Cap. 6balneo

12
CAPITOLUL 6: AMENAJAREA TURISTICĂ A ZONELOR BALNEARE 6.1. Elemente introductive 6.2. Formele turismului de sănătate 6.3. Caracteristicile clientelei staţiunilor balneare 6.4. Turismul balnear în România şi la nivel internaţional 6.5. Modele de amenajare turistică a zonelor balneare

description

Amenajare Turistica

Transcript of Cap. 6balneo

CAPITOLUL 6: AMENAJAREA

TURISTICĂ A ZONELOR

BALNEARE6.1. Elemente introductive6.2. Formele turismului de sănătate 6.3. Caracteristicile clientelei staţiunilor balneare6.4. Turismul balnear în România şi la nivel internaţional6.5. Modele de amenajare turistică a zonelor balneare

6.1. Elemente introductive

staţiunea balneară = localitatea unde se găsesc băi folositoare pentru vindecarea unor boli.

tratamentul este asimilat îngrijirii medicale

cura reprezintă tratamentul medical aplicat unui bolnav care constă în băi, regim alimentar, odihnă.

6.2. Formele turismului de sănătate

1.Turismul de tratament medical2.Turismul de întreţinere şi revitalizare3.Turismul de reabilitare şi recuperare4.Turismul balnear5.Talasoterapia 6.Hidroterapia 7.Oferta de wellness sau spa 8.Sejurul sportiv şi fitness-ul

6.3. Caracteristicile clientelei staţiunilor balneare

1. din punctul de vedere al vârstei, clientela acestor staţiuni este alcătuită în cea mai mare parte din persoanele de vârsta a III-a;

2. din punctul de vedere al veniturilor, clientela staţiunilor balneare dispune, în marea ei majoritate, de venituri medii şi submedie, fiind persoane modeste din punctul de vedere al disponibilităţilor băneşti;

3. fidelitatea.

6.4. Turismul balnear în România şi la nivel internaţional

TENDINŢE LA NIVEL INTERNAŢIONAL

Turismul balnear social ca şi sistemele de asigurări sociale sunt în declin peste tot în lume;

Bugetul mediu alocat de gospodăriile europene pentru sănătate şi pentru prevenirea apariţiei diverselor afecţiuni este în creştere ceea ce determină dezvoltarea curelor scurte libere (3-10 zile nesubvenţionate);

Aşteptările persoanelor care urmează cure cu ape termale sunt din ce în ce mai mari;

Indicaţiile terapeutice ale curelor balneare se limitează din ce în ce mai mult la reumatologie;

S-au înmulţit, fiind la modă, curele ce vizează obezitatea, antitabagismul, recuperarea post-natală;

Repunerea în formă/spa ţine de domeniul privatului şi se dezvoltă peste tot, atât în cadrul hidroterapiei, cât şi talasoterapiei.

Turismul balnear competitiv se practică în staţiuni animate, cu patrimoniu, cu o abordare medicalizată, fiind conceptul de „oraşe termale”.

Degradarea şi decăderea turismului balnear românesc

situaţia destul de precară din punctul de vedere al structurilor de cazare şi al complexelor balneare, acestea suferind un proces de deteriorare, unele dintre ele chiar accentuat;

lipsa investiţiilor noi

oraşele care adăpostesc staţiunile sunt adesea într-o avansată stare de degradare: faţadele, căile de circulaţie, parcările şi spaţiile verzi nu sunt la standardele unei staţiuni turistice;

oferta disponibilă este de calitate inegală şi eterogenă, structurile de cazare aparţinând diverselor entităţi precum

lipsa ofertelor, mai ales a posibilităţilor de agrement, pentru persoanele care vin pentru cure scurte libere şi nesubvenţionate.

Aspecte pozitive ale turismului balnear românesc

reputaţie pozitivă încă în tratamentul anti-îmbătrânire, chiar dacă cercetarea medicală este în stare de criză iar sectorul balnear nu mai motivează medicii tineri;

existenţa unei vechi experienţe în exploatarea mofetelor şi salinelor;

neaplicarea principiului specializării la nivel naţional aşa cum se întâmplă la nivel internaţional deoarece ţara noastră se bazează pe o ofertă globală dar şi completă în acelaşi timp;

românii au cultura balnearului ca urmare a tradiţiei istorice importante în abordarea de tip wellness şi sănătate, a dreptului dobândit pentru pensionari şi membrii sindicatelor cu ajutorul biletelor compensate.

6.5. Modele de amenajare turistică a zonelor balneare

- pornindu-se de la motivaţia principală a vacanţei în aceste staţiuni, respectiv cura balneară, elementul de referinţă în dimensionarea şi localizarea amenajărilor îl constituie factorii naturali de cură: varietate, capacitate, calitate, distribuţie în teritoriu etc.. Lor li se adaugă însă evaluări ale celorlalte categorii de resurse naturale inclusiv antropice, capabile să stimuleze formele de turism asociate.

Modelele de amenajare generală a zonelor balneare (deoarece staţiunile balneare se aseamănă cu oraşele şi litoralul):

1. Formula urbanizărilor;

2. Amenajări izolate, punctiforme.

O cerinţă importantă, modernă a localităţilor urbane este reprezentată de materializarea formulei “totul sub acelaşi acoperiş” care presupune realizarea unor dotări complexe care să asigure caracterul permanent al staţiunii.

În funcţie de configuraţia zonei şi cerinţele urbanizării, se pot delimita următoarele forme particulare de amenajare a zonelor balneare:

1. Localizarea sub formă “tablă de şah”;

2. Localizarea sub formă “pânză de păianjen”;

3. Localizarea radiocentrică.