Capitolul 9

MAŞINI PENTRU PRELUCRAREA PIEILOR PRIN PRESARE

Operaţiile de finisare a pieilor la care acestea sunt supuse unei presiuni exercitate asupra suprafeţei lor sunt: lustruirea, călcarea şi imprimarea în cazul pieilor subţiri pentru feţe de încăţăminte şi vălţuirea pieilor groase şi rigide destinate tălpilor.

In timp ce călcarea şi imprimarea se fac cu cilindri calzi, la lustruire şi vălţuire cilindrii (rolele de presare) sunt reci.

9.1. Maşini de lustruit 9.1.1. Aspecte particulareIn timpul lustruirii, are loc o îndesire a pielii concomitent cu reducerea grosimii cu

cca 3-12%, reducerea permeabilităţii la aer şi apă şi îndepărtarea cutelor. Operaţia se execută la feţele de încălţăminte, pieile blanc, toval şi crupon pentru transmisie, pentru pieile tăbăcite în crom sau vegetal. Inainte de această operaţie pieile sunt uscate şi apretate.

Efectul de lustru este dependent de natura materialului şi forma suprafeţei de presare, viteza de alunecare a cilindrului de lucru, umiditatea pielii, gradul ei de gresare (numai când faţa sau partea cărnoasă sunt lipicioase), direcţia de lustruire, etc.

Umiditatea pielii lustruite este de 18-19%, valoarea presiunii de lucru este de peste 400-600 daN/cm2; creşterea ei mărind efectul de lustru dar micşorând rezistenţa la rupere.

Pieile mai ferme şi mai dense se lustruiesc mai uşor decât cele moi şi foarte elestice, la fel şi pieile tăbăcite vegetal comparativ cu cele tăbăcite mineral.

Turaţia de lucru pentru rolele de presare este de 120-180 rot/min, peste aceste valori va fi afectată siguranţa în exploatare a maşinii.

Rolele de presare se confecţionează din sticlă, agat sau gresie, în locul oţelului care se încălzeşte uşor.

9.1.2. Descrierea şi funcţionarea maşinii de lustruit Pentru efectuarea acestei operaţii se folosesc maşini de lustruit verticale sau

înclinate în funcţie de tipul pieilor de prelucrat. In figura 9.1 sunt prezentate vederea generală a unei maşini de lustruit şi schema ei

cinematică. Părţile componente principale ale maşinii de lustruit sunt; batiul, mecanismul de

mişcare a rolei de lustruit, mecanismul mesei şi dispozitivul de acţionare Batiul maşinii este format din doi stâlpi simetrici, fiecare format din două părţi din

fontă şi asamblate prin şuruburi. Mişcarea rolei se face printr-un mecanism bielă manivelă şi a unor pârghii legate

prin articulaţiile (8), pentru a transforma mişcarea de rotaţie în una de translaţie, după traiectoria unei curbe închise cu ramura inferioară rectilinie (3).

103

b

Figura 9.1 Maşinii de lustruit cu masă orizontală : a)vedere generală

b) schema cinematică: 1 - piele; 2 - rola de sticlă; 3 - traiectoria rolei de sticlă;

4 - curea de piele; 5 - masă de lemn; 6 - suportul rolei de sticlă; 7 - cap de prindere;

8 - braţul mecanismului cu pârghii; 9 – bielă

Traiectoria drumului descris de centrul rolei de lustruire face ca aceasta să alunece pe piele către partea din spate a maşinii, în timp ce la mersul în gol pielea se deplasează către faţa maşinii pentru a se prelua o porţiune învecinată de lustruire, prin ridicarea uşoară a rolei de lustruire de pe masă. In timpul lucrului rola se apropie lin de piele deplasându-se orizontal.

Lungimea parcursului în fiecare sens este de 660 mm, iar lăţimea de prelucrare a pielii este de 480 mm.

Efectul de lustruire rezultă în urma acţiunii combinate a mişcării de alunecare, rostogolire şi presare în vederea egalizării şi netezirii stratului superficial.

