1

Al. I. Amzulescu

Cântecul popular din Muscel– monografie folclorică zonală –

Lucrare publicată în revista Memoriile comisiei de folclor,Tomul IV 1990, Partea a doua (Monografii etnofolclorice),

Editura Academiei Române, Bucureşti, 1995.

Tabla de materii

I. “Biologia” cântecului propriu-zis 2II. Cercetare critică şi istorică a cântecului tradiţional muscelean 45

Anexa: Fişă de observare directă la nuntă (Aninoasa, 1958) 115

_______________

(Trimiterile la textele folclorice citate au fost efectuate, pentru ediţia de faţă,respectând numerotarea din volumul Cântecul poporan din Muscel,

Editura Valahia, 2010 – n.ed.)

2

I. Prin marea diversitate tematică, prin numărul copleşitor al variantelor şi prinmulţimea problemelor pe care le ridică, datorită implicaţiilor de tot soiul (ca:evoluţie istorică, conţinut psihologic individual şi social, stil regional, amesteccontinuu de fantezie artistică şi realitate, participare intensă şi contribuţie creatoareneîncetată a generaţiilor, vârstelor şi sexelor), cântecul „propriu-zis” constituiecategoria folclorică cea mai „vie”, ocupând, şi în folclorul contemporan alMuscelului, ca şi în celelalte părţi ale ţării, o poziţie deosebit de activă şi un rolpredominant. Fiind o specie proteică a liricii, a cărei unitate iluzorie rezidă, poate,numai în menirea de a răspunde cât mai adecvat şi fără zăbavă tuturor problemelorvieţii celei de toate zilele, neîncetat actual şi trecător, cântecul ca atare este unamestec ciudat de măreţie şi de caducitate, fiind parcă trainic ca timpul şi efemer caclipa! Mulţimea subspeciilor în care a fost categorisit (ca, spre pildă: păstoresc, dedragoste, de înstrăinare, de dor, jale şi urât, de cătănie şi război etc.) reprezintă maidegrabă tot atâtea subcategorii tematice ale înseşi vieţii şi ale sentimentelor pe carele cuprinde, şi mai puţin o varietate corespunzătoare de forme artistice, care, dacăs-ar şi adeveri ca atare, ar putea să alcătuiască, împreună cu corespondentultematic, efective subspecii ale cântecului, ceea ce nu se poate afirma. Din punctulde vedere al evoluţiei genurilor şi speciilor în folclor, cu toată incontestabila savechime, cântecul este negreşit un capăt mai nou şi, în multe privinţe, şi un sumumal evoluţiei posibilităţilor creaţiei artistice populare, prin orizontul larg de idei şisentimente şi – uneori – prin tendinţa de concentrare, subtilitate şi elevaţie aexpresiei poetice. Tradiţia cea mai diversă, provenind pe cele mai neaşteptate căiale memoriei colective, în procesul de continuă preluare a vechilor cuceriri aleexpresiei artistice, se împleteşte intim cu inovaţia şi „îndrăzneala” cea maispontană, pentru a aduce în vatra cântecului cele mai disparate elemente ale creaţieipoetice vechi şi noi. De aceea cântecul se înfăţişează ca o retortă a celor maiciudate amestecuri de alchimie a poeticii folclorice. Caracterul compozit, stufos, alcomplexităţii de elemente de cea mai surprinzătoare varietate din cântec reflectă cuplinătate însuşi farmecul diversităţii ce se degajă din tumultul pestriţ al vieţiicotidiene. Ca un burete veşnic receptiv, cântecul este, în acelaşi timp, asemeneaunui barometru extrem de sensibil, cu mii de rădăcini şi antene înfipte în solul şi înatmosfera vieţii de toate zilele, alcătuind un bogat şi nesfârşit nuanţat itinerarpoetic al masei. Caracterul contradictoriu şi divers face din cântec o mare răscrucesi un nod al tuturor particularităţilor creaţiei populare, cântecul fiind, prin diverselesale laturi şi aspecte, în acelaşi timp: vechi şi nou; reziduu al altor genuri şi speciişi totuşi o specie proprie şi originală; amestec tematic în aparenţă haotic, dartotdeauna cu o tendinţă dominantă care dictează organizarea structurală adesfăşurării sale motivice; expresie stilistică a unei anumite zone, legată însă prinmii de fire şi elemente cu fapte şi forme de aiurea; cel mai interesant punct deîncrucişare între sat şi oraş, între oralitate şi carte, între ţăran şi lăutar, între clase şistraturi sociale, între generaţii, vârste şi sexe; hazard şi haos aparent, grevat de un

3

anumit determinism, greu de surprins în dinamica procesului de împletire dialecticăîntre individual şi colectiv.

O trăsătură specifică cântecului este caracterul intensiv al circulaţiei sale,urmat de răstimpuri de ciudată agonie. Ca printr-un veritabil miraj al modei, rândpe rând cântecele „apar”, se impun puternic o vreme atenţiei generale şi se retragdestul de repede în rezervorul vast al memoriei colective, pentru a reapărea,rechemate la viaţă în chip neaşteptat, în noi combinaţii motivice, în alte situaţii şimomente, cântecul cu desăvârşire nou fiind aproape o absurditate! Mai curând, subimpulsul direct al unei anumite împrejurări de viaţă, insul „creator”, folosindtotdeauna roadele moştenirii latente, procedează la o nouă combinare de elementevechi, la care poate adăuga – cu destulă timiditate – contribuţia experienţeiproaspete şi personale, pentru a repune în circulaţie cântecul său, care devine cuuşurinţă, pentru o vreme, şi al altora, al cât mai multora, în măsura în care „creaţia”nouă corespunde cât mai adânc unui fond general-uman şi necesităţii de exprimareartistică adecvată unei anumite atmosfere psihologice şi sociale, fluctuantă şicapricioasă ca ziua şi clipa trecătoare. De aci marea efervescenţă a procesului„variantelor”, care se încrucişează, se împletesc rodind şi se alungă necontenit dincirculaţie, spre a da întâietate altor scorniri, socotite mai noi şi mai potrivite.

Din punctul de vedere al intensităţii – efemere – cu care trăiesc şi serostogolesc curând în uitarea – mai niciodată totală –, cântecele reproduc oarecumîn planul vieţii cotidiene modul de viaţă al colindelor care, şi ele, reapar cu tărie şiviază obsesiv în zilele colindatului, pentru a reintra îndată în domeniul tăcerii şi alrezervei, până la prilejul anului viitor. (Spre deosebire de cântec, înseşi cristalizareaşi relativa stabilitate a acestora se datoresc tocmai circulaţiei lor strict efemere, înzilele reluării cu prilejul colindatului, în timp ce cântecul, având prinfuncţionalitatea sa un mod de viaţă cu mult mai activ, aparţinând domeniului vieţiicelei de fiecare zi, este firesc să sufere urmările necontenitei reluări şi preluărispontane, nelimitată de rigorile circulaţiei strâns legate de răstimpul unui anume„prilej”.)

Natura prin excelenţă caleidoscopică a cântecului – ca de altfel în genere aliricii populare – se revelează la cea mai sumară analiză critică de text poetic dar şimuzical prin procedeul comparării minuţioase a variantelor. Ca şi în cazul doinei„de codru” şi „de dragoste”, structura motivică aglutinantă a cântecului esteevidentă. În ţesătura artistică a textelor de cântec se pot distinge cu relativă uşurinţă„părţile” – mai mici sau mai mari – din care s-a alcătuit o certă variantă. Aşa, sprepildă, cântecul Când îmi vine mândra-n gând (mg. 514 g), înregistrat de la FilofteiaOproiu (19 ani), din Nucşoara, la 19.V.1955, pe care informatoarea l-a învăţat în1952, „de la munte; de la neşte fete d in Slănic”:

4

1 Frunzuliţă grâu mărunt,2 Când îm’ vine mândra’n gând3 Mă leagăn ca frunza-n crâng,4 Ca luna, pe cer mergând.5 Nu ştiu, luna pe cer merge,6 Ori mândra, la apă trece?7 Foaie verde foi de nuc,8 Şi-am să las cu jurământ:

9 Cine m-o băga-n mormânt,10 Să facă sicriu de nuc11 Şi caperta de argint,12 Să mă-ngroape mai adânc,13 Să nu putrezesc curând;14 Să putrezesc la cinci ani,15 Să fac voia la duşmani!

În ciuda unităţii desăvârşite, care nu poate lăsa loc pentru nici o îndoialăasupra sincerităţii şi intensităţii sentimentului de dragoste puternică ce semărturiseşte în acest chip, cântecul Filofteii Oproiu şi al fetelor din Slănic s-aalcătuit prin alipirea a trei „părţi”, care pot fi regăsite aproape aidoma, sau cuvariaţii neesenţiale, în diverse alte cântece rnuscelene şi de aiurea. Partea iniţială(v. 1-4) se află, de pildă, într-o formă puţin variată şi amplificată, în miezulcântecului Când-mi-aduc aminte bine (mg. 484 d), cules la 3.III.1955, de lalăutarul Gică Niţoi (55 ani) din Bughea de Sus, care îl ştie drept cântec vechi,învăţat din tinereţe, de la tatăl său:

... Foai’ verde grâu mărunt,Mi-aduc aminte dă mult,De câte le-am petrecutPe faţa ‘cestui pământ,

Când îmi vine toate-n gând,Mă legăn ca frunza-n crângŞi ca iarba pe pământ!De ce nu m-aş legăna...

Cântecul Dac-ai şti tu, măi bădiţă (fg. 8806 b), cules la 27.VIII.1940, de la I.Măndoiu (30 de ani), din Boteni, pe care informatorul îl ştie „dân sat”, se încheie închip asemănător:

... Foaie verde bob năut,Când îmi vine toate-n gând,Pe câte le-am petrecut

Şi pe câte le-am iubit,Mă legăn ca frunza-n vântŞi ca iarba pe pământ!

Deşi într-o formulare cu mult mai apropiată în cele două cazuri citate, în carese exprimă sinteza experienţei unei vieţi, acestea nu se îndepărtează atât de multpentru a nu se mai putea recunoaşte asemănarea cu începutul cântecului FilofteiiOproiu, „variat” spre a răspunde unei alte necesităţi expresive, sentimentuluicopleşitor al dragostei.

5

În continuare, versurile 5-6 : Nu ştiu, luna pe cer merge, / Ori mândra, la apătrece,..., care se află aproape aidoma şi în culegerile lui Eminescu1, în colecţia luiG. Dem. Teodorescu2 – şi, desigur, în nenumărate alte cazuri –, se regăsesc în altecântece muscelene ca, spre pildă, în partea mediană a cântecului De-ar fi mândraunde-i luna (i. 19567), cules la 12.XI.1958, de la Maria Aldoiu (52 de ani), dinBoteni, care îl ştie din tinereţe, în acest context:

... Foaie verde grâu mărunt, Nu ştiu, luna pe cer merge,De amurezat ce sunt Sau mândra, la apă-mi trece!Nu văd iarba pe pământ, Ia vezi, Doamne, ce-am făcut...Nici luna, pe cer mergând;

După cum, şi în partea de mijloc a cântecului Dragu ţaţii băieţaş (fg. 8717 a),cules la 27.VII.1940, de la Floarea Pâtea (56 de ani), din Dragoslave, învăţat deinformatoare de la fete, pe muntele Căpitanu din vecinătatea satului, se aflăversurile:

Verde foaie bob năut, Nici luna, pă cer mergând;De amurezat ce sunt, Nu ştiu, luna pă cer merge,Nu văd iarba pe pământ, Ori mândra, la apă-mi trece...

Partea finală a cântecului Filofteii Oproiu (v. 7-15) se află şi ea în nenumăratealte combinaţii, în poziţie iniţială, mediană sau finală, în cadrul altor cântece3.

Analiza atentă a oricărui text de cântec poate descoperi, în chip asemănător,alcătuirea aglutinantă din diverse părţi care circulă în cele mai diferite contexte.Este esenţial de reţinut în ceea ce priveşte analiza structurală a textelor de cânteccă, cercetând un cât mai mare număr de „variante”, se poate constata că în ţesăturacaleidoscopică a fiecărei noi unităţi de combinare se pot distinge, în funcţie deîntinderea textului cules, părţi de întindere diferită, ce pot fi definite dreptepisoade, motive şi elemente motivice, care pot fi oricând desprinse şi inserate înnoi combinaţii.

Aşa, spre pildă, cântecul mg. 1738 h:

1 Cf. M. Eminescu, Opere, VI. Literatura populară. Bucureşti, Editura Academiei R.P.R., 1963, p.166 (nr. 105) şi 192 (nr. 150).2 Cf. G. Dem. Teodorescu, Poesii populare române. Bucureşti, 1885, p. 319.3 Cf. nr. 14 (Am să las cu jurământ) – în poziţie iniţială; nr. 383 (Bate vântu vârfurili – i. 14673), nr.448 (Cât e muntele de-nalt – i. 15976) şi nr. 185 (Io le-am spus oichilor miei – mg. 418 k) – în poziţiefinală. (Vezi şi G. Dem. Teodorescu, op. cit., p. 286 – în poziţie finală.) Lista e departe de a ficompletă, acesta fiind unul dintre motivele cele mai răspândite.

6

1 Frunzuliţă bob areu,2 De-ai şti, maică, traiu mieu3 N-ai mai dormi noaptea greu,

4 Te-ai scula la miezu nopţii5 Şi mi-ai ruga ceasu morţii

6 Să moară fetele toate,7 Care sunt înstrăinate,

8 Să moară, Doamne, ş-a mea,9 Că e străină şi ea!

10 Streina maichii, streină11 Ca garoafa din grădină,

12 Da’ nici aia nu-i streină13 C-are vârf şi rădăcină

14 Şi pământ pe lângă ea,15 Dar io n-am pe nimenea!

16 Rău e, Doamne, prin streini17 Ca desculţ prin mărăcini;

18 Prin mărăcini tot te-ncalţi,19 Da-n streini, n-ai ce să,faci,

20 Că strenu e strein:21 De i-ai face apa vin,22 Tot nu-i faci voia deplin;

23 De i-ai face apa bere,24 Tot nu-i faci a lui plăcere!

Se pot distinge aci 2 episoade lirice, alcătuite din 5 motive, fiecare motiv fiindconstituit din câte 2-3 elemente motivice. Se vede desluşit cum elementul motivicse înfăţişează de obicei ca o parte a unui paralelism. El reprezintă cea mai micăunitate poetică lirică (fiind de fapt o parte a frazei poetice mai ample), a căreiindivizibilitate – care nu este totuşi de neînfrânt, prin posibilitatea variaţiei – esteasigurată prin omofonia periodică a rimei. Oricare din aceste părţi ale cântecului,

1 {2 {

3 {

4 {

5 {

6 {

7 {

8 {

9 {

10 {11 {

I {II {III {IV {V {

A

B

7

de la elementul motivic până la episodul ca atare, se poate desprinde pentru a seregăsi – identic sau variat – în alt context. Este firesc ca cea mai mare mobilitate şiîn acelaşi timp cea mai stabilă cristalizare a enunţului să aparţină elementuluimotivic iniţial (din fiecare motiv) care, având un înţeles de sine stătător, se poatemai uşor lipsi de dezvoltarea cuprinsă în elementul subsecvent, pentru a-şi găsi alterezolvări, în cadrul altor posibilităţi de combinare. Aşa, spre pildă, elementulmotivic iniţial: De-ai şti, maică, traiu mieu / N-ai mai dormi noaptea greu, se aflăaidoma reluat în mg. 2458 o, dar cu continuarea: Ş-ai dormi mai uşurel, / Cu mânape zăvorel!

Acelaşi element motivic apare însă variat şi continuat, prin dezvoltarea unuielement motivic diferit, pentru a corespunde altei situaţii afective, la începutulcântecului nr. 99 (mg. 897 d):

Ş-am zâs verde bob dudău,De-ai şti, mândro, chinul meuN-ai mai dormi noaptea greu,

Te-ai scula noaptea, pe lună,Şi-ai umbla pe drum, nebună !

Întreg motivul al III-lea, cu variaţii neesenţiale, este folosit drept parteintroductivă la cântecul nr. 437 (mg. 431 s):

Străină, maică, străină,Ca garoafa din grădină.

Da’ nici aia nu-i străină,C-are foi şi rădăcină

Şi pământ pe lângă ea,Dar io n-am pe nimenea,Şi mai are rămurele...

Acelaşi motiv reapare, în poziţie mediană, cel puţin la cântecele nr. 414 (Maiam o zi şi mă duc – mg. 1739 d) şi nr. 431 (Rău e, Doamne, pân streini – mg. 428d).

Sau elementul motivic iniţial 8: Rău e, Doamne, prin streini, / Ca desculţ prinmărăcini, poate fi regăsit ca element motivic dependent la i. 15790 (Bate vântuvârfurile):

1 {2 {

I {1 {

2 {

3 {I {

8

Struguraş bătut de piatră,Rău e, Doamne, fără tată,

Rău e, Doamne, prin străini,Ca dăsculţ prin mărăcini...

În schimb, elementul motivic secundar 11: De i-ai face apa bere, / Tot nu-ifaci a lui plăcere, poate lipsi din dezvoltarea şi continuarea ideii cuprinse înelementul motivic precedent (ca la cântecul nr. 383 Bate vântu vârfurili – mg. 2421a, strofa a 4-a), dar este mai greu să se poată desprinde pentru a putea circulaindependent, deşi nu este cu totul exclus să poată fi şi el folosit într-un alt context.(Aceste observaţii concordă cu cele despre „formule melodico-ritmice" în cântec.)

Sunt vrednice de menţionat unele mărturii exprese ale informatorilor înşişicare, în felul lor simplu, se dovedesc conştienţi de posibilitatea şi necesitateautilizării procedeului aglutinării de elemente motivice adunate de pretutindenipentru alcătuirea cântecelor lor. „Nu-ş' cum le lega babele, ăla de ăla... Ţânea mult.Le lega cum ie viaţa omului!” – afirmă, confuz dar semnificativ, spre pildă inf.Măria Şerban (40 de ani), din Nucşoara, în legătură cu varianta sa la cântecul Cefolos c-oi trăi mult4 – „Acu’, dacă mă-ntrebaţi, nu le mai ştiu să le spui la fel, lemai săr; care-aţi scris, aţi scris, care nu... Aşa, ca să-1 îndogăţez [= să-l adaug], po’să-l duc io până-n sară, să cânt toată zâua!” – observă inf. Anica Anghel (38 deani), din Jugur, în încheierea variantei sale la cântecul despre Copilul străin,improvizat, cum se vede, din diverse elemente motivice „de străinătate”5.Străduindu-se să fie cât mai concret în lămuririle cu privire la modul de alcătuire avariantei sale la cântecul Când mi-aduc aminte, plâng, inf. P. Chelu (27 de ani),din Slatina, declară desluşit: „... L-am auzit şi pă la Beppi (unchiul infomatorlui), şipă la mama, şi la patronul meu, la Câmpulung. Am legat ce ştiam de la mama cuce-am auzit de la iei, şi-am făcut cântecu ăsta!”6 Sau: „Ce nu ie frumos, nu mai zic,nu-1 cânt. Mai sa’i d-acolea, mai pui şi io vorbe!” – mărturiseşte inf. Ileana N.Pătru (20 de ani), din Jugur7, arătând temeiurile psihologice şi considerentul estetic,de „gust” personal, care împing la adoptarea unei atitudini active în receptarea şitransformarea „creatoare” de variante. În sfârşit: „Aşa, l-am mai cântat pentrumine, în casă. Punem fel dă fel dă vorbe, să să potrivească!” – declară şi inf.Ecaterina Fulga (54 de ani), din Slatina, în legătură cu varianta sa la cântecul Doruneichii un' să pune8, mărturisind astfel că procedeul aglutinării „creatoare” de

4 Cf. nr. 394 (Ce folos c-oi trăi mult, mg. 517 l).5 Cf. nr. 383 (Bate vântu vârfurili, mg. 420 a).6 Cf. nr. 389 (Când mi-aduc aminte, plâng, i. 15908).7 Cf. nr. 72 (Cine trece pe potecă, mg. 2528 I f).8 Cf. nr. 123 (Doru neichii un' să pune, i. 15967).

{

{

9

variante nu se face lipsit de noimă, de vreme ce informatoarea se dovedeşteconştientă că pune „fel dă fel dă vorbe”, dar „să să potrivească”!

Numeroase alte mărturii şi observaţii asemănătoare, ale informatorilor, se potadăuga la cele de mai sus, ca, spre pildă, următoarele: „Dacă mai vrei [dacă simţinevoia], mai pui vorbe” 9; „mai adăuga care, ce-i plăcea”10; „mai pun şi ieu cuvinteîn cântec, când îmi vin, de să potriveşte, după nimereală”11; „ăsta-i cântec dă minealcătuit [din diverse elemente]”12; „ăsta-i din două cântece, s-a alăturat, unu ie dinMaică, norocelu meu şî Cine vrea să-mi creadă mie. Lăutarii îl cântă cu altecuvinte, acelaşi viers!”13.

Nu se poate stărui mai pe larg aci asupra acestui aspect esenţial al procesuluide structurare şi nesfârşită restructurare a variantelor, acesta putând constituiobiectul unui studiu, amplu, de sine stătător. Cele sumar arătate sunt însă de ajunspentru a sublinia tehnica procesului aglutinării de elemente, în zdrobitoaremajoritate prefabricate, pentru alcătuirea diverselor variante ale cântecului liric.Procesul de creaţie a cântecului liric presupune astfel, în esenţă, variaţia combinăriide elemente motivice, motive şi episoade lirice date, la care se adaugă posibilitateaunor modificări, mai mult sau mai puţin esenţiale, ale înseşi elementelor motivice,ca şi posibilitatea de a insera, între elementele tradiţionale, unele cât de modesteelemente motivice cu totul noi şi originale, ca produs artistic spontan, propriuexperienţei insului purtător şi neîncetat creator de cântec. Aceasta înseamnă că nutot, absolut tot ce intră într-o nouă combinaţie este totdeauna prefabricat, căciaceasta ar limita posibilităţile de dezvoltare a liricii la folosirea unui cerc, oricât delarg, de elemente strict tradiţionale, ceea ce nu se poate susţine. Pe de altă parte,însăşi întinderea diferitelor variante ca atare nu presupune totdeauna obligatoriucombinarea de cât mai numeroase elemente motivice, motive şi episoade. Se poatetotuşi afirma că, în timp ce „stilul” cântecelor din Transilvania se caracterizeazămai cu seamă prin tendinţa de concentrare şi limitare a combinaţiei motivice caatare, numeroase fiind cazurile în care cântecul ardelean se poate alcătui dintr-unsingur motiv, cu sau fără dezvoltarea eventualelor sale paralelisme, caracteristicpentru cântecul din Oltenia şi Muntenia – şi deci şi pentru cel din Muscel – estetocmai stilul oarecum discursiv, cu caracter adeseori lirico-narativ, cântecelemuscelene, spre pildă, extinzându-se adesea în combinaţii cât mai ample deelemente motivice, motive şi episoade lirice. Nu putem spune în ce măsură se poatesusţine caracterul „mediteranean” al acestei discursivităţi, la care se referă uncercetător ca Alexandrina Istrătescu, reluând unele consideraţii comparatiste maivechi ale lui Ov. Densuşianu, dar trebuie negreşit amintit că, cercetând lirica dinzona învecinată, a Argeşului, Alexandrina Istrătescu enunţă unele observaţii caresunt întru totul valabile şi pentru cântecul muscelean: „În Argeş sunt extrem de rare 9 Cf. nr. 248 (Măi băiete, băieţele, mg. 529 c).10 Cf. nr. 242 (Mă dusei să dorm sub punte, i. 17637).11 Cf. nr. 241 (Mă dusei să dorm pe luncă, i. 16093).12 Cf. nr. 204 (La casa cu trestioară, fg. 8716 b).13 Cf. nr. 449 (Cine nu mi-o crede mie, i. 17463).

10

cântecele scurte... – bogăţia lirică a regiunii o formează cântecul înşirându-se înmulte versuri”. Şi: „De multe ori lirica argeşeană oferă un aspect de diluare cevădeşte o accentuată preferinţă pentru desfăşurarea narativă”14.

Foarte interesantă de relevat, în această privinţă, este observaţia inf. P. Chelu(27 de ani), din Slatina, care, în legătură cu varianta sa la cântecul Ieşi, mândruţo,la portiţă, afirmă spontan: „Nouă ne place cântece lungi, nu aşa scurte!...”15

Dacă astfel stau lucrurile, este necesar să menţionăm încă următoareleconstatări, menite îndeosebi să contribuie la susţinerea teoretică a modului în cares-a făcut redactarea textelor poetice ale cântecului muscelean.

Procedeul structurării variantelor prin combinarea de elemente motivice,motive şi episoade desprinse de aiurea face ca, în cursul evoluţiei variantelor şi îngenere a cântecului ca atare, unele elemente motivice şi motive să dobândească oanumită preponderenţă, instalându-se în fruntea unor asemenea alcătuiri. Acesteaajung să determine chiar „titlul” unor cântece, de vreme ce informatorul denumeştecu primul vers întreg cântecul său, iar culegătorul este silit să chestioneze peinformator, la întocmirea „repertoriului” acestuia, întrebându-l, spre pildă, dacă ştiecântecul Când îmi vine mândra-n gând sau De-ai şti, maică, traiul mieu. Niciodatănu se va cunoaşte însă care anume este „varianta” concretă a unui anume cântăreţdecât după ce, lăsând să se desfăşoare propria „combinaţie” motivică a insului,vom putea cunoaşte modul concret în care s-a alcătuit aceasta. De aceea amconsiderat că modalitatea cea mai potrivită pentru redactarea materialului decântece din Muscel era să se grupeze mai întâi variantele după asemănareamotivului iniţial – şi care dă „titlul cântecului” –, transcriindu-se apoi comparativ,dar integral, diferitele variante culese, pentru a se obţine tabloul concret aldiverselor combinaţii care au putut fi surprinse în procesul culegerii. Procedândastfel, nu se poate evita repetarea inerentă, de la un cântec la altul, a unor părţiasemănătoare sau chiar identice uneori, dar se poate scoate cu atât mai vârtos înevidenţă latura care diferenţiază, uneori foarte adânc, diversele combinaţii motiviceale diferitelor cântece şi variante. În felul acesta se obţine avantajul de a puteaurmări concret – in vivo – însuşi procesul de efervescenţă al variaţiei, cu toateprocedeele sale, care stau la temelia „creaţiei” lirice ca atare (Variationstrieb).Posibilitatea redactării pe baza analizei motivice şi episodice prealabile, spărgândunitatea concretă a diferitelor „variante” pentru a transcrie selecţionând, o singurădată, fiecare motiv, cu trimiteri la alte variante, ar fi fost un procedeu artificial,asemănător chirurgiei scolastice pe cadavru!

În schimb, în ciuda numeroaselor repetiţii provenind din transcriereacomparativă integrală a variantelor, cititorul şi cercetătorul vor putea avea astfeloricând în viitor la îndemână toate datele necesare pentru urmărirea şi cunoaşterea 14 Cf. Al. Istrătescu, Lirica populară din Argeş, în „Grai şi suflet", VI (1933-34), p. 13, 19, 38. (Înlegătură cu aceasta, vezi şi consideraţiile lui O. Bîrlea din articolul Diferenţierea teritorială a liriciipopulare, în „Revista de etnografie şi folclor'', 12 (1967), nr. 3, p. 187-193.)15 Cf. nr. 180 (Ieşi, mândruţa, la portiţă, mg. 521 a II).

11

cât mai adâncă a numeroaselor fibre din care s-a alcătuit ţesutul viu al cânteculuimuscelean concret, la mijlocul secolului al XX-lea. Aceasta este tocmai ceea ce s-au ferit să facă aproape toţi culegătorii şi autorii de colecţii anterioare, din Muscelca şi de aiurea, care, situându-se pe poziţia „antologică'” – în parte firească, pentrua servi unor scopuri mai puţin pur ştiinţifice –, s-au străduit să trieze şi săselecţioneze materialul cules pentru a ocoli cât mai sistematic tocmai „repetiţia”unor elemente lirice şi a se limita la cât mai diferite forme de variante individualede cântec. Prin aceasta nu se face proces vechilor autori de colecţii, ci se susţinenumai necesitatea potrivit căreia, într-o colecţie alcătuită pe baze strict ştiinţifice –nu făcând concesii unui anumit pozitivism, care s-ar îngropa în noianul haotic alfaptologiei –, pentru a da posibilitatea unei cercetări de adâncime asupra înseşilegităţii fenomenului artistic, s-a procedat la transcrierea comparativă integrală atuturor variantelor ca atare, fără preocuparea de economie antologică sau descrutare analitică şi selectivă pe bază de „motive”. O dată cu posibilitatea derelevare concretă a tuturor formelor şi procedeelor variaţiei, materialul astfeltranscris şi redactat poate sluji pentru descoperirea elementelor, motivelor şiepisoadelor celor mai frecvente şi caracteristice în circulaţia folclorică a zoneimuscelene.

Din cunoaşterea modului în care se alcătuiesc, prin procedeul aglutinăriimotivice, cântecele din această parte a ţării, decurg importante consecinţe, sprepildă în problema legăturii – sau a lipsei de legătură strânsă – între textul poetic şimelodie. Se înţelege de la sine că motivul iniţial – care şi intitulează „cântecul” –,fiind cântat pe o anumită melodie, această melodie se aplică în chip firesc şi pentrucântarea în continuare a celorlalte „motive” din care se alcătuieşte variantarespectivă. Aşa se face că, despre proprietatea unei relativ mai strânse legături întreun anumit text şi o anumită melodie se poate vorbi limitat, numai la nivelulmotivelor iniţiale. În toate celelalte cazuri, „legătura” între textul poetic şi oanumită melodie ar părea să fie cu totul de domeniul accidentalului, principial oricetext poetic putând fi aplicat la orice melodie. Singura limitare – care poate pledapentru restrângerea acestei libertăţi, la prima vedere aproape absolută – derivă dinfaptul că însăşi aglutinarea motivelor poetice, fiind dominată de necesitateatendinţei de conturare a unei anumite tematici şi tonalităţi afective (cântec deînstrăinare, de catănie, de păstorie), presupune o anumită polarizare latentă, proprieunei anumite tematici poetice, în jurul unei anumite sfere melodice. În acest sens arfi absurd să putem întâlni, spre pildă, motivica proprie cântecelor de înstrăinareasociată cu melodii care exprimă exuberanţă şi veselie! Aşadar, în ciuda lipseitotale de legătură între textul, care poate circula fărâmiţat şi se poate alcătui dinmereu alte elemente, şi melodie, libertatea aglutinăiii este totuşi limitată şideterminată în posibilitatea asocierii melodice de atmosfera şi tonalitateapredominantă a unei anumite tematici, care constituie sâmburele expresiv alalcătuirii cântecului liric aglutinant.

S-ar putea cita, în această privinţă, o seamă de mărturii ale informatorilor, careconfirmă consideraţiile teoretice de mai sus: „Cântecele astea „de inimă” merg pă

12

acelaşi viers. Le cânt şi unul după altul, că să potriveşte la vorbe” – declară inf..Maria Panait (26 de ani), din Secături, în legătură cu varianta sa la cânteculSărmană inima mea16. Inf. Maria Nacea (20 de ani), din Corbi, afirmă următoareleîn legătură cu varianta sa la Mândra mea, sprâncene multe: „Cuvintele le amadunate, nu le ştiu bine! Le-am auzit şi ieu odată câteva, celelalte le-am auzit altfel,pe altă melodie. Am adăugat cuvintele de la Frunzuliţă bob năut [în continuare], căi-am pierdut melodia la cuvintele astea, şi atunci le-am trecut aci că să potrivea. Sămai întâmplă să să piardă o melodie; n-o cânţi mai multă vreme, şi-o uiţi.Cântecele, mi le-aduc aminte după cuvinte, şi dacă nu-i mai ştiu glasu, pui şi ieu decare ştiu! Să întâmplă să-mi aduc aminte şi după viers, da’ mai mult dupăcuvinte!”17 În sfârşit, lăutarul C. Matei (51 de ani), din Nucşoara, observă şi elurmătoarele: „Nu ştiu care ie mai vechi cântec: ori Inimioară, inimioară, oriMugur, mugurel; p-amândouă le-am pomenit aşa, cu acelaşi viers. Să mai întâmplăsă să bage cuvintele de la amândouă într-unu singur, fi’ndcă să loveşte viersu!”18.

Procedeul, foarte obişnuit, al schimbării melodiilor este atestat de numeroasealte mărturii ale informatorilor, ca spre pildă: inf. Maria Moldoveanu (71 de ani),din Nucşoara, declară despre varianta sa la Cine n-are dor pe lume: „I-am pus io omelodie care să potrivea, tot aşa duioasă, că o uitasem melodia lui adevărată!”19

Sau: „Mi-a plăcut melodia, şi-apoi am loat de la alt cântec şi i-am pus vorbe!” –zice Maria Vâlcu (16 ani), din Malu cu Flori20. Sau, în diverse alte cazuri: „Ştiuvorbele dintr-o parte, şi viersul dintr-altă parte. Vorbele astea au altă melodie caremie nu mi-a plăcut. Melodia asta cu Dorul când m-ajunge [refren] n-avea vorbe, şile-am combinat ieu!”21. „Am luat de la o placă melodia şi p-ormă vorbili le-amauzit cântând aşa, pân popor, nici nu ştiu şi ieu de unde. Îl cânta femeile pe lanunţi”22. „Iera tot cântecu ăsta, cu alt ghiers, cu altă melodie. Mai ‘nainte-l cântasoru-mea, Vasilica, ieram mai mică io. Nu-l mai ţân minte bine vghiersu, da’ nu-lmai cântăm noi aşa, nu ne mai place, ne place mai bine vghiersu ăsta, nou!”23 „Ăstaie singur de mine făcut. L-am făcut acuma, după ce m-am măritat, tot legănând lacopii. Îl mai cânt acu’ la lucru, oriunde. Viersu ieste de la cântecu Du-mă, Doamne,du-mă iară24”. „Aşa, din auzit îl ştiu; de-aici, dă colea, am adunat şi ieu şi le-amcântat!” Şi: „Acuma mai sunt nişte strofe [versuri, motive poetice] care să potrivescla cântecu ăsta. Ieu le-am auzit pe altă melodie!”25 etc.

În sfârşit, în ceea ce priveşte modul de redactare a textelor poetice de cântec,trebuie subliniat că în cazurile când culegându-se mai numeroase „variante” ale 16 Cf. nr. 434 (Sărmană inima mea, i. 15833).17 Cf. nr. 257 (Mândra mea, sprâncene multe, i. 14817).18 Cf. nr. 269 (Mugur, mugurel, i. 15779).19 Cf. nr. 67 (Cine n-are dor pe lume, i. 15740).20 Cf. nr. 144 (Făi, fetiţo cu ilic, mg. 1737 t), referindu-se la alt cântec.21 Cf. nr. 204 (La casa cu trestioară, i. 15931).22 Cf. nr. 421 (Mă-ntreabă cine mă vede, i. 14638).23 Cf. nr. 254 (Mă suii pe dealu Cernii, mg. 1738 c).24 Cf. nr. 458 (Maică, măiculiţa mea, i. 16053).25 Cf. nr. 383 (Bate vântu vârfurili, i. 14903 şi 15790).

13

unor cântece, iar în rândul acestora descoperind semnele unor deosebiri care puteausta la baza delimitării unor certe tipuri şi subtipuri, s-a procedat, pe lângă grupareafundamentală (pe baza motivului iniţial), la gruparea acestor variante în tipuri şisubtipuri, pentru sublinierea evoluţiei tipologice a variantelor. S-a urmărit astfelcontinuu şi sistematic, pe baza comparaţiei, procesul contradictoriu de necontenităapropiere şi îndepărtare caleidoscopică a variantelor de cântec. De aci se potdeduce cu destulă uşurinţă temeiurile istorice şi psihologice care călăuzesc evoluţia– în aparenţă haotică – a variantelor.

Pe de altă parte, considerând că nu se poate vorbi de subspecii propriu-zise alecântecului liric, ci numai de posibilitatea unor anume grupări tematice, s-auconstituit şi s-au aşezat în grupe separate, din ansamblul textelor, numai cântecelecu tematică de păstorie, de cătănie şi război şi cântecele „noi” (cu conţinutsocialist), deoarece atât prin tematica lor cu totul distinctă, cât şi prin numărulrespectiv mai substanţial al fiecăreia din aceste categorii, puteau alcătui grupetematice separate. S-au grupat însă laolaltă, fără a proceda la încercarea de a alcătuialte grupări, toate celelalte cântece, pentru că toate celelalte cântece (în afară decele din grupele de mai sus) reprezintă de fapt cântecul cotidian ca atare, referindu-se la întreaga diversitate de fapte şi împrejurări ale vieţii zilnice, cu necazurile şibucuriile ei.

De aceea am socotit mai potrivit ca din ansamblul materialului să desprindemşi să situăm în categorii aparte numai cântecele „de păstorie”, „de cătănie şi război”şi „cântecele noi”, situând laolaltă tot restul cântecelor celor de fiecare zi, folosindpentru stabilirea şirului – în toate cazurile, ca în colecţia Gr. G. Tocilescu, criteriulalfabetic al „titlului”, care, denumind totdeauna de fapt numai primul motiv,rămâne în orice caz singurul punct de reazem, atât informatorul cât şi culegătorulfolosind în chip obişnuit acest mijloc pentru denumirea şi diferenţierea sumară acântecelor.

Delimitând şi organizând în acest fel întreaga bogăţie a materialeloraparţinând cântecului, au rămas numai câteva, foarte puţine cazuri, în care câtevamotive de cântece „de păstorie” şi „de cătănie şi război” apar în chip cu totul răzleţintegrate în sânul unor variante ale liricii generale cotidiene26.

Din cele arătate mai sus, din însăşi bogăţia materialului cules, transcris şiredactat, ca şi din cele în genere cunoscute despre cântecul propriu-zis, rezultă olargă sferă de probleme.

Expunerea, mai întâi a unor date şi observaţii privitoare la „biologia”cântecului, este bine venită spre a deschide unele perspective interesante pentruînsăşi cercetarea critică a poeticii cântecului muscelean, în cele ce urmează.

26 Cf. nr. 451 (De-aş fi trăit tot aşa, mg. 517 m, final) şi nr. 247 (Măi bădiţă şi-al meu drag, mg. 1113e, final) motive păstoreşti; nr. 10 (Am avut un pui pe lume, mg. 426 1, final), nr. 385 (Bulgăraş degheaţă rece, i. 15943 şi 16050, final), nr. 115 (Di, di, di, murgule, di, fg. 8793 b, final), nr. 212 (Lagrădina ocolită mg. 1488 g), nr. 692 (Nu bate, Doamne, lumea (2), fg. 7365 a, median), nr. 323(Salcâmaş cu umbra-n drum, mg. 513 g şi i. 15054, final), motive de cătănie şi război.

14

Încă din Introducerea la antologia Cântece şi jocuri din Muscel27 s-aumenţionat şi comentat unele preţioase observaţii mai vechi, ale lui C. Rădulescu-Codin, despre dinamica, atât de capricioasă şi de ciudată, a procesului denecontenită apariţie şi de grabnică schimbare a cântecelor, în vârtejul neistovit alcirculaţiei orale. Numeroasele date informative, notate o dată cu culegerile decântece muscelene din ultimele decenii, constituie un izvor nesecat de mărturiiconcrete pentru urmărirea amănunţită a cauzelor şi condiţiilor obiective ce stau labaza acestui fenomen. Motivări psihologice, de evoluţie a gustului şi mentalităţii,deschid calea către înţelegerea mai temeinică a determinismului social-economic,care reprezintă cauza cea mai adâncă ce prezidează în ultimă analiză la vălmăşagultorentului de transformări din cântec, risipind tot mai mult aparenţa de haos şi dehazard accidental din evoluţia acestuia. Privit ca expresie artistică a gândurilor şisentimentelor insului, sub înrâurirea împrejurărilor atât de diverse ale vieţii celei defiecare zi, cântecul apare astfel strâns legat de însuşi purtătorul şi creatorul său, înprocesul desfăşurării şi evoluţiei variantelor.

Nenumărate fapte şi elemente noi se adaugă la cele sumar observate de C.Rădulescu-Codin, în jurul anului 1900. „Mai demult iera un rând de cântece, p-ormă a ieşit altu!” – afirmă, la modul global, dar din perspectiva şi pe bazaexperienţei proprii a însuşi cântăreţului popular, spre pildă, ţăranca Veta Cătană(35 de ani), din Corbi28. La stăruinţa meritorie a culegătorilor, ţărani şi lăutariscrutându-şi cu atenţie amintirea şi experienţa, ajung să precizeze de cele maimulte ori timpul şi circumstanţele în care, la orizontul individului, s-a produsîntâlnirea – de multe ori inovatoare – între ins şi cântec. Aşa, spre pildă, bătrânulAl. Cercel (74 de ani), din Câmpulung, mărturiseşte despre cântectul Cin’ mă vedeprimenit că îl ştie „dă la Marin Colţatu, de mult, de pân ‘905-6” şi că în acei ani„iera cam nou, atunci ieşise” cântecul respectiv29, iar despre Colea-n vale, -ngrădiniţă: „Atuncea, înainte de ‘916 iera nou ieşit, cântec nou, cum ie astea acuma.După ‘925 –‘930 nu să mai cânta!”30 După cum şi lăutarul Gică Niţoi (55 de ani),din Bughea de Sus, afirmă despre Când eram în vremea mea: „Ieu ieram dă zeceani [deci prin 1915], şi lăutarii iera dă 30-35 dă ani, ăia dă-l ştia, dă-l cânta. Să maicântă, aşa, la câte-un chefuleţ, aşa; dă iezemplu şi la o nuntă, dacă ie vr-unu, maibătrân. Aproape că habar n-are tinerii. Tinerii are cu „Banatu” [cântecul Pe drumulBanatului], cu Marioară de la munte, Pe un munte nalt şi verde!”31

Dintre extrem de numeroasele mărturii, atât de explicite, ale informatorilor, înlegătură cu procesul de perindare a cântecelor în decursul anilor, cităm doar câteva,deosebit de sugestive pentru definirea biologiei specifice a genului cântec „propriu-zis”: „Au câte-o furie cântecele! O vreme, atâta să cântă, şi apoi a găsit altu, şi-aşa

27 Cf. P. Carp şi Al. Amzulescu, Cântece şi jocuri din Muscel. Bucureşti, Ed. Muzicală a UniuniiCompozitorilor din R.P.R., 1964, p. 18 sqq.28 Cf. nr. 511 (Din trei mândre, una-mi zice, mg. 529 g).29 Cf. nr. 462 (Cin’ mă vede premenit, mg. 1119 f).30 Cf. nr. 79 (Colea-n vale, -n grădiniţă, mg. 1113 g).31 Cf. nr. 387 (Când eram în vremea mea, mg. 475 d).

15

mai departe!” – exclamă aproape, expunându-şi mărturia sa la cântecul Revorvelautomat, Elena Stavarache (39 de ani), din Nucşoara32. Despre aceeaşi „furie”vorbeşte, cu alte cuvinte, adăugând şi alte interesante consideraţii, de actualitate,spre pildă şi lăutarul Licu Anghel (58 de ani), din Câmpulung, la 20.VI.1962,referindu-se la cântecul Patru boi leagănă caru: „Ie ieşit acu’, recent, de vr-o 4-5luni. Mai mult merge la cântec, nu merge la joc, cântecu ăsta ie chiar cântec, nusârbă! Cum? Vai de mine, cât îl mai cere, orişiunde: la nunţi, cumetrii, unde s-adună popor! Tot de la difuzor [de la radio] îl ştiu. Acu’, d-astea noili numai dă ladifuzor prindem, ce ne scoate Bucureştiul, ie alţii mai deştepţi ca noi! Mai scoatemşi noi din cele vechi, da’ dacă nu le cere, cere d-astea, noili! Păi dacă la fiecaresăptămână iese câte unu nou! Noi nici nu mai putem face faţă!”33 Afirmaţia,desigur exagerată, asupra ritmului în care se succede în zilele noastre „voga”cântecelor, este uşor atenuată în unele observaţii ale lui Al. Cercel, ca acestea: „Săschimbă cântecele din lună-n lună!” sau „iese pă fiecare lună câte un cântec, şitrebuie să le cânţi pe toate!”34 Despre viteza şi cvasisimultaneitatea răspândiriivorbeşte o mărturie a tinerei Elena Floroiu (20 de ani), din Jugur: „Când îl cântămuzicanţii, ştie şi fetele ce cântă iei!”35.

Se poate astfel afirma că fenomenul „modei”, cu toate implicaţiile sale atât decomplexe, psihologice şi sociologice, guvernează din plin, fiind caracteristic pentrubiologia procesului de circulaţie a cântecului. Aceasta şi îndreptăţeşte şiîmbogăţeşte totodată cu un sens foarte concret şi adecvat unele expresii metaforice,atât de sugestive, ca aceea a lui I. Leau (51 de ani), din Boteni, când, referindu-sela cântecul Trece lumea, trec şi ieu, afirmă, între altele: „Când l-am auzit, ieracântecu în floare...”36 Într-adevăr, ca şi florile câmpului, cântecul oral îmboboceşteşi înfloreşte grabnic, prin însăşi intensitatea exploziei spontane a sevei puternice deviaţă care îl hrăneşte, pentru a se ofili şi a apune curând, nu fără a reda câmpuluifolcloric... seminţele viitoarei sale regerminări, sub climatul propice al altuianotimp!

Însuşi termenul de „modă” străbate cu stăruinţă în unele mărturii aleinformatorilor, privitoare la diverse cântece culese, ca acestea: „S-a cântat foartemult [intens], ăsta iera la modă!”; „Iera la modă atunci cântecu, îl cânta tineretu...Un an dac-a durat, mai mult nu!”; „Când ieram fată îl cântam mai mult, îl cântaatuncea tot tineretu, iera la modă!”; „Acu’ îl cântă tot tineretu, acu’ ie la modă!”;„Ie cunoscut, se cântă mult... Ieste la modă, nu în proporţia în care iera la început,în orice caz să mai cântă. Prin ’53-‘54 să cânta mult!”37

32 Cf. nr. 480 (Revorvel automat, i. 25047).33 Cf. nr. 288 (Patru boi leagănă caru, mg. 2422 k).34 Cf. nr. 43 (Când eram, mândro,-ndrăgiţi, mg. 1114 a) şi nr. 175 (I-auzi, lele, popa toacă, mg. 1115 e).35 Cf. nr. 358 (Trecui aseară, pe lună, mg. 2529 II m)36 Cf. nr. 444 (Trece lumea, trec şi ieu, mg. 2459 m).37 Cf. nr. 125 (Drag mi-a fost calu bălan, i. 14936); 468 (Cin’ mă vede premenit, mg. 1037 c); 188(Ionele, bătu-te-ar sfântu, mg. 2421 d); 478 (Murgule, căluţul meu, mg. 1096 d); 347 (Toată lumeaare dor, i. 15922).

16

De asemenea, ideea şi expresiile de „sezon”, „serie” şi „generaţie” îşi fac locprintre declaraţiile, pline de spontaneitate şi savoare, ale informatorilor: „Iesealtele, alt sezon!”; „S-a cântat într-o vreme, ca orice cântec în sezonul lui!”; „Nul-am mai auzit dânainte de război. L-au cântat seria aia, şi-atât!” „Îl mai cântageneraţia mea, care s-a căsătorit. Noua generaţie îngână melodia, însă nu cunoaştecomplet textu!”38.

Folosind înşişi termenii pe care, cu atâta uşurinţă, îi utilizează, atât de adecvat,cântăreţii populari ai zilelor noastre, dar disociind şi schimbând, pentru farmeculcalamburului, accepţiunea în care au fost folosiţi aci, se poate spune că modul încare se produce îngemănarea între seria de cântece şi generaţia de cântăreţiconstituie unul dintre cele mai interesante şi mai complexe aspecte din dinamicacirculaţiei cântecului „propriu-zis”.

Observaţiile şi menţiunile informatorilor sunt, în cele mai diverse cazuri,înţesate de constatări generale despre valul continuei treceri şi reîmprospătări arepertoriului de cântece, ca acestea: „Nu l-am mai auzit, a ieşit [au apărut] altele”;„Nu l-am mai auzit acum, au ieşit altele noi, şi mereu altele”; „Ies mereu altelenoi”; „Dacă ies altele noi, gata, nu să mai cântă ăla vechi”; „Păi, dacă s-a-nghesuitalte cântece, s-a uitat”; „Dacă a ieşit altili, nu le mai cântă p-ăle din urmă”; „Dacă aieşit cântece noi, lumea cântă altele”; „Mai nainte [vreun an de zile], să cânta maimult. Câte-un pic, câte-un pic, s-a dat înapoi, nu l-am mai auzit”; „Cum iese câteunu nou, să uită ăle vechi. Mai la fiecare nuntă şi la fiecare joc...”; „Din ce se-nvecheşte, din ce nu-l mai cântă, zice că ie vechi, cântă d-astea, noi”; „A fost cântatodată, dar acuma a rămas [s-a părăsit]”...39

Informatorii arată, uneori în chip foarte pitoresc, caracterul captivant şiobsesiv al cântecului proaspăt „ieşit”. „Îl cântam atuncea mereu. Aşa ie un cântec,după ce îl înveţi!” – spune I. Chiţulescu (33 de ani), din Jugur, în legătură cuvarianta sa la Fetiţo cu casa-naltă40. Referindu-se la Când se duce mândra-n luncă,Viorica Tefeleu (21 de ani), din Slatina, descrie astfel, folosind o comparaţie de omare plasticitate, senzaţia întâlnirii sale cu „un cântec nou, de curând auzit”: „Şi-ofată mare, când iese întâi la horă, toţi băieţii o iau; o lasă pe care-a mai jucat-o, şi-oia pe-aia mică!”41.

În ce priveşte durata perioadei de vârf, a circulaţiei intensive sub mirajulnoului, majoritatea datelor culese corectează exagerarea, vădit hiberbolică, alăutarilor citaţi mai sus, care numai pentru a sublinia avatarul muzicantului deprofesie, silit să-şi împrospăteze necontenit repertoriul, afirmau că schimbarea se 38 Cf. nr. 433 (Rău îm’ pare după lume, mg. 1485 s); 321 (Rotunjico la obraz, i. 15896); 180 (Ieşi,mândruţo, la portiţă, fg. 8791 b); 300 (Pe drumu care merg eu, mg. 521 b).39 Cf. nr. 533 (Ado-mi, cârciumare, vin, i. 14865); 472 (Ce mi-e mie drag pe lume, mg. 431 a); 200. II(În pădure la Buftea, i. 16051); 215. II (La Lenuţa, în cerdac, mg. 1096 a); 79 (Colea-n vale, -ngrădiniţă, i. 17626); 269 (Mugur, mugurel, mg. 417 g); 146 (Fă-mă, doamne, -o cărăruşe, mg. 431d); 262 (Mândruţo cu ochii verzi, mg. 2529 II d); 266 (Mi-arunc ochii sus, pe deal, mg. 511 f); 66(Cine mă ştie pe mine, mg. 525 c I); 249 (Măi Fănică dintre văi, mg. 2529 II f).40 Cf. nr. 149 (Fetiţo cu casa-naltă, i. 16798).41 Cf. nr. 45 (Când se duce mândra-n luncă, i. 15844).

17

produce „la fiecare săptămână” sau „pă fiecare lună” („Noi nici nu mai putem facefaţă!” – „Şi trebuie să le cânţi pe toate!”). Numeroase mărturii, provenind de obiceidin izvor ţărănesc, vorbesc sau la modul general, arătând şi ele scurtimea răgazului,sau, când se străduiesc să aducă precizări, extind perioada „modei”, spre pildă, dela două luni până la câţiva ani: „A ţânut puţin cântecu. Au ieşit altele, repede, şi l-alăsat uitat!”; „Nu chiar mult s-a cântat. A rămas [s-a părăsit] acela, a venit altele!”– pentru a cita mai întâi dintre afirmaţiile cu caracter imprecis42. Destul denumeroase sunt însă mărturiile care încearcă să delimiteze durata „modei” întredouă luni şi doi-trei ani, astfel: „Fiecare cântec care l-aud, îl cânt o durată ca dă vr-odouă luni dă zile, şi la urmă l-am urât!”; „Păi la noi, care cum iese, îl cântă puţinşi la urmă nu-l mai cântă. O juma’ de an, poate şi mai puţân, până iese altu!”;„Durează un cântec câte un an, şi câte o vară durează parte din cântece!”; „Îm’place, c-acu’ l-am învăţat, pân’ mi s-o urî şi pă urmă-l las. Cântăm aproape un an,şi mai mult, şi după-aia ni să urăşte!”; „Care ie frumos, să cântă şi doi ani. Cine iemai cântăreţ, să-j’ mai aducă aminte, şi mai târziu, da’ ăşti care cântă mai mulţi, nucântă mult. Vine alte cântece, şi îl uită!”; „Ţâne la noi un cântec un an, doi, dup-aianu-l mai zice!”; „Să cântă mai mult când a ieşit iel. Îl ţine aşa până să maiînvecheşte, că dacă iese altele... Un an, doi, mai ţine, şi p-ormă să uită!”; „Să cântădoi-trei ani, apăi după aia, dacă iese altu, ala are farmec mai mult. Da’ dacă iesefetele la sapă, le ia pe toate la rând!”43 Deosebit de preţioasă este această ultimăobservaţie care, după ce a dilatat cel mai mult perioada de maximă intensitate a„modei”, pomeneşte şi de fenomenul „recapitulării", spontane şi fireşti, arepertoriului la prilejuri de cântare în comun.

Atenţia acordată notării de cât mai bogate date informative, obţinută princhestionarea imediată a „informatorului”, o dată cu culegerile şi înregistrările decântec – una dintre cele mai însemnate cuceriri ale metodologiei cercetării noastrefolclorice din ultimele decenii – a făcut ca, şi în cadrul culegerilor de cântecemuscelene, să dispunem astăzi de un important fond documentar de notaţii deosebitde preţioase, din a căror coroborare atentă se poate urmări de aproape însuşi pulsulapariţiei proaspete, apoi cel al circulaţiei intense şi, în cele din urmă, al treptateiagonizări din dinamica concretă a circulaţiei cântecelor. De o nepreţuită valoaresunt de asemenea fişele ample şi amănunţite de „observare directă”, realizate princolaborarea unor mici colective de cercetători-observatori, care asigurăcontinuitatea şi controlul simultaneităţii notaţiilor, la prilejuri de desfăşurarespontană a cântecului şi jocului (nuntă, locuri de muncă, hora satului etc). Dinansamblul unor notaţii ca acestea (cele provenind din chestionarea imediatăaflându-se de fiecare dată transcrise după textul poetic al cântecelor) se potdesprinde, pentru a fi citate aci, câteva, care pot pune adecvat în lumină procesul 42 Cf. nr. 146 (Fă-mă, doamne, -o cărăruşe, mg. 2459 o) şi nr. 3 (A năibilor mândra mea, mg. 429 f).43 Cf. nr. 391 (Cântă păsările-n luncă, mg. 1036 f); 219 (La pogonu cu grâu, mg. 524 o); 186 (Ionelcu păr frezat, mg. 426 j); 419 (Marie, cu ochii verzi, mg. 1737 cc); 173 (Ia-mă-n braţe, dorule, mg.420 k) ; 347 (Toată lumea are dor, mg. 421 i); 229 (M-a trimes mama la vie, i. 14014); 258 (Mândro,când ne iubeam noi, i. 157659).

18

recentei apariţii, al circulaţiei active, al treptatei părăsiri şi al reluării în răstimpuri,a cântecelor.

Dintre numeroasele mărturii, mai întâi asupra stadiului incipient alfenomenului, iată, spre pildă, cazul cântecului Dragostea de cin’ se leagă. În plinăvară a anului 1936 (la 17.VII.1936), inf. Anghelina Morţeanu (20 de ani), dinBerevoieşti, declară: „L-am auzit şi noi dă pă la sapă [deci de prin lunile aprilie-mai]. Îl cântăm noi, acuma să cântă, e chiar nou acuma, niş’ nu-l ştiu bine încă!”44

(Faţă de alte mărturii mai tardive, provenind din anii 1954-195545, în care amintireafaptelor prinde a se înceţoşa în aproximaţii mai vagi, declaraţii relativ maiproaspete (din 26 şi 30.VIII.1940), culese din Jugur şi Mihăeşti, confirmă celerelatate de Anghelina Morţeanu. Inf. Lena Simon (23 de ani), din Jugur, afirmă căştie cântecul „dă vr-o cinci ani, şase” – deci de prin anul 1935 –, iar LucreţiaBălăşoiu (19 ani), din Mihăeşti, arată că îl ştie „dă la lăutari; a ieşit cam dă mult, devreo patru ani” – deci prin 1936)46.

Cântecul cu cea mai intensă circulaţie în toamna anului 1954, în Jugur, era Pedrumul Banatului, cântec aparţinând tematicii păstoreşti, lansat prin microfonulradiodifuziunii de Maria Lătăreţu. A fost cules în 12 variante (şi două fragmente),între anii 1954 şi 1963. Este de reţinut că, cu excepţia a două variante carepomenesc de radio, în toate celelalte cazuri informatorii declară că au auzit şiînvăţat cântecul din circulaţia curentă (de la alţi tineri şi de la lăutari)47. Circulaţiaintensă a cântecului, recent apărut, în anii 1954–1955, după cum rezultă din toatedeclaraţiile informatorilor, îşi capătă o puternică confirmare prin faptul că, încadrul fişei de observare directă, întocmită cu prilejul nunţii lui Gh. Petcu şiAurelia Vişoiu, din Jugur, 13-15.XI.195448 dintr-un repertoriu global de 54 decântece vocale – inclusiv doine „de codru”, „de dragoste”, romanţe etc. –(totalizând, prin repetare, 117), Pe drumul Banatului se impune copleşitor, fiind de18 ori reluat, faţă de 36 alte cântece cântate o singură dată, şi chiar faţă de al doileacântec, care s-a impus prin frecvenţa 9. Ca procentaj comparativ al frecvenţei înansamblul repertoriului acelei nunţi, prin cele 18 reluări, Pe drumul Banatuluireprezintă 33,33 % din repertoriul unitar (de 54 piese) şi 15,38 %, dacă se ţineseama de totalul momentelor de cântec vocal (care prin reveniri se ridică la 117).Aceasta atestă concret însuşi caracterul obsesiv al cântecului, pătruns de curând încirculaţie şi adoptat cu atâta „furie” a „modei” în Jugur, în jurul anului 1954! (Nueste necesar să stăruim reproducând mărturiile individuale notate simultan cuînregistrarea celor 12 variante culese, pentru care vezi cântecul respectiv, cap.Păstoreşti).

44 Cf. nr. 129 (Dragostea de cin’ să leagă, fg. 2060 b).45 Cf. ibidem, mg. 430 n şi i. 15897.46 Cf. ibidem, fg. 8771 b şi 8842 a.47 Cf. cap. De haiducie şi voinicie, nr. 496 (Pe drumul Banatului).48 Cf. Al. I. Amzulescu, Repere şi popasuri în cercetarea poeziei populare, Bucureşti, EdituraMinerva, 1989, p. 265-382.

19

Un caz, mai nou, de pătrundere recentă a unui cântec în circulaţia folcloricălocală este, spre pildă, cel al cântecului Trandafir crescut în fân, de asemenealansat prin intermediul radioului, de Georgeta Anghel. În cadrul cercetăriiîntreprinse în mai 1963, pentru cunoaşterea celui mai proaspăt strat de cântece încirculaţie, inf. Elena Floroiu (20 de ani), din Jugur, afirmă la 21.V.1963 despreacest cântec: „To’ dă la aparat [de la radio], nu mai ştiu cine l-a cântat. Să fie 7 – 8luni. Îl cântă, chiar acum ie mai corect (!), dă-l cântă toţi, şi băiat şi fată, care-cumle vine-n minte. Îl zic şi lăutarii la sârbă. Ie prea rareori când să lipseşte muzicanţiisă nu-l zică!”49 Informaţiile notate cu prilejul altor două înregistrări ale cânteculuiconfirmă întru totul caracterul „corect” al mărturiei obţinute de la Elena Floroiu.Este de remarcat că acest cântec „nou” nu a lipsit nici din repertoriul spontan,surprins de la brigada de colectiviste la sapă, din Boteni, la 25.V.1963 (ora11,34’)50, nici dintre cele câteva cântece, de asemenea spontan fredonate, de MariaPopescu (38 de ani), din acelaşi sat, găsindu-se cu vaca la păscut, la 24.V.1963 (ora15,35’)51.

Cercetarea asiduă a procesului de circulaţie ne-a adus în situaţia de a fi pututsurprinde, în unele cazuri, chiar ziua în care informatorul s-a întâlnit pentru întâiaoară cu cântecul „nou”. Tinerele fete Maria Vâlcu (16 ani), Floarea şi AritinaDiaconu (20, 18 ani), din Malu cu Flori, anchetate în seara de 25.IX.1960, după cese întorseseră acasă de la nunta din acea zi, din satul vecin (Gemenea), declară înlegătură cu cântecul Câte stele sunt pe cer: „Ie mai mare, da’ nu ştim! Tot azi [l-auauzit întâia oară], acolo-aşea, la nuntă. L-a cântat dă v-o doo ori, trei, cam aşa ceva[lăutarul, la joc]...”52 Pentru înţelegerea senzaţiei de miraj şi sete ciudată pe careinformatorul o simte în clipa preluării unui cântec, deosebit de sugestivă estemărturia tinerei Maria Vâlcu, în continuare la cele de mai sus: „În joc ieram cândl-am auzit, dansam de doi. Ăla [partenerul de joc] nu-ş’ ce mă-ntreba, da’ io tocma’la urmă: – Ai zis ceva? Mă-ntreba de vorbă, şi io niş-nu ştiam ce vorbiesc, cugându colo [la lăutar]!”

Aceasta nu înseamnă că tot ce apare drept noutate ajunge să-şi capete o largăputere de circulaţie. Este latura cea mai dificilă a cercetării de psihologie socială agustului, pentru care e necesară o metodologie de o mai adâncă specializare, carenu a putut fi urmărită şi realizată cu mijloacele notaţiei noastre, obişnuită a selimita mai mult la nivelul constatării ca atare a fenomenelor, fiind mai puţinpregătită pentru adâncirea unor atare laturi, de o mai certă subtilitate afenomenologiei procesului de circulaţie. Cercetarea noastră nu s-a putut opri cudestulă perspicacitate pentru a urmări mai de aproape cauzele care fac ca anumitecântece să se impună puternic, dobândind caracter de şlagăr generalizat pentru unrăgaz mai lung sau mai scurt, în timp ce numeroase alte cântece apar ca lumini 49 Cf. nr. 353 (Trandafir crescut în fân, mg. 2529 I d).50 Cf. Al. I. Amzulescu: Cântecul nou la locuri de muncă. Fişă de observare directă, în “Revista deetnografie şi folclor”, IX (1964), nr. 4 – 5, p. 461.51 Cf. C.I.E.F., i. 25656.52 Cf. nr. 55 (Câte stele sunt pe cer, mg.1737 l).

20

palid trecătoare la orizontul circulaţiei. Insuficientă, nesatisfăcătoare rămâne, sprepildă, motivarea sumară obţinută în mărturia tinerei Smaranda Gavrilă (19 ani), dinMicloşani, care la 28.IX.1960 declară următoarele în legătură cu paliditateaadoptării cântecului Bate vântu, vântu bate: „De la nişte fete din Rucăr, anu ăsta. Îlmai ştie Silvia Neagoe, din Capu Coastii. Îl mai cânt, da’ nu aşa; nu prea-m’place!”53 Sau mărturia tinerei Nela Popescu (15 ani), din Boteni, care la 7.XII.1962 declară următoarele despre cântecul Aş muri, moartea nu vine: „De un an [îlştie], de la o fată, Maria Pârvan, din Balabani. L-a mai cântat fete la sapă. Ieu l-amcântat când ieram cu vitele pă câmp, la fân la colectiv. Acu’ să cântă mai rar. Nu s-a cântat iel prea mult...”54 În lipsa unor „explicaţii” mai amănunţite aleinformatoarelor, motivarea circulaţiei restrânse a unor cântece ca acestea nu poatefi găsită decât în însuşi conţinutul tematic şi realizarea artistică ea însăşi a acestorcântece, care nu corespund – fie pe plan poetic, fie muzical, fie în ambele privinţe –gustului, înţelegerii, problemelor celor mai actuale ale vieţii, într-un cuvântinteresului estetic al masei.

Cercetarea procesului de circulaţie a putut totuşi să surprindă (deşi de cele maimulte ori doar simplu constatator) şi modul în care unele cântece, după ce aucirculat cu oarecare intensitate, au fost treptat abandonate.

Informatorii subliniază în majoritatea acestor cazuri mai curând distanţapsihologică decât depărtarea obiectivă în timp, folosind, în chip obişnuit, expresia„de mult” şi „vechi”, chiar şi în cazul unor cântece destul de recent trecute sprepragul părăsirii. Dintre numeroasele mărturii culese în această privinţă, cităm doarcâteva, urmărind numai depărtarea progresivă, spre pildă de la 1 la 6 – 7 ani: „Demult, de vr-un an...”; „Ăsta ie dă mult,... dă doi ani!” „Ie vechi, s-a cântat acu’ doiani. Să cântă altile acu’...”; „De trei ani îl ştiu. Ie vechi...” „De mult, de mult, dedoi-trei ani, acum nu se mai cântă!”; „Ăsta-i cântec vechi, de mult, da vr-o patruani. Să cântă, dar dacă-i vechi, acum a ieşit altele mai noi, nu se prea cântă!”; „Dela fete..., dă vreo patru ani... Iera cântec nou, scos atuncea!”; „L-am auzit de lanişte băieţi din Dragoslavele,... dă vr-o cinci ani de zile... Nu-l mai cântă nimeni.Nu l-am mai cântat, da-l ţinem minte. Cântăm altele!”; „Ala nij-nu l-am mai cântat.De mult ie; ieste dă vr-o cinci ani. Nu l-am mai cântat, dacă a ieşit altili... De cinci-şase ani, aproape că l-am uitat. A ieşit altili, şi p-ăsta l-am uitat. Dacă mergem lalucru, mai ales acu’, la colectiv, ne mai aducem aminte!”; „Ie dă mult, cum nu l-omhi uitat ! De vreo şaşe-şapte ani. L-au cântat fetele pă la clăci, cu oile, la sapă.Lăutarii nu l-au cântat. Să mai cântă. Când nu mai ai pe care să-l cânţi, îţi maiaduci aminte de ăle vechi!”55

53 Cf. nr. 382 (Bate vântu, vântu bate, mg. 1738 f).54 Cf. nr. 24 (Aş muri, moartea nu vine, mg. 2461 e).55 Cf. nr. 347 (Toată lumea are dor, mg. 420 o); 379 (Arde-l-ar focu, şoferu, mg. 1737 dd); 333(Marioară de la munte, mg. 425 f şi 421 k); 456 (Salcâmaş cu umbra-n drum, mg. 513 g); 81.II(Colea-n vale, -ntr-o vâlcea, mg. 2527 I p) ; 67 (Cine n-are dor pe lume, mg. 1737 d şi i. 24811); 379(Arde-l-ar focu, şoferu, mg. 2525 I f); 244 (Măi Ionele, pui băiat, mg. 1040 d).

