Cap 10 Micro Piete Cu Concurenta Imperfecta

8/18/2019 Cap 10 Micro Piete Cu Concurenta Imperfecta

1/17

Cap 10

PIEŢE U ON URENŢĂ

IMPERFE TĂ

10.1. Piaţa cu concurenţă

monopolistică: trăsături, echilibru

10.2. Piaţa de oligopol: trăsături,

tipologie (preţul director, cartelul)


2/17

10.1. PIAŢA CU CONCURENŢĂMONOPOLISTICĂ:

TRĂSĂTURI, ECHILIBRU

Concurenţa monopolistică ( sau concurenţa m u l t i -f i r m e c u p r o d u s diferenţiat ) = regăsită între concurenţa perfectă şimonopol (mai aproape de prima), datorită trăsăturilor sale:

1. Existenţa unui număr mare de agenţi economici independenţi, cu dimensiuni relativ apropiate (deşi mici), niciunul din ei neputând controla piaţa (această caracteristicăapropie concurenţa monopolistică de cea perfectă) piaţaare un grad redus de concentrare economică.

2. Funcţionează libertatea de intrare, respectiv de ieşire, pe / depe piaţă a firmelor . Când în ramură apare încă o firmă, care

fabrică o versiune nouă a unui bun diferenţiat , ea “preia”clienţi din toată ramura. [Diferenţierea deosebiri întreproducători, la fabricarea aceluiaşi bun, în condiţiile păstrăriisubstituţiei în consum şi concurenţei (preţuri diferite!) – ex.produsele manufacturate. Diferenţierea = mai ales prinpublicitate, reclamă, design (produsele = similare), în scopulatragerii clienţilor predomină concurenţa prin produs.


3/17

3. Rivalitate de tip “firma X versus concurenţi” + posibilităţi (deşilimitate) în privinţa fixării şi controlului preţului.

Exemplu: de obicei, cumpărăm benzină Shell, în drum spre casă (chiar dacă este o benzină relativ scumpă). Dar, când preţul Shell creşte cumult peste cel al pieţei, devenim clienţi OMV, chiar dacă – pentru asta –

ne vom abate din drum (amplasamentul = factor iniţial de diferenţiere).4. Preţul de echilibru format este sub limita celui din monopol , dar

depăşeşte nivelul preţului din concurenţa perfectă (deoareceCTM[c.monopolistică] > CTM[c.perfectă], din cauza folosirii incompletea capacităţilor de producţie). Preţul poate fi influenţat de

producător, dar riscul = reacţia consumatorului, care va maicumpăra sau nu de la acelaşi ofertant [excepţie: calitatea justifică diferenţele de preţ !]

5. Există şansa deciziilor proprii (independente) nu se poatevorbi de subordonarea reciprocă a firmelor.

6. Profitul firmei din concurenţa monopolistică este mai mic decâtcel de pe piaţa de monopol şi se obţine doar pe termen scurt.7. Când producătorul constată că bunul creat de el este diferenţiat

suficient şi că firma are propria clientelă, îşi poate alege preţulşi cantitatea cu care să apară pe piaţă pe termen lung .

DETALII şi COMPLETĂRI – manual M i c r o ec o n o m i e


4/17

Firma din concurenţa monopolistică nu poatevinde orice cantitate de bun la preţul pieţei,datorită cererii – care nu e perfect elastică.

Venitul mediu (VM), egal cu preţul P şigenerator al alurii curbei cererii, nu mai esteegal cu venitul marginal Vmg (ca în concurenţaperfectă), ci Vmg < VM sau Vmg < P. Faptul sepoate constata în figura următoare, în care:

• P – preţul bunului (în dif. variante, pe axa OY);• Q – cantitatea produsă (în dif. variante, pe OX);• VM (=P) – venitul mediu (pe perioadă scurtă,

VM1; pe perioadă lungă, VM2);

• CTM – costul total mediu;• Cmg – costul marginal;• Vmg – venitul marginal sau încasarea marginală

(Vmg1 pentru perioada scurtă; Vmg2 pentrutermenul lung).


