R A P O R T P R I V I N D S T A R E A M E D I U L U I Î N J U D E Ţ U L S Ă L A J , Î N A N U L 2 0 1 2

___________________________________________________________________________

133

CAPITOLUL 8. MEDIUL, SĂNĂTATEA ŞI CALITATEA VIEŢII

8.1. Poluarea aerului şi sănătatea

Mediul joacă un rol elementar în bunăstarea psihică, mintală şi socială a

oamenilor. De mulţi ani, poluarea aerului reprezintă o problemă pentru ţările industrializate, devenind una dintre ameninţările cele mai periculoase pentru sănătate.

Anual, miliarde de tone de praf se ridică în atmosferă. Curenţii de aer care circulă în jurul planetei poartă “râurile” de praf şi le împrăştie pe tot globul. Ceea ce trebuie subliniat în această problemă este faptul că aproximativ 20% din poluarea aerului este consecinţa activităţii omului, cele mai mari surse de poluare produse de om fiind centralele de termoficare, uzinele electrice, minele, fabricile, mijloacele de transport, etc.. De peste 20 de ani, Organizaţia Mondială a Sănătăţii şi Programul Naţiunilor Unite pentru Protecţia Mediului luptă împotriva poluării aerului. Cu toate acestea, multe persoane nu conştientizeză faptul că poluarea există atât în interiorul clădirilor, cât şi în exterior. În realitate, gradul de poluare a aerului de interior (concentraţia poluanţilor în aerul de interior) poate fi, de multe ori, mai ridicat decât cel din exterior şi poate provoca crize de astm, infecţii la nivelul căilor respiratorii superioare.

Poluarea aerului se poate defini prin prezenţa în aerul atmosferic a unei substanţe străine de compoziţia sa normală sau variaţia importantă a proporţiilor componenţilor săi, care pot avea efecte nocive şi/sau pot induce direct sau indirect modificări asupra sănătăţii populaţiei.

Influenţa negativă a poluării aerului asupra organismului uman nu poate fi pusă cu uşurinţă în evidenţă, deoarece ea se realizează foarte lent, şi dă naştere mai rar la îmbolnăviri specifice, de tipul celor apărute în urma expunerii la noxe de tip profesional.

În schimb, poluarea atmosferică influenţează morbiditatea prin boli acute ale aparatului respirator şi mai ales cronice, agravând evoluţia acestora. Bolile influenţate de poluarea aerului şi care au fost urmărite începând cu anul 1995, au fost: laringita şi traheita acută, faringita şi amigdalita acută, bronşita şi bronşiolita acută, rinofaringita şi faringita acută, emfizem; alte boli pulmonare obstructive cronice, astmul, bronşiectazia, alte boli pulmonare determinate de agenţi externi.

Influenţa directă a poluării aerului asupra sănătăţii populaţiei constă în modificările ce apar în organismul persoanelor expuse, ca urmare a contactului lor cu diferiţi poluanţi atmosferici. De cele mai multe ori, acţiunea directă a poluării aerului este rezultanta interacţiunii mai multor poluanţi prezenţi concomitent în atmosferă şi numai arareori acţiunea unui singur poluant.

Chiar dacă sursele de poluare a aerului pot fi atât naturale cât şi artificiale, asupra celor artificiale se poate interveni mai uşor, prin identificarea lor, monitorizarea şi luarea unor măsuri legislative, administrative şi sociale astfel încât să putem diminua impactul negativ asupra sănătăţii populaţiei.

În funcţie de acţiunea lor asupra organismului poluanţii atmosferici pot fi clasificaţi în:

Poluanţi iritanţi – realizează efecte iritante asupra mucoasei oculare şi asupra aparatului respirator. Cei mai răspândiţi poluanţi din această categorie sunt: pulberile, bioxidul de sulf şi azotul, clorul, amoniacul, etc.. Poluarea iritantă este cea

R A P O R T P R I V I N D S T A R E A M E D I U L U I Î N J U D E Ţ U L S Ă L A J , Î N A N U L 2 0 1 2

___________________________________________________________________________

134

mai răspândită din toate tipurile de poluare şi are drept sursă principală procesele de ardere a combustibilului.

Poluanţii fibrozanţi – cei mai răspândiţi fiind dioxidul de siliciu, azbestul şi oxizii de fier. Aceşti poluanţi sunt mult mai agresivi în mediu industrial unde determină îmbolnăviri specifice.

Poluanţi alergenici – este cazul poluanţilor naturali (polen, fungi, insecte) şi a prafului de casă. Aceşti alergeni provoacă un număr mare de alergii respiratorii şi cutanate.

Poluanţii cancerigeni – deşi e dificil de apreciat rolul poluanţilor ca factori care determină apariţia cancerului, se constată o creştere a frecvenţei cancerului îndeosebi în mediul urban. Dintre poluanţii cancerigeni mai răspândiţi în atmosferă amintim: hidrocarburile policiclice aromatice, insecticide organoclorurate, azbestul, etc..

În cazul poluanţilor atmosferici primul afectat este sistemul respirator, iar populaţia cea mai vulnerabilă face parte din categoria populaţiei infantile şi apoi a grupei de vârstă mai mare de 65 de ani.

8.2. Efectele apei poluate asupra stării de sănătate

8.2.1. Apa potabilă Ca şi aerul, apa este un factor indispensabil vieţii. În organisme ea

îndeplineşte multiple funcţii, de la dizolvarea şi absorbţia elementelor nutritive, la transportul şi eliminarea produşilor nocivi şi rezultaţi din metabolism.

