Capitolul V
-
Upload
dasha-asadova -
Category
Documents
-
view
51 -
download
1
Transcript of Capitolul V
CAPITOLUL V. ATRIBUŢIILE JUDECĂTORULUI DE INSTRUCŢIELA AUTORIZAREA EFECTUĂRII UNOR MĂSURIOPERATIVE DE INVESTIGAŢII...................................................................................123
§ 1. Noţiuni generale despre activitatea operativă de investigaţie............................123
1.1. Consideraţii generale.........................................................................................123
1.2. Noţiunea de activitate operativă de investigaţii................................................125
1.3. Cadrul juridic al activităţii operative de investigaţii.........................................126
1.4. Sarcinile activităţii operative de investigaţii ....................................................130
1.5. Principiile activităţii operative de investigaţii..................................................130
§ 2. Autorizarea şi efectuarea unor măsuri operative de investigaţii
în procedura penală...........................................................................................145
2.1. Consideraţii generale.........................................................................................1452.2. Condiţiile autorizării şi efectuării măsurilor operativede investigaţii............................................................................................................1462.3. Temeiul începerii procedurii de autorizare a efectuării măsurilor
operative de investigaţii prevăzute la alin.(2) art.303 CPP ..............................................1502.4. Modul de examinare a demersurilor procurorului referitoarela efectuarea măsurilor operative de investigaţii......................................................1522.5. Fixarea rezultatelor examinării demersului referitorla autorizarea efectuării măsurilor operative de investigaţii.....................................154
§3. Utilizarea rezultatelor activităţii operative de investigaţiiîn procesul penal.......................................................................................................155
§4. Rolul judecătorului de instrucţie în activitatea de autorizarea efectuării măsurilor operative de investigaţii.........................................................161
CAPITOLUL V. ATRIBUŢIILE JUDECĂTORULUI DE INSTRUCŢIE LA AUTORIZAREA EFECTUĂRII UNOR MĂSURI OPERATIVE DE INVESTIGAŢII
§ 1. Noţiuni generale despre activitatea operativă de investigaţiei
1.1. Consideraţii generale
Noua legislaţie procesual-penală a inclus în competenţa judecătorului de instrucţie un cerc de atribuţii speciale, exprimate
prin autorizarea efectuării unor măsuri operative de investigaţii, atribuţii care în legislaţia anterioară ţineau de competenţa
procurorului sau a conducătorilor organelor care exercită activitatea operativă de investigaţii.
Temeiul procesual-penal al activităţii judecătorului de instrucţie referitor la autorizarea unor măsuri operative de investigaţii
îl constituie art. 41 şi 303 din Codul de procedură penală al Republicii Moldova şi Legea Republicii Moldova privind activitatea
operativă de investigaţii nr. 45-XIII din 12.04.1994 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 5/133 din 30.05.1994).
Potrivit pct.5 al articolului 41 din CPP, judecătorul de instrucţie asigură controlul judecătoresc în cursul urmăririi penale
prin autorizarea interceptării comunicărilor, a sechestrului corespondenţei, înregistrării de imagini.
Această prevedere a articolului indicat este desfăşurată în art. 303 din CPP, potrivit căruia cu autorizarea judecătorului de
instrucţie se efectuează măsurile operative de investigaţie legate de limitarea inviolabilităţii vieţii private a persoanei, pătrunderea
în încăpere contrar voinţei persoanelor care locuiesc în ea.
Cu autoritatea judecătorului de instrucţie se efectuează următoarele măsuri operative de investigaţii:
1. cercetarea domiciliului şi instalarea în el a aparatelor audio şi video, de fotografiat, de filmat etc;
1. supravegherea domiciliului prin utilizarea mijloacelor tehnice;
2. interceptarea convorbirilor telefonice şi a altor convorbiri;
3. controlul comunicărilor telegrafice şi al altor convorbiri;
4. culegerea informaţiei de la instituţiile de telecomunicaţii.
După adoptarea şi intrarea în vigoare a Codului de procedură penală, legislatorul a completat şi a perfecţionat Legea privind
activitatea operativă de investigaţii şi în art.6, alin. (2) pct.l) (măsurile operative de investigaţii) a stipulat că, în scopul
soluţionării sarcinilor activităţii operative de investigaţii (art.2), organul care exercită activitatea operativă de investigaţii,
respectând regulile de conspiraţie, este în drept să înfăptuiască, cu autorizarea judecătorului de instrucţie, următoarele măsuri
operative de investigaţii:
a) cercetarea domiciliului şi instalarea în el a aparatelor audio, video, de fotografiat, de filmat etc;
b) supravegherea domiciliului prin utilizarea mijloacelor tehnice;
c) interceptarea convorbirilor telefonice şi a altor convorbiri;
d) controlul comunicărilor telegrafice şi al altor comunicări;
e) culegerea informaţiei de la instituţiile de telecomunicaţii.
Este necesar de menţionat că, în corespundere cu art. 6 alin.(2) pct. 2) al legii respective, organele care exercită activitatea
operativă de investigaţii sunt în drept să înfăptuiască alte măsuri operative de investigaţii, fără autorizarea judecătorului de
instrucţie, precum ar fi:
chestionarea;
culegerea informaţiei;
urmărirea vizuală;
urmărirea şi documentarea cu ajutorul metodelor şi mijloacelor tehnice moderne;
colectarea mostrelor pentru cercetarea comparativă;
efectuarea achiziţiilor de control şi a controlului livrărilor de mărfuri şi
de produse aflate în circulaţie liberă sau limitată; cercetarea obiectelor şi a actelor;
identificarea persoanei;
cercetarea încăperilor, a clădirilor, a porţiunilor de teren şi a mijloacelor de transport;
cercetarea corespondenţei condamnaţilor;
ţinerea convorbirilor cu aplicarea detectorului comportamentului simulat;
marcarea cu substanţe chimice şi alte substanţe speciale; experimentul operativ;
infiltrarea operativă în organizaţiile criminale a colaboratorilor titulari din subdiviziunile operative şi a persoanelor care
colaborează în mod confidenţial cu organele care exercită activitatea operativă de investigaţii, utilizând acte de identitate şi alte
documente de acoperire; controlul transmiterii banilor sau a altor valori materiale extorcate.
în cazul în care organele operative de investigaţii vor efectua concomitent în complex măsuri operative de investigaţii
prevăzute în art. 303 CPP şi în art. 6 alin. (2) pct. 1) şi 2) din Lege, atunci judecătorul de instrucţie va autoriza şi acele măsuri,
pentru care nu se cere în mod obligatoriu autorizaţia respectivă, deoarece cadrul juridic respectiv nu interzice acest lucru.
1.2. Noţiunea de activitate operativă de investigaţie
Activitatea operativă de investigaţie constituie un mijloc juridic, de stat, de apărare a intereselor statului, a integrităţii lui
teritoriale, a drepturilor, libertăţilor şi intereselor legitime ale persoanelor fizice şi juridice, a tuturor formelor de proprietate
contra atentatelor criminale, exercitat în mod public şi secret de către organele competente, în conformitate cu legislaţia
Republicii Moldova.
Acest tip de activitate juridică de stat este examinat în lucrarea dată numai în contextul realizării prevederilor legislaţiei
procesual-penale şi ţine de sfera efectuării urmăririi penale în limitele unei cauze penale şi ale examinării ei în instanţele de
judecată.
Activitatea indicată este exercitată de servicii speciale din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, Ministerului Apărării,
Serviciului de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova, Serviciului de Protecţie şi Pază de Stat, Serviciului Vamal,
Departamentului Instituţiilor Penitenciare ale Ministerului Justiţiei, Serviciului Trupelor de Grăniceri şi ale Centrului de
Combatere a Crimelor Economice şi Corupţiei.
Măsurile operative de investigaţii prevăzute la art. 303 CPP şi la art.6 alin. (2) pnc.l) din Legea privind activitatea operativă
de investigaţie, pentru efectuarea cărora este necesară autorizaţia judecătorului de instrucţie, sunt înfăptuite în exclusivitate de
organele speciale ale MAI, SIS al Republicii Moldova şi CCCEC. Alte organe care exercită activitatea operativă de investigaţie
nu sunt abilitate cu dreptul de a efectua următoarele măsuri operative de investigaţie: cercetarea domiciliului şi instalarea în el a
aparatelor audio, video, de fotografiat, de filmat etc; supravegherea domiciliului prin utilizarea mijloacelor tehnice; interceptarea
convorbirilor telefonice şi a altor comunicări şi culegerea informaţiei de la instituţiile de telecomunicaţii.
Aceste măsuri operative de investigaţii sunt autorizate numai în cazurile strict prevăzute de legea respectivă, fiind necesare
pentru asigurarea securităţii naţionale, a ordinii publice, a bunăstării economice a ţării, pentru menţinerea ordinii de drept şi
prevenirea sau descoperirea infracţiunilor grave, pentru ocrotirea sănătăţii, protejarea moralităţii ori pentru apărarea drepturilor şi
libertăţilor altor persoane.
Efectuarea măsurilor operative de investigaţii indicate în art. 303 din CPP şi art.6 alin.(2) pct. 1) din legea menţionată nu se
admite în alte scopuri, iar judecătorul de instrucţie nu va autoriza efectuarea lor.
1.3. Cadrul juridic al activităţii operative de investigaţie
Activitatea operativă de investigaţii, acţiunile organelor speciale care exercită activitatea operativă de investigaţii la
înfăptuirea măsurilor respective ce violează drepturile şi libertăţile persoanei şi atribuţiile judecătorului de instrucţie în sfera
controlului judiciar la autorizarea efectuării acestor măsuri sunt strict reglementate de un sistem unitar de legi, dintre care:
1) Constituţia Republicii Moldova, care prevede, în art. 54, că exercitarea unor drepturi sau a unor libertăţi poate fi restrânsă
numai prin lege şi doar dacă se impune, după caz, în scopul apărării siguranţei naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei
publice, a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, desfăşurarea urmăririi penale, prevenirea consecinţelor unor calamităţi naturale ori
avarii.
Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa drepturilor sau a
libertăţilor.
2) Codul de procedură penală.
în conformitate cu art.303 CPP, cu autorizaţia judecătorului de instrucţie se efectuează măsurile operative de investigaţii
legate de limitarea inviolabilităţii vieţii private a persoanei, de pătrunderea în încăpere contrar voinţei persoanei care locuieşte în
ea.
Cu autorizaţia judecătorului de instrucţie se efectuează următoarele măsuri operative de investigaţii:
- cercetarea domiciliului şi instalarea în el a unor aparate audio şi video, de fotografiat, de filmat etc;
- supravegherea domiciliului prin utilizarea mijloacelor tehnice;
- interceptarea convorbirilor telefonice şi a altor convorbiri;
- controlul comunicărilor telegrafice şi al altor convorbiri;
- culegerea informaţiei de la instituţiile de telecomunicaţii.
3) Legea privind activitatea operativă de investigaţii nr.45-XIII din 12.04.1994.
a) în conformitate cu prevederile art.6 alin. (2) pct. 1) din legea indicată, în scopul soluţionării sarcinilor activităţii
operative de investigaţii, organele care exercită activitatea operativă de investigaţii, respectând regulile de conspiraţie, sunt în
drept să înfăptuiască, cu autorizaţia judecătorului de instrucţie, următoarele măsuri operative de investigaţii: cercetarea
domiciliului şi instalarea în el a aparatelor audio, video, de fotografiat, de filmat etc;
a) supravegherea domiciliului prin utilizarea mijloacelor tehnice;
b) interceptarea convorbirilor telefonice şi a altor convorbiri;
c) controlul comunicărilor telegrafice şi al altor comunicări;
d) culegerea informaţiei de la unităţile de telecomunicaţii.
4) Legea Republici Moldova privind organele securităţii statului nr.619-XIII din 31.10.1995.
Potrivit art.9 lit. c) din legea indicată, organele securităţii statului au dreptul să întreprindă, deschis sau acoperit, în condiţiile
legii, acţiuni operative de investigaţii, iar în conformitate cu prevederile lit. f), să efectueze, cu mandat emis de procuror
(autorizaţia judecătorului de instrucţie), controlul corespondenţei şi interceptarea convorbirilor telefonice şi a altor tipuri de
comunicaţii, atunci când există probe suficiente privind infracţiunile a căror urmărire penală ţine de competenţa organelor
securităţii statului.
5) Legea securităţi statului nr.618-XIII din 31.101995.
în art. 5 lit b) din legea indicată este prevăzută că una din direcţiile principale ale activităţii de asigurare a securităţii statului
este stabilirea şi aplicarea unui sistem de măsuri cu caracter economic, politic, juridic, militar, organizatoric şi de altă natură
orientate spre descoperirea, prevenirea şi contracararea la timp a ameninţărilor la adresa securităţii statului.
Aici sunt incluse şi măsurile operative de investigaţii exercitate de organele speciale ale Serviciului de Informaţii şi
Securitate al Republicii Moldova.
6) Legea Republicii Moldova privind Serviciul de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova nr.753-XIV din
23.12.1999.
în corespundere cu prevederile art. 10 alin. (1) lit. a) din legea dată, Serviciul de Informaţii şi Securitate al Republicii
Moldova are dreptul să efectueze, în conformitate cu legislaţia, măsuri operative de investigaţii.
7) Legea Republicii Moldova cu privire la poliţie nr.416-XII din 18.12.1990.
