Nivelul retea Functie: preluarea pachetelor de la sursa si transferul lor catre destinatie

Exista 10 principii pe care se bazeaza nivelul retea in Internet (RFC1958):

1) Fiti siguri ca functioneaza

2) Mentineti-l simplu

3) Faceti alegeri clare

4) Exploatati modularitatea

5) Asteptati-va la medii eterogene

6) Evitati optiuni si parametrii statici

7) Cautati o proiectare cat mai buna, nu neaparat perfecta

8) Fiti stricti cand trimiteti si toleranti cand receptionati

9) Ganditi-va la scalabilitate

10) Luati in considerare performantele si costurile

6.1 Rutarea = procesul de alegere a caii prin care un pachet e transmis

de la sursa la destinatie sau destinatii, chiar din intre 2 retele diferite

Tipuri de pachete:

- Pachete de date protocoalele folosite se numesc protocoale rutate (routed

protocols);

Exp: IP, IPX

- Pachete cu informatii de reimprospatare a rutelor protocoalele folosite se

numesc protocoale de rutare (routing protocols);

Exp:

RIP (Routing Information Protocol)

EIGRP (Enhanced Interior Gateway Routing Protocol)

OSPF (Open Shortest Paths First)

Tabela de rutare are urmatoarele campuri:

- Adresa de retea

- Numele interfetei

- Metrica

Rutarea:

- Statica

- Dinamica

6.1.1 Implementarea serviciilor A. Implementarea serviciilor orientate pe conexiune

Inainte de a trimite pachete, se stabileste o cale de la ruterul sursa la ruterul

destinatie. Idea consta in evitarea alegerii unei noi rute pt fiecare pachet trimis.

Conexiunea este numita VC (virtual circuit)

Subretea cu circuite virtuale

Fiecare pachet poarta un identificator care spune carui circuit virtual ii apartine

Cum are loc?

1. Se stabileste o conexiune

2. Se alege o cale intre masina sursa si masina destinatie, ca parte

componenta a initializarii conexiunii

3. Calea e memorata in tabelele ruterelor

4. Daca e eliberata conexiunea, se inchide si circuitul virtual

Dirijarea in cadrul unei subretele cu circuite virtuale

- Calculatorul gazda H1 a stabilit conexiunea 1 cu calculatorul gazda H2

- Conexiunea e memorata ca prima intrare in fiecare tabela de rutare

- Prima linie a tabelei lui A spune ca daca un pachet purtand identificatorul de

conexiune 1 vine de la H1 =>trebuie trimis catre ruterul C, dandu-I identificatorul

de conexiune 1

- Similar prima intrare a lui C dirijeaza pachetul catre E. tot cu identificatorul de

conexiune 1

- Daca H3 vrea sa stabileasca o conexiune cu H2 =>allege identificatorul de

conexiune 1, apoi indica subretelei sa stabileasca circuitul virtual

- Conduce la a doua linie din tabele. Apare un conflict pt ca desi A poate distinge

usor pachetele conexiuni 1 de la H1 de pachetele conexiunii 1 de la H3, C nu

poate face asta

- =>A asociaza un identificator de conexiune diferit pt traficul de iesire al celei de a

doua conexiuni

- Pt evitarea conflictelor, ruterele trebuie sa poata inlocui identificatoii de

conexiune in pachtele care pleca

B. Implementarea serviciului neorientat pe conexiune:

Pachetele sunt trimise in subretea individual si dirijate independent de celelalte

Nu e necesara nici o initializare prealabila

Pachetele sunt numite datagrame

Subreteaua este numita subretea datagrama

Dirijarea intr-o subretea datagrama

Cum se realizeaza?

- Procesul P1 are un mesaj lung pt procesul P2.

- P1 transmite mesajul nivelului transport, cu instructiunile de livrare catre

procesul P2 aflat pe calculatorul gazda H2.

- Codul nivelului transport ruleaza pe calculatorul gazda H1 si insereaza la inceputul

mesajului un antet corespunzator nivelului transport si transfera rezultatul

nivelului retea

Datagrama = toate pachetele circula independent

CV = pachetele circula dupa o regula prestabilita

Nodul A impinge nodurile de la H1 la H3, iar nodul C nu le deosebeste, se asociaza nodul

A cu identificatori de conexiune. Avem identificatorul 1 pt procesul H1 si ident 2 pt procesul

H3. Routerele trebuie sa inlocuiasca identif de conexiune de la procesele care pleaca.

