UNIVERSITATEA BUCURESTI LABORATORUL UNIVERSITAR DE ANALIZA SOCIALA

CAlET METODOLOGIC NR. I

2

Cuprins Cateva informatii precise despre opinii Ce este un "esantion reprezentativ"? Elaborarea chestionarului De la formularea intrebarii la obtinerea raspunsului: realizarea efectiva a sondajului "Discutind cu datele" - un exemplu de interpretare a rezultatelor unui sondaj Impactul sondajelor asupra opiniei publice Cateva opinii despre informatiile oferite de sondaje

pag. 3

pag. 8

pag.17

pag.23

pag.29

pag.34

pag.38

3

Citeva informatii precise despre opinii

Vom incerca in aceasta lucrare sa discutam in termeni precisi despre ceva

care prin definitie se afla in afara preciziei, sa analizam stiintific ceea ce tine in prea mica masura de stiinta sau mai mult chiar se opune acesteia. Dorim in cele ce urmeaza sa analizam, intr-o modalitate exacta si cu instrumentele precise ale stiintei, opiniile. Termenul, se poate observa cu usurinta, face parte din categoria acelora care par a fi de la sine intelesi, care nu necesita nici un fel de efort special de reflectie sau analiza. Oare nu este evident ca noi toti, in cele mai diverse situatii, avem permanent opinii despre tot ceea ce ne atrage, intr-o forma sau alta, atentia? Zilnic exprimam zeci de opinii, iar daca luam in calcul si atitudinile, trairile, sentimentele pe care nu ajungem sa le exprimam, atunci cu siguranta ca numarul acestora ar putea fi cu mult mai mare.

Vechii greci, cei care au monetizat termenul, i-au opus permanent stiintei si cunoasterii corecte a realitatii. Platon in "Menon" ca si in "Republica" a opus opinia (doxa) stiintei, cunoasterii autentice (logos). Mai tirziu, stoicii au marcat si mai dur conotatiile peiorative ale termenului, caci pentru ei calitatea principala a inteleptului ar fi tocmai aceea de a nu emite niciodata opinii. Acest sens negativ al opiniei s-a pastrat intr-o oarecare masura in mod permanent pana astazi. Aceasta pentru ca opiniile, in mod necesar, se afla intr-o relatie polara atat cu stiinta si cunoasterea precisa si exacta a realitatii cat si cu normativitatea sociala exprimabila prin traditii.

Opiniile au fost privite quasi-permanent ca avind o aura negativa pentru ca ele se constituie in principal pe baza unei relatii de opozitie fata de elementele esentiale ale oricarei culturi: stiinta si credinta. Am putea spune astfel ca avem opinii atunci cand nu aveni destule informatii (suficienta cunoastere stiintifica) sau atunci cand credinta nu este suficienta pentru a admite o anumita idee dincolo de orice indoiala. Opiniile, ca simple pareri ale oamenilor despre oricare aspect al lumii materiale sau spirituale care-i inconjoara, pot exista doar in masura in care existel o anume "imprecizie" a stiintei sau a credintei. Tocmai din acest motiv ele apartin in primul rand cotidianului.

Opinia reprezinta un enunt care da expresie unei optiuni cognitive si afective a unei persoane si care reprezinta un punct de vedere cu privire la un fapt sau eveniment, o idee sau o situatie sociala, o relatie sau o interactiune.

Cu alte cuvinte, pentru a exista o opinie avem intotdeauna: • un obiect al evaluarii, fata de care se formeaza si se exprima opinia (un fapt, un eveniment, o idee etc.) • o anume incertitudine, o lipsa de informatii despre obiect, care altfel, daca ar fi cunoscut in totalitate, nu ar mai presupune exprimarea de opinii, ci de cunostinte (Nu exprimam opinii despre ceea ce cunoastem absolut

Avem permanent

opinii despre tot ceeo ce ne atrage, intr-o

forma sau alta, atentia

4

sigur) • absenta credintei. Propozitiile in care crezi nu pot fi niciodata

subiect al opiniei. (si nu este vorba doar de credinta religioasa) Ar mai trebuie subliniat totusi faptul ca, desi oricine poate formula oricfuld opinii,

in baza regulilor de mai sus, in cele mai multe cazuri opiniile sunt exprimate atunci cind altcineva le solicita. Cel mai adesea opiniile pe care le exprimam sunt raspunsuri la intrebarile care ni se pun. Iata de ce, cea mai importanta categorie de intrebari care se formuleaza in instrumentele de cercetare sociala, o formeaza intrebarile de opinie, cele care se diferentiaza in raport cu intrebarile factuale, cu privire la fapte, lucruri reale, concrete, sigure.

De la opinie la opinia publica

Gindirea sociala a secolului al XIX-lea si cu atat mai mult cea din acest secol, a relevat faptul ca opiniile oamenilor pot fi un indicator eficient atat pentru atitudinile si pozitiile pe care acestia le detin intr-o anumita problema, cit si al tendintelor comportamentale viitoare ale acestora. Opiniile oamenilor pot sa spuna

aproape mereu ceva despre actiunile acestora viitoare si intr-o societate a pietei libere si a ovtului acestea au fost, de la inceputurile cercetarilor empirice, obiective majore ale cercetarii in stiintele sociale. Fiecare avem si exprimam permanent opinii dintre cele mai diverse, cu privire la diferite personalitati, cu privire la modul nostru, sau al altora, de viata, cu privire la diferite idei care se lanseaza in societate etc. Exista insa si situatii in care foarte multi oameni, o parte semnificativa dintr-o societate, la un moment dat, impartaseste

aceeasi opinie in raport cu o problema concreta. In acest caz nu vorbim doar de opinie, ci de opinie publica.

O opinie este deci publica atunci cand: • Se refera la o problema publica. Adica o problema, stringenta,

actuala, presanta preocupand o parte semnificativa a populatiei. • Exista o comunicare sociala ampla in raport cu problema ca si

cu principalele opinii exprimate in raport cu ea. • Problema are semnificatii aproximativ similare pentru toata

populatia care exprima opinii in raport cu ea, iar opiniile constituie, de regula, solutii pentru acea problema.

Cel mai adesea opiniile pe care le exprimam, ci sunt raspun-suri la intreba- rile care ni se pun

Opiniile oamenilor pot so spuna aproape mereu ceva despre actiunile lor viitoare

5

• Reuseste sa polarizeze populatia in raport cu problema fata de care se exprima opiniile, cel mai adesea in forma sustinerii si a opozitiei in raport cu obiectul evaluarii.

Ne putem intreba pe buna dreptate de ce este importanta aceasta distinctie, si mai mult, daca opiniile difera in raport cu opinia publica dincolo de problema numarului celor care le impartasesc?

In primul rind trebuie sa spunem ca distinctia pe care am facut-o se transpune la nivelul actiunii intr-o alta: actiune individuala, respectiv sociala. Este evident deci ca pentru sociolog, pentru politician sau pentru specialistul de marketing, pentru a da doar cateva exemple, socialul este mai important decat individualul. Opinia publica poate sa conduca la comportamente colective si actiuni sociale intr-o masura mult mai mare decat opiniile individuale. De ce? Pentru ca nivelul public al unei opinii nu se refera doar la un numar (atunci am avea doar opinii individuale ale mai multor oameni) ci se refera si la un gen de "standardizare", de schematizare, atat a problemei cat si a opiniilor. Aparitia unei opinii publice poate sa produca totodata si fenomene de polarizare, publicul radicalizandu-se in optiuni, cel mai adesea in termenii sustinerii si impotrivirii in raport cu obiectul / problema fata de care se exprima opiniile. Acest gen de polarizare a opiniilor intr-o problema data este un posibil indicator al caracterului public al unei optiuni.

Un alt aspect de diferentiere, extrem de important, este de ordin metodologic. Opiniile sunt exprimate cel mai adesea ca urmare a unei solicitari, iar in cercetarea sociala ele sunt, de regula, raspunsuri la intrebari de chestionar (sau interviu). Raspunsurile la intrebari nu arata in mod usual insa intensitatea preocuparii pentru respectiva problema, ci doar sensul si intensitatea atitudinii. La intrebarea: "ce parere aveti despre privatizare?", de exemplu, doi indivizi pot raspunde la fel "foarte buna" numai ca unul poate fi extrem de implicat (se privatizeaza fabrica lui), iar altul complet dezinteresat, considerand problema numai in termeni

generali, de principiu. Sunt parerile lor identice? Evident ca nu. Uzual, cele mai multe dintre instrumentele de investigatie nu fac aceste diferentieri. Mai mult, apare chiar un efect perturbator. Oamenii se simt datori sa raspunda chiar si atunci cind nu sunt real interesati de problema, cu atat mai mult atunci cand aceasta pare extrem de simpla. Daca am pune o intrebare de opinie intr-un chestionar, de genul: "Credeti ca firele de la troleibuz ar trebui vopsite in rosu? " , o mare parte din populatia investigata se va simti datoare sa raspunda (pozitiv sau negativ), desi mai mult ca sigur ea nu este interesata de aceasta problema. Or aici apare si distinctia dintre opinie si opinie publica. Existenta unei opinii cu caracter public se bazeaza fundamental pe o preocupare

"Opiniapublica"

nu este osimpla opinie

Opinia publica nu este o suma

de opinii individuale

Existenta unei opinii publice presupune o preocupare reala a populatiei fata de problema respectiva

6

reala a populatiei fata de respective problema. In alte conditii, avem doar o multime de opinii individuale, iar in cazul dat, probabil nici atat. Problema ramane in permanenta deci aceea a definirii caracterului public al opiniilor.

Cum se sondeaza o opinie publica si care sunt pericolele masurarii ei?

Cu ajutorul sondajului de opinie. Acesta este o metoda derivata din ancheta si presupune aplicarea unor tehnici precum chestionarea sau intervievarea pe un esantion reprezentativ pentru o populatie, in vederea culegerii de date privitoare la opiniile acesteia intr-o anumita problema. Detalii asupra modului in care se desfasoara concret un asemenea sondaj vor fi prezentate in capitolele urmatoare.

Insistam acum insa asupra a doua pericole majore legate de masurarea opiniilor. Cel mai important este acela al masurarii unei valori care nu exista. Daca la intrebarea privitoare la vopsirea in rosu a firelor de la troleibuz am avea 34% din populatie care ar raspunde "da", si 66% care ar raspunde "nu", ar fi totusi posibil ca ceea ce am masurat sa nu fie conform cu "realitatea" (adica sa nu putem spune opinia publica nu doreste vopsirea...). De ce? Pentru ca problema s-ar putea sa nu preocupe deloc populatia, iar raspunsurile sa reflecte astfel cel mult niste opinii individuale si acelea, probabil, slab conturate. Cu

alte cuvinte, problema nepreocupand populatia, procentele noastre (34 sau 66) unesc doar teoretic (printr-o insumare statistica) diverse opinii, dar in realitate intre acestea nu exista nici un fel de legaturi. In schimb, atunci cand avem o opinie cu caracter public ea preexista instrumentului de investigatie si nu reprezinta doar o insumare statistica, opiniile respective exista real si sunt exprimate public de catre diverse segmente ale populatiei.

Al doilea pericol este acela de a masura certitudini sau norme

sociale (vizand dezirabilitati sau indezirabilitati). Este cazul intrebarilor la care toata (sau aproape toata) populatia raspunde la fel. De exemplu, la o intrebare de genul: "Trebuie sa fie stopata coruptia in Romania?" am avea, sa zicem, in proportie de 97% raspunsul "da". Cu siguranta nu avem o opinie publica fata cu problema coruptiei, ci doar expresia unei norme sociale (nu neaparat juridice). Alaturi de aceste pericole, legate doar de distinctia opinie/opinie publica, mai pot exista, asa cum o sa vedem, multe altele. Cum le putem identifica insa pe cele prezentate? Oferim o reteta minimala: • Procentul mare al non raspunsurilor (NR) la 0 intrebare este un indicator

posibil al caracterului nepublic al opiniei respective. (uzual peste 10% din totalul subiectilor care pot raspunde)

• Centrarea raspunsurilor subiectilor doar pe 0 varianta de raspuns este un alt po sibil indicator al absentei caracterului de opinie publica. (uzual peste 90%)

Nu poate fi masurat ceva ce nu constituie o preocupare pentru populatia

…si nici ceva ce

constituie o convingere

generala pentru

respectiva populatie

7

• Prezenta unui numar mare de variante de raspuns (in special pentru intrebarile deschise), cu procente comparabile, este un alt posibil indicator al caracterului nepublic al opiniilor exprimate.