21

Este interesant de observat cum, pe măsura îndepărtării în timp, mărturiilevorbesc totuşi de posibilitatea reluării recapitulative a cântecelor, despre care s-amai pomenit în treacăt, mai sus. Aceasta se evidenţiază şi mai puternic, ca îndeclaraţia inf. Valorica Păceşică (32 de ani), din Jugur, care afirmă următoarele înlegătură cu varianta la cântecul Mai vin’ seara pe la noi: „E, ie dă mult rău, oi hifost io dă vr-o şapte-opt ani [deci cu peste două decenii în urmă], atuncea ieşise! Săcânta trei-patru ani un cântec. Ca şi-acu’: suntem la o şezătoare, cântăm v-o zececântece; dup-aia ne mai a’cem aminte şi vechi! Nu-l mai cântă nimeni. Nu-l maicân’, că ie vechi, acuma iese noi!”56

Mărturia inf. Valorica Păceşică, subliniind, după cele de mai sus, posibilitateaşi necesitatea reluării unui repertoriu mai vechi (în acest caz după două decenii),atestă chipul firesc în care se constituie ceea ce am putea numi „rezerva” şi„rezervorul” tradiţiei, din care se alimentează necontenit nevoia de împrospătaredialectică a repertoriului, prin readucerea în circulaţie, drept cântece „noi”, a unorvechi creaţii care, aparţinând de multă vreme capitalului tradiţional, alcătuiescoarecum „clasicismul” folcloric al patrimoniului oral, de unde cântecele, trezite dinamorţire, se întorc necontenit la viaţă în răstimpuri, cu posibilitatea nelimitată decontinuă adaptare şi înnoire prin procedeul variaţiei şi al „creării” de noi şi noivariante. Nenumărate alte mărturii dovedesc şi mai concret aceasta, ca spre pildă înaceste cazuri, când informatorii înşişi observă: „Cântec bătrânesc, stins, apoireînviat acum din nou!”; „Îl lasă un timp, ş-apoi iar îl scoate din nou!”; „Ie vechicântecu, cam de mult nu s-a mai cântat... L-am luat din nou iară de vreun an dăzile!”; „Să cânta pă la noi prin sat, prin ‘36. S-a cântat atuncea vr-un an, doi, şidup-aia nu s-a mai cântat. Aşa ie cu orice cântec: nu să mai cântă, şi p-ormă, la ovreme, apare iar! S-a întâmplat aşa şi cu Ş-am un bărbat băutor. Ăsta dă două ori aapărut: l-am apucat când ieram mic, si p-ormă nu l-am mai auzit. După un timp dăvreme, a apărut din nou!”; „Să cânta mult atuncea, peste tot... Nu s-a mai cântat dămult, da’ l-am auzit acuma iară. Aşa, sunt cântece vechi care un timp nu să maicântă, şi pă urmă să ia iară!”57 Unele constatări ca acestea îndreptăţesc desigur şiideea unui eventual „experiment”, care apare spontan în afirmaţia informatoareiAnica Anghel (38 de ani), din Jugur, când aceasta declară, uşor prezumţios, înlegătură cu varianta sa la cântecul A năibilor mândra mea: „Dacă l-aş cânta iaracu’, l-ar cânta şi fetili; lor li să pare nou!...”58

De o nepreţuită valoare rămân, în această privinţă, fişele de „observaredirectă” la prilejuri de cântec spontan sau de petrecere. În cadrul observării directese poate constata cu uşurinţă caracterul de „şlagăr” al unor cântece „la modă”,aflându-se în plină vigoare actuală a circulaţiei, care revin stăruitor şi obsedant,corespunzând necesităţii de a îmbrăţişa cu „furie” noutatea. Ca prin minune seivesc însă, amestecate răzleţ printre ultimele noutăţi, cântece de odinioară, 56 Cf. nr. 231 (Mai vin’ seara pe la noi, i. 14928).57 Cf. nr. 518 (M-aş duce şi io la nuntă, fg. 9849 b) ; 338 (Şapte săptămâni dă post, i. 14949 şi i.14680); 342 (Şi tulesc dân deal în vale, i. 16804); 385 (Bulgăraş de gheaţă rece, i. 15970).58 Cf. nr. 3 (A năibilor mândra mea, mg. 420 b).

22

cunoscute uneori din cele mai vechi atestări. În aceste cazuri este peste putinţă de amai urmări cărările, atât de întortocheate şi tăinuite, prin care cântecele „apar” şitrăiesc intensiv o perioadă de circulaţie, mai mult sau mai puţin efemeră, pentru aintra sub obrocul părăsirii, niciodată totale, de unde pot reveni oricând la lumină,pe cele mai ciudate şi neaşteptate căi. Uneori ele reapar în forme oarecumstatornice faţă de vechile atestări, dovedind o mai desăvârşită cristalizare în care aurămas relativ fixate, de cele mai multe ori însă crâmpeie motivice adunate depretutindeni se asociază pentru a da naştere unor noi alcătuiri.

Aşa, spre pildă, cântecul: Frunză verde dă sipică, / Şi-am o mândră mititică, /Şi-aş iubi-o, dar mi-e frică; / Şi-aş lăsa-o de mai creşte, / Vine altu şi-o iubeşte...etc.59, cules din Muscel, în două variante din Jugur şi una din Văcarea, în anul1940, şi o alta din Dragoslave, în 1943. Inf. Veta I. Pătru (41 de ani), din Jugur,declara la 26.VIII.1940: „Am auzit dân sat. D-acu’ un an, d’acu’ doi ani, cântecuăsta, dă când a ieşit!”60 Inf. Anica Anghel (23 de ani), din acelaşi sat, afirma la7.X.1940 că îl ştie „dă vreo trei ani, dă pă la lăutari”61. Inf. Alexandrina Andrei (18ani), din satul vecin (Văcarea), declara la 28.VIII.1940: „Dă la nuntă la frati-mieu;are şapte ani, ie vechi!”62 (Informaţia evazivă din Dragoslavele, din 14.III.1943,constată doar că „e foarte răspândit în sat”). „Ieşit”, cum se vede, drept cântecproaspăt, în jurul anului 1940, în zona satelor Jugur-Văcarea, în ciuda modificăriloraduse o dată cu reluarea sa, acesta nu se îndepărtează atât de mult, pentru a nu maiputea fi recunoscut în versiunile cuprinse încă în colecţiile lui Anton Pann şi VasileAlecsandri :

Aolică! d-aolică! Ci dorul mă pridideşte:Mult mi-e ibovnica mică! Of, că mult e frumuşicăŞi-aşi lăsa-o d-ar mai creşte, Parcă e o floricică... etc.63

Aolică, d-aolică! Aş lăsa-o de-ar mai creşte,Mult mi-e drăguliţa mică! Dorul crunt mă pridideşte...64

Frunză verde alunică, Ş-am lăsat-o să mai crească,Am avut o mândră mică Minte-n cap să dobândească... etc.65

59 Cf. nr. 13 (Am o mândră mititică).60 Cf. Ibidem, fg. 8771 a.61 Ibidem, fg. 8981 b.62 Ibidem, fg. 8864 c.63 Cf. A. Pann, Cântece de lume. Transcrise d in psaltică în notaţia modernă... de Gh. Ciobanu.E.S.P.L.A., [1955], p. 152.64 Cf. V. Alecsandri, Poezii populare ale românilor. Bucureşti, 1866, ,,Doine”, nr. 44.65 Ibidem, 65.

23

În numeroase alte cazuri, cântecele muscelene din ultimele decenii reiauastfel, în forme evoluate, dar uneori şi în cristalizări destul de stabile şi deci foarteapropiate, versiuni mai vechi, atestate de colecţii ca acele ale lui G. Dem.Teodorescu şi Gr. G. Tocilescu (pe lângă cele de mai sus).

Dar pentru că această problemă va fi mai de aproape cercetată în partea a douaa acestui studiu, vom continua să ne ocupăm deocamdată aci de aspectele dinamiciicontemporane a cântecului „propriu-zis”, în felul în care acesta a fost surprins înprocesul circulaţiei folclorice curente.

Dacă cercetarea noastră rămâne deficientă în lămurirea amănunţită acauzalităţii fenomenului de modă, şi a motivării depline a resorturilor celor maiintime care trezesc din uitare sau lasă în părăsire rând pe rând unele sau alteledintre cântece, trebuie în orice caz subliniat, în această privinţă, rolul fundamentalpe care îl joacă în cadrul dinamicii circulaţiei rostul „funcţional”, ca una dintrecauzele de căpetenie care determină însuşirea, menţinerea în atenţie şi chiarintervenţia creatoare a insului pentru adaptarea unor cântece, spre a le face sărăspundă cât mai adecvat unor necesităţi imediate ale exprimării gândurilor şisentimentelor, în anume condiţii ale procesului circulaţiei. Informaţiile culesedescoperă numeroase prilejuri în care adoptarea ca atare, ba chiar modificarea unorcântece s-a produs în dependenţă de o anumită „cheie” funcţională, făcând dincântec un adevărat mesaj, iar din sensul acestuia un veritabil cod pentrucomunicarea figurată metaforică cu cei din jur. Aşa, spre pildă, inf. Anica Anghel(38 de ani), din Jugur, explică sumar ataşamentul său faţă de cântecul Colea-n vale,la livezi, cu două decenii în urmă: „Ehei, dă 20 dă ani, ieram fată! Îl cântam mult,că ieram şi io îndrăgostită!”66 Despre acelaşi cântec, într-o variantă cu refrenul„măi Gheorghiţă”, inf. Viorica Tefeleu (21 de ani), din Slatina, îşi aminteşte că l-aînvăţat: „Dă la mama mea, îl cânta când ieram mică, foarte mică”. Ea ştie însătotodată că: „O soră d-a mamii, Lisăndrina, avea drag d-un băiat cu numeleGheorghe, şi-l cânta ia!”67 Informaţii asemănătoare, despre diverse alte împrejurăriconcrete în care un anumit cântec şi-a căpătat o semnificaţie ad-hoc, sunt şi uneleca acestea: „Am auzit-o pe Marcela lu’ Linu [Pepenescu] astă iarnă, dân casă[cânta] şi s-auzea din drum. Iera îndrăgostită dă unu şi cânta, zicea că trece iel pedrum şi o aude. Ieşise atuncea întâi [cântecul] şi îl cânta Marcela!”68 Sau: „Ăsta secânta mai înainte, dar îl mai cântăm şi acum. Când face un băiat pe nebunu, îlcântăm!”69 Despre cântecul Am auzit, mândro, eu, înregistrat şi în varianta Amauzit, badeo, eu, inf. Zaharia Căţoiu (22 de ani), din Dragoslavele, declară că secântă de către băiat sau fată, în dragoste dar certaţi, pentru a face în ciudă70. DespreMaică, inima mă doare – o versiune vădit mai nouă, încărcată, de un patos

66 Cf. nr. 78 (Colea-n vale, la livezi, mg. 419 p).67 Cf. ibidem, mg. 525 p.68 Cf. nr. 449 (Cine nu mi-o crede mie, i. 15010).69 Cf. nr. 244 (Măi Ionele, pui băiat, mg. 421 g).70 Cf. 9847 c.

24

romanţios, dulceag, a cântecului „clasic” La casa cu trestioară71 – cu începutul:Maică, inima, mă doare / C-am un gagic ca o floare / Şi-am auzit că el moare,. . .inf. Viorica Tefeleu afirmă: „Când a murit băiatu ăsta, iubitu meu [în anul 1948],nu-l ştiam chiar bine. Pentru iel l-am cântat atunci, un an de zile!”72 Iată şi altemărturii asupra funcţionalităţii, spicuite de la culegerea altor cântece: „De la mica”[mama]. De şapte-opt ani, de când îl cânt. Când îmi venea câte un băiat care nu-miplăcea, ca să le dau de înţeles că nu-mi place, le cântam cântecu. Nu am mai auzitpe nimeni cântându-l!”; „L-am auzit de la maică-mea, la nunta mea... Şase ani. D-atuncea-ncoa’ l-am cântat mereu. Mi-a plăcut melodia, foarte jalnică. Mă gândescla ceva rău, şi-l cânt. Dacă n-ai pe cineva pe lume, ie foarte rău!”; „Eram măritată,când l-am auzit. Îm’ plăcea să-l cânt fi’ncă eram supărată!”; „Ăsta-l cânt mereu:când sunt supărată, îl cânt ca să mă îmbunez; când mă duc la sapă, îl cânt că leplace [altora]. Să potriveşte cam pă inima fiecăruia”; „Tot dă la mama. Ie zece ani,îl cânta ia în casă şi mi-era drag să-l ascult. Nu l-am auzit la altu... Şi ieu am fostprin străini [inf. oftează]; când am fost măritată, prima dată. O, ce-l mai cântamatunci! Ieram cu vitele pă câmp şi nu mă auzea nimeni... Atunci îmi spuneamfocu!...”73

Sub impulsul direct al împrejurărilor de viaţă şi al sentimentelor ce se cerexprimate, funcţionalitatea concretă aduce schimbări, uneori vizibile şi uşor dedescoperit, care pot fi considerate drept momente ale creării şi recreării de cânteceşi variante. Aşa e, spre pildă, mai întâi cazul, mai puţin limpede, al mărturiei inf.Marghioala Dobrinoiu (62 de ani), din Godeni, despre varianta sa la cântecul Bine,mamă, ţi-a părut: „Dân fete, dân femei, dă mult. Mai ie compus şi dă mine, că ambăiat şi ie cam prin străini, cu lucru ăsta al lui, ie şofer. Dă la mine, aşa, plângând,am pus cuvintele. Îl cântă lăutarii, da’ iei zice două-trei vorbe. Iei, dacă le zici săcânte o leacă un cântec, îl scutură doar şi gata. Noi le zicem altfel!”74 În atarecondiţii, este foarte semnificativ faptul că varianta Marghioalei Dobrinoiu, deşiasemănătoare cu alte cântece, se singularizează în mod evident, negăsindu-şi oapropiere foarte concretă cu ele. De altfel, înseşi aprecierile informatoarei desprecântecul asemănător al lăutarilor dovedesc şi ele că aceasta nu se simte satisfăcutădecât de varianta sa, în care a intervenit activ şi adecvat!

Mai explicite sunt cazurile în care avem la îndemână posibilitatea unorcomparaţii strânse, cu variante relativ mai numeroase, ale unor cântece modificatedin raţiuni funcţionale. Aşa, de exemplu, e cazul cântecului Busuioc, floare cătată,lansat prin radio de Ileana Constantinescu, intrat, cu repeziciune în circulaţia foarte

71 Cf. nr. 204 (La casa cu trestioară).72 Cf. nr. 416 (Maică, inima mă doare, mg. 520 a). Vezi şi mg. 1675 j, mărturia inf. Elena Rujan (30de ani), din Boteni, despre acelaşi cântec, folosit cu rost funcţional de un tânăr accidentat (“cuproteză” la un picior), la îndepărtarea iubitei.73 Cf. nr. 395 (Ce ziceai, maică, ziceai, i. 15832) ; 396 (Cine-i mai strein ca mine, mg. 519 h); 448(Cât e muntele de-nalt, mg. 430 o); 434 (Sărmană inima mea, i. 15833); 445 (Vai, neagrăstrăinătate, mg. 512 a).74 Cf. nr. 384. II (Bine, mamă, ţi-a părut, mg. 1105 f).

25

vie a folclorului muscelean, în anul 1954, fiind cules în cel puţin şapte „variante”care, deşi stau aproape, se îndepărtează, fiecare în felul său, atât de versiunea debază (de la radio), cât şi de celelalte atestări locale. Inf. Maria Stroe (22 de ani), dinJugur, declară la 25.XI.1954, în legătură cu varianta sa: „Cântecu ăsta l-am făcutcând vorbeam cu un băiat din Poenari, şi mămica nu mă lăsa, şi numai din ambiţie,ca să fie ezact la fel, l-am propus aşa: Vino, badeo, serile / De-mi ascultă certurile!Şi aseară l-am cântat io, aci pe drum, la mal; singură, că n-am avut alte fetecântăreţe [împreună]!”75 Faţă de alte diverse modificări mai mărunte ale cântecului– deşi preluat din circulaţie, informatoarea îl socoteşte negreşit sincer făcut de ea –,numai „ambiţia” mărturisită în declaraţia tinerei fete explică apariţia, cu totuloriginală, spre sfârşitul variantei sale, a versului : Să-mi iau calea codrilor...

Sau, mărturia inf. Valerica Arsene (22 de ani), din acelaşi sat, despre variantasa la cântecul Io le-am spus ochilor miei: „Ţineam la un băiat du pă uliţa noastră,era frumos da’ era sărac, şi părinţii nu m-a dat. După ăsta care m-a dat, l-am luat cuurât; am fugit şi de-acasă o săptămână, da’ duc o viaţă bună cu iel [acum]... La sapămereu îl cântam [cântecul]; până-n nuntă, mereu îl cântam!”76 Aceasta explicădesigur de ce, de la versul 24, varianta Valericăi Arsene se îndepărtează decelelalte: ...Rău, maică, m-ai blestemat, / Să nu iau pe cin’ mi-e drag! / Decât săiau cu urât, / Mai bine să mor curând / Şi cu cin’ mi-e drag, de gât! (Modificareamotivului final, prin trecerea la persoana I-a, este negreşit de asemenea fructulaceleiaşi suduri funcţionale între cântec şi purtătorul lui!)

Interesantă este, în acest fel, şi declaraţia – foarte preţioasă şi în alte privinţe –a inf. Viorica Tefeleu (21 de ani), din Slatina, în legătura cu cântecul Lume, lume,soro lume, pe care, la vremea sa, 1-a cules şi G. Dem. Teodorescu de la PetreaCreţul Şolcan77: „Ştii cum e cântecu ăsta ? Cum îl hăhăiesc io aşa, parcă-i dămahala!... Nu-m’ place, ie cam jalnică [melodia], are-ntorsurile a ţigănie!” Dupăalte interesante date despre provenienţă şi răspândire, informatoarea adaugă: „Îlcânt, da’ nu în tot timpu, numai când sunt puţin supărată!” În conformitate cugustul şi dând curs atitudinii ei critice faţă de cântec şi pornirii sale optimiste,mărturiseşte că a simţit nevoia să adauge finalul: ... Eu aş vrea d-aş mai trăi, /Până codru o-nfrunzi / Şi cu mândra m-oi iubi!...78

Numeroase alte dovezi şi mărturii exprese asupra rolului funcţionalităţii şi alimplicaţiilor sale în procesul circulaţiei se află, spre pildă, şi la variantelecântecului despre Copilul străin79 şi în diverse alte cazuri, asupra cărora nu estenecesar a mai stărui.

Un singur alt aspect specific al funcţionalităţii trebuie să fie totuşi relevat, înprivinţa folosirii obişnuite a cântecului de toată ziua drept cântec „la leagăn”,pentru a adormi copiii. S-au putut culege din Muscel câteva anume cântece „de 75 Cf. nr. 37 (Busuioc, floare cătată, i. 14925).76 Cf. nr. 185 (Io le-am spus oichilor miei, mg. 432 a).77 Cf. G. Dem. Teodorescu, op. cit., p. 287.78 Cf. nr. 457 (Lume, lume, soro lume, mg. 1036 e).79 Cf. nr. 383 (Bate vântu vârfurili).

26

leagăn”. Faţă de cele câteva variante de provenienţă autentic populară, redactatesub titlul Nani, nani, puiu mamii80 – s-au semnalat şi la capitolul doine „de codru”unele variante cântate pe melodica doinei –, au fost înregistrate şi altele, deprovenienţă evident cărturărească81. S-au cules însă destule mărturii care arată că,de cele mai multe ori, se folosesc în Muscel cântece lirice de tot felul, pe carevârstnicii le psalmodiază la căpătâiul celor mici, acordându-se, în aceste situaţii,cântecului de toată ziua rostul funcţional de cântec „la leagăn”. Este de la sineînţeles că funcţionalitatea accidentală nu poate rămâne, în aceste prilejuri, fărăunele înrâuriri certe cel puţin asupra modalităţii de intonare, dacă nu ivindu-sepoate chiar atunci ocazia pentru a se aduce şi alte modificări în compoziţiamuzical-poetică a cântecului respectiv. Aşa, spre pildă, chiar la variantele de cântecspecific de leagăn culese cu textul „Nani, nani...”, informatorii declară: „Maidârlăiam şi alte cântece, ce mai nemeream...”; sau: „Mai pui şi alte vorbe, ce-mivine în gând, şi dă cântece, tot pui în ce cânţi la copil...”; şi „Cânt ce viers îm’ vineîn minte...”82 etc. Inf. Maria Machedon (39 de ani), din Jugur, afirmă: „Oricecântec ie bun la leagăn, până adoarme copilu. Sunt şi cântece speciale de leagăn,da’ mai rar să cântă acuma...”83 Se sugerează parcă aci că odinioară au putut fi maifrecvente, şi în Muscel, cântecele „speciale” de leagăn. Acelaşi lucru pare a reieşişi din mărturia inf. Veta Cătană (35 de ani), din Corbi, preţioasă şi pentrusublinierea mai întâi tocmai a unui moment de creaţie prilejuit de cântecul „laleagăn”; „Ăsta ie singur de mine făcut. L-am făcut acuma după ce m-am căsătorit,tot legănând la copii. Îl mai cânt acu’ la lucru, oriunde. Viersu [melodia] ieste luatde la cântecu ăla Du-mă, Doamne, du-mă iară. La leagăn cântam care cântece sănimerea, nu unul anume. Ieu cântam tot cântece de care ştiam. Mama mai cânta şi:... Hai tu, curcă, de mi-l culcă, / Hai tu, peşte, / de mi-l creşte... Nu mai ştiu, nu l-amcântat niciodată, nici viersu!”84. Folosirea curentă în ultima vreme, dar destul deveche în timp, a cântecelor de tot soiul, cu funcţionalitate accidentală de cântece„la leagăn”, face ca în diverse prilejuri să se poată strecura printre mărturiileinformatorilor unele declaraţii ca acestea: „Când ieram ieu mică, înainte de m-ammăritat [înainte de 1900]. Pe mama am auzit-o, cân’ legăna copilul. L-am auzi’ şimai încoace, până-n primu război...” (fiind vorba de vechiul „cântec de lume” D-aoleo, babă Ileană, inserat şi în colecţia lui Vasile Alecsandri)85. Sau: „De la tatălmeu, cân’ legăna pe ăsta ăl mic. Acuma, dă curând, dă un an de zâle să fie!”86 Şi:„Dân bătrâneţe, dân „nani-nani” la copii!...”87

80 Cf. nr. 725 (Nani, nani, puiu mamii).81 Cf. nr. 723 (Dormi, puiule, dormi. mg. 2421 h) şi 724 (Hai, odor, hai, păsărică, i. 14879).82 Cf. nr. 725 (Nani, nani,... mg. 527 b; mg. 1999 r; mg. 527 g).83 Cf. nr. 724 (Hai, odor,... i. 14879).84 Cf. nr. 458 (Maică, măiculiţa mea, i. 16053).85 Cf. nr. 92 (D-aoleo, babă (ţaţă) Ileană, i. 15774), pentru care vezi şi V. Alecsandri, op. cit., doina 37.86 Cf. nr. 136 (Du-te, dorule, şi spune, i. 15762).87 Cf. nr. 316 (Puiule, dragostea mea, mg. 1105 c).

27

Latura funcţionalităţii cântecelor, surprinsă în numeroase cazuri, lasă să seîntrezărească astfel unul dintre cele mai de seamă aspecte ale legăturii strânse întrecântec şi purtătorul său, nu fără a determina şi unele momente de evidentăintervenţie creatoare a insului, pe lângă contribuţia esenţială pe carefuncţionalismul o aduce în genere în procesul de perpetuare a tradiţiei moştenite,prin explicarea ataşamentului simpatetic al insului faţă de cântecul pe care, uneoriîn chip atât de ciudat şi de inexplicabil la prima vedere, acesta îl recheamă la viaţă,readucându-l în circulaţie din zona amintirilor unde agonizează, când nu se află înmiezul vârtejului de „furie” atât de trecătoare a modei şi a circulaţiei intensive, darefemere...

O problemă fundamentală pentru cercetarea dinamicii circulaţiei cânteceloreste şi aceea a identificării raporturilor ce se pot stabili între diversele „serii” şi„generaţii” de oameni şi fondul global al capitalului de cântece cu care seriile şigeneraţiile de cântăreţi se încrucişează în cele mai diverse situaţii de viaţă. Dintrenumeroasele aspecte, atât de interesante ale acestei probleme – care nu pot fi în niciun caz epuizate aci dar pentru care culegerile de folclor muscelean aduc unmaterial deosebit de valoros, ce poate fi larg studiat în alte contexte –, se potsublinia numai din treacăt, cu totul sumar, câteva preţioase mărturii pentrulămurirea fenomenologiei circulaţiei.

Vârsta primei tinereţi este, în genere, corespunzătoare eu ceea ce s-ar puteanumi perioada „de incubaţie” a cântecelor de tot felul. „Când eram fată. De-atunciîs toate cântecele mele. P-ale d-acu’ nu le prinz!” – afirmă cu desăvârşitălimpezime Marina Poenariu (42 de ani), din Corbi88. Nu se poate subliniaîndeajuns, în aceeaşi privinţă, rolul preponderent inovator al tinerei generaţii care,o dată cu marele interes pentru cântec, contribuie fundamental şi în permanenţă lafrământarea creatoare a acestuia, stimulând necontenit însuşi procesul circulaţiei decântece „noi” şi „vechi”, în timp ce generaţiile vârstnice se plasează, în genere, pepoziţiile conservării tradiţiei, asigurând astfel însăşi perpetuarea tradiţiei orale. Estede la sine înţeles că lucrurile nu se petrec deloc atât de simplu şi de linear, fiinddestul de numeroase cazurile individuale care contravin acestei caracterologiiglobale, privite aci numai în liniile sale cele mai generale. Neputându-se stărui pelarg în urmărirea tuturor meandrelor procesului de împletire între cântece şigeneraţii, trebuie totuşi subliniate câteva mărturii care atestă linia fundamentală aacestei fenomenologii. „Vârstnicii îşi păstrează cântecele lor vechi; dintr-astea, noi,n-am auzit vârstnic care să le cânte!” – afirmă, negreşit prea peremptoriu înobservaţia sa, care nu poate fi totuşi tăgăduită, inf. P. Chelu (27 de ani), dinSlatina89. Această constatare este confirmată şi de alte mărturii mai ponderate, caacestea: „Bătrânii nu prea învaţă cântece [noi]. Tot ce ţine minte, to’ de când a fost

88 Cf. nr. 7 (Am auzit, mândro, eu, mg. 527 j).89 Cf. nr. 505 (Băiat ca Gheorghe, mai rar, i. 15905).

28

tânăr le ştie. Dacă-mbătrâneşte, nu-i mai arde să-nveţe cântece!” Sau: „Toţi, care-cum îmbătrâneşte, să dă d-o parte!”90.

Faţă de această firească atitudine de rezervă şi de pasivitate a generaţiilorvârstnice – care nu poate fi decât cu totul relativă, rămânând adevărată numai înliniile sale „mari” –, tot atât de fireşti apar unele mărturii spontane, care subliniazăo anumită nostalgie a vârstnicului după cântecele „vremii” şi ale generaţiei sale...laudator temporis acti: „Parcă aşa, nu ştiu cum, cântecele astea vechi sunt niştecântece tare frumoase, nu ca acuma!” Sau: „Acu’ nu mai ie cântecele dinainte. Aleavechi îs mai frumoase. Ieu, cântecele ce-au ieşit în anii ăştia, nu-mi plac, doamne,doamne!” Şi: „Eh, mie dă fel cântecele care ies acu’ nu-mi plac!” – sunt numaicâteva dintre declaraţiile unor vârstnici, între 39 şi 41 de ani91.

Problema ştafetei generaţiilor reprezintă una dintre cheile cele mai delicate şimai subtile ale însuşi procesului de perindare a cântecelor în decursul timpului. Deo deosebită importanţă rămâne, în cadrul acestei probleme, dincolo de aspectelecele mai generale ale fenomenului, rolul fundamental al anumitor „personalităţi”care, atât în ceea ce priveşte tineretul, cât şi generaţiile vârstnice, constituietotdeauna elementul motor de care trebuie să se ţină oricând seama în cercetareaatât de complexă a raporturilor între individ şi masă, când se studiază pe planconcret problema circulaţiei. Dincolo de conformismul „modei”, un rolpreponderent îl joacă, atât în formarea şi consolidarea unui anumit gust, cât şi înînsuşi procesul de preluare cu precădere a unui anumit repertoriu, imboldulexemplului şi al intervenţiei active a unor inşi, în genere recunoscuţi de masă, peplan local, drept maeştri ai vehiculării cântecelor şi modele stimulatoare, vrednicede urmat, pentru mediul imediat. Însăşi problema „formaţiei” acestora, subînrâurirea propriei lor experienţe şi a împrejurărilor în care viaţa i-a adus, trebuie săfie una dintre cele mai de seamă preocupări ale cercetării concrete, în cadrulculegerilor. Alcătuirea „fişelor" de repertorii integrale ale unora ca aceştia şicercetarea cât mai amănunţită a biografiei lor, în redactarea „fişei de informator”,poate aduce cele mai preţioase contribuţii pentru lămurirea dinamicii circulaţieicântecelor. În culegerile de folclor muscelean au putut să fie identificaţi şi temeiniccercetaţi, în acest fel, o seamă de cântăreţi care, fiecare în felul său, au reprezentatpe plan local adevărate personalităţi active, mobilizatoare, în procesul de circulaţiea cântecelor. Rolul acestora, ca ferment agitatoric, a determinat în multe privinţeformarea şi consolidarea unui anumit repertoriu şi stil, în cercul restrâns al ariei lorde influenţă imediată. Oricine, în anii 1954-55, în raza satelor aparţinând comuneiNucşoara, spre pildă, fiind întrebat care poate fi socotit drept principalul cântăreţlocalnic, te-ar fi îndrumat către bătrâna „Piţuleasa” (inf. Maria Cârstoiu), dingeneraţia vârstnică, sau către Viorica Tefeleu, nepoata acesteia, Petre Chelu(Pierin) şi Tia (Filofteia) Oproiu, din generaţia tânără. După cum în Jugur se

90 Cf. nr. 482 (Spune-m’, pui de turturea, i. 14814) şi 49 (Cât e Siriu de mare, mg. 2529 I e).91 Cf. nr. 136 (Du-te, dorule, şi spune, mg. 421 c); 61 (Ce vii, badeo, târzior, i. 15987); 164(Gheorghiţă, geambaş dă cai, i. 15950).

29

bucurau de o recunoaştere unanimă, drept corifei ai cântecului local, Veta Zipiş,din generaţia vârstnică, Anica Anghel, de vârstă matură, sau Marcela Pepenescu,dintre tinerele fete. Pecetea puternică a personalităţii şi temperamentul propriu alunora ca aceştia s-a impus tuturor celor din jur drept pildă şi model de stil şirepertoriu. Cercetarea monografică, individuală, a unor asemenea cazuri depurtărori şi maeştri ai cântecului local, ar putea aduce importante concluzii pentruproblematica generală a evoluţiei cântecului muscelean în cursul ultimelor decenii.Neastâmpărul activ al acestor elemente mobilizatoare în procesul de circulaţie acântecului se atestă prin numeroase mărturii, asupra cărora nu se poate stărui maiamănunţit, dar care se află pe larg consemnate în cadrul informaţiilor culese o datăcu înregistrarea diferitelor cântece. Este totuşi deosebit de important de semnalatcă, în comportarea lor cotidiană, preocuparea stăruitoare de necontenită frământarea cântecelor se arată a fi un fenomen obişnuit. O mărturie foarte preţioasă înaceastă privinţă este, spre pildă, cea a inf. Viorica Tefeleu (21 de ani), din Slatina,care, în dragostea ei neţărmurită pentru cântec, îşi afirmă astfel neastâmpărul înfrământarea fără răgaz a crâmpeielor de cântec pe care le deapănă tot timpul: „Săv-aducă Dumnezeu o dată p-afară, să vedeţi că ieu nu cânt niciodată un cântecîntreg. Îm’ vine să sar dă la unu la altu!”92 Făcând aceasta, cântăreţul agitatormodelează desigur necontenit noi şi noi variante care pot pătrunde cu uşurinţă încirculaţie prin cei din jur, asigurând mişcarea caleidoscopică de continuăîmperechere şi desperechere a motivicii cântecelor. Despre un fenomen asemănătorpomeneşte, în treacăt, şi bătrâna Maria Moldoveanu (71 de ani), din Nucşoara.Referindu-se – atât de frecvent – la „verişoara Tinca”, prietenă din copilărie,demult decedată, de a cărei amintire totdeauna proaspătă şi vie se leagă multeelemente din repertoriul Mariei Moldoveanu, aceasta afirmă, spre pildă în legăturăcu cântecul Peline, frate peline: „To’ de la verişoara Tinca, când era fată mare. Ianu cânta niciodată un cântec dăplin. Cânta câteva vorbe, mai ţesea, apoi intram învorbă...”93 Într-adevăr, acesta pare a fi modul cel mai firesc, obişnuit, demanifestare a cântecului în procesul circulaţiei sale cotidiene. „Sărind” de la unulla altul, necântându-se de cele mai multe ori „dăplin”, cântecul trăieşte şi circulămai cu seamă adunându-se şi risipindu-se fără încetare în crâmpeie motivice, deunde şi marea diversitate a combinării variantelor.

O informaţie, de asemenea plină de interes, este şi destul de des repetataafirmaţie a lui P. Chelu (27 de ani), din Slatina, despre modul în care, aflându-se înstăpânirea unui bogat repertoriu adunat de pretutindeni: de acasă, din sat, din oraş,de la armată, el nu se mulţumeşte să cânte doar „pentru sine”, ci „popularizează” –după cum se exprimă adesea într-un limbaj pretenţios – cu multă sârguinţă, „printretineret”, cântecele sale94. P. Chelu este un caz tipic de element mobilizator înprocesul circulaţiei cântecelor, ajuns la conştiinţa sarcinii sale sociale de adevărat 92 Cf. nr. 309 (Pleacă neica cu vaporu, mg. 525 a).93 Cf. nr. 430 (Peline, frate peline, i. 15768).94 Cf., spre ex., mărturiile sale la nr. 4 (Acum, de doi ani de zile, mg. 521 h), 505 (Băiat ca Gheorghe,mai rar, i. 15905, mg. 521 i) ş.a.

30

„agitator” al dinamicii circulatorii a cântecului. (E negreşit aici problemasociologică a liderului de opinie).

La rândul său, problema rolului şi aportului lăutarilor în activarea şidirecţionarea procesului de circulaţie a cântecelor ar merita o dezvoltare maiamplă, putând constitui obiectul unei cercetări aparte, deosebit de interesante. Nuse poate însă decât să amintim aci, pe scurt şi din treacăt, mai întâi caracterulprofund dialectic al contribuţiei lăutăreşti, pe de o parte la menţinerea interesuluimereu treaz pentru elementul inovator, pe de altă parte la readucerea şi menţinereaîn circulaţie a unui ansamblu, deosebit de bogat, de cântece din trecut şi dintotdeauna. Atitudinea în genere conformistă a muzicantului profesionist, purtător alcelei mai largi palete de repertoriu şi stil, se manifestă prin necesitatea de acorespunde şi de a „face faţă” celor mai diverse gusturi şi preferinţe care se cerîmplinite. „Ce dracu nu cântă lăutarii? Ce-i aduci aminte, cântă!” – exclamă, atât deplastic şi de spontan, inf. Stela Mitulescu (38 de ani), din Jugur, concentrândcaracterul cu desăvârşire contradictoriu al contribuţiei lăutăreşti la inovarea şipăstrarea cântecelor de tot felul!95 Este de la sine înţeles că şi în cazul contribuţieilăutăreşti se pune problema rolului important pe care îl joacă anumite personalităţiproeminente care, deşi manifestându-se „la cerere”, fac aceasta în cele mai deplinecondiţii de nivel artistic, putând depăşi chiar pe cel al cântăreţului „amator”,ţărancă sau ţăran ce cântă în mod obişnuit doar pentru sine şi pentru ai lor.

Câteva alte fapte merită totuşi să reţină atenţia, în ceea ce priveşte raporturileîntre ţăranul şi lăutarul muscelean. Cercetând mai întâi problema repertoriului, sepoate afirma că lăutarul este mai cu seamă agentul cântecului de largă circulaţie,îndreptându-şi cu precădere atenţia, pe de o parte către stratul cel mai „nou” decântece (pentru a corespunde cererii tineretului), pe de altă parte spre cântecul„clasic” şi vechi (pentru a „face faţă” cerinţelor vârstei mature şi bătrânilor).Conformismul lăutăresc reprezintă astfel un fel de numitor comun, aducând unechilibru constant între necesitatea noului şi a „modei” trecătoare şi nevoia deaşezământ clasic a cântecelor care, din noianul veşnicei treceri şi neconteniteiprimeniri a repertoriului, s-au impus ca realizări mai preţioase, şi durabile. Lăutarulcântă la masă şi la joc. S-a arătat mai sus un caz tipic în care atenţia fetei în joc arămas mereu trează la viersul lăutarului. Cu toate acestea, declaraţia tinerei MariaNacea (20 de ani), din Corbi, exprimă locul mai potrivit pe care „ascultarea” caatare, la vreme de ospăţ, ca şi la joc, îl ocupă în relaţia ţăran-lăutar: „La lăutariprindem cântecele mai mult când privim decât când jucăm; atunci ne ieste mai multgândul să ascultăm!”96 Aceasta este desigur valabil şi pentru maturi şi bătrâni.

În ce priveşte însă stratul cel mai proaspăt de cântece în circulaţie, este demenţionat că lăutarul poate aduce ca „nou” în circulaţie sau un cântec colportat dinorizontul altei zone (ceea ce e vechi sau relativ vechi într-o anumită arie zonală,

95 Cf. nr. 146 (Fă-mă, doamne, -o cărăruşe, mg. 431 d).96 Cf. nr. 482 (Spune-m’, pui de turturea, i. 14814).

31

poate căpăta aspect inovator prin transplantarea în alt mediu) sau, mai cu seamă înultima vreme, lăutarul este un agent al „modei” repertoriului vehiculat la radio, princare cele mai noi cântece puse în circulaţie de diverşi cântăreţi bine cunoscuţiajung să capete pe plan local valoare de „şlagăr” folcloric şi cântec trecător al zilei.Posibilitatea de deplasare continuă din mediul unui sat într-altul face ca lăutarul săjoace oarecum rolul de nivelator pentru omogenizarea repertoriului şi a gustuluipentru un anumit repertoriu, pe o anumită arie folclorică pe care o frecventează înmod curent. Este însă de remarcat că, deşi rolul de ferment activ al lăutarului înprocesul inovaţiei rămâne foarte important, lăutarul nu poate acoperi în întregimeprocesul de continuă împrospătare a repertoriului. În ceea ce priveşte stratul celmai nou de cântece culese îndeosebi de la tinere fete, rezultă că, pe lângă mulţimeacântecelor noi şi relativ noi, provenind din repertoriul radiodifuziunii, de ocirculaţie relativ generalizată, care se află şi la îndemâna lăutarilor, ele posedă şicultivă oarecum în cercul închis al tineretului şi la prilejuri de cântare spontană,individual sau în grup, o serie de cântece proprii, pur ţărăneşti, care dovedesc parcăun caracter cvasiintim, de adevărată „conspiraţie a generaţiei” tinere. Caracteristicpentru această categorie de cântece este o ciudată împletire de element romanţios,de un patos dulceag, adeseori de o naivitate îngerească, cu forme muzicale dintrecele mai avântate, de o mare prospeţime şi originalitate a expresiei muzicale, carese deosebesc mult de restul repertoriului cunoscut de la vârstnici si lăutari. Aceastăcategorie predomină în repertoriul legat de anumite prilejuri de cântare în comun lalocuri de muncă, unde se adună laolaltă tineret din diverse sate, îndeosebi la locuride muncă în munte, despre care va fi vorba mai departe. Lăutarii nu dau atenţie,după câte se pare, unor cântece ca acestea, iar tineretul, la rândul său, nu le pretindelăutarilor, considerându-le parcă expresia celei mai intime şi mai emoţionanteconfesiuni, a cântecului celui mai nou şi orginal, cântat în exclusivitate pentrusatisfacerea unei necesităţi de exprimare artistică de o profundă decenţă, care nu sepoate încredinţa altuia, ci numai propriei afirmări, la clipe de strângere a rândurilortineretului în jurul cântecului şi al activităţii productive. Aceasta este aşadar ocategorie aparte, a cântecelor care rămân cu desăvârşire în afara filierei decirculaţie lăutărească. Pe drept cuvânt, despre un cântec ca acesta, Arde-l-ar focu,şoferu, spre pildă, inf. Aritina Diaconu (16 ani), din Capu Coastii, declară:„Lăutarii nu l-au cântat niciodată, nu l-am auzit cântând!”, iar toate celelaltemărturii dovedesc şi ele circulaţia exclusivă a cântecului în rândurile tineretului, lalocuri de muncă97.

Deşi cântăreţii ţărani rămân de cele mai multe ori datori contribuţiei lăutăreştila alimentarea şi primenirea necontenită a repertoriului lor de cântece, sesemnalează totuşi destule prilejuri când, la rândul lor, lăutarii înşişi mărturisescadmiraţie sau rezervă, ori declară făţiş drept izvor al unora dintre cântecele dinrepertoriul lor cântecul învăţat – nu rareori cerut chiar în scris – de la ţărani.Menţionăm în legătură cu aceasta numai mărturia, foarte sugestivă, a lăutarului

97 Cf. nr. 379 (Arde-l-ar focu, şoferu, mg. 1737 p, ş.c.l.).

32

Florică Doroghean (41 de ani), din Corbi, care este revelatoare şi în alte privinţe aleraporturilor dintre lăutari şi ţărani şi între cântecul ţărănesc şi cel al lăutarilor:„Ăsta-i tot cântec corbean... Tot d-aicea (din Corbi) au mai scos ţăranii [altecântece], adică o ştiu de la Măcinicoi; iel a scos multe cântece şi lăutarii a învăţatde la iel... îl ştiu dă vr-o opt-nouă ani, de la Vasile Măcinicoi, cioban din Corbi, iecam la cincizeci şi ceva dă ani. Iel are şi voce frumoasă, cântă ca aicea, corbeneşte,şi cu vorbele, cum vorbeşte aicea, nu ca pe la Câmpulung. La câte o nuntă cântăfrumos, când ie la chef. Noi [lăutarii] le auzim şi le băgăm în cap. Nouă nu ne preaplac cântecele lui, dar dacă se cere, trebuie să le cântăm. Omului, la nuntă, trebuiesă-i cânţi cum vrea iel şi unele nu ne plac!”98

O problemă de bază în cercetarea circulaţiei este şi aceea a căilor prin care seproduce activarea dinamicii în procesul de transmitere şi de preluare a cântecului.S-ar putea distinge aci două categorii principale: căi pur tradiţionale, strict orale şiîn întregime interne, ale mediului folcloric, şi unele căi externe, aparţinândformelor vieţii moderne şi contemporane, cu pronunţat caracter tehnic, de ridicareculturală şi relativă ieşire din modalitatea propriu-zis tradiţională a transmisiuniiorale.

În prima categorie se înscriu prilejurile obişnuite, de o mare diversitate, deproducere şi continuă reproducere a cântecului la vreme de petrecere (nuntă, horăetc.) sau la muncă, fie în casă şi gospodărie, în hotarul satului, fie departe, în afaraacestuia, la munte sau la şes. Nu se poate stărui aci asupra tuturor acestor aspecteale prilejurilor în care cântecul sună şi răsună spontan, atât de adesea, frenetic saudiscret, individual sau în grup, stârnit de iureşul petrecerii sau pentru a face camunca să se desfăşoare mai plăcut. Dintre atât de numeroasele mărturii culesedespre locul şi rolul cântecului la timp de petrecere sau de muncă, foarte sugestivăpoate fi una ca aceasta: „Când veneam sara dă la lucru, hăuleau plaiurile!...”99

O atenţie aparte o merită, prin locul important pe care îl ocupă, îndeosebi înultima vreme, în cadrul prilejurilor de cântare la locuri de muncă, adunareasătenilor de toate vârstele, dar mai cu seamă de tinere fete, venind din diverselocalităţi pentru lucru, la ferme şi gospodării de stat, şi în special la lucrări deîngrijire a fondului silvic, la „plantaţie”, cum se spune de obicei. Este de subliniatcă, datorită tocmai posibilităţii care se iveşte atunci, ca tineret de pretutideni să seadune laolaltă pentru o vreme, „plantaţia” apare de nenumărate ori pomenită dreptlocul unde s-au învăţat cele mai diverse cântece, dar mai cu seamă locul deputernică frământare a celui mai nou şi mai original strat de cântece în circulaţie.„Foarte multe cântece, la munte le-am învăţat noi!” – declară, spre pildă, inf.Adriana Ghemerez (22 de ani), din Nucşoara100. „La munte”, „la plantaţie” şi „lafermă” sau „la G.A.S.” sunt indicaţii care se repetă în nenumărate cazuri decântece, învăţate aiurea şi aduse de fete în sat, unde continuă să le cânte în

98 Cf. nr. 446 (Vai, vai, vai, inimă, vai, i. 14828).99 Cf. nr. 186 (Ionel cu păr frezat, mg. 426 j).100 Cf. nr. 384. I (Bine, maică, ţi-a părut, mg. 512 o).

33

răstimpuri, dar mai ales în intimitate şi îndeosebi în cercul restrâns al altor adunăride tineret, cu conştiinţa deplină că acestea nu sunt cântece ce se pot auzi şi cere dela lăutari. Deosebit de interesant apare faptul că, încercând să descoperim sursa deprovenienţă a unor cântece ca acestea, de cele mai multe ori tineretul din satele dejos ale Muscelului ne îndrepta atenţia spre zona satelor de sub munte (şi îndeosebispre Rucăr), în timp ce tineretul rucărean se referea la alte sate, din jos, de unde arproveni acest repertoriu. Inf. Vasilica Pâtea (16 ani), din Rucăr, precizează chiarunele diferenţieri zonale interne, arătând că a auzit asemenea cântece „dă pă laghierlani, dăvale; dân jos de Câmpulung [de fapt din jos de Mateiaşu] le zice aşa;iei ne spun nouă mocani. Ierau dă la gherlani, dăvale: Malu cu Flori, Cetăţeni,Bădeni, Stoieneşti. Gherlani!” 101 În schimb, tineretul din Malu cu Flori repetăaproape stereotip indicaţia „de la rucăreni”!102 Aceasta ne face să presupunem defapt colaborarea foarte strânsă, la procesul de creaţie, a tuturor celor reuniţi laolaltăde pretutideni, şi iradierea difuză, de pretutindeni şi în toate direcţiile, a acestuistrat specific al celor mai noi cântece ale tineretului de „la plantaţie”. Printre celemai specifice producţii de acest fel sunt unele cântece ca cele de la nr. 379 (Arde-l-ar focu, şoferu), 27 (Bade de la secerat), 384. I (Bine, maică, ţi-a părut), 395 (Ceziceai, maică, ziceai), 62 (Cei trei brazi de la Sinaia), 66 (Cine mă ştie pe mine),44 (Când îm’ vine mândra-n gând), 142 (Faci, puiule, cum îi face), 189 (Ionele,dragostea noastră), 203 (La casa cu puţu-n poartă), 425 (Nici o frunză nu-iamară).

Nu este necesar a mai stărui asupra mulţimii informaţiilor care vorbesc pe largde atâtea posibilităţi ale legăturilor şi schimburilor concrete de cântece între sateledinlăuntrul zonei, prin cele mai diverse prilejuri şi împrejurări. Un loc şi oimportanţă aparte, în cadrul problemei dinamicii circulaţiei, sub aspectul căilortradiţionale ale procesului de transmitere şi preluare a cântecului, trebuie acordateînsă cercetării legăturilor interzonale ale Muscelului cu zonele din imediatavecinătate sau mai de departe. Fără a ne ocupa încă de cercetarea analitică acântecelor înseşi, sub acest raport, privirea, deocamdată încă din afară, asupranenumăratelor indicii despre procesul circulaţiei interzonale, descoperă cu uşurinţăcă Muscelul nu a putut rămâne niciodată o zonă închisă, ba, dimpotrivă. Datoritătocmai poziţiei centrale pe care o ocupă în cadrul regiunii subcarpatice, ca şifaptului că cel mai de seamă drum de legătură al Munteniei cu Transilvania a fost,până târziu în secolul trecut, drumul Rucărului şi al Branului, după cum şi datoritărelaţiilor fireşti cu Câmpia Dunăreană, Muscelul poate fi socotit ca o adevăratărăspântie a celor mai diverse legături care au mijlocit o intensă activizare aschimburilor de cântec, făcând ca influenţe de tot felul să pătrundă şi să fie adâncintegrate şi asimilate în dinamica circulaţiei locale a cântecului. Muscelenii înşişidovedesc conştiinţa deplină a necontenitei osmoze interzonale şi a rodnicieischimburilor, ca atunci când, de exemplu, inf. Valorica Păceşică (32 de ani), din

101 Cf. C.I.E.F., i. 24809 – repertoriul inf. Vasilica Pâtea (16 ani), din Rucăr.102 Cf., spre ex., ibidem, i. 24953 – repertoriul inf. Domnica Simion (16 ani), din Micloşani.

34

Jugur, se încumetă să afirme: „Le mai face ş-aicea [cântecele], chiar dacă le aducedinaltă parte, le mai completează, le mai modifică!...”103

Informaţiile atestă unele contacte, sporadice şi accidentale, până si cu cele maiîndepărtate orizonturi ale ariei folclorice a ţării. În această privinţă, posibilitateaschimburilor în timpul stagiului militar (în cazarmă, în concentrări şi înîmprejurările ultimelor războaie) a mijlocit cele mai neaşteptate prilejuri depreluare a unor cântece de aiurea. Aşa, spre pildă, la cântecul nr. 29 (Bate vântu dela munte), documentaţia celor două variante atestă poate cea mai tipică diversitate aprovenienţei, de la extremul apus şi răsărit, din perioada milităriei şi războiului: „L-am auzit tomna’ du pă Ardeal, dă la Bihor. Cântam eu cu soldaţii aceia, din Bihor.Din 1936 îl ştiu. S-a mai cântat şi p-aici, după aia. L-a învăţat de la mine. Îl cânt şila fluier!” – declară mai întâi inf. Ilie Banu Milea (41 de ani), din Slatina. La rândulsău, lăutarul Cantică Boieru (70 de ani), din Stâlpeni, care se bucură de un mareprestigiu pe plan local, afirmă în legătură cu varianta sa la acelaşi cântec: „Tot dintimpu războiului [1916–1918], de la un popă, Gheorghe îl chema şi iera din Sulina!Ieram acolo, pe front. Mereu l-am cântat, mai cu seamă când am venit din războiumondial, mereu mi l-a cerut să-l cânt. Nu prea l-am auzit la alţi lăutari. Toţi învaţăde la mine, adică care a putut, nu toţi poate să-l cânte aşa, ca mine. Aşa o voce dejale ca a popii ăluia n-am mai auzit! Ginere-meu [inf. Jean Manolescu] de la minel-a învăţat. Ce murea lumea după cântecu ăsta!”104 Aşadar, două izvoare, atât deîndepărtate şi de diverse, şi totuşi o transplantare şi o înrădăcinare destul detemeinică a unui cântec, care nu mai poate fi socotit drept un simplu accident, dacăeste adevărat că a ajuns să fie cântat şi „cerut” în cele două extremităţi ale zoneimuscelene (Slatina – Stâlpeni)! Sau, despre varianta sa la cântecul nr. 76 (Colea-nvale, la fântână), inf. I. Chiţulescu (33 de ani), din Jugur, declară: „De labasarabencele care a lucrat la moşia lu’ Berindei [în Jugur]. Aveam 14 ani. L-acântat în vara aia, care dintre fete a putut să-l prindă. După aia nu l-a mai cântatnimeni. Fetele ierau din Soroca!”105

Faţă de unele atestări, atât de disparate şi – totuşi – accidentale, ca acestea,copleşitoare este mulţimea datelor despre legături, cu mult mai fireşti, cu zoneleînvecinate, ale Argeşului şi Dâmboviţei, cu câmpia dunăreană a Munteniei şi cusudul Transilvaniei. Câteva spicuiri, mai întâi în privinţa unor contacte cu Argeşul,sunt foarte sugestive: „L-am învăţat [cântecul] de la un lăutar, I. Floca, dă laCiocăneşti, pă Argeş!”; „Îl ştiu de când ieram de v-o unsprezece ani [din 1945], dela o fată din Tulburea – Argeş. Am fost acolo la maşina de tricotaj, să-nvăţ...” „Dela Brădet, iarna asta, de la un băiat din Ciofrângeni...”; „Îl cânta nişte fete du pânArgeş; în Goleşti ieram, la tren, acum un an...”; „Ăsta l-am auzit la Albota [de laPiteşti, opt kilometri în jos], la nişte lăutari, pierduseră trenul şi de necaz cântau.

103 Cf. nr. 97 (Dă-mă, maică, cui mi-e drag, mg. 425 a).104 Cf. nr. 29 (Bate vântu de la munte, mg. 524 c şi i. 14637).105 Cf. nr. 76 (Colea-n vale, la fântână, i. 16799). Vezi şi nr. 359 (Trenule, maşină mică, i. 16792).

35

Ieram mic eu, poa’ să fie 25-26 de ani. Ăsta place la lume şi îl cânt şi ieu. Dacă m-a auzit pă mine, l-o fi prins şi alţii...” etc.106

În ce priveşte „partea Dâmboviţii”, s-ar putea cita de asemenea destulemărturii, chiar dacă ne-am limita numai la relatările bătrânului lăutar Al. Cercel (74de ani), din Câmpulung, despre legăturile lui cu zona Târgoviştei.

Cu mult mai preţioase sunt însă atestările privitoare la contactele, care sedovedesc destul de strânse, ale cântecului muscelean cu zona câmpiei Munteniei.

După cele arătate încă în introducerea la antologia Cântece şi jocuri dinMuscel, cu privire la plecările sezoniere la lucru, ca şi pentru alte nevoi107, omărturie expresă ca aceea a inf. Valorica Păceşică precizează însuşi schimbul decântece prilejuit de asemenea contacte: „Aij’ merg la lucru pă la câmp, la grâu, lacoasă, ş-apăi l-aude-într-o parte şi-l aduce [cântecul]. Pă Bărăgan [merg], dă laFundulea încolo, Ilfov şi Ialomiţa, la legat dă grâu, cositor’ la coasă, toamna laculesu dă porumb...”108 De aceea, destul de multe declaraţii ale informatorilor, înlegătură cu diverse variante de cântece, sunt asemănătoare cu acestea: „A ieşit acu’,la fân, adus de pe Ialomiţa!”; „De-acolo, de la câmp. Se cântă, cum de nu, cinevrea, ala-l cântă, numai să-l ştie, cine-l apucă! Un an, doi, mai mult nu ie. Astă varăcântam noi, cu vacile [la păscut], atunci l-am învăţat!”; „L-am auzit în gară laFundulea, îl cântau nişte băieţi din Fieni [reg. Ploieşti], acu’, dă vr-o săptămânăjumătate. Iera la porumb, tot ca şi noi!”109

Deosebit interes prezintă ultima dintre aceste declaraţii, care sugerează, pelângă aducerea de cântece proprii zonei de câmpie, şi posibilitatea celor maidiverse contacte, cu cântece de cu totul altă provenienţă, dacă se ţine seama că nunumai muscelenii, ci si alţii au coborât, din totdeauna, din zona subcarpatică „păBărăgan”. Întinsul şesului deschide astfel calea pentru contacte tot mai depărtate,ca cele atestate în unele mărturii ca acestea: „La Constanţa l-am auzit, niştecetăţeni, tot aşa ne-am dus după porumb, acum vr-o nouă ani”110.

Aduse din orizontul zonei de câmpie, cântecele se pot integra în circulaţiafolclorului muscelean, după cum rezultă şi din această declaraţie: „Prima dată l-amauzit de la nişte băieţi, la grâu, la colectivă, lucram. I-am întrebat de unde-l ştiu şizicea că du pă la câmp, că, ştiţi, la noi pleacă lumea la muncă, la câmp!”111

Integrarea repertoriului din câmpie în circuitul cântecului muscelean se poateface, negreşit, şi pe calea venirii unor cântăreţi din zona dunăreană în Muscel, ca înacest caz, din Boteni: „Iera la noi în sat un om şi s-a căsătorit cu o femeie dinZimnicea. Şi femeia aia avea fraţi, între care un frate Petre, noi îi ziceam

106 Cf. nr. 547 (Spune-mi, spune-m’, moş bătrân, i. 15959), 433 (Rău îm’ pare după lume, mg. 519 c),50 (Cât oi fi şi-oi mai trăi, i. 16037), 60 (Ce te culci aşa dăvreme, mg. 424 h), 377 (Amărât ca minenu-i, i. 15805).107 Cf. P. Carp şi Al. Amzulescu, op. cit., p. 6.108 Cf. nr. 97 (Dă-mă, maică, cui mi-e drag, mg. 425 a).109 Cf. fg. 1987, nr. 418 (Mamă, două fete ai, i. 14615), 37 (Busuioc, floare cătată, mg 425 e).110 Cf. nr. 515 (Fir-ai a naibii de minte, mg. 425 g).111 Cf. nr. 357 (Trece ziua, nu te văz, mg. 1675 e).

36

„Cizmaru”. Mie mi-a plăcut vorbele pe care le-a cântat el acolea, la o cumetrie, şile-am cântat şi eu. Le-a cântat tot în vocea [melodia] asta. Nu l-am auzit [cântecul]la lăutari. Ei îl cântau după mine, când îl cântam eu!”112

Legăturile, tot atât de strânse, ale cântecului muscelean cu cel dinTransilvania, se atestă într-o mulţime de prilejuri, în care se vorbeşte atât devenirea unor ardeleni, cu cântecele lor, în Muscel, cât şi de circulaţia, atât defrecventă, a muscelenilor în Transilvania, de unde au învăţat şi adus acasă o seamăde cântece. Citarea câtorva mărturii, pentru ambele situaţii, ne stă cu uşurinţă laîndemână, ca în aceste cazuri: „Dă la unu, din Poiana Sibiului. Tatăl meu mai coseaşi cojoace de alea, ciobăneşti, şi venea ciobani din sat, de la Boteni; ş-a venit o datăunu dă la Poiana Sibiului, şi-acela a stat vr-o două-trei zile, a mâncat la noi, adormit; şi cânta cu fluieru, că cam aşa sunt iei, ardelenii, dă fapt; ş-a pornit să zicăcântecu-ăsta, şi io l-am prins şi io, şi îl ţân şi astăzi în sufletu mieu. Îi ziceaDumitru Stoian, dă la Poiana Sibiului!”; şi: „De la o verişoară a mea, din PoianaSibiului, comuna Perişani...”113. (Aceasta a doua mărturie aminteşte, cum se vede,şi de numeroasele legături strânse, de familie, ale muscelenilor cu cei de pestemunte.) Sau, pentru trecerile şi circulaţia celor din Muscel în Transilvania: „De la overişoară a mea, îi în Târnava-Mică măritată!”; „Dă la văru-meu, Costică Banu,care-a fost cioban pă la unii, Ciocanu, poienari, din Poiana Sibiului!”; „Am învăţat-o de la un băiat din Făgăraş!”; „Din Ardeal, la Făgăraş. Îl cânta băieţi aşa, tot canoi. Am stat vr-o cinci-şase ani pă la Bărcut, Cincu Mare, Şoarj; am fost cuciobănia, slugă la unii. Am fost singur, am învăţat cântece de p-acolo. L-am maicântat cântecu, când apucam la vreo petrecere!” etc.114

Este firesc ca cele mai multe fapte şi dovezi să se circumscrie îndeosebi lazona Făgăraş – Sibiu şi în genere la sudul Transilvaniei, dar nu lipsesc atestăriaccidentale chiar şi despre contacte cu orizonturi mult mai îndepărtate, ca sprepildă: „To’ din Ardeal, de la Satu Mare,... de la un omucean din Oaş; iel iera plecatdin ‘40 şi lucra cu mine în fabrică!”115

Posibilitatea unor contacte ale cântecului muscelean cu Oltenia şi, maisporadic, cu Banatul şi Moldova, se va discuta în partea a doua a acestui studiu,unde se va face şi cercetarea repertoriului de cântece culese din Muscel, privit prinprisma influenţei şi amestecului heterozonal. Cele de mai sus pot fi de ajuns pentrua fi pus în lumină deocamdată numai aspectele legate de problema dinamiciicirculaţiei.

În ceea ce priveşte urmărirea căilor „externe” ale dinamicii circulaţiei, careleagă evoluţia cântecului muscelean de posibilitatea unor filiere moderne, cedepăşesc sfera oralităţii tradiţionale propriu-zise, informaţiile culese o dată cuînregistrarea variantelor dovedesc destule prilejuri când o seamă de cântece au 112 Cf. nr. 375 (Am primit de-o veste-aseară, mg. 1485 j).113 Cf. nr. 439 (Supărare, supărare, mg. 1487 g) şi 463 (Nu ştiu, Doamne, ce-oi avea, mg. 524 g)114 Cf. nr. 132 (Drăguţ car cu patru boi, mg. 1485 i), 297 (Pă sub păduricea deasă, mg. 1485 h), 302(Pe marginea Dunării, fg. 8713 a), 442 (Tânăr am plecat de-acasă, i. 16062).115 Cf. nr. 351 (Trage, mândro, boabili, i. 16796). Vezi şi nr. 448 (Cât e muntele de-nalt, i. 16803).

37

putut proveni pe calea cărţii şi a altor izvoare tipărite, prin circulaţia imprimărilorpe discuri de patefon, prin radio, pe calea „scenei”, a „serbărilor” şi„concursurilor”, ca unele dintre formele cele mai noi de activare a procesuluicirculaţiei, după cum şi circulaţia în manuscris, prin fixarea cântecelor în caiete şicatastife, în destul de numeroase prilejuri. Este de remarcat că, deşi în unele cazurise vorbeşte de fenomene individuale, izolate, de cele mai multe ori, după primulimpuls, venind pe aceste căi, din afara procesului tradiţional al oralităţii, cânteculpătrunde destul de adânc în circulaţie, şi aceasta mai cu seamă când este vorba defiliera radiodifuziunii şi de cea a scenei, serbărilor si concursurilor, care sunt maiaproape de modalitatea transmisiunii orale. În aceste cazuri, îndeosebi, se produceo atât de strânsă împletire între preluarea, difuzarea largă şi circulaţia foarte activă,încât mai cu seamă contribuţia programelor radiodifuziunii ca formă modernă demanifestare a oralităţii poate fi socotită astăzi aproape ca o parte integrantă aprocesului circulaţiei folclorice, cu adânci înrâuriri asupra dinamicii acesteia.

Unele mărturii atestă mai întâi intervenţia, oricum accidentală, a cărţii şi acititului în fenomenologia circulaţiei. Aşa, spre pildă, în anul 1940, inf. MariaAldoiu, din Boteni, pe atunci în vârstă de 33 de ani, explică astfel provenienţa dinbine cunoscută filieră eminesciană a cântecului său Ce te legeni, codrule: „Du pâncărţi, aşa, io citeam cântece, şi glasu ie făcut de mine!”116 Pe lângă interesul pe careîl poate trezi atestarea acestui prilej în care cântăreţul popular simte nevoiaspontană de a găsi o melodie pentru o poezie eminesciană de factură folclorică,trebuie reţinut şi faptul că, în mărturia Mariei Aldoiu, necesitatea de cântare apoeziei, ca o manifestare directă a sincretismului folcloric tradiţional, este atât deputernică încît informatoarea, deşi afirmă că obişnuia să citească, consideră cătextele poetice pe care le întâlnea în carte erau de fapt „cântece”. Numai astfel seexplică de ce, neputând citi şi necunoscând anume „glasul”, a trebuit să „facă” sausă găsească ea însăşi unul, potrivit, pentru „cântecul” eminescian!

Interesantă este şi mărturia tinerei Maria Nacea (20 de ani), din Corbi, de underezultă, pe lângă necesitatea spontană de a conjuga un „text” citit cu o melodiecunoscută, şi faptul că, dând curs pornirii sale, informatoarea nu se simte delocstingherită de circulaţia firească a melodiei, împletită cu cântecul local tradiţional,mulţumindu-se numai cu satisfacţia intimă de a fi putut da „glas” unor versuricitite, care i-au atras cândva luarea-aminte: „To’ dintr-o carte am luat vorbele, şiviersu l-am ştiut dă la alţii. To’ dă mult, păi dă vr-o..., din ‘47, când ieram laşcoală. Atunci a fost o poezie în carte, ieram într-a treia. Glasu îl ştiam şi dinainte.Glasu îl mai cântă şi acum vioriştii la horă, da’ cu alte cuvinte. To’ la sârbă săcântă cântecele. Lăutarii îl cântă cu cuvintele: Frunză verde fir mohor, / Ce vii,bade, târzior... etc. Cântecu ăsta se cânta de mult. Vioriştii Florică Doroghean şiDinu Păun, lăutari din Corbi, îl cânta. Aşa cum îl cânt ieu, nu-l mai cântă nimeni.Aşa ie luat dă mine, nu-l mai ştie nimenea!”117

116 Cf. nr. 473 (Ce te legeni, codrule, fg. 8995 b).117 Cf. nr. 5 (Alei, codrule fârtate, i. 14803).

38

Tot atât de explicită este şi mărturia inf. Viorica Tefeleu (21 de ani), dinSlatina, de data aceasta arătându-se că imboldul împerecherii textului eminescianCodrule, codruţule cu o melodie a venit atât din ataşamentul informatoarei pentru„cuvintele” considerate „poate cântec părăsit”, cât şi din dragostea pentru o anumemelodie. Informatoarea începe afirmând: „Aşa-m’ place-ntorsăturile, la voce mi-aplăcut mie!” După înregistrarea „cântecului”, ea explică: „Din carte vorbele. Mi-aplăcut cuvintele şi-a trebuit să-i găsesc eu viers dă undeva. Poate ie un cântecpărăsit. Mi-a venit şi mie, aşa, -n minte!” Iar la înregistrarea cântecului Cine-i maistrăin ca mine, mai observă: „Şi Codrule, codruţule, tot aşa, nu ie cine ştie ce, da’ie melodia jalnică.”118

Despre Eminescu pomeneşte desluşit, dar în aromă de legendă, lăutarul Al.Cercel (74 de ani), din Câmpulung, arătând în ce împrejurări a ajuns să cunoască„poezia” din care a „făcut cântec”, pe care l-a introdus în circulaţie transmiţându-lşi altora, aducând totodată şi unele foarte pitoreşti observaţii despre izvorulmelodiei utilizate: „Eminescu a scos întâi el asta. S-a vorbit el, când era tânăr, cuprofesorii lui, să facă ce nu să poate pă lume! Melodia am pus-o eu, că ce să le spuila oameni, poezie nu merge! Într-o carte am citit poezia asta. A spus-o unu la oserbare, şi eu i-am furat cartea! Numai poezie spunea, şi eu am făcut cântec. Şi laţară, îl cântam. Şi acum îl cânt la câte o petrecere, ca să mă odihnesc de cântecelebătrâneşti. Am mai învăţat pe Fănică Cotoc [contrabasist], din Bughea. Mi-a cerutel ca să-l învăţ. Du pân 1904. Melodia am învăţat-o ieu din geambaralele alea.Cântam geambarale de când ieram mic. Veneau aici, la târg la Câmpulung, turciicu comedii şi juca geambarale. Le cânta cu cimpoiu. Venea cu circu, cu cimpoiericu comedii. Şi pă la Constanţa am auzit. Am fost pân ‘913, când iera războiu cubulgarii. Am fost pă la Balcic.”119

Cum se vede, legătura cu cartea e mai veche de o jumătate de veac în acestcaz, chiar dacă nu despre poeziie lui Eminescu e vorba, ci de vreo altă publicaţie,de vreo cărţulie sau broşură de colportaj, din care atâtea au circulat, încă dinsecolul trecut, tocmai pe mesele iarmaroacelor din tot cuprinsul ţării.

