calendarul romanului 2011 final.pdf

Episcopia Caransebeşului

Calendarul Românului2011

Editura Episcopiei Caransebeşului

2010

Coperta I: Icoana Maicii Domnului cu Pruncul Catedrala Episcopală „Învierea Domnului” din Caransebeş

Redactor responsabil:Pr. Daniel Aron ALIC

EPISCOPIA CARANSEBEŞULUIEDITURA DIECEZANĂ

Str. Episcopiei, nr. 11, 325400 Caransebeşwww.episcopiacaransebesului.ro

©Toate drepturile aparţin Episcopiei Caransebeşului

3

Prefaţă

Existenţa îndelungată a publicaţiei anuale Calendarul Românului, almanah bisericesc editat de Episcopia Caransebeşului, a conturat în timp o structură şi o tematică atractivă pentru toţi credincioşii. Noile exigenţe impuse de dinamica societăţii se pliază oarecum benefic pe această structură tradiţională a calendarului-almanah. De aceea am încercat să păstrăm în linii generale temele existente în vechea publicaţie.

În primul rând Calendarul Românului s-a remarcat prin evidenţierea împărţirii administrativ-bisericeşti a eparhiei şi prin statisticile oferite cu privire la preoţi şi credincioşi. Aceste date erau cuprinse în şematismele publicate şi au rămas până astăzi importante documente asupra evoluţiei administrative a Episcopiei Caransebeşului. O altă parte importantă a calendarului o constituia informaţia despre viaţa eparhiei şi despre evenimentele majore petrecute în anul anterior. Nu era neglijată nici partea de evocare a trecutului, de obicei impregnată cu un caracter profund naţional (mai ales până în 1918) şi nici partea de literatură cultă şi populară.

Formatul actual al Calendarului Românului este unul asemănător. Şematismele eparhiei şi organizarea Bisericii Ortodoxe Române, alături de cronica eparhiei, formează principala parte a lucrării. Nu este neglijată nici partea ştiinţifică, literară şi istorică. De aceea Calendarul Românului este o carte tradiţională şi deopotrivă actuală, iar tipărirea ei, cu ajutorul lui Dumnezeu, va continua şi pe mai departe.

Calendarul Românului pe anul 2011 are în cuprins şematisme, studii şi articole, dar şi drumul împlinirii evenimentelor principale

4

desfăşurate în cursul anului 2010. Între acestea, la loc de cinste, se numără sfinţirea catedralei Învierea Domnului din Caransebeş, considerată de toată suflarea eparhiei desăvârşirea unui mare deziderat al înaintaşilor şi al contemporanilor. Cronica eparhiei aduce laolaltă lucrarea pastorală, culturală şi misionară a Episcopiei noastre în anul 2010, anul Crezului ortodox şi al autocefaliei româneşti, dar şi anul centenar Miron Cristea în Episcopia Caransebeşului.

Anul 2011, prin hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, a fost proclamat ca „An omagial al Sfântului Botez şi al Sfintei Cununii, în Patriarhia Română”. Este, prin urmare, un an dedicat familiei creştine.

În cultura ortodoxă, familia reflectă în constituţia ei misterul Sfintei Treimi. În lumina comuniunii treimice, familia constituie Biserica cea mică, în timp ce Biserica constituie familia cea mare. Familia devine un mijloc de a promova nu doar valorile lumii acesteia, ci, mai ales, valorile vieţii veşnice, scopul ei fiind acela de a lărgi hotarele Împărăţiei lui Dumnezeu. Însă, în ciuda unei bimilenare istorii şi tradiţii ortodoxe, familia creştină este ameninţată astăzi de numeroase primejdii, care vin din interiorul sau din exteriorul ei: adulter, divorţ, păcate împotriva firii, avort, abandonul copiilor etc.

Nădăjduim ca programul promovat de Patriarhia Română în anul familiei creştine să aducă foloase şi în Episcopia noastră spre slava lui Dumnezeu şi întărirea credincioşilor.

Tuturor cititorilor Calendarului Românului o viaţă binecuvântată şi împlinită.

† Lucian

Episcopul Caransebeşului

Calendar 2011

6

IanuarIe – Gerar (31 zile; ziua are 10 ore, noaptea 14 ore)

1 S (†) Tăierea împrejur cea după Trup a Domnului; Sfântul Vasile cel Mare, Arhiepiscopul Cezareei Capadociei (Anul Nou)

2 D Înainteprăznuirea Botezului Domnului; Sf. Silvestru, Episcopul Romei; Sf. Mc. Serghie; Cuv. Serafim de Sarov

Duminica dinaintea Botezului Domnului; Ap. II Timotei 4, 5-8 ; Ev. Marcu l , 1-8; glas 7 voscr. 10; (Săptămâna a 30-a după Rusalii)

3 L Sf. Prooroc Maleahi; Sf. Mucenic Gordie 4 M Soborul Sfinţilor 70 de Apostoli; Cuv. Teoctist; Sf. Mucenici Zosima şi Atanasie 5 M Sfinţii Mucenici Teopempt şi Teona; Cuv. Sinclitichia (Ajunul Botezului Domnului - Post)6 J (†) Botezul Domnului (Boboteaza – Dumnezeiasca Arătare)7 V †) Soborul Sf. Prooroc Ioan Botezătorul şi Înaintemergătorul Domnului (Dezlegare la peşte)8 S Cuvioşii Gheorghe Hozevitul şi Emilian Mărturisitorul; Cuv. Domnica 9 D Sf. Mucenic Polieuct; Cuv. Eustratie; Sf. Petru, Episcopul Sevastei Duminica după Botezul Domnului; Ap. Efeseni 4, 7-13; Ev. Matei 4, 12-17 (Începutul

propovăduirii Domnului); glas 8, voscr. 11; (Săptămâna a 29-a după Rusalii)10 L Sf. Grigorie, Episcopul Nissei; Cuv. Dometian; †) Cuviosul Antipa de la Calapodeşti 11 M †) Cuv. Teodosie cel Mare, Începătorul vieţii de obşte; Cuv. Vitalie 12 M Sfintele Muceniţe Tatiana, diaconiţa şi Eutasia 13 J Sfinţii Mucenici Ermil şi Stratonic; Sf. Iacob, Episcopul Nisibei14 V Cuv. părinţi ucişi în Sinai şi Rait (Odovania Praznicului Botezului Domnului)15 S Cuvioşii Pavel Tebeul şi Ioan Colibaşul 16 D Închinarea cinstitului lanţ al Sf. Ap. Petru; Sf. Mc. Pevsip şi cei împreună cu el Duminica a 29-a după Rusalii; Ap.Coloseni 3, 4-11; Ev.Luca 17, 12-19 (a celor 10

leproşi); glas 1, voscr. 1; (Săptămâna a 31-a după Rusalii) 17 L †) Cuviosul Antonie cel Mare; Cuv. Antonie cel Nou din Veria; Cuv. Ahila 18 M †) Sfinţii Atanasie şi Chiril, Arhiepiscopii Alexandriei19 M Cuvioşii: Macarie Egipteanul, Arsenie şi Marcu; Sf. Muceniţă Eufrasia 20 J †) Cuviosul Eftimie cel Mare; Sf. Mucenici Vas şi Eusebiu 21 V Cuv. Maxim Mărturisitorul; Sf. Mucenici: Neofit, Evghenie, Valerian, Candid şi Achila 22 S Sf. Apostol Timotei; Cuviosul Mucenic Anastasie Persul 23 D Sf. Mucenic Clement, Episcopul Ancirei şi Sf. Mucenic Agatanghel Duminica a 31-a după Rusalii; Ap. I Timotei 1, 15-17; Ev. Luca 18, 35-43 (Vindecarea

orbului din Ierihon); glas 2, voscr. 2; (Săptămâna a 32-a după Rusalii)24 L Cuv. Xenia; Sfinţii Mucenici: Vavila, Timotei şi Agapie 25 M †) Sf. Grigorie Teologul, Arhiepiscopul Constantinopolului; † Sf. Bretanion, Episcopul

Tomisului; Cuv. Publie26 M Cuv. Xenofont, soţia sa, Maria şi fiii lor, Arcadie şi Ioan 27 J †) Aducerea moaştelor Sf. Ierarh Ioan Gură de Aur; Sf. Marciana, împărăteasa 28 V Cuvioşii Efrem Sirul, Paladie şi Iacob Sihastrul; Sf. Muceniţă Haris 29 S Aducerea moaştelor Sf. Sfinţit Mucenic Ignatie Teoforul; Sfinţii Mucenici Filotei, Aviv,

Iulian, Romano, Iacov, Silvan şi Luca 30 D †) Sfinţii Trei Ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi Ioan Gură de Aur; Sf. Mucenic

Ipolit, Episcopul Romei Duminica a 32-a după Rusalii (a lui Zaheu); Ap.I Timotei 4, 9-15; Ev.Luca 19, 1-10; glas

3, voscr. 3; (Săptămâna a 17-a după Rusalii)31 L Sfinţii Doctori fără de arginţi, făcători de minuni, Chir şi Ioan; Sfinţii Mucenici: Victorin,

Victor, Nichifor, Claudiu, Diodor, Serapin şi Papia

7

NOTIŢE

____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

8

FebruarIe – Făurar (28 de zile; ziua are 11 ore, noaptea 13 ore)

1 M Înainteprăznuirea Întâmpinării Domnului; Sf. Mucenic Trifon; Sf. Muceniţe Perpetua şi Felicitas2 M (†) Întâmpinarea Domnului; Sfinţii Mucenici: Iordan, Gavriil şi Agatodor (Dezlegare la peşte)3 J Sfântul şi Dreptul Simeon; Sf. Proorociţă Ana 4 V Cuv. Isidor Pelusiotul; Sf. Sfinţit Mucenic Avramie5 S Sfintele Muceniţe Agata şi Teodula 6 D Sf. Vucol, Episcopul Smirnei; Sfinţii Mucenici: Iulian, Fausta şi Maxim; Cuviosul Varsanufie cel Mare Duminica a 17-a după Rusalii (a Cananeencii); Ap. II Corinteni 6, 16-18; Ev. Matei 15, 21-28;

glas 4, voscr. 4; (Săptămâna a 33-a după Rusalii) 7 L Sf. Partenie, Episcopul Lampsacului; Cuviosul Luca; Sfinţii 1003 Mucenici din Nicomidia8 M Sf. Mare Mucenic Teodor Stratilat; Sf. Prooroc Zaharia; Sfintele Muceniţe surori Marta şi Maria9 M Sf. Mucenic Nichifor; Sf.Mucenici Episcopi Marcel şi Pangratie (Odovania Praznicului Întâmpinării Domnului) 10 J † Sf. Sfinţit Mucenic Haralambie; Sfintele Muceniţe Enata şi Valentina 11 V Sf. Mucenic Vlasie, Episcopul Sevastiei; Sf.Teodora, împărăteasa 12 S Sf. Meletie, Arhiepiscopul Antiohiei celei Mari; Sf. Antonie, Patriarhul Constantinopolului;

Sf. Mucenic Hristea 13 D Cuv. Martinian; Sf. Apostol Acvila şi Sf. Muceniţă Priscila, soţia lui Duminica a 33-a după Rusalii (a Vameşului şi a Fariseului); Ap. II Timotei 3, 10-15; Ev. Luca

18, 10-14; glas 5, voscr. 5 (Începutul Triodului); (Însăşi săptămâna)14 L Cuvioşii Auxenţiu, Maron şi Avraam; Sf. Filimon, Ep. Gazei; Sf. Mc. Nicolae din Corint15 M Sf. Apostol Onisim; Sf. Mucenic Maior; Cuv. Eusebiu din Siria 16 M Sf. Mucenici: Pamfil, Valent, Pavel şi Seleuc; Cuv. Flavian (Harţi)17 J Sf. Mare Mucenic Teodor Tiron; Sf. Mariamna 18 V Sf. Leon, Episcopul Romei; Sf. Agapit, Episcopul Sinadei (Harţi) 19 S Sfinţii Apostoli Arhip, Filimon şi soţia sa Apfia; Cuv. Mărt. Evghenie şi Macarie20 D Sfinţii: Leon, Episcopul Cataniei şi Agaton, Episcopul Romei; Cuv. Visarion Duminica a 34-a după Rusalii (a Fiului risipitor); Ap. I Corinteni 6, 12-20; Ev. Luca 15, 11-

32; glas 6, voscr. 6; (Însăşi săptămâna) 21 L Cuv. Timotei; Sf. Eustatie, Episcopul Antiohiei; Sf. Mucenic Mauriciu 22 M Aflarea moaştelor Sfinţilor Mucenici din Evghenia; Cuvioşii: Atanasie, Talasie şi Limneu 23 M † Sf. Mucenic Policarp, Episcopul Smirnei; Cuvioasa Gorgonia24 J †) Întâia şi a doua aflare a Capului Înaintemergătorului şi Botezătorului Ioan 25 V Sf. Tarasie, Arhiepiscopul Constantinopolului; Sf. Mucenici Alexandru şi Ipatie 26 S Sf. Porfirie, Episcopul Gazei; Sf. Muceniţă Fotini (Sâmbăta morţilor – Moşii de iarnă)27 D Cuvioşii Mărturisitori Procopie şi Talaleu Duminica Lăsatului sec de carne (a Înfricoşătoarei Judecăţi); Ap. I Corinteni 8, 8-13; 9, 1-2;

Ev. Matei 25, 31-46; glas 7, voscr. 7; (Însăşi săptămâna) 28 L † Cuvioşii Ioan Casian Romanul şi Gherman din Dobrogea; Cuv. Vasile Mărturisitorul; Sf. Mucenic Nestor, Episcop de Maghid

9

NOTIŢE

____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

10

MartIe – MărţIşor (31 de zile; ziua are 12 ore, noaptea 12 ore)

1 M Cuvioasa Muceniţă Evdochia; Cuv. Domnina; Sf. Muceniţă Antonina; Sf. Mucenici Marcel şi Anton2 M Sf. Mucenic Teodot, Episcopul Cirenei; Sf.Mucenici Isihie şi Nestor (Zi aliturgică) – (Dezlegare la lapte, brânză, ouă şi peşte) 3 J Sfinţii Mucenici: Eutropiu, Cleonic şi Vasilisc4 V Cuv. Gherasim de la Iordan; Sf. Mucenici Pavel şi Iuliana, sora lui (Zi aliturgică) – (Dezlegare la lapte, brânză, ouă şi peşte)5 S Sfinţii Mucenici Conon din Isauria şi Conon Grădinarul; Sf. Muceniţă Iraida

(Pomenirea morţilor)6 D Sfinţii 42 de Mucenici din Amoreea; Sf. Eufrosin; (Lăsatul secului pentru Postul Sfintelor Paşti) Duminica Lăsatului sec de brânză (a Izgonirii lui Adam din Rai); Ap. Romani 13, 11-14; 14,

1-4; Ev. Matei 6, 14-21; glas 8, voscr. 8; (Săptămâna întâi din Post) 7 L Sfinţii Mucenici Episcopi din Cherson: Efrem, Vasilevs, Evghenie, Agatodor, Capiton, Elpidie

şi Eterie (Începutul Postului Sfintelor Paşti) – ( Zi aliturgică) 8 M Sf. Teofilact Mărturisitorul, Episcopul Nicomidiei; Cuv. Pavel Mărturisitorul (Zi aliturgică)9 M †) Sfinţii 40 de Mucenici din Sevastia; Sf. Mucenic Urpasian 10 J Sf. Mucenici: Codrat, Ciprian, Dionisie şi cei împreună cu dânşii 11 V Sf. Sofronie, Patriarhul Ierusalimului; Sf. Mucenici Trofim şi Talu12 S Cuv. Teofan Mărturisitorul; Sf. Grigorie Dialogul, Episcopul Romei; Sf. Simeon, Noul Teolog

(Pomenirea morţilor – Sâmbăta Sfântului Teodor)13 D Aducerea moaştelor Sf. Nichifor, Patriarhul Constantinopolului; Sf. Muceniţă Hristina din Persia Duminica 1-a din Post (a Ortodoxiei); Ap. Evrei 11, 24-26; 32-40; Ev. Ioan 1, 43-51; glas 1, voscr.

9; (Săptămâna a 2-a din Post) 14 L Cuviosul Benedict de Nursia; Sf. Mucenic Alexandru din Pidna 15 M Sf. Mucenici: Agapie, Plisie şi Timolau 16 M Sf. Mucenici: Sabin Egipteanul, Papa, Roman şi Cuv. Anin17 J Cuv. Alexie, omul lui Dumnezeu; Sf. Mc. Marin 18 V Sf. Chiril, Patriarhul Ierusalimului; Sf. Mc. Trofim 19 S Sf. Mucenic Hrisant; Sfintele Muceniţe Daria şi Ilaria (Pomenirea morţilor)20 D Cuvioşii Părinţi ucişi în Mănăstirea Sf. Sava cel Sfinţit; Cuv. Nichita Mărturisitorul Duminica a 2-a din Post (a Sfântului Grigorie Palama); Ap. Evrei 1, 10-14; 2, 1-3; al

Sfântului: Evrei 7, 26-28; 8, 1-2; Ev. Marcu 2, 1-12 (Vindecarea slăbănogului din Capernaum); a Sfântului: Ioan 10, 9-16; glas 2, voscr.10; (Săptămâna a 3-a din Post)

21 L Sf. Iacob, Episcopul şi Mărturisitorul; Sfântul Toma, Patriarhul Constantinopolului şi Cuv. Serapion

22 M Sf. Mc. Vasile, preotul din Ancira; Sf. Muceniţă Drosida, fiica împăratului Traian23 M Cuv. Mucenic Nicon şi cei 199 ucenici ai lui24 J Înainteprăznuirea Bunei Vestiri; Cuv. Zaharia; Sf. Artemon, Episcopul 25 V (†) Buna Vestire (Dezlegare la peşte)26 S Soborul Sfântului Arhanghel Gavriil; Sf. Mucenici Montanus, preotul şi soţia sa Maxima

(Odovania Praznicului Bunei Vestiri) – (Pomenirea morţilor)27 D Sf. Muceniţă Matroana din Tesalonic; Sf. Prooroc Anania; Sf. Mucenici Filit şi Lidia Duminica a 3-a din Post (a Sfintei Cruci); Ap. Evrei 4, 14-16; 5, 1-6; Ev. Marcu 8, 34-38; 9, 1;

glas 3, voscr. 11; (Săptămâna a 4-a din Post) 28 L Cuv. Ilarion cel Nou şi Cuv. Ştefan, Făcătorul de minuni 29 M Sf. Mc. Marcu, Episcopul Aretuselor; Sf. Mucenic Chiril, diaconul 30 M Cuv. Ioan Scărarul; Sf. Prooroc Ioad; Cuvioasa Euvula, mama Sfântului Pantelimon 31 J Sf. Mucenic Ipatie, Episcopul Gangrei; Sf. Acachie Mărturisitorul, Episcopul Melitinei; Sf. Mucenic Veniamin, diaconul

11

NOTIŢE

____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

12

aprIlIe – prIer (30 de zile; ziua are 13 ore, noaptea 11 ore)

1 V Cuvioasa Maria Egipteanca; Cuviosul Macarie Mărturisitorul2 S Cuv. Tit, Făcătorul de minuni; Sf. Mucenici Amfian şi Edesie (Pomenirea morţilor)3 D Cuv. Nichita Mărturisitorul; Sf. Mucenic Elpidifor Duminica a 4-a din Post (a Sfântului Ioan Scărarul); Ap. Evrei 6, 13-20; al Sfântului: Efeseni 5,

8-19; Ev. Marcu 9, 17-32 (Vindecarea fiului lunatic); a Sfântului: Matei 4, 25; 5, 1-12 (Predica de pe munte – Fericirile); glas 4, voscr. 1; (Săptămâna a 5-a din Post)

4 L Cuvioşii: Iosif, scriitorul de cântări; Gheorghe de la Maleon; Zosima şi Platon 5 M Sfinţii Mucenici: Teodul, Agatopod, Serapion, Claudie, Diodor şi Nichifor6 M Sf. Mucenic Irineu, Episcop de Sirmium; Sf.Eutihie, Patriarhul Constantinopolului; Cuvioasa Platonida (Denie – Canonul cel Mare)7 J Sf. Gheorghe Mărturisitorul, Episcopul Mitilenei; Sf. Mucenic Caliopie; Sf. Muceniţă Achilina 8 V Sfinţii Apostoli: Irodion, Agav şi Ruf (Denie – Acatistul Născătoarei de Dumnezeu) 9 S Sf. Mucenic Eupsihie din Cezareea; Cuv. Vadim (Pomenirea morţilor) 10 D Sfinţii Mucenici: Terentie, Pompie, African, Maxim şi Macarie; Sf. Dima Duminica a 5-a din Post (a Cuvioasei Maria Egipteanca); Ap. Evrei 9, 11-14; al Cuvioasei:

Galateni 3, 23-29; Ev. Marcu 10, 32-45; a Cuvioasei: Luca 7, 36-50; glas 5, voscr. 2; (Săptămâna a 6-a din Post) 11 L †) Sf. Ierarh Calinic de la Cernica; Sf. Mucenic Antipa, Episcopul Pergamului Asiei 12 M †) Sf. Mucenic Sava de la Buzău; Sfântul Vasile Mărturisitorul, Episcopul Pariei; Sf.Antuza 13 M Sf. Sfinţit Mucenic Artemon; Sf. Mucenic Elefterie Persul 14 J Sf. Martin Mărturisitorul, Episcopul Romei; †) Sf. Pahomie de la Gledin, Episcopul

Romanului; Sf. Muceniţă Tomaida15 V Sfinţii Apostoli: Aristarh, Pud şi Trofim16 S Sfintele Muceniţe fecioare: Agapia, Irina şi Hionia (Pomenirea morţilor – Sâmbăta lui Lazăr) 17 D (†) Intrarea Domnului în Ierusalim (Floriile) – (Dezlegare la peşte) – (Denie) Duminica a 6-a din Post (a Floriilor); Toate ale Praznicului; Ap. Filipeni 4, 4-9; Ev. Ioan 12,

1-18; (Săptămâna Sfintelor Patimi) 18 L Cuv. Ioan, ucenicul Sf. Grigorie Decapolitul; Sf. Cosma, Episcopul Calcedonului (Denie)19 M Cuv. Ioan de la Lavra Veche; Sf. Sfinţit Mucenic Pafnutie; Sfântul Gheorghe Mărturisitorul,

Episcopul Antiohiei Pisidiei (Denie)20 M †) Sf. Teotim, Episcopul Tomisului; Cuv. Teodor Trihina; Sf. Apostol Zaheu (Denie)21 J Sf. Mc. Ianuarie, Episcop de Benevent; Sf. Muceniţă Alexandra, împărăteasa (Denia celor 12 Evanghelii)22 V Cuv. Teodor Sicheotul; Sf. Apostol Natanail (Zi aliturgică) – (Denia Prohodului Domnului)23 S †) Sf. Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruinţă24 D (†) Învierea Domnului (Sfintele Paşti) Duminica Sfintei Învieri. Toate ale Praznicului; Ap. Fapte 1, 1-8; Ev. Ioan 1, 1-17; (Săptămâna Luminată, 1-a după Paşti) 25 L (†) Sfintele Paşti; Sf. Ap. şi Evanghelist Marcu; †) Cuviosul Vasile de la Poiana Mărului26 M (†) Sfintele Paşti; Sf. Mucenici din Dobrogea: Chiril, Chindeu şi Tasie27 M Sf. Sfinţit Simeon, ruda Domnului; Sf. Apostoli: Aristarh, Marcu şi Zinon (Harţi)28 J Sf. Apostoli Iason şi Sosipatru; Sfinţii Mucenici: Maxim, Dada şi Cvintilian din Ozovia 29 V †) Izvorul Tămăduirii; Sf. 9 Mucenici din Cizic; Cuv. Memnon, Făcătorul de minuni (Harţi)30 S Sf. Apostol Iacob, fratele Sf.Apostol Ioan Evanghelistul, fiii lui Zevedeu; Sf. Donat, Episcopul Evriei

13

NOTIŢE

____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

14

MaI – Florar

(31de zile; ziua are 14 ore, noaptea 10 ore)

1 D Sf. Prooroc Ieremia; Cuvioşii Mucenici: Eftimie, Ignatie şi Acachie; Cuv. Isidora Duminica a 2-a după Paşti (a Sfântului Apostol Toma); Ap. Fapte 5, 12-20; Ev. Ioan 20, 19-31;

glas l, voscr. 1; (Săptămâna a 2-a după Paşti) 2 L Aducerea moaştelor Sf. Atanasie cel Mare în Constantinopol; †) Sf. Atanasie al III-lea,

Patriarhul Constantinopolului3 M Sfinţii Mucenici Timotei şi Mavra, soţia lui; Sf. Mucenici Diodor şi Rodopian 4 M Sf. Muceniţă Pelaghia; Cuvioşii: Valerian, Ilarion, Nichifor şi Atanasie (Dezlegare la peşte)5 J Sf. Mare Muceniţă Irina; Sf. Mucenici: Neofit, Gaie şi Gaian 6 V Sfântul şi Dreptul Iov; Cuvioşii: Mamant, Pahomie şi Ilarion (Dezlegare la peşte)7 S Arătarea semnului Sfintei Cruci la Ierusalim; Sf. Mucenici Acachie şi Codrat8 D †) Sf. Apostol şi Evanghelist Ioan; Cuv. Arsenie cel Mare Duminica a 3-a după Paşti (a Mironosiţelor); Ap. Fapte 6, 1-7; Ev. Marcu 15, 43-47; 16, 1-8;

glas 2, voscr. 4; (Săptămâna a 3-a după Paşti) 9 L Aducerea la Bari a moaştelor Sf. Ierarh Nicolae; Sf. Prooroc Isaia; Sf. Mucenici: Epimah,

Hristofor şi Gordian 10 M Sf. Apostol Simon Zilotul; Cuvioşii: Isihie Mărturisitorul şi Lavrentie 11 M Sf. Sfinţit Mucenic Mochie; Sf. Mc. Dioscur; Sf. Metodie şi Chiril, Apostolii slavilor (Dezlegare la peşte)12 J †) Sf. Mucenic Ioan Valahul; Sf. Epifanie, Arhiepiscopul Ciprului; Sf. Gherman, Patriarhul Constantinopolului 13 V Sf. Muceniţă Glicheria; Cuviosul Serghie Mărturisitorul (Dezlegare la peşte)14 S Sf. Mc.Isidor din Hios; Sf. Mucenic Terapont, Episcopul Ciprului15 D Cuv. Pahomie cel Mare; Sf. Ahile, Episcopul Larisei Duminica a 4-a după Paşti (a Slăbănogului); Ap. Fapte 9, 32-42; Ev. Ioan 5, 1-15; glas 3,

voscr. 5; (Săptămâna a 4-a după Paşti) 16 L Cuv. Teodor cel sfinţit; Sf. Mucenici: Isaachie, Simeon şi Petru din Vlaherne17 M Sf. Apostol Andronic şi soţia sa, Iunia; Cuvioşii Nectarie şi Teofan 18 M Sf. Mucenici:Teodot cel din Ancira, Petru şi Dionisie; Sf. Hristina şi cele 7 Fecioare, împreună

cu ea; Înjumătăţirea Praznicului Învierii (Dezlegare la peşte)19 J Sf. Mucenic Patrichie, Episcopul Prusei; Sf. Muceniţă Chiriachi, Cuviosul Memnon 20 V Sf. Mucenic Talaleu; Cuviosul Talasie; Cuv. Marcu Pustnicul (Dezlegare la peşte)21 S †) Sfinţii Mari Împăraţi, întocmai cu Apostolii, Constantin şi mama sa Elena22 D Sf. Mucenici Vasilisc şi Marcel; Sf. Muceniţă Sofia; Sfinţii Părinţi de la Sinodul al II-lea Ecumenic Duminica a 5-a după Paşti (a Samarinencii); Ap. Fapte 11, 19-30; Ev. Ioan 4, 5-42; glas 4,

voscr. 7; (Săptămâna a 5-a după Paşti) 23 L Sf. Mihail Mărturisitorul, Episcopul Sinadei; Sf. Maria lui Cleopa 24 M Cuv. Simeon; Sf.Mucenic Serapion; Sf. Muceniţă Marciana 25 M † A treia aflare a Capului Sf.Ioan Botezătorul; Sf. Mc. Celestin (Dezlegare la peşte)26 J Sf. Apostoli Carp şi Alfeu dintre cei 70; Sf. Mucenici Averchie şi Elena27 V Sf. Mucenic Iuliu Veteranul; Sf. Mucenic Terapont, Episcopul Sardei; Sf. Ioan Rusul (Dezlegare la peşte) 28 S Sf. Nichita Mărturisitorul, Episcopul Calcedonului; Sf. Mc. Eutihie; Sf. Muceniţă Eliconida 29 D Sf. Muceniţă Teodosia Fecioara; Sf. Mucenici Olivian şi Alexandru Duminica a 6-a după Paşti (a Orbului din naştere); Ap. Fapte 16, 16-34; Ev. Ioan 9, 1-38; glas

5, voscr. 8; (Săptămâna a 6-a după Paşti)30 L Cuvioşii Isaachie Mărturisitorul şi Varlaam; Sf. Mucenic Natalie 31 M Sfinţii Mucenici: Ermie, Eusebie şi Haralambie

15

NOTIŢE

____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

16

IunIe – CIreşar

(30 de zile; ziua are 15 ore, noaptea 9 ore)

1 M Sf. Mucenic Iustin, Martirul şi Filosoful; Sf. Mucenici Iust, Justin, Hariton, Firm şi Valerian (Odovania Praznicului Învierii Domnului) – (Dezlegare la peşte)

2 J (†) Înălţarea Domnului (Ziua Eroilor); †) Sf. Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava; Sf. Nichifor Mărturisitorul, Patriarhul Constantinopolului3 V Sf. Mc. Luchilian cu soţia sa şi cei patru copii ai lor: Ipatie, Pavel, Dionisie şi Claudie Sf. Muceniţă Paula Fecioara (Dezlegare la peşte)4 S †) Sfinţii Mucenici: Zotic, Atal, Camasie şi Filip de la Niculiţel; Sf. Mitrofan, Patriarhul

Constantinopolului, Cuv.Sofia5 D Sf. Mc. Dorotei, Episcopul Tirului; Sf.Mucenici: Marchian, Nicandru şi Leonid Duminica a 7-a după Paşti (a Sf. Părinţi de la Sinodul I Ecumenic); Ap. Fapte 20, 16-18; 28-

36; Ev. Ioan 17, 1-13 (Rugăciunea lui Iisus); glas 6, voscr. 10; (Săptămâna a 7-a după Paşti) 6 L Cuvioşii Visarion şi Ilarion cel Nou; Sf. Mc. Ghelasie7 M Sf. Sfinţit Mc. Teodot; Sf. Muceniţă Zenaida; Cuv. Sebastiana; Cuv. Antim 8 M Sf. Mucenici Nicandru şi Marcian; Aducerea moaştelor Sf. Mare Mucenic Teodor Stratilat

(Dezlegare la peşte)9 J Sf. Chiril, Arhiepiscopul Alexandriei; Sf. Muceniţe Tecla, Mariamni, Marta şi Maria 10 V Sf. Mucenic Timotei, Episcopul Prusei; Sf. Mc. Alexandru; Sf.Muceniţă Antonina (Odovania praznicului Înălţării Domnului) – (Dezlegare la peşte)11 S Sfinţii Apostoli Vartolomeu şi Varnava (Sâmbăta morţilor – Moşii de vară)12 D (†) Pogorârea Sfântului Duh (Rusaliile); Cuv. Onufrie cel Mare şi Petru Atonitul Duminica a 8-a după Paşti (a Pogorârii Sfântului Duh); Toate ale Praznicului; Ap. Fapte 2,

1-11; Ev. Ioan 7, 37-53; 8, 12; (Săptămâna 1-a după Rusalii) 13 L (†) Sfânta Treime; Sf. Muceniţă Achilina; Sfântul Trifilie, Episcopul Levcosiei din Cipru14 M Sf. Prooroc Elisei; Sf. Metodie, Patriarhul Constantinopolului 15 M Sf. Prooroc Amos; Sf. Mucenic Isihie; Fericiţii Ieronim şi Augustin (Harţi)16 J Sf. Tihon, Episcopul Amatundei; Sf. Mc. Marcu, Episcopul Apoloniadei17 V Sfinţii Mucenici: Manuil, Savel şi Ismail (Harţi)18 S Sfinţii Mucenici: Leontie, Ipatie şi Teodul; Cuv. Erasm19 D Sf. Apostol Iuda, ruda Domnului; Cuv. Paisie cel Mare (Lăsatul secului pentru Postul Sfinţilor

Apostoli Petru şi Pavel) Duminica întâi după Rusalii (a Tuturor Sfinţilor); Ap. Evrei 11, 33-40; 12, 1-2; Ev. Matei 10,

32-33 şi 37-38; 19, 27-30; glas 8, voscr. 1; (Săptămâna a 2-a după Rusalii)20 L Sf. Mucenic Metodie, Episcopul Patarelor; Sf. Calist, Patriarhul Constantinopolului (Începutul Postului Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel)21 M Sf.Mucenici Iulian din Tars şi Afrodisie22 M †) Sf. Grigorie Dascălu, Mitropolitul Ţării Româneşti; Sf. Mucenici: Zenon, Zina şi Galaction 23 J Sf. Muceniţă Agripina; Sf. Mucenic Aristocleu, preotul24 V †) Naşterea Sf.Ioan Botezătorul (Sânzienele – Drăgaica); †) Sf. Niceta de Remesiana;

Aducerea moaştelor Sf. Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava (Dezlegare la peşte) 25 S Sf. Mare Muceniţă Fevronia; Cuvioşii: Dionisie şi Dometie (Dezlegare la peşte)26 D Cuv. David din Tesalonic; Sf. Ioan, Episcopul Goţiei (Dezlegare la peşte) Duminica a 2-a după Rusalii (a Sfinţilor Români); Ap. Romani 2, 10-16; Ev. Matei 4, 18-23

(Chemarea primilor Apostoli); glas 1, voscr. 2; (Săptămâna a 3-a după Rusalii) 27 L Cuv. Samson, primitorul de străini; Sf. Mucenic Anect; Sf. Ioana Mironosiţa 28 M Aducerea moaştelor Sf. Mucenici Doctori fără de arginţi, Chir şi Ioan; Sf. Mucenic Papia 29 M †) Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel (Dezlegare la peşte)30 J Soborul Sfinţilor 12 Apostoli; †) Sf. Ierarh Ghelasie de la Râmeţ

17

NOTIŢE

____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

18

IulIe – Cuptor (31 de zile; ziua are 14 ore, noaptea 10 ore)

1 V †) Sf. Leontie, Episcopul Rădăuţilor; Sf. Mucenici, Doctori fără de arginţi, Cosma şi Damian 2 S † Aşezarea veşmântului Născătoarei de Dumnezeu în Vlaherne; †) Sf. Voievod Stefan cel

Mare3 D Sf. Mucenic Iachint; Sf. Anatolie, Patriarhul Constantinopolului Duminica a 3-a după Rusalii; Ap. Romani 5, 1-10; Ev. Matei 6, 22-33 (Despre grijile vieţii);

glas 2, voscr. 3; (Săptămâna a 4-a după Rusalii) 4 L Sf. Andrei, Arhiepiscopul Cretei; Cuvioasa Marta 5 M † Cuv. Atanasie de la Aton; Cuv. Lampadie; Cuv. Mucenic Ciprian 6 M Cuv. Sisoe cel Mare; Sf. Muceniţă Lucia; Sfinţii Arhip şi Filimon7 J Sf. Mare Muceniţă Chiriachi; Cuvioşii Toma din Maleon şi Acachie8 V Sf. Mare Mucenic Procopie; Sfinţii Mucenici Epictet şi Astion 9 S Sfinţii Sfinţiţi Mucenici Pangratie şi Chiril; Sfinţii Mucenici Andrei şi Prov10 D Sfinţii 45 de Mucenici din Nicopolea Armeniei; Sf. Mucenici: Apolonie, Vianor şi Siluan Duminica a 4-a după Rusalii; Ap. Romani 6, 18-23; Ev. Matei 8, 5-13 (Vindecarea slugii

sutaşului); glas 3, voscr. 4; (Săptămâna a 5-a după Rusalii) 11 L Sf. Mare Muceniţă Eufimia; Sf. Olga, împărăteasa Rusiei; Cuv. Leon din Mandra12 M Sf. Mucenici Proclu şi Ilarie; Sfânta Veronica 13 M Soborul Sf. Arh. Gavriil; Cuv. Ştefan Savaitul; Cuv. Sara 14 J Sf. Apostol Achila; Sf. Mucenici Iust şi Iraclie; Cuv. Nicodim Aghioritul 15 V Sf. Mucenici Chiric şi Iulita; Sf. Iosif, Arhiep. Tesalonicului; Cuv. Vladimir, Luminătorul

Rusiei 16 S Sf. Sfinţit Mucenic Atinoghen cu cei 10 ucenici ai săi; Sf. Mucenici Avudin şi Faust 17 D Sf. Mare Muceniţă Marina; Sf. Eufrasie, Episcopul Ienopolei Duminica a 5-a după Rusalii (a Sfinţilor Părinţi de la Sinodul IV Ecumenic); Ap. Romani 10,

1-10; al Sf. Părinţi: Tit 3, 8-15; Ev. Matei 8, 28-34; 9, 1 (Vindecarea celor doi demonizaţi din ţinutul Gadarei); a Sf. Părinţi: Ioan 17, 1-13 (Rugăciunea lui Iisus); glas 4, voscr. 5; (Săptămâna a 6-a după Rusalii)

18 L †) Sf. Mucenic Emilian de la Durostor; Sf. Mucenici: Iachint, Pavel şi Valentina 19 M Cuv. Macrina, sora Sf. Vasile cel Mare; Cuv. Dia; Aflarea moaştelor Cuv. Serafim de Sarov 20 M †) Sfântul Mare Prooroc Ilie Tesviteanul 21 J Cuvioşii Simeon şi Ioan Pustnicul; Sf. Prooroc Iezechiel; † Cuvioşii Rafael şi Partenie de la Agapia22 V Sf. Mironosiţă, întocmai cu Apostolii, Maria Magdalena; Cuv. Muceniţă Marcelia 23 S Aducerea moaştelor Sf. Mucenic Foca, Episcopul de la Sinopi; Sf. Mucenici Trofim şi Teofil 24 D Sf. Muceniţă Hristina; Sf. Mucenic Ermoghen Duminica a 6-a după Rusalii; Ap. Romani 12, 6-14; Ev. Matei 9, 1-8 (Vindecarea slăbănogului

din Capernaum); glas 5, voscr. 6; (Săptămâna a 7-a după Rusalii) 25 L Adormirea Sfintei Ana; Cuvioasele Olimpiada şi Eupraxia 26 M Sf. Sfinţit Mucenic Ermolae; Sf.Muceniţă Paraschevi din Roma; †) Cuviosul Ioanichie cel Nou de la Muscel 27 M † Sf. Mare Mucenic şi Tămăduitor Pantelimon; Cuv. Antuza; Cuv. Manuel 28 J Sfinţii Apostoli din cei 70 şi diaconi: Prohor, Nicanor, Timon şi Parmena29 V Sfinţii Mucenici: Calinic, Veniamin şi Mamant; Sf. Muceniţă Teodota cu fiii săi 30 S Sfinţii Apostoli: Sila, Silvan,Crescent şi Andronic; Sf. Muceniţă Iulita; Sf. Sfinţit Mucenic

Valentin, Episcopul Umbriei 31 D Înainteprăznuirea scoaterii Sfintei Cruci; Sf. şi Dreptul Evdochim; Sf. Iosif din Arimateea

(Lăsatul secului pentru Postul Adormirii Maicii Domnului) Duminica a 7-a după Rusalii; Ap. Romani 15, 1-7; Ev. Matei 9, 27-35; (Vindecarea a doi

orbi şi a unui mut din Capernaum); glas 6, voscr. 7; (Săptămâna a 8-a după Rusalii)

19

NOTIŢE

____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

20

auGust – Gustar (31 de zile; ziua are 13 ore, noaptea 11 ore)

1 L Scoaterea Sfintei Cruci; Sfinţii 7 Mucenici Macabei (Începutul Postului Adormirii Maicii Domnului)2 M Aducerea moaştelor Sfântului Întâiului Mucenic şi Arhidiacon Ştefan; Binecredinciosul Împărat Justinian cel Mare3 M Cuvioşii: Isaachie, Dalmat şi Faust; Sf. Salomeea mironosiţa4 J Sfinții 7 tineri din Efes; Aducerea moaştelor Cuv. Muceniţe Evdochia5 V Înainteprăznuirea Schimbării la Faţă a Domnului; †) Cuv. Ioan Iacob de la Neamţ 6 S (†) Schimbarea la Faţă a Domnului (Dezlegare la peşte) 7 D †) CuvioasaTeodora de la Sihla; Sf. Narcis, Patriarhul Ierusalimului Duminica a 8-a după Rusalii; Ap. I Corinteni 1, 10-17; Ev. Matei 14, 14-22 (Înmulţirea pâinilor); glas 7, voscr. 8; (Săptămâna a 9-a după Rusalii) 8 L Sf. Emilian Mărturisitorul, Episcopul Cizicului; Sf. Miron, Episcopul Cretei9 M Sf. Apostol Matia; Sfinţii 10 Mucenici Mărturisitori pentru icoana lui Hristos; Sf. Mucenic Antonin 10 M Sf. Mucenic Lavrentie, arhidiaconul, Sf. Mc. Sixt, Episcopul Romei; Sf. Mc. Ipolit11 J †) Sf. Nifon, Patriarhul Constantinopolului; Sf. Mare Mucenic Evplu, Arhidiaconul12 V Sf. Mucenici: Fotie, Anichit, Pamfil şi Capiton 13 S Mutarea moaştelor Cuviosului Maxim Mărturisitorul

(Odovania Praznicului Schimbării la Faţă) 14 D Înainteprăznuirea Adormirii Maicii Domnului; Sf. Prooroc Miheia Duminica a 9-a după Rusalii; Ap. I Corinteni 3, 9-17; Ev. Matei 14, 22-34 (Umblarea pe mare

– Potolirea furtunii); glas 8, voscr. 9; (Săptămâna a 10-a după Rusalii) 15 L (†) Adormirea Maicii Domnului 16 M Sf. Mahramă a Domnului; †) Sfinţii Martiri Brâncoveni: Constantin Vodă cu cei patru fii ai

săi: Constantin, Ştefan, Radu, Matei şi sfetnicul Ianache; Cuviosul Iosif de la Văratec17 M Sf. Mucenici: Miron, Straton, Ciprian şi Tirs 18 J Sfinţii Mucenici: Flor, Lavru, Polien, Ermi, Serapion şi Leon 19 V Sf. Mucenici: Andrei Stratilat, Timotei, Agapie şi Tecla 20 S Sf. Prooroc Samuel; Sf. Mucenici Sever şi Iliodor 21 D Sf. Apostol Tadeu; Sf. Muceniţă Vasa; Sfinţii Mucenici: Donat, diaconul, Romul, preotul,

Silvan, diaconul şi Venust Duminica a 10-a după Rusalii; Ap. I Corinteni 4, 9-16; Ev. Matei 17, 14-23; (Vindecarea lunatecului); glas l, voscr. 10; (Săptămâna a 11-a după Rusalii) 22 L Sf. Mucenici: Agatonic, Antuza, Zotic, Irineu şi Or23 M Sf. Mucenic Lup; Sf. Mucenic Irineu, Episcop de Lugdunum (Odovania Praznicului Adormirii Maicii Domnului) 24 M Sf. Sfinţit Mucenic Eutihie; Sf. Mucenic Tation 25 J Aducerea moaştelor Sf.Apostol Bartolomeu; Sf. Apostol Tit26 V Sf. Mucenic Adrian şi Natalia, soţia sa ; Sf. Mc. Atic 27 S Cuv. Pimen; Sf. Mucenici: Eutalia, Fanurie şi Osie, Episcopul Cordovei28 D Cuv. Moise Etiopianul; Sf. Mucenici Diomid şi Lavrentie; Sf. Proorociţă Ana, fiica lui Fanuel Duminica a 11-a după Rusalii; Ap. I Corinteni 9, 2-12; Ev. Matei 18, 23-35; (Pilda datornicului

nemilostiv); glas 2, voscr. 11; (Săptămâna a 12-a după Rusalii) 29 L (†) Tăierea Capului Sf. Prooroc Ioan Botezătorul; Cuv. Teodora (Post)30 M Sfinţii: Alexandru, Ioan şi Pavel cel Nou, Patriarhii Constantinopolului; †) Sf. Varlaam,

Mitropolitul Moldovei; †) Cuv. Ioan de la Râşca şi Secu, Episcopul Romanului31 M Aşezarea în raclă a Brâului Maicii Domnului; Sf.Mucenici: Andrei, Iraclie, Faust şi Mina

21

NOTIŢE

____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

22

septeMbrIe – răpCIune (30 de zile; ziua are 12 ore, noaptea 12 ore)

1 J †) Cuviosul Dionisie Exiguul; Cuv. Simeon Stâlpnicul şi mama sa, Cuvioasa Marta; †) Începutul anului bisericesc2 V Sf. Mucenic Mamant; Sf. Ioan Postitorul, Patriarhul Constantinopolului 3 S Sf. Mucenic Antim, Episcopul Nicomidiei; Cuv. Teoctist4 D Sf. Vavila, Episcopul Antiohiei; Sf. Prooroc Moise Duminica a 12-a după Rusalii; Ap. I Corinteni 15, 1-11; Ev. Matei 19, 16-26 (Tânărul cel bogat); glas 3, voscr. 1; (Săptămâna a 13-a după Rusalii) 5 L † Sf. Prooroc Zaharia, tatăl Sf. Ioan Botezătorul; Sf. Mucenic Urban6 M † Pomenirea minunii Sf. Arhanghel Mihail în Colose; Sf. Mucenic Macarie 7 M Înainteprăznuirea Naşterii Maicii Domnului; Sf. Mc. Sozont; † Cuvioşii Simeon şi Amfilohie de la Pângăraţi8 J (†) Naşterea Maicii Domnului 9 V Sfinţii şi Drepţii Părinţi Ioachim şi Ana; † Cuviosul Onufrie de la Vorona; † Cuviosul Chiriac de la Tazlău 10 S Sf. Muceniţe: Minodora, Mitrodora, şi Nimfodora; Sf. Pulheria, împărăteasa 11 D Cuv. Teodora din Alexandria; Cuv. Eufrosin Duminica dinaintea Înălţării Sfintei Cruci; Ap. Galateni 6, 11-18; Ev. Ioan 3, 13-17

(Convorbirea lui Iisus cu Nicodim); glas 4, voscr. 2; (Săptămâna a 14-a după Rusalii) 12 L Sf. Mucenici: Autonom, Macedonie şi Teodul (Odovania Praznicului Naşterii Maicii Domnului)13 M Înainteprăznuirea Înălţării Sfintei Cruci; Sf. Sfinţit Mucenic Corneliu Sutaşul; Sf. Mucenic

Ciprian, Episcopul Cartaginei; † Cuviosul Ioan de la Prislop14 M (†) Înălţarea Sfintei Cruci (Post)15 J †) Sf. Iosif cel Nou de la Partoş, Mitropolitul Banatului; Sf. Mare Mucenic Nichita Romanul;

Sf. Visarion, Episcopul Larisei 16 V Sf. Mare Muceniţă Eufimia; Sf. Muceniţe Meletina şi Ludmila 17 S Sf. Muceniţă Sofia şi fiicele sale: Pistis, Elpis şi Agapis 18 D Sf. Eumenie, Episcopul Gortinei; Sf. Mucenici Ariadna şi Castor Duminica după Înălţarea Sfintei Cruci; Ap. Galateni 2, 16-20; Ev. Marcu 8, 34-38 şi 9, 1

(Luarea Crucii şi urmarea lui Hristos); glas 5, voscr. 3; (Săptămâna a 15-a după Rusalii)19 L Sf. Mucenici: Trofim, Savatie şi Dorimedont 20 M Sf. Mare Mucenic Eustatie şi soţia sa Teopisti cu cei doi fii: Agapie şi Teopist 21 M Sf. Apostol Codrat; Sf. Prooroc Iona (Odovania Praznicului Înălţării Sfintei Cruci)22 J †) Sf. Ierarh Mucenic Teodosie de la Mânăstirea Brazi; Sf. Mucenic Foca, Episcopul de la Sinopi; Sf. Mucenic Isaac; Sf. Martin23 V †) Zămislirea Sf. Prooroc Ioan Botezătorul; Cuv. Xantipa şi Polixenia 24 S † Sf. Mare Muceniţă întocmai cu Apostolii, Tecla; Cuv. Coprie; Sf. Siluan Athonitul 25 D Cuv. Eufrosina; Cuv. Pafnutie, Egipteanul; Sf. Serghie de la Radonej Duminica a 18-a după Rusalii; Ap. II Corinteni 9, 6-11; Ev. Luca 5, 1-11 (Pescuirea minunată);

glas 6, voscr. 4; (Săptămâna a 16-a după Rusalii)26 L † Mutarea Sf. Apostol şi Evanghelist Ioan; †) Sf. Voievod Neagoe Basarab; Sf. Muceniţă Hira27 M †) Sf. Martir Antim Ivireanul, Mitropolitul Ţării Româneşti; Sf. Mucenici Calistrat şi Epiharia 28 M † Cuv. Hariton Mărturisitorul; Sf. Prooroc Varuh; Sf. Mucenic Pimen 29 J Cuv. Chiriac Sihastrul; Sf. Mucenici: Gudelia, Trifon şi Petronia 30 V Sf. Mucenic Grigorie Luminătorul, Episcopul Armeniei; Sfintele Muceniţe Ripsimia şi Gaiani

23

NOTIŢE

____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

24

oCtoMbrIe – bruMărel

(31 de zile; ziua are 11 ore, noaptea 13 ore)

1 S †) Acoperământul Maicii Domnului; Sf. Ap. Anania; Cuv. Roman Melodul; † Cuvioşii Iosif şi Chiriac de la Bisericani

2 D Sf. Mucenic Ciprian; Sf. Muceniţă Justina; Cuv. Teofil Duminica a 19-a după Rusalii; Ap. II Corinteni 11, 31-33; 12, 1-9; Ev. Luca 6, 31-36 (Predica

de pe munte – Iubirea vrăjmaşilor); glas 7, voscr. 5; (Săptămâna a 17-a după Rusalii) 3 L Sf. Sfinţit Mucenic Dionisie Areopagitul; Sf. Mucenic Teoctist 4 M Sf. Mucenic Ierotei, Episcopul Atenei; Sf. Mucenici: Domnina, Audact şi Calistena5 M Sf. Muceniţe Haritina şi Mamelta 6 J † Sf. Apostol Toma; Sf. Muceniţă Erotiida 7 V Sf. Mari Mucenici Serghie şi Vah; Sfinţii Mucenici: Iulian, preotul, Chesarie, diaconul şi

Polihronie 8 S Cuv. Pelaghia; Sf. Taisia 9 D Sf. Apostol Iacob al lui Alfeu; Cuvioşii Andronic şi Atanasia Duminica a 20-a după Rusalii; Ap. Galateni 1, 11-19; Ev. Luca 7, 11-16 (Învierea fiului

văduvei din Nain); glas 8, voscr. 6; (Săptămâna a 18-a după Rusalii) 10 L Sf. Mc. Evlampie şi Evlampia, sora lui; Cuv. Vasian şi Teofil Mărturisitorul 11 M Sf. Ap. Filip, unul din cei 7 diaconi; Cuv. Teofan Mărturisitorul; Sf. Muceniţe Zenaida şi Filonila 12 M Sf. Mucenici: Prov, Tarah şi Andronic; Sf. Cosma, Episcopul Maiumei 13 J Sf. Mucenici: Carp, Papil, Agatodor şi Agatonica 14 V †) Cuvioasa Parascheva; Sf. Mc. Nazarie, Ghervasie, Protasie şi Sf. Silvan, Episcopul Gazei.15 S Cuviosul Mc. Luchian, preotul; Sfinţii Savin, Episcopul Ciprului şi Vars, Episcopul Edesei16 D Sf. Mucenic Longhin sutaşul; Sf. Mucenici: Leontie, Dometie şi Terentie; Cuviosul Mal Duminica a 21-a după Rusalii (a Sfinţilor Părinţi de la Sinodul VII Ecumenic); Ap. Galateni

2, 16-20; al Sfinţilor Părinţi: Tit 3, 8-15; Ev. Luca 8, 5-15 (Pilda semănătorului); a Sfinţilor Părinţi: Ioan 17, 1-13 (Rugăciunea lui Iisus); glas l; voscr. 7; (Săptămâna a 19-a după Rusalii)

17 L Sf. Prooroc Osea; Cuv. Mucenic Andrei Criteanul 18 M † Sf. Apostol şi Evanghelist Luca; Sf. Mucenic Marin cel Bătrân; Cuv. Iulian 19 M Sf. Prooroc Ioil; Sf. Mucenici: Uar, Felix, preotul şi Eusebiu, diaconul 20 J Sf. Mare Mucenic Artemie; Cuv. Matroana 21 V †) Cuvioşii Mărturisitori: Visarion, Sofronie şi Sf. Mc. Oprea; Sfinţii Preoţi Mărturisitori:

Ioan din Galeş şi Moise Măcinic din Sibiel; Cuv. Ilarion cel Mare22 S Sfântul, întocmai cu Apostolii, Averchie, Episcopul Ierapolei; Sfinţii 7 tineri din Efes23 D Sf. Sfinţit Mucenic şi Apostol Iacob, ruda Domnului; Sf. Ignatie, Patriarhul Constantinopolului Duminica a 23-a după Rusalii; Ap. Efeseni 2, 4-10; Ev. Luca 8, 26-39 (Vindecarea

demonizatului din ţinutul Gherghesenilor); glas 2, voscr. 8; (Săptămâna a 20-a după Rusalii)24 L Sf. Mare Mucenic Areta; Sf. Mucenici Sevastiana şi Valentin 25 M Sf. Mucenici: Marcian, Martirie şi Valerian; Sf.Tavita 26 M †) Sf. Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir27 J †) Cuviosul Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureştilor, ale cărui moaşte sunt la Patriarhia

Română; Sf. Mucenic Nestor 28 V †) Sf. Iachint, Mitropolitul Ţării Româneşti; Sf. Mucenici: Terentie, soţia sa, Neonila şi cei 7

fii; Sf. Firmilian, Episcopul Cezareei Capadociei29 S Cuv. Mare Muceniţă Anastasia Romana; Cuv. Avramie 30 D Sf. Mucenici: Zenovie, Episcopul Ciliciei şi sora sa, Zenovia; Sf. Ap. Cleopa Duminica a 22-a după Rusalii; Ap. Galateni 6, 11-18; Ev. Luca 16, 19-31 (Bogatul nemilostiv);

glas 3, voscr. 9; (Săptămâna a 21-a după Rusalii) 31 L Sf. Apostoli: Apelie, Stahie, Amplie, Urban, Aristobul şi Narcis

25

NOTIŢE

____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

26

noIeMbrIe – bruMar (30 de zile; ziua are 10 ore, noaptea 14 ore)

1 M Sfinţii Doctori fără de arginţi, Cosma şi Damian 2 M Sfinţii Mucenici: Achindin, Pigasie, Aftonie,Elpidifor şi Agapie 3 J Sfinţii Mucenici: Achepsima, Episcopul; Iosif, preotul şi Aitala, diaconul 4 V Cuv. Ioanichie cel Mare; Sf. Mucenici Nicandru, Episcopul Mirelor şi Ermeu, preotul 5 S Sf. Mucenici: Galaction, Epistimia şi Silvan; Sf. Grigorie, Arhiepiscopul Alexandriei

(Pomenirea morţilor) 6 D Sf. Pavel Mărturisitorul, Patriarhul Constantinopolului; Cuv. Luca Duminica a 24-a după Rusalii; Ap. Efeseni 2, 14-22; Ev. Luca 8, 41-56 (Învierea fiicei lui

Iair); glas 4, voscr. 10; (Săptămâna a 22-a după Rusalii) 7 L Sfinţii 33 de Mucenici din Melitina; Cuv. Lazăr8 M †) Soborul Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil 9 M Sfinţii Mucenici: Claudiu, Castor, Sempronian şi Nicostrat; Sfinţii Mucenici: Onisifor şi Porfirie; Sf. Nectarie Taumaturgul de la Eghina10 J Sf. Apostoli: Rodion, Olimp, Erast şi Sosipatru; Sf. Mc. Orest11 V Sf. Mucenici: Mina, Victor şi Vichentie; Sf. Muceniţă Ștefanida; Cuv. Teodor Studitul 12 S Sf. Ioan cel Milostiv, Patriarhul Alexandriei; Cuv. Nil Pustnicul; †) Sfinţii Martiri şi

Mărturisitori Năsăudeni: Atanasie Todoran din Bichigiu, Vasile din Mocod, Grigorie din Zagra şi Vasile din Telciu

13 D †) Sf. Ioan Gură de Aur, Arhiepiscopul Constantinopolului; Cuv. Damaschin Duminica a 25-a după Rusalii; Ap. Efeseni 4, 1-7; Ev. Luca 10, 25-37 (Pilda samarineanului

milostiv); glas 5, voscr. 11; (Săptămâna a 23-a după Rusalii) 14 L † Sf. Apostol Filip; Sf. Grigorie Palama, Arhiepiscopul Tesalonicului (Lăsatul secului pentru Postul Naşterii Domnului)15 M †) Cuviosul Paisie de la Neamţ; Sfinţii Mucenici şi Mărturisitori: Gurie, Samona şi Aviv

(Începutul Postului Naşterii Domnului)16 M † Sf. Apostol şi Evanghelist Matei 17 J Sf. Grigorie Taumaturgul, Episcopul Neocezareei; Cuv. Lazăr Zugravul şi Zaharia 18 V Sf. Mare Mucenic Platon; Sfinţii Mucenici Roman şi Zaheu, diaconii19 S Sf. Prooroc Avdie; Sf. Mucenic Varlaam 20 D Înainteprăznuirea Intrării în Biserică a Maicii Domnului; †) Cuv. Grigorie Decapolitul; Sf.

Mucenic Dasie; Sf. Proclu, Patriarhul Constantinopolului Duminica a 26-a după Rusalii; Ap. Efeseni 5, 8-19; Ev. Luca 12, 16-21 (Pilda bogatului

căruia i-a rodit ţarina); glas 6, voscr. 1; (Săptămâna a 24-a după Rusalii) 21 L (†) Intrarea în Biserică a Maicii Domnului (Dezlegare la peşte)22 M Sf. Apostoli: Filimon, Arhip şi Onisim; Sf. Muceniţă Cecilia 23 M †) Cuviosul Antonie de la Iezerul –Vâlcea; Sf. Amfilohie, Episcopul Iconiei 24 J Sf. Mucenici: Clement, Episcopul Romei şi Petru, Episcopul Alexandriei 25 V †) Sf. Mare Muceniţă Ecaterina; Sf. Mare Mucenic Mercurie (Odovania Praznicului Intrării în Biserică a Maicii Domnului) 26 S Cuvioşii: Alipie Stâlpnicul, Nicon şi Stelian Paflagonul (Dezlegare la peşte)27 D Sf. Mare Mucenic Iacob Persul; Cuvioşii Natanail şi Pinufrie (Dezlegare la peşte) Duminica a 30-a după Rusalii; Ap. Coloseni 3, 12-16; Ev. Luca 18, 18-27 (Dregătorul bogat

– Păzirea poruncilor); glas 7, voscr. 2; (Săptămâna a 25-a după Rusalii) 28 L Cuv. Mucenic Ştefan cel Nou; Sf. Mucenic Irinarh 29 M Sfinţii Mucenici: Paramon, Filumen şi Valerin 30 M †) Sfântul Apostol Andrei, cel Întâi chemat, Ocrotitorul României; Sfântul Frumenţie, Episcopul Abisinei

27

NOTIŢE

____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

28

DeCeMbrIe – unDrea (31 de zile; ziua are 9 ore, noaptea 15 ore)

1 J Sf. Prooroc Naum; Cuv. Filaret Milostivul 2 V Sf. Prooroc Avacum; Sf. Muceniţă Miropi; Sf. Solomon, Arhiepiscopul Efesului3 S †) Cuviosul Gheorghe de la Cernica; Sf. Prooroc Sofonie; Sf. Mucenic Teodor, Arhiepiscopul

Alexandriei (Dezlegare la peşte)4 D † Sf. Mare Muceniţă Varvara; Cuv. Ioan Damaschin (Dezlegare la peşte) Duminica a 27-a după Rusalii; Ap. Efeseni 6, 10-17; Ev. Luca 13, 10-17 (Tămăduirea femeii

gârbove); glas 8 voscr. 3; (Săptămâna a 26-a după Rusalii)5 L †) Sf. Sava cel Sfinţit; Sf. Mucenic Anastasie; Cuv. Nectarie 6 M †) Sf. Ierarh Nicolae, Arhiepiscopul Mirelor Lichiei (Dezlegare la peşte)7 M †) Sfânta Muceniţă Filofteia de la Curtea de Argeş; Sf.Ambrozie, Episcopul Mediolanului 8 J Cuv. Patapie; Sf. Sofronie, Episcopul Ciprului; Sf. Apostoli: Cezar, Tihic şi Onisifor9 V Zămislirea Sfintei Fecioare de către Sf. Ana; Sf. Proorociţă Ana 10 S Sf. Mucenici: Mina, Ermoghen şi Evgraf (Dezlegare la peşte)11 D Cuvioşii Daniil Stâlpnicul şi Luca cel Nou (Dezlegare la peşte) Duminica a 28-a după Rusalii; Ap. Coloseni 1, 12-18; Ev. Luca 14, 16-24 (Pilda celor poftiţi

la cină); glas 1, voscr. 4; (Săptămâna a 27-a după Rusalii) 12 L † Sf. Spiridon, Episcopul Trimitundei; Sf. Mucenic Sinet; Sf. Alexandru, Arhiepiscopul Ierusalimului 13 M †) Sfântul Dosoftei, Mitropolitul Moldovei; Sf. Mari Mucenici: Eustratie, Auxentie, Evghenie,

Mardarie şi Orest; Sf. Muceniţă Lucia, Fecioara 14 M Sfinţii Mucenici: Tirs, Calinic, Filimon şi Apolonie 15 J † Sf. Mucenic Elefterie, Episcopul Iliriei; Sfintele Muceniţe Antia şi Suzana16 V Sf. Prooroc Agheu; Sf. Mucenic Marin; Sf. Teofana, împărăteasa 17 S Sf. Prooroc Daniil şi Sfinţii trei tineri: Anania, Azaria şi Mihail (Dezlegare la peşte)18 D †) Cuviosul Daniil Sihastrul; Sf. Mucenici Sebastian şi Zoe; Sf. Modest, Patriarhul

Ierusalimului (Dezlegare la peşte) Duminica dinaintea Naşterii Domnului (a Sfinţilor Părinţi după trup ai Domnului); Ap. Evrei

11, 9-10; 32-40; Ev. Matei 1, 1-25 (Genealogia Mântuitorului); glas 2, voscr. 5; (Săptămâna a 28-a după Rusalii)

19 L Sf. Mucenic Bonifatie; Sf. Grichentie, Episcopul Etiopiei; Sf. Mucenic Trifon; Cuv. Aglaia 20 M Înainteprăznuirea Naşterii Domnului; Sf. Sfinţit Mucenic Ignatie Teoforul 21 M Sf. Muceniţă Iuliana din Nicomidia; Sf. Mucenic Temistocle 22 J †) Sf. Petru Movilă, Mitropolitul Kievului; Sf. Mare Muceniţă Anastasia; Sf. Mucenici Hrisogon şi Teodota 23 V Sfinţii 10 Mucenici din Creta; Sf. Pavel, Arhiepiscopul Neocezareei şi Cuv. Naum (Zi aliturgică)24 S Cuv. Muceniţă Eugenia (Ajunul Crăciunului)25 D (†) Naşterea Domnului (Crăciunul) Duminică – Naşterea Domnului; Toate ale Praznicului Naşterii Domnului; Ap. Galateni 4,

4-7; Ev. Matei 2, 1-12; (Săptămâna a 29-a după Rusalii)26 L (†) Soborul Maicii Domnului; †) Cuviosul Nicodim de la Tismana 27 M †) Sfântul Apostol, Întâiul Mucenic şi Arhidiacon Ştefan 28 M Sfinţii 20.000 de Mucenici arşi în Nicomidia (Harţi)29 J Sfinţii 14.000 de prunci ucişi din porunca lui Irod; Cuv. Marcel 30 V Sf. Muceniţă Anisia; Cuv. Teodora din Cezareea; Cuv. Leon, Arhimandritul (Harţi)31S Cuvioasa Melania Romana; Sfântul Mucenic Hermes (Odovania Praznicului Naşterii Domnului)

29

NOTIŢE

____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

30

Rânduieli Bisericeşti în anul 2011ZIle De post şI posturI De peste an

- Miercurile şi vinerile de peste an, afară de cele cu dezlegare, însemnate cu harţi

- Ajunul Bobotezei (miercuri, 5 ianuarie)- Tăierea Capului Sfântului Proroc Ioan Botezătorul (luni, 29 august)- Înălţarea Sfintei Cruci (miercuri, 14 septembrie)- Postul Sfintelor Paşti (luni, 7 martie – sâmbătă, 23 aprilie)- Postul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel (luni, 20 iunie – marţi, 28 iunie)- Postul Adormirii Maicii Domnului (luni, 1 august – duminică, 14 august)- Postul Naşterii Domnului (marţi, 15 noiembrie – sâmbătă, 24 decembrie)

ZIle în Care nu se săvârşeşte sFânta lIturGhIe (ZIle alIturGICe)

- Miercuri şi vineri în săptămâna dinaintea Postului Sfintelor Paşti (2 şi 4 martie)

- Luni şi marţi în prima săptămână a Postului Sfintelor Paşti (7 şi 8 martie)- Vineri în Săptămâna Patimilor (22 aprilie)- Vineri înaintea Ajunului Naşterii Domnului (23 decembrie)

nu se FaC nunţI

- În toate zilele de post de peste an- În zilele Praznicelor Împărăteşti şi în ajunul acestora- În săptămâna lăsatului sec de carne (luni, 28 februarie – duminică, 6

martie)- În Postul Sfintelor Paşti (luni, 7 martie – sâmbătă, 23 aprilie)- În Săptămâna Luminată (duminică, 24 aprilie – sâmbătă, 30 aprilie)- În Postul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel (luni, 20 iunie – marţi, 28

iunie)- În Postul Adormirii Maicii Domnului (luni, 1 august – duminică, 14

august)- În Postul Naşterii Domnului (marţi, 15 noiembrie – sâmbătă, 24

decembrie)- În perioada de la Crăciun până la Bobotează (duminică, 25 decembrie

2011 – vineri, 6 ianuarie 2012)

31

ZIle şI Date IMportante

- Duminică, 15 mai – Ziua Naţională a Familiei - Duminică, 5 iunie – Duminica părinţilor şi copiilor (prima duminică

după 1 iunie).- Duminică, 21 august – Duminica românilor migranţi (prima duminică

după 15 august).- Joi, l septembrie: - Începutul Anului bisericesc (Te-Deum); Ziua

rugăciunii pentru mediu- Duminică, 13 noiembrie – Ziua Bibliei

sărbătorI bIserICeştI naţIonale

- Înălţarea Domnului, joi, 2 iunie – Ziua Eroilor - Sfântul Apostol Andrei cel Întâi chemat – Ocrotitorul României

(miercuri, 30 noiembrie)

ZIle şI sărbătorI leGale în Care nu se luCreaZă

- 1 şi 2 ianuarie (Anul Nou);- 24 şi 25 aprilie (Prima şi a doua zi de Sfintele Paşti);- 1 mai (Sărbătoarea internaţională a muncii);- 12 şi 13 iunie (Prima şi a doua zi de Rusalii);- 15 august (Adormirea Maicii Domnului);- 1 decembrie (Ziua Naţională a României);- 25 şi 26 decembrie (Prima şi a doua zi de Crăciun)

nu se FaC nunţI în anul 2012

- În toate zilele de post de peste an- În zilele Praznicelor Împărăteşti şi în ajunul acestora- În săptămâna lăsatului sec de carne (20 februarie -26 februarie)- În Postul Sfintelor Paşti (27 februarie - 14 aprilie)- În Săptămâna Luminată (15 aprilie -30 aprilie)- În Postul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel (11 iunie – 28 iunie)- În Postul Adormirii Maicii Domnului (1 august – 14 august)- În Postul Naşterii Domnului (14 noiembrie – 24 decembrie)- În perioada de la Crăciun până la Bobotează (25 decembrie 2012 - 6

ianuarie 2013)

32

ŞEMATISMULEPISCOPIEI CARANSEBEŞULUI

325400 Caransebeş, str. Episcopiei nr. 11' 0255516412; Fax: 0255516402

CENTRUL EPARHIAL

1. Cabinetul Episcopului. Serviciul Prezidial

Preasfinţitul Părinte Episcop Lucian' 0255516412

Vicar administrativ: Pr. ic. stavr. Pavel Marcu

Secretar eparhial: Protosinghel Casian Ruşeţ' 0255516412, int. 19; 0740052266; 0255516402 (fax)

E-mail: [email protected]

Registratură: Lucia Alba' 0255516412, int. 11; 0740169404; 0355423829

Referent WEB: Darius Herea' 0731660253; E-mail: [email protected]

2. Serviciul Administrativ-Bisericesc

Consilier Administrativ-Bisericesc: Pr. ic. stavr. Alin Câmpean' 0255516412, int. 15; 0744798529; 0355423828


33

Referent resurse umane: Mărioara Toma' 0255516412, int. 11; 0741415314

Inspector resurse umane: Anca Mariana Câmpean' 0743159699; 0355423828

3. Serviciul Cultural

Consilier Cultural: Pr. ic. stavr. Daniel Aron Alic' 0255516412, int. 16; 0756097377; 0722697386


Inspector şcolar - religie: Pr. ic. stavr. Sorin Oţelariu' 0722539493

Inspector pentru cateheza parohială: Pr. dr. Nichifor Tănase' 0740210157; 0740277136


Biblioteca Diecezană: Eghita Silvia Pop' 0255516412, int. 25; 0740959338

Arhiva Diecezană: Oana Trifan' 0255516412, int. 25; 0735689478

4. Serviciul Economic

Consilier Economic: Arhim. Constantin Timiş' 0255516412, int. 22; 0722458657


Inspector comercial: Mihai Ududec' 0721204085

Responsabil construcţii bisericeşti : Pr. ic. stavr. Marius Alba' 0255516412, int. 22; 0740033010; 0255516435

34

Revizor contabil: Pr. ic. stavr. Mihai Ţunea' 0255218477; 0726225348

Contabilitate: Ec. Rodica Păsulă' 0255516412, int. 17; 0741114554

Caserie: Irina Elena Velici' 0255516412, int. 17; 0753053912

Magazia Diecezană: Ioan Civig' 0734773475; 0765030657

Atelierul de croitorie: Cosmin Heghediş' 0255516412, int. 23; 0744770250

Atelierul de pictură: Rasofora Ioana Fulga' 0720305570

Atelierul de lumânări: Pr. Gheorghe Românu' 0749164304

5. Serviciul Social-Misionar

Consilier Social-Misionar: Pr. ic. stavr. Călin Vasile Ianchiş' 0255516412, int. 18; 0756097382


Responsabil tineret: Nicolae Ciprian Roman' 0255516412, int. 18; 0722245339

Complexul de Servicii Sociale „Sf. Vasile cel Mare” CaransebeşDirector: Psih. Eliane Giurcă ' 0255511309; 0734773474

Preot misionar Augustin Bobean ' 0255511309Asistent social: Adriana Huma ' 0255511309

35

6. Serviciul Exarhat

Exarh: vacant (responsabil Arhimandrit Constantin Timiş)' 0255516412, int. 22; 0722458657

7. Catedrala Episcopală „Învierea Domnului” şi „Sf. Prooroc Ilie Tesviteanul” Caransebeş

Eclesiarh: Arhimandrit Constantin Timiş' 0255516412, int. 22; 0722458657

Pr. iconom Moise Gherescu ' 0744504085Pr. Mihai Iliuş Olariu ' 0749172141; 0722328422; 0255511438;

E-mail: [email protected]. Ovidiu Tinca ' 0724278532

Arhid. Ilie Florin Ciucur ' 0724575135Diac. Ovidiu Văran ' 0742731616Diac. Cătălin Găină ' 0763124727

Diac. Nicolae Codrea ' 0747446618

8. Catedrala Episcopală „Sf. M. Mc. Gheorghe” Caransebeş

Eclesiarh: Pr. ic. stavr. Călin Vasile Ianchiş' 0756097382

Pr. ic. stavr. Teodor Dănuţ Coste' 0745498167; 0255515074; E-mail: [email protected]

Pr. Laurenţiu Iacob ' 0722530791; 0255514025Diac. Mihail Constantin Călin ' 0765096774

36

9. Adunarea eparhială a Episcopiei Caransebeşului(2010-2014)

Preşedintele Adunării eparhiale: Preasfinţitul Părinte Episcop LucianSecretar general: Pr. ic. stavr. Ioan DumitraşcuSecretari: Prof. univ. dr. Gheorghe Popovici şi prof. Ioan Răzvan

10. Consiliul eparhial al Episcopiei Caransebeşului(2010-2014)

Preşedintele Consiliului eparhial: Preasfinţitul Părinte Episcop Lucian

Pr. ic. Simion BicaPr. ic. stavr. Ioan NegreiPr. ic. stavr. Romulus ŞandruPr. ic. stavr. Petru VintilescuPr. ic. Alin MunteanPr. ic. stavr. Remus CătaPr. ic. stavr. Petru BoruPr. ic. stavr. Bogoliub MartinoviciPr. ic. stavr. Ion CherescuIon MocioalcăIon Marcel VelaCălina CernaIonesie GhiorghioniPetru Crîsnic

Doina FrunzăverdeIoan BorduzGheorghe Pavel BălanIoan GogaGheorghe NeicuIosif SecăşanIon BejeriţăOctavian ŢuneaIon MoşoarcăNicuşor VasilescuIancu PanduruDănilă GăinăPavel Panduru

Pr. ic. Simion BicaPr. ic. stavr. Romulus ŞandruPr. ic. stavr. Petru BoruIon Marcel VelaIon Mocioalcă

Răzvan IoanGheorghe PopoviciGheorghe NeicuPavel Panduru

37

11. Consistoriul eparhial al Episcopiei Caransebeşului(2010-2014)

Preşedintele Consistoriului eparhial: Pr. ic. stavr. Petru ItineanţuGrefier: Pr. ic. stavr. Petru Berbentia

Pr. ic. stavr. Sorin TomaPr. ic. Sorin-Valentin Popovici

Pr. ic. stavr. Constantin Train (supleant)

12. Secţia de Teologie Ortodoxă Didactică Caransebeş – Universitatea „Eftimie Murgu” Reşiţa

325400 Caransebeş, Şcoala Gen. Nr. 7, Cartier Nord ' 0255515311Decan: Prof. univ. dr. Gheorghe Popovici ' 0255210214

Corpul profesoral:P.S. Episcop Lucian

Pr. prof. univ. dr. Sorin CosmaPr. prof. univ. dr. Vasile MunteanProf. univ. dr. Dumitru JompanPr. conf. univ. dr. Vasile Petrica

Pr. lect. univ. dr. Ioan MihocPr. lect. univ. drd. Daniel Aron Alic

Pr. lect. univ. drd. Alin CâmpeanLect. univ. dr. Florin Dobrei

Arhid. asist. univ. drd. Vicenţiu Românu Asist. univ. Maria Train

Arhim. prof. Constantin Timiş – duhovnicPr. dr. Nichifor Tănase – cadru asociat

Pr. prof. Constantin Train – cadru asociatPr. prof. Laurenţiu Iacob – cadru asociat

Pr. Ion Petrică – cadru asociat

38

13. Seminarul Teologic Liceal „Episcop Ioan Popasu” Caransebeş

325400 Caransebeş, str. Ardealului nr. 29 ' 0255512666Director: Pr. prof. Constantin Train ' 0752236486

Corpul profesoral:P.S. Episcop Lucian

Arhim. prof. Constantin TimişPr. prof. Pavel Marcu

Pr. prof. Pătruţ-Nicolae BănăducPr. prof. Rusalin Isac

Pr. prof. Daniel Aron AlicPr. prof. Alin Câmpean

Arhid. prof. Vicenţiu RomânuPr. prof. Laurenţiu Iacob

39

MĂNĂSTIRILE ŞI SCHITURILEEPISCOPIEI CARANSEBEŞULUI

1 Mănăstirea „Acoperământul Maicii Domnului” Călugăraviaţă de obşte; 8 vieţuitori (călugări); posibilitate cazare: maxim 10 persoane;. 325604 Mănăstirea Călugăra, Ciclova Montană, jud. Caraş-SeverinAcces rutier: Oraviţa – Ciclova Montană, apoi încă 5 km. (drum asfaltat)Acces feroviar: pe ruta Berzovia – Oraviţa (cu coborâre la Oraviţa)Stareţ: Arhimandrit Casian Oniţa ' 0788099144; 0723501859; 0769485097

2 Mănăstirea „Sf. Prooroc Ilie Tesviteanul” Vasiovaviaţă de obşte; 11 vieţuitoare (maici); posibilitate cazare: maxim 10 persoane;. 325300 Mănăstirea Vasiova, Bocşa, str. Dognecei, nr. 27, jud. Caraş-SeverinAcces rutier: DN 59 Reşiţa – Bocşa – Timişoara (25 km de Reşiţa – drum asfaltat)Acces feroviar: pe ruta Reşiţa – Timişoara (cu coborâre la Bocşa-Vasiova)Stareţă: Monahia Varvara Sântiuan ' 0740892982; 0255556280;Duhovnic: Pr. Ioan Petrică ' 0255556280; 0744753053

40

3 Mănăstirea „Duminica Tuturor Sfinţilor” Piatra Scrisăviaţă de obşte; 5 vieţuitori (călugări); posibilitate cazare: maxim 8 persoane;. 327005 Mănăstirea Piatra Scrisă, comuna Armeniş, nr. 215 A, jud. Caraş-SeverinAcces rutier: DN 6 / E70 Caransebeş – Orşova (la 25 km de Caransebeş – drum asfaltat)Acces feroviar: pe ruta Caransebeş – Orşova (cu coborâre în staţia Armeniş)Stareţ: Protosinghel Paisie Sadici ' 0723552414

4 Mănăstirea „Cuvioasa Parascheva” Neraviaţă de obşte; 47 vieţuitoare (maici); posibilitate cazare: maxim 8 persoane;. 327330 Mănăstirea Nera, comuna Sasca Montană, jud. Caraş-SeverinAcces rutier: DN 57 Oraviţa – intersecţia Ciuchici – Macovişte – Sasca Montană – apoi 2 km pe drum forestierAcces feroviar: pe ruta Oraviţa – Sasca MontanăStareţă: Monahia Dimitria Iosif ' 0723865296; 0724249829Duhovnic: Ieromonah Teofan Munteanu

5 Mănăstirea „Schimbarea la faţă” Almăj-Putnaviaţă de obşte; 4 vieţuitori (călugări); posibilitate cazare: maxim 20 persoane;. 327309 Mănăstirea Almăj-Putna, sat Putna, com. Prigor, jud. Caraş-SeverinAcces rutier: DN 57B Oraviţa – Bozovici – Iablaniţa (drum asfaltat)Acces feroviar: pe ruta Caransebeş – Orşova (cu coborâre în staţia Iablaniţa)Stareţ: Protosinghel Andrei Radu ' 0745230587

41

6 Mănăstirea „Acoperământul Maicii Domnului” Brebuviaţă de obşte; 8 vieţuitoare (maici); posibilitate cazare: maxim 10 persoane;. 327045 Mănăstirea Brebu, comuna Brebu, jud. Caraş-SeverinAcces rutier: DN 58 Caransebeş - Reşiţa (20 km de Reşiţa - drum asfaltat)Acces feroviar: pe ruta Reşiţa - Caransebeş (cu coborâre la Brebu)Stareţă: Monahia Magdalena Ghindaş ' 0745391693Duhovnic: Ieromonah Leontie Loluţă