Cum pot ft evitate aceste pericole? In primul rand avand grija sa respectam normele metodologice ale

cercetarii sociale si evident sa ne centram pe probleme de actualitate si de interes pentru populatie. Este util sa fie introdusi, eventual, itemi (intrebari) care sa masoare gradul de implicare/interes (exemplu: "Cat de interesat sunteti de problema x?"), sa fie dublat sondajul de opinie cu metode de cercetare mult mai complexe, de tipul anchetei sau analizei secundare, sa se calculeze si sa se stabileasca care sunt conditiile de validitate si de fidelitate ale masuratorilor etc. Cel putin despre unele dintre acestea vom discuta in capitolele urmatoare.

8

Ce este un esantion reprezentativ?

Una dintre cele mai importante si mai sensibile probleme pe care trebuie s-o

rezolve, aproape in toate cazurile, cel care proiecteaza un sondaj este cea legata de esantionare sau de selectie. Prin acesti termeni - considerati aici sinonimi - se denumeste setul de operatii cu ajutorul carora, din ansamblul populatiei vizate de cercetare, se alege o parte, numita esantion, parte ce va fi supusa in mod nemijlocit investigtiei. Alegerea trebuie facuta de afa maniera incit prin intermediul acestui studiu redus, sa se obtina concluzii cu valabilitate generala, adica dind seama de caracteristicile intregului univers de indivizi constituenti ai populatiei.

Vorbind despre cercetari selective - adica cele pe baza de

esantion, nu trebuie sa se creada ca ele ar avea vreo legatura speciala sau s-ar confunda cu metoda anchetei sau cu sondajele de opinie. Pe de o parte, exista situatii de ancheta in care cercetarea este exhaustiva, completa, cand este abordat, in principiu, fiecare membru al populatiei. Exemplul cel mai cunoscut il constituie recensamantul populatiei, dar acesta nu este singurul caz. Pe de alta parte, cercetari selective se intalnesc si in alte campuri ale investigatiilor sociologice, tot asa cum ele apar si in domeniul celorlalte stiinte sociale sau ale naturii.

De altfel, oamenii au dobindit, probabil dintotdeauna, folosind acest procedeu chiar in practica de zi cu zi, o seama din cunostintele necesare vietii. Cazuri ca cel al gospodinei care gusta supa, pentru a vedea daca este suficient de sarata, sau al medicului de laborator ce preleveaza o proba de singe spre a fi analizata, pot fi considerate exemplare pentru aceasta practica, dat fiind ca ele evidentiaza trasaturi esentiale ale multor situatii de abordari selective: imposibilitatea fizica de a cuprinde tot universul vizat dar si faptul ca e irational si lipsit de eficienta sa se recurga la studierea intregului. Situatii similare se regasesc si in anumite activitati tehnice, in special in controlul calitatii produselor de serie mare: becuri, casete audio, caramizi, tigle etc.

Am facut apel la aceste exemple simple, al caror numar s-ar putea inmulti usor, pentru a evidentia un lucru interesant, si anume ca ceea ce este acceptabil, evident si fara probleme pentru toata lumea, in domeniile mentionate, apare ca ceva misterios sau dubios atunci cind este vorba de cunoasterea comportamentelor, opiniilor sau atitudinilor oamenilor. Faptul ca un sondaj pe baza unui esantion de 1000 - 2000 de persoane prezinta, sa zicem, optiunile

In foarte multe situatii este irrational si irelevant- iar uneori impo-sibil- sa se stu-dieze intregul

9

politice ale romanilor, pare ceva extrem de hazardat in ochii multor semeni ai nostri. Ceea ce nu-i impiedica, pe aceiasi oameni - uzind de propriile perceptii, generate de contactul cu un cerc, nu numai mai mic, dar si cu totul particular de persoane - sa vorbeasca si ei, cu toata convingerea, despre "opiniile romanilor" sau despre ceea ce, chipurile, sustine "opinia publica".

Din pacate, educatia in spiritul rationarii in termeni statistici sau probabilistici este inca deficitara la noi, in scoala elevii fiind invatati sa judece aproape totul in termeni de da nu sau de adevarat/fals. Fireste, oricine va accepta ca gospodina nu are nevoie de mai mult de o lingurita pentru a afla gustul supei, deoarece tot ceea ce este in oala e bine amestecat si nu se poate ca o alta parte a continutului sa prezinte alte caracteristici gustative. Dar daca e vorba de oameni, lucrurile se schimba, ei fiind atat de diferiti! Fiecare e unic in felul sau, fiecare Are propria personalitate, gandurile, sentimentele sale...! Nu! Este imposibil - vor spune multi - ca din 1500 de pareri sa se poata deduce opiniile a milioane de oameni; iar mereu cativa vor aprecia ca rezultatul este fals, "de vreme ce Eu nu am fost chestionat".

Asemenea judecati pornesc de la o caracteristica reala a studiilor selective, care insa este exacerbata si contrapusa naturii altor modalitati de cunoastere. Este vorba de faptul ca, in orice studiu pe esantion, rezultatul se obtine cu o anumita eroare si intervine un anumit risc in incadrarea valorilor cautate intr-o marja de eroare rezonabila. Numai ca daca esantionul este ales in chip profesionist, atunci atat eroarea cat si riscul pot fi controlate.

Aceasta inseamna a asigura esantionului o anumita reprezentativitate, o

calitate esentiala, care consta in capacitatea lui de a reproduce cat mai .fidel structurile si caracteristicile populatiei din care este extras. Notiunea de reprezentativitate, definita aici intr-un mod intuitiv si imprecis, capata o semnificatie foarte exacta in contextul teoriei matematice a probabilitatilor, teorie prin care, de altfel, se fundamenteaza intreg cimpul problematic legat de esantionare. Aceasta cale matematica de abordare conduce la o exprimare cantitativa a gradului de reprezentativitate a unui esantion, in care intervin cele doua entitati diferite ca natura, pomenite mai sus:

- o marime, d, numita eroare maxima, ce exprima diferenta cea mai mare pe care o acceptam sa apara intre o valoare, v * , gasita pe esantion, si valoarea

corespunzatoare, v, din populatie; - o marime, P, numita nivel de probabilitate sau nivel de fncredere, care arata ce sanse sunt ca eroarea reala comisa, atunci cand valoarea v - fireste, necunoscuta - este aproximata prin v * , sa nu depaseasdi limita d.

Pentru a putea vorbi de eroarea d, trebuie sa avem in vedere o anumita caracteristica a populatiei, precum si o valoare (marime) - a acesteia, ce urmeaza a fi estimata. Asa de exemplu, o caracteristica ar putea fi "varsta" iar valoarea sa "media" de varsta; o alta caracteristica

Cunoasterea selectiva (in

speta, pe baza de esantion) prezinta un anumit risc.

Acesta poate fi insa controlat

matematic

In definirea caracterului reprezentativ al unui esan-tion intervin doua marimi distinste conjugate: precizia si riscul…

10

poate fi "sexul" iar valoarea cautata "proportia (procentul) barbatilor (sau al femeilor)". In astfel de cazuri, eroarea d ne spune cu cat poate sa se abata varsta medie a indivizilor din populatie de varsta medie a celor din esantion sau cu cit poate sa difere procentul real al barbatilor din populaiie de cel inregistrat in lotul selectat. Mai clar, determinand o valoare, v *, pe esantion, de genul celor mentionate (medie, proportie etc.), cu ajutorul erorii d, se construieste un interval (v * -d, v * +d), in interiorul caruia se va gasi valoarea cautata, v. Revenind la unul din exemplele de mai sus, vom spune ca un esantion caracterizat de o eroare de i puncte procentuale, in cadrul caruia ponderea barbatilor este de 45%, ne permite sa spunem ca, in populatia intreaga, proportia sexului masculin este cuprinsa intre 43% si 47% (45-2, 45+2).

Pentru o intelegere corecta a ceea ce este reprezentativitatea unui esantion si, implicit, a ceea ce poate sa ne ofere, ca acuratete a cunostintelor, o investigatie selectiva, vom puncta cateva idei cu valoare de principiu.

(i) Niciodata nu suntem siguri ca eroarea de esantionare comisa in

cazul unei investigatii concrete este mai mica decat o valoare d sau, altfel spus plasarea lui v pe intervalul mentionat nu este niciodata certa. Aceasta vrea sa insemne ca reprezentativitatea trebuie exprimata si evaluata intotdeauna prin ambii termeni: si eroarea maxima, d, si nivelul de probabilitate, P, cu care este de asteptat sa se intalneasca o eroare reala inferioara lui d. De exemplu, afirmatia de forma "proportia celor care intentioneaza sa voteze cu un partid oarecare este de 25% plus/minus 3 puncte procentuale", este incompleta si trebuie intregita cu o valoare de siguranta: "exista 99% sanse ca proportia celor care intentioneaza sa voteze...". E limpede ca hazardul ar fi putut potrivi astfel lucrurile incat esantionul sa cuprinda numai adversari sau numai suporteri ai respectivului partido E improbabil, dar posibil!

(ii) Nu se poate vorbi de o reprezentativitate a unui esantion in general, ci

numai in raport cu o caracteristicd data. Asadar, un esantion are o reprezentativitate - adica un cuplu de valori (d,P) - in raport cu varsta, o alta reprezentativitate - adica un alt cuplu (d, P) - in raport cu sexul, o alta in raport cu o caracteristica formata prin clasarea raspunsurilor la o intrebare de opinie din chestionar etc. .

(iii) Reprezentativitatea este o notiune relativa, in sensul ca un esantion este

mai mult sau mai putin reprezentativ, nu doar reprezentativ sau nereprezentativ. Insa, in activitatea practica de cercetare, se foloseste expresia esantion reprezentativ (nereprezentativ), chiar daca e vorba de o insusire graduala. Se accepta, pe baza experientei de cercetare sau in conformitate cu exigentele studiului in cauza, ca o anumita eroare este “suficient de mica" si o anumita probabilitate "suficient de mare" pentru ca esantionul sa fie "bun", adica sa corespunda cerintelor respective. Pentru nivelul de probabilitate, valoarea minima

...daca una creste, cealalta scade

11

acceptata este de 0,95%, ceea ce inseamml ca sansele de a gresi estimarea nu trebuie sa fie mai mari de 5%. (In majoritatea studiilor se obisnuieste sa se evidentieze tocmai aceasta probabilitate de "a gresi", notata cu p, si care este complementara celei despre care am vorbit mai sus: p=l-P.) Pentru valoarea d, este mai greu sa se spuna cat de mica trebuie sa fie, dat fiind ca ea este exprimata in martmi foarte diferite, ca natura si ca unitati de masura. Daca este vorba de proportii, 0 eroare mai mica decat 3 puncte procentuale este, de regula, acceptabila, in studiile sociologice aplicate, inc1usiv in sondajele de opinie. Daca e vorba despre alte martmi, am putea oarecum generaliza acest ordin de marime spunand ca o eroare de 2 - 3% din martmea estimata se poate accepta. In consecinta, folosirea expresiei de “esantion reprezentativ" este justificata, daca prin aceasta se intelege ca, in raport eu toate caracteristicile cercetate, eroarea d este sub o limita acceptabila, iar marimea p se afla sub pragul de 5% (sau P peste cel de 95%).

(iv) Din pacate, cele doua marimi, d si P, nu sunt independente, in sensul ca,

in conditii egale, scaderea erorii (marirea preciziei) antreneaza scaderea probabilitatii (cresterea riscului), deci castigul dobindit pe o dimensiune se transforma in pierdere pe cealalta. Nu putem ameliora simultan si precizia estimarii si siguranta acesteia, restul conditiilor fiind identice.

