CAIET DE SARCINI NR.5 -...

Caiet de sarcini execuţie lucrări ‐ Modernizare DJ 112H, Zona Tohăniţa, Oraşul Zărneşti, Judeţul Braşov

1/29

LUCRAREA : “ MODERNIZARE DJ 112H, ZONA TOHĂNIŢA, KM 1+500.00 - KM 2+000.00, ORAŞUL ZĂRNEŞTI, JUDEŢUL BRAŞOV”

- CAIET DE SARCINI NR.5 -

MIXTURI ASFALTICE CILINDRATE EXECUTATE LA CALD

CUPRINS

I.GENERALITĂŢI ART.1.Obiect şi domeniu de aplicare ART.2.Definirea tipurilor de mixturi asfaltice II. MATERIALE. CONDIŢII TEHNICE ART.3.Agregate ART.4.Filer ART.5.Lianţi ART.6.Aditivi III. PROIECTAREA MIXTURILOR ASFALTICE. CONDIŢII TEHNICE ART.7.Compoziţia mixturilor asfaltice. Condiţii tehnice ART.8.Caracteristicile fizico-mecanice ale mixturilor asfaltice ART.9.Caracteristicile straturilor gata executate IV. PREPARAREA ŞI PUNEREA ÎN OPERĂ A MIXTURILOR ASFALTICE ART.10.Prepararea şi transportul mixturilor asfaltice ART.11.Lucrări pregătitoare ART.12.Aşternerea mixturilor asfaltice ART.13.Compactarea mixturii asfaltice V. CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR ART.14.Controlul calităţii materialelor ART.15.Controlul procesului tehnologic ART.16.Controlul calităţii straturilor executate din mixturi asfaltice ART.17.Verificarea elementelor geometrice VI. RECEPŢIA LUCRĂRILOR ART.18.Recepţia pe faze determinante ART.19.Receţia la terminarea lucrărilor ART.20.Recepţia finală Anexa nr. 1 – Determinarea absorbţiei de apă Referinţe normative


2/29

CAPITOLUL I G E N E R A L I T Ă Ţ I

ART.1. OBIECT ŞI DOMENIU DE APLICARE

1.1. Prezentul caiet de sarcini stabileşte condiţiile tehnice pe care trebuie să le

îndeplinească mixturile asfaltice executate la cald, care trebuie să fie îndeplinite la proiectarea, prepararea, transportul, punerea în operă şi controlul calitătii materialelor şi straturilor executate.

1.2. Caietul de sarcini se aplică la construcţia, modernizarea şi reabilitarea drumurilor publice şi a străzilor, precum şi la construcţia drumurilor de exploatare.

Aceste cerinte se aplică pentru toate mixturile asfaltice care intră în componenţa sistemului rutier.

1.3. Modul principal de abordare a specificaţiilor privind mixturile asfaltice este orientat spre cel fundamental menţionat în SR EN 13108 - 1, primordială fiind realizarea performanţelor menţionate în normativ.

1.4. Mixtura asfaltică utilizată la execuţia straturilor rutiere va îndeplini condiţiile de calitate din acest normativ şi va fi stabilită în funcţie de clasa tehnică a drumului, zona climatică şi studiul tehnico-economic. Enunţurile din tabelele 1, 2 si 3 reprezintă nivelul minim de cerinţe.

1.5. Performanţele mixturilor asfaltice se studiază şi se evaluează în laboratoarele autorizate sau acreditate - acceptate de către beneficiarul lucrării.

1.6. La execuţia sistemelor rutiere se vor utiliza mixturi reglementate prin următoarele norme europene:

SR EN 13108 - 1 - Mixturi asfaltice. Specificatii pentru materiale. Betoane asfaltice; SR EN 13108 - 5 - Mixturi asfaltice. Specificatii pentru materiale. Mixtură asfaltică

stabilizată. SR EN 13108 - 7 - Mixturi asfaltice. Specificatii pentru materiale. Mixtură asfaltică poroasă

(drenantă).

ART.2. DEFINIREA TIPURILOR DE MIXTURI ASFALTICE 2.1. Mixturile asfaltice prezentate în acest caiet de sarcini se utilizează pentru stratul de

uzură(rulare), stratul de legătură(binder), precum şi pentru stratul de bază. 2.2. Îmbrăcăminţile rutiere bituminoase cilindrate sunt alcătuite, în general din două straturi:

- stratul superior, denumit strat de uzură; - strat inferior, denumit strat de legătură;

Utilizarea acestora este dată în tabelul 1 în funcţie de dimensiunea maximă a granulelor agregatului şi clasa tehnică a drumului.

