Caiete 2011 Riba

7/23/2019 Caiete 2011 Riba

http://slidepdf.com/reader/full/caiete-2011-riba 1/46

Educaţia creştină

în documentele Conciliului Vatican II

Pr. dr. Ioan RIBA

Între prevederile adoptate de Papa Ioan al XXIII-lea pentrupregătirea Conciliului Vatican II, de o mare importanţă a fost înfiinţareaSecretariatului pentru Unirea Creştinilor. Pentru a-l conduce, Papa l-a numitpe iezuitul german Augustin Bea, făcut cardinal în anul 1959. În timp cecelelalte instituţii însărcinate cu pregătirea Conciliului urmau în munca lor şi înalegerea colaboratorilor o linie tradiţională şi conservatoare, astfel încâtschemele redactate de ele erau deseori respinse sau schimbate de Conciliu,Secretariatul pentru Unirea Creştinilor s-a bucurat de o apreciere deosebită,chiar şi în afara Bisericii. Datorită influenţei lui, reprezentanţii Bisericilorcreştine necatolice au putut să ia parte la Conciliu, în calitate de observatorioficiali. Prezenţa acestor observatori în timpul şedinţelor de lucru aleConciliului, ca şi informarea opiniei publice despre evoluţia consultărilor, audat acestui Conciliu un caracter cu totul deosebit. Interesul publicului dinîntrega lume a fost extraordinar de mare.

Conciliul Vatican II a avut loc între anii 1962-1965. El s-a desfăşuratîn patru sesiuni, în toamna fiecărui an ţinându-se adunări generale şi şedinţe

publice. La aceste lucrări au participat mai mult de două mii de episcopi. Ansamblul problemelor tratate de Conciliul Vatican II poate ficlasificat sistematic în trei grupe: revelaţia Bisericii către ea însăşi; viaţa internăa Bisericii; misiunea Bisericii în lume.

Un efect imediat pentru întreaga viaţă a Bisericii l-a avut Constituţiadespre liturgie Sacrosanctum concilium , aprobată în anul 1963. Cu aceasta,mişcarea liturgică a devenit patrimoniul comun al Bisericii şi a continuat să sedezvolte în mod armonios. S-au observat îndată şi înnoirile cu caracterexterior: folositea limbii naţionale, competenţe mai mari acordateconferinţelor episcopale naţionale pentru aplicarea formelor liturgice proprii.

Pentru publicul mondial, documentele cele mai importante au fostDeclaraţia despre libertatea religioasă Dignitatis humanae şi Declaraţia desprerelaţiile Bisericii cu religiile necreştine Nostra aetate .

Din punct de vedere teologic, o importanţă mai mare au cele douăconstituţii dogmatice: Constituţia dogmatică despre Biserică Lumen gentium şiConstituţia dogmatică despre revelaţia divină Dei verbum . Chiar dacă nu conţindefiniţii, ele reprezintă pietre de hotar pentru dezvoltarea doctrinală.

După ce Conciliul recomandase modernizarea practicii de muncă înadministraţia centrală bisericească, încercarea unei mai mari colaborări cu

Caietele Institutului Catolic X (2011) 103-148

7/23/2019 Caiete 2011 Riba


IOAN RIBA104

episcopii din lume, ca şi internaţionalizarea personalului care compunea Curia,Papa Paul al VI-lea a anunţat1 o reformă energică a Curiei, începând din1 ianuarie 1968. Prin aceasta, cardinalul secretar dobândeşte o poziţieasemănătoare aceleia a unui prim-ministru, într-un guvern civil. El poate

convoca pentru o şedinţă de cabinet pe şefii congregaţiilor Curiei, pentru afacilita coordonarea administraţiei bisericeşti. De el depind direct„Secretariatul pontifical” şi „Consiliul pentru afacerile publice ale Bisericii”.Numărul congregaţiilor Curiei a fost redus de la douăsprezece la nouă. Pe

viitor, fiecare Congregaţie va avea în frunte ca prefect un cardinal. Papa arenunţat la poziţia tradiţională de prezidenţă şi conducere pe care o avea înunele Congregaţii. Numai episcopii diecezani vor putea fi numiţi membri dedrept. Cardinalii prefecţi, ca şi ceilalţi membri ai Curiei, nu mai sunt aleşi pe

viaţă, ci numai pe o perioadă de cinci ani. Este posibilă însă şi o reconfirmare.În orice caz, mandatul încetează automat la moartea papei, pentru casuccesorul să nu fie constrâns în alegerea colaboratorilor. Eventualele discuţiicu privire la competenţele Congregaţiilor, ca şi controversele juridice dincadrul structurii bisericeşti vor fi rezolvate în viitor de Signatura Apostolica,cea care îndeplineşte rolul Curţii Supreme de Justiţie, căreia i s-a adăugat oCurte de justiţie administrativă. Reprezentanţii laici sunt acceptaţi dreptconsilieri în fiecare Congregaţie în problemele în care sunt competenţi.

Având în vedere aceste noutăţi de perspectivă, dar şi răspunsurile pe

care Conciliul Vatican II le-a dat noilor provocări din partea omenirii,considerăm deosebit de important să urmărim modul în care părinţii conciliariau abordat realitatea educaţiei şcolare, pornind de la experienţa de secole aBisericii în acest domeniu.

În acest sens, ne propunem să urmărim noua abordare a educaţieicreştine, proclamată oficial în Declaraţia pentru educaţia creştină Gravissimumeducationis şi aplicarea principiilor sale de către Congregaţia pentru EducaţiaCatolică, în pontificatul Papei Paul al VI-lea.

1 Cf. Papa Paul al VI-lea, Constituţia apostolică Regimini Ecclesiae universae, 18 august1967.


7/23/2019 Caiete 2011 Riba


Educaţia creştină în documentele Conciliului Vatican II 105

Conciliul Vatican II – o nouă abordare a educaţiei creştine

Pentru a fi clară de la început desfăşurarea acestui studiu, considerămimportante câteva precizări2:

Până în prezent au fost făcute mai multe comentarii despre istoriaDeclaraţiei Gravissimum educationis momentum . Ni se pare, însă, că lipseşte – atâtcât am putut cunoaşte – un studiu care să ia în consideraţie evoluţiaconceptului de educaţie şi de Şcoală Catolică, aşa cum rezultă din Schemelecare preced textul definitiv al Declaraţiei, aprobat de Conciliul Vatican II3.

Prezentul studiu intenţionează să acopere această lipsă, oferind ocontribuţie cu scopul de a stimula aprofundări ulterioare ale aceleiaşi teme.

Aceasta nu numai pentru a cunoaşte mai bine istoria Declaraţiei, dar în

principal pentru a aprofunda mai bine bogatele orientări date de Conciliu îndomeniul educaţiei şi al Şcolii Catolice de oricare grad.Declaraţia Gravissimum educationis este rodul unei lungi şi complexe

munci pregătitoare; este rezultatul fuziunii a trei Scheme iniţial separate:Schema Constitutionis de Scholis Catholicis, Schema Decreti de Universitatibus Catholicis,Schema Decreti de Studiorum Ecclesiasticorum Universitatibus . Această fuziune s-arealizat în mod progresiv şi, din punctul de vedere al conţinutului, este bine deluat în seamă că ea a condus la o schimbare de perspectivă foartesemnificativă: argumentele despre Şcolile Catolice, despre Universităţile

Catolice şi despre Universităţile Ecleziastice au fost introduse în amplulcontext al educaţiei.

Studiul despre evoluţia conceptului de educaţie şi de Şcoală Catolicăne va permite să identificăm perspectiva filosofico-teologică ce se află la bazacelor două faze ale conciliului - cea Pregătitoare şi cea Conciliară - şi săînţelegem mai bine drumul parcurs până la această redactare definitivă aDeclaraţiei Gravissimum educationis momentum , extrem de bogată în elementeantropologice.

2 Cf. G. Baldanza, Appunti sulla storia della Dichiarazione “Gravissimum educationis”: ilconcetto di Educazione e di Scuola Cattolica: la sua evoluzione secondo I vari schemi , înSeminarium, Comentarii pro seminarris, vocationibus ecclesiasticis, universitatibus, Anno

XXXVII, Nova series: Anno XXV, Roma, 1985, pp. 13-54.3 Cf. Léon Joseph Suenens, Ricordi e speranze , Edizioni Paoline, Torino, 1993. Cf. PaulPoupard, Conciliul Vatican II, Galaxia Gutenberg, Târgu-Lăpuş, 2008.


7/23/2019 Caiete 2011 Riba


IOAN RIBA106

Perspectiva din faza pregătitoare 4 a Conciliului

În textul Quaestiones , propus de Comisia Pontificală Pregătitoare aComisiei De Studii et Seminariis era cuprinsă şi tema Şcolilor Catolice, formulată

astfel:

„Huiusmodi argumentum ex integro pertractetur:a) de iure Ecclesiae scholas erigendi cuiusvis gradus et ordinis;b) de iure parentum eligendi scholas pro filiis;c) de officio Reipublicae sumptus ad rem necessarios suppeditandi.In huiusmodi scholis alumnorum institutio sive religiosa sive

scientifica enixe curetur”.

„Să fie dezbătut din nou un argument în genul acesta:a) despre dreptul Bisericii de a construi şcoli de orice grad şi profil;b) despre dreptul părinţilor de a alege şcolile pentru fiii lor;c) despre datoria Statului de a susţine cheltuielile necesare în acest

scop.În şcolile de acest fel să se asigure cu toate eforturile instruirea, atât

religioasă, cât şi ştiinţifică a elevilor” 5.

Aşa cum se poate vedea, tematica era considerată din punct de vederejuridic; unghiul de vedere era acela al Şcolii Catolice.

Comisia Pregătitoare a început activitatea cu trei teme: ŞcolileCatolice, Universităţile Catolice, Universităţile de studii ecleziastice, pregătindastfel trei Scheme de Decrete separate, care în faza pregătitoare au avutdiferite ediţii, urmărind mereu ca principiile generale despre Şcolile Catolice săfie aplicate şi universităţilor.

4 Un amplu comentariu despre această temă se poate găsi în Henri Fesquet, Le journaldu Concile, Édité par Robert Morel, Provence, 1966.5 Cf. Pontificia Commissio Centralis Praeparatoria Concilii Vaticani II, QuaestionesCommissionibus Praeparatoriis Concilii Vaticani II positae, Typis Polyglottis Vaticanis, 1960,p. 19.


7/23/2019 Caiete 2011 Riba



Conceptul de educaţie

La 10 martie 1961, când a început studiul despre tema ŞcolilorCatolice, consultând unii experţi din lumea internă, din opt întrebări, trei

priveau educaţia. Acestea erau propuse în mod independent de tema ŞcolilorCatolice şi abordau: a) despre natura, despre scopul şi despre importanţaeducaţiei; b) despre societatea care trebuie să educe în virtutea dreptuluinatural şi pozitiv (familia, Biserica, Statul); c) despre educaţia creştină şi despreimportanţa pe care o are în cadrul ei învăţământul religios. Acestora se adăugao a patra întrebare, despre mijloacele cu care Biserica poate atinge scopuleducaţiei.

Enunţarea întrebărilor era destul de lungă şi putea deveni o bogată

tratare despre educaţie. Trebuie, de asemenea, să ne reamintim că la început, în redactareaprimelor Scheme de Decrete despre Şcolile Catolice, se sublinia, înintroducere, intenţia „denuo fusius declarare” doctrina, principiile catolicedespre educaţie şi despre Şcoli. Mai mult, a doua Schemă a Decretului senumea: De Educatione et de Scholis Catholicis .

Toate acestea lasă să se întrevadă cum Comisia Pregătitoare percepenecesitatea de a trata tema despre educaţie într-un context mai amplu decât celal Şcolii Catolice. În mod progresiv, tema educaţiei a fost abordată în relaţie cu

cea a Şcolii Catolice. Cu alte cuvinte, s-a limitat să enunţe unele principiidespre educaţie pentru a pune mai bine în evidenţă că primul scop al ŞcoliiCatolice este educaţia.

Schema Decretului despre Şcolile Catolice, în faza pregătitoare, a avutcinci ediţii sau redactări. Cea care a fost prezentată Comisiei PontificaleCentrale a fost a cincea.

Confruntarea între aceste cinci ediţii sau redactări ne permite să vedem de aproape dezvoltarea pe care a avut-o conceptul de educaţie.

Trebuie să evidenţiem înainte de toate că punctul de pornire şi decontinuă referire a fost Enciclica Papei Pius al XI-lea Divini illius Magistri (31 decembrie 1929).

Prima ediţie a Schemei De Scholis Catholicis (august-septembrie 1961)abordează, la nr. 2, despre conceptul de educaţie ( De vero educationis conceptu ).

Aceasta porneşte de la ceea ce a spus Enciclica Divini illius Magistri , afirmândcă educaţia „generatim sumpta” tinde spre scopul ultim: „… si veri nominissit, illam utique praestat educandi conformationem, quae requiritur adultimum finem consequendum”. Însă, spre deosebire de Enciclica Divini illius


7/23/2019 Caiete 2011 Riba


IOAN RIBA108

Magistri , Schema De Scholis Catholicis , învaţă că educaţia are şi alte scopuri,precizând că ele trebuie să fie subordonate scopului ultim6.

Educaţia trebuie să cuprindă omul întreg. Prin aceasta, educaţiacatolică, demnă de un astfel de nume, oferă omului întreg, alcătuit din suflet şi

trup, şi mântuit de Cristos, acea conformare, între toate facultăţile sale fizice,psihice şi spirituale, fie naturale, fie supranaturale, prin care el să devinăcapabil să-şi atingă scopul temporal şi supranatural.

Şi în a doua ediţie a Schemei, De Educatione et de Scholis Catholicis(octombrie 1961), se vorbeşte despre De vero educationis conceptu .

În această ediţie sau redactare are loc o schimbare: nu se mai foloseştecuvântul „conformatio”, ci „perfectio”. Astfel, se precizează mai bineconceptul de educaţie în general: ea oferă omului acea perfecţiune „virium,

facultatum atque virtutum”, care este cerută pentru a ajunge la scopul omului,fie temporal, fie veşnic. Apoi, toate celelalte scopuri trebuie să fie subordonateultimului scop, educaţia trebuie să cuprindă omul întreg.

În acestă viziune este precizat conţinutul educaţiei catolice:

„Quare educatio catholica , tali nomine digna, humanae condicionismemor, toti homini, ex anima et corpore in unam naturam coalescenti, inordine supernaturali constituto, et post originalem lapsum a Christo Dominoredempto, illam virium, facultatum atque virtutum, tam naturalium quam

supernaturalium perfectionem tribuit, qua ornatus expeditum ac stabilem hisin terris agendi modum habitumque, rationi fideique in omnibusconsentaneum, obtinet ita ut, Dei adspirante atque adiuvante gratia, finemsupernaturalem, in visione beatifica, attingere valeat”.

„De aceea, educaţia catolică, demnă de un asemenea nume,respectând condiţia umană, acordă omului în întregime, reunit într-o singurănatură, din suflet şi trup, alcătuit în ordinea supranaturală şi răscumpărat, după

căderea originară, de (către) Cristos Domnul, acea perfecţionare a puterilor, acapacităţilor şi a virtuţilor, atât naturale, cât şi supranaturale, cu care împodobit(fiind), dobândeşte un mod uşor şi stabil de a trăi pe acest pământ şi uncomportament potrivit în toate raţiunii şi credinţei, astfel încât, inspirat deDumnezeu şi cu ajutorul harului, să poată atinge scopul supranatural, în

viziunea beatifică.”După cum se poate constata, textul încearcă să pună în evidenţă, în

definiţia conceptului de educaţie în general, scopul natural şi cel veşnic. Se

6 Cf. J. Deretz – A. Nocent, Synopse des textes conciliaires, Éditions universitaires, Paris,1966.


7/23/2019 Caiete 2011 Riba



străduieşte, în definirea educaţiei catolice, să pună în armonie perspectivanaturală şi cea supranaturală.

În a treia ediţie a Schemei De Scholis Catholicis (noiembrie 1961)accentul este pus pe subiectul educaţiei: surprinde titlul De vero educationis

conceptu şi se vorbeşte despre Subiectum passivum educationis (în opoziţie cusubiectum activum educationis , adică subiecţii cărora le revine misiunea de a educa).

Prezentarea educaţiei este pusă în relaţie cu Şcolile Catolice; se începeafirmând că sunt reamintite acele principii despre educaţie, care constituiescopul şi motivul Şcolii Catolice7.

