Capitol 3 Curbe

36
CAPITOLUL 3 SUPRAFEŢE Rezumat. Se defineşte noţiunea de suprafaţă şi se dau reprezentările analitice: ( ) , r ruv = ! ! , 0 u u r r × "! "! ! , ( ) 2 , uv D # (parametrică), ( )( ) 2 , , , z f xy xy A = # (explicită), ( ) 2 2 2 , , 0, 0 x y z Fxyz F F F = + + > , ( ) 3 , , xyz V # (implicită). Se defineşte planul tangent într-un punct P al unei suprafeţe S ca planul prin P care conţine vectorii necoliniari u r "! şi v r "! . Forma I-a fundamentală se defineşte ca restricţia produsului scalar la spaţiul tangent în P la S. Se descriu proprietăţile ei şi aplicaţiile ei la calcularea lungimii curbelor pe S, a unghiului a două curbe pe S şi a ariei unei porţiuni date din S. Vectorii 1 2 , u v r hr h "! "! "! ""! şi 1 2 1 2 h h N h h × = × "! ""! ""! "! ""! formează un reper (Gauss) mobil pe S. Variaţia acestui reper este dată de formulele lui Gauss: 2 1 k i ij k ij j k h h bN u = = Γ + "! ""! ""! şi formulele lui Weingarten: 2 1 j i j i j N Ah u = =− ""! ""! , cu i,j = 1,2. Aceste formule introduc coeficienţii ( ) ij ji b b = ai celei de a II-a forme fundamentale şi operatorul Weingarten de matrice ( ) i j A în baza ( ) 1 2 , hh "! ""! . Se introduc curburile principale ca soluţii ale ecuaţiei ( ) ( ) 2 2 2 11 22 12 11 22 12 12 21 11 11 22 12 2 0 g g g k gb gb g b k bb b + + = şi se defineşte curbura totală a unei suprafeţe: 2 11 22 12 1 2 2 11 22 11 bb b K kk g g g = = şi curbura medie ( ) 1 2 1 2 H k k = + . Se deduc ecuaţiile lui Gauss şi apoi ecuaţiile Peterson – Mainardi – Codazzi. Se anunţă teorema fundamentală a suprafeţelor prin care se arată că formele I-a şi a II-a fundamentale determină suprafaţa S. §1. Definiţia suprafeţei în spaţiul euclidian 3 E . Fie spaţiul euclidian 3 E dotat un reper ortonormat, pozitiv orientat ( ) { } , ,, O ijk ℜ= !!! . Definiţia 1.1. O submulţime S din 3 E se numeşte suprafaţă elementară dacă ( ) S hU = , 2 U # mulţime deschisă şi aplicaţia 3 : hU E este o scufundare diferenţiabilă de clasă ( ) 1 s C s a lui U în 3 E . Perechea ( ) , Uh se numeşte parametrizare a suprafeţei elementare S.

description

Curbe teorie

Transcript of Capitol 3 Curbe

  • CAPITOLUL 3

    SUPRAFEE Rezumat. Se definete noiunea de suprafa i se dau reprezentrile analitice:

    ( ),r r u v=! ! , 0u ur r "! "! ! , ( ) 2,u v D # (parametric), ( ) ( ) 2, , ,z f x y x y A= # (explicit), ( ) 2 2 2, , 0, 0x y zF x y z F F F= + + > , ( ) 3, ,x y z V # (implicit). Se definete planul tangent ntr-un punct P al unei suprafee S ca planul prin P care conine vectorii necoliniari ur

    "! i vr"!

    . Forma I-a fundamental se definete ca restricia produsului scalar la spaiul tangent n P la S. Se descriu proprietile ei i aplicaiile ei la calcularea lungimii curbelor pe S, a unghiului a dou curbe pe S i a ariei unei poriuni date din S.

    Vectorii 1 2,u vr h r h "! "! "! ""!

    i 1 2

    1 2

    h hNh h

    =

    "! ""!""!"! ""! formeaz un reper (Gauss) mobil pe S. Variaia

    acestui reper este dat de formulele lui Gauss: 2

    1

    kiij k ijj

    k

    h h b Nu

    =

    = +

    "! ""! ""!

    i formulele lui

    Weingarten: 2

    1

    ji ji

    j

    N A hu

    =

    =

    ""! ""!

    , cu i,j = 1,2. Aceste formule introduc coeficienii

    ( )ij jib b= ai celei de a II-a forme fundamentale i operatorul Weingarten de matrice ( )ijA n baza ( )1 2,h h"! ""! . Se introduc curburile principale ca soluii ale ecuaiei ( ) ( )2 2 211 22 12 11 22 12 12 21 11 11 22 122 0g g g k g b g b g b k b b b + + = i se definete curbura total a unei suprafee:

    211 22 12

    1 2 211 22 11

    b b bK k kg g g

    = =

    i curbura medie

    ( )1 212H k k= + . Se deduc ecuaiile lui Gauss i apoi ecuaiile Peterson Mainardi Codazzi. Se anun teorema fundamental a suprafeelor prin care se arat c formele I-a i a II-a fundamentale determin suprafaa S.

    1. Definiia suprafeei n spaiul euclidian 3E . Fie spaiul euclidian 3E dotat un reper ortonormat, pozitiv orientat

    ( ){ }, , ,O i j k = ! ! ! . Definiia 1.1. O submulime S din 3E se numete suprafa elementar

    dac ( )S h U= , 2U # mulime deschis i aplicaia 3:h U E este o scufundare difereniabil de clas ( )1sC s a lui U n 3E . Perechea ( ),U h se numete parametrizare a suprafeei elementare S.

  • Capitolul 3. Suprafee

    61

    Vom nota prin 3:r U !

    # sau prin 3:h U !

    # funcia vectorial definit de aplicaia h, adic dac pentru ( ),u v U punem ( ) ( ), ,h u v P u v S= , atunci

    ( ) ( ) ( ) ( ) ( ), , , , ,r u v OP u v x u v i y u v j z u v k= = + +! """! ! ! ! , cu funciile coordonate x, y, z difereniabile de clas ( )1sC s . Amintim c h este scufundare pe U dac este imersie pe U i homeomorfism pe imagine. Condiia de imersie pe U este ca

    (1.1) 2 pe u v

    u v

    u v

    x xrang y y U

    z z

    =

    .

    Amintim c prin , , , , ...u v uu uv vvx x x x x notm derivatele pariale ale funciilor n raport cu variabilele indicate de indicii de jos.

    Condiia (1.1) este echivalent cu (1.2) 0 pe .u vr r U

    "! "! !

    Fie $ 2U # mulime deschis i aplicaia bijectiv $:U U dat de ecuaiile

    (1.3) %( )%( ) %( ) $

    , ,

    , , , ,

    u u u v

    v v u v u v U

    =

    =

    %

    % %

    un difeomorfism de clas ( )1sC s . Condiia ca s fie difeomorfism implic

    (1.4) %

    %

    $0 pe

    u uu v Uv vu v

    %

    %

    .

    Reciproc, dac aplicaia bijectiv $:U U este de clas ( )1sC s i verific (1.4) atunci ea este difeomorfism de clas ( )1sC s .

    Propoziia 1.1. Fie S suprafa elementar cu parametrizarea ( ),U h i un difeomorfism $:U U de clas ( )1sC s . Atunci perechea $ %( ),U h h = & este o nou parametrizare a suprafeei elementare S.

    Demonstraie. Observm mai nti c pentru % $ 3:h U E avem % $( ) $( )( ) ( )h U h U h U S= = = . Aplicaia %h este difereniabil de clas sC pentru c este compusa a dou aplicaii difereniabile de clas sC . Ea este i homeomorfism pe imagine pentru c este compusa a dou homeomorfisme pe imagine. Rmne s

  • Capitolul 3. Suprafee

    62

    artm c %h este imersie pe $U . Notm prin h!

    aplicaia vectorial asociat ei. Avem

    (1.5) %( ) %( ) %( )( ), , , ,h u v r u u v v u v=! !% % % . Regula de derivare compus se extinde, pe componente, la funcii

    vectoriale nct derivnd n (1.5) obinem

    (1.6) % % % ,

    .

    u vu

    u vv

    u vh r ru uu vh r rv v

    = + = + %

    ""! "! "!

    ""! "! "!% %

    Avnd n vedere proprietile produsului vectorial rezult

    (1.7) % ( ) %%

    u vu v

    u uu vh h r rv vu v

    =

    %

    ""! ""! "! "! %

    %

    .

    Aadar % $0 pe u vh h U %""! ""! !

    . Aplicaia se numete schimbare de parametrizare sau de parametri pe S. Definiia 1.2. O submulime ! n 3E se numete suprafa dac orice

    punct al ei aparine cel puin unei suprafee elementare coninut n ! .

    2. Reprezentri analitice ale suprafeelor

    Fie 2D # o mulime deschis i ( ) ( ): , , ,f D x y z f x y =# , o funcie real de dou variabile reale. Mulimea ( )( ) ( ){ }, , , ,fG x y f x y x y D= se numete graficul (graful) lui f.

    Teorema 2.1. Fie :f D # funcie difereniabil de clas ( )1sC s . Graficul ei fG este suprafa elementar n

    3E .

    Demonstraie. Fie aplicaia 3:h D E care asociaz unui punct ( ),x y D , punctul 3P E de coordonate ( )( ), , ,x y f x y . Este evident c ( ) fh D G= . Aplicaia vectorial 3:h D

    !# asociaz lui ( ),x y vectorul de

    componente ( )( ), , ,x y f x y . Aceast aplicaie este difereniabil de clas ( )1sC s . Ea este imersie pe D pentru c matricea Jacobian

  • Capitolul 3. Suprafee

    63

    1 00 1h

    x y

    Jf f

    =

    are evident rangul 2 pe D. Mai mult, aplicaia h este homeomorfism pe imagine, inversa ei fiind aplicaia care asociaz punctului ( )( ), , ,P x y f x y , perechea ( ),x y D , aplicaie care este evident continu. Am artat astfel c ( ),D h este o parametrizare pentru fG , deci fG este suprafa elementar.