6.1.2 Algoritmi de rutare Se lucreaza pe teoria grafului. Fiecare nod al grafului este un router si fiecare arc este o

linie de comunicatie. Se alege o cale intre nivele de routere si gasim algoritmul potrivit.

Clasificarea algoritmilor:

I. Algoritmi:

Neadaptivi = nu isi bazeaza deciziile de dirijare pe masuratori sau estimari ale

traficului si topologiei curente.

Alegerea caii de a ajunge de la nodul I la J se calculeaza in avans, offline si

parvine ruterului la initializarea retelei = dirijare statica

Adaptivi = isi modifica deciziile de dirijare pt a reflecta modificarile de topologie

si pe cele de trafic

II. Algoritmi:

Statici:

- Dirijare pe calea cea mai scurta (Dijkstra). Fiecare pachet receptionat este

transmis mai departe catre fiecare linie de iesire cu exceptia celei de pe care

a venit. Implica un nr mare de pachete. Foloseste un contor de seturi care

este decrementat la fiecare salt, iar cand devine 0 pachetul este distrus.

Contorul se initiaza cu lungimea caii de la sursa la destinatie, cand se

cunoaste, sau cu diametrul retelei.

- Inundare = fiecare pachet receptionat este trimis mai departe pe fiecare linie

de iesire, cu exceptia celei pe care a sosit

Dinamici:

1. Dirijare dupa vectorul distantelor - fiecare ruter mentine o tabela (un vector)

care pastreaza cea mai buna distanta cunoscuta spre fiecare destinatie si linia

care trebuie urmata pt a ajunge acolo (folosita de ARPANET). Tabela se

actualizeaza prin schimbul de informatie cu nodurile vecine.

Cei mai folositi algoritmi sunt:

Bellman-Ford

Ford-Fulkerson

Dezavantaje:

- La stabilirea rutei nu se mai ia in considerare latimea bandei

- Alg converge destul de greu

2. Dupa starea legaturii

Fiecare ruter face urmatoarele:

Descopera care sunt vecinii sai si afla adresele de retea ale lor

Masoara intarzierea sau costul pana la fiecare din vecinii sai

Pregateste un pachet prin care anunta pe toata lumea ca tocmai a

terminat de cules datele despre vecini

Trimite pachetul catre toate celelalte rutere

Calculeaza cea mai scurta cale spre fiecare ruter

Dezavantaj: are nevoie de mult timp pt a strange inf

III. Algoritmi pt dirijare ierarhica -> ruterele sunt impartite in regiuni, fiecare ruter stie

toate detaliile necesare pt a dirija pachete spre destinatie in cadrul regiunii sale, dar

nu stie nimic despre organizarea interna a celorlalte regiuni

IV. Algoritmi pt dirijare prin difuzare ->trimitere simultana a unui pachet catre toate

statiile

V. Algoritmi pt dirijare multidestinatie -> fiecare pachet contine fie o lista a

destinatiilor, fie o harta de biti care indica destinatiile dorite

VI. Algoritmi de dirijare pt calculatoare gazda mobile

VII. Algoritmi pt controlul congestiei -> congestive = multe pachete sunt prezente intr-o

subretea a.i performatele se degradeaza

6.1.3 Protocoale de rutare Tipuri de protocoale de rutare:

Vector de distanta:

RIP (Routing Information protocol) cel mai folosit protocol pt transferul

informatiilor rutate intre rutere direct conectate

- A aparut in 1998 si este specific RFC 1058

- Ruterul alege drumul din retea pe care se vor transmite datele de baza

vectorului distanta. Cand datele trec printr-un ruter, se considera un hop

trecut. Daca exista mai multe rute pana la destinatie, protocolul alege ruta

cu nr min de hopuri, care nu este neaparat cea mai rapida. Daca nr de noduri

intermediare depaseste 15, pachetul e ignorat.

- Informatiile de improspatare sunt trimise o data la 30 secunde catre toti vecinii,

sub forma tabelei complete de rutare

IGRP (Interior Gateway Routing Protocol) protocolul de rutare pt porti

interioare

- Dezvoltat la mij anilor 80 de Cisco Systems cu scopul de a obtine o dirijare

robusta in interiorul AS-urilor

- Calculeaza distantele pana la destinatie, permitand ruterelor sa-si

improspateze tabelele de rutare la intervale programabile (de obicei la fiecare

30 -90 secunde)

- Foloseste o metrica compusa care e calculate pe baza valorilor intarzierilor,

a latimii benzii, a sigurantei si a traficului. Administratorii retelelor pot

stabili proportiile in care aceste valori formeaza metrica si trebuie sa fie foarte

atenti pt ca aceste valori au un domeniu de valori f mare. Adm isi mai pot

defini si o serie de constante cu ajutorul carora sa influenteze alegerea caii de

catre ruter.