Despre o veche legătură între un text cărturăresc, a cărui amintire este definitivpierdută, necunoscută ca atare la orizontul informatorului, şi o melodie pe caremama informatoarei a purtat-o, la vremea sa, drept cântec de leagăn, pare a fi vorbaîn acest caz, în care informatoarea, nemaiştiind să spună nimic despre poezie daruitând şi melodia mamei, găseşte din nou o soluţie melodică, întocmai ca în cazuloricărui cântec din circulaţia tradiţională curentă: „Aşa ne cânta mama. Glasu iedân mintea, mea, nu mai ţân minte pe care glas îl avea mama. Ieu n-am avut copii”[informatoarea pretextând deci lipsa exercitării cântecului]120. Şi totuşi poeziaacestui cântec de leagăn nu poate proveni decât dintr-o sursă scrisă!

118 Cf. nr. 536 (Codrule, codruţule, i. 15843).119 Cf. nr. 517 (În pădurea de scrumbie, mg. 1119 h).120 Cf. nr. 723 (Dormi, micule, dormi, mg. 2421 h).

39

„Cuvintele” pot izvorî şi dintr-o revistă, dar „cântecul” împerecheat deElisabeta Oprescu (29 de ani), din Zbogheţeşti, pare a fi prins aripi în procesulcirculaţiei, dacă dăm crezare acestei afirmaţii: „Cântecu ăsta l-am scos ieu! Într-orevistă am găsit cuvintele astea şi i-am pus ieu melodia. Ieram fată mare la joc, în1944. Îl mai cânta şi alte fete, şi băieţi!”121

O mărturie a inf. Veronica Popa (21 de ani), din Văleni – Dâmboviţa, aratăînsăşi complexitatea filierelor moderne care intervin în activarea dinamiciiprocesului de circulaţie a cântecelor, de vreme ce se atestă atât izvorul livresc, câtşi contribuţia audiţiilor radio şi, în cele din urmă, circulaţia cântecului în rânduriletineretului: „Du prin carte, mai ştiam io melodia, şi l-am învăţat. Aveam o cărticicămică şi l-am văzut acolo. La radio l-am auzit de mult, de vreo cinci ani. Fetele-lmai cânta!”122

Intervenţia cărţii, a broşurilor şi a revistelor e astfel destul de deseori atestată –şi în alte cazuri asupra cărora nu se poate stărui –, ca unul din factorii ce îşi aduccontribuţia la activarea dinamicii circulaţiei cântecului, care îşi poate lua zborul, îndepline condiţii ale oralităţii, şi după împerecherea unor versuri citite cu unelemelodii tradiţionale, ţărani şi lăutari, tineri şi vârstnici fiind deopotrivă în stare săintre în acest joc, în răstimpuri. S-a insistat, citându-se aci numai mărturii careexplică însă desluşit fenomenul, de pe poziţiile informatorului. Cine mai poalelămuri însă în cele din urmă lucrurile, când de atâtea ori se pot găsi, strânsîmpletite, integrate şi asimilate cu formele cântecului tradiţional-oral, atâteaelemente a căror provenienţă livrescă nu poate fi tăgăduită, dar al căror primimpuls spre integrare în oralitatea cântecului nu mai este şi nu mai poate fi atestat?

Lăsând problema folosirii scrisului pentru încheierea acestei părţi a cercetării,este necesar să se arate şi înrâurirea, cu mult mai adâncă, asupra procesului decirculaţie, a altor forme şi căi ale culturii şi tehnicii moderne, mai apropiate deoralitatea tradiţională, ca imprimările de cântece populare pe discuri de patefon,care nu au rămas fără răsunet în rândurile maselor şi, mai cu seamă, influenţabogată pe care emisiunile radiodifuzate au început să o exercite asupra cântăreţuluipopular de pretutindeni, mai ales prin larga răspândire, din ultimele decenii, aradioului şi a televiziunii.

O dovadă certă asupra vechimii pătrunderii în Muscel a unor „cutii muzicale”,anterioare răspândirii fonografului şi patefonului, s-a putut dobândi prindescoperirea, încă în bună stare, în anul 1954, în Jugur, a unui „Ariston” cu 21 dediscuri de carton perforat, care, după ce încă de prin anii 1880-90 a funcţionat,provocând delectarea unui cerc destul de larg de ascultători, într-o casă d in parteacentrală a satului, s-a refugiat (după anul 1947) în uliţa Pârloilor, în casa bătrânuluicizmar Ion Din Savu (71 de ani)123. Nu se poate arăta aci semnificaţia mai adâncă abătrânului „Ariston” din Jugur, deoarece el nu prezintă interes pentru problema

121 Cf. nr. 145 (Fă-mă, Doamne, ce m-oi face, i. 16045).122 Cf. nr. 370 (Vorbă mi-a trimis Gheorghiţă, mg. 2525 I h).123 Cf. C.I.E.F., i. 14854.

40

cântecului ca atare, posibilităţile sale sonore limitându-se la reproducerea demelodii exclusiv instrumentale. Despre existenţa unui vechi fonograf, de multabandonat şi aruncat prin ungherele podului, ni s-a vorbit în casa lui Bucur Uleia,din acelaşi sat. Dacă prin însăşi raritatea lor, „Aristonul” şi fonograful nu au pututconstitui izvoare de un prea larg răsunet, la începutul acestui veac, în schimb,răspândirea cu mult mai avântată a gramofoanelor şi a patefoanelor, în perioadadintre cele două războaie mondiale, se dovedeşte că nu a putut rămâne fără uneleînrâuriri mai consistente asupra procesului de circulaţie a cântecelor, chiar dacăaceastă problemă a fost destul de sumar şi nesatisfăcător cercetată în cursulanchetelor noastre de teren. Câteva mărturii pomenesc, sporadic, de cânteceînvăţate „du pă placă” şi introduse în circuitul oral: „Am avut un patefon...”; sau:„Asta, după placă, de când am ieu gramofonul, din ‘936”; şi: „L-am auzit lapatefon la Berindei...”124. Mai interesantă, declaraţia inf. Verona Furdui (39 de ani),din Slatina, subliniază cu naivitate că emoţia produsă de „lăutarul din placă” afăcut-o să reţină unele cântece pe care le-a reluat apoi la diverse prilejuri, deşi eraîncredinţată că intervenţia „lăutarului din placă” deosebea cântecul venit de aiureade cel asemănător, din procesul circulaţiei tradiţionale locale: „Păi l-am auzit şi ieu,tot aşa, dă la un lăutar din placă. Ieu două cântece am învăţat din placă. Alelalte,toate cântecele, parcă le-am uitat. L-am cântat şi la lăutari, când ieram pă la nunţi.Patefonu îl avea dă mult un brigadier de la vânătoare... Să cânta şi p-aici vorbeleastea, da’ nu cu viersu ăsta!”125

Influenţa profundă şi cu un ecou de larg răsunet, a emisiunilor de cântece prinradiodifuziune şi micul ecran, prin discuri şi casete, reprezintă un fenomencontemporan de mare amploare, cu o înrâurire ale cărei limite nu ar putea ficuprinse decât într-un studiu special îndreptat asupra acestei probleme, devenită olatură fundamentală a dinamicii procesului de circulaţie orală a cântecelor în zilelenoastre. Atestarea izvorului, imediat sau pe o cale mijlocită, al cântecului auzit laradio, apare la cel puţin 40 de „titluri” de cântec muscelean contemporan. Pe lângănumărul relativ mare al cântecelor de această provenienţă, esenţială esterăspândirea şi intensitatea recunoscută cu care aceste cântece, puternic angrenate însuccesiunea „modei”, circulă năvalnic în rândurile tineretului. Tot atât de esenţială,este încă şi constatarea, îmbucurătoare, că în ciuda marelui prestigiu pe carecântecul „nou” şi foarte nou, auzit de la radio, îl are în faţa ascultătorului, repetareaşi transmiterea în continuare a acestuia pe cale orală suferă de cele mai multe oriefectele unui proces – uneori foarte adânc – de prelucrare locală, ceea ce dovedeştevitalitatea puternică şi resursele, încă departe de a fi epuizate, ale capitaluluifolcloric tradiţional muscelean, care îşi imprimă adânc pecetea, asupra celorprimite, de cele mai multe ori activ, de aiurea. Pentru a nu mai zăbovi referindu-nela atâtea interesante aspecte ale procesului de preluare şi vehiculare a repertoriului

124 Cf. nr. 253 (Mărită-te, mândra mea, fg. 8754 b), 348 (Toată lumea-mi zice hoţ, mg. 417 j), 482(Spune-m’, pui de turturea, mg. 428 f).125 Cf. nr. 396 (Cine-i mai strein ca mine, i. 15963).

41

de la radio, sintetizăm accentuând încă asupra următoarelor observaţii de o maimare importanţă, în această privinţă.

Mai întâi, deşi se ascultă cântece de tot felul şi din toate regiunile ţării, printrecele care prind rădăcini se numără, în majoritate, cele care se dovedesc maiaproape de stilul tradiţional local, acestea fiind mai cu seamă cântecele aparţinândMunteniei, şi cu mult mai rar cele din alte părţi (din Oltenia, Banat, Transilvania şiMoldova). În repertoriul înregistrat în culegerile noastre se ivesc astfel numai douăcântece de provenienţă cert ardeleană, două moldoveneşti şi unul bănăţean126.Informatorii cunosc în genere numele „soliştilor” de la care au deprins cântecelelor. Dintre aceştia, de o faimă mai veche şi de o apreciere statornică se bucurăIleana Constantinescu (originară dintr-o zonă relativ apropiată de reg. Argeş, dinDrăgăneşti-Olt) şi Maria Lătăreţu, cântăreaţă clasică a folclorului oltean. În ultimiiani a crescut prestigiul unor cântăreţe originare din reg. Argeş, ca Tita Bărbulescuşi Georgeta Anghel, şi al cântăreţului oltean D. Bălăşoiu. În anul 1963 „moda”cântecelor lui Benone Sinulescu, originar din părţile Buzăului, copleşea cu mult pea tuturor celorlalţi, cântecele sale, de provenienţă din zona subcarpatică aMunteniei, devenind adevărate şlagăre ale zilei, în toate satele şi locurile de muncăcercetate. Lăutari şi ţărani, şi îndeosebi cei tineri, cântă astăzi pretutindeni înMuscel şi, înainte de toate, cele mai noi cântece „ieşite” prin radio, discuri şicasete, preferinţele îndreptându-se îndeosebi către I. Dolănescu, Irina Loghin,Măria Cornescu, Ileana Ciuculete. Nu se poate însă afirma că răspândirea, oricât delargă, şi circulaţia intensă a acestora pune în cumpănă rezistenţa vechiului fondtradiţional, local, care se amestecă adânc în procesul circulaţiei cu elementulinovator, ajuns în Muscel pe calea undelor herziene şi a discurilor, dând naştereunui fenomen folcloric de o mare efervescenţă a variaţiei creatoare şi necontenitrecreatoare de cântec, ale cărui consecinţe şi perspective este încă prematur să lebănuim... Chiar şi la cea mai sumară confruntare a „variantelor” se învederează cuuşurinţă contribuţia, mai mică sau mai mare, a cântăreţului localnic, latransformarea cântecului auzit direct de la radio sau de multe ori învăţat încă de laalţii, deci din plină oralitate, activă şi creatoare.

Aspectul cel mai semnificativ al înrâuririi repertoriului de cântece provenitede la radio asupra dinamicii circulaţiei constă mai întâi în faptul că „moda”cântecelor se succede parcă, datorită acestui impuls din afară, într-un ritm cu multmai accentuat chiar faţă de cel, şi aşa propriu cântecului, din făgaşul său tradiţional.Pe de altă parte influenţa, în acelaşi timp largă şi adâncă, a audiţiilor radio,contribuie mult la realizarea rapidă şi tot atât de repede trecătoare a unei anumiteomogenizări, a simultaneităţii şi cvasiunanimităţii „furiei” cu care se adoptă oseamă de cântece care ajung să predomine efemer, ca frecvenţă a circulaţiei, peîntreg cuprinsul zonei folclorice. În felul acesta vechea modalitate a dinamicii

126 Cf. nr. 33 (Bădiţă, sărutul tău) şi 169 (Hai, flăcăi, din multe sate) – ardeleneşti; 38 (Busuiocmoldovenesc) şi 299 (Pe cel deal, pe cel colnic) – moldovene; 526 (Să nu-i crezi băiatului) – bănăţean(acesta de pe urmă nefiind preluat de inf. direct de la radio).

42

circulatorii, oarecum haotică şi în genere supusă hazardului, ale cărei fire încurcateşi subtile motivări erau cu mult mai greu de desluşit, ajunge să se orienteze în chipspontan, căpătând un caracter oarecum de la sine organizat. Amestecul firesc alrepertoriului inovator cu vechiul fond folcloric local, reluat necontenit, în condiţiilearătate mai sus, asigură totuşi, probabil pentru încă multă vreme, posibilitatea uneievoluţii în care lucrurile nu se produc chiar atât de lin şi uniform, cum ar părea laprima vedere. Rezistenţa „nostalgiei generaţiilor” vârstnice are încă un cuvânt greude spus în mlădierea şi diversificarea permanentă a tendinţei spre omogenizare şiunanimitate, care se află abia la primele sale semne vrednice de ţinut în seamă. Deaceea, caracterul dialectic al înrâuririi radioului şi discului contribuie nu numai laaparenta tendinţă spre sărăcire a folclorului localnic ci, mai cu seamă, laîmbogăţirea fără încetare a paletei locale cu rodul împletirii între tradiţie şielementul inovator, ceea ce poate fi considerat, dacă se are în vedere amploareafenomenului, drept cel mai important câştig dobândit prin contribuţia acestei căi„externe” la activarea dinamicii circulaţiei cântecului muscelean.

Nu se poate de asemenea insista de ajuns asupra rolului important pe care îljoacă, în ultima vreme, dar cu rădăcini destul de adânci în timp, contribuţia„producţiei” scenice a cântecului care, „auzit la serbare” sau „la concurs”, pe„şcenă”, se răspândeşte cu uşurinţă şi în cercuri cu mult mai largi decât se putearăspândi odinioară, spre pildă, prin reuniunile din şezătorile tradiţionale, careadunau negreşit mult mai puţină lume şi în cercuri cu mult mai intime şi mairestrânse! Mărturiile despre cântece care au pătruns în circulaţie pe această calenouă, a mişcării culturale la sate, care depăşeşte canoanele tradiţionale, sunt foartenumeroase, afectând toate vârstele. După cum destul de multe sunt şi doveziledespre rolul pe care deplasarea şi adunarea la „şcoli” îl joacă de asemenea, prinunele consecinţe directe asupra procesului de circulaţie a felurite cântece, auzite deaiurea şi aduse în sat, unde au intrat pe deplin în circuitul folcloric tradiţional.

Un ultim aspect al problemei circulaţiei, care trebuie să reţină atenţia, este celal modalităţii şi al contribuţiei scrisului la dinamica transmiterii cântecului. Cutoate că deprinderea scrierii, ca şi a cititului, a căpătat de multă vreme în Muscel uncaracter de masă, cu tendinţă de generalizare, folosirea scrisului este încă departede a influenţa mai consistent procesul oralităţii. Câteva fenomene semnificative potfi totuşi semnalate, mai mult ca tendinţă şi virtualitate a dezvoltării decât ca faptecu un efect atât de răsunător cum se prezintă cele privitoare la radio sau celelalteforme culturale moderne, arătate mai sus.

Aşa, tânăra Maria Nacea (20 de ani), din Corbi, după ce arăta contactul său cucartea, prin mărturia evocată în cele precedente, îşi continuă declaraţia menţionândurmătoarele: „Multe fete învaţă de la mine cântece, numai ce pot să prindă cuurechea. Mai sunt, care le place mai mult, şi scrie cântecul, să-l înveţe mai repede.Ieu nu mi le scriu niciodată!”127 Se constată aşadar ca preponderent modul detransmitere obişnuit din totdeauna, „cu urechea”, deşi se subliniază şi scrierea

127 Cf. nr. 5 (Alei, codrule fârtate, i. 14803).

43

accidentală, informatoarea acordând totuşi prioritate oralităţii. Iată însă regretulmărturisit de Elena Olaru (33 de ani), din Albeşti, când nu se poate bizui înîntregime pe resursele oralităţii, o dată cu afirmaţia de a fi deprinsă să-şi scriecântecele, pentru a şi le fixa mai temeinic: „Mai ieste o strofă, da’ asta n-o ştiu! Iedă mult cântecu ăsta, da’ nu l-a cântat nimenea dă la războiu din ‘39-‘40. D-aia,vezi, orice cântec ie bine să-l ai notat pe hârtie! Îl am scris acasă!”128 Depoziţiainformatoarei este suficientă pentru a dovedi că avantajul aparent pe care fixarea înscris a cântecelor îl poate aduce, prin asigurarea împotriva uitării, îşi are şi reversulsău negativ, de vreme ce aceasta se simte stingherită, neputând reproduce întocmaicele odată codificate. În condiţiile normale ale oralităţii, consecinţa uitării unei„strofe” ar fi putut dobândi cele mai pozitive urmări asupra procesului de creare şicontinuă recreare a cântecelor, silind la „contaminări” şi eventuale completăriinovatoare pentru a întregi o imagine ştirbită de o parţială uitare! Se vede astfelcum obişnuinţa fixării în scris împietează asupra dinamicii circulaţiei prinîndemnul la stereotipie, prin relativa anchilozare şi pietrificare ce limitează libera şinecontenita tendinţa a oralităţii de a se menţine în... lipsa de hotar a creaţiei,îngrădind-o în graniţele simplei reproduceri, cu relativă pasivitate, a cântecului!

Tendinţa antagonică spre fixare şi osificare se verifică, sugerând limitarea,chiar şi în acest caz, în care însuşi procesul de creaţie este totuşi în toi: „Ne maiadunam mai multe fete şi ghiceam câte un cântec. Ăsta, de la un băiat de laFundulea, de lângă Bucureşti; cânta la acordeon tot felul de melodii şi noi, fetele,ne-am gândit să-i punem vorbe. Cânta iel tot felul de melodii. L-am pus io de maimulte ori, că mi-a plăcut mie, dacă a fost drăguţă [melodia], ce-i frumos place latoţi! Cum să mai cânte alte vorbe? Io le-am scris, ca să le învăţ după carte!”129

Destul de multe sunt mărturiile despre scrierea şi transmiterea în scris, maiales în rândurile tineretului, a unor cântece în plin proces activ de circulaţie, ca sprepildă acestea: „L-am scris unui băiat din Fundulea...”; „Cântecu ăsta l-am auzât dela o fată de la Drăghici. Îl cânta, cu oile pe câmp, şi m-am dus la ea şi l-am scris. Ievreo trei ani. Nu-l mai ştia nimeni [în Jugur]. De la mine l-a-nvăţat. Se cântă şiacum mereu!”; „De la munte, de la Boureţu. Noi l-am scos, ie cântecu nostru, l-amfăcut noi! Am stat v-o şapte săptămâni acolo [la plantaţie sau la altă muncă] şiplângeam. Ie departe rău! Nu-l ştiu de altundeva. Atunci, când am scos cântecu, l-am cântat pe melodia asta. L-am scris. L-am cântat şi-n sat!”; „Dân caiet, dă lasoru-mea. Ie trei ani de zile!”130

Nu numai tineretul, ca în toate cazurile de mai sus, ci chiar şi o informatoarematură ca Maria Aldoiu (52 de ani), din Boteni, se referă la deprinderea de a scriecântecele: „Mai sunt vorbe, şi nu mi le-am adus aminte să le scriu acolo [încaiet]!”131

128 Cf. nr. 660 (A naibii e noaptea mică, mg. 897 g).129 Cf. nr. 449 (Cine nu mi-o crede mie, mg. 424 p).130 Cf. nr. 338 (Şapte săptămâni dă post, i. 14949), 96 (D-aş trăi ca frunza-n fag, mg. 418 l), 448 (Câte muntele de-nalt, i. 15727), 427 (Pădure, dragă pădure, mg. 1738 o).131 Cf. nr. 157 (Fire-ai tu să fii, măi bade, mg. 1485 d).

44

Necesitatea şi preocuparea de a scrie pare a fi mai frecventă printre lăutari,ceea ce e şi firesc, dacă se ţine seama că muzicantul meseriaş nu învaţă cântecelenumai pentru că îi plac, trebuind să facă uneori aceasta chiar şi în silă, cu oaversiune adeseori declarată, spre a „face faţă” cererii, mai ales în condiţiile în carecântecele au ajuns să se succeadă cu o asemenea rapiditate în ultima vreme! Pentrua spicui numai câteva mărturii, semnificative atât pentru folosirea scrisului, cât şipentru problema relaţiilor între ţărani şi lăutari, menţionăm spre exemplificareurmătoarele: inf. Viorica Tefeleu (21 de ani), din Slatina, afirmă, referindu-se maiîntâi la lăutarul C. Matei (51 de ani), din Nucşoara: „Chiar mă roagă pe mine să-idau cântece scrise. I-am mai dat câteodată, cân’ mă găseşte şi iel la vreo horă sau onuntă. Rău îm’ pare după lume, l-am dat lu’ Sandu, tot lăutar, dă prin parteaCâmpulungului!” Sau: „Nu-l cântă lăutarii! M-a rugat chiar Florică Doroghean(lăutar din Corbi) şi nea Costică ţâganu (C. Matei) să-l scriu!”132 La rândul lor,lăutarii înşişi declară: „Dă la o domnişoară, dă la Stăneşti... Ne-a chemat la unpahar dă ţuică, la Paşti, şi iera cu părinţii, şi mi l-a cântat dă vr-o două ori, de l-amprins. Nu-l ştiu dă p-aicea. N-are un an de când ie. Nu l-am mai auzit la nimeni, rar,poate vreun tânăr. Prima dată prind mai uşor melodia şi p-ormă cer cuvintele să mile scrie, şi le-nvăţ pă urmă acasă!” Sau: „Tot de la difuzor, acu’ numai d-astea-nvăţăm. Am prins întâi melodia, şi la urmă am scris şi cuvintili!”133

Un caz, cu totul izolat dar deosebit de semnificativ pentru tendinţa ieşirii dinoralitate, este cel al lăutarului Jean Manolescu (36 de ani), din Ogrezea-Stâlpeni.Cu prilejul nunţii minerului Vasile Floroiu, din Aninoasa, din 18-20.X.1958,lăutarul a fost surprins pe când se retrăsese în casă spre a medita şi a scrie pe hârtieun fel de cântec al nunţii respective. În cele din urmă el a cântat, cu un deosebitsucces, în două rânduri, la masa mare, cântecul său improvizat (al cărui manuscrisl-am şi reţinut)134. Important e că lăutarul obişnuieşte să creeze necontenitasemenea efemeride, din care măcar unele detalii ar putea să prindă aripi, daresenţial rămâne faptul că de această dată însuşi „creatorul” de cântec popular cântăsprijinindu-se pe textul notat, pe care îl ţine la îndemână! Tendinţa spre ieşirea dinoralitate se manifestă, până la un punct asemănător, chiar şi în rândurile unor tineriinformatori care, după ce au ajuns să acumuleze uneori un capital impresionant decântece de tot felul, adunate de pretutindeni, fără a fi avut răgazul să-şi asimilezeacest bagaj sau nemaisilindu-se spre aceasta căci se bizuie tocmai pe ostenealascrierii, simt nevoia de a avea la îndemână caietul, când cântă. Iată una dintremărturiile inf. Elena Floroiu (20 de ani), din Jugur, al cărei caiet l-am şi reţinut:„Dă la aparat [de la radio], nu mai ţin minte cine-l cânta, numai cam de vr-un an de

132 Cf. nr. 115 (Di, di, di, murgule, di, mg. 1037 d) şi 385 (Bulgăraş de gheaţă rece, mg. 1032 a).133 Cf. nr. 263 (Merg pe drum, lumea mă-ntreabă, i. 14830) şi 332 (Sub straşina casei mele, mg. 2422 j).134 Cf. Anexe, în partea finală a acestei lucrări (Fişă de observare directă la nuntă – Aninoasa, nr.:200, 205, 300, 334, 508).

45

zile. Îl mai ştie Lenuţa Manole, că i l-am dat io în scris. Pă d-asupra nu-l ştiu! Îlmai cânt şi io, da’ numai prima parte, că mai departe nu-l ştiu!”135

O atenţie şi o dezvoltare aparte ar merita, într-un studiu special, problema unorrepertorii autografe, cum este cel de 219 cântece al Vioricăi Corcodel, din Jugur, învârstă de numai 16 ani!136 Deosebit de preţioase pot fi, în unele cazuri ca acestea,pe lângă considerarea repertoriului ca atare, nenumăratele însemnări ajutătoare pecare cântăreţul popular le face la acest prim pas al său către ieşirea din oralitate.Cântece adunate şi legate de mine, intitulează, încă în 1940, Enache Franţ (19 ani),din Măţău, cele numai câteva file în care „leagă”, în înţelesul că recompune, decele mai multe ori, de fapt, cântecele pe care şi le fixa în scris, în cele mai feluritelocuri si împrejurări. Pe lângă notarea cu precizie a datei şi locului – manuscrisulavând astfel funcţia unui memento şi album de amintiri – este cert că informatorulnu numai declară, ci se comportă efectiv creator, cum şi menţionează: „Compusăde mine în Dobrogea, în com. Ciocârlia de Jos. 16 iulie 1937”; sau: „17 iunie 1940.Compusă de mine în inimă”; şi: „Compus cu ocazia iubirii a unei fete, anumeNatalia Petrescu, fiica unui contabil de la armariul (?) Eforiei Spitalelor Civile, dincomuna Giurgeni, oficiul Piua Pietrii, jud. Ialomiţa, la 100 metri depărtare deDunăre”!137 Chiar dacă şi într-un caz ca acesta versurile „compuse” sunt „adunateşi legate” din numeroase elemente motivice sau întregi alcătuiri de bine cunoscutecântece tradiţionale, conştiinţa scrisului şi funcţionalitatea schimbată a „cântecului”de altădată fac ca prin aceasta musceleanul să iasă de fapt din canoanele tradiţieiorale, pentru a aspira către „literatură”. De altfel, în încheierea rândurilor sale,numitul, care semnează uneori şi „Francisc Enakescu”, adaugă, în chip deadevărată postfaţă, următoarele: „Cântece şi poeme compuse numai de minepropriu, fiind pasionat a introduce dragostea, durerile şi desmierdările în versuri.Enăkescu Franţ” – de unde se vede desluşit intenţia cu desăvârşire... scriitoriceascăa acestuia. Complexitatea problemelor dinamicii circulaţiei cântecului musceleanreprezintă astfel un domeniu vast, pentru care materialele culese deschid încăinepuizabile posibilităţi de exploatare mai amănunţită în viitor.

II. Deşi departe de a fi putut înfăţişa întreaga varietate a problemelor pe carele presupune, studiul dinamicii circulaţiei cântecului constituie o bază fermă pentruabordarea, în continuare, a câtorva aspecte de cercetare analitică a cântecelorînseşi. Legătura între cele de mai sus şi ceea ce urmează este, în multe privinţe, cade la cauză la efect. Într-adevăr, cele cunoscute acum, sub raportul procesului decirculaţie, pot sluji drept explicare a felului cum se prezintă mulţimea variantelorde texte de cântece culese – şi care nu sunt totuşi decât puţine „probe” –, desprinsedin plinătatea torentului în care cântecele muscelene contemporane se adună, din 135 Cf. nr. 323 (Salcâmaş cu umbra-n drum, mg. 2529 II l). Vezi şi caietul informatoarei, a. C.I.E.F.,i. 25657.136 Cf. ibidem, 25661 – repertoriul inf. Viorica Corcodel.137 Cf. ibidem, i. 4705.

46

micile pârâiaşe ale repertoriilor individuale în şuvoaiele de repertorii ale satelor,pentru a alcătui totalitatea cântecelor, niciodată în stare de a fi în întregimecuprinsă în culegerile noastre. De aceea, cercetarea „monografică”, oricât destăruitoare şi de amănunţită, nu poate fi decât o străduinţă de a ne apropia, pe câteste posibil, de oglindirea faptelor obiective, care vor rămâne veşnic mai bogatedecât posibilităţile cuprinderii noastre...

Datorită însăşi modalităţii de alcătuire aglutinantă arătată mai sus, ca şicondiţiilor de desfăşurare a procesului de circulaţie, cântecele Musceluluireprezintă un conglomerat firesc de elemente vechi şi noi, unele provenind dincelelalte genuri şi specii ale folclorului sau din contactul cu alte zone, cu oraşul, curadioul, cu cartea. Privirea critică poate desluşi, în acest mare şi necontenitamestec, destule laturi negative, precum: urme de idilism – de cele mai multe oriintroduse din afară; unele tendinţe către promovarea elementului romanţios,dulceag; sau zgura unor ieşiri şi înclinaţii spre adoptarea de elemente vulgare şitriviale, de pervertire a gustului sub zodia unui impuls al inculturii şi al influenţeisuburbane a unor medii decăzute. Copleşitor rămâne însă aportul de poezieadevărată, excelând în nenumărate manifestări, printre care se pot întrezări destulecontribuţii creatoare ale factorului local.

Pentru a începe cu o singură dovadă despre marele amestec, să cercetăm, sprepildă, această variantă a cântecului Cuculeţ cu pană sură, cules la 25.XI.1954, de laVictoria Ghinescu (56 de ani), din Jugur:

1 Cuculeţ cu pană sură, 11 L-a-nţelenit Dumnezeu!2 Strigă mândra de la şură! 12 Mă mână tata la plug,3 Şi ieşii în vârf, la luncă, 13 Nu ştiu boii să-i înjug;4 Ce văzui, mă spăimântai: 14 Eu i-înjug cu coadele,5 Văzui balaur căscând 15 Ei mă-mpung cu coarnele.6 Şi din gură foc vărsând! 16 Când eram la taica june,7 Mă uitai p-o verde luncă, 17 Ştiam şeaua cum se pune8 Să văz plugurile cum lucră; 18 Dar acuma, mă-nsurai,9 Toate plugurile lucră, 19 Dădui şeaua pă mălai10 Numai pluguleţu meu 20 Şi calu pe lapte dulce,

21 Să-i dau mândrii să mănânce!

Informatoarea declară: „Astea sunt cântece de la maica, de mult. Acu’ nu maivalorează la lume, că nu mai stă nimeni să le-asculte. Tare vechi ie! Bătrânii îlcântau când ieram ieu tare mică. Nici ieu, când ieram mică, nu mă interesam decântece d-astea vechi. Când m-am făcut mai mare, m-am dat după caraghioslâcuri

47

d-astea! Astea vechi le ştiam, că le auzeam în casă, şi când se căznea cineva săcânte şi uita, le trăzneam ieu cântecu, asta iera ambiţia mea!”138

Atât „cântecul”, cât şi informaţia despre acesta, sunt dintre cele maiinteresante. Însăşi informaţia mai întâi – pentru a porni de la atestările privitoare ladinamica circulaţiei –, arată că e vorba, în acest caz, aproape de un„exhibiţionism”, tipic în felul său. Informatoarea, vârstnică, e conştientă căvehiculează, după altele („Astea”...), şi aci, un cântec „de la maica, de mult,... tarevechi”. Un cântec din copilărie, care nu mai are putere de circulaţie în folclorulcontemporan, fiind o adevărată mostră de „survivals”. Se cânta pe timpuri.Informatoarea nu face excepţie de la cele cunoscute cu privire la rolul „mediului deformaţie” a personalităţii purtătorului de cântec. Când era mică, nu se interesa, darcând s-a făcut mare şi-a întors privirea către trecut, cu toată „nostalgia generaţiei”,despre care s-a vorbit mai sus. Bucurându-se de o memorie fidelă, ea a scosadeseori din impas chiar pe propriii săi „maeştri”, când le „trăznea” uneori, peneaşteptate, cântece uitate de aceştia. „Ambiţia” de odinioară se manifestă şi aci,informatoarea scoţând la iveală un asemenea cântec, de mult uitat, necunoscut!

Urmărind cu atenţie alcătuirea motivică, rezultă că avem de a face cu o raritatede combinaţie, unică numai ca realizare individuală, dar tipică şi exemplară pentrumodul general în care se alătuiesc, de cele mai multe ori, variantele concrete decântec muscelean. După alăturarea, într-un element motivic ad-hoc, a celor douăversuri iniţiale, pentru care nu avem la îndemână o altă atestare ca atare (maifrecvente şi mai bine cunoscute fiind, spre pildă, formulările: Cuculeţ cu panăsură, / Ce toi caţi pe arătură139, sau ... Ce te plimbi prin bătătură,...)140 majoritateacelorlalte motive şi versuri provin, destul de firesc, din doina „de codru” şihaiducie (v. 7-15) şi dintr-un cântec la mire (v.16-21). Prin ce ciudăţenie se „leagă”însă în acest cântec al Victoriei Ghinescu versurile : Ce văzui, mă spăimântai: /Văzui balaur căscând / Şi din gură foc vărsând? Aceste versuri se regăsesc aidomaîn Cântecele de stea ale lui Anton Pann!141

Surprinzătoarea combinare a acestei alcătuiri este departe de a fi un caz izolat.Dacă se cercetează, în chip asemănător, chiar alcătuirea primei variante muscelene,redactată sub acelaşi titlu142, ies la iveală fapte care nu diferă mult de cele de maisus.

Al doilea motiv: Cuculeţ de la pădure, / Du-te la mândra şi-i spune / Să nu semai poarte bine..., se regăseşte aproape aidoma în două variante vâlcene dincolecţia lui G. Dem. Teodorescu143 sau, într-o formă, mai îndepărtată, în culegerile

138 Cf nr. 85 (Cuculeţ cu pană sură, i. 14911).139 Ca în variantele precedente, de la acelaşi cântec, mg. 515 p şi 514 o.140 Pentru care cf. G. Dem. Teodorescu, op. cit., p. 344.141 Cf. A. Pann, Scrieri literare, Bucureşti, E.P.L., 1963, I, p. 16.142 Cf. nr. 129 (Cuculeţ cu pana sură, mg. 515 p).143 Cf. G. Dem. Teodorescu, op. cit., p. 347.

48

lui M. Eminescu: Puişor de la pădure, / Du-te la mândra de-i spune / Să nu segate-aşa bine...144

Jumătatea a doua a variantei lăutarului C. Matei (51 de ani), din Nucşoara,culeasă la 20.V.1955, descinde însă în chip evident din doina a 17-a din colecţia luiV. Alecsandri, faţă de care se apropie şi se îndepărtează astfel:

– mg. 515 p V. Alecsandri

Sui în deal, cobor devale, Sui în deal, cobor în valePentr-o mândră car’ mă doare; Şi-mi pierd ziua tot pe cale;Dealu sui, valea-o cobor, Valea sui, dealul cobor,Pentr-o mândră car’ mi-e dor Îmi trec viaţa tot cu dor.Mândruliţo, floare-n gură, Puiculiţă, floare-n gură,Un’ te văd pă bătătură Când te văd în bătăturăŞade plugu-n arătură, Îmi uit plugu-n arătură,Sapa-nfiptă-n curmătură! Sapa-nfiptă-n curătură,Gura dulce de muiere Şi las boii ca să pască,Îi dă omului putere, Plugul să se rugineascăPuterea d-a mai trăi Şi sapa să putrezească.Şi pe lume d-a iubi! Alei, puico, dac-ai vra

Patru pluguri aş dura,Ţara-ntreagă aş ara.Graiul dulce de muiere,Varsă-n suflet mângăereŞi dă omului putereCa să facă tot pe vrere.

Dar nu vrei, sărman de eu,Şi eu mor de dorul tău!145

Mai interesante decât înseşi consideraţiile asupra modului în care textulcolecţiei Alecsandri se schimbă, se simplifică şi se decantează în procesulcirculaţiei orale sunt declaraţiile lăutarului: „Cântecu ăsta ie ieşit nou, acum, de laNelu Briceag. Iel ie primu lăutar care-l avem pă râu ăsta [Râul Doamnei]! Ie d-aicea, du pă la Stăneşti, o fi având vreo 43 dă ani. Dă vr-o doi ani l-am auzit şi noi.L-am învăţat astă iarnă. Îl ştie şi băieţii, îl cere la joc... [După unele observaţiiasupra jocului, C. Matei continuă:] ... Se mai cânta, sigur, vorbele astea, când ieramieu mai mic, da’ nu cu viersu ăsta, nu ţin minte viersu!” Cântecul lui C. Matei este

144 Cf. M. Eminescu, op. cit., p. 146 (nr. 30). Vezi şi C. Rădulescu-Codin, Din Muscel, Bucureşti,1896, p. 80 şi Gr. G. Tocilescu, Materialuri folkloristice, Bucureşti, 1901, p. 326-327.145 Cf. V. Alecsandri, op. cit., cap. Doine, nr. XVII.

49

într-adevăr „nou”, dacă se ţine seama că şi Filofteia Oproiu (19 ani) şi AdrianaGhemerez (22 de ani), din acelaşi sat, declară la 14.V.1955 că au învăţat variantalor (din care lipseşte episodul alecsandrin) „de la Nicuşor Grancea [lăutar dinCorbi], acu’, dupe Crăciun!”146 Cine mai poate şti însă prin ce cale a 17-a doină alui Alecsandri va fi ajuns să se osmozeze, aproape în întregime, în variantanecunoscută a lăutarului muscelean Nelu Briceag, de la care C. Matei afirmă cădescinde cântecul său?

Cercetarea critică adâncă a cântecelor muscelene contemporane ar necesitaalcătuirea prealabilă a unui „indice” amănunţit al elementelor motivice, din a căruiconfruntare cu alte colecţii ar putea să rezulte concret întreaga varietate a filierelorde provenienţă, o dată cu reliefarea elementelor cu oarecare certitudine deoriginalitate locală. Chiar şi în lipsa acestui „indice” (care ar spori peste măsurăconturul lucrării de faţă, dar care ar putea constitui obiectul unei cercetări de sinestătătoare), se pot sublinia destule aspecte menite să alcătuiască un cadru mai largpentru ierarhizarea conţinutului poetic al cântecului muscelean contemporan.Coexistenţa elementelor vechi şi noi, îmbinarea unor creaţii provenind dinorizontul altor zone folclorice cu elemente ale procesului de creaţie locală şi alteaspecte de diferenţiere analitică a cântecului se învederează şi la o privire criticămai puţin exhaustivă.

Pentru a semnala mai întâi legătura intimă a cântecului cu celelalte genuri şispecii ale folclorului local, este evidentă, spre pildă, provenienţa din sfera baladei aunor episoade şi motive din Mierla şi sturzul în cântecul nr. 396 (Cine-i mai streinca mine, mg. 519 h); Brumărelul, în nr. 294 (Păsărică de sub nori, fg. 8859 a);Bogatul şi săracul, în nr. 471 (Strânge omu ca furnica, mg. 421 m). Suduramotivelor cu caracter lirico-narativ în structura unor cântece ca acestea se face îngenere prin asociere firească, asigurând o trecere lină şi asimilarea substanţială aunor vechi elemente tradiţionale din balade în cadrul cântecului. Un caz aparte îlreprezintă cântecul nr. 82 (Colo-n deal, la Drăgăneşti, mg. 2528 I l), „lansat” laradio de cântăreaţa Ileana Constantinescu. Cântecul acesta descinde, ca oprelucrare, proprie poate numitei cântăreţe, din vechea baladă Cântecul nunului(Letinul bogat), fără vreo legătură directă cu circulaţia, şi aşa destul de restrânsă înperioada contemporană, în Muscel, a baladei Letinului. Faţă de unele fapte maiînsemnate ca acestea, cu mult mai greu pot fi sesizate alte câteva elemente motivicemărunte din balade, adânc amestecate în motivica atât de cuprinzătoare şi dediversă a cântecului, ca aceste versuri din balada Ilincuţa Şandrului în douăvariante ale cântecului Bulgăraş de gheaţă rece: ... Dacă nu-mi credeţi cuvântul, /Haideţi să v-arăt mormântu!147

Sau aceste versuri din Ghiţă Cătănuţă în cântecul S-aude zgomot în codru: ...

146 Cf. nr. 129 (Cuculeţ cu pana sură, mg. 514 o).147 Cf. nr. 385 (Bulgăraş de gheaţă rece, mg. 1494 g şi i. 16050).

50

– Ţâne, puicuţă, dă bea / Dă la mânuşâţa mea, / Ăi mai bea, ori n-oi mai bea!...148

Dacă unele asocieri şi asimilări ca acestea pot fi urmarea unui amestecaccidental, realizat pe plan strict local, următoarele versuri, amintind destul delimpede de balada Iencea Sibiencea, nu pot fi decât opera izvorului ardelean din care,cu destulă probabilitate, provine întreg cântecul nr. 128 Creşti, pădure, şi te-ndeasă:... Câte fete-s în Banat, / Pe toate le-am sărutat, / Niciuna nu mi-a scăpat...149

Studierea amănunţită a capitolului de balade „nuvelistice” ar putea sădescopere deopotrivă, şi acolo, imixtiunea firească a unor elemente motiviceprovenind din sfera cântecului în cea a baladei. Legătura cântecului cu balada sedovedeşte în orice caz ca unul din numeroasele aspecte ale reciprocităţiiîmprumuturilor, în cadrul evoluţiei genurilor, cu menţiunea că direcţia mai fireascăeste cea a preluării unor elemente de baladă în cântec – ca gen mai activ –, fără a seexclude posibilitatea ca, în perioada contemporană, când cântecul se manifestădrept genul predominant, în plină expansiune, acesta să influenţeze balada în cadrulprocesului de alcătuire a variantelor, chiar şi în cazurile relativ mai rare, cândbalada se mai face auzită astăzi.

Cu mult mai frecventă, şi de altfel mai firească, este trecerea unor elementemotivice din doina „de codru” în cântec. Procedând la o cercetare mai atentă aacestui aspect al legăturii între genuri şi specii, am putut determina cel puţin 35 deelemente motivice, din categoria celor mai proprii şi mai specifice ale doineimuscelene „de codru”, amestecându-se în rândul cântecelor. Dintre acestea, o maimare frecvenţă a revenirii dovedesc motivele Cântă-mi, cuce, numai mie, pe carel-am putut identifica în cadrul a şase cântece150, şi Cântă, cuce, limba-ţi pice, careapare în patru151. Niciunul din celelalte motive nu apare în mai mult de douăcântece diferite152. Dacă se ţine seama de numărul atât de redus al motivelor (35),ca şi de frecvenţa scăzută a majorităţii acestor motive, ajunse a fi amestecate cu

148 Cf. nr. 537 (S-aude zgomot în codru, fg. 8999 a).149 Cf. nr. 84 (Creşti, pădure, şi te-ndeasă, i. 17644).150 Cf. nr.: 48 (Cântă cucu-ntr-un făgui: mg. 1487 j – final, mg. 1675 n – med., i. 15763 – med., fg.8857 b – fin.); 390 (Cântă-mi, cuce, numai mie: i. 15973 şi 17629 – iniţ.); 465 (S-a dus cucu du pe-aici: fg. 8703 – fin.); 537 (S-aude zgomot în codru: fg. 8999 a – med.); 540 (Unde-aud cucu cântând:i. 15759 med.); 542 (Vine cucu de trei zile: mg. 483 j – med., i. 17617 – fin.).151 Cf. nr.: 26 (Auzi, dragă Marioară: fg. 8858 – med.); 48 (Cântă cucu-ntr-un făgui: mg. 514 d –med., mg. 1487 j – med., mg. 1475 n dictat – med.); 540 (Unde-aud cucu cântând: i. 15759 – med.);542 (Vine cucu de trei z i le: mg. 483 j – med.).152 Pentru elemente motivice provenind din doina “de codru”, vezi cântecele nr.: 26 (Auzi, dragăMărioară), 381 (Bate vântu, bate vântu), 473 (Ce te legeni, codrule), 48 (Cântă cucu-ntr-un făgui),390 (Cântă-mi, cuce, numai mie), 85 (Cuculeţ cu pana sură), 450 (Cui îi cântă cucul seara), 474 (D-ar veni luna lui mai), 399 (D-ar veni vara ca mâine), 96 (D-aş trăi ca frunza-n fag), 122 (Dorul meue numai dor), 126 (Drag mi-a fost, Doamne, pă lume), 135 (Dulce-i vinu de sub deal), 513 (Eu detinerel băiat), 172 (Ia mai mână, murguleţ), 210 (La fântâniţă,-n făget), 476 (M-a făcut mama pămine), 546 (N-am o scară să mă sui), 273 (Ne-a făcut maica pe noi), 464 (Primăvara când soseşte),313 (Primăvara, mama noast’ă), 465 (S-a dus cucu du pe-aici), 537 (S-aude zgomot în codru), 339(Şi mai am un gând pe lume), 347 (Toată lumea are dor), 540 (Unde-aud cucu cântând), 366 (Vară,vară, primăvară), 542 (Vine cucu de trei zile).

51

elementele cântecului, aceasta este o dovadă în plus pentru susţinerea cu fermitatea posibilităţii de delimitare a motivelor specifice doinei „de codru” în Muscel, înfelul în care aceasta s-a făcut la cercetarea sprijinită pe latura muzicală a doinei.

Cu mult mai anevoioasă este precizarea multiplelor amestecuri de elementeprovenind din doina „de dragoste” în cântec. Imixtiunea adâncă şi frecvenţa relativmai mare a acestora este atât de substanţială încât, chiar fără a mai proceda laîncercări de cuantificare statistică, se poate cu uşurinţă afirma că o parte însemnatădin motivele cântecului îşi au obârşia certă în doina „de dragoste”. Cântecul Am ocăţea neagră, bălţată, pe care Anica Anghel (23 de ani), din Jugur, declară, la7.X.1940, că-l ştie „dă vreo patru ani, dă la o nuntă, dă la lăutari”, este un caz tipicpentru trecerea şi transformarea, sub ochii noştri, a unor elemente motivice,specifice doinei „de dragoste”, în cântec153:

Dictat1 1 Ş-am o căţea neagră, bălţată, noaptea 1 2/: M-a ‘lergat ograda toată. :/ noaptea2 22 3/: Când fusei la sărutat, :/ măi noaptea1 Şi ograda, cu urzici, 4 Nu putui dă scărpinat, măi noaptea Mi-a făcut pielea băşici!3 5/: Scărpinai dă nouă ori, :/ noaptea ... am fost... 3-4

6 Sărutai dă două ori. 6-5

Elementul motivic iniţial (v. 1-2) nu se află atestat în textele contemporane dedoine „de dragoste”. El se găseşte, totuşi, ca încheiere a uneia dintre „Horele”colecţiei din 1896 a lui C. Rădulescu-Codin, în forma: ...Veni şi-o căţea bălţată, /Mă goni ograda toată154. Dacă, în lipsa melodiei, nu se mai poate spune astăzi cucertitudine cărui gen şi specii aparţinea, la vremea sa, „hora” lui C. Rdulescu-Codin, este însă indiscutabil că în versiunea Anicăi Anghel elementul motivicrespectiv aparţine unui veritabil cântec, al cărui caracter umoristic e sporit prinfolosirea obstinată a refrenului noaptea. Motivul următor, (v. 3-6), amplificat cuîncă două versuri în forma dictată, se găseşte exclusiv în Muscel, în doina „dedragoste”, ca în acest caz: ... Când eram la sărutat, / Nu puteam de scărpinat; /Sărutam de două ori, / Scărpinam de nouă ori, / Ce dragoste cu sudori!155

Chiar şi versurile din forma dictată a cântecului Anicăi Anghel se găsescatestate în finalul celeilalte variante a aceleiaşi doine „de dragoste”, mg. 417 a,culeasă de la acelaşi lăutar, I. F. Badea (29 de ani), din Geabelea-Mihăeşti, la17.XI.1954: ... Şi dă fugă ce-am fugit, / Dumnezeu m-a poticnit / Într-o groapă cuurzici, / Am crezut că e lăptuci, / Mi-a făcut pielea băşici!156

153 Cf. nr. 501 (Am o căţea neagră, bălţată, fg. 8984 b).154 Cf. C. Rădulescu-Codin, op. cit., p. 162.155 i. 14856.156 mg. 417 a, final.

52

Legătura „organică” evidentă între cele două „părţi” ale „cântecului” AnicăiAnghel, făcându-ne să putem considera că întreg „cântecul” acesteia este de fapt un„episod” desprins din doina „de dragoste” şi transformat în „cântec”, e convingătoratestată de acest pasaj dintr-o altă doină „de dragoste”, din care cităm:

... Vai de mine, ce păcat, Vai, în ce hal mă găseam:Căci când fu la sărutat, Cu guriţa sărutam,Câinii la goană m-a luat, Cu mâna mă scărpinam!Toată curtea-am alergat Foaie verde trei costreie,Până sării peste gard; Cine-a mai văzut femeieSării colea, căzui ici, Să lase pe om să pieie? etc...157

Într-o groapă cu urziciDă-mi făcu pielea băşici!

Atestarea acestor variante de doină „de dragoste”, culese din douăextremităţi ale zonei muscelene (Geabelea / Slatina), arată fără nici o îndoialădescendenţa „cântecului” concentrat, cu refren, al Anicăi Anghel din doina „dedragoste”.

Nenumărate sunt, în acelaşi fel, „episoadele”, „motivele” şi „elementelemotivice” proprii doinei „de dragoste”, care se găsesc atât de adesea desprinsedin doina „de dragoste” şi adânc asimilate şi integrate în structuracântecelor158.

Legătura melodicii doinei „de dragoste” cu melodica jocurilor (şi îndeosebia sârbei), precum şi alte felurite considerente pe linia folosirii tradiţionale atextelor lirice, cântate de lăutari la joc, în întreaga zonă subcarpatică, asigură ostrânsă legătură a cântecului muscelean cu dansurile, ca expresie evidentă aunui vechi sincretism. (Nu întâmplător, chiar elementul iniţial din „cântecul”Anicăi Anghel s-a văzut că apare atestat în rândul „Horelor” lui C. Rădulescu-Codin!) Vechi cântece „la joc” (mai cu seamă la sârbă şi ungurească) sedovedesc a fi, după înseşi mărturiile informatorilor, cel puţin textele de la nr.532 (Ado, ado, ado), 535 (Asta-i sârba popilor), 58 (Ce caţi, mândro, pemuşcel), 59 (Ce lucrezi, Miţico fa), probabil şi nr. 504 (Aoleo, cocoană Miţo),79 (Colea-n vale, -n grădiniţă), 218 (La păru cu foaia lată). De altfel,nenumărate sunt mărturiile, atât ţărăneşti cât şi lăutăreşti, care stăruie asupralegăturii cântecelor cu melodiile de joc. Dacă se ţine însă seama că un întreg

157 i. 15981.158 Vezi, spre pildă, nr.: 2 (A năibilor dragostea, i. 4676), 10 (Am avut un pui pe lume, fg. 2018 b), 11(Am fo’ tânăr ş-am iubit, i. 16047), 501 (Am o căţea neagră, bălţată, fg. 8984 b), 503 (Am o mândrăcam mistreaţă, i. 15946), 14 (Am să las cu jurământ, i. 15745), 376 (Am trecut, lume, prin tine, mg.1494 d), 18 (Amantu car’ l-am avut, i. 14675), 504 (Aoleo, cocoană Miţo, fg. 8795 b), 23 (Aş muri dedor, de dor, i. 20451), 380 (Bate-l, doamne şi ia-l, drace, i. 15782).

53

capitol, destul de bogat, din vechea colecţie Din Muscel, a lui C. Rădulescu-Codin, din 1896, se intitulează Hore ce se cântă la: Hora, Ungureasca, Sârba,Brâul şi Floricica159, se poate afirma că, deşi deprinderea de a folosi la joccântece lirice de tot felul este destul de îndătinată, se manifestă totuşi în ultimavreme o tendinţă accentuată de a se restrânge folosirea cântecului vocal aproapeexclusiv la sârbă, fiind din ce în ce mai rare cazurile când cântecul liric maiapare astăzi la alte melodii de joc.

Parcurgerea cântecelor muscelene, cernându-le chiar şi numai prin sitaunor mai vechi atestări, ca cele din colecţiile lui Anton Pann, V. Alecsandri,G. Dem. Teodorescu, M. Eminescu şi Gr. G. Tocilescu, poate descoperi cudestulă uşurinţă mulţimea elementelor motivice care, aparţinând unui stratmai vechi, se regăsesc aidoma, sau cu unele variaţii, dar de cele mai multeori în alte combinaţii, în cântecul contemporan din Muscel. Procesulvariaţiei de combinare se dovedeşte atât de adânc, încât nici chiar o vecheculegere musceleană, ca aceea a lui C. Rădulescu-Codin (Din Muscel,1896), nu cuprinde nici un cântec rămas cu desăvârşire neschimbat înculegerile noastre, mai noi. Nu se poate stărui mai pe larg, pentru a subliniatoate elementele vechi care se arată viabile în feluritul amestec al cânteculuimuscelean contemporan. Este însă de remarcat că, de cele mai multe ori,vechile elemente motivice, motive şi episoade lirice, o dată cu schimbareaasocierilor, se află în permanentă îmbinare cu cele mai neaşteptate elementemoderne, ca unele din cele ce se vor arăta în cele ce urmează, dovedind atâtfenomenul de continuă primenire a cântecului, şi deci reactualizareaacestuia, cât şi tendinţa de supravieţuire a unor vechi realizări ale expresieipoetice. Se poate de asemenea constata, pe alocuri, atât parţiala degradare,ca efect al inadaptabilităţii integrale, cât şi surprinzătoarea păstrare a unorelemente vechi, în forme chiar mai depline şi mai bine realizate decât înatestările vechilor colecţii. Pe de altă parte trebuie subliniat şi faptul căatmosfera stilistică autentică, rurală şi locală, rămâne precumpănitoare înpeisajul global al cântecului, în ciuda numeroaselor elemente care vorbescde felurite influenţe din afară, din orizontul altor zone folclorice, dincontactul cu cartea şi oraşul.

Să urmărim, spre pildă, numai două cazuri, unul de supravieţuire a stratuluimotivic vechi într-o formă mai interesantă decât în atestările vechilor colecţii şialtul de degradare şi adaptare nereuşită:

„Cântul al 9-lea” din broşura a III-a la Spitalul amorului este desigur un vechicântec de bejenie, al fugarului „de frica” birului. În reluarea lui Alecsandri, devinedoina a 40-a, cu modificările şi adăugirile obişnuite şi în alte cazuri:

159 Cf. C. Rădulescu-Codin, op. cit., p. 145-170.

54

A. Pann V. Alecsandri

Am ibovnic logofăt, Am iubit un trandafir;Pe nume să vi-l arăt, Duşmanii l-au pus la bir!Numele lui, Trandafir, Nu l-au pus ca pe-un copilDuşmanii mi-l pun la bir, Şi l-au pus ca pe-un mazil.Şi nu-l pun ca p-un copil El de frică s-au răsnitCi mi-l pun ca p-un mazil, Şi s-a dus la haiducit.El de frică s-a răsnit, S-a dus, nene, m-a lăsat,S-a dus şi n-a mai venit. La toţi pare bine-n satS-a dus, frate, m-a lăsat, Numai mie-mi pare răuLa toţi pare bine-n sat, C-a fost puişorul meu.Numai mie-mi pare rău, Dar m-oi duce şi eu, duceC-a fost puişorul meu160. Unde-i drumul în răscruce

Trandafirul să-l găsescŞi pe sânu-mi să-l lipesc,Că de sân de s-a lipiEl mai bine-a înfloriŞi şi-a plăti birul săuVărsând rouă-n sânul meu!161

Cum se vede, Alecsandri a „îndreptat”, desigur, mai întâi transformândnumele propriu al „ibovnicului” într-o metaforă. „Trandafirul”, iubit şi răsnit defrica birului, pleacă, sub pana lui Alecsandri, „la haiducit”, dar, în continuare, „latoţi pare bine-n sat”, ca şi în versiunea lui A. Pann. Adaosul „întocmirii” luiAlecsandri dezvoltă apoi cântecul prin ideea căutării ibovnicului răsnit, pentru aîncheia prin subtilitatea metaforei finale, a plăţii birului „vărsând rouă” în sânuliubitei neînduplecate! Sporul de poezie socială şi de subtilitate metaforică alvariantei Alecsandri pierde din vedere inadvertenţa versului La toţi pare bine-n sat,pe care poetul îl păstrează pentru a sublinia, prin contrast, regretul iubitei care,singură, deplânge plecarea fără întoarcere a „trandafirului” iubit. Inadvertenţaconstă în afirmarea unanimităţii părerii de bine faţă de fuga unui birnic din cislă,ceea ce e cu totul neveridic, ba chiar un nonsens social-istoric! Se ştie, dimpotrivă,că urmărirea fugarului „de frica birului” devenea o necesitate, căci prin plecareaunora creştea cota-parte a contribuţiei celor rămaşi162. Veridicitatea acestei urmăririeste încă sumar schiţată în finalul variantei culese la 9.V.1884 de G. Dem.

160 Cf. Spitalul amorului sau Cântătorul dorului de Anton Pann, retipărit de Oprea Demetrescu,Râmnicul-Vâlcei, 1891; broşura a III-a, p. 14: Cântul al 9-lea.161 Cf. V. Alecsandri, op. cit., cap. Doine, nr. 40: Trandafirul.162 Cf. P. P. Panaitescu, Obştea ţărănească în Ţara Românească şi Moldova, Bucureşti, EdituraAcademiei R.P.R., 1964, p. 206-211.

55

Teodorescu, de la al său Petrea Creţul. Şi aci însă aceasta e înfăţişată mai mult caun reproş sentimental:

Funzuliţă grâu curat, Trecu apa Jiiului;Am ibovnicel băiat, De groaza zapciului,Ne-nsurat, Trecu apa Oltului.

necununat, Când o trecu jumătate,Nici mustaţa nu i-a dat; Leica-l trase de la spateDar, de frica birului, Şi-i zise: „Unde pleci, frate,

Cu dragostele mai toate!163

Autenticitatea populară crescută a variantei lui G. Dem. Teodorescu econfirmată, şi de fapt întrecută, de tradiţia orală musceleană, în care cele câtevavariante de supravieţuire a motivului cântecului despre birnicul fugar subliniazămai stăruitor că urmărirea fugarului era departe de a răspunde numai unui imboldsentimental al iubitei părăsite. Se accentuează, în chip mai firesc, ideea de mustrarea fugarului, faptul că alţii au trebuit să răspundă ei pentru birul de care a fugit„trandafirul” răsnit, precum şi neînduplecarea acestuia, hotărât să-şi piardă urma!

Iată, spre pildă, mai întâi aceste două variante paralele, din Jugur şiDâmbovicioara, dintre care prima, deşi ciuntită tocmai în partea finală, estefolositoare măcar pentru întărirea convingerii despre autenticitatea unei anumiteversiuni locale muscelene a cântecului despre birnicul fugar:

fg. 2004(Jugur, 8.X.1932)

1 ... Trandafir du pă răzor,2 Cu mijlocu roşior,3 Pe de mărgini verde-nchis,4 Ce mai amurez am prins!5 Tinerel şi dezmerdat,6 Nici mustaţa nu i-a dat,7 Mi-a luat drumu, şi-a plecat;8 Şi de frica birului,9 Mi-a luat drumu Giurgiului!10 Lung e drumu Giurgiului,...164

163 Cf. G. Dem. Teodorescu, op. cit., p. 321: Ibovnicul.164 Cf. nr. 149 (Fetiţo cu casa naltă, fg 2004)

56

mp. 1096 b(Dâmbovicioara, 30.V.1957)

Foaie verde de-a mohor, 1 ... pe rozor 2... de lături... 3Frumuşel amant mi- ... 4Frumuşel... 5-6Numa-n barbă, câti-un fir,L-a pus duşmanii la bir,El de... 8Şi-a... 9Merse drumu jumătate,Iacă-tă mândra, la spate : – Întoarce-te-ndărăt, măi frate, Ţi-am dat biru jumătate ! – Po’ să-l dai, mândro, pă tot, Că-ndărăt nu mai mă-ntorc! 10... etc.165

O dată cu sporul de autenticitate tradiţională, valoarea artistică a variantelormuscelene nu e cu nimic mai prejos de a vechilor mărturii din versiunile A. Pann –V. Alecsandri – G. Dem. Teodorescu, chiar dacă „ibovnicul” din „Spitalul” lui A.Pann, pe care Alecsandri s-a străduit să-l ocolească, dar Şolcanul continuă să-lateste, devine aci, printr-o tradiţie de un secol, amurez şi amant („amor” – figurândpână şi în titlul „Spitalului” poetic al lui A. Pann, iar „amurez” fiind atestat încântecul popular cel puţin din 1871, apud G. Dem. Teodorescu166). Variantelemuscelene stăruie însă cu pregnanţă asupra mustrării şi a conţinutului social:

165 Cf. nr. 356 (Trandafir du pe rozor, mg. 1096 b).166 Cf. G. Dem. Teodorescu, op. cit., p. 308: Firicel de iarbă neagră.

... Mersei calea jumătate, Fraţii mă luară de spate: Întoarce-te-ndărăt, frate,

Că-ţi dau biru jumătate! – Poa’ să mi-l dai şi pe tot,Şi-ndărăt nu mai mă-ntorc!

57

– cânta, încă la 31.X.1956, şi lăutarul Gică Niţoi (55 de ani), din vecinătateaCâmpulungului167, într-un fragment episodic, smuls desigur din alcătuirea aceluiaşivechi cântec şi amestecat cu alt context. Într-o altă variantă, „ibovnicul”, devenitfrate, apud Gică Niţoi, e de asemenea dat uitării, cântecul şovăind, în aceeaşiatmosferă cu conţinut social mai pregnant decât în versiunile Pann – Alecsandri –Teodorescu, între tată si frate, în varianta tinerei Elena Mielu (23 de ani), dinSlatina, la 28.V.1955:

Frunzuliţă flori dă fân,Taică-meu e om bătrân,L-a pus duşmanii la bir,Nu l-a pus ca p-un bătrânŞi l-a pus ca p-un mazil.El, dă frica biruluiTrecu apa Nistrului.Trecu Nistru jumătateŞi mă luă un dor din spate:– Întoarce-te-napoi, frate,Dă dă biru jumătate,Jumătate să-l dau eu,Că sunt frăţioru tău.168

Chiar şi în variantele muscelene în care mai apare „mândra” sau „doru”,conţinutul profund social apare încă bine păstrat de tradiţia orală locală:

1 Foaie verde lin-pelin,2 Io, sărman copil strein,3 M-a pus duşmanii la bir,4 Nu m-a pus ca p-un copil5 Şi m-a pus ca p-un mazil;6 Io, dă frica bghirului,7 Trecui râu Nistrului.8 Trecui râu jumătate9 Şi doru m-a luat de spate:10 – Întoarce-te-ndărăt, măi frate,11 Dă dă bghiru jumătate,12 Jumătate ţâ-l dau eu,13 C-aşa vrea şi Dumnezeu!169

Vai, sărac... 2... străin 167 Cf. nr. 719 (Dine, Dine, Costandine, mg. 898 b).168 Cf. nr. 383. II (Bate vântu vârfurili, i. 15949).169 Ibidem, fg. 2132 a.

58

L-a... 3El... 6... biruluiTrece marea (!)... 7Trecu Nistru... 8L-apucă mândra dă... 9– Dă biru pă.... 11... -l dau şi... 12Să nu-ţi pară biru greu!170

Faţă de versiunile, mai mult sau mai puţin „îndreptate” şi „întocmite”,cunoscute din vechile colecţii ale lui Anton Pann şi V. Alecsandri, şi chiar faţă deforma cu mult mai veridică a lui G. Dem. Teodorescu, variantele muscelenereprezintă astfel negreşit un caz în care tradiţia orală locală face să supravieţuiascăforme mai bine păstrate ale vechiului strat de cântece lirice.

Iată însă şi un caz în care un vechi element motivic evoluează spre degradare,ajungând să capete în unele forme ale tradiţiei orale muscelene tendinţa unorcontururi de vulgarizare şi trivialitate, prin impasul unor încercări de adaptare şireactualizare, alimentate de un evident prost gust, dăunător decenţei vechiuluielement tradiţional.

