CĂLĂRAŞI SENTIMENTAL

Septembrie 2013 număr semnal

1

CCCCĂLĂRAŞI ĂLĂRAŞI ĂLĂRAŞI ĂLĂRAŞI SENTIMENTALSENTIMENTALSENTIMENTALSENTIMENTAL

Asociaţia socio-culturală Călăraşi Sentimental (în curs de acreditare) Cenaclul literar-artistic Marin Giurcă

Mai întâi s-a născut Cenaclul Marin Giurc ă pe 15 ianuarie 2011. Au urmat 60 de şedinţe de lucru, şezători literare în şcoli şi licee din Călăraşi, schimburi de experienţă cu cenacluri de prestigiu precum Amurg Sentimental (la sediul din anexa 2 a Primăriei sau la Casa memorială George Bacovia din capitală) şi altele din Braşov, Giurgiu. A urmat antologia de cenaclu “Sub aură de luceafăr” răsplătită de Centrul Judeţean de Cultură cu un premiu 10 Pentru Călăraşi în decembrie 2012. Din 2013 a apărut ideea înfiinţării unei reviste care să reflecte activitatea cenaclului în special şi nu numai. Prezent la cenaclu în luna mai, Domnul Primar Daniel Dragulin ne-a sugerat să facem demersuri pentru obţinerea personalităţii juridice; de atunci ne străduim să parcurgem traseul necesar înfăptuirii celor două obiective: asociaţia şi revista Călăraşi Sentimental.

Totul vine de la sine, pentru că ar fi nefiresc să rămânem în anonimat. Avem de realizat proiecte şi programe culturale, care ne pot propulsa în rândul celor mai valoroase asociaţii din ţară.

N.P. Stan

CĂLĂRĂŞI- 161 “La câteva sute de metri mai jos de Silistra se desface din Dunăre un braţ care ia numele de Borcea. Acest braţ se îndreaptă mai întâi către nord-vest şi după vreo 6 kilometri face o cotitură bruscă spre răsărit, curge la vale (...). La cotitura Borcei pe malul stâng se află oraşul Călăraşi (...). De drept numele acestui oraş ar trebui să fie Ştirbei, pentru că aşa a fost numit cu prilejul eliberării lui când s-a încheiat actul de botez, la 24 septembrie 1852. Dar numirile geografice nu se creează prin poruncă, locuitorii nu s-au putut deprinde cu nouă numire şi de pe la 1877 în urma Războiului Independenţei s-a revenit fără încheierea vreunui act la vechea numire de Călăraşi. (...) suprapus pe un alt nume mai vechi acela de Lichireşti...” (Dr. Pompei Samarian Din istoria oraşului Călăraşi de la origini până în anul 1852 prefaţa – Ioan C. Filitti, membru corespondent al Academiei Române)


2

NICU LUCIAN = n.1.09.1926, Radu-Negru, judeţul Călăraşi m.13.02.1980.” Poezia lui e blândă, caldă, e optimistă, încărcată de taina câmpiei şi zborul cocorilor, de ruga sălciilor aplecate deasupra Borcei.” –Marin Giurcă, “Portrete călărăşene”. ION GHINOIU = n. 7.09.1941, Fundulea, judeţul Călăraşi. Prof. Univ. Dr. secretar ştiinţific la Institutul de Etnografie şi folclor “Constantin Brăiloiu” din Bucureşti. La Călăraşi îşi petrece anii copilăriei şi urmează şcoala elementară, după care studiile medii la Bucureşti. Absolvă Facultatea de Geografie-Geologie, iar în 1979 obţine titlul de doctor în ştiinţe după care se angajează la Institutul de Etnografie şi Folclor ca secretar ştiinţific. Elaborează studii şi articole de specialitate, scrie cărţi de mare valoare ştiinţifică pentru cultura română, STEFAN BĂNULESCU =n. 8.09.1926, comuna Făcăeni, județul Ialomița m.25.05.1998, București; Urmează și absolvă Liceul teoretic Știrbei-Vodă din Călărași, secția limba latină. Absolvă Facultatea de Filologie din București, Universitatea din Urbino cu bursă şi Universitatea din Iowa City. Volumul de nuvele ”Iarna bărbaților” a primit Premiul pentru proză al Uniunii Scriitorilor şi a apărut integral (sau parțial în antologii) în limbile germană, franceză, engleză, spaniolă, rusă, sârbă, polonă, cehă, maghiară. Biblioteca județeană din Slobozia și un colegiu național din Călărași sunt numite în cinstea lui. GEORGE THEODORESCU- n.22.04.1915, Ciochina, Ialomiţan. 09.09.1952. După câţiva ani de la naşterea sa părinţii se stabilesc în oraşul Călăraşi, unde urmează cursurile şcolii primare şi primele clase de liceu. Îşi continua studiile la Bucureşti unde, la Academia de Arte Frumoase îl are mentor pe maestrul Oscar Han. În 1937 deschide la Călăraşi prima sa expoziţie de sculptură. De aici începe lungul şir de expoziţii în ţară şi în Franţa, unde obţine prin concurs o bursă pentru sculptură. La Paris, Brâncuşi îl descoperă şi îi oferă atelierul său pentru a-l ajuta să îşi manifeste potenţialul artistic. “... l-am cunoscut în 1947 pe tânărul sculptor George Teodorescu, pe care Brâncuşi îl iubea, îl preţuia şi îl ţinea aproape” mărturiseşte Jean Cassou în “Tribuna”. “George Teodorescu dispare exact în momentul când viziunea personală ar fi trebuit să se contureze şi când valorile tradiţionale mergeau împreună cu cele moderne şi cu cele avangardiste...” spunea criticul de artă Amelia Dincă. NICOLAE B ĂNESCU = n.16.12.1878, Călăraşi m.10.09.1971. Istoric, membru titular al Academiei Române. Urmează cursurile Universităţii din München, specializându-se în bizantinologie şi obţine doctoratul cu calificativul “Magna cum laude”. Universitatea din Atena îi acorda titlul de Doctor Honoris Causa. Nicolae Bănescu a studiat temeinic istoria Bizanţului din perioada secolelor al XI lea şi al XII, precum şi conexiunile ei cu cultura balcanică şi, în special, cu a României. Activitatea sa publicistică cuprinde şi colaborări la reviste literare, istorice; deasemenea traduce din literatura greacă. CALISTRAT POPĂRASCU = n.1882 – m.11.09.1933. A fost mai întâi un artist, şi apoi un pedagog. Urmează cursurile Conservatorului din Bucureşti, după care într-un sat din judeţul Botoşani, învingând mentalităţile vremii, realizează un cor mixt cu ţăranii care după muncă istovitoare de la câmp învăţau să cânte după note muzicale. Cu acest cor concertează în faţa regelui. Întors în Călăraşi, predă muzică la Gimnaziul Ştirbei Voda şi la Şcoala de meserii. Timp de 20 de ani Calistrat Popărascu conduce corul “Freamătul”, ducându-l pe cele mai înalte trepte ale afirmării sale artistice. GHEORGHE FOLESCU = n.17.09.1884 pe lângă Slobozia m.18.11.1939. A fost considerat o voce de excepţie în ţara, dar şi în străinătate. Eforturile artistului sunt îndreptate către două suişuri luminoase: ridicarea artei sale către cele mai înalte vârfuri posibile şi înfiinţarea Operei Naţionale de Stat. În Călăraşi a luat fiinţă Şcoala de arte “Gh. Folescu”, ale cărei cursuri de canto, pian, vioară, chitara, pictură, dans au fost frecventate de-a lungul anilor de numeroşi elevi. RADU VASILE = n.18 septembrie 1952, Ciocăneşti, Călăraşi - prozator, editor şi ziarist.

