CALENDARELE ROMÎNESTI 1733-1830. mircea tomescu

125

Click here to load reader

description

CALENDARELE ROMÎNESTI 1733-1830. mircea tomescu

Transcript of CALENDARELE ROMÎNESTI 1733-1830. mircea tomescu

Page 1: CALENDARELE ROMÎNESTI 1733-1830. mircea tomescu

PRE F ATA

Calendarele constituie una din cele mai fruinoase pagini din istoria culturii romînestï Mai bine de un secol, ele au fost singurete publicatii periodice care fortnau hrana spiritualâ a vechit~societaîi romlnestj. Atît la orase cît si ta" sale, cu:lend,arele erau asteptate eu nerâbdar'e, iar con-iinutul tor era împârtâsit si celor care nu stiau carte, de cîte un stiutor al buchilor, care, In timpul lungilor seri de iarnâ, la obisnuiteie sezâtori, citea din îngâlbenitele pagini slovete dragi si celor care nu le cunosteau, Calendarele au deschis portile unor noi orizonturi culturii noastre, au adus in cîmpul preocupârilor éi etemente stiinfifice si literare si au for-mat, în bunâ mâsura, tribuna de educare a noii clase sociale care tncepe sa se contureze ta începutul secolului al XVIII-lea in Transitvania si ceva mai tirziu In Principate. Pentru cine ar vrea, deci, sa cuaoascâ fenome-nele sociale aie acestei epoci, in toatâ complexitatea tor, cunoasterea cuprinsului acestor calendare este necesarâ.

Tn speranta câ vom putea aduce contributia noastrâ cît de modestà la descifrarea trecutului nostru, pe care-l cunoastem atît de pufin si, mai aies, atît de fragmentar, ne-atn propus sâ cercetâm în lucrarea de fatâ calendarele romînesti apârute între 1733—1830, ani care cuprind o etapâ bine determinatâ din euolutia acestor publicatii si a culturii noastre în genere.

De-a lungul secolului al XVIII-lea si în primele trei decenii aie veacului urmâtor, Principatele Romine sînt smulse Incetut eu încetul de sub influenta potiticâ si tôt odatâ economicâ exctusiv turceascâ si atrase în sfera de interese economice si potitice a fârilor europene, îndeosebi a Rusiei si Austriei. Sistemul feudal se clatinâ si o noua clasâ ia, acum, nastere si se întâreste din zi în zi. Este clasa, burghezâ, care cautâ si o noua orientare culturalâ. Si pentru toatâ aceastâ etapâ, calendarele sînt acelea care râspund necesitâfii noii orientâri ideologice. La început, cînd clcnwn lui feudal incij precumpânea^ calendarele — îndpusebl Lete "Upà^^, rite în Tara Romîneascâ si Molddva^_jj.nde (îssLensiunea_ burghezieL-esie-mai_ tîrzie..—. au înca'~piEWrucë note misîi&er-Cu timpul, acest aspect dis-pare^lactadAac,. elenimteler~Vfog.resiste. CalendarlïïFlIëvïn acum scdTï~d"é~ edw^rg^cuJluxalâ^^^

Dupa 1830, prin tratatul de la Adrianopot (1829), se deschid noi posibititâti de dezvoltare economicâ si potiticâ burgheziei. Dar eu aceasta

3

' K ' V"

Page 2: CALENDARELE ROMÎNESTI 1733-1830. mircea tomescu

trecem într-o altâ fazâ a evolufiei cctlmdarelor, care va. forma obiectul unei alte cercetâri.

In cercetarea noastrâ vom încadra în cotnplexul fenomenelor sociale aparitia catendaretor si vom face o amânunfitâ prezentare a cuprinsului lor, scotînd în relief elementele progresiste, ca pe un bun cultwal al patriei noastre. Si cum lucrarea vrea sa fie si un instrument de infor-mare pentru viitoare cercetâri, vom da ta sfîrsit bibtiografia cuprin-sului catendaretor cunoscute noua din intervalul 1733—1830.

