    explicatie a cauzelor, ca un enunt, ca o teza, ca o lege sau principiu, toate cu caracter provizoriu.

    Elaborarea ipotezelor este dificila n stiinta economica pentru ca fenomenele si procesele economice

    sunt complexe, iar informatiile nu de putine ori sunt incomplete sau contradictorii. Dupa formulare

    urmeaza (2)verificarea ipotezelor. Procedeele de verificare pot fi: *empirice-cnd confruntarea

    ipotezelor cu faptele stiintifice se face prin observare obisnuita sau observare stiintifica, adica

  • 7/30/2019 Carte Cercetarea Stiintifica

    18/24

    dirijata, ce presupune culegere de date si fapte n mod sistematic; experimentul stiintific este destul de

    rar folosit n cercetarea economica. *teoretice-cnd verificarea urmareste coerenta logica si

    integrarea cunostintelor ntr-un ansamblu teoretic existent deja.

    n procesul informarii si analizei economice faptele oferite nemijlocit de realitatea practica

    devin fapte stiintifice, legi statistice si enunturi empirice. Etapele procesului de verificare a ipotezelorse considera a fi:

    * se formuleaza consecintele ipotezelor cu ajutorul rationamentelor deductive

    *se confrunta aceste consecinte cu faptele stiintifice obtinute n procesul analizei si cu enunturile

    empirice

    *se stabilesc relatiile posibile ntre ipoteze si realitatea practica oglindita prin intermediul enunturilor

    empirice

    Se considera ca o ipoteza este verificata daca toate consecintele ei sunt concordante cutoate datele si faptele oferite de practica, cu toate enunturile empirice. De retinut ca orice confruntare

    trebuie facuta cu date suficiente, altfel, ipoteza se considera neverificata.

    Concluzia stiintifica este rezultatul final al cercetarii stiintifice. Orice concluzie

    stiintifica trebuie argumentata solid si concret, adica, ea trebuie sa fie integrata organic n sistemul de

    cunostinte existent si acceptat deja din punct de vedere teoretic, aratndu-se cum se poate realiza

    aceasta integrare, cum se poate face legatura cu vechile concluzii. Atunci cnd concluziile formulate

    contrazic pe cele vechi, trebuie sa se demonstreze inconsistenta celor vechi, sa se argumenteze

    necesitatea renuntarii la ele si sa se arate felul n care, concluziile formulate se armonizeaza cu cele

    ramase valabile.

    REGULI GENERALE PRIVIND REDACTAREA LUCRRILOR sTIINIFICECalitatea elaborarii si prezentarii poate contribui n mare masura la realizarea obiectivelor urmarite

    prin activitatea de cercetare stiintifica. Astfel, un limbaj adecvat tipului lucrarii presupune stapnirea

    limbii literare si a limbajului specific domeniului cercetat, cel economic de exemplu. Un asemenea

    limbaj se obtine prin lectura permanenta de lucrari beletristice si economice reprezentative. Prin

    aceasta se asigura mbogatirea si actualizarea limbajului de specialitate si se amplifica posibilitatea dea-l utiliza literar, corect, eficient.

    Redactarea unei lucrari stiintifice presupune parcurgerea unor etape dintre care cele mai

    importante pot fi considerate:

    *enuntarea tezelor de baza si prin aceasta sintetizarea coordonatelor teoretice si delimitarea

    domeniului abordat.

    *sistematizarea, n sensul ordonarii problematicii, a tezelor si concluziilor rezultate din cercetare n

    functie de obiective si de tipul de lucrare.*redactarea propriu-zisa a lucrarii, care este cea mai laborioasa.

  • 7/30/2019 Carte Cercetarea Stiintifica

    19/24

    Experienta n domeniul cercetarii stiintifice a permis conturarea a doua variante de redactare a

    lucrarilor:

    1.-elaborarea unui text de baza, initial care este perfectionat ulterior n ceea ce priveste

    continutul si forma.

    2.-redactarea succesiva, n mai multe variante, pna se ajunge la o forma corespunzatoareexigentelor.

    Cea mai utilizata modalitate presupune elaborarea variantei initiale care cuprinde ideile

    principale expuse n mod concentrat, urmnd ca adaugirile succesive sa fie facute pe verso sau pe

    anexe, cu trimiteri precise.