TABEL 1. Mixturi asflatice fabricate in Romania

Nr. crt.

Denumire și simbol Notare*

Notare conform seriei de standarde SR EN 13108

engleza (franceza)* Utilizare

Clasa tehnică a drumului/

categoria tehnica a străzii

Tip mixtură în funcție de dimensiunea

maxima a granulei, Φ

0 1 2 3 4 5 6

1 Beton asfaltic cu criblură BA Φ

BAΦ rul liant

AC (EB) Φ rul liant

Strat de rulare/ uzură

III, IV, V/ III, IV

8**

11,2 16

2 Beton asfaltic cu pietriş concasat BAPCΦ

BAPCΦ rul liant AC (EB) Φ rul liant


IV, V / IV 8**

11,2 16

3 Mixtură asfaltică stabilizată MASΦ

MASΦ rul liant SMA Φ rul liant


I, II, III, IV / I, II, III, IV

11,2 16

4 Mixtură asfaltică poroasă MAPΦ

MAP Φ rul liant PA (ED, BBD) Φ rul liant


I, II, III / I, II, III 16

5 Beton asfaltic BADΦ leg AC (EB) Φ leg liant Strat de I, II, III, IV, V/ 22,4


3/29

deschis cu criblură BADΦ

liant legătură I, II, III, IV

6

Beton asfaltic deschis cu pietriş concasat BADPCΦ

BADPCΦ leg. liant AC (EB) Φ leg liant Strat de

legătură III, IV, V/ II, III, IV 22,4

7

Beton asfaltic deschis cu pietriş sortat BADPS Φ

BADPS Φ leg. liant AC (EB) Φ leg liant Strat de

legătură V / IV 22,4

8

Anrobat bituminos cu criblură pentru strat de bază AB Φ

AB Φ baza liant AC (EB) Φ bază liant Strat de

bază

I, II, III, IV, V/ I, II, III, IV

22,4 31,5

9

Anrobat bituminos cu pietriş concasat ABPC Φ

ABPC Φ baza liant AC (EB) Φ bază liant Strat de

bază III, IV, V/ II, III, IV

22,4 31.5

10

Anrobat bituminos cu pietriş sortat ABPC Φ

ABPSΦ baza liant AC (EB) Φ bază liant Strat de

bază V / IV 31,5

* Notarea va fi urmata de date referitoare la eventuali aditivi **BA 8 nu se utilizeaza ca strat de rulare/uzura în zona carosabila a drumurilor nationale

2.3. În cazul în care îmbrăcămintea bituminoasă cilindrată se execută într-un singur strat,

acesta trebuie să îndeplinească toate condiţiile cerute pentru stratul de uzură. 2.4. Terminologia din prezentul caiet de sarcini este conform SR 4032-1 şi standardelor

europene SR EN 13108-1, SR EN 13108-5, SR EN 13108-7 şi SR EN 13108-20. Prin aplicarea acestui caiet de sarcini se utilizează definiţiile corespunzătoare SR EN 13108-1, SR EN 13108-5, SR EN 13108-7 şi SR EN 13108-20 dintre care, în principal: • Criblura: agregat natural alcătuit din granule de forma poliedrică obtinuț prin concasarea,

granularea și selectionarea în sorturi (clase de granulozitate) a rocilor dure, de regulă magmatice, bazice și semibazice;

• Pietriș concasat: agregat natural alcătuit din granule de forma poliedrică obținut prin concasarea, granularea și selectionarea în sorturi (clase de granulozitate) a agregatelor din balastieră;

• Pietris sortat: agregat natural de balastieră sortat în clase de granulozitate;

• Nisip natural: Agregat natural de balastieră, neprelucrat sau prelucrat prin sortare și spalare, cu dimensiunile 0...2 mm;

• Nisip de concasaj: Agregat natural de carieră/balastieră sfărâmat artificial cu dimensiunile 0...2 mm.

CAPITOLUL II

MATERIALE. CONDIŢII TEHNICE ART.3. AGREGATE

3.1. Pentru îmbrăcăminţi bituminoase se utilizează un amestec de sorturi din agregate

naturale neprelucrate şi prelucrate care trebuie să îndeplinească, condiţiile de calitate în conformitate cu prevederile SR EN 13043, rezumate în tabelele nr. 2-5.

Agregatele naturale trebuie să provină din roci omogene, fără urme de degradare, rezistente la îngheţ-dezgheţ şi să nu conţină corpuri străine.