In munca noastrâ am întîmpinat multe dificuttâti, care pot fi usor înfetese dacâ vom aminti câ pînâ acu\m nu mimai câ, la noinu exista tucrâri simitare, dar lipsesc pînâ si studii asupra dezvottârii societâfii romînesti. Am câutat sâ umplem aceste lacune prin cerc'etarea directâ a colecfiilor de documente, din care se pot extrage bogate informatii asupra stârilor economice aie vremii.

Cu toate acestea, s-ar putea ca lucrarea sâ mai prezinte lacune. Vom fi însâ muttumifi, dacâ, cet putin în parte, cercetarea noastrâ va, arunca o luminâ nouâ asupra dezvoltârii culturii noastre din veacul al XVIII-lea si primele trei decenii aie veacului urmâtor si dacâ materialul bibliografic va ajuta pe viitorii cercetâtori în dezvâluirea aspectelor necunoscute din vechea culturâ romîneascâ.

MIRCEA T O M E S C U

Page 3: CALENDARELE ROMÎNESTI 1733-1830. mircea tomescu

INTRODUCERE

1. Caracterizare si scurtâ istorie a calendarelor

lcàtuirea calendarelor si a almanahurilor este foarte bizarâ. In vechime ele cuprindeau mai întîi un material pur calen-daristic — arâtarea celor 12 luni aie anului eu zilele §i sâr-bâtorile lor, precum §i elementele computistice —, apoi o parte astronomicâ — prevestirea timpului, un fel de buletin météorologie, eclipsele, lungimea zilei çi a noptii în fiecare luna, fazele lunii etc. — precum si materialul astrologie —

prognosticuri adicâ prezicerea evenimentelor istorice, a eVenimenfelor din viata unui om dupa planeta nasterii etc. — si in fine, un material instructiv — sfaturi gospodâreçti —, si distractiv — sarade, ghicitori, anecdote. In timpurile moderne acest material var ia t este complétât, mai apoi înlocuit eu material literar §i çtiintific.

La început calendarele §i atmanahurile nu apâreau în fiecare an, din cauza greutâtilor de multiplicare. De aceea materialul calendaristic, astronomie çi astrologie era întoemit pe cicluri de cîte 30, 100, 112 sau 140 de ani.

Grecii au cunoscut o forma primitivâ de a lmanah ; dar o mare circulatie a a>vut aceastâ publicatie la chinezi. Incâ din evul mediu apârea la Pékin un almanah al cârui t i raj a junsese — dupa Paul Otlet — la 8.000.000 de exemplare.1)

Almanahul a fost cunoscut si arabilor, câci altfel nu ne-am putea explica denumirea de almanah, cuvînt arab introdus în Europa prin spa-niolâ çi care înseamnâ table astronomice. De aci probabil §i caracterul sâu astrologie. In Europa, asemenea publicatii încep sâ aparâ în secolul al XV-lea, in diverse orase, îndatà dupa descoperirea si râspindirea tipa-

V

') Paul Otlet, Traité de documentation. Le livre sur le livre. Théorie et prati-que, Bruxelles, 1934, p. 165.

5

Page 4: CALENDARELE ROMÎNESTI 1733-1830. mircea tomescu

rului. Primele âlmanahuri contin numeroase texte mistice, rod al negrei s'Uiparsti|ii. Asemenea calendare eu prognosticuri au fost publicate de >astro-logi celebri : Bauschneider (1447) in Qermania ')> Nostradamus în Franta (1506), Mathaeus Lansberg în Germania (1636), Lilly în Anglîa (1644) etc.2).