    O atentie deosebita trebuie acordata coerentei logice si stilului unitar. Mai mult, n raport cu prima

    varianta pot aparea nu numai adaugiri, ci si eliminari de text, pna la obtinerea unui nivel

    corespunzator de concizie, claritate si rigurozitate.In procesul redactarii trebuie respectate anumite cerinte esentiale precum:

    *formularea judicioasa a obiectivelor, tezelor, concluziilor

    *explicarea clara si argumentarea riguroasa a fiecarei afirmatii sau pareri.

    *integrarea adecvata a detaliilor n context.

    *evitarea de amanunte nesemnificative care ncarca textul

    *revizuirea structurii paragrafelor pentru a avea o coerenta logica

    *prelucrarea si includerea observatiilor referentilor sau conducatorilor stiintifici ai lucrarii

    inuta unei lucrari stiintifice nu este legata numai de continutul sau. Forma acesteia ntregeste

    imaginea referitoare la competenta cercetatorului. Cerintele de baza privind forma unei lucrari

    stiintifice se refera la urmatoarele:

    a)titlul trebuie sa fie scurt si clar, sintetiznd continutul materialului. Pentru precizari suplimentare

    sau pentru a evita un titlu prea lung se apeleaza la subtitlu.

    c)enuntarea problemelor studiate-prezenta de regula n introducere, acolo unde se vor preciza

    obiectivele, cadrul general studiat sau problematica abordata, precum si rezultatele obtinute de alti

    cercetatori n domeniu.

    d)structura lucrarii-judicios delimitata n parti, capitole, paragrafe, n functie dimensiune, de

    complexitate, de natura problemelor abordate, de obiectivele urmarite. ntr-o structura considerata

    corespunzatoare, paragraful ajunge pna la 1o pagini, dar nu trebuie sa fie mai mic de 2 pagini.

    e)instrumentarul de investigare utilizat-se prezinta concis. Astfel, metodele cunoscute vor fi numai

    amintite, trimiterile bibliografice vor fi precise, iar elementele de noutate n utilizarea unui instrument

    de cercetare vor fi prezentate mai pe larg.

    f)prezentarea rezultatelor originale ale cercetarii-aspect important, definitoriu pentru continutul

    lucrarii. Astfel, contributiile proprii vor avea o pondere nsemnata n lucrare; datele de observare

  • 7/30/2019 Carte Cercetarea Stiintifica

    20/24

    primara, considerate interesante, vor fi reproduse n totalitate(daca au un volum mare vor fi

    prezentate n anexe).; se prezinta sintetic rezultatele prelucrarii datelor n tabele, centralizatoare de

    comparare, etc.; daca anumite date sunt preluate din alte lucrari, se vor face trimiteri precise la

    bibliografie.

    g)ideile de baza ale lucrarii - se evidentiaza prin titlurile partilor, capitolelor, paragrafelor, iar n textprin formulari exprese, sublinieri, folosirea unor litere cu caractere speciale. Interesanta pentru

    marcarea si retinerea lor este vizualizarea.

    h)ilustrari grafice-trebuie sa fie simple, sugestive, de dimensiuni rezonabile, usor de nteles, nsotite

    de legenda, numerotate pentru identificare rapida. In text este obligatoriu sa se faca trimiteri

    explicative si comentarii la grafice.

    i)tabelele-cuprind informatii cifrice, indicatori cu semnificatie pentru continutul lucrarii. Trebuie

    acordata multa atentie rubricilor tabelelor si continutului lor astfel nct ele sa fie argumentepertinente pentru continutul lucrarii. si pentru tabele este necesara numerotarea ,iar n text sa se faca

    trimiteri si comentarii corespunzatoare. In lucrare se vor include numai tabelele cu adevarat sugestive

    si necesare, celelalte vor fi trecute n anexe.

    j)citatele - se vor folosi pentru referiri la idei foarte importante, sau ca argument cnd se combate un

    anumit punct de vedere, sau pur si simplu atunci cnd se considera ca o formulare este foarte buna.