Presiunea de lucru necesară prelucrării este reglată de către masa maşinii, prin intermediul unui mecanism elastic cu pârghii, montat la partea inferioară a batiului, care îi permite acesteia să coboare sub acţiunea de presare exercitată de rolă sau să se ridice după trecerea acesteia. Deplasarea pe verticală a mesei este de 5 - 7 mm.

Maşina de lustruit cu masă orizontală se foloseşte pentru prelucrare pieilor mici, în timp ce pentru prelucrarea pieilor mari se apelează la maşini de lustruit cu masă înclinată, care au aceeaşi construcţie şi funcţionare.

9.1.3. Verificarea gradului de lustruireGradul de lustruire al pielii prelucrate se poate determina cu relaţia:

0

d

0

d0

0

r

II

1I

IIII

L −=−

== (9.1)

unde: I0 - intensitatea luminii reflectate de piele;

Id - intesitatea luminii difuzate de piele; Ir - intensitatea luminii reflectată de suprafaţa etalon.

104

Mărimile din această relaţie sunt determinate cu ajutorul unui aparat numit luxmetru, care compară mărimile menţionate cu cele ale unei suprafeţe oglindă etalon.

ObservaţiiOperaţia de lustruire se practică pentru pieile faţă naturală şi pentru peliculele

aplicate pe piele din proteine naturale. Pentru eficienţa operaţiei de lustruire, pieile trebuie să aibe umiditatea de 8-21 %,

peste această valoare efctul de lustruire scade . Lustruirea se practică de regulă de la centru către margini şi se repetă în acelaşi sens

dar cu o presiune mai mare. 9.2. Maşini de vălţuit piei de talpă

9.2.1. Definiţii-generalităţi Pieile folosite la confecţionarea tălpilor pentru încălţăminte sunt supuse operaţiei de

vălţuire, care are ca scop compactizarea pielii şi îmbunătăţirea proprietăţilor fizico-mecanice (rezistenţă la rupere, densitate aparentă, etc) şi a aspectului pielii (lustru, netezime, culoare).

Operaţia constă din trecerea unei role metalice peste suprafaţa pielii prin deplasarea ei transversal şi longitudinal, concomitent cu presarea succesivă a pielii pe lăţimea de lucru a rolei metalice. Efectul operaţiei este condiţionat de presiunea rolei, viteza de lucru, natura şi umiditatea pielii, care trebuie să se situeze între limitele de 17-20 %.

Plasticitatea pielii determină reuşita operaţiei de vălţuire. Astfel cu cât pielea este mai plastică cu atât efectul de vălţuire este mai pronunţat în condiţii de prelucrare identice. In acest sens vălţuirea are un efect mai puternic asupra pieilor moi şi rare cât şi asupra regiunilor din piele mai moi şi mai rare cum sunt de exemplu poalele.

Felul operaţiei aplicate pielii influenţează de asemenea efectul operaţiei. Astfel pieile tăbăcite vegetal vor fi mai bine vălţuite în comparaţie cu cele tăbăcite în crom. Operaţia se execută după umectarea şi odihna pieilor uscate.

Maşinile de vălţuire se împart în două categorii şi anume : maşini de vălţuit netraversabile şi traversabile.

9.2.2.Maşini de vălţuit netraversabileAceste maşini sunt asemănătoare din punct de vedere constructiv indiferent de

firmă. Părţile componente principale sunt: batiul maşinii, căruciorul; mecanismul de acţionare şi transmisie.

Batiul maşinii este alcătuit din doi stâlpi verticali, fiecare fiind două profile U, lipite prin plăci groase şi trei traverse intermediare. Cei doi stâlpi sunt puşi în legătură prin două grinzi de fier cu profil dublu T.

Pe grinda inferioară este fixată masa de lemn cu ajutorul a două console, iar la partea superioară a grinzii inferioare este fixată placa de vălţuire din oţel laminat având suprafaţa şlefuită.

Căruciorul maşinii este prevăzut cu un dispozitiv de tensionare a arcurilor şi cu un ambreiaj cu lamele care permite inversarea sensului de mers al căruciorului. Schema căruciorului se poate vedea în figura 9.2.