În acest context este evitată distincţia între educaţie în general şieducaţia catolică. Înainte de toate este subliniat principiul fundamental princare omul este chemat, prin infinita bunătate, nu numai la scopul temporal „in

societate consequendus”, dar şi la un scop supranatural. Prin urmare, oriceformă dreaptă de educaţie trebuie să tindă spre a oferi omului acea perfecţiunea puterilor şi a facultăţilor („virum et facultatum”) care este cerută pentru a trăicorect viaţa în societate şi pentru a ajunge scopul ultim propriu, temporal şi

veşnic.Pentru aceasta, educaţia trebuie să cuprindă omul întreg: trupul şi

sufletul, cu facultăţile sale naturale şi supranaturale, omul aşa cum se găseşte elîn prezenta condiţie a neamului omenesc, constituit în ordinea supranaturalăşi, după căderea protopărinţilor, mântuit de Cristos.

După această afirmare a principiului, se concluzionează că toţioamenii „cuiusvis aetatis, stirpis, culturae ac condicionis”, în mod deosebitcopiii şi tinerii, au dreptul să primească, de la cea mai mică vârstă, aceaeducaţie fără care ei nu pot să-şi atingă scopul propriu.

Această a treia ediţie a Schemei nu aminteşte de subordonareascopurilor; ea afirmă că omul se află în starea de mântuire care a fost realizatăde Cristos. Deci, educaţia trebuie să aibă prezentă această condiţie.

Şi în a patra ediţie a Schemei De Scholis Catholicis se abordează tema

scopului educaţiei. Faţă de a treia ediţie observăm că, în loc de scop temporal„in societate consequendus”, se menţionează scopul temporal „in humanoconsortio consequendus”. Astfel textul devine mai simplu. Se afirmă căeducaţia trebuie să ofere omului acea perfecţiune a forţelor şi a facultăţilorcare este cerută „ad rectam vitam gerendam et ad finem ultimumsupernaturalem adipiscendum”. Astfel, educaţia trebuie să cuprindă omulîntreg: trup şi suflet, cu toate facultăţile, atât naturale, cât şi supranaturale.

7 Cf. Fernando Salvestrini, Catechismo dei Documenti del Concilio Vaticano II, EditriceMassimo, Milano, 1966.


7/23/2019 Caiete 2011 Riba


IOAN RIBA110

A cincea ediţie a Schemei este constituită de Schema Constituţiei DeScholis Catholicis , publicată şi supusă spre a fi examinată de Comisia PontificalăCentrală8.

Definiţia educaţiei este dată în nr. 2 al Schemei:

„( Subiectum passivum educationis ). Peropportunum autem Patribus visumest in mentem revocare praecipua doctrinae capita circa educationem, quaescholarum catholicarum primarium finem constituit.

In primis, tanquam omnium fundamentum, firmiter tenendum esthominem in praesenti ordine salutis non solum finem temporalem, in humanoconsortio consequendum, habere, sed ad supernaturalem finem, personalemac aeternum, infinita Dei bonitate, esse vocatum. Quapropter quaevis recta

educandi ratio hoc sibi imprimis proponere debet, ut hominem ad illamperfectionem perducat, quae ad rectam vitam gerendam et ad finem ultimumsupernaturalem adipiscendum requiritur.

Educatio igitur totum hominem complecti debet: corpus et animam,cum omnibus suis facultatibus et virtutibus, prout ipse in presenti humanigeneris condicione invenitur. Omnes pariter homines cuiusvis aetatis, stirpis,culturae ac condicionis, praesertim vero qui in puerili ac iuvenili aetate

versantur, ius primarium ac nativum habent ad illam educationemrecipiendam, sine qua finem sibi proprium attingere nequeunt.

„Părinţii au considerat însă foarte potrivit să reamintească principalelecapitole ale doctrinei despre educaţie, care a constituit scopul prim al şcolilorcatolice. În primul rând, ca fundament a toate, trebuie susţinut cu tărie că înordinea prezentă a mântuirii, omul nu are doar un scop temporal, pe caretrebuie să-l urmărească prin împărtăşirea din firea umană, ci a fost chemat,prin infinita bunătate a lui Dumnezeu, la un scop supranatural, personal şi

veşnic. De aceea, orice metodă corectă de educaţie se cuvine să-şi propună

înainte de toate să-l conducă pe om la acea perfecţiune care se impune pentrua trăi o viaţă dreaptă şi pentru a dobândi scopul ultim, supranatural. Astfel, educaţia trebuie să cuprindă omul în întregime: trupul şi

sufletul, cu toate capacităţile şi virtuţile sale, aşa cum se află el în condiţiaactuală a neamului omenesc. Toţi oamenii deopotrivă, de orice vârstă, origine,cultură şi condiţie, dar mai ales aceia care se află la vârsta copilăriei sau a

8 Pontificia Commissio Centralis Praeparatoria Concilii Vaticani II. Quaestiones deStudiis et Seminariis, Schema Constitutionis De Scholis Catholicis propositum a Commissione deStudiis et Seminariis, Typis Polyglottis Vaticanis 1962.


7/23/2019 Caiete 2011 Riba



tinereţii, au dreptul prim şi natural de a primi acea educaţie fără de care nu-şipot atinge scopul propriu”9.

Trebuie să evidenţiem o schimbare care ni se pare importantă. În locde „perfectionem tribuere” se spune „ad perfectionem perducere” . Aceasta

face să se înţeleagă că începe să se evidenţieze faptul că, în procesul educativ,cel educat are partea sa de activitate. Este interesant să urmărim conţinutulnotelor 8 şi 9.

Nota 8 are următorul conţinut:„Educatio imprimis respicit finem. Pius XI: Nulla veri nominis

educatio esse potest quae ad ultimum finem non ordinetur tota” (EnciclicaDivini illius Magistri …), unde educatio pertinet ex ipsa natura sua ad ordinemmoralem . Ideo totum pondus doctrinale huius paragraphi reponendum est in

assertione: hominem ad supernaturalem finem personalem .. esse vocatum(praecipue contra aberrationes marxismi). Ex quo sequitur hominem naturasua omnes societates humanas etiam Statum transcendere, quod non solum exdivina revelatione, sed ex ipso rationis lumine constat. Homo in societatecontinetur totus sed non totaliter , et si qua civis subest ordini iuridico, qua homosubest ordini morali, et quidem supernaturali”.

„În primul rând, educaţia vizează un scop. Papa Pius al XI-lea(spune): Nu poate fi autentică nicio educaţie care nu este în totalitateorganizată pentru un scop ultim” (Enciclica Divini illius Magistri …) , de unde

rezultă că, prin însăşi natura sa, educaţia tinde spre ordinea morală . De aceea,toată importanţa doctrinală a acestui paragraf trebuie plasată în afirmaţia: omula fost chemat la scopul supranatural personal (îndeosebi împotriva aberaţiilormarxismului). Rezultă de aici că, prin natura sa, omul depăşeşte toatesocietăţile umane şi chiar Statul, deoarece există nu doar din revelaţia divină,dar din însăşi lumina raţiunii. Omul este cuprins în societate tot, dar nu întotalitate şi dacă pe de o parte, cetăţeanul se supune ordinii juridice , pe de altăparte, omul se supune ordinii morale şi chiar supranaturale”.

Nota 9 adaugă:„Ex asserto finalitatis principio duo clare eruuntur: a) totumhominem, quoad omnes suas facultates et virtutes, sive naturales sivesupernaturales, esse educandum; b) omnes homines, absque ulla distinctione,habere ius ad hanc educationem recipiendam …” .

9 Pontificia Commissio Centralis Praeparatoria Concilii Vaticani II. Quaestiones deStudiis et Seminariis, Schema Constitutionis De Scholis Catholicis propositum a Commissione deStudiis et Seminariis, Typis Polyglottis Vaticanis 1962 , pp. 3-4.


7/23/2019 Caiete 2011 Riba


IOAN RIBA112

„Din argumentarea principiului finalităţii reies cu claritate douăaspecte: a) omul trebuie educat în întregime, în privinţa tuturor capacităţilor şi

virtuţilor sale, atât naturale, cât şi suprananturale; b) toţi oamenii, fără niciodeosebire, au dreptul să primească această educaţie” 10.

A cincea ediţie a Schemei a fost supusă examinării ComisieiPontificale centrale în zilele de 12 şi 13 iunie 1962. Părerile Părinţilor conciliaripot fi astfel sintetizate:

a) Schemei ar trebui să i de dea o perspectivă mai amplă. Obiectul săuar trebui să fie: De Institutione et formatione gentium . Tratarea ar trebui să înceapăcu enunţarea drepturilor persoanei umane cu privire la învăţare; a problemelorcare sunt comune tuturor oamenilor, punând în evidenţă relaţia educaţiei cuprogresul social şi cerând colaborarea tuturor oamenilor de bunăvoinţă. Ar

trebui cunoscută solicitarea Bisericii în privinţa inegalităţilor din aceastămaterie, prin dificultăţile care există în cazul unor popoare foarte sărace. Apoi,ar trebui afirmat că educaţia este oferită ţinând cont de aspectele morale şireligioase, şi că persoana are dreptul să primească educaţia conformconvingerilor religioase. În mod deosebit ar trebui afirmate drepturilepărinţilor catolici în domeniul educativ 11.

b) Schema trebuie să sublinieze în mod clar înainte de toate dreptulcopiilor la educaţia integrală12.

c) Schema trebuie să se deschidă valorilor pozitive de astăzi. În ea se

vorbeşte despre scopul ultim al educaţiei, dar sunt uitate scopurileintermediare. Scopul temporal este propus în mod negativ sau tratat numai„obiter”. Nu sunt luate în considerare formarea personalităţii, trezirea sensuluisocial, dreapta integrare în societate, conform propriei vocaţii. Prin urmare, se

vorbeşte puţin despre arta pedagogică13. Aceste observaţii ale Părinţilor conciliari conduc la o îmbogăţire a

conceptului de educaţie. Aceasta apare în Schema modificată în urma

10 Pontificia Commissio Centralis Praeparatoria Concilii Vaticani II. Quaestiones deStudiis et Seminariis, Schema Constitutionis De Scholis Catholicis propositum a Commissione deStudiis et Seminariis, Typis Polyglottis Vaticanis 1962, p. 18.11 Propunerea a venit din partea cardinalului P. E. Léger, dar ea a fost împărtăşită şi dealţi Părinţi conciliari; Cf. Acta et Documenta Concilio Oecumenico Vaticano II apparando,Series II (Praeparatoria) Vol II, Partea a IV-a, Typis Polyglottis Vaticanis 1968, p. 138.12 Intervenţia Cardinalului A. Liénart; cu el sunt de acord şi alţi Părinţi conciliari. Cf.

Acta et Documenta Concilio Oecumenico Vaticano II apparando, Series II (Praeparatoria) VolII, Partea a IV-a, Typis Polyglottis Vaticanis 1968, p. 136.13 Cardinalul R. Silva Henriquez, cu care sunt de acord şi alţi Părinţi conciliari. Cf. Actaet Documenta Concilio Oecumenico Vaticano II apparando, Series II (Praeparatoria) Vol II,Partea a IV-a, Typis Polyglottis Vaticanis 1968, p. 143.


7/23/2019 Caiete 2011 Riba



observaţiilor Părinţilor din Comisia Pontificală Centrală şi publicată în volumul Schemata Constitutionum et Decretorum ex quibus argumenta in Conciliodisceptanda seligentur 14.

Introducerea acestui document prezintă tema educaţiei integrale şi

subliniază că educaţia este calea pentru apărarea demnităţii umane şi pentrupromovarea progresului popoarelor.

În nr. 2 al Schemei nu se mai tratează despre Subiectum passivumeducationis , ci despre Subiectum educationis.. În nr. 3, expresia Subiectum activumeducationis este înlocuit cu termenul Educatores . Dar este interesant săparcurgem nr. 2 în întregime:

„( Subiectum educationis ). Peropportunum autem Patribus visum est in

mentem revocare praecipua doctrinae capita circa educationem, quescholarum catholicarum primarium finem constituit.In primis, tanquam omnium fundamentum, firmiter tenendum est

hominem in praesenti ordine salutis non solum finem temporalem, in humanoconsortio consequendum, sed finem quoque personalem habere, quo scilicetcuiusvis humanae societatis fines transcendit, solique Deo subest; ac praeterea,in praesenti ordine salutis, ad supernaturalem finem, personalem ac aeternum,infinita Dei bonitate, esse vocatum. Quapropter quaevis recta educandi ratiohoc sibi imprimis proponere debet, ut hominem ad illam perfectionem

perducat, quae ad rectam vitam, in pleno humanorum iurium exercitioofficiorumque observantia, gerendam et ad finem ultimum supernaturalemadipiscendum omnio requiritur.

Educatio igitur totum hominem complecti debet: corpus et animam,cum omnibus suis facultatibus et virtutibus, prout ipse in praesenti humanigeneris condicione invenitur. Omnes pariter homines cuiusvis aetatis, stirpis,culturae ac condicionis, praesertim vero qui in puerili ac iuvenili aetate

versantur, ius primarium ac nativum habent ad illam integralem educationem

recipiendam, physicam nempe intellectualem, moralem ac religiosam, sine quafines sibi proprios attingere nequeunt”.

„Părinţii au considerat însă foarte potrivit să reamintească principalelecapitole ale doctrinei despre educaţie, care a constituit scopul prim al şcolilor

14 Cf. Sacrosanctum Oecumenicum Concilium Vaticanum Secundum, SchemataConstitutionum et Decretorum ex quibus argumenta in Concilio disceptanda seligentur , SeriesQuarta, Typis Polyglottis Vaticanis 1963. Schema se numeşte Schema Constitutionis de

Scholis Catholicis et de Sdudii Academicisi şi se găseşte în pp. 279-345. Este alcătuită în treipărţi: prima parte „De Scholis Catholicis”, a doua parte „De Studiis Academicis”, atreia parte „De obsequio erga Ecclesiae Magisterium in tradendis disciplinis sacris”


7/23/2019 Caiete 2011 Riba


IOAN RIBA114

catolice. În primul rând, trebuie susţinut cu tărie că în ordinea prezentă, omulnu are doar un scop temporal, pe care trebuie să-l urmărească părtaş fiind lafirea umană, ci şi un scop personal, prin care depăşeşte, desigur, graniţeleoricărei societăţi umane şi se supune numai lui Dumnezeu; în plus, în ordinea

prezentă a mântuirii, a fost chemat din infinita bunătate a lui Dumnezeu la unscop supranatural, personal şi etern. De aceea, orice doctrină corectă deeducaţie îşi propune înainte de toate să-l conducă pe om la acea perfecţiune cese impune negreşit pentru a trăi o viaţă dreaptă, în deplină exercitare adrepturilor şi îndeplinire a îndatoririlor omeneşti şi pentru a dobândi scopulultim, supranatural.

Educaţia trebuie să cuprindă, aşadar, omul în întregime: trupul şisufletul, cu toate capacităţile şi virtuţile sale, aşa cum se află el în condiţia

actuală a neamului omenesc. Toţi oamenii deopotrivă, de orice vârstă, origine,cultură şi condiţie, dar mai ales aceia care se află la vârsta copilăriei şi a tinereţiiau dreptul prim şi natural să primească acea educaţie integrală, fizică, precumşi intelectuală, morală şi religioasă, fără de care nu-şi pot atinge scopurileproprii” 15.

O analiză atentă a textului arată clar că conceptul de educaţie esteîmbogăţit. Este subliniată mai incisiv demnitatea omului cu drepturile şiobligaţiile sale. Astfel, persoana umană este situată în centrul atenţiei,subliniind totodată necesitatea educaţiei integrale, care pune în evidenţă

dimensiunile fizice, intelectuale, morale şi religioase ale omului.Se observă că s-a ajuns la un concept despre educaţie care

îmbogăţeşte perspectiva Enciclicei Divini illius Magistri cu aportul uneiantropologii ilustrate de ştiinţele umaniste.

Lipseşte, însă, acea aprofundare teologică a conceptului de educaţie,capabilă să pună în evidenţă o sinteză validă din punct de vedere teologic întrescopul temporal, personal, supranatural şi veşnic. Este afirmat numai proiectulunitar al omului, astfel încât se vorbeşte despre omul care trăieşte în planul

mântuirii. Acest aspect este important pentru a pune în evidenţă că educaţia sereferă la omul întreg.

15 Cf. Sacrosanctum Oecumenicum Concilium Vaticanum Secundum, SchemataConstitutionum et Decretorum ex quibus argumenta in Concilio disceptanda seligentur , SeriesQuarta, Typis Polyglottis Vaticanis 1963, nr. 280.