3.3 Sitele de control utilizate pentru determinarea granulozităţii agregatelor naturale sunt cf. SR EN 933-2.

TABEL 2. Cribluri utilizate la fabricarea mixturilor asfaltice Nr. Caracteristica Condiţii de Metoda


4/29

crt. calitate de încercare 1. Conţinut de granule în afara clasei de granulozitate:

- rest pe sita superioară (dmax), %, max. - trecere pe sita inferioară (dmin), %, max.

1-10 (Gc 90/10)

10 SR EN 933-1

2.(1) Coeficient de aplatizare, % max. 25 (A25) SR EN 933-3 3.(1) Indice de formă, %, max. 25 (SI25) SR EN 933-4 4. Conţinut de impurităţi - corpuri străine nu se admit vizual 5. Conţinut în particule fine sub 0,063 mm, %, max. 1,0 (f1,0)*/0,5 (f0,5) SR EN 933-1 6. Rezistenţa la fragmentare,

coeficient LA, %, max.

cls. th. dr. I-III cat.th.str. I-III 20 (LA20) SR EN 1097-2 cls. th. dr. IV-

V cat. th. str. IV 25 (LA25)

7. Rezistenţa la uzură (coeficient micro-Deval), %, max.

cls. th.dr. I-III cat. th. str. I-III 15 (MDE 15) SR EN 1097-1

cls. th.dr. IV-V cat. th. str. IV 20 (MDE 20)

8.(2) Sensibilitatea la îngheţ-dezgheţ la 10 cicluri de îngheţ-dezgheţ - pierderea de masă (F), %, max. - pierderea de rezistenţă (ΔSLA), %, max.

2 (F2) 20

SR EN 1367-1

9.(2) Rezistenţa la acţiunea sulfatului de magneziu, % max. 6 SR EN 1367-2 10. Conţinut de particule total sparte, %, min.

(pentru cribluri provenind din roci detritice) 95 (C95/1)

SR EN 933-5

* agregate cu granula de max 8mm (1) forma agregatului grosier poate fi determinată prin metoda coeficientului de aplatizare sau a indicelui de formă (2) rezistența la ingheț poate fi determinată prin sensibilitate la ingheț-dezgheț sau prin rezistența la acțiunea sulfatului de magneziu SREN 1367-2

TABEL 3. Nisip de concasaj sau sort 0-4 de concasaj, utilizat la prepararea mixturilor asfaltice

Nr. crt.

Caracteristica Condiţii de

calitate Metoda de încercare

1. Conţinut de granule în afara clasei de granulozitate: - rest pe sita superioară (dmax), %, max.

10 SR EN 933-1

2. Granulozitate continuă SR EN 933-1 3. Conţinut de impurităţi:

- corpuri străine,

nu se admit vizual

4. Conţinut de particule fine sub 0,063mm, %, max. 10 (f10) SR EN 933-1 5. Calitatea particulelor fine (valoarea de albastru), max.* 2 SR EN 933 -9

*Determinarea valorii de albastru se va efectua numai în cazul nisipurilor sau sorturilor 0-4 a caror fractiune 0-2 mm prezinta un continut de granule fine mai mare sau egal cu 3%

TABEL 4. Pietrişuri utilizate la fabricarea mixturilor asfaltice

Nr. crt.

Caracteristica Pietriş sortat Pietriş concasatMetoda de încercare

1.

Conţinut de granule în afara clasei de granulozitate: - rest pe sita superioară (dmax), %, max. - trecere pe sita inferioară (dmin), %, max.

1-10 10(Gc 90/10)

1-10 10(Gc 90/10)

SR EN 933-1

2. Conţinut de particule sparte, %, min. - 90 (C90/1) SR EN 933-5 3(1) Coeficient de aplatizare, % max. 25 (A25) 25 (A25) SR EN 933-3 4(1) Indice de formă, %, max. 25 (SI25) 25 (SI25) SR EN 933-4

5. Conţinut de impurităţi - corpuri străine

nu se admit nu se admit SR EN 933-7 şi vizual

6. Conţinut în particule fine, sub 0,063 1,0 (f1,0)*/ 1,0 (f1,0)*/ SR EN 933-1


5/29

mm, %, max. 0,5 (f0,5) 0,5 (f0,5)

7. Rezistenţa la fragmentare coeficient LA, %, max.

cls. th.dr. I-III cat. th. str. I-III - 20 (LA20)

SR EN 1097-2cls. th. dr. IV-V cat.th.str. IV 25(LA25) 25(LA25)

8. Rezistenţa la uzură (coeficient micro-Deval), %, max.

cls. th. dr. I-III cat. th. str. I-III - 15 (MDE 15)

SR EN 1097-1cls. th. dr. IV-V cat. th. str. IV 20 (MDE 20) 20 (MDE 20)

9(2) Sensibilitatea la îngheţ-dezgheţ - pierderea de masă (F), %, max.