    Observaia 2.1. Similar se arat c mulimile de puncte ( )( ){ }, , ,P x x z z i ( )( ){ }, , ,P y z y z , unde i sunt funcii asemntoare cu

    f, sunt suprafee elementare n 3E . Teorema 2.1 ne permite s spunem c ecuaia (2.1) ( ) ( ) 2, , ,z f x y x y D= # , D mulime deschis,

    reprezint analitic o suprafa (elementar). Similar, ecuaiile (2.1) ( ) ( ) 2, , , 'y x z x z D= # , (2.1) ( ) ( ) 2, , , ''x y z y z D= # , D i D mulimi deschise,

    reprezint analitic suprafae (elementare) n 3E . n aceste reprezentri funciile , ,f sunt desigur difereniabile de clas

    ( )1sC s . Pentru c n continuare vom lucra numai cu funcii difereniabile de o clas suficient de nalt pentru a ne asigura de existena derivatelor necesare n calcul, vom omite a preciza de fiecare dat acest lucru.

    Reprezentrile analitice (2.1), (2.1) i (2.1) se numesc reprezentri explicite ale unei suprafee (elementare).

    Teorema 2.2. Mulimea ( ) ( ){ , , P r r r u v= =! ! !! ( ) 2, ,u v U U # mulime deschis, cu funcia vectorial r

    ! difereniabil de clas ( )1sC s pe U i

    }0 pe u vr r U "! "! ! este suprafa n 3E . Demonstraie. Vom arta c orice punct din ! aparine cel puin unei

    suprafee elementare inclus n ! . Fie ( )( )0 0 0 0,P r u v "! ! . Deci ( )0 0, 0u v u vr r "! "! ! , ceea ce nseamn c cel puin una dintre cele trei componente ale vectorului u vr r

    "! "!

    este diferit de zero n punctul ( )0 0,u v . S presupunem c ( )0 0,

    0u vu v u v

    x xy y

    .

  • Capitolul 3. Suprafee

    64

    Continuitatea funciilor n discuie ne asigur c exist un deschis 0U care conine

    punctul ( )0 0,u v i este inclus n U pe care 0u vu v

    x xy y

    .

    Teorema de inversare local ne arat c sistemul de ecuaii ( )( ) ( ) 0

    ,

    , , ,

    x x u v

    y y u v u v U

    ==

    se poate rezolva n raport cu u i v i se obin soluii difereniabile de clas sC de forma

    ( )( ) ( )

    ,

    , , , ,

    u u x y

    v v x y x y D

    ==

    unde D este o mulime deschis n 2# , ce conine punctul de coordonate ( ) ( )( )0 0 0 0 0 0, , ,x x u v y y u v= = . nlocuim aceste soluii n ecuaia ( ),z z u v= i

    obinem ( ) ( )( ) ( ) ( ), , , , , ,z z u x y v x y f x y x y D= = .

    Funcia :f D # este difereniabil de clas sC fiind o compunere de funcii difereniabile de clas sC .

    Considerm graficul fG al funciei f. Dup Teorema 2.1, fG este suprafa elementar. Punctul 0 fP G pentru c are coordonatele

    ( ) ( ) ( )( )0 0 0 0 0 0, , , , ,x u v y u v z u v care, cu notaiile de mai sus, avnd n vedere i c ( ) ( )0 0 0 0 0 0, , ,u x y u v x y v= = , devin ( )( )0 0 0 0, , ,x y f x y . n plus, fG este coninut n ! pentru c pentru orice ( ) 0,u v U , coordonatele ( ) ( ) ( )( ), , , , ,x u v y u v z u v se pot exprima n forma ( )( ), , ,x y f x y .

    n cazul n care 0 pe u vu v

    x xU

    y y= , cel puin unul dintre determinanii

    u v

    u v

    y yz z

    , u vu v

    z zx x

    este diferit de zero n ( )0 0,u v . Un raionament similar ne va arta c punctul 0P aparine sau unei suprafee elementare ( )( ){ }, , ,P x x z z sau unei suprafee elementare de forma ( )( ){ }, , ,P y z y z cu i funcii difereniabile pe deschii din 2# , suprafee elementare coninute n ! .

    Teorema 2.2 ne arat c (2.2) ( ) ( ) 2, , 0 ,u vr r u v r r u v U=

    ! ! "! "! !# ,

  • Capitolul 3. Suprafee

    65

    U mulime deschis, ne d o reprezentare analitic a unei suprafee n 3E . Aceast reprezentare se numete reprezentare vectorial parametric a unei suprafee n

    3E . Numerele u, v se numesc parametri pe suprafa. O pereche ( ),u v determin unic un punct P de pe suprafa. Vom scrie ( ),P u v .

    Reprezentarea (2.2) are forma scalar

    (2.2) ( )( )( )

    2 2 2, ,

    , , 0

    , ,

    u v u v u v

    u v u v u v

    x x u vx x y y z z

    y y u vy y z z x x

    z z u v

    == + + >=

    pe mulimea deschis 2U # . Reprezentarea dat de ecuaiile (2.2) se numete reprezentare

    parametric a suprafeei. Teorema 2.3. Mulimea ( ) ( ){ , , , , 0,P x y z F x y z= =! cu :F V #

    funcie difereniabil de clas sC pe un deschis 3V # i 2 2 2 0x y zF F F+ + > pe

    }V , dac este nevid, este o suprafa n 3E . Demonstraie. Fie ( )0 0 0 0, ,P x y z ! , deci ( )0 0 0, , 0F x y z = . S

    presupunem c 0

    0z PF . Rezult c 0zF pe o mulime deschis 0V ce conine 0P

    i este inclus n V. Dup o eventual micorare, mulimea 0V se poate scrie n forma 0V U I= , unde U este o mulime deschis n

    2# centrat n ( )0 0,x y i I un interval deschis centrat n 0z . Teorema funciilor implicite ne asigur c n aceste condiii ecuaia ( ), , 0F x y z = se poate rezolva n raport cu z, adic exist o funcie difereniabil de clas sC , :f U I , nct

    ( )0 0 01 ,f x y z=& ( )( )2 , , , 0 pe F x y f x y U=& . Considerm graficul fG al funciei f. Dup Teorema 1.2, fG este

    suprafa elementar. Condiia 1& ne asigur c 0 fP G iar condiia 2& ne arat c

    fG ! . Dac 0zF = pe V atunci fie 0 0x PF , fie 0 0y PF . Un raionament analog ne arat c 0P aparine fie unei suprafee elementare ( )( ){ }, , ,P x x z z fie unei suprafee elementare ( )( ){ }, , ,P y z y z , cu funciile i difereniabile pe deschii din 2# , ambele incluse n ! .

    Dup Teorema 2.3, condiiile

  • Capitolul 3. Suprafee

    66

    (2.3) ( ) 2 2 2, , 0, 0x y zF x y z F F F= + + > pe V mulime deschis n 2# , reprezint analitic o suprafa. Aceast reprezentare se numete reprezentare

    implicit. Putem spune, n concluzie, c o suprafa n 3E se poate reprezenta

    analitic n trei moduri: explicit, parametric i implicit. Aceste trei reprezentri analitice sunt local echivalente n sensul c orice

    punct P al unei suprafee aparine unei suprafee elementare care se poate reprezenta n toate cele trei moduri posibile.

    ntr-adevr, dac P este pe o suprafa elementar dat explicit n forma ( ),z f x y= , cu notaia ( ) ( ), , ,F x y z z f x y= aceast suprafa o putem gndi

    dat implicit n forma ( ), , 0F x y z = , pentru c 2 2 2 2 21 0x y z x yF F F f f+ + = + + . Pe de alt parte aceeai suprafa elementar se poate gndi ca dat parametric n

    forma

    ( )

    ,,

    , ,

    x uy vz f u v

    ===

    pentru c suma de determinai la ptrat din (2.2) este aici

    2 21 0x yf f+ + > . Dac P este pe o suprafa dat implicit, Teorema 2.3 ne arat cum s

    ajungem la forma explicit. n cazul n care P este pe o suprafa dat parametric, Teorema 2.2 ne indic modul de explicitare.

    n practic se folosesc toate cele trei reprezentri analitice. n probleme teoretice reprezentarea parametric se dovedete mai util. Aceasta va fi folosit cu precdere n cele ce urmeaz pentru a prezenta geometria diferenial euclidian a suprafeelor.

    Prin geometria diferenial euclidian a suprafeelor nelegem proprietile suprafeelor i mrimile, construciile asociate suprafeelor, care sunt invariante la izometriile spaiului euclidian 3E i la schimbrile de parametrii pe suprafa. Vom spune despre o proprietate a suprafeei sau o mrime asociat ei c are caracter geometric sau, simplu, c este geometric dac nu depinde, nu este modificat, de izometriile lui 3E i de nici o reparametrizare a suprafeei. n continuare vom prezenta, studia, folosi i aplica numai proprieti geometrice ale suprafeelor chiar dac acest lucru nu va fi menionat ntotdeauna n mod explicit. Cititorul este invitat s verifice caracterul geometric al proprietilor i mrimilor ntlnite.

    Fie 3E dotat cu un reper ortonormat ( ){ }, , ,O i j k = ! ! ! pozitiv orientat i un punct ( ), ,P x y z , , ,x y z fiind coordonate n reperul R .

  • Capitolul 3. Suprafee

    67

    O izometrie a lui 3E cu pstrarea orientrii transform ( ), ,P x y z ntr-un punct ( )' ', ', 'P x y z i reperul R ntr-un reper ortonormat la fel orientat

    ( ){ }' ', ', ', 'O i j k= ! ! !R . Cum ( )', ', 'x y z sunt coordonatele lui 'P n reperul 'R , formulele care dau analitic izometria sunt identice cu formulele de trecere de la reperul R la reperul 'R . nct putem substitui izometria care mut punctul P n punctul 'P cu o schimbare de repere ortonormate care las P nemicat dar schimb coordonatele sale ( ), ,x y z n ( )', ', 'x y z . Rezult c pentru a ne asigura c o proprietate a suprafeei exprimat cu ajutorul unui reper ortonormat este invariant la izometrii, este suficient s verificm c este invariant la schimbarea reperului ortonormat folosit n exprimarea ei.

    Fie, de exemplu, o suprafa reprezentat analitic n reperul R prin ( ) ( ), , ,r r u v u v U= ! ! , 0 pe u vr r U

    "! "! !unde funcia vectorial r

    ! este difereniabil

    de clas ( )1sC s . Aceast proprietate de difereniabilitate este invariant la izometriile spaiului, pentru c este invariant la schimbarea reperului R n reperul

    'R . ntr-adevr, n 'R punctul ( )( ),P r u v! are vectorul de poziie ( ),u v"! dat de formula ( ) ( ), ' ,u v O O r u v = +"! """"! ! , cu 'OO""""! independent de ( ),u v . Este evident c funcia vectorial

    "! se poate deriva pn la ordinul s i n plus derivatele ei coincid

    cu cele ale funciei vectoriale r!