7/23/2019 Caiete 2011 Riba



Preocuparea juridică în definirea Şcolii Catolice

Prima redactare a Schemei De Scholis Catholicis vorbeşte, la nr. 13,despre Definitio et species Scholae Catholicae . Ea se referă la Enciclica Divini illius

Magistri , luând ad litteram unele expresii din textul ei.Ceea ce apare nou în textul Schemei este preocuparea de a defini, din

punct de vedere juridic, Şcoala Catolică. În Schemă, de fapt, se vorbeştedespre Şcoli Catolice de orice gen şi grad, care sunt diferite de cele publice şi

private . Primele sunt considerate acele şcoli care sunt întemeiate sau saltemreguntur de autoritatea publică a Bisericii, fie diecezană, fie călugărească şi caresunt supuse autorităţii ei. Cele din a doua categorie sunt cele întemeiate de opersoană sau societate privată şi care, în rest, îndeplinesc condiţiile şcolii

catolice şi sunt supuse în mod direct autorităţii Bisericii, în ceea ce priveştecredinţa şi moravurile, şi în mod indirect prin celelalte.În a doua ediţie a Schemei De Scholis Catholicis nu se mai insistă asupra

termenului definitio, dar se aminteşte de conditiones ad scholam catholicam requisitae . Aici întâlnim o distincţie de iure , între şcolile publice şi şcolile private. Şcoalacatolică de facto este definită reluând cuvintele Enciclicei Divini illius Magistri .

Însă, ca o şcoală să fie catolică de iure , se cere întemeierea sauaprobarea, sau saltem specifica commendatio din partea autorităţii bisericeşticompetente.

În ceea ce priveşte distincţia între şcolile catolice publice şi private, seafirmă că cele publice sunt acele şcoli catolice, care, întemeiate sau aprobate deautoritatea bisericească sunt de ea întemeiate şi, deci, ei îi sunt supuse în moddeplin. Aceste şcoli publice sunt numite stricto sensu şcoli ale Bisericii. Celeprivate, însă, sunt acele şcoli întemeiate sau aprobate de o persoană sausocietate privată şi care îndeplinesc condiţiile şcolii catolice de fapt şi care,admise sau commendatae de autoritatea legitimă a Bisericii, îi sunt supuse ei înmod direct în ceea ce priveşte credinţa şi moravurile, şi în mod indirect prin

toate celelalte.În a treia ediţie a Schemei De Scholis Catholicis se face distincţie întreşcolile catolice de facto şi şcolile catolice de iure . Definiţia şcolii catolice de facto este identică cu cea din a doua ediţie a Schemei. Insă, ca şcoala catolică de facto să poată fi numită de iure , este necesară fie aprobarea, fie „specificacommendatio” a legitimei autorităţi bisericeşti.

În această ediţie a Schemei apare o nouă preocupare, aceea de aafirma că Şcolile Catolice de orice gen şi grad, care sunt întemeiate sauaprobate de autoritatea bisericească, fie pontificală, fie diecezană, fiecălugărească, sunt scholae publicae non secus ac statales . Sunt numite stricto sensu


7/23/2019 Caiete 2011 Riba


IOAN RIBA116

şcoli ale Bisericii. Această afirmaţie este justificată de faptul că Biserica estesocietatea perfectă şi independentă.

În a patra ediţie a Schemei nu se mai face distincţie între şcoalacatolică de facto şi şcoala catolică de iure . Înainte de toate, sunt indicate condiţiile

pentru ca o şcoală să poată fi numită catolică, iar apoi se precizează că ea, dacăeste întemeiată sau aprobată de o autoritate publică, fie pontificală, fiediecezană, poate să fie propusă Familiilor religioase, şi dacă este supusă ei înmod total, este şcoală publică, pleno iure catholica, et schola Ecclesiae stricto sensovocatur .

Prin urmare, în această ediţie nu se intenţionează să se intre îndezbatere cu privire la distincţia între şcoala catolică de facto şi şcoala catolică deiure . Această distincţie este evitată.

A cincea ediţie a Schemei este aceea – cum s-a menţionat deja – aSchemei Constituţiei De Scholis Catholicis , supusă examinării din partea ComisieiPontificale Centrale.

Textul din Schema Constituţiei este următorul:

Nr. 6 „( Condiciones ad scholam catholicam requisitae ). Ut autem aliquaschola perfecte catolica dici possit, minime sufficit ut in ea aliqualis instructioreligioasa tradatur. Ea dumtaxat schola perfecte catholica est censenda in quatota instructio ac doctrina, eiusque ordinatio tota, nempe magistri, studiorum

ratio, libri ad quamvis disciplinam quod pertinet, ceteraque omnia quaealumnum circumsaepiunt, christiano spiritu, sub ductu maternaque Ecclesiae

vigilantia, adeo sint imbuta ut religio ipse totius instituendi rationis cumfundamentum tum fastigium et finem constituat.

Illae vero scholae catholicae quae a publica ecclesiastica auctoritateapprobantur vel eriguntur eique plene subsunt, sive ab auctoritate pontificia

vel diocesana directe et immediate, sive mediante auctoritate religiosis familiisaequiparatisque in iure societatibus praeposita hoc fiat, scholae publicae sunt,

et stricto sensu scholae Ecclesiae vocantur”.Nr. 6 „(Condiţiile necesare pentru o şcoală catolică). Însă pentru ca o şcoală

să poată fi numită pe deplin catolică, nu este nicidecum suficient ca în aceastasă se predea învăţătură religioasă. Trebuie considerată o şcoală pe deplincatolică numai aceea în care toată instruirea şi întreaga ei organizare,profesorii, programele de studiu, cărţile pentru fiecare disciplină pe care oreprezintă şi toate celelalte lucruri ce îl înconjoară pe elev, să fie în aşa măsurăimpregnate de spiritul creştin, sub călăuzirea şi ocrotirea maternă a Bisericii,încât religia însăşi să constituie atât fundamentul, cât şi idealul şi scopul întregiimetode de educaţie.


7/23/2019 Caiete 2011 Riba



Iar acele şcoli catolice care sunt aprobate ori întemeiate de autoritatea publică ecleziastică şi se supun întru totul acesteia, fie că acest lucru se realizeazăîn mod direct şi nemijlocit de către autoritatea pontificală sau diecezană, fie căautoritatea este încredinţată familiilor religioase şi unor societăţi similare din

punct de vedere juridic acestora, sunt şcoli publice şi în sens strict se numescşcoli ale Bisericii”16.

Este interesant de luat în seamă şi ceea ce se spune în nota 22.

“… En schematica enucleatio huius paragraphi, cuius exaratio nonparvas habuit difficultates. In ea: I. Directe et explicite : a) describunturconditiones generales cuiusvis scholae perfectae catholicae; b) dein declaraturnonnullas scholas catholicas esse publicas et sensu stricto scholas Ecclesiae; c)

tandem exprimitur conditio necessaries ut hoc eveniat. II. Indirecte dicitur velinsinuator: a) non omnes scholas esse pari iure catholicas; b) non omnes essepublicas; c) non omnes esse eodem modo scholas Ecclesiae; en ratio, cur intextu sermo sit de scholis perfecte catholicis. Et ita liberae discussioni et ulteriori etaccuratiori studio relinquuntur quaestiones: a) utrum sit possibilis distinctio interscholas catholicas de iure et catholicas de facto; b) et quatenus affirmative,quomodo inter se distinguantur; c) utrum dari possint scholae catholicaeprivatae; d) et quatenus affirmative, utrum tantum de facto catholicae, anetiam de iure catholicae; e) et consequenter, quonam pacto; f) utrum omnes

scholae de iure catholicae sint etiam stricto sensu scholae Ecclesiae”;

“…Iată analiza schematică a acestui paragraf, a cărui scriere nu a avutmici dificultăţi. În aceasta: I. În mod direct şi explicit : a) sunt descrise condiţiilegenerale ale oricărei şcoli pe deplin catolice; b) apoi se afirmă că unele şcolicatolice sunt publice şi în sens strict, şcoli ale Bisericii; c) în sfârşit, se exprimăcondiţia pentru ca acest lucru să se întâmple. II. În mod indirect se spune ori sepresupune că: a) nu toate şcolile sunt în egală legitimitate catolice; b) nu toate

sunt publice; c) nu toate sunt în aceeaşi măsură şcoli ale Bisericii; iată motivulpentru care textul tratează despre şcolile pe deplin catolice. Şi astfel, pentru odiscuţie liberă şi pentru un studiu ulterior şi mai amănunţit , rămân întrebările: a) dacăeste posibilă distincţia între şcolile catolice de drept şi catolice de fapt; b) şidacă da, cum să se deosebească între ele; c) dacă pot fi admise şcoli catoliceprivate; d) şi dacă da, dacă numai de fapt catolice sau şi de drept catolice; e) şi

16 Pontificia Commisio Centralis Praeparatoria Concilii Vaticani II, Quaestiones deStudiis et Seminariis, Schema Constitutionis de Scholis Catholicis propositum e Commissione deStudiis et Seminariis, Typis Polyglottis Vaticani 1962, pp. 6-7.


7/23/2019 Caiete 2011 Riba


IOAN RIBA118

în mod logic, prin ce acord; f) dacă toate şcolile de drept catolice sunt şi însens strict şcoli ale Bisericii”17.

Schema Constituţiei a fost discutată în Comisia Centrală în zilele de12-13 iunie 1962.

Observaţiile Părinţilor conciliari cu privire la definirea conceptului deŞcoală Catolică au fost puţine. Ele pot fi sintetizate astfel:

a) Biserica, care cu atâta atenţie veghează pentru salvarea demnităţiiumane şi pentru a urmări orice lucru, ca fiecare om să-şi atingă scopurilenaturale şi supranaturale, trebuie să afirme că, în domeniul scolastic, totultrebuie să fie organizat spre a favoriza răspândirea darurilor pe care să leprimească persoana copilului18.

b)

Nu este acceptată expresia schola perfecte catholica . Şcoala sau este

sau nu este catolică19

.c) Nu este acceptat al doilea paragraf. Se spune simplu: „illae tamen verae scholae iure vocantur quae a publica ecclesiastica auctoritateapprobantur vel eriguntur”. Dacă şcolile catolice sunt numite şcoli publice, secreează confuzie. Atunci când foloseşte cuvântul publica, textul Schemei sereferă la autoritatea civilă şi nu la cea bisericească20.

d) Surprinde faptul că între condiţiile Şcolii Catolice nu esteconsiderată finalitatea apostolică21.

Observaţiile Părinţilor Comisiei Centrale Pontificale nu au fost

acceptate de Comisia Pregătitoare De Studiis et Seminariis şi de Subcomisia DeSchematibus emendandis . Numărul 6 nu a suportat nicio modificare şi a rămasneschimbat în Schema Constituţiei De Scholis Catholicis et de Studiis Academicis .

Acest document a fost tipărit în volumul cu titlul Schemata Constitutionum etDecretorum ex quibus argumenta in Concilio disceptanda seligentur 22.

17 Pontificia Commisio Centralis Praeparatoria Concilii Vaticani II, Quaestiones deStudiis et Seminariis, Schema Constitutionis de Scholis Catholicis propositum e Commissione deStudiis et Seminariis, Typis Polyglottis Vaticani 1962, p. 23.18 Card. A. Liénart; Cf. Acte et Documenta Concilio Oecumenico Vaticano II apparando, SeriesII (Praeparatoria) vol II, Pars IV, Typis Polyglottis Vaticanis 1968, p. 136. GândireaCardinalului Liénart a fost împărtăşită şi de alţi Părinţi conciliari.19 Card. E. Ruffini; Ibidem, p. 137. Gândirea Cardinalului Ruffini a fost împărtăşită şide alţi Părinţi conciliari.20 Card. P.E. Léger, la care aderă şi alţi Părinţi conciliari; Ibidem, pp. 139-140.21 Card. Silva Henriquez, ale cărui observaţii sunt acceptate şi de alţi Părinţi conciliari;Ibidem , p. 143.22 Sacrosanctum Oecumenicum Concilium Vaticanum Secundum, SchemataConstitutionum et Decretorum ex quibus argumenta in Concilio disceptanda seligentur , SeriesQuarta, Typis Polyglotis Vaticanis 1963, pp. 282-283.


7/23/2019 Caiete 2011 Riba



Faza conciliară: trecerea treptată de la şcoli catolice la educaţie catolică

Atmosfera conciliară a condus în mod progresiv la o schimbare de

perspectivă, adică la trecerea de la Şcoli Catolice la Educaţie Catolică.Semnificativă în acest sens apare denumirea Comisiei Conciliare. În

loc de Commissio de Studiis et Seminariis, se va numi Commissio de Seminariis, deStudiis et de Educatione Catholica .

Dar ceea ce pune început schimbărilor de perspectivă au fost normelestabilite în Ordo agendorum tempore quod inter conclusionem primae periodi ConciliiOecumenici et initium secundae intercedit , în data de 6 decembrie 1962 şi dispoziţiiledate de Comisia de Coordonare în reuniunile din 21-27 ianuarie 1963.

În Ordo agendorum a fost stabilită o refacere a Schemelor aprobate întimpul fazei pregătitoare, în conformitate cu următorul criteriu:

„Schemata hac ratione conficienda sunt, ut potissimum pertractentgeneraliora principia, omissis particularibus quaestionibus quae ad rem nonpertineant; nam prae oculis habendum est, Concilium Oecumenicum spectaread universam Ecclesiam, eiusque Acta in perpetuum vim suam retentura esse.Quare vitentur etiam nimia verba atque repetitiones. Quae autem pertinere

videntur ad futuram Codicis Iuris Canonici recognitionem, remittantur ad

competentem Commissionem. Pariter oportet ut Commissionibus, quae postConcilium constituendae erunt, nonnula specialia argumenta demandentur”.

„Din acest motiv trebuie întocmite schemele, mai ales pentru aexamina principiile generale, lăsându-se deoparte problemele particulare carenu ţin de subiect; căci trebuie să avem în faţa ochilor faptul că la întreagaBiserică se referă Conciliul Ecumenic şi Actele lui îşi vor păstra valoareapentru totdeauna. De aceea, să se evite şi cuvintele de prisos şi repetiţiile. Iar

cele ce par a viza o viitoare examinare a Codului de Drept Canonic să fie lăsateîn seama Comisiei competente.De asemenea, nu trebuie să fie încredinţat niciun argument special

Comisiilor ce vor trebui constituite după Conciliu”. Această normă de ordin general şi-a găsit concretizarea în dispoziţiile

date de Comisia de Coordonare, în reuniunile din 21-27 ianuarie 1963. Aceastaa dat directive precise pentru refacerea fiecărei Scheme.

În ceea ce priveşte Schema Constituţiei De Scholis Catholicis et de Studiis Academicis , ea a dat următoarele directive:

a)

Să se revină la o schemă scurtă, astfel încât să fie enunţateprincipiile doctrinale fundamentale şi să fie împărţite în norme pastorale.


7/23/2019 Caiete 2011 Riba


IOAN RIBA120

b) Tot ceea ce în Schema din faza pregătitoare se referă la practicaconcretizare şi la norme particulare să fie introdus în Instrucţiunile care vor fipromulgate de Conciliu.

c) Să fie selecţionate norme care privesc mai degrabă materia

Codului de Drept Canonic, astfel încât ele să poată fi folosite la revizuireaCodului.

Noua redactare a Schemei Constituţiei „De Scholis Catholicis”

În continuarea normelor stabilite în Ordo agendorum şi a dispoziţiilordate de Comisia de Coordonare, Comisia Conciliară De Seminariis, de Studiis etde Educatione Catholica a început repede lucrările. Este de remarcat că s-a stabilit

un criteriu nou prin faptul că unii experţi care aparţineau Comisiei au fostrugaţi să redacteze părţi din Schemă. Această metodă a permis să se valorificemai bine, în comparaţie cu faza pregătitoare, noile propuneri. Ea a contribuitla îmbogăţirea a ceea ce era deja afirmat în Schema Constituţiei redactată înfaza pregătitoare.

După o muncă intensă, s-a ajuns la redactarea Schemei Constituţiei DeScholis Catholicis , care a fost autorizată spre a fi transmisă Părinţilor Conciliari,în data de 22 aprilie 1963. Schema Constituţiei era astfel structurată:

„Proemium,

I.

De EducationeII.