2 (F2)

2 (F2)

SR EN 1367-1

10(2) Rezistenţa la acţiunea sulfatului de magneziu, max., %

6 6 SR EN 1367-2

* agregate cu granula de max 8mm (1) forma agregatului grosier poate fi determinată prin metoda coeficientului de aplatizare sau a indicelui de formă (2) rezistența la ingheț poate fi determinată prin sensibilitate la ingheț-dezgheț sau prin rezistența la acțiunea sulfatului de magneziu SREN 1367-2

TABEL 5. Nisip natural sau sort 0-4 natural utilizat la prepararea mixturilor asfaltice

Nr. crt.


calitate Metoda de încercare

1. Conţinut de granule în afara clasei de granulozitate - rest pe sita superioară (dmax), %, max.

10

SR EN 933-1

2. Granulozitate continuă SR EN 933-1 3. Coeficient de neuniformitate, min. 8 * 4. Conţinut de impurităţi:

- corpuri străine, - conţinut de humus (culoarea soluţiei de NaHO), max.

nu se admit

galben

SR EN 933-7 şi

vizual SR EN 1744

5. Echivalent de nisip pe sort 0-2 mm, %, min. 85 SR EN 933-8 6. Conţinut de particule fine sub 0,063 mm, %max. 10 (f10) SR EN 933-1 7. Calitatea particulelor fine, (valoarea de albastru), max 2 SR EN 933-9

* Coeficientul de neuniformitate se determină cu relaţia: Un = d60/d10 unde: d60 = diametrul ochiului sitei prin care trec 60% din masa probei analizate pentru verificarea granulozităţii d10 = diametrul ochiului sitei prin care trec 10% din masa probei analizate pentru verificarea granulozităţii

3.4. Agregatele vor respecta şi condiţia suplimentară privind conţinutul maxim de granule

alterate, moi, friabile, poroase şi vacuolare, de 5%. Determinarea se face vizul prin separarea din masa agregatului a fragmentelor de rocă alterată,

moi, friabile şi vacuolare. Masa granulelor selectată astfel nu trebuie să depaşească procentul de 5% din masa agregatului formată din minim 150 granule pentru fiecare sort analizat.

3.5.Pietrişurile concasate utilizate la execuţia stratului de uzură vor îndeplini cetinţele de calitate din tabelul 2.

3.6 Fiecare tip şi sort de agregat trebuie depozitat separat în silozuri prevăzute cu platforme betonate, având pante de scurgere a apei şi pereţi despărţitori, pentru evitarea amestecării şi impurificării agregatelor. Fiecare siloz va fi inscripţionat cu tipul şi sursa de material pe care îl conţine. Se vor lua măsuri pentru evitarea contaminării cu alte materiale şi menţinerea unei umidităţi scăzute.

3.7 Fiecare lot de material va fi însoţit de declaraţia de performanţă şi, după caz, certificat de conformitate, împreună cu rapoarte de încercare prin care să se certifice calitatea materialului, eliberate de un laborator acreditat/autorizat.

3.8 Se vor efectua verificări ale caracteristicilor prevăzute în tabelele 2, 3, 4, 5, pentru fiecare lot de material aprovizionat, sau pentru maximum:

• 1000 t pentru agregate cu dimensiunea > 4 mm; • 500 t pentru agregate cu dimensiunea ≤ 4 mm. In cazul criblurilor, verificarea rezistenţei la îngheţ-dezgheţ se va efectua pe loturi de max. 3000 t.


6/29

ART.4. FILER

4.1 Filerul care se utilizează la mixturi asfaltice este de calcar, de var stins în pulbere, sau de cretă, şi trebuie să îndeplinească condiţiile din SR EN 13043 şi/sau STAS 539.

4.2 La aprovizionare, fiecare lot de material va fi însoţit de declaraţia de performanţă şi după caz, certificatul de conformitate împreună cu rapoartele de încercare prin care să se certifice calitatea materialului, eliberate de un laborator acreditat/autorizat şi se va verifica obligatoriu granulozitatea şi umiditatea pe lot, sau pentru maxim 100 to.

4.3 Este interiză utilizarea ca înlocuitor al filerului, a altor pulberi decât cele precizate la alin. 4.1 4.4 Filerul se depozitează în încăperi acoperite, ferite de umezeală sau în silozuri cu încărcare

pneumatică. Nu se admite folosirea filerului aglomerat. 4.5 Caracteristicile fizico-mecanice ale filerului trebuie să fie conform cerinţelor prezentate în

tabelul 6. Tabel 6. Filer utilizat la fabricarea mixturilor asfaltice

Nr. crt.