    . Ca o consecin avem c 0u v u vr r = ""! ""! "! "! !

    i

    deci i proprietatea 0u vr r "! "! !

    este invariant la (pstrat de) izometriile spaiului 3E . Proprietile menionate sunt invariante i la schimbri de parametrii pe

    suprafa. Pentru a se convinge, cititorul este invitat s revad demonstraia Propoziiei 1.1.

    3. Curbe pe o suprafa

    n continuare vom studia numai proprieti punctuale i locale ale

    suprafeelor i ca atare ne vom limita la a considera numai suprafee elementare numite simplu suprafee i notate de obicei cu S . Amintim c cele trei reprezentri analitice pentru S sunt echivalente i vor fi folosite alternativ, dup nevoile de raionament sau de calcul.

    Fie suprafaa ( )S h U= cu U mulime deschis n 2# i 3:h U E scufundare difereniabil de clas ( )1sC s .

    Definiia 3.1. Se numete curb pe S imaginea prin h a unui arc elementar c din U .

  • Capitolul 3. Suprafee

    68

    Fie ( )c I= unde I este un interval deschis n # i o scufundare a lui I n 2# identificat cu E2 prin alegerea unui reper ortonormat. Rezult c

    ( )( )C h I= este o curb pe S . (Fig. 21)

    Fig. 21 Arcul elementar c se poate reprezenta analitic n formele echivalente:

    (3.1) ( )( ) 2 2, ' ' 0 pe ,

    u u t

    v v t u v I

    == + >

    (3.2) ( ) ( ) sau , , v f u u g v f g= = funcii reale de o variabil real,

    (3.3) ( ) ( )2 2 2, 0, 0, , , u vF u v F F u v D D= + > # mulime deschis. Cunoaterea unei asemenea reprezentri este suficient pentru a descrie

    curba pe suprafa pentru c nu avem dect de efectuat o compunere cu aplicaia h . Din acest motiv vom spune c (3.1) (3.3) sunt reprezentri analitice ale curbei C pe suprafaa S .

    Reprezentarea analitic (3.1) duce la reprezentarea curbei C n forma

    (3.1)

    ( ) ( )( )( ) ( )( )( ) ( )( )

    , ,

    , ,

    , , , sau

    x x u t v t

    y y u t v t

    z z u t v t t I

    ===

    2#

    ( )0 0,u v

    ( )0 0 0,P u v S

  • Capitolul 3. Suprafee

    69

    (3.1) ( ) ( )( ), , r r u t v t t I= ! ! . Formula de derivare a funciilor compuse ne d

    (3.4) ( ) ( ) ( )( ) ( ) ( ) ( )( ) ( ), ' , ' , u vd r t r u t v t u t r u t v t v t t Idt = + ! "! "!

    .

    Aceast formul ne arat c ( ) 0d r tdt

    ! pe I pentru c n caz contrar,

    avnd n vedere c derivatele 'u i 'v nu sunt simultan nule, ar rezulta c ur"!

    i vr"!

    sunt vectori coliniari, adic 0u vr r ="! "! !

    cel puin ntr-un punct din U , fals. n cazul n care arcul c are reprezentarea (3.2), curba C are ecuaiile (3.2) ( )( ), , r r u f u u J= ! ! interval deschis n # . Formula

    (3.5) 'u vd r r r fdu

    = +

    ! "! "!,

    ne arat c 0 pe dr Jdu

    ! !.

    Pentru a obine o reprezentare a curbei C plecnd de la reprezentarea (3.3), trebuie mai nti s facem o explicitare n forma (3.2).

    Fie ( )0 0 0,P u v S . Din injectivitatea aplicaiei h rezult c perechea ( )0 0,u v este unic determinat nct ( )0 0 0,P h u v= .

    Fie n U deschis n 2# segmentul de dreapt de ecuaie (3.6) 0v v=

    care se poate reprezenta parametric prin

    (3.6) 0 , interval deschis in .

    u uv v u J== #

    Imaginea prin h a acestui segment de dreapt este o curb pe S care trece prin 0P i care este de fapt mulimea punctelor ( )0,P u v cu u J . Ea se poate reprezenta i n forma

    (3.6) ( )0, , r r u v u J= ! !

    . Aceast curb se numete linia parametric 0v v= . Similar definim curba

    numit linia parametric 0u u= ca imaginea segmentului de dreapt (deschis) din U de ecuaii

    (3.7) 0u u= ,

    (3.7) 0,

    , interval deschis in u uv v v I== #

  • Capitolul 3. Suprafee

    70

    (3.7) ( )0 , , r r u v v I= ! !

    . Punctul 0P este la intersecia liniilor (curbelor) parametrice 0u u= i

    0v v= , motiv pentru care se spune c 0u i 0v sunt coordonate curbilinii ale punctului 0P .

    A se compara cu situaia unui punct M dintr-un plan raportat la un reper cartezian Oxy . Punctul ( )0 0,M x y se gsete la intersecia dreptelor 0x x= i

    0y y= i se spune c ( )0 0,x y sunt coordonate rectangulare. Vectorul tangent la curba 0v v= n punctul ( )0 0 0,P u v= este

    ( )0 0' ,u ud r r u r u vdu = =! "! "!

    iar vectorul tangent la curba 0u u= n acelai punct este

    ( )0 0,vr u v"!

    . Amintim c aceti vectori sunt necoliniari pentru c 0 pe u vr r U "! "! !

    . Dac vom considera imaginile prin h ale tuturor segmentelor din U de

    ecuaie 0v v= , obinem pe S o familie de curbe numit familia curbelor sau liniilor parametrice v = constant. Similar imaginile prin h ale segmentelor din U de ecuaie

    0u u= constituie o familie de curbe pe S, numit familia curbelor sau liniilor parametrice u = constant. Prin fiecare punct 0P al suprafeei trece cte o linie din fiecare familie de linii parametrice, care nu au alte puncte comune n afara lui 0P pentru c h este aplicaie injectiv i vectorii lor tangeni n 0P sunt necoliniari. Se spune c cele dou familii de linii parametrice formeaz o reea pe suprafa, numit reeaua liniilor parametrice (Fig. 22)

    Fig. 22. Reeaua liniilor parametrice pe S

    v = v0

    u = u0

    P(u0,v0)

  • Capitolul 3. Suprafee

    71

    Observaie. Reeaua liniilor parametrice se construiete plecnd de la o parametrizare, deci depinde de parametrizare. Reciproc, dat o reea de curbe pe suprafa, adic dou familii de curbe pe suprafa, cu proprietatea c prin fiecare punct al suprafeei trece cte o curb din fiecare familie, curbe care nu au alte puncte comune i au vectorii tangeni n punctul de intersecie necoliniari, se obine o parametrizare a ei.

    4. Spaiul tangent ntr-un punct al unei suprafee n Capitolul 0 am numit spaiul vectorial 3V spaiu tangent la 3E n O

    pentru motivul c aplicaia 3 3:O E V care asociaz lui 3A E vectorul 3OA V"""!

    este bijecie. Am stabilit i c pentru orice punct 3P E aplicaia similar

    ( )3 3 3: , , P PE V A PA A E = """!

    , este bijecie, adic 3V este spaiu tangent n toate punctele lui 3E .

    Noiunea de spaiu tangent este o noiune punctual. Pentru a sublinia acest lucru vom considera mulimea ( ){ }3 3, ,PT E P v v V= ! ! i o vom organiza ca spaiu liniar cu operaiile

    (4.1) ( ) ( ) ( ) ( ) ( ) 3, , , , , , , , ,P v P w P v w a P v P av a v w V+ = + = ! "! ! "! ! ! ! "!# . Aplicaia dat de ( ),P v v! ! este evident un izomorfism liniar a lui 3PT E

    cu 3V . Definiia 4.1. Numim 3PT E spaiu liniar tangent la

    3E n 3P E . Vom da o interpretare geometric lui 3PT E care va justifica denumirea de

    spaiu tangent. Fie n 3E un reper ortonormat ( )({ }, , ,O i j k= ! ! !R pozitiv orientat n raport cu care 3P E are vectorul de poziie 0r

    "!. Fie dreapta prin P de direcia

    vectorului 3v V!

    . Ecuaia ei este 0 , r r tv t= + ! "! !

    # i observm c aceast dreapt (curb particular) are proprietile

    i) La valoarea 0t = trece prin P,

    ii) Vectorul tangent ei n P este ( )0d r vdt

    =

    ! !.

    De fapt exist o mulime de curbe n 3E cu proprietile i) i ii). Ele au comun P i v

    !. Le vom pune ntr-un acelai co pe care-l vom eticheta cu ( ),P v! .

    Avem astfel o semnificaie geometric a elementului ( ),P v! din 3PT E : el reprezint

  • Capitolul 3. Suprafee

    72

    o mulime de curbe care trec prin P i au n P ca vector tangent pe v!

    . Prin reparametrizare se poate aranja ca fiecare curb din mulime s treac prin P la valoarea zero a parametrului de pe curb. Cititorul este invitat s regndeasc aceast interpretare a lui 3PT E n termeni de relaie de echivalen. Coul de care vorbeam este o clas de echivalen. Evident c pentru a da clasa de echivalen este suficient s dm un reprezentat al ei. n cazul acesta cel mai simplu este s dm dreapta prin P de vector director v

    !.

    Consideraiile de mai sus ne sugereaz o metod de a defini o noiune de spaiu tangent ntr-un punct al unei mulimi diferit de 3E . Ar trebui ca acea mulime s conin curbe care s admit tangente. Vom folosi aceast metod la suprafee.

    Fie o suprafa ( )S h U= cu U mulime deschis n 2# i 3:h U E scufundare. Fie P S definit de ( )0 0,h u v , adic ( )0 0,u v sunt coordonatele sale curbilinii. Vom nota, ca de obicei, prin r

    ! funcia vectorial asociat lui h.