7 Mănăstirea „Adormirea Maicii Domnului” Teiuş - Caransebeşviaţă de obşte; 7 vieţuitori (călugări); posibilitate cazare: maxim 8 persoane;. 325400 Mănăstirea Teiuş - Caransebeş, str. Episcop Miron Cristea nr. 100, jud. Caraş-SeverinAcces rutier: DN 6 / E 70 Timişoara – Caransebeş – Orşova (drum asfaltat)Acces feroviar: pe ruta Caransebeş – Orşova (cu coborâre în halta Teiuş sau în gara Caransebeş)Stareţ: Arhimandrit Justinian Tibil ' 0742003549; 0752236520

8 Mănăstirea „Naşterea Maicii Domnului” Băile Herculaneviaţă de obşte; 4 vieţuitoare (maici); posibilitate cazare: maxim 20 persoane;. 325200 Băile Herculane, str. Nicolae Stoica de Haţeg (Vila Doboşanu), jud. Caraş-SeverinAcces rutier: DN 6 / E 70 Timişoara – Caransebeş – Orşova (drum asfaltat)Acces feroviar: pe ruta Timişoara – Orşova (cu coborâre la staţia Băile Herculane)Stareţă: Monahia Teofana Kallai ' 0255560104; 0764912713Duhovnic: Protosinghel Emanuel Scarlat

42

9 Mănăstirea „Intrarea în biserică a Maicii Domnului” Gorneaviaţă de obşte; 3 vieţuitoare (maici); posibilitate cazare: în curs de amenajare;. 327344 Schitul Gornea, sat Gornea, comuna Sicheviţa, jud. Caraş-SeverinAcces rutier: DN 57 Orşova – Moldova Nouă (pe Clisura Dunării)Stareţă: Monahia Macaria Grăpean ' 0728630009Duhovnic: Protosinghel Valerian Grăpean

10 Schitul „Sf. Prooroc Ilie Tezviteanul” Muntele Micviaţă de obşte; 1 vieţuitor (călugăr); posibilitate cazare: în curs de amenajare;. 327406 Schitul Muntele Mic (staţiunea turistică Muntele Mic), sat Borlova, comuna Turnu Ruieni, jud. Caraş-SeverinAcces rutier: Caransebeş – Borlova – Muntele Mic (drum asfaltat). Se poate ajunge şi cu telescaunul de la Borlova.Acces feroviar: pe ruta Caransebeş – Orşova (cu coborâre în gara Caransebeş)Stareţ: Ieromonah Pantelimon Timiş ' 0747255121

11 Schitul „Sf. Prooroc Ilie Tezviteanul” Muntele Semenicviaţă de obşte; 1 vieţuitor (călugăr); posibilitate cazare: 15 persoane;. 327415 Schitul Semenic (Staţiunea turistică Semenic), comuna Văliug, jud. Caraş-SeverinAcces rutier: DJ 582 Reşiţa – Cuptoare – Văliug – Muntele SemenicAcces feroviar: pe ruta Caransebeş - Reşiţa (cu coborâre în gara Reşiţa)Stareţ: Protosinghel Porfirie Nica ' 0255254256; 0753072472

43

12 Schitul „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” Bogâltinviaţă de obşte; 5 vieţuitoare (maici); posibilitate cazare: maxim 3 persoane;. 327112 Schitul Bogâltin, sat Bogâltin, com. Cornereva, jud. Caraş-SeverinAcces rutier: DN 6 / E 70 Caransebeş – Orşova (până la Plugova, apoi drumul spre Cornereva, până la Bogâltin). Apoi 300 m. fără acces rutier.Acces feroviar: pe ruta Caransebeş – Orşova (cu coborâre în gara Mehadia)Stareţă: Monahia Anastasia Pah ' 0763425024; 0765704790

13 Schitul „Pogorârea Sfântului Duh” Vărădiaviaţă de obşte; 2 vieţuitori (călugări); posibilitate cazare: în curs de amenajare;. 327420 Schitul Vărădia, comuna Vărădia, jud. Caraş-SeverinAcces rutier: DN 57 Oraviţa – Grădinari – ReşiţaStareţ: Ieromonah Fanurie Jugariu ' 0721532874; 0726282354

14 Schitul „Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul” Poiana Măruluiviaţă de obşte; 2 vieţuitoare (maici); posibilitate cazare: maxim 2 persoane;. 327439 Schitul Poiana Mărului (Staţiunea Poiana Mărului), comuna Măru, jud. Caraş-SeverinAcces rutier: DN 68 Caransebeş – Haţeg (până la Zăvoi, apoi încă 15 km. până în staţiune)Acces feroviar: pe ruta Caransebeş – Băuţar (cu coborâre în gara Zăvoi)Stareţă: Monahia Olimpiada Tiliuţă ' 0751756326

44

15 Schitul „Înălţarea Domnului” Reşiţaviaţă de obşte; 4 vieţuitori (călugări); posibilitate cazare: maxim 10 persoane;. 320000 Reşiţa, Dealul Mănăstirii, jud. Caraş-SeverinAcces rutier: municipiul Reşiţa, Calea Timişoarei – Dealul MănăstiriiStareţ: Protosinghel Daniel Cozmaniuc ' 0744634999

16 Schitul „Sf. Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir” Nicolinţviaţă de obşte; 3 vieţuitori (călugări); posibilitate cazare: în curs de amenajare;. 327082 Nicolinţ, jud. Caraş-SeverinAcces rutier: DJ Oraviţa – Moldova NouăStareţ: Protosinghel Ilie Pentoiu ' 0733286122; 0786466453; 0747091092

17 Schitul „Sfântul Ierarh Nectarie Taumaturgul” Feneşviaţă de obşte; 2 vieţuitori (călugări); posibilitate cazare: maxim 10 persoane;. 327006 Schitul Feneş, sat Feneş, comuna Armeniş, jud. Caraş-SeverinAcces rutier: DN 6 / E 70 Caransebeş – Orşova (la 25 km de Caransebeş)Acces feroviar: pe ruta Caransebeş – Orşova (cu coborâre în staţia Armeniş)Stareţ: Ieromonah Bartolomeu Timiş ' 0729149743; 0727688300

45

18 Schitul „Înălţarea Sfintei Cruci” Petroşniţaviaţă de obşte; 2 vieţuitoare (maici); se află în construcţie;. 327062 Schitul Petroşniţa, sat Petroşniţa, comuna Bucoşniţa, jud. Caraş-SeverinAcces rutier: DN 6 / E 70 Caransebeş – Orşova (la 15 km de Caransebeş)Acces feroviar: pe ruta Caransebeş – Orşova (cu coborâre în staţia Petroşniţa)Administrator: Monah Onufrie Ocu ' 0742116901

19 Schitul „Sfântul Cuvios Dionisie Exiguul” Bucovaviaţă de obşte; 1 vieţuitor (călugăr); posibilitate cazare: în curs de amenajare;. 327016 Schitul Bucova, comuna Băuţar, jud. Caraş-SeverinAcces rutier: DN 68 Caransebeş – Haţeg (până la Bucova şi apoi încă 7 km)Acces feroviar: pe ruta Caransebeş - Băuţar (cu coborâre în staţia Băuţar)Stareţ: Ieromonah Calinic Stângă ' 0763535677

20 Schitul „Sfântul Mare Mucenic Pantelimon” Caransebeş – Metocul Episcopiei Caransebeşuluiviaţă de obşte; 1 vieţuitor (călugăr); posibilitate cazare: în curs de amenajare;. 325400 Caransebeş, jud. Caraş-SeverinAcces rutier: DN 68 Caransebeş – Haţeg (la ieşirea din Caransebeş – km. 3)Administrator: Protosinghel Ioachim Rad ' 0742970584

46

PROTOPOPIATUL CARANSEBEŞ

325400 Caransebeş, Str. Episcopiei nr. 11' 0255511080 (tel.& fax)


Coordonator: Arhim. Constantin Timiş' 0255516412, int. 22; 0722458657

Protopop: Pr. iconom stavrofor Liviu Mihai Drăgan' 0255513600; 0763699434

Secretar: Pr. Petrică Timiş Popovici' 0788662818, 0727599575

I. PAROHII URBANE – Protopopiatul Caransebeş

1 Parohia „Sf. Ierarh Iosif cel Nou de la Partoş” – Caransebeş (1979)categ. I urban B; 813 familii şi 3045 credincioşi;. 325400 Caransebeş, str. Episcopiei nr. 11Paroh: Protopop Liviu Mihai Drăgan ' 0255513600; 0763699434E-mail: [email protected]. iconom Ioan Ştefănigă ' 0255518779; 0720108924Pr. ic. stavr. Marius Dumitru Alba ' 0740033010

2 Parohia „Schimbarea la faţă şi Sf. Ier. Nicolae” – Caransebeş (2006 şi 2005)categ. I urban B; 890 familii şi 3002 credincioşi;. 325400 Caransebeş, str. Cernei (biserica „Schimbarea la faţă”). 325400 Caransebeş, str. Balta Sărată. nr. 103 (biserica „Sf. Ier. Nicolae”)Paroh: Pr. iconom Gabriel Cornel Tat ' 0788661876; 0255513013; E-mail: [email protected]. iconom stavrofor Constantin Ionel Train ' 0255515859; 0752236486

47

3 Parohia „Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul” – Caransebeş (1780)categ. I urban B; 650 familii şi 2102 credincioşi;325400 Caransebeş, str. Muntele Mic, nr. 40Paroh: Pr. iconom stavrofor Gabriel Gozman-Pop ' 0752002071; E-mail: [email protected]. iconom stavrofor Iulian-Ion Selaje ' 0733952378

4 Parohia „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie” – Caransebeşcateg. I urban A; 1715 familii şi 3647 credincioşi;. 325400 Caransebeş, str. 1 Decembrie 1918, nr. 14 (biserică în construcţie)Paroh: Pr. iconom Dimitrie Negrei ' 0255514976; 0740015399Pr. Ion Turnea ' 0723205196Pr. consilier ic. stavr. Călin Vasile Ianchiş ' 0756097382

5 Parohia „Pogorârea Sfântului Duh” – Caransebeş (2010)categ. I urban A; 1733 familii şi 5710 credincioşi;. 325400 Caransebeş, str. George Buitu (cartier Pipirg – biserică în construcţie)Paroh: Pr. Petrică-Ionuţ Timiş Popovici ' 0763680355E-mail: [email protected]. iconom Pătruţ-Nicolae Bănăduc ' 0762622282; E-mail: [email protected]. consilier ic. stavr. Daniel Aron Alic ' 0722697386; 0756097377E-mail: [email protected]

6 Parohia „Naşterea Maicii Domnului” – Caransebeş (1996)categ. II urban; 274 familii şi 1169 credincioşi;. 325400 Caransebeş, str. Valea Cenchii, nr. 8Paroh: Pr. Florin Pavel Grozăvescu ' 0723199646E-mail: [email protected]

48

7 Parohia „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” – Caransebeş (2000)categ. II urban; 336 familii şi 908 credincioşi;. 325400 Caransebeş, str. Ardealului, nr. 29Paroh: Pr. Liviu-Florin Muntean ' 0765460259;E-mail: [email protected]. iconom stavrofor Rusalin Simeria (pensionar) ' 0255512833Pr. consilier ic. stavr. Alin-Vasile Câmpean ' 0744798529;E-mail: [email protected]

8 Parohia „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie” – Caransebeş – Jupacateg. III urban; 125 familii şi 385 credincioşi;. 325401 Jupa, nr. 158 (mun. Caransebeş)Paroh: Pr. iconom Ştefan Sârbu ' 0725098003

9 Parohia Ferdinand – Oţelu Roşu, Hram „Pogorârea Sfântului Duh” (1936)categ. I urban B; 402 familii şi 1426 credincioşi;. 325700 Oţelu Roşu, str. Republicii, nr. 92Paroh: Pr. iconom stavrofor Mihai Petru Suru ' 0255530483; 0720126737

10 Parohia Ohaba Bistra – Oţelu Roşu, Hram „Sf. M. Mc. Gheorghe” (1840)categ. I urban B; 792 familii şi 2874 credincioşi;. 325700 Oţelu Roşu, str. Alexandru Ioan Cuza, nr. 1Paroh: Pr. iconom stavrofor Dorel Unguraş ' 0255530461

11 Parohia Oţelu Roşu, Hram „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” (2008)categ. I urban B; 480 familii şi 1200 credincioşi;. 325700 Oţelu Roşu, str. 22 decembrie 1989, nr. 12Paroh: Pr. iconom Liciniu Gheorghe Oltean ' 0355401642; 0745354114;E-mail: [email protected]

49

12 Parohia Cireşa - Oţelu Roşu, Hram „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (1830)categ. III urban; 154 familii şi 641 credincioşi;. 325701 Cireşa (Oţelu Roşu), str. 1 Mai, nr. 1 Paroh: Pr. iconom stavrofor Ioan Negrei ' 0355404241; 0763634290;E-mail: [email protected]

13 Parohia Mal - Oţelu Roşu, Hram „Duminica Tuturor Sfinţilor”categ. III urban; 90 familii şi 280 credincioşi;. 325702 Mal (Oţelu Roşu), f.n.Paroh: Pr. Daniel-Petru Cornean ' 0255510060; 0745513306; 0741114986

PAROHII RURALE – Protopopiatul Caransebeş

14 Parohia Armeniş, Hram „Înălţarea Domnului” (1821)categ. I rural A; 280 familii şi 800 credincioşi;. 327005 Armeniş, nr. 369Paroh: Pr. ic.stavr. Matei-Cristian Vulpeş ' 0255529602; 0722704157

15 Parohia Băuţarul Inferior cu filia Vama Marga, Hram „Sfântul Prooroc Ilie” (1928) şi „Sf. Ap. Petru şi Pavel” (filie - 2008)categ. I rural A; 210 familii şi 500 credincioşi; 18 familii şi 72 credincioşi (filie). 327015 Băuţar, nr. 264Paroh: Pr. iconom Dorel Gheorghe Popescu ' 0766638847; 0255521601Pr. Romulus Frîncu (Vama Marga) ' 0744976168; E-mail: [email protected]

16 Parohia Băuţarul Superior cu filia Cornişor, Hram „Sfântul Prooroc Ilie” (1939)categ. I rural A; 200 familii şi 564 credincioşi;. 327015 Băuţar, nr. 29Paroh: Pr. iconom stavrofor Ioan Aurel Puiu ' 0744119563

50

17 Parohia Bolvaşniţa, Hram „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie”categ. III rural; 103 familii şi 380 credincioşi;. 327035 Bolvaşniţa, nr. 15Paroh: Pr. iconom stavrofor Lazăr Suciu ' 0255519030

18 Parohia Borlova, Hram „Înălţarea Domnului” (1885)categ. I rural A; 195 familii şi 695 credincioşi;. 327406 Borlova, nr. 210, comuna Turnu RuieniParoh: Pr. Virgil-Constantin Voinea ' 0729145897; 0742504029;E-mail: [email protected]

19 Parohia Buchin cu filia Prisian, Hram „Naşterea Maicii Domnului” (1852) şi „Adormirea Maicii Domnului” (2003)categ. I rural B; 115 familii şi 305 credincioşi (parohie);45 familii şi 182 credincioşi (filie). 327055 Buchin, nr. 12 AParoh: Pr. iconom Ioan Fontul ' 0255516110; 0746049624;E-mail: [email protected]. Petru Turnea (Prisian) ' 0746898019

20 Parohia Bucoşniţa, Hram „Sfântul Prooroc Ilie”categ. I rural B; 205 familii şi 760 credincioşi;. 327060 Bucoşniţa, nr. 138Paroh: Pr. iconom Ioan Smaia ' 0749070732

21 Parohia Bucova, Hram „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie” (1864)categ. II rural; 125 familii şi 425 credincioşi;. 327016 Bucova nr. 243A, comuna BăuţarParoh: Pr. iconom Adrian Socaci ' 0355423756; 0726738836;E-mail: [email protected]; [email protected]

22 Parohia Ciuta, Hram „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” (1832)categ. III rural; 77 familii şi 245 credincioşi;. 327286 Ciuta nr. 88, comuna ObrejaParoh: Pr. iconom Mihai Marcian Costina ' 0726135128

51

23 Parohia Constantin Daicoviciu, Hram „Naşterea Maicii Domnului” (1844)categ. I rural B; 134 familii şi 628 credincioşi;. 327090 Constantin Daicoviciu, nr. 109Paroh: Pr. Mircea Doru Domăneanţu ' 0255510040; 0255519592

24 Parohia Copăcele, Hram „Acoperământul Maicii Domnului” -stil vechi (1912)categ. II rural; 130 familii şi 273 credincioşi;. 327100 Copăcele, nr. 121AParoh: Pr. Ioan Iaremciuc ' 0724030321; E-mail: [email protected]

25 Parohia Dalci cu filia Cicleni, Hram „Sf. Cuv. Parascheva” (1877) şi „Sf. M. Mc. Dimitrie” (filie - 1912)categ. misionară; 53 familii şi 216 credincioşi;. 327408 Dalci nr. 65, comuna Turnu RuieniParoh: Pr. Simion Martinescu ' 0742021109

26 Parohia Feneş, Hram „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie” (1835)categ. II rural; 99 familii şi 322 credincioşi;. 327006 Feneş nr. 202, comuna ArmenişParoh: Pr. Ioan Ponoran ' 0726392317

27 Parohia Glimboca, Hram „Adormirea Maicii Domnului” (1790)categ. I rural A; 348 familii şi 1358 credincioşi;. 327220 Glimboca, nr. 263Paroh: Pr. sachelar Sorin Gheorghe Mîţu ' 0355404660; 0721227133; 0788856024; E-mail: [email protected]

28 Parohia Goleţ, Hram „Naşterea Maicii Domnului” (1898)categ. II rural; 100 familii şi 325 credincioşi;. 327061 Goleţ nr. 135, comuna BucoşniţaParoh: Pr. Dumitru Suru ' 0746699645

52

29 Parohia Iaz, Hram „Adormirea Maicii Domnului” (1800)categ. II rural; 112 familii şi 225 credincioşi;. 327287 Iaz nr. 73, comuna ObrejaParoh: Pr. iconom Adrian Ciprian Chereş ' 0255521500; 0727339109

30 Parohia Ilova, Hram „Adormirea Maicii Domnului” (1895)categ. I rural B; 170 familii şi 720 credincioşi;. 327361 Ilova nr. 90A, comuna Slatina TimişParoh: Pr. sachelar Pavel Găină ' 0765906209

31 Parohia Maciova, Hram „Adormirea Maicii Domnului” (1840)categ. misionară; 76 familii şi 113 credincioşi;. 327092 Maciova nr. 34A, comuna Constantin DaicoviciuParoh: Pr. Ionel Remus Negru ' 0761147349

32 Parohia Marga, Hram „Sfântul Prooroc Ilie” (1869)categ. I rural A; 261 familii şi 748 credincioşi;. 327260 Marga, nr. 201Paroh: Pr. iconom Viorel-Daniel Daia ' 0355423431; 0763763621

33 Parohia Măgura, Hram „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” (1913)categ. III rural; 80 familii şi 400 credincioşi;. 327437 Măgura nr. 33, comuna ZăvoiParoh: Pr. iconom stavrofor Ioan Babun ' 0723329479

34 Parohia Măru, Hram „Pogorârea Sfântului Duh” (1936)categ. I rural A; 250 familii şi 950 credincioşi;. 327438 Măru nr. 16, comuna ZăvoiParoh: Pr. Nicolae Pavel Negrei ' 0744222942

53

35 Parohia Mâtnicu-Mare, Hram „Adormirea Maicii Domnului” (1815)categ. II rural; 143 familii şi 452 credincioşi;. 327093 Mâtnicu-Mare nr. 190, comuna Constantin DaicoviciuParoh: Pr. iconom Raul Dorin Vasile But ' 0758460146; 0728001342E-mail: [email protected]

36 Parohia Obreja, Hram „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” (1750)categ. I rural A; 303 familii şi 1300 credincioşi;. 327285 Obreja, nr. 498Paroh: Pr. iconom stavrofor Petru Itineanţu ' 0255534574; 0722329822;E-mail: [email protected]

37 Parohia Ohaba-Mâtnic, Hram „Naşterea Maicii Domnului” (1867)categ. III rural; 80 familii şi 221 credincioşi;. 327101 Ohaba-Mâtnic nr. 34A, comuna CopăceleParoh: Pr. Petru-Claudiu Ciorogariu ' 0769688112

38 Parohia Păltiniş, Hram „Naşterea Maicii Domnului” (1811)categ. I rural B; 150 familii şi 538 credincioşi;. 327295 Păltiniş, nr. 118Paroh: Pr. iconom Petru Damian ' 0255522891; 0763677452

39 Parohia Peştere, Hram „Sf. Cuv. Parascheva” (1896)categ. misionară; 50 familii şi 140 credincioşi;. 327094 Peştere nr. 104, comuna Constantin DaicoviciuParoh: Pr. Viorel Sorinel Alexe ' 0763757796

40 Parohia Petroşniţa, Hram „Adormirea Maicii Domnului” (1836)categ. I rural B; 130 familii şi 620 credincioşi;. 327062 Petroşniţa nr. 140, comuna BucoşniţaParoh: Pr. iconom stavrofor Ioan Sârbu ' 0255519279; 0745582412

54

41 Parohia Poiana, Hram „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” (1850)categ. I rural B; 160 familii şi 651 credincioşi;. 327057 Poiana nr. 236, comuna BuchinParoh: Pr. iconom stavrofor Rusalin Bona ' 0255511560

42 Parohia Prisaca, Hram „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” (1860)categ. II rural; 100 familii şi 358 credincioşi;. 327096 Prisaca nr. 122, comuna Constantin DaicoviciuParoh: Pr. Viorel Dumbravă ' 0721800318

43 Parohia Rugi, Hram „Adormirea Maicii Domnului” (1901)categ. III rural; 81 familii şi 273 credincioşi;. 327299 Rugi nr. 85, comuna PăltinişParoh: Pr. iconom Aron Bob ' 0762680027; 0734716617

44 Parohia Ruginosu, Hram „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (1969)categ. misionară; 40 familii şi 104 credincioşi;. 327102 Ruginosu nr. 71A, comuna CopăceleParoh: Pr. Nicolae Ileana ' 0724284000

45 Parohia Rusca, Hram „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” (1844)categ. I rural A; 210 familii şi 1000 credincioşi;. 327391 Rusca nr. 338, comuna TeregovaParoh: Pr. iconom Ianăş Humiţa ' 0729433395

46 Parohia Rusca Montană cu filia Ruşchiţa, Hram „Pogorârea Sfântului Duh” (1856) şi „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” (filie - 2000)categ. I rural A; 361 familii şi 1438 credincioşi (parohie);60 familii şi 180 credincioşi (filie). 327320 Rusca Montană, nr. 428 Paroh: Pr. iconom stavrofor Sorin Adrian Toma ' 0355404461; 0745658692;E-mail: [email protected]

55

47 Parohia Sacu cu filia Sălbăgelu Nou, Hram „Sfinţii Arhangheli Mihai şi Gavriil” (1845)categ. I rural A; 310 familii şi 621 credincioşi;. 327325 Sacu, nr. 48Paroh: Pr. iconom stavrofor Mihai Rosoha ' 0722414298;E-mail: [email protected]

48 Parohia Sadova Nouă, Hram „Naşterea Maicii Domnului” (1870)categ. III rural; 68 familii şi 210 credincioşi;. 327362 Sadova Nouă nr. 4, comuna Slatina-TimişParoh: Pr. iconom Ion-Traian Popovics ' 0765801253

49 Parohia Sadova Veche, Hram „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” (2000)categ. III rural; 58 familii şi 155 credincioşi;. 327363 Sadova Veche f.n., comuna Slatina-TimişParoh: Pr. Nicolae Lupulescu ' 0741120731;E-mail: [email protected]

50 Parohia Sat Bătrân, Hram „Înălţarea Domnului” (1987)categ. III rural; 80 familii şi 289 credincioşi;. 327008 Sat Bătrân nr. 86, comuna ArmenişParoh: Pr. iconom Nistor Suru ' 0722519723

51 Parohia Slatina-Timiş, Hram „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (1890)categ. I rural B; 146 familii şi 446 credincioşi;. 327360 Slatina-Timiş, nr. 263Paroh: Pr. iconom Vasile Dragomir ' 0755252001

52 Parohia Sub Margine, Hram „Înălţarea Domnului” (2005)categ. misionară; 40 familii şi 278 credincioşi;. 327009 Sub Margine f.n., comuna ArmenişParoh: Pr. Manea Domilescu ' 0728468665

56

53 Parohia Teregova, Hram „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie” (1784)categ. I rural A; 797 familii şi 3782 credincioşi;. 327390 Teregova, nr. 356.Paroh: Pr. iconom Simion Bica ' 0255260255; 0729116673;E-mail: [email protected]. iconom Ioan Smultea ' 0255260295; 0729956974

54 Parohia Tincova, Hram „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (1802)categ. II rural; 97 familii şi 276 credincioşi;. 327327 Tincova nr. 138, comuna Constantin DaicoviciuParoh: Pr. iconom stavrofor Ioan Dumitraşcu ' 0728298814

55 Parohia Turnu Ruieni, Hram „Sf. Cuv. Parascheva” (1979)categ. I rural B; 130 familii şi 545 credincioşi;. 327405 Turnu Ruieni, nr. 135Paroh: Pr. Petru Ciric ' 0725478287

56 Parohia Valea Bistrei, Hram „Sfântul Ioan Botezătorul” (1946)categ. II rural; 88 familii şi 315 credincioşi;. 327441 Valea Bistrei, f.n., comuna ZăvoiParoh: Pr. iconom Ioan Seracin ' 0355404330

57 Parohia Valea Timişului, Hram „Sfântul Prooroc Ilie” (1836)categ. I rural B; 155 familii şi 455 credincioşi;. 327059 Valea Timişului nr. 94, comuna BuchinParoh: Pr. iconom stavrofor Ioan Lupa ' 0255519036; 0740034964

58 Parohia Var, Hram „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie” (1824)categ. III rural; 110 familii şi 281 credincioşi;. 327288 Var nr. 171, comuna ObrejaParoh: Pr. iconom stavrofor Eftimie Sârbu ' 0761118169

57

59 Parohia Vălişoara, Hram „Adormirea Maicii Domnului” (1884)categ. I rural B; 180 familii şi 590 credincioşi;. 327063 Vălişoara nr. 17, comuna BucoşniţaParoh: Pr. sachelar Stelian Laurenţiu Georgescu ' 0751924831;E-mail: [email protected]

60 Parohia Vârciorova, Hram „Naşterea Maicii Domnului” (1883)categ. I rural B; 205 familii şi 751 credincioşi;. 327036 Vârciorova nr. 19, comuna BolvaşniţaParoh: Pr. Claudiu-Ioan Velici ' 0721159628; E-mail: [email protected]

61 Parohia Voislova, Hram „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie” (1926)categ. II rural; 170 familii şi 550 credincioşi;. 327442 Voislova nr. 19, comuna ZăvoiParoh: Pr. Mihai Boran ' 0255524054; 0769363279

62 Parohia Zăgujeni, Hram „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” (1852)categ. II rural; 102 familii şi 310 credincioşi;. 327097 Zăgujeni nr. 148, comuna Constantin DaicoviciuParoh: Pr. Aurelian Petru Jucu ' 0749461453;E-mail: [email protected]

63 Parohia Zăvoi, Hram „Adormirea Maicii Domnului” (1936)categ. I rural B; 170 familii şi 390 credincioşi;. 327435 Zăvoi nr. 137Paroh: Pr. iconom Silviu Cotuna ' 0744190006;E-mail: [email protected]

64 Parohia Zerveşti, Hram „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” (1858)categ. II rural; 91 familii şi 290 credincioşi;. 327409 Zerveşti nr. 149, comuna Turnu RuieniParoh: Pr. Gheorghe Ţuican ' 0728649010

58

65 Parohia Zlagna, Hram „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (1907)categ. III rural; 50 familii şi 220 credincioşi;. 327411 Zlagna nr. 89, comuna Turnu RuieniParoh: Pr. iconom Pavel Oprea ' 0741118043

II. UNITăŢI MISIONARE – Protopopiatul Caransebeş

1. Biserica „Sf. Evanghelist Luca” a Spitalului Municipal de Urgenţă Caransebeş

325400 Caransebeş, str. Grădinilor, nr. 12Misionar: Pr. iconom stavrofor Luca Popovici ' 0761339919

2. Preot misionar – Protopopiatul Caransebeş325400 Caransebeş, str. Episcopiei, nr. 11

Pr. Trandafir Iustin Petru Albai ' 0723159261; 0255513098E-mail: [email protected]

Recapitulare parohii – Protopopiatul Caransebeş

Nr. crt. Tip Categorie Număr Total Filii Total unităţi de

cult1

URBANE

I A 2

13 0 132 I B 63 II 24 III 35

RURALE

I A 12

47 5 526 I B 137 II 128 III 109 MISIONARE 5 5 1 6

10 TOTAL 65 6 71

59

Recapitulare credincioşi – Protopopiatul Caransebeş

Nr. crt. Tip Categorie Nr.

familiiTotal

familiiNr.

credincioşiTotal

credincioşi1

URBANE

I A 3448

8454

9357

263892 I B 4027 136493 II 610 20774 III 369 13065

RURALE

I A 3803

8042

14008

283846 I B 2095 75817 II 1357 41218 III 787 26749 MISIONARE 259 259 851 85110 TOTAL 16755 55624

Recapitulare preoţi – Protopopiatul Caransebeş

Nr. crt. Categorie Număr1 Parohi 652 Slujitori 133 Misionari 2

Total 80

Nr. crt. Mediu Număr1 Urban 232 Rural 57

Total 80

60

Hramuri în anul 2011 – Protopopiatul Caransebeş

Nr. crt.

Data Hramul Localitatea

1 7 ianuarie Sfântul Ioan Botezătorul Valea Bistrei

2 23 aprilie Sf. M. Mc. Gheorghe Ohaba Bistra, Ciuta, Zăgujeni

3 21 mai Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena Caransebeş, Oţelu Roşu,

4 2 iunie Înălţarea Domnului Armeniş, Borlova, Sat Bătrân, Sub Margine, Vama Marga

5 12 iunie Pogorârea Sfântului Duh

Caransebeş (Pipirig), Oţelu Roşu (Ferdinand), Măru, Rusca Montană

6 19 iunie Duminica Tuturor Sfinţilor Oţelu Roşu (Mal)

7 24 iunie Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul Caransebeş

8 29 iunie Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel

Măgura, Obreja, Poiana, Prisaca, Rusca, Ruşchiţa, Sadova Veche,

Zerveşti, Vama Marga

9 20 iulie Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul

Băuţarul Inferior, Băuţarul Superior, Bucoşniţa, Marga, Valea Timişului

10 6 august Schimbarea la faţă a Domnului Caransebeş (Balta Sărată)

11 15 august Adormirea Maicii Domnului

Glimboca, Iaz, Ilova, Maciova,Mâtnicu-Mare, Petroşniţa, Prisian,

Rugi, Vălişoara, Zăvoi

12 8 septembrie Naşterea Maicii Domnului

Caransebeş (Valea Cenchii), Buchin, Constantin Daicoviciu, Goleţ, Ohaba

Mâtnic, Păltiniş, Sadova Nouă, Vârciorova

13 15 septembrie Sfântul Ierarh Iosif cel Nou de la Partoş Caransebeş

1414 octombrie Acoperământul Maicii

Domnului(pe stil vechi)

Copăcele

15 14 octombrie Cuvioasa Parascheva Dalci, Peştere, Turnu Ruieni

16 18 octombrie Sfântul Evanghelist Luca

Caransebeş (biserica Spitalului Municipal)

17 26 octombrie Sfântul Mare Mucenic Dimitrie

Caransebeş (cartier Nord şi Jupa), Bolvaşniţa, Bucova, Cicleni, Feneş,

Teregova, Var, Voislova

18 8 noiembrie Sfinţii Arhangheli Mihai şi Gavriil

Oţelu Roşu (Cireşa), Ruginosu, Sacu,Slatina - Timiş, Tincova, Zlagna

19 6 decembrie Sfântul Ierarh Nicolae Caransebeş (Balta Sărată)

61

PROTOPOPIATUL REŞIŢA

320066 Reşiţa, str. Libertăţii, nr. 38' 0255213181 (tel. & fax)


Coordonator: Pr. consilier Alin Vasile Câmpean' 0255516412, int. 15; 0744798529; 0355423828

Protopop: Pr. iconom stavrofor Nicolae Cătălin Mirişan' 0744760653

Secretar: Pr. Damaschin Tătaru' 0722514999

I. PAROHII URBANE – Protopopiatul Reşiţa

1 Parohia „Sf. Ierarh Iosif cel Nou de la Partoş” – Reşiţa (1865)categ. I urban A; 2216 familii şi 8850 credincioşi;. 320066 Reşiţa, str. Libertăţii, nr. 38Paroh: Protopop Nicolae Cătălin Mirişan ' 0744760653; 0255213181;E-mail: [email protected]. iconom stavrofor Viorel Andrei ' 0255227979: 0740254512Pr. Damaschin Tătaru ' 0722514999; E-mail: [email protected] Marius Alexandru Ormenişan ' 0742657071; E-mail: [email protected]

62

2 Parohia „Adormirea Maicii Domnului” – Reşiţa (1941)categ. I urban A; 1160 familii şi 3810 credincioşi;. 320027 Reşiţa, str. Laminoarelor nr. 16Paroh: Pr. iconom stavrofor Borislav Tasici ' 0255215710; 0741035032;E-mail: [email protected]. iconom dr. Nichifor Gheorghe Tănase ' 0740210157; 0723004347E-mail: [email protected]

3 Parohia „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” – Reşiţa (1872)categ. I urban A; 1752 familii şi 6960 credincioşi;. 320067 Reşiţa, Piaţa 1 Decembrie 1918, nr. 30Paroh: Pr. iconom stavrofor Ioan Albu ' 0255210774; 0255224343; 0744651346Pr. iconom stavrofor Rusalin Chincea ' 0355408825; 0744753079Pr. inspector ic. stavr. Sorin Oţelariu ' 0722539493

4 Parohia „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” Govândari – Reşiţa (1995)categ. I urban A; 5150 familii şi 13000 credincioşi;. 320191 Reşiţa, Aleea Trei Ape, nr. 6Paroh: Pr. iconom stavrofor Petru Berbentia ' 0744224828; 0355801626; 0770390885; E-mail: [email protected]. iconom stavrofor Romulus Şandru ' 0745760993; 0355409060Pr. iconom stavrofor Mihai Ţunea ' 0726225348

63

5 Parohia „Schimbarea la faţă” Govândari – Reşiţacateg. I urban A; 6800 familii şi 14200 credincioşi;. 320026 Reşiţa, Bulevardul Republicii, f.n. (biserică în construcţie)Paroh: Pr. iconom stavrofor Nicolae-Iulian Nicoară ' 0740771173Pr. sachelar Nicolae Ioan Haţiegan ' 0727306325; 0355416468Pr. iconom Cornel Costina ' 0763654557

6 Parohia „Pogorârea Sfântului Duh” Govândari – Reşiţacateg. I urban A; 1970 familii şi 4815 credincioşi;. 320167 Reşiţa, Calea Caransebeşului, f.n. (biserică în construcţie)Paroh: Pr. Emil Crăciun ' 0355410289; 0726718920E-mail: [email protected]; WEB: www.parohiapogorareasfduhresita.ro

7 Parohia „Sfântul Vasile cel Mare” – Reşiţacateg. I urban A; 1172 familii şi 4220 credincioşi;. Reşiţa, cartier Moroasa Luncă (biserică în construcţie)Paroh: Pr. Daniel Ţăpîrdea ' 0722690984; E-mail: [email protected]

8 Parohia „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” Marginea Lend – Reşiţa (2000)categ. I urban B; 285 familii şi 1110 credincioşi;. 320011 Reşiţa, str. Sodol, nr. 14Paroh: Pr. iconom Moise Linu ' 0724380009

9 Parohia Câlnic – Reşiţa, Hram „ Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” (1799)categ. I urban B; 350 familii şi 1380 credincioşi;. 320001 Câlnic (Reşiţa), str. Grădişte, nr. 46Paroh: Pr. iconom Sorin-Valentin Popovici ' 0727748256; 0255215053Pr. sachelar Sorin Sfeia ' 0721844665

64

10 Parohia Cuptoare cu filia Secu – Reşiţa, Hram „Sf. M. Mc. Dimitrie” (1928)categ. III urban; 120 familii şi 313 credincioşi; 20 familii şi 60 credincioşi (filie). 320002 Cuptoare (Reşiţa), nr. 178Paroh: Pr. iconom Ciprian Ion Costiş ' 0255233855; 0742381707;E-mail: [email protected]

11 Parohia Doman – Reşiţa, Hram „Adormirea Maicii Domnului” (1782)categ. III urban; 204 familii şi 588 credincioşi;. 320003 Doman (Reşiţa), nr. 118Paroh: Pr. sachelar Gheorghe Cristian Manole ' 0255221075; 0747041925; 0753020781; E-mail: [email protected]; www.parohiadomanresita.ro

12 Parohia Moniom – Reşiţa, Hram „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (1904)categ. III urban; 95 familii şi 278 credincioşi;. 320004 Moniom (Reşiţa), nr. 53Paroh: Pr. Gigi-Adrian Mager ' 0255232952; 0747233517

13 Parohia Ţerova – Reşiţa, Hram „Pogorârea Sfântului Duh” (1878)categ. III urban; 125 familii şi 475 credincioşi;. 320006 Ţerova (mun. Reşiţa), str. Banatului nr. 1Paroh: Pr. Florin Hotea ' 0255250475; 0766709981;E-mail: [email protected]

14 Parohia „Pogorârea Sfântului Duh” – Bocşa Montană (1793)categ. I urban B; 400 familii şi 763 credincioşi;. 325300 Bocşa, str. M. Gaşpar, nr. 8Paroh: VACANT

65

15 Parohia „Sfântul Ierarh Nicolae” – Bocşa Română (1813)categ. I urban B; 680 familii şi 1850 credincioşi;. 325300 Bocşa, str. Republicii, nr. 88Paroh: Pr. iconom Silviu Ionel Ferciug ' 0728306680; 0748293345E-mail: [email protected]. Răzvan Sas ' 0728306681E-mail: [email protected]

16 Parohia „Adormirea Maicii Domnului” – Bocşa Românăcateg. I urban B; 600 familii şi 1410 credincioşi;. 325300 Bocşa, str. Funicularului, nr. 69 (biserică în construcţie)Paroh: Pr. iconom Gheorghe Ştefan ' 0255552611; 0722963277

17 Parohia „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului” – Bocşa Română (2005)categ. III urban; 110 familii şi 296 credincioşi;. 325300 Bocşa, str. Dornei, f.n.Paroh: Pr. iconom Caius Negrea ' 0355562313; 0729707734

18 Parohia „Naşterea Maicii Domnului” – Bocşa Vasiova (1775)categ. I urban B; 320 familii şi 1100 credincioşi;. 325300 Bocşa, str. Frunzei, nr. 5Paroh: Pr. iconom stavrofor Ioan Vîşcu ' 0255555613

II.PAROHIIRURALE– Protopopiatul Reşiţa

19 Parohia Apadia, Hram „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie” (1897)categ. III rural; 70 familii şi 196 credincioşi;. 327046 Apadia nr. 140, comuna BrebuParoh: Pr. Ioan Tuştean ' 0768374735; 0255232530

66

20 Parohia Berzovia, Hram „Înălţarea Domnului” (1812)categ. I rural A; 350 familii şi 1350 credincioşi;. 327030 Berzovia, nr. 160Paroh: Pr. Zaharie Petrică Ghimboaşă ' 0763690156; 0255525695E-mail: [email protected]

21 Parohia Biniş, Hram „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” (1855)categ. II rural; 160 familii şi 579 credincioşi;. 327176 Biniş nr. 112, comuna DoclinParoh: Pr. iconom Petru Stan ' 0747344325

22 Parohia Brebu, Hram „Înălţarea Domnului” (1791)categ. I rural A; 230 familii şi 720 credincioşi;. 327045 Brebu, nr. 5Paroh: Pr. iconom stavrofor Romulus Nicolae Rusalin Popoviciu ' 0255232556; 0734194133

23 Parohia Delineşti, Hram „Învierea Domnului” (1838)categ. III rural; 95 familii şi 366 credincioşi;. 327297 Delineşti nr. 37, comuna PăltinişParoh: Pr. Eugen Fabian Danilescu - ' 0765822990

24 Parohia Dezeşti, Hram „Naşterea Maicii Domnului” (1912)categ. III rural; 92 familii şi 208 credincioşi;. 327201 Dezeşti nr. 156, comuna FârliugParoh: Pr. Alexandru Gana ' 0769451622

25 Parohia Doclin, Hram „Adormirea Maicii Domnului”categ. II rural; 135 familii şi 440 credincioşi;. 327175 Doclin, nr. 133Paroh: Pr. sachelar Ovidiu Petru Mezeniuc ' 0741688891;E-mail: [email protected]

26 Parohia Dognecea, Hram „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” (1795)categ. I rural A; 360 familii şi 989 credincioşi;. 327180 Dognecea, nr. 185Paroh: Pr. sachelar Doru Melinescu ' 0255236406; 0766643667;E-mail: [email protected]

67

27 Parohia Duleu, Hram „Sfânta Cuvioasă Parascheva” (1908)categ. III rural; 78 familii şi 138 credincioşi;. 327202 Duleu nr. 148, comuna FârliugParoh: Pr. sachelar Vasile Dragoş ' 0722804272;E-mail: [email protected]

28 Parohia Ersig, Hram „Adormirea Maicii Domnului” (1888)categ. III rural; 63 familii şi 168 credincioşi;. 327426 Ersig nr. 1, comuna VermeşParoh: Pr. iconom Dragoş Vasile Capotă ' 0740198612E-mail: [email protected]

29 Parohia Ezeriş, Hram „Adormirea Maicii Domnului” (1801)categ. I rural B; 149 familii şi 341 credincioşi;. 327195 Ezeriş, nr. 288Paroh: Pr. Ion Daniel Preda ' 0728693342; 0766451995

30 Parohia Fârliug, Hram „Naşterea Maicii Domnului” (1785)categ. I rural A; 229 familii şi 627 credincioşi;. 327200 Fârliug, nr. 114Paroh: Pr. sachelar Doru Mogoşescu ' 0724836701

31 Parohia Fizeş, Hram „ Sfinţii Arhangheli Mihai şi Gavriil” (1758)categ. I rural B; 220 familii şi 620 credincioşi;. 327031 Fizeş nr. 136, comuna BerzoviaParoh: Pr. iconom stavrofor Gheorghe Dobre ' 0255236122; 0745126218

32 Parohia Gherteniş, Hram „Adormirea Maicii Domnului” (1824)categ. I rural A; 225 familii şi 689 credincioşi;. 327032 Gherteniş nr. 288, comuna BerzoviaParoh: Pr. Vasile Păvălaşc ' 0255526803; 0724747575

33 Parohia Izgar, Hram „Adormirea Maicii Domnului” (1879)categ. III rural; 100 familii şi 290 credincioşi;. 327427 Izgar nr. 37A, comuna VermeşParoh: Pr. Ianăş Ambruş ' 0761661454

68

34 Parohia Măureni, Hram „Adormirea Maicii Domnului”categ. I rural B; 395 familii şi 982 credincioşi;. 327265 Măureni, nr. 379 (biserică în construcţie)Paroh: Pr. Aurel Radics ' 0255526017; 0761644282

35 Parohia Ocna de Fier, Hram „Adormirea Maicii Domnului” (1815)categ. II rural; 175 familii şi 480 credincioşi;. 327290 Ocna de Fier, nr. 95AParoh: Pr. sachelar Alin Chicoş ' 0255527874; 0721924945

36 Parohia Ohabiţa, Hram „Sf. M. Mc. Gheorghe” (1800)categ. misionară; 30 familii şi 112 credincioşi;. 327298 Ohabiţa f.n, comuna PăltinişParoh: Pr. Ioan Cădariu ' 0788058871

37 Parohia Ramna, Hram „Învierea Domnului” (două biserici: 1770, 1894)categ. I rural A; 251 familii şi 938 credincioşi;. 327310 Ramna, nr. 24Paroh: Pr. Ion-Ovidiu Urzicaru ' 0255528012; 0748134955;E-mail: [email protected]

38 Parohia Remetea-Pogănici, Hram „Naşterea Maicii Domnului” (1974)categ. misionară; 56 familii şi 135 credincioşi;. 327203 Remetea-Pogănici nr. 113, comuna FârliugParoh: Pr. Petru Gelu Moldovan ' 0722913979; 0769613580;E-mail: [email protected]

39 Parohia Scăiuş, Hram „Adormirea Maicii Domnului” (1936)categ. III rural; 83 familii şi 326 credincioşi;. 327204 Scăiuş nr. 101, comuna FârliugParoh: Pr. Cristian Guran ' 0768881764; 0788609203E-mail: [email protected]

69

40 Parohia Soceni, Hram „ Adormirea Maicii Domnului” (1700)categ. I rural A; 210 familii şi 629 credincioşi;. 327196 Soceni nr. 70, comuna EzerişParoh: Pr. iconom Constantin Şodâncă ' 0355885104; 0758617443

41 Parohia Şoşdea, Hram „Duminica Tuturor Sfinţilor” (1926)categ. I rural B; 207 familii şi 580 credincioşi;. 327266 Şoşdea f.n., comuna MăureniParoh: Pr. sachelar Sorin Belu ' 0721426339; 0762107300

42 Parohia Târnova cu filia Bratova, Hram „Adormirea Maicii Domnului” (1767) şi „Pogorârea Sfântului Duh” (1938); „Sf. Împ. Constantin şi Elena” (2002) (filie)categ. I rural A; 420 familii şi 1710 credincioşi; 12 familii şi 35 credincioşi (filie). 327385 Târnova, nr. 1Paroh: Pr. sachelar Ion Ştefoni ' 0723594739; 0788208947Pr. Traian-Alexandru Florei ' 0762655455

43 Parohia Tirol, Hram „Sfânta Treime” (1999)categ. misionară; 71 familii şi 182 credincioşi;. 327177 Tirol f.n., comuna DoclinParoh: Pr. Petru Trainoschi ' 0742567908;E-mail: [email protected]

44 Parohia Valea Mare, Hram „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (1800)categ. misionară; 40 familii şi 80 credincioşi;. 327206 Valea Mare, f.n., comuna FârliugParoh: Pr. Ion Gheorghe Damir ' 0729452670

70

45 Parohia Valeadeni, Hram „Naşterea Maicii Domnului” (1909)categ. III rural; 120 familii şi 298 credincioşi;. 327047 Valeadeni nr. 12, comuna BrebuParoh: Pr. sachelar Dumitru-Adrian Tiuch ' 0721145800

46 Parohia Valeapai, Hram „ Adormirea Maicii Domnului” (1800)categ. III rural; 125 familii şi 208 credincioşi;. 327312 Valeapai nr. 25, comuna RamnaParoh: Pr. Ioan Achim ' 0745504515; 0744508505

47 Parohia Văliug, Hram „Naşterea Maicii Domnului” (1887)categ. I rural A; 280 familii şi 763 credincioşi;. 327415 Văliug, nr. 39Paroh: Pr. iconom Sevastian-Mihail Pană ' 0255235716; 0747233550

48 Parohia Vermeş, Hram „Înălţarea Domnului” (1853)categ. I rural A; 193 familii şi 768 credincioşi;. 327427 Vermeş, nr. 1Paroh: Pr. iconom stavrofor Petru Vintilescu ' 0255526451; 0749948559

49 Parohia Zorlencior, Hram „Naşterea Maicii Domnului” (1826)categ. misionară; 56 familii şi 130 credincioşi;. 327451 Zorlencior nr. 85, comuna Zorlenţu MareParoh: Pr. sachelar Andrei Doru Oproiu ' 0729404783

50 Parohia Zorlenţu Mare, Hram „Adormirea Maicii Domnului” (1793)categ. I rural A; 321 familii şi 914 credincioşi;. 327450 Zorlenţu Mare, nr. 355Paroh: Pr. Ilie Adrian Murariu ' 0763644223Pr. Cătălin Lăudat ' 0724022965

71

III. UNITăŢI MISIONARE – Protopopiatul Reşiţa

1. Preot misionar – Protopopiatul Reşiţa. 320066 Reşiţa, str. Libertăţii, nr. 38

Misionar: Pr. sachelar Sorin Sfeia ' 0721844665

2. Capela „Sf. Ierarh Iosif cel Nou de la Partoş” a Spitalului Judeţean de Urgenţă Reşiţa (biserică în construcţie). 320210 Reşiţa, str. Făgăraşului, nr. 18

Misionar 1: Pr. Laurenţiu Virgilius Mateia ' 0741270811; 0355416442

Misionar 2: Pr. Sorin Buşoi ' 0744522777; 0355809482

3. Capela Spitalului Judeţean Staţionar II ReşiţaMisionar: Pr. iconom stavrofor Ioan Lăpuşte

' 0355418192; 07438333040

4. Capela „Sf. M. Mc. Pantelimon” a Spitalului Judeţean Staţionar III Reşiţa

Misionar: Pr. Ioan Cheregi ' 0724625086

5. Aşezământul social eclesial „Sf. Prooroc Ilie” Reşiţa – DomanPr. iconom stavrofor Aurel Bendariu ' 0255233537; 0728596919

6. Direcţia Generală pentru Protecţia Copilului Caraş-Severin. 320191 Reşiţa, Aleea Trei Ape, nr. 4

Misionar: Pr. Ion Petrică ' 0744753053

7. Capela „Sf. Arh. Mihail şi Gavriil” a Inspectoratului Judeţean de Jandarmi Caraş-Severin (UM 0435)

. Reşiţa, str. Erou Jandarm Nicolae Marcu, nr. 1Misionar: Pr. Nicolae Ion Petrişor ' 0255256876; 0740809908;


72

8. Inspectoratul Şcolar Judeţean Caraş-Severin (preoţi profesori în unităţi şcolare)

Inspector şcolar pentru disciplina Religie:Pr. ic. stavr. prof. Sorin David Oţelariu ' 0722539493

Liceul Teoretic „Traian Lalescu” ReşiţaMisionar: Pr. prof. Nicolae Chiosa ' 0745006744;


Liceul de Artă „Sabin Păuţa” ReşiţaMisionar: Pr. prof. Flavius Brie ' 0727062136

Colegiul Economic al Banatului Montan, ReşiţaMisionar: Diac. prof. Emil Sergiu Varga

' 0723752172; 0355803476

Recapitulare parohii – Protopopiatul Reşiţa

Nr. crt. Tip Categorie Număr Total Filii Total unităţi de cult

1

URBANE

I A 7

18 1 192 I B 63 II 04 III 55

RURALE

I A 11

27 1 286 I B 47 II 38 III 99 MISIONARE 5 5 0 510 TOTAL 50 2 52

73

Recapitulare credincioşi – Protopopiatul Reşiţa


familiiTotal

familiiNr.

credincioşiTotal

credincioşi1

URBANE

I A 20220

23529

55855

654782 I B 2635 76133 II 0 04 III 674 20105

RURALE

I A 3081

5348

10132

163526 I B 971 25237 II 470 14998 III 826 21989 MISIONARE 253 253 639 639

10 TOTAL 29130 82469

Recapitulare preoţi – Protopopiatul Reşiţa


Total 73


Total 73

74

Hramuri în anul 2011 – Protopopiatul Reşiţa

Nr. crt.


1 1 ianuarie Sfântul Vasile cel Mare Reşiţa2 23 aprilie Sf. M. Mc. Gheorghe Dognecea3 24 aprilie Învierea Domnului Delineşti, Ohabiţa, Ramna4 21 mai Sf. Împ. Constantin şi Elena Bratova5 2 iunie Înălţarea Domnului Berzovia, Brebu, Vermeş

6 12 iunie Pogorârea Sfântului Duh Reşiţa, Ţerova, Bocşa Montană, Târnova

7 13 iunie Sfânta Treime Tirol8 19 iunie Duminica Tuturor Sfinţilor Şoşdea

9 29 iunie Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel Reşiţa, Marginea Lend, Câlnic, Biniş

10 20 iulie Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul Doman11 6 august Schimbarea la faţă a Domnului Reşiţa


Reşiţa, Doman, Bocşa Română II, Ersig, Doclin, Ezeriş, Gherteniş, Izgar, Măureni, Ocna de Fier,

Scăiuş, Soceni, Târnova, Valeapai, Zorlenţu Mare


Bocşa Vasiova, Dezeşti, Fârliug,

Remetea Pogănici, Valeadeni, Văliug, Zorlencior

14 15 septembrie

Sfântul Ierarh Iosif cel Noude la Partoş Reşiţa

15 14 octombrie Cuvioasa Parascheva Duleu

16 26 octombrie Sfântul Mare Mucenic Dimitrie Cuptoare, Apadia

17 8 noiembrie

Sfinţii Arhangheli Mihai şi Gavriil Reşiţa, Moniom, Valea Mare

18 21 noiembrie

Intrarea în biserică a Maicii Domnului Bocşa Română III

19 6 decembrie Sfântul Ierarh Nicolae Bocşa Română I

75

PROTOPOPIATUL ORAVIŢA

325600 Oraviţa, str. 1 Decembrie 1918, nr. 42' 0255571265


Coordonator: Pr. consilier Călin Vasile Ianchiş' 0255516412, int. 18; 0788661471; 0756097382

Protopop: Pr. iconom stavrofor Ion Văran' 0255571265; 0255571258; 0723651393; 0763673090

I.PAROHIIURBANE– Protopopiatul Oraviţa

1 Parohia „Adormirea Maicii Domnului” – Oraviţa (1784)categ. I urban B; 675 familii şi 1670 credincioşi;. 325600 Oraviţa, str. Simeon Mangiuca, nr. 21Paroh: Pr. iconom stavrofor Ion-Doru Găvădină ' 0255571822; 0743163286Protopop Ion Văran ' 0255571265; 0723651393; 0763673090E-mail: [email protected]

2 Parohia „Sfântul Prooroc Ilie” – Oraviţa (1743)categ. I urban B; 635 familii şi 1980 credincioşi;. 325600 Oraviţa, str. Andrei Şaguna, nr. 7Paroh: Pr. Irinel Dinu ' 0727183404; 0255571059Pr. iconom stavrofor Gheorghe Cucul ' 0255573173

76

3 Parohia „Pogorârea Sfântului Duh” – Oraviţacateg. I urban B; 780 familii şi 2700 credincioşi;. 325600 Oraviţa, str. Zona Gării (biserică în construcţie)Paroh: Pr. Corneliu Hriţcu ' 0724263951; 0765289736;E-mail: [email protected]. iconom stavrofor Ionel Bena ' 0255571634 ; 0764775537

4 Parohia Agadici – Oraviţa, Hram „Naşterea Maicii Domnului” (1774)categ. misionară; 59 familii şi 155 credincioşi;. 325601 Agadici (Oraviţa), nr. 28Paroh: Pr. Radu Gelu Onişoru ' 0766108154; E-mail: [email protected]

5 Parohia Brădişoru de Jos – Oraviţa, Hram „Pogorârea Sfântului Duh” (1770)categ. III urban; 130 familii şi 338 credincioşi;. 325602 Brădişoru de Jos (Oraviţa), nr. 201Paroh: Pr. iconom Pavel Toc ' 0768923151

6 Parohia Broşteni – Oraviţa, Hram „Adormirea Maicii Domnului” (1792)categ. II urban; 170 familii şi 560 credincioşi;. 325603 Broşteni (Oraviţa), nr. 193Paroh: Pr. iconom stavrofor Dorin-Lucian Lăpuşnianu ' 0766347496

7 Parohia Ciclova Montană – Oraviţa, Hram „Adormirea Maicii Domnului”categ. II urban; 168 familii şi 472 credincioşi;. 325604 Ciclova Montană (Oraviţa), f.n.Paroh: Pr. sachelar Ion-Marius Ciublea ' 0255575032

77

8 Parohia Răchitova - Oraviţa, Hram „Naşterea Maicii Domnului”categ. III urban; 115 familii şi 330 credincioşi;. 325606 Răchitova (Oraviţa), str. Oraviţei, nr. 28Paroh: Pr. sachelar Marinel Zenovie Bobescu ' 0745786119; 0769296472;E-mail: [email protected]

9 Parohia „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” Moldova Nouă (1777)categ. I urban B; 680 familii şi 1980 credincioşi;. 325500 Moldova Nouă, str. Nicolae Bălcescu, nr. 40Paroh: Pr. iconom Bogdan Belu ' 0724014848Pr. iconom stavrofor Iova Megheleş ' 0255541322; 0741127176

10 Parohia „Adormirea Maicii Domnului” Moldova Nouăcateg. I urban A; 1457 familii şi 4698 credincioşi;. 325500 Moldova Nouă, str. Eftimie Murgu, nr. 1-3 (biserică în construcţie)Paroh: Pr. iconom Marcel Mărculescu ' 0255540014; 0766345378E-mail: [email protected]; www.bor.org.roPreot slujitor: vacant

11 Parohia „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” Moldova Nouăcateg. I urban B; 537 familii şi 1582 credincioşi;. 325500 Moldova Nouă, str. Pârvareca, f.n.Paroh: Pr. iconom stavrofor Remus Căta ' 0355081363; 0765268738E-mail: [email protected]

12 Parohia Moldoviţa - Moldova Nouă, Hram „Adormirea Maicii Domnului” (1976)categ. misionară; 48 familii şi 160 credincioşi;. 325502 Moldoviţa (Moldova Nouă), nr. 14BParoh: Pr. Radu Ţenovici ' 0762633466

78

13 Parohia „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” Aninacateg. I urban B; 845 familii şi 3160 credincioşi;. 325100 Anina, str. Varvara, nr. 18Paroh: Pr. iconom Alin Remus Muntean ' 0255240227; 0756506907

14 Parohia „Sfânta Treime” Anina (2009)categ. I urban B; 556 familii şi 1412 credincioşi;. 325100 Anina, str. Victoriei, nr. 12Paroh: Pr. iconom Gheorghe Şuveţi ' 0741539447; 0255240766

II. PAROHII RURALE – Protopopiatul Oraviţa

15 Parohia Berlişte cu filia Rusova Veche, Hram „Înălţarea Domnului” (1892) şi „Înălţarea Domnului” (filie, 1832)categ. III rural; 111 familii şi 270 credincioşi; 24 familii şi 65 credincioşi (filie). 327020 Berlişte, nr. 100Paroh: Pr. Mihai-Alexandru Sima ' 0743607140; 0355081989E-mail: [email protected]

16 Parohia Berzasca, Hram „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (1836)categ. I rural A; 420 familii şi 700 credincioşi;. 327025 Berzasca, nr. 346Paroh: Pr. Zaharia Cristian Ienea ' 0764662052

17 Parohia Bogodinţ, Hram „Naşterea Maicii Domnului” (1774)categ. misionară; 56 familii şi 98 credincioşi;. 327331 Bogodinţ nr. 86, comuna Sasca MontanăParoh: Vacant

79

18 Parohia Cărbunari, Hram „Pogorârea Sfântului Duh” (1835)categ. I rural B; 193 familii şi 489 credincioşi;. 327070 Cărbunari, nr. 75Paroh: Pr. iconom stavrofor Cornel Aldescu ' 0721798549

19 Parohia Cârnecea, Hram „Adormirea Maicii Domnului”categ. III rural; 99 familii şi 227 credincioşi;. 327396 Cârnecea nr. 1, comuna Ticvaniu MareParoh: Pr. Păuniţă Secula ' 0761688347

20 Parohia Ciclova Română, Hram „Înălţarea Domnului” (1780)categ. I rural A; 286 familii şi 786 credincioşi;. 327075 Ciclova Română, nr. 396Paroh: Pr. Ilie Miloş ' 0255575181

21 Parohia Ciortea cu filia Iertof, Hram „Înălţarea Domnului” şi „Învierea Domnului” (filie)categ. III rural; 52 familii şi 141 credincioşi; 50 familii şi 138 credincioşi (filie). 327431 Ciortea nr. 53, comuna VraniParoh: Pr. Nicolae Pirui ' 0749172335; 0762874512

22 Parohia Ciuchici, Hram „Naşterea Maicii Domnului” (1871)categ. I rural B; 155 familii şi 445 credincioşi;. 327080 Ciuchici, nr. 257Paroh: Pr. sachelar Viorel-Daniel Nicolae ' 0726837375

80

23 Parohia Ciudanoviţa, Hram „Adormirea Maicii Domnului” şi „Naşterea Maicii Domnului” (capelă colonie)categ. III rural; 80 familii şi 310 credincioşi;. 327085 Ciudanoviţa, nr. 1 AParoh: VACANT

24 Parohia Comorâşte, Hram „Naşterea Maicii Domnului” (1820)categ. I rural B; 167 familii şi 535 credincioşi;. 327212 Comorâşte nr. 143, comuna ForoticParoh: Pr. iconom stavrofor Petru Boru ' 0745211976

25 Parohia Coronini, Hram „Sfântul Prooroc Ilie” (1895)categ. I rural A; 275 familii şi 1130 credincioşi;. 327160 Coronini, nr. 372Paroh: Pr. iconom Mihai Ienea ' 0766945691

26 Parohia Cozla, Hram „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”categ. misionară; 40 familii şi 102 credincioşi;. 327027 Cozla f.n., comuna BerzascaParoh: Pr. Constantin Bîrdeanu ' 0724590798; 0788425419

27 Parohia Forotic, Hram „Învierea Domnului” (1743)categ. II rural; 121 familii şi 336 credincioşi;. 327210 Forotic, nr. 123Paroh: Pr. Olimpiu Bogdan Viorel Silaghi ' 0788189156; 0748972623E-mail: [email protected]

28 Parohia Gârlişte, Hram „Naşterea Maicii Domnului”categ. II rural; 142 familii şi 270 credincioşi;. 327226 Gârlişte nr. 327, comuna GoruiaParoh: : Pr. iconom Păunel-Martin Juchi ' 0255234445; 0747459168; 0753557456

81

29 Parohia Giurgiova, Hram „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”categ. misionară; 59 familii şi 148 credincioşi;. 327227 Giurgiova f.n., comuna GoruiaParoh: : Pr. Traian Ghiurfălean ' 0754828579

30 Parohia Gornea, Hram „Aflarea moaştelor Sfântului Ierarh Nicolae” (1834)categ. I rural B; 224 familii şi 562 credincioşi;. 327344 Gornea nr. 100, comuna SicheviţaParoh: Pr. Daniel-Constantin Nistoran ' 0745419113

31 Parohia Goruia, Hram „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel”categ. II rural; 101 familii şi 338 credincioşi;. 327225 Goruia, nr. 256Paroh: Pr. Petru Bona ' 0767296014

32 Parohia Grădinari, Hram „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” (1909)categ. I rural A; 325 familii şi 1115 credincioşi;. 327230 Grădinari, nr. 244Paroh: Pr. iconom stavrofor Vichentie Molin ' 0255575825

33 Parohia Greoni, Hram „Naşterea Maicii Domnului” (1777)categ. I rural B; 179 familii şi 653 credincioşi;. 327231 Greoni nr. 236, comuna GrădinariParoh: Pr. iconom Iosif Tilca ' 0724193813

34 Parohia Iam, Hram „Înălţarea Domnului” (1896)categ. III rural; 86 familii şi 228 credincioşi;. 327021 Iam nr. 60, comuna BerliştePr. Claudiu Ungureanu ' 0762946633;E-mail: [email protected]

82

35 Parohia Ilidia, Hram „Pogorârea Sfântului Duh”categ. III rural; 88 familii şi 237 credincioşi;. 327076 Ilidia nr. 24, comuna Ciclova RomânăParoh: Pr. Titel Cătălin Adrian Boboc ' 0764191509; 0355082390

36 Parohia Jitin, Hram „Adormirea Maicii Domnului”categ. misionară; 40 familii şi 77 credincioşi;. 327086 Jitin f.n, comuna CiudanoviţaParoh: Pr. Gavriil Moraru ' 0730795898

37 Parohia Macovişte, Hram „Adormirea Maicii Domnului”categ. misionară; 56 familii şi 109 credincioşi;. 327081 Macovişte f.n, comuna CiuchiciParoh: VACANT (administrată de Oficiul Parohial Petrilova)

38 Parohia Mercina, Hram „Adormirea Maicii Domnului”categ. II rural; 152 familii şi 407 credincioşi;. 327421 Mercina nr. 106, comuna VărădiaParoh: Pr. Constantin Benţa ' 0741778627

39 Parohia Milcoveni, Hram „Sfântul Prooroc Ilie” (1927)categ. III rural; 80 familii şi 165 credincioşi;. 327022 Milcoveni nr. 100, comuna BerlişteParoh: Pr. Marian-Gheorghe Chirilă ' 0768322184

40 Parohia Naidăş, Hram „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena”categ. I rural A; 198 familii şi 593 credincioşi;. 327280 Naidăş, nr. 520Paroh: Pr. iconom Vichentă Ponoran ' 0741084715

41 Parohia Nicolinţ cu filia Rusova Nouă, Hram „Adormirea Maicii Domnului” şi „Înălţarea Domnului” (filie)categ. III rural; 91 familii şi 172 credincioşi; 21 familii şi 46 credincioşi (filie). 327082 Nicolinţ nr. 60, comuna CiuchiciParoh: Pr. Paul Banci ' 0740576039

83

42 Parohia Padina-Matei, Hram „Naşterea Maicii Domnului”categ. I rural A; 214 familii şi 898 credincioşi;. 327126 Padina-Matei nr. 59, comuna GârnicParoh: Pr. sachelar Marian Ovidiu Sarchiz ' 0729463938;E-mail: [email protected]

43 Parohia Petrilova, Hram „Naşterea Maicii Domnului”categ. III rural; 71 familii şi 214 credincioşi;. 327083 Petrilova nr. 45, comuna CiuchiciParoh: Pr. Petru-Tită Stanciu ' 0767825000

44 Parohia Pojejena, Hram „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” (1907)categ. I rural B; 168 familii şi 642 credincioşi;. 327300 Pojejena, nr. 200Paroh: Pr. Ion Nedelcu ' 0724994959; 0372990006E-mail: [email protected]; Web: www.parohiapojejena.ro

45 Parohia Potoc cu filia Socolari, Hram „Înălţarea Domnului” şi „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” (filie)categ. I rural B; 115 familii şi 239 credincioşi; 42 familii şi 77 credincioşi (filie);. 327332 Potoc nr. 78, comuna Sasca MontanăParoh: Pr. Andrei Teofil Vîlcu ' 0723011386; 0766468499

46 Parohia Răcăşdia, Hram „Adormirea Maicii Domnului” (1778)categ. I rural A; 395 familii şi 1285 credincioşi;. 327315 Răcăşdia, nr. 380 BParoh: Pr. iconom stavrofor Gheorghe Ţibuleac ' 0762630417;E-mail: [email protected]

84

47 Parohia Sasca Montană, Hram „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” (1770)categ. I rural A; 377 familii şi 627 credincioşi;. 327330 Sasca Montană nr. 222Paroh: Pr. iconom Iulius-Ionuţ Guiman ' 0727368514; 0727338925

48 Parohia Sasca Română, Hram „Naşterea Maicii Domnului”categ. II rural; 164 familii şi 288 credincioşi;. 327333 Sasca Română nr. 1, comuna Sasca MontanăParoh: Pr. Alexandru Cătălin Mihăescu ' 0255576528; 0723004008

49 Parohia Secăşeni cu filia Calina, Hram „Sf. Arh. Mihail şi Gavriil” şi „Adormirea Maicii Domnului” (filie)categ. III rural; 62 familii şi 140 credincioşi; 41 familii şi 100 credincioşi (filie). 327397 Secăşeni nr. 230, comuna Ticvaniu MareParoh: Pr. Lazăr Ovidiu Cărăbaş ' 0788505982; 0729341995

50 Parohia Sicheviţa, Hram „Sfânta Treime” (1836)categ. I rural A; 566 familii şi 1415 credincioşi;. 327335 Sicheviţa, nr. 428Paroh: Pr. iconom stavrofor Dorin Nistoran ' 0766344859; 0741772848

51 Parohia Slatina-Nera, Hram „Adormirea Maicii Domnului” (1770)categ. II rural; 131 familii şi 230 credincioşi;. 327334 Slatina-Nera nr. 70, comuna Sasca MontanăParoh: Pr. Cristian Florin Guiu ' 0788507394; 0722770732

85

52 Parohia Surducu Mare, Hram „Naşterea Maicii Domnului” (1724)categ. III rural; 105 familii şi 285 credincioşi;. 327213 Surducu Mare nr. 45, comuna ForoticParoh: Pr. Casian Văleanu ' 0731569791;E-mail: [email protected]

53 Parohia Ştinăpari, Hram „Pogorârea Sfântului Duh” (1947)categ. II rural; 106 familii şi 230 credincioşi;. 327071 Ştinăpari f.n., comuna CărbunariParoh: Pr. Ilie Oltean ' 0720846393

54 Parohia Şuşca, Hram „Înălţarea Domnului” (1914)categ. III rural; 70 familii şi 173 credincioşi;. 327307 Şuşca nr. 27, comuna PojejenaParoh: Pr. sachelar Ioan Virgiliu Matei ' 0763153956E-mail: [email protected]

55 Parohia Ticvaniu Mare, Hram „Învierea Domnului”categ. I rural B; 283 familii şi 514 credincioşi;. 327395 Ticvaniu Mare, nr. 372Paroh: Pr. Sergiu Dalea ' 0740077130

56 Parohia Ticvaniu Mic, Hram „Învierea Domnului” (1776)categ. III rural; 76 familii şi 116 credincioşi;. 327398 Ticvaniu Mic nr. 1, comuna Ticvaniu MareParoh: Pr. Cătălin Cojocaru ' 0728443394; 0355081421

57 Parohia Vărădia, Hram „Pogorârea Sfântului Duh”categ. I rural B; 190 familii şi 398 credincioşi;. 327420 Vărădia, nr. 298Paroh: Pr. sachelar Nicolae Valeriu Popescu ' 0721936526; 0788899349

58 Parohia Vrani, Hram „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel”categ. I rural B; 192 familii şi 640 credincioşi;. 327430 Vrani, nr. 145Paroh: Pr. iconom Nicolae-Doru Eftimie ' 0788837807

86

59 Parohia Vrăniuţ, Hram „Naşterea Maicii Domnului” (1888)categ. II rural; 115 familii şi 204 credincioşi;. 327316 Vrăniuţ nr. 260, comuna RăcăşdiaParoh: Pr. Bogdan Berdacicu ' 0728257534; 0723421508

III. UNITăŢI MISIONARE– Protopopiatul Oraviţa

1. Preot misionar – Protopopiatul OraviţaMisionar: Pr. iconom Dănuţ Bufanu ' 0726838147; 0730204203

Recapitulare parohii – Protopopiatul Oraviţa


cult1

URBANE

I A 1

12 0 122 I B 73 II 24 III 25

RURALE

I A 9

40 5 456 I B 107 II 88 III 13

9 MISIONARE 7 7 0 710 TOTAL 59 5 64

87

Recapitulare credincioşi – Protopopiatul Oraviţa


familiiTotal

familiiNr.

credincioşiTotal

credincioşi1

URBANE

I A 1457

6748

4698

208822 I B 4708 144843 II 338 10324 III 245 6685

RURALE

I A 3056

7203

8549


10 TOTAL 14309 40804

Recapitulare preoţi – Protopopiatul Oraviţa


Total 63


Total 63

88

Hramuri în anul 2011 – Protopopiatul Oraviţa

Nr. crt.


1 23 aprilie Sf. M. Mc. Gheorghe Moldova Nouă, Giurgiova, Grădinari

2 24 aprilie Învierea Domnului Forotic, Secăşeni, Ticvaniu Mic, Iertof

3 9 mai Aflarea moaştelor Sf. Ier. Nicolae Gornea

4 21 mai Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena

Moldova Nouă, Anina, Naidăş, Pojejena

52 iunie

Înălţarea DomnuluiBerlişte, Ciclova Română,

Ciortea, Iam, Rusova Nouă, Potoc, Şuşca

6 12 iunie Pogorârea Sfântului Duh Oraviţa, Brădişoru de Jos, Cărbunari, Ilidia, Ştinăpari

7 13 iunie Sfânta Treime Anina, Sicheviţa

8 29 iunie Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel

Goruia, Sasca Montană, Socolari, Vrani

9 20 iulie Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul Oraviţa, Coronini, Milcoveni


Oraviţa, Broşteni, Ciclova Montană,

Moldova Nouă, Moldoviţa, Cârnecea, Ciudanoviţa, Jitin, Macovişte, Mercina, Nicolinţ, Răcăşdia, Calina, Slatina-Nera


Agadici, Răchitova, Bogodinţ, Ciuchici, Comorâşte, Gârlişte,

Greoni, Padina-Matei, Petrilova, Sasca Română, Surducu Mare,

Vrăniuţ

12 15 septembrie

Sfântul Ierarh Iosif cel Nou de la Partoş Ticvaniu Mare

13 8 noiembrie

Sfinţii Arhangheli Mihai şi Gavriil Berzasca

89

PROTOPOPIATUL BĂILE HERCULANE

325200 Băile Herculane, str. Cernei, nr. 6' 0255560371

Coordonator: Pr. consilier Daniel Aron Alic' 0255516412, int. 16; 0756097377; 0722697386

Protopop: Pr. iconom stavrofor Nicolae Pereş' 0255561608; 0724577720

I. PAROHII URBANE

1 Parohia „Schimbarea la faţă” – Băile Herculane (1865)categ. I urban A; 1120 familii şi 4300 credincioşi;. 325200 Băile Herculane, str. Castanilor nr. 26Paroh: Pr. sachelar dr. Constantin Cilibia ' 0255561681; 0741214980Protopop Nicolae Pereş ' 0255561608; 0724577720

2 Parohia „Sfântul Apostol Toma” – Pecinişca – Băile Herculanecateg. I urban B; 225 familii şi 676 credincioşi;. 325201 Pecinişca (Băile Herculane), nr. 111Paroh: Pr. Florin-Petru Papavă ' 0744624299

90

II. PAROHII RURALE

3 Parohia Bănia, Hram „Naşterea Maicii Domnului” (1780)categ. I rural A; 300 familii şi 1100 credincioşi;. 327010 Bănia, nr. 389Paroh: Pr. iconom stavrofor Dănilă Băcilă ' 0255243633; 0726478830

4 Parohia Bârza, Hram „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” (1808)categ. II rural; 238 familii şi 622 credincioşi;. 327401 Bârza nr. 499, comuna TopleţParoh: Pr. iconom stavrofor Bogoliub Martinovici ' 0745539099

5 Parohia Bogâltin cu filiile Dobraia şi Ineleţ, Hram „Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul” (1854)categ. I rural B; 180 familii şi 550 credincioşi;. 327112 Bogâltin nr. 144, comuna CornerevaParoh: Pr. sachelar Cristian Rădulescu ' 0788484704; 0729283488

6 Parohia Borlovenii Noi, Hram „Naşterea Maicii Domnului” (1877)categ. II rural; 135 familii şi 365 credincioşi;. 327306 Borlovenii Noi nr. 25, comuna PrigorParoh: Pr. Ilie Nicolicea ' 0766492016; 0767489401

7 Parohia Borlovenii Vechi, Hram „Adormirea Sf. Ap. şi Ev. Ioan” (1824) categ. III rural; 90 familii şi 305 credincioşi;. 327307 Borlovenii Vechi nr. 104, comuna PrigorParoh: vacant

91

8 Parohia Bozovici, Hram „Înălţarea Domnului” (1803)categ. I rural A; 538 familii şi 1490 credincioşi;. 327040 Bozovici, str. Ştefan cel Mare, nr. 304Paroh: Pr. iconom stavrofor Ion Cherescu ' 0255242377; 0740414079;E-mail: [email protected]. iconom Vasile Grecu-Boiaş ' 0255242132; 0727765463

9 Parohia Cănicea, Hram „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel”categ. III rural; 85 familii şi 360 credincioşi;. 327186 Cănicea nr. 60, comuna DomaşneaParoh: Pr. Moise Olariu ' 0755588074

10 Parohia Cornea, Hram „Adormirea Maicii Domnului” (1780)categ. I rural A; 232 familii şi 780 credincioşi;. 327105 Cornea, nr. 239Paroh: Pr. iconom stavrofor Iosif Iocşa ' 0255261444; 0744284193

11 Parohia Cornereva, Hram „Adormirea Maicii Domnului” (1779)categ. I rural A; 531 familii şi 1885 credincioşi;. 327110 Cornereva, nr. 324Paroh: Pr. Nicolae Martin Valuşescu ' 0740205411Pr. iconom stavrofor Ion Pălean ' 0255560084; 0749921395

12 Parohia Cruşovăţ, Hram „Sfânta Cuv. Parascheva” (1775)categ. II rural; 134 familii şi 397 credincioşi;. 327106 Cruşovăţ nr. 176, comuna CorneaParoh: Pr. iconom Moise Vasile Jurescu ' 0748595201

13 Parohia Cuptoare, Hram „Înălţarea Domnului” (1811)categ. I rural B; 170 familii şi 675 credincioşi;. 327107 Cuptoare nr. 21, comuna CorneaParoh: Pr. iconom Nicolaie Iliescu ' 0751397705

92

14 Parohia Dalboşeţ, Hram „Naşterea Maicii Domnului” (1828)categ. I rural A; 292 familii şi 890 credincioşi;. 327165 Dalboşeţ, nr. 129Paroh: Pr. iconom Ion Stroiescu ' 0255243456; 0748697242

15 Parohia Domaşnea, Hram „Sfântul Atanasie cel din Aton” (1807)categ. I rural A; 296 familii şi 952 credincioşi;. 327185 Domaşnea, nr. 199Paroh: Pr. iconom Iosif Frenţ ' 0721383375

16 Parohia Eftimie Murgu, Hram „Înălţarea Domnului” (1822)categ. I rural A; 437 familii şi 1412 credincioşi;. 327190 Eftimie Murgu, nr. 405Paroh: Pr. Cristian Mokesch ' 0729911145; E-mail: [email protected];Pr. Petru Şerengău ' 0764622246

17 Parohia Gârbovăţ, Hram „Naşterea Maicii Domnului” (1789)categ. I rural B; 184 familii şi 530 credincioşi;. 327001 Gârbovăţ nr. 274, comuna BăniaParoh: Pr. iconom stavrofor Iosif Surulescu ' 0255243054; 0743024558

18 Parohia Globu Craiovei, Hram „Sfântul Ierarh Nicolae” (1806)categ. I rural B; 150 familii şi 520 credincioşi;. 327236 Globu Craiovei nr. 206, comuna IablaniţaParoh: Pr. iconom Iosif Boroica ' 0767326098

19 Parohia Globurău, Hram „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (1775)categ. III rural; 80 familii şi 270 credincioşi;. 327271 Globurău nr. 108, comuna MehadiaParoh: Pr. sachelar Vasile-Gligor Fordon ' 0741525386

93

20 Parohia Iablaniţa, Hram „Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul” (1837)categ. I rural A; 288 familii şi 801 credincioşi;. 327235 Iablaniţa, nr. 102Paroh: Pr. iconom Ion Borchescu ' 0728359504

21 Parohia Lăpuşnicel, Hram „Sfântul Apostol Toma” (1839)categ. II rural; 175 familii şi 407 credincioşi;. 327240 Lăpuşnicel, nr. 275Paroh: Pr. sachelar Ioan Ursulescu ' 0788650038

22 Parohia Lăpuşnicu Mare, Hram „Pogorârea Sfântului Duh” (1790)categ. I rural A; 240 familii şi 655 credincioşi;. 327245 Lăpuşnicu Mare, nr. 305Paroh: Pr. ic. stavr. Cristian-Ionuţ Constantin ' 0768471390; 0255244137; E-mail: [email protected]

23 Parohia Luncaviţa, Hram „Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul” (1828)categ. I rural A; 249 familii şi 790 credincioşi;. 327250 Luncaviţa, nr. 223Paroh: Pr. iconom Pau Pervulescu ' 0255261125; 0733542489

24 Parohia Mehadia, Hram „Sfântul Ierarh Nicolae” (1780)categ. I rural A; 520 familii şi 1440 credincioşi;. 327270 Mehadia, str. Principală, nr. 502Paroh: Pr. Petru Ciprian Danci-Zarescu ' 0764917401; E-mail: [email protected]. Gabriel-Emil Băbuţă ' 0745919432

25 Parohia Mehadica, Hram „Naşterea Maicii Domnului” (1786)categ. I rural A; 330 familii şi 572 credincioşi;. 327275 Mehadica, nr. 283Paroh: Pr. ic. stavr. Dumitru Ghimboaşă ' 0255563309; 0731362055

94

26 Parohia Moceriş, Hram „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” (1802)categ. I rural B; 160 familii şi 518 credincioşi;. 327246 Moceriş nr. 274, comuna Lăpuşnicu MareParoh: Pr. Călin Smeu ' 0726771557; 0762671783

27 Parohia Pătaş, Hram „Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul” (1807)categ. I rural B; 175 familii şi 640 credincioşi;. 327308 Pătaş nr. 242, comuna PrigorParoh: Pr. sachelar Martin Valuşescu ' 0746052056

28 Parohia Pârvova, Hram „Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul” (1842)categ. II rural; 151 familii şi 339 credincioşi;. 327241 Pârvova nr. 71, comuna LăpuşnicelParoh: Pr. Pavel Găină ' 0722731804;E-mail: [email protected]

29 Parohia Petnic, Hram „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” (1824)categ. I rural B; 160 familii şi 550 credincioşi;. 327237 Petnic nr. 68A, comuna IablaniţaParoh: Pr. Ilie-Ştefan Bubă ' 0255244521; 0724489229; 0723710489

30 Parohia Plugova, Hram „Adormirea Maicii Domnului” (1826)categ. I rural A; 290 familii şi 880 credincioşi;. 327272 Plugova f.n., comuna MehadiaParoh: Pr. Marian-Pavel Lalescu ' 0255560611; 0723074676; 0767289602

31 Parohia Prigor cu filia Putna, Hram „Adormirea Sf. Ap. şi Ev. Ioan” (1877) şi „Naşterea Maicii Domnului” (filie)categ. I rural A; 220 familii şi 930 credincioşi; 30 familii şi 84 credincioşi (filie). 327305 Prigor, nr. 150Paroh: Pr. sachelar Cătălin Primejdie ' 0720833659; 0255561582

95

32 Parohia Prilipeţ, Hram „Adormirea Maicii Domnului” (1831)categ. I rural B; 183 familii şi 528 credincioşi;. 327042 Prilipeţ nr. 150, comuna BozoviciParoh: Pr. Pavel Iovănescu ' 0255244222; 0726338379

33 Parohia Şopotu Nou cu filia Stăncilova, Hram „Sf. Ap. Toma” (1875) şi biserică în construcţie „Sf. Ap. Petru şi Pavel” (filie)categ. I rural A; 320 familii şi 1100 credincioşi;. 327370 Şopotu Nou, nr. 88Paroh: Pr. Samuel-Cornel Şendroni ' 0255244994; 0723755810

34 Parohia Şopotu Vechi, Hram „Înălţarea Sfintei Cruci” (1810)categ. I rural B; 200 familii şi 500 credincioşi;. 327172 Şopotu Vechi nr. 156, comuna DalboşeţParoh: Pr. iconom Ion Velcotă ' 0255243114; 0760122662

35 Parohia Topleţ, Hram „Sfântul Arhidiacon Ştefan” (1816)categ. I rural A; 359 familii şi 1015 credincioşi;. 327400 Topleţ, nr. 215Paroh: Pr. iconom Gheorghe Bubă ' 0255522221; 0741657423;E-mail: [email protected]

36 Parohia Valea Bolvaşniţa, Hram „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” (1792)categ. I rural B; 224 familii şi 780 credincioşi;. 327273 Valea Bolvaşniţa nr. 21, comuna MehadiaParoh: Pr. sachelar Nicolae-Mihăiţă Cristescu ' 0255560012; 0764408133

37 Parohia Verendin, Hram „Sfântul Ierarh Nicolae” (1840)categ. I rural A; 440 familii şi 1580 credincioşi;. 327251 Verendin nr. 272, comuna LuncaviţaParoh: Pr. iconom Ioan Gaiţă ' 0723840715Pr. Horia Stoichescu ' 0724542712

96

Recapitulare parohii – Protopopiatul Băile-Herculane

Nr. crt. Tip Categorie Număr Total Filii Total unităţi de cult

1

URBANE

I A 1

2 0 22 I B 13 II 04 III 05

RURALE

I A 17

35 4 396 I B 107 II 58 III 3

9 MISIONARE 0 0 0 010 TOTAL 37 4 41

Recapitulare credincioşi – Protopopiatul Băile-Herculane


familiiTotal

familiiNr.

credincioşiTotal

credincioşi1

URBANE

I A 1120

1345

4300

49762 I B 225 6763 II 0 04 III 0 05

RURALE

I A 5912

8786

18356


10 TOTAL 10131 32188

97

Recapitulare preoţi – Protopopiatul Băile-Herculane


Total 42


Total 42

98

Hramuri în anul 2011 – Protopopiatul Băile-Herculane

Nr. crt.