Gradul de reprezentativitate a esantionului depinde, in principal, de urmatoarele aspecte: marimea esantionului, procedura de esantionare folosita si caracteristicile populatiei care urmeaza a fi studiate.

In ceea ce priveste marimea esantionului, asa cum toata lumea poate banui, reprezentativitatea creste o data cu cresterea numarului de indivizi cuprinsi in esantion. Numai ca - si aici apare, in fapt, acea proprietate care face ca cercetarile selective sa fie atcit de eficiente sporul de reprezentativitate nu este direct proportional cu cresterea volumului esantionului sau, altfel spus, dependenta dintre reprezentativitate si numarul de indivizi din esantion nu e liniara. Dimpotriva, ea poate fi ilustrata printr-o curb a ce creste foarte repede la inceput, urmcind ca, dupa ce esantionul atinge o marime de ordinul citorva sute, reprezentativitatea suplimentara adusa de marimea numarului de indivizi sa fie insignifianta. Altfel spus, este nerezonabil sa se mareasca mult numarul persoanelor din esantion, caci cistigul de reprezentativitate obtinut astfel este contrabalansat de erorile suplimentare introduse.

Pentru a se ilustra acest lucru, oferim un exemplu, preluat dintr-o cunoscuta lucrare a lui Stoetzel si Girard, care prezinta proportia raspunsurilor "Da" la o intrebare a unui sondaj, efectuat in Franta, pe un esantion de 1600 de persoane, in 1945, inaintea unui referendum:

Un esantion nu este mai

"reprezentativ" daca este mai

mare

12

Sute Procente de Procente

succesive "Da" in cadrul

cumulate ficcarei sute

1 68 68,0

2 55 61,5

3 62 61,6

4 66 62,8

5 64 63,0 6 61 62,7 7 74 64,3 8 75 65,6 9 69 66,0 10 69 66,3 11 77 67,2 12 68 67,3 13 69 67,4 14 67 67,4 15 67 67,4 16 68 67,3 Cele 1600 de raspunsuri de "Da" si "Nu" au fast asezate intr-o ordine

aleatoare in 16 grupe de cate 100. Pe coloana a doua sunt evidentiate procentele de "Da" in fiecare dintre aceste grupe, observandu-se ca ele variaza intre 55 si 77, ceea ce ne sugereaza oarecum cat de slaba este precizia estimarii cu un esantion de 100 de indivizi. Coloana a treia arata cum, pe masura ce se cumuleaza sutele de indivizi, variatiile devin tot mai mici, deci sporul de precizie dupa ce efectivul esantionului depaseste 700 - 800 indivizi este aproape nul.

O precizare importanta se cere facuta in acest punct: in toata discutia

privind marimea si reprezentativitatea esantionului, nu intervine deloc problema marimii populatiei; altfel spus, un esantion format din n indivizi are, ceteris paribus, aceeasi reprezentativitate, indifferent de marimea populatiei din care este extras. De aceea intrebarile auzite adesea cam in felul urmator "ce proportie din populatie trebuie sa reprezinte un bun esantion?' sunt lipsite de sens. Nu prezenta unei citimi suficient de mari din populatie in esantion ii asigura acestuia reprezentativitatea, ci marimea absolula a esantionului este decisiva: teoretic vorbind, un esantion de 1000 de persoane are aceeasi reprezentativitate si pentru populatia Chinei de peste un miliard de locuitori si pentru populatia unui oras de cateva

Concludenta este marimea

absoluta a esantionului si

nu proportia pe care acesta

o reprezinta din totalulpopulatiei

13

sute de mii. O a doua precizare se impune pentru a explica de ce daca cu esantioane de

volum de 500 - 600 de persoane se pot estima in chip satisfacator marimi la nivelul populatiei, in cercetarile efective, esantioanele sunt mult mai mari. Sporirea efectivului cuprins in esantion nu se face, de obicei, pentru ca se simte nevoia de a ameliora reprezentativitatea esantionului, ci pentnl ca, in cursul analizei datelor, apare necesitatea efectuarii unor comparatii intre subpopulatii (straturi, grupuri etc.). Or, tocmai pentru ca reprezentativitatea n-are nimic de a face cu 'roportia efectivului esantionului fata de volumul populatiei, un esantion poate fi reprezentativ la nivelul populatiei, dar subesantioanele in care el se imparte - si care pastreaza proportiile subpopulatiilor - nu mai sint reprezentative pentru subpopulatiile corespunzatoare. De exemplu, un esantion de 1000 de indivizi are o anumita reprezentativitate pentru populatia din care provine, in vreme ce, sa zicem, cele 500 de femei din respectivul esantion au o cu totul alta reprezentativitate (mult mai mica) pentru cele 50% dintre femeile din populatie, degi ele sunt reprezentate in esantion in aceeagi proportie ca si intreaga populatie. Lucrurile devin cu atat mai grave cu cit ponderea anumitor straturi este mai redusa. In asemenea situatii, cei cativa reprezentanti ai unui astfel de strat in esantion nu mai pot fi priviti ca un subesantion ce merita incredere.

Caseta I

Volumul esntionului, desi poata parea ciudat, nu depinde de marimea populatiei investigate

Daca studiem populatia adulta a Rmantiei, de aproximativ 17.000.000 de persoane sau daca studiem

populatia adulta din Bucuresti care este mult mai mica, trebuie sa selectam acelasi e!jantion de 1067 de persoeme pentru aface estimari in marja de eroare de 3%. Curios, nu? S-ar puten spune, in gluma, desigur, ca pentru a studia o populatie de 3.000.000.000 de oameni, cu rezultate in marja de: 3% trebuie sa studiem 1067 de indivizi, adica aproape 1/3.000.000 din populatie. ceea ce inseamna aproape 0%: deci nu ar trebui sa studiem nimic...Dincolo de aceaslci gluma trebuie sa notam ca, intr-adevar, volumul esant.ionului depinde doar de cat de eterogena este popula(ia respectiva, cat de diferiti sunt indivizii care o compun, cat de diverse sunt: parerile sl preferintele lor. Cat de diferiti sunt subiectii dintr-o populatie nu putem sti niciodata dinainte cu precizie. putem doar banui. De aceea trebuie sa presupunem ca populatia este foarte eterogena, ca opiniile oamenilor sunt foarte diferite. De exernplu daca am intreba oamenii daca sunt de acord cu avortul si 50% din ei ar spune ca "da", iar ceilalti tot 50% ar spune ca "nu", este clar ca acel oameni nu impartesc acelasi punct de vedere decat in mica masura. illunci vom considera ca ei sunt foarte "eterogeni" in raport cu acest subiect. Dacd 90% ar fi spus "nu", si doar 10% "da", atunci ar fi fost limpede ca ei gandesc in majoritatea lor la fel, au aceeasi opinie despre dreptul la avort. Deci daca oamenii ar fi foarte diferiti in raport cu orice subiect posibil (caz teoretic) vom putea preciza volumul unui esantion cu ajutorul caruia sa proiectam cercetarea aplicind o simpla formula:

N = (t2 x 50 x 50) : d2

unde t = 1,96 atunci cind vrem sa facem estimari cu o probabilitate de 0.95 si t = 2,3:3 atunci cind vrem sa facem estimari cu o probabilitate de 0,99, 50 x 50 reprezinta imprastierea maxima iar d este marja de eroare cu care vrem sa realizam estimarea. Tabelul de mai jos arata cat de mari ar trebui sa fie esatioanele in cazul unor populatii mai eterogene sau mai omogene, cu diferite marje de eroare.

14

Probabilitate de 95%

Marja

eroare%

Imprastiere

50 x 50 40 x 60 30 x 70 20 x 80 10 x 90

2 2401 2304 1016 1536 864

3 1067 1024 896 683 384

4 600 476 504 384 216

5 384 368 323 246 138

Probabilitate 90%

Marja

eroare% Imprastiere

50 x 50 40 x 60 30 x 70 20 x 80 10 x 90

2 3393 3257 2850 2171 1221

3 1508 1447 1267 965 543

4 848 814 712 543 305

5 542 521 456 347 195

Dar pentru a fi siguri ca tot ce am spus pina acum este adevarat trebuie sa folosim esantioane probabiliste

adica esantioane in care fiecare indiuid din populatie sa aiba o sansa egala cu a celorlalti de a fi selectat de

cercetator. Asa sunla democratic, nu?

Procedura de esantionare este esentiala in evaluarea reprezentativitatii. Strict vorbind, reprezentativitatea se poate calcula doar pentru esantioanele probabilistice (aleatoare). Conditiile pentru ca o esantionare sa aiba aceasta calitate sunt foarte dure; lucrul se intelege usor daca ne gandim cate precautiuni se iau la extragerea bilelor cu numere in cazul jocurilor de tip loto. De altfel prototipul selectiei aleatoare este chiar aceasta imagine a extragerii din urna. In cercetarile de teren se fac muite "concesii" vizavi de asemenea cerinte, astfel incat practic orice esantion folosit in sondaje imbina proceduri aleatoare cu altele nealeatoare. Problema este ca primele sa fie dominante si ca cele din urma san u introduca erori sistematice (distorsiuni). Oricit de mare ar fi un esantion, daca el implica astfel de erori, precizia estimarii este redusa. Asa de pilda, chiar daca la un chestionar publicat in ziare sau reviste raspund zeci de mii de oameni, acest esantion nu are nici o valoare stiintifica, reprezentativitatea fiind afectata de o serie succesiva de factori cu actiune sistemica. Si procedurile probabilistice sint de mai multe feluri (esantionare simpla, prin stratificare, multistadiala, multifazica etc.), fiecare cu avantajele si dezavantajele ei.

Idealul reprezen-

tativitatii este esantionarea

aleatoare.Practic,Insa eanu este

integral realizabila

Elementele nealeatoare ale esantionarii nu

trebuie saintroduca erori

sistematice

15

Trebuie precizat ca practica cercetarilor permite ca, atunci cind componentele neprobabilistice ale esantionarii sint de mica amploare si sint controlate pentru a nu produce erori sistematice, sa se evalueze reprezentativitatea esantionului ca si cind acesta ar fi strict probabilistic.

In cazul anchetei, fiecare intrebare din chestionar genereaza o caracteristica de tip statistic, conform careia oamenii sint plasati in citeva grupuri, in functie de raspunsul dat. Cu cit populatia este mai eterogena dupa o caracteristica (raspunsurile sint mai puternic dispersate), cu atit e nevoie de un esantion mai mare pentru a realize o reprezentativitate data. O picatura de singe poate fi suficienta pentru o analiza (caci provine dintr-o “populatie” omogena), dar nu vom cerceta “opinia publica”, pe o problema data, oricare ar fi ea, chestionind o singura persoana! Cum spuneam, reprezentativitatea ar trebui calculata pentru fiecare intrebare dintr-un chestionar. Este insa evident ca e suficient ca aceasta operatie sa fie facuta pentru intrebarile dupa care se obtine cea mai mare dispersie a indivizilor. Daca pentru acestea esantionul e bun, el va fi si pentru celelalte.

In fine, sa mai precizam ca utilizatorii sondajelor pot verifica, intr-o anumita maasura, calitatile unui esantion. Practic, orice chestionar contine acele intrebari zise "de identificare", obtinand in final structura esantionului pe sexe, virsta, stare civila, nivel de scolaritate, locul de rezidenta, ocupatia etc. Or, aceste caracteristici sunt, in general, cunoscute la nivelul populatiilor, fie din publicatiile oficiale statistice, fie din alte cerceta.ri selective. Daca esantionul reproduce in chip corect aceste structuri atunci este plauzibil sa presupunem ca el va da tot asa de bine seama si de altele (opinii, atitudini, comportamente etc.), adica acelea care sunt tinta principala a sondajului nostru. Calitatea esantionului va fi si mai bine apreciata daca respectivele structuri sunt reproduse corect nu numai fiecare din ele individual, ci si prin corelarea (incrucisarea) lor. Astfel, cunoscand simultan distributia populatiei pe sexe, varste si tipul de localitate, putem verifica daca am surprins corect proportii ale unor subpopulatii de genul: "barbati, intre 20 - 29 ani, din mediul rural".