Doina a 52-a din colecţia Alecsandri, în ciuda modificărilor certe aduse demarele poet, în spiritul „îndreptărilor” şi al „întocmirilor” sale, nu se îndepărteazăatât de mult de forma autentic populară, care mai poate fi găsită, spre pildă, chiar şiîntr-o colecţie ca aceea a lui Gr. G. Tocilescu:

Alecsandri

Lumea-ntreagă ocolii,Ce căutai, nu găsii.Căutai şir de mărgeleSă-l aduc mândruţei mele,Dar cine cât mă videaAverile-şi ascundea.Puiculiţă fa, Marie,Hai cu mine-n haiducie,Ce-oi câştiga ţi-oi da ţie.Ţi-oi anina doi cercei,Doi cercei de brebenei,Să tragă ochii la ei,

170 Ibidem, i. 15795.

59

Şi pe sânu-ţi, drept mărgele,Oi lipi buzele meleSă-ţi pară că-s rubiele!171

Gr. G. Tocilescu(Cules de Chr. N. Ţapu din comuna Oancea – Covurlui)

Foaie, foaie şi-o lelie,D-aoleo, dragă Marie,Hai cu neica-n haiducie,Ce-oi câştiga să-ţi dau ţie.De-oi câştiga şeapte lei,Marie, să fie-ai tei.De-oi câştiga şeapte zloţi,Marie, ţi-i dau pe toţi.De-oi câştiga plug cu boi,Să împărţim amândoi.De-oi câştiga de-un argint,Marie, să-l pui la gât,Să ştii că mi te-am iubit!172

Este foarte probabil că începutul versiunii Alecsandri nu poate fi decât rodulnecontenitei străduinţe de prelucrare a Poetului, care a simţit nevoia unei„introduceri”, spre a încadra mai convenabil motivul autentic, devenit central învarianta sa, dar rămas ca motiv iniţial în cântecul din com. Oancea – Covurlui, ca şiîntr-o a doua atestare din colecţia Tocilescu, „culeasă de Chr. N. Ţapu, de laAnghel Cambrea, lăutar, Săcelu-Gorj”:

Frunză verde iasomie,Mărio, neicăi Mărie,Hai cu neica-n haiducie,Ce-oi câştiga să-ţi dau ţie'De-oi câştiga plug cu boi, Să-l împărţim amândoi.Să-ţi cumperi rochii de cinci foi!173

171 Cf. V. Alecsandri, op. cit., cap.Doine, nr. 52, Alta.172 Cf. Gr. G. Tocilescu, op. cit., p. 747.

60

Faţă de cele două atestări autentic populare, atât de asemănătoare, deşi dinzone atât de diferite (sudul Moldovei – nordul Olteniei), rezultă că şi finalulversiunii Alecsandri a trecut prin purgatoriul „îndreptării”. Colecţia Tocilescu, careîn genere nu excelează prin ocolirea indecenţei şi a unor eventuale trivialităţi,pentru care a fost pe nedrept şi prea aspru criticată, ne dă în acest caz versiuneacântecului surprins în procesul circulaţiei încă destul de larg generalizate, înpreajma anului 1900. Şi cântecul este destul de... curăţel, chiar dacă îndemnul de apleca în haiducie apare uşor efeminat prin dorinţa mărturisită de câştig spre aîndulci viaţa iubitei, ceea ce nici Alecsandri nu a căutat să ocolească.

Acest vechi element motivic, dezvoltat în versiunea Alecsandri şi atestat înforma autentică a circulaţiei orale din preajma anului 1900 prin cele două varianteale colecţiei Tocilescu, a supravieţuit cu destulă vigoare în folclorul din Muscel, deunde a fost cules între anii 1940 si 1955 în cel puţin trei variante, din Jugur şiNucşoara (fără a mai ţine seama de aglutinarea ca motiv în cuprinsul altoralcătuiri)174.

În chip destul de ciudat, varianta mg. 514 a, inf. Adriana Ghemerez (22 deani), Nucşoara, 19.V.1955, ne îndreaptă, prin adăugirea unui element motiviciniţial, spre Moldova (de unde provine şi prima variantă Tocilescu), schimbândnumele Mariei în refrenul Ano,... dar păstrând încă o asemănare destul de evidentăcu atestările de la anul 1900:

1 şi Hai cu neica la Galaţi,/: i Să jurăm că suntem fraţi, :/ măi-măi1

Să trăim necununaţi, Ano, Ano, hai cu neica!

2 /: şi Hai cu neica-n haiducie,Ce-oi câştiga, să-ţi dau ţie: :/ măi-măi Rfr.

3 şi1 /: De-oi câştiga mii de lei,Anico, să fie-ai tă i ; :/ măi-măi

Dictat :De-oi câştiga o para,Anico, să fie-a ta!

Informatoarea declară: „Mandrea ţambalagistu [din Domneşti] l-a adus de doi-trei ani, labal, în sârbă. Nu l-am cântat. Nu l-am mai auzit: numai la Mandrea!”

173 Cf. Gr. G. Tocilescu, op. cit., p. 783. (O variantă, mai dezvoltată dar foarte apropiată de aceasta,culeasă după a. 1900 din Drăgăşani-Vâlcea, se află în colecţia lui T. Bălăşel,. în volumul al doilea din.seria Folclor din Oltenia şi Muntenia, Bucureşti, Editura pentru Literatură, 1967, p. 388).174 Cf. nr. 168 (Hai cu neica-n Lesandrie). Pentru folosirea ca element motivic, vezi nr. 233 (Marianeichii, Marie, mg. 1106 d), 309 (Pleacă neica cu vaporu, mg. 525 a), 317 (Puiu mieu n-a mai venit,fg. 8821 b).

61

Cântecul tinerei fete Adriana Ghemerez este astfel o supravieţuire accidentală,dar păstrată cu destulă prospeţime în Nucşoara, la mijlocul veacului nostru, prinintermediul contribuţiei lăutăreşti.

Celelalte două variante, culese mai înainte din Jugur (în 1940 şi 1954),reprezintă însă forme de confuzie şi de evoluţie spre degradare a cântecului:

– mg. 430 j, inf. Veta Zipiş (67 de ani), Jugur, 27.XI.1954:

1 1 Şi iar verde ş-asomie, Dictat:2 Ia-mă pă mine, Marie, 1-33 /: Dacă maica n-o să vriie, :/ Rfr.

Ano, Ano, şi-‘ai cu mine! Hai cu neica-n Lisandrie,2 4 Să mergem la Lixandrie, 5

5 Să luăm casă cu chirie, Să trăim amândoi bine 6 /: Ce-i câştiga, să-m’ dai mie :/ Şi să punem prăvălie,

Rfr. Ce-oi câştiga, să-ţi dau ţâie:3 7 D-ăi câştiga cinci parale, 7-10

8 Să ţî le dau dumitale D-oi căpăta mii dă lei,9 Ca să cumperi rumeneală, Lenuţo, să hie-ai tăi10 Să te rumeneşti dăsară! Ca să-ţi cumperi gălbenei

Rfr. Şi la urechiuşi cercei. Şi-aseară ţi-am luat cercei, Şi-acu’ te văz făr’ dă ei! Cine ţi-o mai lua cercei, Să se spânzure cu ei: Cine ţi-o mai lua mărgele, Să se deşire ca ele!

Informatoarea declară: „Îl cântam, cu vacile [la păşune]. Vechi! Pă la nuntă, pă la frate-meu [prin a. 1895]. Să cânta înainte dă război [primul război mondial]. Mergea,mergea.”

Cântecul bătrânei Veta Zipiş din Jugur, din care a dispărut cu totul plecarea înhaiducie, păstrând totuşi, în chip foarte ciudat, parcă ceva din amintirea cerceilor şimărgelelor versiunii Aleesandri, pare a fi evoluat poate şi sub influenţa unui altcântec, ca acel atestat de colecţia Tocilescu, „de la lăutarul Dumitru Ion Guraliu,Naipu – Vlaşca”:

Cine-naiba-mi şopti mieSă mă duc la Lisandrie,Să mă-nsor, să-mi iau soţieŞi la colţ cu prăvălie... etc.175

175 Cf. Gr. G. Tocilescu, op. cit., p. 855.

62

Îndepărtarea de vechile atestări din colecţiile Alecsandri şi Tocilescu şidegradarea motivului „Hai cu neica-n haiducie” se accentuează şi mai mult,păstrându-se mai desluşit asemănător doar versul Ce-oi câştiga, să-ţi dau ţie, darevoluând către un final cu totul trivial în varianta musceleană fg. 8970 b, inf. AnicaAnghel (23 de ani), Jugur, 7.X.1940:

1 î1 /: Foaie verde ş-asomie,Ş-‘ai cu neica-n Lesandrie,

/: Ano, Leano, ş-‘ai cu neica! :/2 Ş-‘ai cu neica-n Lesandrie,/: Să cumpărăm prăvălie, :/

Ce-oi câştiga, să-ţi dau ţie: Rfr.Dictat:D-oi câştiga cinci parale,Să ţi-i dau ţie disearăCa să-i ai dă rumeneală;Să luăm casă cu chirieŞi să tragem o beţie,Toată lumea să te ştieCă mi-ai fost amantă mie!

Informatoarea declară: „Nu mai ştiu, o mai fi da’ nu-mi aduc aminte io acuma! [Ştiecântecul] De vreo 12-13 ani, de la fete!”

Se vede astfel cum cântecul muscelean contemporan poate excela prinpăstrarea vechiului strat motivic, chiar în forme superioare celor cunoscute dinatestarea altor colecţii ( în cazul cântecului despre birnicul fugar), dar conţinedestule probe şi despre evoluţia negativă a vechiului fond motivic (ca în cazulcântecului Hai cu neica-n Lesandrie).

Problema stratificării istorice a cântecului e una dintre cele mai complexe, iarcercetarea ei e dintre cele mai pasionante şi pline de învăţăminte. Prin desfăşurareaacţiunii de culegere, în care se pot distinge două mari etape (între anii 1928 şi 1940şi între 1954 şi 1962), cântecele adunate oglindesc practic stadiul concret deevoluţie a acestei specii a liricii muscelene în preajma celui de al doilea războimondial şi în perioada iniţială a instaurării „democraţiei populare” şi acolectivizării satelor. De aceea, e şi firesc ca, privit în ansamblu, cânteculmuscelean din această vreme să cuprindă caracterele tipice unei perioade de acutăfrământare şi tranziţie, în care se accentuează cu deosebită pregnanţă efervescenţacrescută a marelui amestec între elementul vechi şi nou. Anchetarea diferitelorgeneraţii redă în cele din urmă, în linii mari, evoluţia repertoriului şi istoriculcirculaţiei concrete a cântecelor dintre anii 1900 şi 1960, privind, fireşte, cu maimultă certitudine şi cu un ansamblu preponderent de fapte direct cunoscute şi, deci,

63

mai bine controlate, evoluţia cântecului în ultimele decenii. În ceea ce priveştecântecele anterioare anului 1930, acestea se situează de fapt pe planul unoradevărate încercări de reconstituire şi de mică „arheologie” folcloristică. În felulacesta, sincronia cercetărilor şi culegerilor, limitate la răstimpul câtorva ani,cuprinde un ansamblu diferenţiat de elemente diacronice, a căror succesiune dar şifirească întrepătrundere, în condiţiile oralităţii, nu poate fi neglijată. Ceva maimult, în condiţiile specifice ale oralităţii, sincronia contemporană poate păstra chiarurmele tradiţionale ale unui trecut şi mai îndepărtat, depăşind fără îndoială pealocuri cu mult limita anului 1900. (Cântecul despre birnicul fugar, spre pildă,despre care a fost vorba mai sus, este o rămăşiţă istorică ce poate împinge cucertitudine rezistenţa tradiţiei chiar dincolo de hotarele veacului al XIX lea!)Valoarea informaţiilor culese, despre procesul de circulaţie şi evoluţiarepertoriului, e negreşit importantă, dar limitată de fapt la atestarea cu o mai marecertitudine a dinamicii circulaţiei ca atare şi a procesului de eventuală revenire a„modei” în jurul unei anumite date, între anii 1900 şi 1963. Pentru o mai deplină şimai adâncă edificare asupra evoluţiei istorice e necesară compararea unui cât maibogat ansamblu de informaţii, corelat eu cercetarea a cât mai multor variante,inclusiv compararea acestora cu vechile publicaţii. În cele din urmă, analizacomparativă, de conţinut, a variantelor, ea singură poate spune mai mult despreînsăşi vechimea sau relativa noutate a cântecelor, în încercarea de a discernestratificarea efectivă sau întrepătrunderea vechiului cu noul.

Chiar după puţinele fapte de analiză de text, folosite în alte scopuri până aici,cântecul se caracterizează prin maxima sa mobilitate şi o sensibilitate acută laprocesul de inovaţie. Fiind prin excelenţă susceptibil de amestec, amesteculconstituie însăşi legea fundamentală a existenţei si a perpetuării sale. În dialecticaapariţiei şi evoluţiei cântecului, legea aglutinării motivice reprezintă conţinutulcontradictoriu intim, cel mai adânc, al cântecului, privit atât în cadrul evoluţieigenerale a repertoriului, cât şi ca piesă individuală, ca certă variantă concretă.Parcă mai mult decât în oricare alt gen sau specie folclorică, în cântec se oglindesccu maximă plinătate şi ascuţime însăşi succesiunea şi coexistenţa vechiului şinoului din viaţă şi realitate. Combinarea permanentă a tradiţiei cu inovaţia nu seproduce nicăieri mai pregnant, şi mai adânc, cântecul redând cu o maximărapiditate evoluţia nestăvilită a pulsului vieţii. Cum e şi firesc, vechiul şi noul caatare se pot desluşi şi trebuie căutate în cele din urmă la nivelul concret al„variantei”. Din cauza fenomenului specific al alcătuirii motivice a cântecelor,„straturile” nu se despart însă totdeauna tranşant, aflându-ne adesea în faţa celormai subtile şi neaşteptate întrepătrunderi. Este, desigur, cu mult mai uşor deprecizat ce e în întregime vechi sau nou. Greutatea delimitărilor începe când sedescoperă motive vechi în cântece „noi” şi viceversa. Coexistenţa şiîntrepătrunderea vechiului cu noul reprezintă modalitatea curentă a existenţeicântecului, strâns legată de vicisitudinile procesului de circulaţie.

Recunoaştem, spre pildă, cu uşurinţă apartenenţa vădită la stratul vechi, chiarfără a mai simţi nevoia de a căuta sprijin în atestările vechilor colecţii, în cazul unui

64

cântec ca Dida mea du peste Olt, unde atmosfera unitară, susţinută, de limbajpropriu unui anumit stil de epocă, se înfăţişează cu maximă pregnanţă, prinsaturarea fiecărui vers, a fiecărui cuvânt, de un parfum vetust ce pluteşte asupraîntregii alcătuiri a cântecului, de la tematică până la formularea şi expresia poeticăa detaliului şi a ansamblului liric ca atare. „Moţu” şi „moţişoru d-un cot” (!), „iianumai boboc”, „pe mânică nisipiţi” – din portretul liric al vechii crâşmăriţe şicurtezane ispititoare de odinioară –, după care urmează revărsarea de monede alealtor timpuri: icuşar, galben, firfirică, precum şi alte detalii „de epocă” (podar, oca,opincă, şea etc.), sunt de ajuns pentru a ne asigura că bătrânul lăutar Al. Cercel (74de ani), din Câmpulung, de la care s-a mai putut culege, la 22.V.1957, acest cântecîn toată vechea lui plinătate, nu greşeşte când afirmă: „Tot dă la tată-meu... Cândieram tânăr să cânta mult...”; ceea ce se confirmă şi prin mărturia lui I. Mălăncioiu(66 de ani), din Godeni, la varianta sa fragmentară din 25.V. a aceluiaşi an: „L-amînvăţat de la un moşneag din Godeni, Constantin Diaconu, tot în timpu copilăriei,prin 1905-1906... Iera la modă atunci!...”176

Motivica acestui cântec, socotit de lăutarul Al. Cercel drept „oltenesc”, se aflăde altfel atestată, deşi într-o formă mai săracă, în colecţia, astăzi rarisimă, decântece din Oltenia, corespunzând tocmai perioadei primului deceniu de după1900, la care se referă, în mărturia lui, I. Mălăncioiu: Cuvântări adânci. Cântecedin vechime culese dintr-un colţ al Olteniei de Costică Ciobanu-Pleniţa. Craiova,1909, p. 65-66. O bună variantă, din Vâlsăneşti – Argeş, sub titlul Doda mea depeste Olt, se află şi în culegerea lui T. Bălăşel din primele decenii ale veacului, darapărută abia în zilele noastre, în volumul al doilea din seria Folclor din Oltenia şiMuntenia, E.p. L., 1967, p. 503. (O variantă trunchiată, ibidem, p. 500).

Apartenenţa la un strat vădit mai vechi a variantelor muscelene ale cântecului„Didei”, cântec „la modă” în preajma anului 1905, şi păstrarea consecventă aatmosferei stilistice „de epocă” se dovedesc în acest caz şi prin faptul că variantalăutarului Al. Cercel, nefiind lipsită de efectul legii de aglutinare, când şi-a căutat ooarecare asociere motivică şi-a găsit-o în cadrul vechiului strat de cântece. Într-adevăr, partea finală a cântecului muscelean al Didei, în varianta culeasă de la Al.Cercel, nu poate fi decât o versiune, mai aproape de autenticitatea circulaţieitradiţionale, a motivului vizibil prelucrat de Alecsandri în cap. Hore al colecţieisale, sub nr. 24 – Stăncuţa, după „Cântul întâi” din a IV-a broşură la Spitalulamorului, al lui Anton Pann:

mg. 1104 c Alecsandri

La cârciuma văruită, La bordei cu crucea-naltă,Vinu-i bun, ocaua-i mică, La Stăncuţa sprâncenată

176 Cf. nr. 510 (Dida mea du peste Olt).

65

Bea voincii, dă-l usucă! Gioacă hora încheiată,Care la Dida că-mi Curge lumea fermecată,vine, Vinu-i bun, ocaoa mare,Îşi bea el tot până-n Beau voinicii pe secaresine; Nu se-ndur ca să se ducă,Vine-un voinicel călare, Noaptea la dânsa-i apucă.Pleacă cu şeaua-n spinare; Cine trece, se opreşte, Mai bea vin dă cinci parale, Când o vede ‘nebuneşte,Dida-i ia şeaua din spinare; Bea vin, punga-şi cheltueşteVine-un car cu patru boi, Şi, zău, că nu se căeşte.Dimineaţa-njugă doi, Cine vine-n patru boiSă-şi târască roatele, Se-ntoarnă numai cu doi;Să-şi vadă păcatele! Cine vine de călare,

Pleacă cu şaoa-n spinare,Iar pe gios oricine vineÎşi bea tot de lângă sine

. . Şi se duce gol cu bine.

În ciuda farmecului deosebit, propriu perfecţiunii fenomenului ”clasic” – căcişi oralitatea folclorică îşi are, negreşit, clasicismul său! –, datorită legăturii strânse,funcţionale, a cântecului oral cu însăşi evoluţia epocii, cântecul „vechi” devine şieste, în orice caz, cu fiecare zi, din ce în ce mai vechi, tinzând către un anacronismdin a cărui inerţie mai poate fi salvat o vreme, ca „supravieţuire”, prin rezistenţa cucare „nostalgia generaţiilor” vârstnice se opune iureşului „modei” înnoitoare. Încele din urmă, cântecul vechi sau dispare treptat, sau se preschimbă, intrând subzodia amestecului cu elemente noi, care îi asigură reactualizarea.

Elementul modern şi oglindirea atmosferei contemporane, din miezul veaculuinostru, abundă în diverse manifestări şi afectează, în diferite grade, majoritateavariantelor de cântece culese în cursul ultimelor decenii, atât prin conţinutul faptical desfăşurării lirice şi lirico-narative, cât şi prin ansamblul stilistic, în care străbatnumeroase aspecte ale expresiei lingvistice schimbate. Există cântece cu totul noi,că reflectare a unei atmosfere strict contemporane, în care se produce exuberanţamaximă a inovaţiei. Mai frecvent e însă amestecul de „straturi” în procesulevoluţiei. Variantele în care se produce amestecul continuu de „vechi” şi „nou” daucântecului, unduitor şi pendulant între vechime şi noutate, aspectul unui minunatmozaic, al cărui farmec rezidă în însăşi diversitatea de amalgam şi alchimie lirică!

Studierea modalităţii întrepătrunderilor de straturi în evoluţia variantelor poatesurprinde diverse aspecte ale ajustării şi acomodării inovatoare. Coexistenţavechiului cu noul se manifestă prin dezvoltarea în spirit „modern” a unor vechielemente motivice.

G. Dem. Teodorescu a inclus în colecţia sa (p. 326), drept „Cântec dedragoste”, un vechi cântec de lume, la care a găsit necesar să precizeze

66

următoarele, citând mărturia, mai veche, a poetului D. Bolintineanu: „Acesteversuri sunt «cea mai graţioasă expresiune a poesiei din timpii dintre domnia luiCaragea şi domnia lui Grigore Ghika, o odă amoroasă a unui poet misterios cătreuna din junele frumuseţi ale epocei aceleia. Era cântată de toată lumea, însaloanele, cum şi pe stradele Bucureştilor». Dim. Bolintineanu, Poesia română îndiverse epoce, „Albina Pindului”, anul I, 1868, Bucureşti, pag. 13”. Vechiul cântecde lume al „poetului misterios” conţine, ca şi în alte cazuri ale acestui gen „quasi-folcloric”177, între altele, şi acest element folcloric, preluat desigur din circulaţiatradiţională orală: ... Căci d-un an şi şeapte luni / Mă porţi, puică, cu minciuni!...

Acest vechi element motivic tradiţional capătă în variantele cânteculuimuscelean contemporan unele ipostaze, vădit înnoitoare, ca acestea: ... Dă trei anişi două luni, / De când mă porţi cu minciuni, / Cu minciuni şi cu scrisori, / Şi-acu’, puiule, te-nsori!178

Dezvoltarea şi completarea d in ultimele două versuri devine şi: … Cuminciuni şi bileţele, / Să dai foc inimii mele!179 Sau chiar: ... Cu minciuni şi cărţipoştale, / Şi-acu’ pleci la concentrare!180

Modernizarea şi prelucrarea în spirit contemporan se manifestă aci prindezvoltarea efectivă şi completarea ca atare a unui vechi motiv. În alte cazuri,elementul contemporan coexistă, fără a fi imediat alăturat, în contextul cântecului.Aşa, de exemplu, în cântecul nr. 84 – Cine n-are dor pe lume, varianta culeasă la25.IX.1960 de la tinerele fete Domnica Simion (16 ani) şi Smaranda Gavrilă (19ani), din Micloşani, se află motivul: ... Şi-am să plec la mânăstire, / Cu mâinele pe‘saltire, / Cu ochii dupe copile...

Acest motiv este atestat într-o formă apropiată, apud G. Dem. Teodorescu şiGr. G. Tocilescu:

Amorule, amoraşi,Vede-te-aş călugăraşi,Călugăr la mânăstire,Cu mâinile pe saltire,Cu ochii după copile...181

...Hamurule, hamuraş,Vedea-te-aş călugăraşLa mânăstirea din Iaş,Cu mâinele pe psaltire,Cu ochii după copile...182

177 Cf. O. Papadima, Anton Pann, “Cântecele de lume” şi folclorul Bucureştilor, Bucureşti, EdituraAcademiei R.P.R., 1963, p. 9.178 Cf. nr. 113 (De trei ani şi două luni, fg. 1986 c). Vezi şi nr. 186 (Ionel cu păr frezat, fg. 2018).179 Ibidem, i. 15936.180 Cf. nr. 323 (Salcâmaş cu umbra-n drum, mg. 513 g).181 Cf. G. Dem. Teodorescu, op. cit., p. 314.

67

În evoluţia lui nu se poate face abstracţie de forma mai veche, din Cânticulcălugărului al colecţiei Alecsandri183 şi, mai cu seamă de versiunea, mai autentică,din colecţia Eminescu: ... Să mă duc la mănăstire, / Să văd cârduri de copile...184

Acest vechi motiv ocupă un loc median în alcătuirea variantei culese în anul1960, de la tinerele fete din Micloşani. În partea finală a aceleiaşi variante, feteledin Micloşani cântau însă, între altele, şi versurile: ... M-oi interesa prin sat / Cinemi te-a sărutat?...185

Coexistenţa elementului vechi cu atmosfera stilistică contemporană ce sedegajă din finalul cântecului este atât de evident, încât nu mai necesită nici uncomentariu.

În alte cazuri, elementul contemporan se manifestă, prin ceea ce am numi„traducerea” vechii atmosfere stilistice tradiţionale într-o formă nouă.Transformarea apare discret, spre pildă, în formularea nouă: ... Iar măicuţa,ambiţioasă, / M-a luat şi m-a-nchis în casă,...186 care în termenii vechii formulăriera: ... Măicuţa, femeie rea, / Numa-n casă mă ţinea!187

Ea este cu mult mai grăitoare în confruntarea, în cazul aceluiaşi cântec, întrevarianta inf. Maria Moldoveanu (71 de ani) şi aceea a inf. Maria Şerban (41 deani), din acelaşi sat (Nucşoara), fiind vorba de variante culese în acelaşi an (1955):

... Când oi sta eu de-a mă duce, Nici cu calu nu m-ajunge,Nici cu cal, nici cu căruţa,Numai mândra, cu guriţa;Nici cu cal, nici cu picioru,Numai mândruţa cu doru!188

... Când oi pleca şi m-oi duce,Nici cu trenu nu m-ajunge, Nici cu tren, nici cu vaporu,Numai mândra mea, cu doru...189

Cântecul bine cunoscut La casa cu trestioară, aparţinând motivicii clasice decea mai largă circulaţie, din vechiul strat, ne oferă atât prilejul unor „completări”

182 Cf. Gr. G. Tocilescu, op. cit., p. 257-258 (două variante).183 Cf. V. Alecsandri, op. cit., cap. Doine, nr. 6.184 Cf. M. Eminescu, op. cit., p. 175.185 Cf. nr. 67 (Cine n-are dor pe lume, mg. 1737 d).186 Cf. nr. 229 (M-a trimes mama la vie, mg. 525 o, 513 h, 425 i.)187 Ibidem, mg. 421 c.188 Cf. nr. 15 (Am tot zis: – Mă duc, mă duc, i. 15771).189 Ibidem, i. 15765.

68

de detaliu, cât şi ipostaza unei prelucrări înnoitoare mai adânci, care se poate socotica o adevărată „traducere” a versiunii tradiţionale într-o versiune în întregimecontemporană. Partea iniţială a cântecului, atestată în „cântul 7” din broşura a IV-ala Spitalul amorului (reluat în „Suplementul” colecţiei Alecsandri drept Magdu, cusubtitlul „Baladă”), se regăseşte şi în cântecul lirico-narativ Năiţă din colecţia G.Dem. Teodorescu, cu indicaţia „Scris în Bucureşti la 1868, după un lăutar din satulClejani”:

Alecsandri:

La casa cu trestioarăZace un voinic să moară,Nu ştiu, zace ori se face,Că guriţa nu-i mai tace.Nici la umbră, nici la soare,El odihnă nu mai areCi se bate zi şi noapteŞi varsă sudori de moarte...190

G. Dem. Teodorescu

Frunză verde sălcioară,La casa cu trestioarăTrage Năiţă să moară:Nici nu moare, nici se scoală!etc...191

Varianta musceleană, aflată în colecţia lui C. Rădulescu-Codin din 1896, seîncheie cu acest dialog între iubită şi voinic:

... – Spune, neică, mori, nu mori?Că mi-a venit peţitori.– Frunză verde de silitră,Puica neichii cea dorită,Du-te, neică, te mărită,Mă laşi cu inima friptă!– Eu, neică, m-oi mărita,Pe tale nu te-oi uita,

Că mi-ai secat inima!192

190 Cf. V. Alecsandri, op. cit., p. 377.191 Cf. G. Dem. Teodorescu, op. cit., p. 288.

69

Câteva dintre variantele muscelene mai noi schimbă însă începutul acestuidialog cu completarea, foarte semnificativă:

... – Zaci, voinice, ori te scoli,Mie mi-a vint peţitoriTrei băieţi, din nouă ţări,Numai popi şi-nvăţători,Numai băieţi muncitori!...193

Sau :... Mie-mi vin logoditori,

Nu-mi vin popi şi-nvăţători,Şi-mi vin oameni muncitori!194

După această măruntă completare de detaliu în spirit inovator, izvorând dintr-oatmosferă vădit contemporană, în care vechiul cântec al voinicului bolnav îşi cântăputinţa de a supravieţui pe calea adaptării, deosebit de semnificativ apare faptul căîntre anii 1954 şi ‘61 s-au putut culege nouă variante care reprezintă o versiune înîntregime nouă, ca o veritabilă „traducere” a vechiului cântec într-un nou stil, alzilelor noastre.

Să cităm cazul inf. Viorica Tefeleu (21 de ani), din Slatina, de la care, fiind obună deţinătoare a vechiului repertoriu (deprins mai cu seamă prin moşteniredirectă de la bunica sa, Maria Cârstoiu, şi de la mama ei, Ecaterina Regep, fiicaMariei), s-a cules atât forma veche – trunchiată în partea finală –, cât şi nouaversiune:

mg. 525 j

1 Foaie verde sălcioară,2 La casa cu trestioară3 Zace-un voinicel de-o boală4 Şi-l păzeşte-o fată mare5 Cu trei lumânări de ceară,6 Lumânăr’li s-a topit, 192 Cf. C. Rădulescu-Codin, op. cit., p. 62.193 Cf. nr. 204 (La casa cu trestioară, mg. 1487 k).194 Ibidem, i. 15931. Vezi şi nr. 80 (Colea-n vale, -ntre răzoare, fg. 8826 a).

70

7 Voinicelu n-a-murit.8 – Zaci, voinice, ori te scoală,9 Ori dă-mi şi mie din boală,10 Că mie mi s-a urât11 Căpătâiu tot mutând12 Nici la cap, nici la picioare,13 Nici la umbră, nici la soare,14 Nici la umbra nucului,15 Nici la a gutuiului!195

mg. 520 a

Foaie verde şi-o cicoare,Maică, inima mă doareC-am un gagic ca o floareŞi-am auzit că el moare!Nu ştiu, maică, cum aş faceSă mă duc, să-l văd cum zace.– Du-te, fetişoara mea,Potoleşte-ţi inima!Şi-am luat un cal împrumutŞi m-am dus şi l-am văzut:Sta cu faţa la perete,Guriţa-i friptă de sete.I-am dai o sticlă de bere,Şi mi-a zis: – La revedere!I-am dat o cană cu apă,Şi mi-a zis că-l bagă-n groapă.

8-98... scoli,

Că mie-mi vin peţitori,10-158... scoli,

Că mie-mi vin peţitoriNumai popi şi-nvăţătoriFuncţionari de ocoli! etc...196

195 Cf. nr. 204 (La casa cu trestioară, mg. 525).196 Cf. nr. 416 (Maică, inima mă doare, mg. 520 a).

71

„Traducerea” înnoitoare, în spiritul unei atmosfere schimbate a stilului „deepocă”, apare aci cu deosebită pregnanţă. În varianta Elenei Niţu (56 de ani), dinGodeni, „logodnicii” sunt... „potropopi şi angronomi”!197

Această versiune contemporană a vechiului cântec lirico-narativ desprevoinicul bolnav aparţine tocmai stratului celui mai nou al cântecului din zonasubcarpatică, izvorât ca produs specific mai cu seamă în mediul tinerelor fete, înadunările pentru munca „la plantaţie”, a cărui expresie stilistică predominantăcuprinde, între alte trăsături caracteristice, o puternică coloratură romanţioasă.

Faţă de mulţimea elementelor care, aparţinând stratului vechi, se păstrează –după cum s-a arătat – în forme stilistice consecvente atmosferei lor specifice „deepocă” sau îşi caută o stilizare şi reactualizare prin: completări înnoitoare,juxtapunerea contextuală a vechiului cu noul sau transpunerea integrală, încondiţiile arătate până aici, destul de numeroase sunt cântecele care, pe lângă faptulcă nu-şi găsesc nici o asemănare cu cele cuprinse în vechile colecţii, dovedesc oatmosferă stilistică cu totul schimbată, prin oglindirea evidentă a unor forme şiaspecte contemporane de viaţă. Acestea reprezintă negreşit ceea ce s-ar puteasocoti în întregime drept „stratul nou” al cântecului muscelean cel mai proaspăt.Nu poate fi nici o îndoială că, de vreme ce ţăranul trăieşte, se îmbracă şi vorbeşte,desigur, astăzi, altfel decât în urmă cu 50-60 de ani, de aceea el are şi alte lucruri deexprimat şi le exprimă altfel în cântecele sale mai noi. O contribuţie însemnată laprimenirea cântecului şi la realizarea de asemenea cântece noi este îndeosebi aceeaa mediilor tineretului şi mai cu seamă a mediului tinerelor fete. Numeroaseleprilejuri de adunare la locuri de muncă în grupări ce reunesc de multe ori tineretdin diferite sate, la plantaţii de pădure în zona de munte, la ferme şi gospodării destat, constituie (după cum s-a arătat mai sus) climatul cel mai potrivit pentruschimbul activ de cântec şi stimularea apariţiei de cântece noi. Numai astfel seexplică – după cum şi arată majoritatea informaţiilor culese – apariţia unui cântecca Arde-l-ar focu, şoferu, care nu poate fi în nici un caz izvorât din atmosfera deviaţă a altor timpuri:

Frunzuliţă ca piperu, Am suferit şi-am ţipat,Arde-l-ar focu, şoferu, Nimenea nu m-a scăpat;Căci mi-a mâncat sufleţelu! Dar de jos m-a ridicatSâmbătă, când am plecat, Un băiat frumos şi-naltO maşină m-a călcat; Şi cu păru ondulat:Maşina cu patru roate, A sărit de m-a scăpat,M-a lăsat pe şanţ de moarte! La spital m-a internat...198

197 Ibidem, i. 17634.198 Cf. nr. 379 (Arde-l-ar focu, şoferu, mg. 1737 dd).

72

Nu este locul pentru a discuta aci „valoarea” artistică a unor cântece caacestea. Cum altfel, dacă nu ca expresie a aceleiaşi atmosfere schimbate a stratuluicelui mai nou, ar putea fi socotit şi cântecul: Frunzuliţă foi de sfeclă, / Cine trecepe potecă? / Gheorghiţă, pe bicicletă...199

Din tehnicitatea proprie „maşinismului” contemporan izvorăşte desigur şiexpresia stilistică din formularea, în acelaşi spirit, a unui element motivic caacestea: ... Trece Gicu pe la poartă / Cu maşina otomată...200

Până şi dorul, atât de specific şi de îndătinat îu lirica noastră populară, ajungesă capete unele intonaţii care depăşesc astfel făgaşul stilistic tradiţional: ... Sus eluna, jos e noru, / Nu pot să trec cu piciorul, / Nici cu automotoru... Sau, învarianta dictată a aceluiaşi cântec: ... Nu pot să trec cu maşina, / Nici cuautomobila!...201

Numai despre acelaşi „dor”, în condiţiile de atmosferă specific contemporană,se poate spune, cu alt prilej: ... Doru mieu este dor mare, / N-are loc în treivagoane! Şi: ...Numai amoraşul meu / E cât un vapor de greu; / Dar dorul dinpieptul meu / E cât un vagon de greu!...202

Este de altfel de subliniat că primeniri, în acest chip, ale cântecului, cuelemente ce exprimă modalitatea unor condiţii moderne de viaţă, se întrezăresc,făcându-şi timid apariţia, încă în colecţia lui Gr. G. Tocilescu, din 1900, pentru a seînmulţi simţitor în 1928, în Culegere de folclor din jud. Vâlcea şi din împrejurimi.Nu mai poate părea cu nimic surprinzător dacă rnotivica unui vechi cântec de dor,inserată în colecţia Eminescu în forma: Leliţă de la pripor, / Ce-mi trimiţi atâtador? / Trimite-mi mai puţintel / Dar vin dumneata cu el203, iar în colecţia Gr. G.Tocilescu: Foaie verde de bujor, / Uşor puiule, uşor, / Ce-mi trimeţi atâta dor, /Prin guriţa tuturor? / Nu-mi trimeţi mai puţinel, / Să vii dumneata cu el, / Într-ofoaie de bujor, / Să te văd că-ţi este dor204, devine în colecţia vâlceană, din preajmaanului 1930: ... Neică, dacă-ţi este dor, Sună-mă la telifon!205

În acest caz, este aproape firesc ca în variantele muscelene din anii 1954-56,motivul respectiv să se modernizeze repetând tot mai stăruitor Uşor, puiule, uşor, /Ce-mi trimiţi atâta dor / Şi pe tren, şi pe vapor, / Şi-ntr-o foaie de bujor,...206 sau ...Ce-mi trimiţi atâta dor / Şi prin tren, şi prin scrisori...207 „Telefonul” stă, cu atâtmai firesc, la îndemână: ... De ţi-e dor, puică, ţi-e dor, / Cheamă-mă la telefon!208

199 Cf. nr. 72 (Cine trece pe potecă, mg. 2528 I f).200 Cf. nr. 354 (Trandafir crescut în poartă, i. 15735).201 Cf. nr. 335 (Sus e luna, jos e noru, mg. 1059 j).202 Cf. nr. 347 (Toată lumea are dor, mg. 424 f şi i. 15852).203 Cf. M. Eminescu, op. cit., p. 159.204 Cf. Gr. G. Tocilescu, op. cit., p. 299.205 Cf. G. F. Ciauşanu, G. Fira şi C. M. Popescu, Culegere de folclor din jud. Vâlcea şi dinîmprejurimi, Bucureşti, 1928. p. 52 (nr. 255).206 Cf. nr. 364 (Uşor, puiule, uşor, mg. 420 n).207 Ibidem, mg. 897 i.208 Ibidem, mg. 423 n şi 897 i.

73

În condiţiile aceluiaşi stil contemporan, propriu epocii noastre, nu şi-ar maiputea găsi locul, devenind de un anacronism penibil, un cântec muscelean care armai supravieţui oftând, ca acum o sută de ani, în colecţia lui Anton Pann:

Bordeiaşi, bordei, bordei,Of, of, of,Cu mărtăceii de tei,S-a-ncuibat dragostea-n ei.Of, of, of!Bordeiaşi fără gârlici,Tu mă faci să viu p-aici,Desculţ şi fără opinci.Bordeiaşi întunecos,Mult îmi eşti tu drăgăstos,Că mă faci să viu pe jos!... etc.209

În locul bordeiaşului trogloditic se ridică acum „casa la şosea” a mândrei, într-o„poziţie” frumoasă:

Ş-a năibilor mândra mea,C-a pus casa la şosea,Cu fereastra la dreaptaŞi cu uşa la stânga,Ca să vază pe neicaCum se plimbă pe şosea!...

Sau:

Frumoasă-i poziţia,Mai frumoasă-i mândra mea,C-a pus casa la şosea!…210

Chiar dacă ostentaţia înnoirii şarjează în exagerări al căror bun gust poatepărea îndoielnic, numai un îndrăgostit din zilele noastre poate cânta: ... Ies afarăbinişor / Şi mă uit în sat cu dor, / La mândruţa-n dormitor!...211 Ba chiar: ... Ţâne,Doamne, luna-n nor, / Să mă plimb pă un’ mi-e dor, / Pă la mândra, pânsalon!...212 Sau: ... Că m-aşteaptă mândra-n prag, / Şi patu e-nparfumat!213 Până şi

209 Cf. Anton Pann, Cântece de lume. Bucureşti, E.S.P.L.A., [1955], p. 141.210 Cf. nr. 3 (A năibilor mândra mea, mg. 420 b şi mg. 429 f ).211 Cf. nr. 280. I (Nu ştiu, Doamne, ce m-oi face, mg. 418 c).212 Cf. nr. 373 (Ziuă e, noapte se face, fg. 8788 b).

74

despre floarea salcâmului se poate cânta acum: Floare albă de salcâm, / Cu mirosude parfum!...214

Nici îmbrăcămintea nu mai poate fi cea a opincarului de odinioară. Noul Ionele zugrăvit acum drept: Ionel cu păr frezat, / Pă sub pălărie dat...215 Şi: Ionele,cămaşa-i albă, / Dar la gât, cravata-i neagră...216 Nici Marioara nu poate fi lipsităde cochetăria sa: Mi-a dat rochie de mătasă, / Şi pantofi de catifea, / De-mitremură inima!...217

Sub impulsul puternic al modernizării stilului general de viaţă, se precipită închip firesc şi modernizarea limbajului popular, prin folosirea spontană a unuinumăr destul de mare de elemente neologistice pătrunse în graiul cânteculuicontemporan. Ar fi de-a dreptul absurd ca ţăranul sau lăutarul zilelor noastre săvorbească exclusiv cronicăreşte, după cum nici poeţii contemporani nu mai potscrie astăzi ca fraţii Văcăreşti, Cârlova sau Bolintineanu!

Dacă Christea N. Ţapu a putut culege încă înainte de 1900, „din comunaOdivoaia – Vlaşca”, o variantă a cântecului despre voinicul bolnav cu acestînceput: Foaie verde sălcioară, / Vis-a-vis de curtea mare, / Aci, pe strada regală, /La casa cu trestioară,...218 mai poate părea ciudat dacă, în cel puţin cinci variantede cântece muscelene, iubitul e înfruntat cu ameninţarea: ... Că şi eu m-oi mărita /Vizavi de casa ta?!219

Spicuind din diverse variante, unele vechi „blesteme” devin şi ele:

– Puiule, să te usuciCa pâinea care-o mănânciŞi ca vinu care-l bei,Că mi-ai promis că mă iai!220

sau:

– Fir-ai a naibii, mândruţă,Cu firul du pe fotiţă,Cu iia du pe altiţă (!),Mi-ai promis că-mi dai guriţă!221

213 Cf. nr. 213 (La Jâi, murgule, la Jâi, i. 16822).214 Cf. nr. 323 (Salcâmaş cu umbra-n drum, mg. 2529 II 1).215 Cf. nr. 186 (Ionel cu păr frezat, mg. 426 j).216 Cf. nr. 206 (La cireşul retezat, mg. 423 i).217 Cf. nr. 238 (Marioară de la munte, mg. 419 b).218 Cf. Gr. G. Tocilescu, op. cit., p. 865.219 Cf. nr.: 151 (Fir-ai al naibii, Gheorghiţă, fg. 2047), 187 (Ionel cu păr negruţ, i. 15936), 416(Mamă, inima mă doare, mg. 520 a), 239 (Mariţo, frunză de fag, mg. 2421 c), 343 (Ştii, măi Ghiţă, ceziceai, i. 15893), 354 (Trandafir crescut în poartă, i 15735).220 Cf. nr. 36 (Bine de tine, salcâme, mg. 2527 II g).221 Cf. nr. 214 (La lacu cu liliacu, mg. 475 a).

75

În loc de vechiul „să-mi poruncească”, se poate cânta astăzi: Toată lumea-mizice mie / Să iau fată cu moşie / Ca să-mi comande ea mie!222

Se pot găsi în cântecele muscelene şi alte elemente neologistice ca acestea: Nubate, Doamne, lumea / Cum ai bătut pădurea / De n-a rămas frunză-n ea, / Numaide-o mică surcea / Să cânte cucu pe ea, / Să-mi distreze viaţa mea!223 Sau: – Ce aifata mea la cap? / – Sânge negru închegat, / Suvenir, de la bărbat!224 Ori: – Nu măminţi, mândra mea, / C-asear’ treceam pe şosea / Ş-auzeam pe maică-ta, / Dragă,cum te cretica / Că ieşi sara pe şosea!225

Nu se poate desigur susţine că apariţia stăruitoare a neologismului se producetotdeauna sub cele mai fericite auspicii stilistice, dar ar fi o greşeală dacă,situându-ne pe poziţia unui paseism idilic înverşunat, am pleda pentru izgonirea dincântecul popular a unor atare tendinţe inovatoare. Dacă s-ar ţine seama, cu maiatentă luare-aminte, fie şi numai de răsunetul pe care, de atâta vreme, l-au pututdobândi în sânul maselor broşurile vechiului Spital al amorului, nu ar trebui uitatcă stridenţa neologismului flutură nestingherită, destul de abundent, încă din acelebroşuri. În broşura a II-a, spre pildă, mai multe generaţii au putut găsi un cântec cacel intitulat Iarăşi de dor, a cărui strofă a 4-a era:

… De m-aşi vedea cât şi câtCu unica după gât,La ochii ei m-aşi uitaŞi mintea mi-aşi deştepta!...226

În alte versuri ale „Spitalului”, se întâlnesc, de asemenea, atâţia termeni ca:delicateţe, parola, rolă, complimente, reclama, febleţea!...227

Asimilarea insuficientă a elementului neologistic se face adesea cu naivitateaşi stângăcia semidoctă a unui limbaj pretenţios, dar având aspectul unei veritabileintimităţi de laborator poetic al variantelor, în care nu este obligatoriu să pătrundempentru a căuta clasicismul folcloric, ca în aceste cazuri: ... I-hai, hai, murgule, hai, /De câte rele mă dai / Şi de câte m-ai mai dat, / Şi eu nu te-am declarat!228 Ori: ...Nu mă doare dă durere, / Mă doare dă vorbe grele, / Ce compătimesc cu ele!229

222 Cf. nr. 23 (Aş muri de dor, de dor, i. 20451).223 Cf. nr. 460 (Nu bate, Doamne, lumea, i. 15853).224 Cf. nr. 435 (Spune, măiculiţă, spune, fg. 1991 b).225 Cf. nr. 111 (Desfă, mândro, ce-ai făcut, fg. 2012 a).226 Cf. Anton Pann, op. cit., p. 262.227 Ibidem, p. 159, 213, 214, 225, 238.228 Cf. nr. 208 (La fântâniţa din plai, i. 15968).229 Cf. nr. 228 (Lung e drumul Giurgiului, fg. 8711 a).

76

Sau, fiind vorba de soarta fetei „malmaritata”: ... O creşte cu bibilonu, / Ş-o dă cas-o bată omu!...230

Naivitatea îngerească a unor asemenea tendinţe inovatoare, sub semnulstângăciei evidente, nu este de natură a pune în cumpănă valoarea poetică a atâtorvariante de cântec muscelean vechi şi nou, realizate din plinătatea celei maiautentice poezii populare. Surâsul indulgent e desigur mai adecvat aci decâtcondamnarea implacabilă a neologismului, în numele unui anumit „purism” şitradiţionalism idilic, care s-ar fi opus, desigur, deopotrivă fără succes dacă s-ar fiprodus sub alt climat, în vremea când, balada eroică zămislindu-se în atmosfera deviaţă a veacurilor trecute, a lăsat să pătrundă, până şi în cele mai „clasice”specimene ale vechiului nostru cântec eroic, un întreg cortegiu de termeni,inovatori pentru acele timpuri, de origine vădit turcească, precum bagcea, derea,hat. Oare nu au existat , de când e limba română, grădiniţă, vale, cal?!

Coexistenţa şi întrepătrunderea vechiului cu noul, sub diferite forme, rezultăastfel ca un fapt profund caracteristic pentru sfera cântecului musceleancontemporan231.

Cercetarea stratificării şi a diferitelor izvoare ce-şi aduc contribuţia la mareleamestec din care se conturează cântecele Muscelului nu poate pierde din vedereprovenienţa unor cântece muscelene din cântecul liric al altor zone folclorice.Legăturile cu Muntenia şi Oltenia sunt, în chip firesc, atât de strânse, încât eaproape peste putinţă de a delimita cu certitudine tot ce ar putea fi socotit dreptpropriu şi strict muscelean. O mare parte din motivica liricii muscelene îşi găseşteasemănarea, până la identitate în colecţiile vechi şi noi de cântece d i n Muntenia şiOltenia, ceea ce nu este necesar a mai fi demonstrat. Este de asemenea firesc calegăturile şi asemănările cu unele zone mai îndepărtate, precum Moldova sauBanatul, să fie sporadice şi accidentale. Dacă se ţ i n e seama şi de latura muzicală,abia despre câteva cântece se poate afirma cu deplină siguranţă că ar fi de originemoldovenească sau bănăţeană, provenind din emisiunile radiodifuzate232. Dar,pentru că semnalarea unor elemente ale procesului de creaţie locală va contribui lasublinierea, fie şi parţială, a ceea ce apare drept specific muscelean în comparaţiecu elementul de largă circulaţie din zona Munteniei şi Olteniei, este necesar săacordăm aci o atenţie aparte legăturilor, destul de numeroase şi de adânci, pe carecântecul muscelean le are cu Ardealul. Pe lângă cazurile când înşişi informatorii 230 Cf. nr. 12 (Am iubit o copiliţă, mg. 1654 i).231 Pentru delimitarea stratului nou de cântece, vezi mai cu seamă nr.: 534 (Ah! ce beat am fostaseară), 8 (Am auzit veste-aseară), 374 (Am o mamă bolnăvioară), 379 (Arde-l-ar focu, şoferu), 505(Băiat ca Gheorghe, mai rar), 36 (Bine de tine, salcâme), 395 (Ce ziceai, maică, ziceai), 62 (Cei treibrazi de la Sinaia), 67 (Cine n-are dor pe lume), 72 (Cine trece pe potecă), 77 (Colea-n vale, laizvor), 91 (Dalion, foiţă verde), 42 (De la Drăgăşani devale), 185 (Io le-am spus oichilor miei), 142(Faci, puiule, cum îi face), 410 (Iese trenul de sub munte), 189 (Ionele, dragostea noastră), 201(Însoară-te, măi Gheorghiţă), 203 (La casa cu puţu-n poartă), 206 (La cireşu retezat), 416 (Maică,inima mă doare), 425 (Nicio frunză nu-i amară), 323 (Salcâmaş cu umbra-n drum), 340 (Şi mi-a spusbădiţa-aşea).232 Cf. nota 126.

77

mărturisesc originea ardelenească a unora din cântecele lor, după cum s-a arătat lacercetarea dinamicii circulaţiei, destul de numeroase sunt cântecele a cărorprovenienţă ardeleană se poate deduce din însăşi cercetarea conţinutului lor poetic.Din acest punct de vedere, influenţa şi amestecul cântecelor ardelene în Muscel semanifestă fie prin adoptarea integrală, dar întâmplătoare, fără un larg răsunet şi oprofundă asimilare, a unor cântece specifice zonei Ardealului, fie prin asimilareaparţială şi contaminarea cu elemente locale, care mai lasă încă destul de vizibileurmele provenienţei transcarpatine, fie prin pătrunderea adâncă şi relativageneralizare a unor împrumuturi a căror origine e din ce în ce mai greu dedescoperit fără o cunoaştere temeinică a motivicii proprii cântecului ardelenesc.

Aşa, spre pildă, aparţin negreşit zonei Ardealului de sud cele două cântece „deAmerica”, accidental pătrunse şi ajunse a fi culese în Muscel: nr. 386 – Când eramîn sat la mine şi nr. 442 Tânăr am plecat de-acasă. Rămase neschimbate, acestecântece vorbesc desluşit despre amărăciunea celor plecaţi după mirajul „dolarului”,păstrând încă neatins graiul locului lor de origine, prin atestarea unor termeni şiforme dialectale precum: batâr, trimăt, rudă (Haideţi voi, boi de la rudă).

Mai interesant este cazul cântecelor în care se produce vizibil amestecul întremotivica transilvăneană şi cântecul din zona subcarpatică a Munteniei. Astfel, încântecul nr. 45 – Banii nu să ia aşa, prima parte aparţine cântecului ardelenesc binecunoscut despre truda cu care „buştenaru” şi „stânjenaru”, tăietori de lemne,câştigă banii „din firiz şi din secure” (în varianta musceleană, „din topor şi dinsecure”). După începutul ardelenesc, varianta musceleană a inf. Voichiţa Stoian (21ani), din Dâmbovicioara, continuă însă cu motivul specific zonei subcarpatice aMunteniei: ... Ferice de pădurar, / Că să plimbă prin lăstar / Cu chimiru plin dăbani, / Cu mâinili-n buzunar,... pentru a încheia prin aglutinarea şi adaptarea lacondiţiile muncii de pădure a motivului, de asemenea subcarpatic muntenesc: –Logofete, nu-njura, / Că nu-ţi înjuri nevasta,...233 în ipostaza: – Pădurare, nu-njura!

Finalul este negreşit un element aparţinând creaţiei strict locale, muscelene: –Siliţi, fetelor, siliţi, / Şi-apoi devale tuliţi, / Tuliţi pe canal devale, / Pân’ laDâmboviţa mare!

De altfel, însăşi mărturia informatoarei atestă procesul de adaptare şiprelucrare creatoare localnică: „Fetele cântă aşa! Chiar noi le cântam la pădurari,când ieream la plantaţii. Cântecu ăsta ie făcut de rucăreni acu’ cinci ani, că se purtaurât pădurarii cu fetele!”234.

Cunoscând legăturile strânse, nemijlocite, ale Muscelului cu sudul Ardealului,nu este greu de înţeles cum lirica Transilvaniei contribuie, în numeroase alteprilejuri, la alcătuirea atâtor variante de cântece muscelene, într-un amestec atât de

233 Pentru care vezi, spre pildă, cântecul din com. Bătrâni, jud. Prahova, C.I.E.F. fg. 11404, apud Al.Amzulescu şi Gh. Ghiţă, Doine, cântece, strigături, Bucureşti, ESPLA, 1955, p. 85 (nr. 103).234 Cf. nr. 500 (Banii nu să ia aşa, mg. 1094 e).

78

adânc înrădăcinat încât cântăreţii localnici sunt, de cele mai multe ori, departe de a-şi mai da seama de provenienţa ardelenească a cântecelor lor.235

Elementul de provenienţă cărturărească nu poate fi nici el neglijat, chiar dacăinfluenţa cărţii şi a creaţiei culte este de fapt cu totul sporadică, neesenţială pentruconstituirea şi evoluţia cântecului muscelean. Pătrunderea elementului cărturăresc– cult, dar mai ales semicult – este în genere determinată de caracterul „poporal” alunor atare creaţii, ce pot fi cu relativă uşurinţă asimilate cu fondul tradiţional, decare se apropie mai cu seamă prin „forma” populară şi atmosfera stilistică depastişă folclorică, mai mult sau mai puţin reuşită.

Este mai întâi de menţionat că pătrunderea elementului cult şi semicultdovedeşte o vechime de mai multe decenii, fiind cu siguranţă anterioară anului1900 ca, de pildă, în cazul cântecului D-aoleo, babă Ileană care, avându-şi obârşiaîn rândul cântecelor „de lume”, nu lipseşte din broşurile Spitalului amorului şi nicidin colecţia Alecsandri. Dacă cele două variante, mai concentrate, fragmentare,culese de la informatoare – femei din Nucşoara (mg. 517 b şi i. 15774), seîndepărtează mai mult de izvorul scris, purtând pecetea procesului de decantareorală şi de asimilare mai adâncă în limitele motivicii tradiţionale a cânteculuiautentic, local, în schimb varianta lăutarului Al. Cercel (74 de ani), din Câmpulung,deşi învăţată din tinereţe, de la lăutarii târgovişteni, nu poate fi ruptă de versiuneapublicată în fruntea broşurii a II-a la Spitalul amorului, sub titlul Doctoriţa şibolnavul:

mg. 1111 c

D-aoleo, babă Ileană,De ai milă, fă-ţi pomanăŞi mai dă-m’ o buruianăSă-m’ vindec această rană.Nu e rană de cuţitŞi e rană de iubit,Nu e rost dă lecuit!Mai trecuta săptămânăAm văzut la o fântânăO ţărăncuţă românăCu un vas de apă-n mână.

235 Vezi mai ales nr.: 33 (Bădiţă, sărutul tău), 384. I (Bine, maică, ţi-a părut), 84 (Creşti, pădure şi te-ndeasă), 132 (Drăguţ car cu patru boi), 135 (Dulce-i vinu de sub deal), 194 (Io sunt fata banului),202 (Într-o zi de joi, frumoasă), 217 (La ogor de primăvară), 219 (La pogonu cu grâu), 524 (Moşu cubarba căruntă), 463 (Nu ştiu, Doamne, ce-oi avea), 287 (Patru boi cu lanţ în coarne), 288 I (Patruboi leagănă carul), 302 (Pe marginea Dunării), 297 (Pe sub păduricea deasă), 433 (Rău îm’ paredupă lume), 322 (Rujiţo du pe răzor), 324 (S-a supărat badea de-aseară), 439 (Supărare, supărare),348 (Toată lumea-mi zice hoţ), 349 (Toată lumea şti’-a cânta), 351 (Trage, mândro, boabili).

79

Stam pă subt a umbritură,Ea venea cântând din gură:„Dragostili tinereleNu să-ncepe dân mere-le,Şi din braţe frăgeţele,Din obraji cu rumenele(Şi din şire cu mărgele...”) 236

(Nu ştiu alta de mai zise,)(Căci din ochii mei se duse,)(Parcă mintea mi-o smintise)(Şi pe loc mă înlemnise.)Ce bine era făcută,Nici prea crudă, nici trecută,Tocmai cum mi-erea plăcută,(Ca pân inele trecută)Avea ochi ca două stele,La gât şire de mărgele,Deşi era puţintele.Da-i şidea bine cu ele!(– Ia vezi, babo, te găteşte),(Ce buruiană trebuieşte)(La boala de mă munceşte,)(Şi cum ştii, mă lecuieşte!)(– Voinicele, de când veacu)(Toată boala-şi are leacu,)(Numai dă-i babii colacu)(Că-ţi vindecă şi pe dracu!)

Anton Pann

StrofaAoleo, mamă Ileană,Fie-ţi milă, fă-ţi pomanăŞi-mi dă vreo buruianăCa să-mi vindeci astă rană!... Că-n trecuta săptămânăAm văzut-o la fântână0 ţărăncuţă românăCu un vas de apă-n mână.

236 Versurile transcrise în paranteză se află în forma dictată a cântecului.

80

Eu eram p-o cotitură,Stând pe subt o umbritură,Când cu mândră pâşiturăEa venea cântând din gură:„Dragostele tinereleNu să fac din miere iele,Ci din braţe frăgezeleŞi din buze subţirele!”Nu ştiu alte de mai zise,Că vederea-i mă uimise,Mintea parcă îmi zmintiseŞi în loc mă înlemnise.Of, frumos era făcută, Ca prin inel petrecută,Nici prea crudă, nici trecută,Tocmai cum ie mai plăcută.Avea ochi ca nişte steleŞi sprâncene subţirele,Gură, buze mititeleŞi obrazi cu rumenele.... Îmbrăcată-n curăţele,La gât şire cu mărgele,Deşi era puţintele,Dar îi sta bine cu ele.... Vezi dar, mamă, te gândeşteCe buruiană trebuieşteLa boala ce mă munceşteŞi cum ştii, mă lecuieşte!— Voinicule, de când veaculToată boala-şi are leacul,Numai dă-mi mie colaculCă îţi vindec şi pe dracul!

Transcrierea juxtalineară a variantei lăutarului muscelean, în comparaţie cutextul lui Anton Pann, arată tendinţa de concentrare a formei pătrunse în circulaţiaorală, prin omisiunea strofelor 2, 3, 10, 12-18, schimbarea neesenţială a strofelorreţinute şi adaosul neînsemnat al versurilor: Nu e rană de cuţit / Şi e rană de iubit, /Nu e rost de lecuit, element motivic destul de răspândit în circulaţia tradiţionalăorală a cântecului muscelean237. (Acest vechi cântec de lume apare cu mult mai

237 Cf., spre pildă, nr. 194 (Io sunt fata banului, i. 14659) şi în cap. De cătănie şi militărie, nr. 564(Cucule de la pădure, mg. 418 a).

81

adânc schimbat şi simplificat, sub pana lui V. Alecsandri, drept doina 37 Buruianade leac238.)

Cu mult mai importantă decât însăşi urmărirea amănunţită a transformărilor pecare le suferă, în acest caz, trecerea unui text cărturăresc, în procesul circulaţieiorale, este sublinierea caracterului idilic, uşor romanţios al acestui cântec, care,corespundând unei tendinţe mai adânci a gustului propriu anumitor mediifolclorice, apare ca o trăsătură dominantă într-o întreagă categorie a repertoriuluiunora dintre cele mai preţuite şi răspândite producţii din circulaţia cântecelormuscelene, vechi şi noi. De altfel, cu excepţia unor fragmente de texteeminesciene, se poate spune că majoritatea textelor de provenienţă cărturăreascăadoptate în circulaţia orală a cântecului muscelean se caracterizează fie prin aceastănotă de idilism dulceag, „poporal”, fie printr-un conţinut patriotard, reprezentând,în ambele privinţe, semnul unei evidente influenţe a culturii şi a spiritului mic-burghez asupra cântecului popular local. Trăsătura romanţios-idilică introdusă peaceastă cale, superficială, a influenţei versului tipărit capătă cu timpul implicaţiimai adânci, prin îmbinarea cu efectul – de asemenea negativ – al influenţeiorăşeneşti şi suburbane, devenind una din caracteristicile cele mai proprii, dar şicele mai negative ale stratului celui mai nou de cântece, aparţinând mai cu seamărepertoriului tinerelor fete.

Cercetând deocamdată numai cântecul de provenienţă cărturărească, cultă şisemicultă, aceeaşi notă idilico-romanţioasă este evidentă, spre pildă, şi în cântecul-horă În sat la Aninoasa239, creaţie a epocii războiului pentru independenţă din1877, şi în Maria neichii, Marie240, cântec în stil popular creat de I. C. Vissarion şiadânc pătruns în circulaţia generală a folclorului din Muntenia şi Oltenia. Este deremarcat, în privinţa cântecului Maria neichii, Marie, efervescenţa crescută aprocesului de variaţie, dovedind asimilarea folclorică a creaţiei semiculte, care seapropie atât de mult de substanţa cântecului popular autentic.

Sub semnul idilismului romanţios de esenţă mic-burgheză se aşază şi altecâteva cântece, care, deşi nu au un „autor” cunoscut, nu pot fi decât creaţiipoporale semiculte ale unor mici cărturari sămănătorişti, pătrunse în circulaţiedatorită uşurinţei cu care elementul dulceag al unei anumite poeticipseudopopulare, de largă accesibilitate, poate prinde rădăcini în solul folcloric prinînsuşi falsul prestigiu cu care cântecul simţit ca o „inovaţie” se întâmplă uneori săfie acceptat pentru o vreme în procesul oralităţii, fără prea mult discernământ critical masei, ca spre pildă :

Frunză-i verde, iarbă deasă,Iarbă dă zăvoi.Nici o viaţă nu-i frumoasă 238 Cf. V. Alecsandri, op. cit., p. 270.239 Cf. nr. 721 (În sat la Aninoasa, mg. 1493 j).240 Cf. nr. 233 (Maria neichii, Marie).

82

Ca în sat la noi.Primăvara, ară-n coastăPlugul cu doi boi,Ce frumos ne cântă cucuPe-o creangă, -n zăvoi! etc...241

Sau:

Foaie verde foi-trifoi,Ce frumos e-n sat la noi:Să tot cat în lumea mare,Nu-i găsesc asemănare,Verde-i codru şi umbros,Plin e câmpu de miros;Câmpu-i plin de floriceleŞi de dorurile mele...242

Dincolo de aparenţa nevinovăţiei pitoreşti, se întrezăreşte însă proslăvirea fărătemei a aşezării sociale a unui sat utopic, în echilibru patriarhal, plin de poeziecâmpenească, dar lipsit de realitatea frământării sociale, pentru care asemeneacântece militează – mai mult sau mai puţin conştient – , sub vălul ademenitor alpastelului dulceag ... Cine-i harnic şi munceşte, / Are tot ce vrea, / Şi nimica nu-ilipseşte, / Când e iarna grea!

Poezia searbădă a idilismului poporal este dublată de caricatura patriotismuluilocal, în cântecul:

Foaie verde, trei coceni,Of, Boteni, Boteni, Boteni,Cine-n voi că a intratA rămas amurezat!Fetele-s gătite toate,Naţional îmbrăcate,Când le văd îngălbenescŞi mintea mi-o zăpăcesc!243

241 Cf. fg. 1987 a. Este vrednic de remarcat că melodia bine cunoscută, a acestui text, e negreşit ovariantă a marşului de la ‘77 ,,Drum bun, drum bun toba bate, / Drum bun, fraţi români!...”242 Cf. nr. 726 (Ce frumos e-n sat la noi, i. 15874).243 Cf. nr. 727 (Of, Boteni, Boteni, mg. 2458 u).

83

Atmosfera fals-bucolică se proslăveşte declamator, cu gesturi leneşe, oţioase,şi în această pastişă pseudofolclorică, unde iubita Maria se dovedeşte cu mult maiharnică decât logodnicul ei, care se mulţumeşte să-i înalţe osanale:

Mă sculai de dimineaţăSă seamăn trifoi,Trăsei plugul sus, pe deal,Plugul cu doi boi,Şi-ndemnai boii să pascăLângă doi ştejari,Iar io băui vin din ploscă,Vin de Drăgăşani.Vinu-i bun şi este tare,Galbin ca lămâia,M-a cuprins un dor de jale,Dorul de Maria.Şi-mi pusei plosca la cap,Aproape de plug,Şi-adormii, fără să vreau,Ascultând la cuc.Mă sculai pe la ‘sfinţitŞi m-am închinat,Când văzui boii la jugŞi locul arat.Maria ţinea de coarneŞi striga la boi,Iară io fumam ţigara,Făcută din foi...244

(Cântecul acesta a circulat mult, prin lăutari, în jurul anului 1955!)

De provenienţă cărturărească, pătrunzând în circulaţia orală prin mijlocireamanualelor şcolare, este Vântuleţ de primăvară, cântec purtător de idilism şipatriotism mic-burghez:

– Vântuleţ de primăvară, Cum prin lunca înverzităCe-ai venit să ne mai spui? Petrec cântătoarele.– Vreau să-ţi spun ce face ţara, Sus daţi mâna, fraţi de-un sânge,

244 Cf. nr. 722 (Mă sculai de dimineaţă, mg. 2528 b).

84

Să pui capăt dorului, Ştiţi voi bine gândul mieu,Şi-am venit să-ţi spun, măi frate, Ţara vreau să fie-n paceCum şoptesc izvoarele, Ş-apăi ce-o vrea Dumnezeu!245

Pe calea manualelor şcolare este probabil să fi pătruns şi cele două textecărturăreşti de cântec de leagăn: Dormi, micule, dormi şi Hai, odor, hai,păsărică246, ca şi Alei, codrule fârtate, a cărui ambianţă folclorică, fără a fi lipsităde efectul condeiului, se menţine totuşi destul de aproape de autenticitatea orală,ceea ce a şi determinat-o, probabil pe Maria Nacea (20 de ani), din Corbi, să-i cauteun „glas”247.

Pe calea mai nouă, a undelor radiofonice, a pătruns un bine cunoscut motivpoetic creat de Anton Pann:

mg. 2529 I q: A. Pann:

…Lumină luminătoare Luniţă luminătoareŞi stele strălucitoare, Şi stele strălucitoare,Lumina-i (!) mai cu tărie Luminaţi mai cu tăriePentru-a mea călătorie; Scumpa mea călătorie248,

folosit drept al doilea motiv într-un cântec, al cărui început se află atestat înculegerile lui M. Eminescu:

nr. 115: M. Eminescu

Câte stele sunt pe cer, Câte stele sunt pe ceriuToate pân’ la ziuă pier, Pân’ la ziuă toate pier,Numai luna şi cu-o stea Numai luna şi o steaŞtie de dragostea mea!249 Aşteaptă durerea mea250.

Contactul direct cu creaţia eminesciană în stil popular prilejuieşte apariţiacâtorva interesante cazuri de trecere a operelor marelui poet în sfera oralităţii.

245 Cf. nr. 728 (Vântuleţ de primăvară, i. 15982).246 Cf. nr. 181 şi 247.247 Cf. nr. 5 (Alei, codrule fârtate, i. 14803).248 Cf. Anton Pann, Cântece de lume, Bucureşti, ESPLA, 1955, p. 71.249 Cf. nr. 55 (Câte stele sunt pe cer, mg. 2529 I q).250 Cf. M. Eminescu, op. cit., p. 133 (nr. 4).