Lida Scobici

CALENDARUL PERSONALITA ŢILOR CĂLĂRĂŞENE

Multumiri Prim ăriei municipiului C ălăraşi, Domnului Primar Daniel Dragulin pentru sprijinul acordat la realizarea acestei reviste.

Membrii Cenaclului „Marin Giurcă”


3

EVENIMENT

LAUD ABECEDARUL Berheci Niculina

"Laud Abecedarul pentru că este cea mai de conştiinţă carte", spunea Nichita Stănescu. Fiindcă toate ale învăţăturii încep cu Abecedarul şi pentru că ziua de 8 septembrie a fost stabilită de către UNESCO drept Ziua Mondială a Alfabetizării, se cuvine a vorbi despre această carte de căpătâi a şcolarilor, din toate vremurile. Cărţi de învăţătură au existat la noi de la înfiinţarea primelor şcoli pe teritoriul românesc; cel mai vechi Abecedar este considerat cel tipărit de Mihai Stefanovici (Istvanovici), în 1699, la Alba Iulia. Stefanovici era un tipograf trimis în Transilvania de Constantin Brâncoveanu. Cartea lui se numea "Bucoavnă ce are în sine deprinderea învăţăturii copiilor la carte" . A fost urmată de alte bucoavne şi cărţi cu caracter didactic folosite în şcolile din Transilvania. În Moldova, cel dintâi Abecedar cunoscut datează din 1755. Este un Bucvar sau începere de învăţătur ă. În Predoslovie, mitropolitul Iacob Putneanu se remarcă a fi adeptul învăţământului obligatoriu. Îi îndeamnă pe preoţi să înfiinţeze şcoli în parohiile lor, iar pe părinţi să-şi trimită copiii să înveţe carte. Tot în 1755, în vremea domnitorului Matei-Vodă Ghica şi sub îndrumarea aceluiaşi vrednic mitropolit a apărut Alfavita sufletească în limba slavonă, format de buzunar, tipărit la Kiev. Era o carte de învăţături morale pentru şcolari. Din muţimea de cărţi didactice folosite pe atunci mai remarcăm Bucoavnă pentru învăţătura pruncilor de a se deprinde atât la cunoaşterea slovelor, la slovenire şi la cetanie, cât şi la rânduiala Vecerniei, Utreniei şi Sfintei Liturghii. Typ ărit ă cu toată cheltuiala dumnealor fraţilor Constantin şi Ioan Boghici. În Priveleghiata Typografie din Braşov în anul 1811. Prin typograful Fridrihe Herfurt . Avea format de buzunar şi cuprindea 84 de pagini. Începea cu prezentarea alfabetului chirilic în diferite mărimi şi numeroase alcătuiri de silabe. Conţinea şi reguli de comportare în timpul slujbelor religioase, rugăciuni, învăţături bisericeşti. Iată una din rugăciunile pentru şcoală:

"O, Doamne, dă-ne puteare Să învăţăm cu plăceare. Dă-ne noao sârguinţă Că ne e de trebuniţă Sufletelor tinereale Şi firilor mărunţeale,

Ca să-ţi înălţăm mărirea Fiindu-Ţi şi noi zidirea".

O altă Bucoavnă pentru învăţătura pruncilor apărea în 1818, la Sibiu, în tipografia lui Ion Bart. Autorii de manuale s-au perfecţionat în timp, prezentând şi metode noi de învăţare a scrierii şi citirii. În prefaţa unui Abecedariu complet de limba rusă alcătuit după cele mai nouă metode înlesniri până acum necunoscute în predarea cetitului, din 1831, autorul M. Gutt, spunea: Abecedarul ca şi alte ştiinţe trebuie să aibă teoria şi metoda să, din nefericire, ele sunt considerate fără însemnătate şi în felul acesta se învaţă greşit. În cuprinsul acestui Abecedar erau incluse litere, silabe, cuvinte, lecturi religioase, fabule, istorioare morale, noţiuni de geografie, biologie, reguli de igienă şi de politeţe ş.a.. La final se adresa elevilor: "Vă felicit, dragi copii. Aţi învăţat să cetiţi. Iată calea care vă duce spre lumină. Voi aţi păşit în marea arenă a cunoştinţelor. Îndreptaţi-vă întotdeauna către acest scop nobil. Să ţineţi la învăţătură. Ea luminează mintea voastră, ea vă umplea viaţa voastră cu cele mai curate plăceri şi vă va aduce, dacă nu fericirea, cel puţin mulţămirea. Oare putem cerşi mai mult?" Pe la 1838 Ţara Românească se învăţa după un Manual de silabism şi cetit. Acesta cuprinde, ca atâtea altele, prezentarea literelor, urmată de "table de silabism", numite şi "table lancasteriene", coloane de litere, grupări în silabe, precum şi lecturi morale şi religioase.


4

Eforia şcoalelor trimitea învăţătorilor indicaţia de a folosi ca material didactic "Cartea de alfabet", o tablă fixată pe perete şi care cuprinde literele aşezate în ordinea în care erau învăţate.

În clasă era o cutie cu nisip unde elevii exersau scrierea literelor cu degetele, apoi treceau la scrierea lor cu condeiul pe tăbliţe. Fiecare literă era descompusă în părţile ei - linii, bastonaşe, cercuri/ovale, apoi refăcută. Un alt manual era Deprinderea la cetire al lui G. Popi. Acesta, ca şi altele, avea în partea a doua şi noţiuni de aritmetică. Se învăţa mai întâi citirea, apoi scrierea, metodă menţionată şi de Ion Creangă în "Amintiri din copilărie". Manualele greoaie, metodele ineficiente l-au făcut pe acesta să le considere "curat meşteşug de tâmpenie", care au mâncat sufletul multor generaţii. Acest fapt l-a determinat pe învăţătorul Creangă să conceapă împreună cu Gheorghe Enăchescu un abecedar nou, publicat în 1868. Se numea Povăţuitorul. Metodă nouă de scriere şi citire pentru uzul clasei I primare. Republicat în multe ediţii, a fost acceptat cu plăcere de elevii şi învăţătorii care le-au folosit. Putem vorbi şi despre alţi autori de Abecedare - Grigore Pleşoianu, Dimitrie Jianu, Dionisie Romano, Theodor Speranţia ş.a.. Chiar şi Onisifor Ghibu - celebrul autor al teoriei consonatismului concepuse un abecedar. Prin 1950 - Abecedarele erau influenţate de învăţământul rusesc. Erau abecedare separate pentru elevii de la oraş şi cei de la sate. Puţin mai târziu acestea au fost uniformizate, obligatorii în toate şcolile. Azi sunt manuale alternative, din care învăţătorii pot alege pe cel potrivit clasei lor; tehnologia modernă facilitează învăţarea scrierii şi citirii. Rămâne ca învăţătorii să le utilizeze cu succes, iar elevii să înveţe.