In concIuzie, se poate aprecia ca studiul pe esantion, inc1usiv in privinta opiniilor oamenilor, este nn numai posibil, dar chiar necesar. Pe de o parte, aceasta metoda, daca este bine aplicata, introduce erori mici si controlabile; sau oricum mai mici si mai usor de controlat decat cele produse, de pilda, de operatori. Pe de alta parte, cercetarea exhaustiva, de ansamblu a populatiel este nepotrivita caci ea implica costuri foarte ridicate, un timp prea lung pentru a surprinde fenomenele sociale atat de trecatoare, o echipa mare de investigatori ce greu pot fi bine instruiti si controlati, precum si alte elemente care fac sa apara erori incomparabil mai mari decat cele atribuibile unui esantion bine ales. Oricat am fi noi, oamenii, de diferiti unii de altii si de unici, opiniile si comportamentele noastre pot fi clasificate la fel ca si caracteristicile altor entitati si, prin urmare, pot fi evaluate la fel de bine prin cercetari selective.

In principiu,reprezentati-

vitatea trebuie calculata pentrufiecare intrebare

din chestionar

16

Elaborarea chestionarului

Este relativ usor sa formulezi o intrebare, dar mult mai dificil sa elaborezi un

chestionar. Iti trebuie nu numai un ascutit simt al realitatii, dar si o solida formatie tematico-metodologica, precum si o imaginatie sociologica dezvoltata.

Pentru cei mai putin cultivati, activitatea de cercetare a vietii sociale se reduce la practica "ia chestionarul, na chestionarul", ceea ce constituie fara indoiala o simplificare pagubitoare. Dincolo de partea vizibila a aisbergului, se afla masa densa a paradigmelor teoretice, a metodologiilor si metodelor corelate, multitudinea procedeelor si regulilor de constructie a instrumentelor de cercetare, de aplicare a lor. Chestionarul de cercetare stiintifica nu face excepiie de la acestea.

Chestionarul de cercetare - incercare de definire

Dar ce este un chestionar de cercetare utilizat in investigatia sociologica, in ancheta si sondajul de opinie publica?

Chestionarul de cercetare stiintifica reprezinta un instrument de investigare - iar aplicarea lui o tehnica beneficiind de procedee multiple - format de ansamblul intrebarilor scrise si eventual, al imaginilor grafice, ordonate logic si psihologic, care prin administrarea de catre operatorii de ancheta sau prin autoadministrare, determina din partea persoanelor cuprinse in lotul sau in esantionul investigat raspunsuri verbale (si neverbale) ce vor fi inregistrate in scris.

Definitia propusa - si asa destul de stufoasa - necesita anumite precizari: - intr-un chestionar, alaturi de intrebari, si, uneori, de raspunsuri prestabilite,

oferite spre alegere, intalnim si imagini grafice (desene, caricaturi, fotografii, vignete, simboluri grafice);

- in cadrul chestionarului de cercetare stiintifica, intrebarile si imaginile grafice au functia de indicatori, cu ajutorul carora sunt definite operational conceptele puse in discutie;

- spre deosebire de alte tipuri de chestionare utilizate cu alte scopuri (in administratie, in jurnalism, in practica medicala s.a.m.d.), prin intermediul chestionarului de cercetare stiintifica se urmareste descrierea obiectiva a vietii sociale si testarea ipotezelor.

17

Logica si psihologia in structura chestionarului Logica este implicata nu numai in formularea intrebfuilor, dar si in fixarea

succesiunii lor, astfel ca "ploaia de intrebari" sa fie evitata, lasand sa se iveasca o structura. Ceea ce este ilogic nu are drept de cetatenie in chestionarul de cercetare stiintifica.

- Ordonarea logica a intrebarilor ia in considerare criteriul temporal: vor fi formulate mai intai intrebari referitoare la evenimentele din trecut, apoi cele ce vizeaza situatia din prezent si in cele din urma intrebarile despre proiecte, despre viitor. Este logic, nu? - De asemenea, logica ne invata ca putem gandi inductiv (de la particular la

general) sau deductiv (de la general la particular). Vom folosi de la caz la caz fie tehnica pilniei (recomandabila pentru populatia cu nivel de scolaritate ridicat, fie tehnica pilniei rasturnate (ce da bune rezultate in cazul populatiei cu nivel de scolaritate mai scazut). - Logica interogativa sau erotetica (gr. "erotema" = intrebare) ne ajuta sa analizam "continutul logic" al propozitiilor interogative, presupozitiile, raportul dintre intrebare si raspuns, paralogismele (erorile propozitiilor interogative) si atitudinile persoanelor intervievate (pragmatica erotetica).

Psihologia isi spune si ea cuvantul in ordonarea intrebarilor dintr-un chestionar. Mai intili, trebuie sa depasim bariera psihologica a contactului cu persoanele necunoscute carora le cerem sa raspunda la intrebari uneori dificile, alteori intime, dar totdeauna cronofage.

- Din punet de vedere psihologic este recomandabil sa introducem la inceputul chestionarului intrebari de "spart gheata" (care faciliteaza raspunsul. Si la ce raspund oamenii cel mai usor daca nu la ceea ce ii intereseaza, la problemele

individuale si sociale care ii framanta?). - in aceeasi perspectiva a depasirii barierei psihologice va trebui sa

avem in vedere ca primele intrebari din chestionar sa nu suprasolicite gandirea, memoria sau imaginatia subiectilor (persoanelor incluse in esantion). Se recomanda, deci, sa se inceapa cu intrebari inchise, care ofera raspunsuri spre alegere.

- in fine, pare de la sine inteles ca este bine sa "plasam" intrebarile incarcate emotional, cele referitoare la credintele religioase, la convingerile politice sau la viata intima, catre sfarsitul chestionarului, astfel ca ele sa nu afeeteze raspunsul la intrebarile ce se succed.

Tipuri de chestionare

Mai intai, clasificam chestionarele- dupa continutul intrebarilor si facem distinctie intre:

- Chestionarele de date factuale, referitoare la faptele obiective, ce pot fi usor verificate prin alte modalitati de culegere a informatiilor. In aceasta categorie intra formularele administrative, fisele de recensarnant si altele.

Un chestionar nu este o insiruire de intrebari. El trebuie sa aiba o struc-tura logica...

…Si o strate- gie psihologica de captare a buna vointei subiectului

18

- Chestionarele de opinie se refera la datele imposibil de observat direct. Desi li se spune "chestionare de opinie", in realitate ele vizeaza nu numai opiniile, adica acel complex de preferinte exprimate, dar si motivatia, interesele, atitudinile, trailile subiective ale persoanelor.

Conform primului criteriu de clasificare a chestlonarelor se are in vedere calitatea informafiilor obtinute. Volumul informatiilor dobandite constituie cel de al doilea criteriu de clasificare a chestionarelor de cercetare. In acest sens putem vorbi de:

- Chestionare speciale, axate pe o singura problema, asa cum se intampla in sondajele preelectorale, de exemplu. Cu ajutorul unor asemenea chestionare pot fi radiografiate diferite fenomene (intentiile de vot, preferintele politice, de timp liber etc.), fara insa a le explica. Chestionarele tiparite in ziare si reviste, apartin de regula, acestei categorii.

- Chestionarele "omnibus", care au mai multe teme si permit nu numai descriera fenomenelor, dar si masurarea si descoperirea cauzalitatii lor. Astlel de chestionare sunt utilizate mai ales in cercetarile sociologice ce vizeaza rezolvarea unor probleme sociale, precum privatizarea, valorile sociale, devianta comportamentala etc.

Forma intrebarilor o chestiune de optiune

Cunoscand atat valoarea, cat si limitele intrebarilor inchise (cu raspunsuri prestabilite, la alegere) si intrebartlor deschise (la care subiectii vor formula raspunsuri personale), va trebui sa ne decidem. De aceasta optiune depind in buna masura rezultatele sondajelor de opinie publica.

Preluam un exemplu oferit de Elisabeth Noelle. Pe un esantion reprezentativ de 2024 de persoane s-a ajuns la rezultate diferite, cand s-a apelat la intrebari deschise (forma A) si la intrebart inchise (forma B). Caseta II

Forma A: "La televiziune si in ziare se folosesc in zilele noastre multe cuvinte straine. Adesea nici nu se cunoaste semnificatia lor. Stiti dv., de exemplu, ce inseamnd esperanto?"

1. Da, si anume: 2. Nu stiu.

Forma B: "La televiziune si in ziare se folosesc in zilele noastre multe cuvinte strdine. Adesea nici nu se cunoaste semnificatia lor. Stiti dv., de exemplu, ce inseamna esperanto?"

1. Limba unitara mondiala

2. Altceva:

3. Nu stiu

Modul de formulare a

aceleiasi intrebari poate

duce laraspunsurl

diferite

19

Rezultatele

Raspunsuri corecte sau aproape corecte

Raspunsuri vagi (combinatie a mai

multor limbi, o limba ajutatoare)

Raspunsuri incorecte (aparat, dans) Nu stiu, non raspuns Diferenta de 17% a raspunsurilcr corecte sau aproape corecte rezulta din forma intrebarii.

Iata de ce in prezentarea barometrelor de opinie publica se impune redarea exacta a intrebarilor; nu numai a procentajelor intrunite de raspunsurile "prp" sau "contra".

Atentie: Raspunsurile se evalueaza prin prisma intrebarilor!

Sa ne gindim si la modul de administrare a chestionarelor Nu este totuna sa aplicam chestionarele de cercetare facand apel la

"operatorii de anchete" (persoane calificate pentrn intervievarea altor persoane) sau optand pentru procedeul autoadministrarii (individuale sau colective).

Cand se autoadministreaza individual, chestionarele conduc la raspunsuri mai elaborate, mai exacte si mai putin exacte - conventionale. Se elimina "efectul de operator", influentarea' involuntara a raspunsulilor de catre anumite caracteristici ale celui care administreaza chestionarul: varsta, apartenenta la gen (masculin/feminin), statusul social (exprimat prin vestimentatie, mod de a vorbi), apartenenta etnica, rasiala sau religioasa.

Autoadministrarea colectiva (procedeul extemporalului) are avantaje indiscu-tabile: numaml relativ mare al celor ce raspund concomitent, diminuarea - dar nu eliminarea - "efectului de operator", nivelul superior de concentrare asupra raspun-surilor, asigurarea anonimatului. In plus, cercetatorul poate lamuri neclaritatile sau nedumerirea celor solicitati sa completeze chestionarul.

Un tip special il constituie chestionarul postal. Expedierea prin posta a chestionarului - modalitate mai rapida si mai ieftina de recoltare a informatiilor presupune pregatirea prealabila a expedierii de catre subiecti a raspunsurilor (un plic timbrat, cu adresa scrisa a institutiei care lanseaza cercetarea) si proiectarea chestionarului avindu-se in vedere cateva particularitati: numar redus de intrebari, inlocuirea preambulului la chestionar (explicatiilor privind scopul, modalitatea de raspuns si de selectie a persoanelor, cum se va face prelucrarea raspunsurilor) cu o scrisoare insotitoare care sa cuprinda explicatille mentionate si sa motiveze corespunzator populatia sa raspunda la toate intrebarile puse. Principala limita a chestionarelor postale o constituie numarul mare al non raspunsurilor. In mod

Forma A Forma B

35% 52%

13% 1%

2% 2%

50% 45%

Modul de admi-nistrare a ches-tionarului poate

produce si el rezultate diferite

20

obisnuit proportia chestionarelor returnate se ridica la 30% - 40% din totalul celor expediate. Daca se trimit scrisori de reamintire a rugamintii de a expedia chestionarele completate, proportia raspunsurilor poate sa creasca, dar nu putem miza - in cel mai fericit caz - decit pe 80% din populatia selectata in esantion. In plus, raspunsurile vin "in valuri", iar cei care expediaza chestionarele dupa mai multe rapeluri (scrisori de reamintire, telefoane sau trimiterea operatorilor de ancheta la domiciliu) se aseamana mai mult cu populatia care nu raspunde decat cu cei care au expediat chestionarul in primul "val". Avind in vedere aceste particularitati au fost imaginate modalitati speciale de prelucrare a informatiilor din chestionarele postale pentru a asigura reprezentativitatea rezultatelor (metoda Clausen si Ford) sau metoda de redresare a esantioanelor (metoda Hansen).

