R A P O R T P R I V I N D S T A R E A M E D I U L U I Î N J U D E Ţ U L S Ă L A J , Î N A N U L 2 0 1 2

___________________________________________________________________________

80

CAPITOLUL 5. PROTECŢIA NATURII ŞI BIODIVERSITATEA

5.1. Biodiversitatea în judeţul Sălaj

Diversitatea biologică sau biodiversitatea este unul dintre termenii cheie în

domeniul conservării, incluzând bogăţia vieţii şi diversele modele. Convenţia asupra Diversităţii Biologice (CBD) defineşte diversitatea biologică, astfel: "varietatea organismelor vii ale diferitelor medii, terestru, marin şi alte ecosisteme acvatice şi complexele ecologice ale căror părţi sunt; aceasta include diversitatea înăuntrul speciilor, dintre specii şi ecosisteme".

Între ţările membre şi candidate la Uniunea Europeană, România deţine cea mai mare diversitate biogeografică. În comparaţie cu alte ţări ale Uniunii Europene, pe teritoriul României se interferează 5 regiuni biogeografice, din cele 11 europene şi anume:

ALPINĂ

CONTINENTALĂ

PANONICĂ

PONTICĂ

STEPICĂ

Biodiversitatea are un rol important în viaţa fiecărei societăţi, reflectându-se în cultura şi spiritualitatea acestora (folclor, artă, arhitectură, literatură, tradiţii şi practici de utilizare a terenurilor şi a resurselor etc.). Valoarea estetică a biodiversităţii este o necesitate umană fundamentală, peisajele naturale şi culturale fiind baza dezvoltării sectorului turistic şi recreaţional.

Din punct de vedere etic, fiecare componentă a biodiversităţii are o valoare intrinsecă inestimabilă, iar societatea umană are obligaţia de a asigura conservarea şi utilizarea durabilă a acestora.

Fig. 5.1.1.

5.1.1. Stare

Biodiversitatea judeţului Sălaj este dată de şezarea judeţului la suprapunerea, în cea mai mare parte, unităţii fizico-geografice care face legătura dintre Munţii Apuseni şi Carpaţii Orientali, reprezentată de Platforma Someşană.

R A P O R T P R I V I N D S T A R E A M E D I U L U I Î N J U D E Ţ U L S Ă L A J , Î N A N U L 2 0 1 2

___________________________________________________________________________

81

Munţii, reprezentaţi de prelungirile nordice ale Apusenilor (Munţii Meseş şi Munţii Plopişului), ocupă o suprafaţă destul de restrânsă în sud-vestul judeţului, aspectul determinant al judeţului fiind dat de relieful deluros. Luncile largi ale Someşului, Crasnei şi Barcăului reprezintă singurele forme de relief plane ce dau naştere unor habitate îndeosebi specifice pajiştilor.

Fig. 5.1.2

Păduri

Pajisti şi tufărişuri

Stâncări şi peşteri

Ape

Habitate de turbării şi mlaştini

Fig. 5.1.3. Ponderea categoriilor de habitate ale judeţului

În ceea ce priveşte habitatele de interes comunitar, în judeţul Sălaj au fost

inventariate un număr de 22 habitate comunitare după cum urmează: -Grote neexploatate turistic - cod 8310 - habitat identificat în cadrul Sitului

de Importanţă Comunitară Peştera Măgurici - ROSCI 0192; -Păduri dacice de stejar şi carpen - cod 91Y0 - habitat existent pe teritoriul

Sitului de Importanţă Comunitară Racâş-Hida - ROSCI 0209; -Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum - cod 9130 - habitat prezent în Situl

de Importanţă Comunitară Tusa-Barcău - ROSCI 0257; - Păduri de fag de tip Luzulo-Fagetum cod 9110; cod - 9130 - Păduri de fag

de tip Asperulo-Fagetum; cod - 9170 - Păduri de stejar cu carpen de tip Galio-Carpinetum; cod - 91M0 - Păduri balcano-panonice de cer şi gorun; cod - 91Y0 - Păduri dacice de stejar şi carpen, habitate prezente în Situl de Importanţă Comunitară Lozna ROSCI 0314;