Caracteristica Condiţii de calitate Metoda de încercare

1 conținut de carbonat de calciu ≥ 90 % categorie cc90 SR EN 196-2

2 granulometrie

sita (mm) treceri (%) 2 ....................................100 0,125.........................min.85 0.063 ........................min.70

SR EN 933-1-2

3 conținut de apa max.1% SR EN 1097-5

4 particule fine nocive valoarea vbf g/kg categorie ≤ 10 vbf10

SR EN 933-9

ART.5. LIANŢI

5.1 Lianţii care se utilizează la prepararea mixturilor asfaltice cuprinse în prezentul caiet de sarcini sunt:

- bitum de clasa 35/50, 50/70 sau 70/100, conform SR EN 12591; - bitum modificat cu polimeri: clasa 3 (penetraţie 25/55), clasa 4 (penetraţie 45/80) şi clasa 5

(penetraţie 40/100) , conform SR EN 14023; Lianţii se selectează în funcţie de penetraţie, în concordanţă cu zonele climatice din anexa A din

AND 605-2014, şi anume: pentru zonele calde se utilizează bitumurile 35/50 sau 50/70 si bitumurile modificate

25/55 sau 45/80 ; pentru zonele reci se utilizează bitumurile 50/70 sau70/100 şi bitumurile modificate

45/80 sau bitumul modificat 40/100 dar cu penetraţie mai mare de 70(1/10 mm) ; pentru mixturile stabilizate MAS, indiferent de zonă, se utilizează bitumurile 50/70 şi

bitumuri modificate 45/80; 5.2 Faţă de cerinţele specificate în SR EN 12591, şi SR EN 14023, bitumul trebuie să prezinte

condiţia suplimentară de ductilitate la 25 oC (determinată conform SR 61): mai mare de 100 cm pentru bitumul 50/70 si 70/100; mai mare de 50 cm pentru bitumul 35/50; mai mare de 50 cm pentru bitumul 50/70 imbătrânit prin metoda TFOT/RTFOT1); mai mare de 75 cm pentru bitumul 70/100 imbătrânit prin metoda TFOT/RTFOT1); mai mare de 25 cm pentru bitumul 35/50 imbătrânit prin metoda TFOT/RTFOT1);

5.3 Bitumul rutier neparafinos şi bitumul modificat cu polimeri trebuie să prezinte o adezivitate de minim 80% faţă de agregatele naturale utilizate la lucrarea respectivă. În caz contrar, se aditivează cu agenţi de adezivitate.


7/29

5.4 Adezivitatea se determină obligatoriu atât prin metoda cantitativă descrisă în SR 10969 (cu spectrofotometrul) cât şi prin una dintre metodele calitative - conform SR EN 12697-11 sau normativ NE 022.

5.5 Bitumul, bitumul modificat cu polimeri şi bitumul aditivat se depozitează separat, pe tipuri de bitum, în conformitate cu specificaţiile producătorului de bitum, respectiv specificaţiile tehnice de depozitare ale staţiilor de mixturi asfaltice. Perioada şi temperatura de stocare vor fi alese în funcţie de specificaţiile producătorului, astfel încât caracteristicile iniţiale ale bitumului să nu sufere modificări la momentul preparării mixturii.

5.6 Pentru amorsare se vor utiliza emulsii bituminoase cationice cu rupere rapidă conform SR 8877-1 şi SR EN 13808.

Tabel 7. Caracteristicile fizico-mecanice ale emulsiei bituminoase Nr. crt.

Caracteristica Condiţii de calitate Metoda de încercare

1. Continutul de liant rezidual min.58% SR EN 1428 2. Omogenitate, rest pe sita de 0,5mm ≤ 0,5 % SR EN 1429 5.7 La aprovizionare se vor verifica datele din declaraţia de performanţă sau, după caz,

certificatul de conformitate cu performanţele produsului şi se vor efectua verificări ale caracteristicilor produsului, conform alin.5.2 (pentru bitum şi bitum modificat) şi alin 5.6 (pentru emulsii bituminoase) pentru fiecare lot aprovizionat, dar nu pentru mai mult de:

500 t. bitum/bitum modificat din acelaşi sortiment, 100 t. emulsie bituminoasă din acelaşi sortiment.