1 23 aprilie Sf. M. Mc. Gheorghe Moceriş, Valea Bolvaşniţa

2 2 iunie Înălţarea Domnului Bozovici, Cuptoare, Eftimie Murgu

3 12 iunie Pogorârea Sfântului Duh Lăpuşnicu Mare4 24 iunie Naşterea Sf. Ioan Botezătorul Iablaniţa5 29 iunie Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel Bârza, Cănicea, Petnic6 5 iulie Cuviosul Atanasie Athonitul Domaşnea

7 20 iulie Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul Bogâltin, Luncaviţa, Pătaş, Pârvova

8 6 august Schimbarea la faţă Băile Herculane

9 15 august Adormirea Maicii Domnului Cornea, Cornereva, Plugova, Prilipeţ


Bănia, Borlovenii Noi, Dalboşeţ, Gârbovăţ, Mehadica,

Putna

11 14 septembrie Înălţarea Sfintei Cruci Şopotu Vechi

12 26 septembrie Adormirea Sf. Ap. şi Ev. Ioan Borlovenii Vechi, Prigor

13 6 octombrie Sf. Ap. Toma Pecinişca, Lăpuşnicel, Şopotu

Nou

14 14 octombrie Cuvioasa Parascheva Cruşovăţ

15 8 noiembrie

Sfinţii Arhangheli Mihai şi Gavriil Globurău

16 6 decembrie Sf. Ier. Nicolae Globu Craiovei, Mehadia,

Verendin

17 27 decembrie Sf. Arhidiacon Ştefan Topleţ

99

RECAPITULARE PROTOPOPIATE

Recapitulare parohii – Episcopia Caransebeşului


cult1

URBANE

I A 11

45 1 462 I B 203 II 44 III 10

5

RURALE

I A 49

149 15 1646 I B 377 II 288 III 35

9 MISIONARE 17 17 1 1810 TOTAL 211 17 228

Recapitulare credincioşi – Episcopia Caransebeşului


familiiTotal

familiiNr.

credincioşiTotal

credincioşi

1

URBANE

I A 26245

40076

74210

1177252 I B 11595 36422

3 II 948 3109

4 III 1288 3984

5

RURALE

I A 15852

29379

51045

910216 I B 6760 21089

7 II 3692 10053

8 III 3075 8834

9 MISIONARE 870 870 2339 2339

10 TOTAL 70325 211085

100

Recapitulare preoţi – Episcopia Caransebeşului


Total 258


Total 258

101

ORGANIZAREA BISERICII ORTODOXE ROMÂNE

Biserica Ortodoxă Română este organizată ca Patriarhie, cu titulatura: „PATRIARHIA ROMÂNĂ“.

Patriarhia Română cuprinde eparhii (Arhiepiscopii şi Episcopii) grupate în Mitropolii, precum şi alte unităţi în interiorul sau în afara graniţelor României, după cum urmează:

A. În interiorul graniţelor României:

I. Mitropolia Munteniei şi Dobrogei;II. Mitropolia Moldovei şi Bucovinei;III. Mitropolia Ardealului;IV. Mitropolia Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului;V. Mitropolia Olteniei;VI. Mitropolia Banatului;VII. Unităţi dependente direct de Patriarhia Română.

B. În afara graniţelor României:

I. Mitropolia Basarabiei, autonomă şi de stil vechi şi Exarhat al Plaiurilor;II. Mitropolia Ortodoxă Română a Europei Occidentale şi Meridionale;III. Mitropolia Ortodoxă Română a Germaniei, Europei Centrale şi de Nord;IV. Arhiepiscopia Ortodoxă Română a celor două Americi;V. Episcopia Ortodoxă Română a Australiei şi Noii Zeelande;VI. Reprezentanţe ale Patriarhiei Române;VII. Unităţile Ortodoxe Române care păstrează legături spirituale şi

culturale cu Patriarhia Română.

102

PATRIARHIA ROMÂNĂ

Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române este Preafericitul Parinte Patriarh DANIEL, ales la data de 12 septembrie 2007 şi întronizat ca cel de al VI-a Patriarh al României la data de 30 septembrie 2007.

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române este Arhiepiscopul Bucureştilor şi Mitropolitul Munteniei şi Dobrogei. Titulatura sa este: „Preafericirea Sa, Preafericitul Părinte DANIEL, Arhiepiscopul Bucurestilor, Mitropolitul Munteniei şi Dobrogei, Locţiitor al tronului Cezareei Capadociei şi Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române sau Patriarhul României”.

Episcopi-Vicari Patriarhali:

Episcop-Vicar Patriarhal: Preasfinţitul CIPRIAN CÂMPINEANUL (DLN: 19.04.1965 - Suhulet, jud. Iaşi; S: 1987 - Absolvent al Seminarului Teologic Buzău; 1992 - Licenţiat al Facultăţii de Teologie Ortodoxă Bucureşti; 1997 - Doctor în Telogie la Universitatea Aristotelica, Tesalonic, Grecia; 1998 -1999: Studii de bizantinologie şi ecumenism, Bari, Italia; 1994 - 1998: diacon slujitor la Noul Chalcedon din cadrul Mitropoliei de Edessa, Pella şi Almopia - Grecia; 1999 - 2000: Inspector eparhial în cadrul Sectorului „Biserica şi Societatea“; 2000 - 2002: Consilier Patriarhal la Sectorul „Biserica şi Societatea“; HA: 22 septembrie 2002 ca Episcop-Vicar Patriarhal).

Episcop-Vicar Patriarhal: Preasfinţitul Dr. VARLAAM PLOIEŞTEANUL (DLN: 28 octombrie 1960-Ştiubieni, judeţul Botoşani; S: Institutului Teologic Universitar din Bucureşti-1987, 1987-1990 - cursurile de doctorat în Teologie în cadrul aceluiaşi Institut, susţinând teza „Spiritualitate şi istorie pe teritoriul României în epoca bizantină şi postbizantină“, în iunie 2003; în 1998, la Mănăstirea Neamţ. în 12 august, a fost hirotonit ierodiacon, iar în 19 august a fost hirotonit ieromonah şi hirotesit protosinghel, arhimandrit fiind hirotesit în 2001; 1998-2009 vicar administrativ al Arhiepiscopiei Iaşilor; 2009-Episcop- Vicar Patriarhal).

103

Adresa:Aleea Dealul Mitropoliei 2,

RO-040163, Sector 4, BucureştiTel: 0040-21/406.71.61Fax: 0040-21/406.71.62

E-mail: [email protected]: www.patriarhia.ro

A. În interiorul graniţelor României

I. MITROPOLIA MUNTENIEI ŞI DOBROGEI, cuprinzând:

1.ARHIEPISCOPIA BUCUREŞTILOR, cu sediul în Municipiul Bucureşti, cuprinzând Municipiul Bucureşti, Jud. Ilfov şi Prohova.

Arhiepiscop şi Mitropolit: Preafericitul Părinte Patriarh DANIEL CIOBOTEA (DLN: 22.07.1951 - Dobreşti, Timiş; S: 1974 - Licenţiat în Teologie - Sibiu; 1976-1980 studii de teologie la Strasbourg, Franţa, şi Freiburg im Breisgau, Germania; 1979 - Doctor în Teologie - Strasbourg, Franţa; 1980 - Doctor în Teologie - Bucureşti; 1980-1988: profesor şi director adjunct (1986-1988) la Institutul Ecumenic Bossey, Elveţia; 1988-1990: consilier patriarhal pentru ecumenism; din 1992 - profesor la Facultatea de Teologie din Iaşi; HA: 04 martie 1990 ca Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei; 1990-2007: Arhiepiscop al Iaşilor şi Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei; 30 septembrie 2007 - întronizat ca cel de al VI-a Patriarh al României).

Episcop-Vicar Patriarhal: Preasfinţitul VARSANUFIE PRAHOVEANUL (DLN: 24.1.1968, Bucureşti; S: 1990-1994: Facultatea de Teologie din Bucureşti HA: 30 septembrie 2001 ca Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor).

Adresa:Intrarea Patriarhiei nr.1,

Sector 4, O.P. 53, 040161 Bucureşti

Tel.: 0040 21/337.49.57Fax: 0040 21/337.43.56

104

Protoieria I Capitală, Str. Petre Lintes nr. 5, Sector 5, Bucureşti, 050871, Tel.: 0214/107.116

Protoieria II Capitală, Str. Romulus nr. 9, Sector 3, Bucureşti, 030561, Tel.: 0213/205.457

Protoieria III Capitală, Str. Doamnei nr. 20, Sector 3, Bucureşti, 030056, Tel.: 0213/149.612

Protoieria Câmpina, Str. Plevnei nr. 23, Câmpina, 105600, jud. Prahova, Tel.: 0244/336.391

Protoieria Ilfov Sud, Str. Domniţa Bălaşa nr. 47A, Popeşti Leordeni, judeţul Ilfov; Tel: 0214/673.222

Protoieria Ilfov Nord, Str. Mărgăritarului nr. 7b, Otopeni, judeţul Ilfov, Tel: 0213/516.775

Protoieria Ploieşti, Str. I. L. Caragiale nr. 33, Ploieşti, 100015, jud. Prahova, Tel: 0244/518.199

Protoieria Urlaţi, Str. Tudor Vladimirescu nr. 51, Urlaţi, 106300, jud. Prahova, Tel.: 0244/271.556

Protoieria Vălenii de Munte, Str. Libertăţii nr. 1, Vălenii de Munte, 106400, jud. Prahova, Tel.: 0244/280.904

2. ARHIEPISCOIA TOMISULUI: cu sediul în municipiul Constanţa, cuprinzând jud. Constanţa.

Arhiepiscop: Înaltpreasfinţitul TEODOSIE PETRESCU (DLN: 12.12.1955 - Vatra Dornei, Suceava; S: 1980 - Licenţiat în Teologie-Bucureşti; 1999 - Doctor în Teologie-Bucureşti; 1986-1994: Asistent universitar la Facultatea de Teologie-Bucureşti; HA: 03 aprilie 1994 ca Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor).

105

Adresa:Str. Arhiepiscopiei nr.23, Constanţa

990732, jud. Constanţa,Tel.: 0040 241/614.020Fax: 0040 241/614.257

Site: www.arhiepiscopiatomisului.ro

Protoieria Constanţa I, Str. Mihai Viteazul nr. 85, Constanţa, 900191, jud. Constanţa, Tel.: 0241/635.658.

Protoieria Constanţa II, Str. I. L. Caragiale, nr. 3, Bl. L27, sc. C, ap. 21, Constanţa, 900167, jud. Constanţa, Tel./Fax: 0241/589.818.

Protoieria Mangalia, Şos. Constanţei, Nr. 10, Bl. 3, Mangalia, 905500, jud. Constanţa, Tel.: 0241/754. 290.

Protoieria Medgidia, Str. Radu Negru nr. 16, Medgidia, 905600, jud. Constanţa, Tel: 0241/811.186.

Protoieria Băneasa, Str. Trandafirilor, nr. 49, Băneasa, 907035, jud. Constanţa, Tel.: 0241/851.409.

Protoieria Hârşova, Str. Crinului nr. 28, Hârşova, 905400, jud. Constanţa, Tel.: 0240/872.096.

3. ARHIEPISCOPIA TÂRGOVIŞTEI: cu sediul în municipiul Târgoviste, cuprinzând jud. Dâmboviţa.

Arhiepiscop şi Mitropolit: Înaltpreasfinţitul Dr. NIFON MIHĂIŢĂ (DLN: 05.01.1944 - Creteşti-Vidra, Giurgiu; S: 1969 - Licenţiat în Teologie-Bucureşti; studii de teologie la Londra, Oxford, Ierusalim şi Geneva; 1974 - Master of Theology la Londra; 1999 - Doctor în Teologie-Oradea; 1980-1982: slujitor în cadrul Arhiepiscopiei Ortodoxe Române din America şi Canada; 1982-1985: consilier patriarhal pentru Relaţiile Externe Bisericeşti; HA: 24 noiembrie 1985 ca Episcop-Vicar Patriarhal; 1994 - Episcop al Sloboziei şi Călăraşilor; 1999 - Arhiepiscop al Târgoviştei).

106

Adresa:Str. Mihai Bravu, nr. 5-7, Târgovişte,

130004, jud. Dâmboviţa,Tel.: 0040 245/213.713Fax: 0040 245/217.606

Protoieria Târgovişte Nord, Calea Câmpulung, nr. 10, Târgovişte, 130092, jud. Dâmboviţa, Tel./Fax: 0245/612.717

Protoieria Târgovişte Sud, Str. Al. I. Cuza, nr. 6, Târgovişte, 130015, jud. Dâmboviţa Tel./Fax: 0245/635.731

Protoieria Găeşti, Str. Eroilor nr. 2, Găeşti, 135200, jud. Dâmboviţa, Tel/Fax: 0245/710.594

Protoieria Pucioasa, Str. Republicii nr. 76, Pucioasa, 135400, jud. Dâmboviţa, Tel./Fax: 0245/761.977

Protoieria Titu: Str. Nicolae Grigorescu nr. 13, Titu, 135500, jud. Dâmboviţa, Tel./Fax: 0245/650.523

4. ARHIEPISCOPIA ARGEŞULUI ŞI MUSCELULUI, cu sediul în municipiul Curtea de Argeş, cuprinzând jud. Argeş.

Arhiepiscop: Înalt Preasfinţitul CALINIC ARGATU (DLN: 06.06.1944 - Cracaul Negru, Neamţ; S: 1968 - Licenţiat în Teologie-Sibiu; 1977-1981: stareţul Mănăstirii Sinaia; 1981-1985: stareţul Mănăstirii Cernica; HA: 17 noiembrie 1985 ca Arhiereu-Vicar al Episcopiei Râmnicului; 1990 - Episcop al Argesului şi Muscelului; 2009 - ridicat la rangul de Arhiepiscop).

Adresa:Bd. Basarabilor nr.1, Curtea de Argeş

115300, jud. Argeş,Tel.: 0040 248/722.410Fax: 0040-248/21.03.99

Site: www.episcopiaargesului.ro

107

Protopopiatul Câmpulung-Muscel, Str. Th. Negulici nr. 14, Câmpulung, 115100, jud. Argeş, Tel.: 0248/511.550

Protoieria Costeşti, Str. Piteşti nr.1, Costeşti, 115200, jud. Argeş, Tel.: 0248/672.261

Protopopiatul Curtea de Argeş, Str. Negru Vodă 6-8, Curtea de Argeş, 115300, jud. Argeş, Tel.: 0248/721.630,

Protopopiatul Mioveni, Str. B-dul Dacia, Bl. G3, Sc. A, ap. 1, Mioveni, 115400, jud. Argeş, Tel.: 0248/262.826

Protopopiatul Piteşti, Str. Tepeş-Vodă nr. 17, Piteşti, 110036, jud. Argeş, Tel.: 0248/213.807

Protopopiatul Topoloveni, Str. Învăţător Biolaru, nr. 9, Bl. P. 57, sc. D, ap. 1, Topoloveni, 115500, jud. Arges, tel.: 0248/666.481

5. ARHIEPISCOPIA BUZăULUI ŞI VRANCEI, cu sediul în municipiul Buzău, cuprinzând jud. Buzău şi Vrancea.

Arhiepiscop: Înalt Preasfinţitul EPIFANIE NOROCEL (DLN: 14.12.1932 - Malini, Suceava; S: 1961 - Licenţiat în Teologie la Academia Teologică din Sofia; studii de teologie la Bucureşti şi Moscova; 1965-1971: profesor şi director la Seminarul Teologic Mănăstirea Neamţ; 1971-1975: stareţul Mănăstirii Neamţ; HA: 09 noiembrie 1975 ca Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Tomisului; 1982 - Episcop al Buzăului; 2009 - ridicat la rangul de Arhiepiscop).

Adresa:Aleea Episcopiei nr. 3, Buzău

120024, jud. BuzăuTel./Fax: 0040 238/413.608

Protopopiatul Buzău, Str. Tudor Vladimirescu nr. 26, Buzău, 120040, jud. Buzău, Tel.: 0238/436.630

108

Protopopiatul Focşani, Str. Liniştei nr. 1, Focşani, 127652, jud. Buzău, Tel.: 0237/626.350

Protopopiatul Pătârlagele, Pătârlagele, 127430, jud. Buzău, Tel.: 0238/550.450

Protopopiatul Râmnicul Sărat, Str. M. Eminescu nr. 15, Râmnicul Sărat, 125300, jud. Buzău Tel.: 0238/562.223

Protopopiatul Panciu, Str. Libertatii nr. 35, Panciu, 625400, jud. Vrancea, Tel.: 0237/635.450

6. ARHIEPISCOPIA DUNăRII DE JOS: cu sediul în municipiul Galaţi, cuprinzând jud. Galaţi şi Brăila.

Arhiepiscop: Înalt Preasfinţitul CASIAN CRĂCIUN (DLN: 18.03.1955 - Lopatari, Buzău; S: 1980 - Licenţiat în Teologie-Bucureşti; 1984 - Doctor în Teologie-Strasbourg, Franţa; 1984-1985: profesor la Seminarul Teologic Buzău; 1985-1988: Asistent universitar la Facultatea de Teologie Sibiu; 1988-1990: inspector patriarhal pentru învăţământul teologic; HA: 18 februarie 1990 ca Arhiereu-Vicar al Episcopiei Dunării de Jos; 1994 - Episcop al Dunării de Jos; 2009 - ridicat la rangul de Arhiepiscop).

Adresa:Str. Domneasca nr. 104, Galaţi

800201, jud. Galaţi,Tel./Fax: 0040 236/460.014

Site: www.edj.ro

Protopopiatul Galaţi, Str. Ion Creangă nr. 13, Galaţi, 800028, jud. Galaţi, Tel.: 0236/411.874

Protopopiatul Tecuci, Str. Griviţei nr. 1, Tecuci, 805300, jud. Galaţi, Tel.: 0236/811.001

Protopopiatul Târgu Bujor, Str. Recoltei nr. 31, Târgu Bujor, 805200, jud. Galaţi, Tel.: 0236/540.518

109

Protopopiatul Brăila, Str. Petru Maior nr. 24, Brăila, 810428, jud. Brăila, Tel.: 0239/615.568

Protopopiatul Făurei, Str. Republicii nr. 8, Făurei, 815100, jud. Brăila, Tel.: 0239/661.668

7. EPISCOPIA SLOBOZIEI ŞI CăLăRAŞILOR, cu sediul în municipiul Slobozia, cuprinzând jud. Ialomiţa şi Călăraşi.

Episcop: Preasfinţitul VINCENŢIU GRIFONI (DLN: 23.08.1954, Bucureşti; S: 1974-1978: Institutul Teologic de grad universitar din Sibiu; 1978-1983: Editura Institutului Biblic Bucureşti; a fost tuns în monahism în anul 1983 la mănăstirea Lainici, jud. Gorj; 1983 - hirotonit diacon şi apoi preot; 1983-1990: redactor la Editura Mitropolia Olteniei; 1990-1994: Superior al Aşezămintelor Româneşti din Ţara Sfântă; HA: 2 februarie 1994 ca Episcop-Vicar Patriarhal, Secretar al Sfântului Sinod; 2009 – Episcop al Sloboziei şi Călăraşilor).

Adresa: Str. Episcopiei nr. 2, Slobozia

920023, jud. Ialomiţa, Tel.: 0040 243/231.711 Fax: 0040 243/231.205

Protopopiatul Feteşti, Str. Sirenei nr. 24, Feteşti, 925100, jud. Ialomiţa, Tel.: 0243/363.900

Protopopiatul Slobozia, Str. Mânăstirii nr. 1, Slobozia, 920073, jud. Ialomiţa, Tel.: 0243/216.578

Protopopiatul Urziceni, Str. Buzăului nr. 79, Urziceni, 925300, jud. Ialomiţa, Tel.: 0243/254.387

Protopopiatul Călăraşi, Str. Pompierilor nr. 16, Călăraşi, jud. Călăraşi, Tel.: 0242/313.056

Protopopiatul Lehliu, Str. Competrolului nr. 35, Lehliu-Gara, 915300, jud. Călăraşi, Tel: 0242/640.657

110

Protopopiatul Olteniţa, Str. Alexandru Iliescu nr. 49, Olteniţa, 915400, jud. Călăraşi, Tel.:0242/510.985

8. EPISCOPIA ALEXANDRIEI ŞI TELEORMANULUI, cu sediul în municipiul Alexandria, cuprinzând jud. Teleorman.

Episcop: Preasfinţitul GALACTION STÂNGĂ (DLN: 17.05.1953 - C. Brâncoveanu, Ialomiţa; S: 1981 - Licenţiat în Teologie-Bucureşti; studii de teologie şi ecumenism la Bossey-Geneva, Elveţia; 1980-1996: stareţul Mănăstirii Crasna şi din 1990 şi exarh al Mănăstirilor din Arhiepiscopia Bucureştilor; HA: 01 septembrie 1996 ca Episcop al Alexandriei şi Teleormanului).

Adresa: Str. Carpati nr. 15, Alexandria

140059, jud. Teleorman, Tel.: 0040 247/326.321, Fax: 0040 247/316.654

Protopopiatul Alexandria, Str. Negru Voda nr. 61, Alexandria, 140033, jud. Teleorman, Tel.: 0247/325.514

Protopopiatul Roşiorii de Vede, Str. Sf. Teodor nr. 1, Roşiorii de Vede, 145100, jud. Teleorman, Tel.: 0247/465.025

Protopopiatul Turnu-Măgurele, Str. N. Bălcescu nr. 55, Turnu-

Măgurele, 145200, jud. Teleorman, Tel.: 0247/416.282

Protopopiatul Videle, Str. Parcului nr. 21, Videle, 145300, jud. Teleorman, Tel.: 0247/351.635

9. EPISCOPIA GIURGIULUI, cu sediul în municipiul Giurgiu, cuprinzând jud. Giurgiu.

Episcop: Preasfinţitul AMBROZIE MELEACĂ (DLN: 20.04.1969 - Scorteni, Jud. Prahova; S : Licenţa - 1996, Master - 1999 la Facultatea de Teologie Ortodoxa Bucureşti; 1999-2005 studii de Doctorat la Facultatea

111

de Teologie a Universităţii din Salonic, Grecia; doctor în teologie 2.03.2005, Salonic, Grecia. A publicat între 2000-2005 două cărţi şi peste 20 de studii, articole, recenzii, conferinţe şi predici. În 1990 a intrat în obştea Schitului Crasna unde a fost tuns în monahism primind numele de Ambrozie; 1992 - hirotonit diacon, apoi preot; 31.03.1996 - numit Stareţ al Schitului Darvari din Bucureşti; 1999- primeşte rangul de Protosinghel; HA: 15 octombrie 2000 ca Episcop-Vicar Patriarhal. A fost ales Episcop de Giurgiu de Colegiul Electoral Bisericesc la 8 februarie 2006).

Adresa: Str. Portului, nr. 13, Giurgiu,

080015, jud. Giurgiu Tel.: 0040 246/214.079, Fax: 0040 246/214.081

Site: www.episcopiagiurgiului.ro

Protoieria Bolintin, Str. Soldat Vanatoru, nr. 1, Bolintin Vale, 085100, jud. Giurgiu, Tel.: 0246/270.529

Protoieria Giurgiu, Str. Nicolae Bălănescu, nr. 48, Giurgiu, 080086, jud. Giurgiu, Tel.: 0246/216.531

Protoieria Herăşti, Herăşti, 087126, jud. Giurgiu, Tel.: 0723/350. 302.

Protoieria Mihăileşti, Com. Epureşti, Sat. Gorneni, 087133, jud. Giurgiu, Tel.: 0729/014.855.

10. EPISCOPIA ORTODOXă ROMÂNă TULCEA, cu sediul în municipiul Tulcea, cuprinzând jud. Tulcea.

Episcop: Preasfinţitul VISARION BĂLŢAT (DLN: 19.11.1959 - Talmaciu, Sibiu; S: 1986-Licenţiat în Teologie-Sibiu; 1994-1997: studii de teologie şi filosofie la Atena, Grecia; 1991-1996: Asistent universitar la Facultatea de Teologie Sibiu; 1996-1998: consilier administrativ la Arhiepiscopia Sibiului; HA: 12 octombrie 1997 ca Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Sibiului).

112

Adresa: Str. Mircea Vodă, nr. 6A, Tulcea,

820134, jud. TulceaTel/Fax.: 0040 240/515.145Site: www.episcopiatulcii.ro

Protopopiatul Babadag, Str. Aleea Heracleea, Nr. 23, Babadag, 825100, jud. Tulcea, Tel.: 0240/561.948

Protopopiatul Tulcea, Strada Portului nr. 14, Tulcea, 820242, jud. Tulcea, Tel./fax. 0240/519.301

Protopopiatul Niculiţel, Niculiţel, 827165, jud. Tulcea, Tel.: 0240/542.379

II. MITROPOLIA MODOVEI ŞI BUCOVINEI, cuprinzând:

11. ARHIEPISCOPIA IAŞILOR, cu sediul în municipiul Iaşi, cuprinzând jud. Iaşi, Botoşani şi Neamţ.

Arhiepiscop şi Mitropolit: Înaltpreasfinţitul Dr. TEOFAN SAVU: (DLN: 19.10.1959 - Corbi, Jud. Argeş; S: 1984 - Licenţiat în Teologie - Bucureşti; 1985 - 1990: studii de teologie şi Doctor în Teologie (1990) la Institutul Teologic Saint Serge din Paris, Franţa; 1990-1993: Secretarul Cabinetului Patriarhal; HA: 15 septembrie 1991 ca Episcop-Vicar Patriarhal; 22 octombrie 2000 - Arhiepiscop al Craiovei şi Mitropolit al Olteniei; 5 martie 2008 - ales Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei).

Episcop-Vicar: Preasfinţitul CALINIC BOTOŞĂNEANUL (DLN: 18.11.1957 - Iaşi; S: 1989 - Licenţiat în Teologie-Sibiu; HA: 25 martie 1991 ca Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor).

Adresa: Bd. Ştefan cel Mare şi Sfânt nr.16, Iaşi

700064, jud. Iaşi, Tel.: 0040 232/115.584 Fax: 0040 232/212.656

Site: www.mmb.ro

113

Protopopiatul Hârlău, Str. Petru Rareş nr. 8, Hârlău, 705100, jud. Iaşi, Tel.: 0232/720.760

Protopopiatul I Iaşi, Str. Pinului nr. 6, Iaşi, 700109, jud. Iaşi, Tel.: 0232/217.902

Protopopiatul II Iaşi, Str. Ion Neculce nr. 36, Iaşi, 700257, jud. Iaşi, Tel.: 0232/242.066

Protopopiatul Paşcani, Str. Ştefan cel Mare nr. 21, Paşcani, 705200, jud. Iaşi, Tel.: 0232/760.784

Protopopiatul Botoşani, Str. Marchian nr. 64, Botoşani, 710224, jud. Botoşani, Tel.: 0231/512.978

Protopopiatul Darabani, Str. 1 Decembrie nr. 257, Darabani, 715100, jud. Botoşani, Tel.: 0231/631.542

Protopopiatul Dorohoi, Str. Al. I. Cuza nr. 20, Dorohoi, 715200, jud. Botoşani, Tel.: 0231/610.269

Protopopiatul Săveni, Loc. Săveni, 715300, jud. Botoşani, Tel.: 0231/540.777

Protopopiatul Ceahlău, Ceahlău, 617125, jud. Neamt, Tel.: 0233/256.567

Protopopiatul Piatra Neamţ, Str. Petru Rareş 13, Piatra Neamţ, 610118, jud. Neamţ, Tel.: 0233/225.553

Protopopiatul Roznov, Roznov, 617390, jud. Neamţ, Tel.: 0233/667.107

Protopopiatul Târgu-Neamţ, Str. Progresului nr. 3, Târgu-Neamţ, 615200, jud. Neamţ, Tel.: 0233/790.575

114

12. ARHIEPISCOPIA SUCEVEI ŞI RăDăUŢILOR: cu sediul în municipiul Suceava, cuprinzând jud. Suceava.

Arhiepiscop: Înaltpreasfinţitul PIMEN ZAINEA (DLN: 25.08.1929-Greabanu, Buzău; S: 1957-Licenţiat în Teologie-Bucureşti; 1953-1957 studii la Institutului de Arte Plastice Bucureşti; 1976-1977 studii la Koln, Germania; 1957-1961 stareţul Mânăstirii Putna; 1974-1978 stareţul Mânăstirii Sf. Ioan cel Nou, Suceava; 1979-1982 exarhul mânăstirilor din Arhiepiscopia Iaşilor; 1977 slujitor în cadrul Arhiepiscopiei Ortodoxe Române din America si Canada; 1978-1979 la reprezentanţa Patriarhiei Române din Ierusalim; HA: 24 iunie 1982 ca Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor; 1991-Arhiepiscop al Sucevei şi Rădăuţilor).

Adresa: Str. Ioan Vodă Viteazu, nr. 2, Suceava

720034, Jud. Suceava, Tel: 0040-230.21.57.96, Fax: 0040-230.52.20.20

Site: www.arhiepiscopiasucevei.ro

Protopopiatul Câmpulung Moldovenesc, Str. Al. Bogza nr. 2, Câmpulung Moldovenesc, 725100, jud. Suceava, Tel.: 0230/312.601

Protopopiatul Fălticeni, Str. 1 Mai nr. 1, Fălticeni, 725200, jud. Suceava, Tel.: 0230/542.171

Protopopiatul Rădăuţi, Calea Bucovinei nr. 2, Rădăuţi, 725400, jud. Suceava, Tel.: 0230/531.728

Protopopiatul Suceava, Str. Vasile Bumbac nr. 8, Suceava, 720071,

jud. Suceava, Tel.: 0230/222.546

13. ARHIEPISCOPIA ROMANULUI ŞI BACăULUI, cu sediul în municipiul Roman, cuprinzând jud. Bacău şi Protopopiatul Roman din jud. Neamţ.

Arhiepiscop: Înalt Preasfinţitul EFTIMIE LUCA (DLN: 09.11.1914 - Hangu, Neamţ; S: 1949-Licenţiat în Teologie-Bucureşti; 1949-1966:

115

stareţul Mănăstirii Bistriţa, Neamţ şi exarhul mănăstirilor din Episcopia Romanului (1951-1960); 1966-1971: stareţul Mănăstirii Sf. Ioan cel Nou, Suceava; HA: 30 ianuarie 1972 ca Arhiereu-Vicar al Episcopiei Romanului; 1978 - Episcop al Romanului; 2009 - ridicat la rangul de Arhiepiscop).

Episcop-Vicar: Preasfinţitul IOACHIM BĂCĂUANUL (DLN: 20.03.1954-Stâniţa, Neamţ; S: 1980-Licenţiat în Teologie-Bucureşti; 1991-1994 studii teologice şi Doctor în Teologie (1994) la Institutul Saint Serge din Paris, Franţa; 1985-1990 arhidiacon la Catedrala Mitropolitană din Iaşi şi redactor la revista „Mitropolia Moldovei şi Bucovinei“; 1991-2000 fondeaza şi slujeşte la mânăstirea ortodoxa română de maici „Buna Vestire“ de la Rosiers, Franţa; HA: 01 mai 2000 ca Arhiereu-Vicar al Episcopiei Romanului; 2009 - Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Romanului).

Adresa:Str. Alexandru cel Bun nr. 5, Roman

611065, jud. Neamţ, Tel: 0040-234.45.61.50, Fax: 0040-234.74.46.83

Site: www.epr.ro

Protopopiatul Bacău Nord, Str. 9 Mai nr. 48, Bacău, 600023, jud. Bacău, Tel.: 0234/131.014

Protopopiatul Bacău Sud, Str. 9 Mai nr. 48, Bacău, 600023, jud. Bacău, Tel.: 0234/117.140

Protopopiatul Moineşti, Str. Vasile Alecsandri nr. 56, Moineşti, 605400, jud. Bacău, Tel.: 0234/361.843

Protopopiatul Oneşti, str. Belvedere, nr. 1, Oneşti, 601066, Jud. Bacău, Tel.: 0234/31.21.90

Protopopiatul Roman, Str. Castanilor nr. 1, Roman, 611061, jud. Neamţ, Tel.: 0233/74.40.29

Protopopiatul Buhuşi, Str. Carpaţi, nr. 2, Buhuşi, jud. Bacău. Tel./fax.: 0234/26.11.51

116

Protopopiatul Sascut, Sascut, jud. Bacău, Tel./fax.: 0234.28.06.41

14. EPISCOPIA HUŞILOR, cu sediul în municipiul Huşi, cuprinzând jud. Vaslui.

Episcop: Preasfinţitul CORNELIU ONILĂ (DLN: 25. 07.1966-Corni Albeşti, Vaslui; S: 1992-Licenţiat în Teologie-Bucureşti; 1993-1996 studii de teologie la Marburg, Germania; 1996-1997 asistent universitar la Marburg, Germania; 1997-1999 vicar administrativ la Episcopia Romanului si director al Seminarului Teologic din Huşi; HA: 21 noiembrie 1999 ca Arhiereu-Vicar al Episcopiei Huşilor; 2009 – Episcop al Episcopiei Huşilor şi Romanului).

Adresa:Str. Mihail Kogălniceanu nr. 19, Huşi

735100, jud. Vaslui, Tel.: 0040 235/481.538Fax: 0040 235/481.841

Protopopiatul Bârlad, Str. Nicolae Bălcescu nr. 10, Bârlad, 731183, jud. Vaslui, Tel.: 0235/414.201

Protopopiatul Fălciu, Str. Ştefan cel Mare nr. 367, Fălciu, 737245, jud. Vaslui, Tel.: 0235/430.072

Protopopiatul Huşi, Str. 1 Decembrie nr. 1, Huşi, 735100, jud.

Vaslui, Tel.: 0235/480.846

Protopopiatul Negreşti, Str. M. Kogălniceanu nr. 2, Negreşti, 735200, jud. Vaslui, Tel.: 0235/457.551

Protopopiatul Vaslui, Str. Avântului nr. 11,Vaslui, 730104, jud.

Vaslui, Tel.: 0235/311.361

117

III. MITROPOLIA ARDEALULUI, cuprinzând:

15. ARHIEPISCOPIA SIBIULUI, cu sediul în municipiul Sibiu, cuprinzând jud. Sibiu şi Braşov.

Arhiepiscop si Mitropolit: Înaltpreasfinţitul LAURENŢIU STREZA (DLN: 12.10.1947 - Sâmbăta de Sus, Braşov; S: 1969 - Licenţiat în Teologie-Sibiu; 1982-1983: studii de teologie şi ecumenism la Bossey-Geneva şi Fribourg, Elveţia; 1985 - Doctor în Teologie-Bucureşti; între 1976-1986 asistent şi duhovnic la Institutul Teologic Universitar Sibiu; din1986, profesor la Facultatea de Teologie din Sibiu; 1992-1996: secretar ştiinţific la Facultatea de Teologie din Sibiu; HA: 11 august 1996 ca Episcop al Caransebeşului; 2005 - Arhiepiscop al Sibiului şi Mitropolit al Ardealului).

Episcop-Vicar: Preasfinţitul ANDREI FĂGĂRĂŞANUL

Adresa:Str. Mitropoliei, Nr. 24, Sibiu,

550179, jud. Sibiu Tel.: 0040 269/211.584, 0040 269/217.863

Fax: 0040 369/301.730Site: www.mitropolia-ardealului.ro

Protopopiatul Agnita, Str.Mihai Viteazul nr. 20, Agnita, 555100, jud. Sibiu, Tel.: 0269/510.325

Protopopiatul Avrig, Str. Gheorghe Lazăr, nr. 1, Avrig, 555200, jud. Sibiu, Tel.: 0269/523.154

Protopopiatul Mediaş, Str. Nicolae Iorga, nr. 20, Mediaş, 551026, jud. Sibiu, Tel.: 0269/842.355

Protopopiatul Sălişte, P-ţa Eroilor, nr. 6, Sălişte, 557225, jud. Sibiu, Tel.: 0269/553.304

Protopopiatul Sibiu, Str. Av. Ilie Măcelaru nr. 3, Sibiu, 550025, jud. Sibiu, Tel.: 0269/218.470

118

Protopopiatul Braşov, Str. C. Lacea nr. 39, Braşov, 500112, jud. Braşov, Tel.: 0268/512.421, Fax: 0268/471.955

Protopopiatul Făgăraş, Str. Andrei Mureşanu, nr. 2, Făgăraş, 505200, jud. Braşov, Tel.: 0268/211.790

Protopopiatul Bran-Zărneşti, Piaţa Unirii, nr. 9, Râşnov, 505400, jud. Braşov, Tel.: 0268/231.773, Fax: 0268/231.771

Protopopiatul Rupea, Str. Republicii, nr. 94, Rupea, 505500, jud. Braşov, Tel.: 0268/260.953

Protopopiatul Săcele, Str. Timocului, nr. 20, Săcele, 505600, jud. Braşov, Tel./Fax: 0268/272.277

16. EPISCOPIA COVASNEI ŞI HARGHITEI, cu sediul în municipiul Miercurea Ciuc, cuprinzând jud. Harghita şi Covasna.

Arhiepiscop: Înaltpreasfinţitul IOAN SELEJAN (DLN: 16.11.1951-Pietrani, Bihor; S: 1976 - Licenţiat al Facultaţii de Instalaţii şi Automatizări Bucureşti; 1990 - Licenţiat în Teologie-Sibiu; 1991-1994 studii de teologie biblică la Ierusalim; 1994 - Superiorul Asezămintelor Româneşti de la Ierusalim şi Iordan şi reprezentant al Patriarhiei Române pe lângă Patriarhia Ierusalimului; HA: 20 iulie 1994 ca Episcop al Covasnei şi Harghitei; 2009 –titlul de arhiepiscop).

Adresa:Str. Patriarhul Miron Cristea nr. 5, Miercurea Ciuc

530112, jud. Harghita, Tel.: 0040 266/317.912Fax: 0040 266/371.269

Protopopiatul Miercurea Ciuc, Str. Patriarh Miron Cristea nr. 5, Miercurea Ciuc, 530112, jud. Harghita, Tel.: 0266/312.920

Protopopiatul Sfântul Gheorghe, Str. Ciucului nr. 12, Sfântu

Gheorghe, 520019, jud. Covasna, Tel.: 0267/313.836

119

Protopopiatul Topliţa, str. Ştefan cel Mare, nr. 4, Topliţa, 535700, jud. Harghita, Tel.: 0266341846

Protopopiatul Întorsura Buzăului, str. Bisericii, nr. 4, Întorsura Buzăului, 525300, jud. Covasna.

IV. MITROPOLIA CLUJULUI, ALBEI, CRIŞANEI ŞI MARAMUREŞULUI, cuprinzând:

17. ARHIEPISCOPIA VADULUI, FELEACULUI ŞI CLUJULUI, cu sediul în municipiul Cluj-Napoca, cuprinzând jud. Cluj şi Bistriţa-Năsăud.

Arhiepiscop şi Mitropolit: Înaltpreasfinţitul BARTOLOMEU ANANIA (DLN: 18.03.1921 - Glăvile, Vâlcea; S: 1948-Licenţiat în Teologie-Sibiu; studii de medicină şi muzică instrumentala la Cluj-Napoca şi Sibiu; 1948-1958 inspector patriarhal pentru învăţământul teologic şi asistent universitar la Institutul Teologic Universitar Bucureşti; 1965-1976 activează în cadrul Arhiepiscopiei Ortodoxe Române din America şi Canada ca director de Cancelarie, redactor al Almanahului Credinţa şi slujitor bisericesc; 1976-1982 Directorul Editurii Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române; membru al Uniunii Scriitorilor din România; HA: 07 februarie 1993 ca Arhiepiscop al Vadului, Feleacului şi Clujului).

Episcop-Vicar: Preasfinţitul IRINEU BISTRIŢEANUL (DLN: 02.07. 1953-Băseşti, Maramureş; S: 1978-Licenţiat în Teologie-Bucureşti; studii teologice şi de etică sociala la Princeton, SUA; 1990-Doctor în Teologie-Bucureşti; 1989-1990 Superiorul Asezămintelor Româneşti de la Ierusalim şi Iordan şi reprezentant al Patriarhiei Române pe lângă Patriarhia Ierusalimului; HA: 21 noiembrie 1990 ca Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului).

Episcop-Vicar: Preasfinţitul VASILE SOMEŞANUL (DLN: 30.12.1948-Cluj-Napoca; S: 1976-Licenţiat în Teologie-Sibiu; 1976-1990 duhovnic la Seminarul Teologic din Cluj-Napoca; 1990-1991 asistent şi duhovnic la Facultatea de Teologie din Cluj-Napoca; 1991-1994 stareţul Mânăstirii Nicula,

120

Cluj; 1994-1998 exarhul Mânăstirilor din Arhiepiscopia Clujului; HA: 15 august 1998 ca Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Clujului).

Adresa:Piaţa Avram Iancu nr. 18, Cluj-Napoca

400117, jud. Cluj,Tel.: 0040 264/431.004 Fax: 0040 264/595.184

Site: www.arhiepiscopia-ort-cluj.org

Protopopiatul Cluj I, Str. Bisericii Ortodoxe nr. 10, Cluj-Napoca, 400090, jud. Cluj, Tel.: 0264/196.566

Protopopiatul Cluj II, Piaţa Unirii nr. 1, Cluj-Napoca, 400133, jud. Cluj, Tel.: 0264/430.370

Protopopiatul Dej, Str. 1 Mai nr. 19, Dej, 405200, jud. Cluj, Tel.: 0264/212.288

Protopopiatul Gherla, Str. Cloşca nr. 28/A, Gherla, 405300, jud. Cluj, Tel.: 0264/243.966

Protopopiatul Huedin, Str. Horea nr. 1, Huedin, 405400, jud. Cluj, Tel.: 0264/254.206

Protopopiatul Turda, Str. Gheorghe Lazar nr. 25, Turda, 401077, jud. Cluj, Tel.: 0264/311.968

Protopopiatul Bistriţa, Piaţa Unirii nr. 9, Bistriţa, 420036, jud. Bistriţa-Năsăud, Tel.: 0263/211.470

Protopopiatul Năsăud, Str. Mihai Eminescu nr. 32, Năsăud, 425200, jud. Bistriţa-Năsăud, Tel.: 0263/362.677

18. ARHIEPISCOPIA ALBA IULIEI, cu sediul în municipiul Alba Iulia, cuprinzând jud. Alba şi Mureş.

121

Arhiepiscop: Înaltpreasfinţitul ANDREI ANDREICUŢ (DLN: 24.01.1949-Oarta de Sus, Maramureş; S: 1972 - Licenţiat al Facultăţii de Constructii Căi Ferate Bucureşti; 1978 - Licenţiat în Teologie-Sibiu; 1998 - Doctor în Teologie-Bucuresti; HA: 25 februarie 1990 ca Arhiereu-Vicar al Episcopiei Alba Iuliei; 1990 - Episcop al Episcopiei Alba Iuliei; 1998-Arhiepiscop de Alba Iulia)

Adresa:Str. Mihai Viteazul 16, Alba Iulia

510010, Jud. Alba, Tel.: 0040 258/811.690Fax: 0040 258/812.797

Site: www.reintregirea.ro

Protopopiatul Aiud, Str. Ecaterina Varga nr. 25, Aiud, 515200, jud. Alba, Tel.: 0258/861.664

Protopopiatul Alba Iulia, Str.Tulnicului nr. 6, Alba Iulia, 510102, jud. Alba, Tel.: 0258/826.774

Protopopiatul Blaj, Str. Astra nr. 14, Blaj, 515400, jud. Alba, Tel.: 0258/712.124

Protopopiatul Câmpeni, Str. Horia nr. 21, Câmpeni, 515500, jud. Alba, Tel.: 0258/771.403

Protopopiatul Sebeş, Str. Lucian Blaga nr. 6, Sebeş, 515800, jud. Alba, Tel.: 0258/734.178

Protopopiatul Luduş, Str. Florilor nr. 1, Luduş, 545200, jud. Mureş, Tel.: 0265/411.062

Protopopiatul Reghin, Str. Petru Maior nr. 27, Reghin, 545300, jud. Mureş, Tel.: 0265/521.664

Protopopiatul Sighişoara, Str. Anton Pann nr. 8, Sighişoara, 545400, jud. Mureş, Tel.: 0265/771.010

122

Protopopiatul Târgu Mureş, Str. Andrei Şaguna nr. 2A, Târgu Mureş, 540090, jud. Mureş, Tel. 0265/137.036, Fax. 0265/163.688

Protopopiatul Târnăveni, Str. Republicii nr. 20, Târnăveni, 545600, jud. Mureş, Tel.: 0265/440.715

19. EPISCOPIA ORTODOXă ROMÂNă A ORADIEI, cu sediul în municipiul Oradea, cuprinzând jud. Bihor.

Episcop: Preasfinţitul SOFRONIE DRINCEC (DLN: 03.11.1967 - Arad; S: 1993 - Licenţiat al Facultăţii de Medicina din Timişoara; 1997 - Licenţiat în Teologie-Arad; 1994-1995 stagiu de pregătire la Mânăstirea ortodoxa Sf. Ioan Botezătorul din Essex, Anglia; 1995-1998 inspector pe probleme de asistenţă socială la Episcopia Aradului; 1998-1999 secretar la Cabinetul Patriarhal din Bucureşti; HA: 21 februarie 1999 ca Episcop al Episcopiei Ortodoxe Române din Ungaria).

Adresa:Str. Episcop Roman Ciorogariu nr. 3, Oradea

410017, Jud. Bihor, Tel./ Fax: 0040 259/433.487

www.episcopiaoradiei.ro

Protopopiatul Beiuş, Str. Româna nr. 15, Beiuş, 415200, jud. Bihor, Tel./Fax: 0259/211.052

Protopopiatul Marghita, Str. Horea nr. 16, Marghita, 415300, jud. Bihor, Tel.: 0259/360.620

Protopopiatul Oradea, Str. Episcop Roman Ciorogariu nr. 10, Oradea, 410017, jud. Bihor, Tel.: 0259/130.557

Protopopiatul Tinca, Str.Tudor Vladimirescu 2, Tinca, 417595, jud. Bihor, Tel./Fax: 0259/310.078

123

20. EPISCOPIA ORTODOXA ROMÂNA A MARAMURE-ŞULUI ŞI SăTMARULUI, cu sediul în Municipiul Baia Mare, cuprinzând Jud. Maramureş şi Satu Mare.

Arhiepiscop: Înaltpreasfinţitul JUSTINIAN CHIRA (DLN: 28.05.1921 Plopiş, Maramureş; S: Licenţiat în Teologie-Sibiu; 1944-1973 stareţul Mânăstirii Rohia, Maramureş; HA: 09 septembrie 1973 ca Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Clujului; 1990 - Episcop al Maramureşului şi Satmarului).

Arhiereu-Vicar: Preasfintitul IUSTIN SIGHETEANUL (DLN: 23.06.1961-Rozavlea, Maramureş; S: 1992-Licenţiat în Teologie-Sibiu; 1988-1994 stareţul Mânăstirii Rohia, Maramureş; HA: 17 aprilie 1994 ca Arhiereu-Vicar al Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului).

Adresa:Str. Avram Iancu nr. 5, Baia Mare

430313, jud. MaramureşTel.: 0040 262/214.614Fax: 0040 262/212.546www.episcopiammsm.ro

Protopopiatul Baia Mare, Str. Simion Bărnuţiu nr. 8, Baia Mare,

430342, Jud. Maramureş, Tel.: 0262/212.495

Protopopiatul Lăpuş, Str. Tibleşului nr. 22, Târgu Lăpuş, 435600, jud. Maramureş, Tel.: 0262/464.675

Protopopiatul Sighet, Str. Dragoş Vodă, nr. 1, Sighetu Marmaţiei, 435500, jud. Maramureş, Tel.: 0262/319.072

Protopopiatul Chioar, Str. N. Bălcescu nr. 19, Loc. Somcuta Mare, 437335, jud. Maramureş, tel. +4.0262.48.06.78

Protopopiatul Vişeu, Str. Păcii nr. 10, Vişeul de Sus, 435700, jud. Maramureş, Tel.: 0262/355.635

124

Protopopiatul Carei, Str. Doina nr. 9, Carei, 445100, jud. Satu Mare, Tel.: 0.261/861.565

Protopopiatul Oaş, Str. Vraticel nr. 1, Negreşti Oaş, 445200, jud. Satu Mare, Tel.: 0261/853.200

Protopopiatul Satu Mare, Str. Mioriţei nr. 2, Satu Mare, 440034, jud. Satu Mare, Tel.: 0261/768.383

21. EPISCOPIA SăLAJULUI, cu sediul în municipiul Zalău, cuprinzând jud. Sălaj:

Episcop: Preasfinţitul PETRONIU FLOREA (DLN: 30.11.1965-Targu Mureş S: 1989-1990 Institutul Teologic de grad univesitar Sibiu; 1990-1993 Institutul Teologic de grad univesitar Cluj: 1993-1994 studii de limbă greacă; 1994-1998 doctor teologie Tesalonic HA: 1 octombrie 2000 Arhiereu-Vicar la Episcopia Oradiei).

Adresa:Str. Avram Iancu nr. 29A, Zalău

450143, jud. SălajTel./Fax: 0040 360/100.321www.episcopiasalajului.ro

Protopopiatul Jibou, Str. Tudor Vladimirescu, nr. 62, Jibou, 455200, jud. Sălaj, Tel./Fax: 0260/641.898

Protopopiatul Şimleu, Piaţa Iuliu Maniu, nr. 8, Şimleu Silvanei, 455300, jud. Sălaj, Tel.: 0260/678.988

Protopopiatul Zalău, Str. Andrei Şaguna nr. 6, Zalău, 450006, jud. Sălaj, Tel.: 0260/662.196

V. MITROPOLIA OLTENIEI cuprinzând:

22. ARHIEPISCOPIA CRAIOVEI, cu sediul în municipiul Craiova, cuprinzând jud. Dolj şi Gorj.

125

Arhiepiscop şi Mitropolit: Înaltpreasfinţitul IRINEU POPA (DLN: 16.11.1957 - Perisani, Vâlcea; S: 1985 - Licenţiat în Teologie-Bucureşti; studii de teologie la Paris, Franţa; 1991 - Doctor în Teologie la Institutul Saint Serge, Paris, Franţa; din 1994, conferentiar la Facultăţile de Teologie din Sibiu şi Craiova; HA: 06 octombrie 1991 ca Arhiereu-Vicar la Episcopia Râmnicului).

Adresa:Str. Mitropolitul Firmilian nr.3, Craiova,

200381, jud. Dolj. Tel.: 0040 251/415.054 Fax: 0040 251/418.369

Site: www.mitropoliaolteniei.ro

Protopopiatul Băileşti, Str. Mărăşeşti nr. 1, Băileşti, 205100, jud. Dolj, Tel.: 0251/111.380

Protopopiatul Craiova Sud, str. Matei Basarab nr. 17, Craiova, 220760, jud. Dolj, Tel.: 0251/506.087, Fax: 0251/506.086

Protopopiatul Craiova Nord, Str. Matei Basarab nr. 17, Craiova, 220760, jud. Dolj, Tel.: 0251/132.378

Protopopiatul Târgu Cărbuneşti, Str. Eroilor nr. 27, Târgu Cărbuneşti, 215500, jud. Gorj , Tel.: 0253/378.633

Protopopiatul Târgu Jiu, Str. Unirii nr. 82, Târgu Jiu, 210143, jud. Gorj, Tel.: 0253/213.704

23. ARHIEPISCOPIA RÂMNICULUI cu sediul în municipiul Râmnicu Vâlcea, cuprinzând jud. Vâlcea.

Arhiepiscop: Înaltpreasfinţitul GHERASIM CRISTEA (DLN: 14.11.1914 - Munteni Buzău, Ialomiţa; S: 1948 - Licenţiat în Teologie-Bucureşi; 1952-1970: stareţul Mănăstirii Căldăruşani, Ilfov; HA: 27 decembrie 1970 ca Arhiereu-Vicar la Episcopia Dunării de Jos; 1975 - Arhiereu-Vicar la Episcopia Râmnicului; 1984-Episcop al Râmnicului; 2009 - ridicat la rangul de Arhiepiscop).

126

Episcop-Vicar: Preasfinţitul Emilian Lovişteanul (DLN: 12 februarie 1972, în localitatea Berezeni, jud. Vaslui; S: Facultatea de Litere şi Teologie, Universitatea „Ovidius“, Constanţa (2000) şi master în specializarea Istorie veche-medievală în cadrul Facultăţii de Istorie, a aceleiaşi universităţi (2002), 2003-2008-doctoratul cu teza „Mitropolia Moldovei şi Sucevei: Arhiepiscopia Iaşilor în prima jumătate a secolului al XX-lea (1900-1948)“, în cadrul Facultăţii de Teologie Ortodoxă, Universitatea „Al. I. Cuza“, Iaşi; 1998-2001 mare eclesiarh al Mănăstirii Neamţ; 2002-2005 preot spiritual al Facultăţii de Teologie Ortodoxă, Universitatea „Al. I. Cuza“ Iaşi; 2007-2008 preşedinte al Consistoriului monahal din Arhiepiscopia Iaşilor; 2008-2009 consilier cultural al Arhiepiscopiei Iaşilor; 2009 - exarh pentru judeţul Iaşi; 2009 – episcop-vicar al Episcopiei Râmnicului).

Adresa:Str. Argeş nr. 53, Râmnicu Vâlcea

240175, jud.VâlceaTel.: 0040 250/731.170 Fax: 0040 250/731.172

www.episcopia-ramnicului.ro

Protopopiatul Drăgăşani, Str. Cuza Voda nr. 2, Drăgăşani, 245700, jud. Vâlcea, Tel.: 0250/810.882

Protopopiatul Horezu, Str. 1 Decembrie nr. 38, Horezu, 245800, jud. Vâlcea, Tel.: 0250/860.070

Protopopiatul Râmnicu Vâlcea, Aleea Episcopiei, nr. 1, Râmnicu Vâlcea, 240178, jud. Vâlcea, Tel.: 0250/731.627

24. EPISCOPIA SEVERINULUI ŞI STREHAIEI, cu sediul în municipiul Drobeta Turnu-Severin, cuprinzând jud. Mehedinţi.

Episcop: Preasfinţitul NICODIM NICOLĂESCU (DLN:

6.04.1962 - Godeanu, jud. Mehedinti; S: 1989-1993: Facultatea de Teologie Bucuresti, 1997-2000: studii la Universitatea din Atena; din 2000 - cursuri doctorat; HA: 19 august 2001).

127

Adresa: Str. I Gh. Bibicescu, Nr.6, Drobeta Turnu Severin,

220103, jud. Mehedinţi, Tel.: 0040 252/333.048 Fax: 0040 252/333.039

Site: www.episcopiaseverinului.ro

Protopopiatul Baia de Aramă, Str. Milco Băieşu nr.7, Baia de Aramă, 225100, jud. Mehedinţi, Tel.: 0252/381.603

Protopopiatul Drobeta Turnu Severin Nord (I), Str. Matei Vasilescu nr. 10, Drobeta Turnu Severin, 220140, jud. Mehedinţi, Tel.: 0252/312.741

Protopopiatul Drobeta Turnu Severin Sud (II), Str. Mihai Eminescu, nr. 1, Drobeta Turnu Severin, 220140, jud. Mehedinţi, Tel.: 0788/258.922

Protopopiatul Strehaia, Str. Eroilor nr. 2, Strehaia 225300, jud. Mehedinţi, Tel.: 0252/370.209

Protopopiatul Vânju Mare, Str. Republicii, Nr. 66, Vânju Mare, 225400, jud. Mehedinţi Tel.: 0252/350.270

25. EPISCOPIA SLATINEI ŞI ROMANAŢILOR, cu sediul în municipiul Slatina, cuprinzând jud. Olt.

Episcop: Preasfinţitul SEBASTIAN PAŞCANU (DLN: 5.11.1966 - Moreni, Dâmboviţa; S: 1988-1992: Facultatea de Teologie din Bucureşti; 1992-1997: Doctor în Teologie al Facultaţii de Teologie din Tesalonic; HA: 25 martie 2001 ca Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Bucurestilor, 25 martie 2008 - Episcop al Slatinei).

Adresa:Str. Fraţii Buzeşti, nr. 15, Slatina,

230080, jud. OltTel.: 0040 249/421.026Fax: 0040 349/416.861

Site: www.episcopiaslatinei.ro

128

Protopopiatul Caracal, Str. Nicolae Titulescu nr. 8, Caracal, 235200, jud. Olt, Tel./Fax: 0249/512.060

Protopopiatul Corabia, Str. Trecerea Dunării nr. 29, Corabia, 235300, jud. Olt, Tel./Fax: 0249/561.238

Protopopiatul Slatina I, Str. Lipscani nr. 26, 230079, Slatina, jud. Olt, Tel./Fax: 0249/421.660

Protopopiatul Slatina II, Str. Dinu Lipati nr. 21, Slatina, 230086, jud. Olt, Tel./Fax: 0249/420.112

VI. MITROPOLIA BANATULUI, cu eparhiile:

26. ARHIEPISCOPIA TIMIŞOAREI, cu sediul în municipiul Timişoara, cuprinzând jud. Timiş.

Arhiepiscop şi Mitropolit: Înaltpreasfinţitul NICOLAE CORNEANU (DLN: 21.11.1923-Caransebeş, Caraş-Severin; S: 1946 - Licenţiat în Teologie - Bucureşti; 1942-1946: cursuri la Facultatea de Folosofie şi Litere din Bucureşti; 1949 - Doctor în Teologie - Bucureşti; 1947-1948: profesor suplinitor la Academia Teologica Caransebeş; 1948-1956: secretar eparhial, referent şi consilier administrativ la Arhiepiscopia Timişoarei; 1956-1959: profesor la Seminarul Teologic Caransebeş; 1959-1960: conferenţiar la Institutul Teologic Universitar Sibiu; 1992 - membru de onoare al Academiei Romane; HA: 15 ianuarie 1961 ca Episcop al Aradului; 1962 - Arhiepiscop al Timişoarei şi Mitropolit al Banatului; 1967 - Locţiitor de Mitropolit al Ardealului; 1977-1978: Locţiitor de Mitropolit al Olteniei).

Episcop-Vicar: Preasfinţitul PAISIE LUGOJANUL (DLN: 24 octombrie 1971, în localitatea Curtea de Argeş; S: 1997 - licenţiat al Facultăţii de Medicină Veterinară din Timişoara; 1997-2001: Facultatea de Teologie Ortodoxă din cadrul Universităţii de Vest din Timişoara; 2002-2006: Eclesiarh al Catedralei Episcopale din Gyula; 2003-2006: Secretar eparhial de limba română al Episcopiei Ortodoxe Române din Ungaria; 2003-2006: preot slujitor în parohia Otlaca Pustă şi în alte parohii, cu

129

delegaţia Chiriahului; HA: 18 februarie 2006).

Adresa: Bulevardul C.D.Loga nr. 7, Timişoara

300021, jud. Timiş, Tel.: 0040 256/49.02.87Fax: 0040 256/49.11.76,

Site: www.mitropolia-banatului.ro

Protopopiatul Deta, Str. 1 Mai nr. 4, Deta, 305200, jud. Timiş, Tel.: 0256/390.631

Protopopiatul Făget, Calea Lugojului nr. 41, Făget, 305300, jud. Timiş, Tel.: 0256/320.586

Protopopiatul Lugoj, Str. 20 Decembrie 1989 nr. 7, Lugoj, 305500, jud. Timiş, Tel.: 0256/311.971

Protopopiatul Sânnicolau Mare, Str. Andrei Şaguna nr. 29, Sânnicolau Mare, 305600, jud. Timiş, Tel.: 0256/371.175

Protopopiatul Timişoara I, Piaţa Alexandru Mocioni nr. 9, Timişoara, 300199, jud. Timiş, Tel.: 0256/496.699

Protopopiatul Timişoara II, Piaţa Alexandru Mocioni nr. 9, Timişoara, 300199, jud. Timiş, Tel: 0372/717.840

27. ARHIEPISCOPIA ARADULUI cu sediul în municipiul Arad, cuprinzând jud. Arad.

Arhiepiscop: Înaltpreasfinţitul Dr. TIMOTEI SEVICIU (DLN: 04.06.1936 - Timişoara; S: 1957 - Licenţiat în Teologie - Bucureşti; 1967-1968: studii de teologie în Franţa şi Elveţia; 1971-1972: studii de teologie la Fribourg, Elveţia; 1972: Doctor în Teologie - Bucureşti; 1960-1961: profesor la Seminarul Teologic Caransebeş; 1961-1968: secretar eparhial la Episcopia Aradului şi apoi la Arhiepiscopia Timişoarei; 1968-1975: vicar administrativ la Arhiepiscopia Timişoarei; 1999: Doctor Honoris Causa al

130

Universităţilor din Arad şi Petroşani; HA: 08 februarie 1976 ca Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei; 1984 - Episcop al Aradului, Ienopolei şi Hălmagiului; 2009 - ridicat la rangul de Arhiepiscop).

Adresa: Str. Episcopiei nr. 60-62, Arad

310084, jud. AradTel.: 0040 257/281.856, Fax: 0040 257/281.872

www.episcopiaaradului.ro

Protopopiatul Arad, Str. Mihai Eminescu nr. 30, Arad, 310085, jud. Arad, Tel.: 0257/281.375

Protopopiatul Ineu, Str. Traian nr. 8, Ineu, 315300, jud. Arad, Tel.: 0257/511.043

Protopopiatul Lipova, Str. 9 Mai nr. 3, Lipova, 315400, jud. Arad, Tel.: 0257/561.109

Protopopiatul Sebiş, Str. Republicii nr.7, Sebiş, 315700, jud. Arad, Tel.: 0257/420.415

28. EPISCOPIA CARANSEBEŞULUI, cu sediul în municipiul Caransebes, cuprinzând jud. Caraş-Severin.

Episcop: Preasfinţitul LUCIAN MIC (DLN: 9 septembrie 1970 - Arad; S: 1996 - Licenţiat în Teologie, Arad; din 2009 - înscris la cursurile de doctorat la Facultatea de Teologie din Craiova; 1990 - intrat ca vieţuitor la Mânăstirea Hodoş-Bodrog, din Jud. Arad; 1992 - hirotonit diacon, iar apoi preot; 1995 - stareţ al Mânăstirii „Izvorul Miron“ Româneşti, din Jud. Timiş; HA: octombrie 2000 ca Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei; 26 februarie 2006 - Episcop al Caransebeşului).

Adresa: Str. Episcopiei Nr. 11, Caransebeş

325400, Jud. Caraş-Severin

131

Tel.: 0040 255/516.412 Fax: 0040 255/516.402

Site: www.episcopiacaransebesului.ro

Protopopiatul Caransebeş, Str. Episcopiei nr. 11, Caransebeş, 325400 jud. Caraş-Severin, Tel./Fax: 0255/511.080

Protopopiatul Resiţa, Str. Libertaţii nr. 38, Resiţa, 320066, jud. Caraş-Severin, Tel./Fax: 0255/213.181

Protopopiatul Oraviţa, Str. 1 Decembrie 1918 nr. 42, Oraviţa, 325600, jud. Caraş-Severin, Tel./Fax: 0255/571.265

Protopopiatul Băile Herculane, Str. Trandafirilor, nr. 4, Băile Herculane, 325200, jud. Caraş-Severin, Tel./Fax: 0255/560.371

29. EPISCOPIA DEVEI ŞI HUNEDOAREI cu sediul administrativ în municipiul Deva, cuprinzând judeţul Hunedoara.

Episcop: Preasfinţitul GURIE GEORGIU (DLN: 31.12.1968 Huta Chinesti, Cluj S: 1992-1996: Facultatea de Teologie Craiova; 1997-2001: Studii misionar-pastorale la Padova, Italia; HA: 5 august 2001ca Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Craiovei; 2009 – Episcop al Episcopiei Devei şi Hunedoarei).

Adresa:Str. Avram Iancu nr. 2, Deva,

330025, jud. Hunedoara,Tel/Fax: 0040 254/211.241

www.episcopiadevei.ro

Protopopiatul Brad, Str. Cloşca nr. 1, Brad, 335200, jud. Hunedoara, Tel.: 0254/651.494

Protopopiatul Deva, Str. Avram Iancu nr. 2, Deva, 330025, jud. Hunedoara, Tel.: 0254/615.484

132

Protopopiatul Haţeg, Str. Bisericilor nr. 15, Haţeg, 335500, jud. Hunedoara, Tel.: 0254/770.507

Protopopiatul Orăştie, Str. Pricazului, bl.10, et. 2, ap. 2, Orăştie, 335700, jud. Hunedoara, Tel.: 0254/641.289

Protopopiatul Petroşani, Str. Gen. Dragalina nr. 5, Petroşani, 332007, jud. Hunedoara, Tel.: 0254/543.851

VII. UNITăŢI DEPENDENTE DIRECT DE PATRIARHIA ROMÂNă:

VICARIATUL ORTODOX UCRAINEAN DIN ROMÂNIA, cu sediul în Municipiul Sighetul Marmaţiei, cuprinzând parohiile ortodoxe ucrainiene din România, aflat sub oblăduirea canonică a Patriarhiei Române.

Adresa:Str. Bogdan Voda nr.12, Sighetul Marmaţiei

435500, jud. Maramureş, Tel.: 0040 262/315.114

B. În afara graniţelor României:

I. MITROPOLIA BASARABIEI, AUTONOMă ŞI DE STIL VECHI ŞI EXARHAT AL PLAIURILOR, cu eparhiile:

30. ARHIEPISCOPIA CHIŞINăULUI, cu sediul în Municipiul Chişinău.

Arhiepiscop şi Mitropolit: Înaltpreasfinţitul PETRU PĂDURARU (DLN: 24.10.1946 - Ţiganca, Republica Moldova; S: 1967 - Diplomat al Seminarului Teologic Sf. Andrei din Odessa, Ucraina; 1990 - stareşul Mânăstirii Căpriana, Republica Moldova; HA: 01 septembrie 1990 ca Episcop de Bălţi, Republica Moldova; 1992 - locţiitor de Mitropolit al Mitropoliei Basarabiei, reactivată la data de 19.12.1992, sub oblăduirea canonică a Patriarhiei Române; 1995 - Mitropolit al Basarabiei).

133

Adresa:Str.31.August nr.161, Chişinau

Republica Moldova, Tel.: 0040 9922226043 Fax: 0040 9922755722

Site: www.mitropoliabasarabiei.ro

31. EPISCOPIA DE BăLŢI (fostă a Hotinului), cu sediul la Bălţi - Vacantă.

32. EPISCOPIA BASARABIEI DE SUD (fostă de Cetatea Albă - Ismail), cu sediul la Cantemir - Vacantă.

33. EPISCOPIA ORTODOXă A DUBăSARILOR ŞI A TOATă TRANSNISTRIA (fostă Misiunea Ortodoxă Română din Transnistria), cu sediul la Dubăsar - Vacantă.

II. MITROPOLIA ORTODOXă ROMÂNă A EUROPEI OCCIDENTALE ŞI MERIDIONALE, cu eparhiile:

34. ARHIEPISCOPIA ORTODOXă ROMÂNă A EUROPEI OCCIDENTALE, cu sediul la Paris.

Arhiepiscop şi Mitropolit: Înaltpreasfinţitul IOSIF POP(DLN: 19.02.1966, Vişeu de Jos, Maramureş; civil: Ilie POP; S:

1993 - Licenţiat în Teologie - Sibiu; 1993-1994: profesor la Seminarul Teologic şi asistent la Facultatea de Teologie din Alba Iulia; 17.04.1994 - tuns în monahism; 1994-1998: studii de doctorat la Institutul Saint Serge din Paris, Franţa, şi duhovnic la Mănăstirea „Notre-Dame-de-Toute-Protection“ - Bussy-en-Othe, Franţa; HA: 15 martie 1998 - Arhiepiscop al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române pentru Europa Occidentala şi Meridionala; 21 octombrie 2001 - Mitropolit al Mitropoliei Ortodoxe Române pentru Europa Occidentala şi Meridională).

Adresa:1 Bd du General Leclerc 91470 Limours / Franţa

134

Tel.: 0033 (0) 1 64 91 59 24Fax: 0033 (0) 1 64 91 26 83

Site: www.mitropolia.eu

Episcop-vicar: Preasfinţitul MARC NEMŢEANU (DLN: 11.05.1958 - Paris, Franţa; S: 1995 - Licenţiat în Teologie - Iaşi; 6.09.1992 - tuns în monahism la Mănăstirea Sihăstria; 1996-1997: preot la parohia „Sfântul Gherman şi Sfântul Clodoald“ de la Louveciennes ; 1997-2003: preot la Mănăstirea „Sfântul Siluan“ - Saint-Mars-en-Locquenay, Franţa; 2003-2005 : paroh al parohiei „Sfântul Iosif“ din Bordeaux; HA: 7 mai 2005 - Paris).

Adresa:Eglise Saint-Joseph

58-60, rue Paul Louis Lande 33000 Bordeaux / Franţa

Tel.: 0033 (0) 5 57 95 90 96 Mob: 0033 (0) 6 64 49 32 77

35. EPISCOPIA ORTODOXă ROMÂNă A ITALIEI, cu sediul la Roma.

Episcop: Preasfinţitul SILUAN ŞPAN (DLN: 5.03.1970 - Gura Râului, Sibiu; S: 1993 - Licenţiat în Teologie-Sibiu; 1994-2001: studii de doctorat la Institutul Saint Serge din Paris, Franţa şi duhovnic la Mănăstirea „Notre-Dame-de-Toute-Protection“ - Bussy-en-Othe, Franţa; 21.06.2001 - tuns în monahism; HA : 21 octombrie 2001 - Bordeaux).

Adresa:Via Ardeatina n° 1741, 00134 Roma – Italia

Tel/fax: (0039) 067 197 343; fax: +39 069 028 09 40

36. EPISCOPIA ORTODOXă ROMÂNă A SPANIEI ŞI PORTUGALIEI, cu sediul la Madrid.

135

Episcop: Preasfinţitul TIMOTEI LAURAN (DLN: 12.04.1975; S: 1993-1997: Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca; HA : 25 mai 2008 ca episcop al Episcopiei Ortodoxe Române a Spaniei şi Portugaliei).

Adresa:AC/Malaga, 5

28810, Urb. ZulemaVillalbilla, Madrid - SpaniaTel/Fax: 0034-91.879.23.24http://www.episcopia.ro/web

III. MITROPOLIA ORTODOXă ROMÂNă A GERMANIEI, EUROPEI CENTRALE ŞI DE NORD, cu eparhiile:

37. ARHIEPISCOPIA ORTODOXă ROMÂNă A GERMANIEI, AUSTRIEI ŞI LUXEMBOURGULUI, cu sediul la Nurnberg.

Arhiepiscop şi Mitropolit: Înaltpreasfinţitul SERAFIM JOANTĂ (DLN: 04.09.1948 - Buholt-Beclean, Braşov; S: 1974- Licenţiat în Teologie - Sibiu; 1982-1985 studii de teologie, iar în 1985- Doctor în Teologie la Institutul Saint Serge din Paris, Franţa; 1986-1989 lector la Institutul Saint Serge din Paris; 1989-1990 asistent la Facultatea de Teologie din Sibiu; HA: 11 martie 1990 ca Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Sibiului; 1994- Mitropolit al Mitropoliei Ortodoxe Române pentru Germania şi Europa Centrala).

Adresa:Further-Str. 166, D 90429

Nurnberg / Germania Tel.: 0049 (0)911-323.69.13

Fax: 0049 (0)911-1323.69.12 Site: www.mitropolia-ro.de

Episcop-Vicar: Preasfinţitul SOFIAN BRAŞOVEANUL (DLN: 22.07.1970 Băcel, Covasna S: 1992-1996 Facultatea de Teologie Sibiu, 1999-2003: Studii teologice la Universitatea din Tesalonic HA: 11 mai 2003).

136

Adresa:Paul-Heyse- Str. 19D-80336 Munchen

Tel.: 0049 (0)89-660.60.884 / 0049 (0)89-954.81.844Fax: 0049 (0)89-660.60.885Mob: 0049 (0)179-823.10.01

38. EPISCOPIA ORTODOXă ROMÂNă A EUROPEI DE NORD, cu sediul la Stockholm.

Episcop: Preasfinţitul MACARIE DRĂGOI (DLN: 09.05.1977 - Căianul-Mic, Bistriţa-Năsăud; S: 1996-2000 - Licenţiat în Teologie - Cluj-Napoca; 2000-2001: studii de master, Cluj-Napoca ; 2000-2005 - Cursuri de doctorat la Facultatea de Studii Europene, Cluj-Napoca; 2001-2005: Cursuri de doctorat la Facultatea de Teologie Ortodoxă, Cluj-Napoca; HA: 02 mai 2008 ca Episcop al Episcopiei Ortodoxe Române a Europei de Nord).

Adresa:Skogsvägen 18

S-74693 Bĺlsta/StockholmSchweden

Tel. {+46}(0)739-836 901Internet: http://episcopiascandinavia.se/

IV. ARHIEPISCOPIA ORTODOXă ROMÂNA A CELOR DOUă AMERICI, cu sediul în Chicago.

Arhiepiscop: Înaltpreasfinţitul NICOLAE CONDREA (DLN: 15.04.1967 - Constanţa; S:1988-1993: Facultatea de Teologie din Sibiu;1994-2001: Doctor în Teologie al Univesităţii din Strasbourg; HA: 14 iulie 2002 ca Arhiepiscop al Arhiepiscopiei Ortodoxe Romane în America şi Canada).

Adresa: 5410 N. Newland Ave.,

Chicago, IL 60656-2026 USATel.: 773-774-1677

137

Fax: 773-774-1805Site: www.romarch.org

Episcop-Vicar: Preafinţitul Ioan Casian de Vicina (DLN: 20.02.1969 - Comăneşti; S: 1993 - licenţiat în Teologie - Sibiu; 1993-1995/1995-1998: studii postuniversitare la Ierusalim şi Roma; 1998-2002: secretar al Mitropoliei Europei Occidentale şi Meridionale, Paris; 01.11.2001 - intrat în monahism la Mănăstirea Înălţarea Sfintei Cruci - La Malvialle, Franţa; 2002-2003: Paroh la Bordeaux, Franţa; din aprilie 2003, Paroh la New York, SUA; HA: 02 iulie 2006 - Chicago).

Adresa:168 Chemin Louisa, Wentworth,

QC J8H 0C7 USATel.: 450-533-4374

V. EPISCOPIA ORTODOXA ROMÂNă DACIA FELIX, cu sediul administrativ în Vârşeţ (Serbia).

Episcop: Preasfinţitul DANIIL STOENESCU (DLN: 23.09.1957 Haţăgel, Densuş, Hunedoara S 1978-1982 Institutul Teologic de grad Universitar din Sibiu; 1982-1985 Doctorat la Institutul Teologic Ortodox din Bucureşti; 1993-1996 Doctor în Teologie la Universitatea din Tesalonic; HA: 01 aprilie 2001).

Adresa:Str. Zarko Zrenjanina nr. 60,

YU 26300 Vrsač, Serbia, Tel. 0038-113811071

VI. EPISCOPIA ORTODOXă ROMÂNA DIN UNGARIA, cu sediul în Gyula.

Episcop: Preasfinţitul SILUAN MĂNUILĂ (DLN: 16 sept. 1971; HA: 8 iulie 2007).