In afarâ de calendarele mistice, apar si altele eu confinut pract:c : amintim un calendar médical pentru anul 1457, intitulât Coniunctiones et opposiciones solis et lunae ac minuciones elective nec non dies pro medicinis laxativis sumendis in anno 1457?) In secolele urmâtoare, apar calendare, care cuprind informatii practice si mai aies stiri istorice despre popoarele târilor orientale. Astfel este Ottomanisches' Prognosticon Aus der CLementia Vitrice oder Leopoldus der Sanfftmuetige Vberwinder der Tùrcken und des Ottomannischen Reichs, worinnen Handgreiftich der Unter-gang des Tuerckischen Reichs angewiesen wird, wann die Allùrten nur dazu thun wollen, von Stanislao Reinhardo Acxtelmeier. — Augspurg, Druckts und verlegts Caspar Brechenmacher, MDCXCVIII, 24 i 4 ) In acelaçi an §i tôt Acxtelmeier publicâ si Das Muscowittische Progno-sticon, oder der glorwuerdige Czaar Peter Atexowitz von der gewach-senen Russischen Macht, von dem Tyrann Iwan Wasitowiz bis unter hoechsterwehnte czaarische Majestaet, deren umstaendige Kriegs-Anstal-ten ihr das orientalische Reich und dero Patriarchen Sitz Constantinopet versprechen, von Stanislao Reinhardo Acxtelmeier. — Augspurg, Druckts und verlegts Caspar Brechenmacher, MDCXCVIII 5 ) .

Aceste calendare cuprindeau adesea stiri si despre târile noastre. Asttel, în Calendarii historioi apârut în 1603 sînt vesti referitoare la eve-nimentele din Transilvania si Tara Romîneascâ din timpul lui Radu Serban. 6)

Calendarele satisfâceau curiozitatea de informare a cititorilor, dornici sa cunoascâ fapte si din viata altor popoare.

Destul de timpuriu, apar si calendare în limba slavâ. Kara taev 7 ) aminteçte un „Kalendar rimski novîi" publicat de Gherasim Smotritki la Ostrog în anul 1587. Din 1596 se cunoaste un ait „Kalendar novîi", tipârit la Roma. 8 )

Unele calendare în limba slavâ se adresau si unei parti a romîni-lor si ele trebuie câ au circulât çi printre cârturarii din târile noastre.

') André Blum, Les origines du papier, de l'imprimerie et de la gravure, Paris, 1935, p. 71.

2) Ramiro Ortiz, Per la storia délia cultura italiana in Rumania, Bucarest, 1916, p. 201. — Vez i amânunte istorice suficiente §i în Bojibinaa coBeTCKaji sHmiKJioneAHH. Tom. 2, eid. 2 $i în Enciclopedia italiana, la cuvîntul almanah calendar.

3) André Blum, op. cit., p. 72. 4) Exemplarul se -aflâ în Biblioteca Academiei R.P.R., cota S. 1610. 6) N. Iorga, Manuscripte din biblioteci streine relative la istoria Rominilor. In-

tîiul memoriu. — In Analele Academiei Romîne, séria II, tom. XX (1899), p. 221—222. "} Scarlat Callimachi, Calendar istoric din anul 1603, Botoçani, 1935, 13 p. ' ) H. KapaTaeB, Onucanue cJiaenHO-pyccKux muez, Ha neiaTannux KUPUAAOBCKUMU

ôiiKBaMU. 1491—1730. Bbin. 1. n 1491—1600a. Petersburg, 1878,p. 235—236. 8) Ibidem, p. 272—273.

6

Page 5: CALENDARELE ROMÎNESTI 1733-1830. mircea tomescu

Astfel este Calendarul râsâritean al pravoslavnlcilor slavo-sîrbi si valaht ortodocsi de rit grecesc din tinutul cesaro-crâesc al Majestâtii sale apos-toli^e, apârut la Viena în 1771.')

In secolul al XVII-lea, calendarele sînt cunoscute §i rusilor. Pînâ la Pet ru cel Mare, ele au o restr însâ c i r c u l a ^ , câci major i ta tea aristocrafiei nu cunostea carte si boierul rus „nu vedea nimic desonorant în faptul câ el nu stia carte, câ nu avea cuno§tin1,e, câ era lipsit de culturâ".2)

Petru cel Mare a deschis „ larg porfile spre luminâ" poporului rus. El a organizat tara în interior, a dat atenfie deosebitâ comertului si eco-nomiei în genere, a organizat a rmata , cîstigînd victorii s t râluc ' te contra dusmanului din afarâ si s-a interesat indeaproape de ar tâ si l i teraturâ.