ART.6 ADITIVI

6.1 În vederea atingerii performanţelor mixturilor asfaltice la nivelul cerinţelor se pot utiliza aditivi,

cu caracteristici declarate, evaluaţi în conformitate cu legislaţia în vigoare. Acesti aditivi pot fi adăugaţi fie direct în bitum (de exemplu: agenţii de adezivitate sau aditivii de mărire a lucrabilităţii) fie in mixtura asfaltică (de exemplu: fibrele minerale sau organice, polimerii, etc.)

6.2 Conform SR EN 13108 - 1 art.3.1.12 aditivul este ”un material component care poate fi adăugat în cantităţi mici în mixtura asfaltică, de exemplu fibre minerale sau organice, sau de


8/29

asemenea polimeri, pentru a modifica caracteristicile mecanice, lucrabilitatea sau culoarea mixturii asfaltice”.

Faţă de terminologia din SR EN 13108 - 1, în acest normativ au fost consideraţi aditivi şi produsele care se adaugă direct în bitum şi care nu modifică proprietăţile fundamentale ale acestuia.

6.3 Tipul si dozajul aditivilor se stabilesc pe baza unui studiu preliminar efectuat de către un laborator autorizat sau acreditat, agreat de beneficiar, fiind aleşi în funcţie de realizarea cerinţelor de performanţă specificate.

6.4 Aditivii utilizaţi la fabricarea mixturilor asfaltice vor avea la bază un standard, un agrement tehnic european(ATE) sau un document de declarare şi evaluare a caracteristicilor reglementat pe plan naţional, cum ar fi agrementul tehnic.

CAPITOLUL III

PROIECTAREA MIXTURILOR ASFALTICE. CONDIŢII TEHNICE ART 7. COMPOZIŢIA MIXTURILOR ASFALTICE. CONDIŢII TEHNICE

7.1 Materialele utilizate la fabricarea mixturilor asfaltice sunt: bitumul (simplu, aditivat sau

modificat) şi materialele granulare (agregate naturale şi filer). 7.2 Materialele granulare care vor fi utilizate la fabricarea mixturilor asfaltice pentru drumuri sunt

prezentate în tabelul 8. TABEL 8. Materiale granulare utilizate la fabricarea mixturilor asfaltice

Nr. crt.

Tipul mixturii asfaltice Materiale utilizate

1. Mixtură asfaltică stabilizată Criblură Nisip de concasaj sau sort 0-4 de concasaj Filer

2. Mixtură asfaltică poroasă Criblură Nisip de concasaj sau sort 0-4 de concasaj Filer

3. Beton asfaltic cu criblură

Criblură Nisip de concasaj sau sort 0-4 de concasaj Nisip natural sau sort 0-4 natural Filer

4. Beton asfaltic cu pietriş concasat

Pietriş concasat Nisip de concasaj sau sort 0-4 de concasaj Nisip natural sau sort 0-4 natural Filer

5. Beton asfaltic deschis cu criblură


6. Beton asfaltic deschis cu pietriş concasat


7. Beton asfaltic deschis cu pietriş sortat

Pietriş sortat Nisip natural sau sort 0-4 natural Nisip de concasaj sau sort 0-4 de concasaj Filer

8. Anrobat bituminos cu criblură


9. Anrobat bituminos cu pietriş concasat


10. Anrobat bituminos cu pietriş sortat

Pietriş sortat Nisip de concasaj sau sort 0-4 de concasaj Nisip natural sau sort 0-4 natural Filer


9/29

7.3 La mixturile asfaltice destinate stratului de uzură şi la mixturile asfaltice deschise destinate stratului de legătură și de baza se foloseşte:

- nisip de concasaj, sau - sort 0-4 de concasaj, sau - amestec de nisip de concasaj, sau - sort 0-4 de concasaj cu nisip natural, sau - sort 0-4 natural. Din amestecul total de nisipuri, nisipul natural este in proporţie de maximum:

• 25% pentru mixturile asfaltice utilizate la stratul de uzură; • 50% pentru mixturile asfaltice utilizate la stratul de legătură și de bază.

Pentru mixturile asfaltice tip ABPS, destinate stratului de bază, se foloseşte: - nisip natural, sau - sort 0-4 natural, sau - amestec de nisip natural, sau - sort 0-4 natural cu nisip de concasaj, sau - sort 0-4 de concasaj în proporţie variabilă, după caz. 7.4 Limitele procentelor de agregate naturale şi filer din cantitatea totală de agregate sunt

conform: tabelului 9 pentru mixturi asfaltice tip betoane asfaltice destinate straturilor de uzură şi legătură; tabelului 11 pentru mixturile asfaltice stabilizate. 7.5 Zonele granulometrice reprezentând limitele impuse pentru curbele granulometrice ale

amestecurilor de agregate naturale şi filer sunt conform: tabelului 10 pentru mixturile asfaltice tip betoane asfaltice destinate straturilor de uzură şi

legătură, anrobatelor bituminoase pentru stratul de bază; tabelului 11- pentru mixturile asfaltice stabilizate; tabelului 12 - pentru mixturile asfaltice poroase.