    De retinut ca citatele se folosesc moderat, altfel imprimnd un caracter documentar lucrarii. Este

    obligatorie delimitarea n text prin ghilimele, numerotarea si referirea la sursa bibliografica .

    k)anexele-cuprind de regula materialul informational utilizat : date cu caracter statistic, rezultatele

    unor investigatii de teren, sintezele unor puncte de vedere apartinnd unor specialisti, extrase de texte

    sau legi. Fiecare anexa va cuprinde sursa informatiilor ncorporate. n textul lucrarii se vor face

    trimiteri exprese la anexe .

    l)bibliografia-poate fi regasita fie la sfrsitul lucrarii, fie la sfrsitul partilor sau capitolelor, fie n

    partea de jos(subsolul)paginii. In bibliografie se trec doar lucrari efectiv consultate si utilizate. La

    ntocmirea listei lucrarilor cuprinse n bibliografia generala, de la sfrsitul lucrarii, trebuie sa se

    respecte unele reguli:

    - lucrarile se nscriu n ordine alfabetica dupa litera numelui autorului. Pentru lucrarile colective

    ordinea alfabetica se stabileste dupa numele primului autor.

    - n cazul lucrarilor colective la care nu se mentioneaza numele autorilor, anuare statistice, legi,

    ordonarea alfabetica se va face dupa prima litera a titlului sursei bibliografice, spatiul afectat de

    regula numelui autorului fiind marcat prin semne distincte.(* * *).

    Atunci cnd trimiterile la sursa bibliografica se fac n subsolul paginii, pentru citate, ntocmirea

    aparatului stiintific trebuie sa respecte anumite cerinte:

    cifrele de la terminarea unui citat se scriu fara paranteze si dupa ghilimelele care delimiteaza citatul

  • 7/30/2019 Carte Cercetarea Stiintifica

    21/24

    numerotarea citatelor si a notelor de subsol corespunzatoare se face n continuare pe capitole,

    subcapitole sau chiar pe lucrare.

    Notele de subsol cuprind urmatoarele date: cifra corespunzatoare citatului din text, autorul,

    titlul lucrarii sau articolului, numarul revistei sau volumului, editura, numarul editiei, localitatea, anul

    aparitiei, numarul paginii. De cele mai multe ori, pentru autori apare doar initiala prenumelui, darpentru autoare prenumele va fi ntotdeauna scris n ntregime.

    De exemplu: 1. Babaita I., Silasi Gr., Duta Alexandrina, Macroeconomia, Editura Orizonturi

    Universitare, Timisoara, 1999, pag. 139

    Pentru a evita repetarea datelor privind aceeasi sursa bibliografica se poate recurge la

    urmatoarele notatii:

    *Op. Cit. - atunci cnd s-a citat anterior lucrarea

    De exemplu: 12- Babaita I. si colaboratorii, op. cit., pag. 153*Idem - atunci cnd corespund toate elementele cu ale unei lucrari citate imediat anterior

    De exemplu: 13-Idem

    *Ibidem - atunci cnd corespund toate elementele cu ale unei lucrari citate imediat anterior

    fiind diferita numai pagina

    De exemplu: 14-Ibidem, pag.154

    Exista si alte modalitati de semnalare a surselor bibliografice, mentionate in regulile de redactare

    proprii editurilor sau altor organisme de specialitate. Ceea ce este important ramne continutul

    acestor semnalari care sa permita identificarea rapida a documentului initial.

    n)rezumatul(sinteza) lucrarii-se prezinta ca o informare asupra principalelor probleme din lucrare

    insistnd asupra contributiilor originale.

    Realizarea unui text de calitate presupune luarea n considerare a unor recomandari prin care

    se confera unelensusiri absolut necesare :

    a)rigurozitatea - presupune formulari exacte care sa reflecte fidel fenomenele si procesele

    studiate. Aceasta implica o cunoastere si folosire corespunzatoare a conceptelor, a metodelor

    domeniului studiat, dar si nregistrarea, analiza si interpretarea corecta a datelor.

    b)originalitatea-se realizeaza prin exprimarea unui punct de vedere propriu, nou, dar si prin trecerea

    informatiilor privind fenomenele studiate, prin filtrul gndirii proprii.

    c)corectitudinea elaborarii - care se asigura prin sistematizarea ideilor expuse si selectate dupa

    criteriile importantei si consecintelor logice, prezentate si argumentate convingator, n functie de

    obiectivele urmarite.

    e)corectitudinea-din punct de vedere gramatical si literar.

    f)stilul redactarii-trebuie sa fie concomitent: personal, concret, focalizat, coerent, responsabil,

    adaptat.