31 AUGUST – ZIUA LIMBII ROMÂNE Ideea unei zile a limbii române s-a pus încă din 1990, când pe 31 august se sărbătorea în Republica

Moldova, ţara soră a României. Considerându-se că limba româna reprezintă fundamentul identităţii noastre naţionale, acest deziderat al vorbitorilor unei limbi frumoase şi armonioase a fost realizat prin Legea numărul 53 din 2013 privind instituirea Zilei Limbi Române publicată în Monitorul Oficial partea I numărul 145 din 19 martie 2013.

Anul acesta, pentru prima dată a fost marcată pe teritoriul României şi în diaspora de către autorităţile şi instituţiile publice, de reprezentantele diplomatice şi instituţiile culturale ale României prin programe şi manifestări cultural-educative dedicate limbii române.

LIMBA ROMÂNEASC Ă

Limba românească – Zbatere de flutur Legănat de raze Şi scăldat în rouă.

Limba românească – Privegheri de stele Şi doiniri de ape.

Limba românească – Lacrime de îngeri:

Limba vieţii mele

RONDELUL LIMBII ROMÂNE

Mai sunt iubiri, mai sunt lumini, Mai sunt trăiri în România,

Mai străluceşte poezia În graiul românesc sublim.

De umblă dorul prin străini, În glas român doineşte glia.

Mai sunt iubiri, mai sunt lumini, Mai sunt trăiri în România

Când plouă tandru peste crini Şi te cuprinde nostalgia Gândeşte-te la România,

Că-n graiul românesc divin Mai sunt iubiri, mai sunt lumini

VOCABULAR

Eterogen popor de cuvinte, Întrupări de tâlcuri,

Comuniune de trăiri şi iubiri de glie

În dulce rostire De grai românesc: Aceasta mi-i limba

Cea de o fiinţă.

“Limba, alegerea şi cursivitatea expresiunii în expunerea vorbită sau scrisă e un element esenţial ba chiar un criteriu al culturii.”

Mihai Eminescu

EVENIMENT

Poezii: Niculina Berheci


5

Niculina Berheci DACĂ...

Dacă m-aş întrupa

În pietrele unui zid oarecare Nepăsarea concitadinilor

M-ar ruina, Dar dacă aş fi un cântec de flaut,

Poate s-ar opri cineva Să mă asculte.

AUTUMNAL Ă

Prin ramuri de arţar Cascade irizânde

Cad ploaie de lumină Peste umerii îndrăgostiţilor

Aureolându-le iubirea. Un stol de frunze amurgite,

Pornite în pelerinajul ancestral Înscriu pe zări

Un imn de binecuvântare Eternei iubiri.

ÎN VECHIUL PORT

Ca un somnambul, amintirea

Se plimba de-a lungul cheiului Printre bărcile ancorate.

Păşeşte în vârful picioarelor pe ape, Scrutând depărtările;

Se-nalţă nălucă peste arbori Îmbrăţişând zorile;

Se strecoară printre îdrăgostiţii întârziaţi.

Privesc şi tac. Nu vreau să tulbur

Amintirea vechiului port Care s-ar cufunda în adânc pentru

totdeauna.

DIN CREAŢIILE MEMBRILOR CENACLULUI MARIN GIURC Ă

Lida Scobici MICROPOEME

1) Un strop de apă - Rouă de dimineaţă În zi de toamnă. 2) Întinsă în iarbă Miros de brad Mă-nalţă către tine . 3) Aripi de înger Învăluindu-mă - Prietenii mei. 4) Drum în spirală Către pământ Frunze galben-ruginii. 5) Vânt şi ploaie - Palmele toamnei Pe-obraz şi în suflet. 6) Miros de toamnă - Struguri, must şi pastramă De ziua Recoltei. 7) Dar de primăvară - Două păpădii Şi-un smoc de iarbă. 8) Salcâm şi lumină La biserică Cu Isus în suflet. 9) Arşiţă - În parcarea cu plată Corbii ţopăie vioi. 10) Vacanţa mare - Copilul desenând azi În colb un zig-zag. 11) Noapte de vară - Câinii latră răguşit Dor cu dor se-adună. 12) În iulie torid Înfofolit pe bancă - Pensionarul.

Valentina Popescu LUMINA

Râuri de lumină ies din palme, Ne cuprins rece-n creştet purtat Şarpe alb, atavic, ce nu doarme Peste trupul cald s-a înfăşurat

Aţipirea e păcat de moarte,

Da puterii drum spre ars abis. Ziduri bizantine cad surpate, Lumea nu mai e ce a promis

Universuri noi răsar. Afară E apocalipsa ce-au prezis.

Dumnezeu cu pace ne înconjoară Şi ne duce blând în paradis.

Peste trupul cald, înfăşurat

Şarpele alb, fântâna ce nu doarme, Necuprins, în creştet aşezat,

Naşte iar lumina din mari taine.

TĂCERE

Nimeni nu ascultă pe nimeni. Cutremuraţi, norii năvălesc din

adâncuri. Lumea muta neclintită trasare

Doar când ies la suprafaţă Cântece fără cuvinte.

Cu murmur alb, sparte-n mi de cioburi

Cad miresele de piatră


6

Valentina Popescu ARIPI

Pe umarul meu bate clipa, e târziu şi nu pot să adorm

În torent, mă târeşte ecoul cuţitelor cuvinte răsucite în somn; Purtătoare de grele înţelesuri, mă încearcă în noapte şi în vis

Puduri tainice peste ape adânci, fără maluri văzute Din neant în eter s-au prelins.

Mi-e târziu şi mi-e somn; bate clipa Peste umerii mei care dor; ce n-aş da ca din ei să îmi creasca

Aripi mari ca să pot să mai zbor

VIS PREPETITIV

Trandafiri roşii căţărători curg pe zidul ros, de piatră Îndepărtata suspină – inimă însângerată.

Aer cenuşiu de mare respiră ţărmul trist,

Isolda striga după iubirea pierdută în abis.

E una cu marea, e ceaţa care înghite vârfuri de stânci; În nopti fulgerate fantome se unesc în suspine adânci.

Focul rugului încălzeşte ape întunecate,

Suflete pereche alunecă de valuri îmbrăţişate

Isolda încă plânge despletită pe perna mea. Pe cearceaful ud, amara şi sărată, se strecoară oftând,

dimineaţa.