Tabelul 9. Limitele procentelor de agregate naturale și filer

Nr. crt. Fracțiuni de agregate

naturale din amestecul total

Strat de uzura Strat de legatura

Strat de baza

BA 8 BAPC 8

BA 11,2 BAPC11,2

BA16 BAPC16

BAD 22,4 BADPC 22,4 BADPS 22,4

AB 22,4 ABPC 22,4

AB 31,5 ABPC 31,5ABPS 31,5

1. Filer și fracțiuni din nisipuri sub 0,125 mm, %

9…18 8…16 8…15 5…10 3…8 3…12

2. Filer și fracțiunea (0,125 …4 mm), %

Diferența până la 100

3. Agregate naturale cu dimensiunea peste 4 mm, %

22…44 34…48 36…61 55…72 57…73 40…63

TABEL 10. Zona granulometrică a mixturilor asfaltice tip beton asfaltic si anrobate bituminoase

Marimea ochiului sitei conform SR EN 933-2, mm

BA 8 BAPC 8

BA 11,2 BAPC11,2

BA 16 BAPC 16

BAD 22,4 BADPC 22,4 BADPS 22,4

AB 22,4 ABPC 22,4

AB 31,5 ABPC 31,5 ABPS 31,5

45 - - - - - 100

31,5 - - - 100 100 90…100

22,4 - - 100 90…100 90…100 82…94

16 - 100 90…100 73…90 70…86 72…88

11,2 100 90…100 - - - -

8 90…100 75…85 61…82 42…61 38…58 54…74

4 56…78 52…66 39…64 28…45 27…43 37…60

2 38…55 35…50 27…48 20…35 19…34 22…47

0,125 9…18 8…16 8…15 5…10 3…8 3…12

0,063 7…11 5…10 7…11 3…7 2…5 2…7


10/29

TABEL 11. Limitele procentuale și zona granulometrica pentru mixturile asfaltice stabilizate Nr. crt.

Caracteristica Strat de uzura

MAS 11,2 MAS 16 1. Fracțiuni de agregate naturale din amestecul

total

1.1. Filer și fracțiuni din nisipuri sub 0,125 mm, % 9…13 10…14 1.2. Filer și fracțiunea 0,125 …4 mm, % Diferența până la 100 1.3. Cribluri cu dimensiunea peste 4 mm, % 58…70 63…75 2. Granulometrie Mărimea ochiului sitei treceri, % 22,4 - 100 16 100 90…100 11,2 90…100 71…81 8 50…65 44…59 4 30…42 25…37 2 20…30 17…25 0,125 9…13 10…14 0,063 8…12 9…12

TABEL 12. Zona granulometrică a mixturilor asfaltice poroase MAP 16

Site cu ochiuri patrate, mm Treceri, % 22.4 100 16 90…100 2 8…12

0,063 2…4

7.6 Conţinutul optim de liant se stabileşte prin studii preliminare de laborator, de către un laborator de specialitate autorizat sau acreditat ţinând cont de recomandările din tabelul 13. În cazul în care, din studiul de reţetă rezultă un dozaj optim de liant în afara limitelor din tabelul 13, acesta nu va putea fi acceptat decât cu aprobarea proiectantului şi a beneficiarului.

TABEL 13. Conţinut recomadat de liant

Tipul stratului Tipul mixturii asfaltice Conținut de liant min. % în mixtură

uzură (rulare)

MAS11,2 6,0 MAS16 5,9 BA 8 BAPC 8

6,3

BA 11,2 BAPC 11,2

6,0

BA16 5,7 BAPC16 5,7 MAP16 4

legatură (binder) BAD 22,4 BADPC 22,4 BADPS 22,4

4,2

bază AB 22,4 ABPC 22,4 AB 31,5 , ABPC 31,5 ABPS 31,5

4,0

7.7 Limitele recomandate pentru conţinutul de liant, la efectuarea studiilor preliminare de

laborator în vederea stabilirii conţinutului optim de liant, prezentate în tabelul 13 au în vedere o masă


11/29

volumică medie a agregatelor de 2.650 kg/m3. Pentru alte valori ale masei volumice a agregatelor, limitele conţinutului de bitum se calculează prin corecţia cu un coeficient a = 2.650/d, unde “d” este masa volumică reală (declarată de producător şi verificată de laboratorul antreprenorului) a agregatelor inclusiv filerul (media ponderată conform fracţiunilor utilizate la compoziţie), în kg/m3 şi se determină conform SR EN 1097-6.