- Dezavantaj: genereaza trafic suplimentar

- Succesul se datoreaza similaritatii cu RIP-ul si caracteriscile sale. Lipsindu-I

suportul pt variabila lungimii subnet masks (VLSM), in loc sa se dezvolte o

noua versiune s-a preferat realizarea unui nou protocol: EIGRP

EIGRP (Enhanced Interior Gateway Routing Protocol)

- Este varianta imbunatatita a lui IGRP, proprietate Cisco

- Este de tip vector de distanta imbunatatit (combinatie intre vector de

distanta si de stare a legaturii)

- Foloseste alg pt repartizarea uniforma a incarcarii

- Foloseste alg DUAL (Diffused Update Algorithm) pt a calcula drumul cel

mai scurt pana la destinatie)

- Informatiile de improspatare sunt trimise tuturor vecinilor o data la 90 de

secunde sau cand apar schimbari topologice

BGP (Border Gateway Protocol)

- Specific in RFC 1771 si 1774

- Este un protocol de rutare externa de tip vector de distanta, dar destul

de diferit de majoritatea celorlalte cum ar fi RIP. In loc sa mentina doar

costul pana la destinatie, fiecare ruter BGP memoreaza calea exacta

folosita

- Se foloseste intre furnizorii de servicii Inernet sau intre furnizorii si

clientii acestora

- Se foloseste pt rutarea traficului intre sistemele autonome

- Trebuie sa tina cont de politici, care sunt configurate manual pt fiecare

ruter

- Dat fiind interesul special al BGP-ului pt traficul in tranzit, retelele sunt

grupate in 3 categorii:

Retele ciot (stub) au doar o conexiune la graful BGP. Pot fi

folosite pt traficul in tranzit deoarece nu mai e nimeni la celalalt

capat

Retele multiconectate pot fi folosite pt traficul in tranzit, cu

exceptia ca ele refuza

Retele de tranzit cum ar fi coloanele vertebrale , care sunt

doritoare sa manevreze pachetele altora, eventual cu unele restrictii

- Perechile de rutere BGP comunica intre ele stabilind conexiuni TCP.

Operarea in acest mod ofera comunicatie sigura si ascunde toate detaliile

retelelor transversale

Starea legaturii: OSPF, IS-IS

OSPF (Open Shortest Paths First) protocol deschis, specificat in RFC 2328,

aparut in 1990 ca standard elaborat de IETF

- Se foloseste in cadrul unui sistem autonom

- Foloseste alg Dijkstra pt a calcula drumul min pana la destinatie

- Pachetele de improspatare sunt trimise prin intreaga retea doar cand apar

schimbari in topologie

- Suporta o varietate de metrici de distanta, incluzand distanta fizica,

intarzierea

- Este dinamic, se adapteaza automat si repede la schimbarile in topologie

- Suporta dirijarea bazata pe tipul de serviciu; dirijeaza traficul in timp real

intr-un mod iar alt tip de trafic in alt mod

- Realizeaza echilibrarea incarcarii, divizand incarcarea pe mai multe linii

(majoritatea protocoalelor anterioare trimit pachetele pe calea cea mai

buna, calea secundara nefiind folosita)

- Suporta sisteme ierarhice, astfel incat nici un ruter sa nu trebuiasca sa

cunoasca intreaga topologie

- Introduce pt prima data un sistem min de securitate (ruterele erau

conectate la Internet printr-un tunel, pt a evita cazurile in care ruterele

primeau informatii de dirijare false)

- Suporta 3 tipuri de conexiuni si retele: linii punct-la-punct intre 2 rutere,

retele multiacces cu difuzare (lan-uri), retele multiacces fara difuzare

(WAN-uri cu comutare de pachete)

- O retea multiacces poate sa contina mai multe rutere, fiecare dintre ele

comunicand direct cu celelalte; abstractizarea retelei se face printr-un graf

orientat, in care fiecare arc are un cost (distanta, intarziere); calculeaza

distanta cea mai scurta pe baza ponderilor arcelor, care pot fi diferite

IS-IS(Intermediate System Intermediate System)