În condiţiile poluării mediului, calitatea apei folosită de populaţie poate constitui un important factor de îmbolnăvire.

Calitatea apei s-a îmbunătăţit considerabil în Europa în ultimii 20 de ani, dar e nevoie de eforturi continue pentru a îmbunătăţi calitatea surselor de apă. Sănătatea populaţiei poate fi afectată de lipsa accesului la apă potabilă, salubritate inadecvată, consumul de apă potabilă contaminată, consumul de fructe de mare contaminate, chiar şi expunere la apă de baie contaminată. De exemplu, acumularea de mercur şi alţi poluanţi organici pot atinge concentraţii semnificative astfel încât să afecteze diferite grupuri de populaţie, cum ar fi femeile însărcinate.

Pe teritoriul judeţului Sălaj, sistemele de alimentare centralizate cu apă potabilă, controlată din punct de vedere sanitar, deservesc populaţia din cele 4 localităţi urbane şi 42 de localităţi din zonele rurale.

La nivel judeţean, în anul 2012, reţelele de apă potabilă existente au deservit un număr de 105,229 mii locuitori din mediile urban şi rural. Acestea se întind pe o lungime de 470 km faţă de 404 km în anul anterior şi sunt amplasate în 46 localităţi din judeţ.

Judeţ

Reţele apă potabilă

Lungime

(km)

Volum distribuit

(mii mc)

Număr localităţi

Populaţie racordată

(mii locuitori)

Sălaj 470 6650,869 46 105,229

Tab. 8.2.1.

Populaţia din judeţ care beneficiază de apă potabilă distribuită în sistem centralizat reprezintă 43,92% din totalul populaţiei judeţului. În mediul urban situaţia

R A P O R T P R I V I N D S T A R E A M E D I U L U I Î N J U D E Ţ U L S Ă L A J , Î N A N U L 2 0 1 2

___________________________________________________________________________

135

se prezintă mai bine, astfel procentul populaţiei care beneficiază de apă potabilă în sistem centralizat este de 87,67%.

Apa influentează sănătatea populaţiei în mod direct prin calităţile sale biologice, fizice şi chimice, sau indirect. Astfel, cantitatea insuficientă de apă duce la menţinerea unei stări insalubre, a deficienţelor de igienă corporală, a locuinţei şi a localităţilor, ceea ce duce la răspândirea unor afecţiuni digestive (dezinteria şi hepatita endemică) a unor boli de piele, etc..

Bolile umane produse ca urmare directă a calitaţii apei, pot fi clasificate în:

boli cauzate de infecţii răspândite prin consum de apă infectată (hepatita A, diarea, febra tifoidă etc.);

boli cauzate de infecţii transmise prin animale acvatice, precum bilharioza;

boli cauzate de infecţii răspândite prin insecte cu stagii acvatice (ex. malarie);

boli cauzate de infecţii transmise prin animale acvatice nevertebrate. O altă influenţă directă a apei asupra sănătăţii populaţiei se produce prin

calităţile sale, respectiv prin compoziţia sa. O serie întreagă de boli netransmisibile sunt considerate astăzi ca fiind determinate sau favorizate de compoziţia chimică a apei, citând în acest sens: guşa endemică, caria dentară, sifluoroza endemică, afecţiunile cardiovasculare, methemoglobinemia, intoxicaţiile cu plumb, intoxicaţiile cu cadmiu. Alte intoxicaţii mai frecvent întâlnite ca produse prin apă sunt: intoxicaţia cu crom, cianuri, etc.

Cea mai mare parte a bolilor care afectează populaţia se datorează calităţii deficitare a apei. Monitorizarea calităţii apei potabile, inspecţia şi autorizarea sanitară a sistemelor publice de aprovizionare cu apă şi a fântânilor publice, se face de către Direcţia de Sănătate Publică Sălaj. Calitatea apei distribuite prin sistem public este controlată de laboratoarele DSP Sălaj.

În judeţul Sălaj, în anul 2012, supravegherea sanitară a calităţii apei potabile distribuite populaţiei în sistem centralizat s-a realizat prin monitorizarea de control şi de audit a calităţii apei. Monitorizarea de control – este realizată de către distribuitorul de apă Compania de Apă „Someş” SA, conform unui program care cuprinde controlul eficienţei staţiei de tratare, îndeosebi a dezinfecţiei şi a calităţii apei potabile produse şi distribuite populaţiei.

Monitorizarea de audit – este realizată de către DSP Sălaj, prin aceasta urmărindu-se dacă apa potabilă corespunde cerinţelor de calitate pentru parametrii prevăzuţi în Legea nr.458/2002 cu modificările şi completările ulterioare. În anul 2012 s-au efectuat următoarele analize privind calitatea apei potabile:

Nr.crt.

Punctul de recoltare Număr de analize

efectuate Număr de analize

necorespunzătoare

1 Staţie Vârşolţ - ieşire 10044 6

2

ZAP Dumbrava

Centru Transfuzii Sanguine

Kaufland

Cantina Meseş

4333 40

3

ZAP Brădet

Şcoala Brădet

Fundaţia „Acasă”

1509 10

R A P O R T P R I V I N D S T A R E A M E D I U L U I Î N J U D E Ţ U L S Ă L A J , Î N A N U L 2 0 1 2

___________________________________________________________________________

136

4 ZAP Ortelec

Grădiniţa nr.10 1533 14

5

ZAP Şimleu Silvaniei

P-ţa Agroalimentară

Str.Cuza Vodă

Str.S.Bărnuţiu

717 2

6

ZAP Cehu Silvaniei

Casa de copii

Grădiniţa nr.2

Magazin”Dali”

583 2

7

ZAP Jibou

Str.1Mai nr.48

Str.1Mai, Bl S7

Str.A. Iancu, Bl G22

666 3

Tab. 8.2.2.