5/17

Echilibrul pe piaţa cu concurenţă monopolistică

P, CTM,

Cmg, VM, Vmg

QQ Q10 Q2

PCPB’

P A’

C

B’

VM2Vmg2

A’ Cmg

CTM

VM1

Vmg1

A

B

CCMM

- CCM – costul total mediu la care esteprodusă cantitatea de echilibru pe termenscurt (Q

1), în concurenţa monopolistică (CM);

- Profitul pe termen scurt: PA’-A’-M-CCM == Q1A’[OPA’]·OQ1 – Q1M ·OQ1 = OQ1·(PA’ – CCM)


6/17

Considerând că funcţiile costurilor sunt aceleaşi atât pe termen scurt,cât şi pe termen lung, în figura anterioară remarcăm:

• Pe perioadă scurtă, fie VM1 curba cererii pentru o firmăproducătoare a bunului X. Presupunând că funcţiile costurilor suntcunoscute, producţia Q1 arată cantitatea fabricată de firmă pepiaţa monopolistică. Punctul A’, determinat pe curba VM1,corespunde lui Q1 şi preţului unitar P A’. Pentru producţia Q1, înpunctul A’ se verifică relaţia: VM1 > CTM nu numai că se înregistrează Pr unitar, dar se obţine supraprofit (întrucât VM, egalcu P, este superior costului aferent). Echilibrul firmei seînregistrează atunci când V

m g

= C m g

(aici, în punctul A, seconstată că Vmg1 = Cmg punctul A’ denotă echilibrul), iar profitul maxim se obţine în condiţiile vânzării lui Q1 la preţul P A’ .

• Pe t er m en l u n g însă, datorită intrării şi altor agenţi pe piaţă,veniturile firmei iniţiale pot să scadă, din cauza reducerii cereriipentru produsul propriu curba cererii în noua situaţie (VM2) se

va deplasa spre stânga (în jos) faţă de traiectul de pornire, iar Pr suplimentar se va anula. Inexistenţa profitului se datorează situăriicererii (VM2) sub CTM, cea mai bună valoare a ei (din punct devedere al rezultatelor) fiind în pct. de tangenţă B’ = VM2 ∩ CTM.Nivelul Q2 al producţiei (în punctul B, Vmg2 = Cmg) poate ficomercializat la preţul PB’, stabilit în funcţie de poziţia punctului B’

(în care CTM egalizează preţul de vânzare PB’).


7/17

echilibrul pe termen lung al pieţei cu concurenţă monopolisticăse atinge odată cu opţiunea firmei pentru un cuplu preţ –cantitate ce corespunde punctului de tangenţă al curbei VM cucea a CTM (punctul B’). Ca moment , acest punct se atinge

înainte de a se ajunge la minCTM, aşa cum arată graficul. În concluzie:• O deplasare spre stânga (în jos) a curbei cererii va determina

înregistrarea de pierderi , întrucât curba VM2 s-ar situa, grafic,sub cea a CTM. Dimpotrivă, deplasarea spre dreapta (în sus,

în direcţia lui VM2) a curbei cererii va aduce firmei profit .• Pe termen scurt, echilibrul este generat de punctul A (în careVmg1 = Cmg) şi apare în A’.

• Pe termen lung, starea de echilibru pentru aceleaşi curbe alecosturilor este dată de două egalităţi: Vmg2 = Cmg (în punctul B)

şi VM2 = CTM (în punctul B’).


8/17

Paralelă: piaţa cu concurenţă perfectă –

piaţa cu concurenţă monopolistă

1. În figura anterioară, presupunând că ar opera în concurenţa perfectă, firma ar atinge echilibrul în punctulC = Cmg ∩ minCTM. Produsul firmei ar fi vândut – în acest caz

– în cantitatea Q = Qoptim, la preţul PC = Cmg = minCTM.2. Comparativ, în concurenţa monopolistică se înregistrează

câteva aspecte particulare:• nivelul la care ajunge preţul de vânzare este superior atâtpreţului de echilibru pe piaţa perfect concurenţială (PB’ > PC),cât şi costului marginal (vezi grafic);

• producţia de echilibru în concurenţa monopolistică este

inferioară celei de pe piaţa perfect concurenţială (Q2 < Q),pentru că, de regulă, firmele nu-şi pot folosi capacităţile defabricaţie în mod optim (în cazul fiecărui agent rămâne unexcedent neutilizat – aspect negativ, dar real);

• în ansamblu, în concurenţa monopolistică, firma obţineprofit maxim vânzând o cantitate mai mică, la un preţ maimare faţă de concurenţa perfectă!!!


9/17

10.2. PIAŢA DE OLIGOPOL:TRĂSĂTURI, TIPOLOGIE

• O l i g o p o l u l = piaţa pe care nr. producătorilor / vânzătorilor debunuri similare sau diferenţiate este relativ redus, iar cel al

cumpărătorilor – mare (probând atomicitatea cererii). Deşiofertanţii n-au posibilitatea controlului asupra preţurilor, ei potinfluenţa piaţa atât din punct de vedere al producţiei, cât şi alpreţului, în scopul maximizării profiturilor hotărârea uneifirme nu poate fi complet independentă de deciziile celorlalţi.