8) în corespundere cu prevederile art.12 pct. 6) din legea indicată, poliţia este obligată să ia măsuri de investigare operativă
şi alte măsuri necesare, prevăzute de legislaţie, pentru stabilirea, prevenirea, curmarea infracţiunilor, pentru identificarea şi
punerea sub urmărire a persoanelor care le-au săvârşit şi a persoanelor ce se ascund de organele de urmărire penală şi
judecătoreşti, se sustrag de la executarea pedepsei penale, precum şi a persoanelor date dispărute sau a altor persoane, în cazurile
prevăzute de legislaţie. Legea Republicii Moldova cu privire la Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei
nr.H04-XV din 06.06.2002.
Conform art.6 lit. b) din legea respectivă, în executarea atribuţiilor, Centru este obligat să întreprindă acţiuni operative de
investigaţii în conformitate cu legislaţia.
9) Legea Republicii Moldova cu privire la secretul de stat nr.l06-XIII din 17.05.1994.
în art.2 din legea indicată este expusă noţiunea de secret de stat, potrivit căreia secretul de stat îl constituie informaţiile
protejate de stat în domeniul activităţii sale militare, economice, tehnico-ştiinţifice, de politică externă, de recunoaştere, de
contrainformaţii şi operative de investigaţii, a căror răspândire, divulgare, pierdere, sustragere sau distrugere (în continuare -
răspândire) poate periclita securitatea Republicii Moldova.
De asemenea, art.5 alin. (4) lit. a) şi b) din legea menţionată prevede că din categoria secretelor de stat fac parte şi
informaţiile din domeniul activităţii de recunoaştere, de contrainformaţii şi operative de investigaţii privind:
- forţele, mijloacele, sursele, metodele, planurile şi rezultatele activităţii de recunoaştere, de contrainformaţii şi operative de
investigaţii, precum şi datele despre finanţarea acestei activităţi sau care dezvăluie aceste activităţi;
- persoanele care colaborează sau au colaborat confidenţial cu organele care desfăşoară activitatea de recunoaştere, de
contrainformaţii şi operativă de investigaţii.
10) Legea Republicii Moldova cu privire la secretul comercial nr.l71-XIII din 06.07.1994.
în art.l al legii date este prevăzută noţiunea de secret comercial, prin care se înţelege informaţiile ce nu constituie secret de
stat, care ţin de producţie, tehnologie, administrare, de activitatea financiară şi de altă activitate a organului economic, a căror
divulgare (transmitere, scurgere) poate aduce atingere intereselor sale.
Totodată, în corespundere cu prevederile art. 3 din legea respectivă, prin divulgare a secretului comercial se înţeleg acţiunile
intenţionate sau din imprudenţa ale funcţionarilor publici, ale demnitarilor de stat, lucrătorilor agentului economic, precum şi ale
altor persoane care dispun de informaţii ce constituie secret comercial, cărora le-au fost încredinţate în legătură cu serviciul sau
munca lor, ce au condus la dezvăluirea lor prematură, la folosirea şi răspândirea necontrolată a acestora.
11) Legea poştei a Republicii Moldova nr. 463-XIII din 18.05.95.
Articolul 6 din legea indicată stipulează că secretul scrisorilor, al telegramelor şi altor trimiteri poştale este garantat prin
Constituţie, Legea poştei şi prin alte acte normative. Persoanele antrenate în activităţi poştale sunt obligate să asigure această
confidenţialitate. Este interzisă violarea secretului corespondenţei sau divulgarea conţinutului acesteia sau a altor trimiteri poştale
(alin.l).
în scopul descoperirii infracţiunilor şi pentru stabilirea adevărului în cauze penale, operatorii de poştă sunt obligaţi să pună la dispoziţia organelor de urmărire penală şi a instanţelor de judecată trimiterile poştale, corpuri delicte şi actele de care au nevoie. Sechestrarea şi ridicarea trimiterilor poştale de la unităţile poştale se face numai cu consimţământul procurorului (judecătorului de instrucţie), în condiţiile legii. Legea telecomunicaţiilor a Republicii Moldova nr.520-XIII
din
07.07.1995.
Potrivit prevederilor art.4 din legea menţionată, confidenţialitatea convorbirilor telefonice sau a altor servicii de
telecomunicaţii, efectuate prin reţele de telecomunicaţii, este asigurată de Constituţie, de Legea telecomunicaţiilor şi de alte acte
legislative în limitele tehnice şi tehnologice în domeniul reţelelor de telecomunicaţii publice ale republicii (alin.(l)).
Persoanele care activează în domeniul telecomunicaţiilor au obligaţia de a asigura această confidenţialitate. Se interzice
divulgarea de către ele a conţinutului convorbirilor telefonice, a altor comunicări, efectuate prin mijloace de telecomunicaţii,
precum şi divulgarea informaţiilor privind serviciile prestate altor persoane decât expeditorul, destinatarul ori persoana
corespunzător autorizată (alin.(2)).
Se interzice conectarea neautorizată la mijloacele de telecomunicaţii care constituie parte a reţelelor de telecomunicaţii
publice (alin.(3)).
Totodată, în art. 4 alin. (6) din legea respectivă este indicat că, în scopul asigurării securităţii naţionale, siguranţei publice,
bunăstării economice a ţării, menţinerii ordinii şi prevenirii infracţiunilor, ocrotirii sănătăţii şi a moralei ori protejării drepturilor
şi libertăţilor altor persoane, comunicările pot fi interceptate, în condiţiile legii, de organele autorizate prin lege.
13) Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor Fundamentale, adoptată la 4 noiembrie 1950 în
or. Roma (Italia).
Potrivit art. 8 al Convenţiei indicate, orice persoană are dreptul la respectarea vieţii sale private şi de familie, a domiciliului
său şi a corespondenţei sale.
Nu este admis amestecul unei autorităţi publice în exercitarea acestui drept decât în măsura în care acest amestec este
prevăzut de lege şi dacă constituie o măsură care, într-o societate democratică, este necesară pentru securitatea naţională,
siguranţa publică, bunăstarea economică a ţării, apărarea ordinii şi prevenirea faptelor penale, protejarea sănătăţii sau a moralei,
ori protejarea drepturilor şi libertăţile altora.
1.4.Sarcinile activităţii operative de investigaţii
în conformitate cu prevederile art.2 din Legea privind activitatea operativă de investigaţii, sarcinile activităţii operative de
investigaţii sunt:
a) relevarea atentatelor criminale, prevenirea, curmarea, descoperirea infracţiunilor şi a persoanelor care le organizează, le
comit sau le-au comis, precum şi asigurarea compensării daunei cauzate de infracţiune;
b) căutarea persoanelor care se ascund de organele de urmărirea penală sau de judecată sau care se sustrag de la sancţiunea
penală şi a celor dispărute fără urmă;
c) colectarea de informaţii despre evenimentele sau acţiunile care pun în pericol securitatea de stat, militară, economică
sau ecologică a Republicii Moldova.
Principiile activităţii operative de investigaţii în procesul de autorizare a efectuării măsurilor operative de
investigaţii, indicate în art.303 CPP şi art.6 alin. (2) pct. 1) din Legea privind activitatea de investigaţii, judecătorul de instrucţie
şi angajaţii serviciilor speciale abilitate cu atribuţii de exercitare a activităţii operative de investigaţie trebuie să cunoască şi să
respecte principiile acestei activităţi.
Art. 3 al Legii indicate stipulează că activitatea operativă de investigaţii se bazează pe principiile: legalităţii, respectării
drepturilor şi libertăţilor persoanei, oportunităţii şi ofensivităţii, îmbinării metodelor publice şi secrete, cooperării cu alte organe
de stat şi deideologizării şi nepărtinităţii.
Principiile activităţii operative de investigaţii sunt definite ca totalitatea ideilor, a tezelor fundamentale prevăzute de
legislaţia Republicii Moldova, ce stau la baza întregului sistem de drept din domeniul respectiv, care orientează reglementările
juridice ale acestei activităţi, determină asigurarea dreptrurilor şi libertăţilor persoanei în procesul efectuării măsurilor operative
de investigaţii şi care stimulează activitatea subdiviziunilor speciale, în cooperare nemijlocită cu alte organe de drept.
Să examinăm detaliat fiecare principiu în parte: a) Principiul legalităţii
Acest principiu presupune că întreaga activitate operativă de investigaţii se desfăşoară şi se realizează doar în conformitate
cu principiile şi normele unanim recunoscute ale dreptului internaţional, ale Convenţiilor internaţionale la care Republica
Moldova este parte, cu prevederile Constituţiei ţării; ale codului de procedură penală, ale Legii privind activitatea operativă de
investigaţie, ale altor legi care au tangenţă cu activitatea organelor care exercită activitatea operativă de investigaţii şi cu actele
normative departamentale, emise de comun acord cu Curtea Supremă de Justiţie şi Procuratura Generală.
Principiul indicat se bazează pe supremaţia legii într-un stat democrat, precum este şi Republica Moldova. Obligaţia
respectării legii este caracteristică pentru toate sferele vieţii sociale, inclusiv pentru domeniul activităţii operative de investigaţii.
De accentuat că dacă există neconcordanţă între prevederile Convenţiilor (tratatelor) internaţionale în domeniul drepturilor şi
libertăţilor fundamentale ale omului şi prevederile Codului de procedură penală, ale Legii privind activitatea operativă de
investigaţie sau ale altor legi care reglementează anumite segmente din domeniul activităţii operative de investigaţii, atunci
prioritate au reglementările internaţionale.
O însemnătate deosebită pentru organele de drept din Republica Moldova, inclusiv pentru judecătorul de instrucţie, în
procesul de autorizare a măsurilor operative de investigaţii, şi pentru organele care exercită o asemenea activitate o au hotărârile
Curţii Europene a Drepturilor Omului. Indicaţiile expuse în aceste hotărâri referitoare la apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale sunt obligatorii pentru participanţii la activitatea operativă de investigaţii deoarece ele sunt adoptate în
limitele Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi sunt întemeiate pe principiile şi normele
unanim recunoscute de dreptul internaţional, expuse în convenţia indicată.
Cele expuse corespund pe deplin prevederilor stipulate în art.4 al Constituţiei Republicii Moldova, potrivit căruia
dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile omului se interpretează şi se aplică în concordanţă cu Declaraţia
universală a drepturilor omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care Republica Moldova este parte. Dacă există neconcordanţe
între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte şi legile ei interne,
prioritate au reglementările internaţionale.
b) Principiul respectării drepturilor ţi libertăţilor persoanei
Respectarea drepturilor şi libertăţilor persoanei constituie o parte componentă a principiului legalităţii în activitatea
operativă de investigaţii şi se bazează pe un şir de prevederi expuse în tratatele (convenţiile) internaţionale, în Constituţia
Republicii Moldova, în Codul de procedură penală, în Legea privind activitatea de investigaţii şi în alte legi şi acte normative
care reglementează întregul domeniu al activităţii operative de investigaţii.
Autorizarea măsurilor operative de investigaţii indicate la art. 303 din CPP şi art. 6 alin. (2) pct. 1) din Legea privind
activitatea operativă de investigaţii şi efectuarea lor este legată de anumite restricţii sau limitări ale unor dtrep-truri şi lebertăţi
fundamentale ale omului şi se manifestă prin pătrunderea în domiciliu pentru cercetarea şi instalarea în el a aparatelor audio şi
video, de fotografiat, de filmat etc; prin amestecul în viaţa de familie şi privată a persoanei prin supravegherea domiciliului,
utilizând mijloacele tehnice indicate, prin interceptarea convorbirilor telefonice şi a altor convorbiri, prin controlul comunicărilor
telegrafice şi al altor comunicări sau prin culegerea informaţiei de la instituţiile de telecomunicaţii.
Cu toate acestea, drepturile persoanei la inviolabilitatea domiciliului, a vieţii private şi la secretul corespondenţei sunt strict
protejate de dreptul internaţional şi cel naţional şi pot fi parţial depăşite numai în cazuri excepţionale.
în art.12 al Declaraţiei universale a drepturilor omului, adoptată de ONU la 10 decembrie 1948, este indicat că „nimeni nu
va fi obiectul unor imixtiuni arbitrare în viaţa sa particulară, în familia sa, în domiciliul său ori în corespondenţă, nici al unor
atingeri ale onoarei sau reputaţiei sale. Orice persoană are dreptul la protecţia legii împotriva unor astfel de imixtiuni sau
atingeri".
Această dispoziţie a fost preluată de Consiliul Europei, care a stipulat în art.8 al Convenţiei pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale următoarele prevederi: „Orice persoană are dreptul la respectarea vieţii sale private şi la
familie, a domiciliului său şi a corespondenţei sale. Nu este admis amestecul unei autorităţi publice în exercitarea acestui drept
decât în măsura în care acest amestec este prevăzut de lege şi dacă constituie o măsură care într-o societate democrată, este
necesară pentru securitatea naţională, siguranţa publică, bunăstarea economică a ţării, apărarea ordinii şi prevenirea faptelor
penale, protejarea sănătăţii sau a moralei ori protejarea drepturilor şi libertăţilor altora".
Aceste deziderate şi-au găsit confirmare şi în Constituţia Republicii Moldova, consacrându-le trei articole separate.
Aşadar, potrivit art.28 al Constituţiei, statul respectă şi ocroteşte viaţa intimă, familială şi viaţa privată. în art.29 al
Constituţiei este stipulat că domiciliul şi reşedinţa sunt inviolabile. Nimeni nu poate pătrunde sau rămâne în domiciliul sau în
reşedinţa unor persoane fără consimţământul acesteia.
De la prevederile alin.(l) se poate deroga prin lege în următoarele situaţii:
a) pentru exercitarea unui mandat de arestare sau a unei hotărâri judecătoreşti;
b) pentru înlăturarea unei primejdii care ameninţă viaţa, integritatea fizică sau bunurile unei persoane;
a) pentru prevenirea răspândirii unei epidemii.