Pentru realizarea monitorizării de control şi de audit au fost recoltate şi analizate probe pe zone de aprovizionare, prezentate în tabelul nr.8.2.1.2, în comun de către DSP Sălaj şi SC Compania de Apă Someş Sa.

Nr. crt.

Punctul de recoltare

Nr. probe /an

Nr analize chimice corespunzătoare

Nr analize bacteriologice

corespunzătoare

1 Staţie Vârşolţ 10970 9418 1552

2 ZAP Dumbrava 4525 3853 632

3 ZAP Brădet 1611 1364 237

4 ZAP Ortelec 1626 1372 240

5 ZAP Şimleu Silvaniei

941 621 318

6 ZAP Cehu Silvaniei

681 476 205

7 ZAP Jibou 825 549 273 Tab. 8.2.3

Conform datelor furnizate de către Direcţia de Sănătate Publică Sălaj, în anul

2012, în judeţ nu s-au înregistrat cazuri de methemoglobinemie acută infantilă generate de consumul de apă de fântână şi nici cazuri de epidemii hidrice generate de consumul de apă potabilă din sistemul centralizat de alimentare cu apă.

8.2.2. Apa de îmbăiere

În judeţul Sălaj nu au fost inventariate zone naturale de îmbăiere.

8.3. Efectele gestionării deşeurilor asupra stării de sănătate a populaţiei

Fiecare cetăţean din România produce zilnic în jur de 1 kilogram de deşeuri. Deşeurile sunt formate din resturi de la prepararea hranei, recipiente de plastic, ambalaje, ziare, materiale textile, deşeuri de grădină, componente metalice, vopsele, ambalaje cu urme de substanţe chimice, aparatură electrocasnica scoasă din uz, autoturisme casate şi, nu în ultimul rând, deşeuri periculoase medicale. Aceste resturi trebuiesc colectate, transportate, depozitate, neutralizate de maniera în care

R A P O R T P R I V I N D S T A R E A M E D I U L U I Î N J U D E Ţ U L S Ă L A J , Î N A N U L 2 0 1 2

___________________________________________________________________________

137

să perturbe cât mai puţin mediul înconjurător pentru generaţia noastră şi pentru cele viitoare. Această întreagă activitate poartă numele de management al deşeurilor periculoase şi nepericuloase.

Politica de gestionare a fluxurilor de deşeuri devine, din ce în ce mai acut, o preocupare a cetăţenilor şi a autorităţilor locale din toate zonele ţării, cu cât aruncarea la întamplare a deşeurilor în spaţii neamenajate special, pe parcursul mai multor ani, a condus la un impact periculos asupra mediului înconjurator şi a sănătăţii populaţiei. Ramurile cele mai mari producătoare de deşeuri sunt: agricultura, construcţiile, mineritul şi aglomerările urbane. Cantităţile cele mai mari de deşeuri provin din agricultură, în timp ce deşeurile cu cel mai negativ impact asupra mediului sunt cele provenite din industrie şi îngrijiri medicale.

Activitatea de management a deşeurilor periculoase şi nepericuloase reprezintă o succesiune de acţiuni de colectare, transportare, procesare, reciclare şi distrugere a deşeurilor. Un bun sistem de management a fluxurilor de deşeuri, fie periculoase sau nepericuloase, începe cu prevenirea creşterii cantităţii de deşeuri şi separarea pe categorii la momentul producerii. Reciclarea completă sau parţială conduce la diminuarea cantităţii de deşeuri care se depozitează, precum şi la micşorarea cantităţii de materie primă intrată în fabricaţie.

Obiectivele prioritare ale gestionării deşeurilor sunt: prevenirea sau reducerea producerii de deşeuri şi a gradului de periculozitate al acestora şi reutilizarea şi valorificarea deşeurilor prin reciclare ori recuperare sau orice alt proces prin care se obţin materii prime secundare, ori utilizarea deşeurilor ca sursă de energie.

Procesele şi metodele folosite pentru valorificarea sau eliminarea deşeurilor trebuie să nu pună în pericol sănătatea populaţiei şi a mediului, respectând următoarele principii:

să nu prezinte riscuri pentru apă, aer, sol, faună sau vegetaţie;

să nu producă poluare fonică sau miros neplăcut;

să nu afecteze peisajele sau zonele protejate, fiind interzisă abandonarea, aruncarea sau eliminarea necontrolată a deşeurilor.

Alături de Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice, autoritatea competentă de decizie şi control în domeniul gestionării deşeurilor, Ministerul Sănătaţii, are o serie de atribuţii în acest domeniu: evaluează impactul produs de deşeuri asupra sănătăţii populaţiei, elaborează strategia şi programul de gestionare a deşeurilor rezultate din activităţile medicale, elaborează reglementări specifice pentru gestionarea deşeurilor medicale, controlează activităţile de gestionare a deşeurilor medicale, gestionează baza de date a deşeurilor rezultate din activitatea medicală. Ordinul ministrului sănătăţii nr.536 din 23 iunie 1997 pentru aprobarea Normelor de igienă şi a recomandărilor privind mediul de viaţă al populaţiei, la Capitolul V, reglementeză din punct de vedere al protecţiei sănătăţii condiţiile în care se realizează colectarea deşeurilor municipale, precum şi frecvenţa necesară colectării.