De Scholis Catholicis in genereIII. De Universitatibus Catholicis”

„IntroducereI. Despre EducaţieII. Despre Şcolile Catolice în generalIII. Despre Universităţile Catolice”

Urmau trei adaosuri: primul conţinea prima lineamenta ale unei Instrucţiuni

despre Şcoli Catolice; al doilea prezenta prima lineamenta ale unei Instrucţiunidespre Universităţile Catolice; al treilea exprima normae quae ad Codicem IurisCanonici spectare videntur 23.

Dar interesant pentru noi este să identificăm cât se afirmă în Schemădespre educaţie şi despre Şcoli Catolice.

De un real interes este, înainte de toate, conţinutul numărului 2:

23 Cf. Sacrosanctum Oecumenicum Concilium Vaticanum Secundum, SchemataConstitutionum et Decretorum de quibus disceptabitur in Concilii sessionibus, SchemaConstitutionis De Scholis Catholicis , Typis Polyglottis Vaticanis, 1963 , pp. 17-31.


7/23/2019 Caiete 2011 Riba



„Inter praecipua vero subsidia ad bonum singulorum et societatisefficiendum est educatio, qua pueri ad absolutam personae humanaeformationem assequendam iuvantur. Ecclesiae igitur, cuius est nuntium salutiscommunicare, maximae curae est christiana educatio, quae homines et

christianos formet, mundi cives et heredes futuri saeculi. Etenim Ecclesia,quae hominis sanctificationem et mundi consacrationem expetit, ineducationis opere nullum virtutum ac virium humanarum aspectum praeteritnec praeterire potest, sed, humanam atque christianam perfectionemintendens, quae sunt hominis non negligit, at summam complectitur naturae etgratiae, temporalium atque aeternorum”.

„Însă printre mijloacele deosebite spre binele fiecăruia în parte şi al

societăţii, trebuie realizată o educaţie prin care copiii să fie sprijiniţi pentru adobândi o formare completă a persoanei umane. Aşadar, Biserica, a căreimisiune este să anunţe vestea mântuirii, are drept maximă preocupare educaţiacreştină care să formeze oameni şi creştini, cetăţeni ai lumii şi moştenitori ai

vieţii viitoare. Într-adevăr, Biserica, dorind sfinţirea omului şi consacrarealumii, în opera de educaţie, nu omite şi nu poate omite niciun aspect al

virtuţilor şi al puterilor umane, ci, urmărind perfecţionarea umană şi creştină,nu neglijează cele ce sunt ale omului, dar cuprinde întregul naturii şi al harului,al celor temporale şi al celor veşnice” 24.

Iar în numărul 6 se menţionează:„Quaevis recta educatio totum hominem complecti debet ac perfecta

et absoluta sit oportet. Omnes homines, uptote personae, subiecta iurium etobligationum, cuiusvis sint stirpis, condicionis et aetatis, imprimis vero pueri,primarium ac nativum ius habent ad illam educationem integralem, physicamnempe, intellectualem, technicam, socialem, moralem et religiosam, sine quafines sibi proprios consequi nequent. Quod ius ab Ecclesia constanter

vindicatum, magis in dies etiam in universalibus humanorum iuriumdeclarationibus aperte agnoscitur”.„Este necesar ca orice educaţie autentică să cuprindă omul în

întregime şi trebuie să fie deplină şi completă. Toţi oamenii, ca persoane,subiecţi ai drepturilor şi îndatoririlor, de orice origine, condiţie şi vârstă ar fi,dar mai ales copiii, au dreptul prim şi natural la acea educaţie integrală, fizică,precum şi intelectuală, tehnică, socială, morală şi religioasă, fără de care nu-şipot atinge propriile scopuri. Acest drept în mod constant revendicat de

24 Ibidem , p. 7.


7/23/2019 Caiete 2011 Riba


IOAN RIBA122

Biserică, este din ce în ce mai mult recunoscut deschis şi în declaraţiileuniversale ale drepturilor omului” 25.

Tema Şcolii Catolice este dezvoltată la numărul 11, intitulat: ScholaeCatholicae dotes :

„Ea dumtaxat schola vere catholica est censenda, in qua totainstructio ac doctrina eiusque ordinatio tota, nempe magistri, studiorum ratio,libri ad quamlibet disciplinam quod pertinet, ceteraque omnia, in quibusalumnus versatur, christiano spiritu sint imbuta, atque imprimis religiosaimpertiatur instructio sub Ecclesiae ductu. Quae natae igitur in omni scholacatholica inveniantur oportet: sive in scholis ab ipsa auctoritate ecclesiasticaactu iuridico probatis vel erectis ita ut scholae iuris publici ecclesiatici sint etstricto sensu scholae Ecclesiae vocentur, sive in scholis ab ipsis fidelibus

eorumque associationibus conditis et directis”.„Trebuie considerată şcoală cu adevărat catolică numai aceea în caretoată educaţia şi învăţătura şi întreaga ei organizare, desigur profesorii,programa studiilor, cărţile pentru fiecare disciplină pe care o reprezintă şi toatecelelalte lucruri cu care elevul se ocupă sunt impregnate de spiritul creştin şieste împărtăşită în primul rând educaţia religioasă, sub călăuzirea Bisericii.

Aceste trăsături să se regăsească, aşadar, în orice şcoală catolică: fie în şcolileaprobate sau înfiinţate prin act juridic de însăşi autoritatea ecleziastică, astfelîncât să fie şcoli de drept public ecleziastic şi în sens strict să se numească şcoli

ale Bisericii, fie în şcolile întemeiate şi conduse de credincioşii înşişi şi deasociaţiile lor” 26.

Textele amintite mai sus arată în ce mod perspectiva, sub influenţaConciliului, a început să devină mai bogată, referindu-se la conceptul deeducaţie. Acum apare accentuată în mod clar persoana umană (nu se maifoloseşte expresia subiectum educationis ), dar se pune în evidenţă şi faptul căprocesul educativ cuprinde participarea activă a celui educat şi tinde spre ocompletă formare a persoanei umane. Termenul iuvantur este mult mai

semnificativ. El arată într-un mod mai clar relaţia dintre natură şi har înmaterie de educaţie şi se lasă de o parte distincţia, care era făcută în textelefazei pregătitoare, între scopul temporal şi cel veşnic.

Schema Constituţiei De Scholis Catholicis a fost trimisă PărinţilorConciliari, care şi-au exprimat părerea despre textul aflat în discuţie.Observaţiile lor pot fi rezumate astfel:

25 Cf. Sacrosanctum Oecumenicum Concilium Vaticanum Secundum, Schemata

Constitutionum et Decretorum de quibus disceptabitur in Concilii sessionibus, SchemaConstitutionis De Scholis Catholicis , Typis Polyglottis Vaticanis, 1963, pp. 8-9.26 Ibidem , p. 11.


7/23/2019 Caiete 2011 Riba



Despre Schemă luată în totalitatea sa

În timp ce din partea unui mare număr de Părinţi Conciliari ea a fostlăudată, de unii, însă, este criticată, deoarece nu aduce nimic nou27, sau pentru

că nu reprezintă o serioasă reanaliză a filosofiei despre educaţia catolică28. Ea,apoi, considerate fiind situaţiile din diferitele ţări sau zone culturale, nu poateintra în atâtea detalii, dar trebuie să se limiteze la anunţarea unor principii deordin general, lăsând Conferinţelor episcopale determinarea şi aplicarea lor29.

Astfel, trebuie să propună definiţii clare şi distincte despre educaţie în generalşi despre educaţia specific creştină; despre şcoală în general şi despre şcoalacatolică în special30.

Ar trebui avută făcută distincţia între instruire şi educaţie, având în

vedere că astăzi se face o confuzie între ele31

. Tema educaţiei, în Schemă, apare tratată numai în mod juridic; artrebui luat în consideraţie şi un alt aspect: acela doctrinal-pedagogic32.

Trebuie pusă mai mult în evidenţă persoana umană, care este centrul,subiectul şi scopul ordinii sociale33.

Ideea centrală a educaţiei integrale este credinţa în Dumnezeu. Trebuie, aşadar, ca educaţia să se fondeze nu numai pe dreptul natural, ci şi peharul lui Dumnezeu34.

Se doreşte o mai lungă prezentare a principiilor educaţiei creştine,

luându-se în consideraţie pericolele timpului nostru35.În tratarea educaţiei trebuie să enumerăm aspectele: sexual, naţional,

internaţional, uman în general şi estetic36, ca şi educaţia sentimentelor of the feelings or emotion 37.

27 Mons. M. Badoux: Acta Synodalia Sacrosancti Concilii Oecumenici Vaticani II, VolumenIII, Pars VIII, Typis Polyglottis Vaticanis 1976, p. 976.28 Car. G. Ritter: Ibidem , p. 975.29 Mons. G. Höffner: Ibidem , p. 995. Mons. G. M. Cuenco: Ibidem , p. 982.30 Unii Părinţi Conciliari din Africa Orientală: Ibidem , p. 1043.31 Mons. C. Elwell: Ibidem , p. 985.32 Conferinţa Episcopilor din Etruria: Ibidem , p. 1027.33 Conferinţa Episcopală Piemonteză: Ibidem , p. 1028.34 Mons. M. Klepacz: Ibidem, p. 1002.35 Mons. G. Strobs: Acta Synodalia Sacrosancti Concilii Oecumenici Vaticani II, Volumen

III, Pars VIII, Typis Polyglottis Vaticanis 1976, p. 1018.36 Mons. M. Klepacz: Ibidem, p. 100237 Conferinţa Episcopală din Nigeria: Ibidem , p. 1047.


7/23/2019 Caiete 2011 Riba


IOAN RIBA124

Trebuie să se menţioneze principiile universale enunţate de ONU şi înmod special de UNESCO, astfel încât să nu fie unele incoerente cu doctrinaBisericii38.

Observaţiile Părinţilor Conciliari privesc şi unele cuvinte sau expresii

din numerele 2 şi 6 ale Schemei Constituţiei De Scholis Catholicis . Astfel, uniidoresc ca în nr. 2 să se omită cuvântul absolutam , deoarece apare echivoc şipropun să fie înlocuit prin termenul perfecta 39. Fraza „…Ecclesia, quae hominissanctificationem et mundi consecrationem… potest” – tot în nr. 2 – esteconsiderată categorică , mai puţin atunci când ea se referă la educaţia creştină40.

Cu referire la nr. 6 este relevat că termenul absoluta se înţelege foartegreu, deci trebuie eliminat41. De asemenea, se cere eliminarea frazei finale dinacest număr: „Quod ius ab Ecclesia constanter vindicatum… aperte

agnoscitur”42

.Despre conceptul de educaţie

Unora dintre Părinţii Conciliari, definirea Şcolii Catolice le aparefoarte idealistă şi restrânsă; ea nu ar putea fi realizată în zone de misiune43.Prin ea sunt excluse acele şcoli, care, deşi non stricte de iure ecclesiastico, sunt totuşicatolice de fapt44.

Deoarece în diferite ţări ratio studiorum este stabilită de Stat, definiţia

amintită poate fi aplicată numai în puţine regiuni45.În descrierea Şcolii Catolice este omis un aspect esenţial: faptul că

şcoala catolică, în ambientul său, trebuie să fie o practică de apostolat46. ÎnSchemă nu se vorbeşte de finalitatea misionară a Şcolii Catolice47. Trebuie săse enunţe unele principii orientate spre a promova Şcolile Catolice ca mijlocpentru propagarea credinţei, pentru a mări Împărăţia lui Dumnezeu48.

38 Mons. A. Fares: Ibidem , p. 990.39 Mons. M. Wehr: Ibidem , p. 1019.40 Unii Părinţi Conciliari din Africa Orientală: Ibidem , p. 1043.41 Mons. M. Wehr: Ibidem , p. 1020.42 Mons. M. Wehr: Ibidem , p. 1020.43 Mons. L. G. Raymond: Ibidem , pp. 1011-1012.44 Mons. W. Conway: Ibidem , p. 981.45 Conferinţa Episcopală din Venezuela: Ibidem , p. 1038.46 Părintele G. Hoffer: Ibidem , p. 997.47 Mons. P. Yoshigoro Taguchi: Acta Synodalia Sacrosancti Concilii Oecumenici Vaticani II,

Volumen III, Pars VIII, Typis Polyglottis Vaticanis 1976, p. 1022.48 Mons. A. Jacq: Ibidem , p. 998.


7/23/2019 Caiete 2011 Riba



Conferinţa Episcopală din India propune un text care să ia înconsideraţie situaţia existentă în multe regiuni49.

În prezentarea doctrinei catolice despre şcolile catolice, dincolo deargumentele desprinse din Divina Revelaţie, trebuie să aducem şi argumentele

care izvorăsc din dreptul natural50.Comisia Conciliară De Seminariis, de Studiis et de Educatione Catholica a

reexaminat Schema De Scholis Catholicis în lumina observaţiilor venite dinpartea Părinţilor Conciliari şi a modificat-o. Aceste lucruri se găsesc introduseîn Relatio circa rationem qua Propositiones de Scholis Catholicis elaboratae sunt 51.

Schema modificată este structurată astfel:„Proemium;I.

De Educatione

II.

De Scolis in genere A) Fundamentalia de omnibus scholis principiaB) Peculiares de Scholis Catholicis normaeIII. De Universitatibus Catholicis”„Introducere:I. Despre EducaţieII. Despre şcoli în general

49

Amintim textul propus: „Ea dumtaxat schola vere et perfecte catholica censendaest, in qua tota instructio ac doctrina eiusque ordinatio tota, nempe magistri,studiorum ratio, libri quamlibet disciplinam quod pertinet, ceteraque omnia, in quibusalumnos versatur, christiano spiritu sint imbuta, atque imprimis religiosa impertiaturinstructio sub Ecclesiae ductu. Quae notae in omni scholis catholica desiderantur. Ubi

vero propter conditiones particulares (in missionibus) hae natae non possunt perfecte verificari, requiritur saltem ut schola catholica sit ab Ecclesia fundata, vero spiritucatholico imbuta, ut subiecta studiorum tractentur modo catholico, et omnes alumnicatholici recipiant instructionem catholicam.”„Trebuie considerată şcoala cu adevărat şi pe deplin catolică numai aceea în care toatăeducaţia şi învăţătura, întreaga ei organizare, profesorii, programa studiilor, cărţilepentru fiecare disciplină pe care o reprezintă şi toate celelalte lucruri cu care elevul seocupă sunt impregnate de spiritul creştin şi este oferită în primul rând educaţiareligioasă, sub călăuzirea Bisericii. Aceste trăsături să se dorească în orice şcoalăcatolică. Iar acolo unde din cauza condiţiilor speciale (în misiuni), aceste trăsături nupot fi verificate complet, se cere ca cel puţin şcoala catolică să fie întemeiată deBiserică, impregnată de adevăratul spirit catolic, pentru ca subiectele studiilor să sepredea după metoda catolică şi toţi elevii catolici să primească o educaţie catolică.”:Ibidem , pp. 1048-1049.50 Conferinţa Episcopală Japoneză: Ibidem, p. 1050.51 Acta Synodalia Sacrosancti Concilii Oecumenici Vaticani II , Volumen III, Pars VIII, TypisPolyglottis Vaticanis 1976, pp. 196-205.


7/23/2019 Caiete 2011 Riba


IOAN RIBA126

A) Principii fundamentale referitoare la toate şcolileB) Norme speciale referitoare la Şcolile Catolice

III. Despre Universităţile Catolice” Amintim în continuare unele texte mai semnificative:

Nr. 1: „Nostra aetate homines comperimus maxime adlaborantes ut veritas et scientia de rebus creatis in pleniorem omnium gentium fruitionem veniant; nationalibus atque internationalibus incepitis, ignorantiam simul etfamen ac pauperiem vincere conantur atque litterarum et artium cultumextollere; magis in dies rerum naturam perscrutantur et penetrant; vitam plurisfaciunt eamque melius firmant et tuentur, atque socialem ordinem aptiusordinare student.

Quae omnia etsi ad personae humanae dignitatem plurimum

conferant, non tamen sufficiunt. Divina enim providentia sic disponente, inpraesenti ordine salutis natura cum gratia ita copulatur ut in personaehumanae integra perfectione educenda nullum humanum bonum praetermittiliceat, nullaque divina virtus aliena putanda sit”.