- A fost proiectat pt DECnet si apoi adoptat de ISO pt a fi folosit cu

protocolul neorientat pe conexiune de la nivelul retea, CNPL

- De atunci a fost modificat pt a se descurca cu alte protocoale, cel mai

important fiind IP

- Este folosit in numeroase coloane vertebrale ale Internet-ului (inclusiv

vechiul NSFNET) si in unele sisteme digitale celulare cum ar fi CDPD,

Novell NetWare foloseste o varianta simplificata IS-IS (NLSP) pt a dirija

pachete IPX

- In principiu IS-IS distribuie o imagine a topologiei ruterelor, pe baza

caruia se calculeaza calea cea mai scurta. Fiecare ruter anunta, in

informatia de stare a legaturilor sale, ce adrese la nivelul retea poate sa

acceseze direct

- Aceste adrese pot fi IP, IPX, Apple Talk sau oricare alte adrese

- IS-IS poate accepta chiar mai multe protocoale ale nivelului retea in

acelasi timp

6.1.4 Protocoale rutate

O datagrama Ip contine un antet si un text.

IPv4

Transmisie in ordine big endian

Antet:

o IHL = det lungimea antetului (pe 4 biti)

Lungimea min a pachetului este de 5x4 = 20 bytes

Lungimea max 15x4= 60bytes

o Tip serviciu = diferentiaza diferitele clase de servicii (pe 6biti)

- Transfer de fisiere, voce digitizata

- Ruterele le ignora

o Lungimea totala = include totul din datagrama, adica antet si date (pe

16biti)

Lungime max = 16x4 bytes

o Identificare (16 biti) permite gazdei destinatie sa determine carei

datagrame ii apartine un nou pachet primit

Toate fragementele contin aceeasi valoare.

o Urmeaza un bit nefolosit si apoi 2 campuri de 1 bit

o DF (=Dont Fragment) ordin dat routerelor sa nu fragmenteze

datagrama pt ca destinatia nu e capabila sa reasambleze piesele la loc

-datagrama trebuie sa evite o retea cu pachete mai mici pe calea cea

mai buna si sa aleaga o ruta suboptimala

o MF (= More Fragments) toate fragmentele, cu exceptia ultimului, au

acest bit activat (necesar pt a sti cand au ajuns toate fragmentele )

o Deplasamentul Fragmentului spune unde e locul fragmentului curent

in datagrama.

Toate fragmentele, cu exceptia ultimului, trebuie sa fie multiplu de 8

bytes (unitate elementara de fragmentare)

o Timp de viata contor folosit pt a limita durata de viata a pachetelor

Maxim: 255 de secunde. Trebuie sa fie decrementat la fiecare hop (hop =

trecere dintr-o retea in alta) sau e decrementat de mai multe ori cand sta la

coada un timp indelungat intr-un ruter. Cand ajunge la val 0, pachetul e

eliminat si se trimite un pachet de avertizare emitatorului.

o Protocol spune carui proces de transport trebuie sa o predea

o Suma de control a antetului (Header) verifica numai antetul (16 biti)

o Adresa sursei si adresa destinatiei indica nr de retea si nr de gazda

o Optiuni = 0 sau mai multe cuvinte, multiple de 4 biti

o Securitate

o Amprenta de timp

IPv6

o Creat pt a rezolva problema spatiului insufficient de adrese

o Ambele protocoale pot rula in acelasi timp datoria unei mutari dintr-o vesiune

in alta

Obiective:

sa suporte adrese pe 16 bytes x b biti = 128 biti

8 grupe a cate 4 pozitii in hexa separate prin :

Sa amplifice protocolul astfel incat sa transmita mai rapid datagramele

- Ipv6 7 campuri in loc de 13

- Implica routerele -> scad intarzierile

- Securitate sporita

Suporta aplicatii in timp real

Gazda poate migra dintr-o retea in alta, fara schimbarea adresei sale

IP Mobil

Fiecare site care ofera servicii de mobilitate asigura un agent local, iar site-urile

care permit accesul mobil trebuie sa ofere un agent pt straini. Cand o gazda

mobila apare un site strain, ea contacteaza gazda straina de acolo si se

inregistreaza. Gazda straina contacteaza agentul local si ii da o adresa a

intermediarului, adica adresa IP a agentului pt straini.