N.P. Stan CURTEA COPIL ĂRIEI

...a înflorit liliacul în curtea copilăriei casa e trista aproape pustie cătelul pământului credincios de-o veşnicie molfăie umbra aceluiaşi os zglobie doar amintirea copilului sperie păsările împăiat în vie casa e tristă aproape pustie a înflorit liliacul în curtea copilăriei! NU DEMOLA CASA COPIL ĂRIEI ...nu demola casa copilăriei e ca si cum ai tăia făsii din tine din părinti din tot ce a trăit şi mai respiră acolo un parfum unic şi vreascuri e vis... nu dărâma casa copilăriei e ca şi cum te-ai demola pe tine te-ai jupui de viu şi-ai ucide tot ce a zămislit acolo primul gângurit şi ultimul suâs!... DE ZIUA LUI TATAIA, PU ŢARUL ...mamă – mi-e dor de aceea sărbătoare de sf. Ion când noi, cu mic şi cu mare ne adunam acasa la tataia – Leon Puţaril sa-i aducem urări şi mamaia ne aşeza pe toti la masa în ordine desăvârşită să mâncăm sarmale să bem vin de butuc într-o armonie fără de cusur...

*** Sufletul omenesc, nu poate suferi golul şi, oriunde îl găseşte

pune poezie. Nicolae Iorga ***


7

Dumitru Mardare PLĂCINTA ŢĂRĂNEASCĂ

De mult, pe vremea când eram săraci dar trăiam bine, când România era vestită pentru construcţia de

maşini, sonde şi tractoare, de mobilă şi vapoare era recunoscută pentru peisaje şi folclor, avea şi o deosebită valoare gastronomică.

Deşi mai toate calităţile apreciate de străini au dispărut, unele rămăşiţe au scăpat şi-ncă mai dăinuie adaptate la realităţile actualizate. Un astfel de exemplu îl constituie "plăcintă ţărănească" recunoscută mai ales pentru faptul că mai ţărani ca românii e foarte greu de găsit. Plăcinta e recunoscută încă de pe vremea popoarelor migratoare care, mânate de curiozitate stânnite de foame, veneau să se convingă de bunătăţile băştinaşelor de pe aceste meleaguri. De obicei, pentru a se înfrupta din plăcerile locale, se confruntau cu vitejia destoinicilor bărbaţi care fugeau vitejeşte în munţi ca să perpetueze gena culturală. Astfel că renumita "plăcintă ţărănească" a fost cucerită, furată, dobândita şi mâncată de toate popoarele migratoare, năvălitoare şi jefuitoare.

Şi, cum toate au evoluat în ultimii 7362 de ani, 7 luni şi 6 zile, nu se putea ca plăcinta ţărănească să rămână în urmă. Ostenind bătrâna Dacie (autoturism) pe meleaguri străbune în satul oltean (sau dobrogean - nu contează, ca olteni găseşti peste tot) Găinaţul de Sus (şi acum mă-ntreb cum o sta Găinaţul sus când Newton a demonstrat că tot ce-i sus, ajunge jos) am fost nevoit să apelez la bunăvoinţa unei familii de băştinaşi ca să ne Găzduiască până a doua zi când urma să se trezească tractoristul (din be! Ie), să ne repare Dacia (aşa poreclitul autoturism). Gazda, cerându-şi scuze pentru sărăcia în care trăiesc de vreo 3700 de ani, ne-a oferit la cină o plăcintă ţărănească cu banane, specificând "chinezeşti". Pân-atunci nu prea întâlnisem termenul "banane chinezeşti", şi-mi tot ziceam în gând că până la urma chinezii sunt capabili să facă orice.

Citind pe faţa mea (vol. I-adica cel vizibil) frământările care-mi treceau printre urechi, gazda îmi explică: “a lu’” Spurcatu” a băgat la prăvălie banane d'astea; şi fiindcă, mai an, la noi nu s-au făcut poame, am luat şi io două cutii ca era ieftene; şi, ca să nu şi strice de tot, i-am zis muierii să le folosească; şi aşa a făcut plăcintă ţărănească cu banane". “Bine, asta am înţeles. Da' unde a găsit banane chinezeşti?” “Uite, bre, că scrie pi cutie, clar, "Kenya". Asta nu-i în China?" "Zic: deocamdată nu. Dar cine ştie, chinezii ăştia sunt capabili de orice!"

ERUDIŢIE

Nea Mircea nu-i om bătrân, dar nici tânăr; e între 2 vârste (80-90) şi merge de şapte ani peste 80. A fost peste 40 de ani sectorist şi cunoaşte foarte bine toţi arborii şi arbuştii ginecologici din târg.

N-apuci să spui: “do-mne a fost pe strada Zmeilor un accident", că nea Mircea intervine: "da e vorba de Sandu a Iu' Zgura, de-i zice lumea “Guzganul", că ta-su a lucrat la F.N.C. şi ăsta Sandu, îi ronţăia banii cu toate curvele, că i-a mâncat Turcoaica şi lui şi lu Vali a lu' Piţigoi, care a avut moară mare la Ciocăneşti, de-i zice acu' Libertatea, că face fiecare ce vrea acolo, da cân' e primar asta, a lu' Iepure, de fuse ta-su perceptor şi mă-sa trăia cu nepotu' lu' notaru' ăla de-a venit de la Iaşi, că acolo n-a mai avut clienţi, că l-a prins prefecfu' la nor-sa, care a făcut facultate la Paris, de-au întins-o parizienii mai ceva că pă rufele de pe gardu' Vintileascai că-i vezi chiloţii cu zilele săptămânii şi ştii când a fost la ea vizitiul boierului Costache - os domnesc că se trage din neamul lui Sturza, care avut moşie şi la Valea Verde, unde a dat pământ şi lu' fină-su Grigore de-a luat-o pe Lenuţa lu' Scarlat, de-a fost aviator la flotilă de vânătoare şi-a dărâmat 21 de avioane nemţeşti, de-a căzut şi Schwirdsamsung, acela de-a rămas la noi şi-a luat-o pe a lu' Gaifa, de mergea cu porcii pe islaz, când l-au atacat în plină vară mistreţii în frunte cu ăla de-a fost împuşcat de Gheorghe a lu' Vânătoru' în veme ce-o furase Lucreţia lu' Graicu, care a făcut şcoala normală de fete - şi nu şcoala de fete normale, cum i-a zis profesorul de gimnastică Ghitroiu, care-a mers cu lotu' de fete până la finala mondialelor de la Havana, unde se găsea cel mai bun rom, nu că ăştia din ziua de azi, dă bea’ ai dracu numa' whisky d-acela bun, dă bea numai mahării din sparlament, că unii e jidani şi doar câţiva mai să trage din daci şi din romani. Că io îi ştiu şi p'aia, Că ie unii care şi-acu plânge după via de-o le-o arse Decebal. "


8

Dumitru Mardre IREVERSIBIL

Chiar dacă anii trec în zbor şi ne albesc podoaba capilară, s-admitem c-am pornit uşor din zorii vieţii către seară. Şi dacă la amiezi, flămânzi, ne înfruptăm cu pofta vieţii, uităm că noi eram plăpânzi când am pornit în pragul dimineţii. Amurgul ce coboară lin promite-o cină linistită în umbra serii de destin spre noaptea cea nemărginită.