Nr. 1: „În vremea noastră, găsim oameni care lucrează foarte multpentru ca adevărul şi cunoaşterea lumii create să ajungă la o tot mai deplinăbucurie a tuturor neamurilor; prin proiecte naţionale şi internaţionale, ei setrăduiesc să învingă ignoranţa şi totodată foamea şi sărăcia şi să fie dezvoltatecultivarea literaturii şi a artelor; din ce în ce mai mult observă şi descoperă

natura; preţuiesc mai mult viaţa, o sprijină şi o ocrotesc mai bine şi sepreocupă să organizeze mai convenabil ordinea socială. Deşi toate acestea seraportează în foarte mare măsură la demnitatea umană, ele nu sunt totuşisuficiente. Căci prin hotărârea providenţei divine, în actuala ordine a mântuirii,natura se uneşte cu harul astfel încât în realizarea totalei perfecţionări apersoanei umane, niciun bine omenesc să nu poată fi omis şi nicio virtutedivină să nu fie socotită străină” 52.

Nr. 2: „Unica via ad personae humanae dignitatem evehendam

eiusque iura tuenda necnon ad bonum communitatis promovendum esteducatio quae integram hominis conformationem, tamquam metamassequendam prosequitur. Schola autem recenseri debet inter praecipuasubsidia ad huiusmodi plenam educationem impertiendam”.

Nr. 2: „Singura cale spre înălţarea demnităţii persoanei umane şi spreapărarea drepturilor ei, ca şi spre promovarea binelui comunităţii, esteeducaţia, care trebuie considerată de fapt, formarea integrală a omului, ca o

52 Acta Synodalia Sacrosancti Concilii Oecumenici Vaticani II , Volumen III, Pars VIII, TypisPolyglottis Vaticanis 1976, pp. 196-197.


7/23/2019 Caiete 2011 Riba



limită ce trebuie atinsă, printre principalele mijloace de oferire a unei educaţiiîn acest fel depline” 53.

Nr. 4: „Quaevis recta educatio, ex qua ordinata hominis vita et socialisordo pendent, ut perfecta dici possit, integra esse debet. Quare totum

hominem ipsa complectatur oportet, ex anima spirituali et corporecoalescentem, in domestico consortio civilique et ecclesiastica societate vitamagentem, a Christo Domino redemptum et ad vitam supernaturalem vocatum.

Omnis enim homo cuiusvis stirpis, sexus, aetatis, condicionisethnicae, socialis vel oeconomicae, est sui iuris ideoque iure primario et nativogaudet ad illam plenam educationem, sine qua officia sibi imposita implere etfines sibi proprios assequi nequit. Constans igitur Ecclesiae doctrina magis indies etiam in universalibus humanorum iurium declarationibus aperte

agnoscitur”.Nr. 4: „Orice educaţie corectă, de care depind viaţa organizată aomului şi ordinea socială, ca să poată fi numită perfectă, trebuie să fieintegrală. Este necesar, de aceea, ca ea să cuprindă omul în întregime, reunitdin suflet raţional şi trup, ducându-şi viaţa în participarea familială şi civilă şi încomunitatea eclezială, răscumpărat de Cristos Domnul şi chemat la viaţasupranaturală.

Căci omul de orice origine, sex, vârstă, condiţie etnică şi socială saueconomică este independent şi de aceea se bucură de dreptul prim şi natural la

acea educaţie deplină fără de care nu îşi poate îndeplini îndatoririle impuse şiatinge propriile scopuri. Aşadar, învăţătura constantă a Bisericii este din ce înce mai mult recunoscută deschis şi în declaraţiile universale ale drepturiloromului” 54.

Nr. 9: „Scholae non ex una dumtaxat ratione catholicae dicuntur.Imprimis ea schola perfecte catholica censenda est in qua tota instructio acdoctrina, eiusque ordinatio tota chtistiano spiritu sit imbuta atque insuperreligiosa sub Ecclesiae ductu instructio impertiatur.

Quae strictior scholae catholicae perfectio, ad quam omnes scolaecatholicae adspirare debent, nullatenus impedit quominus catholicarumnomine merito decorentur, non solum scholae ab ipsis fidelibus eorumqueassociationibus conditae et directae, vel scholae in terris praesertim missionumexstantes, quamvis non omnes illas conditiones perfecte adimpleant et a puerisquoque infidelibus frequententur, sed etiam scholae a civili auctoritate

53 Acta Synodalia Sacrosancti Concilii Oecumenici Vaticani II , Volumen III, Pars VIII, TypisPolyglottis Vaticanis 1976, p. 197.54 Ibidem , p. 197.


7/23/2019 Caiete 2011 Riba


IOAN RIBA128

conditae eique subiectae, in quibus filii catholicorum catholicam educationemrecipiunt.

Illae vero scholae quae a publica ecclesiastica auctoritate approbantur vel eriguntur eique plene subsunt, sive ab auctoritate pontificia vel diocesana

directe et immediate, sive mediante auctoritate religiosis familiisaequiparatisque in iure societatibus praeposita hoc fiat, scholae iuris publiciecclesiastici sunt et stricto sensu Ecclesiae scholae vocantur.”

Nr. 9: „Şcolile sunt numite catolice nu numai dintr-un singurconsiderent. În primul rând, trebuie considerată şcoală pe deplin catolică aceeaîn care toată educaţia şi învăţătura şi întreaga ei organizare sunt impregnate despiritul creştin şi, odată cu acestea, este oferită educaţia religioasă subcălăuzirea Bisericii.

Această perfecţiune mai strictă a şcolii catolice, la care toate şcolilecatolice trebuie să aspire, nu împiedică nicidecum să fie onorate pe drept cunumele de catolice nu numai şcolile întemeiate şi conduse de credincioşii înşişişi de asociaţiile lor, ori şcolile existente mai ales în ţările de misiuni, deşi nuîndeplinesc complet toate acele condiţii şi sunt frecventate şi de copiiinecredincioşi, dar şi şcolile întemeiate de autoritatea civilă şi supuse acesteia, încare fiii catolicilor primesc o educaţie catolică.

Iar acele şcoli care sunt aprobate ori întemeiate de autoritatea publicăecleziastică, şi se supun întru totul acesteia, fie că acest lucru se realizează în

mod direct şi nemijlocit de către autoritatea pontificală sau diecezană, fie prinautoritatea încredinţată familiilor credincioase şi unor societăţi similare dinpunct de vedere juridic acestora, sunt şcoli ecleziastice de drept public şi, însens strict, sunt numite şcoli ale Bisericii” 55.

Nr. 10: „Schola catholica infidelibus Ecclesiam Matrem et Magistrammanifestat, et sic Evangelium proponit. In christianis autem, qui filii Deinominantur et sunt, supernaturales, virtutum et donorum divitias excolit, quinipsi ullam perfectionem humanam amittant.

Schola catholica proinde minime contradicit principiis et finibusscholae qua talis, sed potius illis principiis et finibus utitur, ut ea perficiat etcompleat atque, non secus ac naturam gratia, in altiorem ordinem deducat; etita homines christianos efformare studeat, qui sibi et proximis sanctitatem,mundo vero consecrationem et humanis quaestionibus christianas solutionespraebere possint”.

55 Acta Synodalia Sacrosancti Concilii Oecumenici Vaticani II , Volumen III, Pars VIII, TypisPolyglottis Vaticanis 1976, p. 200.


7/23/2019 Caiete 2011 Riba



Nr. 10: „Şcoala catolică le descoperă celor necredincioşi Biserica dreptMamă şi Învăţătoare şi astfel, le propune Evanghelia. În creştini, însă, care senumesc şi sunt fiii lui Dumnezeu, această şcoală cultivă bogăţiile supranaturaleale virtuţilor şi darurilor, pentru ca ei să nu piardă nicio perfecţiune umană.

Ca urmare, şcoala catolică nu contrazice nicidecum principiile şiscopurile şcolii de orice fel, ci mai degrabă se foloseşte de acele principii şiscopuri ca să le perfecţioneze şi să le completeze şi să le conducă la o ordinesuperioară, nu altfel decât harul conduce natura; şi astfel se străduieşte să facădin oameni creştini care să poată oferi lor înşişi şi celor apropiaţi sfinţenia,lumii, consacrarea, iar problemelor umane, soluţii creştine”56.

„Schema Propositionum de Scholis Catholicis”

Cantitatea mare de material pe care Conciliul trebuia să o examineze adeterminat Comisia de Coordonare, în luna ianuarie 1964, să ofere o normă cuprivire la restrângerea Schemelor care trebuiau să fie supuse dezbateriiConciliare.

În ceea ce priveşte Schema De Scholis Catholicis , Comisia deCoordonare a dispus ca Schema să fie redusă la un Votum , care ar fi trebuit săsublinieze importanţa educaţiei catolice şi a Şcolii Catolice, indicând principiilefundamentale din care educaţia şi învăţământul trebuie să se inspire şi dorind o

adecvată legislaţie la viitoarea revizuire a Codului de Drept Canonic.Comisia Conciliară De Seminariis, de Studiis et de Educatione Catholica a

reluat lucrările. A aprobat o Schemă de Votum în februarie 1964, care a fostsupusă unor ulterioare examinări. Se poate aminti că în acest caz au fost maimulte ediţii ale Schemei de Votum ; prima ediţie, în data de 29 februarie 1964,intitulată Votum De Scholis Catholicis, a doua ediţie, în data de 7 martie 1964, cutitlul Votum de Educatione et de Scholis Catholicis şi a treia ediţie, din 10 martie1964, cu titlul Votum de Scholis Catholicis . Această a treia ediţie a fost discutată

de Comisia Conciliară, la 10 martie 1964, care i-a adus unele modificări. Astfel,modificată, ea a devenit a patra ediţie din Votum .Comisia de Coordonare a decis, la 17 aprilie 1964, ca Votum să fie

prezentat Părinţilor Conciliari în formă de Propositiones .Comisia Conciliară De Seminariis, de Studiis et de Educatione Catholica a

redactat textul Propositiones , care a fost tipărit într-un fascicul verde cu titlul:Schema Propositionum De Scholis Catholicis, Typis Polyglottis Vaticanis 1964.

56 Ibidem, p. 201.


7/23/2019 Caiete 2011 Riba


IOAN RIBA130

În data de 27 aprilie 1964, Sfântul Părinte Papa Paul al VI-lea stabileaca Schema textului Propositiones să fie trimisă Părinţilor Conciliari. Acest lucru aavut loc în luna mai, 1964.

Schema textului Propositiones conţine un lung Apendice: Relatio circa

rationem qua Propositiones de Scholis Catholicis elaboratae sunt . În amintita Relatio esteconţinut – aşa cum am amintit deja – textul întregii Schema Constitutionis DeScholis Catholicis , redactat conform observaţiilor scrise de Părinţii Conciliari.

Textul Propositiones este structurat astfel:- Prooemium- Principia- De Scholis Catholicis in genere- De Catholicis studiorum Universitatibus

-

Conclusio

- Introducere- Principii- Despre Şcolile Catolice în general- Despre Universităţile Catolice de studii- Concluzie

Textul are 17 „Propositiones”.

În ceea ce priveşte tema noastră, vom aminti doar nr. 2, 3, 4 şi 8.Propositio 2:„Imprimis illud principium pro fundamento ponendum est, omnem

hominem, utpote anima spirituali et immortali praeditum, dignitate pollerepersonae, ideoque iura et officia a sua ipsius natura profluentia inviolabiliaesse.

Quae humanae personae dignitas ex veritatibus divinitus revelatis exeo clarius effulget, quod homines superna gratia filii et amici Dei sunt facti,aeternaeque gloriae heredes constituti”.

„În primul rând, trebuie aşezat ca fundament principiul că orice om,înzestrat cu suflet raţional şi nemuritor, se distinge prin demnitatea persoaneişi de aceea, drepturile şi îndatoririle ce decurg din natura sa sunt inviolabile.

Această demnitate a persoanei umane, potrivit adevărurilor revelateprin voinţa divină, străluceşte mai limpede din faptul că, prin haruldumnezeiesc, oamenii au devenit fii şi prieteni ai lui Dumnezeu şi au fostrânduiţi ca moştenitori ai gloriei eterne”57.

57 Cf. Schema Propositionum De Scholis Catholicis , Typis Polyglottis Vaticanis 1964, p. 5. Textul se află publicat în Acta Synodalia Sacrosancti Concilii Oecumenici Vaticani II, Volumen III, Pars VIII, Typis Polyglottis Vaticanis 1976, pp. 185-186.


7/23/2019 Caiete 2011 Riba



Propositio 3:

„Ob hanc suam humanam dignitatem, homo, cuiusvis stirpis,condicionis et aetatis, ius habet ad omnium facultatum adaequatam

educationem, sicut officio tenetur munera sibi imposita implendi et fines sibiproprios assequendi”.

„Datorită acestei demnităţi umane, omul, de orice origine, condiţie şi vârstă, are dreptul la o educaţie adecvată a tuturor capacităţilor, aşa cum ţinede misiunea de a-şi îndeplini îndatoririle impuse şi de a-şi atinge propriilescopuri”58.

Propositio 4:

„Cui humanae condicioni quaevis educationis instrumentarespondeant oportet. Finis igitur etiam scholae imprimis reponendus est inadaequata hominis educatione, cuius veluti centrum et anima est moralis etreligiosa formatio”.

„Se cuvine ca orice mijloc de educaţie să corespundă acestei condiţiiumane. Aşadar, chiar scopul şcolii trebuie reaşezat în educaţia adecvată aomului, pentru care pregătirea morală şi religioasă este centrul şi inima” 59.

Propositio 8:

„Ad educationis officium implendum Ecclesia catholica pluribuspollet mediis, inter quae recensenda est scholarum catholicarum institutocuiusvis generis et gradus; ministerium autem quod in eis exercentur verinominis apostolatum constituit, et quidem nostris temporibus maximecongruentem et necessarium.

Schola catholica reapse adiuvat alumnos ut maturitatem assequanturper evolutionem humanam cum perfectione christiana coniunctam. Ipsa enim,non minus quam aliae scholae, fines culturales et sociales prosequatur oportet;

ab aliis autem distinguitur spiritu quo animatur, sapientia christiana quamcommunicat, institutione religiosa quam impertit, sub ductu maternaqueEcclesiae vigilantia”.

„Pentru îndeplinirea misiunii de educaţie, Biserica Catolică seprevalează de mai multe mijloace, printre care trebuie considerată şi instituireaşcolilor catolice de orice tip şi grad; iar slujirea, ce se exercită în acestea,

58 Ibidem , p. 5.59 Acta Synodalia Sacrosancti Concilii Oecumenici Vaticani II, Volumen III, Pars VIII, TypisPolyglottis Vaticanis 1976, p. 6.


7/23/2019 Caiete 2011 Riba


IOAN RIBA132

constituie un apostolat pe drept cuvânt şi într-adevăr potrivit şi necesar întimpurile noastre.

Şcoala Catolică îi ajută în mod real pe elevi să ajungă la maturitate prinevoluţia umană conjugată cu perfecţiunea creştină. Căci şi ea, nu mai puţin

decât alte şcoli, trebuie să urmărească scopuri culturale şi sociale; sedeosebeşte însă de celelalte prin spiritul de care este animată, prinînţelepciunea creştină pe care o împărtăşeşte, prin pregătirea religioasă pe careo oferă, sub călăuzirea şi ocrotirea maternă a Bisericii”60.

Cum se poate constata, se întrezăreşte deja o abordare pastorală atemei, care va fi prezentă în textul final aprobat de Conciliu.

Părinţii conciliari şi-au exprimat părerea în scris cu privire la SchemaPropositionum De Scholis Catholicis . În general, observaţiile lor sunt menite să

îmbogăţească textul Schemei Propositiones .a) Se propune un nou titlu De Educatione christiana . Aceastăschimbare a titlului nu trebuie să fie formală, ci trebuie să privească efectivsubstanţa întregii Scheme61.

b) Se propune un limbaj mai pastoral, mai religios şi mai puţinjuridic. Este necesar să se definească Şcoala Catolică. Apare ciudat că în toatăSchema nu este pronunţat numele lui Cristos. Se afirmă că studentul catolictrebuie să-l facă cunoscut pe Cristos şi să fie imaginea Lui62.

c)

Sunt plângeri că Schema, practic, tratează în mare parte despre

universităţi63.d)

Textul Schemei Propositiones se referă mai degrabă la regiuni dejaevanghelizate şi nu la regiuni de misiuni, unde Şcoala Catolică este un mijloceficient de apostolat64.

e) La finalul textului din Propositio 4 se adaugă: „cuius veluti centrumest catechesis per tramiten totius educationis intellectualis et moralis tradita”(„al cărui centru este cateheza predată pe calea întregii educaţii intelectuale şimorale”). Motivul adoptat este următorul: „in clariorem lucem ponatur ratio

specifica scholae catholicae, quae praecise consistit in connexu institutionali

60 Ibidem, pp. 5-6.61 Conferinţa Episcopilor din Africa Ecuatorială: în Acta Synodalia Sacrosancti ConciliiOecumenici Vaticani II, Volumen III, Pars VIII, Typis Polyglottis Vaticanis 1976, p.1064.62 P.P. Meouchi: în Acta Synodalia Sacrosancti Concilii Oecumenici Vaticani II, Volumen III,Pars VIII, Typis Polyglottis Vaticanis 1976, pp. 1059-106063 G.B. Janssens: în Acta Synodalia Sacrosancti Concilii Oecumenici Vaticani II, Volumen III,

Pars VIII, Typis Polyglottis Vaticanis 1976, p. 1059.64 Mons. S. H. Nguyen-van Hien: în Acta Synodalia Sacrosancti Concilii Oecumenici VaticaniII, Volumen III, Pars VIII, Typis Polyglottis Vaticanis 1976, p. 1060.