105

Figura 9.2 Schema căruciorului : 1- rola de vălţuire ; 2 - pârghii

oscilante ; 3 - cilindri hidraulici 4, 6 - piuliţe

opritoare ; 5 - plunjeri ; 7 - pahare ; 8 - arcuri ; 9 - pompă

manuală de ulei ; 10 - conducte ; 11 - ventil ; 12 - manetă ;

13 - manometru ; 14 - placă de lucru

Descriere şi funţionareCorpurile lagărelor axului de vălţuire (1), se montează pe pârghiile oscilante (2), cu

capetele articulate fixate pe ambele plăci laterale ale căruciorului. Deasupra lagărului osiei rolei se află cilindrii hidraulici (3), prevăzuţi cu filet, pe care se înşurubează piuliţele opritoare (4). In partea inferioară plunjerii (5) ai cilindrilor hidraulici conţin garnituri inelare de etanşare, iar la partea superioară conţin un filet trapezoidal pe care se înşurubează piuliţele opritoare (6).

Partea frontală a plunjerilor se sprijină de fundul paharelor (7), în interiorul cărora se află arcurile (8), care se tensionează şi se destind prin intermediul unui bolţ.

La partea superioară a plăcilor laterale ale căruciorului se află pompa manuală de ulei (9), de la care pornesc două conducte (10), care fac legătura cu cilindrii hidraulici (3). Arcurile se tensionează dacă ventilul (11) se închide, realizând în acelaşi timp şi presiunea necesară în sistemul hidraulic, indicată de manometrul (13).

Tensionarea prealabilă a arcurilor se realizează prin înşurubarea piuliţelor (6), până ce acestea se ating de partea superioară plată a cilindrilor hidraulici.

Pornirea maşinii se face trecând rola de vălţuire peste o placă de carton cu grosimea mai mică decât a pielii de prelucrat fixându-se poziţia cilindrilor hidraulici (3) cu piuliţele opritoare.

Astfel rola de vălţuire se va deplasa pe placa de lucru (14) fară efort, valoarea presiunii de lucru acesteia fiind fixată de către manometru, la trecerea rolei de vălţuire peste piele.

Dezavantajele maşinilor de vălţuire netraversabile Maşinile de vălţuit netraversabile prezintă o serie de dezavantaje dintre care: - productivitatea mică datorită lăţimi mici de lucru de 210-300 mm; - greutatea mare a căruciorului cu rola de vălţuire (cca 2t), care necesită în timpul

lucrului un consum de energie mare, funcţionare discontinuă.

106

9.2.3. Maşini de vălţuire traversabileAceste maşini au acelaşi principiu de construcţie cu cele prezentate mai sus, numai

că se recurge la un sistem de role de vălţuire care sunt poziţionate ca pe o tablă de şah, ceea ce permite acoperirea întregii suprafeţe de lucru a semicruponului de vălţuit.

Principiul de funcţionare Semicrupoanele de vălţuit se introduc între rolele de îndreptare pentru a se asigura

planaritatea pielii, după care se efectuează vălţuirea propriu-zisă prin trecerea pielii între cele două role de presare şi cilindrul de sprijin. In figura 9.3 este redată schema cinematică a unei asemenea maşini traversabile.

Valţul traversabil este format dintr-un batiu, cilindri de sprijin inferiori, rolele de vălţuire şi mecanismul de presiune.

Batiul maşinii este alcătuit din şapte coloane verticale legate între ele prin grinzi de sprijin, a căror parte inferioară se sprijină pe corpul lagărelor cilindrilor de sprijin din fontă cu un diametru de 700 mm.

Cele patru role de vălţuire având fiecare un mecanism de presare independent care intră în funcţiune când rola se rostogoleşte pe material, sunt dispuse astfel încât să poată fi vălţuite mai întâi marginile materialului apoi mijlocul, conform schemei de aranjare a rolelor din figura 9.3 b.