Problema deşeurilor menajere, este datorată în special conţinutului de deşeuri biodegradabile, constituind adevarate focare de infecţie, prin acumularea de germeni patogeni, insecte, rozătoare, produse de degradare naturală, care ajung în aer, apă, sol. În judeţul Sălaj numărul de îmbolnăviri asociate gestionării necorespunzătoare a deşeurilor este monitorizat de Direcţia de Sănătate Publică Sălaj şi se prezintă astfel:

R A P O R T P R I V I N D S T A R E A M E D I U L U I Î N J U D E Ţ U L S Ă L A J , Î N A N U L 2 0 1 2

___________________________________________________________________________

138

Nr. Crt.

Afecţiunea Nr. cazuri

2011 2012

1 Hepatită A 126 98

2 Dizenterie 1 8

3 BDA 1292 865

4 Leptospiroză - 3

5 Trichineloză 11 49

6 Giardioza 1652 1034 Tab. 8.3.1.

Se observă incidenţa BDA (bolii diareice acute) şi în special a Giardiozei. Giardioza (numita şi giardia) este produsă de un parazit unicelular numit

Giardia lamblia, numit şi Giardia intestinalis sau Giardia duodenalis. Boala este mai frecventă şi în comunităţile care folosesc apa din râuri şi lacuri ca sursa de apa potabilă şi nu folosesc filtrarea apei în procesul de purificare. Tratarea cu clor a apei potabile nu este o metoda sigură de distrugere a parazitului. 8.4. Pesticidele şi efectul substanţelor chimice în mediu

Pesticidele sunt substanţe sau amestecuri de substanţe care se folosesc pentru prevenirea, combaterea şi controlul oricăror boli, inclusiv al vectorilor afecţiunilor umane şi animale, al speciilor de plante sau animale nedorite care provoacă pagube în timpul producţiei, procesării, depozitării, transportului ori comercializării alimentelor, produselor agricole, lemnului şi produselor din lemn, sau aditivi pentru hrana animalelor ori substanţe care pot fi administrate animalelor pentru controlul insectelor, păianjenilor sau altor boli în ori pe corpul acestora. Termenul include substanţele folosite ca regulatori pentru creşterea şi fructificarea plantelor, defolianţi, desicanţi sau agenţi pentru subţierea fructelor ori prevenirea coacerii premature sau substanţe folosite pentru tratarea culturilor fie înainte, fie după recoltat, pentru a proteja produsele împotriva deteriorării în timpul depozitării sau al transportului acestora, adjuvanţi la utilizarea pesticidelor, produsele cu efect atractant (capcane feromonale, fago şi chromoatractive) şi repelent.

În categoria pesticidelor intră următoarele două subcategorii: - produse de uz fitosanitar - pesticide utilizate ca produse pentru protecţia plantelor respectiv orice substanţă chimică sau combinaţie de substanţe chimice cunoscute sub denumirile generice de bactericide, fungicide, insecticide, acaricide, nematocide, raticide, erbicide şi altele asemenea, care se utilizează în agricultură şi în silvicultură pentru tratamente fitosanitare ce vizează prevenirea şi combaterea bolilor, dăunătorilor şi buruienilor în culturile agricole, în plantaţiile pomicole şi viticole, în păduri, păşuni şi fâneţe, precum şi pentru tratarea materialului semincer, pentru dezinfecţia, dezinsecţia şi deratizarea spaţiilor de depozitare a produselor agricole; - alte pesticide non-agricole regăsite în categoria produsele biocide-grupa principală 3 (rodenticide, avicide, moluscocide, piscicide, insecticide, acaricide şi produse pentru combaterea altor artropode, repelanţi şi atractanţi). Situaţia consumului de produse de protecţia plantelor utilizate în sectorul agricol, la nivelul anului 2012, întocmită de Unitatea Fitosanitară Sălaj este prezentată mai jos:

R A P O R T P R I V I N D S T A R E A M E D I U L U I Î N J U D E Ţ U L S Ă L A J , Î N A N U L 2 0 1 2

___________________________________________________________________________

139

Cultura Cantitatea – tone s.a.

Insecticide Fungicide Erbicide

Grâu 0.002 0,066 1,222

Orz - 0,001 0,120

Porumb - - 7,86

Floarea soarelui

- - 1,14

Alte culturi - - 0,045

Cartofi de t-nă 0,156 12,60 2,330

Legume 0,124 3,86 2,08

Pomicultura 1,420 8,63 1,29

Viţa de vie 0,09 1,38 0,324

Total 1,792 26,537 16,411 Tab. 8.3.2.

Potrivit informaţiilor furnizate de către Unitatea Fitosanitară Sălaj pe raza judeţului, produsele de uz fitosanitar sunt gestionate de un număr de 23 agenţi economici care deţin certificate de înregistrare pentru comercializare produse de protecţia plantelor şi 2 agenţi economici care deţin autorizaţie pentru utilizare produse de protecţia plantelor din grupa preparatelor foarte toxice (T+) şi toxice (T).

Produsele pentru protecţia plantelor se utilizează în tratamentele pe care le folosesc fermierii pentru a proteja culturile şi a le menţine sănătoase în faţa numeroaselor atacuri şi presiuni de mediu cu care se confruntă în timpul ciclului agricol. Natura acestor atacuri se modifică în mod constant şi singura cale de a le face faţă în mod eficient este prin cercetare şi prin dezvoltarea şi aplicarea unor soluţii tot mai performante de protecţie. Scopul final al acestor produse este obţinerea de culturi de calitate sigure şi la preţuri rezonabile printr-o utilizare eficientă a pământului pentru o populaţie în continuă creştere.