• Oligopolurile se situează, în general, pe poziţia de “priceseekers”, exemplul lor diferind atât de cazul producătorilor dinconcurenţa perfectă, care “preiau” nivelul preţului (“pricetakers”) – cât şi de situaţia monopolurilor, care fixează preţul(“price makers”) oligopolul caută preţul convenabil pe piaţă,

în raport cu gradul în care el se poate impune faţă de rivali, dar şi cu posibila reacţie a competitorilor / consumatorilor.


10/17

Caracteristici oligopol (cartel, trust, holding):

Pe piaţă se înregistrează un grad mare de concentrareeconomică (ne referim la industriile în care câteva firme asigurămajoritatea vânzărilor totale din ramură: oţel, aluminiu, ciment,automobile, televizoare, calculatoare, avioane ş.a.).

Intrarea + rămânerea în ramură sunt condiţionate de elementetehnico-economice şi financiare (în special de capitalul de care

trebuie să dispună producătorul, dar şi de păstrarea calităţiibunurilor, în condiţiile menţinerii / scăderii costurilor); dacăintrarea în ramură ar fi facilă, piaţa ar deveni monopolistică.

Se constată interdependenţa dintre agenţii economici ofertanţi , în sensul că deciziile luate (amplasarea în teritoriu, preţurile,

calitatea şi structura mărfurilor) sunt le legate hotărârile rivalilor e importantă anticiparea corectă a reacţiilor adversarilor.

TEMĂ OBLIGATORIE: de învăţat clasificarea oligopolurilor –din manual M ic r o ec o n o m i e .

Î


11/17

1. În oligopolurile care fabrică bunuri omogene, competiţia serealizează mai ales prin preţ . 2. Varianta de diferenţiere abunurilor are la bază concurenţa prin preţ şi în afara preţului .

În ambele cazuri, la intrarea în ramură se practică utilizareade bariere, având în vedere: dimensiunea producţiei,menţinerea pieţelor de desfacere, strategiile de preţ şi deprodus. În orice asemenea situaţie, scopul firmelor =maximizarea profitului!

În oligopol, puterea = inegal distribuită, iar cota-parte de piaţă şinivelele unor costuri (CTM şi Cmg) sunt diferite. Conştienţi de

inter-relaţia deciziilor lor, oligopoliştii au un comportament strategic ţin seama de impactul propriilor acţiuni asupracelorlalţi. În caz contrar, toţi membrii oligopolului au mai puţinde câştigat . Soluţiile = concurenţa sau (ne)cooperarea:

a) Dacă un membru în oligopol alege concurenţa, încearcă să

fabrice mai mult decât partea din “producţia reunită” aoligopolului din care tocmai s-a desprins. El vrea un segment propriu de piaţă are cheltuieli suficient de mari, încât săreducă nu doar profitul său, ci şi pe cel al ramurii. Încontrapartidă, societatea are de câştigat din concurenţă(calitatea şi reducerea preţului antrenând creşterea niveluluide viaţă). ÎN FINAL, însă, contează decizia firmei .


12/17

b) Dacă se optează pentru altă soluţie, există două variante:b.1.) Ec h i l i b r u l n e c o o p e ran t : oligopoliştii îşi anticipează acţiunile

şi îşi calculează câştigul personal, fără a coopera cu ceilalţi.Exemple: 1. Echilibrul Nash [John Nash] sau echilibrul autoadministrat : Potrivit lui, în teoria jocurilor , cea mai bunăstrategie este ca firma să-şi menţină comportamentul, d a te fiind acţiunile altor agenţi din ramură. Bazele acestei hotărârisunt decizia raţională în absenţa cooperării şi faptul căf iecare firmă a r e i n t e r e s u l d e a - şi păstra “direcţia” . Altfel

spus, echilibrul Nash = situaţia în care n i c i u n p a rt i c ip a n t la tranzacţii nu p oate obţine u n r ezu ltat m ai b u n,in d if er en t d e s tr at eg ia celorlalţi agenţi d in ramură.2. Alternativa este ec h i li b r u l d o m i n an t , purtător al strategiei dominante – care apare dacă o firmă a l e g e c e l m a i b u n “ p l a n ” p en tr u e a, in d i fe r en t d e opţiunile r i v a l i l o r .

b.2.) E c h il ib r u l c o o p e r an t presupune câteva faze de evoluţie:cooperarea tacită – bazată doar pe înţelegeri verbale;cooperarea explicită – generată de acorduri semnate şirespectate de părţi (ex. cartelul); cooperarea completă –determinând funcţionarea oligopolului ca un real monopol.