a

b Figura 9.3 a) Maşina de vălţuit traversabilă : 1 - electromotor ; 2 - reductor

planetar ; 3 - arbore ; 4, 5, 6, 9 - roţi dinţate; 7, 8, 10 - cilindri de sprijin;11, 12, 17 - roţi de lanţ; 13 - roată de îndreptare ; 14, 15, 16 - role de vălţuireb) Schema de

aranjare a rolelor de vălţuire Rolele se confecţionează din fontă şi au suprafaţa exterioară şlefuită, diametrul fiind

de 600 mm, iar lăţimea de 350 mm. Intre rolele de vălţuit şi cilindrii de sprijin există un spaţiu reglabil în funcţie de grosimea pielii de prelucrare. Sistemul de acţionare al maşinii este format dintr-un motor electric care transmite mişcarea la rolele de vălţuire cu ajutorul unui sistem de roţi dinţate. Organele de lucru ale maşinii se pot roti în ambele sensuri, maşina fiind prevăzută cu două benzi de transport al pielii (intrare-ieşire).

Avantajele acestei maşini rezidă din însăşi construcţia ei şi anume: timp mai redus de lucru, productivitate mai mare, deservire mai simplă.

107

9.2.4. Calculul timpului de lucru necesar pentru vălţuirea unei pieiTimpul efctiv de lucru necesar vălţuirii unei piei se determină cu următoarea

relaţie:[2]

τm=)K1(cns

)AbLAbL(120−μ

+−+ [s] (9.2)

unde : τm - timpul pentru prelucrarea unei piei [s] ;

b - lăţimea pielii [m] ; L - lungimea pielii [m] ; s - pasul şurubului conducător [m]; μ - coeficientul de alunecare al curelei ; c - lăţimea rolei de vălţuire [m] ; K- coeficient de acoperire de către rolă a fâşiei de piele rămasă neprelucrată la

trecerea anterioară (K= 0,15 la vălţuirea paralelă ; K= 0,60 la vălţuirea în diagonală); A - drumul parcurs de rola de vălţuire după efectuarea operaţiei [m] .

Valoarea lui A se poate determina cu relaţia:

A = a + a1 (9.3) Cu: a = 0,4m la vălţuirea paralelă şi a = 0,2 m la cea în diagonală ;

a1 - drumul suplimentar parcurs = timpul de aşezare al pieilor pe placa mesei determinat cu relaţia :

a1 = vmminτ ; (9.4)

unde : τmin ≅ 4 s, timpul necesar aşezării pielii pe masa de lucru şi scoaterea ei după prelucrare; v - viteza căruciorului [m/s]; m - numărul de ieşiri al rolelor de pe piele.

Viteza căruciorului poate fi determinată cu ajutorul relaţiei :

V= ns/60 (9.5) în care: n - turaţia şurubului conducător [rot/min].

9.3. Maşini de călcat şi imprimat

9.3.1. Definirea operaţiei-cosideraţii de ordin tehnologici; factori de influenţă Operaţia de călcare se efectuează la pieile tăbăcite precum şi la pieile mici (toval) în

vederea îndesirii stratului superficilal al pielii şi a obţinerii unei feţe netede şi fine la

108

pipăit. Imprimarea pieilor se execută pentru materialul tăbăcit în crom, a cărui faţă are mici defecte. In acest fel are loc o îmbunătăţire a aspectului exterior, în sensul că prin imprimarea unui desen pe faţa pielii, defectele sunt estompate.

Călcarea se execută cu o placă netedă şi încălzită, iar imprimarea se face cu o placă încălzită, avînd pe ea gravat desenul dorit. In timpul călcării grosimea pielii scade concomitent cu îndesirea stratului superficial. Pielea devine mai moale la pipăit şi capătă un uşor lustru.

Cele două operaţii sunt dependente de următorii factori: - natura materiei prime; - metoda de pregătire a semifabricatului (modul de tăbăcire-uscare, conţinutul în

grăsimi); - presiunea exercitată asupra pielii; - temperatura pielii; - durata de exercitare a presiunii asupra pielii; - caracteristicile plăcii (gradul de lustruire şi adâncimea gravării în cazul

imprimării); - natura şi grosimea suportului pe care se depune pielea în vederea prelucrării); Efectul acestor operaţii este evidenţiat de următoarele aspecte tehnologice: a) elasticitatea şi grosimea suportului pe care se depune pielea în vederea

prelucrării, determină claritatea desenului, luciul suprafeţei, viteza de mărire a presiunii şi durata ei de acţiune ;

