CarlHonore - Copii: sa cresti un copil relaxat si calm

8/18/2019 CarlHonore - Copii: sa cresti un copil relaxat si calm

http://slidepdf.com/reader/full/carlhonore-copii-sa-cresti-un-copil-relaxat-si-calm 1/17

pentru a cânta secvenŢa sa desiote, În perioada de timp dintre

două astfel de evenimente, publicul se înghesuie în biserică

pentru a asculta sunetele reziduale.

Am participat la concertul ASLSP în vara anului 2002, când

foalele se umpleau încă de aer, mai înainte ca orga să fie

instalată; Norbert Kleist, avocat şi membru al proiectului [ohn

Cage, mi-a fost ghid. Ne-am întâlnit în afara bisericii Sf.

Burchardi. De partea cealaltă a curŢi, anexele unei vechi firme

au fosttransformate înlocuinŢe sociale şi atelier de mobilă. În

apropierea bisericii , se înalŢă o sculptură modernă, formată

din cinci coloane metalice frânte. Reprezintă timpul seg- '

meritat , îmi explică Kleist, scoŢând din buzunar un mănunchi

de chei.

Intrăm în biserică, trecând printr-o

uşă

grea din lemn.

Biserica este complet goală: fără amvoane, fără altar, fără

icoane - doar pietrisul care acoperă podeaua şi un tavan înalt

pe care se intersectează căpriori din lemn. Aerul este rece

şi

miroase a piatră veche. Porumbeii bat din aripi în dreptul

ferestrelor aflate sus, deasupra capului. Orga situată într-un.

cadru mare din lemn de stejar, asemenea unui post de radio,

pufăie în lumină difuză. Foalele emit un sunet slab, aproape

muzical, de parcă ar fi un motor cu abur care intră în gară, la

sfârşitul unei lungi călătorii.

Kleist descrie redarea melodiei A s S lo w A s P os sib le timp de

639 de ani ca pe o provocare a culturii moderne, ce Ţne lumea

cu sufletul la gură, silind-o să gonească tot înainte. Pe când

ieşim din biserică, lăsând orga să-şi umfle plămânii cu aer, îmi

spune: Poate acesta este începutul unei revoluŢ i către

lentoare.

232

I

Elogiu lentorii Timp liber:ImportanŢa relaxărf

C o pii: S ă c re şti

un cop il re laxat şi ca lm

Cea mai eficientă formă de educaŢe este

cea care permite copilului să se joace

printre cele mai atrăgătoare lucruri.

PLATON

(427-347

î.Hr.)

Harry Lewis este decanul unui colegiu pentru studenŢi din

anii pregătitori de la Universitatea Harvard. La începutul

anului 2001, el a participat la o adunare la care studenŢ i au

fost invitaŢ să-şi exprime nemulŢumirile faŢă de corpul

profesoral de la Ivy League. Unul dintre studenŢ a stârnit

mare agitaŢ e prin ceea ce a spus. El dorea să studieze atât

biologia, cât şi engleza, pentru a obŢne o diplomă în ambele

domenii şi mai dorea să-şi t reacă examenele în trei ani , în loc

de patru. Era exasperat din cauza îndrumătorului său care era

incapabil, sau pur şi simplu reticent, să organizeze astfel •

orarul, încât să-i permită să participe la cursuri în ambele

specialităŢ. Ascultându-I pe studentul care se plângea de

faptul că era împiedicat să meargă înainte, aşa cum îşi dorea

el, în mintea lui Lewis s-a aprins un beculeŢ

Jmi aduc aminte că m-am gândit: «Stai o clipă Ai nevoie

de ajutor, dar nu a~a cum crezi tu.» Trebuie să~Ţacorzi t impul

necesar pentru a te gândi la ceea ce crezi că este cu adevărat

important, şi apoi să găseşti o modalitate de a înghesui totul

în cel mai scurt orar posibi l.

Copii:

Să

creşt i uncopi l r e laxa t şi calm E logi,ulentorii I

233



234

I

E lo gi u f en to ri i C op ii: S ă c re şt i u n c o pi l r el ax at ş i c a lm

După şedină, Lewis a început săreflecteze la felul în care

un st~de~t al secolului al XXI-lea a devenit un discipol al

grabei. Din acest punct, până la a ridica glasul împotriva

orarelor aglomerate şi a programelor încărcate, nu mai este

decât un pas.

În vara anului 2001, decanul a scris o scrisoare deschisă

studen}ilor din anul pregătitor ce a fost trimisă fiecăruia în

parte. In scrisoare, decanul pled a pentru o nouă abordare a

vieiîn campus şi dincolo de el. Era totodată un rezumat plin

de acuratee al ideilor ce formează fundamentul filozofiei

Slow. Scrisoarea, pe care acum o primeşte fiecare student din

':ImI întâi la Harvard, se intitulează: Incetineste.

De-a lungul a şapte pagini, Lewis explici studenlor cum

să câştige cât mai inult, să profite de pe urma timpului

petrec~t la universitate, ca şi de viaă în sine, făcând mai

pun. Iiîndeamnă săse gândească de două ori mai înainte de

a se grăbi ~ă-şitermine cursurile. Durează până te sim stăpân

pe un subiect, spune el, scoând în evidenă faptul căşcolile

de vârf din domeniul medical, al avocaturii şi al economiei

sunt iriteresate de candida maturi, care au mai mult de oferit

decât doar nişte cursuri pregătitoare făcute în grabă şi

abreviate . Lewis îi atenonează asupra pericolului care îi

pândeşte atunci când se angajează în prea multe activităti

extracurriculare. Care este scopul urmărit atunci când jo~i

l~cross.e,p~e~idezi dezbateri, organizezi conferine, joci în

pI~se ŞIeşti ŞIre.dactor la ziarul campusului, şi sfârşeşti prin

a- petrece tot timpul la volanul maşinii, luptându-te sănu

rămâi

în urmă cu programul lucrărilor? Mai bine faci mai

pun şi ai timp săfacitotul mai bine.

~ Atunci când este vorba despre viaa academică, Lewis este

in favoarea aceleiaşi abordări: mai pun înseamnă mai mult.

Bucură-te de odihnă şi de relaxare şi asigură-te că eşti un

adept al artei de a nu face nimic. Timpul gol nu este un

aspirator ce trebuie umplut , scrie decanul. Este acel ceva

care permite altor lucruri din mintea ta săfie reorganizate în

~

î

I .

I \

mod creativ. Cu alte cuvinte, sănu faci nimic, săfii lent este

o parte esenală a unei gândiri pozitive.

Incetineste nu este doar o carte a unui nou tip de beatnici

şi de pierde-vară. Lewis este dornic să obnă succese uni-

versitare şi munceşte din greu. Ceea cevrea să spună este că

un strop de lentoare selectivă îi poate ajuta pe studen să

trăiască şi sămuncească mai bine. Sfatul pe car vi-I dau, să

încetini şi sălimita activităle pe care le pune în program,

nu înseamnă cănu vă încurajez să obne rezultate foarte

bune, săporni în căutarea excelenei în domeniul ales. Dar,

mai degrabă, sunte capabili să rezista la efortul intens

pentru a duce la capăt o muncă de calitate într-un domeniu,

dacă vă acorda răgazul timpului liber, momente de recreere

şi timp în solitudine. ~

Strigătul său răsună cum nu se poate mai bine. In lumea

noastră dominată de sistemul turbo, virusul grabei s-a

răspândit de la adul la tineri. În zilele noastre, copiii detoate

vârstele cresc prea repede. Copiii de şase ani îşi organizează

activităle cu telefonul mobil şi adolesceni fac afaceri din

propriul dormitor. Preocuparea pentru forma trupului, sex,

mărcile de consum şi carieră încep să apară de la vârste tot

mai fragede. Copilăria în sine pare sădevină tot mai scurtă şi

multe fete ajung la pubertate înainte de a împlini 10 ani.

Tinerii din ziua de azi sunt mai ocupa, mai organiza şi mai

pe fugă decât a fost vreodată generaa mea. De curând, o

educatoare pe care o cunosc i-a abordat pe părini unui elev

aflat în clasa sa. Simea căbăiatul petrecea prea mult timp la

şcoală, fiind angrenat în prea multe activită extracurriculare.

Le-a sugerat părinlor să-i acorde acestuia ceva timp liber.

Tatăl s-a Înfuriat. Trebuie săînvee să se descurce cu 10ore

de muncă pe zi, aşa cum facşi eu. Copilul avea doar patru ani.

În 1989, David Elkind, psiholog american, a publicat o

carte - TheHurried Child:

Grouiing

Up Too Fast Too Soon

(Copilul grăbit: Creşte prea repede în timp prea scurt). Aşa

cum sugerează titlul, Elkind îşi ridica glasul împotriva ten-

Copi i : S ~ c re şt i u n c op il r el ax at şi c alm Elo giu fen tom I 235



dineide a grăbi copiii să ajungă adul. CâŢ adul au luat

notă? Doar foarte puni, separe. Zece ani mai târziu, fiecare

copil este mai fugărit ca nicicând.

.. Copiii nu senasc obseda de viteză şi randament - noi îi

facem să ajungă astfel. În căminele în care există doar un

singur părinte, presiunea ce apasă pe umerii copiilor este şi

mai mare, cerându-li-se să împartă responsabilităle cu

adultul. Reclamele îi încurajează să devină consumatori de

timpuriu. Şcoalaîi învaă sătrăiască după ceas şi să folosească

timpul în mod cât mai eficient posibil. Părini subliniază.

această idee aglomerând programul cu numeroase activită

extracurriculare. Toate acestea transmit copiilor mesajul că

mai pun nu este mai mult, şi cămai repede este întotdeauna

mai bine. Una dintre primele expresii pe care le-a învăat fiul

meu a fost: Grăbeşte-te Hai

Competia îi sileşte pe mul părin să-şi grăbeascătot mai

des copiii. To dorim ca odraslele noastre să aibă succes în

viaă. Într-o lume ocupată, asta înseamnă să-i obligi săalerge

cât se poate de repede în tot ceea ce fac - în sport, la şcoală,

în artă, în muzică. Nu mai este suficient să nă pasul cu

odraslele familiei [ones, acum dragii noştri micu trebuie să-i

depăşească pe aceştia în tot ceea cefac.