- Cursuri de apă din zona de câmpie până în etajul montan, cu vegetaţie din Ranunculion fluitantis şi Callitricho-Batrachion cod - 3260; cod - 3270 - Râuri cu maluri nămoloase cu vegetaţie din Chenopodion rubri p.p. şi

R A P O R T P R I V I N D S T A R E A M E D I U L U I Î N J U D E Ţ U L S Ă L A J , Î N A N U L 2 0 1 2

___________________________________________________________________________

82

Bidention p.p; cod - 40A0* - Tufărişuri subcontinentale peri-panonice; cod - 6240* - Pajişti stepice subpanonice; cod - 6430 - Comunităţi de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la câmpie până în etajele montan şi alpin; cod - 6510 - Pajişti de altitudine joasă (Alopecurus pratensis, Sanguisorba officinalis); cod - 7120 - Turbării degradate capabile de regenerare naturală; cod - 8210 - Versanţi stâncoşi cu vegetaţie chasmofitică pe roci calcaroase; cod - 8220 - Versanţi stâncoşi cu vegetaţie chasmofitică pe roci silicioase; cod - 9110 - Păduri de fag de tip Luzulo-Fagetum; cod - 9130 - Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum; cod - 9150 - Păduri medioeuropene de fag din Cephalanthero-Fagion; cod - 9170 - Păduri de stejar cu carpen de tip Galio-Carpinetum; cod - 91E0 - Păduri aluviale cu Alnus glutinosa şi Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae); cod - 91M0 - Păduri balcano-panonice de cer şi gorun; cod - 91Y0 - Păduri dacice de stejar şi carpen - habitate prezente în Situl de Importanţă Comunitară Muntele Şes ROSCI 0322

- Păduri cu Castanea sativa - cod 9260 - habitat prezent în cadrul ariei naturale protejate de interes naţional “Pădurea La Castani”, localitatea Rogna, comuna Ileanda;

- Păduri eurosiberiene cu Quercus robur – cod 91I0 - habitat prezent în cadrul ariei naturale protejate de interes naţional “Pădurea Lapiş”, localitatea Nuşfalău.

Pe teritoriul judeţului Sălaj, în urma studiilor efectuate în teren şi a studiilor ştiinţifice au fost identificate un număr de 286 de specii din flora sălbatică de interes naţional. Din aceste specii, un număr de 5 sunt cuprinse în anexa 5 a O.U.G. nr. 57/20.06.2007, cu modificările ulterioare, în categoria speciilor de interes comunitar, a căror prelevare din natură şi exploatare fac obiectul măsurilor de management. Aceste specii sunt următoarele:

Sphagnum magellanicum, Sphagnum subsecundum, Sphagnum ambliphyllum - muşchi de turbă, este localizat pe teritoriul ariei naturale protejate “Mlaştina de la Iaz” aflată pe teritoriul localităţii Iaz, comuna Plopiş;

Arnica Montana - arnică, ce este localizată în zona Munţilor Meseş, a Văii Almaşului, a Văii Someşului;

Gentiana lutea - genţiana, localizată ştiinţific pe păşunile împădurite din zona Munţilor Meseş, aria naturală protejată Racâş–Hida – Sit de Interes Comunitar.

Fig. 5.1.4 Gentiana lutea- genţiana Fig. 5.1.5 Arnica montana - arnica

R A P O R T P R I V I N D S T A R E A M E D I U L U I Î N J U D E Ţ U L S Ă L A J , Î N A N U L 2 0 1 2

___________________________________________________________________________

83

Fauna sălbatică, datorită varietăţii de habitate şi ecosisteme existente pe teritoriul judeţului Sălaj, prezintă şi ea o varietate atât specifică cât şi ecologică sau sistematică.

În urma diferitelor studii efectuate în decursul timpului au fost determinate şi inventariate un număr de 197 de specii de animale de interes naţional. Din aceste specii faunistice un număr de 18 specii sunt cuprinse în anexa 3 a O.U.G. nr. 57/20.06.2007, în categoria speciilor de animale a căror conservare necesită determinarea ariilor speciale de conservare şi a ariilor de protecţie specială avifaunistică.

5.1.2. Impact

În ultima perioadă se observă o tendinţă de creştere accentuată a temperaturilor medii anuale cumulată cu perioade lungi de secetă ca urmare a fenomenului de încălzire globală ce are efecte negative supra florei şi faunei în ansamblul ei.