138

Adresa: Grosza Park 2, Gyula

5700, Ungaria, Tel/Fax: 0036.66.361.281

VII. EPISCOPIA ORTODOXă ROMÂNă A AUSTRALIEI ŞI NOII ZEELANDE, cu sediul la Melbourne.

Episcop: Preasfinţitul MIHAIL FILIMON (DLN: 25.01.1964 - Matca, jud. Galaţi; S: 1991 - Licenţiat în Teologie - Sibiu; 1991-1995: doctorand, secţia Sistematică, specialitatea Teologie Dogmatică şi Simbolică, Sibiu şi Cluj; 1993 - doctorand Facultatea de Teologie a Univeristaţii Aristotel din Tesalonic; aprilie 2003 - stareţ la Mănăstirea Ortodoxă Română „Înălţarea Domnului“, Detroit-SUA; HA: 20 aprilie 2008 ca Episcop al Episcopiei Ortodoxe Române a Australiei şi Noii Zeelande).

Adresa: 61-63 Queensberry Street,

Carlton 3053,Melbourne, Victoria, AU, P.O. Box 122

Tel.: 0061 3 9701 8088; 0061 3 9663 5120Fax: 0061 3 9663 1249

http://www.roeanz.com.au

VIII. REPREZENTANŢE ALE PATRIARHIEI ROMÂNE:

Aşezămintele Româneşti de la Locurile Sfinte (Ierusalim, Iordan şi Ierihon), Parohia Ortodoxă Română de la Sofia (Bulgarial), Reprezentanţa Patriarhiei Române pe lângă instituţiile europene (Bruxelle).

IX. UNITăŢILE ORTODOXE ROMÂNE CARE PăSTREAZă LEGăTURI SPIRITUALE ŞI CULTURALE CU PATRIARHIA ROMÂNă:

Aşezămintele Româneşti din Sfântul Munte Athos (Prodromu, Lacu şi altele).

139

SITE-ul EPISCOPIEI CARANSEBEŞULUI

Site-ul Episcopiei oferă o paletă largă de informaţii despre eparhie (Activitatea P.S. Lucian, Episcopul Caransebeşului, structura organizatorică, mănăstiri şi schituri, poze şi mai ales ştiri din viaţa internă a episcopiei - şi nu numai - grupate pe categorii), secţiunea de ştiri a paginii fiind actualizată de mai multe ori pe săptămână.

Aşadar, cele mai proaspete informaţii le puteţi obţine la

www.episcopiacaransebeşului.ro

Pentru sugestii şi informaţii scrieţi pe adresa de e-mail:

[email protected]

secretariat@ episcopiacaransebesului.ro

STUDII ŞI ARTICOLE

143

Exigenţele familiei creştine în concepţia Sfântului Ioan Gură de Aur

Familia este o instituţie de origine divină stabilită încă de la crearea omului şi are ca principale caracteristici unitatea şi

indisolubilitatea. Fiind instituită de Dumnezeu, familia are un caracter sacru, acest caracter de sacralitate fiind pus în evidenţă şi de faptul că familia umană are ca prototip însăşi unitatea divină a Sfintei Treimi, ale cărei caracteristici sunt: iubirea desăvârşită, comuniunea, unitatea şi egalitatea Persoanelor Acesteia. Fiind „chipul lui Dumnezeu” (Facere 1,27), omul, prin însuşi actul creaţiei, a fost destinat pentru viaţa de comuniune: „Nu e bine să fie omul singur pe pământ; să-i facem ajutor potrivit pentru el” (Facere 2,18), „Şi a făcut Dumnezeu pe om după chipul său, …a făcut bărbat şi femeie” (Facere 1, 27). După cum persoanele Sfintei Treimi formează o unitate desăvârşită, tot aşa omul, „chip al lui Dumnezeu”, „este o unitate completă pentru că unitatea sa de om nu se realizează în dualitate personală, neuniformă, ci complementară, de bărbat şi femeie”.1

Rod al iubirii lui Dumnezeu, omul – bărbat şi femeie – experiază această iubire în viaţa de familie în care se reflectă chipul comunitar al lui Dumnezeu. De aceea, dintru început relaţiile familiale dintre soţi au fost de întrajutorare, de egalitate şi respect reciproc. După căderea în păcat, treptat aceste relaţii au slăbit, armonia filială a fost stricată, iar unitatea ei desfăcută cu multă uşurinţă. Relaţia de iubire reciprocă şi totală care trebuia să caracterizeze viaţa de familie a fost înlocuită cu egoismul. Prin păcat s-a deteriorat instituţia căsătoriei, prăbuşind-o din ordinea harului de la început în ordinea naturală, nesocotindu-se atributele unităţii şi indisolubilităţii. Bărbatul nu a mai văzut în femeie „ajutorul” dat de Dumnezeu, ci o sclavă pe care o dispreţuia, iar copiii, darul divin care amplifică chipul comunitar al lui Dumnezeu în familie, formând împreună cu tata şi mama o adevărată treime umană, erau consideraţi simple obiecte de care se puteau dispensa cu uşurinţă.2

1 Dumitru Stăniloae, Teologia Dogmatică Ortodoxă vol III, Ed. Institutului Biblic şi de Misiune al B.O.R., Buc. 1978, p. 180.

2 Pr. Lect. C. Grigoraş, Pedagogia creştină şi pedagogia laică, în «Teologie şi viaţă», nr. 5-7 / 1994, p. 26.

144

Într-adevăr, în Eden li se descoperă primilor soţi fericirea pe care o pot avea împărtăşindu-se de viaţa divină. Dar paradisul dintâi nu este numai grădina dumnezeiască a frumuseţii neveştejite şi a castităţii neîntinate, ci şi locul de întâlnire al soţilor cu Dumnezeu. Astfel aflăm din Sfânta Scriptură că Dumnezeu venea „prin Rai în răcoarea serii” (Facere 3,8), ca să stea de vorbă cu bărbatul şi femeia pe care El i-a zidit. Semnificaţia acestei legături ne-o arată Sf. Ap. Pavel în cuvintele „Taina aceasta mare este” (Efeseni 5, 32), semnificaţie care nu se va pierde niciodată în istoria mântuirii şi pe care o vom întâlni în Sfânta Scriptură mai ales cu referire la natura raporturilor dintre Dumnezeu şi om. Deşi după căderea în păcat căsătoria a fost deteriorată şi s-a pierdut harul legat de starea paradisiacă, totuşi ea n-a fost desfiinţată, căsătoria rămânând simbolul acestei legături. Legământul Vechiului Testament e definit printr-un raport de natură nupţială: poporul lui Dumnezeu poartă numele de „logodnică”; unirea lui Iahve cu poporul său e descrisă ca o unire a mirelui cu mireasa, iar infidelitatea acestui popor ales ca o infidelitate conjugală; restaurarea lui Israel e prezentată ca o reconciliere a unui soţ cu soţia necredincioasă.3

Putem vedea că în gândirea profetică a Vechiului Testament căsătoria apare sub înfăţişarea veşniciei, întemeiată pe principiul dragostei eterne dintre cei doi soţi. Dar cu toate acestea căsătoria nu se realiza în comuniunea harică dintru început. Restaurarea aceasta e una cu restaurarea firii umane în Hristos, precum şi a întregii făpturi şi ea nu a putut să aibă loc decât odată cu inaugurarea Bisericii creştine.4

Astfel, venirea Domnului la plinirea vremii, pleacă cerurile şi aduce în mod real pe pământ fericirea împărăţiei veşnice, bucuria regăsirii paradisului pierdut. Iisus Hristos sfinţeşte unirea dintre bărbat şi femeie în scopul readucerii ei la starea dintru început. „Iată eu fac toate lucrurile noi” (Apocalipsă 21, 5). Astfel, în înţeles creştin nunta nu mai e un simbol, e întruchiparea nemuriri şi frumuseţii scăldată din nou în razele iubirii dumnezeieşti. Referindu-se la cei doi soţi şi la căsătorie ca la o legătură eternă pe care nici moartea nu o poate distruge, Mântuitorul spune: „N-aţi citit că Cel care i-a făcut de la început i-a făcut bărbat şi femeie? Şi a zis: Pentru aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va însoţi cu

3 Pr Ilie Moldovan, Teologia iubirii - Iubirea Taina Căsătoriei, vol I, Alba-Iulia, 1996, p. 18.

4 Dumitru Radu, Caracterul eclesiologic al Sfintelor Taine şi problema intercomuniunii, în «Ortodoxia», nr. 1-2 / 1978, p. 309.

145

femeia sa şi vor fi amândoi un trup. Aşa încât nu mai sunt doi ci un trup. Deci ce a unit Dumnezeu omul să nu despartă” (Matei 19,4-6).

Mai presus de orice, Mântuitorul vede în căsătorie unitatea în dragoste între două făpturi umane distincte prefigurată în Eden: „Nu mai sunt doi, ci un singur trup” (Matei 19,6). Astfel „unirea conjugală, atunci când nu e legitimarea «legală» a luxuriei sau ocazie de împerechere a două egoisme, ci întâlnirea a două suflete neprihănite, când e precedată de alegere liberă şi intenţie curată…dobândeşte prin consfinţire tainică un caracter divin pe care, în afară de păcatul adulterului, nimic nu-l mai poate nimici sau înlătura. Alegerea e fără nici o schimbare, iubirea e fără nici o contrafacere, iar învoiala e fără de moarte. În cele două făpturi care-şi unesc destinul sunt două inimi care se recunosc şi se regăsesc în iubire”.5

Sfinţii Părinţi afirmă că iubirea conjugală este iubirea cea mai puternică ştiind, ca şi credinţa, să vadă cele ascunse ale altora. Iubirea află şi intră în adâncurile tainice, iubirea umple şi desăvârşeşte fără să alunge vreodată misterul. Într-adevăr, marea minune a existenţei este că Dumnezeu a făcut doi dintr-unul şi că aceşti doi rămân prin iubire unul. Astăzi această iubire a devenit o problemă foarte importantă. Dacă trebuie restaurat ceva în lume, înainte de toate trebuie restaurată această iubire.

Dumnezeu, în atotînţelepciunea Sa, a imprimat creaţiei Lui ordinea şi buna rânduială. Bărbatul şi femeia, deşi doi, i-a rânduit Dumnezeu să fie un singur trup; amândoi sunt, după cum se exprimă Sfântul Ioan Gură de Aur, „jumătăţi ale întregului”.

Acelaşi Sfânt Ioan Gură de Aur are minunate referiri la familia creştină, la rosturile şi exigenţele ei. În legătură cu raportul dintre bărbat şi femeie Arhiepiscopul de Constantinopol ne spune că femeia este egală, stăpână şi în acelaşi timp, supusă bărbatului ei.

După el, femeia este chemată împreună cu bărbatul ei să stăpânească pământul, Dumnezeu învrednicind-o şi pe ea de aceeaşi binecuvântare6, căci amândurora li s-au adresat cuvintele: „Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l stăpâniţi” (Fac 1, 28).

Aceeaşi stăpânire s-a dat celor doi soţi şi în ce priveşte convieţuirea lor în duhul dragostei, al dăruirii unuia către celălalt şi al înţelepciunii. Comentând îndemnul Sfântului Pavel: „Bărbaţilor, iubiţi pe femeile voastre” (Efes. 5, 25), el spune că apostolul nu vorbeşte aici de mare sau

5 Pr. Ilie Moldovan, op. cit., p. 90.6 Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere (I), în colecţia P.S.B., trad. pr. Dumitru

Fecioru, vol XXI, p. 120;

146

mic, ci stabileşte o singură stăpânire. Şi el continuă: „Fiindcă vorba lui (a apostolului) aici este despre înţelepciune. În celelalte toate, zice (apostolul), covârşească sau stăpânească bărbatul; însă unde este vorba de înţelepciune, nicidecum. Bărbatul nu-şi stăpâneşte trupul său, ci femeia şi femeia nu-şi stăpâneşte trupul său, ci bărbatul. Mare este egalitatea şi nu este nici o prisosinţă”7. De aceea, potrivit cuvintelor Apostolului Pavel, care zice: „Să nu vă lipsiţi unul de altul, decât cu bună învoială pentru un timp, ca să vă îndeletniciţi cu postul şi cu rugăciunea, şi iarăşi să fiţi împreună” şi „Bărbatul să-i dea femeii iubirea datorată, asemenea şi femeia bărbatului”, Sfântul Ioan comentează: „Cu alte cuvinte, acum, el (Apostolul Pavel) numeşte lipsă ceea ce mai sus a numit-o datornica dragoste, ca astfel să arate importanţa stăpânirii. A se abţine unul din doi fără voinţa celuilalt, aceasta este lipsă, aceasta înseamnă a opri datoria, pe când, dacă e cu voia lui, nu se poate numi lipsă sau oprire de datorie.”8 Aşadar în înţelepciune şi iubire trebuie să opereze egalitatea.

Însă, la Sfântul Ioan Gură de Aur, femeile primesc şi rolul de conducător în familie atunci când bărbaţii şi-l pierd pe-al lor, făcându-se nevrednici de această demnitate. Pe unii ca aceştia îi ceartă Sfântul Ioan spunând: „Vreau să vă încredinţez soţiilor voastre, ca ele să vă instruiască. Ar fi trebuit, după legea lui Pavel, ca voi să fiţi dascălii lor! Dar, pentru că prin păcat s-a stricat ordinea şi a ajuns capul jos, iar trupul sus, să alegem cealaltă cale”9.

Potrivit referatului biblic Sfântul Ioan Gură de Aur, ca de altfel şi alţi Sfinţi Părinţi, susţine ideea că încă de la început Dumnezeu a rânduit o singură conducere în familie, cea a bărbatului, femeia trebuind să se supună lui. El spune: „Din început (Dumnezeu ) a făcut o singură stăpânire, adică pe bărbat, pe care l-a pus stăpân peste femeie...”. În alt loc, el adaugă: „De aceea femeia ocupă locul discipolului, iar bărbatul locul dascălului; el este stăpânul, iar ea este cea stăpânită”10.

Această luptă nu era posibilă înainte de a intra păcatul în sânul primei familii. Numai păcatul este mobilul neînţelegerii dintre oameni. „De aceea – spune Sfântul Părinte –, fiind creată din coasta lui Adam, ea n-a fost

7 Ibidem.8 Ibidem, p. 241. 9 Idem, Omilii Matei, VII, VI, trad. pr. Dumitru Fecioru în vol. 23, colecţia P.S.B.,

p. 98-99.10 Idem, Omilii la Coloseni, XII, traducere în româneşte, în vol. Comentariile sau

explicarea epistolei către Coloseni, I şi II Thesaloniceni a celui între sfinţi părintelui nostru Ioan Chrisostom de Archim. Theodosie Athanasiu, Bucureşti, 1905, p. 152.

147

imediat supusă bărbatului, căci nici când a dus-o Dumnezeu la Adam n-a auzit spunându-i-se aşa ceva şi nici bărbatul nu i-a zis ei altceva decât: «Aceasta este os din oasele mele şi carne din carnea mea» - şi nicăieri nu se spune de supunere, sau că i s-ar fi poruncit de Dumnezeu aceasta. Dar, când ea a făcut o rea întrebuinţare de puterea sa şi când cea făcută de Dumnezeu ca să fie de ajutor bărbatului s-a găsit că era vicleană, abia atunci a pierdut totul; atunci a auzit cu dreptate zicându-i-se: «Atrasă vei fi către bărbatul tău şi el te va stăpâni» (Fac3, 16). Fiindcă era natural ca păcatul acesta să războiască neamul nostru omenesc. Dumnezeu prevăzând răutatea diavolului a îngrădit cu aceste vorbe pe femeie şi totodată a doborât prin această hotărâre şi vrăjmăşia viitoare ce ar fi fost între dânşii. Din cauza vicleniei şi prin pofta cea înnăscută în ei a sfărâmat peretele cel din mijloc al vrajbei, adică ura cea rezultată din păcat”.11

Dumnezeu a pus şi un semn care să-i aducă aminte femeii că trebuie să fie supusă bărbatului, adică acoperirea capului ei, semn despre care vorbeşte Sfântul Apostol Pavel. Capul acoperit este „simbol al stăpânirii”. De aceea bărbatului nu i se cere a avea capul acoperit, el fiind „chip şi slavă a lui Dumnezeu”, însă femeia trebuie să aibă capul acoperit, deoarece ea este „slava bărbatului” ei. Sfântul Ioan constată: „Deci, stăpânirea bărbatului este naturală”12.

Potrivit învăţăturii Sfântului Apostol Pavel care spune: „Pentru că nu bărbatul este din femeie, ci femeia din bărbat” şi „pentru că n-a fost zidit bărbatul pentru femeie, ci femeia pentru bărbat”, Sfântul Ioan zice: „Iată aici a doua superioritate a bărbatului, sau mai bine zis, şi a treia, şi a patra. Întâia, că Hristos este capul nostru al bărbaţilor, iar noi cap femeii; a doua, că noi suntem slava lui Dumnezeu, iar femeia este slava noastră; a treia, că nu noi suntem din femeie, ci femeia din noi; a patra, că nu noi suntem făcuţi pentru femeie, ci femeia pentru noi”13.

De aceea, Sfântul Apostol Pavel porunceşte: „Femeile să se supună bărbaţilor lor ca Domnului” (Efes. 5, 22), ceea ce înseamnă în exegeza Sfântului Ioan: „atâta timp cât te supui bărbatului, îi slujeşti lui ca Domnului, căci dacă cel ce se împotriveşte autorităţilor lumeşti, se împotriveşte poruncii lui Dumnezeu, cu atât mai mult se împotriveşte femeia care nu se supune bărbatului. Aşa a binevoit Dumnezeu dintru început, căci pe bărbat l-a pus cap al femeii, iar pe femeie, trup al bărbatului”14.

11 Ibidem.12 Sfântul Ioan Gură de Aur, Om. I Cor., XXVI, trad. cit., p. 352. 13 Ibidem, p. 353.14 Idem, Om. Efes, XX, trad. cit., p. 192.

148

Care sunt, însă, limitele stăpânirii şi care cele ale supunerii? Acestea pot fi aflate tot la Sfântul Apostol Pavel şi de asemenea tâlcuite cu mare autoritate de către Sfântul Ioan Gură de Aur.

Potrivit învăţăturii lor, primul temei al stabilirii limitelor autorităţii şi supunerii, între bărbat şi femeie este cel existent între Hristos şi Biserica Sa. Apostolul spune: „Pentru că bărbatul este cap femeii, precum şi Hristos este cap Bisericii, trupul Său, al cărui Mântuitor şi este. Ci precum Biserica se supune lui Hristos, aşa şi femeile bărbaţilor lor, întru totul” (Efes 5, 23-24). Tâlcuind aceste cuvinte, Sfântul Ioan spune: „Deja, mai dinainte s-a încredinţat bărbatului obiectul iubirii şi i s-a impus îngrijirea de el. Cu alte cuvinte, s-a dat fiecăruia rolul cuvenit, bărbatului rolul de conducere şi de îngrijire, iar femeii rolul supunerii”15.

Sfântul Apostol Pavel continuă: „Bărbaţilor, iubiţi pe femeile voastre, după cum şi Hristos a iubit Biserica, şi S-a dat pe Sine pentru ea”. Sfântul Ioan atrage atenţia: „Ai auzit mai sus măsura supunerii? Ei bine, ascultă acum şi măsura iubirii. Voieşti ca femeia să te asculte, după cum Biserica ascultă de Hristos? Îngrijeşte-te şi tu de dânsa, după cum şi Hristos S-a îngrijit de Biserică. Chiar de ar trebui să-ţi dai sufletul pentru dânsa, chiar de ai pătimi mii de rele, sau, în fine, de ai suferi orice, tu nu te da în lături, căci de ai pătimi orice, totuşi nimic nu ai făcut în raport cu ceea ce a făcut Hristos pentru Biserică.16”

Unde este iubire nu are loc frica. Sfântul Ioan spune: „Tovarăşul vieţii şi mama copiilor, nu trebuie să fie legată cu frică şi cu ameninţări, ci cu dragoste. Cu adevărat, nici o legătură nu e atât de tiranică ca legătura dragostei dintre bărbat şi femeie. Dar ce fel de însoţire poate fi când femeia tremură de frica bărbatului? Chiar dacă ai suferi ceva din partea ei, tu să nu o batjocoreşti, căci nici Hristos nu a făcut aşa faţă de Biserică”17.

Pentru cei care n-au fost convinşi de aceste exemple, Sfântul Apostol Pavel, ştiind cât de importantă este această chestiune în viaţa familiei, a Bisericii şi a întregii societăţi, nu renunţă, ci insistă, indicând şi un al doilea temei, mai pe măsura înţelegerii celor simpli şi neînvăţaţi. El spune: „Aşadar, bărbaţii sunt datori să-şi iubească femeile, ca pe înseşi trupurile lor. Cel ce-şi iubeşte femeia pe sine se iubeşte. Căci nimeni vreodată nu şi-a urât trupul său, ci fiecare îl hrăneşte şi-l încălzeşte” (Efeseni 5, 28-29). Sfântul Ioan Gură de Aur, mirat parcă de insistenţa apostolului, se

15 Ibidem, p. 193.16 Sfântul Ioan Gură de Aur, Om. Efes, XX, trad. cit., p. 193. 17 Ibidem, p. 137.

149

întreabă: „Dar ce este aceasta? Cum a ajuns la acest exemplu - care este şi cel mai important, după ce până acum a vorbit atâtea de Hristos şi de Biserică? Cu drept cuvânt a făcut el aceasta, căci un astfel de exemplu e şi mai apropiat şi mai clar. În acelaşi timp prin el se învederează şi o altă obligaţie asupra bărbatului. În exemplul din urmă, el cercetează mai metodic faptul, căci zice: «Aşa sunt datori», adică faptul iubirii nu e ceva din graţie (nu e o favoare), ci o datorie a bărbatului. Spunând apoi că sunt datori să-şi iubească femeile ca pe înseşi trupurile lor, adaugă: «Căci nimeni vreodată nu şi-a urât trupul său, ci fiecare îl hrăneşte şi-l încălzeşte», adică se îngrijeşte de el cu multă sârguinţă”18.

Sfântul Părinte indică un model preluat de la Mântuitorul Iisus Hristos, acela al unităţii în fiinţă dintre Dumnezeu Tatăl şi Dumnezeu Fiul. El spune: „Capul lui Hristos este Dumnezeu. Aceasta şi eu o zic; că după cum Hristos şi Tatăl sunt una, tot aşa şi bărbatul cu femeia sa una sunt. Aşadar şi Tatăl este capul nostru”.19

Ceea ce se petrece cu bărbatul şi femeia când sunt uniţi de Dumnezeu şi ceea ce se petrece între Hristos şi Biserică, bărbatul fiind capul femeii şi Hristos capul Bisericii, rămâne totuşi o taină despre care Sfântul Pavel zice: „Taina aceasta mare este; iar eu zic în Hristos şi în Biserică” (Efes 5, 32).

Sfântul Apostol Pavel îşi încheie pledoaria în favoarea iubirii dintre soţi cu o frază, a cărei parte a doua pare, la prima vedere, că anulează tot demersul său de până acum: „Astfel şi voi, fiecare aşa să-şi iubească femeia ca pe sine însuşi; iar femeia să se teamă de bărbat”.

Sfântul Ioan Gură de Aur explică această aparentă neconcordanţă între frică şi iubire, arătând necesitatea existenţei în familie a unei singure autorităţi. El spune: „Unde este egalitate niciodată nu va fi pace, nici în cea mai democratică familie, nici în casele celor mai mari şi nici în altă parte. De aceea este necesar să existe o singură autoritate, un singur cap”20.

S-a văzut deja de ce femeia este cea care trebuie să se supună. Sfântul Părinte atrage însă atenţia bărbatului „să nu dispreţuiască pe femeie, că ea este trupul lui”, pe care dispreţuindu-l, se dispreţuieşte pe sine însuşi, capul acestui trup. „Aşadar – spune el – mâinile, picioarele şi celelalte membre ale trupului să fie în slujba capului, iar capul să se îngrijească de membrele

18 Sfântul Ioan Gură de Aur, Om. Efes, XX, trad. cit., p. 196-197.19 Ibidem, p. 198.20 Sfântul Ioan Gură de Aur, Om. Efes, XX, trad. cit., p. 199.

150

trupului, ca cel ce are în sine toate simţirile. Nimic nu e mai bun şi mai plăcut ca o astfel de însoţire prin căsătorie”21.

Sfântul Ioan completează, arătând valoarea dragostei: „Modul iubirii l-a arătat apostolul, dar modul temerii pe care trebuie să o aibă femeia faţă de bărbat, nu l-a arătat deloc. Şi de ce oare? Pentru aceea că voieşte să stăpânească mai mult iubirea. Unde este iubire, toate celelalte urmează de la sine; dar unde este frica, în general, se întâmplă cu totul dimpotrivă. Cel ce iubeşte pe femeia sa, chiar dacă nu ar fi ascultătoare, o va supune totuşi prin iubire”.22

În alt loc el spune: „Chiar dacă este supusă nouă, femeia însă este supusă ca soţie şi nu ca roabă, ca una ce este liberă şi de aceeaşi cinste cu bărbatul”23.Teama pe care se cuvine s-o manifeste femeia este să nu se împotrivească bărbatului, să nu-l contrazică la fiecare pas, să nu iubească întâietatea; până aici să se mărginească teama ei.

Acolo unde lipseşte dragostea curată, frica nu este de nici un folos. De aceea şi Sfântul Pavel şi Sfântul Ioan insistă asupra guvernării în familie a iubirii. Femeia, în acest caz, nu se simte asuprită pentru că bărbatului i s-a poruncit să o iubească. Chiar dacă femeia nu şi-ar iubi bărbatul, acesta este dator să o iubească. Iar femeia dacă nu este iubită trebuie totuşi să se supună, în felul acesta fiecare îşi îndeplineşte datoria sa. Bărbatul trebuie să aibă suficientă îngăduinţă pentru ca unitatea familiei să nu sufere, chiar dacă soţia lui ar avea anumite defecte. Căci „Dumnezeu a poruncit bărbaţilor - spune Sfântul Ioan - să sufere toate defectele femeilor, numai să nu fie desfrânate. Chiar de ar fi femeia beţivă, sau rea de gură, sau pizmaşă, sau iubitoare de lux şi prin luxul ei îţi cheltuieşte averea, tu formeaz-o, că de aceea eşti capul ei; pe ea o ai de tovarăş vieţii şi de ea ai nevoie. Aşadar, formeaz-o după cum trebuie, fă cele ce depind de tine. Aceasta este căsătorie după Hristos, căsătorie duhovnicească şi naştere duhovnicească”.24

De asemenea, el concluzionează: „Deci cu multă dreptate a spus apostolul, că bărbatul să-şi iubească femeia, iar femeia să se teamă de bărbat ca de cap. «Şi cum s-ar putea aceasta?» zici tu. Cum că trebuie să fie aşa, apostolul a arătat clar, dar modul, cum şi în ce fel, vi-l voi arăta eu vouă. Dacă vom dispreţui averea, dacă vom avea privirea îndreptată numai

21 Ibidem, p. 140-141.22 Ibidem, p. 142.23 Idem, Om. Cor, XXVI, trad. cit., p. 346.24 Ibidem, p. 347.

151

asupra unui singur lucru, adică asupra virtuţii spirituale, dacă, în fine, vom avea înaintea ochilor frica de Dumnezeu, ei bine numai atunci căsătoria ne va fi fericită”25.

Considerând lămurită concepţia Sf. Ioan Gură de Aur asupra legăturii tainice existente în căsătorie şi în raporturile dintre soţi, vom aborda problema diferenţelor sexuale. Pentru unii Părinţi diferenţa sexuală este o consecinţă a căderii. Însă ipoteza nu este convingătoare în încercarea de a explica sexualitatea. Omul a fost creat bărbat şi femeie înainte de cădere şi comuniunea conjugală este vizibil voită şi binecuvântată de Dumnezeu: „Şi a privit Dumnezeu toate câte a făcut şi iată erau bune foarte…”

Sfântul Ioan Gură de Aur are o învăţătură aparte în legătură cu înmulţirea neamului omenesc. El este de părere că viaţa în rai a protopărinţilor noştri Adam şi Eva era împodobită cu fecioria; căsătoria nu era absolut necesară pentru înmulţirea oamenilor, aşa cum n-a fost necesară pentru aducerea la existenţă a primei perechi de oameni. Din cauza păcatului strămoşesc omenirea a fost condamnată la moarte, iar în firea omenească a intrat concupiscenţă. De aceea, după învăţătura acestui Sfânt Părinte, Dumnezeu a instituit căsătoria, realizând prin ea acest fel de înmulţire a neamului omenesc, „prin unire trupească”26, şi odată cu aceasta, potolirea concupiscenţei. A fost legată perpetuarea de cel de-al treilea scop al căsătoriei, înfrânarea poftelor trupeşti, care, la Sfântul Ioan, pare să aibă locul cel dintâi. După el, căsătoria „păstrează trupul curat; dacă n-ar avea această parte bună - continuă el - căsătoria n-ar fi de nici un folos”.27

Totuşi, „tirania poftei” cum numeşte Sfântul Ioan atracţia reciprocă dintre bărbat şi femeie, „nu provine din vreo necesitate sau silă, căci nimeni nu iubeşte cu de-a sila, ci de bună voia sa. Nu acuz - continuă el - pofta în sine; însă ea a fost dată pentru căsnicie, a fost acordată pentru facerea de copii, şi nu pentru preacurvie şi corupere. Obişnuiesc şi legile să ierte păcatele forţate; însă din cele enunţate aici, nici unul nu provine din vreo necesitate sau silă, ci toate din dispreţ către Creatorul. Nu a creat Dumnezeu natura noastră în aşa fel ca să fim siliţi a păcătui, căci dacă ar fi aşa nu ar exista pedeapsa”.28

Căsătoria a fost instituită şi pentru într-ajutorarea reciprocă. Sprijinul acordat bărbatului în rai de către femeie se manifesta în ordinea morală.

25 Ibidem, p. 203. 26 Sfântul Ioan Gură de Aur, Om, Fac. l, XVIII, IV, trad. cit., pag. 214.27 Idem, Om. Mt, LIX, VII, trad. cit., p. 695.28 Idem, Om. Efes, II, trad. cit., p. 19-20.

152

Sfântul Ioan interpretează textul biblic în legătură cu facerea femeii: „Nu este bine să fie omul singur; să-i facem ajutor potrivit pentru el”(Facere 2, 18) în sensul că, în sfatul Lui, Dumnezeu a hotărât să-i ofere omului „o oarecare mângâiere” prin intermediul unei împreună - vieţuiri.

Dar împreună - vieţuirea necesita un partener, care trebuia să fie „asemenea lui”, asemenea lui Adam.29

Femeia trebuia să fie „de aceeaşi fiinţă” cu Adam, „vrednică de el, întru nimic inferioară lui”, căci, spune Sfântul Ioan, „ajutorul dat de femeie lui Adam este mare”30. În altă parte, el zice că „femeia a fost făcută spre trebuinţa bărbatului”31, arătându-i prin aceasta cinstea de care se bucură, căci fără ea viaţa bărbatului nu ar fi deplină.

Necesitatea într-ajutorării reciproce s-a extins asupra întregii societăţi, aşa încât binele unuia este legat de folosul celuilalt, asigurându-se astfel buna înţelegere şi unitatea, nu numai în familie, ci şi în afara ei.32

„În felul acesta, diversitatea sarcinilor şi a darurilor, în loc să-i separe, avea să-i unească pe oameni, integrându-se în iconomia divină a întrajutorării inaugurată de Dumnezeu, când a luat-o pe femeie nu din pământ, ci din trupul lui Adam”33.

Dragostea este cea care asigură unitatea şi buna înţelegere în familie şi în societate. Acesta este capitalul tuturor bunurilor într-o casă. Când este iubire, nimic din cele neplăcute nu se pot întâmpla. Când este dragoste, nimic din cele grele nu se pot introduce şi dintr-însa se nasc şi celelalte bunuri. În cadrele acestor sentinţe se desfăşoară întreaga concepţie a Sfântului Ioan Hrisostom despre familie şi în simplitatea lor îşi vor găsi actualitatea.

† Lucian

Episcopul Caransebeşului

29 Sfântul Ioan Gură de Aur, Om. Fac (I), XIV, IV, trad. cit., p. 162.30 Ibidem, XV, l, trad. cit., p. 168.31 Idem, Om. L Cor, XXXIV, trad. cit., p. 473.32 Ibidem, p. 474.33 Diacon Constantin Voicu, Teologia muncii la Sfântul Ioan Gură de Aur şi

actualitatea ei, Teză de doctorat, Sibiu, 1975, p. 93.

153

Activitatea bisericească desfăşurată de Miron Cristea la Sibiu

Dr. Miron Elie Cristea s-a născut în 18 iulie 1868 în Topliţa Română. Studiile le-a urmat în localitatea natală, apoi la

liceul săsesc din Bistriţa şi la cel românesc din Năsăud. După obţinerea bacalaureatului în 1887, s-a înscris la Seminarul „Andreian” din Sibiu. A obţinut licenţa în teologie în 1890.1

Între anii 1890-1891 a funcţionat la şcoala primară din Orăştie ca dascăl, apoi, cu încredinţarea Consistoriul Arhidiecezan de la Sibiu, a preluat conducerea şcolii în calitate de director.2

În toamna anului 1891, la stăruinţa vestitului profesor şi pedagog Ioan Popasu de la Seminarul „Andreian” din Sibiu, Mitropolitul Miron Românul l-a trimis la Universitatea din Budapesta. Aici a studiat literatura germană, maghiară şi română şi a făcut studii de psihologie, pedagogie şi ştiinţe naturale. În luna mai a anului 1895 a obţinut titlul de doctor în litere la Universitatea din Budapesta, cu lucrarea de doctorat intitulată Viaţa şi opera lui Mihai Eminescu.3

După terminarea studiilor, cu data de 1 iulie 1895, mitropolitul Miron Românul l-a numit pe tânărul Elie Cristea secretar al consistoriului diecezan. După 7 luni de provizorat, a fost ales şi întărit definitiv în această calitate. A ocupat funcţia de secretar consistorial până în 30 iunie 1902,

1 Maria Roşca, Pios omagiu, cuvânt introductiv la vol. „Mihai Eminescu, luceafărul poeziei româneşti”, lucrarea de doctorat a tânărului Elie Cristea, Ed. Ginta Latină, Bucureşti, 1997, p. 6-7; Ilie Şandru, Valentin Borda, „Patriarhul Miron Cristea”, Casa de editură „Petru Maior”, Târgu-Mureş, 1998, p. 20-22 ; Ion Rusu Abrudeanu, Înalt Prea Sfinţia Sa Patriarhul României Dr. Miron Cristea, Înalt Regent, Omul şi faptele, Ed. Cartea Românească, Bucureşti, 1929, p. 25-27 ; Preot Ionel Popescu, Prof. Constantin Brătescu, Patriarhul Miron Cristea, ierah providenţial al naţiunii române. Cuvântări, Editura Învierea, Timişoara 2009, p.9.

2 Telegraful Român, Nr. 128, Anul LVII, Sibiu, Joi, 26 Noiembrie (9 Decembrie) 1909, p. 541.

3 Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu, Dicţionarul teologilor români, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 1996, p. 133.

154

„dovedind zel, pricepere şi conştiinciozitate în toate afacerile ce i s-au încredinţat.”4

Odată cu stabilirea în capitala bisericească a românilor din Transilvania şi Banat (Sibiu), tânărul Elie Cristea a început o susţinută muncă în cadrul Mitropoliei sibiene. Cea mai importantă misiune pe care a avut-o la începutul activităţii sale a fost rezolvarea dotaţiilor parohiale şi a statornicirii sumelor cu care statul să sprijine financiar preoţimea. Pentru a îndeplini această grea şi pretenţioasă misiune, în urma înţelegerii dintre mitropolitul Ioan Meţianu şi ministrul cultelor, Dr. Iuliu Wlassics, Elie Cristea a fost trimis la Budapesta unde a lucrat opt luni în Ministerul Cultelor din Budapesta, până la realizarea dezideratelor celor o mie de parohii care reprezentau Biserica Ortodoxă Română din Transilvania.5

Această problemă a survenit în urma articolului de lege XIV, din 1898. Una dintre dispoziţiile legii condiţiona întregirea maximală a veniturilor parohiale pentru preoţi cu calificare superioară de cunoaşterea limbii maghiare6. În 10/23 ianuarie 1909, Mitropolia din Sibiu a înaintat un memorandum ministrului de culte şi instrucţiune publică, contra dispoziţiilor din proiectul de lege prezentat dietei pentru întregirea beneficiilor preoţeşti. 7

În numele mitropoliei, Ioan Meţianu s-a arătat îngrijorat, considerând că aceste înnoiri ar putea duce la restrângerea autonomiei bisericii. Răspunsul venit din partea mitropoliei este acela conform căruia fiecare confesiune este îndreptăţită să-şi stabilească calificările pentru preoţi în cercul propriu de activitate şi conform canoanelor bisericeşti. După cum afirma Ioan Meţianu, în elaborarea acestui proiect de lege se simt interese politice, dar misiunea preoţilor este de răspândire a sentimentelor religioase şi morale şi nu poate fi sta sub interesul statului.8

O altă dispoziţie păgubitoare este aceea conform căreia parohiile, care erau ocupate de paroh cu calificare inferioară, puteau să întregească venitul preoţilor numai dacă numărul credincioşilor din parohia respectivă ar fi fost de cel puţin 800 de suflete şi dacă confesiunea respectivă asigura jumătate din plusul necesar pentru întregire. Această dispoziţie era


5 Ibidem.6 Arhiva Mitropoliei Ardealului (A.M.A)., Fond II/1909, Dosar 3, Nr. înreg. 1229,

f.1.7 A.M.A., Fond II/1909, Dosar 3, Nr. înreg. 1229, f. 1-10.8 Ibidem, f. 2-3.

155

nedreaptă pentru că, în cuprinsul ţării, se aflau o mulţime de aşezări rurale ce numărau sub 800 de locuitori, aşezări extinse ca teritoriu, locuri pe care preoţii cu calificare superioară le evitau.9

Miron Cristea a prezentat dietei ţării proiectul de lege despre modificarea art. de lege XIV, din 1898 referitor la veniturile preoţeşti, considerând legea în ansamblul ei „cu desăvârşire nemotivată şi superfluă… şi poate da prilej turburarea concordiei şi a păcii publice dintre puterea statului şi biserică… Dar în proiectul de lege nu se face nici un fel de dispoziţie pentru a judeca şi a aduce hotărâre nepărtinitoare cu privire la controversele ce s-ar putea ivi, în urma acestei speciale dispoziţii – între puterea de stat şi autorităţile superioare bisericeşti. Iar din punct de vedere al politicii de stat şi al eticii nu este nici un drept, nici de cuviinţă a pretinde necondiţionat de la bisericile autonome şi indispensabile pentru susţinerea statului ca societate comună, să execute ordinaţiunea guvernului sugerată de legală, dar păgubitoare pentru interesele de viaţă a le respectivei biserici.”10

Acest memoriu a fost făcut în înţelegere cu episcopii de la Arad şi de la Caransebeş, cu scopul de a exclude sau modifica în decursul dezbaterii parlamentare dispoziţiile legii considerate contrare intereselor.11

În aceste condiţii de tensiune, activitatea la Budapesta a secretarului consistorial Elie Cristea nu a fost una uşoară. A plecat la Budapesta în 12/24 februarie 1900, iar din data de 14 februarie a şi început activitatea.

12 A trebuit să completeze în mod corespunzător documente pentru clerul arhidiecezei şi să prezinte doleanţele parohiilor într-un extras condensat în limba maghiară13. În acelaşi act prin care informa consistoriul de la Sibiu despre activitatea desfăşurată la Budapesta spunea: „Totodată aflu de bine a aduce la cunoştinţă, că până acum în afară de timpul mâncării, neîntrerupt am lucrat fără considerare la numărul orelor de lucru şi până seara târziu; ceea ce vom continua cu ajutorul lui Dumnezeu şi pe viitor.”14

Rezultatul muncii neobosite depusă de Elie Cristea a fost pe măsură. Aprofundând articolul de lege XIV, din 1898, instrucţiunile ministeriale date spre executarea lui, şi, mai ales, modul de aplicare faţă de celelalte

9 Ibidem, f. 3-4.10 A.M.A. Fond II/1909, Dosar 3, f. 6.11 A.M.A. Fond II/1909, Dosar 3, f. 9.12 A.M.A. Fond I/1900, Dosar 119, Nr. Inreg. 1972.13 Ibidem.14 Ibidem.

156

confesiuni din ţară, a oferit clerului diecezan instrucţiuni legale pentru întregirea veniturilor, fapt ce a dus la mulţumirea deplină a tuturor, cler şi stat. 15 Rapoartele făcute în acest cauză către consistoriul arhidiecezan au constituit acte istorice pentru dezvoltarea Bisericii Române din Transilvania.16

Superioritatea bisericească – recunoscând zelul şi priceperea dovedită în rezolvarea dotaţiilor parohiale şi a statornicirii sumelor cu care statul să sprijine financiar preoţimea –, a adus mulţumiri publice secretarului consistorial Miron Cristea, mulţumiri făcute în şedinţă plenară a Consistoriului arhidiecezan: Nr. 179-901, care începe astfel „Plăcut atins de modul cum ai executat P. O. D. Ta ordinul consistoriului arhidiecezan de la 12 Februarie 1900 Nr. 1311 în calitate de referent al afacerii întregirii dotaţiunii clerului nostru din visteria statului, convingându-se mai departe consistoriul despre interesul şi priceperea, cu care ai promovat această afacere esoperând pe seama mai multor parohii înfiinţate în diferite centre culturale – dotaţiune corespunzătoare, care parohii fără această dotaţiune ar fi rămas neocupate… şi în urmă mai având în vedere şi acurateţea şi promptitudinea, cu care ai dus la bun sfârşit cauza aceasta a întregirii dotaţiunilor faţă cu înaltul guvern al ţării: – consistoriul arhidiecezan se simte îndemnat a-ţi exprima pentru activitatea dezvoltată mulţumirea sa…”17

De la 1 ianuarie 1898 până la 31 decembrie 1900, vreme de trei ani, a fost redactor responsabil al foii clerului ardelean „Telegraful Român”, dând o deosebită atenţie problemelor bisericeşti şi culturale. Articolele sale se caracterizează printr-o deosebită claritate în expunere şi o forţă de argumentare convingătoare. Dr. Elie Cristea a fost din timpul studiilor sale academice un bun colaborator şi sprijinitor nu numai al Telegrafului Român, ci şi al altor ziare în care a scris articole de cuprins cultural şi social.18

De la aşezarea sa în Sibiu, a luat parte activă la toate mişcările ce au avut ca scop întărirea, înaintarea şi înălţarea poporului şi a credincioşilor

15 Telegraful Român, Nr. 128, Anul LVII, Sibiu, Joi, 26 Noiembrie (9 Decembrie) 1909, pag. 541.

16 Pe larg în Raport adresat consistoriului în problema întregirii de la stat a „dotaţiunilor parohiale”, în Dr. Antonie Plămădeală, Elie Miron Cristea. Corespondenţă, Editura Arhiepiscopiei Ortodoxe Române Sibiu, Sibiu, 2005, p.118-125.

17 A.M.A. Fond I/1901, Dosar 2, Nr. înreg. 179.18 Telegraful Român, Nr. 128, Anul LVII, Sibiu, Joi,26 Noiembrie (9 Decembrie)

1909, pag. 542.

157

bisericii, oferind sprijinul său moral şi material tuturor instituţiunilor şi societăţilor culturale şi sociale cu care a intrat în contact.

Datorită implicării de care a dat dovadă, Elie Cristea a fost ales membru pe viaţă şi bărbat de încredere al Societăţii pentru crearea unui fond de teatru şi al Reuniunii femeilor române din Sibiu, al Asociaţiunii pentru literatura română şi cultura poporului român (ASTRA) şi, din 1901, membru supleant în comitetul central al acestei societăţi şi membru ordinar al tuturor celorlalte Reuniuni româneşti. Din 1909, a fost şi directorul despărţământului Sibiu al ASTREI. În cadrul acestor societăţi a promovat în mod autentic o cultură naţională, privită ca stindard al mişcării naţional-politice desfăşurată de intelectualitatea română din Transilvania, intelectualitate înregimentată în marea ei majoritate în Partidul Naţional Român.19 Ca director al ASTREI, deşi a îndeplinit această funcţie doar câteva luni, până la plecarea spre Caransebeş, a condus cu pricepere activităţile societăţii. Sub conducerea lui s-a ridicat numărul membrilor ASTREI, despărţământul din Sibiu ajungând din acest punct de vedere în fruntea tuturor despărţămintelor din Transilvania şi Banat20. Tot în această perioadă scurtă, membrii societăţii au vizitat mai multe comune, unde au ţinut prelegeri instructive pentru popor, au combătut patimile care primejduiau populaţia, s-au dat poveţe culturale, economice, uneori însoţite de ilustraţii. S-a înmulţit averea societăţii şi s-au întemeiat biblioteci poporale şi agenturi.21

O altă activitate nobilă a tânărului Elie Cristea a fost înfiinţarea în anul 1897 a Reuniunii române de muzică din Sibiu, pe care a condus-o ca preşedinte. Pentru promovarea acestei reuniuni, a publicat articole despre concertul susţinut la Sibiu de baritonul Dumitru Popovici-Baireuth şi despre Gheorghe Dima, profesor de muzică la Seminarul Andreian,22 ca prezident. Telegraful Român aminteşte şi despre alte realizări ale reuniunii: „Sub conducerea lui (Elie Cristea – n.n.) a trăit această Reuniune cele mai măreţe zile ale vieţii sale. Frumoasele succese şi din anii 1906 şi 1908

19 Antonie Plămădeală, Românii din Transilvania sub teroarea regimului dualist austro-ungar (1867-1918) – după documente, acte şi corespondenţe rămase de la Elie Miron Cristea, Sibiu, 1986, p. 395; Preot Ionel Popescu, Prof. Constantin Brătescu, op. cit, p. 25.


21 Ibidem. 22 Poporul Român, an IX, nr. 49/1909, p. 4, apud Preot Ionel Popescu, Prof.

Constantin Brătescu, op. cit, p.25.

158

ale acestei Reuniuni din incidentul preamăririi compozitorului Ciprian Porumbescu, - se atribuie în mare parte tactului şi ostenelilor părintelui Dr. Cristea puse şi pe acest teren. Averea acestei instituţii a sporit şi mai mult.”23 Este vorba despre turneele artistice cu membrii reuniunii, organizate în anii 1906 şi 1908, la Bucureşti şi Craiova. La Bucureşti (1906), corul reuniunii a participat la serbările prilejuite de aniversarea a 40 de ani de domnie a regelui Carol I şi a susţinut şi un concert dedicat memoriei marelui compozitor Ciprian Porumbescu.24

În 17 mai 1901, Elie Cristea a fost ales secretar şi referent al comisiei ce reprezenta Fundaţia mitropolitului Andrei baron de Şaguna. Această calitatea păstrat-o până la alegerea sa ca episcop al Caransebeşului. Fundaţia avea rostul de a ajuta cu fonduri financiare parohiile centrale şi din oraşele care nu puteau fi susţinute de comunităţile locale.25

În anul 1902, la sesiunea sinodului arhidiecezan a fost ales asesor (consilier) pe viaţă al Consistoriul Arhidiecezei Ortodoxe Române a Transilvaniei, în locul lui Nicolae Cristea. În această calitate i s-a încredinţat resortul bisericesc, compartiment ce se ocupa în principal de organizarea administrativă a parohiilor din cuprinsul arhidiecezei. Contemporanii l-au descris ca un om integru şi cu mare interes faşă de activitatea bisericească desfăşurată: „In corporaţiunea de la cârma afacerilor bisericeşti dovedeşte o ţinută independentă, căutând a apăra binele obştesc de multe ori chiar cu expunerea persoanei sale, condus de principiul, că nu linguşirea slugarnică şi vânarea după favoruri personale, ci purcederea calmă, izvorâtă din convingerea dezinteresată şi din dorul de-a sprijini totdeauna elementele mai bune şi harnice, trebuie să fie misiunea unui bărbat, care doreşte a lucra la întărirea bisericii sale şi care şi-a pus de ţintă, nu pânda după favoruri personale, ci promovarea binelui obştesc. De la intrarea sa în serviciul bisericesc … a fost deputat atât în sinodul arhidiecezan, cât şi în congresul naţional bisericesc”.26

Dr. Elie Cristea nu putea accede toate la aceste demnităţi bisericeşti fără a avea calitate clericală. În consecinţă, la cererea sa, a fost hirotonit


24 Antonie Plămădeală, Pagini dintr-o arhivă inedită, Editura Minerva, Bucureşti 1984, p.399-403.


26 Ibidem.

159

diacon duminică, 30 ianuarie, în ziua de prăznuire a Sfinţilor Trei Ierarhi a anului 1900. În 1901, în ziua de serbare a Naşterii Maicii Domnului, 8 septembrie, a fost hirotesit arhidiacon, iar sâmbătă, în 23 iunie 1902, a fost tuns întru monah de către arhimandritul Augustin Hamzea în Mănăstirea Hodoş Bodrog. Numele de călugărie a fost Miron, dup numele mitropolitului Miron Romanul, mentorul şi susţinătorul său din primii ani de formare teologică şi bisericească27.

Un articol aşezat pe prima pagină din Telegraful Român, intitulat „Tineretul nostru monah” consemnează lucruri frumoase despre călugăria întâmplată la Hodoş Bodrog: „Fratele nostru Dr. Elie Cristea cu ziua Domnului de Sâmbătă, în mănăstirea Hodoş-Bodrogului din eparhia Aradului, prin robul lui Dumnezeu egumenul arhimandrit Augustin Hamzea, tunsu-şi-a părul capului său după rânduiala chipului celui mic; încins-a mijlocul său cu puterea adevărului spre omorârea trupului şi înnoirea sufletului; îmbrăcat-a haina mântuirii, şi sabia cea duhovnicească încingând a luat logodna marelui şi îngerescului chip în numele Tatălui.”28

Acelaşi articol vorbeşte despre rosturile monahismului în viaţa creştină, făcând o comparaţie între monahismul primului mileniu creştin şi monahismul din Biserica naţională a românilor, unde este susţinut ca parte esenţială a comunităţii bisericeşti. Fără a pierde din esenţa monahismului primar, călugării pot depăşi condiţia de sihastri sau eremiţi, iar câmpul lor de luptă nu e singurătatea. Toată retorica articolului amintit este un fel de justificare a activităţii bisericeşti şi naţionale purtată de Elie Cristea, considerând-o compatibilă şi cu vocaţia de monah pe care şi-a dovedit-o. Cu alte cuvinte, este un îndemn la continuitate în activitate pentru noul monah. Rostul „oamenilor de Dumnezeu însemnaţi este de a se desprinde de singurătate şi a-şi consacra întreaga lor fiinţă interesului Bisericii. Stavroforii noştri nu-şi cheltuiesc viaţa petrecând în mănăstiri…, ci alături mai ales de Capii bisericii lucră şi ostenesc întru fericirea temporală şi veşnică a credincioşilor agonisindu-şi totodată şi experienţele trebuincioase, căci biserica noastră din rândul monahilor îşi recrutează demnitarii săi mai înalţi.”29

Asesorul consistorial Dr. Elie Cristea era considerat un astfel de călugăr, dăruit cu frumoase însuşiri sufleteşti şi intrat în misiune strânsă şi

27 Pr. Daniel Alic, Episcopul Miron Cristea, în „Calendarul Românului 2009”, Editura Episcopiei Caransebeşului, Caransebeş, 2008, p. 165.

28 Telegraful Român, Nr. 71, Anul L, Sibiu, Joi, 27 Iunie (10 Iulie) 1902, p.1. 29 Ibidem.

160

nedespărţită cu „Maica Biserică”. De la el se aştepta mult. Era înzestrat cu minte luminată şi o cultură superioară, lucruri considerate esenţiale pentru un lider bisericesc. În concepţia vremii, datorită situaţiei nesigure în care se afla Biserica Românească, conducătorii bisericeşti trebuiau să fie zeloşi apărători ai neamului şi iubitori de ştiinţă. Biserica era în realitate nu doar păstrătoarea credinţei creştine, ci şi pavăza naţionalităţii. De aceea, intrarea lui Elie Cristea în rândul monahilor era privită cu bucurie. Călugăria îi oferea acces şi la treapta bisericească cea mai înaltă, adică arhieria.

Cuvintele de îmbărbătare ale sibienilor în acest moment de cotitură în viaţa recentului monah sunt laudative şi profetice: „să fi credincios convins al bisericii tale, apărător neînfrânat al poporului tău, Dumnezeu cel Bun şi Puternic să-ţi lungească firul vieţii întru mulţi ani, - arhidiaconule şi monahule Miron.”30

Monahul Miron Cristea a rămas, îndemnat de prieteni şi apropiaţi, în rândurile cele dintâi ale vieţii publice. A sprijinit politica naţională românească şi a luat parte la manifestările culturale ale poporului. A rămas şi pe mai departe asesor consistorial cu atribuţii complexe în Biserica românilor.31

Apropierea de monahism s-a făcut pe întreg parcursul vieţii tânărului teolog Elie Cristea. Decizia de a îmbrăţişa chipul călugăresc nu a fost una pripită. A fost apropiat de mănăstiri şi a căutat să ajute la buna funcţionare a aşezămintelor monahiceşti din arhiepiscopia Sibiului. Tot pe baza unor bune servicii făcute Schitului românesc Prodromul de pe muntele Athos, a fost trecut în rândul ctitorilor acestui aşezământ încă de la 1897.32

Calitatea de monah l-a apropiat mai mult de oameni. Arătându-şi interesul pentru înmulţirea meseriaşilor, el a crescut doi tineri săraci din comuna sa natală Topliţa, susţinându-i, pe propria cheltuială, la şcolile superioare de meserii din Viena.33 Aceştia au ajuns calfe cu venituri importante şi au stârnit în poporul din satul său natal o vie mişcare spre îmbrăţişarea meseriilor. Cu ajutorul măcelarului Ioan Mazăre din Topliţa, Elie Miron Cristea a trimis peste douăzeci de tineri din localitate la diferite meserii în Sibiu, Sălişte şi Avrig. S-a îngrijit personal de aceşti tineri,

30 Ibidem. 31 Romulus Cândea, Patriarhul Miron Cristea, în rev. „Candela”, an. XXXVI, nr.

3-7 / 1925, p. 74.32 Telegraful Român, Nr. 128, Anul LVII, Sibiu, Joi, 26 Noiembrie (9 Decembrie)

1909, p. 542.33 Antonie Plămădeală, Pagini..., p. 396.

161

obţinându-le stipendii, ajutoare, iar el însuşi i-a ajutat cu bani, sfaturi şi poveţe.34

O altă preocupare notabilă a viitorului episcop al Caransebeşului este implicarea acestuia în lucrările pentru zidirea unei catedrale ortodoxe la Sibiu, ideal visat încă din timpul mitropolitului Andrei Şaguna.

La Sibiu, lipsa unei biserici catedrale s-a simţit mai acut după reînfiinţarea mitropoliei, mai ales cu ocazia convocării sinoadelor arhidiecezane şi a congreselor naţionale bisericeşti cerute prin statutul organic. Dorinţa de a zidi o catedrală, din lipsa mijloacelor financiare, nu s-a putut realiza sub păstorirea lui Andrei Şaguna, întemeietorul fondului de construcţie al catedralei, dar nici sub urmaşii săi în scaunul mitropolitan, Procopiu Ivancicovici şi Miron Romanul. Mitropolitul Andrei, pin pastorala sa din 1 Decembrie 186735 a făcut un apel către credincioşii săi, să contribuie fiecare după puterile sale la zidirea unei „biserici episcopeşti în Sibiu care să fie Maica tuturor bisericilor din eparhia noastră”36. A urmat apoi un Ordinul circular nr. 990, din 4 decembrie 1957, prin care Şaguna iniţiază colecta în eparhie, contribuind însuşi, cu suma de 2000 fl. 37 Colecta, începută de marele mitropolit Andrei Şaguna, a fost continuată prin purtarea de grijă a lui Miron Cristea. El şi-a câştigat mari merite la această colectă, călătorind în diferite centre, ca Sighişoara, Orăştie, Cluj, Bistriţa etc., îndemnând în cuvinte calde preoţimea şi credincioşii înstăriţi la aducerea de jertfe în favoarea Bisericii. Mandatarul mitropolitului, asesorul dr. Cristea, a adunat astfel peste 400.000 de coroane aur.38

Hrisovul de la punerea pietrei de temelie a catedralei, semnat de mitropolitul Ioan Meţianu, stipula: „Provedinţa dumnezeiască a rezervat realizarea acestei opere măreţe, - dorite de toată suflarea românească, ţinătoare de biserica ortodoxă, - actualului subscris arhiepiscop şi mitropolit Ioan, carele în conţelegere cu sinodul arhidiecezan şi în conlucrare armonică cu consilierii consistoriali a întreprins zidirea acestei biserici, rugând pe Dumnezeu, să le ajute a o isprăvi şi sfinţii, precum oare


35 Tabel cronologic Andrei Şaguna, în vol. „Mitropolitul Andrei Şaguna – creator de epocă în istoria Bisericii Ortodoxe Române din Transilvania”, Editura Andreiană, Sibiu, 2008, p.27.

36 Î.P.S. Dr. Laurenţiu Streza, Pr. Prof. Dr. Vasile Oltean, Mitropolitul Andrei Şaguna în documentele din Şcheii Braşovului, vol. III, Editura Andreiană, Sibiu, 2009, p.96

37 Ibidem, p.99-101.38 Antonie Plămădeală, Pagini..., p. 396.

162

când înţeleptul Solomon a zidit şi terminat biserica din Ierusalim, începută de tatăl şi antedecesorul său în scaunul împărătesc, de prorocul David.”39

Catedrala s-a zidit pe locul unde s-a aflat bisericuţa parohiei din Sibiu-Cetate, folosită timp îndelungat şi ca biserică episcopală şi arhiepiscopală. Odată cu biserica s-au demolat şi şapte case din jurul ei, toate proprietatea arhiepiscopiei.40

Dr. Elie Miron Cristea, a participat cu însufleţire la evenimentele punerii pietrei fundamentale la catedrala din Sibiu, în data de 5/18 august 1902, în calitate de arhidiacon şi asesor consistorial.41

Construirea acestei catedrale se mai impunea deoarece, până în 1906, românii ortodocşi se închinau lui Dumnezeu într-o capelă mică, adăpostită în fundul unei curţi, într-o casă fără turn şi fără clopote. Cum această biserică trebuia să fie şi o operă de artă naţională, în legătură cu vechile tradiţii de meşteşug de clădire şi pictură bisericească, asesorul Cristea a fost încredinţat de Consistoriul diecezan cu alcătuirea unei iconografii. În acest scop, Miron Cristea, după studii de artă făcute la München, a întreprins călătorii de studiu pe la mănăstirile şi bisericile mai importante din întreg cuprinsul ţărilor româneşti. Aceste studii i-au servit la alcătuirea cărţii „Iconografia şi întocmirile din interiorul Bisericii Răsăritene, cu 123 de figuri”, apărută în 1905 la Sibiu.42

Lucrările de construcţie au durat până în 1906. Catedrala a fost sfinţită în cadrul unor serbări care au luat proporţiile unor mari manifestări naţionale. Au fost prezenţi mulţi intelectuali din Transilvania, dar şi din alte regiuni româneşti. Demn de amintit că la acest important eveniment a participat şi Nicolae Iorga. Ceremonia târnosirii s-a desfăşurat pe durata a două zile (29-30 aprilie). Sfânta Liturghie a fost oficiată de un sobor de preoţi în frunte cu mitropolitul Ioan Meţianu şi cu episcopul Ioan Papp al Aradului.43 Ca un act de recunoştinţă pentru jertfa poporului, din încredinţarea consistoriului, a fost alcătuit un frumos volum cuprinzând istoricul zidirii catedralei. Autorii acestei interesante lucrări au fost arhimandritul Ilarion Puşcariu şi asesorii consistoriali Matei Voileanu şi Miron Cristea.44

39 Telegraful Român, Nr. 88, Anul L, Sibiu, Marţi 6/19 August, 1902, p 2.40 Ibidem.41 Descrierea amănunţită a evenimentului se află în paginile ziarului Telegraful

Român, Nr. 88, Anul L, Sibiu, Marţi 6/19 August,1902, p.1-2.42 Romulus Cândea, op. cit., p. 77.43 Ilie Şandru, Valentin Borda, op. cit., p. 73.44 Romulus Cândea, op. cit., p. 78.

163

În urma activităţii sale în cadrul Mitropoliei de la Sibiu, Ierodiaconul Elie Miron Cristea a fost hirotonit ieromonah în 13 aprilie 1903, iar în 1 iunie 1908 a fost hirotesit protosinghel.45

Pe lângă aceste activităţi bisericeşti, perioada sibiană a viitorului episcop şi mai apoi patriarh, Dr. Elie Miron Cristea, a fost încununată cu succese şi în plan cultural, ştiinţific şi social. Toate acestea l-au recomandat pentru scaunul de episcop al Caransebeşului, de aici începând o nouă etapă în devenirea Bisericii din Banat şi din România reîntregită.

Pr. Daniel Alic

45 Foaia Diecezană, an XXIV, nr. 49 din 6 decembrie, 1909, p. 3.

164

Date istorice privind Parohia Ortodoxă Urseni în secolul al XVIII-lea şi al XIX-lea

Scurtă prezentare a localităţii UrseniSatul Urseni se situează la sud-est de municipiul Timişoara, la circa

10 km de acesta, pe malul drept al râului Timiş şi face parte din comuna Moşniţa Nouă. Se învecinează la nord-vest cu Rudicica (4 km), la vest cu Giroc (6 km), la nord cu Moşniţa Nouă (3 km), la est cu Uliuc (4 km), la sud cu Unip (4,5 km). Satul este traversat de calea ferată Timişoara – Buziaş şi are staţie proprie. Distanţa până la centrul de comună este reprezentată de drumul comunal 152 care este asfaltat, în timp ce legătura cu municipiul Timişoara este asigurată de DC 98 nemodernizat („Drumul oraşului” sau Calea Urseni). Un al treilea drum, de pământ, leagă Urseniul de Giroc.

Localitatea noastră a purtat pe parcursul mai multe denumiri. Documentele medievale aminteau de aşezarea Medwez sau Medues, ca, peste secole, stăpânirea habsburgică a Banatului să-l identifice utilizând formele de Metwesch, Medwesch sau Medvesch. În anii dualismului numele satului era ortografiat Medves, acesta fiind schimbat în 1911, potrivit Legii Apponyi, în Magyarmedves, denumire ce se menţine până la instaurarea administraţiei româneşti. În intervalul 1919–1921, actele autorităţilor publice revin la numele de Medves transcris româneşte în Medveş. În 1921 satul primeşte denumirea de Urseni rămasă în vigoare până astăzi1. În vorbirea băştinaşilor este întrebuinţat, şi astăzi, cu precădere la cei în vârstă, numele de Medveş, locuitorii numindu-se medveşeni.

În prezentul articol vom uza de forma Medveş întrucât, realităţile descrise aici privesc, perioada de dinaintea unirii Banatului cu România.

Cu toate că prima atestare documentară provine din Evul Mediu, urme de locuire mult mai vechi sunt dovedite de descoperiri recente în hotarul satului. Astfel, au fost descoperite obiecte ceramice aparţinând epocii bronzului târziu2.

1 Arhivele Naţionale ale României, Filiala judeţeană Timiş, Fond Colecţia de documente Cotoşman Gheorghe, Dosar Urseni, 1944, f. 1.

2 Bogdan Tǎmaş, Expoziţie arheologicǎ la şi despre Urseni, în Medveşanul, an I, nr.1 din 19.04.2009, p. 5.

165

În 1403, într-un act de punere în posesie, emis de Capitlul de Cenad, este amintit Baccus, fiul nobilului Nicolae de Medwez3. Trei ani mai târziu, documentele vremii vorbesc despre un conflict între ţăranii din Medues şi nobilii familiei Himfy de Remetea. Cazul ajunge la cunoştinţa regelui Sigismund al Ungariei care dispune să se întocmească o anchetă. Răspunzător pentru violenţele comise pe seama abuzului de putere este declarat Himfy de Remetea. În tot această perioadă, în hotarul satului mai existau încă cinci aşezări. Două dintre ele se găseau la în apropierea văii Orgrinova, mai precis la vest de aceasta. Este vorba în acest caz de Ugrin Mosztov4 şi Monyorus. Aceasta din urmă, cu statutul de prediu, aparţinea la sfârşitul secolului al XV-lea, familiei nobiliare Matko5. La nord se afla aşezarea Potoc6. Alte două localităţi, situate de data aceasta la est de vechiul Medveş au fost Kenezhaz7, nume ce înseamnă „casa cneazului” şi care aduce în discuţie instituţia cnezială specifică organizării românilor bănăţeni în Evul Mediu şi Pozsarosto8.

Date despre Parohia Ortodoxă Română Urseni Deşi nu putem localiza cu siguranţă vatra Medveşului în Evul Mediu,

este foarte probabil ca aceasta să se fi aflat în apropierea râului Timiş. De asemenea, se prea poate ca, până la instaurarea stăpânirii turceşti în Banat, când satul se pustieşte, să fi existat mai multe mutări ale aşezării. În aceste condiţii şi în lipsa unor documente ale epocii este dificil de localizat amplasamentul bisericii din acea perioadă.

Primele decenii ale secolului al XVIII-lea marchează repopularea satului, acest fenomen fiind evidenţiat de trei mărturii documentare. Prima dintre ele este harta lui Mercy din 1723–1725 pe aceasta figurând, la sud-est de Timişoara, toponimul „Metec”9. Faptul că Medveşul nu apare cu simbolul de sat locuit ne determină să credem că, la acea dată, nu putem discuta despre existenţa unei colectivităţi propriu zise. Totuşi, în anul 1727

3 Frigyes Pesty, Tivadar Ortvay, Oklevelek. Temesvármegye és Temesvárváros történetéhez, Pozsony, 1896, p. 334.

4 Pál Engel, A Temesvár és a Moldovai szandzsák törökkori települései (1554–1579), Szeged, 1996, p. 159.

5 Bodog Milleker, Délmagyarország közeplori földrajza, Temesvár, 1915, p. 212.6 Pál Engel, op. cit., p.108.7 Idem, p. 74.8 Idem, p. 109.9 Arhivele Naţionale ale României, Filiala judeţeană Timiş, Fond Colecţia de

documente Ilieşiu Nicolae, Dosar Urseni, f. 2.

166

este consemnat acordul administraţiei timişorene pentru ridicarea unei mori la Medwesch, morarului Weber urmând a-i fi acordate înlesniri care cuprindeau şi dreptul de folosinţă a unei suprafeţe de teren10. Considerăm că ridicarea acestei mori venea în întâmpinarea nevoilor unei comunităţi noi care avea drept îndeletnicire (şi) agricultura, aceasta fiind probabil şi o dovadă ce surprinde un moment din închegarea noii comunităţi. Interesant este că tradiţia locală păstrează şi astăzi denumirile de Moară şi Morişcă pentru două locuri din apropierea Timişului. Cea de-a treia sursă de informaţii, cu adevărat importantă pentru scopul acestui articol, o reprezintă descrierea Eparhiei Ortodoxe a Timişoarei în anul 1727. În cadrul acesteia, Districtul Timişoarei cuprindea un număr de 40 de sate cu populaţie ortodoxă, deservite de 24 de preoţi în frunte cu protopopul Nicolae ce rezida în Becicherecu Mic. Satul Medveş cuprindea un număr de 25 de familii care, împreună cu cele 47 de familii ale Girocului, erau păstorite de preotul Ioan11. Aceste date sunt cu atât mai preţioase, cu cât se constituie în cele mai vechi informaţii cu privire la organizarea bisericească ortodoxă din Banatul de după cucerirea provinciei de către habsburgi. Localităţi din cadrul aceluiaşi district apropiate ca mărime a populaţiei cu Medveşul, judecând după numărul de familii ortodoxe, erau: Bazoş cu 25, Gârceanăş12 cu 24, Mănăştur şi Murani cu câte 22 şi Seceani cu 20 de familii13.

Vreme de aproape jumătate de secol (între anii 1720 şi 1770) medveşenii au locuit în „Satu’ Bătrân”. Acesta se afla pe malul drept al Timişului, aproape de apele acestuia, întinzându-se între Cotu Mare la vest şi valea Tâmpăna la est. Cronica parohială întocmită în anul 1950 de către preotul Vasile Luminosu înregistrează informaţia cu privire la existenţa unui lăcaş de cult ortodox în „Satu’ Bătrân”. Astfel, despre locul acestei biserici străvechi îşi amintea bătrânul Ioan Cuibari (1866–1952), mărturia sa conducându-ne la o posibilă locaţie la răsărit de locul denumit „Izvor” unde, până prin anii 1940, mai putea fi văzută fundaţia bisericii. În urma unei viituri a Timişului malul s-a rupt în locul amintit mai sus, aşa încât acum nu se mai pot cunoaşte ruinele edificiului de cult14.

10 Lajos Baróti, Adattar. Délmagyarország XVIII századi történetéhez, Temesvár, 1895, p. 392.

11 Dimitrije Ruvarac, Opis Temišvarske eparhije 1727. godine, Sremski Karlovci, 1923, p. 8.

12 Aşezare dispărută, a cărei locaţie se afla între Remetea, Bucovăţ şi Bazoş.13 Ibidem.14 Vasile Luminosu, Cronica parohiei Urseni, 1950, manuscris, f. 1.

167

Data construirii acestei biserici poate fi evidenţiată de anul 1746 din motive pe care le vom prezenta ceva mai jos.

Harta oficială a Banatului din 1761 indica Medveşul ca fiind un sat compus din locuitori „neuniţi”15, termen care, în limbajul oficial al timpului, îi desemna pe ortodocşi, fie ei români sau sârbi. Caracterul şi originea românească a satului nostru apare de netăgăduit atât în documentele ulterioare ale epocii, cât şi în tradiţia locală. În acest sens putem menţiona Urbariul şi conscripţia din 1782 a asezarii Medvesch din comitatul Timiş unde se precizează încă din primele rânduri că satul este „curat valah”16.

De asemenea, în 1789, Johann Matthias Korabinsky, în cartea sa intitulată „Geographisch – Historisches und produkten Lexikon von Ungarn” afirma despre valahii de aici ca au păduri mari. Totodată, toponimele din hotarul satului sunt covârşitor româneşti. Astfel avem lanurile sau diviziunile extravilanului: Ţarina, Livada, Ostrov-Lunca, Satu Bătrân, Tărşala, Fântana lui Pavel, Izlazu Mic. Acestea cuprind la rândul lor alte denumiri de locuri ca Apa Roşie, Ţărigi, Râtu’ ăl Mare, Vini, Trăiloane, Păduriţa lu Trifu, Grăginilii mişi, etc.

Din anul 1767 ne provine Statistica eparhiei Timişoara, întocmită în limba latină, document care menţionează parohia Medveş cu preotul Cristea Marcovici, născut la Oreavu în Ţara Românească17. Din „Ţară” proveneau în total 38 de preoţi din cei 582 ai diocezei Timişoarei, conform actului mai sus amintit18. Potrivit datelor actuale, acesta este cel de-al doilea sfinţit slujitor aflat în legătură cu credincioşii ortodocşi români din satul nostru, despre care însă, putem afirma cu siguranţă că avea statutul de paroh. Locul de naştere al preotului Cristea indică naţionalitatea sa română, în ciuda terminaţiei „-vici”, ce reprezintă o specificitate a numelor slave şi implicit sârbeşti. Este vorba aici însă de numele de hirotonie compus la acea dată, când românii bănăţeni depindeau ierarhic de Mitropolia de la Sremski Karlovci, din, cel mai adesea, prenumele tatălui la care se adăuga şi particula mai sus amintită.

Parohul Cristea Marcovici a slujit în biserica din „Satu’ Bătrân”, el nemaifiind menţionat în următoarea conscripţie a eparhiei Timişoarei.

15 Samu Borovszky, Temes vármegye, Budapest, p. 70.16 Magyar Országos Levéltár, Magyar Kancelláriai Levéltár, A39, Acta generalia,

1782, N.3721.17 Ion D. Suciu, Radu Constantinescu, Documente privitoare la Mitropolia

Banatului, Editura Mitropoliei Banatului, Timişoara, p. 304.18 Ion D. Suciu, Unitatea poporului român. Contribuţii istorice bănăţene, Editura

de Vest, Timişoara, 2003, p. 59.

168

Datorită deselor revărsări ale Timişului, care aveau loc cu precădere primăvara, medveşenii hotărăsc să părăsească „Satu’ Bătrân” şi astfel, prin 1770, îşi mută gospodăriile mai spre nord, pe un loc mai înalt ferit de apele râului, unde defrişează o parte din pădure pentru a face loc noii aşezări19. Harta satului Metwesch din 1769–1772 ne arată o localitate nesistematizată, cu cele 102 de case răsfirate şi îndepărtate unele de celelalte. Satul era străbătut de valea Orginova, 14 dintre gospodării aflându-se la răsărit de aceasta, spre pădure. De fapt, pădurea acoperea mai bine de două treimi din hotar, singurele pământuri arabile fiind Livada Mare şi Livada Mică, Ţarina şi Satu’ Bătrân. În partea de sud a noii vetre a localităţii se poate observa pe harta un teren purtând simbolurile cimitirului. Acest fapt este întru-totul confirmat de tradiţia orală ce numeşte până în zilele noastre respectivul „plaţ” aflat la sud de fosta gospodărie a lui Ioan Stămorean, drept „mormânţii’ ăi bătrâni”. O altă confirmare ne este oferită de extrasul de Carte Funciara unde apare înscrisă proprietatea bisericii greco-orientale (i.e. ortodoxe) asupra terenului în suprafaţă de 1 iugăr şi 218 stânjeni pătraţi, notat în acte, în limba maghiară, „beltelek – régi temető”(„intravilan – vechiul cimitir”). Tot pe aceeaşi hartă, în mijlocul noii aşezări se găseşte desenată o cruce ce arată locul de ridicare al viitoarei biserici.

La 1777 are loc „trasarea la linie” a satului, rezultând o localitate cu trei străzi paralele pe direcţia nord – sud, întretăiate de o a patra de la vest la est, strada din mijloc, mai largă, fiind denumită şi astăzi „Uliţa Mare” sau „Uliţa bisericii”. Această ultimă denumire reiese din faptul că, pe aceasta stradă, odată cu regularizarea aşezării, este înălţată şi biserica din lemn. Aceasta este construită în anul 1777 prin strǎdania obştei, fiind sfinţită un an mai târziu de un asesor al Episcopiei ortodoxe sârbe a Timişoarei primind cu aceasta ocazie hramul Sfântul Mare Mucenic Gheorghe Purtătorul de biruinţă20. Târnosirea realizată de un preot delegat al ierarhului locului ne determină să credem că, la aceea vreme, Medveşul era o localitate relativ mică din punct de vedere al numărului de locuitori şi probabil şi din perspectiva forţei economice. De altfel, Conscripţia eparhiei Timişoarei din 1776 arată că parohia Medveş cuprindea un număr de 85 de case constituite într-o singură parohie condusă de preotul Cârstea Popovici21.

19 Vasile Luminosu, Cronica parohiei Urseni, 1950, manuscris, f. 1.20 Idem, f. 2.21 Ion D. Suciu, Radu Constantinescu, op. cit., p. 368.

169

În opinia noastră, alegerea hramului bisericii de către înaintaşi de ziua Mucenicului Gheorghe poate avea două motivaţii. În primul rând, în concepţia populară praznicul mai sus amintit marchează începutul anului pastoral, data la care oile erau duse la păşune, spre deosebire de Praznicul Sfântului Dimitrie, care semnifica sfârşitul sezonului de păstorit. Cele mai sus enunţate vin probabil să ateste o primă ocupaţie a strămoşilor acestui sat, mai ales că, potrivit hărţilor militare austriece întocmite în 1769–1772, la Metwesch domina pădurea şi păşunea, suprafaţa agricolă fiind aproape nesemnificativă.

O a doua raţiune o poate oferi simbolismul icoanei Sfântului Mare Mucenic Gheorghe omorând balaurul, interpretată ca victorie a creştinismului asupra păgânătăţii. Să nu uităm că a doua întemeiere a aşezării noastre are loc în primele decenii de după 1716, adică în anii următori alungării turcilor din Banat. Totodată, în sprijinul ideii noastre mai stă şi mărturia lui Ioachim Miloia despre pictura bisericii noastre din 1777, unde, în scenele Patimilor, locul soldaţilor romani care-l schingiuiau pe Mântuitor este luat de soldaţi otomani.

Pe iconostasul lăcaşului de cult din 1777 s-a aflat înscris anul 174622, data executării acestei piese. De aici rezultă că acest iconostas a fost adus de la o biserică mai veche. În situaţia părăsirii „Satului Bătrân” de către strămoşi, este firesc ca o parte a obiectelor de cult, a mobilierului bisericesc, dacă nu chiar a unor materiale de construcţii, să fie aduse de la biserica anterioară. Ţinând seama la cele anterior menţionate pare absolut verosimilă ideea aducerea tâmplei din biserica din „Satu Bătrân” şi montarea ei în noul lăcaş de cult, cu atât mai mult, cu cât realizarea unei noi astfel de piese presupunea unele cheltuieli pe care, comunitatea de la aceea vreme, şi le permitea cu greutate. Astfel, putem concluziona că anul 1746, înscris pe iconostas, poate indica şi anul construirii bisericii din „Satu Bătrân”.

Icoanele împărăteşti au fost executate în 1776 având următoarele dimensiuni: 76 cm lungime, 52 cm lăţime si 3 cm grosime23.

Preotul paroh sub a cărui slujire a fost înălţată biserica de lemn a fost Cârstea Popovici. Despre acesta ştim că a fost hirotonit în data de 1 iunie 1765 şi tot el este parohul care începe să scrie Matricolele sau registrele de stare civilă. Prima notare de acest fel apare în Matricola răposaţilor, în 3

22 Arhiva Muzeului Banatului, Fond Colecţia de documente Miloia Ioachim, Răspunsurile din Urseni, 1928, f. 2.

23 Vasile Luminosu, op. cit., f. 3.

170

aprilie 177924. Aceste registre, cât şi statisticile anterioare din 1727, 1767 şi 1776 arată că parohia noastră făcea parte, ca de altfel şi în zilele noastre, din Protopopiatul Timişoarei, fapt normal dacă ţinem seama de apropierea satului de reşedinţa chiriarhală. Preotul Cârstea Popovici părăseşte această viaţă în 3 februarie 1782 fiind înmormântat în „progade de obşte”, adică în cimitirul parohial.

Urmează la conducerea parohiei preotul Ioan Popovici care slujeşte la Medveş vreme de 39 de ani25.

Printre reprezentanţii românilor la Congresul naţiunii ilirice ce avut loc în Timişoara, în 1790, a făcut parte ca „domn pământean neunit” şi Ioan Gheorghe Pacsiacsi de Medveş26, urmaşul lui comerciantului macedo-român Nicolae Hagi Pacsiacsi, înnobilat în 1781, în urma achiziţionării domeniului cameral Medveş. Acesta este deţinut până în 1803, când familia Pacsiacsi îl vinde nobilului maghiar Gyürki István27, care aduce cu această ocazie 32 de familii de şvabi28 ca forţă de muncă pentru terenurile astfel cumpărate.

În 1813 lăcaşul de cult suportă o importantă transformare determinată de adăugarea, la faţada apuseană, a unei turle – clopotniţă din cărămidă29. Intrarea în biserică se făcea pe sub cei patru stâlpi din cărămidă ce susţineau turla. Din acest loc se trăgeau clopotele şi tot aici era şi scara de acces la pod. Dimensiunile bisericii erau: 17 m lungime si 6 m lăţime.