Teama că micutii noştri ar putea să rămână în urma

celorlal nu este nouă. În secolul al XVIII-lea,Samuel Johnson

îi avertiza pe părin sănu ezite: În timp cestai, gândindu-te

ce carte ar trebui săcitească fiul tău, un alt băiat a citit două.

În economia globală a 24/7, presiunea impusă de ideea de a

rămâne în frunte estemai aprigă decât oricând, ducând la ceea

ce experi au numit .Jryper-parenting (atitudinea părinlor

împinsă la extrem în educae), tendina compulsivă de a

perfecona propriul copil. Pentru a le oferi avantaj asupra

celorlal, mul părin ambioşi pun muzică de Mozart, pe

care s-o asculte bebeluşul în pântecele mamei, îi învaă Iim-

bajul semnelor când abia au împlinit şase luni şi alfabetul când

abia au trecut de prima lor aniversare. Taberele pentru

236 I Elogiu l en to ri i Cop.ij:Săcreşti un copil relaxat ca.lm

învăarea computerului şi seminariile caremotivează primesc

şi copii în vârstă de patru ani. Lecilede golf încep la doi ani.

Cum fiecare îşi îndeamnă odraslele săse mişte cât mai rapid,

cei care nu s-au înscris încă în cursă rezistă tot mai greu

tentaei. Cu ceva timp în urmă, am descoperit o reclamă

pentru un curs de limbi străine dedicat copiilor şi organizat

de BBC. Vorbeşte franceza la trei ani Spaniola la şapte. Dacă

nu te grăbeşti, va fiprea târziu. Primul impuls a fost sădau

telefon şi săfac înscrierea. Cel de-al doilea m-a făcut sămă

simt vinovat pentru cănu am procedat astfel.

Într-o lume în care concurena se duce pe viaă şi pe

moarte, şcoala a devenit un teren de luptă, unde singurul

lucru care contează este săte afliîn fruntea clasei. Nicăieri nu

este mai adevărat acest principiu decât în estul Asiei, unde

sistemul educaonal este clădit pe principiul infernul

examenelor . Pentru a ne pasul cu acest ritm, milioane de

copii îşi petrec serile şi sfârşitul de săptămână în institui

numite cram-schools (şcoli în care se învaă intens pentru

examene). Un număr de 80 de ore pentru studiu pe săptă-

mână mi reprezintă ceva ieşit din comun. În goana pentru

rezultate cât mai bune la teste internaonale, înşcolile

vorbitoare de limbă engleză din lume, s-a încercat copierea

acestui model asiatic. În ultimii 20 de ani, guvernele au

îmbrăşat doctrina intensificării , ceea ce înseamnă adău-

garea unei tensiuni suplimentare prin mai multe teme, mai

multe examene

şi

o programă rigidă.

Adesea, truda începe înainte de şcoala propriu-zisa.

La grădinia din Londra, fiul meu a învăat - nu cu mult

succes- lavârsta de trei ani cum sănăcreionul şi să scrie.

Şi orele particulare au luat avânt, pornind de la vârste tot

mai fragede. Părini americani, în sperana căvor reuşi să

obnă un loc la o grădiniă bună, îşi trimit copiii de patru ani

la cursuri unde învaă regulile interviului. Profesorii par-

ticulari din Londra acceptă copii începând de la vârsta de

trei ani.

•

Copii: Să creşti un copil relaxat

calm E logiu l entor ii I 237



Intensificara ritmului nu se reduce l ~ ~

de clasă, copiii se grăbescl It. .. ~a.şcoala.In afara orelor

. a a e activItati extra . ul ~ ~

a mal avea timp să se dih ~,... curnc are, fara

o l neasca ~ .

simplu, să-şi lase imaginaa să h' .sa~se Jo~cesau, pur şi

pentru a fi len SI·tot . 1 omareasca. Nu au timp

. mal mu t c ....

preul cerut de rit~ul ra .d ~ ,0 ,lU ajung să plătească

. pl in care traIesc C .. ~ ~

cinci ani suferă de probl di . . opu mvarstă de

eme 1geshve d . dsomnie, depresie şi disfunc ii le ate ,~~en e cap, in-

de stres. La fel ca toată lu g ..~e.nutne, toate cauzate

mai pun D mea, copni din zilele noastre dorm

. e aceea, s unt tot m . ~.

~. Copiii care nu dorm sUfi:~:~:~c:noşl~ agit~, ~emul-

SIprezintă un . IŞI acpneteru mal greu

, nsc crescut să aiun ~ b .

somnul adânc este cel

J

ga su ponderali, deoarece

creştere. care pro uce eliberarea hormonului de

Atunci când este vorba de învă a ~~.

copii săse grăbească facemai mult

ţ

~t, z:c.a11punem pe

Americană de Pediatrl·e a ti ~au ecat bine, Academia

ver zeaza că sp . · ~

anume sport la o

vâr

C . ecia rzarsa mtr-un

fiziceşi psihice. s a prea fragedă, poate cauza tulburări

La fel se întâmplă şi în cazul d ..

exemple dovedesc faptul că d ~~e u~c~el.Tot mai multe

... ~ , acamvaămtr-un ritm .

copin mvaă mai bine. Kath Hir mal ent,

psihologia copilului la

U·

y sh-Pasek este profesor de

ruversltatea Tem

din Phil

Pensilvania. Recent a f t p e adelphia,

, e ee uat un studi

12

americani de grăd; ;a~

J ~

u pe

de copii

uu •

umatate din ei ~

unde s-a pus accentul e actiuni au ~ers a gradmle

învăare prin joc : restul p uni de relaOnare socială si

, au mers la ădini .

săobnă rezultate cât . b gra mie care l-a împins

mal une a învăŢăr ~

f

ce experi numesc stilul d ill ar . a ura, olosmd ceea

aplicat în învăăman~t · hrp and kill (exersează şi ucida),

. lrs - asek a de . ~ .

care au fost educa fă ~ ~ scopent ca acel copii

ara stres, mtr-un di

dovedit mai pun agita mai do .. ~~me 1U.Slow, s-au

g~dească independent. ' TruCIsa mves ŞIcapabili să

In 2003, Hirsh-Pasek a fost coau

Never Used Flash-cards.

H .toare la lucrarea

Einstein

. ow our Chlldren Really Learn _ and

38 I

El og iu l en to ri i C

opii: S~creşti un copil relaxat şi calm

Why They Need to Play More and Memorize Less

(Einstein nu a

folosit niciodată imagini - Cum învaă copiii noştri şi de ce

au nevoie să se joace mai mult şi să memoreze mai pun).

Lucrarea, prin exemplele aduse - rezultate în urma unor

cercetări - desfiinează mitul care susne că învăatul de la

vârste fragede şi accelerarea academică pot duce la for-

marea unor creiere mai bune. Atunci când vine vorba despre

creşterea copiilor şi educarea lor, concepa modernă care

spune că«mai repede este mai bine» şi cătrebuie săfacem «ca

fiecaremoment săconteze» este pur şi simplu greşită , afirmă

Hirsh-Pasek. Atunci când priveşti dovezile ştiinfice, este

limpede căacei copii care învaă într-un mod mai relaxat, mai

pun rapid şi fără a fiînregimenta atât de evident, învaă

mai bine şi se dezvoltă mai bine, având o personalitate bine

conturată .

În Asia răsăriteană, sistemul de muncă forată, care altă-

dată stârnea invidia faă de şcolileîn care era aplicat, a început

să-şi piardă din influenă. Copiii nu mai sunt la fel de

performan în competiile internaonale şi nu reuşesc să-şi

dezvolte deprinderile creative necesare în economia infor-

maonală. Treptat, eleviidin estul Asiei se răzvrătesc împotri-

va politicii care spune învaă-până-pici-lat. Rata crescută a

criminalităi şi a sinuciderilor, chiulul de la şcoală, conside-

rate altădată caracteristice pentru copiii din Occident, au atins

propori endemice, În fiecare an, mai mult de 100000 de elevi

japonezi din şcoala primară şi gimnazială chiulesc de la ore

în medie o lună din anul şcolar. Sunt mul şi cei care refuză

sămeargă la şcoală.

În întreaga lume industrializată există o tendină de a

domoli ritmul atunci când este vorba de copii. Scrisoarea lui

Lewis,

Încetineşte

a devenit un succes începând cu redactorii

de ziar şi până la studen. Părini care au copii la Harvard le

arată scrisoarea şi celor mici. Pare să fi devenit o biblie în

familie , spune Lewis. Multe dintre ideile cuprinse în

Înceii-

neşie prind şi la media .. Revistele pentru părin publică

Copii: S~creşti un copil relaxat ş calm E logiu l entor ii

I

39



periodic articole despre pericolele care-i pândesc pe micui

ce sunt fora sămuncească din greu. În fiecare an, apar noi

căr scrise de psihologi şi specialişti în educae care ridică

glasul împotriva curentului ce transformă copiii în alergători

de foră .

Nu cu mult timp în urmă,

New Yorker

a publicat o carica-

tură ce rezuma spaima în continuă creştere faă de tendina

modernă de a fura copilăria celor mici. Doi băie de şcoală

primară, având căştile de baseball pe cap, se plimbă, ducân-

du-şi cărle. Unul dintre ei, cepare să poarte pe umeri toată

povara omenirii; murmură către celălalt: Atât de multe

jucării ... atât de pun timp organizat.

Am mai văzut asta. La fel camare parte din mişcarea Slow,

şi lupta ce trebuie dusă pentru a reda copiilor ceea cele apar-

ne - copilăria - îşi are rădăcinile în Revolua Industrială.