Efectele deteriorării trebuie privite atât din perspectiva omului cât şi din perspectiva celorlalte specii de pe pământ. În afara factorilor naturali (secetă, inundaţii, mişcări seismice, etc.) asupra florei şi faunei se exercită presiuni şi prin: despăduriri, incendii, poluări industriale, testări necontrolate de OMG-uri, substanţe fitosanitare, recoltări şi capturări necontrolate, schimbarea destinaţiei terenurilor etc.. În ceea ce priveşte exploatările de resurse, presiunile antropice asupra ariilor naturale protejate şi a biodiversităţii în general, se manifestă prin exploatările forestiere, achiziţia şi recoltarea de plante şi animale din flora şi fauna sălbatică, păşunatul iraţional, dar de multe ori şi prin turismul necontrolat şi needucat.

Astfel, în cazul recoltării de plante din flora spontană, mai cu seamă a macromicetelor, există de multe ori tendinţa de recoltare neselectivă, nedurabilă, de preluare a tot ceea ce se găseşte în mediul natural.

Un alt aspect negativ asupra ariilor naturale protejate îl constituie şi păşunatul cu vite mari, efect amplificat şi de caracterul mlăştinos, cu exces de umiditate a solurilor din multe arii naturale protejate.

Din acest motiv se impune creşterea suprafeţelor din categoria ariilor naturale protejate, unde să se instituie regimuri de protecţie, în special pentru speciile vulnerabile, endemice şi pe cale de dispariţie.

Fig. 5.1.6

R A P O R T P R I V I N D S T A R E A M E D I U L U I Î N J U D E Ţ U L S Ă L A J , Î N A N U L 2 0 1 2

___________________________________________________________________________

84

5.2. Presiuni antropice exercitate asupra biodiversităţii

În ultimii ani s-a constatat un avânt formidabil al industriilor de tot felul, fapt ce a generat implicit accentuarea unei stări de permanentă adaptare a tuturor formelor de viaţă la noile condiţii, însă în ciuda adaptabilităţii formelor biologice la schimbările din mediile lor de viaţă, multe din ele au dispărut în mod ireversibil.

Chiar dacă se încearcă refacera sau menţinera biodiversitătii, măsurile de conservare sunt ameninţate de o serie de procese şi fenomene globale, de tipul ploilor acide, efectul de seră, diminuării stratului de ozon, eroziunii solurilor, deşertificării.

Astăzi, este practic unanim acceptat faptul că agricultura intensivă poate conduce la poluarea solului şi a apei prin utilizarea excesivă a îngrăşămintelor, a pesticidelor, a apei de irigaţie necorespunzătoare calitativ şi cantitativ, în special pe terenurile arabile excesiv afânate prin diferite lucrări.

Agricultura, alături de industrie, a devenit una dintre sursele importante de agenţi poluanţi cu impact negativ asupra calităţii mediului prin degradarea sau chiar distrugerea unor ecosisteme.

5.2.1. Creşterea acoperirii terenurilor

Schimbarea utilizării terenurilor este adesea asociată cu schimbarea în

acoperirea terenurilor şi o schimbare asociată cu emisiile de carbon. Atunci când o pădure este eliminată, stocurile de carbon din biomasa de deasupra solului sunt fie eliminate ca produse, fie aduse înapoi în atmosferă prin descompuneri microbiene. Acest fapt va determina modificarea rezervelor de carbon din sol, eliminarea habitatului specific pădurii şi implicit pierderea biodiversităţii specifice ecosistemului distrus. În ultima perioadă, prin schimbarea utilizării terenurilor naturale (cu vegetaţe şi faună specifică), acestea sunt folosite fie în agricultură, fie pentru diferite proiecte de infrastructură şi amenajare a teritoriului, fapt ce determină schimbări majore, unele ireversibile în structura habitatelor care acoperă aceste terenuri, determinând totodată pierderea speciilor de floră şi faună ce alcătuiesc biodiversitatea în aceste zone. Cele mai semnificative schimbări ale stării florei şi faunei s-au produs şi se mai produc ca rezultat al impactului antropic direct (vânatul, nimicirea animalelor, colectarea plantelor), precum şi indirect (prin distrugerea sau schimbarea habitatelor naturale). Printre factorii care influenţează nociv flora şi fauna sunt: gospodărirea intensivă cu extinderea şi valorificarea agricolă a noilor teritorii naturale; ameliorarea prin secare a zonelor umede şi exploatarea terenurilor ameliorate; schimbarea cursurilor râurilor mici; nerespectarea tehnologiilor de folosire a pesticidelor şi îngrăşămintelor; poluarea ecosistemelor naturale cu deşeuri industriale; braconajul; deranjarea animalelor în perioada de reproducere.