Având în vedere, importanţa utilizării cât şi caracterul de a acţiona agresiv şi selectiv în acelaşi timp al acestui gen de substanţe, pentru asigurarea unor standarde înalte de sănătate publică şi de siguranţă a mediului înconjurător, este necesar a fi subliniată aici importanţa deosebită a evaluării riscului asupra mediului reprezentat de produsele biocide şi de cele pentru protecţia plantelor, produse ce fac parte din categoria mare a pesticidelor.

Obiectivul principal al evaluării riscurilor chimicalelor este furnizarea unei baze de date credibile pentru a putea decide măsurile de siguranţă/securitate adecvate (managementul riscului) în funcţie de utilizările specifice. Evaluarea riscului asigură o estimare a situaţiei, în care se află dacă o substanţă utilizată în modul definit printr-un scenariu de expunere ar putea cauza efecte adverse. Aceasta cuprinde o descriere a naturii efectelor şi un calcul al probabilităţii ca acestea să se întâmple, precum şi o apreciere privind extinderea sau amploarea lor. Orice evaluare a riscului chimicalelor are două componente distincte:

- o evaluare a proprietăţilor intrinseci denumită evaluarea periculozităţii şi - o estimare a expunerii care depinde de modul de utilizare. Evaluarea periculozităţii identifică proprietăţile care prezintă pericol (spre ex.

sensibilizant, carcinogenic, toxic pentru mediul acvatic) şi determină potenţa substanţei în funcţie de aceste proprietăţi periculoase.

Evaluarea expunerii identifică situaţiile care conduc la expunere şi calculează doza absorbită de un organism expus sau estimează emisia într-un compartiment particular al mediului.

R A P O R T P R I V I N D S T A R E A M E D I U L U I Î N J U D E Ţ U L S Ă L A J , Î N A N U L 2 0 1 2

___________________________________________________________________________

140

Cunoştinţele precise despre proprietăţile intrinseci precum şi despre expunerea apărută ca rezultat al utilizării specifice şi al distrugerii sunt o condiţie esenţială indispensabilă pentru procesul de luare a deciziei privind managementul siguranţei/securităţii substanţei. De asemenea, cunoştinţele reale privind proprietăţile intrinseci sunt importante, deoarece acestea constituie baza pentru clasificarea chimicalelor. Potrivit Regulamentului 1907/2006 - privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea şi restricţionarea substanţelor chimice (REACH) capitolul 2, art.15, substanţele active şi aditivii produşi sau importaţi în scopul utilizării exclusiv în produsele fitosanitare şi produsele biocide se consideră ca fiind înregistrate şi înregistrarea se consideră ca fiind îndeplinită pentru producţia sau importul doar în scopul utilizării ca produse fitosanitare şi biocide. Prezentul Regulament ar trebui să asigure un nivel ridicat de protecţie a sănătăţii umane şi a mediului, precum şi libera circulaţie a substanţelor, ca atare, în preparate sau în articole, îmbunătăţind totodată competitivitatea şi inovaţia. Ar trebui, de asemenea, să promoveze dezvoltarea unor metode alternative de evaluare a pericolelor pe care le prezintă substanţele. Uniunea Europeană urmăreşte ca, până în 2020, produsele chimice să fie produse şi utilizate astfel încât să fie reduse la minim efectele adverse grave asupra sănătăţii umane şi a mediului. Regulamentul stabileşte sarcinile şi obligaţiile care revin producătorilor, importatorilor şi utilizatorilor din aval de substanţe ca atare, în preparate sau în articole. Se fundamentează pe principiul că sectorul industrial trebuie să producă, să importe sau să utilizeze substanţe sau să le introducă pe piaţă în mod responsabil şi cu prudenţă, astfel încât să se evite, în condiţii previzibile în mod rezonabil, efectele adverse asupra sănătăţii umane şi a mediului. Se doreşte colectarea tuturor informaţiilor disponibile şi relevante privind substanţele ca atare, în preparate sau în articole pentru a contribui la identificarea proprietăţilor periculoase ale acestora şi ar trebui comunicate sistematic recomandări privind măsurile de administrare a riscurilor prin intermediul lanţurilor de aprovizionare. Răspunderea pentru administrarea riscurilor prezentate de substanţe revine persoanelor fizice sau juridice care produc, importă, introduc pe piaţă sau utilizează substanţele respective. 8.5. Mediul şi sănătatea - perspective

Interacţiunile dintre mediu şi sănătatea umană sunt extrem de complexe şi dificil de evaluat. De aceea, utilizarea principiului precauţiei este extrem de utilă. Cele mai cunoscute impacturi asupra sănătăţii se referă la poluarea aerului înconjurător, la calitatea slabă a apei. Zgomotul reprezintă o problemă emergentă de sănătate şi de mediu. Cartea verde a Uniunii Europene privind expunerea la zgomot menţionează că aproape 20% din populaţia Uniunii Europene suferă de pe urma nivelurilor de zgomot pe care experţii în sănătate le consideră a fi inacceptabile, adică dintre cele care pot duce la enervare, perturbarea somnului şi efecte adverse asupra sănătăţii. Se cunosc mult mai puţine despre impacturile substanţelor chimice periculoase asupra sănătăţii. Schimbările climatice, diminuarea stratului de ozon, pierderea biodiversităţii şi degradarea solului pot afecta, de asemenea, sănătatea umană.