7/23/2019 Caiete 2011 Riba



catecheseos et educationis intellectualis et moralis” („să se pună într-o luminămai clară raţiunea specifică a şcolii catolice, care constă exact în legăturainstituţională dintre cateheză şi educaţia intelectuală şi morală”) 65.

f) La finalul textului din Propositio 8 se adaugă: „Haec religiosa

institutio ante omnia intendere debet ut in christiani iuvenis animo crescat illafidei virtus, quam in baptismo accepit. Quod consequitur schola christiana pereducationem accommodatam, quae discipulorum animi cordisquedesideriorum rationem habet, per quemdam aërem spiritalem in quoadolescunt, perque magistrorum vitae exemplum.”

„Această pregătire religioasă trebuie să se preocupe înainte de toate caîn sufletul tânărului creştin să crească acea virtute a credinţei, pe care aprimit-o la botez. Aceasta urmăreşte şcoala creştină printr-o educaţie adecvată,

care ţine cont de dorinţele din sufletul şi inima elevilor, printr-o anumităatmosferă spirituală în care se dezvoltă şi prin exemplul de viaţă alprofesorilor.” 66

g) Este necesar să se pună în lumină scopul specific al şcolii înîntregul proces educativ şi să se arate în ce mod inspiraţia religioasă a şcoliicontribuie la realizarea educaţiei integrale. Aici sunt diferite mijloace şiinstrumente de educaţie, care se completează reciproc şi care au ca scopspecific un singur aspect al educaţiei integrale67.

„Declaratio de Educatione Christiana” ( Olim Schema Propositionum DeScholis Catholicis )

Observaţiile Părinţilor au condus la refacerea textului Propositiones DeScholis Catholicis , de către Comisia Conciliară De Seminariis, de Studiis et de

Educatione Catholica . Aceasta, după diferite modificări ale textului, a ajuns la redactarea unei

Declaratio de Educatione Christiana (Olim Schema Propositionum De Scholis Catholicis),

conţinută într-un fascicul intitulat „Relatio super Schema Declarationis De Educatione Christiana (Olim Schema Propositionum De Scholis Catholicis); Textus

65 Mons. G. Sauvage: în Acta Synodalia Sacrosancti Concilii Oecumenici Vaticani II, Volumen III, Pars VIII, Typis Polyglottis Vaticanis 1976, p. 1063.66 Episcopii din Franţa Occidentală: în Acta Synodalia Sacrosancti Concilii Oecumenici

Vaticani II, Volumen III, Pars VIII, Typis Polyglottis Vaticanis 1976, p. 1064.67 Conferinţa Episcopilor din Indonezia: în Acta Synodalia Sacrosancti Concilii OecumeniciVaticani II, Volumen III, Pars VIII, Typis Polyglottis Vaticanis 1976, pp. 1065-1066.


7/23/2019 Caiete 2011 Riba


IOAN RIBA134

Declarationis, Typis Polyglottis Vaticanis 196468, care a fost distribuit Părinţilorconciliari, la data de 19 octombrie 1964.

În această etapă de redactare este modificată perspectiva abordării.Este suficient să citim textul pentru a ne da seama de acest lucru. În redactarea

noului text s-au avut în atenţie patru dimensiuni ale educaţiei: dimensiuneauniversală, dimensiunea umană, dimensiunea apostolică şi dimensiuneajuridică.

În introducere este menţionată finalitatea documentului, afirmându-secă principiile oferite în textul Declaraţiei trebuie să fie dezvoltate de o ComisiePontificală şi apoi aplicate de Conferinţele Episcopale din diferite regiuniculturale.

Declaraţia are 11 numere şi o Concluzie. Fiecare număr are un titlu

propriu. Menţionăm în continuare titlurile fiecărui număr:1. De educationis christianae fine ( Despre scopul educaţiei creştine );2. De Ecclesiae collaboratione in universo educationis campo ( Despre colaborarea

Bisericii în domeniul general al educaţiei ); 3. De variis educationis mediis ( Despre diferitele mijloace de educaţie ); 4. De scholae momento et de parentum iuribus ( Despre educaţia şcolii şi drepturile

părinţilor ); 5. De cooperatione cum societate civili ( Despre colaborarea cu societatea civilă ); 6.

De educatione morali et religiosa ( Despre educaţia morală şi religioasă );

7.

De Scholis Catholicis ( Despre Şcolile Catolice ); 8.

De variis scholarum catholicarum speciebus ( Despre diferitele tipuri de şcolicatolice );

9. De Facultatibus et Universitatibus Catholicis ( Despre Facultăţile şiUniversităţile Catolice );

10. De scientiarum sacrarum Facultatibus ( Despre Facultăţile de ştiinţe religioase ); 11. De coordinatione in re scholastica fovenda ( Despre sprijinul ce trebuie acordat în

problematica şcolară );

Conclusio – ( Concluzie ). Tema noastră este întâlnită cu precădere la numerele 1, 2 şi 7, pe care

considerăm necesar să le amintim:Nr. 1: „(De educationis christianae fine): Educatio christiana eo tendit ut

homines ad perfectionem humanam simul et religiosam perveniant ita ut,mysterio Christi Redemptoris participantes, salutem a Christo accipiant et,suae altioris vocationis conscii, consecrationi mundi collaborent, qua naturales

68 Acest text se află şi în Acta Synodalia Sacrosancti Concilii Oecumenici Vaticani II, Volumen III, Pars VIII, Typis Polyglottis Vaticanis 1976, pp. 209-218.


7/23/2019 Caiete 2011 Riba



valores in completa hominis a Christo redempti consideratione assumpti, adtotius societatis bonum magnopere conferunt”.

Nr. 1: „( Despre scopul educaţiei creştine) Educaţia creştină urmăreşte caoamenii să ajungă în acelaşi timp la perfecţiunea umană şi religioasă, astfel

încât, participând la misterul lui Cristos Răscumpărătorul, să primeascământuirea de la Cristos, şi, conştienţi de tot mai înalta lor vocaţie, săcolaboreze la consacrarea lumii, prin care oferă valorile naturale dobânditeprin totala considerare a omului răscumpărat de Cristos, spre binele societăţiiîntregi” 69.

Nr. 2: „(De Ecclesiae collaboratione in universo educationis campo) QuareEcclesia omnibus populis confirmat sinceram suam voluntatem adiutricempraestandi operam in universo educationis campo, ut uniuscuiusque populi filii

educationem propiae indoli ac culturae, patriisque traditionibusaccommodatam recipiant et ad altiorem veritatis cognitionem perducantur.Omnibus enim hominibus cuiusvis stirpis, condicionis et aetatis uptotedignitate personae pollentibus aequale est ius inalienabile ad adaequatamomnium facultatum educationem”.

Nr. 2: „(Despre colaborarea Bisericii în domeniul general al educaţiei) Deaceea, Biserica arată tuturor popoarelor dorinţa ei sinceră de a exercita olucrare de ajutorare pe terenul general al educaţiei pentru ca fiii oricărui poporsă primească educaţia potrivită cu natura şi cultura lor, ca şi cu tradiţiile

strămoşeşti şi să fie conduşi spre o mai înaltă cunoaştere a adevărului. Căci toţioamenii, de orice origine, condiţie şi vârstă, ca persoane ce se disting printr-oegală demnitate, au dreptul inalienabil la o educaţie adecvată a tuturorcapacităţilor”70.

Nr. 7: „(De Scholis Catholicis). Conscia quoque proprii iuris scholascuiusvis ordinis et gradus libere condendi atque regendi, Ecclesia catholicascholas, pro suis viribus et locorum adiunctis, impense fovet, in quibus alumnieam perfectionem humanam simul christianam assequantur qua exemplaris et

apostolicae vitae exercitio salutare veluti fermentum humanae communitatisefficiantur.Quare hoc ministerium veri nominis apostolatum, nostris quoque

temporibus maxime congruentem et necessarium, declarat, simulque verumservitium societati praestitum; et parentibus christianis officium memoratliberos suos concredendi, quando et ubi possint, scholis catholicis easque pro

viribus sustinendi” .

69 Acta Synodalia Sacrosancti Concilii Oecumenici Vaticani II, Volumen III, Pars VIII, Typis

Polyglottis Vaticanis 1976, p. 216.70 Acta Synodalia Sacrosancti Concilii Oecumenici Vaticani II, Volumen III, Pars VIII, TypisPolyglottis Vaticanis 1976 , p. 217.


7/23/2019 Caiete 2011 Riba


IOAN RIBA136

Nr. 7: „(Despre Şcolile Catolice) Conştientă de propriul drept de a înfiinţaşi conduce în mod liber şcoli de orice profil şi grad, Biserica Catolică sprijinădin plin, după puterile sale şi după caracteristicile locurilor, şcolile în care elevii

vor primi acea perfecţiune umană şi totodată creştină prin care ei să devină, în

urma practicării unei vieţi exemplare şi apostolice, ca un ferment salvator alsocietăţii umane.

De aceea, ea numeşte această misiune un apostolat în adevăratul sensal cuvântului, foarte potrivit şi necesar chiar şi în timpurile noastre, şi,totodată, o autentică slujire oferită societăţii, iar părinţilor creştini le aminteştedatoria de a-şi încredinţa copiii şcolilor catolice, atunci când şi acolo unde pot,şi de a le susţine după puteri”71.

Asupra textului amintit mai sus al Declaraţiei De Educatione Christiana ,

Părinţii Conciliari şi-au expus părerea în timpul dezbaterii Conciliare care aavut loc în zilele de 17-19 noiembrie 1964. În aula Conciliară au putut vorbidoar 21 de Părinţi, ceilalţi şi-au transmis în scris observaţiile.

Menţionările Părinţilor Conciliari pot fi sintetizate astfel:

a) Cu privire la textul Schemei, în totalitatea eiÎntr-un argument atât de important nu ne putem mulţumi cu puţine

Propositiones 72. Conţinutul Declaraţiei nu corespunde cu titlul ei73.Există şi propunerea pentru următorul titlu: De iuventutis educatione in

scholis 74.Se doreşte ca Declaraţiei să-i fie dat un fundament teologico-biblic75

prin care să ia în considerare formarea catehetică, ce este ca sufletul oricăreieducaţii şi şcoli76. Unii părinţi conciliari cer să se amplifice textul Schemei şi săse indice ratio philosophica et teologica , astfel încât ea să apară o sinteză a datoriilor

71 Ibidem , p. 218.72 Mons. P. Cambiaghi: în Acta Synodalia Sacrosancti Concilii Oecumenici Vaticani II,

Volumen III, Pars VIII, Typis Polyglottis Vaticanis 1976, p. 497.73 Mons. G. Dezolme: în Acta Synodalia Sacrosancti Concilii Oecumenici Vaticani II,

Volumen III, Pars VIII, Typis Polyglottis Vaticanis 1976, p. 509.74 Mons. G. Pohlschneider: în Acta Synodalia Sacrosancti Concilii Oecumenici Vaticani II,

Volumen III, Pars VIII, Typis Polyglottis Vaticanis 1976, p. 398. El vorbeşte înnumele a mai mult de 70 de Părinţi Conciliari.75 Ibidem, p. 398.76 Card. P. Léger: în Acta Synodalia Sacrosancti Concilii Oecumenici Vaticani II, VolumenIII, Pars VIII, Typis Polyglottis Vaticanis 1976, p. 367.


7/23/2019 Caiete 2011 Riba



şi a drepturilor care privesc educaţia. Această sinteză poate fi înţeleasă nunumai de credincioşii catolici, ci şi de toţi oamenii de bună voinţă77.

Sunt persoane care critică textul Schemei , apreciindu-l conservativ . El, defapt, confirmă ceea ce a fost făcut până acum; nu ia în consideraţie probleme

foarte grave şi nu aduce nimic nou pentru înnoirea educaţiei catolice78.Nu lipsesc persoanele care preferă perspectiva Şcolilor Catolice;

acestea trebuie să fie considerate de mare importanţă79.Unii regretă faptul că Declaraţia nu este fondată pe Revelaţie80.Declaraţia a fost remarcată ca fiind foarte restrictivă; aceasta afectează

claritatea şi eficacitatea ei. De aceea, se propune să fie tratat înainte de toateconceptul adecvat al educaţiei umane, făcând expresă menţiunea drepturilor şia datoriilor familiei şi ale societăţii civile cu privire la educaţie. Apoi se poate

trata despre educaţia creştină şi despre relaţia sa cu valorile umane. În sfârşit,poate fi prezentată misiunea educativă a Bisericii şi a Şcolii Catolice în general,cu diferitele ei grade şi tipuri81.

b). Cu privire la educaţieConceptul de educaţie trebuie să oglindească spiritul Conciliului, în

principal în ceea ce priveşte finalitatea misionară a educaţiei creştine şi atenţiape care trebuie să o avem în confruntările cu profesorii din toate şcolile82.

În textul Schemei nu pare a fi suficient explicat scopul specific al

educaţiei creştine, adică al educaţiei la credinţă, nici nu sunt menţionate

77 Mons. G. Malone; în Acta Synodalia Sacrosancti Concilii Oecumenici Vaticani II, VolumenIII, Pars VIII, Typis Polyglottis Vaticanis 1976, p. 368. El vorbeşte în numele a 80 dePărinţi Conciliari.78 Mons. L. E. Henriquez Jiménez: în Acta Synodalia Sacrosancti Concilii OecumeniciVaticani II, Volumen III, Pars VIII, Typis Polyglottis Vaticanis 1976, pp. 375-376.

Această observaţie era împărtăşită de mai mulţi Părinţi Conciliari.79 Mons. A. Rivera, care vorbeşte în numele a 40 de Părinţi Conciliari: în Acta SynodaliaSacrosancti Concilii Oecumenici Vaticani II, Volumen III, Pars VIII, Typis Polyglottis

Vaticanis 1976, pp. 370-371.80 Mons. B. Chiriboga. După el, Declaraţia, într-o materie atât de importantă seprezintă incompletă, timidă şi nu suficient de fondată pe Revelaţie: în Acta SynodaliaSacrosancti Concilii Oecumenici Vaticani II, Volumen III, Pars VIII, Typis Polyglottis

Vaticanis 1976, p. 500.81 R. Yiggiotti, care vorbeşte în numele a 40 de episcopi salezieni şi a mai multorsuperiori ai Congregaţiilor dedicate în principal educaţiei tinerilor: în Acta SynodaliaSacrosancti Concilii Oecumenici Vaticani II, Volumen III, Pars VIII, Typis Polyglottis

Vaticanis 1976, pp. 539 şi 541.82 Mons. L. A. Elchinger: în Acta Synodalia Sacrosancti Concilii Oecumenici Vaticani II,

Volumen III, Pars VIII, Typis Polyglottis Vaticanis 1976, pp. 226-227.


7/23/2019 Caiete 2011 Riba


IOAN RIBA138

mijloacele pentru a ajunge la aceasta. Scopul esenţial al educaţiei creştine esteacela de a conduce la credinţă şi la maturizarea ei. Mijloacele, dincolo denecesara şi adecvata pregătire catehetică, sunt: educaţia la rugăciuneapersonală, ambientul plin de sinceritate şi fraternă caritate, necesitatea de a ţine

în atenţie persoana celui educat, iniţierea apostolatului chiar din primulmoment al educaţiei83.