Cum sa formulam chestionar? Intrebarea pare banala, dar cercetarile experimentale au aratat ca uneori

schimbarea sau adaugarea unui singur cuvint in formularea intrebarilor antreneaza modificarea structurii raspunsurilor. Sa vedem concluziile experimentelor realizate in S.U.A. inaintea celui de-al doilea razboi mondial. Pe esantioane reprezentative s-au obtinut rezultate diferite, intrebind populatia despre unul si acelasi lucru, dar in alte formulari (dupa Albert A. Blankenship, 1961). Caseta III Forma A: "Ce tari fac mai multa propaganda in S.U.A: Anglia, Franta sau Germania?" Forma B: "Ce tan transmit stiri false in S.U.A: Anglia si Franta sau Germania?"

Rezultatete Forma A Forma B

Anglia si Franta 23% 10%

Germania 28% 33%

La fel 30% 38%

Nu stiu 18% 18%

Utilizarea euvintelor afectogene in formularea intrebarilor modifica, de

asemenea, rezultatele sondajelor de opinie. De exemplu, introducerea numelui lui Hitler in contextul intrebarii prin reactia afectiva negativa, a modifieat proportia raspunsurilor cu aproximativ 10% (dupa Hyman, 1954). Caseta IV

Forma A: "Credeti ca S.U.A. ar trebui sa sprijine Anglia si Franta mai mult ca pina acum?"

21

Forma B: "Credeti ca S. U.A. ar trebui sa sprijine Anglia si Franta in luptele lor contra lui Hitler mai mult ca pina acum?"

Rezultatele Forma A Forma B

Da 66% 75%

Nu 22% 13%

Nu stiu 12% 12%

Fara a oferi un retetar, cind formulam intrebarile intr-un chestionar va trebui sa avem in vedere urmatoarele reguli (dupa Elisabeth Noelle): � Limbajul sa fie pe intelesul tuturor; � Intrebarea sa nu fieprea abstracta; � Sa nu depaseasca elocventa celui anchetat; � Sa nu supraestimeze capacitatea de observare a care raspunde; � Sa nu suprasolicite gandirea; � Sa nu fie obositoare; � Nici plicticoasa; � Sa nu genereze teama; � Nici reactia de prestigiu; � Si nici conflicte cu idealul propriu; � Sa nu fie prea intime.

Cat despre cuvinte, in alegerea lor vom evita neologismele, ca si arhaismele,

termenii tehnici, ca si jargonul. Cuvintele cu dublu sens, numele unor personalitati politice, "ism"-ele de orice fel (capitalism, comunism, rasism etc.), cuvintele ambigue (precum: mult, putin, inainte, acum etc.), pe cat posibil vor fi eliminate din chestionare pentru ca introduc distorsiuni.

Citeva reguli

minimale de formu-

lare a intrebarilor

22

De la formularea intrebarii la obtinerea raspunsului: realizarea efectiva a sondajului

In esenta, realizarea sondajului de opinie cuprinde mai multe etape care se integreaza intr-un demers unitar. Practic, pe langa elaborarea esantionului reprezentativ si a chestionarului, pentru efectuarea efectiva a sondajului sunt necesare o serie de activitati cum sunt:

� selectarea si formarea operatorilor de teren; � multiplicarea sau tiparirea chestionarelor, adreselor, instructiunilor de

ancheta; � instruirea operatorilor de interviu privind modul de selectare a

punctelor de esantionare si a subiectilor care urmeaza sa fie intervievati;

� selectarea punctelor de esantionare si a subiectilor inc1usi in esantion; completarea chestionarelor;

� verificarea chestionarelor din punctul de vedere a1 corectitudinii completarii lor;

� controlul pe teren a circa o cincime din esantion din punctul de vedere al respectarii instructiunilor de esantionare si al veridicitatii datelor culese;

� elaborarea anchetei de introducere si prelucrare a datelor, realizarea controlului acuratetei acestora si a ponderii esantionului (daca este cazul);

� prelucrarea si analiza datelor (inclusiv din punctul de vedere al erorii de esantionare);

� redactarea raportului de cercetare, inc1usiv sub forma grafica. Activitatile amintite nu se desfasoara toate intr-o succesiune cronologica, unele actiuni putind fi efectuate in paralel, pentru a scurta timpul de "producere" a sondajului.

Resurse preliminare

Prezentam in continuare, in mod ilustrativ, schema sau modelul unui demers operational a1 anchetei de teren, adica a realizarii efective a unui sondaj de opinie. Precizam ca este vorba numai de o varianta posibila a rea1izarii practice a unui sondaj de opinie cu ajutoru1 unui chestionar aplicat la domiciliu1 subiectilor, pe un esantion reprezentativ avand ca puncte de esantionare sectii1e

Aide- memoire pentru realizare a unui sondoj

23

de votare. In mod concret, demersul anchetei de teren se desfasoara in mai mu1te

faze sau pasi, asa cum rezulta din exemplul pe care-l prezentam in continuare. Precizaln mai intai ca demararea anchetei de teren presupune o pregatire

anterioara pe care aici o consideram realizata. Mai exact, presupunem ca. sunt deja indeplinite urmatoarele conditii:

� se dispune de operatori de interviu gata selectionati si formati (aceasta activitate este laborioasa si presupune indeplinirea unor exigente specifice care nu sunt analizate in acest spatiu. Se stie insa ca valoarea informatiilor obtinute depinde intr-o mare masura de calitatea operatorilor de interviu, apreciindu-se ca acestia constituie "cel mai important factor generator de eroare"). � s-a elaborat si prestat chestionarul care urmeaza sa fie aplicat (la domiciliul subiectilor) � s-a stabilit intervlevarea unui esantion (de ex. 1200 subiecti) elaborat ca sa asigure o reprezentativitate la nivel national pentru populatia in virsta de peste 18 ani, cu o eroare tolerata de maximum + - 3%, la un nivel de incredere de 95%. Esantionul este de tip probabilist, bistadial, stratificat in primul stadiu. Aceasta inseamna, in cazul nostru, ca pentru realizarea sa, in urma stratificarii volumului de persoane din esantion proportional pe regiuni istorice si tipuri de localitati s-a ajuns la concluzia ca este necesar sa fie inc1use in esantion 70 de asezari (36 de orase si 34 de sate, in fiecare urmind sa fie intervievate minimum 10 persoane) si III sectii de votare. Sectiile de votare sunt considerate, in demersul de fata, puncte de esantionare. S-a decis, de asemenea, ca sectiile devotare sa fie selectate de catre operatolii de interviu (numiti adeseori si operatori de teren, intervievatori, investigatori etc.).

Cum procedam?

Instruirea operatorilor de interviu

Instruirea operatorilor de interviu se refera, in esenta (adica dincolo de aspectele organizatorice legate de transport, cazare, timp de ancheta, contactul cu primariile etc.), la:

� selectarea sectiilor de votare sau punctelor de esantionare � selectarea persoanelor care urmeaza sa fie intervievate � modul de completare a chestionarelor Sa presupunem ca instruirea se realizeaza, in cazul nostru, prin

convocarea operatorilor de teren la sediul firmei (practic, de multe ori, unii operatori sunt instruiti la sediul fumei, altii, pe plan local, de catre coordonatorIi zonali). Instruirea lor are loc atcit verbal cat 1?i scris. lata, pe scurt, ce presupune 0 asUel de instnlire, pentru exen1plul ales.

Instruirea operatorilor de interviu, in ceea ce priveste alegerea sectiilor de votare, contine diverse precizari care sa faciliteze alegerea lor corecta.

Nu te poti apuca

de un sondajdaca nu ai in

prealabil o retea de

operatori bine pregatiti.. .

...care trebuie apoi

instruiti pentru

sondajul in speta

24

Sectiile de votare vor fi selectate astfel: � Pentru localitatile urbane care au in esantion pana la 20 subiecti, se selecteaza 0 singura sectie de votare. Alegerea sa se poate efectua pe baza tabelului de numere aleatoare sau mai simplu, se poate alege sectia de votare cu numarul cel mai apropiat de cifra pe care o primeste de la coordonatorul anchetei. Pentru localitatile urbane cu un numar de subiecti in esantion cuprins intre 20 -

40 se selecteaza doua sectii de votare, stabilite plin pas statistic (rezultat din raportarea numarului de sectii de votare la 2, 3 sau 4).

In cazul localitatilor ubane cu un numar de peste 40 de subjecti cum este Bucurestiul, de pilda, sunt alese aleator, pe baza unui pas statistic numarul corespunzator de sectii de votare, calculat prin impartirea numarului total de subiecti indus in esantion la 10 (numarul minim de subiecti care urmeaza sa fie intervievati intr-o sectie). In exemplul nostru, in subesantionul de Bucuresti figureaza un numar de 120 persoane, care divizat cu 10 da 12 sectii de votare.

� Pentru localitatile rurale subiectii vor fi selectati din sectia sau subsectia de votare corespunzatoare satului indus in esantion. In demersul pe care-l prezentam vor fi selectate in esantion 10 sectii de votare

din 10 orase mici, 40 de sectii de votare din 20 orase mijlocii (20 x 2), 15 sectii de votare din 5 orase mari (5 x 3) si 12 sectii de votare din orasul Bucuresti (6 sectoare x 2). In final vor fi selectate 77 sectii de votare din cele 36 de orase si 34 sectii de votare din tot atitea comune, rezultind III puncte de esantionare.

In selectia listelor electorale pot fi intampinate doua tipuri de dificultati: 1. listele electorale nu sint disponibile la primarii. In acest caz se apeleaza la

arhiva tribunalelor judetene sau orasenesti unde se gaseste copia listelor. In orase se poate apela, la nevoie, la oficiile postale (listele de privatizare), comisiile de statistica, sectiile financiare, la circile de politie, in masura in care exista inventarul populatiei computerizat etc.

2. listele electorale sunt imbatranite, respectiv in cazul nostru, ele nu cuprind persoanele in varsta de 18 - 19 ani. in aceasta situatie fiecare subesantion corespunzator fiecarui punct de esantionare va avea precizat numarul de persoane intre 18 - 19 ani care trebuie intervievate. Aceasta completare se poate realiza prin selectarea lor din spatiile publice ale localitatii respective.

Instruirea operatorilor de teren in ceea ce priveste selectarea subiectilor care urmeaza sa fie intervievati cuprinde, de asemenea, precizari specifice.

In exemplul nostru acestea se refera la urmatoarele: � Subesantioanele (nr. de persoane care urmeaza sa fie intervievate in acea

localitate) se extrag din listele electorale deja obtinute (selectate) � Pentru fiecare localitate, mai exact din fiecare sectie de votare, se extrage

numarul stabilit de persoane, la care se adauga persoanele de rezerva (circa 10 - 15% din numarul de persoane care urmeaza sa fie investigate, in functie de vechimea listelor) � Pasul statistic se calculeaza impartind numarul total al persoanelor cuprinse

in listele electorale dintr-o sectie de votare la numarul total de persoane necesar

25

a fi investigat + 10% rezerve. � Conform pasului statistic rezultat din raportul mentionat, incepand cu

oricare persoana aflata pe prima pagina a listei se vor alege subiecti care urmeaza sa fie investigati, notand in dreptul lor, pe o lista separata, numele si prenumele, varsta, sexul si adresa exacta.