    Fie o curb ( ) 2: , , 0 ># , cu ( ) ( )0 00 ,u v = . Atunci ( ): ,h S & este o curb pe S care trece prin P la valoarea zero a

    parametrului. Definiia 4.2. Se numete vector tangent la S n punctul P S , un vector

    din 3PT E care este tangent la o curb prin P, situat pe S. Vom nota prin PT S mulimea vectorilor tangeni la S n punctul P S . Observaie. Fiind dat un vector X din V3 tangent la suprafaa S n punctul

    ei P, exist o infinitate de curbe prin P, situate pe S, care s aib ca vector tangent n P, vectorul X. Ele vor fi gndite ntr-o clas de echivalen definit de urmtoarea relaie de echivalen: dou curbe pe S care trec prin P sunt echivalente dac au acelai vector tangent n P (Fig. 23).

    Fig. 23

  • Capitolul 3. Suprafee

    73

    Continum cu folosirea notaiilor deja introduse. Ecuaia curbei imagine pe S a curbei este

    (4.2) ( ) ( )( ) ( ) ( ) ( )2 2, , ' ' 0, ,r r u t v t u t v t t = + > ! ! . Aceast curb trece prin P la valoarea 0t = . Vectorul tangent ei n P este

    (4.3) ( ) ( ) ( ) ( ) ( )0 0 0 00 , ' 0 , ' 0u vd r r u v u r u v vdt = +! "! "!

    .

    Vectorul ( )0d rdt

    ! este tangent suprafeei S n P.

    Linia parametric 0v v= trece prin P iar vectorul tangent ei n P este

    ( )0 0,ur u v"!

    . Deci ( )0 0,ur u v"!

    este tangent suprafeei S n P. Similar constatm c

    ( )0 0,vr u v"!

    este tangent suprafeei S n P. Aadar vectorii necoliniari (deci liniar

    independeni) ( )0 0,ur u v"!

    i ( )0 0,vr u v"!

    din 3V sunt n PT S . Mai mult, formula (4.3) ne arat c orice vector din PT S este o combinaie liniar de vectorii liniar

    independeni ( )0 0,ur u v"!

    i ( )0 0,vr u v"!

    . Rezult c are loc Propoziia 4.1. Mulimea PT S este un subspaiu liniar de dimensiune 2 a

    spaiului liniar 3PT E . Pe baza acestei propoziiei vom numi PT S spaiu liniar tangent la S n

    punctul P S . Noiunea de spaiu tangent, noiune punctual, este o noiune geometric,

    intrinsec asociat suprafeei S. Vom demonstra Propoziia 4.2. Spaiul liniar tangent PT S nu depinde de reperul ales n

    3E i nici de parametrizarea suprafeei S. Demonstraie. Am vzut mai sus c vectorii ur

    "! i vr"!

    nu depind de reperul R din 3E , deci nici PT S nu depinde de R . La o schimbare de parametrii (1.3),

    (1.4), au loc formulele (1.6) care ne arat c vectorii %uh""!

    , vh%""!

    genereaz subspaiul liniar PT S .

  • Capitolul 3. Suprafee

    74

    5. Planul tangent ntr-un punct al suprafeei. Normala la suprafa

    Continum s considerm o suprafa S cu reprezentarea parametric (5.1) ( ), , 0u vr r u v r r=

    ! ! "! "! ! pe mulimea deschis 2U # ,

    i un punct ( )0 0,P u v pe S. Definiia 5.1. Subspaiul afin din 3E determinat de P i spaiul liniar PT S

    se numete plan tangent la S n P. Am vzut c PT S este generat de vectorii ( )0 0,ur u v

    "! i ( )0 0,vr u v"!

    . Deci planul tangent la S n p este planul care trece prin P i conine aceti

    vectori. Ecuaia sa este evident (5.2) ( ) ( ) ( )( )0 0 0 0 0 0, , , , , 0u vr r u v r u v r u v =! ! "! "!

    sau cu ajutorul coordonatelor de vectori:

    (5.2) ( ) ( ) ( )( ) ( ) ( )( ) ( ) ( )

    0 0 0 0 0 0

    0 0 0 0 0 0

    0 0 0 0 0 0

    , , ,, , , 0, , ,

    u u u

    v v v

    x x u v y y u v z z u vx u v y u v z u vx u v y u v z u v

    = .

    Putem da planul tangent la S n P i prin ecuaia (5.2) ( ) ( ) ( )0 0 0 0 0 0, , , , ,u vr r u v r u v r u v = + +

    ! ! "! "!# .

    Fie suprafaa S reprezentat explicit n forma (5.3) ( ) ( ), , ,z f x y x y D= mulime deschis n 2# . Pentru a gsi ecuaia planului tangent la S n ( )( )0 0 0 0, , ,P x y f x y , trecem

    la reprezentarea parametric ( ) ( ), , , , ,x u y v z f u v u v D= = =

    i aplicm (5.2). Obinem

    (5.4) ( ) ( ) ( ) ( ) ( )0 0 0 0 0 0 00, , , ,f fp x x q y y z z p x y q x yx y

    + = = =

    .

    n cazul n care suprafaa S este reprezentat implicit prin (5.5) ( ) ( )2 2 2, , 0, 0, , ,x y zF x y z F F F x y z V= + + >

    mulime deschis n 3# , pentru a obine ecuaia planului tangent la S n ( )0 0 0, ,P x y z S se face o explicitare, de exemplu n forma ( ),z f x y= dac ( )0 0 0, , 0zF x y z cu ( )0 0 0,z f x y= i ( )( ), , , 0F x y f x y pe o submulime

    deschis ce conine punctul ( )0 0 0, ,x y z . Prin derivarea acestei identiti n raport cu x i y se obin identitile

    0, 0x z y zf fF F F Fx y

    + +

  • Capitolul 3. Suprafee

    75

    din care deducem ( )( )

    ( )( )

    0 0 00 0 0

    0 0 0 0 0 0

    , ,, ,,

    , , , ,yx

    z z

    F x y zF x y zp q

    F x y z F x y z= = .

    Prin nlocuire n (5.4) obinem ecuaia planului tangent la S, dat prin (5.5), n ( )0 0 0, ,P x y z S n forma

    (5.6) ( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( )0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0, , , , , , 0x y zx x F x y z y y F x y z z z F x y z + + = . Ecuaia (5.6) se scrie compact n forma (5.6) ( )0 0 0, , grad 0r r u v F =! ! ,

    unde indicele 0 arat c vectorul grad F se calculeaz n punctul ( )0 0 0, ,x y z . Definiia 5.1. Dreapta perpendicular pe planul tangent la S n punctul

    P S care trece prin P se numete normala la suprafa n punctul P . Vectorul care d direcia normalei n ( )0 0,P u v este vectorul u vr r

    "! "!

    calculat n ( )0 0,u v . Ecuaia normalei la S n punctul P este (5.7) ( ) ( ) ( )0 0 0 0 0 0, , , , u vr r u v r u v r u v = +

    ! ! "! "!# .

    Versorul ( )0 0, u vu v

    P

    r rN u vr r

    =

    "! "!""!"! "! se numete versorul normalei la S n

    punctul P . Vectorii ( ) ( ) ( )( )0 0 0 0 0 0, , , , ,u vr u v r u v N u v"! "! ""! sunt liniari independeni, adic formeaz o baz n 3PT E . Ansamblul ( ) ( ) ( )( ){ }0 0 0 0 0 0, , , , , ,u vP r u v r u v N u v"! "! ""! este un reper n 3E cu originea n P S , numit reperul lui Gauss. Reperul lui Gauss se modific atunci cnd punctul P variaz pe S . Cu alte cuvinte, el este un reper mobil pe S .

    6. Forma I-a fundamental a unei suprafee

    Fie din nou suprafaa S reprezentat parametric prin (5.1). ncepnd cu acest paragraf, vom renota parametrii pe S astfel: 1 2, u u v u= = i vom pune

    1 11 2, u vu vr r h r r h= = = ="! ""! "! "! ""! ""!

    . Cu P S , vom nota prin , ...P PX Y vectori din PT S . Rezult c vectorul

    P PX T S este de forma

    (6.1) 2

    1 2 1 21 2

    1, ,iP i

    iX X h X h X h X X

    =

    = + = "! ""! "! # ,

  • Capitolul 3. Suprafee

    76

    pentru c vectorii 1h"!

    i 2h""!

    formeaz o baz n PT S . Vectorii tangeni la S n P S au caracter geometric pentru c au fost

    definii ca vectori tangeni la curbe pe S care trec prin P . Amintim c factorii 1X i 2X din (6.1) sunt n fond

    (6.2) ( ) ( )1 2

    1 20 , 0 ,du duX Xdt dt

    = =

    unde

    (6.3) ( )( ) ( )

    2 21 1 1 2

    2 20, , ,

    ,

    u u t du du tdt dtu u t

    =

    + > =

    reprezint o curb pe S care trece prin P la 0t = . Schimbarea reperului ortonormat din 3E nu modific nici 1 2,X X i nici

    vectorii 1 2,h h"! ""!

    . Schimbarea parametrilor pe suprafa modific att numerele 1 2,X X ct

    i vectorii 1 2,h h"! ""!

    dar, dup cum vom verifica imediat, PX rmne acelai. Fie schimbarea de parametrii

    (6.4) % %( )% %( ) % %( ) $1 21 1

    1 2 1 22 2 2

    ,

    , , , multime deschisa in

    u u u u

    u u u u u u U

    = = #

    cu condiia

    (6.4) % %

    % %

    $

    1 1

    1 12

    2 2

    1 2

    0 pe .

    u uu u Uu uu u

    Sistemul (6.4) n necunoscutele % %1 2,u u se poate rezolva n forma

    (6.5) % % ( )% % ( ) ( )1 1 1 2

    2 2 1 2 1 2

    ,

    , , ,

    u u u u

    u u u u u u U

    = =

    n parametrizaia dat de % %1 2 si u u , curba (6.3) are ecuaiile

    (6.6) % % ( ) ( )( )% % ( ) ( )( ) ( )1 1 1 2

    2 2 1 2

    ,

    , , , .

    u u u t u t

    u u u t u t t

    = =

    Prin derivare n raport cu t a funciilor din (6.6), obinem

  • Capitolul 3. Suprafee

    77

    $ % ( ) % ( ) % ( )$ % ( ) % ( ) % ( )

    1 1 11 21

    1 2

    2 2 21 22

    1 2

    : 0 0 0

    : 0 0 0 ,

    du u du u duXdt u dt u dt

    du u du u duXdt u dt u dt

    = = +

    = = +

    unde derivatele pariale %1

    2

    uu

    , sunt calculate n ( ) ( )( )1 20 , 0u u , coordonatele curbilinii ale lui P S .