La curtea sa s-a format o clasâ însetatâ de culturâ çi care dorea sâ citeascâ în limba nat ionalâ , în limba rusâ. Acum apar primele lucrâri stiintif 'ce în limba rusâ, ca si primele încercâri literare. Pentru satisfacerea acestei donnée de lecturâ în limba proprie, calendarele îsi au un roi deo-sebit. In manuscr is çi într-un cerc restrîns, calendarele au fost cunoscute si înainte de Pet ru cel Mare. Cel mai vechi ca lendar-manuscr is este din 1670, „ t radus din nemteste si închinat tarului Alexie Mihai lovici ." 3) Manuscrisul calendarului din 1670 a fost cunoscut §i lui Pet ru I. In Biblio-teca Academiei de Stiinte din Leningrad se pâst reazâ manuscrisele si altor calendare ce au apar t inut g 'gant icului tar . Amintim manuscrisele calendarelor pe anii 1691 si 1695, aie matematicianului si astrologului suedez Heinrich Vogt, t raduse din nemteste de Petru Safirov, precum §i manuscrisul calendarului din 1696 al lui Pavel Halsken, t radus tôt de Pet ru Çafirov. Manuscrise de calendare d 'n aceastâ epocâ se pâstreazâ çi în Biblioteca publicâ ,,M. E. Salt îkov-Scedrin" din Len ingrad . 4 )

în activitatea pentru reformarea târii, Petru cel Mare spri j inâ dez-voltarea tiparului. In t 'mpul sâu cartea manuscr is este înlocuitâ „an de an si tôt mai hotârî t" de slova t ipâr i tâ . 5 ) In 1703 apare prima gazetâ ruseascâ — Vedomosti (Bulet inul) , iar în 1708, prin „strâduinta bibliote-carului Vasili Kiprianov" §i „sub supravegherea lui la. V. Brius" apare în tipograEia laicâ de l a Moscova, calendarul pe anul 1709, primul calen-dar rus tipârit. Asemenea calendare se imprima çi pentru anii urmâtori . Unele din ele sînt traduceri dupâ calendarele matematicienilor Pavel Halsken sau Johann Heinrich Vogt, apârute la Hamburg . Din 1713, încep

') Claudiu Iosipescu, Contribu(ii la istoria calendarului. în rev. Codrul Cosmi-nului, IV (1927), p. 394 çi urm.

Titlul acestui c a l a n d a r este :Mtcflu,ocjiOB-b BocTomiaro npaBocjiaBHaro rpe^iecKaro iicnoB'Èn.aHHH, B-b A6pxaBaxT> LJ.ec Kpaji ajiocT. BejiHMecTBa oôpijTaiomarocsi cjiaBeHO-cepôcKaro h BajiaxiftcKaro HapoAa HeymrroBt,, HaneiaTacn B-b uapcTByioineHb r p a j b B'îjHHt b nec. Kpaji. npii^BopHon Hjuip. h Boctomhoh THnorpacJiiH Kypi> IocHcjja JlopÔHua KypnôeKa, B-b J i i r o OTb pow^ecTBa XpucTOBa 1711, M-lcsiua iyjiia 7-ro a h h

2) V. G. Belinski, Opere alese, Bucureçti, 1949, p. 46. 3) Emil Vîrtosu, Foletul Novel — Calendarul lui Constantin Vodâ Brincoveanu

(16.93—1704). Bucureçti, 1942, p. XXX. 4), Vezi : OrwcaHiie H3flaHHH rpaxAaHCKOH ne^ara (1708—HHBapb 1725 r.) Moscova

Leningrad, 1955, p. 95. B)) Vezi N. Pospelov çi P. Sabliovski, Literatura rusâ. Traducere... Bucuresti,

1953, p. 72.