13/17

TEMĂ [studiu individual: obligatoriupt. STRATEGIA PREŢULUI DIRECTORşi pt. CARTEL; opţional pentru restul cazurilor ]:

1. Echilibrul în duopolul / oligopolul pur (cu produse omogenesau standardizate)

- Dubla dependenţă. Echilibrul în duopolul simetric Cournot.Firmele A şi B fabrică un bun omogen, pe care-l obţin cucosturi identice şi pe care-l vând la acelaşi preţ, dar în

cantităţi diferite. Situaţia mizează pe comportamentul“pacifist” al ambelor firme: nici una din ele nu încearcă sădomine piaţa (cantitatea oferită de una depinde de ofertaceleilalte), dar fiecare vrea să-şi maximizeze profitul.

- Duopolul asimetric. Echilibrul în duopolul Stackelberg.

Una din firmele duopolului domină piaţa bunului omogenfabricat, iar cealaltă se adaptează continuu. SAU: un agenteste lider (fie prin cantitatea mai mare oferită pe piaţă – fieprin costuri mai mici); el dictează condiţiile pieţei, la care sealiniază şi celălalt. [Exemple: MICROSOFT, lider în industriaordinatoarelor; RANK XEROX, lider pe piaţa copiatoarelor ]

D l l i i î i ibili d i i i fi l


14/17

- Duopolul simetric în care există posibilitatea deciziei firmelor asupra preţului . Echilibrul în duopolul Bertrand.

Două firme A şi B, membre ale unui duopol, fabrică acelaşi bunomogen, obţinut la CTM identice. Diferenţa faţă de duopolulCournot: în ipoteza de faţă există posibilitatea, pentru fiecareagent, de a decide preţul mărfii – şi nu cantitatea produsă (carepoate diferi de la o firmă la alta).

- Dubla dominaţie. Imposibilitatea echilibrului în duopolul Bowley.

Vezi cazul particular al cartelului ! 2. Echilibrul în duopolul / oligopolul diferenţiat.

BIBLIOGRAFIE pentru temă:

- Manual Microeconomie;- Gabriela Bodea, Microeconomia: principiile şi

mecanismele jocului , Presa Universitară Clujeană,Cluj-Napoca, 2002, pp. 364-379.

EXEMPLE:


15/17

CAZURI SPECIFICE PE PIAŢA DE OLIGOPOL

A . Situaţia preţului d i r e c t o r (variantă a înţelegerii secrete)• Se referă la produsele şi serviciile omogene, care se obţin de

un număr mai restrâns de firme dintre care una are ponderea

sau puterea cea mai mare pe piaţa produselor respective.• Dintre toţi agenţii de pe piaţă, firma cu pondere mai mare

poate influenţa semnificativ preţul. Datorită influenţei sale,firma dominantă are posibilitatea de a fixa preţul care să-i maximizeze profitul la un nivel la care V

mg

= C mg

. Ceilalţi agenţi preiau acest preţ, considerând cererea perfect elastică înraport cu preţul fixat de firma dominantă. ..........

B . C ar te l u l ..........

Studiu din bibliografia indicată pe slide-ul anterior !!!!!!!!!


16/17

TEMĂ: Dilema prizonierului


17/17

BIBLIOGRAFIE

Microeconomie, curs universitar, Universitatea “Babeş-Bolyai”,Facultatea de Ştiinţe Economice şi Gestiunea Afacerilor, Depart. de Economie politică, Ed. Risoprint, Cluj-Napoca, 2013, pp.211-224.

Paul A. Samuelson, William D. Nordhaus, Economie politic ă,

Ed. Teora, Bucureşti, 2000, pp.207-249. Richard Lipsey, K. Alec Chrystal, Economia pozitivă, Ed.

Economică, Bucureşti, 1999, pp.291-315. Gabriela Bodea, Microeconomia: principiile şi mecanismele

jocului , Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2002,pp.360-379. Stelian Stancu, Tudorel Andrei, Microeconomie. Teorie şi

aplicaţii ., Ed. ALL, Bucureşti, 1997, pp.298-316; 375-385. Gilbert Abraham-Frois, Economia politică, Ed. Humanitas,

Bucureşti, 1994, pp.267-289.

Cap 10 Micro Piete Cu Concurenta Imperfecta

Documents

Transcript of Cap 10 Micro Piete Cu Concurenta Imperfecta