Percheziţiile şi cercetările la faţa locului pot fi ordonate şi efectuate numai în condiţiile legii. Percheziţiile în timpul nopţii
sunt interzise, în afară de cazul unui delict flagrant.
De asemenea, în art.30 al Constituţiei este prevăzut că statul asigură secretul scrisorilor, al telegramelor, al altor trimiteri
poştale, al convorbirilor telefonice şi al celorlalte mijloace legate de comunicare.
De la prevederile alin.(l) se poate deroga prin lege în cazurile când această derogare este necesară în interesele securităţii
naţionale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice şi în scopul prevenirii infracţiunilor.
în procesul de adoptare a deciziei de autorizare a măsurilor operative de investigaţii, anterior menţionate, judecătorul de
instrucţie neapărat trebuie să ţină seama şi să respecte principiile generale ale dreptului procesual-penal.
Respectarea acestor principii este obligatorie şi pentru organele care exercită activitatea operativă de investigaţii.
în primul rând, judecătorul de instrucţie şi persoanele responsabile care înfăptuiesc nemijlocit măsurile operative de
investigaţii vor respecta drepturile, libertăţile şi demnitatea umană. în corespundere cu art.10 din CPP, toate organele şi
persoanele participante la procesul penal sunt obligate să respecte drepturile, libertatea şi demnitatea persoanei.
Inviolabilitatea domiciliului este garantată de lege. în cursul procesului penal nimeni nu este în drept să pătrundă în
domiciliu contrar voinţei persoanelor care locuiesc sau deţin sediu în el, cu excepţia cazurilor şi a modului prevăzute de Codul de
procedură penală (art.12 din CPP).
O atenţie sporită este acordată protecţiei secretului corespondenţei. Art.14 din CPP stipulează că dreptul la secretul
scrisorilor, al telegramelor şi altor trimiteri poştale, al convorbirilor telefonice şi al celorlalte mijloace legate de comunicare este
asigurat de stat. în cursul procesului penal, nimeni nu poate fi lipsit sau limitat de acest drept. Limitarea dreptului la secretul
corespondenţei se admite numai în baza unui mandat judiciar emis în condiţiile Codului de procedură penală.
De asemenea, legislaţia procesual-penală protejează cu o deosebită precizie şi inviolabilitatea vieţii private.
în corespundere cu prevederile art. 15 din CPP, orice persoană are dreptul la inviolabilitatea vieţii private, la
confidenţialitatea vieţii intime, familiale, la protejarea onoarei şi demnităţii persoanei. în cursul procesului penal, nimeni nu este
în drept să se implice în mod arbitrar şi nelegitim în viaţa intimă a persoanei.
La efectuarea acţiunilor procesuale nu pot fi acumulate fără necesitate informaţii despre viaţa privată şi intimă a persoanei,
pe care ea le consideră confidenţială. La cererea organelor de urmărire penală şi a instanţelor de judecată, participanţii la acţiunile
procesuale sunt obligate să nu divulge asemenea informaţii şi despre aceasta se ia un angajament în scris.
Urmărind scopul protecţiei drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, legislatorul a inclus în art. 5 al Legii privind
activitatea operativă de investigaţii principiul respectării drepturilor şi libertăţilor persoanei în activitatea operativă de
investigaţii. Potrivit alin.l al acestui articol, nu se admite înfăptuirea măsurilor operative de investigaţii pentru realizarea unor
scopuri şi sarcini neprevăzute de legea respectivă.
De asemenea, în art.7 al Legii securităţii statului nr.618-XIII din 31.10.1985 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.
10-11/117 din 13.02.1997) este prevăzut că respectarea şi ocrotirea dreptului şi libertăţilor omului constituie una dintre
îndatoririle principale ale statului (alin.(l).
Activitatea de asigurare a securităţii statului nu poate leza drepturile şi libertăţile legitime ale omului (alin.2). Nu se admite
amestecul în viaţa familială şi particulară, lezarea drepturilor de proprietate privată. Statul asigură secretul scrisorilor, al
telegramelor şi al celorlalte mijloace legale de comunicare. Nu se admite aici o acţiune ce atentează la onoarea şi demnitatea
omului, dacă acesta nu a săvârşit vreo faptă ce prezintă, conform legii, o ameninţare în adresa securităţii statului (alin.3). Nici o
persoană nu poate fi urmărită pentru exprimarea liberă a opiniilor sale politice şi religioase (alin. 4). Limitarea drepturilor şi
libertăţilor omului se efectuează în strictă corespundere cu legislaţia (alin.5).
Este necesar de subliniat că şi art.5 alin. (1) şi (2) din Legea Republicii Moldova privind organele securităţii statului nr.619-
XIII din 31.10.1995 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 10-11/115 din 13.02.1997) stipulează că organele securităţii
statului îşi desfăşoară activitatea respectând cu stricteţe drepturile şi libertăţile constituţionale ale omului (alin.l). Organele
securităţii statului pot limita exercitarea drepturilor şi libertăţilor omului numai în cazurile şi în modul expres prevăzute de
legislaţie şi doar în interesul asigurării securităţii statului.
Acest deziderat este prevăzut şi de art. 4, alin.(l) din Legea Republicii Moldova privind Serviciul de Informaţii şi Securitate
al Republicii Moldova nr.753-XIV din 23.12.1999 (Monitorul Oficial al R. Moldova nr.156/764 din 31.12.1999), potrivit căruia,
în activitatea sa, Serviciul asigură respectarea drepturilor şi libertăţilor omului. Nu se admite limitarea drepturilor şi libertăţilor
omului, cu excepţia cazurilor prevăzute de Constituţie şi de alte acte legislative.
Şi un alt organ împuternicit prin lege să exercite activitatea operativă de investigaţii - poliţia - este obligat să respecte
drepturile şi libertăţile persoanei, în art.4 a Legii cu privire la poliţie nr.416-XII din 18.12.1990 este indicat că în activitatea sa
poliţia mizează pe respectarea personalităţii cetăţenilor, constituind un garant al apărării demnităţii, drepturilor, libertăţilor şi
intereselor lor legitime (alin.l). Poliţia nu intervine în drepturile şi libertăţile cetăţenilor decât în cazul în care nu-şi poate exercita
atribuţiile (alin.4). Nici un fel de limitări ale drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor nu sunt admise decât în temeiul şi în modul
stabilit de lege (alin.5). Este interzis ca poliţia să destăinuie informaţiile ce ţin de viaţa personală a unui cetăţean şi care
denigrează onoarea şi demnitatea acestuia sau pot prejudicia interesele lui legitime, dacă exercitarea atribuţiilor sale nu cere
contrariul (alin.8).
Concomitent cu stabilirea unui complex de drepturi şi obligaţii pentru judecătorii de instrucţie şi organele care exercită
activitatea operativă de investigaţii, legislatorul a constituit şi un mecanism de garanţie a respectării de către organele menţionate
a drepturilor şi libertăţilor omului, luând în consideraţie prevederile Declaraţiei universale a drepturilor omului şi ale Convenţiei
europene pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Aşadar, în art.53 al Constituţiei Republicii Moldova, statul a consfinţit dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică la
despăgubire şi, potrivit acestei norme constituţionale, persoana vătămată într-un drept al său de o autoritate publică printr-un act
administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri este îndreptăţită să obţină recunoaşterea dreptului pretins,
anularea actului şi repararea pagubei (alin.l). Statul răspunde patrimonial, potrivit legii, pentru prejudiciul cauzat prin erorile
săvârşite în procesele penale de către organele de anchetă şi instanţele judecătoreşti( alin.2).
în sensul acestui articol, în noţiunea „organul de anchetă" (urmărire penală) sunt incluse şi organele care exercită o activitate
operativă de investigaţii, iar în noţiunea de „instanţe judecătoreşti" - şi instituţia judecătorului de instrucţie.
în alin.(5) al art.15 din CPP este indicat că prejudiciul cauzat persoanei în cursul procesului penal prin violarea vieţii private
şi intime a acesteia se repară în modul stabilit de legislaţia în vigoare.
De asemenea, legislatorul a specificat, în art.5 al Legii privind activitatea operativă de investigaţii, că persoana care
consideră că acţiunile organului ce înfăptuieşte măsuri operative de investigaţii au condus la lezarea drepturilor şi libertăţilor sale
înaintează o plângere împotriva acestor acţiuni organului ierarhic superior, procurorului sau judecătorului de instrucţie. Plângerea
înaintată nu suspendă executarea acţiunilor atacate, dacă organul care exercită activitatea operativă de investigaţii nu considera
aceasta necesar (alin.2).
Pentru a asigura examinarea deplină şi multilaterală a reclamaţiei persoanei faţă de care au fost aplicate în mod neîntemeiat
măsuri operative de investigaţii, organele care le-au exercitat sunt obligate, la cererea judecătorului de instrucţie sau a
procurorului, să prezinte acestuia toate actele operative de serviciu, întocmite pe tot parcursul înfăptuirii măsurilor operative de
investigaţii contestate (atacate) în conformitate cu legislaţia. Datele despre persoanele care au comtribuit în mod confidenţial la
înfăptuirea măsurilor operative de investigaţii se prezintă numai la cererea Procurorului General (alin.3).
în cazul când organul (persoana oficială) care exercită activitatea operativă de investigaţii încalcă drepturile şi interesele
legitime ale persoanelor fizice sau juridice, organul ierarhic superior, procurorul sau judecătorul de instrucţie sunt obligaţi să
întreprindă măsuri în vederea restabilirii acestor drepturi şi interese legitime, a compensării daunei cauzate, în conformitate cu
legislaţia (alin.4).
Activitatea operativă de investigaţii exercitată cu încălcarea legii respective atrage după sine răspunderea prevăzută de
legislaţie (alin.5).
Totodată urmează a fi cunoscute şi utilizate prevederile indicate în art.7 alin. (6) şi (7) din Legea securităţii statului, potrivit
cărora persoana care consideră că drepturile şi libertăţile ei legitime au fost lezate sau exercitarea lor a fost limitată în mod
neîntemeiat sau a fost încălcată procedura exercitării lor de către organul (persoana oficială) care a exercitat măsurile de asigurare
a securităţii statului are dreptul să se adreseze organului securităţii statului ierarhic superior, la procuratură sau la instanţa
judecătorească în modul stabilit de legislaţie. în cazul în care organul (persoana oficială) care exercită măsuri de asigurare a
securităţii statului a lezat drepturile şi libertăţile legitime ale persoanei sau a limitat în mod neîntemeiat exercitarea lor sau a
încălcat procedura exercitării lor, organul securităţii statului ierarhic superior, procurorul sau judecătorul sunt obligaţi să
întreprindă măsuri în scopul restabilirii depline a drepturilor şi libertăţilor lezate ale persoanei, cu repararea prejudiciului material
şi moral în conformitate cu legislaţia.
Aceste cerinţe ale statului sunt strict determinate şi în Legea Republicii Moldova privind organele securităţii statului nr.619-
XIII din 31.10.1999, potrivit căreia, la cererea cetăţenilor, persoanele cu funcţii de răspundere din organele securităţii statului
sunt obligate să dea, în termen de o lună, explicaţii în scris asupra motivului limitării drepturilor şi libertăţilor lor. Organele
securităţii statului au obligaţia să ia măsuri exhaustive în fiecare caz în care lucrătorii lor au încălcat drepturile şi libertăţile
legitime ale omului, pentru a restabili aceste drepturi şi libertăţi, a repara prejudiciul cauzat şi a trage vinovaţii la răspundere.
Acţiunile ilegale ale lucrătorilor organelor securităţii statului sau ale organului respectiv al securităţii statului pot fi atacate în
justiţie conform legislaţiei.
Poziţia statului în privinţa protejării drepturilor şi libertăţilor persoanelor fizice şi juridice în domeniul activităţii operative
de investigaţii este confirmată şi de Legea Republicii Moldova privind Serviciul de Informaţii şi Securitate al Republicii
Moldova nr.753-XIV din 23.12.1999. în art.4 al acestei legi este menţionat că cetăţenii ale căror drepturi şi libertăţi au fost
încălcate de către persoane cu funcţii de răspundere ale Serviciului sunt în drept să reclame acţiunile persoanelor în cauză
organului ierarhic superior al Serviciului, iar procurorul sau judecătorul este obligat să întreprindă măsuri pentru repunerea în
aceste drepturi şi libertăţi, pentru repararea prejudiciului cauzat şi tragerea la răspundere a celor vinovaţi, conform legislaţiei
(alin.2). Autoritatea administraţiei publice, precum şi întreprinderile, instituţiile şi organizaţiile, indiferent de tipul de proprietate,
formaţiunile politice, obşteşti şi cetăţenii au dreptul, în conformitate cu legislaţia, să obţină explicaţii şi informaţii de la Serviciu,
în cazul lezării drepturilor şi libertăţilor lor, şi să ceară de la acesta repararea prejudiciului cauzat de acţiunile ilegale ale
persoanelor cu funcţii de răspundere ale Serviciului aflate în exerciţiul funcţiunii (alin.4).
Persoanele cu funcţii de răspundere ale Serviciului vinovate de abuz de putere sau de abuz de serviciu, fie de excesul de
putere sau de depăşirea atribuţiilor de serviciu, poartă răspunderea prevăzută de legislaţia Republicii Moldova.