85

Adoptarea şi adaptarea textului scris la condiţiile oralităţii se fac, şi de această dată,prin concentrarea evidentă a textului tipărit şi omiterea unor pasaje care seîndepărtează relativ mai mult de simplitatea stilului folcloric tradiţional, textul scrisfăcând astfel primii paşi în domeniul variaţiei şi al variantelor folclorice:

i. 15843:

– Codrule, codruţule,Ce mai faci, drăguţule,Că de când nu te-am văzutMultă vreme a trecut,Şi de când m-am depărtat,Multă lume am umblat !– Iar mai fac, ce fac de mult:Iarna, viscolu l-ascult,Troienind cărărileŞi doinind cântările.Mi-or cânta femeile.Umplându- mi cofeile.Şi de vremea-i rea sau bună,Vântu-mi bate, frunza-mi sună;Şi de-i vreme bună, rea,Mi-a-nfrunzit şi Dunărea!251

M. Eminescu:

– Codrule, codruţule,Ce mai faci, drăguţule,Că de când nu ne-am văzutMultă vreme au trecutŞi de când m-am depărtatMultă lume am îmblat.– Ia, eu fac ce fac de mult,Iarna viscolu-l ascult,Crengile-mi rupându-le,Apele-astupându-le,Troienind cărărileŞi gonind cântările;

Şi mai fac ce fac de mult,Vara doina mi-o ascultPe cărarea spre izvor 251 Cf. nr. 536 (Codrule, codruţule, i. 15843).

86

Ce le-am dat-o tuturor,Împlându-şi cofeileMi-o cântă femeile.– Codrule cu râuri line,Vreme trece, vreme vine,Tu din tânăr precum eştiTot mereu întinereşti.– Ce mi-i vremea, când de veacuri,Stele-mi scânteie pe lacuri,Că de-i vremea rea sau bună,Vântu-mi bate, frunza-mi sună;Şi de-i vremea bună, rea,Mie-mi curge Dunărea.Numai omu-i schimbător,Pe pământ rătăcitor,Iar noi locului ne ţinem,Cum am fost aşa rămânem:Marea şi cu râurile,Lumea cu pustiurile,Luna şi cu soarele,Codrul cu izvoarele252.

Alteori procesul variaţiei orale se manifestă mai adânc, trecându-se lacontaminarea textului eminescian cu motivica specific locală a doinelor „decodru”, prin crearea unor pasaje de legătură, ca în cazul:

– Ce te legeni codrule,Făr’ de ploaie, făr’ de vânt,Cu crengile la pământ?– De ce nu m-aş legănaDacă trece vremea meaŞî m-apucă iarna grea,Mi s-o scutura frunzaŞi mi-o-apucă zăpada?– Codrule, hainile tăleLe-a băgat vântu-n vălcele,Zace zăpada pă ele,Ş-ai rămas cu ramur’liŞi mă bate vântur’li

252 Cf. M. Eminescu, op. cit., p. 123-124.

87

Şi toate viforur’li!253

– Ce te legeni, codrule,Fără ploaie, fără vânt,Cu crengile la pământ?– De ce nu m-aş legăna,Dacă trece vremea mea?Ziua scade, noaptea creşteŞi frunzişul mi-l răreşte.Bate vântu frunza-n dungă –Cântăreţii mi-i alungă;Bate vântu dintr-o parte –Iarna-i ici, vara-i departe ...254

Sau prin adăugarea „motivului” desprins din acelaşi text eminescian, dreptîncheiere, într-o aglutinare de motive tradiţionale ale doinei „de codru”:

Frunză verde salbă moale,Şi-auzi, dragă Marioară,Cucu nost’u d-astă vară...... Cântă, cuce, limba-ţi pice,...... Cântă, cuce, nu tăcea, ...... Cucule cu pene verzi,Ce caţi vara prin livezi,Că vara vii, vara te duci,Mă mir, iarna ce mănânci?– Mănânc putrigai de fagŞi cânt codrului cu drag!Peste vârf dă rămurele,Trec în stoluri, păsărele,Şi să duc, ca clipele,Scuturându-şi aripile,Şi mă lasă pustiit,Veştejit şi amorţit!255

... Şi de ce să nu mă plecDacă păsările trec!Peste vârf de rămurele... Trec în stoluri rândunele,

253 Cf. nr. 473 (Ce te legeni, codrule, fg. 8995 b).254 Cf. M. Eminescu, op. cit., p. 214.255 Cf. nr. 26 (Auzi, dragă Mărioară, fg. 8858).

88

Ducând gândurile meleŞi norocul meu cu ele,Şi se duc, pe rând, pe rând,Zarea lumii-ntunecând,Şi se duc ca clipele,Scuturând aripele,Şi mă lasă pustiit,Veştejit şi amorţitŞi cu doru-mi singurel,De mă-ngân numai cu el!

Din sfera „amintirilor” ce alcătuiesc o întreagă specie a liricii poporalemanuscrise, reprezentând parcă o versiune semiorală a creaţiilor pentru „file dealbum” din lumea saloanelor literare, „amintiri” care umplu pagini întregi dincaietele de cântece ale tineretului şi sunt folosite drept mesageri ai dragostei şidorului mai cu seamă în scrisorile din vremea cătăniei şi a războiului, derivă, sprepildă, finalul cântecului nr. 54 – Câte raze sunt la soare:

... D-ai umbla o viaţă-ntreagă,Tot pământu-n lung şi-n lat,N-ai să mai găseşti iubireCa aceea ce ţi-am dat.

Ar fi fost cu mult mai bineDacă nu ne cunoşteam,Căci trăiam în fericire,Viaţa nu ne-o turburam!256

Cum se vede din cele arătate până aici, nici cantitativ, nici calitativ, amesteculsporadic al condeiului şi al versului tipărit nu este esenţial, aducând o contribuţieminoră la evoluţia cântecului muscelean, în care oralitatea tradiţională, cu toateimplicaţiile ei, rămâne trăsătura dominantă.

Prezenţa elementului romanţios, despre care a mai fost vorba, din treacăt, încele de mai sus, este una din trăsăturile negative pregnante ale cânteculuimuscelean, care merită a fi aci discutată. Prin aceasta nu ne referim la numărulapreciabil de romanţe ca atare, întâlnite în toate satele Muscelului, care au fostadesea culese de la ţărani şi lăutari, de toate vârstele, ceea ce dovedeşte oînrădăcinare destul de veche şi de adâncă în circulaţia folclorică locală a acesteispecii minore, semiculte, de lirică a melancoliei şi pseudosuferinţei sentimentale,

256 Cf. nr. 54 (Câte raze sunt la soare, fg. 8866 a).

89

de o inspiraţie şi realizare ce arareori depăşesc stadiul unei elegii mediocre, cucirculaţie preponderent orală257. Prin frecventarea romanţei, ceva din atmosferaplângăreaţă deprinsă la şcoala contagioasă a acesteia ajunge să se impună, tematicşi stilistic, în conţinutul şi forma unei întregi categorii de cântece, îndeosebi aletineretului, care, deşi păstrează o strânsă legătură cu cântecul tradiţional, se distingprin dezvoltarea lirico-narativă, în stil romanţios, mai ales a dragostei şi dorului demamă şi de familie. Faptul că în informaţiile culese o dată cu înregistrarea unoratare cântece se pomeneşte, în majoritatea cazurilor, de circulaţia lor la plantaţii depădure în munte şi la alte locuri de adunare pentru munca în grup, departe de sat şide familie, explică în bună măsură apariţia acestor cântece romanţioase dreptcântece de înstrăinare, ale nostalgiei după casa părintească şi căldura îndepărtată avetrei domestice. În condiţiile tristeţii nostalgice, întâmplări neprevăzute ar puteatransforma în realitate şi în proprie tragedie intimă fapte şi împrejurări ca celeimaginate în cântec. Viaţa orfanului, accidentul de muncă, spitalul, dricul,„Salvarea”... ameninţă deopotrivă copii şi părinţi, cu o tristeţe pseudocopleşitoare:

Foaie verde sălcioară, Ca s-o mai avem în casă!Am o mamă bolnăvioară, – Bună ziua, doctor frate,Ţine-o, Doamne, să nu moară Hai, că mama e pe moarte!Mamă, mamă, dor de mamă, Geaba, doctore, -ai venitŢine-o, Doamne, sănătoasă Că mămica a murit! etc....258

Această atmosferă de sentimentalism romanţios constituie climatul potrivit încare ajunge să capete o largă dezvoltare lirico-narativă, adecvată, spre pildă unmotiv abia sesizat, în forme cu mult mai concentrate, de unele colecţii din trecut:

De laBucureşti la vale Şi-n vagoane-i jale mareTrece-un tren cu cinci vagoane, C-a murit o fată mare.Of, of, ce jale mare, Plânge mama, plânge tata,

Ş-amândoi blesteamă soarta etc.259

257 S-au cules în total din Muscel circa 60 de tipuri de romanţe (peste 80 de variante individuale).258 Cf. nr. 374 (Am o mamă bolnăvioară, mg. 2529 I p). Aceeaşi atmosferă romanţioasă se află mai cuseamă în cântecele nr.: 379 (Arde-l-ar focu, şoferu), 77 (Colea-n vale, la izvor), 401 (De la Bucureştila vale), 425 (Nicio frunză nu-i amară).259 Cf. nr. 401 (De la Bucureşti la vale, mg. 525 II c). Vezi, în comparaţie, Gr. G. Tocilescu, op. cit.,p. 1500 şi Ciauşanu – Fira – Popescu, op. cit., p. 95 (nr. 522).

90

Elementul romanţios se propagă şi prin pătrunderea în circulaţia cânteculuimuscelean a unor înjghebări, sub zodia aceluiaşi lirism searbăd, din repertoriulemisiunilor de radio, probabil creaţii ale înseşi cântăreţei Maria Lătăreţu.260

Ca o expresie concentrată a acestei „tendinţe” romanţioase trebuie semnalatăşi apariţia unor refrene alimentate de acelaşi sentimentalism deplorabil, cu intonaţiivulgare, precum: Ş-of, ce dor m-ajunge, / Inimioara-mi plânge, / Lacrămile valuri-valuri curge!261

Consistenţa calitativă şi cantitativă a cântecului tradiţional „de dor şi jale”, înrealizări art ist ice de superioritate incontestabilă, lasă cu mult în umbră, făcând săse piardă în masa creaţiei valoroase ceea ce este cuta măruntă a acestei trăsăturinegative.

O trăsătură negativă, mai adâncă, cu implicaţii stilistice dăunătoare, de unrăsunet mai larg, este însă o anumită notă de vulgaritate şi trivialitate, care nulipseşte nici chiar din repertoriul unora dintre cei mai valoroşi informatori, ţărani şilăutari, tineri şi vârstnici, bărbaţi şi femei. Depăşind normele cele mai elementareale eticii poeziei, zgura indecenţei nestăpânite, sub pornirea uşuratică a desfrâului,face să apară în unele cântece, cu ostentaţie şi agresivitate nesăbuită, lauda beţiei,urmată de duritatea celor mai aspre invective şi crudităţi de limbaj. Acestea suntcântecele descompunerii morale, sulb influenţa vădită a mediilor declasate: Foaieverde trei spanace, / Nu ştiu, Doamne, ce m-oi face, / Mie băutura-mi place, /Băuturile spirtoase / Şi mândruţele frumoase!262

Îndepărtarea astfel ostentativă, fără rezerve, de minimul normei morale, faceca, sub unda patimii, pierzându-se cumpătul etic, să se piardă şi scara valorilorestetice, de vreme ce unele alcătuiri motivice asemănătoare ajung să se asocieze,spre pildă, cu motivica majoră, dar rău înţeleasă, din repertoriul tradiţional aldoinei „de codru” şi al cântecului de haiducie şi revoltă socială, ca în cazulcântecului: Io, de tinerel băiat / M-am născut destrăbălat, / Umblu prin cârciumăbeat, / Cu toţi oamenii mă bat! / M-a mânat mama la sapă, / Meserie foarteslabă, / Sapa-i lată, coada-i lungă, etc...263

Dacă o oarecare îndoială asupra sincerităţii mărturiei şi deci a imoralităţiiostentative ca atare ne-ar face să presupunem că în aceste cazuri (ca şi în cazulcântecului nr. 534 – Ah! ce beat am fost aseară) ar trebui căutată mai curândintenţia potrivnică sensului propriu al mărturiei, sub vălul – echivoc! – al unei...parodii satirice, în schimb, mărturisirea făţişă a desfrâului se aliază cu invectivacea mai aprigă, sub canoanele unei false poezii a brutalităţii şi a injurieidezlănţuite, din care rezultă unele „versuri” ale dezmăţului total, ca acestea:

... Mario şi iar Mario,Ia-ţi fluturii du pă iie 260 Cf. nr. 161 (Geaba, lună, şi lumină) şi 332 (Sub straşina casei mele).261 Cf. nr. 403 (De mică mă măritai, i. 20381) şi nr. 204 (La casa cu trestioară, i. 15931).262 Cf. nr. 280. II (Nu ştiu, Doamne, ce m-oi face, i. 15772).263 Cf. nr. 513 (Eu, de tinerel băiat, i. 19558).

91

Că mă bagi în puşcărie;Ia-ţi beteala du pă şorţCă mă faci să bag divorţ;Ia-ţi beteala de pe fotăCă mă dai de mare potcă!264

Sau:

... Ş-am nevastă ca o zină,Mă uit la altă nebună;Am nevastă ca o floare, Mă uit la altă putoare!265

Ori:

... Fir-ai al naibii să fii,Să n-ai parte de copii,Nici de bărbatu d-întâi!Ş-am să te-njur şi dă fraţi,Dacă mă mai minţi şi marţi;Ş-am să te-njur şi de mumă,Să nu mă porţi cu minciună!266

Precum şi :

... De i-o fi boala de la altu,Să moară şi s-o ia dracu!267

... Lua-o-ar toţi dracii s-o iaPe ‘oaţa de maică-taCă ne-a stricat dragostea!268

... Leana şi-a lăsat bărbatu . . . M - a mâncat, mânca-o- ar viermii,Şi să iubeşte cu altu, Mânca-o-ar viermii şi dracii

Nu ştie c-o s-o ia dracu! Că ş-aseară mi-a luat francii;– Ba te-o lua, neică, pă tine Mânca-o-ar viermii şi ciuma,Căci tu n-ai ţinut la mine!269 Că mi-a luat polii şi rubla!270

264 Cf. nr. 233 (Maria neichii, Marie, i. 15952).265 Cf. nr. 167 (Hai, Anico, la ceşmele, fg. 8795 a).266 Cf. nr. 312 (Ieşi, mândruţo, la livezi, fg. 8993 b). Vezi şi nr. 298 (Pă valea cu gâcitori, i. 1488 i).267 Cf. nr. 100 (Dealu-i deal, şi valea-i vale, mg. 1106 l şi 526 e).268 Cf. nr. 201 (Însoară-te, măi Gheorghiţă, mg. 519 a).269 Cf. nr. 214 (La lacu cu liliacu, mg. 1113 f).

92

Sub zodia aceleiaşi atmosfere de trivialitate dezgustătoare se desfăşoară şi o„creaţie” ca aceasta, chiar dacă invectiva nu se mai produce cu aceeaşi indecenţăfăţişă, ascunzându-se cu o prefăcută pudoare de umor vulgar:

Ş-am zis verde, Leano, Să-ţi fie de folos!Trei fire de praz – Nu ţi-a fost, Gheorghiţă,Dragă Marioară, Milă şi blândeţeNu râde cu haz, De-ale mele, dragă,Că la-ntâi ianuare Scumpe tinereţe?Io plec şi te las, Mi-ai intrat în casă,Şi te las cu bine, Mi-ai furat o varză,Cu braţele pline, Mi-ai mâncat norocuC-un băiat frumos, Şi mi-ai spart ghiocu! etc...271

Faptul devine foarte simptomatic, dacă se ţine seama că un cântec ca acestaface parte din repertoriul uneia dintre cele mai valoroase interprete ale stiluluimuscelean cel mai autentic, inf. Anica Anghel (23 de ani), din Jugur, care nu sesfieşte să poarte acest cântec cu deplină convingere „artistică” şi deliberare! Estetotuşi semnificativ că, dictând varianta sa fragmentară la acelaşi cântec, o altăinterpretă de frunte, Viorica Tefeleu (21 de ani), din Slatina, se opreşte exclamând:„Nu mai zâc, dă-l dracu! Mi-e urât, dă-l ciumii de cântec!... Nu l-am cântat, nu mi-aplăcut!”272

Se naşte desigur întrebarea: unde poate fi cauza şi unde sunt izvoarele acesteilaturi detestabile de pseudopoezie a descompunerii etice şi estetice, care formeazăo pată întunecoasă în conspectarea globală a cântecului muscelean ?

Este necesar să amintim mai întâi că semnele vulgarităţii şi ale invectiveitriviale se ivesc în cântecele din zona Munteniei de îndată ce culegătorii, părăsindşcoala „îndreptărilor” şi a „întocmirii”, promovată de nevinovăţia şi bunele intenţiiale poetului Lăcrămioarelor şi Mărgăritărelelor, ajung să publice, din ce în ce maifidel, folclorul satelor şi oraşelor. Chiar şi într-o colecţie ca aceea a lui G. Dem.Teodorescu, care nu e cu totul în afara străduinţei de curăţire a asperităţilor şi acrudităţii fenomenului oral, se strecoară o „variantă” scrisă în Bucureşti, la 9 mai1884, tot după moş Petrea Creţul Şolcan, ca aceasta:

270 Cf. nr. 254 (Mă suii pe dealu Cernii, fg. 1985 b).271 Cf. nr. 720 (Draga Marioară, fg. 8787 b).272 Ibidem, i. 15877.

93

– Floricele, flori domneştiMariţico din Ploieşti,Albă eşti,

frumoasă eşti,Cu bărbatul cum trăieşti?– Trăiesc bine ca cu draculCă ş-aseară mi-a spart capul,Mi-a spart capul cu baltacul,Dar, lasă, c-o să-l ia dracul!– Floricele, flori domneşti,Mariţico din Ploieşti,Albă eşti, frumoasă eşti,De ce nu te potoleşti,La ce dracul mai iubeşti!273

După cum, nici din Auzi, lele, „scris la 1872 după diferiţi lăutari bucureşteni”,nu lipsesc unele versuri precum:

... Lasă la dracul războiul,...

... Lasă la dracul bărbatul...

... Lasă la dracul a iie!274

Aceasta, într-o colecţie în care se dovedeşte destulă grijă de a evitavulgaritatea, ca în acest început de „variantă scrisă după un bătrân lăutar dinTârgovişte”, unde negreşit că bâtrânul lăutar târgoviştean nu a ocolit, cu candoareacu care apare în textul scris, cruditatea invectivei: –Frunză verde mărăcine, / Iavezi potera că vine! – Las’ să vie, p-astă cruce, / Că, cum vine, -aşea s-o duce!275

Pe măsura creşterii tot mai hotărâte a obiectivităţii în editarea cântecului oral,se înmulţesc dovezile desluşite despre această latură, evident negativă, afenomenului folcloric muntenesc, ca în cazul, tipic negativ, al acestei variante„auzită de Chr. N. Ţapu de la Ion Ţugui, lăutar în Români – Vâlcea”, publicată încolecţia Gr. G. Tocilescu:

273 Cf. G. Dem. Teodorescu, op. cit., p. 316.274 Ibidem, p. 342.275 Ibidem, p. 294.

94

Foaie verde şi-o sipică, Curvă eşti la casa ta,Sictir, curvă prefăcută, La neică n-ai ce căta.Dacă n-ai fost mulţumită Curvă-ai fost,Cu dragostea mea cinstită. Curvă să fii,Toţi calicii te sărută, La neica să nu mai vii!Te sărută pe obraz, Sictir, curvă, rublă ştearsă,Ca să-mi faci mie necaz. Să nu vii la mine-acasă.Când să te sărut şi eu, Sictir, curvă, rublă veche,Dumitale-ţi pare rău. Ce-mi porţi cârpa p-o ureche!276

Sictir, curvă prefăcută,Curvă-ai fost la maică-ta,

S-ar putea spune că elementele de acest fel sporesc aproape în proporţiegeometrică în Culegere de folclor din jud. Vâlcea şi împrejurimi, din anul 1928,asupra căreia nu este necesar a mai stărui.

Este neîndoielnic că originea acestui fapt trebuie căutată în motivica de „stil”asemănător aparţinând repertoriului doinei „de dragoste”, care a fost subliniată, lalocul potrivit, ca o trăsătură negativă a acelei specii, mai vechi, a liricii folclorice.Preluarea şi dezvoltarea tendinţei spre trivialitate s-au produs şi s-au accentuat însănegreşit prin conjugarea acestei „tradiţii” minore a doinei „de dragoste” cu oanumită pervertire a bunului gust popular prin contactul cu atmosfera mediilordeclasate din lumea interlopă a hanului, a cârciumii şi a cafenelei suburbane, careeste firesc să-şi aibă cântece corespunzătoare gustului, năzuinţelor şi orizontuluisău „spiritual”.

Deosebit de semnificativă apare, sub acest raport, mărturia inf. GrigorieBălăşoiu (20 de ani), din Mihăeşti, care declară succint, la 30.VIII.1940: „Pă laBucureşti, pă la piaţă” – explicând astfel provenienţa cântecului:

Bătui cu biciuşca-n poartă Parcă n-ai avea amant,Şi tu dormi, dormire-ai moartă, Dormi cu faţa la copii,Dormi cu faţa la bărbat, Fire-a dracului să fii,

Parc-acum iubeşti întâi!277

O informaţie ca aceasta dovedeşte că „pervertirea” gustului şi întinareapurităţii cântecului popular nu trebuie puse numai pe seama rolului şi a aportuluilăutarului ţigan. Contactul între sat şi mahalalele târgurilor s-a petrecut de multe oridirect, fară vreo altă mijlocire. Cântecele precupeţilor, birjarilor, ale forfotei de

276 Cf. Gr. G. Tocilescu, op. cit., p. 313.277 Cf. nr. 35 (Bătui cu biciuşca-n poartă, fg. 8842 b).

95

„negustori” de tarabă şi mărunţişuri şi ale liotei de pungaşi, „mardeiaşi” şi„şmecheri” mânuitori de cărţi şi comedii, mişunând în jurul birturilor, cafenelelor,hanurilor şi bâlciurilor, au putut fi auzite şi preluate de-a dreptul de la unii caaceştia. Este însă cert că lăutarul, fiind adesea silit să „facă faţă” cerinţelor decântec ale acestei faune din „gura pieţii” şi din periferiile târgurilor, a putut sădevină, de multe ori, agentul vehiculării unor asemenea cântece între oraş şi sat, bachiar şi „autor” nefericit al declasării folclorice, al amestecului între decenţă şitrivialitate, în procesul firesc de variaţie şi aglutinare prin care necontenit, clipă declipă, se încheagă şi se destramă cântecul oral.

Dovezile multiplelor contacte directe, sau prin mijlocirea lăutărească, întretradiţia majoră a cântecului muscelean şi lirica interlopă, suburbană, se atestă dinbelşug în unele cazuri explicite, ca acestea, unde lumea mahalalelor şi a pieţelor sepomeneşte anume:

Foaie verde rar-mărar, Şi pleacă pe FerentariBăiat ca Gheorghe, mai rar! Cu mândruţa, la spital,Fură doi cai din coşar La spital, la Colentina,Şi mi-i pune la drocar Unde zace Niculina...278

Informatorul P. Chelu (26 de ani), din Slatina, declară, la 24.V.1955,explicând provenienţa şi circulaţia acestui cântec: „De-acum trei ani de zile, l-amauzit la o cântăreaţă du pă la Corbeni, cu ocazia unei nunţi. L-am învăţat mairepede ca ceilalţi şi i-am învăţat şi pe ceilalaţi, l-am popularizat! Îl mai cântă, da’rareori...”.

Despre o bine cunoscută piaţă bucureşteană este desigur vorba şi în pasajul: ...La llie Pintilie / Am schimbat asear’ o mie,... din cântecul, ejusdem farinae, culesla 18.XI.1954, de la Marcela Pepenescu (19 ani), din Jugur, cu acest început: Ah, cebeat am fost aseară, / Cum să fac să mă-mbăt iară şi cu refrenul: Ş-ai lic, şi iarpac, / Cât-o halbă, cât-un ţap, / Mi-am băut banii la „Mat”!279

... Ş-am zis verde matostat, / Ş-aseară m-am îmbătat / La un magazin de stat, /C-o nevastă cu bărbat / Şi trei mândre dintr-un sat – se spune în variantalăutărească (mg. 416 n) a aceluiaşi cântec, cu refrenul saturat de atmosfera penibil-declamatoare a aceluiaşi patos suburban: Hai lic, şi iar lic, / Cât-o litră, cât-un pic,/ Las’ să beau, că eu câştig; / Hai lic, şi iar lic, / Cât-o litră, cât-un pic, / Las’ săbeau, că sunt voinic!

Cum este şi firesc, nu numai Bucureştiul, ci şi Câmpulung, mai apropiat, îşiare pieţele şi mahalalele sale lăudate:

278 Cf. nr. 505 (Băiat ca Gheorghe, mai rar, i. 15905).279 Cf. nr. 534 (Ah! ce beat am fost aseară, mg. 423 m).

96

Foaie verde bob năut, Câmpulung, oraş de frunte,Mi-aduc aminte şi plâng Cheltuieşti parale multe!De traiu din Câmpulung, ... Mă doare picioariliCă ce bine-am petrecut! Bâtănd mahalalili,Câmpulung, oraş frumos, Cheltuind paraliliVii călare, pleci pe jos, Cu toate mândruţili!...280

Expresia aceleiaşi atmosfere vulgare, suburbane, răsună şi în acest cântec,rezultat din prelucrarea alterată a unui fond motivic tradiţional bine cunoscut:

Foaie verde măr sălciu,Arde-te-ar focul, Sibiu,De trei ori te ocolii,Ce căutai, nu găsii:Căutai cercei, mărgeleŞi ciorapi cu găurele, Să le dau mândrelor mele, Care m-am iubit cu eleZiua, noaptea, -n cafenele!…281

Ce altceva poate fi şi acest pasaj d i n cântecul de provenienţă vădit suburbană,proclamând graţiile altei hangiţe curtezane decât mai vechea, patriarhala „Stăncuţasprâncenată, / La bordei cu crucea naltă,...”, din Spitalul amorului: ... La comandăeu sunt tare, / Dar la plată n-am parale! / ... – Bagă-ţi banii-n buzunar / Ş- ‘ai cuţaţa sus, la bal!...282

Apariţia firească a neologismului (comandă, bal) în această ambianţă delubricitate se dovedeşte, spre pildă, şi aici: ... Duminică mi-ai jucat / Cu fetiţele dinsat / Şi dup-aia ai plecat, / Mi-ai plecat frumos ca un brad, / Mi-ai venitdesfigurat!283

După cum trebuie menţionată tendinţa de preschimbare, sub influenţa argouluisuburban, a vechiului termen ibovnic, după ce a trecut prin faza amant şi amurez,în gagic: Şi-am auzit veste-aseară / Căci gagicul meu să-nsoară ... Şi: Maică,inima mă doare, / C-am un gagic ca o floare, / Şi-am auzit că el moare!...284 Ba 280 Cf. nr. 264 (Mi-aduc aminte şi plâng, mg. 1492 e şi 15783).281 Cf. nr. 19 (Arde-te-ar focul, Sibiu, i. 16795).282 Cf. nr. 226 (Leliţă cârciumăreasă, mg. 2421 g).283 Cf. nr. 660 (A naibii e noaptea mică, mg. 897 g).284 Cf. nr. 8 (Am auzit veste-aseară, mg. 522 a) şi nr. 416 (Maică, inima mă doare, mg. 520 a).

97

chiar şi: Frunzuliţă rug întins, / Doamne, ce gagic mi-am prins!285 – ceea cereprezintă „traducerea” directă a formelor mai vechi: ... Ce mai amurez am prins şi:... Frumuşel amant mi-am prins!286

Un caz tipic de încrucişare a creaţiei suburbane cu cântecul sătesc, dovedindinsuficienta înţelegere şi asimilare a elementului motivic provenit din orizontultematic şi stilistic străin de tradiţia satului şi împestriţând cântecul tradiţional cusolzii influenţei suburbane, apare în cântecul nr. 309 – Leano, dacă n-ai noroc,care începe pomenind de „loto” şi – probabil – „loto săptămânal”, pentru a seîncheia cu aglutinarea treptată de elemente motivice din cea mai veche şi autenticătradiţie a cântecului ţărănesc:

Foaie verde siminoc, Şareta să aibe gume,Leano, dacă n-ai noroc Şi mândra, gătită bine,Să câştig şi eu la lot’ Şi să mergem, dragă, -n lume!Dar altu (!) săptămânal, Hai, mândro, să trecem Oltu,Să-ţi iau un batic de voal; Să schimbăm vorba şi portu;Să-ţi iau rochie vişinie. Hai, mândruţo, la Galaţi,Să-mi fii dragă numai mie; Să trăim necununaţi,Să-mi iau o şaretă mică Să zicem că suntem fraţi!287

Şi-o mândruţă frumuşică;

Din repertoriul cupletului revuistic, destul de frecventat şi îndrăgit de lăutari,prin filiera aceluiaşi contact cu atmosfera gustului şi a repertoriului suburban,provine negreşit acest crâmpei, folosit la 24.VIII.1930 de clarinetistul TudorTurbatu (59 de ani), din Jugur, drept încheiere, la cântecul Icea-i dealu, colea-iviţa: ... De la Bucureşti pân’ la Calafat / Ofiţerii după mine s-au amurezat! /Mamă, cum aş face eu / Să m-amurezez şi eu!...288

Ca şi în cazul elementului romanţios, cercetarea „refrenului'” ne oferă şi aciuneori expresia concentrată, tipică a influenţei stilistice suburbane. Datorităfuncţiei de subliniere iterativă a conţinutului specific al cântecului, pe care o arerefrenul, vulgaritatea crasă, dezgustătoare se degajă, amplificată prin repetareaobstinată a unor refrene precum: Lată, -adâncă-i Dunărea, / Frumoasă-i gagicamea, / Lată, -adâncă-i Dunărea289 Şi: Zurzurică, zurzurea, / Zăngănele pe la poale,

285 Cf. nr. 72 (Cine trece pe potecă, mg. 2528 I f).286 Cf. nr. 149 (Fetiţo cu casa naltă, fg. 2004) şi nr. 356 (Trandafir du pe rozor, mg. 1096 b).287 Cf. nr. 224 (Leano, dacă n-ai noroc, i. 15736).288 Cf. nr. 178 (Icea-i dealu, colea-i viţa, fg. 1981 a). Repertoriul lăutarului Jean Manolescu (36 deani) din Ogrezea-Stâlpeni, este tipic pentru acumularea de romanţe, şlagăre şi cuplete, pe care acestale-a utilizat destul de consistent, spre pildă, cu prilejul nunţii minerului V. Floroiu din Aninoasa, din18—20.X.1958 (cf. C.I.E.F., i. 21083 – fişă de observare directă).289 Cf. nr. 660 (A naibii e noaptea mică, mg. 897 g).

98

/ Bea, Gheorghiţă, bea!290. Sau, cu atât mai vârtos, a altora cu pretins efectumoristic, ca: Libidalidumbai, / Logodorohengheş...291 şi: Haţ-gaţ, gar-gar, gambi,/ Strimbai-iumbai, / Ş-abdi-dumbai, / Ş-apoi iarăşi sabdiga, / Fâr-dî-dârî, dârî,dârî, / Fâr-dî-dârî, dâra, da!292

Legătura strânsă şi amestecul, de multe ori foarte greu de desluşit, întrecântecul satelor şi creaţia suburbană a folclorului orăşenesc, au rădăcini istoriceadânci în timp, dacă se ţine seama că până în trecutul foarte apropiat mareamajoritate a populaţiei oraşelor şi târgurilor din Muntenia şi Oltenia a fostdintotdeauna legată prin mii de fire de lumea satelor, ducând o viaţă modestă, încondiţii culturale care nu se deosebeau prea mult de analfabetismul ţărănesc,gustând şi cultivând din plin folclorul drept principală hrană spiritual-artistică aclipelor de răgaz si desfătare. Locuitorul „mahalalelor” – care până spre sfârşitulveacului trecut nu erau, ca în înţelesul mai nou, numai periferiile oraşului –,„mitocanul” – în înţelesul propriu veacului trecut şi nu în cel ulterior, peiorativ – ,micul meseriaş din feluritele bresle şi branşe, ca şi micul neguţător din Bucureşti,din Craiova, din Piteşti, din Târgovişte, Ploieşti sau Brăila, pentru a nu mai vorbide cel din târgurile mai mărunte, precum Râmnicu-Vâlcea, Curtea de Argeş,Câmpulung, Buzău şi cu atât mai mult de cel din târgurile cvasirurale ale câmpieidunărene, s-a adăpat dintotdeauna la apele oralităţii folclorice, ascultând şi cântândcântecul popular, frecventând şi solicitând pe lăutari, cu care s-au ţinut, veacuri de-a rândul, toate nunţile, botezurile şi cumetriile. Participarea la viaţa folclorică nuputea fi în exclusivitate pasivă, micul orăşean sau târgoveţ aducându-şi contribuţiasa la dezvoltarea cântecului, gustând din plin cântecul tradiţional, de copleşitoareextracţie ţărănească, dar adăugând şi altele, scorniri noi, ca expresie a convieţuiriiîn aşezări numericeşte superioare, în care însăşi viaţa cotidiană ridica probleme şiaspecte noi şi diferite de ale convieţuirii săteşti. Ca meseriaş al cântecului, lăutaruleste cel care a ţinut totdeauna cumpăna între folclorul satului şi cel al oraşului, elînsuşi fiind uneori creator de cântece corespunzătoare varietăţii de gusturi şisituaţii. Prin legăturile sale de interes economic şi adesea şi prin legături de familie,circulând necontenit între sat şi oraş, lăutarul a fost principalul agent al amesteculuicontinuu, al nivelării şi omogenizării repertoriului, contribuind activ la o cât maiadâncă întrepătrundere între cântecul ţărănesc şi cel orăşenesc. Aşa se explică dece, la mijlocul veacului trecut, iniţiind cu modestie acţiunea de editare a cânteculuifolcloric, i-a fost atât de greu lui Anton Pann, el însuşi mic târgoveţ şi mare iubitorde cântec, să distingă cu mai multă siguranţă deosebirile între cântecele satelor şiale oraşelor, mulţumindu-se să arate, la broşura I din Spitalul amorului, că tipărea„cântece vechi populare,... însă pe lângă cele sătene s-a pus şi din orăşene”, bachiar amestecându-le cu totul la broşura a II-a, care cuprinde „cântecele sătenilor şiale orăşenilor”! 290 Cf. nr. 226 (Leliţă cărciumăreasă, mg. 2421 g).291 Cf. nr. 220 (La portiţa mândrii mele, i. 15977).292 Cf. nr. 521 (Mă-nsurai şi eu, măi vere, mg. 521 j III).

99

Cunoscând condiţiile dezvoltării istorice, este neîndoielnic că în tot cursulepocii feudale aproape nu se poate vorbi de o diferenţiere între folclorul sătesc şicel din oraşele Valahiei, existând probabil mai mult deosebiri de nuanţă a culoriilocale, zonale, spre pildă între ce va fi fost folclorul brăilean faţă de cel din Craiovaşi Caracal sau Câmpulung şi Târgovişte. Începutul de creştere a diferenţierii s-aprodus, probabil, către începutul veacului al XIX-lea, accentuându-se treptat, o datăcu evoluţia instaurării temeinice şi consolidarea formelor social-economice şipolitice ale epocii burgheze. Abia în a doua jumătate a veacului trecut s-au pututimpune unele diferenţieri mai pregnante, atât tematic cât şi ca atmosferă stilistică,între cântecul orăşenesc ca atare (cu pronunţat caracter „de mahala” şi periferie) şicântecul ţărănesc. „Cântec de mahala” – după cum îl şi subintitulează Anton Pann∗– specific începutului de accentuare a diferenţierii între folclorul orăşenesc şi celsătesc, este, spre pildă:

– Leliţă Săftiţă! Poarta-nconjurând– Auz, neiculiţă! Şi tot aşteptând,– Dar dacă auzi ... Străşioara pică,De ce nu-mi răspunzi? Giubeluşa-mi strică.Că e mult de-aseară, Nu mi-e de giubea,De când şez afară, Ca de fermenea...293

În ciuda stilului cu desăvârşire folcloric, atmosfera orăşenească apare destul depregnant subliniată, prin detaliile vestimentare ale donjuanului târgoveţ. Decenţa şiseninătatea cântecului folcloric tradiţional se păstrează încă neîntinate în acestvechi cântec „de mahala”.

Creaţia folclorică tipic-orăşeneaseă, dar încă păstrând canoanele decenţeitradiţionale a folclorului ţărănesc, se afirmă desluşit şi în cântecul, evidentbucureştean, dar pătruns şi păstrat până în zilele noastre şi în folclorul Muscelului:Foai’ verde lobodă, / Când toca la Radu-vodă / Şedeam cu mândra de vorbă, / Şişedeam pe pajişte / Şi vorbeam de dragoste...

O adâncă transformare morală, care nu se poate explica decât prin condiţiilecontinuei decăderi şi transformări a „mahalalei” în periferia suburbană, alumpenproletariatului, sub adâncirea mizeriei umane face însă ca vechiul cântec„de mahala”, codificat în colecţia G. Dem. Teodorescu în două variante de idilă

∗ Nu trebuie uitat că, în vremea lui A. Pann, termenul mahala nu căpătase încă înţelesul peiorativactual; pe atunci teritoriul capitalei era divizat în “Văpsele” (=sectoare; diferenţiate prin culorilerespective), iar “mahalalele” nu erau doar periferiile ca atare, ci termenul avea oarecum înţelesul decartiere...293 Cf. Anton Pann, Cântece de lume, p. 130.

100

decentă294, să ajungă în variantele muscelene, preluate desigur în noile condiţii dedecădere morală a „mahalalei”, în forma astfel negativ-evoluată:

O ţineam de-ncingătoare, Când, aseară la fântână,O-ntrebam pă cin’ mai are. Mi-o prinsei cu doi de mână:Să jura pe sfântu soare Unu-i ţinea cobiliţa,Căci pe altu nu mai are; Ş-altu-i ridica rochiţa,

Ş-altu-i săruta guriţa!295

Orăşeneşti „de mahala”, din perioada de sfârşit al veacului al XIX-lea, purtândstigmatul tendinţei spre decădere în vulgaritatea şi trivialitatea tipică periferieisuburbane, sunt şi cântecele, atestate în colecţia Gr. G. Tocilescu, din 1900, şiajunse în Muscel drept:

Negustori, negustoraşi, Acela pătimeşte,Merg în târg la Călăraşi, Mânca-i-ar guriţa peşte!Să-şi cumpere boi şi vaci. Negustori bucureşteniCine mă iubeşte, Merg în târg, la Râureni,

Să-şi cumpere bouleni...

Sau :

Foaie verde măr sălciu, Ce porţ otrava la brâuFată de cântaragiu, Să mă otrăveşti de viu?...296

Evoluţia mahalalei orăşeneşti în deceniile care au urmat după anul 1900 a dusla adâncirea tendinţei spre vulgaritate, după cum s-a arătat mai sus. Nu mai poateîncăpea nici o mirare dacă, sub influenţa nefastă a acelei evoluţii, chiar şi un vechicântec tradiţional, clasicizat în versiunea Tudoriţo, nene, ale cărui elementemotivice apar atestate, în forme mai vechi, încă din jurul anului 1900 în culegerilelui C. Rădulescu-Codin şi Gr. G. Tocilescu297, ajunge într-o variantă musceleanădrept: ... Cine viermii te-a-nvăţat / Să umbli cu păr coafat / Şi pe spate-ncârligat /Pe mine m-ai atacat!298

294 Cf. G. Dem. Teodorescu, op. cit., p. 312.295 Cf. nr. 46 (Când toca la Radu-vodă, mg. 1119 b).296 Cf. nr. 275 (Negustori, negustoraşi) şi 143 (Fată de cântaragiu), pentru care vezi şi Gr. G.Tocilescu, op. cit., p. 388, 840, 860.297 Cf. C Rădulescu-Codin, Din Muscel, p. 23 şi Gr. Tocilescu, op. cit., p. 224.298 Cf. nr. 71 (Cine te-a făcut pe tine, i. 15850).

101

Ca şi în cazul elementelor idilic şi romanţios, trăsătura vulgară şi tendinţa spretrivialitate, existând obiectiv şi explicându-se în cadrul evoluţiei istorice şi allegăturilor fireşti ale cântecului muscelean cu cântecul orăşenesc, de mahala,reprezintă o latură negativă ce nu poate fi trecută cu vederea, dar care nu este atâtde adâncă, nici atât de generalizată pentru a copleşi bogăţia elementelor valoroasede poezie adevărată, corespunzătoare celor mai alese calităţi ale creaţiei folcloriceromâneşti de pretutindeni şi din toate timpurile. Existenţa şi cercetarea acestorelemente şi trăsături negative constituie un temei pentru a considera că, asemenealiteraturii şi poeziei culte, nici folclorul – respectiv cântecul popular – nu estealcătuit numai din capodopere, fenomenul oral avându-şi şi el căutările, rătăcirile,cusururile şi, în cele din urmă, insuccesele şi caducitatea operelor sale mediocre, cenu pot lipsi din perindarea necontenită a generaţiilor, a locurilor şi mediilorsociale, care contribuie cu posibilităţi artistice diferite în realizarea, de la caz la caz,a diferitelor „variante” de cântec, fiecare cu calităţile şi cu defectele sale concrete.

Cercetarea cântecului nu poate pierde din vedere urmărirea unor aspecteconcrete ale procesului de creaţie folclorică locală. Însăşi bogăţia şi diversitateavariantelor reprezintă o dovadă foarte elocventă că procesul de creaţie se află înplină efervescenţă, de vreme ce sunt atât de rare cazurile în care cântecul cules dela un anume ins a rămas neschimbat în versiunea culeasă de la altul. De cele maimulte ori instabilitatea – şi deci continua prelucrare orală – se verifică printransformarea, mai mult sau mai puţin adâncă, chiar şi a aceluiaşi cântec, de la oredacţiune la alta a aceluiaşi interpret (de la forma dictată la cea cântată după unminim interval de timp şi, cu atât mai mult, dacă acelaşi cântec a fost din nou culesde la acelaşi informator, după o mai mare trecere de vreme). Cvasigeneralitatea şiadâncimea procesului de variaţie se manifestă mai întâi prin schimbareanecontenită a motivelor şi a elementelor motivice din alcătuirea aglutinantă avariantelor. Se ivesc însă destule aspecte de „localizare” a elementelor tradiţionalede largă circulaţie, ca şi numeroase cazuri în care apar încercări spontane aleinformatorilor de a adăuga versuri noi, pentru o mai adecvată adaptare„funcţională” a cântecului la momente şi situaţii proprii de viaţă şi experienţă liricăa insului.

Localizarea are un caracter relativ mai vag, mai puţin precizat, în acestepasaje: Foaie verde lămâiţă, / Cuculeţ dân poieniţă, / Du-te, du-te la Gheorghiţă, /Să viie pă Dâmboviţă / Ca să-i dea ţaţa guriţă,...299 sau ... Foaie verde-a treilămâi, / Drag mi-a fost calea la grui / Şi n-am pentru cin’ s-o sui,...300 deoarece s-arputea spune că grui şi Dâmboviţă nu sunt numai în Muscel!

O precizare mai desluşită a localizării se produce în cântecul: Foai’ verdedidiţel, / Ce câţi, mândro, pe muşcel? – Cat o vacă şi-un viţel / Şi-un drag dăibomnicel,...301 dacă se ţ i n e seama că acelaşi cântec apare în două variante ale 299 Cf. nr. 86 (Cuculeţ dân poieniţă, fg. 8818 b).300 Cf. nr. 125 (Drag mi-a fost calu bălan, fg. 8809 b).301 Cf. nr. 58 (Ce caţi, mândro, pe muşcel, mg. 1111 d). Vezi şi nr. 184 (I-oite puica pă colnic, fg.8802 b).

102

colecţiei G. Dem. Teodorescu, drept: – Foaie verde ş-o lalea, / Ce caţi, leică, peşuşea? – Cat o vacă ş-un viţel / Ş-un drag de ibovnicel,... cu indicaţia: „Scris dupălăutarii din Corbii-Ciungi, judeţul Vlaşca, în 1867”; sau, într-o variantă vâlceană,din anul 1884: – Verde foaie popâlnic, / Ce caţi, mândro, pe colnic? / – O vacă ş-un viţel mic / Ş-un pustiu de ibovnic!302

Dacă însă şi „muscelul” poate fi socotit ca un termen generic, utilizat pe o ariemai largă, de la Piteşti la Târgovişte, în schimb despre Câmpulung se vorbeşteanume în aceste cazuri, unde intenţia localizării apare cu totul evident: – Spune-mi,spune-mi, pui de cuc, / Un’ să face lunea târg? / – Peste deal, la Câmpulung!303

sau: Când plecai de la Râmnic / Şi venii la Câmpulung / Cu murgul despotcovit, /Nu putui să fi murit / Ori murgu să hi plesnit!304 Şi: . . . De-aş fi pasăre ca cucu, /Aş lua pădurea de-a lungu / Şi mândruţele, cu cârdu, / De-ar fi după min’ ca târgu,/ De s-ar mira Câmpulungu!305

Mai interesantă apare localizarea vechiului cântec bucureştean Când toca laRadu-vodă, în două variante muscelene care schimbă cadrul iniţial, vorbind de binecunoscuta mănăstire câmpulungeană: Foaie verde lobodă, / Aseară, la Negru-vodă,/ Şedeam cu mândra, de vorbă,... sau: Când toca la Negru-vodă, / Şedeam cumândra de vorbă!306

Legătura strânsă a cântecului cu meleagurile muscelene face ca numele unorsate să fie evocate drept locuri concrete în care se desfăşoară avântul gândurilor şisentimentelor:

Foaie verde-a bobului, Pă faţa pământului,N-am o scară să mă sui D-asupra Jugurului,Sus, la slava cerului, Pe toate uliţili,Să dau drumul dorului Să-l adune mândrili!

Sau, şi mai puternic ancorat în Jugur: Foaie verde-a bobului, / N-am putere sămă sui / Sus, în vârfu Cornului, / Să-i dau drumu dorului / Pe valea Jugurului!...307

Este aproape firesc ca un cântec de largă circulaţie, creat, se pare, de I. Fernic,construit prin înlănţuirea de paralelisme ale metaforei iniţiale Trandafir de laMoldova, să-şi găsească adaptarea locală adecvată Muscelului, drept:

302 Cf. G. Dem. Teodorescu, op. cit., p. 339-340.303 Cf. nr. 481 (Spune-mi, spune-mi, pui de cuc, i. 15776).304 Cf. nr. 156. I (Fir-ar ceasu-afurisit, i. 15939).305 Cf. nr. 153. II (Fir-ai a naibii, pădure, i. 14831).306 Cf. nr. 46 (Când toca la Radu-vodă, mg. 519 d şi i. 19568).307 Cf. nr. 546 (N-am o scară să mă sui, mg. 428 n şi 2529 II a).Vezi şi nr. 97 (Dă-mă, maică, cui mi-edrag, mg. 425 a).

103

... Trandafir de la Jugur, Te-aş iubi, nu eşti al meu!Te-aş iubi, dar nu ştiu cum! Trandafir de la Drăghici,Trandafir de la Măţău, Te-aş iubi, dar vino-aici!308

Iar în şirul satelor de la Râul Doamnei:

... Trandafir de la Nucşoara, Te-aş iubi, dar nu mai eşti,Te-am iubit mai toată vara; Zambilă mirositoare,Trandafir de la Domneşti, Când te vede neica, moare!309

Slatina şi Nucşoara sunt evocate în adaptările cântecelor :

Frunzuliţă bob areu, Când eram în sat la mineCând eram în satul meu Nu iubeam pe orişicine,Mă iubeam cu un flăcău, ... Şi mă-ndeamnă inima

To’ sp’e Slătioara mea !

Şi:

Foaie verde viorea, Iarba creşteMureş, pe marginea ta şi-nverzeşte,Creşte iarba şi frunza, Doru mândrii mă topeşte!...310

Care e şi-n Nucşoara,

A căpătat aproape consacrarea unui text clasic, răspândit pe o arie ce depăşeştelimitele zonei, cântecul de certă creaţie locală:

În gară la Leordeni De m-aş întâlni şi mâine,Mă-ntâlnii cu mândra ieri, Ce ferice-ar fi de mine;Mă-ntâlnii şi ieri, şi azi, De m-aş întâlni şi joi,Moare lumea de necaz; Ce ferice-ar fi dă noi!311

Există astfel suficiente dovezi că dorinţa de „localizare” tinde să lege şi săadapteze cântecul la condiţiile proprii zonei muscelene, fiind una din formele celemai explicite de manifestare a procesului de creaţie prin realizarea de noi variante. 308 Cf. nr. 355 (Trandafir de la Moldova, mg. 2529 II p). 309 Cf. nr. 356 (Trandafir du pe rozor, i. 15863).310 Cf. nr. 42 (Când eram în satul meu, mg. 1037 h) şi nr. 270 (Mureşe, pe malul tău, i. 16097).311 Cf. nr. 198 (În gară la Leordeni, i. 15848).

104

Problema intervenţiei active, inovatoare, pentru crearea de „variante” care săexprime cât mai adecvat gândurile şi sentimentele insului, este una dintre cele maicomplexe laturi ale cercetării analitice a cântecului. De altfel, orice redacţieindividuală presupune, mai mult sau mai puţin, un act efectiv creator, dacă socotimcă realizarea concretă a fiecărei reluări orale a cântecului constă într-un procesimplicit de negare dialectică a întregului arsenal motivic tradiţional deţinut de uncântăreţ, de vreme ce, pentru a închega cântecul său spontan, cântăreţul întreprindede fiecare dată o operaţie mintală, psihologică şi artistică de alegere, deselecţionare din ansamblul repertoriului său şi de asociere nemijlocită a ceea ceconsideră spontan necesar pentru conturarea „variantei” sale de-o clipă. Negareadialectic-creatoare, prin selecţionare, omisiune şi asociere, duce la necontenitelipsuri sau adaosuri faţă de un „prototip”, practic inexistent, de obicei nefiindcodificat sau, filologic vorbind, ideea de prototip limitându-se aci la forma imediatanterioară (de cele mai multe ori în imposibilitate de a fi precizată), anterioritateareferindu-se la ultima oară când cântăreţul a auzit de la alţii „modelul” cânteculuisău sau ultima dată când el însuşi a cântat cântecul respectiv, care devine„modelul” reluării imediat următoare. Variaţia şi varianta, izvorând astfeltotdeauna din străduinţa de reconstituire aproximativă a formei imediat anterioare,începe aşadar de la abateri ce pot fi neînsemnate, infinitezimale, putând ajungepână la diferenţieri adânci, substanţiale, care conferă cântecului conturul unui faptartistic schimbat, veritabil renovator. Actul creator cu caracter reconstitutiv estetotodată guvernat de „lupta” implicită, neistovită, a două tendinţe contrarii, carecondiţionează închegarea oricărei noi reluări: pe de o parte dorinţa cântăreţului de ase menţine cât mai aproape de forma modelului anterior (propriu sau al altuia); pede altă parte, cvasinecesitatea de a se îndepărta, voit sau nevoit, de acel model:nevoit, dacă în procesul de selecţionare şi asociere (despre care a fost vorba maisus) el nu izbuteşte să reproducă spontan, cum ar dori, cu toată fidelitatea,modelului anterior; voit, dacă îndepărtarea de acesta este tocmai în intenţia sa, dindorinţa – izvorând din necesitatea simţită mai mult sau mai puţin conştient – de aexprima prin acelaşi cântec şi altceva decât se află dat – şi deci cuprins şi exprimat– în modelul anterior.

Cântecul muscelean oferă suficiente probe ale acestei nuanţări a procesului dereluare mai mult sau mai puţin pasivă sau de tendinţă deliberat inovatoare.

Atitudinea conservatoare, de reproducere pasivă, cât mai fidelă, a„modelului”, se află exprimată, de pildă, în aceasta mărturie a tinerei Maria Vîlcu(16 ani), din Malu cu Flori, referindu-se la cântecul nr. 77 – Colea-n vale, la izvor:„De la nişte fete din Pucheni, dă vo doo săptămâni. Îl cântă şi fetele şi lăutarii;astăzi i-am auzit la Gemenea [în satul vecin la o nuntă]. Ne place; păi dacă nu ne-arplace, nu l-am zice. – Îţi place, nea Ioane, fetele?!... Nu l-am schimbat. Păi ce,putem s-adăugăm vorbe la cântece? Păi ce să iei d-aiurea? Nu să potriveşte,aiurea-n tramvai!” Sau la cântecul nr. 144 – Făi fetiţo cu ilic: „Sigur că-m’ place!Şi melodia; melodia nu prea atâta, da’ chiar îm’ place vorbele! [A introdus –schimbat ceva?] Cum să bag io vorbili? Aşa ie iel! [Cine l-a făcut?] Păi, acu’ ştiu şi

105

io cin’ l-o fi făcut? Nu m-am gândit, nu mă gândesc; ştiu io al cui o fi? Îl zic şi iocum îl zice fetele ălelalte. Îl cânt, dacă l-am învăţat!...

Deşi contradictorie, atitudinea activă, inovatoare, a informatoarei este însănegreşit sinceră, când aceasta declară, în continuare: „Am pus io vorbe la ăla: ...Petrică şi cu Ilie, / Vin de la militărie. / Petre-ntreabă pe llie ... De la alt cântec.Mi-a plăcut melodia şi-apoi am loat de la alt cântec şi i-am pus vorbe. Nu fac iovorbili, că le iau de la al’ cântec!”

Nu poate fi nici o mirare dacă o informatoare vârstnică, precum Maria Paşol(64 de ani) din Nucşoara, afirmă şi ea următoarele despre cântecul nr. 392 – Câte-am tras ş-am pătimit: „Ăsta iera cântecul meu [preferat]. Am pătimit şi ieu multe şii-am mai pus şi ieu cuvinte. Nu le mai ştiu fix, care ie puse de mine. Acu’ totu iesteal meu!” În acest caz, informatorul se identifică atât de mult cu cântecul preferat,în alcătuirea căruia a intervenit mărturisit, încât nu mai poate distinge unde suntamestecul şi adaosul său. Cercetarea atentă a motivicii „variantei” sale, încomparaţie cu cele cunoscute din diverse alte alcătuiri de cântece, lasă bănuiala –care se apropie de certitudine – că, pe lângă eventualitatea motivelor tradiţionale, efoarte probabil ca elementul motivic final să fie dintre „cuvintele” pe care le-a„pus” informatoarea: ... Doru tău când mă sosăşte, / Inimioara mi-o răneşte!

Ceea ce nu se poate spune cu deplină certitudine în acest caz apare ca un faptsigur când culegătorul a avut prilejul să fie martorul următoarei situaţii: înîncheierea variantei sale la cântecul nr. 10 – Am avut un pui pe lume, inf. ElenaCorcodel (36 de ani), din Jugur, 24.XI.1954, a dictat: ... – Te las, mândro, tot cubine, / Că te las în sat la tine / Şi mai sunt voinici ca mine! Informatoarea seadresează apoi soţului ei, de faţă la înregistrare : „Nu mai ştii să mai îmi compuiaici la mine, să mai îmi ajuţi?” Soţul intervine:

... Să fie ca brazii-nalt!Informatoarea continuă:

Nu-i ca tine-aşa băiat!Şi încheie: „Şi atâta ieste!”

Cele două versuri „compuse”, improvizate prin colaborarea spontană a celordoi soţi, reprezintă un adaos evident inovator, dacă ţinem seama că formatradiţională, atestată în alte variante ale motivului, către a cărui reconstituire tindevizibil această intervenţie „creatoare”, este: ... – Fie voinicei ca brazii, / Să treacădă brazi în sus,/ Dacă nu e cin’ s-a dus ! ...312

În ciuda improvizaţiei, prin care informatoarea se îndepărtează cu timiditate decanonul formei tradiţionale a motivului, se vede limpede că stăruie în intenţia satendinţa de a se păstra cât mai aproape de „modelul” tradiţional. Această atitudine,

312 Cf. cap. Profesionale – de ciobănie: nr. 499 (Tu te duci, bade sărace, fg. 7365 b). Motivul aparede asemenea şi în cap. De cătănie şi militărie; vezi, spre ex.: nr. 561 (Ce spuneai, Ionele, odată, mg.521 k III şi i. 15935) şi nr. 607 (Mai am azi şi mai am mâine, i. 15741).

106

de domeniul pasivităţii reproducerii orale, se învederează şi mai desluşit în cazulstrăduinţei de reconstituire a cântecului nr. 186 – Ionel cu păr frezat, în redacţia din23.XI.1954 a aceleiaşi informatoare. După ce a cântat şapte versuri, grupate în treistrofe muzicale, ea declară: „Acum nu mai ştiu cum să mai zic! Mai are [cuvinte],că ie lung!” Gica Anghel (24 de ani), sora informatoarei, intervine: „Punedumneata, una dă colo, una dă colo!” Informatoarea răspunde: „Păi nu aşa! Trebuiesă fie cu vorbele lui, bine legat!” După un efort vizibil de reconstituire, prin careizbuteşte să întregească motivica iniţială cu adăugarea a încă 17 versuri, se declarăsatisfăcută, încheind: „Atâta trebuie să fie, ie clar, nu trebuie să-i mai adaugi altecuvinte!”

O atitudine ca aceasta rămâne în vădit contrast cu observaţia, reluată înnenumărate mărturii ale altor informatori, care afirmă posibilitatea, ba chiarnecesitatea transformării cântecului prin diverse intervenţii personale, cu caracteroricum creator, ca în această mărturie a Victoriei Ghinescu (56 de ani), din Jugur:„Vorbele le mai şi schimbă; le mai pui care să leagă, dacă ie nevoie. Legămvorbele la cântece, care-cum să loveşte. Nu ştii ce rost are cântecu, dacă nu le legica să se potrivească!”313

Această atitudine de intervenţie activă, cu conştiinţa deplină a îndepărtăriivoite de „modelul" anterior cunoscut, duce, prin intenţia de adaptări funcţionale, lacrearea de variante deosebite, ba chiar şi de alcătuiri de cântece în întregimeoriginale. O asemenea adaptare funcţională se dovedeşte în cazul variantei i.14749, la cântecul nr. 200. II – În pădure la Buftea, varianta fiind culeasă la25.VI.1954, de la sora celui care a creat-o:

Foaie verde viorea, C-a minţit Viciu c-o ia,lonelule, C-a minţit-o toată varaŞi-n pădure la Buftea Că să-nsoară ş-o ia toamna;S-a spânzurat Lucica Iacă vara c-a trecutD-o cracă dă micşunea, Şi toamna iar c-a venit.

Viciu, tot nelogodit! ...

Informatoarea declară: „Cântecu ăsta ie cam încolăcit [compus] de frati-meuViciu. Toată lumea îi spunea Cântecu lu’ Viciu. Ieste aici o femeie, atunci erea fată,o chema Lucica şi murea după Viciu şi credea că l-o încânta; şi Viciu n-o iubea.Cân’ s-a-ntors din război, ca să-i arate că nu-i trebuie i-a făcu’ cântecu şi îl cânta păla poarta iei, cân’ trecea ...”

313 Cf. nr. 165 (Gheorghiţă, plezni-ţi-ar calu, mg. 428).

107

Compararea variantei adaptate astfel funcţional cu versiunea culeasă la3.VI.1955, de la Veta Cătană (35 de ani), din Corbi, dovedeşte că ne aflăm în faţaunui caz tipic al unei trepte specifice a procesului de creaţie prin variaţie:

Frunzuliţă viorea,Mor, Lenuţa mea,În pădure laBufteaS-a spânzurat mândra meaDe-o cracă de micşunea

Numai din pricina mea,De craca pelinului,Pe marginea drumului;De craca cireşului,În postul Sâmpietrului...

Informatoarea declară: „L-am auzit cântat de viorişti la un târg la Brăduleţ,atunci îi spunea Galeş. Sigur, fată, fată ieram, la horă, iera pe ’38. După aia l-amcântat apăi toată vara cu fetele la câmp, după ce terminam postaţa, sau când ieramde lucram la fân şi să strica timpu şi stăteam la aciuală. Acu’ nu să mai cântă, decinci-şase ani, s-a uitat şi n-a mai avu’ cine să-l mai cânte. Ies mereu altele noi!”

Cântecul „vechi”, de mult ieşit din „moda” dinamicii circulaţiei şi trecut înrezerva părăsirii agonizante în zona satului Corbi, a cunoscut astfel un modestimpuls creator, cu revivificarea prin adaptarea funcţională, pe plan local, în zonasatului Dâmbovicioara, din varianta, ad-hoc realizată de fratele informatoareiVoichiţa Stoian, devenită şi recunoscută drept cântec al său, Cântecu lu’ Viciu!

Ca şi în cazul cântecului Mariei Paşol, de mai sus, şi al cântecului „lu’ Viciu”,cântecul nr. 67 – Ce-am iubit în viaţa mea reprezintă încă o situaţie când, folosindîn felul său motivica tradiţională din care alcătuieşte o variantă proprie, FilofteiaOproiu (19 ani), din Nucşoara, poate să afirme cu hotărâre: „Ăsta-i cântecu meu,scriţi acolo ! De-acu’ patru ani, de când l-am scos. Noi l-am înfiripat, ieu cuAdriana [inf. Adriana Ghemerez, 22 de de ani]. Îl mai ştie Matilda Chelu. S-acântat acu’ trei-patru ani”, Cântecul „scos” şi „înfiripat” din colaborarea celor douătinere fete este un cântec de dragoste, care nu se poate deosebi de canoanelecântecului tradiţional decât prin restructurarea şi organizarea proprie a uneiaglutinări ad-hoc de elemente motivice tradiţionale:

Foaie verde viorea,Ce-am iubit în viaţa mea,Să mor, şi nu pot uita:Doi ochi negri, ca mura,I-am iubit, i-am sărutatŞi din mână mi-a scăpat,Ferice de cin’ i-a luat,

Trăieşte-n lume cu drag!Nici io nu mă prăpădesc,Că ochi negri mai găsesc,Că numa’ valea de-oi treceŞi-oi găsi ca neica, zece, Mai frumos, şi mai înaltetc. ...

108

Într-adevăr, „înfiriparea” inovatoare constă în aducerea drept element iniţial amotivului Ce-am iubit în viaţa mea, cu inerente variaţii faţă de alte redacţii, şicombinarea acestuia cu motivul Că numai valea de-oi trece, pentru a încheia cumotivul Ţi-o părea, puiule, bine.

Iată, spre pildă, partea finală a cântecului nr. 99 – De-ai şti, mândro, chinulmeu, cules la 29.IX.1956 de la Elena Olaru (33 de ani) din Albeşti, care sedeosebeşte prea puţin de începutul cântecului „scos” de tinerele fete din Nucşoara:

... Ş-am zis verde viorea,Ce-am iubit în viaţa mea:Doi ochi negri, ca muraŞ-o guriţă, ca fraga,Doi ochi negri, mură coaptă,Nu-i pot uita niciodată;

I-am iubit, i-am sărutat,Şi din mână mi-au scăpat, Ferice d-ăl dă i-a luat,Trăieşte-n lume cu drag;Dar nici eu nu pătimesc,Că ochi negri mai găsesc!

O situaţie asemănătoare este şi aceea a variantei i. 15727 la cântecul nr. 448 –Cât e muntele de-nalt, despre care aceeaşi Filofteia Oproiu, din Nucşoara, declară:„De la munte, de la Boureţu. Ie cântecu nostru, l-am făcut noi. Am stat vo şaptesăptămâni acolo şi plângeam. Ieram departe rău! Nu-l ştiam de altundeva ... L-amscris. L-am cântat şi-n sat”. Deşi s-a pretins că e neştiut „de altundeva”, cântecul afost „făcut” de grupul de fete la muncă, în munte, în cea mai mare parte prinaglutinarea de motive bine cunoscute, de largă circulaţie, precum: Cât e muntelede-nalt – Munte, munte, brad frumos – Rău e, Doamne, prin străini, dar cuintercalarea unui pasaj de legătură – creaţie originală – între motivele al 2-lea şi al3-lea: ... Şi să văd pe-ai mei părinţi / Cum priveşte peste munţi, / Şi pe noi ca să nevadă / Petrecând viaţa amară, / Cu amar şi cu venin / Petrecând viaţa-n străini...

Relativ mai independent de motivica tradiţională, putând să fi apărut ca oînfiripare cu mult mai „originală”, pentru a exprima cu spontaneitate sentimentulde înstrăinare al unor fete, de asemenea angajate la lucru, departe de casapărintească, e cântecul cules la 9.X.1961, de la Vasilica Pâtea (16 ani), din Rucăr:

Ş-aoleo, m-aş duce-acasăŞi nea Moise nu ne lasă,Ne zice: –Zoriţi, zoriţi,Şi-‘ai drumu să-l isprăviţi!După ce l’ oţ’ termena,Vi-ţ’ lua valea şi-ţ’ pleca

Cu maşin-automată,Până la maica la poartă!–Deschide, maică, portiţaCăci îţi vine copiliţa,Copiliţa-nstrăinată,Dă cin’ zile-a fost plecată!

109

Acesta e desigur cântecul ad-hoc, al unei situaţii concrete, în care elementulindividual se manifestă în dauna generalizării artistice. „Nea Moise” nu poate fidecât picherul ce supraveghează construcţia unei şosele, la care „dă cin’ zile”lucrează „copiliţa-nstrăinată”. Informaţiile notate o dată cu culegerea cânteculuiatestă, destul de plauzibil, aceasta: „Dă la fete, unde lucrăm la drum, de vo dooluni... Numai vreo doo inse, trei, îl ştiu!”314

Informaţiile ample notate cu prilejul culegerii cântecului nr. 144 – Făi fetiţo cuilic relatează cu amănunţime tocmai împrejurările şi felul în care un alt grup detinere fete la lucru au pus şi ele la cale însăilarea unui cântec. Şi de această dată, caşi în cazul cântecului precedent, ne aflăm în faţa unor exemplare tipice deefemeride ale oralităţii, scorniri ocazionale care, din necesitatea de a oglindi câtmai concret o situaţie de viaţă, dispen-sându-se aproape cu totul de folosireaelementelor tradiţionale şi tinzând prea mult către o originalitate ad-hoc, suntcreaţii perisabile, fără sorţi de longevitate folclorică, datorită preponderenţei pecare individualizarea o dobândeşte, în aceste cazuri, în dauna unei generalizări maiadânci.