    Aceste formule se pot scrie mai compact astfel:

    (6.7) $%2

    1, 1, 2.

    ii j

    jj

    uX X iu

    =

    = =

    Pe de alt parte, n noile notaii, formula (1.6) se scrie n forma

    (6.8) $%

    2

    1,

    j

    i jij

    uh hu=

    =

    "! ""!

    unde % % %( ) % %( )( )1 2 1 21 2, , ,h h u u u u u u=! ! . Ne propunem s artm c (6.9) $ $

    2 2

    1 1

    i ji j

    i jX h X h

    = =

    = "! ""!

    .

    Avem: $ $%%

    2 2 2

    1 , , 1 , , 1,

    i ji k j k ji j k j jik

    i i j k i j k

    u uX h X h X h X hu u

    = = =

    = = =

    "! ""! ""! ""! unde am

    folosit relaiile

    (6.10) %%

    2

    1

    1, 0, .

    i jj

    kiki

    j ku uj ku u

    =

    = = =

    Rmne s ne convingem c are loc (6.10). tim c ecuaiile (6.5) au fost obinute rezolvnd sistemul (6.4). Aadar au

    loc identitile % ( ) % ( )( )1 21 2 1 2, , , 1, 2.j ju u u u u u u u j =

    Prin derivare compus n raport cu , 1, 2ku k = , obinem:

    %%2

    1, , 1, 2

    ij j

    ik ki

    u u u j ku uu=

    = =

    .

    Dar j

    jkk

    uu

    =

    .

    Formula (6.9) ne arat c P PX T S nu depinde de parametrizarea de pe suprafaa S.

  • Capitolul 3. Suprafee

    78

    Definiia 6.1. Aplicaia :P P Pg T S T S # care asociaz perechii ( ),P PX Y numrul real ( ), ,P P P P Pg X Y X Y= , unde , nseamn produsul scalar n 3V , se numete forma I-a fundamental a suprafeei S n P. Aplicaia

    PP g se numete forma I-a fundamental a suprafeei S. Observaie. Forma I-a fundamental are caracter geometric pentru c

    ,P PX Y sunt vectori tangeni i produsul scalar a doi vectori nu depinde de reperul din spaiu.

    Aplicaia Pg este evident biliniar, simetric i pozitiv definit ( )( ), 0 0P P P P Pg X Y X T S> .

    Fie PX dat de (6.1) i 1 2

    1 2PY Y h Y h= +"! ""!

    . Biliniaritatea i simetria aplicaiei

    Pg conduc la formula

    (6.11) ( ) 2, 1

    , ,i jP P P iji j

    g X Y g X Y=

    = unde (6.11) ( ) , ,ij i jg P h h=

    "! ""! produs scalar calculat n ( )1 20 0,P u u .

    Funciile ijg care depind de P, iar prin intermediul coordonatelor curbilinii apar definite pe U, se numesc coeficienii formei I-a fundamentale.

    S efectum o schimbare de parametrii de forma (6.4) cu (6.4) pe S. Fie ' ( ) $ $,ij i jg P h h=

    "! ""! noii coeficieni ai formei I-a fundamentale. Cu ajutorul formulei

    (6.8), acetia devin ' ( ) % %2 2

    1 1,

    r s

    ij r si jr s

    u ug P h hu u= =

    =

    ""! ""! . Prin folosirea proprietilor

    produsului scalar obinem

    (6.12) ' ( ) % % ( )2

    , 1

    r s

    ij rsi jr s

    u ug P g Pu u=

    =

    .

    n aceste egaliti P are n stnga coordonatele curbilinii % %( )1 20 0,u u iar n dreapta are coordonatele curbilinii % %( ) % %( )( )1 2 1 21 20 0 0 0, , ,u u u u u u i derivatele pariale sunt calculate n % %( )1 20 0,u u .

    Avnd n vedere (6.10), ecuaiile (6.12) se pot rezolva n raport cu rsg i se obin formulele

    (6.12) ( ) % % ' ( )2, 1

    i j

    rs ijr si j

    u ug P g Pu u

    =

    =

    .

  • Capitolul 3. Suprafee

    79

    Formulele (6.12) i (6.12) constituie legea de transformare a coeficienilor formei I-a fundamentale la o schimbare de parametrii pe suprafa.

    Coeficienii formei I-a fundamentale sunt n numr de trei: (6.13) 11 1 1 12 21 1 2 22 2 2, , , , ,g h h g g h h g h h= = = =

    "! "! "! ""! ""! ""!

    sau n notaii clasice (6.14)

    2 2

    11 12 22: , : , , : .u u v vg E r g F r r g G r= = = = = ="! "! "! "!

    Forma ptratic asociat formei I-a fundamentale se numete, de obicei, tot forma I-a fundamental i se noteaz tot prin Pg . Avem

    (6.15) ( ) ( ) ( )2 2 21 1 2 211 12 22, 1

    2 ,i jP P iji j

    g X g X X g X g X X g X=

    = = + + pentru vectorul tangent PX dat de (6.1).

    Notm prin 11 1212 22

    g gG

    g g

    = matricea formei ptratice Pg . Definiia lui Pg ne spune c

    211 22 12detG g g g = = este o funcie pozitiv pe U. Acest fapt

    rezult i astfel:

    (6.16) 2 22 2

    1 2 1 2 1 2, 0 pe .h h h h h h U = = >"! ""! "! ""! "! ""!

    S ne amintim c vectorul PX are coordonatele de forma (6.2). Direcia sa

    este de forma ( ) ( ) { }1 2

    0 , 0 , \ 0du dudt dt

    # . Cu particular de forma dt = , constatm c direcia lui PX este complet determinat de diferenialele

    ( )1 2,du du . Vom spune c ( )1 2,du du du= reprezint o direcie tangent suprafeei. Pentru o asemenea direcie definim forma ptratic pozitiv definit

    (6.17) ( ) ( ) ( )2 21 1 2 211 12 22, 2 ,P du g du g du du g du = + + unde coeficienii sunt calculai n ( )1 2,P u u , numit, de asemenea, forma I-a fundamental a suprafeei S. n notaii clasice

    (6.17) ( ) ( ) ( ) ( )2 2, , , 2 , ,P du dv E u v du F u v dudv G u v dv = + + . n cazul n care suprafaa este dat n forma explicit

    ( ) ( ), , ,z f x y x y D= , mulime deschis n 2# , punem ,x u y v= = i trecem la reprezentarea parametric ( ) ( )( ), , , ,r u v u v f u v=! i rezult ( )1,0, ,ur p="!

    ( )1,0,vr q="!

    , unde ,x yp f q f= = , n notaiile lui Ch. Monge. Aadar avem (6.18) 2 2 2 21 , , 1 , 1E p F pq G q p q= + = = + = + + .

  • Capitolul 3. Suprafee

    80

    Fie suprafaa S dat implicit de ecuaia ( ) 2 2 2, , 0, 0x y zF x y z F F F= + + > pe V, mulime deschis n 3# . Cu 0zF pe o submulime deschis 0V V , putem explicita ( ),z f x y= i are loc identitatea ( )( ), , , 0F x y f x y pe o submulime deschis D din 2# . Prin derivare n raport cu x i y, obinem identitile

    0, 0x z y zF F p F F q+ + , din care rezult ,yx

    z z

    FFp qF F

    = = . Aplicm (6.18) i

    obinem

    (6.19) 2 2 22

    2 2 2 21 , , 1 , 1x y y x yx

    z z z z

    F F F F FFE F GF F F F

    += + = = + = + .

    7. Aplicaii ale formei I-a fundamentale Fie o suprafa ( )S h U= cu U mulime deschis n 2# , un punct P S

    i PT S spaiul tangent n P la S. Dup definiia 6.1 perechea ( ),P PT S g este un spaiu vectorial euclidian

    (de dimensiune 2). Aadar putem vorbi de lungimea unui vector P PX T S :

    (7.1) ( ) ( )2, 1

    , ,i jP P P P iji j

    X g X X g P X X=

    = = precum i de unghiul a doi vectori ,P P PX Y T S :

    (7.2) ( ) ( )( )

    ( ) ( )

    2

    , 1

    2 2

    , 1 , 1

    ,cos ,

    i jij

    i jP P PP P

    P P i j i jij ij

    i j i j

    g P X Yg X Y

    X YX Y

    g P X X g P Y Y

    =

    = =

    = =

    (

    Fie o curb pe suprafaa S de ecuaie (7.3) ( ) ( )( ) [ ]1 2, , ,r h u t u t t a b= ! ! . Vectorul tangent ei dr

    dt

    ! are n baza ( )1 2, din Ph h T S"! ""! coordonatele

    1 2

    ,du dudt dt

    i deci ( ) ( )( )2

    1 2

    , 1,

    i j

    iji j

    d r du dug u t u tdt dt dt

    =

    = !

    . Rezult c lungimea

    acestei curbe este

  • Capitolul 3. Suprafee

    81

    (7.4) 2 21 1 2 2

    11 12 222 ,b

    adu du du duL g g g dtdt dt dt dt

    = + +

    unde coeficienii ( )ijg sunt calculai n punctul ( ) ( )( )1 2,u t u t . Funcia lungime de arc este n acest caz

    ( )2 21 1 2 2

    11 12 222 ,t

    adu du du dus t g g g ddt dt dt dt

    = + + iar difereniala ei la ptrat este

    (7.5) ( ) ( ) ( )2 22 1 1 2 211 12 22, 2ds P du g du g du du g du= = + + . Aadar, forma I-a fundamental apare i ca ptratul diferenialei funciei

    lungime de arc. Aceasta este o interpretare geometric a formei I-a fundamentale. Fie dou curbe pe S care trec prin punctul ( )1 20 0,P u v la valoarea 0t a

    parametrului, de ecuaii

    (7.6) ( ) ( )( )( ) ( )( ) ( )

    1 2

    1 20 0

    , ,

    ' ' , ' , , , 0.

    r h u t u t

    r h u t u t t t t

    =

    = + >

    ! !

    ! "!