Din 24 noiembrie 1821 Medveşul cunoaşte un nou paroh în persoana preotului Moise Popovici născut în 1794 în satul Macedonia. Acesta a fost cel mai longeviv paroh al localităţii noastre, păstorind aici timp de 49 de ani30. Sub purtarea de grijă a părintelui Moise, pe la 1820–1825, a avut loc pictarea bisericii31. Bolta îi cuprindea pe cei patru Evanghelişti, în timp ce pereţii naosului erau acoperiţi cu scenele Patimilor Mântuitorului, în

24 Arhivele Naţionale ale României, Filiala judeţeană Timiş, Fond Registre de stare civilă, Urseni. Matricola decedaţilor 1779-1799, f. 2.

25 Arhiva Mitropoliei Banatului, Fond Micromonografii, dosar Urseni, f. 3.26 Ion D. Suciu, Radu Constantinescu, op. cit., p. 470.27 Miklós Lendvai, Temes vármegye nemes családjai, Budapest, 1896, p. 147.28 Arhivele Naţionale ale României, Filiala judeţeană Timiş, Fond Colecţia de

documente Ilieşiu Nicolae, Dosar Urseni, f. 229 Săcară, Nicolae, Bisericile de lemn dispărute din Banat, Editura Excelsior Art,

Timişoara, 2002, p. 86.30 Arhiva Mitropoliei Banatului, Fond Micromonografii, dosar Urseni, f. 3.31 Ioachim Miloia, Din activitatea Muzeului Bănăţean, în Analele Banatului, an II,

nr.3, Timişoara, 1929, pp. 66-67.

171

care, soldaţii romani sunt înfăţişaţi cu turbane turceşti şi în îmbrăcăminte turcească, la fel ca la bisericile de lemn din Obad si Iersig32. Pictura bisericii din Medveş prezenta similitudini şi cu cea din Berini. Astfel, în registrul imediat superior icoanelor împărăteşti erau pictaţi cei 12 Apostoli, în timp ce arcul turtit de deasupra iconostasului îi cuprindea pe Prooroci. Executantul picturii a fost probabil, judecând după informaţiile obţinute din însemnările lui Ioachim Miloia, un „moalăr” ţăran.

În anul 1844 este cumpărat un nou clopot de 100 kg, aflat până astăzi în uzul bisericii. Datele legate de achiziţionarea şi donarea sa ne provin de la chiar textul cu grafie chirilica înscris pe clopot: „În zilele prea luminatului împăratului şi craiului nostru Ferdinand I-ul, la anul 1844 s-a făcut acest clopot cu îndemnarea casiarului domn Iosif Palfi şi a işpanului domn Mihail Marton beamterii dominionului şi cu toată sârguinţa şi osteneala domniilor sale domnul paroh Moise Popovici, Simion Gruici învăţător, Nicolae Gherdan chinez şi tutore. Spre veşnica aducere aminte, Medveş 1 octombrie”. Interesant este că, în zilele noastre, în familia Stămorean – „Gârdăneşci” din Urseni s-a pastrat amintirea că un „chinez” (primar) al satului, stramoş de-alor a donat „zvonu’ ăl mare” bisericii.

În 26 aprilie 1849, generalul Józef Bem, conducătorul forţelor revoluţionare maghiare, trece prin Medveş în fruntea unei armate de 6000 de oameni în scopul atacării şi cuceririi Timişoarei33, care va rezista unui asediu de 107 zile, la sfârşitul căruia revoluţionarii vor fi învinşi. De altfel, confruntări ale forţelor imperiale cu cele maghiare vor avea loc şi în pădurea aflată în hotarul Medveşului, mai precis în nordul acestuia34. Revoluţia de la 1848–1849 aduce după sine „desfiinţarea servituţilor feudale şi împroprietărirea ţăranilor pe loturile avute în folosinţă şi cultivate”35. Mişcarea revoluţionară bănăţeană va cunoaşte însă şi o tentă de emancipare de sub ierarhia ortodoxă sârbă, motiv pentru care, peste 70 de preoţi ortodocşi români acuzaţi de episcopul Pantelimon Jivcovici de a fi susţinut dezideratele lui Eftimie Murgu vor fi întemniţaţi36. Printre aceştia, avem motive să credem că şi preotul Moise Popovici a făcut parte,

32 Ioachim Miloia, Studii si articole de arta, Excelsior Art, Timişoara, 2007, p. 98.33 http://www.primariatm.ro/timisoara/index.php?meniuId=2&viewCat=65.34 Rudolf Gräf, Timişoara sub asediu: jurnalul Feldmaresalului Georg v. Rukavina

(aprilie-august 1849), Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2008, p. 106.35 Ion Munteanu, Banatul istoric 1867-1918, vol. I, Aşezările. Populaţia, Editura

Excelsior Art, Timişoara, 2006, p. 25.36 Ion D. Suciu, Monografia Mitropoliei Banatului, Editura Mitropoliei Banatului,

Timişoara, 1977, p. 161.

172

întrucât, în perioada iunie 1848 – mai 1850, acesta lipseşte de la conducerea parohiei. În decursul celor aproape doi ani, de credincioşii din Medveş se va ocupa preotul Ştefan Ioanovici din Giroc37.

Anul 1850 marchează stabilirea, în localitate, a 50 de maghiari catolici şi 40 de slovaci evanghelici38 proveniţi din comitatele Nógrád, Heves şi Pozson, ca muncitori ai terenurilor deţinute în extravilanul localităţii noastre de nobilul Gyürki Pál şi de către Hánzely Márton. Iniţial neorganizaţi din punct de vedere bisericesc, aceştia vor apela la serviciile preotului ortodox pentru înmormântare, urmând ca, în anii 1870–1880, după venirea celui de-al doilea val de maghiari, comunitatea romano-catolică să se constituie într-o filială a parohiei Timişoara-Fabric. În 1886 romano-catolicii din Medveş îşi vor clădi o capelă cu sprijinul Episcopului de Cenad, Alexander Bonnaz.

Sub raport al numărului de credincioşi, confesiunile din Medveş, se prezentau la 1869, după cum urmează: 472 ortodocşi, 388 romano-catolici, 10 evanghelici, 47 reformaţi si 6 izraeliţi39.

Separarea ierarhică a românilor de sârbi are loc în 1865 fapt ce conduce la înfiinţarea a două episcopii ortodoxe româneşti la cu sediile la Caransebeş şi respectiv la Arad, de aceasta din urmă depinzând şi Protopopiatul Timişoarei din care făcea parte şi satul nostru.

În data de 21 mai 1872 trece la cele veşnice preotul Moise Popovici şi este înmormântat lângă altarul bisericii, postul de paroh urmând a fi ocupat de Lazăr Pascu, originar din satul vecin, Moşniţa, absolvent al cursurilor Institutului Teologic din Arad40. Acesta îl va primi, trei ani mai târziu, în ziua de Rusalii, pe Episcopul ortodox român al Aradului, Ioan Meţianu aflat în vizită canonică ocazionată de finalizarea lucrărilor de reparare a bisericii41.

Date interesante legate de trecutul parohiei ne oferea şi harta cadastrală austro-ungară întocmită la 1877. Intravilanul satului cuprindea un număr de 139 de locuinţe dispuse în trei străzi paralele. De remarcat este „Uliţa Mare” în care figurau biserica, având alături casa parohială,

37 Arhiva Mitropoliei Banatului, Fond Micromonografii, dosar Urseni, f. 3.38 Fényes Elek, Magyarország geographiai szótára : mellyben minden város, falu és

puszta, betürendben körülményesen leiratik, Pest, 1851, p. 76.39 *** Recensamantul din 1869 – Transilvania, Editura Editura Presa Universitară

Clujeană, Cluj-Napoca, 2008, pp.314 – 315.40 Vasile Luminosu, op. cit., f.11.41 Arhiva parohială Urseni, Cazanie, Râmnic, 1761, însemnare pe fila 1.

173

şcoala confesională, din a cărei clădire făcea parte şi locuinţa învăţătorului, şi primăria. În faţa bisericii se află o cruce de lemn, alte troiţe mai existând, la acea vreme, şi la ieşirile din sat spre Timişoara şi Moşniţa. În nordul localităţii, în partea de hotar denumită Izlazu Mic se găseau cele doua cimitire: cel greco-ortodox român şi cel romano-catolic. Deducem aşadar că „mormânţii’ ăi bătrâni” ce figurau, în secţiunea 67 a hărţii din 1769–1772, în sudul Medveşului, au fost părăsiţi pentru noua locaţie mai sus amintită.

Munca de renovare a bisericii este continuată de părintele Lazăr Pascu şi în perioada 1898–1900, când este reparat lăcaşul de cult, pentru suma de 147 de florini, de către maistorul Josef Matheas. Tot acum acoperişul de şindrilă al bisericii şi al turnului este înlocuit cu tablă, pe acesta din urmă scriindu-se anul construirii bisericii: 1777, aceste lucrări, în valoare de 433 de florini fiind suportate de asemenea, de către obşte42.

Încheiem acest articol cu bucuria de a fi scos la lumină unele informaţii ce ţin de trecutul parohiei ortodoxe române din Urseni, fără a avea însă pretenţia de a fi epuizat subiectul. Totodată, în demersul nostru am considerat benefică împletirea datelor istorice de cele strict privitoare la parohie datorită interdependenţei dintre acestea. Dorim ca aceste pagini să se constituie într-o smerită recunoştinţă adresată înaintaşilor şi preoţilor noştri care au păstrat şi ne-au încredinţat neatinsă dreapta credinţă.

Bogdan Flavius Tămaş

42 Arhivele Naţionale ale României, Filiala judeţeană Timiş, Fond Parohia ortodoxă română Urseni, Registrul de venituri şi cheltuieli 1855-1936, f. 102 – 104.

174

Ioachim Miloia, cercetător şi protector al monumentelor istorice din Banat

Ioachim Miloia, cunoscută personalitate culturală a Banatului (pictor, istoric de artă, restaurator de biserici etc.), s-a născut la 21 aprilie/3 mai 1897 în Ferendia, judeţul Timiş. Tatăl său, Achim Miloia, învăţător, a fost transferat, în anul 1908, în calitate de revizor şcolar pe lângă Comitetul Eparhial din Caransebeş. Aici Ioachim Miloia îşi va continua studiile, terminând liceul în vara anului 1916, apoi, în toamna aceluiaşi an, se înscrie la Institutul Teologic şi Pedagogic din Caransebeş, pe care îl absolvă în anul 1919, obţinând certificatul de calificare preoţească şi pedagogică. În anul şcolar 1919/1920, se înscrie în anul III al Facultăţii de Litere din Bucureşti, frecventând în acelaşi timp şi cursurile Aca-demiei de Arte Frumoase, având o chemare deosebită pentru pictură. În anul 1920, pleacă în Italia, unde îşi continuă studiile la Academia de Belle Arte din Roma, pe care le absolvă în anul 1922, apoi se înscrie în anul III al Şcolii de Istoria Artelor de la Facultatea de Litere din Roma, susţinând, în anul 1924, doctoratul în Istoria Artelor cu teza Curentul goticului internaţional şi fraţii Lorenzo şi Jacopo Salimbent din Sanserezino. Obţine şi al doilea doc-torat în literatură şi filozofie cu lucrarea „Legenda Crucii în literatura şi arta medievală”. La Roma, Ioachim Miloia, pe lângă studii, desfăşoară o intensă activitate de pictură, şi de publicistică în reviste italiene de specialitate.

Revenind acasă, în toamna anului 1927 este numit profesor suplinitor de desen la Şcoala Normală din Timişoara, iar din data de 28 ianuarie 1928 devine director al Muzeu-lui Municipal Timişoara, transformat ulterior, prin străduinţele sale, în Muzeul Bănăţean, funcţie pe care o va deţine până la moartea sa prematură din primăvara anului 1940, în plină maturitate creatoare. A înfiinţat şi condus revista „Analele Banatului”, o vreme a fost redactorul revistei Institutului Social Banat-Crişana, a sprijinit activitatea asociaţiei cul-turale Astra, a întreprins numeroase săpături arheologice, a pictat şi a restaurat pictura în numeroase biserici din Banat. A realizat, în 1930 (împreună cu Ion Stroia-Udrea), albumul „Galeria Maeştrilor clasici – Pictura Renaşterii”, excepţională demonstraţie a cunoştin-ţelor în domeniul istoriei artelor acumulate în timpul studiilor din Italia. În 1933, îl găsim ca profesor în cadrul Academiei de Arte Frumoase, transferate de la Cluj. Ioachim Miloia este şi întemeietor al Arhivelor Banatului, în iulie 1937. Ioachim Miloia (1897-1940), bun cunoscător al arhivelor din Banat, cu sprijinul nepreţuit al lui Constantin Moisil, directorul Arhivelor Statului (1923-1938), va lupta mai mult de un deceniu pentru a convinge autori-tăţile, de necesitatea înfiinţării unei direcţii la Timişoara, ca în final să reuşească înfiinţarea instituţiei sub denumirea Direcţia Regională a Arhivelor Statului, cuprinzând judeţele Ti-miş-Torontal, Caraş şi Severin. De asemenea, Ioachim Miloia a avut iniţiativa de a înfiinţa un muzeu în aer liber al satului bănăţean. Moartea prematură a lui Ioachim Miloia la 25 martie 1940, la numai 43 de ani, a fost o mare pierdere pentru viaţa culturală a Banatului. Întreaga biografie a lui Ioachim Miloia stă sub semnul unei intensităţi maxime a vieţii, sub imperativul vieţii intense, eroice. Alţii au făcut poate mai mult decât el, beneficiind de un ciclu normal de viaţă şi de împrejurări mai favorabile, însă Miloia rămâne un exemplu de trăire şi dăruire maximă, exemplu ce n-ar fi fost posibil decât cu preţul unor jertfe şi a unei stăruitoare încordări de voinţă.

175

Preocuparea pentru cercetarea şi protejarea monumentelor istorice ale Banatului a fost un obiectiv conştient şi bine precizat de

înaintaşii bănăţeni.Astfel în ziarul lugojan „Drapelul” din 19 dec 1902 condus de

Valeriu Branişte citim: „Monumentele de artă şi istorie ale unui popor sunt izvoare de putere şi de entuziasm pentru generaţiile următoare, sunt stâlpi gigantici pe care se înalţă conştiinţa naţională a unui popor. Noi românii suntem un popor sărac în monumente de artă. Restriştea vremurilor noastre în continuă luptă între viată şi moarte, nu a oferit generaţiilor trecute răgaz ca să se dedice vieţii artistice pe măsura capacităţii, gustului fin şi ingeniozităţii proprii firei româneşti. Din puţinul care s-a creat, şi mai puţin ne-a rămas [...] Mai bogaţi suntem în tezaurul popular, în creaţiunile poetice, care ascunse în sufletul românului, au rezistat timpurilor vitrege”.

Parcurgând etape, într-o vizibilă creştere valorică concepţia înaintaşilor de bună păstrare şi ocrotire a patrimoniului cultural câştigă teren şi ajunge să fie obiectiv deliberat în gândirea fruntaşilor bănăţeni.

Imediat după realizarea statului unitar român în noul climat spiritual şi intelectual general, una din sarcinile ce se impuneau cu acuitate era aceea de a se valorifica tezaurul culturii noastre istorice naţionale. Era de îndreptat o moştenire tristă lăsată de vechiul regim austro-ungar.

Lucrul pregătit astfel pe planul conştiinţei se va materializa imediat după Unire prin rezolvarea problemelor de ordin organizatoric şi declanşarea sistemului ocrotirii de stat. Pentru acest motiv una din primele legi votate după realizarea Unirii a fost aceea care viza conservarea şi restaurarea monumentelor istorice1. Un astfel de articol important al legii legiferează înfiinţarea de secţii regionale ale Comisiei Monumentelor Istorice în toate provinciile româneşti2.

Pentru Banatul reîntregit a fost înfiinţată în 1921 „Secţia Regională pentru Banat a Comisiunii Monumentelor Istorice”, care şi-a avut sediul iniţial în oraşul Lugoj până în anul 1929 când se va muta la Timişoara.

Primul preşedinte al Comisiunii a fost generalul Nicolae Cena, iar după moartea sa în 1922 preşedinţia a fost preluată de Valeriu Branişte, una din personalităţile de seamă ale actului Unirii din 1918. A fost luptător pentru cauza românilor pe care marele Sfat Naţional ales la Alba Iulia îl numeşte şef al resortului de învăţământ în Consilul Dirigent şi pe care

1 Legea pentru conservarea şi restaurarea monumentelor istorice publicată în “Monitorul Oficial” nr. 82 Bucureşti 29 iulie 1919.

2 Ibidem, art.10, p. 11.

176

Academia Română, îl proclamă membru de onoare pentru bogata sa activitate publicistică în domeniul istoriei.

George Popovici protopop al Lugojului a fost a altă personalitate care a deţinut la sfârşitul anului 1927 preşedinţia Comisiei, era de asemenea un nume care-şi câştigase faima atât prin tumultoasa sa activitate politico-naţională pentru realizarea definitivă a actului Unirii, cât şi pentru bogata sa operă istorică bănăţeană.

Din anul 1927 preşedinţia este preluată de episcopul greco-catolic Ioan Boroş, om de o vastă cultură istorică şi cu deosebire specialist în filologie clasică, calităţi completate fericit de o mare ambiţie şi de un real simţ organizatoric.

Unor asemenea personalităţi ale vieţii politice şi culturale bănăţene le succede Ioachim Miloia în anul 1929, în organismul conducător al Comisiunii.

Deşi prin decretul regal preşedinte al Comisiunii Monumentelor Istorice, filiala Banat rămâne în continuare arhiereul Ioan Boroş, Miloia ca vicepreşedinte va fi adevăratul conducător şi animator al Comisiunii, asta datorită vârstei înaintate a episcopului, dar şi faptului că Comisiunea funcţionează în cadrul Muzeului Bănăţean.

Din întreita responsabilitate a lui I. Miloia de conducător al Muzeului Bănăţean, de vicepreşedinte al Comisiunii Monumentelor Istorice, filiala Banat şi de preşedinte al Societăţii de Istorie şi Arheologie, Timişoara reies şi obiectivele pe care si le fixează în activitatea sa. În primul rând reorganizarea activităţii muzeale bănăţene, apoi de protejare, conservare şi restaurare a monumentelor istorice şi, nu în ultimul rând activităţi ce vizau sondaje, investigaţii şi săpături arheologice.

Simpla enumerare a tuturor acestor obiective impresionează prin curajul şi fervoarea acţiunilor declanşate, prin cutezanţa perspectivelor propuse într-un interval de timp atât de limitat. La toate aceste obiective Miloia a participat personal prin expediţii de cunoaştere, investigaţii şi valorificare a patrimoniului naţional din Banat.

Menirea acestui articol este de a reliefa activitatea de protejare, conservare şi cercetare a monumentelor istorice depusă de Miloia şi, de aceea, ne vom concentra doar pe acest aspect din prodigioasa sa strădanie, încercând să scot în evidenţă, datorită şi caracterului limitat al acestei lucrări, doar câteva dintre cele mai semnificative înfăptuiri.

177

1. Chestionarul istorico-arheologic al Muzeului BănăţeanVenit la conducerea Muzeului Bănăţean în ianuarie 1928, prima

sa grijă a fost să publice şi să difuzeze în toate localităţile bănăţene un cuprinzător „Chestionar istorico-arheologic al Muzeului Bănăţean”, aceasta pentru a cunoaşte potenţialul virtual la scara întregului areal al Banatului. Întrebările se refereau la istoricul comunei, biserica, şcoala, asociaţiile culturale, antichităţi, etnografie, cele privitoare la monumente şi locuri istorice ocupă in acest „Chestionar” un loc proeminent3.

Miloia era conştient că în cercetarea culturii poporului român un rol deosebit de important îl ocupă fondurile documentare constituite ca urmare a utilizării chestionarelor ca metodă de cercetare. Chiar dacă această metodă prezintă o serie de deficienţe, legate de faptul că informaţiile documentare adunate, depind în mare măsură de pregătirea şi conştiinciozitatea celor care redactează răspunsurile, ea are enormul avantaj de-a surprinde fenomenele de cultură materială şi spirituală dintr-un mare număr de localităţi. Acest lucru este aproape imposibil de realizat prin metoda cercetării directe, atât din cauza folosirii unui număr mare de specialişti, cât mai ales a cheltuielilor materiale pe care le presupune o astfel de investigaţie.

Cu toate că răspunsurile primite nu sunt egale în ce priveşte cantitatea şi mai ales calitatea informaţiilor transmise, unele dintre ele fiind redactate cu o scrupulozitate demnă de a servi model, în timp ce altele au fost întocmite superficial, ele reprezintă un fond documentar deosebit de valoros fără consultarea căruia nu se poate face o cercetare serioasă.

S-au adunat în total 600 de răspunsuri din tot atâtea aşezări bănăţene, cele mai reuşite şi complete le-a publicat ca şi informaţie primară în excepţionala revistă a muzeului „Analele Banatului” pe care a iniţiat-o, a scris-o în mare parte şi a susţinut-o prin eforturi supraomeneşti. Aşa au văzut lumina tiparului răspunsurile primite din localităţile: Vărădia, Satchinez, Chesint, Soceni, răspunsuri completate de funcţionarii şi intelectualii satelor respective: preoţi, dascăli, notari, primari. De aici reiese un aspect interesant şi anume ca acest chestionar a contribuit şi la trezirea interesului unei anumite categorii de intelectuali îndeosebi a acelora de la sate faţă de cultura românească; în concluzie chestionarul a realizat şi începutul unui obiectiv de pedagogie naţională.

3 Mircea Miloia, Aurel Turcuş, Gheorghe Mudura, Nicolae Secară, Ioachim Miloia un erudit cărturar, Timişoara, 1997, p. 99.

178

În chip logic Miloia a disjuns într-un caiet-manuscris organizat în ordine alfabetică, informaţiile privitoare la documente în speţă, bisericile din localităţile bănăţene, marcând anul construcţiei şi eventuale renovări, apoi data şi eventual meşterii zugravi cunoscuţi ai pictării lor, vechimea materialelor parohiale, obiecte şi cărţi de cult vechi. Abia după alcătuirea şi analiza acestui instrument de lucru preparator, absolut indispensabil unei cercetări moderne, a purces la studierea mai profundă a monumentelor bănăţene.

Demersul său ştiinţific s-a canalizat pe trei direcţii distincte: studierea vechilor mănăstiri

ortodoxe bănăţene, dezvelirea prin săpături a unor vechi locaşuri de cult ruinate şi studierea bisericilor de lemn ale Banatului4.

2. Biserica română din LipovaCu ocazia deselor sale călătorii în ţinutul Banatului, Miloia a văzut

starea jalnică a mănăstirilor bănăţene, ceea ce l-a făcut să-şi concentreze activitatea pentru remediere stării de lucruri. Astfel efectuează cercetări directe, măsoară, desenează, face relevee, face demersuri pentru recunoaşterea lor ca monumente istorice pentru a putea primi subvenţii din partea Comisiei Monumentelor Istorice, se implică personal în restaurarea şi conservarea lor cum a fost cazul la Săraca, Partoş şi Lipova sau face demersuri susţinând restaurarea altora, cum s-a întâmplat la Hodoş-Bodrog, Baziaş sau Vărădia. Pe acest tărâm Miloia nu a făcut nici o discriminare studiind cu aceeaşi conştiinciozitate şi mănăstirile sârbeşti: Bezdin, Sfântu Gheorghe şi Baziaş. A întocmit şi pentru acestea la fel ca şi pentru mănăstirile româneşti, analize complete privind starea construcţiilor, starea şi calitatea picturii, inventarierea icoanelor şi a altor obiecte liturgice, mobilier şi cărţi vechi de cult5.

Biserica română de la Lipova a fost un obiectiv constant al preocupărilor sale atât din cauza valorii monumentului cât şi din cauza stării în care se afla.

La insistenţele sale se adaugă şi protopopul Lipovei, F. Maniulă, şi omul politic Sever Bocu şi, astfel Comisia Monumentelor Istorice din Bucureşti acordă în 1927–1930 câte 200.000 lei subvenţie anuală, devizul general pentru restaurarea bisericii întocmit de arhitectul Victor Vlad fiind de 1.000.000 lei.

4 Ibidem, p. 99. 5 Ibidem, p. 100.

179

În vara anului 1928 Miloia îşi începe lucrarea de restaurare şi conservare a bisericii din Lipova, lucrare ce o va valorifica într-o consistentă monografie publicată în „Analele Banatului” fascicolul 1 pe 1928 sub titlul „Biserica română din Lipova”.

În ceea ce priveşte timpul zidirii bisericii, supoziţiile lui Miloia converg spre ideea existenţei acestei biserici înainte de ocuparea Lipovei de turci; se ştie că dominaţia turcească definitivă şi neîntreruptă a acestei localităţi începe în anul 1616 şi durează până la 1686 când generalul Caraffa bate pe turci şi ocupă cetatea.

„În perioada ocupaţiei turceşti nu putea fi vorba de a construi o biserică, eventual această biserică să fi fost transformată în geamie, iar după ocuparea Lipovei de habsburgi şi în perioada imediat următoare situaţia economică a zonei era aşa de mizeră încât iarăşi nu se pune problemă construirii unei biserici şi mai ales unei biserici de dimensiunile celei din Lipova. Anul 1732 este cea mai veche urmă documentară în scris a bisericii. Stratul de pictură însă ce s-a descoperit sub cel de la 1734-1740 dovedeşte clar existenţa bisericii înainte de această dată”6.

Miloia începe lucrarea de restaurare cu multă grijă şi are meritul de a fi scos de sub mortar, de a fi restaurat şi de fi pus în valoare cele două starturi succesive de frescă, primul datând din secolele XIV-XV şi din care s-au păstrat portretele sfinţilor Teodosie şi Pahomie de pe peretele naosului spre pronaos7.

Portretele celor doi sfinţi mergând pe linia picturii monahale athonite, cât şi scenele complete cu cei trei patriarhi Avraam, Isac şi Iacob justifică supoziţia lansată încă de atunci de Miloia că această biserică a fost la origine o mănăstire, decorată după obiceiul mănăstirilor din Balcani cu picturi în jurul şi deasupra intrării principale8.

Cel de-al doilea strat se datora unei restaurări a lăcaşului în 1732 şi era semnat de cel mai bun şi cunoscut zugrav bănăţean din secolul XVIII-lea Nedelcu Popovici9.

Spre norocul istoriei artei bănăţene s-a găsit şi numele pictorului care este Nedelcu şi despre care din puţinele informaţii ştim că ar fi trăit în jurul jumătăţii sec. al XVIII-lea. Dintr-un Proces-verbal de la 1775 ştim că

6 Ioachim Miloia, Biserica Română din Lipova, în „Analele Banatului”, I 1928, p. 27.

7 Mircea Miloia, Aurel Turcuş, Gheorghe Mudura, Nicolae Secară, op. cit., p. 100.8 Ioachim Miloia, loc. cit., p. 28. 9 Mircea Miloia, Aurel Turcuş, Gheorghe Mudura, Nicolae Secară, op. cit., p. 100.

180

biserica de la 1732 transformată radical în 1792, avea iconostasul din zid pe care acelaşi Nedelcu a înşirat seria de minunaţi sfinţi - scene biblice ce azi nu mai există.

Din toată suprafaţa pictată de Nedelcu Popovici în 1732 a mai rămas doar aproximativ 80 m2 cea mai mare parte a picturii lui Nedelcu s-a distrus în anul 1792 când dintr-o raţiune fie nobilă, fie condamnabilă s-a transformat radical biserica şi s-a sacrificat o pictură de toată frumuseţea. Miloia, ca fin cunoscător al picturii îşi exprima din plin regretul “ce comoară s-a pierdut, câtă reavoinţă sau ignoranţă din partea celor de la 1792 ca să nimicească fără părere de rău un monument atât de falnic”10.

Nu se mai ştiu motivele pentru care Miloia nu a continuat şi pictarea bisericii, dar din darea de seamă a Societăţii de Istorie şi arheologie pe anul 1930, Miloia critică cu severitate pe restauratori care s-au îndepărtat de principiile unei restauraţii ştiinţifice.

„Refacerea bisericii greco-ortodoxe din Lipova s-a început în 1928, după un plan de strictă restaurare ştiinţifică, constând din două momente: dezbrăcarea învelişului baroc ce s-a pus peste forma originală la 1792 şi refacerea acestei porţiuni originale, de la începutul sec. al XVIII-lea sau a celei vechi din sec. al XV–XVI-lea. Pentru prima concepţie era la îndemână o descriere de la 1775, plus zidurile dezgropate în decursul lucrărilor din 1928, pentru a doua formă, între picturile scoase de sub mortar s-a găsit un foarte important document, constând din înfăţişarea în pictură a vechii biserici ce a existat aici înainte de 1732.

Planul arhitectonic întocmit în acest scop a dat o soluţie corespunzătoare, prin ridicarea unei cupole centrale, aşa cum aceasta a fost la origine, iar lucrările de dezgropare a vechii picturi şi a restaurării ei trebuiau limitate numai la atât. Restul de decoraţie modernă ce trebuia făcută era gândită astfel ca să nu înăbuşe vechea şi preţioasa pictură, ci din contră s-a pună în valoare şi mai mare.

Lucrările făcute în 1929 şi 1930 n-au mai ţinut cont de acest imperativ, ci menţinând aceeaşi siluetă barocă a bisericii, au ridicat încă o galerie deasupra pereţilor de la 1792, îngropând astfel pentru vecie, orice reminiscenţă a vechei arhitecturi bizantino-balcanice realizate la Lipova.

Cât priveşte pictura, trebuie să menţionăm în primul rând distrugerea picturii ce reprezenta vechea biserică, pictură ce a fost dărâmată pur şi simplu. Fără ca, dacă aceasta stătea în calea construcţiei noi, să fi fost detaşată de pe perete şi conservată pentru posteritate.

10 I. Miloia, loc. cit., p. 29.

181

Decoraţiei interiorului îi lipseşte unitatea. Altarul este pictat de o persoană, care cu toate că a arătat intenţia că se inspiră din vechea pictură dezgropată totuşi i-au lipsit acele mijloace ca să fie pusă lângă minunata artă a lui Nedelcu. Iar cât priveşte pictura nouă din restul bisericii, se poate remarca graba care a dus lucrările până acolo, că diferiţi artişti care au lucrat aici, n-au avut timpul necesar să elaboreze un plan general şi unitar. În lipsa acestuia pictura cea veche se pierde între formele îngrămădite ale picturii noi. Restaurarea picturii dezgropate nu s-a făcut decât prin nişte retuşuri puse stângaci la câteva locuri. Iar măsuri de conservare a acestei picturi nu s-au luat.

Societatea noastră ţine să menţioneze această stare de lucruri pentru viitor. Dacă odată s-a putu întâmpla, că nu s-a ţinut cont de fondul istoric şi spiritual, acest lucru să fie evitat în viitor”11.

3. Mânăstirea SăracaNăscut fiind la Ferendia în imediata apropiere a mănăstirii Săraca

din Şemlacul-Mic Ioachim Miloia a ascultat din copilărie toate legendele populare ce circulau pe seama acestei mănăstiri, iar tatăl său învăţătorul Achim Miloia a menţinut trează în mintea copilului conştiinţa importanţei acestui lăcaş religios şi cultural. Aşa se face că în 1928 devenind director al Muzeului Bănăţean, Miloia face imediat o cercetare la mănăstire, ce a găsit acolo l-a îngrozit încât nu pregetă să facă pe loc un plan de acţiune.

„Mănăstirea Săraca este caracterizată cum nu se poate mai bine de popor, adevărat săracă, uitată de lume. Nesprijinit de nimeni stingher într-o uşoară vale, stă astăzi cel mai important monument de artă al Banatului. Din vechea aşezare călugărească azi n-a mai rămas decât numai biserica propriu-zisă căreia pietatea populară îi mai aduce prinosul său de tradiţională închinare odată pe an cu ocazia pelerinajului. Mâine-zi după încheierea acestui prohod un scrâşnet ruginit al cheii acoperă cu un linţoliu de uitare pe un an bisericuţa din Şemlacul-Mic. Acest monument este astăzi cripta familială a proprietarului Ostoich din localitate, iar veniturile mănoase încasate cu ocazia pelerinajului le administrează parohia română din Şemlacul-Mare, care îngrijeşte aşa de bine de această biserică încât plouă în ea. Figura Pantocratorului din cupolă dispare încetul cu încetul din această cauză, iar crăpăturile în zid se înmulţesc şi

11 Ioachim Miloia, Însemnări – Din activitatea „Societăţii de istorie şi arheologie din Timişoara în „Analele Banatului”, 8, 1931, p. 132-133.

182

se lărgesc pe zi ce trece. Se impune în primul rând clarificarea situaţiei legale a acestei biserici. Cui aparţine şi cine trebuie să se îngrijească de ea? Comisia Monumentelor Istorice va trebui să se sesizeze să-i clarifice situaţia expropriind-o împreună cu puţin teren pe care să se construiască un modest lăcaş câtorva călugări care s-o aibă în grijă.

În al doilea rând va trebui să se ia toate măsurile de restaurare ca monument istoric, “Mânăstirea Săraca” pusă în lumina ei adevărată să fie unul dintre monumentele cele mai importante ale Banatului. Construită în stil bizantin această biserică, scăpată ca prin minune de urgia turcilor şi de cea a restauratorilor habsburgi, stă azi mărturie a unor vremuri de pronunţat gust artistic şi de mare credinţă strămoşească”12.

Faptul că a căzut departe de centrele ce câştigaseră importanţă economică şi religioasă după izgonirea turcilor a fost norocul acestui giuvaier de artă bănăţeană, astfel ascunsă între colinele Muravei „Mânăstirea Săracă” a scăpat de renovarea barocă13.

În toamna anului 1929 revine ca să constate reparaţiile pe care le-a făcut parohia fără să anunţe Comisia Monumentelor Istorice.

„Am crezut de, bine a vedea felul cum s-au executat aceste renovări. Şi aici vor trebui luate măsuri ca mortarul şi varul ce s-a dat în repetate rânduri deasupra unor picturi de pe peretele intrării să fie îndepărtat, iar pictura dinlăuntru, cea mai frumoasă podoabă cunoscută, până acum, a Banatului să fie curăţită şi restaurată. În acest sens vom face paşii necesari în primăvară”14.

Pe baza cercetărilor întreprinse la „Mănăstirea Săraca,” Miloia a publicat un studiu cuprinzător în “Analele Banatului” IV 1931 sub titlul “Mănăstirea Săraca centru de cultură şi artă bănăţeană” şi tot cu acelaşi titlu o bogată monografie apărută la Tipografia românească din Timişoara, în anul 1932.

Miloia datează construirea mănăstirii înainte de ocuparea de turci a Banatului, în sec. al XV-lea probabil de către despotul George Brancovici sau de urmaşii acestora presupune el.

A ars şi s-a stricat în decursul ocupaţiei turceşti încât în a treia decadă a sec al XVIII-lea, Giuricico fiul lui Alexa a restaurat-o. Atunci a fost pictată în întregime de echipa maestrului Andrei, ajutat fiind şi de fiul său. Pictura s-a terminat în 1730.

12 Ioachim Miloia, Din activitatea Muzeului în „Analele Banatului”, 1, 1928, p. 130.13 Ibidem.14 Ioachim Miloia, Din activitatea Muzeului, în „Analele Banatului”, 3, 1929, p. 68.

183

Până în anul 1776 aici au trăit mai mulţi călugări conducătorul, egumenul era român, iar şcoala era condusă tot de un român. Mănăstirea a fost desfiinţată prin ordin împărătesc la 1776, şi şcoala mănăstirească se transformă în şcoala laică şi rămâne în fiinţă aici până la 1805.

„Înaintea desfiinţării, mănăstirea a fost în floare având un efectiv de 8 călugări şi bunuri destul de apreciabile. Dar un pericol ameninţa toate mănăstirile ortodoxe din Banat. Curtea imperială caută să împiedice prin toate mijloacele dezvoltarea lor şi când putea le desfiinţa. Scuză se găseşte întotdeauna, la fel va fi găsit scuze destule, impregnate întotdeauna de părinteasca oblăduire a Curţii Cesaro-crăiesti. Pe la 1768 calea cea mai bună pentru a lovi în existenţa mănăstirilor ortodoxe din Banat a fost “temerea” – şi acum părintească – a curţii ca nu cumva mănăstirile să sufere din cauza numărului lor prea mare. Parcă şi-a luat pe suflet bunul trai al bieţilor călugări. Şi atunci a dat ordin în care se spune că numai acele mănăstiri vor mai putea exista care pot arăta un venit anual de 4 mii de forini, mare sumă şi greu de realizat prin timpurile acelea. În cazul în care mănăstirile ar avea un venit inferior sumei amintite să se contopească mai multe formând astfel din două-trei cu bunurile lor comune, una singură. Pentru ca să poată hotărî în merit, curtea împărătească cere un tablou al tuturor mănăstirilor în care urma să se arate starea lor materială precum şi numărul călugărilor. Se răspunde în 1771 apoi la 1775. Din aceste două tablouri publicate de d-l Radoslav Gruici profesor la Universitatea din Scoplie, iar celălalt de învăţătorul arhivar al Mitropoliei din Carlovăţ, Dimitrie Ruvarat foarte preţioase pentru noi ne putem face o icoană clară asupra rolului ce îl îndeplinea această mănăstire în sec al XVIII-lea”15.

Ca urmare mănăstirea este desfiinţată, iar în anul 1782 au fost scoase la licitaţie mai multe proprietăţi ale erariului şi între acestea şi Semlacul Mic. „Această proprietate a fost cumpărată pe un preţ de batjocură de către funcţionarul judeţului Timiş Ioan Ostoich. A fost vândută şi mănăstirea ca simplu obiect de inventar. Vicarul Mânăstirii Mesici a încercat în zadar să protesteze în contra înstrăinării acestor bunuri către un proprietar lumesc. Mănăstirea şi terenul din jur au rămas până azi în proprietatea familiei Ostoich, care şi-a făcut mausoleu din falnica biserică de odinioară”16.

Miloia consideră că mânăstirea aceasta este cel mai important monument de artă din Banat, atât pentru vechimea construcţiei prea puţin

15 Ioachim Miloia, „Mănăstirea Săraca” – centru de cultură şi artă bănăţeană – Timişoara, Tipografia Românească, 1932, p. 17.

16 Ibidem, p. 21.

184

alterată cât şi pentru pictura ce ne prezintă sinteza cea mai înaltă a artei de la începutul sec al XVIII-lea, sinteză ce serveşte ca punct de plecare pentru cunoaşterea formelor de artă de mai târziu şi de unde pleacă probabil şi zugravul Nedelcu. Această pictură este strălucit reprezentată şi cu un autentic simţ artistic în bogata sa monografie închinată mănăstirii.

Totodată mânăstirea are o netăgăduită importanţă în istoria învăţământului românesc din Banat, ca un centru unde găsim una dintre primele şcoli dovedite cu documente în ţinutul nostru.

Cunoscând, datorită înaltei sale pregătiri istorice şi artistice importanţa acestui lăcaş, valoarea sa, simţindu-se legat sentimental de aceste locuri Miloia se străduieşte înfruntând mari greutăţi şi după multe intervenţii reuşeşte să-l convingă pe proprietarul Ostoich în 1934 să cedeze biserica contra sumei de 150.000 lei acordaţi de Ministerul Artelor prin Comisiunea Monumentelor Istorice17.

Cu o perseverenţă demnă de invidiat, Miloia a determinat repartizarea mânăstirii spre administrare Episcopiei ortodoxe a Caransebeşului, înscrierea sa cu prioritate pe lista monumentelor istorice, renovarea clădirii şi conservarea splendidului ansamblu de pictură datorată meşterului zugrav Andrei şi echipei sale din vremea unei renovări din 173018.

Astăzi mănăstirea Săraca declarată monument de artă, restaurată, rămâne pe mai departe obiectul unor viitoare cercetări de istorie şi artă pentru că subiectului ei nu s-a epuizat.

Mănăstirea Săraca stă mărturie pentru vremurile care au trecut şi va rămâne pentru viitoare generaţii modestul muzeu spiritual al tradiţiei româneşti.

4. Bisericile din lemnBisericile din lemn constituie una din cele mai importante componente

ale patrimoniului cultural al Banatului, iar cercetarea şi conservarea lor reprezintă o necesitate majoră ştiind că ele sunt cele mai expuse pieirii.

Miloia a înţeles prioritatea bisericilor de lemn în programul cercetă-rii monumentelor istorice şi de artă. În urma răspunsurilor primite la ches-tionarul lansat de el, el a cuprins într-un caiet manuscris organizat în ordi-ne alfabetică toate informaţiile legate de monumente în special bisericile între care erau evident şi bisericile de lemn. Având în posesie o asemenea

17 Athanase Popa, Mănăstirea Săraca, Timişoara, 1943, p. 8.18 Mircea Miloia, Aurel Turcuş, Gheorghe Mudura, Nicolae Secară, op. cit., p. 100.

185

documentaţie primară, întreprinde numeroase deplasări la aceste biserici de lemn unde face investigaţii laborioase, rezultatul fiind adunarea unui imens material informativ păstrat până azi în arhiva Muzeului Banatului. Din păcate nu a putut să-şi valorifice decât parţial rezultatul cercetărilor: două micromonografii dedicate bisericilor din Cebza19 şi Iersig20, un studiu despre biserica de lemn de la Povergina21 iar ziarul „Vestul” a prezentat şi o sinteză asupra acestui tip de monument22, de asemenea a mai publicat alte multe articole în revistele „Luceafărul” şi „Banatul”23.

Deoarece obiectivul lucrării noastre urmăreşte activitatea de protejare a monumentelor istorice depusă de Ioachim Miloia, ne vom axa pe acest obiectiv. Astfel pentru salvarea bisericilor de lemn din Banat, aflate într-o relativă stare de degradare, Miloia a urmărit pe de-o parte cercetarea şi inventarierea lor pentru a le pune sub protecţia legii monumentelor, iar pe de altă parte, protejarea nemijlocită prin intervenţii de conservare-restaurare. De la început, Miloia a aplicat cu consecvenţă principiile conservării şi restaurării moderne prin păstrarea caracteristicilor şi a ţinutei arhitecturale. A dat o mare însemnătate lucrărilor de reparaţii curente, minore în aparenţa, dar însemnate între operaţiile de conservare; prin neglijarea lor sau prin realizarea lor tardivă şi în condiţii de tehnică nespecifică epocii de ridicare a monumentelor, se ajunge la necesitatea unor intervenţii complicate sau la pierderi de valori inestimabile.

De asemenea, a urmărit păstrarea formei şi a tipului de material pentru învelitorile bisericilor de lemn; doar în cazuri extreme a permis folosirea unor alte materiale, hârtie gudronată, ţiglă. A luptat permanent împotriva modificărilor chiar şi în planul detaliilor care joacă un rol însemnat în păstrarea ţinutei şi a specificului monumentelor, a fost atent şi la modul de zugrăvire cu aplicarea culorilor iniţiale sau cu alegerea cromaticii.

Când a fost necesar a făcut lucrări de consolidare prin aplicarea de propte sau contraforturi, urmărind ca aceste adausuri străine să nu strice ambianţa monumentului, de asemenea a făcut lucrări de înlocuire a tâmplăriei degradate respectând folosirea aceloraşi materiale şi a formelor iniţiale.

19 Ioachim Miloia, „Biserica de lemn din Cebza”, în „Analele Banatului,” an. IV, fasc. 9/1931, p. 121-124.

20 Idem, „Biserica de lemn din Iersig”, ibidem, p. 115-120.21 Idem, Biserica de lemn din Povărgina, în „Luceafărul”, 1-3 din 1935.22 Idem, Bisericile de lemn din Banat, în „Vestul”, nr. 719 şi 720 din 1933.23 Idem, La marginea Banatului, în „Luceafărul”, 1-2 din 1938.

186

Lucrările realizate sub controlul lui Miloia s-au făcut de cele mai multe ori sub semnul urgenţei şi în general s-au rezumat la conservarea structurii şi formei arhitecturale, fără să se ajungă însă la situaţia unei restaurări complete, pentru cea mai mare parte a bisericilor de lemn rămânând deschisă problema recuperării ulterioare.

La începutul activităţii sale Miloia găseşte în Banat 54 de biserici de lemn, 10 în Timiş-Torontal, 4 în Caraş iar în Severin 40, aproape toate în funcţiune24. Toate aceste biserici au fost cercetate de Miloia fiind de multe ori însoţit de arhitectul Victor Vlad, profesor la Politehnica din Timişoara şi membru al Comisiunii Monumentelor Istorice, secţiunea Banat după cum reiese din nenumăratele rapoarte de deplasare păstrate în Arhiva Muzeului Banatului, fond Comisiunea Monumentelor Istorice, secţiunea Banat.

Între primele biserici de lemn cercetate de Comisiunea Monumentelor Istorice, secţiunea Banat figurează cele de la Butin, Duboz, Partoş, Surducu-Mare, Berini şi Bucovăţ care sunt descrise, relevate fotografiate iar arhitectul Victor Vlad face o serie de schiţe şi devize pentru reparaţii la bisericile de lemn din Surducu-Mare, Butin, Bucovăţ, Partoş.

Pentru conservarea bisericii din Duboz s-au luat măsuri ca aceasta să fie acoperită provizoriu cu hârtie gudronată să fie reparat mortarul din afară, iar, în interior în compartimentul femeilor să se pună două „andreas” (sprijinire) spre a opri aplecarea întregii zidiri spre nord. Lucrarea se face în 1930 de către meşterul George Bistea din Duboz25. În 1934 o noua intervenţie a secţiei pentru Banat a C.M.I vizează proptirea peretelui sudic al bisericii din Duboz în aşteptarea fondurilor de restaurare. În ciuda interesului, efortului şi intervenţiilor realizate la biserica din Duboz, aceasta n-a putut fi salvată.

La biserica din Butin, investigaţia urmăreşte şi descoperirea unor posibile urme de picturi prin sondaje şi decapare, care dau rezultate. Prin dezvelire se descoperă decoraţia originară a lemnului cu steluţe, peşti, chenare sporind astfel interesul etnografic al construcţiei. Miloia se gândeşte să aducă această biserică la Timişoara şi împreună cu câteva mai interesante din judeţ să întregească astfel cadrul „Muzeului naţional” al Banatului care va trebui să se înfiinţeze. Are loc, de asemenea o intervenţie urgentă de protejare provizorie. Se înlocuiesc 6 căpriori putreziţi, se acoperă biserica provizoriu cu hârtie gudronată, se înlocuiesc „tălpile din stejar şi

24 Idem, Bisericile de lemn din Banat, în „Vestul”, nr. 49 din 1933.25 Idem, Din activitatea Muzeului Bănăţean, în „Analele Banatului”, fasc. 3, 1929,

p. 68.

187

grinzile de sus cu brad” se refac soclul din ciment si „4 grinzi sprijinitoare la interior”. Lucrările finanţate de C.M.I sunt executate de meşterul Bug Iohann şi urmărite de arhitectul Victor Vlad şi de Ioachim Miloia.

În 1934 C.M.I. atrage atenţia asupra calităţii de monument, consfinţită prin lege pentru toate bisericile mai vechi de 1834, iar parohiile sunt solicitate să comunice situaţia bisericii în cazul iniţierii de lucrări sau dărâmări. La Butin, consiliul eparhiei Caransebeşului solicită în 1936 demolarea bisericii din Butin declarată monument în 1929.

Declararea prin ,,Decret Regal” a unor biserici de lemn din Banat ca monumente istorice a frânat, într-o oarecare măsură tendinţa înlocuirii vechilor lăcaşuri, fără a o eradica. Faptul că, pentru Butin, se solicită la numai 7 ani de la declararea bisericii ca monument dărâmarea ei, relevă nu numai aspectul dramatic al posibilităţilor financiare ale C.M.I. pentru a sprijini protejarea monumentelor, ci şi propagarea subterană a unei mentalităţi, în cel mai bun caz indiferenţa faţă de valorile culturale româneşti. Parohia din Butin anunţa că, la 20 noiembrie 1937 biserica veche cu totul ruinată putredă s-a prăbuşit la pământ acoperindu-se cu turnul sfărâmat şi el26.

Un alt monument cel de la Buvovăţ a constituit obiectul atenţiei secţiei Regionale a C.M.I. pentru Banat, pentru că, în vara anului 1931 frumoasa biserică de lemn pe care Ioachim Miloia o aprecia a fi ridicată cu peste 150 de ani un urmă, fusese descoperită în urma unui uragan27.

La Herendeşti, locuitorii comunei intenţionau să edifice un nou lăcaş de cult în locul celui vechi. Într-o notă semnată de Ioachim Miloia şi adresată lui N. Iorga se precizează că biserica s-a ridicat la 1792 şi s-a sfinţit în 1802, fiind renovată în 1896 când s-a adăugat turnul. În 1902 I. Badiu din Lugojel a pictat-o nimicind vechea pictură, din care s-au păstrat urme doar pe pereţii verticali şi boltă.

Comisiunea intervenea precizând obligaţia păstrării şi restaurării vechilor edificii28.

Tot în anii 1929-1930 sunt descrise şi fotografiate bisericile din lemn din Măguri, Criciova, sau biserica de lemn sârbească din Ofseniţa la care

26 Adresa Oficiului parohial Butin nr. 97/23.XI.1937, Arhiva Muzeului Bănăţean, apud Liliana Rosiu- Preocupări de protejare a bisericilor de lemn din Banat in perioada interbelica, în „Analele Banatului”, 1994, p. 494.

27 Arhiva Comisiei Monumentelor Istorice,(in continuare Arh. CMI.) fond 5.04. dosar Bucovăţ (Severin) adresa parohiei nr. 59/1931, 15 septembrie, apud Ioan Opriş, Unele date privitoare la apărarea monumentelor istorice din Banat, în „Banatica”,1985, p. 449.

28 Loc. cit., fond 5.23 dosar Herendeşti (Severin) adresele C.M.I.B. nr.5 şi 18/1928, ibidem, p. 449.

188

se consemnează în mod special calitatea uşilor împărăteşti şi mobilierul complet păstrat din secolul al XVIII-lea29.

În următorii ani compania de investigare şi cercetare a bisericilor de lemn din Banat continuă, între cele fotografiate şi relevate numărându-se cele din Iersig, Cebza, Teş, Crivina de Sus, Hodoş. În 1933 este subliniată importanţa bisericii de lemn de la Căpăt pentru judeţul Timiş-Torontal, care, în afara celei din Hodoş, este singura pictată.

Apoi urmează în preocupările de cercetare ale secţiei bănăţene a C.M.I. bisericile de lemn din Povergina, Margina, Poieni, Tomeşti, Curtea, Pietroasa şi Coşava30.

La biserica din Surducu-Mare secţia bănăţeană a C.M.I. intervine pe lângă Prefectura de la Oraviţa care finanţează cu 4000 lei lucrările de acoperiş în anul 193331. Un an mai târziu comisia aprobă lucrările de refacere a zidurilor din paiantă a bisericii din Teş, autorizând folosirea aceluiaşi tip de cărămidă, retencuirea şi consolidarea cu bază solidă din lemn lucrări pentru care comisia alocă suma de 3000 lei32.

Între 1934-1935 au loc intervenţii radicale la biserica fostei mănăstiri Cebza, din nou ameninţată cu prăbuşirea. Lucrările vizează acoperirea din nou şi consolidare, lucrările fiind conduse de maestrul Hegheş Gheorghe. Ioachim Miloia se deplasează pentru control şi instrucţiuni în toamna lui 1934 şi în primăvara anului următor. Acum are loc consolidarea zidurilor, prin introducerea unor contarforţi din cărămidă inexistenţi anterior la faţadele laterale, prezenţi şi astăzi la biserica din Cebza33.

Intervenţia C.M.I. secţiunea pentru Banat a salvat şi biserica de lemn din Căpăt aflată într-o stare critică din cauza furtunii din 12 septembrie 1931, ce a surpat turnul peste acoperiş. Lucrările se execută în 1935 de către meşterul Nicolae Moise şi constau în înlocuirea scheletului de lemn, realizarea din nou a acoperişului şi turnului, ridicarea bolţii, tencuirea

29 Raport de deplasare I. Miloia în 10.III.1930. Arhivele Muzeului Bănăţean (AMB) Fond Comisiunea Monumentelor istorice secţiunea, Banat (C.M.I.B+), apud Liliana Rosiu, loc. cit., p. 489.

30 Raport de deplasare I. Miloia în 12.IX.1933 A.M.B. C.M.I.B.+ dosar X, ibidem, p. 489.

31 Adrese C.M.I. Banat către prefectul judeţului Caraş nr. 60/19.V.1932, nr.1/20.I.1933 A.M.B., C.M.I.B.+, inv. 4/929, ibidem, p. 492.

32 Adresa C.M.I. Banat nr. 44/7.XI.1934, A.M.B., C.M.I.B.+ nr. 4/929, ibidem, p. 492.

33 Raport de lucrări nr. 44/20.XII.1937, A.M.B., C.M.I.B.+, ibidem, p. 493.

189

şi zugrăvire. La 13 noiembrie secţia bănăţeană a C.M.I. înregistrează terminarea lucrărilor finanţate de Prefectura judeţului34.

În anul 1936, pentru biserica din Crivina de Sus secţia pentru Banat a C.M.I. acceptă tencuirea interiorului, interzicând-o la exterior pentru a se păstra caracterul celui mai vechi monument bănăţean din categoria bisericilor de lemn35.

Pentru acoperirea bisericii din Jupâneşti, solicitările de fonduri încep din 1938, aceeaşi problemă fiind semnalată pentru biserica din Povergina în 1939 când încep şi căutările pentru o sursă locală de şindrilă. În ciuda dorinţei autorităţilor locale de înlocuire a învelitorilor din şindrilă cu tablă, comisia insistă asupra folosirii şindrilei, pentru a se respecta aspectul originar al monumentelor, interesându-se în mod special de sursele de şindrile şi de calitatea acesteia36.

În ciuda eforturilor, interesului şi intervenţiilor realizate de Comisiunea Monumentelor Istorice secţiunea Banat, a cărei animator principal a fost Ioachim Miloia, nu s-au putut salva toate bisericile de lemn din Banat. Între cele pierdute se numără bisericile din Jitin, Baldovini, Duboz, Butin, Teş, Ofseniţa şi altele, rămânând în urma lor doar masiva documentaţie făcută de Miloia în neîncetatele sale călătorii documentare.

Cu toate pierderile suferite, în pofida efortului de protejare a bisericilor de lemn, Comisiunea Monumentelor Istorice secţiunea Banat a înregistrat şi succese incontestabile. Existenţa bisericilor de lemn din Căpăt, Cebza, Crivina de Sus, Poieni, Zolt, Curtea Băteşti, Povergina, Margina care stau încă mărturie a meşteşugului arhitecturii populare bănăţene e greu de imaginat fără această tenace activitate realizată de Comisiunea Monumentelor Istorice, secţiunea Banat şi a lui Ioachim Miloia personal.

Prof. Ioan Traia

34 Adresă a parohului din Căpăt Nicolae Bojin către C.M.I. Banat nr. 107/1935 A.M.N., C.M.I.B.+ inv.3/929, ibidem, p. 493.

35 Ioan Opriş, Comisia Monumentelor Istorice – Secţia pentru Banat şi ocrotirea patrimoniului cultural naţional, „Analele Banatului”, Etnografie I, 1981, p. 286.

36 Ibidem, p. 286.

190

Duhul Sfânt, izvorul renaşterii în har

În ziua de Rusalii se pune în mişcare acel proces de transformare şi difuziune, iniţiat de ucenicii lui Iisus, sub impulsul Sfântului

Duh, care va deveni, cu timpul, cea mai extraordinară revoluţie spirituală din câte au apărut în lume. Se cuvine, deci, să ne oprim o clipă asupra începuturilor creştine, punctul de referinţă obligatoriu pentru înţelegerea corectă a fenomenului religios care-şi are, centrul şi justificarea ultimă în persoana unică a lui Iisus Hristos.

De la început, e necesar să notăm contrastul pe care-l subliniează Sfânta Evanghelie între atitudinea ucenicilor lui Iisus înainte şi după înviere. Nu ne sunt prezentaţi nicăieri ca fiinţe de excepţie din punct de vedere intelectual sau etic. În comportamentul lor nu totul a fost luminos şi sublim, nu totul a fost fără umbre, slăbiciuni şi îndoială. Chiar ei recunosc umili că uneori au fost fricoşi şi laşi, că existau între ei rivalităţi. Că nu odată s-au lăsat stăpâniţi de ambiţii şi invidii şi că, în sfârşit, în ce priveşte persoana, învăţătura şi misiunea lui Iisus, nu prea au dat dovadă de clară înţelegere. Numai după Înviere li s-au deschis ochii ... Sfântul Evanghelist Marcu relatează că, după arestarea lui Iisus „toţii ucenicii, părăsindu-L au fugit“ (Mc. 14, 50), iar Sf. Evanghelist Ioan ne spune că „stăteau ascunşi, cu uşile zăvorâte, de frica iudeilor“ (Ioan 20, 19). Teama şi dezamăgirea, acestea erau sentimentele care-i luminează după răstignirea lui Iisus.

Dar, iată că, în ziua de Rusalii aceşti oameni, cu slăbiciuni şi defecte ca orice muritori de rând, apar în public complet transformaţi. Curajoşi, întreprinzători şi lucizi, gata de orice sacrificiu, capabili să răspundă oricui şi să mărturisească fără teamă noua convingere. Explicaţia? Între timp fuseseră martorii direcţi ai unor fapte uluitoare: Învierea Domnului şi Botezul de foc al Sfântului Duh.

Pentru istorici, naşterea creştinismului, rămâne o enigmă nedezlegată, forţa şi dinamismul contagios al expansiunii creştine. Cum se explică faptul că o mână de oameni simpli, fără şcoli înalte şi fără mijloace materiale, fără armată, ajung să se impună tradiţiei iudaice, culturii elenice, religiilor orientale şi chiar solidei structurii a imperiului roman? Ei nu dispun de o

191

forţă socială care să-i susţină. Nu se folosesc de mijloace militare şi nu recurg la violenţă. Nu prezintă un sistem filozofic, ispititor, care să creeze concurenţă altor sisteme din acea vreme.

Cu toate acestea, variatele curente religioase şi culturale, diferitele doctrine filosofice, structuri sociale şi politice ale lumii antice cedează până la urmă, în faţa nodestei şi paşnicei difuziuni creştine.

Această revoluţie paşnică a dus la o radicală schimbare a mentalităţii generale, a stilului de viaţă, a atitudinii etice, a felului de a concepe rostul omului în lume, încât de acum înainte, valorile creştine dor reprezenta expresia unui ideal de viaţă superioasă, răspunsul ultim la cele mai profunde aspiraţii ale omenirii.

„Cauzele triumfului final au fost multiple, scrie Mircea Eliade. Mai întâi, cedinţa neândoielnică, curajul lor în faţa torturii şi morţii, curaj admirat chiar şi de adversarii lor. Biserica era singura speranţă de a obţine o identitate, de a găsi şi regăsi o semnificaţie existenţei. Iar de vreme ce nu existau bariere – sociale, rasiale sau intelectuale – oricine putea deveni membrul acestei societăţi optimiste şi paradoxale. Foarte probabil că nici o altă societate istorică n-a cunoscut – nici înainte, nici după – echivalentul egalităţii, carităţii şi dragostei frăţeşti, trăite în sânul comunităţilor creştine din primele patru veacuri“.

Credinţa nezdruncinată în Iisus Hristos, aici stă secretul ultim al forţei morale şi al noului stil de viaţă inedit în istorie – viaţa creştină. Primii misionari creştini nu propun, în primul rând, o doctrină, ci anunţă un eveniment. Abia mai târziu devine doctrină ca o necesitate de a răspunde şi a face faţă atacurilor. Apostolii se declară, pur şi simplu, martorii unui fapt unic, învierea din morţi a Celui Răstignit, fapt care înseamnă intrarea în istorie a unei realităţi ce nu stă sub controlul omului, ci se datoreşte intervenţiei divine. „Să ştie bine, aşa dar, toată casa lui Israil: că Dumnezeu a făcut Domn şi Mântuitor pe acest Iisus pe care voi l-aţi răstignit“, anunţa solemn Sfântul Apostol Petru mulţimii adunate în ziua de Rusalii. „Pocăiţi-vă, deci, şi fiecare dintre voi să se boteze în numele lui Iisus Hristos, spre iertarea păcatelor şi veţi primi harul Sfântului Duh“ (Fapte 2, 36-39).

Dacă Iisus este centrul şi stăpânul istoriei universale, atunci toate celelalte stăpâniri sunt relative. Cezarul nu e Dumnezeu!, spun fără teamă primii martiri creştini. Împărăţiile lumeşti se prăbuşesc, sistemele politice se destramă, dar Împărăţia lui Dumnezeu rămâne. În felul acesta creştinul se ştie scos de sub „teroarea istoriei“, cum zice Mircea Eliade. Asupra lui nu apasă ca o fatalitate evenimentele istorice, chiar potrivnice fiind.

192

Învierea din morţi a Mântuitorului, întemeiază acea „creaţiune nouă“, existenţa creştină, spaţiul harului divin care îl transformă pe om şi transfigurează lumea. Aici intervine puterea Sfântului Duh, pa care Iisus l-a promis şi l-a trimis pentru ca în El să putem cunoaşte „tot adevărul“. Duhul Sfânt este izvorul renaşterii în har ce întinereşte viaţa Bisericii prin sfinţi şi martiri.

Pr. Doinel Puiu Mărgineanu

193

Protopopul şi scriitorul Mihail Gaşpar- 130 de ani de la naştere -

I. Viaţa

I.1. StrămoşiiPrin strămoşii ei, familia prozatorului bănăţean îşi are obârşia în

Ardeal. Unui Valentin Gaşpar din comitatul Hunedoarei i se conferi, în 1650, pentru acte de vitejie, titlul de nobleţe. Fiul proaspătului înnobilat a păcătuit însă faţă de monarhia habsburgică (nu ştim în ce fel anume) şi, pentru a i se pierde urma, a fugit în Banat, în comuna Şoşdea1. În anul 1848 unul dintre membrii familiei Gaşpar, Alexa, e trecut prin registrele poliţiei cu menţiunea ,,instigator”2. Acesta este străbunicul protopopului. Bunicul, Vichentie, are ca fiu pe Gheorghe (1853-1911), tatăl scriitorului şi preot în Gătaia, unde a păstorit două decenii. Pentru vrednicia-i preoţească, Gheorghe Gaşpar a fost ales deputat sinodal şi asesor consistorial, iar vlădica Ioan Popasu l-a distins cu brâu roşu, distincţie ce în trecut se conferea numai preoţilor cu adevărat merituoşi3.

Străbunicul dinspre mamă, Nicolae Bolocan (1812-1877) a fost preot în Sculea, la rându-i învestit cu brâu roşu, şi ,,vicar protopopesc”4. Fiica acestuia, Sara, s-a măritat cu Mihai Popovici, preot în Folea; cu acesta a avut două fete: pe Elena, mama protopopului şi pe Melania, mătuşa acestuia5.

1 Prof. George C. Bogdan susţine faptul că strămoşul înnobilat ,,îndrăgostit de o ţărancă, fuge în Banat şi se stabileşte la Şoşdea, devenind el însuşi ţăran” (Cf. George C. Bogdan, Doina Bogdan-Dascălu, Tabel cronologic la vol. Mihail Gaşpar, Fata vornicului Oană, Editura Facla, Timişoara, 1976, p. 19).

2 Cf. Traian Liviu Birăescu, Mihail Gaşpar, în ,,Scrisul bănăţean”, 1957, nr. 1, p. 79.

3 Cf. Cornel Corneanu, Mihail Gaşpar (1881–1929), în ,,Revista Banatului”, 1943, nr. 7-9, p. 4

4 Cf. Dimitrie Botău, Viaţa şi activitatea preotului Nicolae Bolocan, în ,,Calendarul Românului”, 1930, p. 159.

5 Prof. George C. Bogdan şi Doina Bogdan-Dascălu susţin (în Tabel Cronologic la vol. Mihail Gaşpar, Fata vornicului Oană, pag. 19) faptul că preotul Mihail Popovici din Folia, bunicul dinspre mamă al protopopului, ar fi avut şapte copii, lucru dezminţit de Mihail Gaşpar.

194

Peste ani, Mihail Gaşpar redă câteva imagini din casa bunicilor: ,,[…] în satul F…, din vecini, unde păstorea turma cuvântătoare părintele Mita, bunicul meu […] Bunicul adecă-te era crescut între sârbi […] Bunica, – femee iute ca piparca – se cătrănia rău, de câte ori numai bunicul vădia dorinţa de a fuma”6. Cu toate acestea, bunicul era năpraznic cu o cerbicoşie fără seamăn, toate împreunate cu o voinţă de fier. ,,Dacă părintele […] din întâmplare se năştea în vreun pat împărătesc, ar fi rămas de pomină veacurilor viitoare. Ca popă, devenise tiranul, groaza, stăpânul temut al satului şi mai vârtos al casei sale. Biata preoteasă, bună ca o bucată de pâne neagră, ajunsă cu totul sub stăpânirea acestui tiran, ducea o viaţă mai mult de umbră, întrucât era nedezlipită de soţul ei, dar atât. Încolo dispărea cu desăvârşire. Cele două fete ce le-a avut din căsnicie au împărţit firea după a părinţilor. Cea mai mare, mama noastră, era tăiată din preoteasa, iar Melania se nimerise aidoma părintele […]”7.

Căsătoria părinţilor a urmat cutumele din casa preotului Mihai Popovici: ,,Când fata cea mai mare ajunse al 17 an, într-o bună zi părintele […] primi în casă un tiner cu care s-a închis apoi în odae. După vreo două ore părintele deschise uşa larg, chemând preoteasa şi pe mama. Arătă pe fecior, îl numi şi spuse şi scopul pentru care a venit. A cerut fata şi el a făgăduit. Preoteasa îşi frecă mânile […] şi-a sărutat ginerile pe care nu-l cunoştea şi pe fată, împreunându-i. Aşa s-a măritat mama”8.

I.2. CopilăriaPrimii ani i-a petrecut în Gătaia, unde a şi văzut lumina zilei la 12/24

ianuarie 1881. În acest colţ de ţară, pe care l-a zugrăvit scăldat în aurul soarelui de vară, legănat în spicul grâului copt, locuit de inimoşi luptători pentru o cauză dreaptă, s-a plămădit sufletul celui care s-a făcut interpretul suferinţelor poporului9.

Mediul satului bănăţean de pustă aşezat înadins în jurul bisericii şi şcolii, cu universul său pestriţ, a fost matricea sufletească a viitorului scriitor al Banatului: ,,Unde sunteţi voi senine zile de copilărie ? Unde sunteţi voi nădejdi tainice hrănite cu atâta căldură? […] Fericiţi ani de copilărie!

6 Mihail Gaşpar, Unde eşti copilărie? Poveşti şi chipuri din satul meu, în ,,Drapelul”, 1912, nr. 135, p. 5 (Se va prescurta în continuare, Unde eşti copilărie?).

7 Mihail Gaşpar, Suflet de fată, în ,,Drapelul”, 1912, nr. 148, p. 3.8 Mihail Gaşpar, op. cit., p. 3.9 Cf. Olimpia Ciobanu Jurca, Protopopul Mihail Gaşpar (1881-1929) în

,,Mitropolia Banatului”, 1979, nr. 10-12, p. 707.

195

Mărgăritare scumpe voi, a sufletelor obosite de ce treceţi atât de repede? De ce nu rămâneţi pe vecie aproape de suflet, mângâindu-i sinamăgirea fericită a căldurei în toate, îmbrăcând şi cele mai urâte lucruri în veşmântul auriu al idealului. După ani de zile mi-au rămas intacte primele impresii, câmpiile netede ale frumosului colţ de ţară, a iubitului meu Banat, cu satul naşterii mele ascuns în dosul unei pădurice de băgrini, cu casele bine şiruite, cu coperişele din muşchiu verde, scăldate în năpraznica căldură a verii. Pe undeva pe de laturi, se scurg încet la vale valurile leneşe, galbine ale Bârzavei, aducând nisipul galbin tocmai din codru de la Bocşa. Prin urechi, pare că aud şi acum sunând, accentul moale ale graiului nostru bănăţenesc, din gura oamenilor pururea veseli, pururea dispuşi la cântece şi veselii”10.

El descrie satul naşterii sale cu bune şi rele; astfel într-un alt loc este amintită şi destrăbălarea credinţei care era la ea acasă: ,,Atâta sudalmă şi înjurătură ce-am auzit eu în copilăria mea din gura românilor – să păzească Dumnezeu. În tot anul aşteptam să prăpădească Dumnezeu satul, căci nu se putea altfel – atâta-l înjurau românii. Şi nu puteam cuprinde cu mintea de copil ce avea Dumnezeu cu imala din satul nostru. Nu trecea unul prin sat să nu cârtească, ba că-i urât satul, ba că oamenii nu ştiau omenie. Lucrul acesta din urmă a fost îndreptăţit. La noi în sat nu ţi-ar fi ridicat un român pălăria din cap să-i fi dat brânză de iepure. Nici lu’ popa nu-i dădeau bună ziua. În privinţa aceasta erau tare democraţi […] Şi ei şi popii îi ziceau: tu. […] După toate acestea trebue să mai amintesc, că la biserică sătenii mei nu umblau. Nu umblau de fel. Din când în când şi la întâmplare dacă rătăcea vreunul. Ziceau că d-aia au doi popi, să se roage aceia pentru dânşii. Şi aceia se şi rugau”11.

Primele amintiri sunt legate de geometria casei parohiale, de chipul tatălui, de misiunea şi mediul de lucru şi de truda acestuia pentru propăşirea spirituală a poporenilor săi: ,,Cel dintîi tablou de care-mi aduc aminte şi pe care nici anii şi nici împrejurările nu l-au putut şterge a rămas tabloul casei, în care mi-a fost dat să văd lumina acestei lumi – casa parohială. […] O îngrămădire de pământ sprijinită pe nişte stâlpi de stejar, împodobiţi cu crestături, cu un coperiş de stuh deasupra, din mijlocul căruia pufăia liniştit un horn de uluci cuprinşi pentru mai bună pază într-o pătură de lut. Muşchiul, care cuprindea coperişul, dădea întregului aspectului unei

10 Mihail Gaşpar, În vraja trecutului, Editura Coloman Nemeş, Lugoj, 1908, p. 5, 7.11 Mihail Gaşpar, Unde eşti copilărie?, în ,,Drapelul», 1912, nr. 131, pag. 1; nr.

132, p. 1.

196

căciule verzi. Două odăi nepodite, cu mici ferestruţe româneşti, având între ele «cuina» care dădea drept în târnaţ, formau interiorul casei, în care locuia «conducătorul firesc al comunei». Una dintre odăi cu cuptor mare de pământ era odaia «de toate zilele». Pe vreme de iarnă era totodată şi cuină fiindcă în adevărata cuină nu se putea petrece din cauza curentului, mare care dăinuia prin hornul deschis. Şi mai era într-una şi bucătărie, căncelărie şi şi o sală de şedinţe a bunilor români, cari mai vârtos în vreme de iarnă, neştiind unde să mai omoare vremea, veneau «la popa». […] Cu ochii sufletului văd pe mucenicul, care azi nu mai e - dar care a făcut calvarul celei mai nerăsplătite slujbe – timp de douăzeci de ani în aceea căsuţă, în care azi un om mai bine crescut ar sta pe gânduri să-şi bage servitorimea. […] Parecă azi văd icoana. […] Mama «ştricuie» nişte ciorapi pe scaunul de lângă dulapul cel mare. La masă tata cu degetul arătător de la mâna dreaptă dă tactul şi cântă purtând vocea după cum se cere: «Doamne stri-i-i-ga-a-a-a-ta-a-m» urmat de glasurile feciorilor, care veneau odată cu toamna sară de sară să înveţe glasurile pentru a cânta în strană”12.

Legătura lui Mihail Gaşpar cu şcoala reiese din prima întâlnire cu învăţătorul satului, eveniment petrecut în biserica în care slujea tatăl său. Din pricina ştrengăriilor cu Nicolae Briciu este dojenit de învăţător, fiind ,,ridicat în aer”13. Această întâmplare l-a schimbat profund; de astă dată fiul preotului nu-şi mai dorea să calce pragul şcolii. Cu prilejul celei de-a doua întâlniri, părerea copilului pedepsit se schimbă la auzul cuvintelor dascălului: ,,– Să te porţi bine…şi… atunci… o să fim prieteni buni!”14.

Un fost tovarăş de joacă face un portret al fiului popii Gheorghe din Gătaia: ,,Era un fecior înalt, chipeş şi vioi din cale-afară. Era primul la joc şi primul la treabă. Te încălzea cu vorba, te apropia de sufletul său. Nu era fălos, măcar că era băiatul popii. Cutreieram împreună gaiurile şi ne jucam de-a turcii prin Borosoana iar uneori ajungeam şi pe cetate, pe Şumig. Aveam arcuri cu săgeţi şi scormoneam Şumigul să dăm de tunelul turcului ce s-ar zice c-ar răspunde tocmai la Vârşeţ sau de galbenii găsiţi de Stan Gheorghe a Radei. Pe înserate, mergea fiecare la casa lui fără să şoptească vreo vorbă cumva că am fost purtaţi de Mihai al popii, prin gaiuri şi pârloage. Prin 1892, s-a dus la studii la Timişoara, Becicherec şi Beiuşi, şi, odată cu el, s-au dus şi bucuriile noastre. Aşteptam nerăbdător vacanţa ca să o luăm de la început. Prin 1900, l-am pierdut de-a binelea.

12 Mihail Gaşpar, op. cit., nr. 133, p. 3.13 Mihail Gaşpar, Moş Dascălu, în vol. În vraja trecutului, p. 19.14 Mihail Gaşpar, op. cit., p. 23.

197

S-a dus la Teologia din Caransebeş, şi apoi s-a oprit în capitala comitatului Caraş, Lugoj, ca diacon la biserica ortodoxă. Era un preot şi jumătate. A trecut apoi la Bocşa, ca protă în 1911, unde a murit în 1929. Toţi suntem ca florile câmpului…”15.

Tot în satul natal a simţit pentru întâia dată fiorul dragostei, îndrăgind în sufletul lui pe Sănduleasa, cea care ţinea un birt pentru oamenii de pe Bârzavă: ,,Închipuiţi-vă o faţă albă, nu albită, – cel mai perfect oval ce mi s-a dat să văd – cu trăsături desăvârşit de regulate. Un nas subţire, pogorându-se drept de sub fruntea frumos boltită, se frângea în unghiu drept. Nările fine, tremurătoare vădeau sângele de rasă şi o uşoară ridicare a nasului dădea feţii o expresie vagă de dor. Ochii mari catifelaţi, cu gene lungi, priveau cu aerul acela curios de nevinovăţie, pe care numai mamele îl au. Sprâncenele subţiri păreau aşezate de mână artistică, ca nişte uşuare boltituri deasupra ochilor minunaţi. Iar gura, o gură mică mititea cu adevărat ca o fragă trona ca o regină deasupra unei bărbii de bazilee. Deasupra acestei feţe, o bogată îngrămădire de păr castaniu strâns într-un drăguţ conciu lugojenesc, desăvârşea tabloul acesta minunat. De sub ciupag-ul alb ca zăpada, lucrat în fluturaş roşii şi surii cu mult gust, se vedeau conturele seducătoare ale unui puternic piept ce părea de fată mare. […] Dar în noaptea aceea - mărturisea Gaşpar - abia dacă am închis ochii. Pentru cea dintâiaşi dată mi se tulbura sufletul de fiorul vieţii trezit odată cu intrarea în birtul Săndulesii”16.

I.3. Elev gimnazist Între timp copilul care se zbenguia pe malurile atât de des amintite

ale Bârzavei crescuse. A plecat din Gătaia natală, la Timişoara, la liceul maghiar de aici. În anul şcolar 1896/1897, la un concurs literar organizat de Ministerul Instrucţiunii, a reuşit să obţină premiul I. În anul următor a fost elev la Becicherecul Mare, iar din 1898, pentru doi ani, a fost elev la Beiuş. Aici a locuit în casa profesorului Vasiliu Ştefania, împrejurare însemnată pentru învăţăcel: ,,În casa lui, românească în înţelesul cel mai curat, am primit cele dintâi lămuriri şi îndegetări asupra rostului de a sta în slujba neamului”17.

15 Petre Tomescu-Măţău, Herbert Weissmann, Gheorghe Fodor, Valeriu Craiu, Maria Tcaciuc, Ilie Florea, Ion Cireşan, Monografia comunei Gătaia şi a satelor aparţinătoare, s. l, Timişoara, 1972, p. 226.

16 Mihail Gaşpar, Sănduleasa, în ,,Drapelul” 1912, nr. 142, p. 3.17 George C. Bogdan, Doina Bogdan Dascălu, Tabel cronologic la vol. Mihail

198

Anii petrecuţi în gimnaziile româneşti au fost un fericit prilej pentru perfecţionarea exprimării în limba română, a descoperirii istoriei naţionale şi a cultivării puterilor sufleteşti. De la şcoala din Beiuş avem păstrată o matricolă numită, după uzuanţele timpului, ,,Testimoniu scolastec”; astfel, în clasa a VII-a a obţinut următoarele calificative: ,,religiune – bun, limba română: eminent, limba maghiară: bun, limba germană: suficient, limba latină: bun, supl. de l. greacă: bun, istoria: eminent, fizica: bun, matematica: suficient, geometria desemnativă: eminent, propendeutica filosofică: bun, gimnastica: bun, forma externă a ocupaţiunilor scripturistice: curată, purtarea morală: bună, didactu: solvent, revaccinat: da; Dat la Beiuşi, la 12 mai 1900. Director Ioan Duţescu: Ordinariul clasei: Vasiliu Ştefania”18.

Era un cititor pasionat, stăpânind limba maghiară şi germană prin intermediul cărora s-a apropiat de comorile literaturii universale. Prof. George C. Bogdan îl arată pe tânărul bănăţean atras mai ales de cărţile de istorie: că era un admirator pasionat al lui Napoleon şi că sub influenţa numeroaselor cărţi citite despre Împăratul francezilor se hotărî, la sfârşitul studiilor secundare, să-şi aleagă cariera armelor. Dar în mediul cosmopolit al capitalei imperiului habsburgic, ciocnirea cu spiritul rigid, de castă, al ofiţerilor monarhiei austriace, îl fac pe Gaşpar să-şi schimbe hotărârea19.

I.4. Student la CaransebeşÎn anul 1900 a fost admis la Institutul Teologic din Caransebeş20,

singura şcoală superioară românească din Banat. Pentru a fi admis este recomandat de tatăl său, care se obliga să-l întreţină pe timpul şcolii: ,,Declaraţiune: Prin care subscrisul mă declar a susţine pe fiul meu, Michail Gaşpar, cu toate cele trebuincioase în Institutul teologic diecezan până la absolvare. Gattaia, în 10 august 1900. Giorgiu Gaşpar, preot greco-orient”21.

Gaşpar, Fata vornicului Oană, p. 19.18 Radu Flora, Virgil Vintilescu, Documente literare, vol. I, Editura Facla,

Timişoara, 1971, p. 299.19 Traian Liviu Birăescu, Mihail Gaşpar, în Scrisul bănăţean”, 1957, nr. 1, p. 79.20 Ion Breazu susţine neîntemeiat că ar fi urmat Teologia şi la Cernăuţi; cf. I.

Breazu, Povestitori ardeleni şi bănăţeni până la Unire, Tipografia Cartea Românească, Cluj, 1937, p. 339 – lucru care nu reiese din sursele biografice ale vieţii autorului bănăţean.

21 Cf. Radu Flora, Virgil Vintilescu, op. cit., p. 299.

199

Dirigintele său a fost ilustrul profesor Iosif I. Olariu22, şi el copil al Bârzavei, pe atunci director al Institutului. Aici a audiat cursurile unor dascăli cum au fost: Patriciu Dragalina la istorie, Petru Barbu la Catehetică şi Omiletică, George Petrescu la muzică bisericească, Antoniu Sequens la muzică vocală şi instrumentală, Enea Hodoş la limba română, istoricul Ilie Minea şi George Dragomir la morală23. În timpul şcolii de la Caransebeş a fost un membru activ al Societăţii de lectură ,,Ioan Popasu” al studenţilor, acum întâmplându-se debutul literar al lui Mihail Gaşpar prin citirea schiţei Moşu Dascălu, care rememorează anii copilăriei autorului.