Majoritatea cazurilor procesului de creaţie se manifestă însă nu în formaimprovizaţiilor accidentale, care se îndepărtează cu îndrăzneală de folosireafondului motivic tradiţional – ca în cele două situaţii precedente –, ci menţinându-seîn limitele recombinării fondului tradiţional în noi alcătuiri, cu unele eventualeîncercări de intercalare a unor pasaje de legătură, care ar putea fi socotite dreptadevărate noi scorniri. Inovaţia în procesul alcătuirii variantelor presupune aşadarde cele mai multe ori restructurarea unor „modele” anterioare pe baza fonduluiglobal dat de tradiţie, la care se adaugă minime improvizaţii propriu-zis inovatoare.

Aşa e, spre pildă, cazul variantei i. 24818, a inf. Paraschiva Pâtea (48 de ani),din Rucăr, culeasă la 9.XI.1961:

1 Pădure, dragă pădure, 8 Căci ştie dragostili.2 Să nu mă mai spui la lume 9 Foaie verde ş-o sipică,3 C-am vărat o vară-n tine, 10 Măi Ioane, Ionică,4 Cu mândruţa lângă mine! 11 Ziua pă şosea te-apucă5 Las’ să mă spuie frunza, 12 Venind dă la ibovnică.6 Că ea mi-a ţinut umbra; 13 De-ar fi noaptea trei conace7 Frunza şî cu crăcili, 14 Te-ai duce şi te-ai întoarce!315

Comparaţia cu numeroase alte redacţii culese ale acestui cântec arată căversurile 1-6 se menţin destul de asemănătoare cu ale celorlalte variante. Versurile 314 Cf. nr. 378 (Aoleo, m-aş duce-acasă, mg. 1999 h).315 Cf. nr. 153. II (Fir-ai a naibii, pădure, i. 24818).

110

7-8 par a fi creaţie proprie a informatoarei. În continuare, se aglutinează douăelemente motivice bine cunoscute din alte cântece, uşor modificate316.

Declaraţia informatoarei atestă destul de explicit aceasta: „Ieram în dragostecu unu, şi-am făcut un cântec, aveam 18 ani. Glasu l-am luat de la un cântec maivechi, iera chiar un cântec care începea la fel. Vorbele le-am scos ieu, le am maiadăuogat dă la ăla, dă la ăla... Îl cântam mult la clacă. Cântam şi ca să audă iel,când ieram la şezătoare. Ie soţu meu acu’…”

Afirmând că a făcut cântecul, informatoarea recunoaşte deci că a prelucrat „uncântec care începea la fel”, la care a „mai adăuogat dă la ăla, dă la ăla”, pentru atransforma cântecul de largă circulaţie într-un cântec al său, menit să fie expresiametaforică a mesajului dragostei sale concrete.

Nu este necesar ca „mesajul” să fie totdeauna foarte concret, procedeulaglutinării, ca modalitate tipică a alcătuirii de mereu noi şi noi variante, fiind pusalteori în slujba exprimării unei tonalităţi sau ambianţe de gânduri şi sentimente cuun profil mai general, mai puţin delimitat, ca în cazul variantei mg. 528 b la nr.153. III – Fir-ai a naibii, pădure, despre care Marina Poenariu (42 de ani), dinCorbi, declară: „To’ cu ia l-am cântat, cu Lica Tinca, cam ia le scotea. Mai auza ovorbă, două, şi mai punea dă la ia. Păi şi io, auzam o vorbă, două, şi mai puneam dăla mine. To’ cu Lica Tinca l-am cântat. A mai auzî’ şi ia o vorbă, două, le maiînnădea, cam dă ia iera scoase...”

Această tendinţă de necontenită prelucrare, prin cele mai felurite schimbări deelemente motivice tradiţionale, stă la baza aspectului caleidoscopic al cântecului,pentru care mulţimea variantelor culese la nr. 153 – Fir-ai a naibii, pădureconstituie în genere unul dintre cele mai tipice exemple.

Urmărirea modalităţii de desfăşurare a procesului de creaţie se poate face, caîn cele de mai sus, prin considerarea fiecărei variante în comparaţie cu celelalteredacţii înregistrate ale aceluiaşi cântec şi ţinând seama de întreg ansamblul deelemente motivice din care se constituie în genere cântecul muscelean.

Aceeaşi problemă poate şi trebuie să fie însă privită şi din punctul de vedere alcercetării şi sublinierii aportului concret al anumitor personalităţi creatoare, alanumitor inşi care dovedesc o preocupare mai stăruitoare şi o capacitate deosebită aneastâmpărului continuei prelucrări creatoare de variante înnoitoare de cântec.Imboldul spontan şi contribuţia efectivă a unora ca aceştia reprezintă expresiaconcentrată a mobilităţii neistovite şi a marii diversităţi sub care apare în cele dinurmă ansamblul liricii muscelene. Sub acest raport, materialul cules oferăposibilitatea alcătuirii unei serii de mici monografii individuale a o seamă deinformatori, deţinători ai unor repertorii bogate de cântece, interpreţi cu realeposibilităţi inovatoare.

Limitându-ne la semnalarea sumară – exempli gratia – a unor asemeneacazuri, Viorica Tefeleu, în vârstă de 21 de ani (în 1955), din Slatina, de la care s-a

316 Cf., spre ex., nr. 1 (A naibii e noaptea mică) şi nr. 240 (M-aş duce şi m-aş întoarce).

111

cules un valoros repertoriu de peste o sută de piese, de diferite genuri şi speciifolclorice, este o informatoare adeseori vădit preocupată de frământări creatoare.

După înregistrarea cântecului nr. 507 – Când eram în satul meu, cu redacţiidestul de diferite chiar între forma iniţial dictată şi cea imediat înregistrată sonor,informatoarea declară: „Am vrut io să modific cântecu ăsta. Chiar l-am scris”.Dictând, în continuare, o a treia versiune a aceluiaşi cântec, rezultă desluşitprelucrarea adâncă a celor două versiuni anterioare, şi acelea fiind de faptprelucrări ale cântecului de largă circulaţie Când eram pe Ialomiţa. Numai 12versuri ale ultimei versiuni reproduc, cu mici schimbări, versuri din primele douăforme. După un început relativ diferit de al redacţiilor anterioare: Frunză verdeviorea, / Când eram în Slatina / Mult mă iubeam cu badea,... după o parte mediană,alcătuită din versuri care îşi au corespondente în cele două forme anterioare,întreagă jumătatea a doua a ultimei versiuni (14 versuri) reprezintă negreşit un actcu totul inovator, ca expresie a situaţiei psihologice şi a experienţei lirice imediatea informatoarei:

... Şi e una şi mai rea Când răsărea soarele;C-am lăsat pe maică-mea! Colţii toţi, veseli erau... Şi vărs’ lăcrimioarili, Când pe mine mă vedeau.Munţii şi izvoarili. Ş-io treceam munţii cântândŞ-amândouă stăm la sfat: Şi pe puiu blestemând,Cum de io m-am străinat? Că n-am făcut aşa bineMurmurau izvoarele C-am iubit pe orişicine!

Informatoarea explică: „Mi s-a părut mai frumos aşa. Chiar cu o zi înaintede-am venit aici [la Bucureşti, unde soţul îşi găsise un angajament de lucru], măgândeam că nu mă mai duc curând înapoi. Toată ziua am plâns, fără să mă vadăniminea. Am avu’ mul’ de lucru în ziua aia, că al’fel nu ştiu ce cântec nu mi-aş fiscos! Ieu cu greu mă despart de meleagurile mele. Dacă acolo am crescut, m-amobişnuit... Şi, afară de asta, nu mă-ndur s-o las pe mama sângură. Şi dumneaiei s-acăzni’ mult în viaţă. Şi acu’, cân’ venea dă la munte, găsea foc în casă, mâncare.Acu’ ce găseşte ea? Pustiu! Bine nu-i ie nici iei. [Mama informatoarei făcea demulţi ani cărăuşie, transportând la munte, cu convoiul de cai însămăraţi, alimentepentru muncitorii forestieri.] Da, îm’ place foarte mult milodia asta, mai ales pentruof-u ăla de la urmă; ala mi se pare că ie ceva, parcă zmuls dân inimă! De la o fatădin Ialomiţa [a prins cântecul], şi s-a căsătorit cu un băiat dă la Nucşoara. Şi la onuntă am fost împreună la o masă; şi l-a cântat, o singură dată. Am prins-o io vocâteva vorbe, pe urmă am mai adăuga’ şi ieu... Vro op’ luni dă zile [sunt de atunci],da’ nu prea l-am cântat, cel mul’ dă trei ori. Mai îl mormăie fetele, da’ nu ştie toatecuvintele. Chiar îl cântă mult, îl auzi şi pă drum, mergân’ la coperativă, dânşezătoare-n şezătoare; îl fluieră, da’ nu-l ştie tot. Nu, lăutarii nu [-l cântă]!”

112

Mărturia amplă a informatoarei este pe deplin edificatoare asupraprocesului de circulaţie şi de prelucrare creatoare a cântecului.

O altă creaţie originală a Vioricăi Tefeleu este şi cea de la cântecul nr. 45 –Când se duce mândra-n luncă. Ea declară următoarele despre felul cum a auzitcântecul: „De la un funcţionar, Cojocaru de la I.F.E.T., du pân Rucăr – Leleşti. Detrei luni de zile, pă iarnă iera. Cânta la I.F.E.T. în cameră, l-am ascultat şi mi-aplăcut...”

După reproducerea cu oarecare variaţii a începutului, în forma de largăcirculaţie a cântecului, informatoarea continuă:

... – Hai, mândro, să viu şi eu, Şi ne află, şi ne spune,Să-mi treacă de dorul tău! Şi nu mai am zile bune.– Ba eu, bade, zău te-aş lua Zile bune de-aş avea,Dar ne dovéde lumea Cu mine, bade, te-aş lua

Şi cu drag ne-am săruta!

Despre această parte a cântecului declară : „Vorbele ăştea le-am adăogat ieu!Am fost odată cu mălai la deal [pentru aprovizionarea muncitorilor la pădure, înmunte] şi m-am gândit şi ieu. Mi s-a părut că se leagă şi melodia, şi cuvintele!”

Adaosul Vioricăi Teleleu, creaţie în întregime inovatoare, „se leagă” într-adevăr la partea preluată din tradiţia orală, informatoarea creând astfel o nouăvariantă a cântecului. Ea foloseşte cu o artă desăvârşită dialogul liric şi utilizeazăcu deplină îndemânare anadiploza, în spiritul modalităţii tradiţionale a celui maiautentic cântec popular.

Mai puţin fericită, destul de prozaică, este intervenţia aceleiaşi informatoare,în dorinţa unei mai potrivite încheieri a variantei sale la cântecul nr. 46 – Când tocala Radu-vodă: – Of, mândruţo, am termenat / Tu cu altul m-ai schimbat, /Jurâmântu l-ai călcat!

Deosebit de preţioasă este însă, pentru înţelegerea mentalităţii şi apreocupărilor sale creatoare, explicaţia pe care o dă în acest caz: „Astea două-treiversuri din urmă nu iereau, da’ le-am pus ieu, că nu se isprăvea bine! Nu iefrumoase?! Pentru că n-avea nici un înţeles. Dacă-m’ spune cineva un basm, ieusunt supărată că de ce nu spune ce s-a mai întâmplat d-aci-nainte! Ieu în Bugheal-am auzit, cânta nişte fete într-o grădină. Am stat în loc; până acasă, mai ştiam ovorbă d-ici, di colea, şi pân-acasă l-am alcătuit! Or fi mai bine de şasă ani de zâle.Nu l-am auzât la lăutari. Milodia îm’ place, aşa, ia; o melodie aşa, dusă, lină!...”

Preocuparea de întregiri, pentru a „isprăvi bine”, cu „înţeles”, duce lanumeroase alte intervenţii creatoare, în procesul de prelucrare originală avariantelor sale de cântec. Un adaos destul de izbutit e, spre pildă, şi cel de lacântecul nr. 391 – Cântă păsările-n luncă (după câte se pare, creat şi pus încirculaţie de cântăreaţa Măria Lătăreţu, la radio). Adaosul Vioricăi Tefeleu sebizuie însă aci pe folosirea subconştientă a motivicii tradiţionale:

113

... Cânt-o păsărică-n luncă, Dac-ai avut gând de ducăŢie-ţi vine dor de ducă. La ce m-ai prins ibovnică?–Măi Ioane, Ionică, La inimă mă usucă!

S-ar putea spune că informatoarea simte parcă, în acest caz, nevoia de aintegra mai bine în tradiţia orală un cântec, al cărui iz de „compoziţie”, destul deoriginală, îl depistează cu antenele fine ale simţului său folcloric bine „educat”.Primele două versuri ale intervenţiei sale fac o tranziţie între „originalul” MarieiLătăreţu şi motivica tradiţională care „răsună” în continuare.

Deosebit de interesantă este însă şi aci declaraţia explicativă a informatoarei:„Ştiţ’, la noi pân-aici să cântă [vezi textul]. De-aici nu mai avea nici o legătură, căspunea întâi dăspre Ion, că-i vine dor dă ducă, şî la urmă venea direc’ la păsări, aşacă n-avea legătură. [Poziţia critică a informatoarei este exagerată; ea nu sesizeazădestul de bine subtilitatea metaforei respective!] Am adăugat cuvintele care mi s-apărut mie să fie mai bune, să iasă cântecu mai bine [completarea al cărei început ecitat mai sus]. Nu-l ştiu dă mul’, doamnă, dacă ieste o lună dă zile, da’ ştiţi, nu l-amauzit tot, aşa. Să va spun: într-o seară am fost acolo, la noi, într-o casă; ierea multefete, fierbea acolo neşte ţuică şi bea; şi cânta două fete dă vo 16-17 ani; da’ nu mi-aplăcut, iera ca o jeleală fără nici un rost [încearcă să reproducă; s-a notat melodiarespectivă] şi i-am transformat vocea; adică i-am adăugat ceva, am făcut-o maidureros, mai apăsat sufleteşte; desigur că o dragoste, când se sfârşeşte, se sfârşeştecu o durere! L-am cântat la munte mai mult, la muncitori, prin barăci. Şi la o nuntăl-am cântat... [Urmează unele observaţii cu privire la lăutari.] ... Nu ştiu dă undeştia fetele cântecu, da’ cred că du pă la muzicanţi, că sun’ fete care merg pândiferite sate, la jocuri...”317

Cum se vede, Viorica Tefeleu nu se mulţumeşte să schimbe, prin adaosuri şicompletări, numai textul poetic al cântecelor, ci simte nevoia mărturisită de ainterveni uneori şi pentru a transforma melodia!

O mărturisire foarte preţioasă a aceleiaşi informatoare este şi cea de la nr. 161– Geaba, lună, şi lumină (de asemenea un cântec creat – inspirat din balada Soareleşi Luna – şi pus în circulaţie, prin radio, de Maria Lătăreţu). După înregistrareacelor 14 versuri ale cântecului, Viorica Tefeleu declară: „Atâta ie; numai atâta săcântă la noi. Chiar îmi pare rău că nu-i mai mare, că-mi place, ie frumos, mai cuseamă că-i aşa, d-o săptămână-două dă zile, cântat nou la noi în sat! N-am stat ioaşa, mai amănunţit, dă iel, nu m-am ocupat, că-l mai lungeam, îl mai făceam înc-odată p-atâta; tot în legătură cu luna, to’ dă dragoste vorbeam. La noi în sat l-amauzit, la ultima nuntă, îl cânta nevasta lu’ Nelu Briceag [lăutar], acordeonistă, da’nu-mi plăcea că prea să repede în cântare şi nu zice toate vorbele la cântece. Îmiplace şi vorbele, şi puţin şi milodia; dacă era mai îndelungată, aşa mai cu întorsuri 317 Cf. nr 391 (Cântă păsările-n luncă, mg. 1036 f).

114

mai multe, iera mai frumoasă; ie o melodie cam teleleică, aşa, nu-i ceva serios! Num-am ocupat încă de cânecu ăsta. Dacă-l cânt mai de multe ori, şi dacă am odispoziţie ca să-l cânt... [l-ar fi transformat după gustul ei. Informatoarea maispune că, pe când era şi ea îndrăgostită, scria câte unui băiat scrisori în versuri. Şiacum face versuri, dar nescriindu-le le uită] ... Poate le fac lucrând, cosând sau pădrum; n-am hârtie şi cre’on! Mai mult le leg de ce ştiu!”318.

Mărturisirile, atât de interesante, ale Vioricăi Tefeleu dovedesc bogăţiafrământărilor creatoare ale cântăreţului popular, când acesta este dotat cu opersonalitate care nu se poate mulţumi cu simpla preluare a cântecului, ci estenecontenit preocupat de conţinutul şi forma poetico-muzicală a repertoriului său.„Cazul” Vioricăi Tefeleu este un caz tipic de purtător activ al cântecului, cunetăgăduite posibilităţi de transformare şi creare de noi variante ale cânteculuimuscelean. Intervenţiile sale se pot urmări, spre pildă, şi la cântecele nr. 455 – Hainoroc, noroc, noroc, i. 15849 şi nr. 264 – Mi-aduc aminte şi plâng, i. 15854.

Nu numai Viorica Tefeleu, ci şi alţi cântăreţi musceleni mărturisesc deschis oatitudine activă, creatoare de variante proprii, mai mult sau mai puţin originale, decântec. Marina Poenariu (42 de ani), din Corbi, a creat, în tinereţe, cântecul: Foaieverde foi mărunte, / Duce-m-aş pe drum de munte, / Că prea am supărări multe! /Şi trecând izvoarele, / Io uit supărările etc...

„L-am scos io, ăsta, nu-l ştiu de nicăiri!” – afirma, la 19.VII.1936, MarinaPoenariu. La 30.VI.1954 informatoarea explică mai pe larg următoarele: „Ăsta l-amfăcut mergân’ la munte. Viersu [melodia] mi l-am a’s io aminte, nu de la altevorbe, nici dă la al’cineva. Cum mi-a fos’ mie inima trecân’ pă munte! Ieramtânără, da’ nu mai ştiu io dă ce-oi fi fo’ supărată, oi hi fost amorezată, m-oi hibrodit io supărată în timpu ăla, atuncea? Îl cântam în şezătoare şi l-o mai învăţa’ şialte fete. Îl cântau pă urmă. Acum nu-l mai cântă. Ie de mult, vechi, acuma iasă totaltele, nouă!”319.

Această mărturie cuprinde povestea concentrată a apariţiei şi dispariţiei uneicreaţii individuale. Cele trei variante ale acestui cântec, culese în anii 1936, 1954,1955, reprezintă diagrama evoluţiei unui fapt interesant, de intimitate a creaţieilirice.

Informatoarea Veta Cătană (35 de ani), din acelaşi sat, şi numeroşi alţi cântăreţioferă de asemenea prilejul unor cercetări monografice individuale asuprapersonalităţii creatoare de cântec320.

318 Cf. nr. 161 (Geaba, lună, şi lumină, mg. 1036).319 Cf. nr. 405 (Duce-m-aş pe drum de munte).320 Cf., spre pildă, nr. 345 (Taci, cuce, nu mai cânta).

115

Fişă de observare directă la nuntă ∗

(com. Aninoasa – jud. Argeş)18-19-20.X.1958

Observator-redactor: Al. I. Amzulescu

i. 21083

∗ Cf. şi Fişă de observare directă la nuntă (Jugur, 1954), în volumul Al. I. Amzulescu, Repere şipopasuri în cercetarea poeziei populare, Bucureşti, Editura Minerva, 1989, p. 265-382.

116

MIRE: Vasile I. Floroiu – minerMIREASĂ: Elena I. AlbescuSOCRU MARE: Ion Floroiu – pădurarSOCRU MIC: Ion AlbescuNUN: N. Floroiu (frate mai mare al mirelui, „director” la o fabrică de cheresteadin Orşova)LĂUTARI:la mire:Jean Manolescu (36 de ani) – vioară şi voce – din Stâlpeni-OgrezaTraian Manolescu (29 de ani) – acordeon – din Stâlpeni-OgrezaVasile Boeru (50 de ani) – ţambal – din Stâlpeni-OgrezaFl. Ungureanu (53 de ani) – contrabas – din Stâlpeni-Ogrezala mireasă:Petre Soare (37 de ani) – clarinet – din Capu Piscului

(N.B. Vezi şi fişele celorlalţi observatori: Bucşan Andrei, Carp Paula, GeorgescuLucilia, Suliţeanu Ghizela, Vicol Adrian, şi înregistrările pe bandă de magnetofoncu taraful la Bucureşti în decembrie 1958.)

Sumarul desfăşurării observate

sâmbătă 18.X. (14,30’ – 3,16’) = 12 ore 46’

nr.1-10: la casa mirelui11-45: cu chemătorii prin sat46-93: masa şi jocul tinerilor (la casa mirelui)94-196: jocul „la salon”

117

duminică 19.X. (10,05’ – 1,53’) = 15 ore 43’

197-224: la casa mirelui225-231: spre nun şi spre mireasă232-254: luarea miresei255-257: cununia religioasă258-280: de la biserică la casa mirelui281-430: masa mare şi joc

luni 20.X. (9,30’ – 18,50’)321 = 6 ore 39’

431-447: la casa mirelui448-454: de la mireasă spre mire455-544: masa şi joc

(TOTAL TIMP DE OBSERVARE = 35 ore 13’)322

Momente şi aspecte ritual-ceremoniale

nr. 1, 5-6, 8, 10, 11, 25, 45, 224, 226-227, 230, 232-258, 270-280, 306-307, 316,347, 356, 450-451, 455-458, 478, 505-516, 521 (cf. şi Marşuri: 1, 11, 40, 44, 87,93, 196, 225, 227, 248, 254, 255, 257, 271, 291, 295, 327, 448, 452).

Relaţii între ţărani şi lăutari

1, 34, 46 şi urm., 67, 68, 71, 73, 74, 82, 90, 99, 101, 107, 122, 123, 124, 126, 142,156, 164, 168, 171, 172, 187-195, 200, 215, 221, 223, 241, 246, 258, 274, 278,279, 314, 316, 318, 319, 325, 328 nota, 330, 332, 333, 335-339, 341, 343, 344,346, 347, 378, 379, 384, 409, 412-414, 417, 420-430, 434, 436, 438, 442-446, 463,470, 472, 474, 476, 479, 480, 482, 485-492, 494-499, 501, 505, 507, 508-516, 526,531, 544.

321 Cu o întrerupere a observării între orele 11,41’ şi 14,22’ (cf. nr. 447/448) = 2ore 41’.322 În documentul manuscris se află intercalate numeroase fotografii, care nu aufost reproduse în textul publicat aici.

118

Cântece/jocuri „cerute” (comandate)

38, 46, 47, 49, 54, 55, 71, 81, 85, 95, 98, 106, 122, 124, 126, 129, 130, 132, 136,137, 143, 158, 161, 164, 167, 168, 173, 175, 180, 181, 188, 190-194, 200, 221,316, 318, 334, 343, 361, 362, 367, 376, 378, 382, 384, 388, 400, 403, 404, 407,412-414, 416, 434, 442, 453, 463, 494, 512, 526, 529, 530, 531, 533, 536, 540,541, 543, 544.

Menţiuni şi sugestii despre „gust”

34, 125, 139, 151, 161, 164, 168, 171, 172, 187, 221, 314-316, 321-323, 332, 335-341, 344, 347-354, 407, 409, 416, 422-429, 483, 485, 494, 497, 503, 507, 533.

Repertoriul de cântece vocale (cu text): lăutari/ţărani (nr. cursive)

1. Am pantofi de 400 (53, 169) – cântec satiric2. Am trecut, lume, prin tine (324, 484)3. Astă seară-i seară mare (335, 508) – creaţie ad-hoc (cântecul nunţii)4. A venit aseară mama (418) – romanţă5. Barza mea, când m-a adus (330) – cuplet6. Bate vântul vârfurile (47, 421)7. Bătrâneţe, haine grele (409)8. Bulgăraş de gheaţă rece (501)9. Bun rămas, prieteni dragi (333) – şlagăr10. Busuioc, floare cătată (187, 351, 377, 410)11. Când eram pe Ialomiţa (70)12. Când toca la Radu-vodă (195, 537)13. Cântă păsărele-n luncă (286)14. Cântecul miresei (242)15. Cât e omul tinerel (481)16. Cât oi trăi pe pământ (193)17. Ce-am iubit, a fost un vis (328) – cântec de mahala18. Ce mi-e mie drag pe lume (118, 398, 522)19. Cin’ mă vede primenit (393)20. Cobzar bătrân (343) – romanţă21. Cruce albă de mesteacăn (494) – romanţă22. Dă-i, doamne, şi omului (91)23. De-aş trăi ca bradu-n munte (175, 186, 314, 376)24. De-o fi să mor (439) – cuplet25. Din poiana vadului (287, 437) – romanţă26. Doamne, duşmăneii mei (178)27. Dorul meu e numai dor (89, 461, 537)28. Drăguţ car cu patru boi (64, 313, 321, 471)29. Fata bănăţeană (48, 69)

119

30. Fusei să mă spovedesc (354)31. Geaba-i lună cu lumină (311, 323, 524)32. Gheorghiţă, plesni-ţi-ar calul (88)33. I-auzi, măi mândruţo (352)34. Inimă de putrigai (162)35. Inimioară, inimioară (378)36. În sat la Aninoasa (345)37. La cireşul dintre vii (79)38. La umbra nucului bătrân (416) – romanţă39. Leagănă-te, vârf de brad (57, 65, 342, 506)40. Lume, lume (51)41. Mai am azi şi mai am mâine (66)42. Mai am două doruri grele (302)43. Mai vin’ seara pe la noi (164)44. Mi se duce mândra-n luncă (465)45. Mândra mea de peste Olt (294)46. Mândra mea, sprâncene multe (298, 348)47. Mândra şade pe măidan (171)48. Mândro, ochişorii tăi (109, 301)49. Mânioasa (123)50. Mi-aduc aminte şi plâng (38)51. Nu-i de şagă (85, 304) – şlagăr52. Nuneasca (244, 275)53. Oi spune la orişicine (165)54. Pe cel deal, pe cel colnic (468)55. Pe drumul Banatului (353)56. Pe lângă plopii fără soţ (498) – romanţă57. Pe mine ce mă omoară (349)58. Pe Mureş şi pe Târnave (320)59. Periniţa (132, 183, 405)60. Pe un munte nalt şi verde (350)61. Plopule, foaie rotundă (222, 415)62. Rău, mamă, m-ai rânduit (220) – cântec haiducesc63. Râdeţi cu noi (507) – cuplet64. Se scuturau toţi trandafirii (120, 382) – şlagăr65. Smaranda e cea mai frumoasă (52) – romanţă66. Totdeauna, totdeauna (515) – cântec de pahar67. Tot de dor, bade, de tine (347)68. Trei în lume nu se poate (317)69. Tudoriţo nene (529)70. Urcă trenul la Predeal (90)71. Vecină, dragă vecină (72, 477)

120

suita I

suita III

suita II

{{

{suita IV {

suita V {suita VI {

suita VII {

Menţiuni critice:

I. Repertoriu vocal relativ sărac (total 71 de piese).II. Niciunul dintre cântece nu s-a impus, pregnant, drept cântecul zilei („la modă”);numai: Busuioc, floare cătată (nr. 10), De-aş trăi ca bradu-n munte (nr. 23),Drăguţ car cu patru boi (nr. 28), Leagănă-te, vârf de brad (nr. 39) revin de câtepatru ori.III. Repertoriul lăutăresc denotă o puternică influenţă orăşenească. Din totalul de71 de piese, 14 (adică aproape 20 %; mai precis 19,72 %) sunt: romanţe (nr. 4,20, 21, 25, 38, 56, 65 = 7); cuplete (nr. 5, 24, 63 – poate şi 1 = 3); şlagăre (nr. 9, 51,64 = 3); cântece de mahala (nr. 11 = 1).IV. E, totuşi, relevant (pentru cunoaşterea gustului ţărănesc) că între cele 10 piesecântate de aceştia (nr. 7, 10, 20, 30, 33, 46, 55, 57, 60, 67) se află o singurăromanţă (nr. 20).

Jocuri

sâmbătă

nr. 42 – Sârbă 6’44 – Brâu 1’ = 7’75 – Brâu 5’78 – Sârba 7’ = 12’95 – Hora 4’98 – Sârba 7’102 – Brâu 3’103 – Hora 1’104 – Tango 3’105 – Fox 3’ = 31’106 – Sarba de doi 2’107 – Ungurica 2’109 – Sârba 6’111 – Brâu 5’112 – Tango 3’113 – Fox 3’ = 13’114 – Vals 2’

116 – Sârba 8’117 – Brâu 4’118 – Sârba 5’119 – Brâu 4’120 – Tango 3’ = 34’121 – Ungurica 4’123 – Mânioasa 6’126 – Sarba 18’129 – Brâu 5’131 – Hora 1’132 – Periniţa 6’ = 39’134 – Tango 3’135 – Fox 4’137 – Vals 2’139 – Sârba 15’143 – Sârba de doi 1’144 – Brâu 9’ = 32’145 – Ungurica 2’146 – Tango 3’147 – Vals 2’

121

suita VIII {suita IX

suita X

suita XI {

suita XIII {

{suita XII

{suita XIV

{suita XV

suita XVI {

149 – Sârba 14’152 – Brâu 1’153 – Tango 2’ = 19’154 – Ceardaş 1’155 – Ungurica 1’157 – Sârba 14’159 – Brâu 4’160 – Ungurica 1’161 – Hora nunţii 2’162 – Sârba 10’163 – Brâu 4’ = 61’164 – Sârba 11’166 – Hora 3’167 – Periniţa 5’168 – Tango 4’169 – Fox 3’

171 – Sârba 10’172 – Brâu 5’173 – Tango 2’174 – Fox 1’175 – Sârba 19’180 – Brâu 4’181 – Alunel 2’182 – Hora 1’183 – Periniţa 4’184 – Tango 2’ = 88’185 – Fox 1’186 – Sârba 11’188 – Brâu 4’189 – Tango 2’190 – Fox 1’191 – Ungurica 3’193 – Sârba 12’195 – Brâu 4’

duminică

244 – Nuneasca 10’275 – Nuneasca 9’357 – Sârba 7’ = 10’361 – Brâu 3’364 – Ungurica 1’365 – Vals 5’367 – Sârba 2’368 – Brâu 3’ = 28’369 – Ungurica 7’370 – Sârba 6’372 – Brâu 4’380 – Brâu 5’ = 6’381 – Ungurica... 1’

386 – Sârba 6’389 – Brâu 4’391 – Sârba 10’394 – Brâu 2’ = 26’395 – Ungurica 3’396 – Sârba de doi 1’398 – Sârba 11’403 – Brâu 9’405 – Periniţa 5’ = 27’406 – Vals 1’408 – Fox 1’411 – Ungurica 1’412 – Brâu 15’ = 16’414 – Brâu 10’

122

suita XVII{

{{{suita XVIII

suita XVIII

suita IX

luni

442 – Căluş (solo) 7’449 – Sârba 17’453 – Sârba 5’517 – Sârba 8’520 – Brâu 7’ = 15’522 – Sârba 7’525 – Brâu 3’526 – Sârba a opta 2’527 – Sârba popilor 1’528 – Ungurica 1’

529 – Sârba 8’ = 33’531 – Brâu 4’532 – Ungurica 1’533 – Vals 4’534 – Tango 1’535 – Fox 1’537 – Sârba 11’540 – Brâu 5’ = 22’541 – Sârba de doi 4’543 – Mânioasa 2’

Repertoriu, durată/frecvenţă jocuri

1. Sârba 271’ (= 46, 97 % din total timp joc)2. Brâu 136’ (= 23, 57 % din total timp joc)3. Ungurica 28’4. Tango 28’5. Periniţa 20’6. Nuneasca 19’7. Foxtrott 18’8. Vals 16’9. Hora 10’10. Sârba de doi 8’11. Mânioasa 8’12. Căluş 7’13. Alunel 2’14. Sârba a opta 2’15. Hora nunţii 2’16. Sârba popilor 1’17. Ceardaş 1’

TOTAL TIMP JOC 577’

123

Menţiuni critice:

I. Repertoriu de jocuri relativ sărac (17 tipuri/14 tradiţionale)II. Ca durată/frecvenţă, sârba apare copleşitoare (46,97 %, deci aproape jumătatedin totalul timpului jucat dar şi de două ori mai mult chiar decât cel de al doileajoc – Brâul, 271’/136’).III. Scara duratei/frecvenţei, ca şi poziţia în suite, lasă să se întrezărească încă binetriada „clasică”: sârba-brâu-ungurica.IV. Influenţa orăşenească, a dansurilor de salon, este puternică: tango (frecv. 4) –fox (frecv. 7) – vals (frecv. 8).V. Jocul tradiţional localnic e, totuşi, încă destul de viguros; dansatorii îl practicăcu pasiune şi dăruire, căci există încă suite (joc neîntrerupt) de o oră (s. IX) şi chiaro oră şi jumătate (s. X), iar majoritatea sunt în jur de 30’ (s. III, V, VI, VII, XII,XIV, XV, XVIII).VI. Jucătorii manifestă atenţie încă vie pentru cântecul vocal la joc (deseori cerut şicomandat lăutarilor...).

Melodii instrumentale de cântece şi jocuri(în suite de ascultare/în deplasări)

Cântece*

1. Ah, mi-e dor, mi-e dor de tine (23, 252, 265) – şlagăr2. Anicuţa neichii dragă (228, 309)3. Când eram în vremea mea (434)4. Când eram pe Ialomiţa (14)5. Când toca la Radu-vodă (20)6. Cântă tu, armonică (15, 211) – şlagăr7. Ce mi-e drag pe lume (229)8. De-aş trăi ca bradu-n munte (474)9. Doina de „codru” (297)10. Dorule, şi-o boală grea (203)11. Dragoste, năpastă de belele (16) – şlagăr12. Inel, inel de aur (36) – c. de mahala13. La cireşul dintre vii (41, 231)14. Mai am două doruri grele (42)15. Mărioara lui nenicu (38)16. Mă dusei să dorm sub plute (299)17. Mă suii pe dealul Cernii (13) – romanţă * Cele cu aldine (îngroşate) nu apar (şi deci se adaugă) la repertoriul vocal, de mai sus.

124

18. Mândro, ochişorii tăi (31)19. Omule cu caii buni (266)20. Păpuşică, păpuşea (268)21. Pe drumul care merg eu (18, 260)22. Rujiţo de pe răzor (25, 237)23. Spune, spune, moş bătrân (207)24. Toată lumea are dor (458)25. Trei în lume nu se poate (479)26. Un ţigan avea o casă (262) – c. de mahala

Menţiuni critice:

I. Din cele 26 de cântece instrumentale, numai 18 au rămas lipsite de text.(Repertoriul global de „cântece” din această nuntă se ridică deci la totalul: 71+18 =89).II. Puternica influenţă orăşenească se vede iarăşi din faptul că, între cele 18melodii instrumentale: 3 sunt şlagăre; 1 – romanţă; 2 – cântece de mahala = 6(1/3)!

Jocuri

1. Hora 63’ (12, 17, 19, 23/24, 26/27, 35, 199,208, 218, 221, 251, 253, 259, 261, 263, 264, 288, 292, 300, 305, 308, 435, 457)

2. Sârba 54’ (3, 10, 39, 42/43, 202, 205, 219, 230, 267, 269, 282, 289,310, 459, 462, 466, 469)

3. Vals 13’ (201, 213, 249, 432)4. Brâu 6’ (44, 270, 493)5. Ceardaş 6’ (250)6. Sârba lui 22 4’ (33)7. Sârba a opta 3’ (28)8. Jianul 3’ (38)9. Ungurica 2’ (204)10. Hora nunţii 1’ (34)11. Floricica 1’ (29)

Menţiuni critice:

I. Melodiile de joc alcătuiesc, de fapt, „umplutura” suitelor de ascultare (făcândmai ales trecerea între cântece vocale sau finalul acestor suite). Ordinea priorităţii(durată/frecvenţă) e, în acest caz, neconcludentă.II. Scăderea ordinii de prioritate a sârbei (pe locul 2) se explică prin faptul că oseamă de „cântece” au ele înseşi melodii de sârbă (încât frecvenţa şi durata„sârbei” ar putea fi socotite, totuşi, preponderente).

125

III. Creşterea, atât de simţitoare, a ordinii de durată/frecvenţă a „horei”instrumentale, în suitele de ascultare (63’/10’!), se explică prin faptul că horaalternează, firesc, contrastând cu numeroasele melodii în ritm vioi (de aceea,probabil, brâul se împuţinează atât de vertiginos: 136’ la joc/abia 6’ de ascultare).IV. Melodiile instrumentale adaugă la repertoriul de jocuri, de mai sus, cel puţin:Sârba lui 22, Jianul, Floricica (sporind astfel, totuşi, repertoriul acestei nunţi la20).

N.B.:– Nu am inclus în calcul nr.: 2, 37, 198, 207, 217, insuficient precizate în timpulobservării: „suită instr.”…, „vivart”...– Pentru grija de acurateţe sonoră şi exigenţa spiritului muzical lăutăresc, se cuvinmenţionate numeroasele momente de acordaj instrumental: 9, 22, 40, 44, 47, 56,85, 95, 108, 216, 237, 281, 307, 363, 374, 460, 464, 470, 472/473, 475, 529, 537.

Observaţii şi menţiuni spontane despre cântec şi joc

Cântec

nr. 34, 200, 205-206, 300, 307, 314, 328 nota, 335, 336-341, 344, 345 nota, 380,385, 387, 400.

Joc

75-79, 96, 99-101, 103, 107, 109, 111, 116, 119, 126-127, 137, 139, 141, 144, 145,150-151, 158, 161, 171, 176, 179, 187-188, 193, 210, 357-371, 380, 386-392, 398-404, 411-414, 440-442, 449, 453-454, 493, 518-520, 524, 525-533, 537-538, 540,541-543

Strigă turi

117, 123, 175, 178, 180, 518, 520, 531, 542.

Momente de crea ţ ie (Cântecul nunţii)

200, 205-206, 300, 334-341, 508-515.

126

Sâmbătă 18.X.1958

La casa mirelui

1. 14,30’ Sosesc lăutarii însoţiţi de ginere, cântând o melodie de marş. Încurte 5-6 femei robotesc la bucătărie. La poarta curţii şi la stâlpiipălimarului casei 9 flăcăi împodobesc un brad.– Noroc şi bine aţi venit!– Bine v-am găsit, domnule socru!– Să trăieşti cu căciulă din Bucureşti!Lăutarii trec prin curte şi urcă în pridvorul casei. Soacra îiîntâmpină la pălimar:– Bună dimineaţa şi bine aţi venit!Socrul se bărbiereşte în bucătăria din curte. O femeie îi toarnă să sespele. Soacra îi spune:– Te mişti moale!

2. 14,41’-44’ Lăutarii cântă în pridvor o suită de melodii instrumentale de joc.3. 14,46’-50’ Lăutarii cântă în pridvor o suită de sârbe. În casă se pregăteşte

masa pentru lăutari.4. 15,25’ Lăutarii se culcă.5. 15,45’ Două fete (surorile de mireasă) aduc cămaşa de ginere, 2 batiste

pentru împodobit plosca şi cozonac. Poftite în casă, le întâmpinăginerele care s-a îmbrăcat curat:– Bine te-am găsit, domnule ginere! De la mireasă mai puţin, de laDumnezeu mai mult!Mirele le dă câte 10 (zece) lei bacşiş. Se aduce cozonac. Una dinfete coase batista la ploscă.– Serviţi, de la noi puţin, de la Dumnezeu mult!Ginerele întreabă:– P-acolo ce e, pă la dumneavoastră?– Nu e nimic, nici lăutarii n-au venit!– Acolo a pus bradu, mă?– Acuma îl pune!

6. 15,49’ Fetele vor să plece:– Bună dimineaţa şi la mulţi ani!– Mai staţi pă la noi, s-avem şi noi fete dăseară!În continuare, în curte se pregătesc bucatele, se mătură.– Lasă-l naibii de măturat, ăi mai mătura şi mâine. Vino-ncoa detoacă piperul!– Să-l dau din potecă!

127

7. 16,08’ Cei 9 flăcăi se pregătesc să plece cu plosc prin sat (chemători). S-aadus un butoi cu apă, pe care îl descarcă cu toţii din car, apoi sespală pe mâini.

8. 16,15’ Băieţii cer să fie sculaţi lăutarii, să plece. Se cinstesc din ploscă. Îşipregătesc nuiele din salcie curăţată de coajă.

9. 16,30’ Lăutarii îşi acordează instrumentele.10. 16,31’-38’ Lăutarii încep cu o sârbă lentă, apoi suită instr. S-au pregătit

ploştile cu care vor merge câte doi.– Nuia? pentru că nu se strigă. Aşa e obiceiu. Suntem datori săservim pe orişicine!Ginerele poartă două ploşti împodobite cu doi colaci. DumitruTureac şi Nelu Lină sunt fraţi de ginere.

Prin sat, chemători

11. 16,39’ Ginerele sărută mâna tatălui său şi pleacă hăulind.– Să-ţi fie de bine! zice socrul.Lăutarii (vioară-acordeon-ţambal) cântă marş. Flăcăii chemătoripornesc câte doi pe uliţă în jos, spre centrul satului. 4 dintre ei auplecat (câte doi) în cealaltă direcţie. Alţii au plecat în Broşteni şiValea Siliştei. Ginerele intră la primele trei case fără a striga:– Bună dimineaţa, bine v-am găsit sănătoşi!– Bine-aţi venit!– Să veniţi sănătoşi!– Să vă găsim sănătoşi!Între timp se noroceşte din ploscă. Ginerele şi ai săi intră în fiecarecasă. Lăutarii care ţin drumul după chemători cântă instrumental:

12. 16,48’ Horă13. 16,52’ Mă suii pe dealul Cernii14. 16,55’ Când eram pe Ialomiţa15. 16,57’ Cântă tu, armonică (acordeonul)16. 16,58’ Dragoste, năpastă de belele17. 17,01’ Horă18. 17,02’ Pe drumul care merg eu19. 17,03’ Horă (altă melodie). Ajunşi în şoseaua principală, ne îndreptăm

spre capul satului (spre nord).20. 17,04’ Când toca la Radu-Vodă21. 17,07’ Intercalează un scurt motiv de sârbă, apoi reiau Când toca...

128

22. 17,08’ Scurtă pauză de cântec, în care se face acordajul instrumentelor şiajustarea curelelor acordeonului.

23. 17,09’ Horă, apoi legat: Ah, mi-e dor, mi-e dor de tine, puişorul meuiubit.

24. 17,13’-15’ Horă25. 17,17’ Rujiţă de pe răzor.

Ajunşi în capul satului, ne întoarcem pe şoseaua principală sprecentrul satului. Chemătorii dau chiote. Pe drum se dă să guste dinploscă şi trecătorilor şi celor care vin cu căruţa sau carul.

26. 17,24’ Negruţa (melodie de joc)27. 17,27’ Horă lăutărească28. 17,28’ Jianu29. 17,31’ Floricica30. 17,32’ Ne întâlnim cu alt grup de chemători şi mergem cu toţi pe şoseaua

mare.31. 17,35’ Mândro, ochişorii tăi32. 17,38’ Hora la 833. 17,41’ Sârba lui 2234. 17,45’-46’ Hora nunţii

Ne oprim pentru o scurtă pauză. În acest timp întreb pe lăutar (JeanManolescu) dacă el cântă cântece bătrâneşti. Îmi răspunde:– Nu le mai învăţ că nu să cere. Mă pune să le cânt pe alea că „ampantof de 400”, d-astea, şmechereşti! Nu-m’ place, dracu. Noi nedăm seama ce însamnă muzica, da’ pentru ei, aci!...

35. 17,50’ Pornim mai departe cu Hora de la Clejani.36. 17,53’-55’ Inel, inel de aur. Ajunşi în faţa cooperativei facem o scurtă oprire.37. 17,57’-59’ Acordeonul cântă o melodie de ascultare (lăutărească).38. 18,01’ Pornim înapoi, pe şoseaua principală, spre casă. Chemătorii chiuie.

Se cântă Marioara lui Nenicu, dar băieţii cer:/: Foaie verde grâu mărunt,

Mi-aduc aminte şi plâng :/

/: De traiul din Câmpulung,Că ce bine-am petrecut! :/

(se dă chiot)

/: Câmpulung, oraş de munte,Încărcat cu doruri multe,

Leano :/Câmpulung, oraş frumos,La mulţi oameni drăgăstos,

/: Vii călare, pleci pe jos! :/

129

39. 18,06’-08’ SârbăApucăm în sus pe uliţa moaşei. Lăutarii întrerup cântarea din cauzanoroiului.

40. 18,13’ Marş. (Se chiuie).41. 18,15’ La cireşul dintre vii. Trecând prin faţa casei nunului se chiuie

prelung.42. 18,18’ Mai am două doruri grele. 5-6 inşi se prind în joc mergând.43. 18,20’ Sârbă (s-au prins în joc 7 inşi care dau chiot).44. 18,25’ Ajunşi în faţa casei mirelui se joacă un scurt brâu, apoi intră în

curtea casei chiuind, cu marş.45. 18,26’ Chemătorii predau ploştile la cămara de sub şopron:

– Poftim dom’ne. Am predat biciu-n bune condiţiuni!În curte s-a pregătit masa.

46. 18,31’ Socrul adresându-se lăutarului:– Nene Jane, mie să-m’ cânţ’ un cântec!

47. 18,33’ Acordajul instrumentelor. Un flăcău cere Bate vântul vârfurile.Lăutarii încep cântecul, iar flăcăii strânşi în preajma lor, în prispacasei, dau chiot:

/: Foaie verde-a murili,Bate vântul vârfurili :/(se dă chiot)Şi pe neica gânduriliSă mi-apuc drumuriliŞi toate poteciliPe la toate mândrili.(se chiuie)

/: Să-mi apuc drumul cel mareSă-m’ treacă dă supărare :/Că ieu atâtea gânduri amCâte zile peste an: măTrei sute şaizeci şi cinci,Ieu am mai multe cu cinci.

(Un flăcău zice: – Tize, vino-ncoa să chiuim!)/: Mă uit în cer şi-n pământ

Să văd binili venind :/

(chiot)Dar binele de mine fuge,Rău dân urmă m-ajunge;

Nu trece d-o supărareŞi-m’ vine alta mai mareCu necaz şi cu durere,Ruperea inimii mele...(interludiu instrumental)

/: Io de-acas’ când am plecatZiua bună mi-am luat mă :/(chiot)De la maică, de la taică,De la frate, de la soră,De la grădina cu flori. mă(se dă chiot: interludiu instr.)Plecai în străinătate,

/: Toţi mă-njură şi mă bate, :/

/: N-are cine-m’ pune parte :/

Că sân’ streior, măi frate,Fraţii mei sân’ prea departe,Tata ie bătrân, nu poate,Mama, o biată muiereŞi n-are nici o putere!

130

48. 18,42’ Lăutarii leagă, în continuare, Fata bănăţeană. Băieţii fredoneazădupă lăutari şi chiuie: „hăi-hăi!”; /: „hop lele, hop!” :/, bătând dinpalme în ritmul cântării:

1 /: Fata bănăţeană :/

la la la...2 /: Neagră la sprânceană . :/

Rfr./: Tânără, voioasă,

La război lucrează.Rfr.

(Băieţii bat din palme:„hăi, lele, hop!”)

instr./: 1-2 Rfr. :/

(cântă şi băieţii)Şi toarce fuiorulSă-i mai treacă dorul!

Rfr.49. 18,44’-45’ Ungureasca. Flăcăii bat din palme şi chiuie. Sunt 8 inşi. Unul cere:

„Aseară era să mor / La mândruţa pe cuptor”. Insistă, dar lăutarulnu-i dă atenţie. Altul zice:– Dă-i ‘nainte!

50. 18,45’ Pauză de cântec. Se fac glume cu lăutarul:... Lăutarul povesteşte: – Eu venisem după şiţă. Didel zice: „Blanănu-ţi trebuie?! La Anica Cheloiu!...” Cineva intervine:– Ce-asculţi la băieţi? Dă-i drumul!

51. 18,48’ Lăutarii încep instrumental, apoi vocal:/: Lume, lume,

soro lume, :/

/: Când să mă scutur dă tine? :/

Lume, soro lume,Când oi lăsa sec de pâineŞi paharul de la gură!

Rfr.instr.

/: Lume... :/

Io atunci m-oi sătura:Când mi-o suna scândura,

Rfr.Cân m-o băga în mormântŞi n-oi mai fi pe pământ!

Rfr.

instr./: Lume... :/

Aşa-i lumea trecătoare:Unu naşte şi-altul moare;

Rfr.Cel ce naşte, necăjeşte;Cine moare, putrezeşte!

instr. (se dă chiot)/: Lume... :/

Ieu de mamă şi de tatăNu mă satur niciodată;

Rfr.Şi de fraţi, şi de surori,Nu mă satur până mor!

Rfr.52. 18,53’ Scurtă oprire, apoi spontan lăutarii încep Smaranda

(băieţii dau chiot):instr.

Smaranda ie cea mai frumoasăDin satul de peste islaz,

O cheamă flăcăii din casă

cântă şi băieţii {

131

La horă să vină, să iasăMăcar o frântură de ceas.

instr.Şi câţi n-au voit ca s-o fureS-o farmece făr-de habar,Dar frică mai au de secureCă-i fata lui Badea PădureDin satul de peste Sabar!

instr.(Chiot prelung, iar lăutarul trage un glissando pe strună).

I-e limpede vorba şi rară,Curată ca...(băieţii dau chiot)Şi cât este lumea de mareIeu nu ştiu Smaranda de n-arePovestea ce nu s-a mai spus.Când iese la horă Smaranda,Se stinge şi lampa...Flăcăii se ceartă ‘ntr-unaCăci ca ea nu este niciunaŞi pleacă trăzniţi de la joc!

53. 18,58’ Lăutarii trec în melodia cântecului satiric care stârneşte chiotulascultătorilor:Am pantofi de 400,Pantalonii numai cute,Şi cravată de un leu,Lumea-mi spune derbedeu!

ha-ha...

Am cravată şi mustaţă,Mă sui la tramvai prin faţă,Cu biletu la controlFin’ că la prima cobor...

rfr.54. 19,00’ Brâu (Flăcăii chiuie şi bat din palme). Cineva cere:

– Ciocârlia, ciocârlia!Altul:– Hop, lele, hop!

55. 19,01’ Dar lăutarul încheie:– Să vă fie de bine, băieţi!– Să trăieşti, nene Jane!– A obosit nea Jean?– N-am obosit, dar nu prea sunt odihnit!– Ce-nseamnă confuzia, ce dracu?!...În continuarea discuţiei lăutarul adaugă:– Am fost noi şi-n Sibiu, Alexandria, Brezoi, dar ca aici la voi!...Cineva cere:– Din cimpoi pe vioară?– Ţi-o fac, fir-ar mă-sa a dracu!

56. 19,06’ Acordajul instrumentelor.57. 19,07’ Lăutarul începe instrumental, băieţii dau chiot:

/: Leagănă-te, vârf de brad măCă şi io m-am legănat :/ mă

1 (băieţii dau chiot)Că şi io m-am legănatDupă cine mi-a fos drag. mă

instr.

/: Az’ de dor, mâine de dor, măNij-noaptea nu po’ s-adorm,

mă nană :/

(Băieţii: – Aşa ie!)

132

/: Aşa sunt io învăţat măSă n-adorm nelegănat. mă :/instr.

/: Leagănă-te, tu făgui măCă io n-am cui să mai spui mă

(se dă chiot)/: Aş spune la o vecină

Dar şi aia mi-e streină;mă :/instr. (băieţii dau chiot)

Aş spune la un vecin măi nană/: Dar şi ala mi-e strein, mă :/

Până mâine-i satu plin. mă/: C-aşa sunt io învăţatî2 mă

Să n-adorm nelegănat. mă :/(Băieţii chiuie)Az’ de dor, mâine de dor, măNici noaptea nu po’ s-adorm, nană

58. 19,12’ (legat): Sârba cimpoiului– Chiar asta ie cimpoi adevărat! – zice unul.Băieţii chiuie şi se cinstesc cu rachiu. Unii ţin bâzoiul; se fluieră.Se aude:– U, hu-hu-hu!... Arde-o mă!

59. 19,14’ Sârbă60. 19,15’ Sârbă (altă melodie). Băieţii beau din ploscă: – „Să trăieşti

vecine!” Se chiuie.61. 19,16’ Sârbă (altă melodie). La schimbarea melodiei se dă chiot.62. 19,17’ Lăutarii încheie:

– Să trăiţi, băieţi! – apoi întreabă – Nu v-aranjează masa, dom’le?– Are ceva-ntârziere. Cunosc problema! (Nu a sosit încă în satnaşul, care e aşteptat la trenul de seara).– Atunci mâncăm noi, muzica!– Noi mai stăm d-a moacili! – răspunde careva.Urmează o pauză în care lăutarii intră în casă şi se aşază la masă.

63. 19,50’ Lăutarii au mâncat şi au ieşit în cerdacul casei. Jos, la mesele dincurte, s-a pus masa pentru tineri.

64. 19,55’ Lăutarii încep instrumental, apoi cântă:/: Drăgus-car cu patru boi :/ măi1/: Drag mi-a fost-mie de voi, :/

instr./: Dar mai drag mi-e cine-i mână :/

/: Că poartă biciul pe mână :/

instr.Şi trozneşte, şi pocneşte,Şi la poarta mea opreşte

/: Şi-m’ spune că mă iubeşte. :/instr.

65. 19,58’ Mesenii cheamă pe cântăreţi jos, în curte. Aceştia coboară, apoiîncep:

instr./: Foaie verde matostat, măi

Leagănă-te, vârf de brad, măi ://: Că şi ieu m-am legănat măi

După cine mi-a fos’ drag! mă :/instr.

/: Az’ de dor, mâine de dor, mă

133

Nici noaptea nu po’ s-adorm, mă :/Aşa sunt ieu învăţat măSă n-adorm nelegănat. mă

instr./: Leagănă-te, tu făgui, măi

Că io n-am cui să mai spui; măi :/

Aş spune la o vecinăDar şi aia mi-e streină.

păi Leagănă-te, vârf de brad măCă şi io m-am legănat

După cine mi-a fost’ drag! măinstr.(Mesenii dau chiot)

/: Aş spune la un vecin măDar până mâine-i satu

plin. mă :/păi1 /: Leagănă-te, tu făgui, măipăi2 /: Că io n-am cui să mai spui măi :/

instr.(se dă chiot)

66. 20,04’ (legat) Sârbă (se dă chiot), apoi cântecul:Foaie verde mărăcine,

/: Mai am az’ şi mai am mâine :/Şi mă satur de iubire.Mai am az’ şi mai am mâine,Mai am vreo câteva zileŞi plec, satule, din tine,

instr.Io plec, satule, din tine,La duşmani le pare bineNumai mie-m’ pare răuCă mă duc din satul meu! măi

instr. (cu o variaţie pe motiv de sârbă; se dă chiot)Mândruţo, când oi pleca

/: Să nu plângi în faţa mea, :/Să nu-m’ faci inimă rea. măIo plec, mândro, de la tine,Doru meu ţie-ţi rămâne,Să mi-l ţii, mândruţo, bine...

instr. (se dă chiot)/: Foaie verde murili, :/

67. (Lăutarul bate cu arcuşul în spatele viorii cerând ascultare)/: – Spală, mamă, rufili :/ mă1

Că pleacă răcutiliŞi m-aşteaptă trupele.

/: – Dragu mamii pui băiat, :/(se dă chiot)

/: Rufili ţi le-am spălat, :/ mă1Ie păcat, nu s-a uscat. mă– Spală-le, mamă, mai iute

/: C-aşa-i viaţa de răcute,Să-mbrace hainili ude! :/

68. 20,10’ instr. (cu variaţie de sârbă)(Cineva, mai în vârstă, cere lăutarului să schimbe cântecul.Lăutarul răspunde: – Stai o leacă, -m’ iau şi ieu daru de la băieţid-aici! I-auzi acu, parcă-ţ’ rupe inima!...)– Dragu mamii pui băiat,Rufili ţi le-am spălat,Ie păcat, nu s-a uscat.– Leagă-le, mamă, mai iuteC-aşa-i viaţa de răcute,Să-mbrace hainili ude.Vezi al dracului sergent

Cum îz-dă cu pumnu-n piept

Şi-s spune să fii deştept!Sună goarna pentru masă,Ţeava tunului neştearsă;Sună goarna pentru ceai,Io fac cizmili-ntre cai; măneică Căci armata n-ar fi grea

134

Te omoară corvoada,Pe la prânz instrucţia

Şi seara teoria,Că nu ştiu nimic din ia!

69. 20,13’ (legat): Fata bănăţeană (Băieţii fredonează şi bat din palme):/: Ileană, Ileană,

Neagră la sprânceană,La, la, la... :/

/: Tânără, voioasă,La război lucrează rfr. :/

instr.

/: Ileană, Ileană,Fată bănăţeană, rfr. :/

/: Ia ieşi la portiţăCa să-mi dai guriţă! rfr. :/

instr. (băieţii bat din palme în ritmul melodiei)

70. 20,15’ (legat): Când eram pe Ialomiţa. La schimbarea melodiei se dăchiot.

instr.Frunză verde foi ca viţa,Când ieram pe IalomiţaŞi ieram în satul meu,

/: Mă iubeam cu un flăcău,of, of, of şi aoleo :/

instr.Avea ochii ca cicoareaŞi obrajii cum ie floarea;

/: Mi-era drag mândruţul mieu,Dragă îi eram şi ieu. rfr. :/

instr.L-aşteptam seara-n portiţă

Cu flori albe în cosiţă/: Şi aşa, pe înserat

Până-n zori steteam la sfat. rfr. :/instr.

Foaie verde foi ca viţa,Şi-am plecat din Ialomiţa.

/: Az’ m-aş plânge, şi n-am cuiŞi mă frâng de dorul lui. rfr. :/Vreau să mă întorc acasăMândrului să-i fiu mirească,

/: Căci mă trage inimaLângă Aninoasa mea! rfr. :/

71. 20,19’ Cineva cere: – O sârbă, neică!Lăutarul: – Sârba lu’ Cantică! Băieţi tineri şi aveţi vecinefrumoase, vă fac gustul dumneavoastră!

72. 20,21’ cântecul:instr.

/: Vecină, dragă vecină,Ţine-ţi bărbăţelul bineVecină, dragă vecină, :/

/: Că vine seara la mine :/rfr.

Vine seara pe-nseratTremurând pe lângă gardVecină...Ţine-ţi...

instr./: Dar io, femeie miloasă,

L-iau de mână, -l bag în casă, rfr. :/Îi pun masa să mănânce,Îi fac patul să se culce,Peste noapte, când ie ger,Mă duc şi io lângă iel. rfr.

instr./: Că n-am fos’ femeie rea,

Cine mi-a zis, n-am zis ba! rfr. :/

73. (lăutarul bate cu arcuşul în spatele viorii, cerând atenţie)

135

/: Că mi-a zis un om frumos,Singurică am sta’ jos;

12 :/

/: De mi-a zis un om urât,La Dumnezeu m-am gândit, rfr. :/

A lui voie i-am făcut,Uite, nu m-am prăpădit!12instr.

74. (lăutarul cere din nou ascultare şi zice glumind: – Strofa lu’Domnu Constantinescu!):

/: De mi-a zis un om bătrân,L-am lăsat cu mâna-n sân, rfr. :/

/: M-am gândi’ că ie păcatSă umble noaptea prin sat. rfr. :/Dar ce folos, inima cere,

Dacă nu mai ie putere!...12instr.

75. 20,25’ Brâu. 2 inşi încep să joace în faţa mesei. Socrul zice:– Asta ie geamparalele dracului! Brâu pă zdrăncăneală, ie mai aldracu când ie omu pă chef!

76. 20,28’ Sunt în joc 7.77. 20,30’ Sunt în joc 15.78. 20,31’ Sârbă (încep 3 dansatori).79. 20,34’ Sunt în joc 7+2 perechi care evoluează în faţa lăutarului. Se

schimbă melodia instrumental, apoi şi vocal:Frunză verde trei lămâi,La cireşul dintre vii Lenuţa mea

/: Ţi-am spus, mândruţo, să vii. :/ Lenuţarfr. De ce, mândro, n-ai venit mărfr. Aseară, când am vorbit? mă

/: – Ba io, puiule-am venit rfr.Dar te-am găsit adormit rfr. :/ mă2

instr.80. 20,36’ (Remarc o variaţie instr. deosebită)

/: rfr. – De ce nu m-ai deşteptat? mă ://: – Puiule, n-am cutezat rfr.

Că te-am ştiut supărat! rfr. :/ mă2instr.

81. 20,37’ Se cere: Cimpoiul (şi lăutarul execută).82. 20,38’ Încheiere. Lăutarul zice: „– Să vă fie de bine, băieţi. Hai să

mergem!”

136

83. 20,44’ Plecăm spre salonul de dans.84. 20,53’ Ne oprim la casa naşului. Ne întâmpină cu: „– Bine aţi venit!” şi se

face o trataţie cu vin din pahare.85. 20,55’ Nişte femei se adresează lăutarului: „– Hai, faceţi şi la noi aici un

cântec!”. Se acordează instrumentele şi lăutarii încep şlagărul Nu-ide şagă:∗

∗ Vezi textul duminică, ora 19,17’.

instr.Nu ştiu, Leano, cum se face, Leano, draga meaDorul nu vrea să-m’ dea pace,

Leano……………………..Tot de tine îmi vorbeşte................................................................................................Ia-o măi, dacă ţi-e dragăS-o nuntim şi noi o leacă!

Leano

instr.... (cuplet pe care nu l-am pututnota)... apoiŞtii măi Leano, măi fetiţo,

Leano, draga meaIo am vrut să-m’ dai guriţă,

LeanoDar când să te prind în braţă...Dar să nu fii supărată,Am să-m’ fac curaj, măi fată,Şi nu scapi nesărutată!

Leana mea86. 20,59’ (legat): melodie de Horă87. 21,02’ Plecăm spre salon cu marşul vânătorilor de munte. Pe drum se

cântă în continuare instrumental:88. 21,05’ Gheorghiţă, plesni-ţi-ar calu89. 21,10’-15’ Dorul nu e numai dor90. Urcă trenul la Predeal (Băieţii chiuie şi fluieră după lăutari).91. 21,19’ Dă-i, Doamne, şi omului92. 21,22’ Sârbă93. 21,24’ Intrăm la salon cu melodie de marş.

Jocul la salon

94. În încăperea de aprox. 10/6 m este o mare îmbulzeală. Femeile maivârstnice s-au aşezat pe băncile de lângă pereţi. Într-un colţ, pe oestradă îngustă urcă lăutarii.

137

95. 21,30’ Acordajul instrumentelor. Cineva cere: – Nea Jane, zi hora!96. În mijlocul cercului evoluează perechi „dansând”.97. Se schimbă 5 melodii (a 4-a e susţinută primaş de acordeon).98. 21,34’ Sârbă (cerută)99. 21,35’ Jocul are tendinţa de a se destrăma. Lăutarul zice: – Ţine jocul! Ce-

nseamnă asta? Jucaţi frumos!100. În joc se mai află doar 3+mirii (mireasa şi-a săltat poala în brâu).

Alţii se prind treptat.101. 21,37’ O nouă criză de destrămare. Lăutarul intervine din nou: „– Ţine

jocul!” Se prind din nou în 2-3 şiruri paralele cu perechi în mijloc.102. 21,41’ Brâu103. 21,44’ Horă (în joc 2+mirii şi perechi în mijloc)104. 21,45’ Tango (Şlagărul: Dragostea mea e floarea minunată...)105. 21,48’ Fox (Où t-en vas-tu?)106. 21,51’ Sârba de 2 (cerut)107. 21,53’ Ungureasca (în joc 3 perechi). Lăutarul intervine: – Vă rog să vă

purtaţi mai fin, mai delicat, să fim o leacă mai obiectivi! Aşa edom’ne!

108. 21,55’ Acordajul instrumentelor.109. 21,56’ Sârba (în joc 2+mirii şi 2 perechi pe loc, în faţa lăutarilor)

vocal:/: Foaie verde bob de mei, măi

Mândro, ochişorii tăi :/

/: Are-n ei numai văpăi măi :/instr.Ochii tăi arme nu poartă

Da’ pe mine mă săgeată;Ochii tăi cuţite n-au,Mă mir junghiuri de ce-m’ dau!instr.

110. 22,02’ Pauză111. 22,03’ Brâu (între jucători se aude: „– Nu mai stricaţi jocu!”)112. 22,08’ Tango (şlagărul: Tot parfumul florilor de prin alei).113. 22,11’ Fox (şlagărul sovietic: Cântecul şoferului).114. 22,14’ Vals (Să cântăm, să dansăm...)115. 22,16’ Pauză.116. 22,21’ Sârba. Încep jocul 4 inşi, apoi lanţul creşte. Între melodiile din

suită: – Cimpoiul– Toată lumea are dor– La cireşul dintre vii

138

– De-aş trăi ca bradu-n munte117. 22,29’ Brâu. Se strigă: La horă mă-ndes, mă-ndes / La război nu ştiu să

ţes! alta: …..118. 22,33’ Sârba

vocal:Foaie verde mărăcine,Ce mi-e mie drag pe lume?Poteceaua prin pădurePardosită cu alune,

instr.Cu alune mărunţele,Să calce neica pe eleSă-i troznească sub picere,S-auză mândrele mele!

119. 22,38’ Brâu. Se aud următoarele apostrofe:– Nu juca mireasa, mă, că oboseşte!– Nu rupe jocul!

120. 22,42’ Tango (În seara când ne-am cunoscut)vocal:Se scuturau toţi trandafiriiÎn seara când ne-am cunoscut,

/: Plângea pădurea şi zefirii,Plângea şi lacul liniştit. :/

instr.

Dar nu m-ai înţeles pe mine Şi nici n-ai vrut să mă-nţelegi,/: Dar când ne vom cunoaşte bine Vom fi bătrâni, vom fi moşnegi! :/

instr.121. 22,45’ Ungureasca122. 22,47’ Cătănescu, jucător remarcabil, cere: Domne Jane, fă şi Ciobănaşu!

(lăutarul execută).123. 22,49’ Mânioasa (Lăutarul cântă comenzile:)

Foaie verde siminoc,Ia făceţi hora la loc!

-Foaie verde siminoc,Fetiţili la mijloc!

-Fetiţili pe dreapta,Cavalerii pe stânga!

-Fetiţilii la stângaCavalerii pe dreapta!

-Foaie verde siminoc,Fetiţili trec la loc!

-Foaie verde baraboi,

Luaţi pe dreapta câte doi!Foaie verde vioreaN-a p-a ta şi dă p-a mea!

-Foaie verde bob de linteMânioaso, du-te, du-te!

-Foaie verde mărăcineDu-te, neică, de la mine!

-Foaie verde de-o cucută,Fugi d-aci că ieşti urâtă!