Nounea modernă de copilărie ca timp al inocenei şi imagi-

naei a răsărit din mişcarea romantică apărută în Europa la

începutul secolului al XVllI-lea.Până atunci, copiii erau privi

ca adul în miniatură, care erau trimişi lamuncă de îndată ce

era posibil.

În domeniul educaei, Jean-Jacques Rousseau este cel care

a atras atena asupra acestei situai, atacând metodele tra-

dionale din învăământ, cani îi trata pe copii de parcă erau

adul. În Emile tratatul său de bază referitor la educarea

copiilor în şcoală, în concordană cu legea firii, scria: Copi-

lăria are propriul său mod de a vedea, gândi şi sim şi nu

există prostie mai mare decât să încerci să schimbi toate

acestea înlocuindu-le cu ceea ce credem noi. În secolul al

XIX-lea, reformatorii s-au concentrat asupra relelor cauzate

de munca la care erau sili copiii să ia parte în fabricile şi

minele deschise ca urmare a economiei industriale. În 1819,

Coleridge a creat termenul sclavi albi , pentru a-i descrie pe

copiii care trudeau în fabricile de.bumbac din Marea Britanie.

Spre sfârşitul secolului al XIX-lea,în Marea Britanie, copiii au

240

I Elogiulentori ; Copii: Să creşt i un copil relaxat şi calm

,

ţ

început săfie îndepărta din locurile de muncă şi trimişi la

şcoală, pentru a li se da dreptul la copilărie.

În zilele noastre, părin şi educatori, pretutindeni în lume,

iau măsuri pentru a le permite copiilor dreptul la libertatea

de a domoli ritmul viei, dreptul la copilărie. Din dorina de

a lua mai multe interviuri, am postat mesaje pe mai multe

site-uri pentru părin. În doar câteva zile, m-am trezit copleşit

de mesaje de pe trei continente. Unele sunt chiar de la ado-

lescen care seplâng de goana care guvernează existena lor.

O fată din Australia, pe nume [ess, se descrie pe sine ca o

adolescentă zorită şi îmi spune: N-am timp Pentru nimic

Dar cele mai multe dintre mesaje sunt de la părin care-mi

descriu cu entuziasm felul în care domolesc ritmul copiii lor.

Să începem cu sala de clasă, unde presiune a pentru o

abordare lentă este în continuă creştere. La sfârşitul anului

2002, Maurice Holt, profesor emerit de educae la Univer-

sitatea Colorado, Denver, a publicat un manifest pentru o

mişcare mondială numită .Slow Schooling (şcoalămai lentă).

Asemenea altora, şi el s-a inspirat din mişcarea Slow Food.

Hoit este de părere că, pompând cât mai multă informae în

copii, cât mai rapid cu putină, este ca şi când i-am sili să

înfulece un Big Mac. Mai bine să învee în ritm mai lent,

având timp să adâncească studiul subiectului respectiv, să

stabilească conexiuni, să învee cum să gândească. mai de-

grabă decât să se gândească să treacă examenele. Dacă

mâncând Slow, papilele gustative trăiesc o încântare, învăând

Slow mintea se simte mai proaspătă şi orizontul se lărgeşte.

Nounea de şcoală lentă distruge cu o singură lovitură ideea

de studiu intens, forat, teste şi experienă standardizată , scrie

Holt. Metoda lentă a felului de abordare în care ne hrănim

ne permite descoperirea

şi

dezvoltarea unor capacită de

cunoscători. Festivalurile Slow Food oferă noi feluri de

mâncare şi prezintă noi ingrediente. În acelaşi fel, şcolile lente

ne oferă ocazia de a inventa, de a răspunde schimbărilor

culturale, în timp ceşcolile rapide oferă aceiaşi burgeri vechi.

•

Copii: Săcreşti un copil relaxat

ş

calm Elogiulento,; ; I

241



Nici ~?lt, şi nici susnătorii săi nu sunt extremişti. Einu-şi

~oresc sa-Ivadă~pe copii învăând mai pun sau

pierzându-şi

hmpu~ la şcoala. Munca intensă îşi are locul ei într-o clasă

Sl~w. In loc să fie obseda de teste, orare, nte ce trebuie

~ti~s:, co~i~ivor b;neficia de libertatea de a se îndrăgosti de

m~aatura. ~ locsa.asculteo lece de istorie de la un profesor

ce Improaşca date ŞIfapte despre criza cubaneză a rachetelor

o oră de clasă se poate desfăşura asemenea unei dezbateri de

l~ ONU. Fiec~~ecopil ar putea face cercetările proprii refe-

ntoare la pozia unei ări ce a jucat un rol important în 1962

şi apo~p~ezintă referatul său în faa întregii clase. Copiii vor

muncI. din greu,.dar fără plictiseala de a repeta la nesfârşit

cunoştinele. Ca ŞIalte sfere alemişcării Slow, şi SlowSchooling

vorbeşte despre echilibru.

Ţările~în care ed~caa este abo;dată dintr-o perspectivă

mal le~ta cul~~ deja beneficiile. In Finlanda, copiii încep

cursunle. prega~Itoare la şase ani şi intră în sistemul şcolar la

şapte am. ApOI sunt puşi în faa a mai pune examene cu

standard ridicat decât trebuie să înfrunte elevii din Marea

B~itanie şi p~ă în Japonia. Rezultatul? În mod regulat,

Finlanda ocupa locul de frunte în statisticile mondiale referitor

la perforrncu:eleeducaonale întocmite de Organizaa pentru

Cooperare ŞIDezvoltare Economică.

În alte ări, părini care vor pentru copiii lor un mediu de

edu~ae mai lent îşi îndreaptă atena către învăământul

particular. În Germania interbelică, Rudolf Steiner a studiat

un ~ipde ~ducae care se află la polul opus învăământului

:apld. St:l~er~ cons.idera că nu trebuie să forăm copiii să

~v~e, 'pa~na.and~e=n~ sunt pregăti, şi era împotrivă să fie

învăa ~saCIteascaînainte de a împlini şapte ani. În schimb,

crede.a l~ ~etrecerea copilăriei prin joc şi desen; copiilor

trebuie sa se spună povesti şi trebuie să fie învăa lucruri

l~gate de natură. Steiner era împotriva orarelor rigide care îi

silesc pe c~pii să sară de la un subiect la altul după bunul plac

al ceasului, preferând să-i lase să studieze un subiect până

242 I Elogiu lentorii Copii: S~ creşti un copil relaxat şi calm

când se simeau pregăti să treacă la altul. În prezent, în

. lumea întreagă, numărul şcolilor în care se folosesc metodele

lui Steiner se ridică la peste

800,

şi este în continuă creştere:

Si la Institute of Child Study Laboratory School din

Toronto se aplicămetoda Slow. Cei 200 elevi ~u vârst: ~tre 4

şi

12

ani sunt instrui cum să învee, c~m ~ăm~leaga ŞIcw:n

să studieze informaa de dragul el, ehbera de obseSIa

generală legată de teste, note şi orare. Atunci când susn

examenele standard, rezultatele lor sunt de obicei foarte bune.

Mul au câştigatburse la universită prestigioase ~ în~eaga

lume, acordând astfel credit lui Hoit, care spune: Iroma su-

premă a şcolii lente constă exact în faptul că oferă hrana

intelectuală de care au nevoie elevii... rezultatele bune la teste

sunt urmarea. Succesul, la fel ca şi fericirea, se obne greu, pe

căi ocolite .

Deşi scoala din Toronto funconează din~

196~,

politica sa

este în prezent mai populară ca oricând. In CIuda ta~elor

anuale de 7

000

de dolari canadieni, mai mult de o rrue de

copii sunt acum înscrişi pe' o listă de aşteptare pentru a urma

cursurile acestei şcoli.

În Japonia, academiile experimentale s~ g~ăb:SC~să~ă~-

pundă cerinelor legate de o abordare mal lejeră a mv~a-

mântului. Un astfel de exemplu este Apple Tree, fondata de

un grup de părin ajunşi în pragul disperării. Ac~as:a.~ luat

naştere în 1988, în Tokio, prefectura Sait.ama. p~m.C1plll:pe

care funconează şcoala sunt la mii de kilometri dIstana de

disciplina strictă, de competia la sânge

şi

de.atmosfera ~e

educare forată pe care le po întâlni în mal toate şcolIle

japoneze. Elevii vin

şi

pleacă după cum dore~c,în~aă ceea c:

vor

ş i

când vor şi nu au examene de dat. Deşi suna c~o reeta

pentru instaurarea anarhiei, acest sistem relaxat chIar func-

oneazăfoarte bine. ~ ~ ~ ~

Într-o după-amiază, urmăresc ceea ce semtampla. Doua-

zeci de copii având vârste cuprinse între 6 şi

19

~.urcă scar~ .

fragilă din lemn ce duce la etajul întâi al acadermel. Nu arata

Copii: Să creşt i uncopil relaxat şi calm E logiu l en to ri i \ 243



canişte tineri rebeli - unii au ~ărul vopsit, dar nu văd tatuaje

şi nici urme de piercing. În stil japonez, îşi scot pantofii la

intrare şi îi aşază în ordine, apoi îngenunchează pentru a lucra

lamăsuele scunde răspândite în incăperea ce are forma literei

L. Din când în când, un copil se ridică pentru a pregăti ceai

verde în bucătărie sau pentru a răspunde la telefonul mobil.

Altfel, toată lumea munceşte cu seriozitate; copiii scriu în

caiete, fac schimb de idei cu profesorii sau colegii.

Hiromi Koike, o adolescentă în vârstă de 17ani, cu un aer

angelic, îmbrăcată în jeans, se apropie de mine şi îmi explică

de ce şcoli ca Apple Tree sunt

un

dar de la Dumnezeu.