5.2.2. Creşterea populaţiei

Creşterea populaţiei şi a nevoilor primare, va determina o diminuare a biodiversităţii prin restrângerea spaţiilor de existenţă a ecosistemelor naturale datorită extinderii terenurilor cultivate; creşterea presiunii asupra capacităţii productive a ecosistemelor.

R A P O R T P R I V I N D S T A R E A M E D I U L U I Î N J U D E Ţ U L S Ă L A J , Î N A N U L 2 0 1 2

___________________________________________________________________________

85

Creşterea cererii pentru produse agroalimentare a focalizat atenţia spre elaborarea de soiuri/rase cu productivitate foarte mare, iar mai nou spre transferurile de gene care să asigure acelaşi obiectiv.

Activităţile oamenilor au pus ecosistemele sub asediu prin: exploatare la limita lor de regenerare biologică, suprafaţa acoperită cu păduri s-a micşorat cu cel puţin o jumătate, iar drumurile, fermele şi locuinţele fragmentează rapid ceea ce a mai rămas în pâlcuri mici de pădure, terenurile agricole au suferit degradări ale solului prin eroziune, compactare, destructurare sau sărăturare, apele subterane sunt exploatate peste rata de refacere. Presiunile responsabile pentru aceste declinuri continuă să crească, accelerând schimbarea ecosistemelor, ceea ce de multe ori corespunde cu o simplificare a acestora. Pe teritoriul judeţului Sălaj se înregistrau la 1 iulie 2012, 239.470 locuitori, în scădere faţă de populaţia înregistrată la recensământul din 2002 (248.015). Densitatea medie a populaţiei era de 61,96 locuitori/kmp faţă de 64,2 locuitori/kmp în 2002.

Comparativ cu celelalte judeţe componente ale Regiunii Nord-Vest, Sălajul prezintă o distribuţie normală, echilibrată şi relativ omogenă a populaţiei pe întreg teritoriul.

Scăderea în densitate se corelează natural cu situaţia înregistrată în ultimul recensământ. Astfel, la data de 1 iulie 2012, populaţia totală a judeţului este în scădere cu 3,5% faţă de recensământul 2002)

Analizând tendinţele demografice pe medii de habitat, se constată o diferenţă majoră între urban şi rural şi anume: o creştere mică de 0,5% în mediul urban în comparaţie cu mediul rural unde apare un spor negativ este de 6,05%.

Cauzele acestei tendinţe de încetinire demografică sunt legate atât de factorii intrinseci, mişcării naturale a populaţiei cât şi de fluxurile de mobilitate formate în noul cadru economic, social şi legislativ: migraţia în exterior pentru muncă, concentrarea spre aglomerările urbane învecinate, cu atractivitate mai mare pe piaţa muncii şi nu în ultimul rând întregul context social-economic al tranziţiei.

5.2.3. Schimbarea peisajelor şi ecosistemelor Schimbarea climei poate modifica habitatele şi ecosistemele planetei. Multe

dintre acestea depind de o balanţă delicată a ploilor, a temperaturii şi a tipului de sol. O schimbare drastică a climatului poate tulbura balanţa şi poate pune în pericol multe specii. Valorificarea solurilor şi a resurselor biosferei a contribuit într-o mare măsură la schimbarea peisajului. Creşterea populaţiei şi ca urmare a cerinţelor alimentare a necesitat extinderea suprafeţelor agricole. În acest scop, dar şi pentru obţinerea lemnului de foc sau necesar industriei, s-a desfăşurat o activitate intensă de despădurire.

O altă formaţiune vegetală naturală principală care a suferit profunde modificări, a fost cea a pajiştilor naturale. Activitatea de transformare a acestor pajişti datează din epoca în care s-a trecut la cultivarea pământului, dar efectele ei au devenit tot mai evidente pe măsură ce mijloacele de lucru s-au perfecţionat şi au permis întreprinderea unor importante acţiuni de desţelenire. Pe de altă parte, păşunatul excesiv a determinat reducerea calităţii păşunilor pe mari suprafeţe.