Cu referire la nr. 1 al Declaraţiei este propusă următoarea modificare:„Educatio chtistiana eo tendit ut pueri iuvenes iuventur et manu

ducantur in addiscendo sua libertate quam optime uti et ita, semel adulti, eamperfectionem humanam simul et religiosam prosequantur, ut misterio ChristiRedemptoris participantes…”

„Educaţia creştină urmăreşte să fie ajutaţi şi îndrumaţi copiii şi tinerii

spre a învăţa să se folosească tot mai bine de libertatea lor şi astfel, odatăadulţi, să dobândească acea perfecţiune umană şi totodată religioasă, caparticipanţi la misterul lui Cristos Răscumpărătorul…”84.

Modificarea este justificată de faptul că trebuie să se ia în consideraţieactivitatea personală a celui educat şi că, în această lume, el nu poate să ajungăla perfecţiune85.

Tot în privinţa nr. 1 din textul Declaraţiei , un Părinte Conciliar, înnumele a 104 Părinţi, propune următorul text:

„Educatio christiana, tota in Christo suffulta, quia Ipse est figura

Substantiae Dei (Hebr. 1,4), verus Deus et verus Homo, pro omnibushominibus Redemptor et Salvator, eo tendit ut homo christianus personaliterEum qui est via, veritas et vita per fidem recipiat, testis Eius in sua humanaactivitate sese exhibeat, vivum instrumentum missionis Ecclesiae existat,consecrationem mundi promoveat, communi bono societatis inserviat,suaeque altiori vocationi respondeat et sic aeternam salutem adipiscat”.

„Educaţia creştină, în totalitate întemeiată pe Cristos, căci El estechipul Fiinţei lui Dumnezeu (Evr 1,4), Dumnezeu adevărat şi Om adevărat,

Răscumpărător şi Mântuitor pentru toţi oamenii, urmăreşte ca omul creştinsă-l primească prin credinţă pe Cel ce este Calea, Adevărul şi Viaţa, să se arate

83 Mons. P. Gouyon; în Acta Synodalia Sacrosancti Concilii Oecumenici Vaticani II, Volumen III, Pars VIII, Typis Polyglottis Vaticanis 1976, pp. 229-231.84 G. Baldanza, Appunti sulla storia della Dichiarazione “Gravissimum educationis”: il concettodi Educazione e di Scuola Cattolica: la sua evoluzione secondo I vari schemi , în Seminarium,Comentarii pro seminarris, vocationibus ecclesiasticis, universitatibus, Anno XXXVII, Novaseries: Anno XXV, Roma, 1985, p. 39.85 Mons. N. M. Schneiders în numele Conferinţei Episcopale din Indonezia, în ActaSynodalia Sacrosancti Concilii Oecumenici Vaticani II, Volumen III, Pars VIII, TypisPolyglottis Vaticanis 1976, p. 383.


7/23/2019 Caiete 2011 Riba



în viaţa sa umană martor al Acestuia, să fie un instrument viu al misiuniiBisericii, să promoveze consacrarea lumii, să obţină mântuirea spre binelecomun al societăţii umane” 86.

c) Cu privire la Şcolile Catolice Să se vorbească mai explicit şi în legătură cu natura şi scopurile Şcolii

Catolice87. Este oportun ca în Conciliu să se facă în mod explicit menţiuneadespre marea importanţă care trebuie atribuită Şcolii Catolice în lucrarea derăspândire şi apărare a credinţei88.

Trebuie enunţate criteriile conform cărora formarea şcolară poate ficu adevărat catolică89.

Schema Declaraţiei trebuie să aibă prezentă şi situaţia Şcolilor Catolice în

zonele de misiune90

.Schema Declaraţiei a fost supusă spre votare în ziua de 19 noiembrie196491. Modalităţile Părinţilor Conciliari de a se raporta la text au fost diferite.

86 Mons. A. Lopez de Mours: în Acta Synodalia Sacrosancti Concilii Oecumenici Vaticani II, Volumen III, Pars VIII, Typis Polyglottis Vaticanis 1976, pp. 520-521.87 Card. G. Ritter: în Acta Synodalia Sacrosancti Concilii Oecumenici Vaticani II, Volumen

III, Pars VIII, Typis Polyglottis Vaticanis 1976, p. 225.88 Mons. A. Rivera Damas, care vorbeşte în numele a mai mult de 40 de PărinţiConciliari: în Acta Synodalia Sacrosancti Concilii Oecumenici Vaticani II, Volumen III, Pars

VIII, Typis Polyglottis Vaticanis 1976, pp. 370-371.89 Mons. A. Abed, care vorbeşte în numele Comisiei Episcopale pentru ŞcolileCatolice în Liban; în Acta Synodalia Sacrosancti Concilii Oecumenici Vaticani II, VolumenIII, Pars VIII, Typis Polyglottis Vaticanis 1976, p. 404.90 Mons. S. H. Nguyen-van Hien: în Acta Synodalia Sacrosancti Concilii Oecumenici VaticaniII, Volumen III, Pars VIII, Typis Polyglottis Vaticanis 1976, pp. 384-385.Este important a se menţiona că între a treia şi a patra perioadă a Conciliului, laSecretariatul General al Conciliului au venit mai multe păreri cu privire la Schemă, carese găsesc în volumul Acta Synodalia Sacrosancti Concilii Oecumenici Vaticani II, VolumenIV, Pars VI, Typis Polyglottis Vaticanis 1978, pp. 783-807.91 Cu privire la votarea întregii Scheme, rezultatul a fost următorul: Praesentes votantes:1879, Placet: 1457, Non Placet: 419. Placet iuxta Modum: 1. Suffragia Nulla: 2; Cf. ActaSynodalia Sacrosancti Concilii Oecumenici Vaticani II, Volumen III, Pars VIII, p. 466.Cu privire la Proemio şi la numerele 1-3, rezultatul a fost următorul: Suffragium tulerunt:1891, Placet: 1599, Non Placet: 157, Placet iuxta Modum: 140, Suffragia Nulla: 2: în ActaSynodalia Sacrosancti Concilii Oecumenici Vaticani II, Volumen III, Pars VIII, p. 485.

Cu privire la numerele 7-8: Praesentes votantes: 1873, Placet: 1588, Non Placet: 173, Placetiuxta Modum: 110, Suffragia Nulla: 2: în Acta Synodalia Sacrosancti Concilii OecumeniciVaticani II, Volumen III, Pars VIII, p. 553.


7/23/2019 Caiete 2011 Riba


IOAN RIBA140

Cele care se referă la tema noastră reluau, în general, observaţiile oraleşi scrise făcute de Părinţii Conciliari. Totuşi, este de remarcat că ei au propusamendamente, adăugiri concrete, uneori cu scopul de a îmbogăţi şi de aperfecţiona textul Declaraţiei .

În ceea ce priveşte Declaraţia luată în ansamblul ei, sunt de subliniatacele solicitări prin care, având în vedere importanţa temei, se cerea oamplificare a Declaraţiei , un suport biblic, în armonie cu alte texte conciliarecum ar fi: Constituţia dogmatică despre Biserică Lumen gentium , Decretuldespre apostolatul laicilor Apostolicam actuositatem, Decretul privind activitateamisionară a Bisericii Ad gentes 92.

Au fost propuse unele texte alternative, care aveau scopul de aarmoniza mai bine educaţia creştină cu scopurile sale93. Se cerea ca scopul

92 Cf. Acta Synodalia Sacrosancti Concilii Oecumenici Vaticani II, Volumen IV, Pars IV, Typis Polyglottis Vaticanis 1977, pp. 247-253.93 Doi părinţi Conciliari propuneau următorul text: “Educatio christiana est imprimiseducatio fidei personalis, ita ut homines ad perfectionem humanam simul etreligiosam perveniant. Hoc modo mysterium Christi participantes, salutem a Christoaccipiunt, et suae altioris vocationis conscii, consecrationi mundi collaborant, quanaturales valores in completa hominis a Christi redempti consideratione assumpti, adtotius societatis bonum magnopere conferunt. Ad talem scopum assequendum media

sequentia adhibentur: educatio ad orationem personalem; ambitus collectivussinceritatis et fraternae caritatis; ratio habenda modo peculiari personae alumnieducandi; initiatio iam a primordiis ad apostolatum, et, ut patet, institutio catecheticaet biblica aptata.”„Educaţia creştină înseamnă în primul rând educarea credinţei personale, astfel încâtoamenii să ajungă la perfecţiunea umană şi totodată religioasă. Participanţi în felulacesta la misterul lui Cristos, primesc de la Cristos mântuirea şi, conştienţi de tot maiînalta lor vocaţie, colaborează la consacrarea lumii, prin care oferă din tot sufletul, sprebinele întregii societăţi, valorile naturale dobândite prin deplina considerare a omuluirăscumpărat de Cristos. Pentru atingerea unui asemenea scop se folosesc următoarelemijloace: educaţia pentru rugăciunea personală; dorinţa comună de sinceritate şi iubirefraternă; pregătirea pe care trebuie să o deţină în mod special o persoană pentrueducarea unui elev; iniţierea încă de la început pentru apostolat şi, evident, o pregătirecatehetică şi biblică potrivită.” Ibidem , p. 254.

Alţi doi Părinţi Conciliari sugerau la numărul 1 al Declaraţiei această modificare:“Educatio christiana eo tendit, ut pueri et iuvenes et manuducantur in addiscendo sualibertate qua optime uti, et ita, semel adulti, eam perfectionem humanam simul acreligiosam prosequantur, ut mysterium Christi Redemptoris participantes...” „Educaţia creştină urmăreşte să fie îndrumaţi copiii şi tinerii spre a învăţa să se

folosească din ce în ce mai bine de libertatea lor şi astfel, odată adulţi, să dobândeascăacea perfecţiune umană şi totodată religioasă, ca participanţi la misterul lui CristosRăscumpărătorul...” Ibidem, p. 255.


7/23/2019 Caiete 2011 Riba



educaţiei să fie explicat în modul cel mai realist, evitând confuzia întreperfecţiune, mântuire veşnică, consacrarea lumii şi valorile naturale94. A fostcriticată ideea de consecratio mundi , sugerând în locul ei expresia christianaanimatio ordinis temporalis . În favoarea acesteia se sublinia că în Schemele De

Ecclesia, De apostolatu laicorum şi De Ecclesia in mundo, cuvântul consecratio a fostevitat, din cauza polemicilor existente în acest sens95.

A fost propus un nou număr dedicat catehezei96.Şi în ceea ce priveşte noţiunea de Şcoală Catolică, au fost prezentate

texte alternative97. Se dorea o prezentare mai amplă despre notele esenţiale ale

Un Părinte Conciliar dorea ca la începutul numărului 1 ale Declaraţiei să se spună:

“Educatio christiana tendit ad homines efformandos, qui vitam aeternam assequanturac suam perfectionem naturalem et supernaturalem adipiscantur.”“Educaţia creştină urmăreşte formarea unor oameni care să dobândească viaţa veşnicăşi să ajungă la perfecţiunea naturală şi supranaturală.” Ibidem , p. 256.94 Cf. Acta Synodalia Sacrosancti Concilii Oecumenici Vaticani II, Volumen IV, Pars IV,

Typis Polyglottis Vaticanis 1977, p. 22595 Ibidem , p. 256.96 Ibidem , pp. 256-257.97 Un Părinte Conciliar dorea ca după cuvintele “In quibus” să se adauge: “educatio

datur sub lumine fidei ita ut alumni…” Aceasta pentru a apărea clare scopurile şi“ratio formalis” ale Şcolii Catolice: Cf. Acta Synodalia Sacrosancti Concilii OecumeniciVaticani II, Volumen IV, Pars IV, Typis Polyglottis Vaticanis 1977, p. 268.În concepţia a 39 de Părinţi, în primul paragraf, după cuvintele „impense fovet” artrebui să se spună: „in quibus alumni in omnibus profanis disciplinis sub lumine fideiedoceantur eamque perfectionem humanam simul et christianam assequantur quaexemplaris et apostolicae vitae exercitio salutare veluti fermentum humanaecommunitatis efficientur”.„în care elevii să fie educaţi în toate disciplinele profane sub lumina credinţei şi sădobândească acea perfecţiune umană şi totodată creştină prin care să devină, caurmare a practicării unei vieţi exemplare şi apostolice, ca un ferment salvator alcomunităţii umane.”Patru Părinţi propuneau ca după cuvintele „impense fovet” să se pună punct, să seelimine finalul frazei şi să se adauge următorul text: „Scholae christianae, non minusquam aliae scholae, fines culturales et sociales prosequuntur. Ab allis autemdistinguantur spiritu quo animantur, sapientia christiana quam communicant,instructuione religiosa quam impertiunt sub ductu maternaque Ecclesiae vigilantia.Haec religiosa institutio ante omnia intendere debet ut in christiani iuvenis animocrescat illa fidei virtus quam in baptismo accepit atque orationis amor et scientia. Quod

consequitur non solum per catechesim sed etiam per educationem accomodatam quediscipulorum animi cordisque desideria moderatur, per aërem quemdam spiritualem inquo adolescunt et per magistrorum vitae exemplum. Oportet etiam ut schola christiana


7/23/2019 Caiete 2011 Riba


IOAN RIBA142

Şcolii Catolice98. Se preciza că Şcoala Catolică nu trebuie să fie o insulă sau unghetou în societate, ci mai degrabă fermentul care plămădeşte întreaga masă99.

Textul definitiv al Declaraţiei Gravissimum educationis

Observaţiile Părinţilor Conciliari au condus la o îmbogăţire aconceptului de educaţie creştină şi de Şcoală Catolică. Acest lucru a fostîncurajat şi de faptul că au fost introduse în textul Declaraţiei unele principiidespre educaţie şi despre şcoală în general. În acest mod, conceptele deeducaţie creştină şi de Şcoală Catolică au fost mai bine evidenţiate.

Noul text prezintă o abordare nouă, în care este pusă în luminăperspectiva biblico-teologică şi progresul ştiinţelor psihologice, pedagogice şi

didactice.Pentru a ne da mai bine seama de progresul foarte mare înprezentarea educaţiei creştine, considerăm oportun să redăm în continuare pede o parte textul care a fost obiectul dezbaterii conciliare şi pe de altă partetextul modificat în baza observaţiilor Părinţilor Conciliari, text care a fostaprobat în formă definitivă de Conciliu.

Textus prior2. (De Ecclesiae collaboratione in universo educationis campo)„Quare Ecclesia omnibus populis confirmat sinceram sua voluntatem

adiutricem praestandi operam in universo educationis campo, utuniuscuiusque populi fillii educationem proprie indoli ac culturae, patriisquetraditionibus accommodatam recipiant et ad altiorem veritatis cognitionem

missionaria sit. Ergo omnimodo conari debet ut alumnos spiritu vere apostiolicoimbuat, ita ut sal terrae et lux mundi efficiantur.”„Nu mai puţin decât celelalte şcoli, şcolile creştine urmăresc scopuri culturale şisociale. Se se deosebească, însă, de celelalte prin spiritul de care sunt animate, prinînţelepciunea creştină pe care o împărtăşesc, prin pregătirea religioasă pe care o oferăsub călăuzirea şi ocrotirea maternă a Bisericii. Această pregătire religioasă trebuie săurmărească înainte de toate ca în sufletul tânărului creştin să crească acea virtute acredinţei pe care a primit-o la Botez, ca şi iubirea şi priceperea pentru rugăciune, ceea ceînseamnă că nu numai prin cateheză, ci şi printr-o educaţie spirituală potrivită sunttemperate dorinţele sufletului şi ale inimii, printr-un anumit aer spiritual în care sedezvoltă şi prin exemplul de viaţă al profesorilor. Se cuvine, de asemenea, ca şcoalacreştină să fie misionară. Trebuie, aşadar, să se străduiască pe orice cale pentru a-iobişnui pe elevi cu un real spirit apostolic, astfel încât ei să devină sarea pământului şilumina lumii.” Ibidem , pp. 269-270.98 Acta Synodalia Sacrosancti Concilii Oecumenici Vaticani II, Volumen IV, Pars IV, TypisPolyglottis Vaticanis 1977, p. 268.99 Ibidem , p. 270.


7/23/2019 Caiete 2011 Riba



perducantur. Ominbus enim hominibus cuiusvis stirpis, condicionis et aetatisuptote dignitate personae pollentibus aequale est ius inaltenabile ad adequatamominum facultatum educationem”.

„De aceea, Biserica arată tuturor popoarelor dorinţa ei sinceră de a

exercita o operă de ajutorare pe terenul general al educaţiei, pentru ca fiiioricărui popor să primească o educaţie potrivită cu propria fire şi cultură, ca şicu tradiţiile strămoşeşti şi să fie conduşi spre o mai înaltă cunoaştere aadevărului. Căci toţi oamenii, de orice origine, cultură şi vârstă, ca persoane cese disting printr-o egală demnitate, au dreptul inalienabil la o educaţie adecvatăa tuturor capacităţilor”100.