Mobile IP permite nodului mobil sa foloseasca 2 adrese IP:

- Adresa locala

- Care-of address: a agentului strain, asociata

Etape ale rutarii Mobile IP:

1. Descoperirea agentului

2. Inregistrarea

3. Rutarea

IP multicast:

- Permite trimiterea simultana de la un emitator la mai multi receptori

- Foloseste adrese de clasa D: fiecare adresa identifica un grup de gazde, pe 28

biti (adica pot exista simultan 250 milioane de grupuri). Pachetul e trimis

tuturor celor din grup, dar nu garanteaza ca ajunge la toti

- Suporta 2 tipuri de adrese: permanente si temporare

- Se implementeaza cu rutere speciale de trimitere multipla, care pot sa

lucreze simultan cu cele standard sau nu

- IGMP (Internet Group Management Protocol) protocol de gestiune a

grupurilor Internet asemanator cu ICMP, de tip intrebare-raspuns

- Are 2 tipuri de pachete: intrebare si raspuns

- Rutarea foloseste arbori de acoperire

6.2 Adresare Conectare la Internet => TCP/IP => adresa IP unica

-nu este cazul la alte protocoale IPX si NetBEUI), deoarece acestea au un mecanism

automat de atribuire a adreselor statiilor, bazat pe adresele fizice ale placilor de retea

IANA aloca furnizorilor de servicii Internet (ISP = Internet Service Provider)

seturi de adrese pe care le pot folosi retelele care se conecteaza la ei.

Unicitate adrese => adresele sunt atribuite centralizat

2 cazuri:

- Organizatia nu doreste o conectare permanenta la Internet

- Compania doreste sa ofere informatii si servicii catre Internet

6.2.1 Tehnica adresarii IP

.

Protocolul IP versiunea 4 (RFC 791): adresa de 32 biti, reprezentata sub forma a 4 nr

zecimale, corespunzatoare celor 4 octeti, numerele fiind separate prin puncte (notatie

zecimala cu punct)

Ex: 192.168.12.34

Adresa IP are 2 componente:

Adresa de retea - este portiunea comuna tuturor statiilor din aceeasi retea logica

IP

Adresa de statie permite identificarea unica a statiilor din aceeasi retea

Adresele IP se impart in mai multe clase, in functie de nr de biti alocati adresei de

retea si adresei de statie

Adrese IP speciale

Zero pe toti bitii corespunzatori nr de statie defineste adresa retelei din care

face parte statia; Ex: adresa statie 192.168.12.34, adresa de retea este 192.168.12.0

Bitii rezervati nr de statie sunt unu actiunea de difuzare sau broadcast; Exp:

adresa de dfuzare in reteaua 192.168.12.0 este 192.168.12.255

6.2.2 Subretele Divizarea retelei in mai multe parti(=subretea) pt uz intern, din exterior se comporta

ca o singura retea

Bitii alocati adresei de statie sunt folositi pt a identifica adresa de subretea

Pt a se putea folosi subretele, ruterul principal are nevoie de o masca de subretea

Masca de subretea indica nr retea + subretea si gazda

Pentru fiecare bit din adresa de subretea exista, pe aceeasi pozitie in masca de retea,

un bit de valoarea 1, iar pt fiecare bit care face parte din adresa de statie exista, pe

pozitia corespunzatoare, un bit de valoare 0

Masca de retea poate fi indicate in 2 moduri:

o Prin reprezentarea zecimala cu punct (ca o adresa IP obisnuita)

o Prin indicarea directa a nr de biti care fac parte din adresa de retea si subretea

6.2.3 Tehnica de alocare CIDR CIDR (Classless InterDomain Routing) dirijare fara clase intre domenii tehnica de

dirijare care sa nu tina cont de clasa din care face parte adresa IP

Foloseste o masca prin care se stabileste cate statii pot fi intr-o retea

Nr de biti unu din cadrul mastii poate fi mai mare decat nr de biti unu din masca

implicita a clasei C, nepermis la subretele (masca de superretea)

Reducerea nr de intrari in tabelele de dirijare a router-elor care fac parte din

backbone-ul principal al Internet-ului

Aplicabilitare redusa, datorita noilor tehnici de translatare a adreselor de retea