Modificarea învelişului vegetal natural a avut urmări asupra faunei, determinând dispariţia condiţiilor specifice mediului de viaţă pentru anumite specii de animale. Pe lângă această acţiune indirectă, omul a exercitat şi o presiune directă şi

R A P O R T P R I V I N D S T A R E A M E D I U L U I Î N J U D E Ţ U L S Ă L A J , Î N A N U L 2 0 1 2

___________________________________________________________________________

86

neîntreruptă asupra faunei prin vânătoare. Ca urmare, aria de repartiţie a multor specii a suferit modificări importante, unele dintre acestea chiar disparând.

Intensificarea investiţiilor pentru dezvoltarea infrastructurii (transport auto, feroviar şi fluvial, turism, producere şi transport de energie etc.) fără măsuri pentru diminuarea/eliminarea impactului asupra biodiversităţii poate fi considerată principala ameninţare la adresa biodiversităţii, în contextul dezvoltării economice actuale.

Dezvoltarea urbană necontrolată, periurbanizarea şi transferul de populaţie din mediul rural, însoţite de distrugerea ecosistemelor din zonele urbane (diminuarea spaţiilor verzi, construcţii pe spaţiile verzi, tăierea arborilor, distrugerea cuiburilor etc.) şi de măsuri insuficiente pentru colectarea şi tratarea corespunzătoare a deşeurilor şi a apelor uzate au efecte negative considerabile atât asupra biodiversităţii, cât şi asupra calităţii vieţii.

O presiune foarte importantă este exercitată asupra biodiversităţii din ariile naturale protejate, din zona costieră şi montană cu potenţial turistic, unde pe lângă construcţiile rezidenţiale se dezvoltă şi construcţii cu destinaţie sezonieră.

Suprapăşunatul are un impact negativ semnificativ asupra fitocenozelor, cauzând descreşterea biomasei vegetale şi a numărului de specii cu valoare nutritivă. Dintre speciile de plante cele mai afectate sunt speciile cu statut special de protecţie care conţin principii active şi sunt utilizate în cosmetică, cele de uz farmaceutic, alimentar sau cele cu rol decorativ, care sunt recoltate şi comercializate ilegal.

Speciile invazive pot cauza pierderi majore de biodiversitate, putând determina, în unele cazuri, eliminarea speciilor native ce ocupă aceeaşi nişă ecologică. Când speciile care dispar sunt de interes economic, pierderea de biodiversitate este însoţită şi de pierderi economice substanţiale.

Este cunoscut faptul că deja au avut loc schimbări in modul de viaţă al plantelor şi animalelor. Schimbarea continuă a cantităţilor de ploaie şi a temperaturilor va continua să afecteze multe specii de plante şi animale care nu se vor putea adapta destul de repede, mai ales dacă nu vor „găsi” habitate adecvate în care să se „mute”.

Rezultă deci, că valorificarea resurselor naturale are ca efect transformarea profundă a peisajului. O viziune clară şi multilaterală asupra mediului şi o intervenţie ştiintifică a societăţii omeneşti constituie premisele unei valorificări capabile să asigure menţinerea echilibrului componentelor mediului, atât de necesar vieţii şi activităţii omului. 5.3. Ariile Naturale Protejate

5.3.1. Arii de interes naţional În judeţul Sălaj au fost declarate prin acte normative un număr de 15 arii naturale protejate de interes naţional totalizând o suprafaţă totală de 484 de ha.

Poziţia în Legea 5/2000,

respectiv H.G.R.