b) creşterea presiunii, temperaturii şi a timpului de acţiune a lor determină scăderea valorilor deformaţiei elastice ale pielii în raport cu deformaţia totală ;

c) claritatea desenului şi luciul suprafeţei cresc prin repetarea operaţiilor şi odată cu mărirea umidităţii. Depăşirea valorii de 20% a umidităţii materialului conduce la rigidizarea pielii ;

d) luciul suprafeţei pielii depinde de natura materialului din care este confecţionată presa de călcare sau cilindrul de imprimare. Astfel plăcile din zinc decapat conferă un luciu insuficient suprafeţei pielii în comparaţie cu plăcile cromate;

e) zona topografică a pielii influenţează rezistenţa desenului în condiţii de presare egale; astfel poalele vor avea o rezistenţă mai mică în comparaţie cu crupa;

f) în urma presării pielii se produc modificări ale proprietăţilor sale igienice; astfel are loc o reducere a valorii permeabilităţii la aer şi a porozităţii corelată cu mărirea densităţii aparente a materialului.

Particularităţi constructive Referitor la modul de concepţie; pentru maşinile de călcat şi imprimat există două

principii constructive. Primul constă în dispunerea unei role de presare (ca la maşina de vălţuit) pe partea superioară a căruciorului care se deplasează pe o grindă de susţinere, presând pielea pe placa netedă acoperită de o căptuşeală elastică din pâslă. Acţiunea de imprimare concomitent cu cea de presare se poate efectua recurgând la o cutie metalică paralelipipedică încălzită şi care poate fi fixată pe grinda superioară a maşinii.

In cazul celui de-al doilea principiu constructiv, care este cel mai frecvent utilizat, pielea este presată între două plăci acţionate hidraulic, dintre care cea superioară este

109

încălzită, putînd fi netedă sau gravată în funcţie de operaţia care urmează a se efectua asupra pielii.

9.3.2. Călcarea şi imprimarea cu prese hidraulice Acţiunea concomitentă de călcare şi imprimare asupra pielii aşezată între două plăci

acţionate hidraulic, măreşte considerabil randamentul maşinii, comparativ cu utilizarea maşiii de călcat şi imprimat cu role unde are loc o prelucrare a materialului pe porţiuni succesive. [46]

Plăcile de călcare-presare se pot deplasa fie amândouă caz în care se numesc prese hidromecanice, fie numai placa inferioară când poartă numele de prese hidraulice, care sunt şi cel mai des folosite.

In figura 9.4 este redată vederea de ansamblu şi schema de principiu a unei asemenea prese.

Mod de lucru Pielea se aşează cu faţa în sus pe suportul de pâslă de pe placa inferioară a presei. Acţiunea de presare este exercitată asupra pielii prin urcarea plăcii inferioare către cea superioară, în urma coborârii manetei de comandă care acţionează asupra sistemului hidraulic. Astfel uleiul refulat de către o pompă hidraulică intră în sistemul hidraulic, care ridică placa inferioară, către placa superioară încălzită, realizînd presiunea de lucru necesară, controlată de către un manometru.

Apoi placa inferioară coboară, pielea prelucrată este îndepărtată de pe masă, introducându-se o alta neprelucrată.

a

b

Figura 9.4 Presă hidraulică : a)Vedere de ansamblu : 1- batiu; 2 - sistem hidraulic; 3 - dispozitiv de protecţie; 4 - manometru ;

b) Schemă de principiu : 1- piele; 2 - placă de călcare; 3 - capul maşinii; 4 - masă; 5 - placă de presare; 6 - piston; 7 - corpul pistonului ;

8 - sistem culisare

110

Particularităţi constructiveMaterialul din care este confecţionată placa inferioară a presei este oţelul, aceasta

fiind prevăzută cu nervuri de rigidizare în vederea măririi rezistenţei. Pe partea inferioară a plăcii se află fixate calotele sferice (1) şi (2) conform desenului din figura 9.5, care permit plăcii să se sprijine pe concavităţile corespunzătoare ale unor plunjeri.