139

-Foaie verde de-o cicoare,Asta are nasu mare!

-Foaie verde iasomie,Asta e plină de râie!

124. (Un jucător strigă: – Măi schimbo, bă!)

Foaie verde de-o sipică,Asta e prea mărunţică!

-Foaie verde bob năut,Fugi de-aci că mănânci mult!

Foaie verde bob de linte,Şapte fete înainte!

-

Foaie verde-a bobului,Fiecare fata lui!

(În învălmăşeala generală seface mare haz)

Foaie verde-a maculuiMai lăsaţi-o dracului!

125. 22,55’ Jocul încetează în hazul general. Cineva spune:– Bodaproste că mai jucarăm şi Mânioasa!Pauză

126. 23,01’ Sârba. Comenzi:– Moale! Tot pe loc, pe loc, pe loc; I-auzi, ia!– Jane, ce-am zis io? Cimpoiu!– Nea Jane, bagă-i băţu ăla!– I-auzi una! Ha, ha, ha!

127. 23,12’ Melodia Cimpoiul; apoi Ce mi-e drag pe lumea asta. Cum jocultinde să se risipească, cel care ţine jocul cere:– Toată lumea ţine jocu, fără nici o excepţie! Să ştiţi!

128. 23,13’ Se reia jocul cu fragm. din Cimpoi ş.a.129. 23,19’ Brâu. Un jucător cere Ciocârlia.130. 23,21’ Acelaşi repetă cererea. Apoi: – I-auzi, ia!131. 23,24’ Horă (melodia: În sat la Aninoasa)132. 23,25’ (Se cere) : Periniţa133. 23,28’ vocal:

Cine joacă periniţa periniţa meaSă-i sărute şi guriţa! periniţa mea

134. 23,31’ Tango135. 23,33’ Fox136. 23,35’ Cineva cere: Vagabondul! (lăutarul execută melodia din filmul

cunoscut).

140

137. 23,37’ Cineva cere: – Zî un vals scurt! Se cântă melodia Moscova.Nemulţumit de felul cum evoluează perechile, Cătănescu zice: –Lăsaţi joaca! Ie păcat de muzică!

138. 23,39’ Pauză139. 23,45’ Clarinetul (lăutarul miresei) începe sârba. Cei ce urmau la rând să

joace înainte se ceartă pentru rând. Nu le place nici instrumentul.Crâmpei din această discuţie:– Faci joc, mă? Nu ne-acomodăm societăţii? Ţâ-l ţân ieu!

140. 23,48’ Intră prima fată în joc.141. 23,52’ – Ho, mă! (Jocul tinde să se spargă, apoi tinde să se reia. Cel care

„ţine jocul” intervine: – Toată lumea intră în rând! Apoi opreştejocul, căci o pereche care evoluează în afara şirului se arată rebelă.)

142. Lăutarul J. Manolescu îmi explică: „Asta mai e o distracţie?!Munceşti mai rău ca la sapă! Să mai danseze şi ei tango, fox! Măplictisesc şi ieu mai ales!” Un băiat intervine:– Aşa e-n sat la Aninoasa!Lăutarul: – De ce te duci mai spre munte, e mai civilizaţi!

143. 24,00’ Sârba de doi (cerut)144. 0,01’ Brâu (Când jocul tinde să se rupă, se intervine: – Toată lumea ţine

jocul!)145. 0,10’ Ungureasca

– Ajunge, Petrică!146. 0,12’ Tango (Melodia: Ce-ţi mai pasă ţie, bade, acum)147. 0,15’ Vals (Franţ, mi se pare că tu mă iubeşti), apoi scurt Tango

(melodia: Port pantofi de 400).148. 0,17’ Pauză149. 0,22’ Sârba150. 0,24’ Într-un colţ al sălii se produce o busculadă, jucându-se „bâza”.151. 0,30’ Se cere: – Mai repede o leacă!152. 0,36’ Brâu153. 0,37’ Tango (melodie: Ţie ce-ţi mai pasă, bade, acum)154. 0,39’ Ceardaş155. 0,40’ Ungureasca156. 0,41’ Pauză. Vioara îşi reia locul; are loc o scurtă discuţie a băieţilor cu

lăutarii pentru rândul la joc.

141

157. 0,45’ Sârba158. 0,52’ Conducătorul jocului cere să ţină jocul fiecare la locul lui.

Conducătorul jocului cere Tudoriţo, nene.159. 0,59’ Brâu160. 1,03’ Ungureasca161. 1,04’ Cerut: „– Hora nunţii două minute cine ştie!” Se aud discuţii între

jucători:– Nu ştiu!– Afar’!

162. 1,06’ Sârba (cerut)vocal:

/: Foaie verde de susai, :/

Inimă de putrigai,/: N-am un cuţit să te tai, :/ măi1

Să văd eu ce sânge ai;

instr./: Sânge negru şi-nchegat :/

Cu dragoste-amestecat,De tânăr neînsurat.

instr.163. 1,16’ Brâu164. 1,20’ Sârba. Conducătorul jocului: – Jane, guriţa vreau s-o aud!

vocal:Foaie verde baraboi,

măi GheorghiţăMai vin’ seara pe la noi,

Gheorghiţă/: Pădurice verde,

Mândră-n poartă şede,Badea pe drum trece,Cu ochii-l petrece. :/

instr.Să pui clopoţei la boi rfr. 1

Să te-aud de la război. rfr. 1/: rfr. 2 :/

instr.Să ieşi, mândro, la portiţărfr. 1Ca să vii să-m’ dai guriţă.rfr. 1

/: rfr. 2 :/instr.

165. Altă melodie:of-of Oi spune la orişicine

Să nu să joace ca mine,of Că io m-am jucat cu focu

of Şi iera să-m pierd norocu;of-of M-am jucat cu dragostea

Şi mă doare inima.166. 1,31’ Horă (În suită se schimbă 4 melodii)167. 1,34’ Se cere: „– Zâ-i o peliniţă!”

vocal:Cine joacă peliniţa peliniţa meaSă-i sărute şi guriţa peliniţa mea.......

.......

instr.Cine joacă perina rfr.

142

Să-i sărute şi gura, rfr.Mai curând şi mai degrab’Că nu mai pot să mai rabd!

instr.Pune periniţa jos rfr.Şi sărut-o cu folos! rfr........

.......instr.

idemMai curând şi mai degrab’

rfr.Că nu mai po’ să mai rabd!

rfr.168. 1,39’ (cerut): Tango (Zaraza; apoi Paloma)

– Nea Jane, cum decurg ele!... Nea Jane, guriţa!169. 1,43’ Fox

vocal:Am pantofi de 400,Pantalonii numai cute,Nemţească e şapca mea,

Indiană-i inima!instr.

170. 1,46’ Pauză171. 1,48’ Sârba

– Nea Jane, mai repede!vocal:Leana mea, draga mea Foaie verde ş-o sipică,of-of Leano Mândra şade pe măidan mă

instr.rfr. 1 Mândra şade pe măidan mărfr. Şi-m’ înşiră la mărgean mărfr. 2 De-m’ înşiră câte-un bob mărfr. Să bage pe neica rob mărfr. /: Mândruţo, bărbatu-ţ’ vine :/

........... Las-să vie... Calea trandafir să-i fie,

mândruţa mea Foaie verde trei lămâi mămândruţa mea La cireşu dintre vii mă

/: Ţi-am spus, mândruţo, să viimândruţa mea :/

Conducătorul jocului cere: – Zâ-i mai repede!Apoi exclamă: Op-işa! Ţâ-ţâ-ţâ...

172. 1,58’ Brâu– Aşa, nea Janule! Hop!– Bagă dom’ le brâu năuntru!Lumea s-a rărit. Au rămas doar cam 1/3 din cei de mai înainte.

143

173. 2,03’ – Un tango, dom’le Jane! (Lăutarul execută).174. 2,05’ Fox175. 2,06’ Se cere: – Cimpoiul!

Lăutarul trece în sârbă.Strigătură: I-auzi sârba-sârbuliţa / Ca la noi, la Dâmboviţa!cântec vocal:Foaie verde foi mărunte,De-aş trăi ca bradu-n munte

ai1 /: N-aş mai avea gânduri multe :/

176. 2,13’ Jocul trece printr-o criză. Conducătorul înfierbântat intervine: –Nea Jane, ia stai aşa! Toată lumea ţâne jocu, fără excepţie!

177. 2,14’ Naşa părăseşte adunarea. Acordeonul merge să o petreacă.178. 2,15’ Conducătorul intervine din nou pentru ordine şi participare la joc.

Strigătură: I-auzi sârba-sârbuliţa / Ca la noi, la Ialomiţa!cântec vocal:Foaie verde bob de mei,Doamne, dujmăneii meiFă-i, Doamne, bolovăneiSă trec cu calu pe ei!

instr.Foaie verde mărgărit,Cin-mă vede premenit

/: Zice că m-am pricopsit. :/179. 2,22’ Nouă intervenţie şi reluarea jocului, organizat.180. 2,25’ Se cere: – O ciocârlie, de brâu, aşa!

Strigătură:Şi de brâu, şi de cureaŞi de cingătoarea mea!

/: I-auzi, ia! :/

Hai la horă, măi băieţi,Care vreţi, care puteţi,Care nu, mai rămâneţi!

181. 2,29’ – Alunelu, nea Jane! (Lăutarul execută).182. 2,31’ Horă183. 2,32’ Periniţa

vocal:/: Cine joacă periniţa periniţa mea

Să-i sărute şi guriţa :/ periniţa meainstr.

Mai iute şi mai degrab’ rfr.Că nu mai pot să rabd! rfr.

instr.

12

Pune periniţa josŞi sărut-o cu folos;Şi sărut-o mai cu şanţSă ducă cu semn acas’!

144

184. 2,36’ Tango185. 2,38’ Fox186. 2,39’ Sârba

vocal:Foaie verde foi mărunte,

/: De-aş trăi ca bradu-n munte :/N-aş avea supărări multe.instr.

187. Lăutarul schimbă melodia: Busuioc... Socrul zice: „– Asta, vezi!”şi cântă cu lăutarii:Busuioc, floare cătată,

/: Hai, mândruţo, de-m’ arată :/Unde ne-am iubit odată.instr. (remarc o variaţie pe altmotiv de sârbă)Uite poteceaua mea,Cine-o mai călca pe eaTo’ plângând şi suspinând

Şi de neica întrebând?instr. (idem, ca mai sus)– Bade, cine ţi-a dat sfat?M-ai iubit şi m-ai lăsat!– Sfat mi-a dat frunza de prunSă iubesc şi să nu spun;Sfat mi-a dat frunza de nucSă iubesc şi să mă duc.

– Mai iute!188. 2, 50’ – Mă Jenică, fă şi-un brâu!

Conducătorul jocului se desprinde din şir cerând: „– Şi mie loc!” şijoacă singur în faţa lăutarilor.

189. 2,54’ Tango190. 2,56’ – Zî-i Vagabondu! (Lăutarul execută).191. 2,57’ – Bre, ştii ceva, o ungurească (Lăutarul execută).192. 2,58’ – Gata!

Intervine un alt jucător înfierbântat:– Nea Jane, şi mie un ăla mic!– Păi mâine mai pot? întreabă lăutarul.Jucătorul dă lăutarului 4 lei bacşiş şi-i spune:– Nea Jane, o sârbă. Mă Jenică, şi guriţa!

193. 3,00’ Sârba. În sală au mai rămas vreo 50-60 în total. Conducătoruljocului evoluează furtunos şi exclamă:– Nea Jane, futu-i mama mă-sii! I-auzi, ia! Guriţa! Zi, foaie verdeflori mărunte (– Marioară de la munte, iu-lai-la).Lăutarul începe vocal:Foaie verde bob năut,Cât oi trăi pe pământAm să beau şi-am să mănânc,Am să fluier şi-am să cânt,

Inimă rea n-am să duc,

Ce-am avut şi ce-ampierdut!...

instr.

145

Cât oi trăi pe pământ măi/: Am să mă fac om cinstit :/ măi 1Şi-am să mă las de iubit,Om cinstit şi bun de muncă

Cu şapte mândre pe luncă,Om cinstit şi bun de casăCu şapte mândre la masă.

194. 3,08’ Lăutarul schimbă melodia pentru brâu, dar conducătorul joculuiintervine:– Nea Jane, zi nainte sârba; şi guriţa!Lăutarul revine la sârbă pe melodia Când toca la Radu-Vodă.Jucătorul îi dă bacşiş şi adaugă:– Ăla cu „cireşu dintre vii”, nu ştiu cum!Lăutarul continuă totuşi vocal:

/: of :/ Foaie verde lobodă,of Când toca la Radu-vodă

of Io stam cu mândra de vorbă.instr.

Se cere: – Mai repede!– Cimpoiu, Cimpoiu, nea Jane!Lăutarul trece în melodia ca din cimpoi, apoi trece în brâu.

195. 3,12’ Jucătorul intervine:– Mai zâ-i, nu există dom’le!Lăutarul schiţează o revenire la Cimpoi, dar trece îndată în brâu.Mai sunt în joc 6-8 perechi, iar între spectatori 9 bărbaţi şi 5 femei.

196. 3,16’ – Gata!Plecăm spre casă cu marşul vânătorilor de munte.

Duminică 19.X.1958

La casa mirelui

197. 10,05’ Deşi am fost de faţă încă înainte de ora 9, nimic special desemnalat. În curte se roboteşte la aranjarea meselor şi la bucătărie.În casă se face curăţenie. Lăutarii ies în cerdac.

198. 10,36’ Lăutarii încep să cânte instrumental de ascultare.199. 10,38’- 44’ Hora lăutărească pe care o susţine în principal acordeonul.200. 10,47’ Socrul aduce lăutarului nişte hârtie „ca să le compuie ceva”.

(Lăutarul îmi explică: „Mi-a cerut. Mi-a venit mie odată, aşa, şi de-atunci mă pun să le fac nunta în cântec!”)Lăutarul (Jean Manolescu) intră în casă.

201. 11,03’- 08’ Vals (acordeonul)202. 11,08’- 12’ Sârbă (idem)

146

Pauză203. 11,29’- 38’ Acordeonul cântă melodia Dorule şi-o boală grea, apoi horă.204. 11,39’- 41’ Ungurească205. 11,41’- 47’ Sârbă (suită de melodii)

Pauză (zăresc în casă pe lăutar, la masă cu creionul în mână).206. 11,54’ Lăutarul iese spunând: – Nu mai fac. N-am inspiraţie!207. 12,00’ Acordeonul începe melodia Spune, moş bătrân; apoi în suită:208. 12,03’ horă209. 12,04’ horă (altă melodie)210. 12,05’ horă (altă melodie) (Ion Grămadă joacă de unul singur în sală).211. 12,07’ Cântă tu, armonică212. 12,08’- 09’ altă melodie213. 12,09’- 14’ (După o scurtă oprire) Vals (Barca pe valuri).214. 12,14’ Lăutarii sunt chemaţi în cameră, unde li s-a aşezat masa.

În pauza ce urmează încep să sosească nuntaşi. Câţiva flăcăi s-auaşezat la una din mesele din curte.

215. 12,47’ Ieşind în pridvor, lăutarul se adresează flăcăilor:– Ce căutaţi la masă bre, aţi muncit ceva aici ?!

216. 12,48’ Acordajul instrumentelor.217. 12,50’ Lăutarii încep „de ascultare” cu o melodie de horă de concert. Mi

se explică: „vivart”! La masă sunt 6 tineri şi prin curte se mişcă 5bărbaţi maturi, „alergători”.

218. 12,58’ Horă219. 13,00’ Sârbă220. 13,02’ De codru:

instr./: of Neică! :/ Foaie verde bob năut,

Rău, mamă, m-ai rânduitCa să fiu negru haiduc ofSub umbra de fag măruntCu vinu-n ploscă trezit,Cu purcelu-n desagi fript,Să mănânc carne de miel,Să beau vin din burduşelŞi cu şoric de purcel,

Şi-aşa mi-e de ciudicelDe-m’ intră unghia-n iel,Când mi-e purcelu de-o lună,S-aibă gust la băuturăCu voinici de-adunăturăŞi printre noi mai bătrâniS-arate calea pă drum…

instr.Astăzi beau şi mâine beau,

147

Mă mir bani de unde iauCă niş-cu sapa nu prăşesc,Niş- cu coasa nu cosesc,Din cârciumă nu lipsesc,Cat în pungă bani, găsescîŞi nu să mai isprăvescî!

instr.of-păiLa cârciumă la nea Stancu

Bea bogatu cu săracu,Bea bogatu cu litraŞi săracu cu vadraDe s-a speriat lumea.Dar bogatu ce zicea:– Măi cârciumar, dumneata,Să-m’ dai mie vin d-un zlotSă-l beau cu săracu tot

neică Că săracu când cinsteşte

Varsă sânge şi plăteşteŞi dator nu să găseşte!Dar săracu ce zicea?– Bogate, nu zice-aşaCă averili dă frunteIe ca un izvor dă munte:Astăzi curge şi te-nneacă,Mâine scade şi-apoi seacă,Rămâne curtea săracă.Da io am d-un mic toporŞ-ala mi-e de frăţior;Cât oi munci tu-ntr-o varăIo ţi le beau într-o searăCu capu la mândra-n poală;Şi am un toporaş micDobor bogaţi la pământ!

instr.221. 13,09’ Horă lăutărească (legat în suită)

Mesenii încep să comenteze:– Să-m’ angajez un lăutar să mă ducă pân-la groapă!Zî una de sărăcie, fir-ar al dracu! Ia zî Plopule, foaie rotundă! Zî-ide ducă! Şi dracu să miră de mine că sunt la mină. Zî p-ăla!– Jane, fă p-ăla: Foaie verde-a bobului!

Du-te, neică, dracului!222. 13,12’ Lăutarul cântă în continuare:

instr.Foaie verde de-o cucută,Plopule, foaie rotundă,

of-of2 /: Ia mai fă puţină umbrăSă mă umbresc cu-a mea mândră; :/

instr.Căci la umbruliţa taPetrecui cu mândra mea: măTu cu umbra, io cu mândraPân’ ţi s-a scuturat frunza;Tu cu umbra răcoroasă,Io cu mândra mea frumoasă.

instr.Plopule, foaie crestată

/: Ce bine iera odată, :/Cân’ stam cu mândra la poartă,

C-o ţineam de cingătoareŞi-i ceream o sărutare.

instr.Ce bine iera odată,Cân’ stam cu mândra la poartă,of-of2 /: O ţineam

de cingătoareŞî-i ceream o sărutare. :/

instr.Plopule, foaie subţire,Să nu mă mai spui la lumeCă stau cu mândra sub tine. of-ofLas-să mă spuie iarbaCă ia mi-a fost casa,Iar dasupra cânta cucu,Iarba mi-era aşternutu.

148

223. instr. (lăutarul bate cu arcuşul în spatele viorii, cerând atenţie)Cântă-m’, cuce, numai mieCă la vară nu să ştieDă mi-oi mai cânta to’ mie

of-of2 /: Rămâie lunca pustieDar de cine, nu să ştie! :/

instr.

Că mi-ai mai cântat odatăDe s-a mirat lumea toată.La un ciolpan dărâmatPicătura te-a picatŞi de-aia eşti porumbac!

224. 13,20’ Sârbă (final la cântecul precedent)Se fac pregătiri pentru a merge la naş. Trei fete îmbrăcate încostum naţional vor duce „merinde”: un coş cu 2 cozonaci, 2 pâini,2 sticle cu vin.

225. 13,24’ Pornim spre nun. Lăutarii cântă marş. Se chiuie.226. 13,33’ În poarta casei ne întâmpină nunul cu: – Noroc, bine-aţi venit

sănătoşi!Fratele de ginere răspunde: – ’M-neaţa, m’neaţa, bine v-am găsit!Schimbă ploştile şi beau din ploştile schimbate. Ginerele sărutămâna naşului. Se intră în casă. Se serveşte vin şi cozonac.

227. 13,40’ Lăutarii încep marşul.Ieşind din casă se formează alaiul spre a merge la mireasă. S-auluat lumânările, o femeie duce un buchet de flori şi daruri pentrumireasă.O vecină iese înainte cu un vas cu apă (cu plin). Naşul îi dă ploscasă guste şi-i aruncă bani în vas. Pe drum lăutarii cântă:

228. 13,50’ Anicuţa neichii dragă (instr.)229. 13,52’ Ce mi-e mie drag pe lume230. 13,54’ Sârba recruţilor

Se dă să guste din ploscă tuturor care ne ies în cale. Se chiuie.231. 14,00’ La cireşul dintre vii232. 14,02’ Alaiul soseşte la casa miresei. Porţile curţii sunt închise şi păzite de

„cavalerii” miresei. Câţiva băieţi dintre însoţitorii ginerelui sarfulgerător gardul curţii şi se reped să deschidă porţile, vărsând şivasul cu apă ce stătea pregătit la poartă. Când porţile s-au deschis,se schimbă ploştile şi se bea reciproc. La spatele naşului, fratele deginere îşi schimbă discret haina cu ginerele şi astfel travestit intrăîn curte, în timp ce mirele rămâne la spatele naşului.

233. Mireasa iese din casă şi coboară treptele cerdacului. Înmoaie unbuchet de merişor în vasul pe care i-l ţine fratele de mireasă şistropeşte asupra nuntaşilor.

149

234. În acest timp doi flăcăi care au descoperit bradul împodobit, ascunsîn vârful unui pom din ogradă, se urcă şi iau bradul, pe care îl aducca pe un trofeu în hazul general…

235. În poarta casei are loc un simulacru de oraţie. Naşul se adreseazăsocrului mic, care le-a ieşit în întâmpinare, ţinând un fel de discursglumeţ care înveseleşte adunarea:– Socrule mic, astăzi o mare adunare din apusul Aninoasei a venitaici după o căprioară pe care am ales-o să ne fie gospodină. Să nedaţi căprioara căci avem cu noi o armată tare! Ne-o daţi, ori oluăm cu forţa ?!– Ţi-o dăm! răspunde timid socrul mic.– Atunci o luăm de bună voie! încheie naşul.Socrul, naşii, tinerii (mirele a rămas cu haina schimbată cu fratelede ginere) intră în casă, urmaţi de o parte din alai.

236. 14,10’ În casă se serveşte vin şi cozonac. Surorile de mireasă prindcocarde cu beteală şi garnitură albă celor de faţă.

237. 14,14’ - 16’ Lăutarii îşi acordează instrumentele şi încep melodiainstrumentală Rujiţo de pe răzor.

238. 14,16’ Naşul, care e plin de bună dispoziţie, face glume pe socotealamiresei:– Mie mi-a dat voie, o iau şi plec!... Punem mireasa acum să spunătot ce a făcut. Aşa, fină, că trebuie să-ţi dai păcatele aici? ( =Aluzie la momentul iertăciunii ce va urma).

239. 14,22’ (În continuare, în timp ce se fac ultimele corectări la împodobireamiresei, naşul continuă să glumească):– Să vie socru! Treci încoa, coană soacră! I-e frică c-o pui pe fie-sasă dea ispăciurea aici!

240. 14,23’ (Socrii mici au intrat în odaie, unde li s-au pregătit două scaunepuse alături. Naşul le spune:) – Ia treceţi aici!(Pentru mireasă şi mire se aşază pe podea perne pe care vor sta îngenunchi. Naşul continuă:)– Vino-ncoa, mânca-o-ar neica! (Văzând că se pun jos pernele,adaugă:) – Mă, nu le puneţi toate! (Şi continuă glumind pe seama„scenei”, cu patos de parodie către tineri:)…– Având în vedere şi luând în consideraţie că v-aţi minţit…

241. 14,25’ Socrii şi-au luat locul pe scaune, iar mirii stau în genunchi în faţalor. Lăutarul spune:„Cinstiţi socri mici,Aceşti doi tineri,De genunchi îngenunchiaţi,

De capete aplecaţi,

Vă roagă să-i iertaţi!”(Lăutarul sugerează apoi dialogul):

150

– Iertaţi-ne, cinstiţi părinţi,Şi ne blagosloviţi!

(Spun tinerii)

– Dumnezeu să vă cinsteascăŞi să vă blagoslovească!

(Răspund socrii)242.` Tinerii sărută mâna socrilor mici, iar lăutarii încep Cântecul

miresei:Ia-ţi, mireasă, ziua bunăDe la tată, de la mumă,De la fraţi, de la surori,De la grădina cu flori. măTe las, tată, sănătosCa p-un trandafir frumos;Te las, mamă, sănătoasă

Ca p-o garoafă frumoasăCă prea mi-ai fost nemiloasă,N-ai vrut să mai stau acasă.Uite, plânge măicuţaCă mă duc de lângă ea, măM-a crescut de mititeaŞi-acum o las singurea. mă

243. 14,28’ Se cos baticuri pentru a împodobi îmbrăcămintea miresei şi ies dincasă, ţinându-se de mână: fratele de mire, naşul, mirele, mireasa,naşa şi ceilalţi.

244. 14,30’ În curte, hora miresei.Vocal:Cruciuliţă de argint,Amândoi v-aţi potrivitCa doi porumbei la peneŞi la ochi, şi la sprâncene.

instr.Ce mai soare luminos,Ce mai ginere frumos!

Ce mai lună luminoasă,Ce mai mireasă frumoasă!

instr.Uite cum mai joacă naşuDe să tremură oraşu;Uite cum mai joacă nunaDe să tremură comuna.

instr.245. (În timpul jocului se pun daruri – lucruri de îmbrăcăminte – pe

umerii dansatorilor)Bine-ţi pare,

nune mare,Că ţi-e finii ca o floare!Să-ţi trăiască finişoriiSă le botezaţi feciorii,Foaie verde colilie,Io să cânt la cumetrie!

instr.Bagă mâna-n buzunarSi dă sutica lu’ Jan,C-o să te văd socru mareTot la Gică, frăţioare.

instr.

246. (naşul dă bacşiş lăutarului)Bine-ţi pare, ginerică,Ai mireasă frumuşică,Bagă mâna-n buzunar,

Dă bacşiş la lăutar.instr.

Foaie verde trei migdale,

151

Cavaleru de onoare,Bagă mâna-n buzunareŞi scoate ceva parale,Că nu-i lucru mare o sutăCă io o să cânt la nuntă!

instr.Foaie verde viorea,Ai mai rămas dumneataCa să mai dai o saftea.

instr.Foaie verde ca sulfina,Să trăiască domnul Lina,Bagă mâna-n buzunarŞi dă-i dooşcinci lu’ Jan.(În glumă, cel solicitat dă mai întâi 25 de bani!)Las-să dea, să dea, să dea,Că o să-ţi cântăm nunta

instr.Foaie verde ş-o granată,Trăiască domnul Grămadă.Foaie verde de-o cicoareIe fecior de socru mare,Am zis verde vioreaHai să ne dai o saftea,Te calcă datoria.

instr.(Lăutarul întreabă:„Mai e cineva fără bilet ?!”)Foaie verde ş-o sipicăTrăiască nenea Mitică,

/: O să ne dea o sutică. :/

instr.Ş-o să-l vedem socru mareSă-l scuturăm de parale.

247. 14,40’ Hora miresei se încheie.248. 14,41’ Marşul partizanilor, în sunetele căruia se pregătesc de plecare la

biserică.Din şosea, naşul se întoarce cu mirele.– Să vie aicea soacra mică!Ginerele îi dă să bea din ploscă, dar în timp ce ea bea, ginerele serepede la gulerul cămăşii ei şi-i strecoară nişte bani în sân. Apoimirele sărută mâna socrilor şi porneşte să intre în alai.Pe drumul spre biserică lăutarii cântă instrumental (legat):

249. 14,46’ Vals250. 14,50’ Ceardaş251. 14,56’ Hora muzicuţelor252. 14,58’ Mi-e dor, mi-e dor de tine, puişorul meu iubit.253. 15,00’ Horă (melodia Ca la Clejani).

În faţă sunt duse lumânările, bradul, o tavă cu bomboane. Mergapoi mirii (mirele poartă două ploşti), naşa şi trei fete îmbrăcate încostume naţionale.

254. 15,02’ Apropiindu-se de biserică, lăutarii cântă din nou, scurt marş. Înfaţa porţii ne oprim pentru fotografii.

255. 15,10’ Se intră în curtea bisericii cu marş.

152

256. 15,11’ La intrarea în tinda bisericii, naşul se apleacă şi dezleagăîncălţămintea mirilor (le slăbeşte legătura „să fie dezlegaţi”), apoigulerul cămăşilor.

257. 15,15’ - 16,00’ Slujba religioasă. La ieşirea din biserică lăutarii intoneazămulţi ani trăiască. Nunul strânge legătura încălţămintei mirilor,apoi plecăm cu Marşul partizanilor.

258. 16,02’ Pe drum, coborând şoseaua bisericii, naşul glumeşte luând vioara şifăcând pe lăutarul.

259. 16,05’ Din drumul bisericii au ieşit în şoseaua mare. Lăutarii cântă horăde concert.

260. 16,07’ (instr.) Pe drumul care merg eu261. 16,12’ Lăutarii cântă Hora de la Clejani262. 16,13’ melodia Un ţigan avea o casă (Pe uliţa de la moaşă spre naş).263. 16,15’ Horă264. 16,16’ Sârbă265. 16,19’ Mi-e dor, mi-e dor de tine, puişorul meu iubit266. 16,20’ Omule cu caii buni267. 16,21’ Sârbă268. 16,22’ Păpuşică, păpuşea, ce-ai cătat în lada mea269. 16,24’ Cimpoiul270. 16,26’ Brâu (cu motive din Ciocârlia)

Pe tot parcursul se dă să guste din ploscă trecătorilor cu care neîntâlnim şi celor ieşiţi să privească alaiul.

271. 16,30’ În apropierea casei mirelui, lăutarii cântă marşul cu care intrăm încurte. Naşul se adresează soacrei care a ieşit în întâmpinare:– Să trăieşti, soacră mare, să mai venim şi cu alt vlăstar! Îţi placece-am cumpărat eu?(Se cinstesc din ploscă) Mamă soacră, ţi-avenit vlăstar nou, să-i pui apă la rădăcină să crească, să fiesănătoasă. Acu nu mai sânt 6, sânt 8, să ai grijă de 9! Îi iei şi peăştia? Mai ai doi şi mai fac doi! Te mai culci cu nea Nică? Dacăprimiţi noul vlăstar, daţi-le drumul!– Le-am pregătit cameră şi pat! – răspunde soacra.– Auzi fină, patul e bun, ginerele e slab, lasă că îl întăresc eu!

272. 16,35’ – „Să se spele pe mâini”! – intervine nuna. Lângă uşa de la intrareacasei s-au adus două scaune pe care se aşază socrul şi nunul.Mireasa le toarnă dintr-o cană apă să se spele. Din spate, careva letoarnă mălai şi nisip.

153

273. 16,37’ Se şterg pe mâini, mireasa sărută mâna socrului şi nunului, iaraceştia îi dau bacşiş. Naşul sărută pe amândoi mirii.

274. 16,38’ Are loc o şovăială evidentă în ce priveşte urmarea rânduielii: – Să ocolească masa sau facem hora? – Jan (lăutarul) ştie mai bine ca alţii!

Urmarea este că se trece în livada cu pomi de lângă curtea caseipentru a juca hora miresei.

275. 16,41’ Nuneasca (Se pun alte daruri pe umărul celor în joc).vocal: Cruciuliţă de argint,

Amândoi v-aţi potrivitŞi la ochi, şi la sprânceneCa doi porumbei la pene.

instr.276. (soacra şi socrul îmbracă pe deasupra darurile primite)

Ce mai soare luminos,Ce mai ginere frumos,Ce mai lună luminoasăCe mai mireasă frumoasă!

instr.Uite cum mai joacă naşuDe se tremură oraşu;Uite cum mai joacă nunaDe se tremură comuna.

instr.Bine-ţi pare,

nune mare,Că e finii ca o floare.Să-ţi trăiască finişoriiSă le botezaţi feciorii,Foaie verde ş-o lipieIo să cânt la cununie

instr.Bine-ţi pare,

nune mare,

Că e finii ca o floare,Bagă mâna-n buzunarDă bacşiş la lăutar.

instr.Bine-ţi, pare, ginerică,Ai mireasă frumuşică,Bagă mâna-n buzunarDă bacşiş la lăutar.

instr.Aoleo, ce bine-ţi pareCă te-ai văzut socru mare!Bagă mâna-n buzunarDă bacşiş la lăutar.

instr.Bine-ţi pare, soacră mare,Că ţi-ai luat pieptenătoare.

instr.Foaie verde vioreaDă înapoi cămaşa!

În încheiere lăutarul zice: – Să vă trăiască, dom’ne naş! 277. Apoi se cântă marşul cu care se întorc spre casă.278. 16,50’ În uşa casei, fratele de ginere cu lumânările, nunii şi mirii. În casă,

soacra pune pe capul miresei o farfurie cu un pahar de vin şicozonac. Sunt de faţă şi lăutarii. În mijlocul camerei se află masape care încep să o ocolească, prinzându-se de mână: un copil(fratele mai mic al mirelui) ducând lumânările, fratele de ginereducând bradul, naşul, ginerele, mireasa, naşa. (Trebuie săocolească masa de trei ori.)

154

Naşul întreabă: – Mai ocolim, c-am ameţit?! Gata, mă Jane?– Mai o dată! – răspunde lăutarul, care asistă şi oarecum dirijeazăscena. Naşu continuă să glumească:– De trei ori, ginere, în noaptea asta! – iar în încheiere:

279. 16,53’ – Să vă fie de bine!Li se dă mirilor să guste din cozonacul şi vinul de pe masă.– Naşă, ce le facem la lumânări?– Trebuie puse-n pâine! – glumeşte naşul.– Soacra să le stingă cu o gură de vin! – răspunde lăutarul, cuevidentă alură de maestru de ceremonii.

280. 16,55’ – Acu ce facem?...Soacra zice: – Ginerele să nu bea ţuică! Nu e bine!Naşul: – De ce să nu bea? Ce, mie mi-a murit caprele?

281. 17,00’ Lăutarii au ieşit în pridvor şi îşi acordează instrumentele.282. 17,01’ Sârbă de ascultare283. 17,02’ Idem (se schimbă melodia)284. 17,04’ Revine (ritm vioi)285. 17,05’ Iarăşi rar; apoi lent.

În casă, soacra serveşte mirilor dulceaţă şi apă. În curte trebăluiesccâţiva alergători.

286. 17,07’ Cântecinstr.

1 Foaie verde d-o sipică, mă Ioane, mă

2 Cântă păsărele-n luncămă Ioane, mă

3 Mie-m’ vine dor de ducămă Ioane, mă

of-of 2-3instr.

Toate păsărili cântămă Ioane, mă

Numai una şade tristă,mă Ioane, mă

Şade pe cracă, nu cântă.mă Ioane, mă

of-of – Cântă, pasăre, şi tumă Ioane, mă

of-of Că mi-ai secat sufletu!instr.

– Nu pot, nu pot, măi voinice,

mă Ioane, mă/: Dac-ai şti tu, n-ai mai zice,

mă Ioane, măC-am avut cinci puişioriof-of Frumuşei ca nişte flori;

instr.Le dăduse aripioare,

mă Ioane, mă

155

/: Începuseră să zboare.mă Ioane, mă :/

of-of Plugarii când au venit,of-of Puii mi i-a omorât;

instr.Plugarii când au venit, rfr.

/: Puii mi i-a omorâtî1 , rfr. :/of-of Singurică am rămas,of-of La inimioară m-a ars;

instr.1 Singurică, singurea, rfr.2 /: Milă dă la nimenea! rfr. :/

3 of-of Că dac-ar şti cineva4 of-of Ce foc ie-n inima mea,

instr.

3 – rfr.4 – rfr.

Ar veni, m-ar întreba,rfr.

of-of Mi-ar pune mâna la cap,of-of M-ar întreba de ce zac.

instr.Boala care o am io rfr.Nu ie dă la Dumnezeu, rfr.Singur mi-am făcut-o io rfr.of-of Că nu-i boală dă cuţitŞî-i bolnavă dă iubit! mă(Încheie instr., apoi trece în)

287.17,14’ Romanţă:instr.

Din poiana vadului,Pe sub culmea bradului,Am trecut dân tinereţeŞi-am ajuns la bătrâneţe.

hai-hai Când ieram juneŞi veneam de la păşuneTot p-aici, prin brazi şi fagi,

Inapoia turmei dragi,Răsuna cât iera motru (?)Vârful stâncilor şi codruLa guriţă şi la şuierŞi la doină, şi la fluier,Şi răsunau văileCând treceam cu oile.

288. 17,17’ Horă (instr.) 289. 17,19’ – 21’ Ciocârlia (cu intercalări de motive de brâu)290. 17,21’ Pauză. În curte se aranjează mesele.291. 18,33’ Lăutarii cântă marşul cu care se pleacă la naş.292. 18,38’-40’ Pe drum, trec în horă lăutărească. Însoţitorii dau chiot.293. 18,40’ La casa naşului. Se cinstesc cu ai casei, făcând să circule plosca.294. 18,45’ Lăutarii cântă:

instr./: Mândra mea de peste Olt, :/

Ocolii hotarul tot/: De la Slatina la OltŞi nu te-am văzut deloc :/

295. 18,47’ Cu Marşul partizanilor pornim înapoi spre casa ginerelui.296. 18,57’ La casa ginerelui. Toate mesele din curte sunt ocupate de nuntaşi.297. 19,00’ În pridvorul casei, clarinetistul (lăutarul miresei) întreţine pe

meseni cântând de codru.

156

298. 19,01’ Acelaşi trece în melodia Mândra mea, sprâncene multeinstr.

Foaie verde flori mărunte,/: Mândra mea, sprâncene multe, :/

Ce le ţii posomorâte?...299. 19,03’ Acordeonul intră peste acest scurt fragment cu melodia Mă dusei

să dorm sub plute (instr., cu acompaniamentul celorlalţi)300. 19,05’ Idem, horă (instr.)

N.B. Vioristul Jean Manolescu s-a retras în casă, unde meditează,aşezat la masă, cu creionul în mână...

301. 19,08’ Taraful, cu acordeonul primaş, trece în melodia Mândro, ochişoriităi.

instr./: Foaie verde bob de mei,

Mândro, ochişorii tăi :/

/: Are-n iei numa’ văpăi. :/

instr./: Ochii tăi arme nu poartă,

Mă mir de ce mă săgeată; :/

Ochii tăi cuţite n-au,Mă mir junghiuri de ce-m’ dau.

instr.Foaie verde ca cicoarea,

Lasă, mândro, supărarea,/: Decât să ne ocolim, mă

Mai bine să ne iubim. mă :/instr.

Căci omu care iubeşte,Ce mănâncă nu-i primeşte,Doarme, nu să odihneşteŞi ce bea nu-i foloseşteŞi cu cine se-ntâlneşteTo’ de dragoste vorbeşte,Mă mir cum nu nebuneşte!...

instr.302. 19,12’ După un scurt interludiu pe melodie de sârbă, se trece în cântecul:

instr.of-of Foaie verde micşunele,of-of Mai am două doruri grele:

Pe-al meu şi pe-al mândrii mele,Amândoo-z doruri grele.

instr.of-of Dorul mândrii când m-ajungeof-of Stau în loc şi-ncep a plânge!of-of Dorul mândrii când m-apasăof-of Îm’ stă sufletu să-m’ iasă...

instr.

C-am vrut şi io să mă joc măof-of Şi mi-a loat inima foc,mă

M-am jucat cu dragostea măof-of Şi mă doare inima! măof-of Şi-oi spune la orişicineof-of Să nu se joace ca mine,of-of Că io m-am jucat cu focuof-of Şi iera să-m’ pierd norocu,of-of M-am jucat cu dragosteaof-of Şi mă doare inima! mă

303. 19,16’ Pauză de cântec; apoi din proprie iniţiativă încep:304. 19,17’

instr.Nu ştiu, Leano, cum se face,

Leano, draga mea,Dorul nu vrea să-m’ dea pace,

LeanoMai aprins în piept iel creşte,

157

Tot de tine îmi vorbeşte,Leano, Leano, nu-i poveste!

rfr.Moş Ionică-m’ spune-n şagă:– Ia-o măi, dacă ţi-e dragă,Să nuntim şi noi o leacă!

Leanoinstr.

Măi bădiţă, bade dragă,bade-bădişor,

Nu cred că ţi-s tocmai dragă,bade

Spune bade, de ce oareNu m-ai prins în braţe tareCa să-mi furi o sărutare?

rfr.Şi mai umpli lumea-ntreagăMăi bădiţă, că ţi-s dragă,Vezi că-ţi arde, zău, de şagă?!

badeinstr.

Ştii măi Leano, măi fetiţă,Leano, draga mea,

Io am vrut să-m’ dai guriţăbade

Dar când să te prind în braţeMi te-ai strecurat dibaceŞi-am crezut, zău, că nu-ţi place

rfr.Dar să nu fii supărată,Am să-m’ fac curaj, măi fată,Şi nu scapi nesărutată! Leano

instr.Măi bădiţă, bade dragă,Bade, bădişor,Dacă nu e chiar de şagăbade-bădişorVin’ diseară la fântână,Sta-vom colo mână-n mânăNumai noi şi mândra lună,rfr.De ţi-o fi din nou ruşineSă mă strângi în braţe bine,Nu vreau să mai ştiu de tine!

bade

305. 19,20’ – 22’ Horă306. 19,22’ – 27’ În pauza de cântec, naşul, care a prins chef, se ridică în picioare

şi toastează: – „Onorată masă, să ciocnim un pahar!...”307. 19,25’ (Între timp vioristul Manolescu a venit din nou în mijlocul tarafului

şi acum îşi acordează instrumentul după acordeon.)Naşul îşi continuă discursul: … „Onorată mesènie, am plăcereacare şi ăştia să nenorocesc ca mine, vai de păcatele mele, să-nchinun pahar! Vă doresc să beţi o ploscă de ţuică!” (Obs.: E f. probabilcă el a şi băut-o, iar aluzia la…nenorocirea lui se pare că nu e osimplă figură de stil, căci nu prea se dă în vânt după nună…)Careva dintre meseni exclamă în hazul general:– Băi, nune, parcă eşti Ivan ăl bătrân, aşa vorbeşti!...(Se pare că e vorba de un bunic).

308. 19,27’ Taraful începe Hora lui Dobrică; apoi trec în309. 19,30’ Anicuţa neichii dragă (instr.)310. 19,33’ Sârbă

158

311. 19,34’ Cântec vocal (bine cunoscut prin radio, de la Maria Lătăreţu):instr.

/: Geaba-i lunăcu lumină

Dacă n-am inimă bună! :/

Hai lună, fii voioasăPe cum eşti de luminoasă of-ofŞi caută-mi locuşoruUnde doarme puişoru...

instr./: Am auzit, lună, bine

Că şi tu ai fos’ ca mine :/

Ai fos’ fată iubitoare

Şi părăsită de soare,Tot aşa, lună, şi ieu,M-a lăsat soarele meu!...

instr.Adu-m’, lună, pe neicaSă-mi aline inima, măDă nu mi-l aduci acumaLună, să-ţ’ piară lumina,Să rămâi întunecatăCum sânt io de supărată! ...

instr.312. Lăutarul coboară scările continuând să cânte şi intră printre mese.313. 19,37’ Romanţa:

Drăguţ car cu patru boi,/: Drag mi-a fost mie de voi,

instr./ /: /:Da’ mai drag de cin’ vă mână :/

Că poartă biciu pe mână :/ /instr.

Şi trozneşteşi pocneşte

Şi la poarta mea opreşteŞi spune că mă iubeşte.

instr.

/: La pogonul cu grâu :/Ară badea cu pluguŞi mândra-i duce prânzu.

instr.– Bună ziua şi bun lucru,Bine-z merge, bade, plugu?– Plugu-ar merge şi mai

bineDac-ai fi şi tu cu mine,C-aşa-i omul inimos,Le mai face şi pe dos! mă

314. 19,43’ Lăutarul trece în melodia De-aş trăi ca bradu-n munte.Este oprit de unii, dar alţi meseni insistă să continue şi lăutarul reiamelodia.

315. 19,44’ Foaie verde flori mărunte,De-aş trăi ca bradu-n munte

/: N-aş avea supărări multe :/instr.

/: Dar trăiesc ca plopu-n valeSupărarea mea ie mare. :/

instr.Inimioară, inimioară,

/: Spune-m’, dragă, ce te doare :/De stai tristă şi amară?

instr.(mesenii dau chiot)Mă doboară-o boală grea*

Dorul şi cu dragostea,De nu pot scăpa de ia.

instr.Toţi are necaz pă mine,Mă vede că trăiesc bineŞ-am parale lângă mine.

instr.

159

Lasă, bine să trăiescCă mi-e drag ca să muncesc,Când pun mâna, să găsesc,La nimeni să nu râmnesc...

instr.Săraca nevasta mea, mă

O fi bună, o fi rea,Mi-am făcu’ casă cu ia.

instr.Cine intră-n casa meaAre ce bea, ce mânca,După munculiţa mea...

316. 19,50’ Pauză de cântec. Naşul exclamă:– Onorată masă, să vă trăiască, să se veselească cu toţi!......Adresându-se lăutarului: – Jane, îi zici ceva caraghioase?

317. 19,53’ Cântec vocal:instr.

Foaie verde trei granate,Trei în lume nu să poate:Om să scape de la moarte,Să-ntinereşti nu să poateŞi să le iubeşti pă toate!

instr.Foaie verde didiţel, mă

Când ie omu tinerel ofSă ţine dorul dă ielCa oiţa după miel,Ca vaca după viţel!

instr.Foaie verde bob dă mei, măVoi, voi, voi copiii mei mă

318. (un mesean vârstnic cere lăutarului: „Urechea!” – şoptindu-i odoleanţă)Mai gândiţi-vă şi voi măC-a venit vremea de-apoiS-aveţi grijă şi de noi,Cum v-am crescut noi pe voiCu amar şi cu nevoi; mă

instr.Am crescut băieţi şi fete

Şi la vreme mor de sete;Am muncit şi zi şi noapte

/: Ca să vi le fac pe toate. :/instr.

/: Toţi are necaz pă mine,Mă vede că trăiesc bine. :/

319. (Lăutarul bate cu arcuşul în spatele viorii, cerând ascultare)Am dreptul ca să trăiescCă mi-e drag ca să muncesc!

instr.Săraca nevasta mea, măO fi bună, o fi rea, mă

Am făcut casă cu ia,Cine intră-n casa meaAre ce bea, ce mânca,După munculiţa mea!...

instr.320. 20,00’ Lăutarul trece în melodia Pe Mureş şi pe Târnavă:

instr./: Pe Mureş şi pe Târnavă ://: Nu-i fată să-m’ fie dragă. :/

Hapăi mie, mie,mie nici că-m’ pasă

C-alta-i mai frumoasă

Şi mai drăgăstoasă! măi-măiinstr.

/: Pe Mureş şi pe câmpie :/ /: Nu-i fată să-mi placă mie! :/

rfr.

160

321. 20,04’ Se trece în melodia Draguţ car...:instr.

/: Drăguţ car cu patru boi,:/ mă1/: Drag mi-a fost mie de voi, :/

instr.

(câţiva meseni dau un chiot prelung)/: Dar mai drag de cin’ vă mână ://: Că poartă biciul pe mână :/

instr.322. (un mesean cheamă pe lăutar mai aproape)

Şi trozneşte şi pocneşte,Şi la poarta mea opreşte

/: Şi-m’ spune că mă iubeşte! :/instr.

(se dă un chiot lung)La pogonul cu grâu măAră badea cu plugu

/: Şi mândra-i duce prânzu. mă :/

instr.– Bună ziua şi bun lucru, Bine-ţi merge, bade, plugu?– Plugu-ar merge şi mai bine Dac-ai fi şi tu cu mine! C-aşa-i omul mânios, mă Le mai face şi pe dos. mă (se dă un chiot lung)

323. 20,09’ Se trece în melodia Hai lunăinstr.

/: Geaba-i lună cu lumină,Dacă n-am inimă bună... :/

rfr.Hai lună, fii voioasăPe cum eşti de luminoasă,Şi-mi arată locuşoruUnde doarme puişoru...

instr./: Şi voi, stelelor surori,

Să nu mă lăsaţi să mor. :/rfr.instr.

Am auzit, lună, bine

Că şi tu ai fost ca mine, :/(mesenii dau chiot)Ai fost fată iubitoareŞi părăsită de soare,Tot aşa, lună, şi ioM-a lăsat soarele meu!

instr.Adu, lună, pe neicaSă-m aline inima! mă :/De nu mi-l aduci acuma,Lună, să-ţi piară lumina,Să rămâi întunecatăCum sânt io de supărată!...

324. 20,13’ După o pauză f.scurtă de încheiere se trece în cântecul:instr.

/: Şi-am trecut, lume, prin tine :/ /: Şi n-am văzut nici un bine; :/

instr.325. (lăutarul bate cu arcuşul în spatele viorii, cerând ascultare)

/: Am trecut din deal în vale ://: Cu necaz şi supărare; :/

instr./: Am trecut din vale-n deal mă ://: Cu necaz şi cu amar. :/

instr./: Lume, să te văd în foc :/

N-aş sări să sting deloc;instr.

/: Lume, să te văd arzând ://: Şi n-aş sări să te sting; :/

instr.

161

Că tu, lume, ai fost hoaţă,Mi-ai vorbit de bine-n faţă;

Cu ochii mă vezi urât,Dă viu m-ai băga-n pământ!

326. 20,20’ Pauză de cântec. Lăutarii pleacă dintre mesele din curte, urcând înpridvorul casei.

327. 20,24’ Acordajul instrumentelor. Deoarece nu pot vedea şi nu pot fi văzuţidin cauza viţei care îmbracă prispa şi a bradului cu care s-auîmpodobit stâlpii, lăutarii se văd siliţi să coboare iarăşi în curte,printre mese.

328. 20,25’ Cântec de mahala:instr.

Ce-am iubit a fost un vis,Dar acum s-a dus, s-a dus,Parc-a fost visu de noapteAşea le-am uitat pe toate,Că de câte mi-a dat capuŞi nu m-am lăsat ca dracu,Şi de câte mi-o mai da,Prost să fiu dă m-oi lăsa!

instr.of-of-păi Mă cunoaşte Bucureştii,

Fetili şi cu toţi peştii,Dealu Spirii şi raionu,Teiu şi PantelimonuŞi Costică OţoţopUnde bea şmecherii toţiŞi factorii* joacă cărţi.Haida-haida, schimbă-i gardaCă s-a şucărit pirandaPentru tine, o nebună,Rupe-ţi-aş dinţii din gurăNumai dintr-o lovitură,Ca să zaci pă bătătură!...

of-of Mărioara după GrantToată vara m-a mâncat,M-a băut şi m-a tocatDe m-a lăsat lemn uscat,

Dacă mi-a plăcut, i-am dat!Să-i pui mâna pe piciorTrebuia să-i dau un polŞi să-i pui mâna pe ţâţăSă-i dilesc o sutuliţă,Să mai stau în pat cu iaTrebuia să-i dau mia,Şi mai treacă peste mie,Numai dragoste să fie!

of-of-of Didino dragă,lasă-mă să beau,

Pentru tine, Miţo dragă,vreau ca să mai stau!

of-of Mariţo dân TelormanCu dinţî dă chihlibarŞi măsele de cleştar,Să nu crezi că sânt băbarC-am doi poli la buzunar,Am căciulă şi fular,Mă numesc că sânt coţcarC-am fost băiat de pescar!...

instr.Pe la puţul lui CrăciunMi-a ieşit cioranii-n drum.– Staţi măi fraţilor, ce vreţi?Banii i-am pierdut la cărţi!

329. 20,31’ Pauză. Vioristul Jean Manolescu se întoarce în prispa casei. *

* Discutând ulterior cu lăutarul asupra acestui text, lăutarul observă aci „fin’că iera ăla factor, amimprovizat io” – este vorba de un mesean – în textul original: „Şi cioranii joacă cărţi…”

162

330. 20,33’ El revine în curte şi urcă pe un scaun ca să se facă mai bine văzut şiauzit de toţi. Bate cu arcuşul în spatele viorii cerând atenţie şi seadresează mesenilor:– Domn’e, uite ce vă rog io: mai tăceţi dân gură când vorbiţi, ca săvă cânt!... Dac-aţi fi oameni liniştiţi, aţi asculta dă muzică. Păi aiciv-aţi găsit de vorbă?! Uite, aici stau. Tac dân gură până când v-oţilinişti!În atenţia generală începe cupletul:

instr. Barza mea când m-a adus,

M-a adus bine dispus.Munca-i muncă, treaba-i treabă,Bune-s frate,Dar cu zâmbetul pe buze mai bine

merg toate.

Nu că zic, dar io vă spuiCă duminica-i planificatăSă petreacă omul câteodată!Leanţo, Leanţo,

Scoate-o sută de la CEC,Scoate-o sută, Leanţo,Că vreau să petrec!

instr.Po’ să bei un păhărel,Da-ga-da-i-da,Da’ tu să fii stăpân pe ielCă dac-ajunge iel stăpân

pe tineNemereşti cu oiştea-n gardŞi-atuncea nu ie bine!...Rfr.

331. instr. (lăutarul cere iarăşi atenţie prin bătaie cu arcuşul)Am cartofi şi ceapă-n beci,Gem de prune şi ghiveci,Am şi carne în suc propriu la camară,

332. (şi lăutarul comentează intercalând aci următoarea observaţie careprovoacă râsul: „Asta numai Ion Brănescu are, că ie lalăptărie!...”)

Am şi lemne pân-oi trage gaz-metal la scară!...Rfr.

(În încheiere, mesenii comentează: „bună, mă!”)333. 20,38’ Lăutarul zice: „Acuma staţi aşa că vă fac la toţi pe rând!” Bătând

iar cu arcuşul în spatele viorii adaugă: „Domnul ginere spune aşacătre prieteni” (şi începe romanţa – şlagăr):

Bun rămas, prieteni dragi de beţie,(Lăutarul comentează: „Prieteni buni n-a avut decât pe frate-său!...”)

Nu vă pară rău dacă vă părăsesc,V-anunţ marea mea bucurie:M-am însurat cu fata pă care-o iubescŞi vă spun că mi-e atâ’ dă dragă

De mă-mbată ochii ei,

Lângă ea aş vrea să stauviaţa-ntreagă,

Şi vă zic: Bun rămas, dragii mei!...instr.

{Rfr.

{Rfr.

163

Adio şpriţ, adio cârciumă şi tu, sărman de lăutar

Ce mă-ndemnai la comandat şampanie, uiski şi nectarŞi beau pahar după paharIar zorii zilei mă găseau la masă

beat!Adio, voi iubirilor de-o zi, ce din

privire mă minţeaţiCu meşteşug vrăjitoresc,Mereu în jurul meu roiaţiŞi inima dân pept îm’ loaţi,Adio voi, care credeaţiCă vă iubesc!Colorado, Melody, Gambrinus şi

Continental,Nopţi pierdute-n nebunii,Mereu banal şi iar banal,Adio Jan, adio Radule,

Adio Ionel şi Gigel,Şi voi prieteni din trecut,Din clica noastră de chefliiCare făceam din noapte zi,Io mă duc primul la depou, şi

vă salut!instr.

Bun rămas, naşii mei dragi de cununie,

Nu vă pară rău dacă vă amintesc,

Vă anunţ marea mea bucurie:M-aţi cununat cu fata pe care o

iubescŞi vă spun că mi-e aşa de dragăDe mă-mbată ochii ei,Lângă ia jur să stau

viaţa-ntreagăŞi vă spun: Bun rămas, dragii

mei!...334. Se aud cereri care insistă: – Jane, acu’ cântecu nunţii!335. 20,42’ Lăutarul scoate hârtia pe care a improvizat „cântecu nunţii”. Se

face mare linişte şi Jean începe, urmărind textul scris:Astă seară-i seară mare,Nu-i o seară ca oricare,Mirele şi cu mireasaS-au legat pe toată viaţa

5 Şi cu toţi ne-am adunatCă-i o mare nuntă-n sat,Ie o nuntă de tot soiuLa moş Ionică FloroiuŞi avem ca ginerică

10 Pe fiul lui, Vasilică,Ce-are sufletu-mpăcatC-astă sear’ s-a cununat,Ştim cu cine, ne dăm seama,Cu domnişoara Ileana,

15 Ie voinică şi frumoasă,Astă seară ie mireasă,Mare ne ie bucuriaCă le serbăm cununia!

Interesul ascultătorilor creşte cu fiecare vers. Este o liniştedesăvârşită.Om fin şi drăguţ de pică

20 Ie moş Floroiu Ionică,Ie bucuros ca atareC-astă seară-i socru mare

Şi se distrează cu dragCă şi-a luat noră pe plac; măi

25 /:Când ie puţin chiefuit Are-un cântec favorit… :/

336. (Cântăreţul cere acordeonistului care-l acompaniază: „Să-m’ daiFe! ”)

164

„Foaie verde de mărar,Ferice de pădurar*

/: Că să plimbă prin lăstar mă :/30 /:Cu geanta plină de bani! :/ mă1

instr. /: Cân’ vin femei la surcele, :/

Să bagă-n tufe cu iele.instr.Are poli şi firfirici măSă dea pe la ibovnici, mă

35 Dinţii-n gură i-a răritDar să ţine de iubit!...”

(Mesenii fac mare haz de efectul acestei parodii. Ion Grămadăstrigă tare: „Jane, ai ghicit-o, mă!...” Se aplaudă, se fac numeroasecomentarii…)

337. 20,50’ Terminând cântecul „citat”, lăutarul revine la melodia iniţială:Încă un om de tot preţuIeste domnul Ion Albescu,Ieste cel mai fericit

40 C-astă seară-i socru mic,(Lumea spune că-i cinstit,N-am ce-i spune de iubit…)Dar să ştii, cucoană soacră,Că ieste foarte şiret

45 Şi iubeşte-aşa, pe şest!...măi(Aplauze; alte comentarii)Încă un om de tot soiul:Domnul director FloroiuCel aşteptat şi iubit,Tocmai astăzi a sosit!

50 Poate-o fi fost reţinutDe vreo femeie frumoasă,De-a sosit târziu acasă...**

Dar acum ie mândru tareC-astă seară ie nun mare,

55 Să-i trăiască finişorii,Să le boteze feciorii!Să-i urăm în astă searăSă-l vedem şi socru mare,Să trăiască vreme multă

60 Să-i facă lui Gică nuntăŞi să-i cânte tot JenicăCu frati-so, Trăienică!

(Mesenii aplaudă. Veselia şi interesul sunt în creştere. Cândlăutarul reia textul, se face linişte)Om ce-l ştie lumea toatăIe domnul Nică Grămadă,

65 Cred că ie de toţi ştiutCă-i un miner priceput:Când ie de zi, nu munceşteFin-că nu prea se grăbeşte,

Însă noaptea cum soseşte70 Doarme frumos, ca un peşte,

Alţii şade şi-l păzeşte,Ie bun, faci din iel ce vrei,Dar moare după femei!...

(Explozie de râs, aplauze prelungite, comentarii...) ***

* Socrul mare, Ion Floroiu, este pădurar!**Aluzie la întârzierea cu care a venit naşul (fratele mirelui) care are, după câte se spune, un post derăspundere la o fabrică de cherestea din Orşova: „Domnul director” este – după cum se vede! – unmare chefliu şi nu este exclus ca textul să vorbească adevărat, căci soţia cu copilul şi-o ţine...acasă, laAninoasa.

165

Mai avem un om drăguţ:75 Nenea Ghică Marincuţ!

I-a plăcut mult să munceascăDa-i plăcea să şi iubească,

Când vedea femei frumoaseUita să mai vie-acasă,

80 Cand ie puţin chefuitAre-un cântec favorit: măi

338. (Cântăreţul cere tarafului: „Re major” !)of-of Păi Când ieram în vremea meaof-of Păi Mai puteam si io ceva,of-of Păi Mai puteam si io ceva,

Şapte mândre mă iubea

85/: Dar acu’nu poci p-a mea,M-a sosid bătrâneţea, :/

păi Ce folos, inima-mi cere, /: Dacă nu mai am putere?!... :/

(Mesenii aplaudă şi fac haz. Lăutarul revine la melodia iniţială)Înc-on cavaler pe plac

90 Ie Dumitru Turiac,Ie şi iel, ca orişicare,Candidat la-nsurătoare,Să se-nsoare cât mai iuteCă are cine să-i cânte,

95 Să-şi facă rosturileCă i-au dat... mustăţileŞi ascultaţi puţintelSă cânt ceva pentru iel:(schimbă melodia)

339. 20,55’ Am cravată şi mustaţă,100 Mă sui la tramvai prin faţă, – Biletele la control!

– N-am, că la prima cobor!...A...a...a... / rfr. /

(Se face mare haz pentru succesul acestei parodii)Am pantofi de patru sute,

105 Pantalonii numai cute,Şi cravata de un leu.

Lumea-m’ spune „derbedeu”!...rfr.

(Veselia este în toi. Improvizaţia lăutarului i-a captivat pe toţi)(Continuare:)Un om ce-şi are meritu:Domnu Floroiu Dumitru!

110 Toţi îmi spun, de-aci din sat,Că-i cinstit şi aşezat măÎi place mult să iubeascăDar aşa, să nu plătească,Fin’că dumnealui, ca om,

115 Ieste foarte ieconom! măi(Aplauze, veselie)

Om ce-a îndeplini’ planu

Ie nea Petrică Tătaru!Nu-i de-aici, iel ie streinÎnsă e cinstit si fin,120 Dar uite care-i năpasta:Îl gelozeşte nevasta!Îl ştie că are poftăDe când iera iel la... montă!*

(Se face mare haz)

*

* P. Tătaru e un bătrânel cu o figură expresivă, f. caraghioasă, umblă tot timpul cu chef, e de felul luidin altă localitate şi a fost efectiv îngrijitor la taurul comunei. D. Turiac, vecin, rudă de aproape, şi elminer, se poartă cu mustăţi mari, în furculiţă, este preocupat să arate cât mai cochet! La această nuntăe unul dintre fraţii de ginere.

166

Un om ce-j dă interesu:125 Nea Petre Constantinescu!

Dumnealui când joacă brâuNu mai pot să-i mai ţin frâu,Ie iute şi scurt în craci,Vă spun că mă bagă-n draci! mă

(Aplauze, haz general)130 Iarăşi un om de tot preţu:

Domnu Ionel Dumitrescu,Ie cumsecade ca omŞi nu prea-i place alcol,Decât drojdie şi rom,

135 Pofta-i creşte, cum v-am spus,De la două kile-n sus,Şi după ce a băutAre poftă să-i şi cânt: măi(Schimbă melodia, parodie)

340. /: Să mai beau, să mai mănânc măi140 Că nu ştiu cât o mai duc! măi

Ia mai bea, sărmană gură,Că mâine te faci ţărână;Ia mai bea, sărmane gât, măiCă mâine te faci pământ!...(Aplauze, haz general)

145 Am mai scris aici, să fie,Şi nenea Dragnea Ilie!Cred că peste puţin timpJoacă pe ecran, la film… măiA scos vreo cin-şase poze

150 Astăzi, când mergeam pe drum,Pe când ne duceam la nun.Una a ieşit mai bunăC-a ţinut plosca la gură,Trăgea-ntr-una şi uitase

155 Că fotografu terminase!...C-au venit din BucureştiOameni fini, să-i tot priveşti,Să ne fotografiezeŞi să ne mai informeze,

160 Să ştim şi noi ce ie bine,Să nu mai fim ca orişicine,Că-s oameni de la Folclor,Şi-au muncit mult şi cu spor!

măi

(Aplauze… „Să trăiască!”)Şi să vă mai spun acuşi

165 Şi de Niţă BughenuşiŞi Gheorghiţă Cătănescu,Mai ie şi Gheorghe Brănescu,Ie nişte băieţi halal!Dar cât au fost iei de deştepţi

170 Tot i-a păcălit Ţambal,Că i-a băgat la… „siminar”!

(= închisoare)(Haz general, aplauze)Un om ce-şi dă interesu:Avem pe Ion Brănescu!Îmi spune lumea şi mie

175 Că ie şef la lăptărie,Face brânză şi jintiţă,Mai dă la câte-o fetiţăC-acolo-i stăpân şi sperCă s-a săturat de zer!...

(Mare haz, aplauze, comentarii)180 Şi-acum, pentru încheiere,

Rog să fie-apreciere,Tinereii mult să trăiască,Viaţa să-şi gospodărească,Să le-aducă barza-n cioc

185 Un copilaş cu noroc!...341. 20,59’ În încheierea cântecului, buna dispoziţie şi satisfacţia se citesc pe

feţele tuturor. Se aplaudă. Se aude: Bravo! Ura! Lăutarii intoneazăde trei ori: mulţi ani trăiască! Taraful urcă treptele casei, seinstalează în pridvor şi începe cântecul:instr.

167

342. 21,00’/: Foaie verde matostat, măiLeagănă-te, vârf de brad,măi :/Că şi io m-am legănat măiDupă cine mi-a fos drag… măi

instr.Az-de dor, mâine de dor, măNici noaptea nu po’ s-adorm măC-aşa sânt io învăţat măSă n-adorm nelegănat. mă

instr./: Leagănă-te, tu făgui, măCă io n-am cui să mai spui,:/ mă1

Aş spune la o vecinăDar şi aia m-e streină.Leagănă-te, vârf de brad, măCă şi io m-am legănatDupă cine mi-a fost drag! mă

instr./: Aş spune la un vecin măDar1 până mâine-i satu plin, mă :/C-aşa sânt eu învăţat măSă n-adorm nelegănat; măAz-de dor, mâine de dor, măNiş-noaptea nu po’s-adorm! mă

343. 21,05’ Lăutarul încheie cântecul spunând: „Să trăiţi!” De la masă,Cătănescu cere Cobzar bătrân! Lăutarul îi răspunde: – Nu mă bageu, domn’e, cu d-ăia bătrâni! Apoi începe:instr.Să-mi cânţi, cobzar bătrân, ceva,Să-mi cânţi ce ştii mai bine,

/: Căci vin ţi-oi daŞi bani ţi-oi daŞi haina de pe mine! :/

instr. (Se dă chiot)Să-mi cânţi, cobzar, din cobza ta,

Să-mi cânţi şi din vioară,/: Că doar s-o isprăvi cândva O viaţă, atâ’ d-amară… :/ instr. Să mă lăsaţi lângă pahar, De viaţă nici nu-m’ pasă,/: Că sânt copil al nimănui Şi n-am nici bani, nici casă! :/

344. (De la masă se aude o voce de femeie însoţind cântecul)Lăsaţi-mă în fund să stau,În crâşma-ntunecată,

/: Să beau, să cânt şi apoi să uitCă am iubit odată! :/

345. 21,08' După o scurtă pauză:instr.