De exemplu, in orasul Focsani, urmeaza sa fie investigate 10 persoane dintr-o singura sectie de votare. Incluzicd persoanele de rezerva va trebui extras un subesantion de 11 persoane. Daca listele electorale din sectia de votare aleasa cuprind 1000 persoane, pasul statistic va fi reprezentat de raportul1000/10 = 100. Daca se incepe cu a 6-a persoana de pe prima pagina, atunci vor fi selectate si inscrise pe o noua lista 11 persoane, care vor ocupa in listele electorale pozitiile 6, 106, 206 s.a.m.d. Pentru localitatile rurale se utilizeaza lista electoratului din satul nominalizat, care poate sau nu sa fie localitatea resedinta de comuna si se aplica pasul statistic corespunzator.

In ceea ce priveste instructiunile de completare a chestionarului trebuie precizat ca, dincolo de existenta "unui manual al operatorilor de interviu", completarea fiecarui chestionar necesita atat instructiuni generale cat si specifice, care incep cu modul de prezentare a operatorilor si se incheie cu o codificare a raspunsurilor la intrebari.

In exemplul nostru, presupunem ca avem de completat un chestionar prestandardizat, cu intrebari inchise, pe calea interviului direct, la domiciliul subiectilor ("face to face"). Dintre instructiunile oferite operatorilor de teren unele au un caracter general, acestora ceriuldu-li-se:

� sa se prezinte, sa se legitimeze, sa prezinte institutia sub girul careia se face ancheta; � sa explice scopul si obiectivele cercetarii; � sa descrie metoda prin care respectiva persoana a fost selectionata in

esantion; � sa asigure interlocutorul de caracterul confidential al raspunsurilor; o sa

puna intrebarile in ordinea din chestionar; � sa inregistreze in mod fidel raspunsurile; � sa intervieveze numai persoanele incluse in esantion etc.

Dintre instructiunile specifice cazului nostru, oferite operatorilor de interviu, mentionam: � citirea clara a fiecarei intrebari si asteptarea raspunsului persoanei intervievate

(pentru subiect intrebarea apare ca fiind deschisa, dar pentru operator ea este inchisa); � recitirea intrebaru impreuna cu variantele de raspuns daca persoana

intervievata nu raspunde spontan la intrebare; � solicitarea si notarea unui singur raspuns, in afara situatiilor cind se precizeaza

clar ca pot sau trebuie obtinute doua sau mai multe raspunsuri. Atunci cind intrebarea primeste mai multe raspunsuri, desi se solicita unul singur, se va retine raspunsul considerat de catre subiect cel mai important; � la intrebarile la care exista si varianta de raspuns "alte" se incercuieste codul

Instructajul trebuie sa

prevada si oserie de

"imprevizibile" ce pot aparea

in teren...

26

corespnnzator si se scrie in cuvinte raspunsul primit.

Completarea chestionarelor

Completarea chestionarelor sau culegerea datelor propriu-zise constituie cel de-al doilea pas. Acesta presupune, pe de o parte, deplasarea operatorilor in teren, dotati cu adrese pentru primani, legitimatii de operator de interviu, chestionare si alte instrumente logistice necesare desfarurarii activitatii de teren (uneori chiar a unor autoturisme). Pe de alta parte, operatorii de teren vor mentine un contact telefonic cu responsabilul de zona sau de la sediul central, pentru a se consulta in situatia in care sunt necesare unele schimban (de exemplu imposibilitatea de a ajunge la o localitate inundata in acea perioada etc.). Uneori chestionarele completate pot fi expediate cu posta rapida. Operatorul de interviu trebuie sa obtina acordul si sa trezeasca interesul subiectilor pe care-i intervieveaza pentru a primi informatii veridice. In relatiile cu intervievatorul va respecta instructiunile de completare a chestionarului.

Controlul

Verificarea chestionarelor completate si controlul operatorilor de interviu constituie cel de-al treilea pas important al anchetei de teren. Validarea modului in care au fost completate chestionarele se realizeaza atit prin selectarea acestora si verificarea pe calculator a datelor culese de catre fiecare operator, cat si prin contraancheta sau controlul aleator pe teren a circa 20% din esantion de care un personal calificat in cercetare. Sunt evidentiate in acest sens seriile de erori sistematice cum ar fi cele inregistrate de unii operatori prin inregistrarea a numeroase raspunsuri "nu stiu", multe refuzuri de participare la interviu etc. Prin controlul de teren se va observa daca operatorul de interviu a stat de vorba efectiv cu persoana inc1usa in esantion, cat a durat convorbirea, cum s-a desfasurat ea, daca s-au respectat instructiunile necesare, daca au citit intrebarile etc.

Prelucrarea si analiza datelor In fine, cel de-al patrulea pas al realizarii sondajului, strins legat de

activitatea de teren, se refera la introdusul, prelucrarea si analiza datelor. In cadrul acestei etape se elaboreaza sau defnitiveaza machete de introducere si prelucrare a datelor, urmarind:

� definitivarea codificarii raspunsurilor; � introducerea datelor si crearea bancii de date; � verificarea sau curatirea datelor (eliminarea codurilor gresit introduse etc.); � prelucrarea datelor (in exemplul nostru la nivel de frecvente relative si

contingente);

... iar controlul

trebuie sa fie permanent

27

� verificarea structurii esantionului rezultat, a erorilor de esantionare si ponderarea esantionului in cazul in care este depasita eroarea tolerata de +- 3%, fie prin redimensionarea unor categorii de populatie in cadrul esantionului, daca rezerva de persoane asigurata permite acest lucru, fie prin metoda unor ponderi matematice facilitate de SPSS; � analiza consistentei datelor prin corelarea raspunsurilor la diferitele intrebari

si compararea lor cu date cunoscute la nivel national; � prezentarea grafica a principalelor rezultate.

Ajunsi aici, rezultatele sondajului de opinie pot fi prezentate beneficiarului

si / sau facute publice. Procesul de interpretare nu se opreste insa, de regula, aici.

28

“Discutind cu datele"

-Un exemplu de interpretare a rezultatelor unui sondaj -

Daca esantionarea are reguli precise, iar elaborarea chestionarului se bucura de un set de criterii general acceptate, interpretarea datelor ce rezuIta in urma unui sondaj de opinii este mai "libera" . Ceea ce nu inseamna catusi de putin ca ea poate fi facuta oricum sau de catre oricine, ci doar ca regulile interpretarii sunt mai greu codificabile. De aceea poate, mare parte a neintelegerilor si chiar deformaruor generate de sondajele de opinie apar la acest nivel, ca rezultat al unei insuficiente "discutii cu datele": de prea muIte ori intelegerea unui sondaj se opreste la ce

spune acesta la prima privire". Or semnificatia procentelor unui sondqj de opinie nu se rezuma niciodata la "evidenta" lor primara, de date considerate in sine, izolat.

In conditiile in care regulile interpretarii sint, dupa cum am spus, mai greu de codificat, am preferat in cele de fata sa tratam aceasta problema prin analiza unui exemplu concret, ales intentionat dintr-o zona mai putin "fierbinte" a

opiniei publice romanesti: sunt taranii multumiti sau nemultumiti cu pamantul pe care il au?

Pamant bun dar venituri mici

Starile de nemultumire, atunci cand sunt inregistrate la nivel social, pe

grupuri mart de oameni, au semnificatia semnelor de sanatate-boala pe care le au simptomele medic ale pentru starea de sanatate a indivizilor. Inregistrarea si masurarea acestor stari este utila in special pentru a provoca intrebari sau cautari legate de radacinile problematice ale nemultumirii, de temeiul ei.

Majoritar, aproape trei sferturi dintre gospodanile rurale ale tarii sint multumite sau foarte multumite cu pamantul pe care il au. Mai exact, nemultumitii reprezinta 27% din totalul gospodanilor investigate. Este mult, este putin? Depinde la ce anume ne raportam. In comparatie cu starea de spirit a populatiei referitoare la venituri, lucrurile stau relativ bine: ponderea celor nemultumiti cu veniturile pe care le au este de 58%. Nemultumirea fata de venituri este de 2,5 ori mai puternica decit nemultumirea fata de pamantul detinut. Daca pamintul in proprietate este vazut nu in raport eu veniturile ei cu locuinta, lucrurile stau eu totul altfel. Taranii sunt mult mai satisfacuti de locuintele pe care le au (85%) decit de pamantul in proprietate (73%).

Ce semnificatie are un procent ? Depinde la ce anume ne raportam

29

De ce, totusi, aproape trei sferturi dintre gospodariile agricole ale tarii se declara satisfacute de proprietatea funciara de care dispun? Intrebarea este cu atit mai legitima eu cat se stie ca dimensiunea medie a terenului lucrat in gospodartile individuale este redusa, de aproximativ 2,5 ha/gospodarie. Ce se aseunde in spatele acestei multumiri? Nu mai vor taranii pamint dupa experimentul deposedarii fortate prin cooperativizarea socialista? De ce unii sunt multumiti, iar altii nemultumiti? Se suprapun aceste diferente ale starii de spirit eu cele de marime a proprietatii - sunt bogatii multumiti si saraeii nemultumiti? In momentul in care am ajuns la o astfel de sarja de intrebari, nevoia de date de sondaj si de analiza a lor se impune eu adevarat

Saracii "nu vor sa fie multumiti "Discutind" cu datele se pot afla o multime de lucruri. Prima constatare

majora este ca starea de multumire sau nemultumire legata de pamint nu se poate explica printr-un singur factor. Conteaza cit pamant are familia: cu cit suprafata detinuta este mai mare, eu atit este mai frecventa starea de satisfactie, sa-i zieem funciara (referitoare la proprietatea funciara). Constatarea este valabila pentru intervalul de pana la 5 ha. La peste 5 ha se inregistreaza o diminuare a ponderii celor multumiti cu pamantul in proprietate (grafic 1).

De ce oare, la peste 5 ha, ponderea nemultumirilor incepe sa creasea? Este un simplu “joc" al cifrelor, o "fluctuatie" de esantionare? Raspunsul nu poate fi dat decit introducind in analiza si alte caracteristici ale gospodariei. O regrupare a datelor de satisfactie in functie de marimea proprietatii si varsta medie a persoanelor de peste 15 ani din gospodarie se dovedeste a fi utila in acest sens.

Grafic 1: Ponderea gospodariilor satisfaeute de pamantul avut in proprietate, funetie de martmea proprietatii.

100%

O opinie nu poate fi

explicata printr-un

singur factor

pondere ne satisfacuti 18

20

29

50

pondere. sartisfac uti

71 82 80

50

80%

60%

40%

20%

0%

Sub un ha 1-3 ha 3-5 ha +5ha

Pamant in proprietate

30

Tinerii vor pamint In genere, satisfactia funciara tinde sa creasca odata cu virsta medie a

adultilor din gospodarie (tabel 2): de la 66% in cazul gospodariilor sub 50 de ani, la 80% pentru gospodariile in care virsta medie este de peste 65 ani. Relatia este una de factura strict psihologica: asteptarile pe care le au virstnicii de la pamint sint mai reduse decit cele ale tinerilor. In consecinta, virstnicii se multumesc cu mat putin. Chiar si atunci cind este vorba de proprietate funciara. In interiorul aceleialsi grupe de virsta, variatia satisfactiei functie de marimea proprietatii se face dupa regularitati oarecum surprinzatoare: pentru familiile "tinere" (sub 50 de ani), ponderea celor satisfacuti de pamantul pe care il detin se reduce considerabil la trecerea de la marimea 3-5 ha la peste 5 ha. Multumitii reprezinta 80% in prima categorie si 73% in cea de-a doua. La celelalte doua categorii de varsta (50-65 ani si peste 65 ani), regularitatea nu se mai regaseste. In aceste cazuri, satisfactia se mentine la aproximativ acelasi nivel pentru ambele categorii de varsta de 50-65 ani si peste 65 ani.

Tabel 2: Ponderea gospodariilor satisfacute de pamintul pe care il detin, functie

de marimea proprietatii funciare si varsta medie a adultilor din gospodarie.

Procentele sunt calculate din totalul de celula Exemplu de mod de citire a datelor din tabel: din totalul de gospodarii care detin sub un ha de pamant si au virsta medie a adultilor mai mica de 50 ani, 43% sunt multumite de pamantul in proprietate.