Page 6: CALENDARELE ROMÎNESTI 1733-1830. mircea tomescu

sa aparâ calendare, întocmite pe gradurile orasului, §i la Petersburg. Cu-prinsul acestor calendare este foarte variat si pe lîngâ o serie de texte ce se répéta aidoma ca> în calendarele strâine, ele aduc si çtiri din istoria Rusiei, ca de pildâ, „numârul anilor sau lunilor de la ' începutur i le flotei ruse", „încoronarea Majestât i i sale Petru întîi", Victoria repurtatâ asupra regelui suedez, Carol al XH-lea, precum si texte continînd sfaturi practice ,,despre sânâtate si boli", „despre sîngerare din vînâ si eu ventuze" etc.1

Calendarele ruseçti devin astfel purtâtoare de cunostinfe în cercurile cunoscâtorilor slovelor tipârite.

s

1 OnucaHHe n3ftaHHH rpax^aHCKOH nenaTH, p. 77.

Page 7: CALENDARELE ROMÎNESTI 1733-1830. mircea tomescu

I. INCEPUTUL CALENDARELOR IN LIMBA ROMÎNÂ

1. Calendare strâine în {ârile romîneçti

Jjjy alendare în limba romînâ se tipâresc în prima jumâta te a seco-lului al XVIII-lea, iar în manuscris ele sînt cunoscute încâ din secolul precedent. Inainte de acestea însâ, au circulât pe pâmîn-tul târilor romîneçti, fiind citite de domnitor si de clasa boiereascâ, calendare în limbi strâine. Ele veneau din Occident, din Italia,

acea Italie eu aie cârei cetâti, îndeosebi eu Vene^a, am avut atîtea legâ-turi economice si culturale — ,din Austria si alte tari, prin mijlocirea ne-gustorilor ardeleni, precum çi de la slavii înconjurâtori. O §tire din 1569 ne face cunoscut câ soluî moldovean, aflat în acea vreme la Braçov, a cumpârat de aci, în schimbul sumei de 60 de dinari, un calendar, a cârui limba de imprimare nu o c u n o a s t e m . î n veacul urmâtor, la 1684, Episco-pul Stefan al Rîmnicului roagâ pe Gheorghe Horobreaster, craibirâul Si-biului, sâ-i trimitâ „vre-o 2 calendare de ceale ce au ieçit est timp,- ca sâ mai putem §ti trecutul anului precum ar fi, precum çi anii". 2) Desigur câ si acest calendar va fi fost într-o limba strâinâ, probabil germanâ. Prin octombrie-noembrie 1698, s-a t radus la Tîrgoviste, pentru Constantin Brîn-coveanu, din limba germanâ, în cea greacâ, calendarul lui Petru cel.Mare, imprimat la Augsburg în acelasi an chiar, sub titlul de Prognosticon al

') Gheorghe Baritiu, care, în Catehismulu calvinescu impu.su. clerului si poporu-lui romlnescu sub domnia principiloru Georgiu Rakoczy I §i II..., Sibiu, 1879, p. 98, re-produce aceastâ çtire dupa E. de Trauschenfels, Sàchsischer Hautfrend, Braçov, 1874, p. 81—107, crede câ este vorba de un calendar în limba romînâ. Insâ, pe bunâ drep-tate Haç>deu, în Cuvente den bètrâni, 11, Bucuresti, 1879, p. 724—725, observa câ acest cafendar trebuie sâ fi fost scris în limba slavonâ.

2) I. Lupaç, Documente istorice transilvane, Volumul I. (1599—1699), Cluj, 1940. D. 410.

Dînd aceastâ çtire, prof. Dan Simonescu — în Bibliografia romîneascâ veche, IV, Bucureçti, 1944, p. 26 — înscrie ipotetic e x i s t e r a unui calendar din 1684 în limba romînâ ; credetn însâ câ acest calendar a fost scris în limba genmanâ ; din anii 1641—1647, cunoaçtem un Neu und ait Kalender, tipârit la Sibiu de Marcus Pistorius.

9

Page 8: CALENDARELE ROMÎNESTI 1733-1830. mircea tomescu

Rusilor, sau prea vesUtutui autocrat Petru Alexievici... In Mai 1699, s-a Tâcut, la Bucuresti, dupa aceastâ traducere, o copie scrisâ de Mihail Vi-zantios pentru Panaiot Marele Câmâras al Ocnei domnesti. Copia se afla la sfîrsitul secolului al XlX-lea în Bibliotecâ de Stat din V iena 1 ) . Tôt în aceastâ vreme trebuie câ a circulât în Tara Romîneascâ, fiind probabil cu-noscut lui Constantin Brîncoveanu, Ottomanisches Prognosticon..., Augs-burg, 1698, al lui Acxtelmeier. Acest Prognosticon a circulât si în Mol-dova, fiind cunoscut familiei Sturdza-Scheianu, din a cârui bibliotecâ a fâcut parte.