Incapabilă să nă pasul cu tensiunea constantă şi cu ritmul

rapid abordat de educaa tradională de stat, a început să

rămână în urma clasei şi a ajuns nta glumelor proaste. Când

. pur şi simplu a refuzat să mai meargă la şcoală, părini au

înscris-o la Apple Tree, unde se pregăteşte pentru a obne

diploma de absolvire a liceului. Pentru aceasta, ea trebuie să

studieze patru ani, în loc de trei. În şcoala obişnuită, întot-

deauna eşti într-o mare tensiune pentru a fi cât mai rapid,

pentru a face totul într-o limită de timp , îmi spune ea. Îmi

place mai mult la Apple Tree, pentru că den controlul în

privina programului meu şi învă în ritmul meu. Aici nu e o

crimă să fii lent.

Criticii acestui sistem avertizează că Slow Schooling se

potriveşte mai bine copiilor care sunt capabili să învee sau

celor care acordă educaei o importană deosebită. Şiîntr-un

fel au dreptate. Dar elementele doctrinei Slow pot funcona

şi într-o clasă obişnuită, ceea ce constituie un motiv pentru

care cele mai grăbite nauni se pregătesc să schimbe modul

de abordare a procesului de învăământ. În Asia, guvernele

se mişcă în direca eliberării elevilor de o parte din povara

ce-i apasă. Asta se traduce prin mai multă libertate în clasă,

mai mult timp pentru gândire creativă şi ore mai scurte. În

2002, guvernul a desfiinat programul şcolar de sâmbătă.

Totodată, a început să lase o seamă de responsabilită în

244

I

Elogiu lentoriiCopii: Şă creşti un copil relaxat şicalm

·i

seama şcolilor particulare, genApple Tree, al căror număr este

în continuă creştere. Aceasta a obnut în 2001acreditarea din

partea guvernului.

Sistemul şcolar din Marea Britanie caută, de asemenea,

modalită prin care să reducă tensiunea ce apasă pe umerii

elevilor stresa. În 2001, în Ţara Galilor, testele de evaluare

standard pentru elevii în vârstă de şapte ani au fost desfiin-

ate. În 2003,în Scoa a început să se facă o serie de cercetări

menite săgăsească noi modalită de testare mai pun rigidă.

Potrivit unui nou proiect, şcoala primară englezească îşi va

face un scop din a transforma învăământul într-o activitate

mai plăcută.

Părini pun şi ei sub semnul întrebării presiunea care

apasă pe umerii elevilor în şcolile particulare din Anglia. Unii

dintre ei fac demersuri pe lângă directori pentru ca elevii să

primească mai pune teme şi să acorde mai mult timp lent

pentru artă, muzică sau doar pentru ca elevii să poată gândi.

Ali, pur

şi

simplu, îşi iau copiii

şi

îi mută la alte şcoli, care

abordează educaa printr-o metodă mai pun rapidă.

Exact acesta este modul în care a procedat şi Julian Griffin,

agent de bursă din Londra. La fel camul al părin care au

reuşit în carieră, şi el a dorit să ofere fiului său ceea ce el

considera a fi cea mai bună educae. Familia s-a mutat în

apropierea unei şcoli primare particulare de vârf din sudul

Londrei, astfel încât copilul să poată merge pe jos la şcoală.

Dar, nu după mult timp, [ames, un puşti visător, cu sim

artistic, a început să rămână în urma clasei. Deşi se dovedea

bun la desen şi la alte activită ce implicau lucrul manual,

James nu putea sănă pasul cu restul clasei, programul şcolar

însemnând ore întregi petrecute în clasă, urmate de activită

pentru acasă şi examene. Mul dintre părin au probleme

atunci când trebuie să-şi ajute copiii să facă faă muntelui de

teme, dar în familia Griffin lupta se acutiza. [ames a început

săsufere atacuri de panică şi plângea când părini îl duceau

la şcoală. După doi ani de nefericire şi o avere cheltuită pe

•

Copii:Săcreşti un copil relaxat şi calm Elogiulentori i

I 245



246 I

E lo giu le nto rii C opi i: S ă cre şti u n c op il r e l axa t ş ca lm

şedine la psiholog, soi Griffin au decis săcaute altă şcoală.

Toate şcolile particulare i-au refuzat. Una dintre directoare

chiar a fost de părere că James avea probleme mentale. În

final, doctorul familiei a fost cel care a oferit solua. James

nu are nici un fel de probleme Tot ceea ce îi trebuie este săia

lucrurile mai uşor. Trimite-l la o şcoală de stat.

Şcolile britanice de stat nu folosesc sistemul rapid. Prin

urmare, în septembrie 2002,familia Griffin l-aînscris pe James

într-o şcoală publică primară, care este preuită de părintii

a:nbioşi din clasa de mijloc din sudul Londrei. Şcoala păr~a

facută pentru James. Deşi are încă tendina de a visa cu ochii

deschişi, James a descoperit gustul pentru învăătură şi acum

~se află pe undeva pe la mijlocul clasei. Este nerăbdător să

meargă la şcoală, îşi facetemele - cam o oră pe săptămână -

şi nu se mai plânge. În acelaşi timp, participă săptămânal la

un curs de olărit.Mai presus de toate, este fericit şi începe să-şi

recapete încrederea. Simt căfiul meu este cel de altădată

spune Julian. Deziluzionat de mentalitatea de a realiza totul

forat, caun produs de seră, aşa cum se întâmplă în segmentul

particular, [ulian plănuieşte să-I trimită pe fiul mai mic,

Robert, la aceeaşi şcoală unde învaă şi fratele său. Are o fire

diferită de [ames, şi sunt sigur căar ne pasul în învăământul

particular, dar de ce ar face-o? Care este scopul să-i împingi

pe copii spre epuizare? , se întreabă Julian.

Chiar şi atunci când copiii se descurcă bine şi fac faă

exigenelor, părini încearcă să-i mute din sectorul particular

pentru a le oferi mai mult timp liber, în care să-şi pună

creativitatea la muncă. La vârsta de patru ani, Sam Lamiri a

trecut examenul şi a fost admis la o şcoală particulară din

Londra. Mama sa, [o, a fost încântată şi mândră. Dar, în ciuda

faptului căSam mergea bine cu şcoala, ea simea căelevii erau

sili sămuncească din greu. O mare dezamăgire a constituit-o

interesul scăzut acordat studiului artei. Copiii aveau în

program doar o oră-pe săptămână, vinerea, şi asta numai dacă

profesoara credea de cuviină cătrebuia făcută. Lamiri simea

călui Sam îi lipsea o astfel de activitate. Mintea ~aera plină

de date şi teme de studiat şi trăia într-o mare tensIun: pentru

a obtine rezultate bune, astfel încât nu mai era loc ŞIpentru

a-şi folosi imaginaa. Nu era ceea ce-mi dor:a~ p:n~ru copii~

mei _ voiam săcapete o educae completa, sa fie mteresaI

şi să-şi folosească imaginaa , spune Lamiri:. . .

O schimbare în situaa financiară a familiei. care printre

altele a însemnat mai puni bani pentru taxe şcolare, a

determinat-o pe Lamiri să ia decizia. La mijlocul anului şcolar~

în 2002,l-a mutat pe Sam la o şcoală de stat agreată de mul

părin. În prezent, estemulumită de ritmul blând şi de a~cen~

care sepune pe cunoaşterea lumii prin artă. Sam esten:

al

fe~lclt

şi aremai multă energie. Dovedeşte un ~teres. ~e~sebit ~a~~e

natură, în special faăde şerpi şi gheparzl. Lamiri simte caŞId~

punct de vedere al creativităi situaa s-a îmbAun~tăt.Cu ~uJ.n

timp în urmă, l-a auzit întrebându-se ce s-ar mtampla daca am

construi o scarăpână la cer. .Samn-ar fipus o astfelde întrebar~

cu ceva timp în urmă. Acum vorbeşte într-un mod ce-rru

dovedeşte că are imaginae , spune ea. ..'

Şi totuşi, sărezisti curentului care-i mână pe copn tot mal

repede înainte poate transforma părini în :pa.ve nerv~~se.

Părini care permit copiilor să domoleasca ntm~l tr~lesc

permanent cu teama căle reduc şansele pe viito~.Chiar şl~şa~

tot mai mul facpasul cel mare. Când sunt atat de mul ce:

din jur care acceptă acest ritm forat, stai şi te întrebi d~căf~c:

bine ceea cefaci , spune Lamiri. Până la urmă, trebUIe să-

urmezi instinctul.

Al părin simt căinstinctul le cere să-şi retragă copiii de

la şcoală definitiv. ÎnSUA,şcolarizarea la do~iciliu e~te ~

creştere. Pretutindeni, statisticile sunt neclare in aceasta. pn-

vină, dar National Home Education Research Institute

(Insitutul Naonal pentru Şcolarizare la Domiciliu) estin:~ază

numărul copiilor care sunt educa acasă la peste 1 milion.

Aprecierile noastre includ 100000de copii în Canada, 90OO~

în MareaBritanie,30000înAustralia şi 8 000în Noua Zeelanda.

C o pi i: S ă c re şt i u n c o pi l r elax a t şi c alm Elo giu le n tor i; \

247



Părini aleg să-şi educe odraslele acasă din mai multe motive:

să-i ferească de huligani, de droguri şi de alte comportamente

antis~ciale, să-i crească într-un mediu religios deosebit sau în

tradia morală, să le ofere o educae mai bună. Mul,.pur şi

simplu, văd şcolarizarea la domiciliu ca pe un act de eliberare

a copilului de sub tirania orarului, oferindu-le şansa săînv~e

în ritmul lor şi sătrăiască tot lafel.Lepermite săfieSlow.Chiar

şi familiile care încep acest program de educae la domicili~

cu o structură rigidă sfârşesc, de regulă, cu o abordare mal

relaxată, mai blândă. Brusc, dacăsoarele străluceşte, pot pomi

la o plimbare în aer liber sau către un muzeu. Cevamai înainte

am văzut cum puterea de a avea control asupra propriului timp

îi facepe oameni sănu se grăbească la locul de muncă...~cel~şi

principiu seaplicăşi în educae. Atât părini, câtşicopmsusn

căsimplul fapt că-şi pot stabili propriul program sau pot alege

ritmul îi ajută săînvingă reflexul de a se năpusti înainte. O

dată cecontrolezi propriile ore, tendina de a te grăbi estem~t

mai.mică , spune un educator la domiciliu din Vancouver. In

mod automat, domoleşti ritmul.