2151/2004

Denumirea ariei protejate

Localizare Categoria

IUCN Suprafaţa

(ha)

2.682 Grădina Zmeilor Comuna Bălan, sat Gâlgău Almaşului

IV 3,00

R A P O R T P R I V I N D S T A R E A M E D I U L U I Î N J U D E Ţ U L S Ă L A J , Î N A N U L 2 0 1 2

___________________________________________________________________________

87

2.683 Pietrele Moşu şi Baba

Comuna Năpradea, sat Someş-Guruslău

III 0,20

2.684 Poiana cu narcise de la Racâş-Hida

Comuna Hida, sat Racâş

IV

1,50

2.685 Calcarele de Rona Oraşul Jibou, sat Rona

III 0,50

2.686 Balta Cehei Oraşul Şimleul Silvaniei, sat Cehei

IV

18,20

2.688 Rezervaţia peisagistică

Stanii Cliţului

Comuna Băbeni, sat Cliţ

IV

16,00

2.689 Gresiile de pe Stânca Dracului

Comuna Hida III 1,00

2.690 Rezervaţia peisagistică Tusa-Barcău

Comuna Sâg, sat Tusa

III

13,43

2.691 Mlaştina de la Iaz Comuna Plopiş, sat Iaz

IV 10,00

2.692 Pădurea La Castani

Comuna Ileanda, sat Rogna

IV

7,80

2.693 Stejărişul Panic Comuna Hereclean, sat Panic

IV

2,00

2.694 Stejărişul de baltă Panic

Comuna Hereclean, sat Panic

IV

1,70

2.687 Lunca cu lalea pestriţă – Valea

Sălajului

Oraşul Cehu Silvaniei

IV 10,00

III.3. Peştera Măgurici Comuna Ileanda III 1,00

IV.45 Pădurea Lapiş Comuna Nuşfalău IV 430,40

Tab. 5.3.1. Ariile naturale protejate de interes naţional din judeţul Sălaj 5.3.2. Arii de interes internaţional În judeţul Sălaj nu au fost declarate nici un tip de arie de interes internaţional. 5.3.3. Arii de interes comunitar Prin Ordinul MMP nr. 2387 din 2011 pentru modificarea Ordinului M.M.D.D. nr. 1964/13.12.2008 Privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanţă comunitară, ca parte integrantă a reţelei ecologice europene Natura 2000 în România, în judeţul Sălaj au fost instituite 5 Situri de Importanţă Comunitară, care totalizează o suprafaţă de 45474 ha. Aceste situri comunitare sunt următoarele:

1. ROSCI0192 - Peştera Măgurici – având o suprafaţă de 90 ha, situată pe teritoriul administrativ al comunei Ileanda, în apropierea localităţii Răstoci, acest sit comunitar reprezintă un habitat de însemnătate crescută pentru fauna de chiroptere din Podişul Someşan. Dintre cele 5 specii de microchiroptere identificate în Peştera Măgurici, 3 specii, Rhinolophus ferrumequinum, Rhinolophus hipposideros şi Miniopterus schreibersii

R A P O R T P R I V I N D S T A R E A M E D I U L U I Î N J U D E Ţ U L S Ă L A J , Î N A N U L 2 0 1 2

___________________________________________________________________________

88

sunt priorităţi EUROBATS. Datorită importanţei acestei peşteri pentru populaţiile de lilieci din platoul someşan, a fost inclusă, începând cu anul 2002, într-un program naţional de monitorizare a liliecilor, care continuă şi în prezent;

2. ROSCI0209- Racâş-Hida – având o suprafaţă de 241 ha este situată pe teritoriul administrativ a comunei Hida, în apropierea localităţii Racâş; situl cuprinde în procent de 38%, habitatul comunitar de Păduri dacice de stejar şi carpen (cod 91Y0). Este reprezentativ ca un sit de interes botanic, ecologic şi peisagistic, cuprinzând păduri dacice cu Melampyrum bihariense – aflat printre alte maximum 100 situri similare în Europa Centrală, precum şi alte specii rare şi endemice (Narcissus stellaris, Hepatica transsilvanica, Aconitum lycoctonum ssp. transsilvanicus);

3. ROSCI0257 – Tusa Barcău – având o suprafaţă de 13 ha, este situat pe teritoriul administrativ al comunei Sâg, pe teritoriul localităţii Tusa, situl prezintă pe suprafaţa sa habitatul comunitar de Păduri de fag de tip Asperulo-fagetum (cod 9130), la care se adaugă şi caracterul său faunistic şi peisagitic, pe suprafaţa sa aflâdu-se izbucurile de obârşie a râului Barcău.