FABULĂ Agale, ursul prin pădure Descoperi un rug de mure. Îi dete-o vreme înconjur Şi-apoi intră cu totul-n mur. Mâncând într-una şi-njurând Îsi zise ursul în gând: “Gustoase mure, ce să zic Dar prea inţeapă bre...un pic.” Morala: Şi când miroşi un trandafir divin înjuri...că are cel puţin un spin.

Niculina Berheci EPIGRAME

Unui pensionar Te plângi că pensia e mică, n-ai bani de pâine de-o gogoaşă mai pune-ti pofta-n cui, nenică! nu ştii că fainoasele îngraşă.

Unui comod Sunt prea bătrân – zice Gheorghiţă, să dau c-o sapă, c-o lopată, dar de-l inviţi la Periniţă întinereşte îndată

Sfatul medicului Să trăieşti, dacă mai vrei, fără carne şi ulei, fără pâine, fără bere, că toate eu “E”-uri, vere.

Unei funcţonare La dumneaei la ghişeu se face coadă mereu şi toti aşteaptă cu răbdare ei au acte, ea – DOSare.

Rudenie Bine e, întradevăr ca să ai un văr primar dar ţi este în zadar să-ţi rămână văr. Unei cântăreţe care a primit

mulre flori Când reporterul a-ntrebat succesul cât a costat, a răspuns că ea nu ştie, soţul a fost la florărie.


9

Berheci Niculina TROC

- Doamnelor, domnişoarelor, domnilor! Avem marfă aleasă! Cumpăraţi măcar o zi fericită! Avem şi la pachet! O săptămână, o lună, un an... îşi strigă Negustorul marfa. - Cât costă o zi? Întrebă Clientul. - Nu vindem pe bani. Cerem la schimb sentimente... - Hmm, făcu neîncrezător Clientul. Aş cumpăra ziua aceasta de luni. Început fericit de săptămână. Ce îmi cereţi? - Bucuria - Toată sau numai un strop? - Toată! Ce o să faceţi cu atâta bucurie? Nu o să fiţi bucuros tot timpul. - Aaa, nu! Nu pot renunţa la bucurie. - Atunci luaţi ziua de marţi. Mulţi fug de marţi, trei ceasuri rele. Eu am o zi de marţi fericită. Vă costă duioşia. - Duioşia! Ce o să fac fără duioşie? Cum o să pot mângâia un copil, cum o să privesc un porumbel, un fluture, o floare... nu, nu pot. - Luaţi atunci miercuri. O zi de miercuri fericită. Îmi daţi pentru ea demnitatea - Demnitatea! Aş putea renunţa la puţină demnitate, am destulă... totuşi. - Aaaa, nu aşa! Totul sau nimic. Îmi daţi toată demnitatea şi aveţi o miercuri fericită. - Dar joi? Un joi fericit cât mă costă? - Joi? Un fleac. Vă costa modestia. - Ştiţi, eu nu prea am, şi câtă am, îmi mai trebuie, n-aş vrea s-o pierd. - Daţi onoarea şi cumpăraţi o vinere fericită. - Onoarea nu! Nu dau onoarea. Cât am muncit eu pentru asta...nu, nu o dau. - Nehotărât mai sunteţi. Iată o sâmbătă fericită, vă dau sâmbăta pentru omenie. - Omenie zici? Nu renunţ la omenie. Nu mai vreau sâmbăta, poate duminica. Ce vreţi în schimb? - Duminica e cam scumpă... înţelegeţi? E sărbătoare, e liberă... vă costa iubirea. - Iubirea? Iubirea mea! Iubirea... repeta Clientul. Nu domnule, nu dau iubirea. - Dar vă rămân celelalte sentimente: ura, tristeţea, necinstea, dezonoarea... - Poate îmi oferiţi un pachet. Cât costă? Îl cumpăr dacă faceţi şi rabat. Uite, pachetul acela mare. - Acela... pentru acela ar trebui să renunţaţi la tot. şi nu facem rabat. Îmi daţi toate sentimentele, toate trăirile şi viaţa fericită e a dumneavoastră. Acolo e viaţa. - Ce o să fac eu fără bucurie şi fără tristeţe, fără demnitate şi fără modestie, fără iubire şi fără ură? Ce îmi mai rămâne? - Moartea şi eternitatea. Le vreţi acum ori vi le trimitem? Puteţi plăti ramburs.

HAIKU-URI Pr. Adrian Grigoriu

Pe înserat, În apă – Flori de cireş Urmând Calea Robilor Pe masă, prăjituri Perje şi struguri – Aburi de toamnă În larg, printre stânci Caravele în flăcări – Pictor anonim.

URLALIE-N BURAGAN... De Sânt Ilie

N.P. Stan Buragan, Buragan În amurg de Sânt Ilie Se dezlănţuie o urgie Peste o sfântă Urlalie, Dor năprasnic Dor de ducă... Buragan, Buragan „Ţunami” de Sânt Ilie.


10

IN MEMORIAM

PETRE STĂNESCU (1944-1996)-PROZATOR, CRONICAR DE ŞTIRE ALEASĂ Pe mister PETRE STĂNESCU l-am cunoscut la cenaclul “George Dan” în anii 80 condus de corifeul nostru – avocatul Marin Giurcă. Ne citea cu patos din cartea

Cartea sa “Povestiri de pe Borcea”. Erau alături confraţi remarcabili precum Ştefan Bratosin alias D. Borcea, Marcel Panait – şugubăţul baladist şi epigramist, criticul de artă Pavel Şusară, poetul professor de ţară Mircea Bârsilă, esenianul poet, actor şi regizor Ion Nuţu-Sbilţ, poeta Laura Mara ori poetul Liviu Iordache şi alţii. După cenaclu mă invita la domiciliul său din apropierea parcului central de lângă cinema Victoria şi Navrom şi continua lecturile din capodopera sa, o teribilă cronică a unor ţinuturi fabuloase ce cuprind Borcea, Balta, Dunărea la Chiciu, cu legendarul Chiciuc şi bacul său. A realizat evocarea Călăraşului de odinioară într-un stil original excelând în arhaisme şi regionalisme amintind oarecum de clasicii Alexandru Odobescu, Vlahuţă; puţin de izul povestirilor lui Panait Istrati sau universal fabulos al lui Stefan Bănulescu.

Din păcate, Petre Stănescu nu a avut şansa de a-şi vedea tipărită cartea la care a trudit cu patimă şi har. Păstrată cu sfinţenie de familie, o redăm publicului care vă descoperi un scriitor autentic de o valoare incontestabilă. N.P. Stan

Am scris aceste pagini inspirat fiind de frumoasele meleaguri călărăşene, de bogata lor istorie locală; locurile unde se petrece acţiunea sunt reale, denumirile mai persista şi azi în vocabularul locuitorilor. Am căutat să fiu cât mai aproape de adevăr, aflat din puţinul cât s-a păstrat. Prin aceste pagini aduc omagiul meu celor cu mari şi adânci rădăcini udate de apele Borcei, la Călăraşi.