O stire din 9 septembrie 1708, spune câ Stolnicul Cantacuzino, scriind Patriarhului Hrisant al Ierusalimului, îi trimite çi un calendar de la Tîrnava (Tyrnau) — lîngâ Bratislava —, zis al Astrofilului, pe care 1-a gâsit „foarte bine întocmit". Mentioneazâ apoi câ acest calendar are „unele sentinte nu neplâcute si la sfîrsît unele percepte politice de folosul obçtesc" si promite Patr iarhului câ-i va trimite în fiecare an cîte un ase-menea calendar. Si, într-adevâr, din coresponden^a publicatâ în Docutnen-tele Hurmuzaki, reiese câ i-a si trimis un calendar latinesc în noiembrie 1712, eu promisiunea, câ-i va trimite si traducerea în greceste dupa prog-nosticele a patru-cinci calendare italienesti, iar la 27 ianuarie 1713 îi tri-mite încâ un calendar lesesc si unul unguresc 2 ) .

Catalogul bibliotecii lui Constantin Mavrocordat, întocmit în 1725, aminteste de un calendar tâlmâcit în 1710 în limba greacâ vulgarâ 3) , iar catalogul grecesc al bibliotecii Mînâstirii Vâcâresti mentioneazâ §i cîteva calendare grecesti, din care unul „pentru întreg anul si pentru anii ur-mâtori (tradus) din limba ungureascâ" 4 ) . De asemenea, în bibliotecâ fostei Mînâstiri Ghighiu „se pâstra un calendar grec in —16, care pe lîngâ partea minologicâ dâdea „mici bueâti morale si douâ înstiintâri, pentru postâ si diligen^â" §i în fine o listâ a bîlciurilor" 5 ) . Cîteva raanu-sefise de calendare în limba greacâ se pâstreazâ în bibliotecâ Academiei R:P.R. Cel mai vechi este manuscrisul grec nr. 525, care contine tradu-cerea unui ,,Calendar englezesc al anului 1734, de la Hr i s to s" 6 ) .

Din 1783, ianuarie 25, avem manuscrisul grec nr. 112, o traducere a calendarului romînesc din 1733, apârut la Braçov ; mai amintim, în fine, manuscrisul grec nr. 527, cuprinzînd un „Calendar t radus din limba la-tinâ în limba (greacâ) comunâ", copie din secolul XVIII, apartinînd „sta-rostelui Stefan", nr. 569, o copie din 1803, nr. 524 din secolul XIX, nr. 525 si nr. 572, copie din secolul XVII . 7 )

In epoca lui Constantin Brîncoveanu au avut o largâ circulatie la. noi si calendarele italiene. Ele vor fi fost cunoscute desigur, în aceste parti, si înainte de domnia acestui voievod, ca si dupa aceasta, dar cea

') Amarrante în N. Iorga, loc. cit. si Emil Vîrtosu, op. cit., p. XXVIII. =) Hurmuzaki, XIV, p. 58—59, 89—90 çi 101—102. 3) N. Iorga, Pilda bunilor domni din trecut fatâ de scoala romîneascâ, Bucuresti,

1915, p. 43. 4) Catalogul bibliotecii Mînâstirii Vâcâresti, ms grec 603, Bibl. Acad. R.P.R.,

f. 293. 5J N. Iorga, Douâ biblioteci de mînâstiri . . . Bucuresti, p. 11, 6) Constantin Litzica, Catalogul manuscriptelor grecesti, Bucureçti, Academia

Romînâ, T909, p. 521, nr. 786 (525). ) Constantin Litzica, op .cit. p. 520 521.