4. ROSCI 0314 – Lozna cu o suprafaţă de 10248 ha este situat pe teritoriul administrativ al comunelor Băbeni, Ileanda, Lozna , Rus, Surduc. Pe suprafaţa sa sunt prezente următoarele tipuri de habitate: Păduri de fag de tip Luzulo-Fagetum cod 9110; cod - 9130 - Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum; cod - 9170 - Păduri de stejar cu carpen de tip Galio-Carpinetum; cod - 91M0 - Păduri balcano-panonice de cer şi gorun; cod - 91Y0 - Păduri dacice de stejar şi carpen.

5. ROSCI 0322 - Muntele Şes cu o suprafaţă de 34880 ha situat pe teritoriul administrativ al comunelor Halmăşd, Marca, Plopiş, Sâg, Valcăul de Jos şi comune din judeţele Bihor, Cluj. Pe suprafaţa sa sunt prezente următoarele tipuri de habitate: Cursuri de apă din zona de câmpie până în etajul montan, cu vegetaţie din Ranunculion fluitantis şi Callitricho-Batrachion cod - 3260; cod - 3270 - Râuri cu maluri nămoloase cu vegetaţie din Chenopodion rubri p.p. şi Bidention p.p; cod - 40A0* - Tufărişuri subcontinentale peri-panonice; cod - 6240* - Pajişti stepice subpanonice; cod - 6430 - Comunităţi de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la câmpie până în etajele montan şi alpin; cod - 6510 - Pajişti de altitudine joasă (Alopecurus pratensis, Sanguisorba officinalis); cod - 7120 - Turbării degradate capabile de regenerare naturală; cod - 8210 - Versanţi stâncoşi cu vegetaţie chasmofitică pe roci calcaroase; cod - 8220 - Versanţi stâncoşi cu vegetaţie chasmofitică pe roci silicioase; cod - 9110 - Păduri de fag de tip Luzulo-Fagetum; cod - 9130 - Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum; cod - 9150 - Păduri medioeuropene de fag din Cephalanthero-Fagion; cod - 9170 - Păduri de stejar cu carpen de tip Galio-Carpinetum; cod - 91E0 - Păduri aluviale cu Alnus glutinosa şi Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae); cod - 91M0 - Păduri balcano-panonice de cer şi gorun; cod - 91Y0 - Păduri dacice de stejar şi carpen.

R A P O R T P R I V I N D S T A R E A M E D I U L U I Î N J U D E Ţ U L S Ă L A J , Î N A N U L 2 0 1 2

___________________________________________________________________________

89

Tusa Barcău Peşterea Măgurici Racâş - Hida

Muntele Şes

Lozna

Fig. 5.3.1.

Prin HG 971/2011 pentru modificarea şi completarea HG 1.284/2007 privind

declararea ariilor de protecţie specială avifaunistică, ca parte integrantă a reţelei ecologice europene Natura 2000 în România la nivelul judeţului Sălaj a fost declarată ca Arie Specială de Protecţie Avifaunistică - Cursul Mijlociu al Someşului ROSPA0114, pentru 20 de specii de păsări din anexa I a OUG 57/2007 (Pescăraşul albastru, Acvila ţipătoare mică, Huhurezul Mare, Bufniţa, Caprimulgul, Chirighiţa cu obraz alb, Barza albă, Sfrâncioc cu fruntea neagră, Şerparul, Eretele de stuf, Cristelul de câmp, Ciocănitoarea de stejar, Gheonoaia sau Ciocănitoarea sură, Acvila mică, Stârcul pitic, Ciocârlia de pădure, Sfrânciocul roşiatic, Viesparul), suprafaţa ariei fiind de 33259 ha, întinzându-se pe teritoriile judeţelor Sălaj şi Maramureş.

R A P O R T P R I V I N D S T A R E A M E D I U L U I Î N J U D E Ţ U L S Ă L A J , Î N A N U L 2 0 1 2

___________________________________________________________________________

90

Cursul Mijlociu al Someşului Fig. 5.3.2.

În total suprafaţa ariilor naturale protejate la nivelul judeţului Sălaj este de

79218,4 ha, reprezentând 20 % din suprafaţa judeţului.

5.3.4. Managementul Ariilor Naturale Protejate

În prezent, dintre cele 15 arii naturale protejate de interes naţional ale judeţului, o arie naturală este încredinţată în custodie - Rezervaţia Naturală Pădurea Lapiş - Direcţiei Silvice Sălaj. Situl de Importanţă Comunitară ROSCI0192 - Peştera Măgurici este preluat în custodie de către Asociaţia GAL Valea Someşului.