    Prin definiie, unghiul curbelor (7.6) n punctul lor de intersecie P, este unghiul vectorilor tangeni celor dou curbe n punctul P. Aceti vectori au

    componentele ( ) ( )1 2

    0 0,du dut tdt dt

    i respectiv ( ) ( )1 2

    0 0' ',du dut t

    dt dt .

    Dup (7.2), unghiul lor este dat de formula

    (7.7)

    2

    , 1

    2 2

    , 1 , 1

    '

    cos' '

    i j

    iji j

    i j i j

    ij iji j i j

    du dugdt dt

    du du du dug gdt dt dt dt

    =

    = =

    =

    .

    Dup o simplificare prin ( )2dt , obinem formula care d unghiul a dou direcii pe S n ( )1 20 0,P u u .

    Ca aplicaie, s calculm unghiul al curbelor 1u const= i 2u const= . Avem 1 0du = i 2du oarecare, respectiv 1'du oarecare i 2' 0du = . Formula (7.7) ne d

    (7.8) ( ) ( )

    2 112 12

    2 22 1 11 2222 11

    'cos .'

    g du du g Fg g EGg du g du

    = = =

  • Capitolul 3. Suprafee

    82

    Doi vectori tangeni n P S sun ortogonali dac unghiul lor are msura

    2 . Dou dire ii tan nte n P S sunt ortogonale dac unghiul lor are msura

    2 .

    Dou curbe prin P S , situate pe S sunt ortog nale dac unghiul vectorilor

    tangeni lor n P are msura 2 .

    Formula (7.8) ne arat c liniile parametricdac ( )12 0, 0 pe g F U= = .

    Fie D o submulime compact n U i hNotm prin A aria mulimii D .

    n unele manuale de Analiz matemaurmtoarea formul de calcul a ariei A:

    (7.9) 2 1 211 22 12 ,D

    A g g g du du= sau, n notaii clasice,

    (7.9) 2D D

    A EG F dudv= = Formula (7.9) poate fi intuit prin urm

    reeaua liniilor parametrice. Aceasta mparte mulimn Fig. 24.

    Fig. 24

    ogecte sunt ortogonale dac i numai

    ( )D S= D imaginea sa n S. tic se demonstreaz riguros

    .dudv

    toarele consideraii. Fie pe S ea D n patrulatere curbilinii ca

  • Capitolul 3. Suprafee

    83

    Aproximm aria unui asemenea patrulater cu aria paralelogramului determinat de vectorii ur du

    "! i vr dv"!

    , adic cu numrul

    .u vdA r r dudv dudv= = "! "!

    Aria A va fi suma ariilor acestor paralelograme infinitesimale, sum care este dat de

    D

    dudv .

    8. Formulele lui Gauss. Formulele lui Weingarten.

    Fie suprafaa S reprezentat parametric prin (8.1) ( ) ( )1 2 1 21 2, , 0 ,r h u u h h u u D= ! ! "! ""! ! mulime deschis n 2# . Fie P S . Reperul ( ){ }1 2, , ,P h h N"! ""! ""! , unde 1 2

    1 2

    h hNh h

    =

    "! ""!""!"! ""! , cu P variabil, este

    un reper mobil pe S, numit reperul lui Gauss. Pentru a studia variaia acestui reper

    vom exprima vectorii 1 1 2 21 2 1 2, , ,h h h hu u u u

    "! "! ""! ""! n reperul lui Gauss i vom obine

    formulele lui Gauss. Exprimarea vectorilor 1Nu

    ""! i 2

    Nu

    ""! n reperul lui Gauss va

    conduce la formulele lui Weingarten. Ne ocupm, pe rnd, de stabilirea acestor

    formule. Notm ( )2

    : , 1, 2iij jij j ih rh h i ju u u

    = = = =

    "! !""! ""! i descompunem aceti

    vectori n baza ( )1 2, ,h h N"! ""! ""! n forma urmtoare (FG)

    2

    1, , 1, 2kij ij k ij

    kh h b N i j

    =

    = + =""! ""! ""! , unde funciile kij i ijb de ( )1 2,u u urmeaz a fi determinate.

    Prin nmulire scalar cu N""!

    n (FG), avnd n vedere c , 0, 1, 2kN h k= =""! ""!

    i 2

    1N =""!

    , obinem

    (8.2) ( ) ( )1 2 1 21 2

    1 1, , , , ,ij ij ij ijb h N h h h h h hh h= = =

    ""! ""! "! ""! ""! "! ""! ""!"! ""! ,

    unde 22 2

    1 1 1 2,h h h h = "! "! "! ""!

    .

    n notaiile lui Gauss: 11 12 21 22: , : , :b L b b M b N= = = = , dac revenim la parametrizarea ( ),u v , vom scrie

  • Capitolul 3. Suprafee

    84

    (8.2) ( ) ( ) ( )1 1 1, , , , , , , ,u v uu u v uv u v vvL r r r M r r r N r r r= = = "! "! ""! "! "! ""! "! "! ""!

    .

    Vom determina acum funciile kij .

    nmulim scalar n (FG) cu , 1, 2mh m =""!

    . Obinem

    , ,k kij m ij k m ij kmk k

    h h h h g= = ""! ""! ""! ""! . Cu i,j fixai, sistemul

    (8.3) ,kkm ij m ijk

    g h h = ""! ""! , n necunoscutele 1ij i

    2ij are soluie unic pentru c

    ( ) 11 1221 22

    det det 0mkg g

    gg g

    = = . Aadar putem obine pe rnd ( ) ( )1 2 1 211 11 12 12, , , i ( )1 222 22, rezolvnd trei sisteme de tipul (8.3), funcie de ( )mkg i ,m ijh h

    ""! ""!.

    Exist un procedeu, pe care-l descriem acum, de a determina simultan toate cele 6 funcii kij .

    Prin derivarea relaiei ,ik i kg h h="! ""!

    n raport cu ju obinem

    (i) , , , , , 1, 2ik ij k i kjjg h h h h i j ku

    = + =

    ""! ""! "! ""!.

    Permutm ciclic i,j,k n (i) i obinem

    (ii) , , ,ji jk i j ikkg

    h h h hu

    = +

    ""! "! ""! ""!

    (iii) , ,kj ki j k jiig

    h h h hu

    = +

    ""! ""! ""! ""!

    .

    nmulim una din ecuaiile (i), (ii), (iii) cu -1, fie de exemplu (iii), i le adunm membru cu membru. Obinem

    (8.4) [ ]1, : ;2

    ij jkiki jk j k i

    g ggh h jk iu u u

    = + =

    "! ""!.

    Funciile notate prin [ ];jk i se numesc simbolii Christoffel de specia I-a. Observm simetria lor n indicii j,k. Sistemul (8.3) devine

    (8.3) [ ];kmk ijk

    g ij m = . Fie ( )mng matricea invers matricii ( )nig , adic avem

  • Capitolul 3. Suprafee

    85

    2

    1

    1 pentru 0 pentru .

    mn mni i

    n

    i mg g

    i m

    =

    == =

    nmulim n (8.3) cu nmg i summ dup m. Rezult

    [ ]2 2, 1 1

    ;nm k nmmk ijk m m

    g g g ij m= =

    = sau [ ]21

    ;n nmijm

    g ij m=

    = . Aadar am obinut

    (8.5) 2

    1

    1 , , , , 1, 22

    mj ijn nm miij j i m

    m

    g ggg i j n mu u u

    =

    = + = . Funciile nij date de (8.5) se numesc simbolii lui Christoffel de specia a

    II-a. Formulele (8.5) justific Propoziia 8.1. Funciile kij se exprim numai cu funciile ( )ijg i

    derivatele lor de ordinul I. Formulele (FG) cu funciile ( )kij date de (8.5) i funciile ( )ijb date de

    (8.2) se numesc formulele lui Gauss.

    Stabilim acum formulele lui Weingarten. Notm :i iNNu

    =

    ""!""! i = 1,2 i

    descompunem aceti vectori n baza ( )1 2, ,h h N"! ""! ""! astfel: (8.6)

    2

    1, 1, 2ji i j

    jN A h N i

    =

    = + =""! ""! ""! , unde funciile jiA i de variabilele ( )1 2,u u urmeaz a fi determinate.

    nmulim scalar (8.6) cu N""!

    i avem n vedere c 2

    1N =""!

    , , 0iN N =""! ""!

    i

    , 0jN h =""! ""!

    . Obinem 0 = .

    nmulim scalar (8.6) cu ( ) 1, 2kh k =""!

    i rezult 2

    1,ji jk i k

    jA g N h

    =

    = ""! ""! . Prin derivarea egalitii , 0kh N =

    ""! ""! n raport cu ( )iu , obinem

    , ,i k ik ikN h h N b= = ""! ""! ""! ""!

    i deci

    (8.7) 2

    1, , 1, 2jkj i ki

    jg A b i k

    =

    = = . n (8.7) avem 4 ecuaii care, grupate convenabil cte dou, formeaz dou

    sisteme liniare, fiecare cu matricea ( )kjg care este nesingular i deci cele patru

  • Capitolul 3. Suprafee

    86

    funcii ( )jiA sunt unic determinate. Pentru a gsi unitar expresia acestor funcii, nmulim n (8.7) cu hkg i summ dup k. Rezult:

    2

    , 1

    hk j hkkj i ki

    k j kg g A g b

    =

    = sau, avnd n vedere c hk hkj j

    kg g = ,

    (8.8) 2

    1

    h hki ki

    kA g b

    =

    = . Formulele

    (FW) 2

    1

    ji i j

    jN A h

    =

    = ""! ""! , cu funciile ( )jiA date de (8.8) se numesc formulele lui Weingarten.

    Definim operatorul liniar Weingarten : P PA T S T S prin 2

    1

    ji i j

    jAh A h

    =

    = "! ""! , cu alte cuvinte ( )jiA este matricea operatorului A n baza ( )1 2,h h"! ""! .

    Propoziia 8.2. Operatorul Weingarten A este autoadjunct n raport cu g, adic are loc egalitatea

    (8.9) ( ) ( ), , , , Pg AX Y g X AY X Y T S= . Demonstraie. Este suficient s verificm (8.9) pentru iX h=

    "! i jY h=

    ""!.