POVESTIRI DE PE BORCEA

SÂNEŢE CONTRA TUNURILOR ... Era înainte de anul 1594 Când Mihai Voievod Viteazul a hotărât că rumânul să fie de legătură... “care pe unde va fi, acela să fie ruman veşnic unde se va afla”. - Sunt căpitanul Tudor al acestor lichereşteni! Nu coborâţi de pe corabie, veţi întâmpina sneţile şi arcurile noastre. - De când îndrăzneşte arcul şi sâneaţa să se pună cu tunurile? - De când sangeacul Silistrei a început a crede că aceste pământuri îi aparţin şi de când domnul nostru ne-a pus să le păzim. Câteva ordine scurte şi repezite s-au auzit ca o răbufnire de crivăţ peste întinderea apelor de la cotul Borcei, turcii întorc corabia îndreptând gurile celor trei tunuri a ameninţare spre păduricea unde fusese văzut ghiaurul ce se sumeţise împotriva lor. Spărgând liniştea locurilor, trei puşcături puternice făcură să se ridice un stol de ciori care se îndreptară iute în direcţia ecoului ce se stingea lătrător în balta mare. Trei luntrii se desprinseră de coada corăbiei cu 15-20 de turci, ce puteau fi lesne luaţi la ochi din cauza turbanelor lor felurit


11

vopsite iţindu-se clar pe albăstrimea apei. - Nea Tudore, tragem acuşi? - Ai răbdare, mai Niculai. Vreau să punem mâna pe copaia aceea a lor. Tu, Aioanei, dă fugă până la ungureni de la Crânceni, să vină câţiva bâtasi de-ai lor încoace să ne dea o mână de ajutor. - Fug, Tudore! Lotcile traseră la mal fără nici o vătămare din partea ghiaurilor. Turcii, încrezători că puşcăturile tunurilor i-au speriat pe ghiauri şi i-au pus pe goană o luară la fugă şerpeşte pe prundişul malului afundându-se apoi în păduricea de plopi, în timp ce puşcau abitir din sâneţe. Tudor cu cei douăzeci de oameni ai săi începu a se retrage spre pădurea de salcâmi ce-l despărţea de crânceni să se unească cu ungurenii ce-şi aveau sălaşurile pe măgura aceea, feriţi astfel de puhoaiele apelor. Se opri la marginea pădurii spre a tăia avântul turcilor ce se credeau tari. În vremea asta Aioanei cu o ceată de ungureni venea pe drumul bătut de oile lor de pe mal, neştiind că turcii au fost traşi de Tudor spre pădurea salcâmilor. Atât ştia el, că turcii au dat navală de pe apă şi că pe drumul acesta ajungea mai repede la gură Jirlăului, unde era aşteptat de grabă cu ungurenii pe care îi aducea şi al căror căpitan se credea acum. Erau pământeni şi rude cu toţii, sosiţi din munţi cu oile la iarbă grasă, dăruită cu belşug de pământurile acestea sălbatice pe care trebuia să le apere chiar şi cu bâtele. Auzise puşcăturile cele mari în vatra crâncenilor şi acum în fugă calului mai auzea puşcături mai mici de sâneaţa, a părere, sau, poate ecourile celor dintâi. Nu-şi putea da seama şi se opri brusc. Da, undeva în dreapta. Nu, înapoi spre pădurea de salcâmi şi o luă de-a dreptul apărând astfel chiar în satele osmanlâilor pe care i-a prins că într-un cerc burduşindu-i foarte, luând jumătate din ei ostateci, ceilalţi fiind jăcuiţi prin ierburi. Tudor, fără a pierde timp, dezbracă pe cei morţi şi cu ţoalele lor se îmbrăca el şi ceilalţi lichireşteni, până se făcu numărul turcilor ce au coborât de pe corabie. Sub aprigă ameninţare le spuse turcilor să vorbească numai ce vrea el şi se porni ,spre corabie să o ademenească la mal pentru a o lua. Cei trei rămaşi pe corabie s-au înşelat lesne, încrezându-se în graiul celor de pe mal. Şi traseră chiar în gura Jirlăului, crescut mult în timpul acela. Astfel încăpu corabia pe mâinile lichireştenilor, spre bucuria lor şi a ungurenilor. Cele trei tunuri, Tudor le hotărî Măriei Sale, că avea mare trebuinţă de ele. Pe turci îi îndrumă spre Silistra, pe jos să treacă ei cum or şti dunărea, cu sfatul de a nu mai călca pe acele locuri şi de a spune sangeacului voia Măriei Sale, de a nu mânji ţara la aceste hotare. Corabia, neavând poruncă, nu se hotăra nici să o strice, nici să o oprească acolo; era primejdie de a se întoarce turci mai mulţi şi să nu o ia. O trimiseseră la vale la Piua-Petri, loc cu fereală din calea turcilor. Şi mulţi se minunară crâncencele de ispravă căpitanului Tudor, care venise a doua zi în casa lu’ Aioanei spre a se cinsti, prilej de şuşoteli şi planuri cumetreşti despre Maria, faţa lui Aioanei ce se afla frumoasă şi-i venise vremea măritişului şi câte şi mai câte. La plecare, spre a întări parcă bănuiala, Tudor mai spuse lui Aioanei: - Vom părăsi vechiul sălaş că aici e mai bine, suntem aproape de Borcea, pe unde vin turcii, aproape de Drumul Mocanilor şi aproape de voi care sunteţi de ajutor, de a mai fi ceva. Să trăieşti Aioanei şi să ne vedem cu bine.

… Continuare în numarul următor


12

SPERANŢE

Tiberiu Rizea – este elev la Grupul Şcolar Danubius, Călăraşi. Îmbină cu succes sportul (este campion la lupte libere) cu condeiul. Versurile lui aduc o notă de prospeţime în peisajul liric căşărăşean. La cei 16 ani tânărul dovedeşte maturitate în gândire şi expresie. Primele poezii i-au fost publicate în revista Amurg Sentimental, în urma participării la întâlnirea cu scriitori din alte cenacluri. Poeziile citite atunci au stârnit admiraţia celor prezenţi. Este un tânăr talentat despre care vom mai auzi.

CĂLĂTORUL Tot ce-ţi ofer acum, sunt gânduri şi file din mine, Artă măsurată doar de sufletul meu, Picturi în poezie, schiţe pe hârtie, Totul face parte din sufletul meu. Clară artă fac şi scriu cu un pix comparat cu aurul Foaia pe care îl pun este safir stropit cu mir Şi inspiraţia este cel ce stă la baza tuturor, Măsurător de timp, duh, nu trup muritor Călătoresc prin diferite lumi Pentru inspiratia ce divină, Călătoresc şi văd că lumea noastră-i de vină Pentru relele ajunse până-n alte lumi Şi invers…

NUMEROLOGIA SERAFIMULUI

Am şase braţe, şase pixuri, şase aripi rupte Şi am lăsat în spate şapte îngeri şi trei oameni.

Acum am toate cele vrute şi nevrute Dar multe am cuprins si am rupt un întreg.

Binele şi răul!