Şcolarizarea la domiciliu este adesea legată de atitudine~

întregii familii de abordare a unui stil de viaă lent. Mul l

părin simt că are loc o schimbare în pri~rită1e .lor, pe ma-

sură ce muncesc mai pun şi petrec mal mult timp supra-

veghind activitatea educaonală a copiilor .. Atunci c~n~

oamenii încep săpună întrebări despre educae, descopen ca

încep săpună întrebări despre tot: politică, mediu, muncă ,

spune Roland Meighan, expert britanic în şcolarizare la

domiciliu. Duhul a ieşit din sticlă. .

Consecventă spiritului Slow, educaa la domiciliu nu

înseamnă renunarea la şcoală sau rămânerea în urmă. Dim-

potrivă, studiul acasă se dovedeşte extrem de efic~~nt.A~a

.cum se ştie, şcolile irosesc o grămadă de vreme: elevii trebUl~

să meargă la şcoală, şi apoi pleacă acasă, iau ~auze atu~Cl

când lise spune, ascultă cum lise predau lucrun pe care elle

cunosc deja, trudesc pentru

a-ş i

faceteme lipsite de importană.

248 I Elogiulentor i; Copii :S~creşti uncopil-relaxat şi calm

Când înve singur acasă, timpul poate fi folosit într-un

mod mai productiv. Cercetările arată căacei copii care sunt

educa acasă învaă mai repede şi mai bine decât cei din

clasele convenonale. Universităle pur şi simplu îi iubesc

pentru că ei combină curiozitatea, creativitatea şi imaginaa

cumaturitatea şi intuia necesare pentru a sedescurca într-un

subiect, singuri, fără ajutor.

Teama căar fi posibil săsufere din punct de vedere social,

când abandonează şcoala, este o părere greşită. Părini care

îşi şcolarizează copiii acasă, de regulă stabilesc relatii tin

legătura şi organizează excursii sau înt~lniri între ace;ti~.' Şi

pentru că şcolarizarea la domiciliu îi ajută săparcurgă ma-

nualul mai repede, aceşti copii au mai mult timp pentru

recreere, ceea ce înseamnă activitate în cluburi, participarea

la echipe sportive, în care întâlnesc vechi colegi de la şcoala

convenonală.

Beth Wood, care a trecut la şcolarizarea la domiciliu la

începutul anului

2003,

când avea

13

ani, nici nu se gândeşte

să se reîntoarcă în clasă. În primii ani, a mers la o şcoală

Steiner în apropierea casei părinteşti din Whitstable, un mic

port pescăresc la 80de km est de Londra. Un copil strălucit şi

precoce, Beth a înflorit într-un mediu mai pun rigid. Dar,

când numărul copiilor în clasă a devenit mai mare şi s-au

înscris şi câva copii agita, a devenit atât de nemulumită şi

nefericită, încâtmama ei, Claire, a hotărât săo mute. Deoarece

şcolileprimare de stat nu erau corespunzătoare, au făcut turul

şcolilor particulare din zonă. Câteva dintre ele i-au oferit şi

bursă lui Beth, cu promisiunea căo vor introduce direct în

învăământul intensiv. Prea pun dornică să-şi vadă fiica

muncind cu sufletul la gură, Claire a hotărât să aleagă

educaa la domiciliu. Ajutând-o pe Bethsă pornească pe dru-

mul acesta repeta, de fapt, ceea ce făcuse ea însăşi în 2000,

când părăsise o slujbă stresantă, în care muncea multe ore

peste program, şi deschisese un atelier de fabricat săpun.

Copii: Să creşti un copil relaxa t şi ca lm E logiu l en to ri ; I 249



250

I

Elogiu lentori i Copii :Săcreşti un copil relaxat calm

Educaa la domiciliu a făcut minuni pentru Beth. Estemai

relaxată, mai încrezătoare în sine şi sebucură de libertatea de a

studia în ritmul dorit de ea. Dacă nu are chef să studieze

geografie în ziua de luni, o va lăsa pe altă zi din săptămână.

Atunci când un subiect îi captează fantezia, citeşte cu lăcomie

ceea ce este legat de el. Programul flexbil şi faptul cătrece prin

materie de două ori mai repede decât la şcoală îi lasă timp mai

mult pentru alte activită; are o mulme de prieteni, cântă la

vioară în orchestra de tineret, participă săptămânal la cursuri de

artă şi este singura fată din echipa localăde polo. Poate celmai

important pentru Beth, care este înaltă şi pare mai matură decât

vârsta pe care o are, este faptul căniciodată nu simte cătrebuie

• să se grăbească, să nă seama de ceas. Având control asupra

timpului este imună faă de boala timpului . Prietenii mei de

la

şcoală

sunt mereu grăbi, sau stresa, sau plictisi, dar eu nu

mă simt

aş a

niciodată. Chiar îmi place săînvă , spune ea.

Sub supraveghere lejeră din partea mamei, Beth urmează

programa naonală şi chiar se descurcă excelent la câteva

subiecte. Istoria este pasiunea ei şi se gândeşte să studieze

arheologia la Cambridge sau Oxford. Curând, va începe săse

pregătească pentru GCSE, examenele pe care le dau to elevii

britanici la vârsta de 16ani. Claire are convingerea căfiica ei

ar putea să se pregătească în doar un an, dar se gândeşte să-i

domolească elanul: Ar putea trece ca fulgerul prin materie,

dar nu văd motivul pentru care ar trebui săse grăbească. Dacă

merge mai domol şi păstrează echilibrul între muncă şi joacă,

va învăa mai mult.

Atunci când aduli vorbesc despre un ritm mai lent pentru

copii, jocul ocupă un loc important. Studiile arată că timpul

neorganizat destinat jocului îi ajută pe cei mici să-şi dezvolte

abilităle sociale şi lingvistice, capacitatea creativă şi cea de a

învăa. Jocul neorganizat este opusul lui quality time? , care

•Qualitytime(lb.engl.)- timp căruia i seacordăo atenedeo-

sebită,mai alesceluidăruit copiilordupăprogramul de lucru. (N.t.

implică o sumă de activită, planificarea aces.tora: progra:

marea lor, ca şi scopul acestora. Timpul neorgamzat mseamna

să sape după râme în grădină, să se joac: în came~a s~ cu

jucăriile, să construiască din piese Lego, sa ale~ge alături de

al copii în parc sau, pur şi simplu, să se UIte pe gea~.

Înseamnă să exploreze lumea şi propriile reaci în faa el,

înseamnă propriul ritm. Pentru un adult obişnuit săvalorifice

fiecare secundă, jocul neorganizat poate părea pierdere de

vreme. Şi primul nostru gând este să umplem aceste spai

goale din agendă cu alte activită di.stractiv.e~au cvul~~le:

Angelika Drabert, terapeut ocupaonal, VIZIteazagradini-

ele din Munchen pentru a sta de vorbă cu.părin~.~espr:

importana timpului acordat jocului neorga~:at. E.a mvava

pe părin sănu încarce programul copiilor ŞIsa nu-i ~oreasca,

îndemnându-i să facă tot mai mult. Drabert pnmeşte o

mulme de scrisori de recunoştină de la mame. ,,0 dată ce le

spui părinlor că nu este nevoie să ofere ~o~ilulu~ distrace

şi diferite activită în fiecare moment al zilei, toata lu~e~ se

relaxează. Ceea ce înseamnă mult. Uneori, pentru copn VIaa

trebuie să fie lentă sau plictisitoare , spune Drabert.

Mul părin ajung la această concluzie şi fără ajutoru~

unui terapeut. În SUA,mii de părin se alătură unor grupurI

precum Putting Family First (Familia pe primul loc), car~

luptă împotriva epidemiei provocate de virusul programului

supraîncărcat. În 2002, în Ridgewood, un oraş cu 25 000 de

locuitori din New Jersey, a avut loc prima adunare anuală pe

tema .Ready, Set, Relax (Pe locuri, fi gata, relaxa-vă).

Într-o zi din martie, stabilită dinainte, to profesorii din oraş

nu dau teme pentru acasă..De asemenea, toate activităle

sportive, meditai1e şcolare şi adunările î~ clu~~ri s,:nt

anulate. Părini vin acasă mai devreme, pregatesc ŞIIau ema

în compania copiilor şi petrec seara împreună. Evenimentul a

devenit o acune permanentă în calendarul oraşului şi unele

familii chiar se conduc după principiile filozofiei Slow şi în

restul anului.

• •

Copii:Săcreşti un copil relaxat calm E logiu l en to ri i I 5



Ideea de a domoli ritmuJ. uneori vine chiar din partea

copiilor. De exemplu, cazul familiei Bames care locuieşte în

vestul Londrei. Nicola, mama, lucrează part-time pentru o

firmă ce efectuează cercetarea pieei. Soul, Alex, este director

financiar alunei edituri. Sunt amândoi ocupa până peste cap.

Până de curând, şi fiul lor Sam în vârstă de opt ani s-a aflat în

aceeaşi situae. Juca fotbal şi cricket în cadru organizat, lua

leci de înot şi tenis şi era membru al unui grup de teatru. La

sfârşit de săptămână, familia bătea muzeele, galeriile de artă,

mergea la evenimente artistice pentru copii şi vizita centre

dedicate ştiinelor naturii din jurul Londrei. Alergam şi îl

fugăream şi pe Sam, ca şi când ne aflam într-o campanie

militară. Fiecare secundă era importantă , îmi spune Nicola.

Apoi, într-o după-amiază de primăvară târzie, totul s-a

schimbat. În loc să meargă la leca de tenis, [ack a vrut să

rămână în camera lui să se joace. Mama a insistat să meargă

la leci. În timp ce goneau, traversând vestul Londrei, luând

strâns curbele şi trecând pe culoarea galbenă, de teamă sănu

întârzie, Jack a rămas tăcut şi posac pe locul său din spate.