    Avem, n baza egalitilor (8.8), ( ) 2 21 1

    , ,k ki j i k j i kj ijk k

    g Ah h g A h h A g b= =

    = = =

    "! ""! ""!. Pe de

    alt parte, ( ) 2 21 1

    , , k ki j i j k j ki jik k

    g h Ah g h A h A g b= =

    = = =

    "! ""! "! ""! n baza acelorai egaliti

    (8.8). Cum ij jib b= , (8.9) are loc.

    9. Forma a II-a fundamental a unei suprafee Continum s studiem suprafaa S reprezentat parametric, utiliznd

    rezultatele stabilite mai sus. Definiia 9.1. Aplicaia :P P Pb T S T S # dat prin formula (9.1) ( ) ( ), , , ,P P Pb X Y g AX Y X Y T S= ,

    se numete forma a II-a fundamental a suprafeei S n punctul P. Aplicaia PP b se numete forma a II-a fundamental a suprafeei S..

  • Capitolul 3. Suprafee

    87

    Aplicaia Pb este o form biliniar pentru c A este operator liniar i Pg este form biliniar. Pe baza egalitii (8.9), forma biliniar Pb este simetric.

    Matricea ei n baza ( )1 2,h h"! ""! este ( ) ( ), ,P i j P i j ijb h h g Ah h b= ="! ""! "! ""! , dup cum rezult n demonstraia Propoziiei 8.2. Aadar putem scrie Pb i n forma urmtoare

    (9.2) ( ) 2, 1

    , i jP iji j

    b X Y b X Y=

    = , pentru 2 21 1

    , i ji ji i

    X X h Y Y h= =

    = = "! ""! . Observaie. Aplicaia Pb are caracter geometric. Matricea formei biliniare

    Pb are determinantul 11 12 2

    11 22 1212 22

    b bb b b

    b b= .

    Definiia 9.2. Punctele suprafeei S n care avem ( )211 22 12 0 respectiv 0, 0b b b < = > se numesc puncte hiperbolice (respectiv parabolice, eliptice).

    Forma ptratic asociat lui Pb , adic

    (9.3) ( ) 2 2, 1 1

    , i j iP ij ii j i

    b X b X X X X h= =

    = = "! , se numete, de asemenea, forma a II-a fundamental a suprafeei S.

    Fie ( )1 2,du du du= o direcie tangent suprafeei S. Forma ptratic (9.4) ( ) ( ) ( )2 2 21 1 2 211 12 22

    , 1, 2i jij

    i jP du b du du b du b du du b du

    =

    = = + + se numete, de asemenea, forma a II-a fundamental a suprafeei.

    n notaiile lui Gauss, forma a II-a fundamental se scrie (9.5) ( ) 2 2, , 2P du dv Ldu Mdudv Ndv = + + ,

    n care L,M,N sunt funcii de u i v. Cutm expresiile formei a II-a fundamentale n celelalte dou

    reprezentri posibile ale suprafeei S. n acest scop continum consideraiile i calculele care ne-au condus la expresiile coeficienilor formei I-a fundamentale n reprezentarea explicit i respectiv n reprezentarea implicit a suprafeei S. Reprezentarea parametric ( ) ( )( ), , , ,r u v u v f u v=! care provine din reprezentarea explicit ( ) ( ) 2, , ,z f x y x y D= # , ne-a condus la ( ) ( )1,0, , 0,1,u vr p r q= =

    "! "!.

    Derivnd n continuare obinem ( ) ( ) ( )0,0, , 0,0, , 0,0,uu uv vvr r r s r t= = =""! ""! ""!

    , unde , ,xx xy yyr f s f t f= = = n notaii Monge.

    Formulele de calcul ale coeficienilor L, M, N conduc n aceast reprezentare la formulele

  • Capitolul 3. Suprafee

    88

    (9.6) 2 2 2 2 2 2

    , ,1 1 1

    r s tL M Np q p q p q

    = = =

    + + + + + +.

    Determinantul matricei formei a II-a fundamentale este 2

    2 21rs t

    p q

    + +.

    n situaia n care suprafaa S este reprezentat implicit prin ecuaia ( ), , 0F x y z = , cu condiia 0zF , pe o submulime deschis n 3# , se poate obine reprezentarea explicit ( ),z f x y= i am vazut mai sus c

    , yxz z

    FFp qF F

    = = .

    Derivm p i q n raport cu x i y pentru a obine derivatele r, s, t. Dup calcule, rezult urmtoarele expresii ale coeficienilor formei a II-a fundamentale

    (9.7) 2 2 2

    x xz xx z

    z x y z

    F F F FLF F F F

    =

    + +,

    2 2 2

    x yz xy z

    z x y z

    F F F FM

    F F F F

    =

    + +,

    2 2 2

    y yz yy z

    z x y z

    F F F FN

    F F F F

    =

    + +

    Coeficienii formei a II-a fundamentale decid forma suprafeei n vecintatea unui punct al suprafeei. Aceasta rezult din urmtoarele consideraii.

    Fie un punct P al suprafeei elementare S reprezentat explicit prin ecuaia ( ) ( ) 2, , ,z f x y x y D= # . Alegem reperul din 3E nct originea sa O s fie

    P iar axa Oz s coincid cu normala n P la suprafaa S. Condiia ca vectorul normal

    unitar ( )2 2

    1 , ,11

    N p qp q

    =

    + +

    ""! s coincid cu k

    ! ne d c 0p q= = n punctul

    ( )0,0,0P . Coeficienii formei a II-a fundamentale sunt dai de (9.6). Dezvoltm

    funcia ( ),z f x y= n serie Taylor n vecintatea punctului ( )0,0 . Obinem ( )2 21 2 ...2z rx sxy ty= + + +

    Rezult c n vecintatea lui P suprafaa S difer foarte puin de cuadrica de ecuaie

    (9.8) ( )2 21 22z rx sxy ty= + + . Aceast cuadric este un paraboloid eliptic dac 2 0rt s > , un paraboloid

    hiperbolic dac 2 0rt s < i cilindru parabolic dac 2 0rt s = , cu 0r sau 0t . Aadar, n vecintatea unui punct eliptic suprafaa difer foarte puin de un paraboloid eliptic, n vecintatea unui punct hiperbolic suprafaa difer foarte puin de un paraboloid hiperbolic iar n vecintatea unui punct parabolic n care 0L sau

    0N , suprafaa difer foarte puin de un cilindru parabolic.

  • Capitolul 3. Suprafee

    89

    Aceast situaie explic termenii punct eliptic, punct hiperbolic i, respectiv, punct parabolic. Nu putem spune nimic despre forma suprafeei n vecintatea punctelor parabolice n care 0L N= = i deci 0M = . Ea poate fi foarte complicat, dat de termenii de gradul 3 n dezvoltarea n serie Taylor a funciei z.

    10. Curburi principale. Curbur total. Curbur medie.

    Definiia 10.1. Aplicaia :n Pk T S # , definit prin

    (10.1) ( ) ( )( ),

    , , 0,n P

    b X Xk X X T S X

    g X X= ,

    se numete curbura normal a suprafeei n punctul P S . Cu i iX X h= "! , valoarea funciei curbur normal n X, numit simplu

    curbura normal se scrie

    (10.2) ( ) , , 1, 2i j

    ijn i j

    ij

    b X Xk X i j

    g X X= = .

    Vectorul ( )1 2,X X X= se numete vector principal dac el este punct critic pentru curbura normal nk . Valoarea curburii normale pentru un vector principal notat prin se numete curbur principal.

    Condiia ca vectorul tangent ( )1 2,X X X= s fie punct critic pentru nk se scrie 1 20, 0

    n nk kX X

    = =

    .

    Prin derivare n expresia (10.2) aceast condiie se scrie n forma

    (10.3) ( ) ( )( ) ( )

    1 2 1 211 12 11 12

    , ,

    1 2 1 212 22 12 22

    , ,

    i j i jij ij

    i j i j

    i j i jij ij

    i j i j

    b X b X g X X g X g X b X X

    b X b X g X X g X g X b X X

    + = +

    + = +

    Acest sistem este echivalent cu

    (10.4) 1 2 1 2

    11 12 12 221 2 1 2

    11 12 12 22

    b X b X b X b Xg X g X g X g X

    + +

    = =

    + +,

    unde este valoarea curburii normale pentru vectorul X, adic avem

    ( ) ( )( ),

    ,,

    b X XP X

    g X X = .

    Ecuaiile (10.4) se mai pot scrie n forma urmtoare

  • Capitolul 3. Suprafee

    90

    (10.5) ( ) 0, 1, 2jij ijj

    b g X i = = . Vom folosi aceast form pentru a demonstra Propoziia 10.1. Un vector X este principal dac i numai dac este

    vector propriu pentru operatorul Weingarten, corespunztor valorii proprii (curbur principal).

    Demonstraie. Ecuaia matricial AX X= care d vectorii proprii ai operatorului Weingarten, se scrie n baza ( )1 2,h h"! ""! astfel:

    ,

    ,

    i i i j ji i i j j

    i i j

    j i j jk i ji ki

    i j

    A X h X h X A h X h

    A X X g b X X

    = =

    = =

    "! "! ""! ""!

    nmulim ultima expresie cu sjg i summ dup j. Rezult i j

    si sji j

    b X g X= sau, dup schimbri permise de indici ( ) 0jij ijj

    b g X = , ecuaie care pentru = este exact (10.5).

    Pe baza Propoziiei 10.1 demonstrm Propoziia 10.2. Vectorii principali corespunztori la curburi principale

    distincte sunt ortogonali. Demonstraie. Fie 1 1 1AX X= i 2 2 2AX X= cu 1 2 i 1 0 .

    Avem ( ) ( ) ( ) ( )21 2 1 2 1 2 1 21 1 1

    1 1, , , ,g X X g AX X g X AX g X X

    = = = .

    Pentru 2 0 = , obinem ( )1 2, 0g X X = . Pentru 2 0k , rezult ( )2 1 21

    1 , 0k g X Xk

    = ,

    deci, din nou, ( )1 2, 0g X X = . n cazul n care 1 0 = i 2 0 , putem scrie

    ( ) ( ) ( )1 2 1 2 1 22 2

    1 1, , , 0g X X g X AX g AX X

    = = = .