În sat la Aninoasa,Iera o horă mare,O horă prea frumoasăCa-n zi de sărbătoare.Veniseră să joaceFlăcăi şi fete mari,

/: Femei cu prunci în braţePriveau de subt umbrar. :/

instr.Iar colea, la o parte,Iera un june care

Privea cu întristare

Pe mari gânduri de moarte.O mândră nevesticăVăzându-l cum sta,

/: La dânsul se ridicăŞi astfel îi vorbea: :/

instr.– De ce stai trist, băiete,Pe gânduri, nu vorbeşti,Tu azi te uiţi la feteŞi nici nu le zâmbeşti,De ce ca altădată

168

Nu vii să-nvârteşti hora /: Şi să-ţi alegi o fată

Frumoasă ca Tudora?! :/

instr.Sau ia pe MarioaraDin satul cel vecin,

Ce-z’ rupe inimioara!De dor parcă suspini?Mi-a spus surata SaftaC-ar vrea ca s-o iubeşti

/: Dar tu iubeşti pe alta,La ia nici nu gândeşti!*

:/

346. 21,12’ Lăutarul încheie cântecul zicând: „Să trăiţi!” *

347. 21,13’ Naşul cheamă lăutarul să înceapă să strângă darul. Se aude o vocede femeie fredonând: „To’ de dor, bade, de tine…” Lăutarul ieseîntre mesele din curte zicând:– Vă rugăm să fie linişte! A venit perceptoru Balamuc-nebunu dela Piţigoaia! Vă rog fiecare să treacă la locu lui şi v-anunţ de-acuma să daţi cât de mult că nu e foamete de bani ca-n ’47 demălai, că numai io ştiu ce-am păţit atunci!Un mesean cu chef întreabă: – Unde ie nunu?Lăutarul: – Văz io că nu mă-nţeleg cu dumneata!Meseanul: – Pă cuvântu meu!Lăutarul: – Lasă, nu te mai jura pă ce n-ai, nea Nae!Omul trece apoi la locul lui, la masă. Lăutarul se apropie de masanunului:– Bună dimineaţa, dom’le nun, şi bine v-am găsit!– Da’ cum de m-ai găsit?– Am văzut-o pă naşa!Nunul oferă darul şi lăutarul exclamă în atenţia tuturor:– Domnul nun dăruieşte pentru finii lui 1000 de lei. Să trăiască şisă petreacă şi la botez! În continuare, se întâmplă la fel cu: IonGăbrian (75 de lei); Nicodim Bădescu (80 de lei) etc… Ginerele(uneori şi alţii din adunare) răspund mulţumind:Lăutarul: – Avem de mulţumit de la domnul Vasilică Strungaru,dăruieşte 70 de lei, să trăiască!– Mulţumim!… Ion Creţu (75 de lei) etc.Ginerele: – Foarte mulţumim, să trăiască!...Treptat atenţia scade şi liniştea se tulbură prin convorbirilemesenilor, care s-au plictisit aşteptându-şi rândul, căci lăutarul semişcă încet printre mese.

* (În pauza scurtă, lăutarul îmi spune: – Mai ie o strofă da’ nu să mai cântă astăzi: Nici Safta,Marioara, / Nici una dintre toate / Nu-m’ rupe inimioara / Cu-aşa venin de moarte / Ca scumpaţărişoară / Ce zace-n mâini de gâzi / Şi văd cum o mănâncă, / Ca lupii cei flămânzi! Şi observă: – D-aia nu juca iel, dă dor de ţară. Ş-acu ie bine să se cânte!)

169

348. 21,21' Un mesean a început să fredoneze stăruitor:Frunzuliţă trei agude,

/: Mândra mea, sprâncene multe,Ce le ţii posomorâte, :/

To’ le urci şi le ridici,Pe mine să mă oftici; măi-măiŞi le urci, le laşi în jos

Şi nu vezi omu frumos,/: Le-ai ridicat, le-ai coborât,Pe mine m-ai omorât! :/

şi Foaie verde-a măr domnesc,Vrusei să mă spovedesc…

Lăutarul cere din nou linişte. Careva a dat 60 de lei.Se aud comentarii: – Trebuia să dea mai mult, mă!

349. 21,40’ N. Mazilu (din garda muncitorească de la mină) fredoneazăfragmentul Pe mine ce mă omoară? / Uniforma militară!...

350. 21,42’ O femeie cântă: Pe un munte nalt şi verde… Încep şi alţii după ea.351. 21,45’ În confuzia generală se distinge vocea lui N. Mazilu, cântând:

Busuioc, floare cătată…352. 21,50’ Acelaşi cântă: …I-auzi, măi mândruţo353. 21,57’ Idem: Pe drumul Banatului354. 21,59’ Idem: Fusei să mă spovedesc

(Distanţa la care ne aflăm nu ne îngăduie să desluşim textul).Ploaia care a început să picure uşor grăbeşte spargerea mesei. Ceicare şi-au dat darul s-au ridicat şi se împrăştie. Se continuăstrângerea darului.

355. 22,10’ În livada de lângă casă se aude cântând clarinetul pentru joc.Alergătorii strâng şi desfac mesele din curte.

356. 22,12’ Strângerea darului s-a încheiat. Mirele cu taşca de bani intră încasă, însoţit de lăutar.

357. 22,20’ Taraful din pridvor cântă sârba.Iniţial un singur dansator, dar îndată se fac 6. Dansează lent.

358. 22,21’ Sunt în joc 7 (toţi bărbaţi, între care un vârstnic)359. 22,25’ Sunt în joc 8360. 22,26’ Sunt în joc 9361. 22,27’ Careva exclamă: „Zî un brâu!” Lăutarii execută brâu. Au început

să se adune privitori. Plouă mărunt.362. 22,29’ Sunt în joc 7. Lină, f. bun dansator, cere Ciocârlia!...363. 22,30’ Pauză. Lăutarii îşi acordează instrumentele.364. 22,32’ Taraful cântă Ungurica.

Se prind în joc 3-4 dansatori.365. 22,33’ Faţă de această lipsă de interes, lăutarul începe vals.

170

Dansează două perechi mixte şi o pereche de fete.366. 22,36’ Dansează numai cele două perechi.367. 22,38’ Cu o formulă de încheiere, lăutarul trece în sârbă. Careva cere

Sârba din Stâlpeni! Sunt în joc numai 4 dansatori şi o femeie.(Obs.: Cei mai mulţi din adunare se află în livada cu pomi de lângăcasă, unde, în timp ce tinerii plictisiţi la strângerea darului s-auapucat să joace după clarinet, s-a iscat un scandal. Un flăcău gelos,regretând că mireasa s-a măritat, s-a îmbătat şi a provocat oîncăierare fulgerătoare, care se încheie cu evacuarea lui. În casă s-apus masa alergătorilor.)

368. 22,40’ BrâuJoacă 5 bărbaţi+1 femeie. Sunt numai 4 privitori. Dansatorii s-auînfierbântat. Din iureşul jocului exclamă: „I-auzi, ia!... Aşa!”

369. 23,43’ UngureascaÎn joc 4 bărbaţi+1 femeie.După lichidarea scandalului s-au adunat acum vreo 20 de privitori.

370. 22,50’ SârbaJocul e în creştere. Sunt 8 bărbaţi+2 femei. Privesc 30-40.

371. 22,52’ Taraful schimbă melodia cu Cimpoiul. Joacă 15-16, prinşi cumâinile la spate.

372. 22,56’ Brâu373. 22,59’ În suita de melodii, remarcăm motivul Ciocârlia.374. 23,00’ Pauză. Acordajul instrumentelor.375. 23,01’ Taraful începe o sârbă, dar cum nu se ivesc amatori de joc, se trece

în melodii de ascultare.376. 23,02’ Cătănescu, care a prins chef, cere Inimioară, inimioară!

Lăutarul trece în cântecul:instr.

Foaie verde flori mărunte,/: De-aş trăi ca bradu-n munte :/

N-aş avea supărări multe!instr.

/: Dar trăiesc ca plopu-n vale,

Supărarea mea ie mare! :/instr.

Inimioară, inimioară,Ce stai tristă şi amară,Ce grea boală te doboară,Spune-m’, dragă, ce te doare?

377. 23,08’ Schimbă melodia:instr.

Busuioc, floare cătată,/: Hai, mândruţo, de-mi arată :/

Unde ne-am iubit odată.

instr.Uite poteceaua mea,

171

Cine-o mai umbla pe iaTo’ plângând şi suspinândŞi de mine întrebând?!

instr. (Se dă chiot)

/: Bade, cine ţi-a dat sfat,Tu te-ai dus şi m-ai lăsat?!... :/

mă1

378. 23,11’ Cătănescu insistă să schimbe iarăşi în Inimioară, inimioară!Lăutarul execută. Solicitantul, satisfăcut, dă chiot de bucurie.

379. 23,13’ În melodia „inimioară” se introduce ca interludiu sârba dincimpoi, apoi se einverşi vocal:Inimioară, inimioară,(Se dă chiot)

Ce stai tristă şi amară,/: Spune-mi, dragă, ce te doare? :/

Cătănescu, fericit, nu mai poate îngăima, decât: „Domn’e Jenică!”…

380. 23,15’ – BrâuLanţul jucătorilor creşte îndată la 30-40. (Într-un colţ al curţii,clarinetistul cântă la urechea unor cheflii.)

381. 23,20’ Ungureasca (scurt final)382. 23.21’ Cătănescu cere: – „Domn’e Jan, o romanţă!” – Lăutarul începe:

instr.S-au scuturat toţi trandafiriiÎn clipa când ne-am despărţit,Plângea pădurea şi zefirii,Plângea şi lacul liniştit.

Tu nu m-ai înţeles pe mineŞi nici n-ai vrut să mă-nţelegi,Dar când ne vom cunoaşte bineVom fi bătrâni, vom fi moşnegi!

instr.383. 23,23’ Fox (Où t-en vas-tu? – Băsmăluţa)384. 23,25’ Pauză.

Careva cere lăutarului – Fă-mi şi mie o horă!Lăutarul: – Cum iese polu, cum fac! Acù nu joci până nu dai!

385. 23,28’ Se aude clarinetul cântând discret: „de codru”.386. 23,30’ Sârba387. 23,34’ Sunt în joc 13. (Clarinetul cântă în colţul lui Când eram pe

Ialomiţa.)388. 23,35’ Sârba popilor (cerut). Sunt în joc 17.389. 23,36’ – Zici Brâu că l-am încurcat p-ăsta! Brâu390. 23,37’ Au ieşit din casă şi mirele cu mireasa. Sunt în joc 20. Jocul e f. viu.

Exclamă: „I-auzi!”391. 23,40’ Lăutarii au schimbat în sârbă.

Careva zice: – Bă, ce-i asta, bă?

172

I se răspunde: – Sârba!Sunt 12-16 în joc şi 8 care „dansează” (= 4 perechi).Privesc 20.

392. 23,45’ În şir sunt 16 şi 6 perechi în mijloc.393. 23,47’ Melodie vocală:

Frunză verde mărgărit, măCin’ mă vede premenit

/: Zice că m-am pricopsitCu bănişori de găsit. :/

instr.

/: Doamne, duşmăneii mei :/ mă1Fă-le, Doamne, case

’nalteDa ia-le mâinile din coate!...

394. 23,50’ Brâu395. 23,52’ Ungureasca396. 23,55’ Sârba de doi (perechi)397. 23,56’ Pauză398. 0,05’ Sârba

Joacă 3 bărbaţi+2 femei. Sunt 15 privitori.399. 0,08’ Joacă 9 în şir+2 perechi.400. 0,10’ Se cere melodia Doamne, să nu mă omori!

În casă, alergătorii îşi fac cheful cu clarinetul, care le cântă melodiaToată lumea are dor.

401. 0,12’ În suita de joc, cântec vocal:Foaie verde mărăcine,Ce mi-e mie drag pe lume?Poteceaua prin pădurePardosită cu alune.

instr.of-of1 /: Cu alune mărunţele, :/

/: Să calce murgu pă iele,Să-i troznească sub picere. :/

instr.Ce mi-e drag pe lumea asta?Calu, puşca şi nevasta:Calu, mă călătoreşte,Puşca de hoţi mă păzeşte,Nevasta mă primeneşte,Ibovnica mă iubeşte!...

402. 0,15’ În suita de joc, melodia Cimpoiul.Joacă 8+3 perechi. Jocul e dinamic, avântat. În casă se continuăcheful cu clarinetul.

403. 0,16’ Se cere „un brâu”.În lanţ 12+3 perechi, care joacă la lăutari.

404. 0,20’ Sunt în joc 11+4 perechi.Se exclamă: – Zî pe burduf (!) tot timpul! Aşa!...

173

405. 0,25 Horă, care se transformă îndată în Periniţa.Vocal:Cine joacă perinaPeliniţa mea!Să-i sărute guriţa

Rfr.instr.

Pune periniţa josŞi sărut-o cu folos;Ia sărut-o mai cu şanţSă ducă cu semn acas’!

instr.strofa I+Mai iute şi mai degrab’Că nu mai po’ să mai rabd!

instr.strofa I+P-amândoo părţili,Rfr.Să-i crească mustăţili!Rfr.

instr.Ia pune periniţa josŞi sărut-o cu folos;Rfr.Ia zice că-i e ruşine, Rfr.D-o simţi, îi pare bine! Rfr.

406. 0,30’ Vals (Melodia Să cântăm, să dansăm…)407. 0,31’ Un dansator: – Gata! Vagabond ca mine nu ezistă p-aici!

Zi, mă, un Vagabond! Vagabond ca mine cine dracu mai e?! (Estevorba de filmele de producţie indiană: Vagabondul şi Articolul420, ale căror melodii sunt încă în vogă pretutindeni prin ţară…)

408. 0, 32’ Taraful schiţează un scurt fragment din Vagabondul-Fox.409. 0,33’ Pauză.

Nuntaşii s-au risipit. Cei mai mulţi au şi plecat. În casă, alergătoriiîşi continuă cheful cu clarinetistul. Socrul fredonează însoţindu-lpe lăutar cu Bătrâneţe, haine grele…

410. 0,40’ Clarinetistul cântă:instr.

ce Foaie verde, foaie latăpăi1 /: Busuioc, floare cătată, :/

Vin’, mândruţo, de-mi arată

instr.ai Vin’, mândruţo, de-mi aratăai Unde ne iubeam odată,

/: î La plopu cu foaialată… :/instr.

Foaie verde matostat,păi /: – Bade, cine ţi-a da’ sfat, :/ mă

M-ai iubit şi m-ai lăsat. /: – Sfat mi-a dat frunza de fagî1 :/

/: Să iubiesc pe cin’ mi-e drag. :/instr.

411. 0,44’ În tindă s-a încins o mare întrecere la joc, sora mirelui, femeietinerică, cu Gh. Constantinescu (52 de ani), care a prins chef.Taraful le cântă Ungureasca.– Nu ştii să joci ca mine! – zice Constantinescu.

174

412. 0,45’ Acelaşi: – Hai un brâu cu mine!Taraful le cântă brâu.Constantinescu joacă îndrăcit şi exclamă: – Unde ieşti, Jane?...Hopa!... Aşa!… Aoleo!...Îndârjirea lui Constantinescu creşte, căci privitorii îl sâcâie cuunele ironii, iar nevasta se agaţă chiar de el, încercând să-loprească. Din iureşul jocului, Constantinescu zice:– S-a muiat! (partenera)… – A zâs că mă pune jos!... Nu să-mpotriveşte cu mine!... Ia-l în pingea, în călcâi, ca mine!...(Răspunzând la unele ironii ale privitorilor):– Păi dacă voi mă ţâneţ’! M-aţi făcut să nu mai ştiu, dracu!...Şi continuă să exclame jucând: – Ha!... Ha!... Ha!... Ha!... Ha!...Lasă-mă!... Aşa!... Aoleo! Dă-m’ drumu!... Aoleo!.... Ha!...(lăutarului):– N-o schimba!... I-auzi brâu!... U-liu!... Mai tare!... Ha!... Ha!...Ha!... Aoleo!...Cum nevasta se străduieşte să-l oprească, strigă la ea:– Lasă-mă!...Partenera (sora generelui) a abandonat. Cu acest câştig de cauză,jucătorul înflăcărat cheamă în joc pe soacră:– Vino-ncoa, cumnată!

413. 0,52’ Împreună cu Gh. Constantinescu se prind soacra şi I. Malincuţ(miner de 8 ani fără întrerupere). Protagonistul comandă:– Mai zî o leacă un brâu ambiţâos! Gata! Ce mai?!Taraful execută în reluare brâu.Jocul se precipită. Constantinescu exclamă:– Of!... Hopa!... Au-liu!... I-auzi!...Soacra îi zice în ciudă: – Sâc!Constantinescu nu bagă în seamă: – Aoleo! Taci din gură s-ascultcum zâce!... (Lăutarului): Ambiţâos!... I-auz!... Aoleo!... Soacrastrigă: – Şi dă brâu, şi dă curea!Contantinescu replică: – Şi dă… hascareaua mea!... (şi continuă săpretindă lăutarului): – Brâu ambiţâos!... Brâu ambiţâos!... Elcomandă lăutarului să vină la partea de joc pe loc:– Àdo!... (apoi): – Ţâne aşa!... Aoleo!... Hopa!... Aoleo!...(Încântat de performanţa lui virtuoasă): – Nu ţâne lăutaru cu minela joc!... Brâu, domn’e! Ambiţâos!... I-auz’!... Ha!... Aoleo!... I-auz’!... Gata!... Hopa!... Aşa!... U-liu!... Brâu ambiţâos!... Aoleo!...I-auz!... Aşa!... Brâu ambiţâos! Brâu ambiţâos!Nevasta încearcă să-l smulgă, chemându-l acasă. El zice:– Ho, fă, noaptea e an. D-aş mai trăi o leac’!... Nu plec păn’ nu ne-o cânta Jan un brâu cum ştiu io!...

175

… Cine joacă brâu aici, în Aninoasa? Ieu, Ion Constantinescu,Nică Grămadă şi Ion Minchizescu (şi adaugă): Mi-a căntatclarinetu: bun, gros!... (După nevastă): De ce-ai fugit, fă?

414. 1,00’ Lăutarul, văzând că jocul s-a domolit iar dansatorii, cu toatăîndârjirea lui Constantinescu, dau semne de oboseală, zice:– Uite ce, mai bine vă fac un cântec!Cum nevasta lui Constantinescu aprobă, el îi retează scurt:– Taci, fă!Lăutarul: Io ascult, că ie ca mama mea!Constantinescu insistent: – Un brâuleţ! Dacă nu ţ-o plăcea!...Lăutarul: – Să-i spui lu’ ăla cu clarinetu!C.: – Jane, pui pălăria mea!Reiau jocul cu aceeaşi îndârjire, dar evoluează cu mişcări din ce înce mai dezordonate, până ce, dintr-o smucitură, soacra cade cuspatele în uşa din fundul tindei spre cămară, uşa se deschide iarsoacra… ancorează, destul de incomod (!), în hazul tuturor.

415. 1,10’ Furia jocului s-a risipit în veselie. Cei de faţă trec din tindă în odaiadin stânga, unde mai stă încă întinsă masa la care au ospătatalergătorii şi ai casei. Sunt în total 7-8, care se aşază la masă.Taraful începe cântecul:

instr. Foaie verde de-o cucută,Plopule, foaie rotundă,

/: Ia mai fă puţină umbră

Să mă iubesc cu-a mea mândră. :/ instr.Că la umbruliţa ta…

416. 1,13’ Ilie Dragnea, apoi şi I. Grămadă, comandă romanţa La umbranucului…

instr.La umbra nucului bătrân…(I. Grămadă, care e f. făcut, exclamă: – Asta ie viaţa!...)Sub bolta înverzită,Tu mă rugai să mai rămâiSă te mângâi o clipăÎn nopţile cu cer senin,

Sub albe policandre,Îţi dezmierdam părul tău finŞi mâna cu mixandre. instr.

417. (Chefliul dă lăutarilor 5 lei)Pân-adormeai te desfătamCu şoapte de iubire,Romanţa dragă îţi cântam

Nebun de fericire.Din trandafirii-mbobociţiÎţi împleteam cunună,

176

/: Iar din narcizii înfloriţiAlbe brăţări la mână. :/

instr.Acuma dormi somnul de veciÎn groapa-ntunecoasă,Sub umezi bolovani, şi reci,

Şi-o boltă negricioasă.În faţa crucii de stejarTristeţea ce se curmă

/: Îşi uită plânsul ei de-amarRomanţa de pe urmă! :/instr.

(Socrul dă un mare chiot)418. 1,20’ Taraful trece în melodia romanţei Testamentul:

A venit aseară mamaDin sătucu-i de departeSă-şi mai vadă pe feciorul,Astăzi om cu multă carte.Mi-a bătut sfios la uşe,Gramnic i-am ieşit în prag,Mi s-a umezit privireaDe iubire şi de drag…

instr.

I-am sărutat mâna dreaptă,Ia m-a strâns la piept duioasăŞi-ntrebând-o câte-toate,Am intrat apoi în casă.Înăuntru casii meleCâte bruma-am adunat,Ie prilej ca biata mamăSă se creadă-ntr-un palat!

instr.(Ascultătorii dau chiot! Stau la masă trei inşi cu socrul, iar patruprivesc de la uşă)Nu-ndrăzneşte nici să intreCu opincile-n picioare,Şi cu multă grije calcăDoar pe-alătur’ de covoare.Io i-am spus să nu ia-n samăŞi să calce drept, în lege,Că doar ie la fi-so-n casă,Nu ie-n casa unui rege.

instr.Şi de-abea o fac să şadăPe-un divan cu scoarţa nouă.– Mi-era dor de tine, maică,Ţi-am adus vreo zece ouă,Puţin unt şi colea-n traistă,Nişte nuci, vreo două sute!Şi cu ochii plini de lacrimiPrinde iar să mă sărute.

instr.– Jeale mi-e de voi, măicuţă,Şi visez ca şi deşteaptăCum pe margine de groapăBietu taică-tău m-aşteaptă.

Poate mor, io sun’ bătrână,

Caieru mi-e pe sfârşite,Şi ca mâine-şi curmă firu,Să mă-nghită cimitiru…

instr.(Se dă un chiot)… Iară tu fiin’ mai mareSă-ţi chemi toţi fraţii acasăSă le-mparţi agonisireaDe pe urma lui rămasă:Lui Mitruţ să-i dai pământuDin richiţ’ , dintre pâraie;Caru, plugu şi cu boiiSă le dai lu’ Nicolaie;Lunca… (?) şi cu viaSă le ia, maică, Maria!

instr.Iar tu fiin’ mai cu stareDecât fraţii zişi pe nume,Ţie să-ţi rămână casa,Ţi-a fos’ mai dragă pe lume.

177

Când şi când, în miezul veriiSau la Paşti, să-şi vadă satul,Cum mai vine în toţi aniiLa căsuţa mea, băiatul!

instr.Avân’ tihnă şi odihnăLa venire sau plecare,

S-aprinzi şi la groapa maichiiCâte-un muc de lumânare!…Şi a tăcut apoi bătrâna,Şi-a plâns mult, cu lacrimi grele,Şi curgându-i lin în poalăS-a-mpreunat cu-ale mele…

419. 1,30’ Pauză. Se cinstesc şi mai înfulecă câte ceva.420. 1,38’ Jean (lăutarul): – A comandat şi socru un cântec. Să-l fac p-al

socrului!... (După oarecare şovăială) ‘Ai să-l fac p-al soacrii!Coană soacră, io-ţ fac p-al dumitale, da’ ai grijă de mine mâine!...Soacra: – Mucles! Gata, am tăcut!Lăutarul: – Şi-a lu’ socru, mâine!...

421. 1,39’ (Auzind melodia, ascultătorii, care sunt cu toţi… bine dispuşi, dauun chiot puternic. Careva adaugă: – Jane, să trăieşti, of!)vocal:

/: Foaie verde-a murili,Bate vântu vârfur’li :/

Şi pe neica gânduriliSă-mi apuc drumurili,(Se dă chiot)Să-mi apuc drumul cel mareSă-mi treacă de supărare…

instr.Că ieu atâtea gânduri am

Câte zile sânt în an măTrei sute şaizeci şi cinci,Ieu am mai multe cu cinci! măMă uit în cer şi-n pământSă văd binile venindDar binile dă mine fuge,Rău din urmă m-ajunge!...

instr.

422. (I. Grămadă zice: – Bravo, Jane, ieşti cineva! Guriţa! Atât! Gata!...)Nu-m’ trece d-o supărareŞi vine alta mai mare,Cu necaz şi cu durere,

/: Ruperea inimii mele. :/

(Se dă chiot)instr.

Că de supărare multăLumea mi-a căzut urâtă;

423. (… Aşa, mă Jane!...)De supărat ce sânt ieu,Plânge mama, plâng şi io,De supărările melePlânge pietrili’n vâlcele!...

instr.Foaie verde matostat,Ieu d-acas’ când am plecat

/: Ziua bună mi-am luat :/

(chiot)De la maică, de la taică,

De la fraţi, de la surori,De la grădina cu flori,De la băieţi de-nsurat măŞi fete de măritat,Şi-apoi, nene, mi-am plecat. mă

instr.Plecai în streinătate,Toţi mă-njură şi mă bate,

178

N-are cine-m’ pune parte,Toţi sânt streiori, măi frate,Fraţii mei ie prea departe,

Tata ie-n pământ, nu poate,Mama, o biată muiere,Şi n-are nici o putere!...

424. (Soacra scoate şi-i dă lăutarului 5 lei)instr.

Că streinu e strein,425. (Bine, mă!)

/: Dă i-ai face apa vin :/ mă1Tot nu-i faci voia deplin! mă

/: Vai, săracu taic-al meu, mă :/Făceam bine, făceam rău,Tot zicea: „Copilul meu!” mă

instr.Toată lumea ie d-un sânge,Numai ieu n-am cui mă plânge;Toată lumea ie d-un neam,Numai ieu pă nimeni n-am.

426. (Bravo, mă!)/: Sânt ocolit de streini Ca gardul de mărăcini, :/

427. (Bravo, mă!)Io pui mâna, iei mă-nţeapă,La inimă dă mă seacă!...

instr.

Vai, vai, vai, inima mea,Nu mai ie pe cum iera,

428. (Bine, Jane!)Că-i dau mâncare de post,Nu mai ie pe cum a fost, măÎi dau vin, îi dau rachiu,

Nu mai ie pă cum o ştiu,Acuma i-aş da dă toate,Văd bine că nu să poate.

429. (– „Întoarce cântecu!...”)Că fratili dă ţi-i frateŞi tot nu ţine-n dreptate, măCî’ de frăţior să-ţ’ fieInima să nu ţi-o ştieCă din gură zice că-ţ’ face,De la inimă te coace!...

instr.

Dar streinii ca streinii,Mânca-i-ar dracii şi câinii,În faţă-ţi vorbeşte binePân’ să depărtează de tine;Doi paşi de s-a depărtat,S-a dus şi te-a reclamat!...

430. 1,53’ În încheiere, legat, brâu. Când se opreşte, lăutarul zice:– Ei, să trăiţi, fraţilor! Începutu are şi sfârşit! Mâine avem tăria!…Cu acest memento, adunarea ia sfârşit.

179

Luni, 20.X.1958

431. 9,30’ La o masă în curte stau tinerii, socrul, naşul şi Petre Tătaru (50 deani). Robotesc în jurul bucătăriei 3 femei şi alţi 2-3 alergători. Îşifac apariţia, ieşind din casă, lăutarii.

432. 9.55’ Din pridvor, acordeonistul cântă de unul singur, cam în silă,Dunărea albastră.

433. 9,59’ Pauză.434. 10,03’ Naşul spre lăutari: – S-aud şi io ceva, bă! Taraful (fără Jean

Manolescu) execută instrumental melodia Când eram în vremeamea, lent, de ascultare.

435. 10,05’ Hora lui Cantică, apoi, în suită, alte 3 melodii de horă.436. 10,10’ Pauză.

Petre Tătaru zice lăutarilor: – La mort cântă popa. La nuntă cinecântă? Jean, care a apărut şi el între ceilalţi, îi răspunde: – Ce, aiscai, nea Petre?! (Către taraf): – Hai să ne jelim acù!

437. 10,13’ Taraful coboară în curte, se apropie de masă şi cântă:instr.

Din poiana vadului,Pe sub culmea bradului,Am trecut din tinereţe,Şi-am ajuns la bătrâneţe.Când ieram juneŞi veneam de la păşuneTot pe-aici, prin brazi şi fagi,Înapoia turmei dragi,

Răsuna… Motru,Vârfu stâncilor şi codru,La guriţă şi la şuierŞi la doină, şi la fluier,Şi răsunau văileCând treceam cu oile.

instr.Iarna, doina cea de jale…pe vale.

438. Lăutarii cântă fără convingere. Oprindu-se, din lipsă de elan, Petreîi atacă: – Ie gata, mă?! Nu mai ie nimic?

439. După o scurtă oprire, taraful începe:instr.

De-o fi să mor,Să-mi cânte lăutariiD-alea dă foc, d-alea de dor,Cu care mi-am mâncat şi viaţa şisutarii;De-o fi să mor,Să spună cârciumariiCât am băut şi le-am plătit,

Căci viaţa rea prin crâjma lor mi-au

chinuit!Că viaţa m-a mâncatDragostea, dragostea, dragostea,Că m-am luat mereu după ia, dupăia, după ia;Nu scăpam o pacoste din mână,Dam de alta într-o săptămână.Aşa-i omul, trage ne-ncetat

180

Tot la rău, tot la rău, tot la rău,Până când îl ia Dumnezeu,Dumnezeu, DumnezeuŞi rămâi doar cu regrete interne…De-o fi să mor, să-m’ cânte lăutarii

Pe lângă gard, pe lângă şanţ,Pe unde-o fi să mi se facă funerarii…;De-o fi să mor, să râdă toţi birjarii

Că prost am fost, prost am rămas!Am la trăsură şase cai şi merg la pasŞi dac-o fi să mor, şi tu să viiDar să nu spui că te-am iubit,Să nu le spui, că dragosteaN-o simte nimenea,Doar noi, care ne chinuim cu ia!…

440. Încheind cântecul vocal, taraful trece în melodia de brâu. PetreTătaru bate mai întâi din palme, apoi şi pe genunchi; joacă cu mânaîn şold şi cu ţigara în gură. Face ponturi. Lasă haina şi pălăria. Îlprivesc cei de la masă şi lăutarii cu haz.

441. 10,24’ Apare nevasta lui Petre, se apropie şi-l atinge cu biciul pe care-l areîn mână. E supărată că Petre zăboveşte la nuntă şi se înfurie şi maitare văzându-l cum se dă în spectacol. Jucătorul continuă săevolueze de unul singur, fără s-o ia în seamă. Face îngenunchieri,bate gleznele în părţi (prin săritură), mişcă din genunchi rotund, peloc, execută încrucişări de picioare în foarfece... Nevasta îl scuipă,plină de scârbă.

442. 10,25’ Basistul din taraf îl întreabă ironic: – Câţi ani ai fost în căluş?…Ceai fost, mut?!…De unde lui Petre îi vin ideile! Se adresează lăutarului: – Zî un piccăluşarii!…Taraful execută melodia de căluş. Vioristul îi zice înironie: – Nea Petrică, odoreşte-te un pic!… „Căluşarul” cere: –Numai vioara! Îşi ia un băţ. Ascultă puţin ritmul pentru a seorienta, apoi începe să joace. Sare rezemat în băţ şi bate călcâiele,căluşereşte, dar e departe de a fi căluşar adevărat, neputându-semişca în ritmul tarafului. Cere iarăşi: – Numai vioara! – ca şi cumacompaniamentul tarafului l-ar încurca. Joacă pe loc, dar se vedesilit să renunţe la performanţă…Vioristul (Jean) exclamă: – M-a nebunit omu ăsta pe mine!… Undel-ai găsit, ţaţo?!Nea Petrică, dacă aş mai putea să mai fac eu ce faci dumneata labătrâneţe, m-aş însura!Jucătorul, simţind ironia: – Nu po’ singur!Lăutarul: – N-ai văzut că iel, ca să nu fie singur, şi-a luat băţul, casă aibă şi iel pă cineva?!…Al dracu şi căluşu ăsta, dom’ne, numerge singur!Petre: – Păi nu po’ singur. Trebuie 3-4 oameni! Dacă vine unii dupe la oraş astăzi, joc cu ei.Lăutarul: – Mi-era frică să nu ia sârma du pe ici!Petre: – Începuşi să te râzi, bă?!

181

Lăutarul: – Iera cu capu gol, da’…Petre: – Dacă mai iera doi! Ala ie căluş, dacă e doi. Te ridică ăia însus.

443. 10,32’ De la acest dialog hilar discuţia alunecă pe încetul, luând oîntorsătură dureroasă. Întrebându-l de copii, ajung să vorbească debăiatul mort în război, din prima căsătorie a femeii. Baba începe sălăcrămeze şi lăutarul o consolează:– Ne ducem şi noi lângă iei!…

444. Lăutarul începe apoi discuţia cu naşul, în legătură cu serviciul lui.Vorbesc de calitatea ţigărilor din Ada-Kaleh! Cum lăutarul îi cereîn glumă să-l ia în serviciu la el, naşul răspunde sentenţios: – Nu iebine să ai preteni la servici!

445. 10,35’ Se fac iarăşi glume pe socoteala lui Petre (care a fost îngrijitor lataurul comunei). Începând să simtă că lăutarul îl ia peste picior,zice: – Hai-hai, că am un pistol de soc! Nu mă loa aşa!…Continuă glumele pe seama timpului de serviciu. Se fac insinuări…dacă nu pleca vaca mulţumită!…

446. 10,36’ Petre îl ia pe lăutar de-o parte. Vrea să-i ceară anume cântec sau agăsit modalitatea să se eschiveze din focul ironiei?! Socrul încearcăs-o înduplece pe femeie, care e supărată că Petre lipseşte de lamină, că întârzie la nuntă.

447. 11,41’ …Taraful e în repaus, Din pridvor, acordeonul execută solo osârbă lentă, de ascultare∗.

448. 14,22’ Plecăm de la casa miresei. Clarinetul cântă marş, apoi suită demelodii. (La cireşul dintre vii ş.a.)

449. 14,31’ În şoseaua principală. I. Grămadă, cu încă 2-3 din alai, începe osârbă. Lanţul jucătorilor creşte îndată la 8-9+6 femei. Înaintăm dela şcoală spre cooperativă, cu sârba în faţă, apoi lăutarii (cântăclarinetul+acordeon+ţambal) şi convoiul nuntaşilor. Jucătoriichiuie.

450. 14,38’ Pe uliţa moaşei, la început jocul se întrerupe (din cauza noroiului),dar îndată lanţul se reface. Conduce acelaşi. Pe urma alaiului vinesocrul mic, cinstind din ploscă pe trecători şi pe cei care privescdin poarta curţilor.

∗ Plec la Sfatul Popular pentru a pune în formă hârtiile oficiale ale echipei. În locul meu rămâne, încontinuare, să observe Ghizela Suliţeanu.

182

451. 14,46’ În faţa casei nunului, în timp ce sârba continuă pe loc, nunulintrând cu plosca în mijloc cinsteşte pe jucători. După aceastăscurtă oprire, sârba pleacă iarăşi înainte, pe uliţă, chiuind.

452. 14,48’ La primul colţ I. Grămadă zice: – Gata, las-o aşa! Jocul se rupe şiconvoiul înaintează cu marş, din clarinet.

453. 14,54’ La cotul şoselei din apropiere de casa mirelui, naşa cere:– Acu să mai faci sârba iar!Reiau sârba, mai întâi 5 bărbaţi+2 femei, dar se fac îndată 6bărbaţi+5 femei.

454. 14,56’ Intrăm pe poarta mirelui cu şirul sârbei înainte, chiuind.În curtea casei sârba continuă. Intră în joc şi socrii. Conduce fratelemiresei. Joacă 6 bărbaţi+5 femei; mirii „dansează” în mijloc.

455. 14,59’ Se sparge sârba. Careva zice: – Mai avem timp! Mesele se află dinnou aşezate în curte, cu sticle de ½ ţuică şi linguri. Nunulîndeamnă lumea să se aşeze cu cuvintele: – Onoraţi nuntaşi, vărugăm să luaţi loc la masă! Se aşază – ca şi în ajun – bărbaţii pe oparte, femeile pe alta. Nunul e în capul mesei de lângă pălimar.

456. 15,09’ Ridicând paharul, nunul închină: – Onoraţi nuntaşi, în cinsteatinerilor să închinăm un pahar! Să trăiască! Să fiţi sănătoşi!Acordeonul şi ţambalul încep din pridvor o melodie de horă.Picură uşor ploaia peste mesele din curte. Alergătorii aduc pâine.Se aduc încă bănci pentru şezut şi hârtie de ziar de întins pe mese.Se mănâncă piftie şi brânză. Socrii mari şi tinerii îşi fac datoria degazdă, ajutând la servit. Sunt două mese pline (cca 60 de meseni).

457. 15,15’ După o scurtă pauză de cântec, taraful începe horă lăutărească.Şapte-opt copii privesc şi se hârjonesc pe prispă şi în jurulbucătăriei.Nunul provoacă pe unul din meseni, I. Dumitrescu (om ca de 45 deani), fost ofiţer, nuntaş din partea miresei, fiind vecin cu aceasta –şi care a lipsit din nuntă ieri, fiind obligat să meargă la o nuntă înfamilie, în altă localitate -, cu vorbele: – Bă Dumitrescule!…Ambiigustă din ploscă sculându-se în picioare cu urarea: – Să trăiascătinerii!

458. 15,17’ Taraful cântă Toată lumea are dor (instr.)Nunul se scoală şi se plimbă printre mese, zicând:– Să trăiţi la mulţi ani! (Şi observă): – Merge încet sticlele p-acia!…

459. 15,19’ Sârba ca din cimpoi (final)460. 15,20’ Scurtă pauză. Ţambalul îşi corectează acordajul.

183

461. 15,21’ Cântecul:instr.

Foaie verde de mohor,Doru meu e numai dor,

foaie verdeNu-l pot spune tuturor.

foaie verdeinstr.

/: Aş spune la orişicine ://: Da’ n-a suferi’ ca mine; rfr. :/

instr./: Aş spune la orişicare ://: Da’ nu ştie ce mă doare. rfr. :/

instr.

/: Cine n-are dor pe lume ://: Să vie să-i dau, la mine rfr. :/

instr./: Că la mine ie dor mult mă:/

/: Ca nisipu pe pământ. mă rfr. :/instr.

/: De s-ar vinde doru-n piaţă rfr. ://: M-aş scula de dimineaţă rfr. ://: Şi l-aş pune-n camioane rfr. ://: Şi l-aş duce-n piaţa mare rfr. :/Şi-aş striga-n guriţa mare rfr.„Hai la doruri de vânzare!…”

462. 15,27’ Final: sârbă463. 15,28’ Un mesean zice lăutarilor: – Faceţi, bă, un cântec, aşa!

Lăutarul: – Da’ ăsta ce drac a fost, n-a fost cântec?!…Care vrei?Meseanul: – Drăguţ car cu patru boi!Lăutarul: – Ai patru boi?!…

464. Acordajul instrumentelor.465. 15,30’ Cântec vocal:

instr.Foaie verde ş-o sipică,Mi să duce mândra-n luncă, măi-măiOchii la mine şi-aruncă, măi-măiTot îmi face semn de ducă. măi-măi

instr./: Foaie verde de bujor,

Cum să fac să mă strecor rfr. ://: Pe cel deal, pe cel ogor, rfr.

S-o sărut pe obrăjeor? rfr. :/instr.

/: Foaie verde izmă creaţă,Am o mândră cam isteaţă, rfr. :/

/: Toată ziua-m’ dă povaţă rfr. Să nu-i fac cu ochiu-n faţă; rfr. :/

instr./: Nici în faţă, nici furiş, rfr. Numai unde-i cărpeniş, rfr. ://: Cărpeniş cu iarbă verde rfr. Unde nimeni nu ne vede. rfr. :/

instr./: Foaie verde mărăcine, S-a legat dorul de mine, rfr. ://: S-a legat şi n-am ce-i face rfr. Căci dragostea mult îm’ place!

rfr. :/466. 15,34’ Final: Cimpoiul467. 15,35’ Pauză.

Un mesean se adresează naşului: – Să fii la mai multe nunţi nun,mi-ar place!

184

468. 15,37’ Cântec vocal (începe acordeonul):instr.

Pe cel deal, pe cel colnic, măTrece-o fată c-un voinic

/: Şi voinicu-i tinerelŞi mândruţa-i lângă iel. :/

instr.Voinicu merge călare,Fata mare pe picioare,Culegându-i câte-o floareŞi cânta din gură-n jale:

instr.– Te duci, puiule sărace,Da’ cu doru ce m-oi face?!

/: – Ai să faci, mândruţo, bineCă mai sun’ voinici ca mine! :/

instr.– Poa’ să fie câ’ pământul,Dacă-s răi, bată-i urâtul;

/: Poa’ să fie cât lumea,Dacă nu ieş dumneata!… :/

469. 15,41’ Sârbă470. 15,42’ Pauză

S-a pus copiilor o masă sub şopron.Taraful îşi acordează instrumentele. Între lăutari şi-au luat locul şivioristul şi basistul. Dumitrescu, care a prins chef, înjură în glumăpe lăutar.Lăutarul: – De ce mă-njuri? Să ştii că te pui martor!Dumitrescu: – Vii să guşti cu mine, aici?Lăutarul: – După ce mă-njuri?Dumitrescu: – Să ştii că ie…ac-rrru! (aluzie străvezie lacroncănitul ciorii, cu care vrea să asemene pe lăutar).Lăutarul: – Nu vezi că sânt blond?!…Stai că viu-io şi pe la d-ta!

471. 15,45’ Taraful începe cântecul Drăguţ car cu patru boiinstr.

472. (Obs.: Nemulţumit de felul cum e acordat ţambalul, J. Manolescuexclamă furios către ţambalagiu: – Of, doamne, ce mii desunete!…El se uită la meseanul care a comandat cântecul. Acesta,de asemenea, e atent la lăutar. Lăutarul îi zice:– Vezi că se răceşte piftia!… )Drăguţ car cu patru boi, :/(N. B.: Basistul însoţeşte vocal pe viorist)

/: Drag mi-a fost mie de voi :/ mă2/: Dar mai drag de cin’ vă mână :/

/: Că poartă biciul pe mână. :/instr.

473. [Jean către ţambalagiu: – Nea Vasile, acordează-l, dă-l dracu!… (şiinsistă): Du-te, dom’ne, nu mai sta! Ţambalagiul se retrage încasă)]Şi trozneşte şi pocneşteŞi la poarta mea opreşte

/: Şi-m’ spune că mă iubeşte. :/

instr.

185

La pogonu cu grâu măAră badea cu plugu

/: Şi mândra-i duce prânzu. :/ măinstr.

– Bună ziua şi bun lucru,

Bine-z merge, bade, plugu– Iel ar merge şi mai bine Dac-si fi şi tu cu mine!C-aşa-i omu inimos,Le mai face şi pe dos!… mă

474. 15,46’ Trece în melodia De-aş trăi ca bradu-n munte (instr.); apoiVecină, dragă vecină (idem, scurt fragment) I. Dumitrescu vine lalăutari şi-i cheamă să coboare din pridvor, în curte.

475. Lăutarii coboară. Acordajul instrumentelor.Dumitrescu cinsteşte cu nunul, zicând: – Să trăieşti, ieşti băiatdeştept, mai avem noi câţiva băieţi deştepţi aci!…

476. 15,49’ Acelaşi către lăutar: – Hai, mă, du-te-n…mă-tii, nu mai tot o jeliaci, dă-i drumu! Dă-te-n…mă-tii. Ai sictir, dă-te-n…mă-tii!…El ia pe lăutar de lângă naş, silindu-l să-l urmeze, între mese, darrenunţă zicând: – Hai, du-te-n cap, să-i faci lu’ naşu!(Apoi către nun): – Bă, ieşti naş? Io o dată am fost, da’ am fostprost, m-am îmbătat!

477. 15.56’ Lăutarul continuă:instr.

/: Vecină, dragă vecină,Tine-ţi bărbăţelu bineCă vine seara la mine… :/

478. Se aduce naşului pe o tipsie un ciolan mare de vită, rasol. Se facemare haz. Naşul zice: – Mă duc la Craiova, îl pui în barcă acolo! Eldă 20 lei bacşiş şi sărută mâna femeilor care i-au făcut aceastăsurpriză. Se fac glume în continuare:Careva zice: – Să nu-l prăpădeşti pe-acolo!Nunul: – Ce rămâne rest, îi dau lu Dumitrescu!Se apropie I. Grămadă, bine afumat: – Să mănânci aşa din iel! (şiîncearcă să muşte din ciolan). El stăruie ca şi naşul să facă la fel.Se apropie şi Dumitrescu, care, văzând că cei doi muşcă deodată,se răsteşte ca la câini:– Odârrr!…– ceea ce provoacă un mare haz în întreaga adunare.Dumitrescu bea cu nunul din ploscă. Nunul îl pofteşte şi la ciolan:– Mai ia şi tu de colea!El dă şi vecinilor.Una dintre femeile care au adus rasolul zice lui Grămadă:– Fii băiat delicat, nu năcăji nunu!Faţă de această admonestare, Grămadă întinge „delicat”, cu pâine,pe osul pe care îl ţine în mână…

479. 16,00 Intrând între mese, lăutarii încep instrumental melodia Trei înlume nu se poate.

186

Un tânăr mesean fredonează cu lăutarii:Foaie verde trei granate,Trei în lume nu să poate:Să scapi omul de la moarte,Să-ntinereşti nu se poate

Şi să le iubeşti pe toate!instr.

Foaie verde dedeţel…mă

480. (Grămadă se ceartă cu altul pe ciolan. Muşcă de pe os. Seapostrofează cu: Odârrr!… Lăutarul face glissando lung pe coardă,provocând mare haz).

481. Se reia cântecul:Foaie verde didiţel, măCât ie omu tinerel măDoru să ţine dă iel măCa oiţa după miel,Ca vaca după viţel;

instr.Omul dacă-mbătrâneşte,Dragostea să risipeşte,

/: Dorul să călătoreşte… :/instr.

Foaie verde bob de mei,Voi, voi, voi, copiii mei, măMai gândiţi-vă şi voi mă

C-a sosi’ vremea de-apoiS-aveţi grije şi de noi! mă

instr.S-aveţi grije şi de noiCum v-am crescut noi pă voi

mă/: Cu amar şi cu nevoi. :/

instr.Am muncit şi zi şi noapteCa să mi le fac pe toate,Am crescut băieţi şi fete

/: Şi la vreme, mor de sete!… :/instr.

482. (Lăutarul cântă, adresându-se unui bătrân)Un părinte ie datorSă crească nouă feciori,Dar nouă feciori n-au minteSă grijească d-un părinte!…

instr.Toţi are necaz pe mine,Mă vede că trăiesc bineŞi-am de toate lângă mine.Sân’ bătrân şi to’ muncesc, mă

Io la nimeni nu poftesc!instr.

Sărmana nevasta mea, măO fi bună, o fi rea, măMi-am făcut casă cu ia. măCine intră-n casa meaAre ce bea, ce mânca,După munculiţa mea!…

instr.483. („Asta ie just!”… – observă socrul)484. 16,10’ Lăutarii trec în melodia:

/: Am trecut, lume, prin tine :/ /: Şi n-am aflat nici un bine; :/485. („Aşa Jane!” – exclamă bătrânul încântat)

instr./: Am trecu’ din deal de vale :/

187

486. (Bătrânul: – Să nu-l minţi, să nu-l rupi!Lăutarul: – Să fie al dracu care nu ascultă!…)

/: Tot cu chin şi supărare. :/instr.

/: Lume, de te-aş vede-n foc ://: N-aş sări să sting deloc; :/ mă2

instr./: Lume, să te văd arzând ://: N-aş sări deloc să sting. mă :/

487. (Socrul fredonează strofa precedentă şi cea care urmează, împreunăcu lăutarul)instr.

/: Că tu, lume, mi-ai fost hoaţă, :/ /: Mi-ai vorbit de bine-n faţă; :/488. (Moşul, care e numai ochi şi urechi la lăutar, insistă:

– Bravo! Bravo!…) instr.

/: Cu ochii mă vezi urât, ://: Vrei să mă bagi în pământ, mă :/

instr.489. (Unchiaşul, plin de admiraţie: – Termină tot!)

/: Că fratili dă ţ-ă frate ://: Şi tot nu ţine-n dreptate; :/

instr.

490. (Moşul dă bacşiş lăutarului)/: Cât de frăţior să-ţi fie, :/ /: Inima să nu ţi-o ştie; :/

491. (Moşul e în culmea emoţiei şi a entuziasmului)instr.

/: Din gură zice că-ţ’ face, :/De la inimă te coace;

Doi paşi de s-a depărtat, măTot de rău te-a declarat! mă

492. (Moşul exclamă mulţumit: – Să trăieşti!)493. 16,16’ Scurt final – melodie de brâu.

Un mesean se scoală în picioare şi joacă pe loc. Moşul, trezit dinemoţie, zice: – Opriţi bă, să mănânc o leacă!…

494. 16,17’ I. Dumitrescu se scoală şi cere lăutarului: Cruce albă!…Şi adaugă cu ifos de mare cunoscător:– L-am cerut la mulţi muzicanţi şi nu l-au ştiut!…Lăutarul începe melodia instrumental.Dumitrescu intervine: – Zici piano acum, zici piano! Fir-aş al dracuio!…Când începe cântecul vocal, chefliul pune pălăria jos şi ascultă înpicioare, legănându-se.Cruce albă de mesteacănRăsărită printre creste,

Cine te cunoaşte oare,

Cruce fără de poveste?

188

Peste braţele întinseDin poiana făr-de flori,Uneori se lasă, noaptea,Cârdurile de cocori.

instr.

/: În tăcerea nesfârşită,Sub arcadele de brazi,Nu se-aude decât plânsulCetinelor care cad. :/

495. (Dumitrescu ar vrea ca lăutarul să bea împreună cu el. Cum acestarefuză, îi zice: – Fi-ţi-ar capu al dracu! Nu ştie să bea!…)

instr.Cruce albă, rătăcităLângă margine de drum,

Peste lemnu-ţi gol doar lunaVarsă albele cununi…

496. (Dumitrescu dă bacşiş lăutarilor, zicând – Oameni ca voi n-am maivăzut!…)

instr.Ca de-o mână nevăzutăSlovele-ţi se şterg de ploaie,Tot mai mult te bate vremea,Vânturile te îndoaie.

Şi, ca mâine, fulgii ierniiTe vor prinde-n a lor salbăŞi vei dispărea din lume,Cruce de mesteacăn, albă!

497. (Dumitrescu, în extaz, exclamă: – Al dracu a fost, bă, ăla dă l-afăcut! Bis! (Către lăutar): – Nu iezistă om ca tine!… Fii atent: aldracu să fie cine o pleca de-aci păn’ nu face măcar o juma’ destrofă dintr-un cântec greu de Eminescu!…Dumitrescu insistă: – Numa de Eminescu un pic, o strofă vreau! –dar alţii îl solicită şi trag de lăutar.Dumitrescu stăruie: – Şi ţie-ţi place viaţa, nu-i aşa?!

498. 16,25’ Lăutarul îi dă satisfacţie, iar chefliul îl ascultă extaziat:instr.

Pe lângă plopii fără soţ,Adesea am trecut,M-au cunoscut vecinii toţi,Tu nu m-ai cunoscut!

/: La geamul tău ce luminaPriveam atât de des,O lume-ntreagă-nţelegea,Tu nu m-ai înţeles! :/

instr.De câte ori am aşteptatO şoaptă de răspuns,O zi din viaţă să-mi fi dat,O zi, mi-era de-ajuns!O oră să fi fost amici,

Să ne iubim cu dor,

S-ascult de glasul gurei miciO oră şi să mor!instr.Căci te iubeam cu ochi păgâniŞi plini de suferinţi,

/: Tu trebuia să te cuprinziDe acel farmec sfânt,Şi noaptea candelă s-aprinziIubirii pe pământ. :/instr.Tu azi le semeni tuturorLa umblet şi la port,Eu te privesc nepăsătorCu rece ochi, de mort.

189

/: Dar nici măcar nu-m’ pare răuCă treci cu mult mai rar,

Căci cu tristeţe capul meuSe-ntoarce în zadar! :/

499. Dumitrescu sărută pe lăutar şi zice: – Pa! Gata, mă duc la locu meuacu’!

500. Un bătrân întreabă nedumerit: – Ce-o fi, mă, ala, „papa”?!501. 16,31’ După o scurtă pauză, lăutarii încep:

instr.Foaie verde de trei cepe,Bulgăraş de ghiaţă rece,

Iarna vine, vara treceŞi n-am cu cine-m’ petrece;

instr.Naşul cheamă pe lăutari să vină şi la masa de lângă pălimar, încapul căreia se află el instalat)

502. 16,33’ Lăutarii continuă:Că cu cine-am petrecut S-a dus şi n-a mai venit,

503. (Un mesean exclamă: – Ala ie mă, ala!...)A pus spate la pământ,Ochi negri la răsărit.

instr.

Dacă nu-m’ credeţi cuvântu,Haide să v-arăt mormântu

504. (Se dărâmă o bancă, ceea ce provoacă oarecare agitaţie...)Să dau ţăr’na la o parte,Să văd oasele-nşirate.

instr.

505. 16,35’ Se aduce naşului pe o farfurie mare un pachet învelit în hârtie şiîmpodobit cu brad şi flori. Lăutarul trece să desfacă surpriza, carestârneşte curiozitatea întregii adunări.Nunul zice în glumă: – Să nu-m’ fi pus ceva să mă sperii!...Glumele continuă cu lăutarul şi ceilalţi meseni:– Să fi chemat doctoru veterinar!...Să nu fie contagios!...Dumneata te pricepi la medicină, vezi, dacă mi-o veni rău să-m’faci rost de sare amară!...Desfăcând prima hârtie găsesc biletul alăturat, pe care se prefac că-l descifrează anevoie, citind în auzul tuturor:„Găina Nunului careface 2 (două) ouă le poatepurta în buzunare şi nu

se sparge dar îi trebuie saremultă că dacă nu usturăCaută până îţi vine rău”

Lectura răvaşului stârneşte un mare val de haz şi comentariiusturătoare. Glumele continuă cu lăutarul, care desface cuprefăcută prudenţă numeroasele hârtii ale pachetului:

190

– Nu cumva că nunu nu mai e bun?!...Lăutarului îi tremură mâna de... frică.– Parcă guiţă, mă?!– N-o fi având ţâvnă? Cântă cocoşeşte!– Io mă dau la o parte, mi-e frică!– Zi Tatăl nostru!– Adu pă basistu că e mai mincinos, mai curat!– Stăi că zic io (începe în batjocură rugăciunea Tatăl nostru).În sfârşit, găsesc numai căpăţâna păsării, ceea ce provoacă, o datăcu deziluzia şi împăcarea curiozităţii, un nou val de râsete.

506. 16,42’ Taraful începe melodia:instr.

Foaie verde matostat, Leagănă-te, vârf de brad*... mă507. 16,46’ Lăutarii încep cupletul:

Râdeţi cu noi, râdeţi cu noi,Râdeţi cu noi, cu mic, cu mare,.....

.....Aducem viaţă fericităRâdeţi cu noi, râdeţi cu noi!

Cupletul nu prinde. Lăutarul e chemat şi i se dă să guste ţuică.508. 16,48’ Lăutarul cere „Să fie linişte!” şi scoate din buzunar textul

improvizat Cântecul nunţii, după care cântă citind destul de liber,afectând o desăvârşită spontaneitate. Întreaga adunare ascultă cumare atenţie...:Vezi textul de duminică ora 20,42’, cu următoarele observaţii şimodificări:vs. 1-4(Mesenii aplaudă cu veselie pentru miri)vs. 5-18

509. (Idem pentru mireasă. Lăutarul adaugă: – Îmi place şi mie de ea,hodoroagă bătrână! I. Dumitrescu îi răspunde:– Du-te-n...mă-tii, că ie vecină cu mine, îţi dau cu sticla-n cap!Lăutarul, decepţionat: – Iar te pui martor!)vs. 19-26, apoi (în loc de 27-36)

510. /: Foaie verde de mărar, măi :/Ferice de pădurarCă să plimbă prin lăstar mă

instr.Că să plimbă prin lăstar

Cu geanta plină de bani,Numai poli şi icuşariSă dea pe la fete mari.

instr.Le dă poli şi mamudele,

*

* V. textul în continuare în fişa Ghizelei Suliţeanu.

191

Să să iubească cu iele;Când vin femei la surcele

Să bagă-n tufe cu iele...

Mesenii fac mare haz, mai ales că I. Floroiu (socrul) pareemoţionat şi intimidat în faţa soacrei, care a prins momentul pentruun reproş public!...Lăutarul intervine pentru lichidarea acestui moment penibil cu încăun adaos, nu prea fericit, zicând:

511. „Şi mai are unu (un cântec)”:Un ţigan avea o iapăŞi căra cu ia la ceapă.

După ce-a terminat ceapa,A vândut ţiganu iapa! mă

512. Revine apoi la textul scris:vs. 37-45 (Haz general, aplauze)vs. 46-62 (– Bravo! Să trăiască (nunul)! (Aplauze)

513. Cântecul continuă ca mai sus, într-o ascultare încordată, urmată deexplozia unui râs general la sfârşitul ficărui pasaj satiric. Esteinteresantă figura pe care o fac cei trei bătrâni aşezaţi laolaltă, care,după ce s-au deprins cu arhitectura compoziţiei de la primelepasaje, în continuare aşteaptă poanta cu palmele pregătite pentruaplauze. Pe faţa lor se citeşte o nemărginită veselie...Cântecul continuă până la vs. 129, apoi sare la 145-155, făcând oinversiune între Ilie Dragnea şi I. Dumitrescu. Se aud în răstimpuriaprecieri admirative, ca: – Mă, al dracu!... Al dracu!...’Vs. 130-138, apoi lăutarul zice acordeonistului:

514. – Îmi dai „la” – şi schimbă astfel parodia ce urmează:„Să mai beau, futu-i amaru!Pân-oi bea boii şi carul,Am vreo şase lăzi de mereŞi-o să le beau şi pă iele!Ia mai bea, sărmană gură,Ca mâine te faci ţărână;Ia dă bea, sărmane gât,Ca mâine te faci pământ!

Să mai beau, să mai mănânc,Destul mi-am fost amărâtŞi nu ştiu cât o mai ducMai trăiesc o zi sau douăŞi vă las lumea şi vouă,N-o să trăiesc cât pământuŞi-o să mor când o da

Domnul!...515. 17,05’ Cântecul se încheie într-o atmosferă de exuberanţă frenetică. Toată

lumea aplaudă. Se zice: – Bravo!Taraful intonează de trei ori La mulţi ani, apoi trec în melodia

/ /: /:Totdeauna :/Să beau vinul ca şi-acuma! ://

/: Câte-un pic, pic, pic, :/

Până n-o mai rămânea nimic;/: Şi cu ceaşca, ceaşca, ceaşca, :/

Pân’ ne-om face cu toţi fleaşca!

192

516. Încheind cântecul, lăutarul zice în auzul tuturor: – De la mic şi pân-la mare, / Cătaţi-vă-n buzunare! Acuma v-aţi distrat, aţi băut, aţimâncat, pentru o măslină daţi un butoi de undelemn! Cu aceastalăutarul începe să strângă darul de la nuntaşi, trecând de la unul laaltul şi anunţând de fiecare dată cu formula: „Avem de mulţumit dela domnul..., ... lei!” După ce s-a strâns darul şi s-au desfăcutmesele, începe jocul cu:

517. 17,30’ Sârbă518. (32’) (altă melodie, în suită); se strigă: „... Uşurel şi pă hodină!...”519. (36’) (altă melodie, în suită: Hei, lună, fii voioasă). Se joacă cu o mare

energie, într-o frumoasă spirală în care şerpuiesc 16 dansatori şi 2perechi „dansând” în faţa lăutarului.

520. 17,38’ BrâuJoacă 18+3 perechi. Se strigă: „I-auzi brâu / Trece râu!...”

521. 17,45’ Pauză. (Dumitrescu cere, fără succes „un vals”.)Cum între timp s-au numărat banii adunaţi, naşul urcă în pridvor,de unde ţine o scurtă cuvântare... mulţumind tuturor care au datconcursul la aceşti tineri să păşească în prima zi a căsătoriei lor. Elurează tinerilor dragoste cinstită şi curată şi anunţă că împreună cudarul de ieri seară s-au adunat în total 8700 de lei.Acest discurs solemn se încheie sub ameninţarea cheflie a lui I.Dumitrescu:– Nunule, dacă pleci din mijlocul nostru, te castrez!...

522. 17,49’ Jocul reîncepe cu sârba.523. (51’) În suita de melodii, cântec vocal, din care se zice numai prima

strofă:Foaie verde mărăcine,Ce m-e mie drag pe lume?

Poteceaua din pădurePardosită cu alune.

524. (55’) În suită, cântec vocal:/: Geaba-i lună

cu lumină,C-a mea inimă nu-i bună. :/Hei, lună, fii voioasăPe cum eşti de luminoasă,Şi arată-mi locuşorulUnde doarme puişorul.

instr.Am auzit, lună, bine,Că şi tu ai fost ca mine,Ai fost fată iubitoareŞi părăsită pe soare;Tot aşa, lună, şi ieu,M-a lăsat soarele meu. mă

Jucătorii chiuie. Jocul e foarte dinamic, avântat.525. 17,56’ Brâu

193

Sunt în joc 17+4 perechi, din care două evoluează pe loc, în faţalăutarului. Privitorii sunt vreo 20.

526. 17,59’ Careva dintre jucători strigă: – Schimb-o!Lăutarul răspunde: – Staţi aşa! Şi începe sârba a 8-a.

527. 18,01’ După o scurtă oprire, sârba popilor;528. 18,02’ După o scurtă oprire, ungureasca529. 18,03’ După o scurtă oprire şi acordajul instrumentelor se comandă:

– Dom’ne zâ-i o sârbă tare! Bă, nea Jane, zî o sârbă tare!Lăutarul începe o sârbă (instr.)În suita de melodii şi cântec vocal: Tudoriţo, nene?...... ...... ......

Să ardă la capu meu.Tudoriţo, nene

instr. păi Spune-mi cine te-a făcut, rfr.

Să-i pui cruce la mormânt; rfr.

Spune-mi cine te-a... rfr.Să-i pui candelă la cap! rfr.

instr.La poarta grădinii mele rfr.Au răsărit trei lalele: rfr.

/: Una-i roşă ş-alta-albastră, rfr.Alta-i Tudoriţa noastră! rfr. :/

530. Taraful cântă apoi, în suită, alte melodii (instrumentale).Se cere... „Ceva din gură!...”În joc sunt 6+3 perechi „dansând”

531. 18,11’ Brâu. Un jucător înfierbântat cere: – Jane, la brâu o guriţă!... Apoi:– Mărunţel, mă Jane! Joacă 10+2 perechi.Lăutarul execută vocal:

/ /: Măi mândruţo de la munte Leana meaNu lăsa părul pe frunte; rfr. :/ /apoi strigat (tot lăutarul): I-auzi brâul mărunţel / Aşa-i brâu laMuscel! / I-auzi brâul / Trece râul, / Şi mândruţa / Potecuţa!...cântat

/: Ado, Leano, vin să beau rfr. :/ Că bune parale-z dau! rfr. :/Jocul evoluează îndrăcit.

532. 18,15’ După o scurtă oprire, ungureasca. Joacă 7 perechi.533. 18,16’ I. Dumitrescu cere Valsu dimineţii. Joacă aceleaşi 7 perechi. Un

bătrânel afumat comentează de unul singur: „Asta ie un fel de futaigol… I-o-mpingi pe-ntuneric!...”

534. 18,20’ Se cere schimbarea. După o scurtă oprire, tango (melodiaCântecul şoferului).

194

535. 18,21’ Foxtrott (melodia de la Am pantofi de 400)536. 18,22’ Pauză. Careva cere sârbă; altul vrea brâu, „d-ăla bătrânescu, pă

bătaie!”A început să plouă mărunt.

537. 18,28’ Acordajul instrumentelor, apoi sârbă.Joacă 5+Dumitrescu în pereche. Jocul e f. viu.

538. (35’) În suita de melodii, cântec vocal:Foaie verde de mohor, mă

/: Dorul meu e numai dor,mă1 – Foaie verde2

Nu-l pot spune tuturor rfr.2 :/instr.

/: L-aş spune la orişicine ://: Da’ n-a suferi’ ca mine rfr.2 :/

instr.L-aş spune la orişicineDar n-a suferit ca mine;L-aş spune la orişicare

Foaie verdeDar nu ştie ce mă doare.

Foaie verdeSunt în joc 7+2 perechi.

539. (37’) vocal:of Foaie verde lobodă,ăi Când toca la Radu Vodă

/: of-of Io stam cu mândrade vorbă; :/

instr. /: Când toca dă leturghie ://: of-of Io stam cu mândruţa-n viie. :/

instr.540. 18,39’ melodia Ca din cimpoi, apoi se trece în brâu. Joacă frenetic, deşi

ploaia continuă, 8+1 pereche. Dumitrescu insistă:– Jane, brâu bătrânesc! Ţâne-l aşa, Jane!

541. 18,44’ După o scurtă oprire se cere: – Zî una de doi!Lăutarul începe sârba de doi. Joacă 4 perechi.

542. 18,46’ Are loc o criză a jocului, care conteneşte o clipă, dar la comanda: –Zî mai departe!, 5 perechi reiau sârba de doi.Se strigă: – I-auzi, ia!, repetat.

543. 18,48’ Se cere Mânioasa! Are loc o scurtă oprire, dar se comandă:– Nu schimba dom’ne! – şi jocul se reia.

544. 18,50’ Jocul încetează. Careva mai încearcă o cerere, dar basistulrăspunde: – Mâine, mai dă dimineaţă!Vioristul zice: – Nu mai pleacă ăştia acasă, că murim dracu, şi noide foame!Mirele cere: – Nea Jane, acu’ fă şi mie un joc!Lăutarul: – Pentru dumneata fac!Ploaia care s-a înteţit risipeşte însă pe jucători. Cei mai mulţi auplecat.Dumitrescu ironizează pe lăutarul plictisit: – Jane, dai cu bobii?

195

Lăutarul răspunde: – Nu ştiu, mama ştie!...În casă, de vreo 30’ s-au aşezat la masă: socrul, nunul, nuna, încă2-3 alergători. Intră şi I. Dumitrescu cu nevasta...(În continuare, rămâne observator A. Bucşan).

N. B.: Am urmărit (experimental), cu altă echipă de lucru, evoluţia aceluiaşilăutar (J. Manolescu), revenind în preajma lui după douăzeci de ani (23-26.IX.1987), la o altă nuntă în acelaşi sat (Aninoasa), înregistrând, de această datădirect, pe bandă de mg., întreaga desfăşurare a nunţii (mg. 5133-5143).

Materialul urmează a fi transcris, probabil, de I. Alexandru şi I. Moanţă, într-onouă fişă de observare directă, de un mare interes teoretic şi metodologic, care nu afost încă redactată…