  • 7/30/2019 Carte Cercetarea Stiintifica

    22/24

    *personal - adica sa reflecte convingeri, experiente proprii, ntr-un limbaj care sa evite sabloanele,

    formularile banale si utiliznd pe ct posibil formele impersonale ale verbelor(se observa, asa cum s-a

    vazut) ;

    *concret- prin efectuarea de referiri precise si formulari exacte, prin trimiteri la opiniile altor autori;

    *focalizat - (directionat) - adica sa faciliteze sesizarea obiectivelor majore, urmarindu-se npermanenta idea principala a lucrarii;

    *coerent- trecerea de la un pasaj la altul, de la un paragraf la altul sa fie logica si fluida.;

    *responsabil - sa respecte adevarul stiintific, sa reflecte situatia reala, sa semnaleze sursele de

    informatii investigate, sa consemneze exact consemnarile din bibliografie, sa delimiteze clar

    rezultatele originale de cele preluate;

    *adaptat-n sensul luarii n considerare a cerintelor beneficiarilor lucrarii sau cu respectarea

    specificului lucrarii, care se refera la problematica abordata, la dimensiunea si modul de structurare amaterialului, la limbajul si aparatul stiintific folosit.

    PRINCIPALELE TIPURI DE LUCRRI sTIINIFICEn functie de destinatia lor, lucrarile de cercetare stiintifica pot mbraca urmatoarele forme:

    a)referatul stiintific - comunicare prescurtata a unei concluzii stiintifice inclusiv a unei solutii

    practice. n forma scrisa are 5 - 10 pagini si de obicei este prezentat oral.

    b)comunicarea stiintifica - o lucrare mai ampla si mai complexa cuprinznd 10 - 20 de pagini,

    expunerea orala fiind de 15 -25 minute.

    d)raportul de cercetare - o lucrare stiintifica predata beneficiarului la termenul prestabilit prin

    contract .

    f)studiul - lucrare de cercetare destinata sau nu publicarii avnd 25 -50 de pagini.

    SUSINEREA PUBLIC A LUCRRILOR DE CERCETARESustinerea publica, orala a lucrarilor stiintifice presupune elaborarea unui material suport care

    are ca parti principale (a) introducerea sau exordiul n care se enunta n linii mari problema care face

    obiectul comunicarii cu scopul de a trezi interesul ascultatorilor. (b) tratarea subiectului care consta

    n expunerea dezvoltata a ideilor, faptelor, metodelor precum si a argumentelor corespunzatoare. c)concluzia sau peroratia care are, pe de o parte, rolul unei recapitulari n care sunt evidentiate

    principalele aspecte, iar pe de alta parte, rolul de a convinge auditoriul de justetea concluziilor.

    Reusita unei expuneri verbale este asigurata daca *trezeste interesul auditoriului, * daca

    este convingatoare pe baza de logica si practica fara repros si * daca reuseste sa impuna parerea

    autorului, inclusiv, prin caldura si puterea de expresie a cuvntului.

    Un adevarat cercetator trebuie sa poata realiza o expunere orala care sa transmita clar,

    limpede, ideile si convingerile proprii . El trebuie sa nvete sa foloseasca toata gama de mijloace de

    expresie : cuvnt, sintaxa, cadenta si armonie a frazei, sugestivitatea stilului, debit verbal, accent,

    caldura a cuvntului, gesticulatie, atitudine.

  • 7/30/2019 Carte Cercetarea Stiintifica

    23/24

    Pregatirea expunerii conditioneaza eficacitatea comunicarii rezultatelor cercetarii

    stiintifice si cuprinde :

    *elaborarea planului prezentarii(expunerii orale) si redactarea textului care va face obiectul expunerii,

    *cunoasterea auditoriului,

    *pregatirea personala a vorbitorului,*pregatirea materialului si tehnicii ajutatoare,

    *pregatirea auditoriului.

    Planul prezentarii trebuie sa cuprinda ideile principale si argumentarea fiecareia dintre ele.

    Partile expunerii vor fi concepute modular (fiecare idee pe o pagina separata) ceea ce va oferi

    posibilitatea unor eventuale modificari n succesiunea ideilor prezentate, chiar n timpul expunerii,

    daca se dovedesc necesare. In elaborarea planului expunerii se are n vedere cu prioritate valorificarea

    rezultatelor cercetarii proprii. Se recomanda ca n expunerea orala sa se reproduca integral textulspecial pregatit, prin aceasta asigurndu-se rigurozitatea transmiterii rezultatelor precum si eliminarea

    eventualelor improvizatii daunatoare pentru calitatea si tinuta stiintifica a actului de comunicare.