Am privit prin oglindă şi apoi l-am văzut adormit. Atunci

am îneles , îşi aminteşte Nicola. Apoi mi-am spus: E o

nebunie Îl târăsc să facă ceea cenu-i place. O să-mi distrug

copilul.

În acea seară, soi Bames, stând la masa din bucătărie, au

început să facă modificări în programul lui [ack. Au hotărât

că nu trebuia să aibă mai mult de trei activită în afara

programului şcolar. [ack a ales să joace fotbalrsă meargă la

înot şi la cercul de teatru. De asemenea, au'redus din ieşirile

de la sfârşit de săptămână. Drept rezultat, [ack are mai mult

timp de pierdut în grădină, se vede cu prietenii în parcul din

apropiere şi sejoacă în camera lui. În zilele de sâmbătă, în loc

să se prăbuşească epuizat în pat, imediat după cină, acum îşi

invită prietenii să doarmă la el. Duminica dimineaă, el şi

prietenul invitat fac floricele şi clătite. Schimbarea ritmului a

necesitat o perioadă de adaptare, cel pun pentru părin.

252 I E lo gi u l en to ri i Copii: S~creşti un copil-relaxat şi calm

Nicola îşi făcea griji că[ack se va plictisi şi nu va avea astâm-

păr, mai ales la sfârşit de săptămână. Alex se temea că îi va

lipsi jocul de cricket şi tenis. Cu toate acestea, Iack a înflorit,

având un program mai pun aglomerat. Este plin de viaă,

vorbăre şi nu-şi mai roade unghiile. Antrenorul de fotbal

crede că şuturile sale au devenit mai precise. Profesorul de la

cercul de teatru simte că[ack are mai multă energie şi este mai

hotărât. Cred căpur şi simplu sebucură de ceea ce face. Îmi

pare rău cănu am luat povara de pe umerii lui mai devreme ,

spune Nicola.

Ea se simte mai aproape de fiul ei, pentru că au mai mult

timp la dispozie. Şi, totodată, nici viaa ei nu mai este o

continuă goană. Zorul în care trăia, trecând de la o activitate

la alta, era stresant şi pentru ea şi, totodată, îi l ua o grămadă

de timp.

Acum, familia Bames plănuieşte să facă reduceri şi în

privina principalei activită extraşcolare: televiziunea. Ceva

mai devreme, am descris oraşele ca pe nişte gigantice accele-

ratoare. Această metaforă se poate aplica şi televiziunii, mai

ales atunci când este vorba de tineri. Televiziunea accelerează

trecerea copiilor cătrevârsta adultă, prin expunerea la subiecte

destinate celor mari. Deoarece petrec mult timp în faa

televizorului - în SUA,în medie patru orepe zi - copiii sunt

nevoi săînghesuie celelalteactivită în timpul rămas. În anul

2002,zece organizai de frunte din domeniul sănătăi publice,

printre care şi Asociaa Americană pentru Sănătate şi

Academia Americană de Pediatrie au semnat o scrisoare în

care arătau că timpul îndelungat petrecut de copii în faa

televizorului îi face mai agresivi. Numeroase studii arată că

acei copii care urmăresc programe TVavând caracter violent

şi joacăpe calculator jocuri de acelaşi gen tind să fie nelinişti,

incapabili să stea locului şi să se concentreze.

În toate şcolile din lume, unde tot mai mul copii sunt

diagnostica cu tulburări de concentrare, profesorii arată

acuzator către televizor. Viteza extremă în care se derulează

•

Copii:

sa

creşti un copil relaxat şi calm Elogiu lentorii

I 253



254 I Elogiu lentor ii Copii :Săcreşti un copil relaxat şi calm

ima~e

p

ecran are ~ ~od sigur influenŢă asupra creierului

copl: lor. In 1997, televiziunea japoneză a difuzat un fil

Pokem .

v· .

V • 1

m cu

on a e carut schimbări in intensitatea luminii f

C de vi

A

mn au ost

a at e violente, încât au cauzat crize epileptice la un număr

~: aproape 70? de copii care au urmărit programul acasă.

ntru ~.se feri de procese intentate pentru astfel de situaŢ i

c~mp~e de software ataşează jocuri lor instructiuni , atenŢe-

nându-i pe cei care le cumpără. '

Acesta ~ste u lUl dintre motivele pentru care multe familii

spun: De ajuns In căminele în care toŢ membrii f ·1· ·

oc

Ţ

V • • •• arnI leI sunt

. upa

1,

părinŢi restricŢonează accesul copiilor la televizor

şlv~sta ar~ drept u~mare un ritm mai puŢn frenetic. Pentru ~

~at experienŢa unei zone fără televiziune, fac o vizită lui Susan

ŞIJeffrey Clarke, un cuplu de peste 40 de ani .

d .

V r

care au un ritm

e ~~aŢa.a.er t. Cel doi locuiesc în Toronto împreună cu cei d .

copn mICI Pân v de curândr televi

v.. a a e curând, televizorul era centrul atenŢ ei în

gos~odana lor. Ca doi zombie, Michael, în vârstă de 10 . .

Jess

A A V

d am, ŞI

Ica~In.var~ta e 8.ani, prindeau rădăcini în faŢa televi-

zorului, pI~rzand noŢunea timpului, apoi alergau pentru a

recuperatimpul pierdut. La ora mesei, înfulecau în grabă

pentru: se aşeza, din nou, în faŢa televizorului.

. Du.ra ce au citit despre mişcarea împotriva televizorului

~el doi Clarke.s.-:1 gândi: că merită încercat. Cu sentimentul

Pepende~tuIUl.d/_ârogun care nu-şi poate primi doza, au luat

an~s~~c-ul ŞI l-au depozitat într-o debara. După ce protes-

t :le iniŢale ~-a~ st~ns; rezultatele s-au dovedit ului toare. În

~lmp de ~

săptămână,

copiii au dus saltele în subsol şi au

m~~p.ut sa facă e~erciŢi de gimnastică precum roata, s tatul în

mairu. La fel ca ŞIalte familii care trăiesc fără televizor familia

Cla~~e a d~scoperit ~rusc ce înseamnă să ai timpul la dis-

pozl~a ta, sa.nu te mat grăbeşti. Orele petrecute înainte în faŢa

t:levlzoru~Ul s~t acum destinate unor activi tăŢ lente cum ar

~~lectura, Jocunle, muzica, simpla conversaŢe şi joaca în aer

~:r. Aman~oi co~iii au un aer mai sănătos şi rezultate mai

e la şcoala. [essica doarme mai bine noaptea. Michael, care

avea probleme legate de concentrare şi de citit, acum devo-

rează cărŢle. De curând, într-o seară de joi, în căminul familiei

Clarke domnea o atmosferă senină, de invidiat. Susan

pregătea paste în bucătărie. Michael citea

Ha r ry Po tt er

~i

pocalul

de f oc

aşezat pe canapea în camera de zi. Alături, Jeffrey

frunzărea

G l ob e a nd Ma il .

Pe podea, Jessica scria o scrisoare

bunicii.

Familia Clarke nu este chiar atât de virtuoasă, încât să ne

dea lacrimile de emoŢe. Televizorul şi-a recăpătat locul din

camera de zi şi copiilor li se permite din când în când să

urmărească un program. Jeffrey mă asigură că, de obicei, în

casă este mai multă agitaŢe decât în momentul vizitei mele.

Dar, reducerea numărului de ore petrecute în faŢa televizo-

rului a schimbat ritmul de viaŢă al familiei de la un frenetic

prestissimo

la un mai plin de demnitate

moderata .

În mod cert,

în jur pluteşte o atmosferă calmă, ceea ce nu exista înainte.

Suntem în continuare prinşi în diverse activi tăŢ, avem o viaŢă

interesantă. DiferenŢa constă în faptul că nu ne mai zbatem

precum găinile cu gâtuI tăiat , îmi spune Susan.

Într-o lume obsedată să facă totul mai repede, unora le

pare mai uşor decât altora să-şi poarte copiii către un mod lent

de viaŢă. Unele forme de decelerare au un preŢ pe care nu

toată lumea

şi-l

poate permite. Este nevoie de bani pentru a

trimite copilul la o şcoală particulară care se conduce după

principii Slow. Pentru a face loc şcolarizării la domiciliu, cel

puŢn unul dintre părinŢ trebuie să lucreze mai puŢn timp,

ceea cenu este posibi l în orice familie. Totuşi , există şi multe

opŢuni pentru care nu trebuie bani. Reducerea orelor de

televizor şi a activităŢlor extraşcol

are

nu costă nimic. Prin-

cipala barieră ce trebuie îndepărtată pentru a creşte copiii

într-un ritm lent - pentru a trăi lent, în general- pentru care

nu trebuie plătit nici un ban este doar ,schimbarea mentalităŢi.

DorinŢade a-i zori pe copii să facă tot soiul de activităŢ este

adânc înrădăcinată. În loc să se bucure de eforturile oficialită-

Ţlor în privinŢa reducerii programului de învăŢământ,

mul

părinŢ din Japonia îşi obligă copii i să ia parte la programele

Copii :Săcreşt i uncopi l r el axat şi calm E logiu l entor ii \

255



prelungite ale şcolilor intensige, În întreaga lume industriali-

zată, părini şi politicienii rămân fideli rezultatelor de la

examene.

Pentru a scăpa noua generae de cultul vitezei, trebuie să

regândim întreaga filozofie a copilăriei şi să ne amintim de

ceea ce făceau romanticii în urmă cu două secole. Mai multă

libertate şi o educae lejeră, mai mult accent pe bucuria de a

învăa, mai mult timp pentru jocul neorganizat; trebuie să

trecem de obsesia de a folosi fiecare secundă

şi

să imităm cât

mai pun obiceiurile adullor. Aceştia trebuie să-şi înfrâneze

dorina de a fi superpărin,

şi

de la ei trebuie să pornească

exemplul unui ritm de viaă lent. Nimic din toate acestea nu

este uşor de realizat. Dar există dovezi dare cămerită încercat.