După absolvirea Institutului Teologic s-a căsătorit cu Livia Blajovan, cu care a avut doi copii: Titus (1904), militar de carieră, şi Ionel (1906), avocat. Tot din perioada tinereţii datează o încercare poetică dedicată iubitei: ,, – Spre aducere aminte…/ Eu ca para sunt de cald, / Tu ca ghiaţa rece eşti. / Totuşi, dacă-mi ieşi în cale / Tot eu, nu tu te topeşti / Nu spune tot ce şti, dar să ştii tot ce spui! Al d-voastră devotat M. Gaşpar, teolog C-sebeş 1901. V / 16”24.

Între 1903 şi 1911 audiază câteva cursuri la Facultatea de Drept din Budapesta şi dă cu acest prilej câteva examene, dar nu finalizează niciodată aceste încercări, probabil din cauza stării sociale precare pe care a avut–o în tinereţe25.

I.5. Diacon în LugojÎn anul 1903 este ales diacon al bisericii ,,Adormirea Maicii

Domnului” din Lugoj. Oraşul era, la 1900, centrul politicii naţionale româneşti, aici dr. Valeriu Branişte a fondat ziarul ,,Drapelul” (1901, 1/14 ianuarie): ,,… Scopul nostru, precum şi al tuturor românilor de bine nu poate fi altul decât: Solidaritatea naţională, politică, socială şi culturală a tuturor românilor din ţările coroanei Sfântului Ştefan. Vom apăra bisericile noastre, scutul istoric al naţionalităţii noastre şi depozitarul credinţei noastre strămoşeşti în Dumnezeu. Vom propaga pacea şi bună înţelegerea între bisericile noastre, ca întregul popor cu ambele sale biserici să stee ca

22 Iosif Iuliu Olariu (1859–1920), profesor de Studiul Noului Testament, cu studii la Cernăuţi, Leipzig şi Erlangen, director al Institutului Teologic din Caransebeş (1885–1920). A comentat aproape întreg Noul Testament, autor de manuale pentru învăţământul teologic.

23 Valentin Bugariu, Viaţa protopopului Mihail Gaşpar. Studiu monografic, Editura Eurostampa, Timişoara, 2007, p. 45.

24 Radu Flora, Virgil Vintilescu, op. cit., p. 315.25 Cornel Corneanu, art. cit., în ,,Revista Banatului”, 1943, nr. 7-9, p. 5; Traian

Liviu Birăescu, art. cit., p. 79.

200

un om în linia apărării avutului nostru naţional, al limbei, legii şi moşiei strămoşti”26. Publicaţia a fost sprijinită material de familia Mocioni, rămând cel mai longeviv ziar din Banat până în epoca contemporană.

Însă la baza acestei politici de apărare a rezistenţei au stat faimoşii meseriaşi din Lugoj, care au dus făclia idealului naţional din târg în târg27. Biserica Lugojului, aflată sub protia preotului cărturar George Popovici, era locul din care s-au pornit multe iniţiative folositoare culturii şi programului naţional şi unde s-au păstrat până în zilele noastre o seamă de frumoase obiceiuri strămoşeşti28.

În scurt timp Mihail Gaşpar a devenit colaborator apropiat al ziarului ,,Drapelul”, în care a apărut Stâlpii lui Alexandru Basarab (legendă), debutul literar absolut petrecându-se în 1902. În vara anului 1905, împreună cu alţi colegi de redacţie, tipăreşte articole de fond, de redeşteptare a conştiinţei naţionale. Diaconul Gaşpar este condamnat la închisoare pentru imprimarea a două articole. Primul se intitulează Ne trebuesc fapte şi este o istorie critică a poporului român, în comparaţie cu gloria de odinioară a înaintaşilor: ,,Timpul în care trăim cere de la popor, care ţine la viaţă – fapte! Să dezbrăcăm rugina ce pare că ne-a amorţit membrele, atât de temute în trecut. Să ne aducem aminte că fără jertfe nu se poate nimic, iar jertfele se aduc numai prin fapte. […] Fapte dar nu şi vaete, şi atunci […] se va şti cu cine stau de vorbă, ce va veni nu va afla gata, vor şti că Horia bea, Horia plăteşte”29. Al doilea articol incriminat era Care e ţinta?…, în fapt un comentariu asupra unui proiect de lege care îşi propunea maghiarizarea românilor prin limbă şi cultură: ,,[…] Scopul este: totul să fie maghiar, oameni, animale, pământ, apă, aer, pâne, îmbrăcăminte, minte, suflet, - cu un cuvânt tot şi toate. Dar deoarece păsărilor nu le poate porunci să cânte ,,Jaj de hunazut a nemet”, nici animalelor să latre, să urle, să zbiere în limba maghiară, a gândit una şi bună şi şi-a zis: Dacă nu pot să poruncească regnului animal, este aici regnul omenesc foarte împestriţat, acestuia îi voi porunci şi-l voi sili să se supună. […] Nu, limba maghiară nu se poate impune în afară de oficii, din simplul motiv, că nu se poate. Cine vrea, o învaţă şi de bună voie, cine nu, n-o învaţă nici cu

26 Dr. Valeriu Branişte, proprietar-editor al ziarului ,,Drapelul”, Editorial, în ,,Drapelul”, 1901, nr. 1, p. 1.

27 Cf. Ioan Stratan, Vasile Muntean, Monumente istorice bisericeşti din Lugoj, Editura Mitropoliei Banatului, Timişoara, 1981, p. 32.

28 Cf. Tiberiu Brediceanu, Scrieri, Editura Muzicală, Bucureşti, 1976, p. 178.29 Mihail Gaşpar, Ne trebuiesc fapte, în ,,Drapelul”, 1904, nr. 97, p. 2.

201

toate proiectele lui Berzeviczy. […] Partea a doua din ţinta proiectului este impunerea culturii maghiare. […] Noi aici în Ungaria trăim de un mileniu la un loc cu maghiarii şi în răstimpul acesta uriaş, nicio fibră de cultură ,,echt” maghiară nu s-a lipit de noi! Şi oare pentru ce? […] Pentru că noi românii am avut o cultură naţională, românească în toate timpurile – bună, rea, slabă, mică, cum a fost, dar a fost a noastră şi fiindcă alta mai bună în jurul nostru n-am aflat, am ţinut la dânsa cu tărie. […] În cartea vieţii este scris că: românul va trăi şi nicio putere în lume nu va putea înfăptui contrariul. Sus să avem inimile!”30.

La proces, Gaşpar a recunoscut că el este autorul celor două articole, în ele negăsind nicio vină. Au mai fost condamnaţi cu acest prilej alţi doi dintre redactorii Drapelului: Cornel Jurca, la opt luni, Ştefan Petrovici, la şase luni, iar Gaşpar a fost condamnat la zece luni. Evenimentul încarcerării este relatat de Mihail Gaşpar: ,,Era vara anului 1905. Directorul ziarului ,,Drapelul” din Lugoj, d-l dr. Valeriu Branişte îşi găzduise luxul unui concediu de vară. […] Redactarea şi conducerea ziarului rămăsese în grija unui comitet din care făceau parte dr. Cornel Jurca red. resp., Gheorghe Noaghea – azi profesor de liceu în Caransebeş – şi subsemnatul ca colaboratori interni, iar regretaţii Coriolan Brediceanu şi dr. Ştefan Petrovici, vechi luptători, ca un fel de directori peste noi. […] Noi, cei trei din corpul redacţional eram tineri atunci, şi de, omul tiner are alt temperament. […] Ne trezirăm puşi sub acuză: dr. Cornel Jurca, dr. Ştefan Petrovici şi cu mine. În noiembrie, curtea de juraţi din Timişoara ne dete maximul de pedeapsă: 2 ani temniţă şi 5.000 de coroane amendă cumulativă. Repartizarea se făcu după etate: dr. Petrovici 6 luni, dr. Jurca 8 luni şi subsemnatul 10 luni. Ce să faci: Horia bea, Horia plăteşte! Sub diferite pretexte am amânat intrarea în temniţă până în februarie 1909. În această lună urma să aibe loc alegerea de deputat la Bocşa. Candidatul partidului naţional era d-l Branisce.

Presupunând guvernul că avem să ne amestecăm şi noi în luptă ne-a ridicat frumuşel de acasă în preajma alegerii. Eu am plecat în 1 februarie de la Lugoj pe o zi de iarnă de toată frumuseţea. Domnia un ger cumplit şi un strat gros de zăpadă acoperea pământul. Ajuns la Seghedin pe la ora 8 dimineaţă mi-am asigurat o birjă şi coborîi bagajul, o coşară cât minunea cu care pleacă lumea la băi vara. Luasem cu mine albiturile trebuincioase şi o întreagă bibliotecă. Era doar vorba de 10 luni de zile.

30 Mihail Gaşpar, Care e ţinta?…, în ,,Drapelul”, 1904, nr. 99, p. 1–2.

202

Cum eram însă alterat sufleteşte am uitat să dau birjarului adresa. Cam pe la mijlocul drumului îmi adusei aminte că birjarul a pornit-o cu mine aşa în neştire. Dau să-l opresc să-i zic: Stai prietene, să-ţi spui unde să mă duci. Ungurul mă priveşte cu coada ochiului şi făcând un gest larg cu mâna în care ţinea biciul îmi răspunde: – Las’ părinte, când vine un popă valah cu aşa un cufăr mare la Seghedin ăla numai la temniţă poate să meargă!

O clipă rămăsei cu gura căscată în faţa acestei profunde înţelegeri a chestiei naţionale. Pe urmă, confirmai lucrul iar ungurul încheie scurtul dialog cu cuvintele: Apoi ce-ţi spuneam eu? Nu’s eu copil de ieri alaltăieri, am dus eu şi pe ăi cu ,,memorandum”. Aşa zău! […].

Celula avea o lungime de 4 paşi şi lăţime de doi. Un pat, un scaun, un cuier, un dulap, o scuipitoare şi o masă formau mobilierul. […] Aşa mi-a fost intrarea în temniţa din Seghedin în anul mântuirii 1907 ziua întâi din luna februarie”31.

La Lugoj a fost şi secretarul ,,Reuniunii de cânt şi fond teatral” din localitate. A rămas un animator al mişcării teatrale din Banat; asfel, pe lângă traducerea unor opuri dramatice din italiană, a fost direct implicat în mişcarea dramatică. În această privinţă se păstrează corespondenţa purtată cu Zaharia Bârsan (1879-1948), scriitor şi actor român, animator al mişcării teatrale din Transilvania şi director al Teatrului Naţional din Cluj (1919-1936): ,,Lugoj 5 aprilie 1908. Stimate D-le Bârsan! Comitetul reuniunii române de cânt şi muzică din Lugoj, în şedinţa sa ţinută duminică, în 5 aprilie st. n, a luat act despre scrisul d-voastră, adresat d-lui George Dobrin şi a decis următoarele: Înainte de a intra în pertractări, vă invită să binevoiţi, cu întoarcerea poştei, a trimite program detaliat despre bucăţile artistice ce aveţi de gând să le jucaţi la Lugoj, după primirea căruia vi se va răspunde în mod hotărât la scrisul d-voastră de dtto 4 april st. n. Pentru biroul Reuniunii, Mihail Gapar, diacon, secr. Reuniunii”32.

În timpul cât a stat la Lugoj, Mihail Gaşpar a avut legături epistolare, şi nu numai, cu Nicolae Iorga, care au debutat în 1904, cu participarea la serbările de la Bucureşti, prilejuite de comemorarea a patru veacuri de la moartea lui Ştefan cel Mare; un alt moment l–a reprezentat participarea

31 Mihail Gaşpar, Cum am intrat în temniţă. Amintiri din viaţa de gazetar, în ,,Răsunetul”, 1918, nr. 5, p. 3; Cf şi Vasile Râmneanţu, Lucian Ciucurel, Istoricul gazetei ,,Cuvântul Satelor” (scris de Ion Ciucurel), Editura Mirton, Timişoara, 2005, p. 40.

32 Ioan Stratan, Dor de fraţi. Epistolar lugojan, Editura Facla, Timişoara, 1977, p. 48.

203

la cursurile de la Vălenii de Munte. Alături de Mihail Gaşpar, au fost în sălile de curs şi alţi bănăţeni: scriitorul Damian Izverniceanu (1883-1935), publicistul Nicolae Bolocan (1862-1925) şi pedagogul Constantin Nedelcu (1882-1967). În băncile de lemn din modesta sală, ca o clasă de şcoală, afectată pe atunci marelui aşezământ, s-au legat prietenii, s-au ţesut vise despre unitatea naţională, s-au născut sentimente de recunoştinţă. Diaconul de la Lugoj, cel mai fidel discipol bănăţean al lui Nicolae Iorga, mărturisea: ,,…am petrecut cele mai frumoase clipe ale vieţii mele, cele mai adânci, mulţămite pentru cunoştiinţele ce le-am adunat. Nicicând zilele de la Văleni nu se vor putea şterge din sufletul meu”33.

Există şi o legătură epistolară între ucenic şi magistru; prima scrisoare păstrată este datată din 1909, o misivă prin care îl înştiinţa pe profesor despre gestul autorităţilor de a opri difuzarea ziarului ,,Neamul Românesc”; o altă scrisoare, datată 11 ianuarie 1910, ni-l înfăţişează pe scriitorul bănăţean în postura de propagator al ideilor lui Iorga în Banat: ,,Şi am început apostolatul ideilor prin acest Banat atât de frumos şi atât de bântuit de patimi. Am început la Lugoj şi am ajuns până la Oraviţa, unde am putut vorbi sub auspiciile Astrei, despre acel curent nou, care este menit a aduce viaţă… care deschide noi cărări de fericire neamului nostru de pretutindeni…” 34.

Mihail Gaşpar a devenit în scurt timp cel mai îndrăgit conferenţiar din Banat. În aceste alocuţiuni a dezvoltat simţul estetic, expunerile arătându-ni-l ca pe un fin exeget al literaturii române. La Lugoj era adesea invitatul seratelor literare ale tineretului, ţinute în unele luni ale anului, săptămânal sau din două în două săptămâni, conferinţele sale alternând cu cele ale lui Valeriu Branişte. Într-o sâmbătă din luna decembrie a anului 1909, Gaşpar a vorbit tineretului despre poetul Bucovinei, G. Rotică Rotariu. Conferenţiarul a început cu o introducere consacrată curentului poporanist, pentru ca apoi să zăbovească mai mult în literatura română din Bucovina, cu referire specială la G. Rotică Rotariu. Citările din versurile autorului, ne informează o cronică a timpului, au impresionat adânc publicul asistent, versurile fiind de o duioşie ,,fascinătoare”. Următoarea serată literară, acelaşi conferenţiar a dedicat-o piesei lui Delavrancea, Apus de Soare, care tocmai atunci se juca cu mult succes pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti. Oratorul, înzestrat cu deosebit dar al descrierii, a

33 După George C. Bogdan, Legăturile lui Nicolae Iorga cu bănăţenii, în ,,Orizont”, Timişoara, 1969, nr. 2, p. 86.

34 Cf. Virgil Vintilescu, Secvenţe, p. 45-46.

204

vorbit uşor, plăcut şi precis. Piesa a fost analizată amănunţit, aproape scenă cu scenă, oferindu-i-se astfel publicului prilejul să-şi formeze o imagine cuprinzătoare asupra ei35.

Ca diacon, pentru înfăptuirea idealului naţional, foloseşte alături de redacţia ,,Drapelului” şi amvonul bisericii, profitând de acesta ca tribună de educaţie naţională şi de apărare a intereselor poporului prin predici cu conţinut bogat patriotic36.

La plecarea la Bocşa, după ce a fost opt ani diacon la Lugoj, îşi ia rămas bun în biserică de la credincioşi, spunându-le: ,,La instalarea ca diacon am spus: totdeauna cu voi şi niciodată împotriva voastră… v-am învăţat să trăiţi în pace, să ţineţi laolaltă, să ţineţi la neamul, la şcoala, la Biserica noastră mai mult ca la viaţa voastră. Rămâneţi cu bine iubiţi credincioşi ai acestei frumoase comune, iubiţii mei lugojeni. Reverse Dumnezeu asupra voastră belşugul darurilor Sale scutindu-vă de toate necazurile şi nevoile. Rămâneţi pe viitor aceea ce aţi fost: buni şi veseli lugojeni, români cinstiţi, creştini adevăraţi şi harnici gospodari. Fiţi pe viitor fala Banatului nostru iubit şi frumos: ţineţi cu tărie la legea noastră, la neamul nostru, la şcoala noastră, la limba noastră dulce românească, punându-vă pildă tuturor”37.

I.6. Protopop la Bocşa În 19 martie 1911, în Sâmbăta lui Lazăr, sinodul protopopesc al

Bocşei Montane îl alege cu toate voturile (81) protopresbiter tractual38. Episcopul dr. Miron Cristea al Caransebeşului îl hirotoneşte preot la 23 aprilie 1911, de ziua Sfântului Gheorghe şi cu prilejul sfinţirii bisericii din Uzdin, iar la 26 iunie este hirotesit protopop. Instalarea în scaun i-a făcut-o secretarul consistorial Cornel Corneanu, prieten din timpul şcolii de la Beiuş; au mai luat cuvântul dr. Valeriu Branişte, Aurel Oprea şi Ştefan Jianu.

Aici nu a fost un preot izolat, ci un activ publicist şi scriitor care a menţinut strânse legături cu ,,Ţara”. Unii din scriitorii contemporani l-au vizitat: Octavian Goga, Camil Petrescu, Em. Bucuţa. Autorul pieselor Jocul ielelor, Act veneţian şi Suflete tari, ajuns la Bocşa Montană cu

35 Cf. Olimpia Ciobanu Jurca, art. cit., p. 707 .36 ,,Drapelul”, 1911, nr. 75, p. 2.37 Cf. Cornel Corneanu, art. cit., p. 4; Mircea Păcurariu, Dicţionarul teologilor

români, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 1996, p. 177. 38 Camil Petrescu, Trei primăveri, p. 56.

205

prilejul angrenării în alegerile parlamentare din cercul Oraviţa din aprilie 1921, face o scurtă caracterizare: ,,… Întrebam pe «ober» care deodată a devenit extrem de prietenos, unde se întâlnesc intelectualii bocşeni şi ne spune că alături este cazina română. Am vrea să întâlnim un prieten şi un colaborator al nostru, cunoscutul publicist bănăţean, protopopul Mihail Gaşpar. […] Dar iată pe protopop. Este unul dintre cei mai vioi intelectuali bănăţeni, autor al mai multor romane şi nuvele. E desigur cu mult mai bătrân decât arată…”39.

Tot în Bocşa a pus bazele publicaţiei ,,Drum Nou”, care a apărut ca gazetă locală între 1923 şi 1929, sprijinită financiar de Uzinele de Fier şi Domeniile din Reşiţa: ,,I. C. Subsemnatul protoereu din Bocşa-Montană, Mihail Gaşpar, înfiinţez şi susţin sub răspunderea proprie la Bocşa-Montană, o gazetă locală, săptămânală, de cuprins economic şi cultural lipsită de orice caracter politic de partid, ferindu-mă de orice certuri politice, naţionaliste şi confesionale, având în vedere numai cultivarea şi instruirea cercului meu de cititori, orientarea asupra intereselor bine pricepute economice şi culturale ale poporului şi dezvoltarea gustului de citit la popor, prin ştiri interesante şi instructive, precum şi articole informative scrise pe înţelesul poporului şi în limba bună românească, relative la chestiunile economice şi culturale de interes pentru popor şi ţară. În scopul sprijinirii şi răspândirii în cercuri cât mai largi a acestei gazete locale săptămânale în păturile poporului român Uzinele şi Domeniile Reşiţa se obligă… să-mi solvească de fiecare număr apărut al acestei gazete după mărimea ediţiei şi anume: la o ediţie până la 2.500 de exemplare, câte 85 de bani de exemplar, iar de aici în sus 75 de bani de exempar, lăsându-mi mie libera dispoziţie asupra repartizării acestor exemplare şi a condiţiilor întru care le plasez în mâna cititorilor”40.

Gazeta ,,Drum Nou” se ocupă de o gamă largă de probleme sociale şi culturale. În coloanele periodicului bocşan aflăm noutăţi locale, comentarii la viaţa politică a ţării, probleme cultural-artistice şi mai ales creaţii literare semnate atât de autori bănăţeni, cât şi de colaboratori de prestigiu: Nicolae Iorga, Ion Pillat, Victor Eftimiu. De la articolul cu cea mai directă adresare şi până la cea mai ironică insinuare sunt folosite mijloace variate pentru a sluji construirii unei vieţi mai bune în România întregită, pentru care

39 Apud Radu Flora, Virgil Vintilescu, Documente literare, vol. I, p. 300–301. 40 Cf. Gheorghe Jurma, Presa şi viaţa literară în Caraş-Severin, s. l, Reşiţa, 1978,

p. 24.

206

luptase şi Mihail Gaşpar41. Peste ani, rămân, prin problematică, actuale, încercările gazetăreşti ale protopopului bocşan de la începutul veacului trecut: ,,Uzinele din Reşiţa – aproape cele mai mari din Europa centrală – concediază treptat lucrătorii încă din vară. Îi concediază dintr-un motiv foarte plauzibil. Reşiţa n-are de lucru. […] Şi-mi pun întrebarea ca unul care simţise valul de nemulţumire al maselor flămânde acum în cap de iarnă, de unde lipsa de interes a cercurilor conducătoare pentru Reşiţa”42.

După moartea scriitorului şi protopopului Mihail Gaşpar, gazeta îşi sistează apariţia, ea reapărând la Oraviţa sub conducerea lui Ilie Russmir, cu menţiunea ,,Fondator Mihail Gaşpar”, între 1930-1933, şi la Craiova43.

La Bocşa Montană a fost ales preşedinte al Reuniunii de Cântări din localitate – înfiinţată încă din 1876 –, care îi poartă numele.

În timpul vieţii a desfăşurat şi o prodigioasă activitate bisericească, introducând în publicaţia sa mai multe eseuri religioase referitoare la istoria bisericească, actualitatea creştină şi viaţa cotidiană, dar a luat parte activă şi la conducerea Episcopiei Caransebeşului, fiind între 1912 şi 1920 deputat sinodal. Misiunea sa poate fi reconstituită din paginile îngălbenite ale unei gazete: ,,De un pătrar de veac stau în slujba altarului. Sunt crescut şi ieşit din neam de preoţi. Cunosc împrejurările vieţii pastorale şi referinţele dintre turmă şi păstor […] – Misiunea lui fiind […] – alinarea durerilor sufleteşti; pansarea şi cultivarea ranelor rămase după marele cataclism în cugetarea oamenilor; reacordarea distruselor instrumente ale virtuţilor creştine; canalizarea în spre bunătate a atâtor patimi şi uri; dragostea faţă de aproapele şi încadrarea bisericii în marele complex de probleme sociale […] – În concepţia sa – […] înainte de toate să fie întărit preotul. Nu prin avantagii materiale şi nu prin situaţii de dominare. Nu. Ci întărit duhovniceşte. Să fie înainte de toate preot. Propovăduitor cu cuvântul şi cu fapta, înzestrat cu tact, cu răbdare şi mai pre sus de toate instruit pentru frumoasa, dar greaua lui chemare”44.

41 Mihail Gaşpar, ,,Iarăşi ,Reşiţa”, în ,,Drum Nou”, Bocşa-Montană, 1924, nr. 48, după I. D. Suciu, Literatura bănăţeană, p. 244.

42 Cf. Carol Brindza, Fapte şi evenimente din viaţa scriitorului şi protopopului Mihail Gaşpar, în ,,Bocşa Culturală”, 2003, nr. 10–12, p. 16.

43 Mihail Gaşpar, O satisfacţie, în ,,Drum Nou”, Bocşa-Montană 1926, nr. 34; Sinoade eparhiale, 1927, nr. 21; Maghiarii, 1928, nr. 17, după I. D. Suciu, Literatura bănăţeană, p. 246–248.

44 Cf. P. Tomescu-Măţău, H. Weissmann et alii, Monografia comunei Gătaia şi a satelor aparţinătoare, s. l, Timişoara, 1972, p. 228.

207

N-a fost străin de marile evenimente politice ale vremii sale. La 1 decembrie 1918, îl găsim prezent la actul unirii de la Alba-Iulia, călătorie cu peripeţii din pricina autorităţilor maghiare: s-a deghizat în ţigan, alături de Vasile Grasu din Bocşa45. A fost delegat şi corespondent al ziarului ,,Drapelul”46, pe care l-a şi condus ca redactor responsabil între 1919-1920, în fapt penultimul lui coordonator. După divizarea administrativă a judeţului Caraş-Severin (începând cu 1 ianuarie 1926), a fost ales preşedintele organizaţiei judeţene a Partidului Naţional Ţărănesc şi deputat din partea formaţiunii între 1926-1929. La alegere a obţinut în cameră 18.400 de voturi, iar în Senat, 10.217. Cu acest prilej, protopopul dă frâu liber sentimentelor: ,,Niciodată nu am fost mai mândru, mai încântat de neamul meu, ca în aceste zile…”47. Adunarea deputaţilor îi validează mandatul la 28 iulie 1927.

În plenul Camerei Deputaţilor a susţinut cauza bisericii sale: ,,Nu se poate îngădui, ca Biserica mea să fie expusă mereu la sguduiri. Mai sunt şi alte biserici în această ţară. Aţi citit măcar un şir, aţi auzit de un atac împotriva unui episcope sau superintendent de altă lege? De ce se preferă atacuri numai împotriva prelaţilor ortodocsi?... Autoritatea Sf. Sinod trebuie să fie sfântă şi nezdruncinată”48.

El n-a fost om sărac, dimpotrivă a posedat bani şi teren agricol. A fondat la Bocşa Montană o bancă de credit; în imediata vecinătate banca a construit o clădire pe care a preluat-o plătind ratele până la deces49.

Pentru activitatea pe care a depus-o s-a bucurat de preţuire încă din timpul vieţii, fiind învestit comandor al ordinului Steaua României şi deţinător al Coroanei României50.

La numai 48 de ani, Mihail Gaşpar s-a stins din viaţă într-un sanatoriu din Timişoara, pe 27 noiembrie, din cauza unui diabet zaharat. Camera Deputaţilor îl omagiază în şedinţă extraordinară. La înhumarea sa din Bocşa-Montană, preotul Petru Ieremia, parohul Câlnicului, rosteşte

45 Cf. Victoria I. Bitte, Tiberiu Chiş, Nicolae Sârbu, Dicţionarul scriitorilor din Caraş-Severin, Editura Timpul, Reşiţa, 1998, p. 108.

46 Mihail Gaşpar, S-a îndeplinit, în ,,Drum Nou”, Bocşa-Montană 1927, nr. 29, după I. D. Suciu, Literatura bănăţeană, p. 247.

47 Mihail Gaşpar, Atacuri vehemente, în ,,Drum Nou” 1928, nr. 28, după I. D. Suciu, op. cit., p. 248.

48 Corol Brindza, art. cit., p. 16. 49 Cf. Ioan Munteanu, Vasile Mircea Zaberca, Mariana Sârbu, Banatul şi Marea

Unire 1918, Editura Mitropoliei Banatului, Timişoara, 1992, p. 208.50 După Cornel Corneanu, art. cit., p. 5–6.

208

necrologul în care este creionată activitatea sa: ,,… ajuns protopop în vremuri, când guvernul trudea la nimicirea caracterului naţional al şcoalelor noastre confesionale, Mihail Gaşpar a ştiut cârmui cu multă dibăcie, chiar şi în război, corabia bisericii sale naţionale încât la ivirea zorilor libertăţii din 1 decembrie 1918 a putut să exclame cu fruntea senină: iubită biserică şi iubit neam al meu, în lume cât am stat pe tine te-am reprezentat şi nu am pierdut nimic din ce mi-aţi încredinţat… Cât timp ne-ai condus părinte Mihaile, lumină ai fost în sfeşnic, luminându-ne pe toţi deopotrivă. Hărnicia şi truda ta va fi pentru noi untul de lemn din candelele celor cinci fecioare înţelepte, pe care astăzi ni-l încredinţezi spre păstrare…”51.

Testamentul său rămâne edificator pentru urmaşi, în el se concentrează întreaga sa trudă bisericească, culturală, şcolară şi patriotică: ,,Aveţi grijă de ţară” sunt cuvinte care constituie, în fapt, moştenirea sa spirituală. ,,Deodată de pe cerul ce bolteşte înălţimile Bocşei lui dragi, căzu o stea… Era steaua bunului, devotatului şi neuitatului nostru prieten Mita Gaşpar. Şi… curând s-a sfârşit […] Mihail Gaşpar a căzut, ca neamul său să se ridice. Şi se va ridica!...”52.

Un alt critic nota câteva însemnări biografice: ,,Pe popa Gaşpar, hoinarul îndrăgostit de vechile ctitorii domneşti moldovene şi muntene, pe prelatul tânăr cu poalele redingolei luate de vânt iscoditor şi vesel, frumos cu înălţimea de brad tânăr, cu faţa albă şi ochi focoşi şi bărbuţa puţină de ostaş al lui Christ. Vraja molcomă ce-o închega vorba lui cu timbru plăcut, privirea cuminte a ochilor, mâinile cu degete lungi osoase grăitoare, ce mi se păreau că întregesc vorba, n-o să le mai vedem niciodată. […] Undeva îl vom regăsi însă, în paginile lui însorite de calda dogoare a cerului bănăţean, a mişcătorului clipocit al Bârzavei, apă repede cântată ca nimeni altul de el”53.

I.7. CriticaÎn anul 1943, în 27 iunie, a avut loc la Bocşa Montană ceremonia

dezvelirii bustului scriitorului, realizat de sculptorul Romul Ladea, iar publicaţia ,,Curentul Nou” i-a dedicat un număr omagial.

51 Ibidem, p. 20.52 Minerva Blajovan, Zece ani de la moartea lui Mihail Gaşpar, în ,,Reşiţa”, 1939,

nr. 47, p. 1.53 Redacţia, Serbările culturale la Bocşa-Montană, în ,,Cuvântul satelor”, 1943,

nr. 26, p. 6.

209

,,În cadrul unor mari şi mişcătoare serbări a avut loc duminică dezvelirea bustului luptătorului naţional, scriitorul şi ziaristul Mihail Gaşpar. Solemnitatea a început cu adunarea generală a ,,Astrei Bănăţene” care s-a ţinut în apropierea bustului. La adunarea generală a luat cuvântul d. Sabin Evuţian, preşedintele acestei organizaţii, P. S. S. Vasile Lăzărescu, canonicul dr. Nicolae Brânzeu de la Lugoj, d. prof. Victor Stanciu, de la Facultatea de Ştiinţe, inspector Gr. Bugarin şi ing. Cinghiţa de la U. D. R; după aceea a urmat o şedinţă comemorativă în cadrul căreia d. dr. Cornel Corneanu de la Caransebeş, printr-o frumoasă şi impresionantă cuvântare, a evocat figura aceluia care a fost protopopul Mihail Gaşpar”54.

Personalitatea protopopului şi scriitorului, cât şi opera acestuia au fost evocate, prin studii, recenzii şi articole, în presa timpului, începând cu perioada de după război şi încheind cu timpurile actuale. Dintre cercetătorii vieţii şi operei amintim pe: Ion Breazu, Lucian Costin, Melentie Şora, Cornel Corneanu, I. D. Suciu, Petru Oallde, George C. Bogdan, Traian Liviu Birăescu şi Marcu Bănescu.

Cu prilejul aniversării a 115 ani de la naştere, în anul 1996, a fost serbat festiv prin manifestarea ,,Cărturarul în cetate: Mihail Gaşpar”, realizată cu sprijinul Bibliotecii ,,Paul Iorgovici” din Reşiţa şi al Inspectoratului pentru Cultură al judeţului Caraş-Severin, în Bocşa, gazda aniversării fiind Biblioteca ,,Tata Oancea”. În ultimii ani, preotul Valentin Bugariu a cercetat contribuţia scriitorului la dezvoltarea literaturii române55.

II. Opera

Mihail Gaşpar a rămas în istoria literarurii bănăţene drept cel mai reprezentativ prozator bănăţean (Lucian Costin, Traian Topliceanu) din perioada interbelică. Însă nici până astăzi – cu câteva excepţii: Ion Breazu, Ion Dimitrie Suciu, Lucian Costin, Traian Liviu Birăescu, George C. Bogdan, Virgil Vintilescu – nu avem un studiu complet al operei prozatorului bănăţean. ,,E regretabil că până în prezent nu s-au făcut

54 Cf. Valentin Bugariu, Mihail Gaşpar – istoric al religiilor, ,,Învierea”, 2005, nr. 20, p. 3; Incursiune în opera protopopului Mihail Gaşpar, în ,,Altarul Banatului”, 2005, nr. 10–12, p. 154–161; Protopopul Mihail Gaşpar. Studiu monografic, Editura Eurostampa, Timişoara, 2007, 438 p., Mihail Gaşpar, D’ale vieţii, Ediţie critică, studio introductive şi note de…, Editura Eubeea, Timişoara, 2008, vol. I. 333 p., vol. II. 262 p..

55 Petre Tomescu-Măţău et alii, Monografia comunei Gătaia şi a satelor aparţinătoare, p. 230.

210

încercări de a-i fixa locul cuvenit în literatura română”56. Protopopul Bocşei Montane şi-a început activitatea literară în cadrul

Societăţii de lectură ,,Ioan Popasu” al studenţilor teologi de la Institutul Teologic din Caransebeş; un impact asupra formării lui literare l-au avut profesorul de limba română, Enea Hodoş, şi folcloristul Avram Corcea.

Mihail Gaşpar a rămas în conştiinţa contemporanilor şi a urmaşilor drept un scriitor complex, abordând atât proza, cât şi poezia, dramaturgia, traducerea din limbi de circulaţie europeană, dar şi genul jurnalistic şi ştiinţific.

În lucrările literare, protopopul şi scriitorul Gaşpar subordonează literatura unui ideal politic-naţional. Cu mijloace aparent identice, se urmăreau de fapt ţeluri distincte: pe de o parte estomparea unor contradicţii sociale, pe de alta revitalizarea conştiinţei naţionale. Receptiv, din raţiuni mai mult politice decât estetice, la influenţa sămănătoristă, Mihail Gaşpar a izbutit să păstreze faţă de acest curent distanţa necesară pentru a rămâne el însuşi57.

Activitatea literară a scriitorului poate fi împărţită în trei perioade (menţionăm în această clasificare doar lucrările reprezentative!):

a). A începuturilor, între 1902-1905, când elaborează şi citeşte în cenaclul literar al Institutului Teologic schiţa Moşu Dascălu, apărută ulterior în volum, Stâlpii lui Alexandru Basarab, care a apărut în ziarul ,,Drapelul” din Lugoj58, schiţa Pace, apărută în coloanele aceleaşi gazete lugojene59. Însă prima apariţie şi totodată debutul literar s-a petrecut în 1899 în acelaşi ziar românesc cu lucrarea Ispita, dedicată tânărului Ieronim care s-a hotărât să renunţe la viaţa plină de plăcerile lumeşti, aşezându-se pentru totdeauna într-un schit retras pe o stâncă a Mării Negre60.

b). A doua etapă, 1905-1912, este cea mai fecundă, acum văzând lumina tiparului cele mai importante scrieri literare ale prelatului din Banat: romanele Din vremuri de mărire (1909), Altare dărâmate (1909-1910), Fata lui Oană Pântece (1910), nuvelele La Podul Înalt (1905), Moartea hotnogului (1907), Acelaşi cântec (1908), Blăstăm de mamă (1909), A fost

56 George C. Bogdan, Doina Bogdan Dascălu, Studiu introductiv, la vol. Mihail Gaşpar, Fata vornicului Oană, p. 9.

57 Mihail Gaşpar, Stâlpii lui Alexandru Basarab, în ,,Drapelul”, 1902, nr. 49-50; 52-53.

58 Cf. Mihail Gaşpar, Pace (Schiţă istorică), în ,,Drapelul” 1905, nr. 78-82.59 Cf. Virgil Vintilescu, Secvenţe, p. 199.60 Cf. Valentin Bugariu, Incursiune în opera protopopului Mihail Gaşpar, în

,,Altarul Banatului”, Timişoara, 2005, nr. 10-12, p. 155.

211

odată… (1911), unele apărând şi în volumul de schiţe: In vraja trecutului (1908), apoi Ziuarul lui Radu Roman (1910), La birtul Săndulesii (1910), Unde eşti copilărie (Poveşti şi chipuri din satul meu), Suflet de fată, Copiii nimănui (1912).

c). Ultima perioadă este cuprinsă între 1912-1929 când a imprimat continuarea romanului Din vremuri de mărire (1913-1914), nuvela Domnişoara Marta (1916), volumul de schiţe D-ale vieţii (1919), două fragmente dintr-un roman: Şerlok (sik!) Holmes între români, fragment dintr-un roman (1918) şi Casa cu obloane verzi (1926), apoi De la noi de pe Bârzavă (1923), Caietul lui Radu Roman (1923-1924), o serie de legende bănăţene: Legenda Şumigului (1924), Gaiul Borosoanei (1925), Golgotha a lui Hassan Cânele (1926) şi nuvela Românii din Potlogi (1928)61.

În literatură Mihail Gaşpar a urmat două teme fundamentale pentru timpul său şi pentru curentul literar din care făcea parte şi Nicolae Iorga, magistrul său. Prima din ele o reprezintă viaţa satului bănăţean de la sfârşitul veacului al XIX-lea, iar a doua epoca glorioasă a lui Ştefan cel Mare şi Sfânt.

Pr. dr. Valentin Bugariu

61 Cf. Valentin Bugariu, Incursiune în opera protopopului Mihail Gaşpar, în ,,Altarul Banatului”, Timişoara, 2005, nr. 10-12, p. 155.

212

Rohia, oază de linişte

Un mare duhovnic ortodox, părintele Iustin Pârvu, spunea că intelectualilor mult le-a dat Dumnezeu şi mult le va cere.1

Steinhardt este unul dintre aceşti intelectuali care a ştiut să răspundă exigenţelor lui Dumnezeu pe măsura darului primit. Chemarea auzită în copilărie prin cântecul clopotelor a primit răspuns în botezul care a transfigurat iadul închisorii. Desăvârşirea însă, împlinirea celor mai înalte exigenţe, a venit mai târziu, atunci când evreul creştinat a intrat în monahism, luând „îngerescul chip”.

Putem porni în demersul nostru de la o serie de întrebări cărora sperăm să le dăm răspuns pe parcurs: Ce a însemnat gestul călugăririi pentru Steinhardt? De ce a ales retragerea într-o mică mănăstire ortodoxă din Maramureş şi nu a optat pentru Chevetogne sau pentru o sihăstrie culturală asemenea celei a lui Noica, la Păltiniş? Ce l-a făcut să rupă atât de radical legătura cu iudaismul şi să aibă curajul unei adevărate declaraţii de dragoste faţă de creştinismul ortodox (plasat uneori sub pecetea ecumenismului) şi neamul românesc al cărui fiu se considera?

Totul a fost pus de Steinhardt sub semnul unui plan al lui Dumnezeu, Care a dovedit că poate să îl primească în Rai pe tâlhar şi să-l facă Apostol pe prigonitor. Divinul şopteşte uneori cu o voce îndepărtată…

În copilărie şi adolescenţă, Steinhardt s-a lăsat fermecat de cântecul clopotelor, de magia Crăciunului şi de doliul Săptămânii Patimilor. Mai târziu, prietenia cu Emanuel Neuman l-a determinat să frecventeze asiduu Sinagoga, să înveţe ebraica şi aramaica, în încercarea de a-şi cunoaşte propria religie, de a-şi găsi identitatea spirituală. El mărturiseşte că, în această fază a căutărilor, mergea „asiduu – şi ostentativ se înţelege – la Sinagogă, dar gândul mi-era la bisericuţa din Pantelimon şi-n urechi îmi răsunau clopotele toate (…). Acestea erau floare la ureche, apăsător îmi era pustiul din suflet, praful şi cenuşa din inimă”2.

1 Apud. Ioan Pintea, Jurnal discontinuu cu N. Steinhardt. Însemnările unui preot de ţară, Piteşti, Editura Paralela 45, 2007, p. 102.

2 Nicolae Steinhardt, Ioan Pintea, Primejdia mărturisirii. Convorbiri cu Ioan Pintea ,Cluj Napoca ,Editura Dacia, 1993, p. 166.

213

Tânărului i s-a părut că iudaismul nu este acea religie care să-i ofere căldura lui „acasă”. Dacă s-ar fi simţit acasă în iudaism, în mod sigur nu s-ar fi produs mai târziu pasul convertirii. Neinteresat de argumente în favoarea unei religii sau a alteia, Steinhardt ajunge la concluzia că adevăraţii păstrători ai Vechiului Testament ar fi creştinii, nu evreii, care nu au sesizat Legea cea veche în caracterul ei profetic şi pregătitor. Din punctul său de vedere iudaismul era mult prea formal şi ritualist, respectând litera săpată în piatră şi nu în tablele de carne ale inimii.

El căuta altceva, o credinţă vie şi caldă, pe care nu a găsit-o în religia strămoşilor săi. Eşecul căutărilor îl duce spre o lungă perioadă de dezorientare în care dominante sunt ispitele deznădejdii. Steinhardt mărturiseşte că a ajuns la creştinism „nu pe căi istorice, exegetice, arheologice, comparatiste: nu intelectualizând, nu raţionând, comparând, studiind, reflectând selectiv, ci numai pe calea fermecată a dragostei”3.

Deşi nu a făcut pasul decisiv spre creştinism decât numai în împrejurări dramatice ale existenţei sale, Steinhardt consideră că nimic nu este întâmplător în viaţa sa: procesul, prietenia cu Constantin Noica, închisoarea, întâlnirea cu părintele Mina Dobzeu. Coincidenţele acestea au lucrat cu precizia unui plan prealabil iar concluzia care poate fi trasă, şi pe care o găsim în predicile sale de mai târziu, este una tulburătoare: oricine, orice făptură omenească poate auzi glasul lui Dumnezeu. Iisus stă în faţa uşii închise însă clanţa este pe dinăuntru. Depinde de noi dacă deschidem sau nu această uşă. În faţa noastră stau mereu două drumuri. Alegere ne aparţine. Hristos ne cheamă mereu, depinde de noi dacă îi ascultăm chemarea.

Momentul convertirii la creştinism al lui Steinhardt este legat de primirea botezului în închisoare. Oricine citeşte textul devenit clasic pentru memorialistica închisorilor, distinge două elemente esenţiale ale botezului: naşterea din nou, din apă viermănoasă şi Duh nezăbavnic şi starea de euforie care îl cuprinde pe cel nou botezat. Aceeaşi bucurie nepământească îi revine în suflet în momentul primirii Mirungerii la Schitul Darvari, după ieşirea din închisoare. Putem vorbi aşadar de un act liturgic (Botezul sau Mirungerea) şi consecinţa sa (starea de fericire netrăită până atunci şi necomparabilă cu nimic), de un act săvârşit în această lume, cu materii aparţinând acestei lumi, dar care proiectează omul în altă lume.

3 Nicolae Steinhardt, Ioan Pintea, Primejdia mărturisirii. Convorbiri cu Ioan Pintea , Cluj Napoca, Editura Dacia, 1993, p. 67.

214

La douăzeci de ani după botez, Nicu Aureliu Steinhardt se călugăreşte la Mănăstirea Rohia, devenind monahul Nicolae. Era împlinirea unei dorinţe şi a unei făgăduinţe mai vechi şi un pas decisiv spre o nouă viaţă. Ce se ştie însă mai puţin este că slujba tunderii în monahism echivalează, potrivit rânduielii ortodoxe, cu un al doilea botez. Cel călugărit primeşte un nou nume şi, renunţând la lume şi la ispitele ei, încearcă să trăiască aici pe pământ o viaţă desăvârşită, asemenea celei a îngerilor. De aceea, slujba tunderii în monahism mai este numită „Rânduiala şi slujba marelui şi îngerescului chip”, pentru că urmăreşte refacerea stării omului dinainte de căderea din Rai.

În legătură cu opţiunea lui Steinhardt pentru călugărire, George Ardeleanu4 consideră că deşi Steinhardt a fost în tinereţe un spirit modern şi frivol, el a făcut parte din acea categorie umană foarte rară care este gata să meargă până la capăt în numele opţiunilor şi convingerilor sale, parcurgând integral calea deschisă la botez.

Cel care l-a botezat de altfel pe Steinhardt în închisoare, părintele Mina Dobzeu5, vorbeşte de trei momente esenţiale ale lepădării de sine, trei trepte sau trei mortificări succesive, care marchează destinul acestuia: refuzul de a-şi trăda prietenii, botezul creştin şi călugărirea.

Orice mănăstire, orice locaş de rugăciune, are menirea de a oferi omului împlinirea nevoilor sufleteşti, atunci când, în cercul strâmt al vieţii de zi cu zi, acesta nu îşi mai găseşte locul. În vremuri tulburi, întunecate de ateismul comunist, Rohia a devenit locaş şi adăpost pentru Nicolae Steinhardt, care, convins că „Domnul lucrează în chip tainic şi umblă pe căi misterioase”6, ajunge la această mănăstire în urma unor îndelungate căutări şi dezamăgiri. Locul acesta special a fost găsit mai întâi de Constantin Noica, prietenul care a marcat viaţa lui Steinhardt în momente esenţiale.

Constantin Noica a descoperit Mănăstirea Rohia în urma unei vizite la Cluj, unde l-a cunoscut pe noul Episcop vicar Iustinian Chira. Noica ştia de mai mult timp că prietenul său, Nicu Steinhardt, se afla în căutarea unui loc de retragere şi linişte după moartea bătrânului său tată, în anul 1967.

4 George Ardeleanu, N. Steinhardt şi paradoxurile libertăţii. O perspectivă monografică , Bucureşti, Editura Humanitas, 2009, p. 223.

5 Arhimandrit Mina Dobzeu, Ce reprezintă botezul lui Nicolae Steinhardt? – O comunicare cerească, în Caietele de la Rohia II. Steinhardt în amintirea contemporanilor, Ediţie îngrijită şi note de Florian Roatiş, Baia Mare, Editura Helvetica, 2000, p. 59.

6 Nicolae Steinhardt, Notă autobiografică, în Ispita lecturii, Ediţie îngrijită şi cuvânt înainte de Ioan Pintea, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 2000, p. 9.

215

Oscar Steinhardt a murit la o vârstă venerabilă iar dispariţia sa a anulat singurul motiv care îl mai lega pe Nicu Steinhardt de Bucureşti. Capitala îi oferea numeroase bucurii culturale: concerte, expoziţii, spectacole de teatru şi cinematograf, însă aducea cu sine şi un zgomot de fond care nu lăsa oamenii „să mai poată trăi măcar un ceas singuri cu ei înşişi”.7

Din nevoia de singurătate şi de meditaţie, de simplitate şi de întâlnire nemijlocită cu Dumnezeu, s-a născut această dorinţă a lui Steinhardt de a se călugări, şi nu oriunde, ci într-un loc retras, liniştit, în care predominante să fie credinţa şi dragostea. Chiar dacă nu pronunţă cuvântul „disidenţă”, Steinhardt explică astfel dorinţa sa de a se retrage la o mănăstire: „mi se dezvăluiseră prea multe adevăruri despre fiinţa cuvântătoare şi gânditoare, învăţasem prea limpede că totul în viaţă e reprezentat de treimea curaj- nobleţe- demnitate, înţelesesem prea nemijlocit şi necocoloşit versetul 22 din Psalmul 72 al craiului David („că eram fără de minte şi nu ştiam: ca un dobitoc eram înaintea Ta”… ori mai scurt spus: mă lămurisem cum e cu lumea; doream să o privesc nu cu animozitate, dar de la distanţă”). 8

Prima întâlnire a lui Steinhardt cu această oază de linişte şi împăcare are loc în anul 1973. Apoi, timp de şapte ani, Steinhardt mărturiseşte că a mers la Rohia de cel puţin trei ori pe an, pe câteva zile, apoi pe câteva săptămâni. Iată cum este descrisă călătoria şi prima sa impresie: „Drumul cu trenul de la Bucureşti la Baia mare e lung, mai bine de 600 de kilometri şi durează o noapte. Din gara Baia Mare trec la autogară şi după o aşteptare de un ceas plec la Târgu Lăpuş, unde ajung după alte două ceasuri şi jumătate într-un autobuz tare aglomerat dar vesel şi vorbăreţ. Din centrul târguşorului umblu până la margine unde găsesc «locala»: mă duce în comuna Rohia. Apoi urc gâfâind pe un deal abrupt şi dau în sfârşit de mânăstirea Sfânta Ana: o bisericuţă destul de nouă şi lipsită de orice podoabe şi «stil», foarte mică şi oarecare, cu totul «neinteresantă». Şi două- trei căsuţe, printre brazi. Decorul acesta atât de puţin excepţional îmi pare însă de îndată acel Răspuns al Domnului de care vorbeşte Alphonse de Chateaubriant. Icoanele sunt înfăşurate în ştergare, după gospodăreasca modă maramureşeană. Ard lumânări din cele mai simple. Duşumeaua-i acoperită cu scoarţe, numai pe alocuri. Cu atât mai puţim îmi e răsplătit lungul efort al drumului şi urcuşului. Nimic somptuos, rar, «adânc»,

7 Nicolae Steinhardt, Ioan Pintea, Primejdia mărturisirii. Convorbiri cu Ioan Pintea, Cluj Napoca, Editura Dacia, 1993, p. 64.


216

«tulburător». Dar se revarsă din belşug asupră-mi, supraabundent, tot farmecul inefabil al credinţei. În sensul cel mai riguros, mai neprihănit şi irezistibil al cuvântului.”9

Intrarea în monahism nu se poate realiza decât după o perioadă de pregătire, numită ispitire canonică. Candidatul la călugărire trebuie să dea dovadă după această perioadă de suficientă pregătire şi chemare pentru monahism şi de însuşirea temeinică a pravilelor călugăreşti. Steinhardt a mers la mănăstirea Rohia de foarte multe ori până în momentul călugăririi, petrecându-şi suficient timp acolo pentru a da destule dovezi ale vocaţiei sale monahale. El consideră perioadele pe care le-a petrecut la Rohia ca fiind prilejuri pentru o examinare, o cercetare „negrăbită” a sa din partea stareţului mănăstirii, Serafim Man.

Au existat destule piedici în calea intrării în monahism. Steinhardt era un fost deţinut politic, avea o vârstă destul de înaintată, suferea de foarte multe boli, era lipsit de putere fizică, era intelectual şi orăşean. Toate acestea nu creau condiţii prielnice unei primiri călduroase în monahism. Foarte mulţi stareţi se feriseră în primul rând de statutul său dificil din punctul de vedere al stăpânirii comuniste. Pe de altă parte nici mânăstirile pe care le vizitase nu au stârnit în sufletul evreului convertit un ecou atât de puternic ca „pustia înverzită şi deloc stearpă a Rohiei, liniştea micimea şi smerenia clădirilor, fastul pădurii şi întrezărirea posibilităţii unor ceasuri de îndelungă meditaţie”10

În convorbirile sale cu Ioan Pintea din volumul Primejdia mărturisirii, Steinhardt încheia discuţia din ziua a patra cu un mic haiku în proză în care e vorba de un filozof care se plimba printr-o pădure, meditând. Acestuia îi atrage atenţia o creangă de copac lipsită de orice podoabă, căreia filozoful îi cere să îi vorbească despre Dumnezeu, iar creanga pe loc înfloreşte. Monahul mărturiseşte că a căutat la Rohia un spaţiu în care să îşi poată închipui că „ramurile uscate sunt capabile să zămislească flori şi mângâieri”11.

Un astfel de loc poate fi socotit paradisul Rohiei, un colţ de frumuseţe care favorizează meditaţia în singurătate. Într-o perioadă în care se vorbea

9 Nicolae Steinhardt, Notă autobiografică , în Ispita lecturii. Ediţie îngrijită şi cuvânt înainte de Ioan Pintea, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 2000, pp. 12-13.

10 Nicolae Steinhardt, Ioan Pintea, Primejdia mărturisirii. Convorbiri cu Ioan Pintea, Cluj Napoca, Editura Dacia, 1993, pp. 63-64.

11 Nicolae Steinhardt, Ioan Pintea, Primejdia mărturisirii. Convorbiri cu Ioan Pintea, Cluj Napoca, Editura Dacia, 1993 p. 59.

217

serios despre „primejdia mărturisirii” lui Hristos, Dumnezeu a lucrat în chip tainic şi minunat asupra evreului convertit. Rohia nu era doar o oază de linişte, ci şi un loc cu valenţe culturale, cu o bibliotecă impresionantă care număra atunci peste 20000 de volume, adunate în vremea stăreţiei episcopului Iustinian Maramureşeanul. Această bibliotecă s-a îmbogăţit şi cu biblioteca personală a lui Steinhardt care fusese transferată de la Bucureşti la mănăstire. În plus monahul continua să primească volume din partea autorilor români, inclusiv din partea celor din diasporă12.

Pentru omul de cultură Nicu Steinhardt, rugămintea stareţului Serafim Man de a găsi un om care să organizeze biblioteca încă nefişată, nu putea constitui decât un argument în plus de a rămâne la Rohia. Mai multe veri petrecute aici grăbesc deznodământul fericit. Steinhardt se înfăţişează stareţului şi, ca un adevărat „ovrei”, spune: „Sfinţia voastră mă primiţi în mănăstire şi mă călugăriţi, iar eu vă organizez biblioteca. Şi promit să trăiesc până ce o termin de pus în rânduială”13.

Omul de cultură optează astfel pentru „lumea lui Non A, a geometriei neeuclidiene şi antimateriei (…): lumea opusă celei obişnuite, lumea contrară şi contradictorie (…) a lui Ion Anapoda”14 în care călugărul, părăsind condiţia euclidiană de mirean dobândeşte acces la starea de antimaterie monahală şi ca un adevărat personaj de literatură ştiinţifică menţine sub smeritele lui veşminte o neîncetată temperatură de trei sute de milioane de grade pentru că depune votul nestingerii Duhului, care e foc arzător. În acelaşi sens, Mitropolitul Antonie Plămădeală spune că cel care intră într-o mănăstire spre a se călugări intră de fapt pe un drum cu sens unic, neputând alege decât sublimul15.

Potrivit legiuirilor bisericeşti, tunderea în monahism este posibilă doar cu acordul Chiriarhului locului, cu consimţământul scris al

12 Virgil Ciomoş, Nicolae Steinhardt era un lucrător ascuns al rugăciunii inimii – dialog cu eseistul Virgil Ciomoş, interviu realizat de Călin Cira, în „ Convorbiri literare”, anul CXLIII, nr. 11( 167 ), noiembrie, 2009, pp. 13-14.

13 Iustin Hodea Sigheteanul, Argument, în N. Steinhardt, Jurnalul Fericirii, Argument de P.S. Justin Hodea Sigheteanul, Ediţie îngrijită, studiu introductiv, repere biobibliografice şi indice de Virgil Bulat, Note de Virgil Bulat şi Virgil Ciomoş, cu un „Dosar al memoriei arestate” de George Ardeleanu, Iaşi, Mănăstirea Rohia, Editura Polirom, 2008, p. 7.

14 Nicolae Steinhardt, Dăruind vei dobândi, Ediţie îngrijită, note, studiu introductiv şi referinţe critice de Ştefan Iloaie, Repere biobibliografice de Virgil Bulat, Indici de Macarie Motogna, Iaşi, Mănăstirea Rohia, Editura Polirom, 2008, p. 88.

15 Antonie Plămădeală, Tradiţie şi libertate în spiritualitatea ortodoxă, cu pagini de Pateric românesc şi o prefaţă de Dr. Dumitru Stăniloae Bucureşti, Editura Pronostic, 1995, p. 316.

218

duhovnicului şi la recomandarea Consiliului Duhovnicesc al mănăstirii şi a stareţului. Dacă în timpul ispitirii canonice candidatul la călugărire este în primejdie de moarte şi cere călugărirea ca cea mai de pe urmă dorinţă pentru mântuirea sufletului său, conform hotărârii canoanelor, candidatul poate fi tuns în monahism cu binecuvântarea Chiriarhului.

Acesta este situaţia în care s-a aflat Nicolae Steinhardt, căci, fără a aştepta aprobarea superiorilor, stareţul Serafim Man, care el însuşi era în primejdie de moarte, fiind bolnav de cancer, îl călugăreşte în data de 16 august 1980. Justificând graba în faţa superiorilor prin pericolul în care s-ar fi aflat candidatul la călugărire, stareţul a dovedit cunoaşterea temeinică a legiuirilor monahale, folosindu-se de singura cale posibila pentru a-l călugări pe evreu fără ca Securitatea să afle despre acest lucru şi într-adevăr nu s-a aflat decât după săvârşirea acestui eveniment.

În arhiva Mănăstirii Rohia se păstrează documente care atestă călugărirea lui Steinhardt. În primul rând putem vorbi de cererea adresată de acesta, în ziua călugăririi, stareţului Serafim Man, pentru a fi primit în cinul monahal. Acest document nu este doar un act formal pe care candidatul la călugărire a trebuit să-l întocmească, ci o adevărată mărturisire de credinţă în care Steinhardt, conştient de opreliştile puse în calea sa, face apel la cuvintele Mântuitorului „Îndrăzniţi, Eu am biruit lumea”.

Candidatul la călugărire precizează că vine în faţa stareţului „cu o mare şi îndrăzneaţă rugăminte respectuoasă, aceea de a fi primit în cinul monahicesc. Din toată puterea sufletului, inimii şi cugetului doresc acest lucru (…). După cum ştiţi, am venit, încăpând din anul 1973 la Rohia, de cel puţin două-trei ori pe an, fiind din ce în ce mai cucerit de sfântul locaş. Sunt grav bolnav de inimă: în anul 1976 am suferit un infarct ale cărui consecinţe îmi pun în orice clipă viaţa în primejdie. Sufăr şi de alte boli. Ultima-mi mare şi fierbinte dorinţă este de a îmbrăca haina monahală, lucru pe care mi l-am dorit încă de îndată după primirea Sfintei Taine a Botezului. Sunt necăsătorit, în vârstă de 68 de ani şi pensionar. Ar fi pentru mine o nespusă fericire şi o mare mângâiere să pot îmbrăca haina monahală în Sfânta Mânăstire Rohia, căreia mă simt adânc ataşat şi recunoscător. Nădăjduiesc că luând în consideraţie starea sănătăţii mele veţi binevoi a nu întârzia împlinirea cererii mele. Îndrăzniţi! Spune Domnul”.16

Între mănăstirea Rohia şi Arhiepiscopia Clujului există o corespondenţă ulterioară momentului călugăririi. Astfel într-un document

16 Arhiva Mănăstirii Rohia, înregistrată cu numărul 117 / 16 august 1980 (anexa).

219

datat 18 august 1980, deci după două zile de la tunderea lui Steinhardt în monahism, stareţul Serafim Man îl informează pe Arhiepiscop de călugărirea evreului convertit la ortodoxie, justificând gestul prin boala gravă a acestuia, care îi punea viaţa în primejdie. După ce prezintă viaţa evlavioasă a scriitorului Nicu Steinhardt, recomandat de filozoful Constantin Noica, râvna acestuia pentru cele sfinte şi munca lui intensă la organizarea, inventarierea şi clasificarea bibliotecii, stareţul justifică graba călugăririi astfel: „Vizitatorul şi-a manifestat în repetate rânduri şi în mod foarte stăruitor dorinţa de a se călugări, având în vedere purtările sale, stăruinţa în participarea la slujbe şi în primirea Sfintelor Taine, am considerat că dorinţa sa ar putea fi luată în consideraţie, urmând ca să cerem aprobarea Înalt Prea Sfinţiei Voastre în acest scop.

S-a întâmplat însă că cel în cauză, care este un om suferind de mai multe boli şi care este şi cardiac, a suferit o gravă criză cardiacă în ziua de 16 ale lunii curente. Uşor ne-am putut da seama că se află într-o situaţie gravă şi că poate deceda în orice clipă. La stăruitoarele sale rugăminţi de a nu fi lăsat să moară fără de a-şi împlini fierbintea dorinţă de a se călugări, am socotit, dat fiind pericolul în care în mod vădit se afla, să-i împlinim cererea de atâtea ori manifestată. Şi astfel în ziua de 16 august 1980 a fost tuns în monahism, păstrându-şi numele Nicolae17.

Răspunsul Arhiepiscopului Teofil vine prin aprobarea18 tunderii în monahism a credinciosului Steinhardt Nicolae. În documentul cu numărul 4206/1980, datat 28 august 1980, adresat P.C. Man Serafim, stareţul Mânăstirii Rohia, se precizează următoarele: „La raportul P.C. Voastre, nr.117 / 1980, vă facem cunoscut că în baza cercetării canonice efectuate de Consiliul Duhovnicesc al Mânăstirii, Î.P.S. Arhiepiscopul nostru Teofil a aprobat tunderea în monahism a credinciosului Steinhardt Nicolae”.

Drept dovadă a tunderii în monahism, mânăstirea Rohia eliberează o adeverinţă proaspătului călugăr, în care se precizează că are dreptul de a purta uniforma monahală19.

În dactilograma autobiografiei sale păstrată tot la Mânăstirea Rohia şi publicată postum, Steinhardt relatează împrejurările tunderii sale în monahism: „În 1979 părintele Serafim mi-a făgăduit că mă va călugări. S-a îmbolnăvit apoi foarte grav şi a fost internat în stare aproape disperată la

17 Arhiva Mănăstirii Rohia (anexa).18 Arhiva Mănăstirii Rohia, documentul cu numărul 4206 / 1980, datat 28 august

1980.19 Arhiva Mănăstirii Rohia, documentul cu numărul 146 / 9 octombrie 1980.

220

un spital din Cluj. De acolo, din ce în ce mai bolnav a venit în august 1980 la Rohia, numai ca să mă călugărească, potrivit făgăduinţei ce-mi făcuse. Am fost călugărit în ziua de 16 august în paraclisul noii clădiri de părinţii Serafim Man, Antonie Perţa, Nicolae Leşe şi Emanuel Rus. Binecuvântarea Arhiepiscopiei s-a cerut şi obţinut ulterior.

Cunoscându-mi firea mai bine decât o cunosc eu, părintele Serafim mi-a dobândit de la bunii şi îngăduitorii noştri ierarhi de la Cluj încuviinţarea de a păstra o cameră în Bucureşti unde să mă pot duce din când în când spre a-mi continua într-o oarecare măsură activitatea literară, considerată a fi, indirect, în folosul Bisericii”20. Păstrarea micii garsoniere din Bucureşti îi va aduce mai târziu neplăceri, pentru că Securitatea se va folosi de acest pretext al aşa-zisei încălcări a votului monahal al sărăciei21, încercând înlăturarea lui de la Rohia.

Din cele de mai sus observăm că stareţul mânăstirii a fost pentru Steinhardt un adevărat părinte spiritual, fiind considerat de acesta „călugărul absolut”, model de vieţuire monahală „smerit, îndrăzneţ, nefricos şi curajos”22. Serafim Man a avut curajul de a-l tunde în monahism într-o vreme în care gesturi de acest fel determinau consecinţe grave din partea regimului comunist, iar ucenicul Steinhardt a ştiut să se smerească, găsind în stareţ un adevărat avvă, duhovnic şi ocrotitor discret.

Iată cum vorbeşte Ioan Pintea, un alt fiu al Rohiei, despre părintele Serafim: „Un duhovnic de clasă, de elită, la care părintele Nicolae şi-a aflat alinarea, iertarea şi dezlegarea (…) Steinhardt vorbea tare, fără farafastâcuri solemne, mândru şi foarte elegant despre duhovnicul său. După moartea lui, mulţi s-au grăbit să-i devină ucenici, ocrotitori, salvatori, discipoli, duhovnici … În realitate, despre cât a fost de iubit şi de preţuit Nicolae Steinhardt la Rohia, numai părintele lui duhovnicesc ştie. Ştie şi ce a pătimit pentru primirea unui evreu în mănăstire, ştie foarte bine şi cel mai bine consecinţele îndurate din partea Securităţii şi a regimului comunist”.

Vieţuirea lui Steinhardt la mânăstirea Rohia poate fi privită din mai multe unghiuri. Steinhardt a fost monah dar şi om de cultură, ucenic faţă de

20 Arhiva Mănăstirii Rohia (anexă).21 Consiliul Naţional pentru studierea Arhivelor Securităţii, Nicu Steinhardt în

dosarele Securităţii. 1959-1989, Selecţia documentelor Clara Cosmineanu şi Silviu B. Moldovan, Prefaţă Toader Paleologu, Studiu introductiv Clara Cosmineanu, Bucureşti, Editura Nemira,2005, p. 355.

22 Ioan Pintea, Jurnal discontinuu cu N. Steinhardt . Însemnările unui preot de ţară, Piteşti, Editura Paralela 45, 2007, p. 110.

221

duhovnicul său dar la rândul lui şi un adevărat părinte sufletesc, chiar dacă nu a fost hirotonit niciodată preot.

Putem vorbi deci de o existenţă monahală, încadrată strict în rânduiala vieţii mânăstireşti, dar şi de o existenţă culturală, pentru că Steinhardt nu numai că nu a renunţat la activitatea sa scriitoricească, dar a şi primit canon să scrie în continuare, din partea superiorilor ierarhici.

Toate aceste aspecte ale vieţuirii la Rohia s-au aflat permanent sub supravegherea atentă a Securităţii, care vedea în aparent inofensivul monah un real pericol şi încerca pe toate căile să îl discrediteze. Steinhardt era un om cu totul liber şi din această cauză orice contact al său cu exteriorul mânăstirii, dar în special cu legăturile sale culturale din afara ţării, constituia o adevărată bombă cu ceas. Ca mai toţi reprezentanţii generaţiei sale el a dovedit un adevărat talent de a atrage în jurul său tineri însetaţi de cultură dar şi de credinţă, iar întâlnirile şi conferinţele sale pe teme literare de la Beclean sau Bistriţa erau atent monitorizate de securişti..

Aceste întâlniri culturale sunt punctul de plecare al viitoarei relaţii avă-ucenic între monah şi Ioan Pintea. Încă de la început, Ioan Pintea23 simte că nu poate să îl numească pe Steinhardt decât „Părintele Nicolae”. Discuţiile lor, binefăcătoare pentru minte şi suflet, devin statornice. În cadrul pelerinajului la Rohia, un loc special îl are plimbarea pe jos de la Paraclis, prin pădurea de fagi care urca dealul Rohiei, spre Lighetul care reprezintă pentru cei doi un spaţiu privilegiat, pur, neatins de aripa păcatului neascultării, un loc care prelungeşte sfinţenia Rohiei.

Cei doi, modelat şi modelator, trăiesc la Rohia momente de comuniune sufletească, de prietenie extraordinară deşi reprezintă vârste atât de diferite. Sunt însă doi oameni care au în comun simbioza credinţă-cultură: „Am trăit cu voluptate de ucenic apropierea de părintele Nicolae. Pentru mine el a fost Avva, Antrenorul. Antrenorul acesta nu a scos din mine un jucător de elită pentru că m-a antrenat mai mult pe margine, dar fără dar şi poate a scos din mine un iubitor de joc, de jucători. Admiraţia pentru marile spirite, pentru marile jocuri şi jucători, pentru campioni, o deţin desigur de la el. El numea cultura, ca şi Huizinga, un mare joc”24.

23 Ioan Pintea, Admiraţii ortodoxe. Cu o postfaţă de Dan C. Mihăilescu, Cluj-Napoca, Editura Limes, 2003, p. 12.

24 Ioan Pintea, Jurnal discontinuu cu N. Steinhardt. Însemnările unui preot de ţară, Piteşti, Editura Paralela 45, 2007, p. 218.

222

Ucenicul crede însă că la Rohia, deşi se realizează „o vecinătate a valorilor care nu se contrazic”25, cultura şi credinţa, adevărata libertate a aflat-o Steinhardt numai în Hristos, la slujirea miezonopticii, la trăirea Ceasurilor şi a Sfintei Liturghii26. Monahul a găsit Calea Adevărul şi Viaţa „neocolind nimic din ceea ce înseamnă cale de acces înspre temelia vieţii spirituale desăvârşite: monahismul. Retras (dar nedespărţit de neliniştea acestei lumi)… el a rămas fidel unui anume ritm («ceas» îi spune în mânăstire) de vieţuire normală (Liturghia, Miezonoptica, chilia, biblioteca, trasul clopotelor etc.). Fără excese, fără pompă, fără «farafastâcuri solemne», fără zgomot de fond, fără mult decor artificial! Simplitate şi iar simplitate!”.27

Mărturiile apropiaţilor îi înconjoară personalitatea cu o adevărată aură de sfinţenie. Virgil Ciomoş declară că Steinhardt era un „lucrător ascuns al rugăciunii inimii”28, un isihast care avea drept maestru pe părintele Benedict Ghiuş de la mănăstirea Cernica. Din acest motiv părintele Nicolae frecventa regulat Bucureştiul şi nu doar din motive medicale. Virgil Ciomoş aduce ca argument al afirmaţiei sale şi un pasaj din Jurnalul fericirii în care este vorba de o experienţă a luminii taborice. Steinhardt însă a fost extrem de discret cu acest aspect al trăirii sale lăuntrice, conştient de faptul că smerenia este adevărata mărturie a acestei trăiri.

Rohia întreagă însă pare dăruită cu o anume putere care atrage ca un magnet spiritele sensibile la vibraţia ei. În corespondenţa lui Steinhardt cu Lucian Boz există multe momente în care monahul, plecat la Bucureşti pentru mai mult timp, îşi exprimă nerăbdarea de a se reîntoarce în această oază de linişte şi de rugăciune. Astfel, într-o scrisoare din 20 iulie 1981, Steinhardt îi scrie lui Lucian Boz „Îmi împart timpul între Bucureşti şi Maramureş, unde-i linişte şi unde mă simt nespus mai bine ca în oraşul nostru cu desăvârşire altul şi el: supra-aglomerat, ultra-gălăgios, hiper-poluat”29.

25 Ioan Pintea, Admiraţii ortodoxe, cu o postfaţă de Dan C. Mihăilescu, Cluj-Napoca, Editura Limes, 2003, p. 15.



28 Virgil Ciomoş, Nicolae Steinhardt era un lucrător ascuns al rugăciunii inimii – dialog cu eseistul Virgil Ciomoş, interviu realizat de Călin Cira, în „Convorbiri literare”, anul CXLIII, nr. 11( 167 ), noiembrie, 2009, p. 13.

29 Lucian Boz, Scrisori din exil. Lucian Boz în corespondenţă cu Ştefan Baciu,

223

Steinhardt mărturiseşte că se simte acasă30 atât în Bucureşti, capitala culturii, cât şi la Rohia, capitala spiritului, care pune din ce în ce mai mult stăpânire pe inima sa. Într-o scrisoare din 7 ianuarie 1983, trimisă Monicăi Lovinescu şi lui Virgil Ierunca, monahul îşi exprimă regretul pentru distanţa care separă Rohia de centrul vieţii culturale europene, Parisul: „Nu regret câtuşi de puţin că m-am călugărit şi că-mi petrec mai tot timpul în acest loc izolat. Dar mărturisesc a fi regretat că nu am putut fi prezent la reprezentaţia piesei Virginiei Woolf cu Eugen Ionescu în rolul lui Tennyson. Nespus am regretat! Am înţeles că a fost formidabil. De, nu le poate avea omul pe toate în lume”31.În contextul istoric la care ne referim, cele două repere spaţiale fac parte de fapt din două lumi diferite, între care nu este posibilă nici măcar o apropiere cu gândul.

Iată cum sună însă prima impresie a lui Steinhardt despre acest loc ales, impresie consemnată în Cartea de aur a mânăstirii: declaraţie de dragoste şi mulţumire adusă lui Dumnezeu în acelaşi timp.

„Iordan Chimet spune că aici, la Rohia, e ţara Crăciunului. Pentru mine e şi răspunsul Domnului, La Réponse du Seigneur a lui Alphonse de Chateaubriant, romanul posibilităţii devenirii care e metanoia.

Aşa cum mi-am dorit, şi am visat, şi nu am îndrăznit (păcătuind, aşadar, pentru că a nu îndrăzni e un păcat) a crede că-mi va fi dat a vedea aevea.

Rohia: un loc, fără doar şi poate un vrednic şi adevărat loc de închinare Celui care răspunde atunci când Îl chemi, Celui care te aşteaptă, care stă la uşa inimii tale şi bate, care dă fără măsură, Celui care a spus mai întâi „Eu sunt cel ce este”, iar în vremea din urmă „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa”.

Domnul răspunde oricui, Domnul poate face parte din orice o făptură nouă. Slavă ţie, Hristoase Dumnezeule, care m-ai învrednicit a-ţi auzi răspunsul la nedesluşita mea chemare, a Te cunoaşte şi a mă închina Ţie şi în acest minunat loc al Crăciunului care se tălmăceşte Bucurie”.

Emil Cioran, Anton Dumitriu, Mircea Eliade, Eugen Ionescu, Constantin Noica şi Nicolae Steinhardt, Ediţie îngrijită şi note de Mircea Popa. Traduceri de Doru Burlacu, Călin Teutişan şi Rozalia Groza, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 2001, p. 245.

30 Nicolae Steinhardt, Între lumi. Convorbiri cu Nicolae Băciuţ ,Cluj-Napoca, Editura Dacia, 2006, p. 85.

31 Nicolae Steinhardt, Dumnezeu în care spui că nu crezi… (Scrisori către Virgil Ierunca: 1967–1983), Ediţie îngrijită şi note de Monica Manu, Bucureşti, Editura Humanitas, 2000, p. 277.

224

Chilia monahului de la Rohia, transformată acum în chilie memorială, păstrează amprenta personalităţii acestuia: o mică bibliotecă, masa de scris şi ochelarii părintelui Nicolae, câteva fotografii de epocă şi tablouri, patul pe care sunt aşezaţi şi acum nişte ochelari negri din pânză (reminiscenţa tristă a anilor de închisoare, când becurile nu se stingeau niciodată) o sobă despre care aflăm că trebuia să fie mereu burduşită cu lemne (tot consecinţa frigului răbdat în puşcărie) o masă pe care sunt aşezate cărţile lui Steinhardt, inclusiv ediţiile Jurnalului fericirii apărute în străinătate. Totul fără „farafastâcuri solemne” simplu şi curat precum credinţa israelitului fără vicleşug, care şi-a găsit locul şi a auzit răspunsul Domnului în mica mănăstire din Ţara Lăpuşului.

Regimul vieţii de mănăstire, fixat aşa încă de la începuturile ei, este descris de monahul de la Rohia în răspunsurile sale adresate lui Zaharia Sângeorzan: „Mă scol la 4½, niciodată după 5. Sunt maniac: fac gimnastică, mă spăl nu de mântuială, îmi aerisesc şi potrivesc odaia (pentru nimic în lume nu aş lăsa-o la plecare în dezordine, vraişte, cu patul nefăcut), mă rog pe scurt. Apoi: Liturghia. Înapoi în cameră: scriu ori citesc. Apoi la bibliotecă, unde am neîncetat de lucru. Dau cărţi cu împrumut. La 12 bat clopotul. Dacă vin oaspeţi străini, fac pe ghidul, uneori şi pentru români. La 5 e vecernia, masa de seară: devreme. Niţică lectură, meditaţie, odihnă. La 10 slujba de noapte (Miezonoptica), slujba monahală specifică. Nu ajung să mă culc înainte de 12, nu depăşesc aşadar decât cu aproximativ un ceas recomandarea monahală, cel mult 4 ore de somn. Duminica şi în zilele de sărbătoare stau la biroul mânăstirii şi primesc pomelnicele credincioşilor, ascultându-le păsurile şi sfătuindu-i. Timp mult îmi ia şi pregătirea predicilor (predic din când în când cu mare plăcere şi în stil cam neconformist)”32.

Viaţa monahală i-a oferit monahului Nicolae motive de fericire duhovnicească dar şi de inevitabile ispite. Principala dificultate de care se loveşte Steinhardt nu este regimul mânăstiresc, la care s-a adaptat rapid şi fără probleme, ci convieţuirea cu ceilalţi. La fel cum în închisoare Steinhardt vorbea de tortura prin balamuc, în mănăstire există uneori momente în care liniştea sufletească poate fi tulburată de ispite de tot felul. Cu duioşie şi umor, Ioan Pintea evocă momente grave sau amuzante din viaţa monahală, la care a fost martor: mania pentru duşuri a monahului

32 Zaharia Sângeorzan, Monahul de la Rohia, N. Steinhardt, răspunde la 365 de întrebări, Ediţia a II-a, Bucureşti, Editura Humanitas, 1998, p. 91.

225

Steinhardt, căldura insuportabilă din chilie care îi aduce comentarii din partea celorlalţi călugări, predilecţia pentru şedinţe a unui stareţ sau supărarea lui Steinhardt pentru mai puţinul interes către limba engleză al tinerilor călugări pe care îi pregătea, predicile care pârjoleau orice urmă de formalism religios, felul său special de a se ruga, încât părea că vorbeşte de-a dreptul cu Dumnezeu.

În anul 1983 Nicolae Steinhardt a încercat să facă o vizită la Locurile Sfinte. În acest sens monahul a început demersurile pentru a obţine aprobările necesare, în condiţiile în care el reprezenta un element duşmănos, aflat permanent sub supravegherea Securităţii şi întreţinea legături cu emigraţia reacţionară. În arhiva Mănăstirii Rohia se păstrează documente care atestă încercarea eşuată a lui Steinhardt de a vizita Ţara Sfântă.

Monahul a solicitat o recomandare33 din partea Eparhiei Clujului, din care să reiasă că această instituţie este de acord cu plecarea sa în Ţara Sfântă pe termen de treizeci de zile şi cu găzduirea sa la căminul preoţesc la Bisericii Ortodoxe Române din Ierusalim. Recomandarea aceasta era necesară pentru obţinerea din partea Cancelariei Sfântului Sinod a unei adeverinţe34 fără de care nu se putea primi paşaportul.

Steinhardt primise o invitaţie35 din partea părintelui protosinghel Teofil Panait, Superiorul Aşezămintelor Româneşti din Ţara Sfântă. În invitaţie se specifica că părintele Teofil Panait îşi lua angajamentul să suporte toate cheltuielile necesare şederii lui Steinhardt la Ierusalim. Cu toate că monahul a justificat inclusiv deţinerea a 95 de dolari necesari cheltuielilor de călătorie, cererea sa a fost respinsă. Probabil că el a repetat demersurile de călătorie din moment ce răspunsul Comisiei pentru probleme de paşapoarte şi vize de pe lângă Consiliul de Miniştri îi aduce la cunoştinţă lui Steinhardt că a fost reanalizată contestaţia sa şi nu s-a aprobat.

Aceste încercări nu trec neobservate de Securitate, la fel cum este cunoscută corespondenţa sa asiduă cu prietenii din străinătate sau faptul că în anul de graţie 1983, din verificările efectuate la oficiul vamal rezultă că el este principalul expeditor de literatură către colaboratori ai posturilor

33 Arhiva mânăstirii Rohia (anexa).34 Arhiva mânăstirii Rohia, adeverinţă eliberată de Cancelaria Sfântului Sinod nr.

6079 / 1983, din 16.18.1983.35 Arhiva mânăstirii Rohia (anexa).

226

de radio Europa Liberă..36 Monahul este ajutat în acest sens de verişoara sa, Ella Goldstein şi de menajera sa de la Bucureşti, Domnica Vanzurec. Ambele sunt chemate la Securitate şi anchetate, acuzate fiind că au procurat şi au expediat la Paris, în numele lui Steinhardt, cărţi pentru Virgil Ierunca şi Monica Lovinescu pe adresa unei căsuţe poştale.37 Securitatea a înăsprit măsurile de supraveghere, urmărind pas cu pas pe monahul de la Rohia şi legăturile pe care le avea acesta în mediul literar şi eclesial. S-a intervenit nu doar pentru întreruperea relaţiilor pe care le avea acesta cu prietenii de la Paris dar şi pentru înlăturarea lui de la Mănăstirea Rohia. Deplasările monahului în Bucureşti, corespondenţa şi relaţiile lui cu diverşi scriitori, încercarea lui de a lua legătura cu Doina Cornea sau cu ginerele acesteia, Michel Combes sau cu cercetătoarea americană Katherine Verdery, sunt toate urmărite de ochiul atent al Securităţii care vedea în monah un adversar redutabil.