Figura 9.5 Mecanismul de acţionare a plăcii inferioare :

1, 2 - calote sferice; 3 4 - pârghii; 5 - ax

Pârghiile (3) şi (4), sunt folosite pentru deplasarea în sus a plăcii. Placa superioară a presei este formată dintr-o cutie de vapori, (prevăzută cu un sistem combinat de încălzire cu vapori şi electric) şi placa de lucru, netedă sau gravată în funcţie de operaţia de lucru necesară. Figura 9.6 prezintă sistemul hidraulic de acţionare.

Figura 9.6 - Sistemul hidraulic al presei

Funcţionarea sistemului hidraulic[46]

Pornirea electromotorului determină aspirarea uleiului de către pompa hidraulică (1), prin conducta (2) din rezervorul (3) în conducta de refulare (4), circulaţia uleiului având loc într-un circuit închis prin intermediul conductei (5). Coborârea pe masă a grilajului de protecţie determină acţionarea întrerupătorului de capăt de pe grilaj şi a servomotoarelor (6) şi (7). Astfel servomotorul (7) deplasează tija şuberului (8) în jos, obturând conducta de scurgere a sistemului de circulaţie, în timp ce

111

servomotorul (6), deplasează tija (9) a supapei (10). Uleiul sub presiune deschide supapa de reţinere (11), intrând prin corpul blocului automat al supapei de comutare (12), în cavitatea inferioară a cilindrului hidraulic (13), sub plunjerul (14), care sub acţiunea presiunii exercitate de ulei se deplasează în sus ridicând placa inferioară a presei. Datorită presiunii exercitate de ulei pistonul (15), al supapei de scurgere (16), coboară tija care apasă arcul (17), eliberând supapa (18). Prin ridicarea plunjerului (14), în cavitatea superioară a cilindrului se creează o depresiune, determinând aspirarea uleiului din rezervorul (3) prin conducta (19). In momentul în care placa inferioară a presei întâmpină rezistenţă, în cavitatea inferioară a cilindrului (13) presiunea de sub plunjerul (14) creşte, iar supapa (12) comprimă automat arcul (23). Această acţiune face ca uleiul sub presiune să intre sub plunjerul (20), scurgerea lui înapoi în rezervor fiind împiedicată de supapa (18). Uleiul împins de către pompa hidraulică pătrunde în plujerul (20) prin supapă pe conducta (21), mărind astfel presiunea între plăci. La atingerea valorii de lucru a presiuniii sesizată de către manometrul (22) cu contact, servomotoarele (6) şi (7) ridică tija şuberului (8) şi tija supapei (10). In acest moment presiunea sistemului hidraulic scade, determinând refularea uleiului din pompa hidraulică în linia de aspiraţie. Scăderea presiunii în sistemul hidraulic provoacă închiderea supapei de comutare automată (12), datorită închiderii arcului (23). Astfel scurgerea uleiului din cavitatea superioară a cilindrilor este oprită. Ca rezultat al diferenţelor de presiune intre conductele (21) şi (24) supapa (25) se deschide, iar o parte din ulei se scurge prin conducta (24) în conducta de aspiraţie (2) ceea ce conduce la reducerea presiunii în cavitatea superioară a cilindrului hidraulic (13). In urma reducerii presiunii în sistemul hidraulic pistonul (15) destinde arcul (17), tija (26) deplasându-se în sus şi deschizând supapa (18). Acum uleiul din cavitatea superioară a cilindrului diferenţial se scurge prin conducta (19), în rezervorul (3), în timp ce plunjerul (20) şi placa inferioară a presei coboară. In comparaţie cu presele de călcat, maşinile de călcat traversabile permit o îmbunătăţire sensibilă a productivităţii 9.3.3. Maşina de călcare cu două sau mai multe valţuri

Principiul de funcţionare Valţul de călcare încălzit se roteşte în nişte lagăre fixe, în timp ce cilindrii de presare cauciucaţi se deplasează prin acţionare hidraulică din poziţia de repaos în cea de lucru.[47] In figura 9.7 este prezentată presa de călcare tip FAMOSA construită de firma Svit.