Pământul şi apele! Omul şi păcatele!

PRINCIPIUL POEZIEI

Şir de gânduri pun pe foaie, Legături de cuvinte, tresar amintiri Şi scriu simţind mâna greoaie,

Iar pixul aruncându-mi, de durere, priviri.

Foi şi cuvinte, cuvinte şi foi, Domnul vorbeşte prin mine, nu tace, Pentru că poezia nu-i inventată de noi

Şi voi sper să vă treziţi, căci parcă stăm pe ace.

Vreau pace…!

ŞI ÎN MARTIE NINGE

Pe cer, sublim, stau norii Şi cern albul zăpezii,

Fulg cu fulg se alătură grămezii.

Vreau să simt tot ce scriu! Intru-n trup şi ies afară, reînviu.

Albul îmi simte pielea, “este rece”, ştiu!

Rămân pe loc, uimit de tot, Căci nimic din ce ştiam nu era real.

Pot să trăiesc în timp ce scriu Şi să scriu nefiind teatral.

Alături de scriitori consacraţi martie 2013

*** Poetul e un dansator pe funie, un jongler de cuvinte, un inventator de rime rare, plin de ingenuitate şi de har.

Nicolae Manolescu

***


13

DEBUT

Petre Gigel Stănescu (Jimmy) s-a născut pe 9 august 1972 la Călăraşi. Este fiul regretatului scriitor Petre Stănescu. Este poet de o mare fineţe, un romantic incontestabil; un talentat grafician în continuă căutare de imagini, cu preocupări culturale, dornic de a se afirma şi de a promova imaginea Călăraşului pe plan naţional şi internaţional. Debuteaza în acest numar cu grafică şi câteva poezii.

TU Tu eşti o lacrimă albastră Într-un ocean de vise blânde Tu eşti buchetul din fereastră De flori abstracte şi plăpânde Tu eşti actriţă într-o dramă În care noi murim în gând Eşti ultimul colind din iarnă Iubind etern, iubind plângând Tu eşti o strofă dintr-o toamnă În care trandafirii pier Eşti versul care te condamnă Iubind şi dincolo de cer Tu eşti o Evă dintr-o lume Rămasă prizonieră-n vis Fără păcat şi fără nume Iubind, murind, în paradis Tu eşti icoana-nlăcrimată Care-mi veghează somnu-n noapte Tu eşti fecioara blestemată Iubind şi dincolo de moarte...

DE SE VA-NTOARCE IARNA-N FLORI

De se va-ntoarce iarna-n flori Cu tine aş veni prin ger Şi-as face pavăza din nori La ora când tu pleci la cer De se va-ntoarce iarna-n flori Iubirea mea să te aline Absenţa ta îmi dă fiori E rece-n lume fără tine De se va-ntoarce iarna-n flori Ţi-aş cere să mă duci cu tine Pe unde pleci chiar dacă mori Iubirea morţii să se-nchine...

TESTAMENTUL LUI IUDA Să nu mă judecaţi, sunt doar acarul Biet vânător şi în acelaşi timp vânat Sunt cel prin care Hrist aruncă zarul Când dragostea e scoasă la mezat Actor eu sunt în drame şi în viaţă În universul nostru mic şi sferic Astăzi când lumea noastră e o piaţă Iubirea eu o schimb pe întuneric Acum mă sinucid, aşa e scris Sunt întristat, în pragul remuşcării În teatre toată lumea strigă: "Bis" Căci a venit din nou ceasul vânzării Consumator de drame şi de farse Vă las în urmă treizeci de arginţi Să ridicaţi din ei altar iubirii arse Eu cel mai blestemat de oameni şi de sfinţi Iar pentru voi GIOCONDE păcătoase Rămâne doar sărutul condamnat Ascuns în zâmbete sfioase Pe chipu-mi de martir nevinovat...

“Cuvintele sunt revederi dureroase ale sentimentelor”

*** “Există un sentiment al cuvintelor. O frază repetată poate declanşa o gamă de sentimente de fiecare dată alta; cu atât mai mult un vers”

Nichita Stănescu


14

ISTORIE, SPIRITUALITATE

BOGDAN PETRICEICU HASDEU ŞI SFÂNTUL MUNTE ATHOS

Marin Iosif

Unul dintre primele studii istorice publicate după stabilirea sa în moldova era intitulat Uricele romane

aflătoare la sfeti gora şi a apărut în serial, în mai multe numere din săptămânalul “România” la Iaşi în 1858 publicaţia îl avea ca redactor şi probabil că iniţiator şi patron pe Hasdeu. Având ca motto un citat din poetul Ovidiu, articolul începea prin descrierea pe scurt a Muntelui Athos cunoscut în limba română mai veche sub denumirea de origine slavă Sfeta Gora sau Sfetigora. Autorul ne spune că “Rădicata peninsulă infaţosază forma unei cruci”; ne dă lista celor douăzeci de mănăstiri şi a celor zece “schiturele” între care se afla unul al “nemuritorului nostrum stareţ Paisie” (Velicicovski – este vorba de actualul schit Sf. Ilie) şi altul înfiinţat de un boier român cunoscut sub numele de Daniel Moldoveanu (schitul românesc Prodromul de azi). Descrie apoi bogăţiile locului cu vii, grădini, codri de castani şi de măslini, felul cum se gospodăresc, se plimbă şi se hrănesc călugări. Textul este presărat cu observaţii satirice pline de umor ex: “ş-apoi vinul roşu sfetigorean nu-i iarăşi de-nlăturat, chiar în privirea curat igienică: post pisces, vinum misces”, “într-un cuvânt, sfetigora e o ţară foarte frumoasă şi locuitorii ei-s foarte bine înzestraţi”. Urmează o scurtă istorie a scutirilor de la plata birurilor, a daniilor şi a altor avantaje, începând de la împăraţii bizantini până la domnii şi boierii romani, despot sârbi sau ţării ruşi. Unele observaţi au anumită urmă de reproş: “împăraţii bulgaro- români nu prea au parte-n moliftele sfetigorenilor” sau “dar republica sfetigoreana se foloseşte numai din ţările romane de un venit anual ca de 2069658 de lei p-averi mişcătoare”. Dar dincolo de averile materiale dăruite de domnii romani în mănăstire şi schiturile din muntele Athos se afla numeroase valori spirituale, extreme de valoroase pentru istoria şi cultura românească “însă din toate aceste mănăstiri, chinoviile sfetigorene sunt de bună seamă în privire arheologică cele mai bine împodobite. Tainiţele lor sunt pline de cele mai scumpe comoare ştiinţifice. Feluritele urice şi zapise, icoanele, chipurile domnilor, pecetile de ceară, de plumb şi chiar de aur, nişte izvoade mari ca de 14 coţi etc.”. Studiul continua cu referiri la călătoria în muntele Athos a călugărului rus Porfirie Uspenski în anii 1845-1846 şi la titlurile de acte, manuscrise, cărţi, inscripţii funerare sau murale transcrise de acesta. Până la publicarea materialelor culese de călugărul rus, Hasdeu reda pentru publicul românesc “un scurt izvod al acelor comoare”, de la fiecare dintre mănăstirile din muntele Athos, cu datele când au fost emise, cu numele domnului moldovean sau muntean şi cu conţinutul daniei. La Mănăstirea Zografu el descrie nouă urice de la Alexandru ce-l Bun, Stefan ce-l Mare, Petru Şchiopul, Vasile Lupu şi Antioh Cantemir; la Xenofontes-59 de documente, la sf. Pantelimon (Ruskion sau rusul); 23 la Zograful şi 9 la Dionisiu, la Marea Lavră şi Xeropotaniu câte 6; la Hutlmus 5 hristoave munteneşti de la Basarab I şi Matei Basarab; la Grigoriu 4; la Ximonopetra 3; la Hilandar şi Vatoped câte 2; Caracliu, Costamonitu, Dochiaru, Filoteiu şi Sf Pavel câte un document. Convins de valoarea deosebită a acestor documente pentru istoria popoarelor răsăritene şi a ţărilor române, el dă publicităţii această scurtă lista “căci cine oare ştie dacă arhivele călugăreşti sfetigorene se vor mai deschide şi în alte împrejurări”.