In acest stadiu al analizei aflam, deci, ca reducerea gradului de satisfactie funciara se produce, prin trecerea de la gospodariile de 3-5 ha la cele de peste 5 ha, numai pentru situatiile in care varsta medie a activilor din gospodarie este relativ redusa, sub 50 de ani. Foarte probabil, aceasta este situatia (gospodarii tinere cu suprafata mare de teren agricol in proprietate) in care se inregistreaza conflictul

Marimea Varsta medie a adultilor suprafetei din gospodarie

Total de pamant Sub 50 50 - 60 Peste 65 detinute de ani am ani

Sub un ha 43 50 61 50

1 - 3 ha 64 73 77 71

3 - 5 ha 80 79 87 82

Peste 5 ha 73 80 86 80 Total 66 73 80 73

31

maxim intre resursele disponibile pentru a lucra pamantul, cerintele sporite ce decurg din suprafata sporita de teren agricol in proprietate si nivelul de aspiratii in legatura eu modul in care ar trebui lucrat pamintul.

Fara mijloace mecanizate, la ce bun pamintul

Imaginea despre pamant este legata, insa, nu numai de marimea proprietatii si de varsta medie a gospodariei, ci si de perceptia generala a schimbarilor care influenteaza conditiile de exploatare a terenului agricol. O perceptie negativa a sensului in care se produc schimbarile cu impact asupra agriculturii se va rasfringe negativ si fata de imaginiea asupra pamintului.

Perceptia asupra conditiilor de a face lucrari mecanizate cu altii pentru propriile terenuli agricole este un astfel de factor de context. Intrebati despre modul in care s-au produs schimbarile in ultimul an in privinta acestui tip de conditii,

39% dinire gospodarii au apreciat ca sensul a fost pozitiv, 38% au considerat ca nu s-au produs schimbari, 8% au vorbit de o inrautatire a conditiilor iar 15% nu au facut o evaluare. Impactul acestei imagini despre sensul schimbarilor asupra imaginii

propriului teren agricol rezulta eu claritate daca vom mentiona ca: � din totalul eelor care considera ca schimbarile s-au produs in sens pozitiv,

86% au o imagine pozitiva si in legatura eu propriul pamint; � din totalul celor care considera ca nu s-au produs schimbari in conditiile de

obtinere a serviciilor de munca mecanizata, 77% au o imagine pozitiva in legatura eu propriul pamant; � din totalul celor care considera ca schimbarile s-au produs in sens negativ,

numai 66% au o imagine pozitiva in legatura eu propriul pamint. Este clar, deci, ca in irnaginea despre pamint se "ascunde" nu numai efectul

marimii proprietatii si al virstei proprietarilor, ci si cel al perceptiei schimbarilor legate de conditiile de munca din agricultura.

In ansamblu, imaginea despre propriul pamint este mai buna pentru cei instanti (eu mai mult pamant ~i eu avere mai mare), pentru varstniei fJi pentru eei care evalueaza pozitiv schimbarile in agricultura.

Reprezentarea este negativa pentru saraci, tineri si nemultumitii de evolutia schimbarilor din agricultura.

Pamantul ca ''bani albi"

Parmlntul este perceput si ca o resursa de securitate, ca obiect de tranzactie imobiliara. Aceasta perceptie este prezenta in special la gospodariile mari, cu mult pamint. Din totalul gospodariilor care au mai mult de 5 ha teren agricol si sunt multumite de acest teren, 15% ar dori sa vinda pamint, fata de numai 10%, in cazul gospodariilor de aceeasi marime, dar nemultumite de pamant (grafic 3).

Analiza tre-buie sa caute si componenttele "ascun-

se" ale opiniei

32

Grafic 3: Ponderea gospodariilor care vor sa vinda pamint,

functie de marimea proprietatii si de satisfactia funciara

Spre deosebire de gospodariile mari la nivelul carora pamintul este perceput ca resursa de securitate, in gospodariile mijlocii, sau mai exact, in cele de marime

cuprinsa intre 1-5 ha, perceptia pamantului este o posibila sursa de venituri. Daca situatia familiala si sociala sint percepute ca nefavorabile pentru munca agricola si imaginea despre pamant este una negativa, atunci se manifesta cu mai mare intensitate dorinta de a vinde pamint. 10% dintre gospodariile care au intre 1-3 ha si sunt nemultumite de pamint, ar dori sa vinda pamint, fata de numai 4%, procent corespunzator pentru aceeasi categorie de marime a gospodartei, dar multumita de pamintul pe care il detine.

O astfel de analiza ofera citeva raspunsuri la intrebarea formulata

initial, in limitele specifice de competenta ale unui sondaj de opinie. Tot in aceasta limita insa, ea poate genera noi intrebari, de natura sa orienteze investigari sociale ulterioare, ceea ce constituie o valenta prea rar speculata in conditiile in care fiecare sondaj de opinie tinde sa fie un eveniment in sine.

Po

nd

erea

go

spo

dar

iilo

r ca

re v

or

sa v

ind

a p

amin

t din

tota

l cat

ego

rie

de

go

spod

arii

16

15

14

12 11

10

8

6 6

4 4

2

0

Sub un ha +5ha 3-5 ha 1-3 ha

Interpretarea rezultatelor unui sondaj de opinie nu ofera doar rospunsuri; ea genereaza si noi intrebari

33

Impactul sondajelor asupra opiniei publice

In SUA, anul 1988 a fost un an electoral. Pentru prima data in acel an

numarul sondajelor preelectorale a atins cifra record de peste 500 la scara nationala, plus inca multe sute dedicate competitiilor la nivel local. Ubicuitatea sondajelor i-a determinat pe unii comentatori sa se intrebe daca nu cumva difuzarea torentiala a rezultatelor de sondaj a influentat modul in care electoratul a urmarit campania electorala. Discutia s-a amplificat. A aparut ipoteza ca multimea sondajelor ar putea influenta natura opiniei publice insa si cu o vigoare sporita a fost reluata ideea ca sondajele, in loc sa reaminteasca politicienilor durerile cetatenilor, ar facilita manipularea opiniei colective de catre diferite grupuri de interese, care concureaza intre ele pentru fixarea agendei publice.

Se discuta in prezent despre cateva modalitati principale in care sondajele ar influenta opinia publica. S-au facut cercetari pentru a vedea daca influenta e reala sau nu. Vom examina succint afirmatiile si cercetarile facute asupra acestor afirmatii.

Influenta asupra structurii cognitive Unii autori sustin ca sondajele au capacitatea sa influenteze modul de a

gandi si comportamentul individului. Ei aduc ca argument faptul ca intrebarile unui sondaj reprezinta o reconstructie a realitatii si ii obliga pe oameni sa gindeasca in termenii in care sondajele formuleaza problemele si variantele de raspuns. Se afirma de asemenea ca oamenii devin dependenti fata de verdictul sondajelor mai ales in situatii dramatice pe care le traverseaza comunitatea nationala. In sfarsit exista si parerea ca sondajele ar sugera individului ca opiniile sale proprii pot lua nastere in mod izolat, in afara dezbaterii publice.

Nici una din aceste asertiuni nu a putut fi confirmata de cercetarile de psihologie cognitiva si sociala. Oamenii traiesc intr-o pluralitate de lumi. Ei manifesta "perceptii selective". Aceeasi problema este vazuta in mod diferit de catre oameni care au atitudini sau convingeri diferite. Sondajele sunt utilizate de oameni in scopuri pur informationale, nu pentru construirea modului lor de a vedea lumea. Verdictul sondajelor in probleme dramatice este receptat cu interes si nu ca o

Gindim cum ne cer sondajele Sau sondajele intreaba ce gindim?

34

nevoie a oamenilor de a afla ce trebuie sa gandeasca. Este adevarat ca un sondaj poate sa genereze oamenilor impresia ca opinia

lor poate lua na~tere in mod izolat de dezbaterea publica. Dar aceasta impresie nu are nici un efect, pentru ca oricum opinia personal a nu se formeaza niciodata in mod izolat fata de dezbaterea publica.

Influenta asupra deciziei de vot Se afirma ca sondajele pre-electorale ar influenta felul in care vor vota

alegatorii. Dar nimeni n-a putut sa demonstreze pana acum in ce directie si in ce mod se produce influenta. Ce face alegatorul cand vede ca partidul sau sta prost in sondaje? Se mobilizeaza si merge la vot sau se resemneaza si ramane acasa? Cercetari post-electorale efectuate in multe tari, inc1usiv in Romania, au aratat ca sondajele nu au avut un efect masurabil si univoc asupra modului in care s-a derulat campania electorala si asupra alegerii pe care au facut-o votantii.

Efectul delimitarii opiniilor opuse Sondajele care masoara ruptura existenta intre cei care sustin o anumita

politica si cei care se opun au intr-adevar un efect asupra dezbaterii publice. Irving Crespi, care a fost 20 de ani director al Gallup-

ului american, descrie acest efect in cartea sa Public Opinion, Polls and Democracy, Westview, Boulder, 1989. El povesteste ca in timpul razboiului din Vietnam sondajele imparteau publicul in "ulii" si "porumbei". In ceea ce priveste sustinerea interventiei americane.

Daca sondajele ar fi fost mai analitice ele ar fi putut constata ca majoritatea americanilor erau de fapt mai nuantati. O asemenea constatare ar fi redirectionat dezbaterea publica de la opiniile polare - victorie militara sau retragere completa si imediata - spre alternative intermediare care ar fi fost mai acceptabile majoritatii.

Dar ce inseama sondaje analitice capabile sa depaseasca simpla ruptura a opiniei publice in "pro" si "contra"? Sondajele analitice intorc lucrurile pe toate fetele. Ele incearca sa afle cit de ferme si stabile sunt opiniile oamenilor, in ce masura oamenii sunt constienti de consecintele opiniilor pe care le detin si daca exista o concordanta intre opinia fata de o problema anumita si atitudinile, valorile si convingerile mai generale ale oamenilor.

Explorind mai profund aceste probleme, sondajele pot descoperi ca multi dintre cei pro sau contra nu sunt adversari ireconciliabili, ci se intalnesc pe o pozitie de mijloc. Un sondaj care prezinta lumea divizata in alb si negru poate face oamenii sa creada ca lumea este intr-adevar divizata in alb si negru, desi ea este adeseori mai putin polara decat pare la prima vedere.

Sondajele trebuiesa mearga

dincolo de pola-rizarea opiniei

publice in"pro" si "contra"

35

Sondajele stabilesc agenda publica?

Sociologul francez Bourdieu, unul dintre adversarii declarati ai sondajelor, afirma: "simplul fapt de a pune aceeasi intrebare tuturor, implica ipoteza ca exista un consens asupra problemei in cauza, adica exista un acord in privinta intrebarilor

care merita sa fie puse". Dupa efectuarea sondajului, cand intrebarea si variantele de raspuns sunt diseminate de mass media si dupa ce sondajul a fost repetat la anumite intervale regulate, efectul ar fi unul de stabilire a agendei publice.

Dar alti autori arata ca sondajele sunt rareori capabile sa stabileasca ele insele temele dominante ale agendei publice pentru simplul fapt ca ele sunt efectuate sau comandate abia in momentul in care anumite probleme s-au impus deja in opinia publica. Ramane insa

neindoielnic faptul ca repetarea unor anumite intrebari este de natura sa cristalizeze problemele respective si sa le fixeze in constiinta publica.

Sondaje de sustinere

Este destul de raspindita practica unor grupuri de interese de a comanda sondaje pentru a difuza rezultatele, in caz ca rezultatele sustin pozitia sponsorilor. Daca rezultatele sunt neconvenabile ele raman inchise in sertar. Aceste sondaje se numesc sondaje de sustinere (advocacy polls).