Aceste cerinţe înaintate de stat sunt confirmate şi în Legea Republicii Moldova cu privire la poliţie nr.416-XII din
18.12.1990. în conformitate cu art.4 alin. (6) din legea respectivă, cetăţenii sunt în drept să primească de la colaboratorii de
poliţie explicaţii privind limitările drepturilor şi libertăţilor lor.
în cazul reabilitării ulterioare a persoanei de către instanţa judecătorească, de procuror sau de însuşi organul de poliţie,
informaţiile compromiţătoare despre încălcarea legalităţii care au fost date publicităţii nemijlocit de organul de poliţie, trebuie
infirmate de organul de poliţie în modul în care au fost date publicităţii, în termen de o lună din ziua intrării în vigoare a hotărârii
instanţei judecătoreşti, a procuraturii sau a organului de poliţie privind reabilitarea.
De menţionat că repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor omului de către judecătorul de
instrucţie şi de către organele care exercită activitatea operativă de investigaţii se efectuează potrivit Legii Republicii Moldova
privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale
instanţelor judecătoreşti nr.l545-XIII din 25.02.1998.
în conformitate cu prevederile acestei legi (art. 1 lit. d), este reparabil prejudiciul cauzat persoanei fizice sau juridice în urma
efectuării măsurilor operative de investigaţii cu încălcarea prevederilor legislaţiei.
Dreptul la repararea prejudiciului, în mărimea şi în modul stabilite de legea menţionată, apare în cazul efectuării măsurilor
operative de investigaţii cu încălcarea prevederilor legislaţiei până la întocmirea dosarului penal, cu condiţia că în termen de 6
luni de la efectuarea unor astfel de măsuri, hotărârea de a deschide un dosar penal n-a fost luată sau a fost anulată, prevede art.4
lit. e) din legea indicată.
Şi, în cele din urmă, autorizarea şi efectuarea ilegală şi intenţionată a măsurilor operative de investigaţii prevăzute în art.6
alin. (2) pcrt. 1) din Legea privind activitatea operativă de investigaţii poate atrage după sine răspunderea penală.
Art.177 din Codul penal al Republicii Moldova stabileşte o pedeapsă penală pentru culegerea ilegală sau răspândirea cu
bună ştiinţă a informaţiilor ocrotite de lege, despre viaţa personală, ce constituie un secret personal sau familial al altei persoane,
fără consimţământul ei.
Sub incidenţa acestui articol cad, în calitate de subiecţi special, şi funcţionarii abilităţi cu dreptul de a autoriza şi înfăptui
măsurile operative de investigaţii.
De asemenea, art.178 din CP prevede o pedeapsă penală pentru violarea dreptului la secretul scrisorilor, al telegramelor,
coletelor şi altor trimiteri poştale, al convorbirilor telefonice şi înştiinţărilor telegrafice cu încălcarea legislaţiei.
în aceste sens, în calitate de circumstanţă agravantă este prevăzută săvârşirea acţiunilor indicate prin utilizarea mijloacelor
tehnice speciale destinate pentru obţinerea ilicită a informaţiei.
Totodată şi art.179 CP stabileşte o pedeapsă penală pentru violarea de domiciliu manifestată prin pătrunderea sau rămânerea
ilegală în domiciliul sau în reşedinţa unei persoane fără consimţământul acesteia ori prin refuzul de a le părăsi la cererea ei,
precum şi pentru percheziţiile şi cercetările ilegale.
în calitate de circumstanţă agravantă norma prevede săvârşirea acţiunilor indicate cu folosirea situaţiei de serviciu.
Prin urmare, pe parcursul anilor de statornicire a statalităţii şi democraţiei în Republica Moldova, legislatorul a consolidat un
mecanism juridic destul de complex şi multilateral în ceea ce priveşte protejarea reală a drepturilor şi libertăţilor persoanei în
sfera familiei, a vieţii private şi intime, a inviolabilităţii domiciliului şi inviolabilităţii secretului corespondenţei.
Drepturile şi libertăţile indicate sunt apărate şi de Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale, de aceea faptele de încălcare a lor sunt pasibile de a fi examinate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în
virtutea prevederilor art.32 din Convenţie.
c) Principiul oportunităţii ţi ofensivităţiiEfectuarea măsurilor operative de investigaţie este o activitate permanentă şi continuă a organelor specializate în acest
domeniu. Cu toate acestea, fiecare măsură prevăzută de Codul de procedură penală şi de Legea privind activita tea operativă de
investigaţii trebuie să fie organizată şi realizată la timpul şi la locul potrivit, fiind adecvată împrejurărilor unei situaţii. Prin acest
fapt se explică existenţa principiului oportunităţii.
Ofiţerul de urmărire penală, procurorul care efectuează nemijlocit urmărirea penală, procurorul care conduce efectuarea
acţiunilor de urmărire penală, reprezentanţii organelor care exercită activitatea operativă de investigaţii şi judecătorul de
instrucţie sunt obligaţi ca, în baza datelor administrate anterior sau ţinând cont de derularea evenimentelor infracţionale ori de
comportamentul persoanelor antrenate în procesul penal, să efectueze anumite măsuri operative de investigaţii la momentul
oportun. Este imposibilă realizarea cu succes a măsurilor operative de investigaţii dacă n-au fost create condiţii favorabile, în
contextul altor măsuri sau acţiuni de urmărire penală, pentru efectuarea lor.
Totodată se cere şi o pregătire serioasă din punct de vedere profesională tactic, metodologic şi tehnic pentru efectuarea
fiecărei măsuri operative de investigaţie, fapt determinat, de asemenea, de principiul oportunităţii.
Fiecare măsură operativă de investigaţie realizată înainte de termen, fără a fi pregătită din timp, fără a se ţine cont de
efectele ei, de urmările juridice şi sociale, poate produce un eşec nejustificat, pierderea unor posibilităţi reale de administrare a
datelor operative necesare pentru activitatea organelor de urmărire penală şi a instanţelor judecătoreşti în lupta de combatere a
criminalităţii, poate duce la descoperirea surselor operative, a metodelor şi mijloacelor utilizate la efectuarea activităţii operative
de investigaţii, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanelor atrase în procesul penal şi în activitatea
organelor abilitate cu atribuţii speciale operative.
Totodată, întârzierea nejustificată la ordonarea, dispunerea şi realizarea măsurilor operative de investigaţii poate duce la
pierderea momentului favorabil pentru acumularea datelor operative şi a probelor, la pierderea posibilităţii de descoperire şi
reţinere a infractorului, de curmare a infracţiunilor grave, deosebit sau excepţional de periculoase, la evitarea momentului
favorabil de preîntâmpinare a consecinţelor criminale.
în activitatea lor, angajaţii organelor respective sunt obligaţi să urmărească, în modul prevăzut de lege, derularea
evenimentelor criminale; mişcările întreprinse de infractori; comportamentul lor în mediul respectiv; manifestările lor faţă de
victimă (partea vătămată) şi de martori; acţiunile anumitor persoane faţă de obiectele materiale şi uneltele infracţiunii, pentru a fi
gata ca la momentul potrivit şi la locul potrivit să declanşeze efectuarea măsurii operative de investigaţie, care ar putea să-şi
atingă pe deplin scopul scontat.
De asemenea, de principiul oportunităţii este condiţionată şi alegerea locului efectuării măsurii operative de investigaţie.
Asemenea operaţiuni trebuie să fie desfăşurate în locuri care pot fi ţinute sub supraveghere vizuală şi control operativ pentru a
exclude în cea mai mare măsură posibilă orice pericol pentru viaţa sau sănătatea angajaţilor subdiviziunilor speciale şi a altor
persoane antrenate în realizarea fiecărei măsuri operative de investigaţie.
La autorizarea efectuării măsurilor operative de investigaţii ce violează drepturile şi libertăţile ocrotite de lege, judecătorul
de instrucţie trebuie neapărat să verifice dacă organele de urmărire penală şi organele care exercită măsurile respective au luat în
consideraţie principiul oportunităţii în activitatea operativă de investigaţii.
La examinarea principiului ofensivităţii trebuie menţionat că însăşi activitatea operativă de investigaţii este o activitate
combativă, de luptă cu mijloace şi metode speciale împotriva criminalităţii şi a persoanelor care comit fapte prejudiciabile,
calificate de legea penală ca infracţiuni.
Din natura sarcinilor activităţii operative de investigaţie rezultă caracterul ofensiv al fiecărei măsuri operative de
investigaţie. Numai într-un mod combativ se poate ajunge la relevarea atentatelor criminale, prevenirea, curmarea, descoperirea
infracţiunilor şi a persoanelor care le organizează, le comit sau le-au comis, precum şi la asigurarea compensării daunei cauzate
de infracţiune; la căutarea persoanelor care se ascund de organele de urmărire penală sau de ju decată sau care se sustrag de la
sancţiunea penală şi a celor dispăruţi fără urmă; la colectarea de informaţii despre evenimentele sau acţiunile care pun în pericol
securitatea de stat, militară, economică sau ecologică a Republicii Moldova.
După cum se vede, aceste sarcini se pot realiza numai prin acţiuni ofensive prevăzute de lege şi în limitele legii şi ale actelor
normative ce reglementează activitatea organelor care exercită activitatea operativă de investigaţii.
Principiul ofensivităţii se manifestă şi prin faptul că angajaţii serviciilor care exercită activitatea operativă de investigaţii,
îndeplinindu-şi obligaţiunile de serviciu, urmează ca în limitele competenţei de care dispun să desfăşoare o muncă activă şi
combativă pentru preîntâmpinarea săvârşirii unor infracţiuni sau pentru curmarea lor la timp; să manifeste iniţiativă în depistarea
infracţiunilor; să deschidă la timp şi întemeiat dosare de evidenţă operativă; să utilizeze toate măsurile şi mijloacele prevăzute de
legislaţie în domeniul activităţii operative de investigaţii pentru stabilirea persoanelor care sunt predispuse să săvârşească
infracţiuni, care săvârşesc asemenea fapte sau le-au săvârşit deja pentru a crea condiţii eficiente ca ulterior să se aplice în privinţa
acestor persoane măsurile prevăzute de legislaţia penală a Republicii Moldova şi, de asemenea, pentru relevarea cauzelor şi
condiţiilor care au favorizat săvârşirea infracţiunii.
Principiul ofensivităţii se manifestă în vectorul activităţii operative de investigaţii privind anticiparea:
săvârşirii de către persoane a unor fapte prejudiciabile, adică preîntâmpinarea acţiunilor în faza incipientă;
acţiunilor persoanelor care au săvârşit infracţiuni neconsumate, adică preîntâmpinarea comiterii infracţiunilor în faza de
pregătire sau de tentativă;
acţiunilor persoanelor care săvârşesc infracţiuni continuu.
în principiul ofensivităţii sunt reflectate funcţiile de apărare ale statului caracteristice activităţii operative de investigaţii
prevăzute de lege, este dezvăluit caracterul relevator şi de preîntâmpinare al acestei categorii independente de activitate juridică
de stat. în art.l a Legii este indicat că activitatea operativă de investigaţii constituie un mijloc juridic de stat de apărare a
intereselor statului, a integrităţii lui teritoriale, a drepturilor, libertăţilor şi intereselor legitime ale persoanelor fizice şi juridice, a
tuturor formelor de proprietate contra atentatelor criminale.
Din această definiţie decurge şi esenţa principiului ofensivităţii al activităţii operative de investigaţii.
Principiul oportunităţii şi ofensivităţii se realizează în strictă concordanţă cu celelalte principii, sub aspectul protecţiei
drepturilor şi libertăţilor funda mentale ale persoanelor antrenate cu consimţământul lor sau fără ştirea lor în activitatea operativă
de investigaţii.
d) Principiul îmbinării metodelor publice şi secrete
Esenţa acestui principiu se manifestă prin utilizarea de către serviciile speciale, care exercită activitatea operativă de
investigaţie a unor metode şi mijloace publice şi secrete în scopul realizării sarcinilor şi obiectivelor acestei activităţi, spre binele
întregii societăţi şi al fiecărei persoane în parte.
Semnificaţia acestui principiu rezultă din însăşi Legea privind activitatea operativă de investigaţii. Art.l al.(2) al legii
indicate prevede că activitatea operativă de investigaţii este exercitată în mod public şi secret de către subdiviziunile operative ale
organelor de stat, împuternicite pentru aceasta de legea dată, în limitele competenţei lor.
Caracterul public al acestei activităţi îl constitue însăşi Legea privind activitatea operativă de investigaţie. Adoptarea acestei
legi a fost determinată la timpul ei de către nivelul de democratizare al societăţii, de gradul de consoli dare în Republica Moldova
a elementelor de bază ale statului de drept, de nivelul conştiinţei juridice a societăţii. Prin adoptarea şi publicarea legii respective,
statul a făcut publică activitatea operativă de investigaţie, a indicat sarcinile acestei activităţi, organele responsabile de exercitarea
ei, a determinat lista exhaustivă a măsurilor operative de investigaţie, temeiurile înfăptuirii acestor măsuri, condiţiile şi modul de
înfăptuire a lor.
Un aspect excepţional al caracterului public al activităţii operative de investigaţie îl reprezintă implementarea în legea
respectivă a unui mecanism eficient de control asupra acestei activităţi din partea organelor de stat şi a societăţii. Acest mecanism
constitue una din principalele realizări ale statului de drept şi ale democratizării societăţii în Republica Moldova.
în art.9 al.(2) din lege se menţionează că controlul operativ se efectuează cu autorizaţia şi sub supravegherea conducătorului
organului ce îl efectuează.