Informaţiile cuprinse în aceste mărturii româneşti de la muntele Athos pot fi de interes atât pentru un cercetător în domeniu istoriei, cât şi pentru un ziarist sau pentru un umorist. El încheie astfel: “ia tu un izvod, numai un izvod însă câte cugetări va abate el oare unui istoric, unui publicist şi unui glumeţ”. Eseu prezentat la Simpozioanele internaţionale de dacologie de la Buzău şi Chişinău, august 2013


15

DIVERSE

CRONICĂ DE CENACLU

Şedinţa numărul 59(16) din 22-08-2013 Sediul asociaţiei naţionale a veteranilor de război, Filiala Călăraşi. Membrii Cenaclului literar-artistic “Marin Giurcă” au răspuns invitaţiei colegului lui lor, col. (r) Dumitru Mardare şi au încheiat vara în plină activitate printr-o şedinţă memorabilă. N.P. Stan, preşedintele cenaclului a prezentat stadiul demersurilor pentru înfiinţarea Asociaţiei socio-culturale Călăraşi Sentimental, aflat în curs de finalizare. Prof. Niculina Berheci a precizat că în septembrie cu prilejul Zilelor municipiului Călăraşi am putea lansa primul număr-semnal al publicaţiei noastre Călăraşi Sentimental. Alături de cenacliştii consacraţi, am salutat prezenţa fostului primar Nicolae Dragu, întemeietorul cenaclului însoţit de domnul Rădulescu, consilier judeţean. Cu această ocazie a debutat în cenaclu pictorul şi graficianul Jimmy Stănescu. A revenit din vacanţă tânărul Tiberiu Rizea însoţit de un grup de colegi cu preocupări literare şi artistice: Emanuel Fundeanu, Iulia Şandru, Ioana Bănică şi George Dinu. A urmat două ore de lecturi din creaţiile membrilor: Niculina Berheci, Dumitru Mardare, Valentina Popescu. Doamna Lida Scobici a prezentat obişnuitul calendar al personalităţilor şi a citit un poem al poetului Alexandru Bătrânu. Cu această ocazie a fost sărbătorită şi Ziua limbii române din 31 august, pentru prima dată în cenaclul nostru. Au urmat dezbateri, comentarii ale participanţilor. Şedinţa numărul 60(17) din 4-09-2013 Anexa numărul 2 a Primăriei municipiului Călăraşi. Şedinţă a început cu probleme organizatorice. S-au stabilit sumarul, formatul, alte detalii ale revistei Călăraşi sentimental. A urmat calendarul personalităţilor, apoi lecturile cenacliştilor. au citit proza Dumitru Mardare şi Niculina Berheci, eseu Marin Iosif, poezie N.P. Stan, Tiberiu Rizea, Jimmy Stănescu. Domnul Stănescu a continuat cu lectura din cartea nepublicată a tatălui său Povestiri de pe Borcea. Au urmat dezbateri, comentarii, a fost o atmosferă relaxantă. Şedinţa numărul 61(18) din 19-09-2013 Sediul anexa 2 a Primăriei municipiului Călăraşi. Au citit N.P. Stan, Jimmy Stănescu; a fost prezentat calendarul personalităţilor realizat pentru perioada 4-22 septembrie. A fost omagiat pr. Adrian Grigoriu (născut pe 8 septembrie) şi avocatul şi scriitorul Marin Giurcă (născut pe 12 septembrie). S-a stabilit ca următoarele şedinţe să aibă loc vinerea începând cu ora 15 în aceeaşi locaţie. Ca de obicei comentariile, dezbaterile au fost active cu îndrumări pentru mai tinerii autori.

Darie Fabian

MEDALION Marin Giurc ă

Cunoscutu avocat şi om de cultură Marin Giurcă s-a născut pe 12 septembrie 1922. Om a două epoci, s-a dovedit a fi un avocat de prestigiu, un fervent activist pe tărâm cultural, un spirit enciclopedic cum rar s-a întâlnit pe meleaguri călărăşene. A creat ziare, a fost membru al cenaclurilor vremii unde s-a afirmat prin poezii, epigrame, evocări din lumea baroului sau din întâlnirile cu scriitori cunoscuţi în perioada interbelică, în vremea studenţiei şi după aceea (ex. Tudor Arghezi şi alţii). Deşi ar fi avut ocazia să pledeze în marile instanţe ale ţării a rămas în urbea natală, profesând cu probitate, rămânând un dăruit slujitor al baroului. Până în ultima clipă a fost un romantic, avid de cunoaştere, de dreptate şi adevăr. A reuşit să adune în cartea Cutia cu amintiri multe întâmplări, unele pline de umor involuntar din lumea tribunalelor; a dedicat această carte soţiei care a fost mereu alături. Fiul sau doctorul Cristian Giurcă poate fi mândru de un asemenea tată, prestigioasă personalitate a lumii culturale călărăşene. S-a stins din viaţă în 1966.

*** Conştiinţa e lucrul cel mai dumnezeiesc

din noi – Oscar Wilde ***


16

DIN ACTIVITATEA CENACLULUI

În curtea Casei Memoriale George Bacovia la întâlnirea cu scriitori din alte cenacluri, organizată de revista Amurg Sentimental condusă de Ion Machidon. 2013

În sala Protoeriei Călăraşi; lansarea antologiei Sub ripă de luceafăr – iunie 2012

Preşedinte de onoare al asociatiei şi cenaclului: dr. Cristian Giurc ă

Colectivul de redacţie: N.P. Stan – preşedintele Cenaclului “Marin Giurcă” N. Berheci – vicepreşedinte şi redactor sef Lida Scobici, Dumitru Mardare, Jimmy Stănescu, Valentina Popescu, Marin Iosif – realizatori şi colaboratori Tehnoredactare Emilian Berheci

CĂLĂRAŞI SENTIMENTAL

Documents

Transcript of CĂLĂRAŞI SENTIMENTAL