Într-o adresă38 din 22 decembrie 1984, privind urmărirea atentă a corespondenţei şi coletelor primite sau expediate de Nicu Steinhardt, se constată insuficienta acţiune pentru discreditarea, izolarea şi descurajarea „elementului”, şi se propun variante de discreditare a acestuia în faţa anturajului. Una dintre aceste propuneri se referă la ideea că cercurile evreieşti i-ar fi cerut să se convertească pentru a putea pătrunde în scopuri informative în ierarhia Bisericii Ortodoxe. Alte variante propuse, însă, se bat cap în cap: pe de o parte se propune o acţiune în scopul înlăturării „Scriitorului” de la Mânăstirea Rohia, prin intermediul Departamentului Cultelor şi a Patriarhiei. Pe de altă parte se afirmă însă că la Bucureşti, Steinhardt are condiţii sporite de a acţiona duşmănos. O altă variantă propusă ar fi, tot prin intermediul posibilităţilor din cadrul Patriarhiei, condiţionarea rămânerii în viaţa monahală cu abţinerea de la activităţi care pot umbri prestigiul Bisericii.

36 Consiliul Naţional pentru studierea Arhivelor Securităţii, Nicu Steinhardt în dosarele Securităţii. 1959-1989, Selecţia documentelor Clara Cosmineanu şi Silviu B. Moldovan, Prefaţă Toader Paleologu, Studiu introductiv Clara Cosmineanu, Bucureşti, Editura Nemira, 2005, p. 261.

37 Consiliul Naţional pentru studierea Arhivelor Securităţii, Nicu Steinhardt în dosarele Securităţii. 1959-1989, Selecţia documentelor Clara Cosmineanu şi Silviu B. Moldovan, Prefaţă Toader Paleologu, Studiu introductiv Clara Cosmineanu, Bucureşti, Editura Nemira, 2005, p. 261.

38 Consiliul Naţional pentru studierea Arhivelor Securităţii, Nicu Steinhardt în dosarele Securităţii 1959-1989, Selecţia documentelor Clara Cosmineanu şi Silviu B. Moldovan, Prefaţă Toader Paleologu, Studiu introductiv Clara Cosmineanu, Bucureşti, Editura Nemira,2005, pp. 327-329.

227

Atmosfera ultimilor ani ai regimului comunist este apăsătoare şi deprimantă. Orice persoană din apropiere, orice cunoscut cu care se purta o discuţie oarecare ar fi putut să ascundă un delator, un colaborator al poliţiei politice, care vine ca un lup îmbrăcat în blană de oaie cu intenţia ascunsă de a turna la Securitate din motive ştiute sau neştiute. Este o lume a suspiciunii generalizate, în care însă aflăm lucruri paradoxale. Monahul Nicolae îi povesteşte consternat lui Ioan Pintea unele situaţii ieşite din comun care se petrec la mănăstire. Necunoscute sunt pentru noi căile Domnului şi ar trebui să ne ferim a judeca…

„Am trăit, Ioane, să o văd şi pe asta! Comunişti, securişti, miliţieni … vin aici la mănăstire. Seara. Noaptea. Se botează, se cunună. Numai că vin la ore diferite. Comuniştii pe la 21, 30, miliţienii pe la 22, 30, iar securiştii la 23 fix… Slujba se ţine aici în Paraclis.”39 Aceste cuvinte sunt şoptite „sub pecetea tainei” lui Ioan Pintea, care comentează sarcastic dar în mare măsură întemeiat: „În drum spre chilie mă gândesc insistent la secret, mă întreb: oare comuniştii, miliţienii sau securiştii – care cred eu că în timpul ceremoniei religioase numai la slujbă nu erau atenţi – or fi zărit pe unul din pereţii Paraclisului „Judecata de Apoi”?

Gestul vizitatorilor nocturni ai paraclisului ar putea fi pus însă şi sub semnul îngăduinţei propovăduite de Steinhardt în Secretul Scrisorii pierdute ori sub semnul cuvintelor Apostolului Pavel? „Căci şi păgânii care nu au Lege, din fire fac ale Legii…”. E sigur însă că uriaşul cu picioare de lut începuse să dea semne de slăbiciune. Nu întâmplător, stareţul Serafim Man le spusese securiştilor supăraţi de călugărirea lui Steinhardt, că la Rohia toţi bolnavii se vindecă. Erau cuvintele unui înţelept, ale unui Bătrân frumos, kalogheron… Iar securiştii erau în mod sigur bolnavi. Am pune însă o altă întrebare: securiştii, miliţienii şi comuniştii or fi simţit după oficierea Tainelor, aceeaşi bucurie pe care o mărturisea odinioară Steinhardt?

În corespondenţa sa densă cu prietenii, Steinhardt simte nevoia să facă precizări admirative în legătură cu regimul şi condiţiile vieţii monahale. „Viaţa mânăstirească, de altfel, ca şi cea din închisori, e plină de surprize agreabile. Apar de unde nu te aştepţi, tot felul de tipuri umane profund respectabile, iar prinţii şi sfinţii şi eroii (fără titlu, fără diplomă, neştiuţi, neluaţi în seamă) sunt mai mulţi decât s-ar crede” spune Steinhardt

39 Ioan Pintea, Jurnal discontinuu cu N. Steinhardt, Însemnările unui preot de ţară, Piteşti, Editura Paralela 45, 2007, p. 176.

228

într-o scrisoare adresată lui Sergiu Al-George datând din 1979, înainte de călugărirea sa. El vorbeşte de asemenea de aspectul samuraic al acestei vieţi aspre, pe care o compară cu cea din armată: „E un regim auster, sobru, de izolare absolută. Mărturisirea se practică scurt şi dur, numai faţă de duhovnic şi nu des. Eşti presupus a-ţi rezolva singur greutăţile, a te descurca singur, a-ţi afla mijloacele de a te suporta şi de a-ţi duce viaţa (…) e mai sever ca-n închisoare, (…) e un regim absolut samuraic: de strunire a sinelui, de severitate titanică faţă de trupul şi cugetul tău, de stăpânire de sine fără cruţare, de strângere a pumnului şi a măselelor, de curaj neîncetat - militar. Mie-mi stârneşte cea mai desăvârşită admiraţie”.40

Vorbind despre câteva reguli41 ale vieţii monahale şi ale călugărului, reguli pe care le-a urmat cu fidelitate, spune că meritul monahilor nu este atât de excepţional pe cât se crede deoarece calea pe care au ales-o, de a vieţui în pace, iertare şi izolare într-o mănăstire este mai uşoară decât calea mirenilor, hărţuiţi mereu de cele lumeşti. Tocmai de aceea, monahul, tipul creştinului absolut, trebuie să treacă de piatra de încercare pe care o reprezintă relaţiile umane, căci nici ştiinţa teologică şi nici asceza nu pot înlocui porunca absolută a iubirii.

Acelaşi lucru este repetat şi în Primejdia mărturisirii „Viaţa călugărească se desfăşoară în frecuşul vieţii de zi cu zi şi problemele ei se pun şi se cern rezolvate mai ales în relaţiile personale dintre cei care compun obştea monahală. Principala ispită, principala primejdie pe care o are de înfruntat monahul, îmi permit să cred, este de ordin relaţional. Noi călugării suntem chemaţi a demonstra zi de zi că teribila formulă a lui Sartre: «Ceilalţi, iată iadul!», este greşită. Dacă nu izbutim să dovedim caracterul fantasmagoric al devizei sartriene, posturile, rugăciunile, metaniile, privegherile şi toate celelalte de acest soi, devin operaţii iluzorii şi ţin de tărâmul autoamăgirii”42.

Steinhardt priveşte totul din perspectiva omului care nu îşi permite să îşi pună în primejdie mântuirea şi de aceea nu se sfiieşte să declare că acesta este singurul său scop. Întrebat de Ioan Pintea ce le spune celor care

40 George Ardeleanu, N. Steinhardt şi paradoxurile libertăţii. O perspectivă monografică, Bucureşti, Editura Humanitas, 2009, pp. 447-448.

41 Protosinghel Ioanichie Bălan, Convorbiri duhovniceşti. II, Carte tipărită cu binecuvântarea Prea Sfinţitului Eftimie Episcopul Romanului şi Huşilor, Editura Episcopiei Romanului şi Huşilor, 1988, p. 775.


229

îl acuză că s-a călugărit din interes, replica vine spontan: „le răspund pe şleau: au dreptate, le dau de trei ori dreptate, din interes, din cel mai mare interes, absolut din interes: doresc din inimă şi cuget să mă mântuiesc. Ăsta mi-e scopul! Acesta mi-e interesul”43.

În 29 martie 1989 Steinhardt a murit în Spitalul din Baia Mare. Îşi presimţise moartea şi a avut grijă ca manuscrisele sale să ajungă pe mâini sigure. O ultimă scrisoare expediată cuiva înainte de a muri, datată în 29 martie 1989, a fost trimisă lui Ioan Pintea. Atât acesta, cât şi ceilalţi prieteni apropiaţi şi obştea mânăstirii Rohia, s-au achitat exemplar de împlinirea ultimelor lui dorinţe. La înmormântarea lui au participat personalităţi culturale, cunoscuţi şi apropiaţi, dar şi săteni de la Rohia care au văzut în monahul care predica în faţa altarului ca nimeni altul, un adevărat Părinte duhovnicesc. Momentele acestea sunt evocate pe larg de apropiaţii lui Steinhardt, care nu uită să precizeze că în mulţime se observau cu uşurinţă securiştii care veniseră să supravegheze o asemenea înmormântare care ar putea naşte probleme.

Concluzionând, în cazul lui Steinhardt, Rohia a fost o oază de linişte, peste care însă a planat permanent umbra ameninţătoare a Securităţii. Putem vorbi în acest sens de un om permanent hărţuit, nevoit să trăiască în două lumi: o lume a rugăciunii, a trăirii duhovniceşti şi a libertăţii spiritului, care scapă oricărui control din exterior dar şi o lume în care chiar libertatea interioară se află pe o foarte subţire muchie de cuţit şi se obţine cu mari sacrificii, prin refuzul oricărui compromis.

Cât de greu s-a supravieţuit moral în această din urmă lume, au dovedit dezvăluirile ultimilor ani. Unii dintre cei mai apropiaţi prieteni ai monahului au cedat, făcând pact cu diavolul şi semnând note informative mai mult sau mai puţin nevinovate. Şantajaţi şi hărţuiţi permanent, ei nu au reuşit să reziste. Lucrurile nu au stat însă la fel cu Steinhardt, care a reuşit să-şi păstreze verticalitatea, respingând orice ofertă „binevoitoare”. Probabil că rezistenţa sa a fost susţinută nu doar de înzestrarea nativă excepţională ci şi de ajutorul credinţei şi rugăciunilor şi poate nu întâmplător au existat voci care au susţinut în anii din urmă canonizarea sa.44


44 Cristian Bădiliţă, Asceză şi copilărie sau despre o canonizare aşteptată, în „ Litere, arte, idei”, supliment de cultură al ziarului „Cotidianul”, serie nouă, nr. 40 ( 296 ), anul VIII, 10 noiembrie 2003.

230

Înmormântat în cimitirul Mănăstirii Rohia, monahul Nicolae şi-a găsit liniştea deplină, mult dorită, abia după trecerea în lumea de dincolo. Viaţa de mănăstire şi singurătatea asumată, Rohia şi Lighetul, nu au reuşit în totalitate să estompeze zgomotele unei epoci totalitare în care omul nu are de ales decât între o închisoare mai mică sau una mai mare. Omul nu se poate sustrage istoriei… dar poate lupta pentru mântuirea sa.

Plecat spre întâlnirea cu Dumnezeu, cu siguranţă că monahul Nicolae a pus în aplicare promisiunea referitoare la atitudinea sa în faţa Dreptului Judecător: „Deşi am avut multe, grele şi foarte urâte păcate, la Judecată mă voi apăra cu străşnicie în faţa Dreptului Judecător (…), nu mă voi lăsa cu una cu două, (…) mă voi bate pentru mântuirea mea! Îi voi vorbi Domnului ca de la ovrei la ovrei”45.

Prof. drd. Carmen Oltean

Bibliografie

Ardeleanu, George, N. Steinhardt şi paradoxurile libertăţii. O perspectivă monografică, Bucureşti, Editura Humanitas, 2009.

Bădiliţă, Cristian, Asceză şi copilărie sau despre o canonizare aşteptată în „Litere, arte, idei”, supliment de cultură al ziarului „Cotidianul”, serie nouă, nr. 40 (296), anul VIII, 10 noiembrie, 2003.

Episcop Birdaş, Emilian, Satul şi mănăstirea Rohia din Ţara Lăpuşului, Judeţul Maramureş. Studiu monografic, Editura Diacon Coresi, 1994.

Boz, Lucian, Scrisori din exil. Lucian Boz în corespondenţă cu Ştefan Baciu, Emil Cioran, Anton Dumitriu, Mircea Eliade, Eugen Ionescu, Constantin Noica şi Nicolae Steinhardt, Ediţie îngrijită şi note de Mircea Popa, Traduceri de Doru Burlacu, Călin Teutişan şi Rozalia Groza, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 2001.

Episcop Chira, Iustinian, În memoria Părintelui Nicolae Steinhardt, în Caietele de la Rohia II. Steinhardt în amintirea contemporanilor, Ediţie îngrijită şi note de Florian Roatiş, Baia Mare, Editura Helvetica, 2000.


231

Episcop Chira, Iustinian, Mănăstirea „Sf. Ana” Rohia. Monografie, Baia Mare, Editura Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureşului şi Sătmarului, 2009.

Ciachir, Dan, Grozavul Paradox, în Caietele de la Rohia II. Steinhardt în amintirea contemporanilor, Ediţie îngrijită şi note de Florian Roatiş, Baia Mare, Editura Helvetica, 2000.

Ciomoş, Virgil, Nicolae Steinhardt era un lucrător ascuns al rugăciunii inimii – dialog cu eseistul Virgil Ciomoş, interviu realizat de Călin Cira, în „Convorbiri literare”, anul CXLIII, nr. 11(167), noiembrie, 2009.

Consiliul Naţional pentru studierea Arhivelor Securităţii, Nicu Steinhardt în dosarele Securităţii, 1959-1989, Selecţia documentelor Clara Cosmineanu şi Silviu B. Moldovan, Prefaţă de Toader Paleologu, Studiu introductiv Clara Cosmineanu, Bucureşti, Editura Nemira, 2005.

Dobzeu, Mina, Ce reprezintă botezul lui Nicolae Steinhardt? – O comunicare cerească, în Caietele de la Rohia II. Steinhardt în amintirea contemporanilor, Ediţie îngrijită şi note de Florian Roatiş, Baia Mare, Editura Helvetica, 2000.

Pintea, Ioan, Jurnal discontinuu cu N. Steinhardt. Însemnările unui preot de ţară, Piteşti, Editura Paralela 45, 2007.

Pintea, Ioan, Admiraţii ortodoxe, cu o postfaţă de Dan C. Mihăilescu, Cluj-Napoca, Editura Limes, 2003.

Plămădeală, Antonie, Tradiţie şi libertate în spiritualitatea ortodoxă, cu pagini de Pateric românesc şi o prefaţă de Dr. Dumitru Stăniloae, Bucureşti, Editura Pronostic, 1995.

Steinhardt, Nicolae, Ioan Pintea, Primejdia mărturisirii. Convorbiri cu Ioan Pintea, Cluj – Napoca, Editura Dacia, 1993.

Steinhardt, Nicolae, Dumnezeu în care spui că nu crezi… (Scrisori către Virgil Ierunca: 1967–1983). Ediţie îngrijită şi note de Monica Manu, Bucureşti, Editura Humanitas, 2000.

Steinhardt, Nicolae, Notă autobiografică, în Ispita lecturii, Ediţie îngrijită şi cuvânt înainte de Ioan Pintea, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 2000.

Steinhardt, Nicolae, Dăruind vei dobândi, Ediţie îngrijită, note, studiu introductiv şi referinţe critice de Ştefan Iloaie, Repere biobibliografice de Virgil Bulat, Indici de Macarie Motogna, Mănăstirea Rohia, Iaşi, Editura Polirom, 2008.

Steinhardt, Nicolae, Între lumi. Convorbiri cu Nicolae Băciuţ, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 2006.

232

Schmemann, Alexander, Pentru viaţa lumii. Sacramentele şi Ortodoxia, Bucureşti, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 2000.

Sângeorzan, Zaharia, Monahul de la Rohia, N. Steinhardt, răspunde la 365 de întrebări, Bucureşti, Editura Humanitas,, 1998.

Solomovici, Teşu, România Judaica. O istorie neconvenţională a evreilor din România. 2000 de ani de existenţă continuă, cu o „postfaţă” de Emil Cioran, Volumul I (De la începuturi şi până la 23 august 1944), Bucureşti, Editura Teşu, 2001.

Arhiva Mănăstirii Rohia, acte, documente, corespondenţă.

233

IN MEMORIAMTimotei Popovici

(1870-1950)

Tincova, 20 august 1870. Acum 140 de ani s-a ivit pe cerul Banatului o nouă stea în constelaţia muzicii corale cărăşene,

care va dărui, peste ani, multă lumină din strălucirea sa, universului culturii muzicale româneşti, Din nectarul şi policromia melosului muzical al acestui mândru loc, micul Timotei şi-a construit aripi pentru zbor şi, în dulcele cântec de leagăn al mamei Elena, doar singur el, dintre cei 11 fraţi, a visat să ajungă muzician.

În acel ultim pătrar de veac XIX, Caransebeşul era apreciat ca unul dintre cele mai importante centre culturale şi artistice din vestul ţării. Odată ajuns aici, tânărul Popovici a beneficiat de îndrumarea competentă şi părintească a cunoscutului muzician Antoniu Sequens, la şcoala căruia s-au format Petre Ciorogariu, Dimitrie Cusma, Sava Golumba, Vasile Ijac, Caius Lepa, Iosif Velceanu şi atâţia alţi învăţători, dirijori şi animatori ai cântecului coral de pretutindeni.

Stăpânit de vraja minunatului concert susţinut la Caransebeş de Corul Mitropolitan din Iaşi (1890), la îndemnul bunului său prieten Ion Vidu şi cu ajutorul Reuniunii de Cântări şi Muzică, talentatul absolvent al Preparandiei devine student al Conservatorului de Muzică şi Declamaţiune din Iaşi (1893), unde s-a perfecţionat sub directa îndrumare a lui Gavriil Musicescu.

După terminarea studiilor (1895), la stăruinţa magistrului ieşean: „Du-te în Banat şi dezvoltă acolo talentul tău şi vei fi cel dintâi“, Timotei Popovici îşi începe cariera didactică la Lugoj, unde rămâne doar un singur an.

Faptul că „a fost chemat“ ca profesor la Şcoalele Centrale Române din Braşov (1896), una dintre cele mai renumite instituţii de învăţămât din Ardeal – unde au activat Ciprian Porumbescu, Iacob Mureşianu, Gheorghe Dima şi Niky Popovici –, face dovada prestigiului de care se bucura Timotei Popovici printre muzicienii din Transilvania încă de la începutul carierei

234

sale. Oraşul de la poalele Tâmpei i-a oferit posibilităţi largi de afirmare: profesor şi dirijor al unui cor de copii şi al unei formaţii muzicale de adulţi din Scheii Braşovului, folclorist şi compozitor. Din perioada braşoveană, provin primele sale prelucrări de muzică populară: „Foaie verde de trifoi“, „M-aş mărita“, „Tot ţi-am zis mândro“.

După numai trei ani de participare la viaţa muzicală a oraşului breslelor, Timotei Popovici a fost atras (1899), de faima Sibiului, alt centru cultural transilvănean. Aici a desfăşurat timp de 37 de ani o activitate didactică rodnică, în calitate de profesor de muzică al Seminarului „Andreian“, Şcolii Normale „Andrei Şaguna“ şi Şcolii Civile de Fete. Reputatul pedagog a activat în trei direcţii: pe plan instructiv-educativ, publicistic şi extraşcolar.

El a cunoscut ca nimeni altul sufletele fragede ale copiilor, faţă de care a avut o atitudine blândă, dar şi severă în acelaşi timp. Mijlocul principal de educaţie estetică i-a fost cântecul de sorginte românească.

Sibienii au cunoscut de la început că profesorul venea din Banatul supranumit „ţara corurilor“. Cum altfel ar fi putut dovedi această origine, dacă nu printr-o activitate dirijorală susţinută? Simultan sau succesiv, a condus aici corul Seminarului „Andreian“ şi al Şcolii Normale „Andrei Şaguna“, Reuniunea Română de Muzică, Corul Sodalilor (Meseriaşilor) ş.a. Pentru a veni în sprijinul grupărilor corale săteşti, a organizat, în 1932, împreună cu colegul său Nicolae Oancea, după exemplul lui Ion Vidu, un curs pentru dirijorii acestor formaţii.

Activitatea didactică şi dirijorală, ca şi cea de cercetare a cântecului popular, i-au deschis drumul realizărilor din domeniul compoziţiei. Ca profesor de muzică şi ca dirijor, Timotei Popovici avea nevoie de un repertoriu de cântece şi piese corale pe care şi l-a croit, mai întâi de toate, prin decantarea „aromatei băuturi de aur“ a melosului popular, şi abia după aceea, prin punerea în vibraţie a propriilor potenţe creatoare.

Popovici a zămislit un repertoriu bogat şi divers, de la cântecul „Înfloresc grădinile“, devenit imn al Festivalului Corurilor de Copii şi Tineret de la Marga, la poemul coral „Craiul Munţilor“, închinat marelui luptător paşoptist Avram Iancu. Între aceste extreme se situează piesele muzicale vocale destinate corurilor pe voci egale şi mixte. Toate acestea se caracterizează prin sinceritatea, simplitatea, sensibilitatea şi cantabilitatea discursului muzical. La baza zestrei muzicale corale lăsate urmaşilor de compozitor, stă principiul accesibilităţii, prin care cântecul, această

235

„pasăre măiastră“, o dată creat, să-şi poată lua zborul în largul zării, liber şi nestingherit.

Din sfera preocupărilor muzicologice, doar două lucrări sunt demne de luat în seamă aici: „Dicţionarul de muzică“ (1905) şi „Despre folclorul poetic şi muzical. În legătură cu moartea unui folclorist“ (1946). Dacă despre „Dicţionar ...“ se poate spune fără nici o ezitare că este prima carte completă de lexicografie muzicală la noi, la români, celălalt studiu, sub influenţele nefaste ale epocii, minimalizează pe nedrept activitatea etnomuzicologică a lui Béla Bartók şi interpretează eronat problema asimilărilor şi iradierilor reciproce între muzica populară românească şi cea maghiară.

Şi câte nu ar fi de spus în legătură cu activitatea acestui muzician complex.

Ca slujitor al sfântului altar, profesorul Timotei Popovici a activat în cel puţin trei domenii, acelea de: profesor, dirijor şi compozitor.

Profesorul, alături de colegii săi de la Seminarul „Andreian“ din Sibiu a pregătit nenumărate generaţii de preoţi în Cântarea bisericească şi Tipic.

A dirijat o seamă de coruri ale lăcaşurilor de cult din oraşele şi satele Transilvaniei şi Banatului. Şi, mai mult decât oricare altul, Corul Catedralei Mitropolitane din Sibiu la pupitrul căruia a stat aproape jumătate de veac.

În fine, compozitorul Popovici a lăsat ca zestre generaţiilor de azi şi celor care vor urma, o seamă de liturghii dedicate corurilor de copii, de femei, de bărbaţi şi formaţiilor muzicale mixte, cântece „funebrale“, pricesne, ş.a. contribuind astfel, alături de: G. Cucu, G. Dima, D.G. Kiriac, G. Musicescu, C. Porumbescu, I. Vidu, la îmbogăţirea repertoriului muzicii sacre a Bisericii Ortodoxe Române.

O seamă de discipoli formaţi în şcoala muzicală sibiană între care: Cornel Arion, Aron şi Gheorghe Bogdan, Ilarion Cocişiu, Dumitru Eremia, Ilie Micu, Marţian Negrea, Lia Popovici-Delu (fiică), Mircea Popovici (fiu), Achim şi Octavian Stoia, Gheorghe Şoima, Nicolae Varga au luminat, ca mulţi alţi colegi ai lor, viaţa muzicală din satele şi mai ales oraşele României. Cărţile sale de cântece, răspândite pretutindeni, au fost apreciate ca importante mijloace de învăţământ la îndemâna slujitorilor şcolii româneşti. A susţinut concerte corale nu numai în Sibiu şi Mărginimea Sibiului, ci şi la Alba Iulia (cu prilejul Unirii din 1 Decembrie 1918), Iaşi, Petroşani, Râmnicu Vâlcea ... A prelucrat materialul muzical cules de el din zonele folclorice ale Ardealului, Banatului şi Moldovei, şi prin

236

intermediul elevilor săi, din multe alte dialecte şi subdialecte etnofolclorice circumscrise întregului spaţiu mioritic.

S-a sfârşit la Lugoj în vârstă de 80 de ani (11.07.1950) după o viaţă bogată de împliniri dăruită semenilor, neamului său pe care l-a iubit atât de mult.

Vizavi de toate cele de mai sus îi întrebăm pe cititori: care dintre cele două provincii: Ardealul sau Banatul, îşi revendică paternitatea asupra muzicianului nostru? Răspunsul nu poate fi decât unul singur. Timotei Popovici nu aparţine numai celor două provincii. El a fost şi rămâne al ţării întregi, al tuturor românilor.

Prof. univ. dr. Dumitru Jompan

237

Sfinţirea Catedralei Episcopale din Caransebeş (11-13 septembrie 2010)

Catedrala din Caransebeş,visul împlinit al înaintaşilor

Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, înconjurat de mulţi arhierei şi de un sobor de preoţi şi diaconi, a sfinţit Catedrala nouă din Caransebeş, cu hramurile

„Învierea Domnului” şi „Sf. Prooroc Ilie Tesviteanul”. La evenimentul care a îmbrăcat întreg Banatul în haine de

sărbătoare au participat oficialităţi centrale şi locale, politicieni, reprezentanţi ai altor culte religioase şi câteva mii de credincioşi

veniţi împreună cu preoţii parohi din oraş şi din localităţile din jur.

Preafericitul Părinte Daniel a sosit sâmbătă la Caransebeş, unde un sobor de arhierei, preoţi şi diaconi, alături de oficialităţile locale şi jude-ţene, precum şi câteva sute de credincioşi l-au întâmpinat în faţa bisericii „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”, cunoscută drept catedrala istorică din oraş. Preasfinţitul Emilian Lovişteanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi, a oficiat începând cu ora 20.30 o slujbă de Te Deum, în prezenţa Întâistătătorului Bisericii noastre, a ierarhilor şi invitaţilor. Preasfinţitul Lucian, Episcopul Caranse-beşului, i-a urat bun venit Preafericitului Părinte Patriarh Daniel şi a pre-zentat câteva date istorice legate de Episcopia din Banat şi de catedrala veche din oraş, unde au avut loc cele mai importante evenimente din viaţa eparhiei. „Deşi nu a fost construită pentru a fi catedrală, în 1865, când s-a înfiinţat Episcopia Caransebeşului, biserica „Sf. Mare Mucenic Gheorghe” a devenit catedrală episcopală. Mitropolitul Andrei Şaguna a înfiinţat în acel an Episcopia Ortodoxă Română a Caransebeşului. În această catedrală au fost înscăunaţi toţi episcopii Caransebeşului: Ioan Popasu şi Nicolae

238

Popea, care au fost ucenicii marelui Şaguna, şi mai apoi, în 1910, chiar în Duminica Tomii, vrednicul de pomenire Miron Cristea, care a devenit apoi mitropolit primat şi primul patriarh al Bisericii Ortodoxe Române. Au mai fost înscăunaţi aici episcopii Iosif Badescu, Vasile Lăzărescu, care a devenit apoi primul mitropolit al Banatului după reînfiinţarea mitropo-liei, Veniamin Nistor, care a păstorit în vremuri grele şi a fost nevoit să-şi părăsească eparhia, apoi, în 1994, episcopul Emilian Birdaş, iar în 1996, înaintaşul nostru, Înalt Preasfinţitul Laurenţiu, Mitropolitul Ardealului”, a spus Preasfinţitul Lucian.

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a evidenţiat rolul pe care l-au avut de-a lungul istoriei atât oraşul Caransebeş, cât şi episcopia de aici în viaţa Bisericii şi a neamului românesc.

„Oraşul Caransebeş a fost un loc al mărturisirii credinţei ortodoxe la margine de ţară şi un oraş al apărării identităţii şi unităţii naţionale, al refacerii unităţii naţionale, împreună cu Aradul. Acest oraş a contribuit la dezvoltarea conştiinţei naţionale, de refacere a unităţii naţionale, ceea ce s-a şi realizat în 1918. De asemenea, Eparhia Caransebeşului rămâne în conştiinţa Bisericii Ortodoxe Române ca şi cetate de cultură teologică. Seminarul teologic de aici a avut profesori iluştri, care au scris cărţi de înaltă ţinută academică şi care au format generaţii întregi de preoţi, profesori şi oameni de cultură”, a subliniat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.

Invitaţi de seamă

Patriarhul României, împreună cu arhiereii prezenţi, a târnosit noua Catedrală din Caransebeş. După rânduiala obişnuită a înconjurării lăcaşului de cult, a urmat pecetluirea Sfintei Mese din Altar, în piciorul căreia au fost aşezate moaştele şi hrisovul. După înveşmântarea Sfintei Mese, Înalt Preasfinţitul Timotei, Arhiepiscopul Aradului, a citit hrisovul în faţa credincioşilor adunaţi pentru a participa la sfinţire şi la Sfânta Liturghie. Printre oficialităţile prezente s-au numărat ministrul secretar de stat pentru culte, Adrian Lemeni, prefectul judeţului Caraş-Severin, Octavian Ţunea şi preşedintele Judeţului, Sorin Frunzăverde, primarul oraşului Ion Marcel Vela, precum şi parlamentari şi politicieni din mai multe zone ale ţării.

Din soborul de arhierei care a oficiat slujba de sfinţire a Catedralei şi Sfânta Liturghie la altarul nou-sfinţit au făcut parte: Înalt Preasfinţitul Laurenţiu, Mitropolitul Ardealului, Înalt Preasfinţitul Irineu, Mitropolitul

239

Olteniei, Înalt Preasfinţitul Iosif al Europei Occidentale şi Meridionale, Înalt Preasfinţitul Mitropolit Nifon, Arhiepiscopul Târgoviştei şi Exarh patriarhal, Înalt Preasfinţitul Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, Înalt Preasfinţitul Andrei, Arhiepiscop al Alba Iuliei, Înalt Preasfinţitul Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, Înalt Preasfinţitul Timotei, Arhiepiscop al Aradului, Preasfinţitul Luchian, Episcopul sârbilor ortodocşi din Buda-pesta şi Timişoara, Preasfinţitul Lucian, Episcopul Caransebeşului, Prea-sfinţitul Sofronie, Episcopul Oradiei, Preasfinţitul Nicodim, Episcopul Severinului şi Strehaiei, Preasfinţitul Vincenţiu, Episcopul Sloboziei şi Călăraşilor, Preasfinţitul Galaction, Episcopul Alexandriei şi Teleormanu-lui, Preasfinţitul Ambrozie, Episcopul Giurgiului, Preasfinţitul Sebastian, Episcopul Slatinei şi Romanaţilor, Preasfinţitul Visarion, Episcopul Tulcii, Preasfinţitul Daniil, Episcopul locţiitor al Episcopiei Daciei Felix, Prea-sfinţitul Siluan al Episcopiei Ortodoxe Române din Ungaria, Preasfinţitul Vasile Someşeanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului, Preasfinţitul Paisie Lugojeanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopi-ei Timişoarei, Preasfinţitul Emilian Lovişteanul, Episcop-vicar al Arhie-piscopiei Râmnicului, Preasfinţitul Ioachim Băcăuanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului.

„Mântuitorul vine să mântuiască”

În cuvântul de învăţătură de la Sfânta Liturghie, Preafericitul Părinte Patriarh a vorbit credincioşilor adunaţi în noua Catedrală din Caransebeş despre jertfa mântuitoare de pe cruce, ca supremă expresie a iubirii divine faţă de oameni şi despre Cruce, ca semn al biruinţei asupra răului. „Iubi-rea lui Dumnezeu, Care Îl trimite pe unicul Său Fiu într-o lume bolnavă de păcat, de ură şi de răutate pentru a o vindeca de păcat şi moarte, este iubire mântuitoare şi făcătoare de viaţă. Întrucât Hristos Cel care a murit pe cruce a fost fără de păcat, moartea - ca plată a păcatului - nu a putut să-L stăpânească, iar El a biruit cu moartea Sa puterea morţii, înviind din mormânt. În noaptea de Paşti, noi ridicăm cu ambele mâini Sfânta Cruce în văzul tuturor, adăugăm lumânarea de Înviere la ea şi spunem „Hristos a Înviat!”, apoi ni se răspunde „Adevărat a Înviat!”, deoarece Hristos Cel răstignit este Hristos Cel Înviat, Care şi după moartea Sa poartă în trupul Său semnele Crucii, adică semnele cuielor din mâini şi picioare, precum şi semnul lăsat de lancea care L-a străpuns. Semnele Crucii rămân veşnic în

240

trupul Mântuitorului Iisus Hristos, Cel Înviat şi Înălţat la ceruri, pentru a ne arăta cât de mult ne-a iubit El pe noi şi S-a dăruit nouă, ca pe noi să ne ridice la ceruri. De aceea, sărbătoarea Înălţarea Sfintei Cruci, ca cinstire a Sfintei Cruci, este preamărirea iubirii jertfelnice, a iubirii smerite, singura iubire pe care Dumnezeu o preţuieşte. El nu preţuieşte iubirea posesivă şi mândră, ci iubirea smerită, care deschide sufletul omului spre a iubi pe Dumnezeu şi pe semeni.

Evanghelia de astăzi ne mai spune că „Dumnezeu nu a trimis pe Fiul Său în lume ca să osândească, ci ca lumea să se mântuiască prin El”. Deci, Mântuitorul vine să mântuiască, nu să osândească lumea. El vine să cheme, să vindece pe cei bolnavi, să hrănească pe cei săraci, să îndrepte pe cei rătăciţi, să ridice pe cei păcătoşi şi căzuţi, vine să dăruiască viaţă adevărată. Crucea este lumină şi binecuvântare spre mântuire. Crucea este semnul credinţei în iubirea lui Dumnezeu, iubire mai tare decât moartea. De aceea, noi am făcut din Cruce semnul mântuirii, iar când spunem „Doamne, ajută-ne!”, „Doamne, mântuieşte-ne!”, „Doamne, miluieşte-ne!”, ne însemnăm cu Sfânta Cruce, deoarece ea este semnul iubirii Preasfintei Treimi pentru noi. De aceea, şi biserica este construită sub formă de cruce, iar pe turlele ei se află o cruce, care ne aminteşte de iubirea lui Hristos pentru noi”, a spus Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.

La final, Întâistătătorul Bisericii a oferit diplome şi distincţii ctitorilor, binefăcătorilor şi tuturor jertfitorilor sfintei Catedrale din Caransebeş, care au contribuit esenţial de-a lungul anilor la zidirea lăcaşului de cult. Preasfinţitul Episcop Lucian a primit un engolpion şi o cruce, iar pentru Altarul catedralei, o cruce de binecuvântare. Au primit distincţii consilierii Episcopiei Caransebeşului şi protopopii, primarul oraşului, prefectul de Caraş-Severin şi preşedintele Judeţului Caraş-Severin, precum şi directorii firmelor care au construit lăcaşul de cult.

A urmat cuvântul Înalt Preasfinţitului Laurenţiu, Mitropolitul Ardealului, care a reamintit de greutăţile întâmpinate la începerea lucrărilor de zidire a Catedralei din Caransebeş: „Când am pus piatra de temelie, am îmbrăcat veşmintele primului episcop de Caransebeş, Ioan Popasu, şi am spus că vrem să ducem mai departe dorinţa înaintaşilor noştri. Iată, astăzi s-a împlinit aceasta”.

Preasfinţitul Episcop Lucian a mulţumit tuturor ctitorilor, celor prezenţi: ierarhi, preoţi, autorităţi şi credincioşi. A subliniat cât de mult a fost aşteptat acest eveniment. „Catedrala este una pe măsura jertfei înaintaşilor şi contemporanilor. Este o catedrală în care ne regăsim cu toţii

241

şi în care am oficiat pentru prima dată Sfânta Liturghie, o catedrală pe care Episcopia Caransebeşului o merita de mult, de la început”, a subliniat PS Lucian, care şi-a exprimat dorinţa de a înfrumuseţa lăcaşul de cult cu pictură şi mobilier.

Episcopul Caransebeşului a oferit Preafericitului Părinte Patriarh Daniel o cruce de binecuvântare şi un set arhieresc cu engolpion şi cruce.

Mărturii de la pelerini

Am stat de vorbă cu câţiva dintre credincioşii care au venit dis-de-dimineaţă la Catedrala din Caransebeş pentru a participa la slujbele religioase oficiate aici de soborul de arhierei.

„Ne simţim foarte bine la această mare sărbătoare. Am venit astăzi să ne rugăm pentru sănătate şi pentru iertare de păcate. Slujba este foarte frumoasă, iar biserica este minunată”, a spus Maria Robăt, 70 ani. Cosmin, de 16 ani, ne-a mărturisit: „Catedrala este foarte frumoasă şi reprezintă un simbol al oraşului. Ne bucurăm mult că au venit atâţia ierarhi să sfinţească noua catedrală. Au venit mulţi oameni din oraş, dar şi din împrejurimi, ceea ce înseamnă că evenimentul este unul deosebit pentru întreaga zonă”.

Ştefan MĂRCULEŢ(Ziarul Lumina, 13 septembrie 2010)

242

Patriarhul Românieila Catedrala istorică a Caransebeşului

Cuvântul Preasfinţitului Părinte Lucian la întâmpinarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe

Române în Episcopia Caransebeşului

Bine aţi venit, Preafericirea Voastră, în Episcopia Caransebeşului, în această catedrală istorică închinată Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruinţă. Îi mulţumim lui Dumnezeu că V-a adus în mijlocul nostru, cu pace şi sănătate, să binecuvântaţi clerul şi poporul Episcopiei Caransebeşului şi să târnosiţi o nouă catedrală pentru această eparhie.

Ne aflăm într-o biserică construită la începutul secolului al XVIII-lea, în acest stil care domină în Banat, stilul baroc provincial, şi sigur, într-o biserică în care s-au petrecut multe evenimente din istoria românilor ortodocşi de pe aceste meleaguri. Aş vrea doar în câteva cuvinte să Vă amintim cele mai importante momente care au avut loc aici. Deşi nu aceasta a fost destinaţia ei, în 1865, când s-a înfiinţat, de către Mitropolitul Andrei Şaguna, Episcopia Caransebeşului, biserica „Sf. Mare Mc. Gheorghe” a devenit catedrală episcopală. Aici au fost înscăunaţi toţi episcopii Caransebeşului: Ioan Popasu, Nicolae Popeea, ucenicii marelui Şaguna, şi mai apoi, în 1910, a fost instalat chiar în Duminica Tomii, vrednicul de pomenire, episcop al Caransebeşului, Miron Cristea (între anii 1910-1919, Mitropolit Primat şi Primul Patriarh al României, din 1925). Au fost înscăunaţi tot aici episcopul Iosif Badescu, Vasile Lăzărescu – care devine primul mitropolit al Banatului, după reînfiinţarea Mitropoliei Banatului, Veniamin Nistor – care păstoreşte în vremuri grele această eparhie şi este nevoit în februarie 1949 să-şi părăsească eparhia fiind exilat de regimul comunist într-un schit de lângă Alba-Iulia, iar în 1963 este chemat în locaşurile drepţilor fără să se mai poată întoarce în eparhia pe care a păstorit-o. Tot în această catedrală a fost instalat ca episcop, în 1994, vrednicul de pomenire episcop Emilian Birdaş, iar în

243

1996, înaintaşul nostru, Înalt Preasfinţitul Părinte Mitropolit Laurenţiu, nu numai că a fost înscăunat dar a fost şi hirotonit aici. Înaltpreasfinţia sa, în data de 27 octombrie, chiar de Sărbătoarea Sfântului Dimitrie cel Nou, ocrotitorul Bucureştilor, pune piatra de temelie la catedrala pe care, mâine, Preafericirea Voastră împreună cu noi, o vom târnosi şi o vom consacra slujirii liturgice. Tot aici a avut loc şi instalarea noastră, pentru că noua catedrală nu era finalizată.

Desigur că în această catedrală au avut loc multe evenimente şi putem aminti vizita Mitropolitului Primat Miron Cristea, care, după instalarea sa ca mitropolit primat la Bucureşti a revenit la Caransebeş, în 25 decembrie (pe stil vechi), ca să-şi ia rămas-bun de la clerul şi credincioşii acestei episcopii şi să doneze o sumă importantă pentru construirea unei noi catedrale în Caransebeş. În 1923 a fost primit regele Ferdinand, iar în 1930 regele Carol al II-lea; tot în această catedrală a fost primit în 12 septembrie 1948, Patriarhul Justinian Marina, care nu a slujit, dar a participat la o sfântă liturghie împreună cu Episcopul Veniamin Nistor. Întrebat fiind de fostul secretar al episcopului devenit patriarh, Miron Cristea, Dr. Cornel Corneanu, ce se va întâmpla cu episcopia noastră, patriarhul Justinian a răspuns că va fi mai mare, prevestind cu câteva luni înainte desfiinţarea episcopiei şi alipirea ei la Arhiepiscopia Timişoarei.

Iată doar câteva momente importante petrecute în această catedrală istorică, închinată Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, însă momentul de astăzi este copleşitor, pentru noi toţi. Preafericirea Voastră, aţi venit să desăvârşiţi menirea acestei biserici, care rămâne în conştiinţa noastră drept catedrala istorică a Caransebeşului. De aceea, primirea Preafericirii Voastre în aceste zile binecuvântate, am făcut-o aici, ca într-un fel să ne luăm rămas-bun de la această catedrală, care timp de 145 de ani a fost singura catedrală a Caransebeşului. Mâine vom târnosi o nouă catedrală, închinată Praznicului Praznicelor, închinată Praznicului Învierii Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Vă mulţumim că aţi venit în mijlocul nostru ca să ne binecuvântaţi şi aţi ales să petreceţi la Caransebeş trei zile de rugăciune, zile de slujire, zile de bucurie sfântă.

Vă mulţumim, Preafericirea Voastră, Vă spunem din toată inima „Bine aţi venit!”.

„Binecuvântat este cel ce vine întru numele Domnului!“

244

Cuvântul Preafericitului Părinte Patriarh Daniella Catedrala istorică „Sfântul Mare Mucenic

Gheorghe” din Caransebeş

Înalt Preasfinţiile Voastre, Preasfinţiile Voastre, stimate autorităţi de stat, centrale şi locale, Preacuvioşi şi Cucernici Părinţi, iubiţi credincioşi şi credincioase, ne aflăm aici, într-un loc istoric, aşa cum a subliniat Preasfinţitul Părinte Episcop Lucian al Caransebeşului, şi nu dorim să ţinem un cuvânt lung, pentru că s-a spus esenţialul despre această biserică şi despre istoria eparhiei Caransebeşului. Dorim să exprimăm mai întâi mulţumiri lui Dumnezeu pentru lucrarea misionară, sfântă şi mare care s-a săvârşit aici de-a lungul timpului. Oraşul Caransebeş a fost un oraş al mărturisirii credinţei ortodoxe, la margine de ţară, şi un oraş al apărării identităţii şi unităţii naţionale, al refacerii unităţii naţionale, putem spune, pentru că împreună cu Aradul, acest oraş a contribuit la dezvoltarea conştiinţei naţionale de refacere a unităţii naţionale, ceea ce s-a şi întâmplat, în 1918. De asemenea, oraşul Caransebeş, eparhia aceasta, rămân în conştiinţa noastră, a Bisericii Ortodoxe Române, ca cetate de cultură teologică. Seminarul Teologic din Caransebeş a avut profesori iluştri, care au scris cărţi de înaltă ţinută academică şi au format generaţii întregi de preoţi, profesori şi oameni de cultură, în general. Deci avem de-a face aici cu o tradiţie, nu doar a evlaviei, ci şi a gândirii teologice, academice, care a influenţat cultura, a influenţat societatea şi a dat prestigiul şi demnitatea acestei zone. Catedrala nouă este o continuitate a acestei catedrale şi aceasta va rămâne în continuare tot catedrală, nu-i zicem cea veche, ci catedrala istorică. Discutăm aici de o continuitate şi în acelaşi timp de o adaptare a spaţiului, potrivit nevoilor misionare şi pastorale de reprezentare în zilele noastre.

Mâine vom târnosi, cu ajutorul lui Dumnezeu, catedrala nouă, dar trebuie păstrată în iubirea noastră şi această catedrală istorică, pentru că a fost un timp foarte îndelungat loc de rugăciune şi loc de sfinţire, loc de iertare şi de ridicare, loc de luminare a sufletului, loc de misiune pentru generaţii de-a rândul. Catedrala străjuită de Sfântul Mare Mucenic Gheorghe este simbolul unei lupte duhovniceşti, a unei lupte văzute şi a

245

unei lupte nevăzute. Şi aşa cum s-a luptat Sfântul Mare Mucenic Gheorghe cu balaurul, potrivit tradiţiei noastre bisericeşti, tot aşa şi slujitorii acestei catedrale s-au luptat, de-a lungul vremii, cu balauri nevăzuţi, dar totuşi simţiţi prin prezenţa lor, mai ales răufăcătoare.

Acum Dumnezeu ne-a dat libertate şi trebuie să păzim libertatea, în primul rând ca să-i mulţumim. Zidirea unei biserici este un act de mulţumire, de recunoştinţă. Nemulţumitorului, nerecunoscătorului i se iau darurile pentru că nu ştie să crească în darurile primite de la Dumnezeu. Celor care mulţumesc lui Dumnezeu, arată recunoştinţă, arată euharistie – pentru că aceasta înseamnă euharistia, recunoştinţă – acelora, Dumnezeu le dă daruri în plus ca să crească duhovniceşte în relaţia lor cu Preasfânta Treime, începută la botez şi în relaţia lor cu semenii. Să ajute Bunul Dumnezeu să avem întotdeauna bucuria aceasta a comuniunii cu generaţiile trecute şi cu cele viitoare, pentru că orice biserică leagă nu numai cerul şi pământul printr-o legătură nevăzută, dar reală, duhovnicească, ci şi generaţiile trecute cu generaţia prezentă şi cu cea viitoare. Tocmai de aceea, noi ne rugăm pentru cei adormiţi în Domnul, ducând pomenirea lor din neam în neam, adică din generaţie în generaţie. Noi suntem generaţia binecuvântată să vedem legătura între cele două catedrale spre slava Sfintei Treimi şi spre a noastră mântuire. Amin.

Ca semn de preţuire şi de binecuvântare pentru această catedrală istorică dorim să oferim Biblia, ediţia Sfântului Sinod, format mare, un comentariu cu explicaţii la crezul niceo-constantinopolitan, crezul ortodox şi explicaţiile însoţite de fresce de icoane, precum şi o carte despre lucrarea bisericii în societatea de astăzi, intitulată: „Libertate pentru comuniune”, iar celor care sunt prezenţi aici le oferim câte o iconiţă ca semn de binecuvântare şi certificat de prezenţă, cu chipul Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruinţă.

Să trăiţi întru mulţi şi binecuvântaţi ani şi vă mulţumim pentru frumoasa primire, pentru bogata prezenţă a multor ierarhi ai Sfântului Sinod. În mod deosebit salutăm prezenţa domnului Secretar de Stat, Adrian Lemeni, a domnului Preşedinte al Judeţului, a domnului Primar şi a altor autorităţi, precum şi prezenţa atâtor preoţi şi credincioşi.

Dumnezeu să ne binecuvânteze şi să ne dăruiască bucuria de a fi ctitori de lăcaşuri sfinte şi de a construi comuniune duhovnicească printre oameni şi între generaţii!

246

Sfânta Cruce, semnul Iubirii jertfelnice

Cuvântul de învăţătură al Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române în Duminica dinaintea Înălţării Sfintei Cruci, adresat credincioşilor participanţi la

târnosirea noii catedrale episcopale din Caransebeş, 12 septembrie 2010

Sfânta Evanghelie, pe care am ascultat-o acum, a fost rânduită de biserică pentru a fi citită în Duminica dinaintea sărbătorii Înălţării Sfintei Cruci. În această Evanghelie, după Sfântul Evanghelist Ioan, vedem o paralelă între şarpele pe care Moise l-a făcut din aramă şi l-a ridicat pe un lemn în pustie, pentru ca toţi cei muşcaţi de şarpe, când priveau la şarpele de aramă, să se vindece şi înălţarea pe cruce, răstignirea pe Cruce a Mântuitorului Iisus Hristos. Deci răstignirea pe cruce a Mântuitorului Iisus Hristos a fost prefigurată, preînchipuită încă de pe timpul lui Moise, mai precis, cu 1500 de ani înainte de întruparea Domnului Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Acest simbolism al paralelismului dintre înălţarea şarpelui în pustie şi înălţarea sau răstignirea Mântuitorului Iisus Hristos pe cruce, are semnificaţii deosebite din punct de vedere duhovnicesc. Atât de profunde sunt semnificaţiile, încât totul este exprimat antinomic, paradoxal, pentru a arăta profunzimea misterului sau adâncimea tainei Mântuirii noastre. Sfântul Ioan Gură de Aur, la un comentariu la Evanghelia după Ioan, vorbeşte despre potrivirea chipului cu adevărul. Acolo era o preînchipuire a tainei lui Hristos şi aici este adevărul răstignirii şi învierii lui Hristos în Evanghelie. Spune Sfântul Ioan Gură de Aur: „Atunci, evreii prin şarpele de aramă pe care-l priveau, scăpau de o moarte temporară. Aici, credincioşii care privesc la Hristos cel răstignit şi înviat, sunt mântuiţi de moartea cea veşnică, şi anume de despărţirea omului de Dumnezeu prin neascultare. Acolo, şarpele de aramă vindeca muşcăturile şerpilor, aici Hristos vindecă rănile pricinuite de dragonul cel duhovnicesc, adică de diavol. Acolo, cel ce privea cu ochii trupului şarpele de aramă era vindecat; aici, în Noul

247

Testament, cel ce priveşte cu ochii sufletului se uşurează de mulţimea păcatelor. Acolo atârna pe lemn un chip de aramă care reprezenta şarpele; aici atârnă pe lemn, în timpul răstignirii, trupul pe care l-a făcut Duhul Sfânt. Deci, acolo un şarpe muşca, cel viu, şi un şarpe de aramă vindeca; aici moartea biruieşte moartea şi moartea dăruieşte viaţă, căci Hristos cu moartea pe moarte călcând, prin înviere a dăruit lumii viaţă veşnică”.

Vedem aşadar că prefigurarea sau preînchipuirea crucii Mântuitorului Iisus Hristos se referă la taina Mântuirii noastre, în Hristos. Mai spune Mântuitorul, în Evanghelia de astăzi, că atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât pe Unicul Său Fiu L-a dat, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică, căci Fiul Omului nu a venit să osândească lumea, ci să o mântuiască. Prin aceasta vedem legătura dintre taina crucii şi iubirea jertfelnică, nesfârşită a lui Hristos. Înţelegem că Sfânta Cruce, semnul Sfintei Cruci, este semnul iubirii jertfelnice, veşnice, netrecătoare a Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Prin moartea Sa smerită pe Cruce, prin moartea sa jertfelnică, deşi era Atotputernic, El a arătat ascultare până la moarte şi încă una pe cruce. Şi această iubire jertfelnică a lui Hristos este atât de mare, încât ne e foarte greu să o înţelegem. El era Atotputernic şi putea să nimicească pe vrăjmaşii Lui, dar S-a făcut răbdător până la moarte; El nu a răspuns la ură cu ură, la invidie cu invidie şi la răutate cu răutate, ci a biruit răul prin bine.

Hristos Domnul, aşa cum ne spun Sfintele Evanghelii, a fost răstignit din cauza urii şi a invidiei mai marilor cărturarilor şi fariseilor, care-L urau şi-L invidiau pe Hristos pentru că poporul Îl iubea şi-L urma. Dar El, cu iubirea Sa smerită, a curmat răul. Când se răspunde la ură cu ură şi la violenţă cu violenţă, răul se răspândeşte şi violenţa se exprimă.

Sfântul Apostol Pavel, vorbind despre taina crucii, spune că Hristos Domnul, dezbrăcând, dezvăluind, demascând puterile diavoleşti, le-a ţintuit pe cruce. Aceasta înseamnă, aşa cum spune Sfântul Maxim Mărturisitorul, că demonii care-i îndemnau pe oamenii răi să-L răstignească pe Hristos, s-au ascuns în ei, dar Hristos, simţind că diavolii sunt ascunşi în cei ce-L chinuiau şi L-au dus la răstignire, cu iubirea Sa smerită, i-a biruit pe demoni, care nu au smerenie, ci sunt răi. Şi aşa a ţintuit pe cruce puterile demonice. Sfântul Maxim spune: „Hristos Domnul l-a bătut pe diavol în ei, în cei în care s-a ascuns el.” Domnul nu a răspuns la răutate cu răutate, ci a spus: „Părinte, iartă-le lor, căci nu ştiu ce fac”.

Iubirea Sfintei Cruci este o răstignire a egoismului, este iubirea care nu răspunde la rău cu rău, la răutate cu răutate, ci biruieşte răutatea prin

248

bine şi este iubire iertătoare. De aceea, iertarea păcatelor în biserică, se dăruieşte în numele lui Hristos şi când se pronunţă pe capul penitentului, se face sfânta cruce. Hristos, care i-a iertat pe cruce pe cei ce L-au răstignit, iartă orice păcat şi orice greşeală atunci când omul se apropie de El în stare de pocăinţă, de regret pentru păcatul săvârşit şi în stare de hotărâre pentru un început nou în viaţa sa.

Sfânta Cruce, pe de o parte, este simbolul iubirii infinite a lui Dumnezeu pentru noi, al iubirii Lui nesfârşite şi eterne, dar şi o putere împotriva demonilor. De aceea, Biserica, în cântările ei, spune: „Doamne, armă asupra diavolilor, Crucea Ta ai dat-o nouă”. De ce se tem demonii de Cruce? Pentru că nu pot suporta iubirea smerită a lui Hristos, îi arde pe ei smerenia Lui, îi arde pe ei, urâtorii de oameni, iubirea Celui ce este iubitor de oameni, Hristos Dumnezeu, Fiul lui Dumnezeu Cel veşnic, care S-a făcut om din iubire pentru oameni şi pentru a lor mântuire. Înţelegem astfel mai bine de ce semnul Sfintei Cruci se află pretutindeni în viaţa creştinului, mai ales în biserică, în apropierea Mesei Sfântului Altar, pentru că reprezintă altarul de jertfă al lui Iisus Hristos. Sfânta Cruce se află pe turla centrală sau pe toate turlele bisericii construite în formă de corabie şi de cruce, pentru că este catargul acestei corăbii a mântuirii.

Corabia Mântuirii este Biserica. Ea a fost prefigurată de corabia lui Noe şi de corabia în care Mântuitorul Iisus Hristos a învăţat pe ucenici şi mulţimile, de corabia în care El a făcut minunile pe mare. Când a umblat pe mare, a venit către corabie şi a salvat pe ucenici; când a adormit în corabie şi apoi au venit ucenicii Lui, care L-au trezit şi El a certat vânturile şi marea şi corabia a fost salvată.

Legătura dintre Hristos şi corabie, prin Cruce, se arată şi în aceea că biserica este construită în formă de corabie sau cruce. Crucea latină conţine şi imaginea corabiei lungi şi semnul sfintei cruci, în arhitectură. Crucea se află pe catapeteasma Sfântului Altar, unde vedem în dreapta Mântuitorului pe Maica Domnului, figura Ecleziei cum spun părinţii latini, şi apoi pe Sfântul Ioan Evanghelistul, ucenicul iubit, care a stat cu capul pe pieptul Mântuitorului la cina cea de taină. A fost singurul dintre apostoli care a rămas sub crucea răstignirii lui Hristos şi primul care a ajuns la mormântul Mântuitorului în ziua Învierii Lui, cel căruia Hristos i-a încredinţat pe Mama Sa, Fecioara Maria, Maica Domnului. Deci acolo vedem crucea de pe Golgota, pe marele iconostas al sfintei biserici. Ea ne arată iubirea nesfârşită a lui Dumnezeu, descoperită nouă în Iisus Hristos.

249

Catapeteasma cu aceste icoane este vederea împărăţiei cerurilor care odată cu venirea lui Hristos în lume, vine spre noi. „Pocăiţi-vă, că s-a apropiat Împărăţia cerurilor!” Ea vine spre noi pentru ca noi să mergem spre Sfânta Treime, ca noi să intrăm în Împărăţia cerurilor. De o parte şi de alta a uşilor împărăteşti ale Sfântului Altar, vedem prima venire a lui Iisus Hristos, copil, prunc smerit, şi în partea cealaltă vedem pe Hristos Pantocratorul, Atotţiitorul şi Judecătorul lumii venind întru slavă. Biserica desfăşoară lucrarea ei pe pământ, între prima venire a lui Hristos, cea smerită, şi a doua venire a Sa, cea întru slavă. Sfintele Taine sunt arvuna Împărăţiei cerurilor: „Şi dă-ne nouă să ne împărtăşim mai cu adevărat cu Sfintele Tale Taine, în ziua cea neînserată a Împărăţiei Tale”.

Crucea se află pretutindeni în biserică, dar şi pe casele sau porţile creştinilor care doresc ca orice casă a lor să devină o casă a Domnului, o casă binecuvântată, biserica de acasă, care ţine legătura cu Biserica mare.

Crucea se află adesea lângă fântâni sau lângă izvoare, pentru ca să ne amintească iubirea lui Hristos care a zis: „Eu sunt apa cea vie. Cel ce bea această apă, nu va înseta niciodată”. Este vorba de harul Preasfântului Duh, singurul care răspunde dorinţei noastre de iubire veşnică, iubire curată, iubire sinceră, smerită, iubire sfinţită şi sfinţitoare.

Crucea se află adesea la răscruce de drumuri. Drumurile iau forma crucii, dar crucea ne arată care e drumul cel adevărat: Hristos, care a zis: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa”, calea care nu rătăceşte, adevărul care nu este minciună şi viaţa care nu se sfârşeşte.

Putem continua cu exemplele, crucea se află pe lănţişorul de la gât, în ziua botezului nostru. Cu semnul crucii ne însemnăm dimineaţa când ne trezim din somn, seara când ne culcăm, înaintea servirii meselor şi după servirea meselor. Semnul crucii îl folosim când începem lucrul şi zicem: „Doamne, ajută-ne!”, „Doamne, dă-ne putere!”, „Doamne, întăreşte-ne!”. Semnul crucii îl fac mamele noastre peste pâinea care intră în cuptor şi care iese din cuptor. Ne aducem aminte că Hristos Domnul a spus: „Eu sunt Pâinea pogorâtă din cer. Cine mănâncă din această pâine, nu va flămânzi niciodată”.

Vedem crucea şi pe mormintele creştinilor, pentru că Hristos a spus: „Eu sunt Învierea şi Viaţa. Oricine va crede în mine, viu va fi, chiar dacă va muri”. Chiar dacă va muri cu trupul, va fi viu cu sufletul. „Şi Eu îl voi învia pe el în ziua de apoi”. Crucea este semnul iubirii lui Hristos faţă de cei adormiţi în Domnul, cei care au adormit pentru credinţă în Hristos şi nădejdea Învierii de obşte. Când ducem flori la mormânt şi sărutăm Sfânta

250

Cruce de pe mormintele celor dragi ai noştri, deja noi îi cuprindem în iubirea lui Hristos nu numai pe cei vii, ci şi pe cei adormiţi, astfel încât crucea ne arată iubirea mai tare decât moartea. Această iubire se arată în rugăciune. Iubirea rugăciunii pentru cei dragi ai noştri, părinţi, fraţi, rude, prieteni, care au trecut la Domnul, este mai tare decât moartea, pentru că, se exprimă prin rugăciunea adresată lui Hristos, Biruitorul iadului, al păcatului şi al morţii.

Peste tot ne însemnăm cu semnul sfintei cruci, pentru că aşa cum spune Sfântul Apostol Pavel, crucea este puterea lui Dumnezeu. Are o putere Sfânta Cruce atât de mare, încât o mulţime de oameni care se aflau la limita dintre viaţă şi moarte, când s-au însemnat cu semnul Sfintei Cruci, crezând puternic în iubirea şi ajutorul lui Hristos, au fost salvaţi.

Să ne ajute Bunul Dumnezeu ca, ori de câte ori vedem semnul crucii, să ne gândim deodată la iubirea jertfelnică a lui Hristos şi la bucuria Învierii. De aceea, în noaptea de Paşti, noi nu ascundem crucea, ci o ridicăm în văzul tuturor, adăugăm lumânarea învierii şi spunem: „Hristos a înviat!”– „Adevărat a înviat!”.

Puterea Învierii este ascunsă în cruce şi slava Crucii este Învierea lui Iisus Hristos, spre slava Sfintei Treimi şi spre a noastră mântuire! Amin.

251

Catedrala din Caransebeş,ridicată pe măsura jertfei înaintaşilor

şi contemporanilor noştri

Cuvântul Preasfinţitului Părinte Episcop Lucianla târnosirea noii catedrale episcopale din Caransebeş

Preafericirea Voastră, Părinte Patriarh Daniel, Înalt Preasfinţia Voastră, Părinte Mitropolit Laurenţiu, Înalt Preasfinţiile şi Preasfinţiile Voastre, Excelenţele Voastre, Domnilor Parlamentari, Domnule Preşedinte al judeţului Caraş-Severin, Stimate Domnule Primar al municipiului Caransebeş, Onorate oficialităţi centrale, judeţene şi locale, stimaţi invitaţi, iubiţi ctitori, închinători, miluitori, lucrători şi binefăcători ai acestei sfinte catedrale, târnosite astăzi, 12 septembrie, anul mântuirii 2010, de însuşi Patriarhul României, Preafericitul Părinte Daniel.

Iubiţi credincioşi şi credincioase, fraţi şi surori întru Hristos Domnul,Se poate pune o întrebare la această sărbătoare a Episcopiei

Caransebeşului. Catedrala Învierea Domnului din Caransebeş, este o catedrală mare sau o catedrală mică? Este o catedrală pe măsura jertfei înaintaşilor şi contemporanilor noştri. Este o catedrală în care ne regăsim cu toţii şi în care astăzi am săvârşit pentru prima dată Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie, este o catedrală pe care Episcopia Caransebeşului o merita de mult, o merita de acum 100 de ani. Miron Cristea a gândit o nouă catedrală aici în Caransebeş. A donat pentru ridicarea ei, când a plecat la Bucureşti ca Mitropolit Primat, 20.000 de coroane.

Episcopul Veniamin Nistor a înfiinţat un fond pentru construirea unei catedrale în Caransebeş. Al II-lea război mondial şi instaurarea regimului comunist nu au făcut posibilă construirea unei catedrale în această cetate istorică a Banatului de Munte. După 1989 s-a reînfiinţat Episcopia Caransebeşului. Înaintaşii noştri, vrednicul de pomenire, episcopul Emilian Birdaş proiectează această monumentală catedrală, iar Înalt Preasfinţitul Mitropolit Laurenţiu, episcop al Caransebeşului, între 1996 şi 2005, pune piatra de temelie în 27 octombrie 1996 şi începe construcţia. Iată, la 100 de ani de la instalarea lui Miron Cristea ca episcop al Caransebeşului,

252

Dumnezeu ne-a ajutat să sfinţim această catedrală, începută în 1995 şi târnosită astăzi, 12 septembrie 2010.

Preafericirea Voastră, Îi mulţumim Bunului Dumnezeu că V-a adus azi aici, în episcopia noastră, tocmai în această duminică sfântă, o duminică închinată Sfintei Cruci, pentru că ne aflăm înaintea Sărbătorii Înălţării Sfintei Cruci, dar şi la Odovania Naşterii Maicii Domnului. Este o duminică importantă pentru Biserica Ortodoxă Română pentru că astăzi, 12 septembrie, se împlinesc trei ani de la alegerea Preafericirii Voastre în fruntea Bisericii Ortodoxe Române, la 12 septembrie 2007. Tocmai în această zi binecuvântată, Dumnezeu a rânduit să târnosiţi catedrala Banatului de Munte, catedrala Episcopiei Caransebeşului. Vă rugăm să socotiţi sfinţirea acesteia ca o reuşită în cel de-al treilea an al păstoririi Preafericirii Voastre, al treilea an de patriarhat. În urmă cu trei zile, Sinodul Bisericii Ortodoxe Române, împreună cu Adunarea Naţională Bisericească a fost la Bucureşti, la locul unde va fi începută construcţia catedralei Mântuirii Neamului, gândită de primul patriarh al României, Miron Cristea, acelaşi care, în vremea păstoririi la Caransebeş a gândit şi această catedrală. Suntem convinşi că, în fruntea Sinodului Bisericii noastre, Veţi târnosi catedrala mult aşteptată de clerul şi poporul dreptcredincios din România.

Aţi fost hirotonit în urmă cu douăzeci de ani episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei şi Caransebeşului, apoi aţi plecat din Banat, iar acum Vă întoarceţi în ţinutul natal, în cetatea Caransebeşului, pentru a sfinţi catedrala noastră, dar şi spre a Vă ruga împreună şi alături de toţi ctitorii, închinătorii şi binefăcătorii acestei monumentale catedrale.

Vă mulţumim pentru dragostea pe care ne-aţi arătat-o şi ne-o arătaţi de fiecare dată. Ieri V-am întâmpinat la Timişoara împreună cu Înalt Preasfinţitul Părinte Mitropolit Nicolae, originar din cetatea Caransebeşului, care şi-ar fi dorit să fie cu noi la această sfântă liturghie, dar, care, din motive binecuvântate, nu a putut fi prezent astăzi. Aici ne-am rugat şi pentru Întâistătătorul Mitropoliei Banatului.

Catedrala noastră istorică a găzduit timp de două sute de ani cele mai importante evenimente spiritual-culturale şi bisericeşti din Banat. De azi înainte avem o nouă catedrală, una consacrată şi închinată Praznicului praznicelor, praznicului Învierii Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, dar şi Sfântului Prooroc Ilie Tesviteanul, un sfânt binecunoscut şi îndrăgit mai ales de credincioşii din Banat, pentru că multe biserici şi mănăstiri poartă acest hram.

253

Vă mulţumim că V-aţi ostenit astăzi să fiţi aici, la Caransebeş, şi să deschideţi porţile bisericii catedrale a Episcopiei Caransebeşului. „Ridicaţi, căpetenii, porţile cele veşnice şi va intra Împăratul slavei!”. Împăratul slavei a intrat, Domnul Puterilor, cel mort şi înviat. Putem spune înainte cu două zile de praznicul Înălţării Sfintei Cruci: „Crucii Tale ne închinăm Hristoase şi sfântă Învierea Ta o lăudăm şi o mărim!”. Fie ca această catedrală să rămână pentru posteritate ca o catedrală a demnităţii clerului şi poporului ortodox român din Banatul de Munte. Este o catedrală meritată de clerul şi credincioşii din această parte de ţară, de foarte multă vreme. Pentru că suntem în Duminica dinaintea Înălţării Sfintei Cruci, Preafericirea Voastră, Vă rugăm să ne îngăduiţi să Vă dăruim o cruce de binecuvântare, ca astăzi, aici, la Caransebeş şi în viitorul cât mai apropiat, la Bucureşti, din amvonul Catedralei Mântuirii Neamului, să ne binecuvântaţi şi să binecuvântaţi pe toţi ierarhii, preoţii şi credincioşii Patriarhiei Române.

Preafericirea Voastră, îngăduiţi-ne să Vă oferim şi o icoană a Sfântului Prooroc Daniel, ocrotitorul Preafericirii Voastre, pentru a Vă ocroti pe mai departe şi pentru a Vă purta în rugăciune înaintea Tronului Sfintei Treimi. Şi pentru că sunteţi Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române, Vă rugăm să primiţi şi un set de engolpioane şi cruce, set patriarhal, astfel încât ori de câte ori veţi sluji cu ele să Vă aduceţi aminte de sfinţirea catedralei episcopale din Caransebeş şi de 12 septembrie 2010.

Mulţumim Înalt Preasfinţitului Părinte Mitropolit Laurenţiu, pentru că a fost alături de noi şi astăzi, dar şi pe parcursul construirii catedralei, fiind cel care a început-o. Dumnezeu ne-a ajutat să sfinţim astăzi, împreună, această catedrală, aflându-ne pe această solee generoasă un sobor de 24 de ierarhi. Mulţumim Înalt Preasfinţiţilor şi Preasfinţiţilor Părinţi, prezenţi la Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie şi la slujba de sfinţire. Mulţumim tuturor celor care au venit de aproape sau de departe la această mare sărbătoare a Episcopiei. Mulţumim Excelenţelor Voastre, domnilor episcopi din bisericile romano-catolice şi greco-catolice, invitaţi la slujbă. Mulţumim Domnului Preşedinte al judeţului Caraş-Severin, Sorin Frunzăverde, Consiliului Judeţean, domnilor parlamentari care şi în acest an, ca şi anul trecut, au depus eforturi substanţiale să putem obţine banii necesari finalizării acestei catedrale. Ea va trebui împodobită şi cu mobilier şi cu pictură, dar este foarte important că astăzi am sfinţit-o şi de acum vom putea oficia aici serviciul divin public. Mulţumim Domnului Ministru Secretar de Stat, Adrian Lemeni, care ne-a ajutat chiar din 2006, de când am venit aici, cu foarte mulţi bani obţinuţi de la Guvernul României, îi mulţumim şi pentru

254

prezenţă dar şi pentru dragostea ce ne-a arătat-o dintotdeauna. Mulţumim Domnului Primar al municipiului Caransebeş şi Consiliului Local, care au fost aproape de noi de la început, pentru a finaliza această catedrală. Chiar şi în ultimele zile s-au depus eforturi substanţiale, pentru ca astăzi să ne putem afla aici şi să sfinţim catedrala. Mulţumim Domnului Ministru Varujan Vosganian pentru prezenţă şi pentru că, în 2008, ne-a ajutat mult cu fonduri substanţiale pentru continuarea lucrărilor. Mulţumim tuturor celor prezenţi, domnilor directori, domnilor şefi de instituţii pe care, din pricina mulţimii numelor şi pentru că timpul este foarte înaintat, nu-i vom mai aminti. Mulţumim Preasfinţitului Episcop Luchian, care a slujit alături de noi şi care păstoreşte pe toţi sârbii ortodocşi din România şi care are şi în Eparhia noastră mai multe parohii. Mulţumim preoţilor din Episcopia Caransebeşului, părinţilor consilieri, părinţilor protopopi, părinţilor stareţi şi maicilor stareţe şi tuturor preoţilor, dar şi credincioşilor care au răspuns favorabil, întotdeauna, când am făcut vreun apel. Vă mulţumim dumneavoastră, tuturor celor prezenţi, corului Ligii Tinerilor Ortodocşi Români, filiala Lugoj şi tuturor celor care nu aţi putut intra în această catedrală, dar care sunteţi în jurul catedralei, ascultând şi privind sfânta slujbă. Cu toţii sunteţi rugaţi ca la finalul acesteia să intraţi în Sfântul Altar, în Sfânta Sfintelor, să vă închinaţi înaintea Sfântului Jertfelnic sărutând cu evlavie şi cu multă credinţă, Sfânta Masă, Sfânta Evanghelie şi Sfânta Cruce, luând binecuvântare şi har de la Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos, cel mort şi înviat.

Vă mulţumim tuturor şi vă dorim să aveţi o Duminică cu adevărat binecuvântată, pentru că socotim că această zi este cea mai importantă din istoria episcopiei noastre, după înfiinţarea ei în 1865. Este cea mai importantă zi după 145 de ani. Vă felicităm pe toţi! Spunem din toată inima: Veşnică pomenire ctitorilor sfântului locaşului acestuia!

Preafericirea Voastră, Vă mulţumim, întru mulţi şi fericiţi ani şi Vă rugăm să mai poftiţi în Episcopia noastră pentru a ne binecuvânta şi a Vă ruga împreună şi alături de noi.

251

Dumnezeu lucreazăprin oameni

Cuvântul Înalt Preasfinţitului Părinte Laurenţiu Streza, Mitropolitul Ardealului

Preafericirea Voastră, Înalt Preasfinţiţi şi Preasfinţiţi Părinţi, Excelenţele voastre, stimaţi reprezentanţi ai autorităţilor locale şi centrale, iubiţi credincioşi, voi fi foarte scurt, pentru că emoţiile sunt atât de mari, dar ele sunt copleşite de bucuria pe care Dumnezeu ne-a rânduit-o ca să vedem catedrala aceasta sfinţită.

Am început aici cu foarte multe probleme, chiar de când am venit, pentru că era deja plătit tot proiectul, dar el nu era realizat. Am găsit locul potrivit şi am rămas aici cu foarte multe insistenţe şi ne-au ajutat oamenii lui Dumnezeu. Aţi spus minunat, Preafericirea Voastră, că Dumnezeu lucrează prin oameni şi prin mâinile lui Dumnezeu s-a putut realiza această catedrală aici, lângă vechea biserică şi vreau să spun clar, chiar dacă cei care au mai scris istorie şi au mai luat de la alţii, tendenţios împotriva rânduielilor noastre, împotriva istoriei acestor ţinuturi, biserica ce se afla aici (ruinele vechii biserici, aflată în imediata vecinătate a noii catedrale – n. red.) a fost o biserică ortodoxă, o biserică românească, pentru că, dacă ar fi fost de altă provenienţă, dacă ar fi fost o mănăstire de alt fel, nu s-ar fi găsit la intrare morminte de femei, îngropate cu bănuţi de aici, din această zonă. Este vorba bineînţeles de acei oameni înstăriţi care au făcut biserica. Constructorii au fost străini, au făcut-o după stilul lor, dar ea a fost o biserică pur românească. Un alt argument este acela că sub altar s-au găsit morminte, nicio biserică, în afara celei ortodoxe, nu introduce morminte sub altarul bisericii. Mai sunt şi alte argumente istorice.

Vreau să vă mulţumesc dumneavoastră, celor care aţi stat alături de noi cât am fost episcop aici. Am ajuns cu lucrarea până la cafas şi de acolo priveam biserica. Ne-a rămas imaginea aceea până astăzi. Astăzi am văzut-o încununată în această lumină copleşitoare, lumina Învierii. Noi am atribuit-o iniţial ocrotirii Sfintei Treimi, probabil că va rămâne paraclisul cel de jos, de la demisol, cu acest hram, fiindcă Sfânta Treime trebuie să

252

ne ocrotească, dar dacă a fost pus hramul Învierii, cu atât mai mult biserica este măreaţă.

Am dorit ca reşedinţa să fie legată şi încununată de această catedrală. Ea este mândria noastră, a tuturor.

Vreau să-mi amintesc acel moment pe care mi l-a sugerat Domnul Ministru Sorin Frunzăverde. Când am pus piatra de temelie, am îmbrăcat veşmintele lui Ioan Popasu, primul episcop al Caransebeşului, şi am spus: „Vreau să duc mai departe dorinţa înaintaşilor mei şi să ne ajute Bunul Dumnezeu să o putem împlini”.

Iată, astăzi s-a împlinit! Îl felicit pe Preasfinţitul Episcop Lucian, că a reuşit să pună cunună, să pună cupolă deasupra, să ducă mai departe lucrarea pe care noi am început-o, pentru că este spre slava lui Dumnezeu, spre bucuria şi spre cinstirea dumneavoastră. Pe toţi vă îmbrăţişez şi vă binecuvântez şi vă rog să umpleţi de acum înainte biserica pentru ca să nu fie făcută degeaba. V-am amintit - când am început lucrarea - că m-a trimis Dumnezeu să vă oblig, să vă forţez, să cer, să insist să fiţi împreună-părtaşi cu noi, ctitori şi binefăcători ai acestei sfinte biserici.

Preafericirea Voastră Vă mulţumim şi vă sărutăm dreapta pentru dragostea pe care ne-aţi arătat-o. Nici nu se putea ca pe aceste plaiuri ale Banatului de Munte să nu vă simţiţi ca acasă. Aţi venit cu drag şi noi am venit cu bucurie, Vă mulţumim, Vă îmbrăţişăm şi să ne rânduiască Dumnezeu să avem multe ocazii asemenea!

257

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel,cetăţean de onoare al municipiului Caransebeş

Duminică, 12 septembrie, după oficierea slujbei de târnosire a noii catedrale episcopale din Caransebeş şi după săvârşirea Sfintei Liturghii

în noul locaş de cult, Preafericitului Părinte Patriarh Daniel i s-a conferit titlul de „cetăţean de onoare al municipiului Caransebeş”.

Momentul festiv s-a desfăşurat în Sala „1 Decembrie 1918” a Primăriei din Caransebeş, în prezenţa mai multor ierarhi şi preoţi, oficialităţi centrale şi locale,

membri ai Consiliului local şi reprezentanţi ai presei.

În cuvântul de deschidere, dl. Ion Marcel Vela, primarul municipiului Caransebeş şi-a manifestat bucuria pentru marele eveniment al sfinţirii noii catedrale episcopale: „Ne găsim într-un moment istoric foarte important pentru municipiul Caransebeş, dar şi pentru Banatul Montan. În această sală, în anul 1918, Episcopul Miron Cristea a hotărât, împreună cu delegaţia din Caransebeş, să meargă la Alba Iulia pentru a împlini acea mare lucrare de întregire a neamului românesc. Suntem bucuroşi că, după multe decenii, avem onoarea, bucuria şi privilegiul, ca în mijlocul nostru să fie prezent Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române. Din acest motiv, dar mai ales pentru că astăzi, Preafericirea Voastră, aţi binecuvântat, târnosit şi sfinţit catedrala noastră, visul lui Miron Cristea încă din 1910, adică de acum 100 de ani, de la instalarea sa în scaunul arhieresc de aici, Vă rog să-mi permiteţi să Vă conferim titlul de „Cetăţean de onoare al Municipiului Caransebeş“.

După cuvântul de Laudatio al Preasfinţitului Părinte Episcop Lucian al Caransebeşului, dl. primar Vela a dat citire hotărârii: „Consiliul local al Municipiului Caransebeş, prin Hotărârea nr. 198 din 31 august 2010, conferă titlul de CETĂŢEAN DE ONOARE AL MUNICIPIULUI CARANSEBEŞ, Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, pentru lucrarea arhierească de târnosire a catedralei episcopale din cetatea Caransebeşului şi pentru întreaga activitate pastoral-misionară, filantropică şi culturală, depusă pentru propăşirea Bisericii Ortodoxe din Banat“.

După momentul festiv al înmânării diplomei, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a adresat celor prezenţi un cuvânt de mulţumire: „Mulţumim în mod deosebit Domnului primar, precum şi Consiliului

258

local al municipiului Caransebeş, pentru onoarea pe care Ne-au făcut-o, decernându-Ne titlul de cetăţean de onoare al acestui oraş. Considerăm această onoare ca o preţuire adusă Bisericii, în primul rând, dar şi ca o legătură de suflet, fiind vorba de Banatul Montan, o zonă binecuvântată de Dumnezeu cu multă frumuseţe a naturii, la care se adaugă frumuseţea culturii populare, academice, prin vestitul Seminar Teologic „Ioan Popasu“, dar şi prin cultura ierarhilor care au păstorit această eparhie. Este un moment care trece dincolo de protocol, şi anume, o regăsire, o revenire în oaza natală, într-o zonă în care istoria credinţei şi istoria culturii s-au îmbinat armonios. Exprimăm recunoştinţă pentru gestul dumneavoastră, pentru faptul că aţi dorit să confirmaţi această legătură pe care o avem cu Banatul în general, şi cu Caransebeşul acum, cu ocazia sfinţirii noii catedrale. Există aici şi o matematică a Duhului Sfânt, care dă încărcătură zilei de 12 septembrie, şi anume, legătura între ceea ce prevedea Episcopul Elie Miron Cristea, Mitropolit Primat şi primul Patriarh al României, cu privire la catedrală şi ceea ce s-a realizat aici. De aceea, împreună cu Preasfinţitul Lucian al Caransebeşului, am considerat că este necesar şi un al doilea hram, şi anume, Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul, foarte popular şi îndrăgit în această zonă de munte“.