în conformitate cu legea, Parlamentul Republicii Moldova este abilitat cu dreptul de control asupra activităţii organelor care
exercită activitatea operativă de investigaţii. Potrivit art.18 din Legea privind activitatea operativă de investigaţii, controlul
Parlamentului asupra activităţii operative de investigaţii se exercită prin intermediul comisiilor permanente respective. Organele
care exercită activitatea de investigaţii sunt obligate să prezinte acestora informaţii în conformitate cu legislaţia.
Caracterul public al activităţii operative de investigaţii este relevat şi de posibilitatea organelor Procuraturii şi a
judecătorului de instrucţie de a efectua controlul respectiv în limitele competenţei lor. Potrivit art.19 al.(l) din legea respectivă,
controlul asupra executării legilor de către organele care exercită activitatea operativă de investigaţii este efectuat de Procurorul
General, adjuncţii săi, procurorul unităţii teritoriale autonome Găgăuzia, procurorii municipiilor, ai raioanelor şi sectoarelor
municipiului Chişinău, procurorii procuraturilor specializate, de alţi procurori abilitaţi cu această funcţie, iar în cazurile prevăzute
de legislaţia procesual-penală, această activitate este verificată şi de judecătorul de instrucţie.
De menţionat şi faptul că caracterul public al acestei activităţi se manifestă şi prin utilizarea rezultatelor activităţii operative
de investigaţii în procesul penal atât în etapa de efectuare a urmăririi penale, cât şi în etapa de examinare a cauzelor penale în
instanţele de judecată.
Potrivit art.10 al.(l) din lege, rezultatele activităţii operative de investigaţii pot fi utilizate la pregătirea şi desfăşurarea
acţiunilor de urmărire penală şi la înfăptuirea măsurilor operative de investigaţii în scopul prevenirii, curmării şi descoperirii
infracţiunilor, precum şi în calitate de probe pentru cauzele penale.
Caracterul public al activităţii operative de investigaţii se exprimă şi prin existenţa unor măsuri operative de investigaţii
care, potrivit legii, pot fi efectuate în mod public. în asemenea situaţii, persoanele care sunt atrase în înfăptuirea acestor măsuri
cunosc despre desfăşurarea lor, au posibilitatea să ia cunoştinţă de drepturile şi obligaţiunile lor, iar organele respective nu pot
folosi în privinţa lor nici un fel de măsuri de constrângere pentru a culege informaţia operativă necesară. în cazurile date
persoanele devin subiecţi cu drepturi depline ai raporturilor juridice născute din desfăşurarea activităţii operative de investigaţii,
subiecţi ai drepturilor şi garanţiilor lor la apărare.
La încălcarea de către angajaţii responsabili a drepturilor şi libertăţilor fundamentale în cursul efectuării măsurilor operative
de investigaţii în mod public, persoanele limitate în drepturile şi libertăţile sale pot contesta acţiunile ilegale conform legii.
Cu toate acestea, majoritatea măsurilor operative de investigaţii, prevăzute de Legea privind activitatea operativă de
investigaţii şi de art.303 CPP, se efectuează în mod secret şi nu poartă un caracter public. De aceea, persoanele care au nimerit în
sfera activităţii confidenţiale a organelor care exercită activitatea operativă de investigaţie nu ştiu şi nici nu trebuie să cunoască
faptul că în privinţa lor se efectuează anumite activităţi operative, legate de relevarea sau cercetarea unor infracţiuni grave,
deosebit de grave sau excepţional de grave. Asemenea activităţi confidenţiale se pot realiza chiar şi în privinţa unor persoane care
pot difuza informaţii atât despre activitatea infracţională, cât şi despre persoanele bănuite de comiterea infracţiunilor concrete.
Despre efectuarea măsurilor operative de investigaţii confidenţiale sunt informaţi numai un cerc limitat de specialişti,
conducătorii lor şi, în cazurile prevăzute de lege, procurorul sau judecătorul de instrucţie, în cazul efectuării măsurilor legate de
violarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
în unele situaţii strict determinate de lege, de caracterul metodelor şi mijloacelor utilizate la realizarea unor măsuri speciale,
vor fi informate şi persoanele infiltrate nemijlocit în mediul criminal. Acestea pot fi angajaţii titulari din subdiviziunile operative
care exercită o activitate operativă de investigaţii sau persoanele care colaborează în mod confidenţial cu organele indicate, in-
filtrate operativ în organizaţiile criminale (art.6, alin. (2) pct.2) lit.n) din Legea privind activitatea operativă de investigaţie).
în procesul activităţii operative de investigaţii trebuie să fie utilizate ambele forme şi metode de lucru, atât publice, cât şi
secrete. De corelaţia dintre ambele forme depinde atât eficacitatea măsurilor efectuate, cât şi gradul de respectare a drepturilor şi
libertăţilor omului, protecţia vieţii şi sănătăţii persoanelor care participă la efectuarea măsurilor respective sau în privinţa cărora
se realizează activităţile respective.
Din aceste considerente, principiul îmbinării metodelor publice şi secrete are o importanţă deosebită. Acest principiu
interzice subaprecierea unei metode şi folosirea prioritară a celeilalte metode.
în activitatea sa, judecătorul de instrucţie, autorizând efectuarea măsurilor operative de investigaţie, trebuie să ofere
subdiviziunilor speciale posibilitatea de a îmbina ambele forme de activitate, fără a da prioritate uneia din ele.
e) Principiul cooperării cu alte organe de statActivitatea operativă de investigaţii este un gen de activitate multilaterală, complexă şi desfăşurată în strânsă cooperare cu
alte organe de stat. Este imposibil ca serviciile speciale să lucreze de sine stătător, separat de alte organe de stat.
Pentru a realiza sarcinile activităţii operative de investigaţii, organele abilitate cu un asemenea gen de activitate conlucrează
permanent cu organele administraţiei publice locale atât de primul nivel, cât şi de nivelul doi; cu ministerele, serviciile,
departamente, agenţiile, birourile, inspecţiile de stat, Guvernul, Parlamentul, Procuratura şi cu instanţele judecătoreşti din
Republica Moldova.
Principiul cooperării cu alte organe de stat se manifestă prin faptul că subdiviziunile care exercită activitatea operativă de
investigaţii îşi realizează măsurile, colectează date şi informaţii de la diverse organe, instituţii, organizaţii şi întreprinderi de stat
pentru a fi utilizate, în anumite cazuri, la solicitarea altor organe în caz de comitere a unor infracţiuni.
însă, în cea mai mare parte, organele care exercită o activitate operativă de investigaţii colaborează cu organele de urmărire
penală, cu procurorii, judecătorii de instrucţie, cu instanţele judecătoreşti şi serviciile de executare a pedepselor penale
(penitenciare).
Aceste organe de stat au menirea să se ocupe nemijlocit atât cu preîntâmpinarea şi relevarea infracţiunilor, cu stabilirea
infractorilor şi a condiţiilor şi cauzelor care au favorizat comiterea, cât şi cu corectarea condamnatului.
Nici unul din aceste organe nu-şi poate realiza pe deplin sarcinile fără să coopereze în limitele prevăzute de lege.
f) Principiul deideologizării şi nepărtinităţii Acest principiu îşi are originea în natura şi esenţa organizării constituţionale în Republica Moldova şi cere ca activitatea
operativă de investigaţie să se efectueze numai în numele şi limitele legii, fără a fi condusă, direcţionată sau influenţată de
anumite forme de ideologie. Activitatea organelor care exercită o activitate operativă de investigaţii se desfăşoară în afara oricărei
ideologii, iar angajaţii lor nu pot fi membri ai partidelor, blocurilor sau mişcărilor politice.
Fiecare angajat trebuie să-şi execute atribuţiile de serviciu în conformitate cu legea, fiind imparţial şi nepărtinitor.
Principiul indicat de asemenea este o realizare a statornicirii democraţiei şi statului de drept şi o garanţie constituţională
pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului în cadrul activităţii operative de investigaţii.
§ 2. Autorizarea şi efectuarea unor măsuri operative de investigaţii în procedura penală
2.1. Consideraţii generale
în procesul efectuării urmăririi penale, judecătorul de instrucţie este împuternicit să autorizeze efectuarea măsurilor
operative de investigaţii prevăzute la alin. (2) art. 303 din CPP, şi anume:
1) cercetarea domiciliului şi instalarea în el a aparatelor audio şi video, de fotografiat, de filmat etc;
2) supravegherea domiciliului prin utilizarea mijloacelor tehnice;
3) interceptarea convorbirilor telefonice şi a altor convorbiri;
4) controlul comunicaţiilor telegrafice şi al altor convorbiri;
5) culegerea informaţiei de la instituţiile de telecomunicaţii.
în domeniul autorizării efectuării unor măsuri operative de investigaţii şi controlului judiciar asupra procesului de înfăptuire
a acestor măsuri, judecătorul de instrucţie se conduce nemijlocit de prevederile:art. 41 CPP, care stabileşte competenţa judecătorului de instrucţie;art. 300 CPP, în care este conturată sfera controlului judiciar executatde judecătorul de instrucţie;art.304 CPP, care stabileşte temeiul începerii procedurii privind autorizarea măsurilor operative de investigaţii;
art.305 CPP, care reglementează modul de examinare a demersurilor referitoare la efectuarea măsurilor operative de investigaţii; art.306 CPP, care determină conţinutul încheierilor judecătorului de instrucţie privind autorizarea efectuării măsurilor operative de investigaţii; art.313 CPP, în care este reglementată procedura de examinare a plângerilor împotriva acţiunilor şi actelor ilegale ale organului care exercită activitatea operativă de investigaţii;
alte norme procesual-penale şi prevederile Legii privind activitatea operativă de investigaţii, ale Constituţiei Republicii Moldova, ale Convenţiei europene pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale şi ale declaraţiei universale a drepturilor omului. Măsurile operative de investigaţii indicate în articolul 303 CPP sunt efectuate de către organele care exercită activitatea operativă de investigaţii numai în baza unei ordonanţe emise de aceste organe specializate, cu acordul judecătorului de instrucţie. Acest fapt serveşte drept temei de a diferenţia măsurile operative de investigaţii de acţiunile de urmărire penală prevăzute la art. 133-137 CPP.
2.2. Condiţiile autorizării şi efectuării măsurilor operative de investigaţii
Pentru ca judecătorul de instrucţie să autorizeze, iar organele care exercită o asemenea activitate să efectueze măsurile
operative de investigaţii, este necesară prezenţa concomitentă a următoarelor condiţii juridice:
a) Comiterea unei sau mai multor infracţiuni grave, deosebit de grave sau excepţional de graveAceastă condiţie este stipulată la pct.2) alin. (2) art.6 şi alin. (1) art.8 din Legea privind activitatea operativă de investigaţii.
în corespundere cu prevederile art. 16 alin. (4), (5) şi (6) Cod penal, se consideră infracţiuni grave faptele pentru care legea
penală prevede pedeapsa maximă cu închisoarea pe un termen de până la 15 ani inclusiv. Se consideră infracţiuni deosebit de
grave infracţiunile săvârşite cu intenţie, pentru care legea penală prevede pedeapsa maximă cu închisoarea pe un termen ce de -
păşeşte 15 ani, iar infracţiuni excepţional de grave se consideră infracţiunile săvârşite cu intenţie, pentru care legea penală
prevede detenţie pe viaţă.
b)Semnele componenţei de infracţiuneExistenţa infracţiunii, adică a faptei prejudiciabile, prevăzută de legea penală, săvârşită cu vinovăţie şi pasibilă de
răspunderea penală (art. 14 CP), reprezintă un temei real pentru răspunderea penală.
însă aceasta nu este suficient pentru a ordona efectuarea măsurilor operative de investigaţii prevăzute la alin. (2) art.303
CPP, se cere existenţa tuturor semnelor constitutive ale conţinutului infracţiunii, ceea ce prezintă temeiul juridic al răspunderii
penale.
Potrivit legislaţiei penale, componenţa infracţiunii se consideră totalitatea semnelor obiective şi subiective stabilite de legea
penală, ce califică o faptă prejudiciabilă drept infracţiune concretă (art. 52 CP).
în acest sens apar probleme în cazul când infractorul nu este identificat şi pe parcursul efectuării măsurilor operative de
investigaţii se stabileşte cu certitudine că fapta prejudiciabilă a fost săvârşită de un minor care nu a atins vârsta pentru care legea
prevede răspunderea penală sau s-a constatat că făptuitorul este o persoană iresponsabilă şi nu pot fi recunoscuţi în calitate de
subiecţi ai infracţiunii. în asemenea situaţii, efectuarea de mai departe a măsurilor operative de investigaţii nu are nici un suport
juridic şi activităţile respective urmează a fi încetate.
Prezenţa cauzei penale intentate în cazul infracţiunii grave, deosebit de grave sau excepţional de grave Măsurile operative de investigaţii prevăzute la alin. (2) art.303 din CPP se pot autoriza numai după pornirea urmăririi
penale în conformitate cu cerinţele prevăzute în art. 274 CPP. Procesul de urmărire penală trebuie să fie pornit de organele
competente: ofiţerii de urmărire penală din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, Centrului de Combatere a Crimelor Economice
şi Corupţiei şi Serviciului Vamal sau de procurori în limitele competenţei lor.
Ordonanţa de începere a urmăriri penale, emise de organul de urmărire penală, în termen de 24 ore de la data începerii
urmăririi penale, trebuie să fie supuse confirmării de către procurorul care efectuează conducerea activităţii de urmărire penală.