În ţările industrializate, factorii de mediu se află la originea unui număr important de afecţiuni. Anumiţi factori de mediu, cum ar fi expunerea la substanţe poluante prezente în apă, alimente sau atmosferă, sunt factori determinanţi pentru sănătatea oamenilor. Bolile respiratorii şi diversele tipuri de cancer provoacă îngrijorări majore, mai ales în condiţiile în care copiii sunt expuşi riscului mai mult

R A P O R T P R I V I N D S T A R E A M E D I U L U I Î N J U D E Ţ U L S Ă L A J , Î N A N U L 2 0 1 2

___________________________________________________________________________

141

decât adulţii. Se estimează, de exemplu, că aproape 16% din bolile şi decesele înregistrate în rândul copiilor ar putea fi cauzate de factorii de mediu. Transportul, în special în zonele urbane, este unul dintre factorii cheie care contribuie la expunerea umană la poluarea aerului şi la zgomot. În acest sens, la nivelul judeţului Sălaj au fost întreprinse o serie de acţiuni în vederea diminuării impactului negativ generat de traficul rutier şi anume:

Începând cu finele lui 2010 a fost deschis primul tronson al investiţiei centurii ocolitoare a municipiului Zalău, arteră de circulaţie (10 km), care preia traficul greu şi de tranzit. Problema va fi soluţionată abia după realizarea celei de a doua etape a centurii municipiului, care va face legătura între culmea Meseşului şi primul tronson în punctul Aghireş; Realizarea celor 10 km au necesitat 9,11 milioane Euro, fără TVA, din care 5 milioane Euro reprezintă fonduri Phare, 1,66 milioane de Euro constituie contribuţia de la bugetul central, iar 2,44 milioane Euro finanţare de la bugetul local. Al doilea tronson va avea o lungime de 6 km şi implică o investiţie de 16 milioane Euro. Artera de circulaţie rutieră contribuie la fluidizarea traficului în NV ţării, făcând legătura între DN 1 F Zalău-Şimleu Silvaniei şi DJ 191 C Aghireş-Zalău

Dezvoltarea unor programe de modernizare şi reparare a reţelei stradale;

Promovarea în continuare, atât la nivel naţinal, cât şi judeţean, a unei politici de reînnoire a parcului auto în vederea diminuării noxelor datorate traficului rutier.

Realizarea unei piste de biciclete în municipiul Zalău;

Realizarea unei instalaţii de producere a energiei electrice din surse regenerabile şi reducerea emisiilor de dioxid de carbon.

În vederea îmbunătăţirii stării de calitate a apelor din judeţ (vezi cap.3 Apa) au fost promovate o serie de investiţii atât în mediu urban, cât şi în mediul rural. Astfel, SC Compania de Apă Someş SA Cluj - Sucursala Zalău a derulat investiţii pentru reabilitarea şi extinderea sistemelor de canalizare în toate oraşele, echiparea liniei a II-a la Staţia de epurare Zalău şi realizarea de staţii de epurare noi în oraşele: Şimleu Silvaniei, Jibou şi Cehu Silvaniei. În mediul rural, gradul de deservire al populaţiei cu serviciu de canalizare în sistem centralizat este de doar 2 % (doar localitatea Sărmăşag dispune de canalizare şi staţie de epurare, gradul de racordare al populaţiei fiind de doar 50%). În continuare sunt în execuţie sisteme de canalizare în aglomerări umane, iar unele localităţi din judeţ au în promovare aceste lucrări.

8.6. Radioactivitatea mediului

Radioactivitatea este procesul de emisie spontană de particule şi/sau radiaţie electromegnetică de către nucleele nestabile.

Fig. 8.6.1. Semnul consacrat Fig. 8.6.2. Simbol suplimentar,

anunţat de AIEA în 2007

R A P O R T P R I V I N D S T A R E A M E D I U L U I Î N J U D E Ţ U L S Ă L A J , Î N A N U L 2 0 1 2

___________________________________________________________________________

142

Tipuri de radiaţie ionizantă: - Alfa(α) o particulă încărcată pozitiv (nucleul atomului de heliu). Proprietăţi:

− putere de ionizare mare − putere de penetrare mică

Principalul efect asupra sănătăţii-apare când radionuclizii alfa emiţători sunt ingeraţi sau inhalaţi. Afectează ţesuturile interne moi (ex. plămânii) - Beta (β) -particulă încărcată negativ (electronul)

- particulă încărcată pozitiv (pozitronul)

e

A

Z

A

Z eYX

1

Se deplasează pe o distanţă puţin mai mare în aer (max. 20 cm). Pot trece prin hârtie, dar nu pot penetra prin piele în organismul uman. Principalul efect asupra sănătăţii se manifestă când radionulizii beta emiţători sunt ingeraţi sau inhalaţi. -Gama (γ) unde electromagnetice sau fotoni emişi din nucleul unui atom. Poate traversa complet corpul uman.

Poate fi oprită de un perete de beton, o placă de plumb groasă, apa (volum mare). Principalul efect asupra sănătăţii se manifestă când radionuclizii gama emiţători sunt în afara corpului uman. -Razele(X) radiaţii gama cu energie scăzută. Utilizate în medicină (radiografii). Pot penetra ţesuturile musculare, dar nu pot penetra oasele.

În timpul dezintegrării radioactive un radionuclid nu emite toate tipurile de radiaţii în acelaşi timp.