Rolul lor nu este de a influenta opinia publica, ci de a exercita presiuni asupra legiuitorilor sau asupra altor foruri folosind ca argument faptul ca publicul doreste adoptarea unor actiuni sustinute de grupul care a sponsorizat sondajul. Credibilitatea unor asemenea sondaje este intotdeauna suspecta pentru ca intentiile subsidiare sunt intotdeauna vizibile. Din acest motiv grupurile de interese apeleaza la institute de sondaj respectate care nu sint dispuse sa-si pericliteze reputatia si situatia lor economica realizind sondaje partinitoare.

Institutele care accepta sa faca sondaje care vor putea servi unui lobby oarecare isi iau masuri de protejare a reputatiei. Spre exemplu, Gallup-ul american nu accepta sa realizeze un asemenea sondaj decit daca sponsorul se angajeaza sa difuzeze toate rezultatele, indiferent daca sunt convenabile sau nu. In cei sapte ani de cind se desfasoara sondaje de opinie publica in Romania, mai toate institutiile specializate au fost abordate pentru a realiza sondaje in favoarea promovarii anumitor politici. Una din conditiile pe care acestea trebuie sa le impuna in acest caz este ca intrebarile sondajului sa fie formulate de institut si nu de beneficiar. Formularea stiintifica neutra a intrebarilor impiedica obtinerea unor rezultate directionate apriori.

Influenta sondajelor sau influenta modului lor de difuzare? In prezent exista un consens larg asupra faptului ca nu atit sondajele ca

atare, cat mai degraba modul in care sunt ele prezentate in mass media exercita o

Repetarea unor intrebari fixeaza atentia publica asupra problemelor corespunzatoare

Beneficiarul propune,

anchetatorul dispune

36

influenta asupra opiniei publice. De multe ori mass media nu ofera oamenilor suficiente informatii ca sa

evalueze corect un sondaj. Una dintre omisiunile cele mai grave este redarea exacta a modului in care a fost formulata intrebarea. Cind nu se prezinta formularea intrebarii se creeaza impresia ca procentele difuzate reprezinta in sine acel "lucru" pe care il numim opinia publica. Fara structura exacta a intrebarii, cititorii nu au posibilitatea sa -si dea seama ca procentele ne spun doar cum s-a raspuns la o anumita intrebare despre o anumita problema si nu cum sau de ce s-a format opinia respectiva.

Chiar daca un sondaj a explorat in profunzime o anumita problema, practica curenta a presei este de a difuza numai rezultatele obtinute la cateva intrebari cheie. Difuzat in forma superficiala, sondajul creeaza la public impresia unui plebiscit si dobandeste o putere de clasificare sau normare a opiniei publice pe care nu o are in realitate.

Mass media tinde sa difuzeze sondajele intr-o maniera care solicita publicului sa se concentreze asupra unor procente. Aceste procente ne arata cum

au raspuns oamenii la o intrebare, dar nu releva si semnificatia raspunsurilor obtinute. In consecinta, in ochii publicuIui, opinia publica apare ca un fel de "lucru" difuzat in mass media si nu ca un proces care trebuie analizat. Reificarea rezultatelor sondajeIor, spune Irving Crespi, intareste inclinatia de a trata raspunsurile la orice intrebare sau serie de intrebart ca si cum aceste raspunsuri ar fi opinia publica incarnata si nu o masura a unui aspect sau a unor aspecte ale gindirii publice. Jumalistii si publicul larg trebuie sa fie avizati ca daca 60% dintre romani se pronunta pentru accelerarea reformei economice, aceasta cifra nu reprezinta opinia publica, ci o

informatie despre un aspect al opiniei publice.

Atentie! Procentele exprima cum au raspuns oamenii la o intrebare, nu si semnifi-catia acestor raspunsuriI

37

Citeva opinii despre informatiile oferite de sondaje

Cum vom sti daca sondajele de opinie spun adevarul? Grea intrebare... Uneori vom sti, alteori nu. Sondajele efectuate inaintea alegerilor nu vor putea evita confruntarea cu realitatea. Dupa alegeri vom afla daca sondajele au estimat corect sau nu procentul de votanti pentru un partid. Bine, dar altfel? Se fac tot timpul sondaje, studii de marketing, studii de audienta si chiar sondaje politice, cu mult inaintea alegerilor. Cum stim daca cifrele lor sint sau nu cele corecte? Raspunsul e simplu: nu stim. Sau mai curind nu stim cu certitudine. Din fericire exista multe sondaje, unele din ele realizate in aceeasi perioada de timp, in care sunt formulate aceleasi intreban. Daca procentele rezultate nu difera foarte mult intre ele (in marja de eroare de 3%, daca esantioanele sunt de 1067 de persoane) atunci putem fi siguri ca nu toti s-au inselat. Daca insa unele rezultate difera considerabil intr-un sondaj fata de mai multe alte sondaje, este plauzibil sa credem ca acel sondaj nu prezinta cifrele corecte. Marele avantaj este ca opiniile, atitudinile, preferintele oamenilor nu se schimba atat de usor, intr-un timp foarte scurt. Mai ales opiniile politice... si acest lucru a fost demonstrat printr-o serie de studii in Romania si in alte tari. Se mai poate sti daca un sondaj ofera date credibile sau nu apelind la specialisti care verifica pas cu pas operatiunile de selectie a esantionului: daca au fost respectate toate regulile de selectie, daca principalele caracteristici socio-demografice (varsta, sex, nivel de instructie etc.) sunt reflectate proportional in esantion. Aceasta este o modalitate de verificare care de putine ori da gres. Uneori datele vorbesc prin ele insele: daca 70% din populatia adulta a Romaniei declara ca prefera sa poarte fusta in loc de pantaloni e ceva in neregula cu aceste date... Similar, intr-un sondaj in care simpatizantii UDMR reprezinta un procent de 12% din persoanele cu drept de vot putem suspecta ca au fost alesi mai multi romani de origine maghiara in esantion. Alte proceduri de verificare a consistentei interne a datelor sunt la indemana specialistului: daca o persoana este din mediul rural este mai putin probabil sa detina autoturism personal decat o persoana din mediul urban, votantii CDR sunt mai probabil localizati in Transilvania decit in Moldova, si asa mai departe. Si aceste verificari spun ceva despre corectitudinea datelor.

Dar de ce unele sondaje nu spun "adevarul"?

Din pacate, oamenii la noi gasesc prea repede raspunsul: "manipulare". Se spune uneori ca sondajele politice sunt mistificari ale institutelor platite de

38

politicienii interesati in a fi prezentati intr-o lumina favorabila, ca sondajele de audienta sunt manipulari ale unor posturi de televiziune care vor sa arate ca au un public mai mare decit al “celorlalti". Iata, citeva explicatii care desi sunt cel mai la indemana nu sunt intotdeauna cele adevarate. In fond, exercitiul sondajelor de opinie in Romania nu are o istorie indelungata, iar realizarea unui sondaj nu este deloc o intreprindere usoara. Pe piata sondajelor nu sunt la ora actuala numai profesionisti, ci si asa-zis profesionisti, care gasesc ca aceasta este doar o afacere profitabila. Dar chiar si profesionistii pot gresi. Acest instrument prin care facem estimari de procente, de medii, se dovedeste a fi foarte delicat. Daca nu respecti cateva reguli de baza, pe care adesea nu le poti controla in totalitate, sondajul poate sa fie un esec. Doar o buna organizare a operatiunilor de teren, precum si o cunoastere aprofundata a instrumentului pot sa asigure rezultate foarte apropiate de realitate.

Pe de alta parte, rezultatele sondajelor sunt mediatizate prin mijloacele de comunicare in masa: iar relatiile dintre specialistii sondajelor si jurnalisti nu au fost intotdeauna dintre cele mai bune dupa 1989. Uneori acestia din urma au publicat date distorsionate, informatii generale fragmentare despre metodologia sondajului, alteori chiar cu consimtamintul tacit al sociologilor. Oamenii au dreptul la informare, dar la o informare corecta. De multe ori sunt omise, voit sau nu, date despre esantion. Sondajele realizate doar in capitala sunt prezentate ca fiind reprezentative pentru populatia Romaniei, ori nu ni se spune nimic despre universul de esantionare. Nu se spune nimic despre volumul esantionului sau perioada in care a fost realizat sondajul. De curind toate ziarele si posturile de televiziune au preluat datele unui sondaj realizat cu o luna inainte de alegeri, desi a fost prezentat la 5 luni dupa ce acestea s-au incheiat. Nu s-a pomenit nimic despre acest detaliu, aparent minor, si unele date pareau, pe buna dreptate, surprinzatoare. In alte situatii distributia optiunilor politice pentru Conventia Democrata, "desfasurata" (ca alianta plus partidele componente) a fost prezentata ca o singura cifra, desi specialistii au declarat de multe ori ca aceasta cifra reprezinta o supraestimare a voturilor CDR. Iata cateva distorsiuni grave, care nu pot decit sa dezinformeze populatia.

La acestea trebuiesc adaugate erorile de interpretare. Cifre corecte - si deci "adevarate"- pot genera informatii false printr-o interpretare grabita sau incompetenta, redusa uneori la opinia analistului despre datele de opinie.

De ce trebuie publicate sondajele?

Intr-adevar, cu aproape un an in urma s-au auzit voci care au protestat impotriva publicani sondajelor pre-electorale. Neincrederea in sondaje a mers pina acolo incit persoane cu putere de decizie au declarat ca ar trebui interzisa publicarea rezultatelor despre distributia optiunilor politice. Ar fi fost acesta un lucru intelept sau ar fi fost o atingere a dreptului oamenilor la informare? Sondajele ofera o imagine de multe ori coerenta asupra intregii societati. Oamenii traiesc la mari distante unii de altii, au comportamente diferite si doar prin intermediul presei pot afla lucruri noi despre ce gindesc sau ce spun alti oameni.

39

Dar presa cotidiana ofera imagini disparate, cazuri particulare, care cu greu compun o imagine de ansamblu. Sondajele de opinie sunt cu siguranta cea mai buna modalitate de comunicare intre fiecare si toti.

O obsesie majora: Pot sondajele de opinie sa prezica rezultatul

alegerilor? In general, selectia pe piata sondajelor de opinie a fost dura dupa 1989. Au aparut multe agentii de sondare a opiniei publice, dar putine au produs constant estimari pe care sa le fi si publicat. S-au consacrat astfel trei institutii, devenite cele mai importante pana in acest moment: CURS (Centrul de Sociologie Urbana si Regionala), IMAS (Institutul de Marketing si Sondaje) si IRSOP (Institutul Roman de Sondare a Opiniei Publice). Acestea au infruntat de fiecare data realitatea alegerilor, publicand o serie de sondaje pre-electorale. Am ales doar cele trei agentii de sondaje comparand distantele dintre rezultatele pe care le-au oferit in momente succesive dinaintea alegerilor si rezultatul oficial (vezi tabelele de mai jos).

Este evident din aceste tabele ca toate cele trei institute se apropie mai mult

sau mai putin de rezultatele finale. Pentru a putea acorda credit datelor, ar trebui sa observam fluctuatii mici, in marja de eroare. Oricum toate cele trei agentii prezinta o imagine coerenta, tendentiala, in care CDR si Emil Constantinescu isi pastreaza pozitii constante, iar PDSR si Ion Iliescu intra in declin.

PRINCIPALELE SONDAJE DE OPINIE PUBLICATE DE INSTITU TllLE DE PROFIL IN A DOUA JUMATATE A ANULUI 1996

SI REZULTATELE ALEGERILOR PENTRU PARLAMENT DIN 3 NOIEMBRIE 1996

CDR

PDSR

USD

USD

BE

C

C

40

PRINCIPALELE SONDAJE DE OPINIE PUBLlCATE DE INSTITUTIILE DE PROFIL IN A DOUA JUMATATE A

ANULUI 1996 SI REZULTATELE ALEGERILOR PENTRU PRESEDINTIE DIN 3 NOIEMBRIE 1996

40

PRINCIPALELE SONDAJE DE OPINIE PUBLlCATE DE INSTITUTIILE DE PROFIL PENTRU TURUL DOl AL

ALEGERILOR PREZIDENTIALE DIN 17 NOIEMBRIE 1996

54

52

50

48

46

44

42

Constantinescu

CU

RS

BE

C

C