Dacă ordonanţa pornire a urmăririi penale încă nu este confirmată de procurorul care efectuează conducerea activităţii de
urmărire penală, atunci judecătorul de instrucţie nu va autoriza efectuarea măsurilor operative de investigaţii, deoarece anume
procurorul este persoana responsabilă împuternicită a înainta demersul respectiv cu privire la autorizarea efectuării măsurilor
prevăzute la alin.(2) art.303 CPP.
d) Existenţa dosarului de evidenţă operativăLegea cu privire la activitatea operativă de investigaţii stabileşte temeiurile şi condiţiile întocmirii dosarelor de evidenţă
opertivă
în art. 13/1 din lege este prevăzut că, în scopul realizării sarcinilor activităţii operative de investigaţii, organele care exercită
această activitate trebuie să ţină dosare de evidenţă operativă. Aceste dosare se întocmesc în cazul în care sunt prezente
temeiurile înfăptuirii măsurilor operative de investigaţii, în scopul colectării şi sistematizării datelor, al verificării şi aprecierii
rezultatelor activităţii operative de investigaţii, precum şi al adoptării, în baza lor, a deciziilor corespunzătoare de către organele
care exercită activitatea operativă de investigaţii.
Dosarele operative de investigaţii servesc pentru judecătorii de instrucţie drept mijloc eficient de control asupra executării
legilor şi efectuării măsurilor operative de investigaţii de către subdiviziunile care exercită activitatea operativă de investigaţii, în
cazul în care va examina plângerile depuse de persoane ale căror drepturi şi interese legitime au fost încălcate în procesul acestei
activităţi.
e)Efectuarea exclusivă a măsurilor operative de investigaţii prevăzute în alin. (2) art.303 CPP numai de către subdiviziuni strict prevăzute de lege
Măsurile operative de investigaţii legate de limitarea inviolabilităţii vieţii private a persoanei, de pătrunderea în încăpere
contrar voinţei persoanelor care locuiesc în ea se efectuează numai de către serviciile competente ale Ministerului Afacerilor
Interne, Serviciului de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova şi Centrului de Combatere a Crimelor Economice şi
Corupţiei, precum este prevăzut în pct.2) alin. (2) art.6 al Legii privind activitatea operativă de investigaţii.
Organele care exercită activitatea operativă de investigaţii din cadrul Ministerului Apărării, Serviciului de Protecţie şi Pază
de Stat, Departamentului Instituţiilor Penitenciare al Ministerului Justiţiei, Serviciului Trupelor de Grăniceri nu pot efectua de
sine stătător măsurile operative de investigaţii indicate.
Totodată este necesar de specificat că angajaţii acestor servicii şi persoanele care şi-au dat acordul de colaborare
confidenţială cu organele respective pot fi atraşi în realizarea unor măsuri operative de investigaţii specificate în art. 303 CPP sau
a unor segmente ale acestor activităţi, dacă infracţiunile au fost săvârşite în domeniile în care organele respective activează: în
domeniul activităţii vamale; în domeniul protecţiei de stat a persoanelor din conducerea de vârf a statului sau de pază a
obiectivelor strategice (Parlament, Preşedinţie, Guvern, Procuratură etc); în sfera de pază a penitenciarelor; în sfera de pază a
frontierei de stat sau de apărare, deoarece legea nu prevede interzicerea participării lor la exercitarea măsurilor operative de
investigaţii efectuate de MAI, SIS şi CCCEC.
f ) Prezenţa ordonanţei motivate de efectuare a măsurilor operative de investigaţie prevăzute în art. 303 alin. (2) CPP
Măsurile operative de investigaţii prevăzute în art. 303 alin.(2) CPP pot fi autorizate de către judecătorul de instrucţie şi
efectuate de subdiviziunile speciale numai în baza ordonanţei motivate a organului care exercită activitatea operativă de
investigaţii din cadrul MAI, SIS şi CCCEC, semnată de unul din conducătorii serviciului respectiv.
Lista categoriilor unor astfel de conducători se stabileşte prin actele normative departamentale, pe care judecătorul de
instrucţie este obligat să o cunoască în virtutea statutului pe care îl are în sfera activităţii operative de investigaţie.
g) Prezenţa temeiurilor înfăptuirii măsurilor operative de investigaţii Măsurile operative de investigaţii
legate de limitarea inviolabilităţii vieţii private a persoanei, pătrunderea în încăpere contrar voinţei persoanelor care locuiesc în ea
se autorizează de către judecătorul de instrucţie şi se înfăptuiesc de către subdiviziunile speciale numai dacă există temeiuri
legale.
în conformitate cu prevederile alin. (1) art.7 al Legii privind activitatea operativă de investigaţii, temeiuri pentru înfăptuirea
măsurilor operative de investigaţii sunt:
a) circumstanţele neclare în legătură cu pornirea urmăririi penale;
b) informaţiile devenite cunoscute organelor care exercită activitatea operativă de investigaţii: privind acţiunea contrar
legii în curs de pregătire, de comitere sau comisă, precum şi privind persoanele care o pregătesc, o comit sau au comis-o, dacă
datele pentru pornirea urmăririi penale sunt insuficiente; privind persoanele care se ascund de organele de urmărire penală sau de
judecată ori care se eschivează de la sancţiunea penală; privind persoanele dispărute fără urmă şi privind depistarea cadavrelor
neindentificate;
c) însărcinările ofiţerului de urmărire penală, indicaţiile procurorului sau decizia instanţei de judecată în cauzele penale
aflate în procedura lor;
d) interpelările organelor care exercită activitatea operativă de investigaţii, în temeiurile indicate în prezentul articol;
e) interpelările organizaţiilor de drept internaţionale şi ale organelor de drept ale altor state, în conformitate cu tratatele
internaţionale la care Republica Moldova este parte.
h)Prezenţa scopului înfăptuirii măsurilor operative de investigaţii prevăzute la alin. (2) art.303 CPPîn conformitate cu prevederile alin. (1) art.8 al Legii privind activitatea operativă de investigaţii, măsurilor operative de
investigaţii ce violează drepturile ocrotite de lege se înfăptuiesc în scopul: cercetării domiciliului şi instalarea în el a unor aparate
audio, video, de
fotografiat, de filmat etc;
supravegherii domiciliului prin utilizarea de mijloace tehnice; interceptării convorbirilor telefonice şi a altor convorbiri;
controlului comunicărilor telegrafice şi al altor comunicări; culegerii de informaţii de la instituţiile de telecomunicaţii se admite
doar în scopul culegerii informaţiilor despre persoanele care pregătesc, întreprind tentative de comitere, comit sau au comis
infracţiuni grave, deosebit de grave şi excepţional de grave.
i) Existenţa necesităţii efectuării unor măsuri operative de investigaţii prevăzute la alin.(2) art.303 CPP
Măsurile operative de investigaţii indicate se înfăptuiesc doar în conformitate cu legislaţia şi numai în cazul când pe altă cale
este imposibil de a asigura realizarea sarcinilor activităţii operative de investigaţii, stipulează prevederile alin. (1) art.6 al Legii
privind activitatea operativă de investigaţii.
j) Respectarea principiilor generale ale procedurii penale ţi ale activităţii operative de investigaţiiLa autoirizarea efectuării măsurilor operative de investigaţii legate de limitarea inviolabilităţii vieţii private a persoanei,
pătrunderea în încăperi contrar voinţei persoanelor care locuiesc în ea, organul de urmărire penală, procurorul şi angajaţii
subdiviziunilor care înfăptuiesc măsurile operative de investigaţii trebuie să prezinte materialele necesare care demonstrează
faptul că au fost create condiţiile necesare pentru respectarea principiilor generale ale procedurii penale şi principiile activităţii
operative de investigaţii.
2.3. Temeiul începerii procedurii de autorizare a efectuării măsurilor operative de investigaţii prevăzute la alin.(2) art.303
CPP
în conformitate cu prevederile alin.(l) art. 304 CPP, drept temei pentru a începe procedura autorizării efectuării măsurilor
operative de investigaţii constituie ordonanţa motivată a organului învestit cu astfel de împuterniciri, în conformitate cu Legea
privind activitatea operativă de investigaţii, şi demersul procurorului prin care se solicită acordul pentru efectuarea măsurilor
respective.
împuternicirea procurorului de a solicita autorizarea efectuării măsurilor operative de investigaţii este confimată şi în art. 52
CPP, care determină atribuţiile procurorului în cadrul urmăririi penale. în cadrul urmăririi penale, procurorul adresează instanţei
de judecată demersuri pentru obţinerea autorizaţiiei de interceptoare a comunicărilor, de urmărire fizică şi prin mijloace
electronice a persoanei, de control video şi audio al încăperii, de instalare în încăpere a unor mijloace tehnice de înregistrare
audio şi video, de control al comunicărilor cu caracter informativ adresate bănuitului şi a altor acţiuni pentru care se cere
autrorizaţia judecătorului de instrucţie (pct. 16 art. 52 CPP).
Iniţiativa de efectuare a măsurilor operative de investigaţii prevăzute de alin. (2) art. 303 CPP îi revine ofiţerului de urmărire
penală care efectuează acţiunile de urmărire penală, procurorului care conducere urmărirea penală, procurorului care efectuează
nemijlocit urmărirea penală, conducătorilor organelor care sunt abilitate cu exercitarea măsurilor operative de investigaţii din
cadrul MAI, SIS şi CCCEC. Propunerea acestor organe învestite cu astfel de împuterniciri se materializează într-o ordonanţă
motivată.
Ordonanţa respectivă trebuie să corespundă după conţinut prevederilor expuse în art.255 şi alin.2 art.304 CPP, iar partea sa
descriptivă trebuie să conţină descrierea faptei incriminate, indicându-se locul, timpul, modul săvârşirii acesteia, forma
vinovăţiei, consecinţele infracţiunii, pe baza cărora se stabilesc măsurile operative de investigaţii care se impun, rezultatele care
trebuie obţinute în urma efectuării acestor măsuri, termenul de efectuare a măsurilor respective, locul efectuării, responsabilii de
executare, metodele de fixare a rezultatelor şi alte date ce au importanţă pentru adoptarea de către judecătorul de instrucţie a unei
hotărâri legale şi întemeiate.
Ofiţerul de urmărire penală şi conducătorul organului împuternicit să exercite o activitate operativă de investigaţii din cadrul
MAI, SIS şi CCCEC printr-un raport întemeiat prezintă procurorului care efectuează conducerea activităţii de urmărire penală
ordonanţa motivată de efectuare a măsurilor operative de investigaţii. Procurorul verifică legalitatea acestei ordonanţe şi
motivaţia raportului şi decide asupra susţinerii sau respingerii propunerii respective.
în cazul în care procurorul care conduce activitatea de urmărire penală este de acord să susţină ordonanţa de efectuare a unor
măsuri operative de investigaţii examinate în acest context, şi întocmeşte un demers întemeiat pe adresa judecătorului de
instrucţie, cu explicarea necesităţii de autorizare a ordonanţei respective.
La fel procedează şi procurorul care efectuează nemijlocit urmărirea penală în privinţa ordonanţelor motivate de efectuare a
unor măsuri operative de investigaţii, întocmind, în cadrul cauzei penale, un demers pe adresa judecătorului de instrucţie.
La demersul procurorului şi la ordonanţa de efectuare a măsurilor operative de investigaţi se anexează materialele ce
confirmă necesitatea efectuării acestor acţiuni.
înregistrarea demersului procurorului pentru autorizarea efectuării măsurilor operative de investigaţii se efectuează
nemijlocit de către judecătorul de instrucţie, fără a implica grefiera sau lucrătorii cancelariei, în Registrul de evidenţă a
materialelor privind autorizarea măsurilor operative de investigaţii de către judecătorul de instrucţie (Registrul cu indicele 13,
conform anexei nr.16 (5) la Instrucţiunea cu privire la ţinerea lucrărilor de secretariat în judecătorii şi curţile de apel).
Judecătorul de instrucţie va ţine cont de faptul că datele şi informaţiile expuse în ordonanţa de efectuare a măsurilor
operative de investigaţii, în demersul procurorului, în materialele anexate la demers şi în Registrul de evidenţă a materialelor
privind autorizarea măsurilor operative de investigaţii, potrivit art.2 şi art.5 pct.4), lit.a) şi b) din Legea Republicii Moldova cu
privire la secretul de stat nr.l06-XIII din 17 mai 1994, se atribuie secretului de stat.
Totodată, conform art.212, 213 CPP, materialele urmăririi penale constituie un secret al urmăririi penale, de aceea Registrul
şi materialele care rămân ataşate la demersul procurorului trebuie păstrate în seiful judecătorului de instrucţie în condiţii de
maximă confidenţialitate.
2.4. Modul de examinare a demersurilor procurorului referitor la efectuarea măsurilor operative de investigaţii Modul de
examinare de către judecătorul de instrucţie a demersurilor procurorului referitoare la autorizarea efectuării măsurilor operative
de investigaţii este reglementat de prevederile art.305 CPP.
în corespundere cu alin.(l) al acestui articol, demersul referitor la efectuarea măsurilor operative de investigaţii se
examinează de către judecătorul de instrucţie în şedinţă închisă, cu participarea procurorului şi, după caz, a repre zentantului
organului care exercită activitatea operativă de investigaţii.
Şedinţa de judecată este închisă, deoarece se examinează materiale care conţin informaţii atribuite secretului de stat şi
confidenţialităţii urmăririi penale.
în procesul de examinare a demersului procurorului referitor la autorizarea efectuării măsurilor operative de investigaţii,
participarea grefierului este interzisă. Cu toate că, în conformitate cu prevederile pct.6) alin.(2) art.83 CPP, grefierul este obligat
să nu divulge datele şedinţei de judecată închise în cazul examinării materialelor atribuite prin lege secretului de stat, această
persoană participantă la procesul penal nu dispune de autorizaţie de a lucra cu o asemenea categorie de documente.