R A P O R T P R I V I N D S T A R E A M E D I U L U I Î N J U D E Ţ U L S Ă L A J , Î N A N U L 2 0 1 2

___________________________________________________________________________

143

Hârtie Plastic/Lemn Plumb/Beton

Fig. 8.6.2. Puterea de penetrare a radiaţiilor

Radioactivitatea naturală este determinată de substanţele radioactive de

origine terestră (precum U-238, U-235, Th-232, Ac-228 etc.), la care se adaugă substanţele radioactive de origine cosmogenă (H-3, Be-7, C-14 etc.) şi radiaţia cosmică. Substanţele radioactive de origine terestră există în natură din cele mai vechi timpuri, iar abundenţa lor este dependentă de conformaţia geologică a diferitelor zone, variind de la un loc la altul. Componenta extraterestră a radioactivităţii naturale este constituită din radiaţiile de origine cosmică provenite din spaţiul cosmic şi de la Soare. Substanţele radioactive de origine cosmogenă se formează în straturile înalte ale atmosferei, prin interacţia radiaţiei cosmice cu elemente stabile. Rezultă astfel că toate organismele vii sunt expuse la radiaţiile ionizante de origine naturală, care toate la un loc formează fondul natural de radiaţii. Toate radiaţiile ionizante, de origine terestră sau cosmică, constituie fondul natural de radiaţii care acţionează asupra organismelor vii.

Alături de radionuclizii naturali se găsesc radionuclizii artificiali care au pătruns în mediu pe diferite căi: intenţionat, în urma testelor nucleare şi prin deversări de la diverse instalaţii nucleare; accidental, în urma unor defecţiuni la instalaţiile nucleare (exemplu: accidentul nuclear de la Cernobîl).

alfa

beta

gamma

R A P O R T P R I V I N D S T A R E A M E D I U L U I Î N J U D E Ţ U L S Ă L A J , Î N A N U L 2 0 1 2

___________________________________________________________________________

144

REŢEAUA NAŢIONALĂ DE SUPRAVEGHERE A RADIOACTIVITĂŢII MEDIULUI (RNSRM)

Reţeaua Naţională de Supraveghere a Radioactivităţii Mediului (RNSRM) face parte din Sistemul Integrat de Supraveghere a Poluării Mediului pe teritoriul României, din cadrul Ministerului Mediului şi Schimbărilor Climatice (M.M.S.C.).

Coordonarea ştiinţifică, tehnică şi metodologică a RNSRM este asigurată de Laboratorul Naţional de Referinţă pentru Radioactivitate (LR) din cadrul Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului (A.N.P.M.). Baza naţională de date de radioactivitate a mediului este conectată la sistemul informaţional al Uniunii Europene, realizându-se un transfer bidirecţional de date între România şi reţelele de supraveghere din U.E, pe platforma EURDEP (European Data Exchange Platform). În situaţii de rutină frecvenţa raportărilor este zilnică, iar în situaţii de urgenţă schimbul de date se realizează orar. Agenţia pentru Protecţia Mediului Sălaj a fost dotată în cursul anului 2007, prin intermediul proiectului Phare RO 2003/005-551.04.11.01/Lot1, cu o staţie automată de monitorizare a radioactivităţii aerului. Staţia măsoară şi transmite în timp real debitul dozei gamma în aer, dar şi parametri meteorologici, cum ar fi temperatura şi umiditatea aerului, viteza şi direcţia vântului şi cantitatea de precipitaţii. Datele obţinute sunt mediate şi transmise la un interval de 1 oră (începănd din 11.02.2010) la serverul din interiorul APM Sălaj, iar mai departe sunt preluate de pe o reţea securizată RDS, de către Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului şi sunt transmise Agenţiei Europene de Mediu.

Staţia automată de monitorizare a radioactivităţii mediului face parte din Reţeaua Naţională de Supraveghere a Radioactivităţii Mediului, care cuprinde: 39 staţii automate de monitorizare a dozei gamma din aer, 5 staţii de monitorizare a radioactivităţii apei şi 1 centru naţional de coordonare a reţelei.

Obiectivele monitorizării radioactivităţii mediului sunt:

detectarea rapidă a oricăror creşteri cu semnificaţie radiologică a nivelurilor de radioactivitate a mediului pe teritoriul naţional;

R A P O R T P R I V I N D S T A R E A M E D I U L U I Î N J U D E Ţ U L S Ă L A J , Î N A N U L 2 0 1 2

___________________________________________________________________________

145

notificarea rapidă a factorilor de decizie în situaţie de urgenţă radiologică şi susţinerea, cu date din teren, a deciziilor de implementare a măsurilor de protecţie în timp real;

controlul funcţionării surselor de poluare radioactivă cu impact asupra mediului, în acord cu cerinţele legale şi limitele autorizate la nivel naţional;

evaluarea dozelor încasate de populaţie ca urmare a expunerii suplimentare la radiaţii, datorate practicilor sau accidentelor radiologice;

urmărirea continuă a nivelurilor de radioactivitate naturală, importante în evaluarea consecinţelor unei situaţii de urgenţă radiologică;

furnizarea de informaţii către public. Agenţiile teritoriale de mediu au rolul de a asigura transmisia datelor

înregistrate de staţie prin verificarea permanentă a funcţionării echipamentelor de înregistrare şi transmitere, fără a valida aceste tipuri de date.

8.7. Poluarea fonică şi sănătatea

Poluarea fonică sau sonoră constă în sunete produse de activitatea umană sau utilaje, maşini care afectează sau dezechilibrează activitatea omului sau animalelor.

Există în jurul nostru multe sunete neplăcute sau nedorite, denumite în mod obişnuit zgomot. Alături de alţi poluanţi, zgomotul în anumite situaţii devine factor de disconfort mergând până la a reprezenta un potenţial pericol pentru starea de sănătate a persoanelor expuse.