Nicola Barnes este fericită că fiul ei, [ack, nu mai aleargă,

încercând să ia parte la cât ~i multe activită, ocupându-şi

astfel fiecare minut al zilei. .Este,o lece importantă pe care

aduli şi copiii trebuie s ăo învee , spune ea. Pur 9isimplu,

viaa este mai plăcută atunci când

ştii

cum să domoleşti

ritmul.

256

I

Elogiu lentorii .Copii: S~creşt i uncopil relaxat şi calm

oncluzie

ăs i r ea u n u i em po iu s to

Lupta pe care o ducem cu viaa este,

Într-o oarecaremăsură, o luptă legată

de cât de repede sau cât de lent

trebuie săfacem un anumit lucru.

STENNADOLNY, autor al lucrării

The Discovery of Slowness

(Descoperirea lentorii) (1996)

În 1898,Morgan Robertson a publicat Futility (Zădărnicie),

un roman cu un ton profetic, ce trezeşte fiori cititorului,

despre nesăbuina de a doborî recordul traversării Atlanticului

cu orice pre Povestea începe atunci când o companie

prezintă cel mai mare vas de linie construit vreodată, un vas

practic de nescufundat , capabil să străbată mările pe orice

vreme, cu motoarele turate la maximum. Cu toate acestea, în

primul său voiaj, vaporul taie în două un alt vas. Un martor

descrie distrugerea vielor

şi

a bunurilor cauzată în mod

absurd de dragul vitezei . Numele vasului imaginat de

scriitor era Titan. Cu doar 14 ani mai târziu, Titanic-ul se

ciocnea cu un ghear, provocând moartea a mai bine de 1500

de oameni.

Scufundarea Titanic-ului vasul imposibil de scufundat, a

dat semnalul deşteptării pentru o lume vrăjită de viteză. Au

fost mul cei care au crezut că această tragedie va sili ome-

nirea să facă un popas pentru a-9i trage sufletul, va privi cu

mai multă atene cultul accelerării şi va vedea că a sosit

momentul să domolească viteza. Dar nu a fost aşa. Un secol

mai târziu, lumea încă se luptă să facă totul mai repede şi

plăteşte un pre greu pentru asta. Preul cerut de civilizaa

grabei se repetă sub diverse faete. Noi suntem cei care ducem

Concluzie Elogiu lentorii

I

257



258 I Elogiu lenterfi Concluzie

această planetă şi pe noi înşine la epuizare. Suntem atât de

bolnavi de timp şi atât de săraci în timp, încât neglijăm prie-

tenii, familia şi partenerul de viaă. Nici măcar nu ştim prea

bine cum să ne bucurăm de lucruri, pentru că tot timpul

aşteptăm săcumpărăm altceva. Mare parte din ceeacepunem

pe masă sunt mâncăruri fade şi nesănătoase. Copiii noştri,

prinşi în acelaşi vârtej al zorului, ne fac să ne gândim că

viitorul se întrezăreşte mohorât.

Şi totuşi, n6 este prea târziu. Există încă timpul necesar

pentru a face/schimbări. Deşi viteza, ideea de a fi ocupa şi

obsesia de a economisi timp rămân jaloane ale lumii modeme,

se pregăteşte o lovitură în această direce. Mişcarea Slow s-a

pus pe treabă. În loc săfacătotul în grabă, sunt mul cei care

decelerează şi descoperă că lentoarea îi ajută să trăiască, să

muncească, să gândească şi să se joace mai bine.

Dar este mişcarea Slow o mişcare reală? Are toate ingre-

dientele pe care le caută experi - simpatie din partea

maselor, strategie bine pusă la punct pentru un nou mod de

viaă şi susnere în rândul maselor? Adevărul este cămiş-

carea Slow nu are organizare oficială şi este recunoscută doar

de anumite grupuri. Sunt mul cei care domolesc ritmul,

lucrând mai pune ore sau găsindu-şi timp pentru a găti, dar

toate astea fără a se sim ca parte a unei cruciade globale. Şi

totuşi, fiecare gest de decelerare este un câştig.

Probabil Italia este ceea ceam putea numi căminul spiri-

tual al mişcării Slow. Stilul de viaă mediteraneean pune

accentul pe plăcere şi tihnă, ceea ce reprezintă antidotul

pentru viteză. Slow Food, Slow Cities şi Slow Sex, toate au

rădăcinile în Italia. Cu toate acestea, mişcarea Slow nu

înseamnă că trebuie să transformăm întreaga planetă într-o

statiune de vacană mediteraneeană. Mul dintre noi nu vor

să înlocuiască cultul vitezei cu cel allentorii. Viteza poate

însemna amuzament, productivitate şi putere, şi ne-am sim

mai săraci fără toate acestea. Lumea are nevoie de o cale de

mijloc, o reetă pentru a realiza un mariaj între

la dolce vita

şi

dinamismul erei informaonale, şi asta este exact cene oferă

mişcarea Slow. Secretul îl constituie echilibrul: în loc săfacem

totul repede, să facem totul în ritmul corect. Uneori repede.

Alteori lent. Uneori să găsim calea de mijloc între cele două.

Să fii lent înseamnă să nu te grăbeşti, să

rămâi

calm şi

netulburat, chiar atunci când situaa te forează să accelerezi.

Una dintre modalităle de a cultiva lentoarea interioară este

să- faci timp pentru activită ce sfidează acceleraa: medi-

taa, tricotatul, grădinăritul, yoga, pictura, lectura, mersul pe

jos, ehi Kung.

Nu există o formulă infailibilă pentru a domoli ritmul, nici

un ghid universal care să ne arate viteza corectă. Fiecare

persoană, fiecare gest sau moment are ceea cenumim eige nze it .

Unii oameni sunt ferici trăind într-un ritm care pe ali i-ar

duce la groapă de timpuriu. Fiecare dintre noi trebuie săaibă

dreptul de a alege ritmul care-I face fericit. Aşa cum spune

Uwe Kliemt, pianistul Tempo Giusto: Lumea este un loc mai

bogat atunci când facem locmai multor ritmuri.

Este de la sine îneles că mişcarea Slow încă este silită să

facă faă unor obstacole deloc de neglijat - şi prejudecăle

nu sunt nicidecum neînsemnate. Chiar şi atunci când tânjim

după un ritm mai lent, ne simm constrânşi de un amestec de

lăcomie, inere şi teamă şi păstrăm ritmul. Într-o lume conec-

tată la viteză, estoasa trebuie încă să lupte pentru a convinge.

Criticii mişcării Slow o consideră doar o toană sau un

curent filozofic fără prea mul adep. În mod cert, chemarea

la domolirea ritmului nu a oprit accelerarea în lume de la

începutul Revoluei Industriale. Mul dintre cei care au

îmbrăşat lentoarea în anii

1960-1970

au petrecut anii

1980-1990

accelerând pentru a recupera. Oare atunci când economia

globală începe să-şi tureze motoarele sau când un nou stil

dotcom va urca în preferine, filozofia despre domolirea

ritmului va fiaruncată pe geam, to alergând să facă un ban

în plus? N-aş fi atât de sigur. Mai mult decât oricare generae

înaintea noastră, noi înelegem pericolul şi zădămicia accele-

Concluzie ElOgiu lentorii

I 259



rării constante şi dăm dovadă de mai multă hotărâre ca

oricând să reducem cultul vitezei. Şi specialiştii în demografie

sunt de partea deceleraei. În lumea civilizată, populaa

îmbătrâneşte şi, pe măsură ce îmbătrânim, to avem un lucru

în comun: să domolim ritmul.

Mişcarea Slow are propria sa foră. Spunând nu vitezei,

capătă curaj şi oamenii sunt tot mai dornici să facă acest mare

pas, ştiind că nu sunt singuri, că există

şi

ali care le îm-

părtăşesc opiniile şi îşi asumă riscurile. Mişcarea oferă putere

şi altora. De câteori un grup precum Slow Food sau Societatea

pentru deceleraa timpului apar pe prima pagină a ziarelor,

este mai uşor pentru noi ceilal săne punem întrebări referi-

toare la viteză. Mai mult decât atât, o dată ce oamenii încep

să culeagă roadele ritmului mai domol, într-un anume dome-

niu alviei, încearcă să aplice aceeaşi lece şi în alte sfere.

Alice Waters fondatoarea celebrului restaurant Chez Panisse,

din Berkeley, California, este o stea a mişcării Slow Food. În

2003,a început să nă conferine şi pe tema beneficiilor aduse

de Slow Schooling. Oamenii culeg informaile şi le pun cap

la cap. După ce a descoperit plăcerile sexului tantric, Roger

Kimber ~i-a redus şi din timpul pe care-l acorda activităi

profesionale. Pentru Claire Wood, renunarea la postul

important din domeniul asigurărilor şi trecerea la atelierul de

fabricat săpun au mers mână în mână cu educarea fiicei sale

acasă. Folosirea exerciilor Chi Kung pentru a domoli ritmul

pe terenul de tenis l-a învăat pe profesorul Jim Huşhes să-~i

acorde răgazul în activitatea profesională şi în clasă. Inchizân-

du-şi telefonul seara, Jill Hancock a început să se simtă atrasă

de gătit. 0 dată ce lansezi provocarea într-un domeniu,

mintea te îndeamnă să continui şi în altele. Pur şi simplu vrei

să aprofundezi, în loc doar să frunzăreşti , spune ea.