Din acest considerent, procedura de examinare a demersurilor procurorului nu prevede întocmirea unui procesul-verbal al
şedinţei de judecată, precum se procedează în şedinţele de judecată închise în care se examinează autorizarea efectuării unor
acţiuni de urmărire penală sau autorizarea unor măsuri procesuale de constrângere.
De menţionat că termenul examinării demersurilor procurorului referitoare la autorizarea efectuării unor măsuri operative de
investigaţii este foarte restrâns. Potrivit art.305 alin. (3) CPP, demersul referitor la autorizarea efectuării măsurilor operative de
investigaţii prevăzute în art.303 alin.(2) CPP trebuie să fie examinat de judecătorul de instrucţie imediat, dar nu mai târziu de 4
ore de la primirea demersului.
De aceea, pentru a evita apariţia unor probleme ce ţin de neîncadrarea examinării demersurilor respective în termenul stabilit
de lege, se recomandă ca procurorul să convină din timp cu judecătorul de instrucţie în privinţa organizării şedinţei de judecată.
în corespundere cu prevederile art.305 alin. (4) CPP, la termenul fixat, judecătorul de instrucţie deschide şedinţa de judecată,
anunţă ce demers va fi examinat şi verifică împuternicirile participanţilor la proces: ale procurorului şi ale reprezentantului
organului împuternicit cu exercitarea măsurilor operative de investigaţie din cadrul MAI, SIS şi CCCEC.
în cazul în care procurorul şi reprezentantul organului care exercită activitatea operativă de investigaţii sunt persoane
necunoscute pentru judecătorul de instrucţie, acesta din urmă este obligat să verifice legitimaţiile ce confirmă funcţia pe care o
ocupă funcţionarii respectivi. Dacă aceste persoane nu se pot legitima, atunci judecătorul de instrucţie va respinge demersul în
cauză.
în procesul şedinţei judecătorul de instrucţie propune procurorului să argumenteze motivele demersului înaintat. Totodată,
procurorul răspunde la întrebările judecătorului pe marginea demersului. Dacă participă şi reprezentantul organului împuternicit
cu exercitarea măsurilor operative de investigaţii, atunci acesta la fel poate da explicaţii în legătură cu ordonanţa de efectuare a
măsurilor operative de investigaţii şi pe marginea demersului înaintat de procuror şi răspunde la întrebările judecătorului de
instrucţie. Judecătorul de instrucţie va constata că reprezentantul este angajat al serviciilor competente ale MAI, SIS, CCCEC. în
procesul examinării demersului, judecătorul de instrucţie va verifica legalitatea, temeinicia şi necesitatea ordonanţei şi a
demersului şi va clarifica dacă există concomitent condiţiile necesare pentru autorizarea efectuării unor măsuri operative de
investigaţii, şi anume: prezenţa cauzei penale şi a dosarului de evidenţă operativă; prezenţa elementelor componenţei de
infracţiune a unor infracţiuni grave, deosebit de grave şi excepţional de grave; prezenţa temeiurilor şi sco pului înfăptuirii
măsurilor propuse; existenţa necesităţii şi a oportunităţii de efectuare a unor măsuri operative de investigaţii; a condiţiilor pentru
respectarea principiilor generale ale procedurii penale şi a activităţii operative de investigaţii.
Concomitent cu verificarea legalităţii ordonanţei şi a demersului, judecătorul de instrucţie va studia şi materialele anexate la
demersul respectiv.
Numai în cazul când judecătorul de instrucţie va fi convins de necesitatea autorizării măsurilor operative de investigaţii el va
emite hotărârea corespunzătoare şi va fixa şi termenul pentru efectuarea acestor acţiuni. Potrivit art. 305 alin.(7) CPP, după
efectuarea controlului temeiniciei demersului, judecătorul de instrucţie, prin încheiere, autorizează efectuarea măsurilor operative
de investigaţii sau respinge demersul.
2.5. Fixarea rezultatelor examinării demersului referitor la autorizarea efectuării măsurilor operative de investigaţii
După cum am menţionat anterior, rezultatele examinării demersului referitor la autorizarea efectuării măsurilor operative de
investigaţii, prevăzute la alin. (2) art.303 CPP, sunt fixate de judecătorul de instrucţie într-o încheiere judecătorească, atribuită
documentelor ce conţin secret de stat. Copia se va păstra împreună cu celelalte acte cu caracter de secret de stat în seiful judecă-
torului de instrucţie.
în încheierea judecătorească privind autorizarea efectuării măsurilor operative de investigaţii se va indica: data şi locul
întocmirii ei; numele şi prenumele judecătorului de instrucţie, persoana cu funcţii de răspundere şi organului care a înaintat
demersul, al organului care efectuează măsurile operative de investigaţii cu indicarea scopului efectuării acestor măsuri şi a
persoanei la care se referă ele, precum şi menţiunea despre autorizarea măsurilor sau respingerea ei, termenul pentru care este
autorizată măsura, persoana cu funcţii de răspundere sau organul abilitat să execute încheierea, semnătura judecăto rului de
instrucţie, certificată cu ştampila instanţei judecătoreşti.
Ştampila instanţei de judecată sau a judecătorului de instrucţie va fi aplicată numai de către judecătorul de instrucţie.
încheierea judecătorului de instrucţie adoptată pe marginea demersului referitor la efectuarea măsurilor operative de
investigaţii este definitivă, intră în vigoare din momentul semnării ei şi nu poate fi supus nici unei căi de atac.
Această prevedere acordă posibilitate organului de urmărire penală şi organului care exercită activitatea operativă de
investigaţii de a nu destăinui informaţiile şi datele ce reprezintă secrete de stat şi de a urgenta atingerea scopurilor urmărite prin
efectuarea măsurilor operative de investigaţii. Copia încheierii judecătorului de instrucţie se înmânează procurorului în două
exemplare, sub semnătură.
§3. Utilizarea rezultatelor activităţii operative de investigaţii în procesul penal
Legea privind activitatea operativă de investigaţii şi Codul de procedură penală reglementează din punct de vedere juridic
procesul de utilizare a rezultatelor activităţii operative de investigaţii în procedura penală.
Potrivit art.10 al.(l) al legii respective, rezultatele activităţii operative de investigaţii pot fi utilizate la pregătirea şi efectuarea
acţiunilor de urmărire penală şi la înfăptuirea măsurilor operative de investigaţii în scopul prevenirii, curmării şi descoperirii
infracţiunilor, precum şi în calitate de probă pentru cauza penală.
Analizând dispoziţiile acestui alineat, constatăm că rezultatele activităţii operative de investigaţii pot fi utilizate în trei
situaţii distincte una de alta, sau în aceleaşi situaţii combinate.
în primul rând, datele şi informaţiile cu caracter operativ colectate de serviciile speciale vor servi ca materiale pregătitoare
pentru efectuarea acţiunilor de urmărire penală.
Materialele operative se folosesc practic pentru pregătirea tuturor acţiunilor de urmărire penală: audierea martorului, a părţii
vătămate, a bănuitului, a învinuitului, a inculpatului; confruntarea dintre persoanele audiate în cazul în care există divergenţe între
declaraţiile lor; verificarea declaraţiilor martorului, ale părţii vătămate, ale bănuitului, ale învinuitului; prezentarea persoanelor
spre recunoaştere; prezentarea obiectelor spre recunoaştere; cercetarea la faţa locului; examinarea corporală a bănuitului,
învinuitului, martorului sau părţii vătămate; examinarea cadavrului, exhumarea cadavrului; reconstituirea faptei; efectuarea
experimentului; efectuarea percheziţiei şi ridicarea de obiecte şi documente, sechestrarea corespondenţei poştale; interceptarea
comunicărilor; înregistrarea de imagini; constatarea tehnico-ştiinţifică şi medico-legală; dispunerea efectuării expertizelor;
colectarea mostrelor pentru cercetarea comparativă.
în unele norme din Codul de procedură penală care reglementează efectuarea acţiunilor de urmărire penală este indicat direct
că organul de urmărire penală poate utiliza materialele operative de investigaţie ca temei pentru efectuarea anumitor acţiuni de
urmărire penală.
Astfel, art.125 al.(l) CPP prevede că organul de urmărire penală este în drept să efectueze percheziţia dacă din probele
acumulate sau din materialele de investigaţie operativă rezultă o presupunere rezonabilă că într-o anumită încăpere sau într-un alt
loc sau la o anumită persoană se pot afla instrumente ce au fost destinate pentru a fi folosite sau au servit ca mijloc la săvârşirea
infracţiunii, obiecte şi valori dobândite de pe urma infracţiunii, precum şi alte obiecte şi documente care ar putea avea importanţă
pentru cauza penală şi care prin alte procedee probatorii nu pot fi obţinute.
De asemenea, art.135 al.(l) CPP prevede că interceptarea comunicărilor (convorbirilor telefonice, prin radio sau a altor
convorbiri cu utilizarea mijloacelor tehnice) se efectuează de către organul de urmărire penală cu autorizaţia judecătorului de
instrucţie, în baza ordonanţei motivate a procurorului în cauzele cu privire la infracţiuni grave, deosebit de grave şi excepţional
de grave, dacă din probele acumulate sau din materialele de investigaţie operativă rezultă o bănuială rezonabilă privind săvârşirea
acestor.
Similar este reglementată prin legea procesual-penală şi acţiunea de urmărire penală prevăzută de art.137 CPP - înregistrarea
de imagini.
Potrivit acestui articol, înregistrarea de imagini se efectuează în condiţiile şi modalităţile de efectuare a interceptării
comunicărilor. înregistrarea de imagini este efectuată de organul de urmărire penală cu autorizaţia judecătorului de instrucţie, în
baza ordonanţei motivate a procurorului în cauzele cu privire la infracţiunile grave, deosebit de grave şi excepţional de grave,
dacă din probele acumulate sau din materialele de investigaţie operativă rezultă o bănuială rezonabilă privind săvârşirea acestora.
De asemenea, datele şi informaţiile cu caracter operativ se utilizează şi pentru alegerea şi aplicarea în privinţa bănuitului, a
învinuitului sau a inculpatului a măsurilor procesuale de constrângere: reţinerea, arestarea preventivă, arestarea la domiciliu sau a
altor măsuri preventive, sau aplicarea altor măsuri procesuale de constrângere.
Cu ajutorul informaţiilor şi datelor dobândite ca rezultat al activităţii operative de investigaţii se poate verifica în mod real şi
adecvat situaţiei comportamentul persoanelor bănuite sau învinuite de comiterea infracţiunii; atitudinea acestora faţă de procesul
penal intentat în privinţa lor; influenţa lor negativă asupra victimei (părţii vătămate) şi martorilor. Totodată, se poate stabili locul
în care sunt tăinuite mijloacele sau instrumentele de săvârşire a infracşţiunii, urmele acesteia sau obiectele dobândite pe cale
criminală etc. Aceste informaţii vor ajuta organul de urmărire penală să aplice sau nu reţinerea în privinţa persoanei bănuite sau
învinuite de comiterea infracţiunii; procurorii vor avea posibilitatea să aplice anumite măsuri preventive nonpri-vative de libertate
ori să propună aplicarea faţă de infractori a unor măsuri preventive legate de privarea de libertate, a altor măsuri preventive de
alternativă, a măsurii de sechestrare a averii învinuitului etc. în acest context, judecătorul de instrucţie va avea posibilitatea reală
să satisfacă sau nu demersurile procurorului în ceia ce priveşte aplicarea măsurilor preventive sau a altor măsuri procesuale de
constrângere în privinţa persoanelor bănuite, învinuite.
Totodată, în procesul examinării cauzei penale în judecată, instanţa, dispunând de datele şi informaţiile dobândite în urma
activităţii operative de investigaţii, va ţine cont de comportamentul inculpatului, al părţii vătămate, al martorilor şi al altor părţi
ale procesului, pentru a adopta hotărârile legale şi eficiente.
în al doilea rând, rezultatele activităţii operative de investigaţii pot fi utilizate în calitate de probe pentru cauzele penale.
Procedura respectivă este strict reglementată de prevederile art. 93 al. (4) CPP, potrivit căruia datele de fapt obţinute prin
activitatea operativă de investigaţii pot fi admise ca probe numai în cazurile în care ele au fost administrate şi verificate prin
intermediul mijloacelor procesuale, în conformitate cu prevederile legii procesuale, cu respectarea drepturilor şi libertăţilor
persoanei sau cu restricţia unor drepturi şi libertăţi autorizate de către instanţa de judecată.
Prin urmare rezultatele activităţii operative de investigaţii pot fi ca probe în cauza penală dacă ele au fost dobândite prin
intermediul următoarelor mijloace: declaraţiile bănuitului, învinuitului, inculpatului, ale părţii vătămate, părţii civile, părţii
civilmente responsabile, martorului; raportul de expertiză; corpurile delicte;
procesele-verbale privind acţiunile de urmărire penală şi ale cercetării judecătoreşti;
documente (inclusiv cele oficiale);
înregistrările audio sau video, fotografii;
constatările tehnico-ştiinţifice şi medico-legale. în procesul de efectuare a urmării penale şi în instanţa de judecată pot fi utilizate, ca excepţie şi numai în cazurile extrem de necesare pentru interesul justiţiei, declaraţiile bănuitului, învinuitului sau ale inculpatului care, ca rezultat al activităţii operative de investigaţii în privinţa lor, au acceptat propunerea colaboratorilor serviciilor operative de a da declaraţii de obiective a vinovăţiei în privinţa lor sau declaraţii de demascare a altor participanţi la săvârşirea uneia sau mai multor infracţiuni.