Zgomotul este o suprapunere dezordonată a mai multor sunete. Pentru om, nivelul de 20-30 dB este fondul sonic normal. Limita medie de suportabilitate a sunetului este de 65 dB, iar intensitatea maxim tolerabilă este în jur de 80-100 dB, dar ea variază şi în funcţie de frecvenţă. Sunetul de 130 dB provoacă senzaţia de durere, iar de 150 dB este insuportabil.

În oraşe, cauza principală a poluării fonice o constituie traficul rutier. O maşină (Dacia 1300) produce un zgomot de 72 dB în regim, iar la frânare şi demarare rapidă 92 - 97 dB, un autocamion – 90 dB, o motocicletă în demaraj - 110 dB. Motoarele Diesel sunt mai poluante fonic decât cele cu piston.

Este unanim recunoscut că zgomotele au efecte negative asupra sănătăţii oamenilor pentru că:

provoacă o oboseală auditivă, auz deficitar care poate fi acompaniat de tinnitus (zgomot în urechi) sau un deficit auditiv ireversibil, care poate ajunge până la surditate;

agravează situaţiile de stres şi implicit agravează afecţiunile cardio-vasculare (creşterea ritmului cardiac şi a tensiunii arteriale) şi cele digestive;

măresc oboseala generală şi îndeosebi oboseala nervoasă, afectând performanţele cognitive: cititul, atenţia, rezolvarea problemelor, memorarea, performanţele intelectuale;

generează insomnii;

accentuează deficienţele de comportament ca de exemplu nervozitatea, agresivitatea şi anxietatea.

Unele din efectele descrise apar chiar de la un nivel al intensităţii acustice relativ reduse, de 40-60 dB, dacă expunerea are loc timp foarte îndelungat, de ordinul anilor, zilnic.

Agenţia pentru Protecţia Mediului Sălaj realizează măsurători pentru determinarea nivelului de zgomot, urmărindu-se traficul rutier ca sursă de zgomot în cele patru localităţi urbane ale judeţului. Nivelele maxime de zgomot se datorează în

R A P O R T P R I V I N D S T A R E A M E D I U L U I Î N J U D E Ţ U L S Ă L A J , Î N A N U L 2 0 1 2

___________________________________________________________________________

146

special traficului greu, stării tehnice a autovehiculelor şi calităţii covorului asfaltic. Conform prevederilor legislaţiei în domeniul zgomotului, APM Sălaj efectuează şi determinări ale nivelului de zgomot în pieţe, parcuri, parcări şi în apropierea şcolilor.

Pe parcursul anului 2012 au fost efectuate un număr de 1610 determinări ale nivelului de zgomot.

Nr. măsurători

Maxima măsurată(dB)

Depăşiri (%)

Indicator utilizat(dB(A))

Determinări în urma

sesizărilor

1610 79,70 29,19 Leq

1 –solicitarea GNM CJ

Sălaj Tab. 8.7.1.

Din determinările efectuate reiese următoarele:

Măsurătorile efectuate în zonele cu trafic rutier intens au evidenţiat depăşiri pentru 72,06% din totalul determinărilor;

Măsurătorile efectuate în parcuri, au evidenţiat depăşiri de 3,20% din totalul determinărilor. Menţionăm că măsurătorile au fost efectuate în parcuri de joacă pentru copii, Parcul Municipal Central fiind în renovare;

În zona parcărilor auto nu s-au înregistrat depăşiri ale nivelului de zgomot admis.

Măsurătorile privind determinarea nivelului de zgomot au fost efectuate în conformitate cu prevederile STAS 1009-88 şi STAS 6161-82 şi sunt prezentate în detaliu în tabelul de mai jos.

Tip locaţie pentru determinare zgomot

Număr măsurători Maxima măsurată

dB(A)

Depăşiri ale nivelului de

zgomot admis (%)

Pieţe, spaţii comer-ciale, restaurante în aer liber

265 77,50 6,41

Parcuri, zone de recreere şi odihnă

250 64,10 3,20

Parcaje auto 115 70,40 0

Trafic 580 79,70 72,06

Şcoli 400 73 6,75 Tab. 8.7.2

8.8. Tendinţe

La nivel european, preocupările majore privind mediul şi sănătatea sunt legate

de poluarea aerului în interior şi în exterior, calitatea inferioară a apei, igiena precară şi produsele chimice periculoase. Impacturile exercitate asupra sănătăţii pot genera diverse afecţiuni respiratorii şi cardiovasculare, cancer, astm, alergii, tulburări de dezvoltare neurologică ş.a.

O proporţie semnificativă a populaţiei urbane din Europa locuieşte încă în oraşe unde se depăşesc anumite limite europene ale calităţii aerului (stabilite pentru protecţia sănătăţii omului).

Uniunea Europeană urmăreşte ca, până în 2020, produsele chimice să fie produse şi utilizate astfel încât să fie reduse la minim efectele adverse grave asupra sănătăţii umane şi a mediului.

R A P O R T P R I V I N D S T A R E A M E D I U L U I Î N J U D E Ţ U L S Ă L A J , Î N A N U L 2 0 1 2

___________________________________________________________________________

147

Comisia Uniunii Europene a adoptat o abordare integrată, implicând toate părţile interesate. Această abordare include următoarele:

strategia europeană privind mediul şi sănătatea, cu accent deosebit pe situaţia copiilor;

planul de acţiune privind mediul şi sănătatea, cu scopul de a implementa strategia Uniunii Europene;

grupul consultativ pe probleme de mediu şi sănătate, pentru a implica cei mai importanţi factori interesaţi.