10

Page 9: CALENDARELE ROMÎNESTI 1733-1830. mircea tomescu

mai mare circulatie o au acum. Lucrul este de altfel explicabil. In Italia, la Padua, îçi fâcuse studiile Stolnicul Constantin Cantacuzino, sfetnicul cultural al voievodului si tôt în Italia trimite Brîncoveanu o serie de studenfi pentru studii. ') Despre râspîndirea almanahurilor italiene la noi çi folosirea lor de Brîncoveanu aminteçte clar Del Chiaro . 2 ) In Biblioteca Academiei R.P.R., sub cota P.I. 3768 se pâstreazâ si astâzi Almanacco perpetuo di Rutilio Benincasa Cosentino, illustrato e diviso in cinque parti, da Ottavio Beltrano di Terranova di Calabria Citra, corne segue nelta seguente parti. Opéra molto necessaria e dilettevole, corne anco di gran giovamento, et utile di ciascheduno, e particolarmente ad astrologi, fisionomici, medici, fisioi, chirurgi, barbieri, distittatori, alchi-misti, agricoltori, pittori, nocchieri, viandanti, maestri di campo, sergenti, maggiori, aiutanti, e qualqunque attra persona curiosa. Con due copiosis-sime tavole di tutto quello che si contiene nel présente almanacco. — In Venetia, MDCC, Per Francesco Groppo, (16X10) , 516+140 p. Amanahul a apart inut Stolnicului Constantin Cantacuzino, aie cârui însemnâri auto-grafe se pot vedea pe marginea filelor.

Mai putin cunoscute vor fi fost calendarele franceze. Un astfel de calendar — Calendrier intéressant pour l'année 1782 ou\ Almanach phy-sico-économique, contenant les principales indications qu'on peut désirer de trouver dans un Calendrier ; des Mémoires et des Observations sur dif-férents objets de physique, enfin un recueil de diverses opérations qui mettent tout le monde à portée de faire plusieurs secrets éprouves utiles et agréables. •— A Bouillon, Aux dépens de la Société Typographyque, MDCCLXXXII, ( 1 4 x 1 0 ) , 1 f. + IV + IV p. + 13 f. + 175 — se pâstreazâ în biblioteca Academiei R.P.R., sub cota P.I. 3829. Cum a a juns aci, nu putem çti.

Deçi nu am putut culege nie: o informatie despre cunoaçterea calen-darelor austriace la noi, putem spune însâ eu certitudine câ vor fi fost cu-noscute, nu numai ardelenilor, ci si boierilor din Tara Romîneascâ çi mai pu|in poate celor din Moldova. Legâturile din secolul al XVIl-lea, care a>u urmat dupâ Mihai Viteazul, între curtea de Austria si unii voievozi mun-teni •— un Radu Serban, si chiar Constantin Brîncoveanu —, legâturile aceleiasi curti si eu unii boieri romîni — din care un Bâlâceanu primeste chiar o diplomâ de înobilare — au trebuit sâ ducâ, cel putin numai pen-tru cei în cauzâ, si la anumite legâturi culturale. Si cum calendarele erau în acea vreme enciclopediile de azi, nu se poate ca ele sâ nu fi fost cu-noscute.

Consta.tâm deci câ erau cunoscute în tàrile romînesti, calendare în alte limbi. Ele erau citite numai de domnitor çi de boieri. Dar, în secolul

') Vezi mai pe larg, despre legâturile culturale aie Jârii Romînesti eu Italia în vremea lui Brîncoveanu : Mario Ruffïni, L'influenza italiana in Valachia nell'epoca di Constantin Vodâ Brîncoveanu (1688—1714). /Milano, 1932/, passim §i Ramiro Ortiz, Per la storia délia culturâ italiana in Rumania, Bucureçti, 1916. — O privire de an-samblu în N. Cartojan, Istoria literaturii romîne vechi, III, Bucureçti, 1945, p. 203— 204, 208—209.

2) Vezi Anton-Maria del Chiaro, Istoria delle moderne rivoluzioni délia Vala-chia..., Venezia, 1718, p. 198. — Semnalarea informafiei în R. Ortiz, op. cit., p. 185— 186. Vezi çi Emil Vîrtosu, op. cit., p. XXIII—XXIV.

11