în asemenea situaţii ofiţerul de urmărire penală, procurorul care efectuează nemijlocit urmărirea penală, procurorul
care conduce urmărirea penală sau, după caz, instanţa de judecată, la audierea acestor categorii de persoane, sunt
obligaţi să respecte prevederile Legii Republicii Moldova privind protecţia de stat a părţii vătămate, a martorului şi a
altor persoane care acordă ajutor în procesul penal nr.1458 din 28.01.1998.
în special, în art.8 din legea respectivă, sunt prevăzute măsurile de protecţie de stat aplicate în privinţa persoanelor
care acordă ajutor în procesul penal, inclusiv tăinuirea datelor despre persoana protejată; schimbarea actelor de
identitate, prin schimbarea numelui, prenumelui şi patronimicului; examinarea cauzei în şedinţă judiciară închisă.
De asemenea, în cazuri excepţionale, se permite să fie audiate în calitate de martori şi persoanele civile care
colaborează în mod confidenţial cu organele care exercită activitatea operativă de investigaţie (investigatorul sub
acoperire).
Audierea acestor persoane în calitate de martori este permisă numai în modul şi în condiţiile prevăzute de art.110
CPP, care prevede modalităţile speciale de audiere a martorului şi protecţia lui.
în al.(9) al acestui articol este prevăzut că pot fi audiate ca martori şi investigatorii sub acoperire, care sunt persoane
civile, adică persoanele care colaborează în mod confidenţial cu organele care exercită activitatea operativă de
investigaţii. Persoanele indicate pot fi audiate în calitate de martori dacă există motive temeinice de a considera că
viaţa, integritatea corporală sau libertatea martorului ori a unei rude apropiate a lui sunt în pericol în legătură cu
declaraţiile pe care acesta le face într-o cauză penală privind o infracţiune gravă, deosebit de gravă sau excepţional
de gravă şi dacă există mijloacele tehnice respective.
Audierea acestor categorii de martori se permite cu acordul judecătorului de instrucţie, în etapa de efectuare a
urmăririi penale, sau cu acordul instanţei de judecată în procesul de examinare a cauzei penale în fond.
Important este şi faptul că judecătorul de instrucţie sau, după caz, instanţa poate admite ca martorul respectiv să
fie audiat fără a fi prezent fizic la locul unde se află organul de urmărire penală sau în sala în care se desfăşoară
şedinţa de judecată, prin intermediul mijloacelor tehnice.
Audierea investigatorului sub acoperire se face cu acordul acestei persoane şi al conducătorului organului care
exercită activitatea operativă de investigaţii, în baza unei încheieri motivate a judecătorului de instrucţie sau, după
caz, a instanţei din oficiu ori la cererea motivată a procurorului, avocatului, martorului respectiv sau a oricărei
persoane interesate.
în conformitate cu prevederile art.110 al.(3) CPP, persoana care colaborează confidenţial cu serviciile operative,
fiind audiată în calitate de martor în condiţii speciale, i se permite să comunice altă informaţie despre identitatea sa
decât cea reală. Informaţia despre identitatea reală a investigatorului sub acoperire se consemnează de către
judecătorul de instrucţie într-un proces-verbal separat, care se păstrează la sediul instanţei respective în plic sigilat,
în condiţii de maximă siguranţă a confidenţialităţii.
Potrivit prevederilor articolului indicat, la locul unde se află martorul care face declaraţii în condiţii speciale
acesta va fi asistat de judecătorul de instrucţie respectiv.
Martorul poate fi audiat prin intermediul unei teleconferinţe cu circuit închis, cu imaginea şi vocea
distorsionate, astfel încât să nu poată fi recunoscut.
învinuitului, inculpatului şi apărătorului acestuia, părţii vătămate ei se asigură posibilitatea de a adresa întrebări
martorului audiat.
Declaraţiile investigatorului sub acoperire, audiat în condiţii speciale, se înregistrează prin mijloace tehnice
video şi se consemnează integral într-un proces-verbal întocmit în conformitate cu prevederile art.260 şi 261 CPP.
Casetele video pe care au fost înregistrate declaraţiile persoanei care colaborează în mod confidenţial cu organele
care exercită o activitate operativă de investigaţii (investigatorul sub acoperire), sigilate cu sigiliul instanţei, se
păstrează în original la instanţă împreună cu copia procesului-verbal al declaraţiei.
Declaraţiile investigatorului sub acoperire, audiat în calitate de martor în condiţiile prevăzute de art.110 CPP,
pot fi utilizate ca mijloc de probă numai în măsura în care sunt confirmate de alte probe.
Totodată, persoanele responsabile, audiind în calitate de martor persoanele care colaborează în mod confidenţial cu
organele care exercit o activitate operativă de investigaţii, trebuie să respecte prevederile art.6 al.(2) pct.2) lit. n) din
Legea privind activitatea operativă de investigaţii, care cere utilizarea în privinţa acestor categorii de persoane a
actelor de identitate şi a altor documente de acoperire.
O importanţă considerabilă pentru stabilirea adevărului în procesul penal o au corpurile delicte, adică obiectele, în
cazul în care există temeiuri de a presupune că ele au servit la săvârşirea infracţiunii, că au păstrat asupra lor urmele
acţiunilor criminale sau au constituit obiectul acestor acţiuni, precum şi bani sau alte valori ori obiecte şi documente
care pot servi ca mijloace pentru descoperirea infracţiunii, constatarea circumstanţelor, identificarea persoanelor
vinovate sau pentru respingerea învinuirii ori atenuarea răspunderii penale.
Obiectele, banii sau anumite documente vor fi recunoscute în calitate de corpuri delicte ca rezultat al activităţii
operative de investigaţie în cazul în care ele vor fi ridicate de la organele care exercită o activitate operativă de
investigaţie, dobândite de angajaţii acestor servicii în procesul efectuării măsurilor operative de investigaţii
prevăzute de Legea privind activitatea operativă de investigaţie şi de art.303 CPP, precum şi prezentate de către
participanţii la proces ca rezultat al intervenţiei serviciilor operative în limitele şi cu respecta rea legii indicate şi a
normelor de procedură penală.
în procesul de înfăptuire a măsurilor operative de investigaţii, serviciile operative pot colecta documente,
inclusiv documente oficiale.
Vor fi recunoscute în calitate de probe documentele care sunt acumulate în procesul culegerii informaţiei de la
instituţiile de telecomunicaţii, adică în urma efectuării măsurii operative de investigaţii, prevăzute de art.6 al.(2)
pct.l) lit. e) din Legea privind activitatea operativă de investigaţii şi art.303 al.(2) pct. 5) CPP.
în calitate de probe vor fi recunoscute înregistrările audio sau video, ori fotografiile care au fost dobândite în
procesul de efectuare a cercetării domiciliului şi de instalare în el a aparatelor audio, video, de fotografiat, de filmat
etc; în urma supravegherii domiciliului prin utilizarea mijloacelor tehnice; interceptării convorbirilor telefonice şi a
altor convorbiri; a controlului comunicărilor telegrafice şi altor comunicări, adică în urma efectuării măsurilor
operative de investigaţii prevăzute de art.6 al.(2) pct.l) lit. a), b), c), d) din Legea privind activitatea operativă de
investigaţii şi art.303 al.(2) pct. 1), 2), 3), 4) CPP.
Toate datele administrate ca rezultat al activităţii operative de investigaţii vor fi recunoscute în calitate de probe
în procesul penal dacă acestea se supun cerinţelor admisibilităţii lor.
Potrivit art.96 al.(l) CPP, sunt admisibile probele pertinente, concludente şi utile administrate în conformitate cu
Codul de procedură penală.
în al treilea rând, rezultatele activităţii operative de investigaţii pot fi utilizate şi la înfăptuirea măsurilor operative de
investigaţii în scopul prevenirii, curmării şi descoperirii infracţiunilor.
Ca rezultat al acestei activităţi, serviciile abilitate cu funcţia de a înfăptui măsuri operative de investigaţii vor
dobândi date şi informaţii care pot fi utilizate la pregătirea şi efectuarea acţiunilor de urmărire penală, precum şi în
calitate de probe pentru cauzele penale.
Procesul de utilizare a rezultatelor activităţii operative de investigaţii reprezintă o realizare deosebită a
legislaţiei Republicii Moldova pentru activitatea organelor de drept în lupta de contracarare a criminalităţii
organizate în activitatea de preîntâmpinare, curmare şi descoperire a infracţiunilor grave, deosebit de grave şi
excepţional de grave; pentru protecţia drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Cu toate acestea, organele
de drept trebuie să ţină permanent cont de faptul că, datorită specificului şi caracterului confidenţial al datelor şi
informaţiilor dobândite în urma activităţii operative de investigaţii, probele pot crea anumite efecte şi consecinţe
negative şi nedorite, urmări care pot limita nejustificat drepturile şi libertăţile persoanei sau pot încălca principiile
generale ale procesului penal.
De aceea, utilizând rezultatele activităţii operative de investigaţii în calitate de probe în procesul penal, nu
trebuie de subapreciat probele dobândite în modul stabilit de codul de procedură penală.
La aprecierea probelor administrate în mod public şi în rezultatul activităţii operative de investigaţii, organul de
urmărire penală şi instanţa de judecată trebuie să respecte prevederile art.101 CPP, potrivit cărora fiecare probă
urmează să fie apreciată din punctul de vedere al pertinenţei, al concludentei, utilităţii şi veridicităţii ei, iar toate
probele în ansamblu - din punctul de vedere al colaborării lor.
Reprezentantul organului de urmărire penală şi judecătorul apreciază probele conform propriei convingeri,
formate în urma examinării lor în ansamblu, sub toate aspectele şi în mod obiectiv, călăuzindu-se de lege.
Nici o probă nu are o valoare dinainte stabilită pentru organul de urmărire penală sau pentru instanţa de
judecată.
Instanţa pune la baza hotărârii sale numai acele probe la cercetarea cărora au avut acces toate părţile în egală
măsură.
Prin urmare, legea procesual-penală şi legea privind activitatea operativă de investigaţii creează condiţii
favorabile pentru respectarea principiului fundamental sub denumirea de „egalitatea armelor" în procesul penal, iar
unul din garanţii de bază ai realizării acestui deziderat este instituţia judecătorului de instrucţie şi însuşi judecătorul
de instrucţie.
§4. Rolul judecătorului de instrucţie în activitatea de autorizare a efectuării măsurilor operative de investigaţii
în domeniul activităţii operative de investigaţii judecătorul de instrucţie trebuie să fie imparţial, independent şi
obiectiv.
în acest domeniu de lucru judecătorul de instrucţie deţine rolul de garant din partea statului atât în asigurarea
respectării dreptului şi libertăţilor fundamentale ale persoanei, în ceea ce priveşte viaţa privată şi de familie,
domiciliul şi corespondenţa fiecărui individ, cât şi ocrotirea intereselor părţii vătămate, ale statului şi societăţii.
Potrivit art. 41 CPP, judecătorul de instrucţie asigură controlul judecătoresc în cursul urmăririi penale, inclusiv prin
autorizarea efectuării unor măsuri operative de investigaţii. De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 300
CPP, controlul judiciar înfăptuit de judecătorul de instrucţie se manifestă nemijlocit prin examinarea demersurilor
procurorului privind autorizarea efectuării măsurilor operative de investigaţii, prin examinarea plângerilor împotriva
actelor ilegale ale organelor care exercită activitatea operativă de investigaţii dacă persoana nu este de acord cu
rezultatele examinării plângerii sale de către procuror sau nu a primit răspuns la plângerea sa de la procuror în
termenul prevăzut de lege. în activitatea sa de garant al respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale
persoanei, judecătorul de instrucţie, în cazurile prevăzute de legislaţia procesual-penală, este abilitat cu dreptul de
control asupra executării legilor de către organele care exercită activitatea operativă de investigaţii şi de a verifica
lucrul şi rezultatele activităţii lor.
Judecătorul de instrucţie trebuie să cunoască la perfecţie legislaţia care reglementează activitatea organului de
urmărire penală în etapa de efectuare a acţiunilor de urmărire penală şi să fie iniţiat în legislaţia care reglementează
activitatea operativă de investigaţie.
Potrivit art. 19 din Legea privind activitatea operativă de investigaţii, judecătorul de instrucţie, la efectuarea
controlului asupra executării legilor de către organele care exercită activitatea operativă de investigaţii, trebuie să
dispună de dreptul de acces la informaţiile ce constituie secret de stat, acordat în modul stabilit de legislaţie, adică să
dispună de autorizaţia respectivă, care îi permite să lucreze cu materialele din domeniul activităţii operative de
investigaţii.
în aşa fel judecătorul de instrucţie va dispune de posibilitatea legală şi reală de a controla desfăşurarea
procesului de efectuare a măsurilor operative de investigaţii care au fost autorizate de el, cu excepţia datelor despre
persoanele care au contribuit în mod confidenţial la înfăptuirea măsurilor operative de investigaţii.
Judecătorul de instrucţie va autoriza efectuarea măsurilor operative de investigaţie numai în conformitate cu
legislaţia şi numai în cazul când pe altă cale este imposibil de a asigura realizarea sarcinilor activităţii operative de
investigaţie.
Totodată, realizarea atribuţiilor judecătorului de instrucţie în sfera controlului judiciar al activităţii operative de
investigaţii, se manifestă şi prin posibilitatea de a retragere autorizaţia respectivă şi interzicerea efectuării acestor
măsuri, în cazul încălcării de către organele care execută activitatea operativă a legislaţiei în vigoare.