6.2.4 Translatarea adreselor si porturilor de retea

6.3 Protocoale de control in Internet

ICMP (The Internet Control Message Protocol) protocolul mesajelor de control din

Internet furnizeaza pachete de mesaje pt raportul erorilor si al altor informatii

privind calea pachetelor IP de la sursa la destinatie

- emite mesaje doar despre erorile primului fragment din datagramele IP

fragmentate; mesajele nu sunt raspunsuri la mesajele de eroare ICMP si nici ca

raspunsuri la adrese IP broadcast sau multicast

- mesajul ICMP este emis prin datagrama IP, daca campul protocol are val 1

- structura nivelului, variaza in functie de natura lui, dar primii 32 de biti sunt

standard:

tip (8 biti) natura mesajului de control emis (exp: 0-raspuns ecou, 3-

destinatie inaccesibila, 5-redirectare, 8-ecou, 11-timp deposit etc)

cod (8biti) parametrii de baza ai mesajului, in functie de tipul

mesajului

control eroare (16 biti) verifica validitatea mesajului

date (32 biti) in functie de tipul mesajului; contine informatia

mesajului

- are o multitudine de mesaje:

ARP (address resolution protocol) protocolul de rezolutie a adresei, definit in

RFC, realizeaza corespondenta dintre adresa IP si adresa fizica

o Fiecare placa Ethernet vine cu o adresa Ethernet de 48 biti, data de o

autoritate centrala (MAX address de 6B). Placile trimit si primesc cadre de

baza acestei adrese, si nu cea IP, pe care n-o cunosc

o Adresele IP sunt transformate la nivelul legatura de date in adresele MAC,

in mod dinamic astfel:

Exista un fisier de configurare care face transformarea adresa IP-

adresa MAC inutil in retelele cu mii de calculatoare, deoarece

actualizarea fisierului este mare consumatoare de timp si pt a genera

erori

Trimiterea unui pachet de difuzare, care intreaba toata calculatoarele

din acea retea despre proprietarul adrese Ip (a destinatarului). Gazda cu

adresa Ip din pachet va raspunde cu adresa sa MAC

o Cand modului ARP al unui host primeste o cerere de translatare a unei

adrese IP, verifica mai intai daca se gaseste in fisierul (Tabelul) sau. Daca

o regaseste, returneaza adresa Ethernet; daca nu, ARP difuzeaza un

pachet statiilor din retea, care contine adresa IP a destinatarului pt care se

cauta adresa MAC. Daca destinatarul recunoaste adresa IP, va raspunde,

catre emitator, prin emiterea unui mesaj cu adresa MAC. Raspunsul va fi

plasat in tabelul ARP. Daca nu primeste raspuns, atunci nu va fi plasat in

tabelul ARP.

RARP (The Reverse Address Resolution Protocol) se folosete pt maparea adresei

MAC la adresa IP

Inversul logic al lui ARP si poate fi folosit de statiile fara hard, care nu-si

cunosc adresa IP atunci cand boot-eaza

Are nevoie de un server RARP care contine un tabel cu corespondentele

adreselor MAC-IP

Cand o statie porneste, isi difuzeaza adresa MAC (de pe placa de retea) si isi

cauta adresa IP. Serverul RARP vede cererea, cauta adresa in fisierele de

configurare si ii trimite adresa IP corespunzatoare (daca adresa IP ar fi fixate

in imagine, atunci fiecare statie ar avea nevoie de propria imagine)

Dezavantaj pt a ajunge la serverul RASP se foloseste o adresa de difuzare

(formata din 1-uri), nepropagate de rutere, motiv, pt care este nevoie de un

server in fiecare retea. Se rezolva acest lucru cu BOOTP

BOOTP protocol de pornire alternativ, care foloseste mesaje UDP, propagate

prin rutere

O statie fara disc va beneficia de informatii suplimentare, cum ar fi adresa

IP a serverului cu imaginea de memorie, adresa IP a ruterului implicit, masca

de retea

Necesita confirmarea manuala a corespondentelor dintre adresa IP si adresa

MAC

Pt a elimina acest pas predispus la erori, a fost extins si redenumit in DHCP

DHCP(Dynamic Host Configuration Protocol) se bazeaza pe un server special care

atribuie adrese IP host-urilor care cer

Serverul nu trebuie sa fie in aceeasi retea cu hostul, deci nu va accesibil

prin difuzare, necesitand un agent de legatura DHCP

Pentru aflarea adresei IP, o masina difuzeaza un pachet DHCP

DISCOVER. Agentul de legatura intercepteaza difuzarile, iar cand gaseste

un astfel de pachet, il trimite ca pachet unicast serverului DHCP (agentul

are nevoie doar de adresa serverului DHCP)

Atribuirea adresei IP se face pe o perioada fixa de timp, folosind tehnica

de inchiriere. Inainte de expirarea perioadei, gazda trebuie sa ceara o

reinoire a adresei IP, altfel o pierde.