Sentimentul că viei noastre îi lipseşte ceva subliniază

dorina mondială pentru lentoare. Dacă acel ceva merge

dincolo de dorina de a trăi o viaă mai bună, rămâne o

întrebare deschisă. Mul consideră că domolirea ritmului are

260

I Elogiu lentorii . Concluzie

o dimensiune spirituală. Dar sunt şi ali care nu sunt de

aceeaşi părere. Mişcarea Slow este tolerantă şi îi acceptă şi pe

unii, şi pe ali. În orice caz, prăpastia dintre cele două grupuri

nu este chiar atât de mare pe cât s-ar părea. Marele beneficiu

adus de domolirea ritmului constă în faptul că timpul şi

calmul sunt chemate să stabilească legături semnificative cu

oamenii, cultura, profesia, natura, chiar cupropriul timp

şi

cu

mintea. Unii numesc asta o viaă mai bună. Ali descriu

relaa ca spirituală.

În mod cert, mişcara Slow pune sub semnul întrebării

materialismul fără margini ce guvernează economia globală.

De aceea, criticii săi consideră că nu ne putem permite să

domolim ritmul sau este posibil numai pentru cei boga. Este

adevărat că filozofia Slow, aplicată în unele domenii cum ar

fi medicina alternativă, cartierele cu zone exclusiv pietonale,

carnea de vită crescută în condii naturale, nu se potriveşte

cu bugetul oricărei familii. Dar o seamă dintre cerinele sale

da. Să petreci mai mult timp cu prietenii şi familia nu costă.

Nici plimbările pe jos sau gătitul, meditaa, lectura sau

mân-

carea consumată la masă, şi nu în faa televizorului. De

asemenea, săfaci dragoste nu costă bani. Sărezisti îndemnului

de a te grăbi este absolut gratis.

Mişcarea Slow nu este duşmanul capitalismului. Dimpotri-

vă, îi oferă acestuia un colac de salvare. În forma sa actuală,

capitalismul global ne sileşte să producem mai repede, să

muncim mai repede, să consumăm

şi

să trăim mai repede

indiferent de pre Tratând oamenii şi mediul înconjurător ca

pe nişte bunuri de valoare, o alternativă lentă poate pune

economia la muncă pentru noi, şi nu invers. Capitalismul

Slow poate însemna o

creştere

mai mică, ceea ce ar părea

inacceptabil pentru o lume obsedată de indicele Dow

[ones ,

dar ideea că viaa înseamnă mai mult decât venitul naonal

Indicele Dow [ones - indice al pieei economice interna-

onale. (N.

t.

Concluzie Elogiu lentorii I

261



6 I Elogiulentori i Concluzie

brut sau câştigarea cursei în care ne avântăm pentru mai mul

bani este tot mai vie în mintea multora dintre noi.

În era noastră hedonistă, mişcarea Slow are un as în

mânecă: face negocu plăcerea. Ideea centrală a filozofieiSlow

este săacordăm timp în tot ceea cefacem, pentru ca totul să

fie aşa cum se cuvine, şi apoi să ne bucurăm mai mult de

rezultate. Indiferent de efectul pe care îl are în balanele eco-

nomice, filozofia Slow ne oferă lucrurile care ne fac într-ade-

văr ferici: sănătate, un mediu înfloritor, comunită puternice

şi care interaconează, eliberarea de goana perpetuă.

Primul pas constă în a-i convinge pe oameni de meritele

pe care le are domolirea ritmului. Deceleraa va fi o luptă,

până când vom rescrie regulile care guvernează fiecare sferă

a viei noastre: economia, locul de muncă, designul urba-

nistic, educaa, medicina. Toate acestea necesită un amestec

de spirit de convingere, lideri vizionari, legi dure şi consens

internaonal. Va fi o provocare, dar este crucială. Deja au

apărut motive de optimism. Noi to ştim cătrăim într-un ritm

frenetic şi dorim să domolim ritmul. Din punct de vedere

individual,tot mai mul apăsăm pe frâne, şi atunci simm că

trăim mai bine. Marea întrebare se referă la momentul când

individualul va deveni colectivitate. Când toate acele acte

personale de decelerae vor cuprinde masele de pe tot globul?

Când va deveni mişcarea Slow o revolue Slow?

Pentru a ajuta lumea săajungă pe acea culme a succesului,

trebuie ca fiecare dintre noi săfacăloc pentru lentoare în viaa

sa. Şipentru asta putem începe cu reevaluarea poziei noastre

faă de timp. Larry Dossey, doctorul american care a creat

termenul zboala timpului , îşi ajutăpacieni să-şi depăşească

problemele de sănătate învăându-i să se retragă în afara

timpului, prin meditae şi rugăciune, pentru a descoperi

ieşirile timpului . Confruntarea cumodul în care ceasul le-a

guvernat viaa îi ajută să domolească ritmul. To avem ce

învăa de aici. Trebuie săne gândim la timp nu cala o resursă

finită ce se epuizează sau ca la un huligan de care trebuie să

te temi sau pe care să-I pui jos. Timpul trebuie privit ca un

element benefic în care trăim. Trebuie săîncetăm să trăim de

parcă Frederick Taylor bântuie în preajma noastră, ducând

cronometrul în mână şi notând totul cu acuratee. .

Dacă devenim mai pun nevrotici în relaa cu timpul,

putem sătragem mai mari foloase de pe urma celor 24de ore.

La începutul acestei căr, am susnut că o lume deschisă

ceasului este o lume cete îndeamnă săte grăbeşti. Dacăni se

dă şansa săfacem orice, întotdeauna ne vom aglomera pro-

gramulla maximum. Dar societatea celor 24de ore nu este rea

în sine. Dacă o abordăm în spiritul Slow- făcând mai pune

lucruri, cumai pună grabă -, ne oferă flexibilitatea necesară

pentru decelerae.

Când este vorba de a domoli ritmul, trebuie săîncepem cu

lucrurile mici. Săgătim o masă din ceea cegăsim prin frigider.

Săfacem o plimbare cu un prieten, în loc să ne năpustim să

cumpărăm lucruri de care nu avem nevoie. Săcitim ziarul fără

a deschide şi televizorul. Să adăugăm masajul ca o com-

ponentă a momentelor când facemdragoste. Saupur şi simplu,

să rămânem câteva minute nemişca într-un loc retras.

Dacă un mic gest de lentoare face bine, atunci putem să

mărim doza. Regândim programul de muncă sau ne alăturăm

campaniei pentru transformarea cartierului într-o zonă pentru

pietoni. Pemăsură ceviaa semai domoleşte, ne vom întreba:

Oare de cenu am domolit ritmul mai devreme?

Încetul cu încetul, propria mea dorină de a zori începe să

se domolească. Timpul nu-mi mai pare caun stăpân nemilos.

Profesia practicată independent ajută, aşa cum face şi me-

ditaa şi păstratul ceasului în sertar. Gătesc citesc şi închid

adesea telefonul mobil.. Abordând atitudinea mai pun

înseamnă mai mult , atunci când este vorba de hobby-urile

mele - fără tenis până când mai cresc copiii - am mai în-

depărtat a parte din tensiunea pe care a simeam apăsân-

du-mă din pricina grabei. Reamintindu-ne că zarul nu este

întotdeauna cea mai bunăcale, căeste adesea lipsit de sens şi

Concluzie ElogiUlentori i I

63



chiar contraproductiv, este ~l mai bun mijloc de a înge-

nunchea reflexul de accelerare. Ori de câte ori mă surprind

grăbindu-mă, doar de dragul de a facetotul mai repede, respir

adânc şi îmi spun: Nu este nevoie să te grăbeşti. Ia-o mai

încet. Încetineşte.

Cei din jurul meu au remarcat diferena. Uram casele de

marcat din supermarketuri. Le consideram un afront adus

cruciadei personale duse pentru susnerea vitezei şi eficienei.

Femeile care căutau pe îndelete mărunş în portofel îmi

apăreau ca nişte persoane infectate cu un microb oribil. Acum

nu mi se mai pare dificil să aştept la coadă fără să spumeg,

chiar şi atunci când alte cozi se mişcă mai repede. Nu mă mai

tem să pierd câteva minute sau secunde. De curând, fiind la

un magazin, chiar l-am invitat pe bărbatul aflat în urma mea

să meargă la casă pentru că avea mai pune cumpărături.

Soa mea a rămas uluită: Chiar ai încetinit , s-a arătat ea

încântată.

Când m-am apucat să scriu această carte, adevărata do-

vadă a propriei decelerai a fost dacă pot să citesc poveşti

seara, la culcare, fără sămă grăbesc. Veştile sunt bune. Acum

pot citi câteva poveşti, una după alta, fără să mă gândesc la

ceas sau să simt nevoia să dau pagina repede. Citesc pe

îndelete, savurând fiecare cuvânt, dând textului accente

dramatice sau hazlii, însote de mimica potrivită. Fiul meu,

în vârstă de patru ani, este încântat, şi momentul când încep

să-i citesc povesti seara a devenit o întâlnire a gândurilor, şi

nu un război al cuvintelor. Vechile dispute: Mai vreau o

poveste - Nu, este de ajuns au luat sfârşit. Cu pun timp în

urmă, a avut loc un fapt remarcabil. Stăteam întins pe pat

alături de fiul meu şi îi citeam o poveste lungă despre un

uriaş. Avea omulme de întrebări şi m-am oprit de fiecare

dată când a dorit. Apoi i-am citit un basm mai lung decât

primul despre un zmeu şi un fiu de ăran. Când, în sfârşit, am

închis cartea, mi-am dat seama căaşfi dorit sămai citesc, deşi

habar nu aveam de timpul scurs de la începtul povestirilor.

264 I

Elogiu lenterii Concluzie

Vechea mea atitudine faă de o poveste la ora culcării era o

amintire. L-am întrebat pe fiulmeu dacă dorea să-imai citesc.

Şi-afrecat ochii: Tati, cred căe destul pentru astă seară. Mi-e

somn. M-a sărutat pe obraz şi s-a vârât sub plapumă. Am

făcut lumina mai mică şi am părăsit camera. Zâmbind, am

coborât încet scările.

Concluzie Elogiu lentorii

I 265

CarlHonore - Copii: sa cresti un copil relaxat si calm

Documents

Transcript of CarlHonore - Copii: sa cresti un copil relaxat si calm