Pentru asigurarea managementului adecvat în aria naturală protejată de interes comunitar Racâş-Hida, în vederea conservării pe termen lung a patrimoniului natural şi a dezvoltării durabile a ariei, Agenţia Pentru Protecţia Mediului Sălaj în parteneriat cu Consiliul Judeţean Sălaj derulează proiectul “Gestionarea durabilă a patrimoniului natural din Aria Naturală Protejată Racâş-Hida – Sit de Interes Comunitar” finanţat prin :

PROGRAMUL OPERAŢIONAL SECTORIAL “MEDIU” Axa Prioritară 4 – “Implementarea sistemelor adecvate de management pentru protecţia naturii”, Domeniu major de intervenţie - Dezvoltarea infrastructurii şi a planurilor de management pentru protejarea biodiversităţii şi reţelei Natura 2000.

Fig. 5.3.3 Activitate în cadrul proiectului “Gestionarea durabilă a patrimoniului natural din Aria Naturală Protejată Racâş - Hida – Sit de Interes Comunitar”

R A P O R T P R I V I N D S T A R E A M E D I U L U I Î N J U D E Ţ U L S Ă L A J , Î N A N U L 2 0 1 2

___________________________________________________________________________

91

Fig. 5.3.4 Distribuţia Ariilor Naturele Protejate pe teritoriul judeţului Sălaj

5.4. Mediul marin şi costier Nu este cazul pentru judeţul Sălaj. 5.5. Poluări accidentale asupra Mediului marin şi costier Nu este cazul pentru judeţul Sălaj. 5.6. Tendinţe

Judeţul Sălaj dispune de o biodiversitate considerabilă şi de resurse naturale valoroase, tipice bioregiunii continentale, în care se înscrie în întregime.

Procesul de constituire şi validare a reţelei Ecologice Europene NATURA 2000 la nivel judeţean a dus la o creştere semnificativă a suprafeţelor ariilor naturale protejate la nivel naţional adăugându-li-se sau suprapunându-li-se teritorii mai extinse, cu elemente de interes conservativ comunitar. În ultimii ani au fost declarate ca arii naturale protejate de intres european incluse în Reţeaua Ecologică Europeană Natura 2000 următoarele situri: Prin Ordinul MMP nr. 2387 din 2011 pentru modificarea Ordinului M.M.D.D. nr. 1964/13.12.2008 Privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanţă comunitară, ca parte integrantă a reţelei ecologice europene Natura 2000 în România ROSCI 0314 – Lozna cu o suprafaţă de 10248 ha, ROSCI 0322 - Muntele Şes cu o suprafaţă de 34880 ha. Prin HG 971/2011 pentru modificarea şi completarea HG 1.284/2007 privind declararea ariilor de protecţie specială avifaunistică, ca parte integrantă a reţelei ecologice europene Natura 2000 în România, la nivelul judeţului Sălaj a fost declarată ca Arie Specială de Protecţie Avifaunistică - Cursul Mijlociu al Someşului ROSPA0114, pentru 20 de specii de păsări din anexa I a OUG 57/2007 (Pescăraşul albastru, Acvila ţipătoare mică, Huhurezul Mare, Bufniţa, Caprimulgul, Chirighiţa cu obraz alb, Barza albă, Sfrâncioc cu fruntea neagră, Şerparul, Eretele de stuf, Cristelul de câmp, Ciocănitoarea de stejar, Gheonoaia sau Ciocănitoarea sură, Acvila mică, Stârcul pitic, Ciocârlia de pădure, Sfrânciocul roşiatic, Viesparul),

R A P O R T P R I V I N D S T A R E A M E D I U L U I Î N J U D E Ţ U L S Ă L A J , Î N A N U L 2 0 1 2

___________________________________________________________________________

92

suprafaţa ariei fiind de 33259 ha, întinzându-se pe teritoriile judeţelor Sălaj şi Maramureş. Aceste arii naturale protejate, incluse in Reţeaua Ecologică Europeană Natura 2000, se adaugă celorlalte arii protejate ale judeţului Şălaj, astfel încât suprafaţa acestora este de 79218,4 ha, reprezentând 20 % din suprafaţa judeţului.