Pielea este introdusă de pe o bandă transportoare între cilindrul de călcare (9) şi cilindrii de presare (4). Valţurile de presare se apropie de valţul de călcare, încălzit cu abur exercitînd presiunea de lucru asupra pielii, datorită acţiunii cuplelor (6), pistoanelor (7) şi pârghiilor (5). După ieşirea din maşină pielea este desprinsă de pe valţul de călcare cu ajutorul unui cilindru de preluare.

Variante constructive In vederea îmbunătăţirii randamentului s-a apelat la variante constructive ale maşinii de călcare-imprimare cu unu, două sau trei valţuri de călcare (figura 9.8). Pentru maşinile cu două sau trei valţuri, unul din ele este destinat călcării în timp ce celălalt serveşte pentru imprimare.

112

Figura 9.7 Presa de călcat FAMOSA : 1 - postament; 2 - grindă; 3 - carcasa maşinii; 4 - valţ de presare; 5 - pârghie; 6 - cuplă; 7- piston; 8 - suspensie articulată; 9 - valţ

călcare; 10 - capacul maşinii; 11 - cruce volant; 12 - bucşe; 13, 14 - cilindri de transport şi susţinere; 15 - bandă transportoare; 16, 18 - cilindru de întindere a

benzii; 17, 19 - cilindru hidraulic; 20 - cilindru de desprindere a pielii; 21- cârlige de ridicare; 24 - masă; 25 - dispozitiv de ghidare a pielii

La aceste maşini există posibilitatea călcării pieilor la temperaturi diferite ale cilindrilor, într-un interval de timp redus.

a

b

c

Figura 9.8 Variante constructive pentru maşina de călcare-

imprimare : a) cu un cilindru de călcare; b) cu 1

cilindru călcare şi 1 cilindru imprimare(călcare); c) cu 3 cilindri

113

9.4. Maşini de plutuit

Definirea operaţiei Plutuirea reprezintă operaţia prin care se evidenţiază desenul natural al feţei pielii şi

în urma căreia moliciunea pielii se accentuează. Construcţia şi funcţionarea maşinii de plutuire In figura 9.9 este prezentată schema cinematică a maşinii de plutuire[48]. Cilindrii activi (2,4) au axele din oţel pe care se fixează rigid un număr de cinci

discuri, pe a căror suprafaţă se fixează un schelet de lemn pe care este lipită o pânză, deasupra căreia se aplică un strat de plută de 20 mm grosime.

Figura 9.9 Schema cinematică a maşinii de plutuire[48] :

1 - piele; 2 - cilindru inferior; 3 - cuţit;

4 - cilindru superior; 5 - masă

Cilindrul superior are diametrul de 480 mm, lungimea de lucru de 3000 mm, turaţia

de 8,76 rot/min (viteza periferică de 0,25 m/s), iar cel inferior diametrul de 590 mm, lungimea de lucru 3040 mm, turaţia de 8,15 rot/min cu viteza periferică de 0,26 m/s.

Masa suport este alcătuită dintr-o scândură de lemn pe care se fixează o placă de oţel. Masa este fixată pe nişte pârghii suport acţionate de un arbore cotit, care le imprimă lor şi mesei o mişcare în plan orizontal, cu o lungime a cursei de 0,36 m şi o viteză medie de 0,23 m/s.

In timp ce cei doi cilindri se rotesc pielea se aşează pe masă cu faţa în jos. Apăsând pedala de comandă, mecanismul de deplasare al mesei se pune în mişcare aducând pielea între cei doi cilindri cu plută. Când aceasta atinge cilindrul inferior, cilindrul superior coboară, astfel încât pielea este presată între cei doi cilindri îndoită şi deplasată pe marginea plăcii de oţel.

Se prelucrează astfel o jumătate din suprafaţa pielii după care acţionând pedala, masa se retrage, cilindrul superior se ridică permiţând întoarcerea pielii şi prelucrarea celeilalte jumătăţi.

Presiunea de lucru a cilindrului superior se realizează prin intermediul unui arc şi al unui angrenaj melcat.

Fiecare piele se introduce de 4 ori în maşină; de două ori pe direcţia cap-coadă şi de două ori perpendicular pe prima direcţie.

114