    Cunoasterea auditoriului este o faza importanta n pregatirea expunerii, deoarece aceeasi

    tema va fi tratata diferentiat, n functie de structura si de nivelul informarii auditoriului. In plus,

    atunci cnd comunicarea este urmata de ntrebari si discutii, se dovedeste foarte utila o informare cu

    privire la domeniul preocuparilor celor prezenti.

    Pregatirea personala a vorbitorului , nseamna n primul rnd un text de prezentare bine

    elaborat si n al doilea rnd, presupune controlul atitudinii, al mimicii, al gesturilor, urmarindu-se

    prevenirea unor eventuale dificultati psihice, ntreruperi prelungite sau precipitari n expunere.

    Pregatirea materialelor si a tehnicii ajutatoare : diapozitive, folii, planse cu tabele sau

    grafice, stiut fiind ca vizualizarea usureaza expunerea, evitnd monotonia nsiruirii de cifre sau

    clasificari. Nu trebuie omisa verificarea prealabila a existentei conditiilor de utilizare corespunzatoare

    a materialelor utilizate: priza, cablu, ecran, etc.

    Pregatirea auditoriului presupune, dupa caz, anuntarea prealabila a temei prin afis sau

    program . n unele cazuri se apeleaza la editarea unor preprinturi sau rezumate ale lucrarilor ce

    urmeaza a fi prezentate, asigurndu-se astfel posibilitatea pregatirii participantilor pentru ntrebari,

    discutii sau dezbateri, n cunostinta de cauza.

    Expunerea n public consta n reproducerea textului scris, special pregatit. Captarea

    interesului se asigura prin sublinierea noutatii si a actualitatii problemelor, prin fraze bine formulate,

    suficient de concentrate pentru a nu fi ngreunata ntelegerea si prin evidentierea efortului propriu.

    Expunerea va fi nsotita de vizualizarea corespunzatoare.

    n contextul reusitei expunerii orale, pot fi mentionate, ca o concluzie, urmatoarele recomandari

    practice:

  • 7/30/2019 Carte Cercetarea Stiintifica

    24/24

    *Prezentarea sa fie diferentiata n functie de natura lucrarii, de tipul si obiectivele comunicarii.

    *Expunerea rezultatelor cercetarii sa nu fie monotona.

    *Prezentarea materialului trebuie sa situeze n prim plan elementele esentiale, de noutate.

    *Expunerea trebuie sa se ncadreze n timpul acordat. De aceea, se dovedesc utile repetitiile cu ceas

    si o anumita rezerva de timp.UNIVERSITATEA DE VEST TIMIsOARAFACULTATEA DE sTIINE ECONOMICEDisciplina: Epistemologie.Metode si tehnici de cercetare n economieTitular curs:prof. univ. dr. Alexandrina DU

    Continutul tematic al disciplinei1. Particularitati ale cercetarii stiintifice n economie2. Programarea activitatii de cercetare stiintifica4. Etapele cercetarii stiintifice3. Documentarea n activitatea de cercetare stiintifica

    4. Prelucrarea informatiilor5. Valorificarea rezultatelor cercetariiObiectivele lucrarilor cu caracter aplicativ

    1. Culegerea si prelucrarea datelor2. Semnificatii ale modalitatilor de cuantificare a datelor economice3. Indicatori si indici4. Evidentierea interdependentelor economice cu ajutorul tabelelor5. Diagrame si grafice6. Modelarea matematica n economie7. Redactarea lucrarilor stiintifice8. Sustinerea publica a lucrarilor stiintifice

    Lucrari cu caracter aplicativPentru anul III EG1.Studiu de optimizare a utilizarii timpului individual2.Referat cu o tema la alegerePentru anul IV FB1. Parcurgerea etapelor necesare elaborarii lucrarilor de Licenta

    Bibliografie orientativa1.Beveridge W.I.,Arta cercetarii stiintifice, Editura stiintifica, Bucuresti, 19782.Constantinescu N.N.(coord), Introducere n metodologia cercetarii stiintifice, ASE,Bucuresti, 19893.Duta Alexandrina, Elemente de metodologie a cercetarii stiintifice, Editura Universitatii de

    Vest, Timisoara, 20024.Migdal A., De ndoiala la certitudine, Bucuresti, 19895.Neacsu I.,Metode si tehnici de nvatare eficienta, Bucuresti, 19906.Popa L.,Metode si tehnici de munca intelectuala, Editura didactica si pedagogica, Bucuresti,19797.Zait D., Elemente de metodologia cercetarii, Editura Universitatii, Al. I. Cuza, Iasi, 1997