    Amintim c se numete curbur principal valoarea curburii normale

    pentru un vector principal. Am vzut c ecuaiile care dau vectorii principali sunt (10.5). Aceste

    ecuaii constituie un sistem liniar i omogen n ( )1 2,X X i, pentru a exista vectori principali, n mod necesar determinantul acestui sistem trebuie s fie egal cu zero. Aadar curburile prinicpale sunt date de ecuaia

  • Capitolul 3. Suprafee

    91

    (10.6) 11 11 12 1221 21 22 22

    0,b g b gb g b g

    =

    sau

    (10.6) ( ) ( )2 2 211 22 12 11 22 12 12 22 11 11 22 122 0g g g g b g b g b k b b b + + = . Propoziia 10.3. Ecuaia (10.6) are soluii reale. Demonstraie. Alegem o parametrizare a suprafeei S n care 12 0g = .

    Discriminantul ecuaiei (10.6), ecuaie de gradul II n , este ( )2 211 2 11 22 124 0g b b g b + cu egalitate dac i numai dac 12 11 22 11 220, 0b g b b g= = . Aadar soluiile ecuaiei (10.6) sunt reale. Soluiile 1 2,k k

    sunt confundate dac 11 12 2211 12 22

    b b bg g g

    = = . Vom numi planare punctele n care

    11 12 22 0b b b= = = i ombilicale punctele n care 11 12 2211 12 22

    1 , 0b b b Rg g g R

    = = = . Deci n

    puncte planare avem 1 2 0k k= = iar n puncte ombilicale avem 1 21k kR

    = = .

    Definiia 10.2. Fie P S i 1 2, curburile principale n punctul P.

    Numrul real 2

    11 22 121 2 2

    11 22 12

    b b bKg g g

    = =

    se numete curbura total a suprafeei n P.

    Numrul real 1 2 11 22 12 12 22 11211 22 12

    212 2

    g b g b g bHg g g

    + += =

    se numete curbura

    medie a suprafeei n P. Fiecrui punct P al suprafeei S putem s-i asociem curbura total a

    suprafeei n P i curbura medie a suprafeei n P. Obinem astfel dou funcii reale pe S, numite funcii curbur total i respectiv funcia curbur medie.

    Semnul funciei K este dat de natura punctelor suprafeei. Avem 0K < n puncte hiperbolice, 0K = n puncte parabolice i 0K > n puncte eliptice. Punctele planare sunt parabolice iar cele ombilicale sunt puncte eliptice. Situaia acestor dou categorii de puncte este clarificat n urmtoarele dou propoziii.

    Propoziia 10.4. Planul are toate punctele planare. Dac o suprafa

    conex are toate punctele planare, atunci ea este o regiune conex a unui plan. Demonstraie. Prima afirmaie se verific uor prin calcul, considernd

    ecuaiile planului de forma: ( ) 2, , 0, ,x u y v z u v R= = = . Fie S o suprafa conex cu 0, , 1, 2ijb i j= = . Rezult 0

    ijA = i, din formulele lui Weingarten, urmeaz

    0jN =""! !

    , adic 0N N=""! ""!

    (constant).

  • Capitolul 3. Suprafee

    92

    Considerm funcia ( )1 20 , ,N h u u""! ! pe care o derivm n raport cu 1u i 2u . Rezult:

    00

    ,, 0jj

    N hN h

    u

    = =

    ""! !""! ""!

    . Aadar 0 ,N h D= ""! !

    (constanta real). Cu

    ( )0 , ,N A B C=""!

    obinem ( ) ( ) ( )1 2 1 2 1 2, , , 0Ax u u By u u Cz u u D+ + + = . Deci punctul ( ) ( ) ( )( )1 2 1 2 1 2, , , , ,P x u u y u u z u u de pe suprafaa S se afl n planul de ecuaie

    0Ax By Cz D+ + + = . Fie suprafaa S sfer de centru O i raz R. Prin calcul direct, folosind

    parametrizri de forma cos sin ,sin sin ,cos , 0 2 , 0

    x Ry Rz R

    === < < <

  • Capitolul 3. Suprafee

    93

    Revenind la formulele lui Weingarten, constatm c putem s le scriem n

    forma ( ) 0j N hu + =""! !

    de unde rezult c N h a+ =""! ! !

    (constant).

    Echivalent, 1 1h a N =

    ! ! ""!. De aici urmeaz

    2

    21 1h a

    = ! !

    . Deci

    punctul lui S de vector de poziie h!

    este pe sfera de centru aC

    !

    i raz 1

    .

    11. Ecuaiile lui Gauss. Ecuaiile Peterson Mainardi Codazzi. Curbur Riemannian

    Formulele lui Gauss (FG) i formulele lui Weingarten (FW), introduse n

    8, pot fi privite, luate la un loc, ca un sistem de ecuaii cu derivate pariale n necunoscutele, funcii vectoriale, 1 2, ,h h N

    "! ""! ""!. Condiiile de integrabilitate ale acestui

    sistem sunt

    (11.1) 3

    ij ikk j i j k

    h h hu u u u u

    = = ""! ""! !

    (11.1) jij iNN

    u u

    =

    ""!""!.

    Detaliem aceste condiii de integrabilitate. Avem:

    ( ), ,s sijk ij k s ij sk ij k ij ks

    h h h b N b N= + + +""! ""! ""! ""! ""! , unde prin ,k am notat derivata n raport cu ( )ku .

    Folosim din nou formulele (FG) i (FW). Obinem

    , ,s r s s s

    ijk ij k ij rk ij k s ij k ij rks r s

    h b A h b b N = + + + ""! ""! ""!

    .

    Schimbm indicii j i k ntre ei. Obinem i ikjh""!

    . nlocuim acestea n

    (11.1). Avem n vedere c 1 2,h h"! ""!

    i N""!

    sunt vectori liniar independeni. Rezult c (11.1) este echivalent cu urmtoarele dou ecuaii:

    (11.2) , , 0s s r s r s s sij k ik j ij rk ik rj ik j ij k

    r rb A b A + + =

    (11.3) , , 0r r

    ij k ik j ij rk ik rjr r

    b b b b + = . Notm

  • Capitolul 3. Suprafee

    94

    (11.4) ( ), ,s s s r s r si jk ij k ik j ij rk ik rjr

    R = + . Se spune c sistemul de funcii de ( )1 2, , si jku u R , n numr de 16, nu toate

    distincte, constituie tensorul de curbur al suprafeei. Cu aceast notaie, ecuaia (11.2) devine

    (11.2) s s si jk ij k ik jR b A b A= . nmulim n (11.2) cu shg i summ dup s. Notm (11.4) : sih jk hs i jk

    sR g R= .

    Avem n vedere c sk sh khs

    A g b= . Rezult (11.5) , , , , 1, 2ih j k ij hk ik hjR b b b b i j k h= = . Ecuaia (11.5) sau forma echivalent (11.2) se numete ecuaia lui Gauss. Setul de funcii ( )ih j kR constituie tensorul de curbur Riemannian a

    suprafeei S. n acest set sunt 16 funcii dar nu sunt toate distincte pentru c din (11.5) rezult imediat proprietile

    (i) ih j k ihk jR R= , (ii) hi j k ih jkR R= , (iii) 0ih j k i j k h ik h jR R R+ + = (sumare ciclic dup j, k, h), (iv) ih j k j k ihR R= .

    Pe baza acestor proprieti rezult c n setul de funcii ( )ih j kR , , , , 1, 2i j k h = , avem 12 funcii nule iar din cele 4, n general nenule, una singur

    este esenial 1212R , celelalte fiind una egal cu ea i celelalte dou de semn contrar. Aadar ecuaia (11.5) a lui Gauss se reduce la

    (11.5) 21212 11 22 12R b b b= . Funcia 1212R se calculeaz din (11.4), avnd n vedere notaia (11.4). Ne

    amintim c funciile ( )kij se calculeaz cu ajutorul funciilor ( )ijg i derivatelor pariale ijk

    gu

    , i, j, k = 1, 2. Aadar 1212R depinde numai de funciile ( )ijg i derivatele pariale de ordin I i II ale lor.

    Formula curburii totale se poate rescrie, n baza ecuaiei (11.5) n forma

    (11.6) 1212 211 22 12

    RKg g g

    =

    .

    Formula (11.6) conduce la un rezultat important.

  • Capitolul 3. Suprafee

    95

    Teorema 11.1. Curbura total a unei suprafee depinde numai de forma I-a fundamental a suprafeei.

    ntr-adevr, dei curbura total a fost definit n legtur cu ambele forme fundamentale i forma ei iniial conine i coeficieni ( )ijb , formula (11.6) ne arat c ea depinde numai de funciile ( )ijg i derivatele lor pariale pn la ordinul II.

    Teorema 11.1 este cunoscut sub denumirea de Teorema Egregium sau Teorema minunat a lui Gauss.

    Revenim la ecuaiile (11.3). Observm c 4 din cele 8 ecuaii (11.3) i anume cele cu , 1 sau 2j k i= = sunt identiti. Din cele 4 rmase dou sunt eseniale, celelalte dou difer de ele prin semn, i anume

    (11.7) ( )( )

    11,2 12,1 12 1 11 2

    12,2 22,1 22 1 12 2

    ,

    .

    s ss s

    s

    s ss s

    s

    b b b b

    b b b b

    = + = +

    Ecuaiile (11.7) se numesc ecuaiile Peterson Mainardi Codazzi (PMC).

    Fiind dat o suprafa S putem determina cele dou forme fundamentale ale ei, prima fiind i pozitiv definit. Coeficienii acestor forme sunt legai prin ecuaiile lui Gauss i ecuaiile PMC. Se poate arta c cele dou forme fundamentale determin suprafaa pn la o deplasare n spaiu, n sensul urmtoarei teoreme, numit i teorema fundamental a geometriei suprafeelor n 3E .

    Teorema lui Bonnet. Fie ( ){ }1 2,U u u= un domeniu conex i simplu conex n 2# . Presupunem c ijg i , , 1, 2ijb i j = sunt funcii difereniabile date pe U care satisfac

    (i) , 0i jij ji ijg g g = cu egalitate dac i numai dac ( ) 20 i= # , (ii) ij jib b= , (iii) ecuaia Gauss, (11.5) i ecuaiile PMC, (11.7). Atunci exist o imersie 3:f U E nct ( )f U S= este suprafa n 3E

    pentru care ( )ijg sunt coeficienii primei forme fundamentale i ( )ijb sunt coeficienii celei de-a doua forme fundamentale (relativ la parametrizarea definit de f). Aceast suprafa este unic pn la o deplasare n 3E .

    Pentru demonstraie se poate consulta [1, p.140].