După o scurtă prezentare a vieţii Sfântului Prooroc Ilie, care a devenit ocrotitor şi al Caransebeşului, Preafericirea Sa a oferit în dar Primăriei o icoană cu Maica Domnului şi mai multe cărţi apărute la editurile Patriarhiei Române. În final, a adăugat: „Dorim ca binecuvântarea lui Hristos să fie întotdeauna prezentă şi rugătoare aici, în Primărie, în Consiliul local al municipiului, în toată eparhia şi în tot teritoriul acestui judeţ, pentru că Dumneavoastră îmbinaţi tradiţia cu modernitatea şi ospitalitatea cu bucuria. Să trăiţi întru mulţi ani!“.

După ce a vizitat clădirea Primăriei, Preafericitul Părinte Patriarh a fost întâmpinat la ieşire de o mare mulţime de credincioşi, dornici să primească binecuvântarea Întâistătătorului Bisericii Ortodoxe Române.

Prin prezenţa Preafericirii Sale în oraşul altădată păstorit de cel care avea să ajungă întâiul patriarh al României, Miron Cristea, şi prin acceptarea titlului de cetăţean de onoare, chiar în sala unde s-a hotărât trimiterea delegaţiei românilor bănăţeni la Alba Iulia, pentru Marea Unire din 1918, s-a creat o punte peste decenii şi o legătură între două mari personalităţi ale credinţei şi culturii noastre.

Ancuţa CÂMPEAN

259

Dăruire şi dăinuire

Cuvântul de Laudatio al Preasfinţitului Părinte Episcop Lucian,adresat Primarului, Consiliului local

şi cetăţenilor Municipiului Caransebeş12 septembrie 2010

Cu îngăduinţa lui Dumnezeu şi cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, cetatea Caransebeşului a primit astăzi o nouă catedrală episcopală. Este un eveniment unic în istoria recentă a Banatului şi, îndrăznim să spunem, un eveniment unic în istoria Episcopiei Caransebeşului. Astăzi s-a sfinţit, prin lucrarea mâinilor arhiereşti, prima biserică ce s-a construit în Caransebeş cu destinaţie de catedrală episcopală. Sărbătoarea aceasta a cuprins în desfăşurarea ei tot clerul şi poporul Episcopiei noastre şi s-a arătat ca o încununare a năzuinţelor de construcţie a unei catedrale, năzuinţe purtate peste veacuri de preoţii şi credincioşii Caransebeşului şi ai întregii eparhii.

Prin prezenţa Întâistătătorului Bisericii Ortodoxe Române, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României, şi prin împreună-slujirea unui sobor de arhierei, preoţi şi diaconi, s-a conferit celei mai semnificative biserici a Episcopiei noastre o legitimitate liturgică şi canonică aparte. Aceasta pentru că municipiul Caransebeş, reşedinţa străvechii episcopii a Banatului, n-a mai fost vizitat de un patriarh al Bisericii Ortodoxe Române din anul 1948. Atunci, Patriarhul Justinian, aflat la începutul grelei sale misiuni de conducător al Bisericii Româneşti, a venit în Caransebeş pentru a înştiinţa pe episcopul Veniamin Nistor de iminenta desfiinţare a episcopiei, urmare a cererilor vehemente ale regimului comunist recent instaurat. Trebuie să amintim că vrednicul de pomenire patriarh Justinian a vizitat Caransebeşul duminică, 12 septembrie 1948, exact în urmă cu 62 de ani. Pronia divină a rânduit aceeaşi zi de 12 septembrie pentru a afirma, prin prezenţa unui patriarh al României, că Biserica din Caransebeş este vie şi lucrătoare şi „nici porţile iadului nu o vor birui”. Chiar dacă reparaţia acestei desfiinţări s-a făcut în anul 1994, prin reactivarea istoricei Episcopii a Caransebeşului, acum, prin vizita şi slujirea patriarhului României,

260

Preafericitul Părinte Daniel, născut şi format duhovniceşte în Banat, s-a realizat o restaurare morală a celor trecute, dar s-a deschis şi un prag către cele viitoare.

Cinstea şi bucuria noastră este mare, dar mare şi sfântă este şi credinţa şi dragostea creştinească de care am fost încredinţaţi prin târnosirea Bisericii mamă a Episcopiei noastre. Într-un asemenea moment, Instituţia administrativă a oraşului, Primăria municipiului Caransebeş, luând în seamă personalitatea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, i-a conferit titlul de Cetăţean de onoare al municipiului Caransebeş, ca prinos de mulţumire pentru cinstea de care am fost învredniciţi prin vizita Preafericirii Sale.

La prăznuirea de faţă, datori suntem să cunoaştem drumul vieţii şi activitatea covârşitoare a Preafericitului Părinte Patriarh, cel care a fost odrăslit şi s-a ridicat din pământul Banatului nostru drag.

Preafericitul Părinte Dr. DANIEL Ciobotea, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, s-a născut la data de 22 iulie 1951, în satul Dobreşti, comuna Bara, judeţul Timiş, ca al treilea copil în familia învăţătorului Alexie şi Stela Ciobotea. A fost botezat în biserica ocrotită de Sfânta Cuvioasa Paraschiva din Dobreşti şi a primit numele Dan-Ilie. Şcoala primară a urmat-o în satul natal între anii 1958-1962, iar gimnaziul în localitatea Lăpuşnic din judeţul Timiş. Cursurile liceale le-a început în 1966 în oraşul Buziaş şi le-a continuat în municipiul Lugoj, la Liceul „Coriolan Brediceanu” între anii 1967-1970.

După absolvirea examenului de bacalaureat s-a înscris ca student la Institutul Teologic de Grad Universitar din Sibiu, în 1970, iar în 1974 a susţinut examenul de licenţă la Noul Testament. Ca student cu o foarte bună pregătire teologică, în 1973 a fost invitat la Seminarul din Caransebeş, pentru a susţine o meditaţie asupra Icosului al cincilea din Acatistul Mântuitorului, meditaţie ascultată cu multă luare aminte de elevii seminarişti. Lucrul acesta e amintit şi astăzi cu evlavie de foştii seminarişti şi actualii preoţi care slujesc Episcopia Caransebeşului.

În perioada 1974-1976 a frecventat cursurile de doctorat la Institutul Teologic Universi tar din Bucureşti, Secţia Sistematică, sub îndrumarea Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae. Şi-a con tinuat studiile în străinătate: doi ani la Facultatea de Teologie Protestantă a Universităţii de Ştiinţe Umane din Strasbourg (Franţa) şi doi ani la Facultatea de Teologie Catolică a Universităţii „Albert Ludwig” din Freiburg, (Germania).

261

În 15 iunie 1979 a devenit doctor al Universităţii din Strasbourg. La 31 octombrie 1980 şi-a susţinut doctoratul la Institutul Teologic Universitar Ortodox din Bucureşti cu teza intitulată Teologie şi spiritualitate creştină. Raportul dintre ele şi situaţia actuală, teză pregătită sub îndrumarea Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae.

În anul 1987 a intrat în viaţa monahală la Mănăstirea Sihăstria, jud. Neamţ, primind numele Daniel şi avându-l ca naş de călugărie pe Preacuviosul Părinte Arhimandrit Cleopa Ilie. A fost hirotonit ierodiacon la 14 august 1987 şi ieromonah la 15 august 1987. În 1988 a fost hirotesit protosinghel şi numit Consilier Patriarhal, Director al Sectorului „Teologie Contemporană şi Dialog Ecumenic”. Tot în anul 1988 devine Conferenţiar la Catedra de Misiune Creştină a Institutului Teologic Universitar Ortodox din Bucureşti.

La 4 martie 1990 a fost ales Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei şi Caransebeşului, cu titlul de Lugojanul, calitate în care a vizitat şi oraşul Caransebeş şi împrejurimile sale. La 7 iunie 1990 a fost ales Arhiepiscop al Iaşilor şi Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei. În demnitatea de Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei a desfăşurat o bogată activitate pastoral-misionară, culturală şi social-filantropică (perioada 1990-2007).

La 12 septembrie 2007 Colegiul Electoral Bisericesc l-a ales în funcţia de Arhiepiscop al Bucureştilor, Mitropolit al Munteniei şi Dobrogei şi Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române. Întronizarea Preafericitului Patriarh Daniel s-a făcut duminică, 30 septembrie 2007, la Catedrala patriarhală din Bucureşti.

Între funcţiile şi onorurile pe care le-a îndeplinit întotdeauna cu mare responsabilitate mai amintim:

· 1980-1988 – Lector la Institutul Ecumenic din Bossey (Elveţia) şi profesor asociat la Geneva şi Fribourg în Elveţia;

· 1992–2007 - Profesor la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” din cadrul Universităţii „Al. I. Cuza” – Iaşi;

· Preşedinte al Comisiei Sinodale Naţionale pentru Educaţia Religioasă (Bucureşti);

· Preşedinte al Comisiei Teologice şi Liturgice a Sfântului Sinod al B.O.R.;

· Membru de onoare al Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice (Bucureşti);

· Membru al Comitetului Executiv şi Central al Consiliului

262

Ecumenic al Bisericilor (Geneva, 1991-1998);· Membru al Prezidiului şi Comitetului Central al Conferinţei

Bisericilor Europene (din 1997);· Vicepreşedinte al celei de-a II-a Adunări Generale a Conferinţei

Bisericilor Europene (Graz, 1997); · Membru titular al Academiei Internaţionale de Ştiinţe Religioase

de la Bruxelles (din 2000);· Preşedinte al Fundaţiei Internaţionale „Omenia”;· Din 2007, Profesor al Facultăţii de Teologie Ortodoxă din

Bucureşti. Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a fost iniţiatorul şi fondatorul

următoarelor instituţii: Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” (reactivată la Iaşi în 1990); Seminarul Teologic Ortodox „Sf. Cuvioasă Parascheva”, Agapia (1991); Seminarul Teologic Ortodox „Sf. Gheorghe”, Botoşani (1992); Seminarul Teologic Ortodox „Sf. Ioan Iacob”, Dorohoi ( 1993); Şcoala Teologico-Sanitară Postliceală, Piatra Neamţ (1993); Academia Ortodoxă „Sf. Ioan de la Neamţ”, Mănăstirea Neamţ ( 1993); Şcoala Teologico-Sanitară Postliceală „Sf. Cuv. Parascheva”, Iaşi (1994); Centrul Mitropolitan de Cercetări T.A.B.O.R. (1994); Centrul Cultural-Pastoral „Sf. Daniil Sihastru”, Durău (1995); Biblioteca Ecumenică „Dumitru Stăniloae”, Iaşi (1995); Seminarul Teologic Ortodox „Sf. Vasile cel Mare”, Iaşi (1995); Seminarul Teologic Ortodox „Sf. Împăraţi Constantin şi Elena”, Piatra Neamţ (1996); Institutul Ecumenic şi Social-Pastoral „Sf. Nicolae”, Iaşi (1997); Institutul Cultural-Misionar TRINITAS (Editura Trinitas, tipografie şi Radio Trinitas), Iaşi (1997); Centrul de Conservare şi Restaurare a Patrimoniului religios „Resurrectio” (1998); Trinitas TV (post de televiziune), Iaşi (2007); Centrul de presă „Basilica” ce cuprinde: Radio Trinitas, TV Trinitas, Ziarul Lumina, Agenţia de ştiri „Basilica” şi Biroul de Presă al Patriarhiei Române, Bucureşti (2008); Editura „Basilica” a Patriarhiei Române; Editura „Cuvântul Vieţii” a Mitropoliei Munteniei şi Dobrogei.

Între publicaţiile înfiinţate de Preafericirea Sa amintim: „Vestitorul Ortodoxiei”, periodic de informaţie bisericească, teologie şi spiritualitate al Patriarhiei Române (1990); „Candela Moldovei”, buletinul oficial al Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei; „Teologie şi Viaţă”, revistă de gândire şi spiritualitate (Iaşi, 1992); „Lumina”, primul cotidian creştin din România; „Vestitorul Ortodoxiei”, revistă de informaţie bisericească, serie nouă, Bucureşti, 2008; „Studia Basiliana”, colecţie dedicată anului

263

comemorativ-omagial al Sfântului Vasile cel Mare şi al tuturor Părinţilor Capadocieni, la Editura Basilica a Patriarhiei Române.

În cadrul activităţii culturale remarcabile se numără organizarea a 29 de simpozioane, colocvii, congrese şi expoziţii.

A organizat două ediţii ale Simpozionului Tematic Consultativ: Noua Catedrală Patriarhală, „Catedrala Mântuirii Neamului”, arhitectură, structură, utilitatea culturală.

A fost şi iniţiatorul, sprijinitorul şi coordonatorul a 14 programe sociale, culturale şi educative.

Între activităţile liturgice şi misionare se evidenţiază:I) – Aducerea moaştelor unor sfinţi la Iaşi şi în eparhiile sufragane

ale Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei:– Aducerea moaştelor unor sfinţi şi a unor relicve sfinte la Bucureşti.II) Punerea pietrei de temelie pentru Catedrala Mântuirii Neamului

cu hramurile Înălţarea Domnului şi Sfântul Apostol Andrei - 2007.Între anii 2007-2008, prin purtarea de grijă şi atenta supraveghere a

Preafericitului Părinte Patriarh DANIEL, la Catedrala Patriarhală au fost executate ample lucrări de consolidare, restaurare şi înfrumuseţare.

III) Iniţierea programului „Nici un sat fără biserică şi casă parohială”.A înfiinţat peste 300 de parohii, 40 de mănăstiri şi schituri, 5

Protopopiate şi a iniţiat şi susţinut construirea a peste 250 de biserici noi.IV) Trecerea în rândul sfinţilor a mitropolitului Iachint de Vicina,

Cuviosului Dionisie Exiguul şi domnitorului Neagoe Basarab. · canonizarea a 9 cuvioşi români nemţeni: Cuvioşii Ioan de la Râşca

şi Secu, Simeon şi Amfilohie de la Pângăraţi, Rafael şi Partenie de la Agapia Veche, Iosif şi Chiriac de la Bisericani, Chiriac de la Tazlău, Iosif de la Văratec, precum şi înscrierea în calendarul Bisericii Ortodoxe Române a Sfântului Ierarh Atanasie al III-lea, patriarhul Constantinopolului ;

· trecerea în rândul sfinţilor a Martirilor Năsăudeni Atanasie Todoran, Vasile din Zagra, Grigorie din Telciu şi Vasile din Mocod, cu ziua de pomenire la 12 noiembrie;

· Organizarea a 15 aniversări, comemorări şi proclamări de canonizare în Mitropolia Moldovei şi Bucovinei.

V) Participarea la 120 simpozioane, congrese, conferinţe, colocvii sau întruniri naţionale şi internaţionale.

Activitatea ştiinţifică şi publicistică a Preafericitului Părinte Patriarh Daniel este grăitoare despre formaţia teologică şi culturală pe care a dobândit-o:

264

A publicat peste 15 lucrări în volum în limbile română, franceză şi engleză. A publicat peste 50 de broşuri, peste 900 de articole, studii, cuvântări în limba româna; 45 de studii şi articole scrise în limba franceză; 35 de studii şi articole scrise în limba engleză şi 19 studii şi articole scrise în limba germană.

Sunt multe alte lucruri ce s-ar putea spune despre activitatea Preafericitului Părinte Daniel, Întâi Stătătorul Bisericii noastre. Întreaga sa viaţă a stat sub semnul dăruirii şi dăinuirii, aşa cum frumos îşi numea Preafericirea Sa o carte apărută la Iaşi, carte ce amintea despre istoria şi spiritualitatea românilor. Dăruire pentru Biserica lui Hristos şi pentru semeni şi dăinuire prin temeinicia şi rodnicia lucrului bine făcut.

Biserica lui Dumnezeu din Episcopia Caransebeşului şi în mod special oraşul Caransebeş sunt astăzi cuprinse, prin voia Sfintei Treimi, în lucrarea de dăruire a Preafericirii Voastre. Şi Vă asigurăm că, avându-Vă şi pe mai departe sprijinul şi binecuvântarea, vom dăinui şi de aici înainte spre slava lui Dumnezeu, în ascultare fiască şi sobornicitate sfântă.

Să ne trăiţi întru mulţi şi fericiţi ani, Preafericite Părinte Patriarh!

265

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române,cetăţean de onoare al judeţului Caraş-Severin

şi Doctor Honoris Causa al Universităţii „Eftimie Murgu” din Reşiţa

Cuvântul Preasfinţitului Părinte Lucian, Episcopul Caransebeşului

Preafericite Părinte Patriarh, Înaltpreasfinţiile Voastre, Preasfinţiile Voastre, Domnule Preşedinte al judeţului Caraş-Severin şi Distinşi membri ai Consiliului Judeţean Caraş-Severin, Stimată Doamnă Rector şi Onorată comisie academică, Preaonoraţi şi Preacucernici Părinţi, Distinşi invitaţi, Doamnelor şi Domnilor,

Zilele acestea am fost martorii unor evenimente ce au consemnat împlinirea unui destin în viaţa bisericească a Banatului. Episcopia Caransebeşului a primit vizitata canonică a Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, care, târnosind catedrala Eparhiei noastre, a încununat dorinţa înaintaşilor de a zidi o catedrală şi a evidenţiat râvna comunităţii creştine dreptmăritoare ce s-a ostenit în lucrarea de edificare a noului locaş al slavei Preasfintei Treimi.

Considerăm această vizită binecuvântarea lui Dumnezeu, Cel ce în toată vremea şi în tot ceasul a purtat de grijă acestor locuri. Mărturie ne stau trecutul şi viaţa creştină din Banatul istoric ce îşi are începuturile în secolele II-III după Hristos. Creştinismul a fost adus aici de legiunile romane venite să cucerească Dacia, iar acest lucru se evidenţiază, cel mai adesea, în descoperirile arheologice făcute în diferite zone ale Banatului. Elocventă este descoperirea unui opaiţ creştin din primele secole după Hristos la Jupa, lângă oraşul Caransebeş. Elementul creştin a continuat şi s-a dezvoltat în Banat, aici găsind de timpuriu sihăstrii şi vetre de mănăstiri. Tradiţia ortodoxă şi documentele consemnează şi biserici care s-au ridicat în satele bănăţene şi care străjuiesc până astăzi, dând mărturie pentru vechimea şi statornicia credinţei creştine de aici.

266

Mărturii documentare certe despre existenţa în Banat a unei episcopii sunt abia din secolul al XIII-lea, dar istoricul Răzvan Teodorescu consideră că la anul 1019 ar fi existat un centru episcopal la Tibiscum, lângă Caransebeş. O altă localitate cu rezonanţă în istoria bisericească a Banatului este cetatea Mehadiei, despre care istoricii spun că avea centru episcopal, episcopia de aici fiind sufragană Mitropoliei Severinului, înfiinţată de către patriarhia Constantinopolului în anul 1370. Mehadia a însemnat un important centru strategic al creştinătăţii în calea expansiunii otomanilor şi a avut existenţă până la ocuparea Ungariei de către turci în 1526. În mod cert, aceasta exista în anii 1503-1504. Protopopul Andrei Ghidiu, binecunoscut istoric, şi profesorul Iosif Bălan într-o importantă lucrare monografică susţin că centrul Mitropoliei Severinului s-a mutat la Caransebeş atunci când în Oltenia a încetat influenţa maghiară şi când banul Severinului şi-a mutat reşedinţa la Caransebeş, adică în secolul al XV-lea.

Cele două instituţii cu rang înalt atestate documentar au avut o istorie zbuciumată, impusă de incertitudinile evoluţiei societăţii feudale româneşti din această zonă, reşedinţele episcopale neavând statornicia din zilele noastre.

Din secolul al XVII-lea se cunoaşte şirul episcopilor de Caransebeş, care, fiind sârbi de origine, în anul 1775 au mutat scaunul episcopal la Vârşeţ. Din respect pentru vechime şi tradiţie, noua instituţie bisericească s-a intitulat Episcopia Vârşeţului şi Caransebeşului, exercitându-şi autoritatea pe un teritoriu cu aproape 240 de comunităţi ortodoxe împărţite la început în cinci protopopiate: Caransebeş, Vârşeţ, Palanca, Mehadia şi Lugoj cărora, în anul 1775, li s-a adăugat şi protopopiatul Vărădiei.

Anul 1864 a fost hotărâtor pentru istoria Bisericii române din Transilvania şi Banat prin înfiinţarea unei mitropolii ortodoxe româneşti a Transilvaniei, încredinţată spre păstorire vrednicului de pomenire Andrei Baron de Şaguna. În 1865 a fost reînfiinţată Episcopia Caransebeşului, după 90 de ani de la mutarea sediului acesteia la Vârşeţ.

Scaunul episcopal a fost ocupat de oameni cu dragoste de Biserica lui Hristos, care, prin activitatea lor, au devenit emblematici pentru întreaga istorie a Banatului. Îi amintim aici pe episcopii Ioan Popasu (1865-1889) şi Nicolae Popeea (1889-1908), ucenicii marelui mitropolit Andrei Şaguna şi pe episcopul Miron Cristea (1910-1919), devenit primul patriarh al României. Aceştia au avut de înfruntat politica statului austro-ungar, defavorabilă Bisericii şi instituţiilor româneşti. Cu toate acestea,

267

Episcopia Caransebeşului a purtat stindardul spiritualităţii, dar şi al culturii din Banat. Ceilalţi episcopi ai Caransebeşului, Iosif Badescu (1920-1933), Vasile Lăzărescu (1934-1941) şi Veniamin Nistor (1941-1949) au păstorit Episcopia Caransebeşului în condiţii de libertate religioasă şi au avut fiecare contribuţia sa la ridicarea religioasă şi materială a instituţiei bisericeşti din Banatul Montan. Anul 1949, anul desfiinţării istoricei Episcopii a Caransebeşului, a fost un an trist pentru viaţa religioasă din România. Şi alte episcopii au fost suprimate de regimul comunist. Dumnezeu a făcut dreptate în anul 1989, iar din anul 1994, firul întrerupt al episcopiei a fost reluat. După restaurarea istoricei episcopii, s-a început lucrarea pastorală, misionară şi culturală prin episcopul Emilian Birdaş şi prin Preasfinţitul Părinte Episcop Laurenţiu Streza, astăzi mitropolitul Ardealului, cei ce au statornicit şi început catedrala episcopală din Caransebeş. Aceasta s-a conturat ca un exemplu şi ca o sumă a creştinătăţii acestor locuri. Credem cu tărie că noua catedrală a Episcopiei, care adăposteşte sub cupola ei secole de spiritualitate creştină, se doreşte a fi un mesaj al credinţei din Banatul de Munte peste vremuri.

Bucuria şi recunoştinţa sunt virtuţile creştine ce ne încearcă acum pe noi, cei ce, prin voia şi lucrarea lui Dumnezeu, slujim pământul sfânt al Banatului. Cele mai de seamă instituţii administrative şi de cultură ale Judeţului Caraş-Severin, Consiliul Judeţean şi Universitatea Eftimie Murgu, mărturisesc, alături de Episcopia Caransebeşului, bucuria şi recunoştinţa; bucuria de a primi lucrarea lui Dumnezeu în mijlocul nostru prin binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, şi recunoştinţa cu care datori suntem să-i mulţumim Domnului pentru un asemenea eveniment unic, la care cu toţii suntem martori.

Cele două titluri onorifice ce s-au acordat astăzi, Cetăţean de onoare al judeţului Caraş-Severin şi Doctor honoris causa al Universităţii Eftimie Murgu din Reşiţa, sunt şi ele parte din recunoştinţa pe care o aducem Preafericitului Părinte Patriarh Daniel pentru dragostea arătată acestor locuri bogate în istorie şi spiritualitate creştină. Primiţi odată cu acestea, Preafericite Părinte Patriarh, gândul cel bun şi filiala noastră ascultare. Vă mulţumim tuturor!

Întru mulţi şi fericiţi ani, Preafericite Părinte Patriarh!

268

Cuvântul Doamnei prof. univ. dr. ing. Doina Frunzăverde,

Rectorul Universităţii Eftimie Murgu din Reşiţa

Dezvoltarea învăţământului superior românesc s-a realizat, de-a lungul timpului, prin contribuţia unor personalităţi cu dragoste de cultură şi credinţă în importanţa misiunii universitare de formare a specialiştilor şi de construcţie a elitelor româneşti.

Este astăzi plăcerea şi onoarea noastră, a comunităţii academice reşiţene, de a recunoaşte şi cinsti efortul unei astfel de personalităţi, care a marcat, prin bogata sa activitate cultural-academică, pastoral-misionară şi administrativă, evoluţia învăţământului teologic românesc din ultimele trei decenii.

Data de 1 octombrie 1971, când au răsunat pentru prima dată acordurile imnului studenţesc „Gaudeamus igitur” în amfiteatrul instituţiei de învăţământ superior reşiţean, s-a consacrat ca un moment de referinţă în istoria şi cultura acestor meleaguri bănăţene. Reşiţa devenea, la acea dată, cel de-al 19-lea centru universitar al ţării. În anii care au urmat, instituţia a crescut şi s-a dezvoltat conform cu aspiraţiile cele mai îndrăzneţe şi generoase ale celor care au susţinut cu devotament ideea înfiinţării învăţământului superior în Banatul Montan.

Pe tot parcursul existenţei sale de aproape patru decenii, Universitatea „Eftimie Murgu” din Reşiţa şi-a afirmat cu hotărâre prezenţa, în calitate de importantă instituţie ştiinţifică de învăţământ şi cercetare, în viaţa comunităţii din care face parte. Prin formarea de specialişti în domeniile de interes pentru instituţiile şi firmele caraş-severinene, dar şi prin contribuţia activă la soluţionarea problemelor concrete, cu care se confruntă economia locală, Universitatea „Eftimie Murgu” şi-a asumat constant un rol major în procesul de dezvoltare regională.

Oferta educaţională a universităţii s-a dezvoltat continuu, în concordanţă cu schimbările intervenite pe piaţa muncii şi cererea de formare. Într-un proces evolutiv firesc, pornind de la tradiţiile locului, această ofertă a fost extinsă, începând cu anul 1998, şi în domeniul pregătirii teologice.

269

Începuturile învăţământului teologic al Bisericii Ortodoxe Române din părţile Banatului Montan se regăsesc în anul 1865, imediat după înfiinţarea Episcopiei Caransebeşului, atunci când, prin mutarea secţiei româneşti a Şcolii clericale de la Vârşeţ, fondată în 1822, prin iniţiativa Mitropolitului Andrei Şaguna, la Caransebeş s-a înfiinţat un institut teologic diecezan. Cursurile Institutului teologic din Caransebeş au fost inaugurate la 10 noiembrie 1865, după o prealabilă aprobare a Ministerului de Război din Viena, iar prima lecţie, o lecţie model din pastorală, a fost ţinută de însuşi Episcopul Ioan Popasu.

Organizat cu trei ani de studiu pe întreaga perioadă 1865-1927, Institutul teologic din Caransebeş a beneficiat de cadre didactice valoroase, formate cu studii universitare în centre de renume european: Lipsca, Cernăuţi, Budapesta, Viena, Erlangen, Gratz, Praga şi Berlin.

În anul 1927, Institutul Teologic s-a transformat în Academie Teologică şi a funcţionat până la reforma învăţământului din 1948. Şi în această perioadă, Caransebeşul a avut profesori cu renume în teologia românească, cum sunt: profesorul Ioan David, licenţiat în teologie şi filologie clasică, cu studii de specializare în limbile orientale la Strasbourg; dr. George Cotoşman, de numele căruia se leagă mai multe lucrări privitoare la istoria Banatului şi a Episcopiei Caransebeşului; dr. Petru Rezuş, redactorul revistei Altarul Banatului (1944-1947) şi autorul multor lucrări foarte importante pentru Teologia Dogmatică; dr. Mircea Chialda, recunoscut specialist în teologia Vechiului Testament. De remarcat că Înalt Preasfinţitul Părinte Nicolae, Mitropolitul Banatului, şi-a început activitatea didactică la Academia Teologică din Caransebeş.

După desfiinţarea Academiei în anul 1948, din forma superioară de învăţământ, la Caransebeş a rămas o Şcoală de Cântăreţi Bisericeşti, ridicată apoi, în anul 1955, la gradul de Seminar Teologic cu cinci ani de studiu.

În anul 1998, la iniţiativa Preasfinţiei Sale, prof. univ. dr. Laurenţiu Streza, Episcopul de atunci al Caransebeşului şi actualul Mitropolit al Ardealului, şi cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, în calitatea sa de atunci de Preşedinte al Comisiei Sinodale Naţionale pentru Educaţia Religioasă, s-a înfiinţat în cadrul Universităţii „Eftimie Murgu” din Reşiţa, Secţia de Teologie Ortodoxă Istorie, care s-a dorit continuatoarea vechii Academii Teologice din Caransebeş şi legitima urmaşă a învăţământului teologic cu grad universitar.

270

Momentul festiv de astăzi, ocazionat de acordarea înaltului titlu de Doctor Honoris Causa al Universităţii „Eftimie Murgu” din Reşiţa Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, personalitate marcantă a spiritualităţii româneşti, cu o înaltă ţinută academică şi impresionantă activitate teologică şi culturală, constituie expresia de aleasă cinstire şi adâncă recunoştinţă a comunităţii academice reşiţene faţă de contribuţia adusă la dezvoltarea învăţământului teologic superior din Banatul Montan.

271

Cultura şi civilizaţia rugăciunii şi a păcii interioare

„Bucuria în viaţa creştină”

a primului patriarh al României care vine la Reşiţa

Sfera publică occidentală tratează regulile liturgice de generare a discursului teologic cu dispreţ elitist şi exasperare gregară. Incompatibilitatea dintre angajamentul religios şi studiul riguros al culturilor şi civilizaţiei este constant sugerată. Puţine academii europene conferă astăzi titluri onorifice teologilor. În Franţa, membrii clerului catolic nu pot preda cursuri universitare, o pot face atei sau savanţi despărţiţi de orice angajament sacerdotal, care cel mult pot restitui coerenţe inteligibile, dar nu mai enunţă adevăruri eterne. Certitudinile pierdute, angoasa despărţirii de Evanghelie, fac ca inteligenţa modernului să se resimtă profund vulnerabilă, iar cultura care hrăneşte şi întreţine civilizaţia noastră se osifică şi se condamnă la asfixiere. Libertăţile pe care ni le luăm împotriva tradiţiei creştinismului au devenit aproape unicul conţinut spiritual al modernităţii. În acest context, pentru a evita autismul instituţional sau laicismul agresiv, liderilor ecleziastici le revine, aşadar, responsabilitatea angajării dialogului cu elitele culturale şi modificarea retoricii Bisericii.

Petru Guran semnalase riscul transformării Bisericii într-o „sectă de provincie”, astfel, simpla chivernisire a comorilor pierdute nu justifică tendinţa ghetoizării. Încă se mai vorbeşte azi despre „tragismul căilor paralele”, adică faptul că înţelepciunea religioasă şi cea laică au evoluat, în secole, pe căi paralele şi autonome, ele n-au conlucrat, dimpotrivă, s-au ignorat reciproc ori au polemizat, iar azi se privesc cu trufie, indiferenţă sau mefienţă.

Refuzând suficienţa exclusivismului, care ar imputa Bisericii păcatul pasivităţii, Preafericirea Sa, Părintele Patriarh Daniel, a sesizat în permanenţă urgenţa întâlnirii dintre tradiţie şi contemporaneitate. Dincolo de demonstraţiile irenice, în vizita la Reşiţa, din data de 13 septembrie

272

2010, prilejuită de decernarea celor două titluri, onorific şi academic, Prea Fericirea Sa a susţinut nu doar un concert de idei, ci şi o confruntare paradigmatică, necesară astăzi, provocând un salt de la informaţional la revelaţional.

În deschiderea festivităţii decernării distincţiei de Cetăţean de onoare al Caraş-Severinului, domnul preşedinte al Consiliului Judeţean Caraş-Severin, ing. dr. Sorin Frunzăverde, şi-a exprimat plăcerea şi onoarea de a-L avea prezent în Caraş-Severin pe Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, după ce, cu o zi înainte, în data de 12 septembrie, la Caransebeş, într-o atmosferă de mare sărbătoare, împreună cu un sobor de 24 de ierarhi, a târnosit catedrala episcopală. „A fost o slujbă de adevărată sărbătoare religioasă în capitala religioasă a Banatului de Munte” şi „trebuie menţionat că sunteţi primul patriarh al României care vine la Reşiţa”, a mai subliniat preşedintele Frunzăverde. A urmat momentul solemn în care s-a acordat distincţia amintită: „Preafericirea Voastră, în baza prerogativelor cu care am fost investit prin votul unanim al colegilor mei, consilieri judeţeni prezenţi aici în sală, am plăcerea şi onoarea de a va oferi titlul de Cetăţean de onoare al Judeţului Caraş-Severin”.

În continuare, doamna Doina Frunzăverde, rector al Universităţii „Eftimie Murgu” din Reşiţa, a semnalat prezenţa în sală a Senatului Universităţii, gazdă în a doua parte a ceremoniei. Senatul Universităţii „Eftimie Murgu” s-a reunit în şedinţă festivă pentru a acorda un înalt titlul academic Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, „personalitate marcantă a spiritualităţii româneşti contemporane şi nu numai, ctitor de şcoală românească şi autorul unei foarte bogate opere ştiinţifice şi publicistice”. Din discursul doamnei rector am reţinut: „Dezvoltarea învăţământului superior românesc s-a realizat de-a lungul timpului prin contribuţia unor personalităţi cu dragoste de cultură şi credinţă în importanţa misiunii universitare de formare a specialiştilor şi de construcţie a elitelor româneşti. Este astăzi plăcerea şi onoarea noastră, a comunităţii academice reşiţene, de a recunoaşte şi cinsti efortul unei astfel de personalităţi, care a marcat, prin bogata sa activitate cultural-academică, pastoral-misionară şi administrativă, evoluţia învăţământului teologic românesc din ultimele trei decenii”.

Laudatio, oficiat de Înalt Preasfinţitul Laurenţiu Streza, Mitropolitul Ardealului, a constituit un moment de evocare a providenţialităţii alegerii Prea Fericitului Părinte Daniel, ca patriarh al României:

273

„Binecuvântare multă a revărsat Preamilostivul Dumnezeu peste Biserica noastră strămoşească, care anul acesta cu bucurie aniversează împlinirea a 125 de ani de la recunoaşterea autocefaliei şi 85 de ani de când a devenit patriarhie. Aceste două momente fundamentale ale istoriei bisericeşti au reprezentat adevărata temelie pe care s-a construit întregul prestigiu al Bisericii Ortodoxe Române la nivel intern şi internaţional. Calea istorică spre dobândirea autocefaliei a fost un întreg şi anevoios proces care s-a finalizat în anul 1885, când acest drept al Bisericii noastre a fost recunoscut de Patriarhia Ecumenică. Consecinţa firească a acestei recunoaşteri a fost ridicarea Bisericii Ortodoxe Române la rang de Patriarhie, prin hotărârea Sfântului Sinod din 4 februarie 1925. Confirmată prin decretul regal din 25 februarie, România a ajuns să aibă o Biserică autocefală patriarhală, în comuniune frăţească cu celelalte Biserici Ortodoxe. Aceste evenimente cruciale au făcut posibilă o dezvoltare dinamică a vieţii bisericeşti în România. Primul patriarh a fost transilvăneanul Miron Cristea, fostul vrednic episcop al Caransebeşului. În înţelepciunea şi prudenţa următorilor patru patriarhi de fericită pomenire, Nicodim continuatorul, Justinian – organizatorul şi reîntregitorul, Iustin – cărturarul şi ecumenistul, şi Teoctist, chivernisitorul în vremuri de tranziţie, Biserica Ortodoxă Română, puternic lovită, a rezistat ca o adevărată cetate zidită pe stâncă şi susţinută de aceste coloane pe care le-au constituit patriarhii ei din vremuri de restrişte. Pentru noua etapă care s-a deschis Bisericii era nevoie de un nou păstor care, cu energia şi înţelepciunea unui Iosua, să reamintească românilor şi Europei întregi că nicio casă nu rezistă fără Dumnezeu (cf. Ps.126, 1: „De n-ar zidi Domnul casa, în zadar s-ar osteni cei ce o zidesc”) şi că, fără sufletul creştin, Uniunea Europeană este doar un continent şi mediu al unei prosperităţi idolatre, efemere. Prin alegerile din 12 septembrie 2007, primele cu adevărat libere din istoria ei, întreaga Biserică Ortodoxă Română a identificat acest Iosua de care avea nevoie în persoana Preafericirii Voastre, iubite Părinte Patriarh Daniel. „Nimeni, se spune în Evanghelia mântuitoare, nu pune făclia aprinsă sub obroc, ci o pune în sfeşnic ca să lumineze tuturor celor din casă” (Mt. 5, 15). Văzând aşadar, roadele bogate pe care le-aţi adus ca pe o ofrandă vie şi curată Bisericii, ierarhii şi poporul ortodox român sub călăuzirea Duhului Sfânt, dorind o înnoire profundă V-au chemat...”.

După citirea Laudatio, doamna reactor, a acordat înalta distincţie academică: „Senatul Universităţii „Eftimie Murgu” din Reşiţa conferă titlul de Doctor Honoris causa Preafericitului Părinte, Daniel, Patriarhul

274

Bisericii Ortodoxe Române, pentru valoroasa contribuţie la dezvoltarea învăţământului teologic superior din Banatul Montan”.

Ca răspuns la aceste două onoruri, Patriarhul Daniel a dorit să-şi exprime recunoştinţa şi bucuria pentru această zi deosebită, mai ales pentru că „suntem pentru prima dată aici, în acest oraş cu veche tradiţie românească şi cu o vocaţie deosebită de a lega tradiţia spiritualităţii noastre creştine ortodoxe cu eforturile de modernizare şi progres şi cu o deschidere europeană pentru a folosi spaţiul european ca afirmare a valorilor noastre spirituale, intelectuale şi culturale”. Este o zi deosebită pentru Biserica noastră, a mai adăugat patriarhul, deoarece „noi oferim toate onorurile pe care le primim Bisericii pe care o slujim, pentru că în Biserică onoarea derivă din slujire şi orice onoare care nu derivă din slujire, din osteneală nu are o valoare permanentă. Suntem bucuroşi că vă întâlnim aici într-un cadru foarte solemn şi în acelaşi timp, într-o atmosferă de familie românească, cu responsabilităţi diferite, dar convergente şi complementare”.

Mulţumind Înalt Preasfinţitului Părinte Laurenţiu, Mitropolitul Ardealului, decan al Facultăţii de Teologie „Andrei Şaguna” din Sibiu, pentru Laudatio şi Preasfinţitului Episcop Lucian al Caransebeşului care a făcut o altă Laudatio la titlul de Cetăţean de onoare al Judeţului Caraş-Severin, patriarhul României a mărturisit:

„Ceea ce a spus Înalt Prea Sfinţitul doctor Laurenţiu m-a cam speriat pentru că noi nu facem inventarul realizărilor, ci mai mult facem inventarul a ceea ce lipseşte, a ceea ce mai trebuie făcut în continuare, vedem mai mult ce ne lipseşte decât ceea ce am realizat, poate aceasta este şi o influenţă a faptului că am stat doisprezece ani Occident, doi în Franţa, doi în Germania şi opt în Elveţia; şi elveţienii sunt oameni foarte stricţi, foarte exigenţi cu ei înşişi, au o ţară mică şi de aceea au cultivat-o bine, fiindcă este mică, şi ne-am însuşit, oarecum, acest spirit de a administra ceea ce am găsit, astfel încât, toate trebuie să devină roditoare, şi instituţiile şi programele şi tradiţiile pe care le-am moştenit. Exigenţa aceasta occidentală ne-a determinat să dorim mai mult să arătăm că românii sunt oameni cu foarte multe daruri de la Dumnezeu: sunt mai inteligenţi decât mulţi alţii din lume şi sunt mai inventivi şi mai creatori şi, mai ales, mai credincioşi decât alte popoare dar, singurul lucru care mai trebuie perfecţionat, este disciplina. Deci disciplina muncii şi disciplina realizărilor până la capăt. Mihail Ralea spunea că omul serios este omul care duce până la sfârşit un lucru bine început şi de aceea, suntem chemaţi tot timpul noi, românii, să renunţăm la formula „ne descurcăm” sau „merge şi aşa” şi să o înlocuim cu expresia

275

„trebuie să ne perfecţionăm”, să ne pregătim ca să intrăm mai mult în conlucrare şi în competiţie cu alţii, sigur, fără a fi prea ispitiţi de activism şi fără a fi stresaţi când un plan nu a reuşit. Aşa cum ne învaţă Mântuitorul, trebuie să fim harnici şi darnici, să înmulţim talanţii. Celor care înmulţesc talanţii primiţi de la Dumnezeu Hristos Domnul le spune: „Intraţi în bucuria Domnului sau Stăpânului vostru!”. Deci, aceasta este o vocaţie a tuturor oamenilor, dar mai ales a creştinilor şi suntem convinşi, că în ciuda unor dificultăţi prin care trecem acum, toate instituţiile poporului român, dar mai ales Biserica şi Universitatea, instituţiile politice şi administrative trebuie să aducă semne de speranţă; şi, când avem speranţă în noi, avem şi bucurie, de aceea dorim ca astăzi să susţinem aici nu un studiu academic ci, mai mult, o meditaţie intitulată „Bucuria în viaţa creştină”.

Filosoful german Nietzche a acuzat creştinismul, mai ales pe cel pe care l-a cunoscut el, cel occidental, că a pierdut bucuria. Reamintim că şi atunci când a venit Hristos în lume, şi când S-a înălţat la ceruri a adus o stare de bucurie. Deci, bucuria este dimensiune fundamentală a vieţii creştine, astfel încât Sfântul Apostul Pavel, la un moment dat spune: „cu toate necazurile pe care le am, sunt plin de bucurie”. Să îţi păstrezi bucuria şi atunci când treci prin încercări grele sau prin necazuri, este semnul lucrării harului dumnezeiesc în viaţa noastră. Acelaşi Sfântul Apostul Pavel spune „Bucuraţi-vă pururea întru Domnul şi iarăşi zic bucuraţi-vă”. În lipsa bucuriei şi a păcii interioare se sinucid în Occident, şi din ce în ce mai mulţi şi la noi; oamenii se sinucid şi din cauza sărăciei şi pentru că nu mai găsesc un sens profund al existenţei lor, s-au plictisit de existenţă, înţeleasă ca bun material. Civilizaţia actuală a stresului constant şi a luptei pentru un bun/bine profund material şi imediat, înlocuieşte din ce în ce mai mult cultura şi civilizaţia rugăciunii şi a ospitalităţii, a păcii interioare şi a comuniunii constante între oameni. De ce este necesar să redescoperim puterea rugăciunii ca izvor de pace şi sănătate, de bucurie şi har? Comuniunea cu Hristos sau împărtăşirea din prezenţa Sa iubitoare şi mântuitoare, se realizează în mod logic şi în intensităţi diferite, convergente şi complementare. Împărtăşirea din prezenţa lui Dumnezeu sau comuniunea cu Dumnezeu se face prin ascultarea cuvântului Lui sau prin citirea Sfintei Scripturi: „Iată Eu stau la uşă şi bat; de va auzi cineva glasul Meu şi va deschide, voi intra la el şi voi cina cu el şi el cu Mine”. Cuvântul lui Dumnezeu, primit cu credinţă prin ascultare sau Scriptură, se sălăşluieşte în cei care-l primesc şi lucrează cu putere, devenind bucurie. Iată de ce e necesară citirea zilnică a unui text din Sfânta Scriptură sau

276

din scrierile Sfinţilor Părinţi. Dumnezeu Cuvântul este tainic ascuns în cuvintele Scripturii, Se oferă ca dar pentru suflet, ca sens existenţial al vieţii sale, ca lumina şi bucuria vieţii. Dacă nu putem să cinstim noi înşine Sfânta Scriptură, ascultăm la radio Trinitas textul Apostolului zilei şi textul Evangheliei care sunt şi explicate pe scurt. Nu toată lumea este obişnuită să aibă Scriptura la îndemână şi să citească, dar aşa poate auzi Cuvântul lui Dumnezeu”.

Ca semn de preţuire şi recunoştinţă pentru acest moment solemn şi, în acelaşi timp, prietenos, Preafericirea Sa a dorit să ofere domnului preşedinte al Judeţului Caraş-Severin, o icoană cu Mântuitorul Iisus Hristos care „să binecuvânteze toate activităţile şi să transforme toată osteneala în bucurie”.

De asemenea, patriarhul Daniel a dorit să ofere şi cea mai recentă carte tipărită la Editura Institutului Biblic, şi anume Sfântul Cuvios Dionisie Exiguul, părintele erei creştine, elogiind cu acest prilej personalitatea marcantă a cuviosului care, „ne-a introdus primul în universalitate”: „deci, un daco-roman deal nostru, care în secolul al VI-lea, anul 530, a ajuns la Roma, vorbea perfect greacă şi latină şi a propus papei Ioan să înceapă o altă cronologie, să nu se mai numere anii de la întemeierea Romei, ci de la Naşterea Mântuitorului Iisus Hristos. Deci acest om erudit şi foarte smerit, căci „exiguul”, „exiguus” înseamnă „cel neglijabil”, „cel neînsemnat”, „cel smerit”. El şi-a dat numele acesta. Nu a spus „cel mic” căci ar fi zis „parvulus”, dar a zis „exiguus” care înseamnă „cel neînsemnat”. Şi atât de frumoasă impresie a făcut în Occident, încât Casiodor, care era prim-ministru al regelui Teodoric şi prieten cu sfântul, a descris viaţa lui şi a spus că postea mult, dar nu judeca pe cei care nu postesc şi era foarte smerit, deşi foarte puţini oameni erau în vremea aceea mai erudiţi, mai învăţaţi decât el. A fost consilier în timpul a zece papi ai Romei. Deci acest daco-roman a fost român din secolul al şaselea, când se forma poporul român; ne-a introdus primul în universalitate propunând sfinţirea timpului prin credinţa în Hristos. Deci noi vă oferim această carte ca să folosiţi timpul spre slava lui Dumnezeu şi bucuria celor pe care îi aveţi aici colaboratori pentru a transforma unele probleme în şanse de bucurie”.

Biblia, ediţia sinodală jubiliară din 2008, precum şi încă două cărţi despre lucrarea Bisericii în societate, prima intitulată „Misiune pentru mântuire” şi a doua „Libertate pentru comuniune”, care reflectă activitatea din 2008 şi 2009 a Bisericii în societate au fost, de asemenea, oferite ca daruri. S-au adăugat, apoi, încă două cărţi pe care „între picături de timp le-

277

am mai scris şi noi”, a mai spus patriarhul: „Mărturisind adevărul în iubire. Perspective ortodoxe asupra vieţii, misiunii şi unităţii” (în limba engleză) şi una scrisă mai pe îndelete „Teologie şi Spiritualitate”, teza de doctorat pe care a susţinut-o mai întâi la Strasbourg, în Franţa, şi apoi la Bucureşti.

Oferirea, de asemenea, a unei meditaţii despre „Brâncuşi, sculptor creştin ortodox” (în limbile română, engleză şi franceză), care a fost răspunsul la o provocare şi anume atunci când Universitatea de Arte „George Enescu” din Iaşi i-a conferit Prea Fericirii Sale titlul de Doctor Honoris causa, a fost prilej pentru patriarh de a face următoarele precizări: „Am făcut o meditaţie teologică asupra unui mare artist român, Brâncuşi, care este părintele sculpturii moderne, el cu dalta sa a tăiat în două istoria artei: istoria artei care imită natura şi istoria artei care interpretează natura, prezentând-o, cum spune Brâncuşi, sub o formă transfigurată. Acestea sunt componente din ansamblul de la Târgu-Jiu, deci un ansamblu arhitectonic funerar, căci a fost dedicat soldaţilor eroi care s-au jertfit pe câmpurile de luptă în primul război mondial, dar atât de stilizat a făcut totul, încât se interpretează ca o cântare a vieţii, ca o biruinţă a vieţii asupra morţii, căci Coloana nesfârşită, cum a numit-o sculptorul, simbolizează nemurirea sufletului şi viaţa veşnică. Deci totul este creştin aici, dar sub o formă artistică concentrată şi transfigurată”. Una dintre reprezentările încrustate în Poarta sărutului reprezintă „un sarcofag roman, care ajută să înţelegem că atunci când se trece prin moarte se ajunge la înviere, la viaţa veşnică, simbolizată de Coloana infinitului... Brâncuşi nu a adus lucruri stranii şi exotice din Orient în arta lui, ci a pus în valoare credinţa creştină, strămoşească profundă, a ţăranului şi a artistului popular din România într-o formă foarte modernă, într-o formă stilizată, transfigurată. Şi închei citându-l pe Brâncuşi: „Nu căutaţi minuni în operele mele de artă, pentru că ele sunt bucurie curată”. Deci rostul artei este de a aduce bucurie în casa omului. M-am uitat aici, aveţi mai multe forme de expresie artistică care aduc bucurie, lumină şi belşug”.

Părinţii Bisericii au ştiut să includă în trupul Bisericii, aşa cum a arătat P. Nellas, toate realizările concrete ale epocii lor, salvând în acelaşi timp aceste realităţi şi revelând pe Hristos viu şi mântuitor. Dacă Biserica se limitează la propriile ei ziduri se produce un fenomen opus, lumea sfârşeşte prin a revendica Biserica. O separare maniheistă, afirmă Gheoghe Fedorovici, care ar face ca Biserica să se închidă în sine precum corabia lui Noe, duce la o contradicţie cu sine însăşi: „Biserica încearcă să respire doar din aerul vechi păstrat înăuntrul ei din momentul în care s-a închis ermetic

278

în sine, respirând un părut „duh patristic”, uitând că nu-l poate respira pe Duhul decât în măsura în care acesta poate trece liber prin ea pentru a sufla peste lume. Biserica nu poate inspira Duhul decât întrucât îl expiră”.

Vizita patriarhului în oraşul Reşiţa cu ocazia acordării titlului de Cetăţean de Onoare al Judeţului Caraş-Severin, precum şi meditaţia susţinută în faţa senatului Universităţii „Eftimie Murgu”, cu prilejul decernării înaltei distincţii academice de doctor Honoris Causa, reprezintă evenimente prin care Biserica contrazice afirmaţiile potrivit cărora a abandonat de mult spaţiul public sau că şi-a atrofiat funcţia misionară.

Pr. dr. Nichifor TĂNASE

279

Cronică eparhială 2010

Sfinţii Trei Ierarhi prăznuiţi în Eparhia Caransebeşului

În 28 ianuarie 2010, în Sala de festivităţi Episcop Elie Miron Cristea a Episcopiei Caransebeşului, a avut loc un spectacol dedicat sărbătorii Sfinţilor Trei Ierarhi, ocrotitorii şcolilor Teologice.

Având în vedere că anul 2010 a fost declarat de Patriarhia Română „Anul Crezului Ortodox şi al Autocefaliei Româneşti”, profesorii şi elevii Seminarului „Episcop Ioan Popasu” din Caransebeş au pregătit o manifestare care aminteşte de momente importante ale Bisericii noastre (Sinodul I & II Ecumenic), vremuri în care s-a stabilit Crezul Bisericii noastre.

Grupul Katarsis al Episcopiei Caransebeşului a interpretat cântări bisericeşti din sărbătoarea Sfinţilor şi alte creaţii liturgice care amintesc de secolul IV creştin, iar elevii au interpretat din texte contemporane Sinoadelor ecumenice I şi II. La spectacol a participat şi P.S. Lucian al Caransebeşului.

Anul omagial al Crezului Ortodox şi al autocefaliei româneştiilustrat în pliante

Urmare adresei Cancelariei Sfântului Sinod cu nr. 3630/2009 privitoare la proclamarea de către Patriarhia Română a anului 2010 ca „Anul omagial al Crezului Ortodox şi al Autocefaliei româneşti” în contextul aniversării în anul 2010 a 1685 de ani de la primul Sinod Ecumenic de la Niceea (325) şi a 125 de ani de la recunoaşterea oficială a autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române (1885), la care se adaugă pentru Eparhia Caransebeşului sărbătoarea centenarului instalării episcopului Miron Cristea la Caransebeş (1910-2010), în programul-cadru de evidenţiere în

280

rândurile preoţilor şi credincioşilor a evenimentelor amintite, Episcopia Caransebeşului a editat un set de opt pliante care au fost împărţite gratuit credincioşilor în bisericile eparhiei. Graficul de distribuţie al pliantelor a fost următorul:

- Cu începere din Duminica Ortodoxiei şi până la Duminica Floriilor (inclusiv), la sfârşitul slujbei duminicale s-au împărţit credincioşilor pliantele I-VI, pliante în care au fost explicate articolele Crezului Ortodox;

- La Duminica Tomii, a fost oferit credincioşilor pliantul nenumerotat care evocă personalitatea bisericească a vrednicului de pomenire Miron Cristea, care în anul 1910, la Duminica Tomii, a fost instalat ca episcop al Caransebeşului.

- La Duminica Slăbănogului (25 aprilie) s-a distribuit credincioşilor pliantul numărul VII, în care s-a vorbit pe scurt despre autocefalia românească, pentru că în data de 25 aprilie 1885 a fost recunoscută independenţa administrativă şi canonică a Bisericii Ortodoxe Române.

Nădăjduim că pliantele amintite mai sus au adus credincioşilor noştri folos duhovnicesc, întărirea credinţei şi cunoaşterea cât mai temeinică a trecutului Bisericii noastre.

Conferinţe pentru preoţi

Pe temeiul celor hotărâte de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române (Hot. 7131 / 2 noiembrie 2009), prin care se recomandă centrelor eparhiale popularizarea muzicii psaltice în rândul preoţilor Bisericii Ortodoxe, Centrul Eparhial Caransebeş a recomandat preoţilor Episcopiei Caransebeşului participarea la Conferinţa cu tema Tradiţia muzicală a Ortodoxiei, organizată după cum urmează:

– Protopopiatul Caransebeş şi Protopopiatul Băile Herculane: luni, 22 februarie 2010, ora 10.00, în Sala de Festivităţi „Episcop Elie Miron Cristea” a Episcopiei Caransebeşului;

– Protopopiatul Reşiţa şi Protopopiatul Oraviţa: marţi, 23 februarie 2010, ora 10.00, în Sala Lira a Liceului de Artă din Reşiţa.

Referatul a fost susţinut de Domnul Profesor universitar Dr. NICOLAE GHEORGHIŢĂ de la Facultatea de Muzică din Bucureşti, după care preoţii au participat cu luări de cuvânt şi întrebări suplimentare.

281

Spectacol tradiţional de Paşti la Caransebeş, Reşiţa şi Bozovici

În duhul Sfântului Apostol Pavel, care le spunea creştinilor din Corint să prăznuiască Patimile şi Învierea Domnului: „nu cu aluatul cel vechi, nici cu aluatul răutăţii şi al vicleşugului, ci cu azimile curăţiei şi ale adevărului, Episcopia Caransebeşului, cu binecuvântarea P.S. Părinte Episcop Lucian a adus pentru credincioşii eparhiei, la vreme de Post, ca jertfă de curăţie şi adevăr, o manifestare spirituală şi creştinească sub genericul: Pus-au pe capul meu cunună de spini.

Spectacolul a fost susţinut de Corul Episcopiei şi Grupul KATHARSIS al Episcopiei Caransebeşului.

Manifestarea a avut loc marţi, 23 martie, ora 18.00, în Sala de festivităţi a Episcopiei Caransebeşului, vineri, 26 martie, ora 18.00, la Sala Lira a Liceului de Artă din Reşiţa şi sâmbătă, 27 martie la Căminul Cultural din Bozovici. Toate cele trei evenimente s-au bucurat de binecuvântarea şi participarea Preasfinţitului Părinte Lucian, episcopul Caransebeşului.

Zilele credinţei şi culturii în Episcopia Caransebeşului

Episcopia Caransebeşului a desfăşurat în perioada 11–18 aprilie a.c., mai multe acţiuni religioase, culturale şi artistice sub genericul: Zilele credinţei şi culturii în Caraş-Severin, manifestare tradiţională a Eparhiei Banatului Montan, ajunsă la ediţia a IV-a. Manifestările amintite au fost prilejuite de sărbătorirea festivă a hramului noii catedrale Învierea Domnului din Caransebeş, de proclamarea de către Patriarhia Română a anului 2010 ca „Anul omagial al Crezului Ortodox şi al Autocefaliei româneşti”, la care se adaugă, pentru Eparhia Caransebeşului, comemorarea centenarului instalării episcopului Miron Cristea la Caransebeş (1910-2010).

Binecuvântarea lui Dumnezeu s-a revărsat asupra clerului şi poporului prin slujirea Sfintei Liturghii în Duminica Tomii. Sfânta Liturghie a fost săvârşită pe esplanada noii catedrale episcopale din Caransebeş de către un sobor de arhierei, preoţi şi diaconi. Au participat la bucuria Caransebeşului: Înaltpreasfinţitul Părinte Teodosie, arhiepiscopul Tomisului, Înaltpreasfinţitul Părinte Timotei arhiepiscopul Aradului,

282

Preasfinţitul Părinte Nicodim, episcopul Severinului şi Strehaiei, Preasfinţitul Părinte Sebastian, episcopul Slatinei şi Romanaţilor, Preasfinţitul Părinte Visarion, episcopul Tulcii, Preasfinţitul Părinte Gurie Episcopul Devei şi Hunedoarei, Preasfinţitul Părinte Lucian, episcopul Caransebeşului şi Preasfinţitul Părinte Paisie Lugojanul, episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei. Înaltpreasfinţitul Teodosie a rostit cuvântul de învăţătură, lămurind importanţa credinţei în viaţa creştinilor.

La finalul Sfintei Liturghii s-a citit mesajul de binecuvântare al Preafericitului Părinte Patriarh Daniel care a subliniat: „Luăm act cu bucurie de aceste manifestări de spiritualitate şi cultură ortodoxă la care vor fi prezenţi ierarhi, profesori de teologie, istorici, coruri parohiale, personalităţi ale vieţii literare bănăţene şi preoţi din cuprinsul eparhiei. Ele se înscriu în contextul Anului omagial al Crezului Ortodox şi al Autocefaliei româneşti în Patriarhia Română pe care îl evidenţiază calendarul manifestărilor din cuprinsul întregii Ortodoxii româneşti.” Cuvânt de binecuvântare din partea Înaltpreasfinţitului Părinte Nicolae, mitropolitul Banatului, a fost transmis de Preasfinţitul Părinte Paisie, episcop vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei. Mulţumirile cuvenite au fost aduse de Preasfinţitul Părinte episcop Lucian, după care a avut loc deschiderea tradiţională a „Rugii Caransebeşului” prin cuvântul Domnului primar al Caransebeşului, Domnul Ion Marcel Vela. Ansamblurile folclorice din localităţile Caransebeş, Borlova, Armeniş, Bolvaşniţa şi Vârciorova, precum şi din Serbia de la Belgrad şi din Nova Pazova, au pecetluit deschiderea rugii prin suite de dansuri populare. În urma acestor evenimente, unul dintre participanţi, Domnul Dr. Gheorghe Borceanu, membru în Adunarea eparhială a Episcopiei Caransebeşului şi directorul Spitalului Municipal din oraş, într-o scrisoare trimisă Preasfinţitului Părinte episcop Lucian, mărturisea: „Ţin să vă mulţumesc, Preasfinţia Voastră, pentru frumuseţea liturgică şi pentru înălţarea sufletească trăite împreună la slujba din Duminica Credinţei”.

După bucuria liturgică din Duminica Tomii, marţi, 13 aprilie, ora 1000, în sala de festivităţi a Centrului Eparhial, urmând desfăşurătorului propus pentru Zilele credinţei şi culturii în Caraş-Severin a avut loc deschiderea festivă a Simpozionului internaţional „Credinţă şi mărturisire“. Simpozionul a avut ca tematică Crezul Ortodox, autocefalia românească şi activitatea Episcopului Miron Cristea la Caransebeş (1910-1919).

Dintre ierarhii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române invitaţi la acest demers ştiinţific au participat: Ierarhul locului, Preasfinţitul

283

Părinte Episcop Lucian al Caransebeşului, Preasfinţitul Părinte Nicodim Episcopul Severinului şi Strehaiei, Preasfinţitul Părinte Daniil, Episcopul Daciei Felix, Preasfinţitul Părinte Siluan, Episcopul Gyulei şi Preasfinţitul Părinte Paisie Lugojanu, episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei. Au mai participat profesori de la facultăţile de teologie din ţară, profesori universitari de istorie, istorici şi preoţi cercetători ai vieţii noastre bisericeşti trecute din ţară şi străinătate. Cele peste 40 de comunicări susţinute vor fi publicate într-un volum. La finalul simpozionului, Domnul Profesor univ. dr. Ioan Munteanu de la Facultatea de Litere, Istorie şi Teologie din Timişoara remarca: „Din punct de vedere ştiinţific a fost o zi însemnată pentru Episcopia Caransebeşului, dar şi pentru întreaga noastră societate. Patriarhul Miron Cristea, personalitate de seamă a istoriei românilor, merită cu prisosinţă să fie omagiat, mai ales aici, la Caransebeş, unde a păstorit vreme de aproape 10 ani.”

Simpozionul a fost însoţit de o expoziţie foto-documentară despre activitatea episcopului Miron Cristea la Caransebeş, expoziţie organizată în incinta Centrului Eparhial Caransebeş, expoziţie ce va rămâne deschisă publicului până la finele anului 2010. Sunt expuse cuvântări ale ierarhului amintit, documente importante din perioada 1910-1919, manuscrise, articole din Foaia Diecezană, şi alte obiecte cu interes istoric.

În Episcopia Caransebeşului, Zilele credinţei şi culturii – Ediţia a IV-a, au continuat cu Festivalul Coral de Muzică Religioasă „Miron Cristea“. Acesta a avut loc joi, 15 aprilie, ora 17.00, în Sala de festivităţi „Episcop Elie Miron Cristea“ a Episcopiei Caransebeşului. Pentru că suntem în anul omagial al Patriarhului Miron Cristea, împlinindu-se 100 de ani de la instalarea lui ca episcop al Caransebeşului, cu binecuvântarea Preasfinţitului Părinte Lucian, episcopul Caransebeşului, începând cu anul acesta s-a iniţiat acest festival, dedicat în special corurilor parohiale. Festivalul poartă numele vrednicului de pomenire patriarh Miron Cristea, pentru că în activitatea bisericească desfăşurată la Sibiu, Caransebeş şi Bucureşti acesta a sprijinit cu multă dăruire activităţile muzicale. Au fost prezente formaţii corale din următoarele parohii bănăţene:

Corul „Armonia” al Parohiei „Sfântul Nicolae” din Bocşa Română;Corul Parohiei „Schimbarea la Faţă” Reşiţa;Corul Parohiei „Adormirea Maicii Domnului” Reşiţa Montană;Corul „Anastasis” al Parohiei Ortodoxe din Bozovici;Corul Parohiei „Adormirea Maicii Domnului” Petroşniţa;Corul Parohiei „Adormirea Maicii Domnului” Glimboca;

284

Corul Parohiei „Ferdinand”, Oţelu Roşu;Corul „Ioan Teodorovici” al Parohiei „Sf. M. Mc. Dimitrie Izvorâtorul

de Mir” Caransebeş;Corul Catedralei Române Ortodoxe “Sfântul Gheorghe” Caransebeş;Pe lângă corurile de parohie au participat: Corul Preoţilor Protopopiatului Ortodox Român Oraviţa;Corul Preoţilor Protopopiatului Ortodox Român Reşiţa;Corul Episcopiei CaransebeşuluiGrupul „Katharsis” al Episcopiei Caransebeşului.În contextul sărbătorilor de la Caransebeş, vineri, 16 aprilie, ora

10.00, la sediul Societăţii Femeilor Ortodoxe din localitate a avut loc şi vernisarea expoziţiei de icoane cu tematică pascală, expoziţie realizată de Episcopie în colaborare cu Şcoala Specială din Caransebeş şi alte instituţii de cultură ale judeţului. Au fost expuse lucrări premiate în cadrul Concursului internaţional de pictură religioasă intitulat: Învierea Domnului şi renaşterea spirituală a întregii umanităţi.

Sâmbătă, 17 aprilie, ora 17.00, în Sala de festivităţi „Episcop Elie Miron Cristea“, Episcopia Caransebeşului a organizat împreună cu Parohia Ohaba Mâtnic şi Asociaţia Scriitorilor în Grai Bănăţean, Festivalul de poezie în grai bănăţean intitulat „Credinţă şi lumină”.

Episcopia Caransebeşului sprijină astfel de acţiuni pentru că fenomenul literar al poeziei dialectale este unul specific Banatului şi are peste două sute de ani de existenţă. Poezia în grai, dialectală, are ca scop conservarea graiului bănăţean, a cântecelor, a tradiţiilor şi obiceiurilor, a portului popular etc. Prin aceste poezii, bănăţenii, conştienţi de averea culturală pe care o au în stăpânire, au decis să conserve tradiţia, să o tezaurizeze, pentru a o putea transmite, aşa cum au moştenit-o, mai departe.

La Festival au participat profesori universitari şi scriitori în grai bănăţean, iar grupuri de copii au susţinut montaje literare şi recitaluri de poezie religioasă şi laică. Momentele muzicale din programul manifestării au avut ca interpret pe Domnul Prof. Vasile Gondoci.

Zilele credinţei şi culturii în Episcopia Caransebeşului s-au încheiat şi împlinit în Duminica Mironosiţelor, când, la invitaţia Preasfinţitului Părinte Siluan, Episcopul Românilor din Ungaria, o delegaţie a Episcopiei Caransebeşului, formată din preoţi şi diaconi, având în frunte pe Preasfinţitul Părinte Episcop Lucian, au întreprins o vizită misionară la românii din Ungaria. Sfinta Liturghie arhierească a fost săvârşită la catedrala episcopală cu hramul „Sfântul Ierarh Nicolae” din Gyula, fiind împreună slujitori

285

Înaltpreasfinţitul Părinte Timotei, arhiepiscopul Aradului, Preasfinţitul Părinte Lucian, episcopul Caransebeşului şi Preasfinţitului Părinte Siluan, episcopul Românilor din Ungaria, alături de un sobor de preoţi şi diaconi. În după amiaza aceleiaşi zile, la Casa de Cultură orăşenească din Gyula, începând cu orele 17.00, a avut loc Festivalul de muzică religioasă corală „Veniţi de luaţi lumină!”. Acesta a fost organizat de Episcopia Ortodoxă Română din Ungaria, cu sprijinul autorităţilor locale.

În cadrul acestui festival, corul Episcopiei Caransebeşului şi grupul „Katharsis” al Episcopiei au susţinut un recital de piese corale religioase, şi de cântări psaltice pascale. Cu acest prilej, delegaţia eparhiei Caransebeşului, în duhul frăţietăţii şi al întrajutorării, a oferit daruri românilor din Ungaria.

Credem cu tărie că, prin bucuriile acestor zile, Episcopia Caransebeşului îşi statorniceşte vocaţia liturgică, misionară şi culturală pe care a câştigat-o prin strădania înaintaşilor.

Prin desfăşurarea anuală în Episcopia Caransebeşului a manifestărilor numite Zilele credinţei şi culturii în judeţul Caraş-Severin, festivităţi ce au loc între Duminica Tomii şi Duminica Mironosiţelor, nădăjduim să oferim credincioşilor noştri, aşa după cum afirmă Preasfinţitul Părinte episcop Lucian al Caransebeşului, o „săptămână luminată, după Săptămâna Luminată”.

Ziua de 1 iunie prăznuită la Episcopia Caransebeşului

Cu binecuvântarea Preasfinţitului Părinte episcop Lucian, în data de 31 mai, în Sala de festivităţi a Episcopiei Caransebeşului, a avut loc un spectacol închinat zilei internaţionale a copiilor.

Manifestarea, intitulată generic Frumuseţile copilăriei, a fost susţinută de grupul Katharsis al Episcopiei Caransebeşului şi elevii clasei I A de la Liceul Teoretic Traian Doda, corp B, copii instruiţi de Doamna institutor Dodoiu Corina.

Elevii au prezentat cântece şi monologuri ce au arătat importanţa scolii şi a educaţiei în viaţa copiilor, apoi au mărturisit din cele învăţate în primul an de şcoală. Grupul Kataharsis al Episcopiei Caransebeşului a interpretat piese muzicale ce vorbesc despre copilărie şi frumuseţile ei.

Colaborarea culturală şi ştiinţifică dintre Episcopia Caransebeşului şi Liceul Teoretic Traian Doda din Caransebeş este cu vechi tradiţii. Încă de la înfiinţarea liceului, în anul 1915, Episcopia a susţinut activitatea

286

şcolară a acestuia prin cadre didactice (Vasile Loichiţa, Dimitrie Cioloca), dar şi prin sprijin material.

Spectacolul s-a bucurat de prezenţa Preasfinţitului Părinte episcop Lucian, care, la finalul serii, a cuvântat copiilor şi celor prezenţi despre curăţia şi inocenţa copilăriei, apoi a împărţit daruri de cărţi şi dulciuri copiilor interpreţi.

Conferinţă

În data de 14 mai 2010 în Sala de festivităţi a Episcopiei Caransebeşului a avut loc conferinţa susţinută de Domnul Klaus Kennet, autorul cărţii Două milioane de kilometri în căutarea Adevărului. Conferenţiarul de la Caransebeş este ucenic al Părintelui Sofronie de la Essex, convertit de acesta acum 25 de ani.

În vârstă de 65 ani, Klaus Kenneth s-a aflat, între 1-30 mai a.c., în România. E cea de-a doua călătorie a sa în România, după cea din toamna anului trecut.

Cu această ocazie, Klaus a susţinut o serie de conferinţe şi lansări de carte în unele dintre principalele centre ale ţării.

Totodată, au fost lansate, alături de volumul biografic Două milioane de kilometri în căutarea Adevărului, două noi titluri: Călător pe pământ românesc. Convorbiri. Jurnal de călătorie şi Zei, idoli, guru. Marile religii ale lumii văzute prin ochii creştinismului.

Călător pe pământ românesc cuprinde o serie de convorbiri realizate de Romeo Petraşciuc şi Raluca Toderel cu Klaus Kenneth, pe timpul şederii sale în România, precum şi un jurnal al călătoriei sale din toamna anului trecut.

Citat din carte, Klaus Kenneth: „Cunosc destul de bine lumea şi cred acum că românii sunt cel mai evlavios popor de pe pământ, asemănător hinduşilor, care nu văd nicio diferenţă între bisericesc şi lumesc. Fie ca Dumnezeu să apare aceas tă credinţă şi să o întărească. Credinţa moartă nu e credinţă ortodoxă! Simt adânc în mine că aparţin şi eu acestui loc, că, într-un anumit fel, sunt şi eu român, că sunt una cu ei şi că fac parte din poporul lor. E un lucru pe care nu mi-l poate lua nimeni. Aceasta este Ortodoxia! Un asemenea final minunat nu aş fi meritat, însă Dumnezeu e, pur şi simplu, DRAGOSTE, şi încununează totul prin pre zenţa Sa.”

287

Volumul Zei, idoli, guru. Marile religii ale lumii văzute prin ochii creştinismului e unul de analiză apologetică asupra hinduismului, budismului, islamismului etc. abordate prin prisma unui creştinism viu, fecund, care îşi duce până la capăt mărturisirea. Un veritabil „manual de supravieţuire creştină”, cum îl defineşte Pr. Conf. Dr. Constantin Necula, în prefaţa acestei noi apariţii.

Conferinţe pastoral-misionare în Episcopia Caransebeşului

În conformitate cu hotărârile Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române la conferinţele preoţeşti ale anului 2010, tema a fost fixată de Centrul Eparhial local, în funcţie de necesităţile pastorale şi misionare existente.

Conferinţa pastoral-misionară din primăvara anului 2010, pentru a evidenţia comemorările la nivel de patriarhie, a tratat subiectul intitulat „2010 – Anul omagial al Crezului Ortodox şi al Autocefaliei româneşti”. În Episcopia Caransebeşului, la cele două evenimente majore din viaţa Bisericii noastre se adaugă şi aniversarea în anul 2010 a centenarului întronizării episcopului Miron Cristea la Caransebeş (1910–2010). Prin urmare, în Eparhia Caransebeşului, anul 2010 a fost şi „Anul omagial Episcop Elie Miron Cristea”. De aceea, cu binecuvântarea Preasfinţitului Părinte episcop Lucian tema ce s-a dezbătut la conferinţele preoţeşti din semestrului al II-lea a anului 2010 este legată de jubileul Episcopiei: „2010 – anul centenarului instalării episcopului Miron Cristea în scaunul vlădicesc de la Caransebeş (1910-2010)”.

Miercuri, 24 noiembrie 2010, cu începere de la ora 9.00, preoţii din protopopiatele Oraviţa şi Băile-Herculane s-au adunat pregătiţi pentru slujirea Sfintei Liturghii în Catedrala Învierea Domnului din Caransebeş. Sfânta Liturghie a fost oficiată de Preasfinţitul Părinte episcop Lucian, care a împărtăşit pe toţi clericii prezenţi, întru desăvârşită comuniune liturgică. În cadrul Sfintei Liturghii, a fost hirotonit întru preot diaconul Petru Bona, pe seama parohiei Goruia din protopopiatul Oraviţa.

După slujirea liturgică, a avut loc, în sala de festivităţi „Episcop Elie Miron Cristea” a Centrul Eparhial, conferinţa îndătinată. Tema propusă a fost „Activitatea Episcopului Elie Miron Cristea în Episcopia Caransebeşului (1910-1919)”, iar referatul a fost susţinut cu ajutorul

288

proiecţiilor de părintele consilier cultural Daniel Aron Alic. Prezentarea a cuprins, pe lângă evidenţierea personalităţii vrednicului de pomenire Miron Cristea, şi imagini inedite din epoca la care s-a făcut referire, dar şi documente importante din perioada 1910-1920, documente existente în Arhiva Episcopiei Caransebeşului. Referatul a subliniat că: „Miron Cristea trăieşte la Caransebeş nu numai prin cărţi sau prin ctitoriile sale de aici. Fiind primul care a dorit ridicarea unei noi catedrale la Caransebeş, din lumea de dincolo, se bucură astăzi de împlinirea visului său, împlinit la 12 septembrie a.c. Spre aducerea aminte a acestui, Episcopia Caransebeşului a ridicat în faţa monumentului religios statuia patriarhului Miron Cristea, ca o bucurie a împlinirii măreţului ideal de construcţie, propus bănăţenilor de întâiul patriarh, în vremea arhipăstoririi la Caransebeş. Astfel, catedrala caransebeşeană şi primul ei iniţiator sunt într-o legătură care a dăinuit peste un secol, dar care va rămâne veşnică.”

După susţinerea referatului, Preafinţitul Părinte Episcop Lucian a oferit diplome de merit preoţilor şi profesorilor de religie care s-au implicat activ în dezvoltarea proiectelor Patriarhiei Române „Hristos împărtăşit copiilor” şi „Alege şcoala”. La finalul conferinţei, Chiriarhul a rostit o meditaţie despre misiunea preoţească în aceste vremuri tulburi pentru societate şi Biserică.

Vineri, 26 noiembrie, la slujirea Sfintei Liturghii în noua catedrală a Caransebeşului au fost prezenţi alături de Preasfinţitul Părinte episcop Lucian preoţii din protopopiatele Caransebeş şi Reşiţa, desfăşurarea conferinţei fiind organizată în mod similar celei trecute.

289


ILUSTRAŢII

Catedrala „Învierea Domnului” din Caransebeş

290

Te Deum la Catedrala „Sf. M. Mc. Gheorghe” din Caransebeş

291

În mijlocul credincioşilor la Catedrala „Sf. M. Mc. Gheorghe”

292

Slujba de târnosire a Catedralei „Învierea Domnului”

293

Slujba de târnosire a Catedralei „Învierea Domnului”

294

Pecetluirea Sfintei Mese

295

Ierarhi, preoţi şi credincioşi la sfinţirea Catedralei „Învierea Domnului

296

Prea

feri

citu

l Păr

inte

Pat

riar

h D

anie

l în

mijl

ocul

sobo

rulu

i de

arhi

erei

, pre

oţi ş

i dia

coni

sluj

itori

la

târn

osire

a C

ated

rale

i epi

scop

ale

„Înv

iere

a D

omnu

lui”

din

Car

anse

beş (

12 se

ptem

brie

201

0)

297

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel,cetăţean de onoare al municipiului Caransebeş

298

Vizită la Biserica „Sf. Ioan Botezătorul” din Caransebeş

299

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române,cetăţean de onoare al judeţului Caraş-Severin

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române,Doctor Honoris Causa al Universităţii „Eftimie Murgu” din Reşiţa

300

Statuia patriarhului Miron Cristea, ridicată în faţa Catedralei „Învierea Domnului” din Caransebeş

CUPRINS

Prefaţă

Calendar 2011

Rânduieli bisericeşti în anul 2011

Şematismul Episcopiei Caransebeşului

Organizarea Bisericii Ortodoxe Române

Studii şi articole

† Lucian, Episcopul Caransebeşului Exigenţele familiei creştine în concepţia Sfântului Ioan Gură de Aur

Pr. Daniel AlicActivitatea bisericească desfăşurată de Miron Cristea la Sibiu

Bogdan Flavius TămaşDate istorice privind Parohia Ortodoxă Urseni în secolul al XVIII-lea şi al XIX-lea

Prof. Ioan TraiaIoachim Miloia, cercetător şi protector al monumentelor istorice din Banat

Pr. Doinel Puiu MărgineanuDuhul Sfânt, izvorul renaşterii în har

Pr. dr. Valentin BugariuProtopopul şi scriitorul Mihail Gaşpar – 130 de ani de la naştere

Prof. drd. Carmen OlteanRohia, oază de linişte

Prof. univ. dr. Dumitru JompanIN MEMORIAM Timotei Popovici (1870-1950)

................................................................................................................. 3

...................................................................................................... 5

....................................................................... 30

.............................................................. 32

.......................................................... 101

............. 143

........................ 153

....................................................................................... 164

.... 174

............................................................... 190

.................... 193

........................................................................................ 212

............................................ 233


Ştefan MĂRCULEŢCatedrala din Caransebeş, visul împlinit al înaintaşilor

Patriarhul României la Catedrala istorică a Caransebeşului

Cuvântul Preafericitului Părinte Patriarh Daniel la Catedrala istorică „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din Caransebeş

Sfânta Cruce, semnul Iubirii jertfelnice

Catedrala din Caransebeş, ridicată pe măsura jertfei înaintaşilor şi contemporanilor noştri

Dumnezeu lucrează prin oameni

Ancuţa CÂMPEANPreafericitul Părinte Patriarh Daniel, cetăţean de onoare al municipiului Caransebeş

Dăruire şi dăinuire

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, cetăţean de onoare al judeţului Caraş- Severin şi Doctor Honoris Causa al Universităţii „Eftimie Murgu” din Reşiţa

Cuvântul Doamnei prof. univ. dr. ing. Doina Frunzăverde, Rectorul Universităţii „Eftimie Murgu” din Reşiţa

Pr. dr. Nichifor TĂNASE Cultura şi civilizaţia rugăciunii şi a păcii interioare. „Bucuria în viaţa creştină” a primului patriarh al României care vine la Reşiţa

***

Cronică eparhială 2010

Ilustraţii

................................... 237

............................. 242

......................................... 244

............................................................ 246

....................................................................... 251

...................................................................... 255

......................................................................................... 257

............................................................................................ 259

............................................................................................ 265

......................................... 268

........................... 271

..................................................................................... 279

............................................................................................................ 289

calendarul romanului 2011 final.pdf

Documents

Transcript of calendarul romanului 2011 final.pdf