Textus prior

1. (De educationis christianae fine) „Educatio christiana eo tendit ut homines ad perfectionem humanamsimul et religiosam perveniant ita ut, mysterium Christi Redemptorisparticipantes, salutem a Christo accipiant et, suae altioris vocationis conscii,consecrationi mundi collaborent, qua naturales valores in completa hominis aChristo redempti consideratione assumpti, ad totius societatis bonummagnopere conferunt”.

„Educaţia creştină urmăreşte ca oamenii să ajungă la perfecţiuneaumană şi creştină totodată, astfel încât, participând la misterul lui Cristos, să

primească de la Cristos mântuirea şi, conştienţi de tot mai înalta lor vocaţie, săcolaboreze la consacrarea lumii, prin care oferă din toată inima, spre bineleîntregii societăţi, valorile naturale dobândite prin deplina considerare a omuluirăscumpărat de Cristos”101.

7. (De scholis catholicis). „Conscia quoque proprii iuris scholas cuiusvis ordinis et gradus libere

condendi atque regendi, Ecclesia catholicas scholas, pro suis viribus et

locorum adiunctis, impense fovet, in quibus alumni eam perfectionemhumanam simul et christianam assequantur qua exemplaria et apostolicae vitaeexercitio salutare veluti fermentum humanae communitatis efficiantur.

Quare hoc ministerium veri nominis apostolatum, nostris quoquetemporibus maxime congruentem et necessarium, declarat, simulque verumservitium societati praestitum; et parentibus christianis officium memorat

100 Acta Synodalia Sacrosancti Concilii Oecumenici Vaticani II, Volumen IV, Pars IV, TypisPolyglottis Vaticanis 1977, pp. 232-233.101 Ibidem , p. 234.


7/23/2019 Caiete 2011 Riba


IOAN RIBA144

liberos suos concredendi, quando et ubi possunt, scholis catholicis easque pro viribus sustinendi”.

„Conştientă de propriul drept de a înfiinţa şi conduce în mod liberşcoli de orice profil şi grad, Biserica sprijină din plin, după puterile sale şi

împrejurările locurilor, şcolile catolice în care elevii să primească aceaperfecţiune umană şi creştină totodată prin care ei să devină, în urmapracticării unei vieţi exemplare şi apostolice, ca un ferment salvator al societăţiiumane.

De aceea, ea numeşte această misiune un apostolat în adevăratul sensal cuvântului, foarte potrivit şi necesar chiar şi în timpurile noastre şi, totodată,o autentică slujire oferită societăţii; iar părinţilor creştini le aminteşte datoria dea-şi încredinţa copiii, atunci când şi acolo unde pot, şcolilor catolice şi de a le

susţine după puteri”102

.1. „Omnibus hominibus cuiusvis stirpis, condicionis et aetatis utpote

dignitate personae pollentibus, ius est inalienabile ad educationem, proprio finirespondentem, propriae indoli, sexus differentiae, culturae patriisquetraditionibus accommodatam et simul fraternae cum aliis populis consortioniapertam ad veram unitatem et pacem in terris fovendam. Vera autem educatioprosequitur formationem personae humanae in ordine ad finem eius ultimumet simul ad bonum societatum, quarum homo membrum exstat et in quarum

officiis, adultus effectus, partem habebit.Pueri igitur et adolescentes, ratione habita progressus scientiae

psychologicae, paedagogicae et didacticae adiuventur oportet ad dotesphysicas, morales et intellectuales harmonice evolvendas, ad gradatimacquirendum perfectiorem sensum responsabilitatis in propria vita continuonisu recte excolenda et in vera libertate prosequenda, obstaculis magno etconstanti animo superatis. Positiva et prudenti educatione sexuali progredienteaetate instituantur. Praeterea ad vitam socialem participandam ita

conformentur ut, instrumentis necessariis et opportunis rite instructi, in varioshumanae communitatis coetus actuose sese inserere valeant, colloquio cumaliis aperiantur communique bono provehendo operam libenter navent.

Similiter Sancta Synodus declarat pueris ac adolescentibus ius esse utin valoribus moralibus recta conscientia aestimandis et adhaesione personaliamplectendis necnon in Deo perfectius cognoscendo et diligendoinstimulentur. Ideoque enixe rogat omnes qui vel populorum regimen tenent

vel educationi praesunt, ut curent ne umquam iuventus hoc sacro iure

102 Acta Synodalia Sacrosancti Concilii Oecumenici Vaticani II, Volumen IV, Pars IV, TypisPolyglottis Vaticanis 1977, pp. 238-239.


7/23/2019 Caiete 2011 Riba



privetur. Filios autem Ecclesiae exhortatur ut generoso animo operampraestent in universo educationis campo, praesertim hunc in finem ut congruaeducationis et instructionis beneficia ad omnes ubique terrarum citius extendipossint”.

1. „Toţi oamenii, indiferent de rasă, condiţie sau vârstă, în bazademnităţii personale, au dreptul inalienabil la o educaţie pe măsura menirii lor,adaptată caracterului, sexului, culturii şi tradiţiilor ţării lor şi, în acelaşi timp,deschisă relaţiilor frăţeşti cu celelalte popoare pentru a favoriza adevărataunitate şi pace pe pământ. Adevărata educaţie urmăreşte formarea persoaneiumane în vederea scopului ei ultim precum şi spre binele societăţii al căreimembru este şi în care, la maturitate, va avea îndatoriri de îndeplinit.

De aceea, copiii şi tinerii trebuie ajutaţi - ţinând seama de progresul

psihologiei, pedagogiei şi didacticii - să-şi dezvolte armonios aptitudinile fizice,morale şi intelectuale, să dobândească treptat un simţ mai profund derăspundere în efortul susţinut de a-şi construi drept propria viaţă şi în căutareaadevăratei libertăţi, depăşind piedicile cu îndrăzneală şi statornicie. Pe măsurăce cresc, trebuie să primească o educaţie sexuală pozitivă şi prudentă. Pe lângăacestea, trebuie să fie formaţi pentru a participa la viaţa socială, astfel încât,înzestraţi corespunzător cu mijloacele necesare şi adecvate, să se poată integraactiv în diversele sfere ale comunităţii umane, să fie deschişi la dialogul cusemenii şi să contribuie din toată inima la înfăptuirea binelui comun.

De asemenea, Conciliul declară că atât copiii cât şi tinerii au dreptul săfie ajutaţi să aprecieze cu conştiinţă dreaptă valorile morale şi să le îmbrăţişezeprin adeziune personală precum şi să-L cunoască şi să-L iubească peDumnezeu în mod mai desăvârşit. De aceea Conciliul îi roagă stăruitor pe toţiconducătorii de popoare şi pe aceia care au răspunderi în domeniul educaţieisă aibă grijă ca tineretul să nu fie niciodată privat de acest drept sacru. Iar pefiii Bisericii îi îndeamnă să muncească cu generozitate în întreg domeniuleducaţiei, mai ales pentru ca binefacerile unei educaţii şi instrucţii adecvate să

se poată extinde cât mai curând asupra tuturor şi pretutindeni”.2. „Omnibus christianis, quippe qui, per regenerationem ex aqua et

Spiritu Sancto nova creatura effecti, filii Dei nominentur et sint, ius est adeducationem christianam. Quae quidem non solum maturitatem humanaepersonae modo descriptam prosequitur, sed eo principaliter spectat utbaptizati dum in cognitionem mysterii salutis gradatim introducuntur, acceptifidei doni in dies magis conscii fiant; Deum Patrem in spiritu et veritateadorare ( cf. Io 4,23) praeprimis in actione liturgica addiscant, ad propriam

vitam secundum novum hominem in iustitia et sanctitate veritatis ( Eph 4,22-24) gerendam conformentur; ita quidem occurrant in virum perfectum, in


7/23/2019 Caiete 2011 Riba


IOAN RIBA146

aetatem plenitudinis Christi ( cf. Eph 4,13) et augmento corporis mysticioperam praestent. Iidem insuper suae vocationis conscii tum spei quae in eisest ( cf. 1 Pt 3,15), testimonium exhibere tum christianam mundiconformationem adiuvare consuescant, qua naturales valores in completa

hominis a Christo redempti consideratione assumpti, ad totius societatisbonum conferant. Quare haec S. Synodus animarum Pastoribus gravissimumrecolit officium omnia disponendi ut hac educatione christiana omnes fidelesfruantur, praeprimis iuvenes qui spes sunt Ecclesiae”.

2. „Toţi creştinii, întrucât au devenit făptură nouă renăscându-se dinapă şi Duh Sfânt şi astfel se numesc şi sunt într-adevăr fiii lui Dumnezeu, audreptul la o educaţie creştină. Aceasta nu are în vedere numai maturizareapersoanei umane despre care s-a vorbit mai sus, ci urmăreşte în principal ca cei

botezaţi, fiind iniţiaţi treptat în cunoaşterea misterelor mântuirii, să devină dinzi în zi mai conştienţi de darul credinţei pe care l-au primit, să înveţe să-Ladore pe Dumnezeu Tatăl în spirit şi adevăr ( cf. In 4, 23), în primul rând princultul liturgic, să fie formaţi pentru a-şi trăi viaţa proprie după omul cel nou îndreptatea şi sfinţenia adevărului ( cf. Ef 4, 22-24) şi astfel să ajungă la omuldesăvârşit, la vârsta plinătăţii lui Cristos ( cf. Ef 4, 13) şi să contribuie lacreşterea Trupului mistic. Pe lângă aceasta, conştienţi de chemarea lor, să seînveţe să dea mărturie despre speranţa ce se află în ei ( cf. 1 Pt 3, 15), precum şisă ajute la transformarea creştină a lumii, prin care valorile naturale, preluate şi

integrate în perspectiva integrală a omului răscumpărat de Cristos, săcontribuie la binele întregii societăţi. De aceea, Conciliul aminteşte păstorilorsufleteşti îndatorirea deosebit de gravă pe care o au de a face totul pentru catoţi credincioşii să aibă parte de această educaţie creştină, mai ales tinerii, caresunt speranţa Bisericii”.

8. „Ecclesiae praesentia in scholarum campo ostenditur peculiariratione per scholam catholicam. Ea quidem non minus quam aliae scholae

fines culturales et humanam iuvenum formationem prosequitur. Propriumautem illius est communitatis scholaris ambitum, spiritu evangelico libertatis etcaritatis animatum creare, adolescentes adiuvare ut in propria personaevolvenda una simul crescant secundum novam creaturam quae perbaptismum effecti sunt, atque universam culturam humanam ad nuntiumsalutis postremo ordinare ita ut cognitio quam alumni de mundo, vita ethomine gradatim acquirunt, fide illuminetur. Ita quidem schola catholica, dumprogredientis aetatis condicionibus sicut oportet se aperit, suos alumnos adcivitatis terrestris bonum efficaciter provehendum educat et ad servitium proRegno Dei dilatando praeparat, ut exemplaris et apostolicae vitae exercitiosalutare veluti fermentum humanae communitatis efficiantur.


7/23/2019 Caiete 2011 Riba



Schola catholica igitur cum ad Populi Dei missionem explendam tantopereconferre et dialogo inter Ecclesiam et hominum communitatem, in ipsorummutuum beneficium, inservire valeat, nostris quoque rerum adiunctis suumgravissimum retinet momentum. Quare haec S. Synodus ius Ecclesiae scholas

cuiusvis ordinis et gradus libere condendi atque regendi, in plurimis Magisteriidocumentis iam declaratum, denuo proclamat, in memoriam revocanshuiusmodi iuris exercitium libertati quoque conscientiae et parentum iuribustuendis necnon ipsius culturae profectui summopere conferre.

Meminerint autem Magistri se quam maxime esse auctores ut scholacatholica sua proposita et incoepta ad rem deducere valeat. Peculiari ergoiidem praeparentur sollicitudine ut scientia tum profana tum religiosa idoneistitulis comprobata sint praediti et arte educandi progredientis aetatis inventis

congruente ditati. Caritate sibi vicissim et discipulis devincti atque spirituapostolico imbuti, tam vita quam doctrina testimonium exhibeant unicoMagistro Christo. Sociam, imprimis cum parentibus praestent operam; unacum ipsis debitam in universa educatione habeant rationem discriminis sexuset finis proprii utrique sexui in familia et in societate a divina providentiapraestituti; personalem ipsorum alumnorum actionem excitare sataganteosque, absoluto curriculo scholari, consilio, amicitia, peculiaribus quoqueconditis associationibus vero spiritu ecclesiali ditatis prosequi pergant. Horummagistrorum ministerium veri nominis apostolatum, nostris quoque

temporibus maxime congruentem et necessarium S. Synodus declarat,simulque verum servitium societati praestitum. Parentibus vero catholicisofficium memorat liberos suos concredendi, quando et ubi possunt, scholiscatholicis, eas pro viribus sustinendi et cum eis in bonum filiorum suorumcollaborandi”.

8. „Prezenţa Bisericii în domeniul şcolar se manifestă în mod deosebitprin şcoala catolică. Desigur ea urmăreşte, nu mai puţin decât celelalte şcoli,scopuri culturale şi formaţia umană a tinerilor. Dar elementul ei caracteristic

este crearea în comunitatea şcolară a unei atmosfere însufleţite de spiritulevanghelic al libertăţii şi iubirii, ajutarea adolescenţilor pentru ca, odată cudezvoltarea personalităţii proprii, să crească şi conform cu făptura cea nouă încare au fost transformaţi prin Botez, şi în sfârşit, orientarea întregii culturiumane spre vestea mântuirii, astfel încât cunoaşterea pe care elevii odobândesc treptat despre lume, viaţă şi om să fie luminată de credinţă. În acestfel şcoala catolică, având deschiderea cuvenită faţă de exigenţele progresuluiactual, îşi educă elevii la promovarea eficientă a binelui cetăţii pământeşti şi îipregăteşte la slujire în vederea răspândirii Împărăţiei lui Dumnezeu pentru ca,ducând o viaţă exemplară şi apostolică, aceştia să devină plămadă de mântuirepentru comunitatea umană.


7/23/2019 Caiete 2011 Riba


IOAN RIBA148

De vreme ce poate contribui atât de mult la împlinirea misiuniiPoporului lui Dumnezeu şi poate sluji dialogului între Biserică şi comunitateaumană spre folosul lor reciproc, şcoala catolică îşi păstrează, aşadar, şi înîmprejurările actuale, importanţa ei cu totul deosebită. De aceea sfântul

Conciliu reafirmă dreptul Bisericii de a întemeia şi conduce în mod liber şcolide toate felurile şi gradele - drept proclamat deja în numeroase documente aleMagisteriului - şi reaminteşte că exercitarea unui astfel de drept contribuie încel mai înalt grad la ocrotirea libertăţii de conştiinţă şi a drepturilor părinţilor,precum şi la însuşi progresul culturii.

Profesorii să nu uite, însă, că în primul rând de ei depinde ca şcoalacatolică să-şi poată realiza scopurile şi iniţiativele. Aşadar ei trebuie să fiepregătiţi cu deosebită grijă pentru a poseda ştiinţa, atât profană cât şi

religioasă, atestată prin diplome cuvenite, şi pentru a fi înzestraţi cu o măiestriepedagogică la nivelul progresului actual. Legaţi între ei şi cu elevii lor priniubire şi pătrunşi de spirit apostolic, să dea mărturie, atât prin viaţă cât şi prinînvăţătură, pentru unicul Învăţător, Cristos. Să colaboreze în primul rând cupărinţii; împreună cu ei să ţină seama, în întreaga educaţie, de deosebireadintre sexe şi de scopul atribuit de Providenţa divină fiecărui sex în familie şiîn societate. Să depună eforturi pentru a stimula activitatea personală a elevilorşi să continue să-i sprijine cu sfatul şi cu prietenia şi după terminarea studiilor,întemeind chiar asociaţii speciale pătrunse de adevăratul spirit al Bisericii.

Conciliul declară că slujirea îndeplinită de profesori este un apostolat autentic,deosebit de adecvat şi necesar şi în vremurile noastre şi, în acelaşi timp, este unadevărat serviciu adus societăţii. Părinţilor catolici le aminteşte îndatorirea dea-şi încredinţa copiii, atunci când este posibil, şcolilor catolice, de a le susţine,după puteri, şi de a colabora cu ele spre binele copiilor lor”.

Caiete 2011 Riba

Documents

Transcript of Caiete 2011 Riba