7.8 În cazul mixturilor asfaltice stabilizate cu diferiţi aditivi, aceştia se utilizează conform agrementelor tehnice şi reglementărilor tehnice în vigoare pe baza unui studiu preliminar de laborator.

7.9 Stabilirea compoziţiei mixturilor asfaltice în vederea elaborării dozajului de fabricaţie se va face pe baza prevederilor acestui cs.. Dozajul va cuprinde obligatoriu: verificarea caracteristicilor materialelor componente (prin analize de laborator, respectiv

rapoarte de încercare); procentul de participare al fiecărui component în amestecul total; stabilirea dozajului de liant funcție de curba granulometrica aleasă; validarea dozajului optim pe baza testelor iniţiale de tip conform tabelului 27 nr. crt. 1.

7.10 Raportul de încercare pentru stabilirea compoziţiei optime a mixturii asfaltice (dozaj) va include rezultatele încercărilor efectuate conform art. 48, pentru cinci conţinuturi diferite de liant, repartizate de o parte şi de alta a conţinutului de liant recomandat în final, dar nu în afara limitelor conţinutului recomandat cu mai mult de 0,2. O nouă încercare de tip(studiu de dozaj) se realizează obligatoriu de fiecare dată când apare măcar una din situaţiile următoare: schimbarea sursei de bitum sau a tipului de bitum, schimbarea sursei de agregate, schimbarea tipului mineralogic al filerului, schimbarea aditivilor.

7.11 Validarea în producţie a mixturii asfaltice se va face, obligatoriu, prin transpunerea dozajului pe staţie şi verificarea caracteristicilor acesteia conform tabelului 27, nr. crt. 2.

ART. 8 CARACTERISTICILE FIZICO-MECANICE ALE MIXTURILOR ASFALTICE

8.1. Caracteristicile fizico-mecanice ale mixturilor asfaltice se determină pe corpuri de probă

confecţionate din mixturi asfaltice preparate în laborator pentru stabilirea dozajelor optime (încercări iniţiale de tip) şi pe probe prelevate de la malaxor sau de la aşternerea pe parcursul execuţiei, precum şi din straturile îmbrăcăminţilor gata executate.

8.2. Prelevarea probelor de mixturi asfaltice pe parcursul execuţiei lucrărilor, precum şi din stratul gata executat, se efectuează conform SR EN 12697-27.

8.3. Caracteristicile fizico-mecanice ale mixturilor asfaltice de tip beton asfaltic trebuie să se încadreze în limitele din tabelele 14,15,16 şi 17.

8.4. Caracteristicile Marshall ale mixturilor asfaltice se determină conform SR EN 12697-6 şi SR EN 12697-34 şi vor respecta condiţiile din tabelul 14.

Absorbţia de apă se va efectua conform metodei din anexa nr.1 din prezentul caiet de sarcini.

TABEL 14. Caracteristici fizico-mecanice determinate prin încercări pe cilindrii Marshall

Nr. crt.

Tipul mixturii asfaltice

Caracteristici pe epruvete cilindrice tip Marshall

Stabilitate la 60 ºC,

KN,

Indice de

curgere,mm,

Raport S/I, min.

KN/mm

Absorbţia de apă, % vol.

Sensibilitate la apă,

%

1. Beton asfaltic 6,5...13 1,5...4,0 1,6 1,5...5,0 min. 80 2. Mixtură asfaltică poroasă 5,0...15 1,5...4,0 2,1 - min. 60 3. Beton asfaltic deschis 5,0...13 1,5...4,0 1,2 1,5...6,0 min. 80 4. Anrobat bituminos 6,5...13 1,5...4,0 1,6 1,5...6,0 min. 80

8.5. Caracteristicile fizico-mecanice ale mixturilor asfaltice determinate prin încercări dinamice se

vor încadra în valorile limită din tabelele 15,16,17,18,19. Încercările dinamice care se vor efectua în vederea verificării caracteristicilor fizico-mecanice ale

mixturilor asfaltice reglementate prin prezentul caiet de sarcini sunt următoarele: Rezistenţa la deformaţii permanente (încercarea la compresiune ciclică şi încercarea

la ornieraj) reprezentată prin:


12/29

- Viteza de fluaj şi fluajul dinamic al mixturii asfaltice, determinate prin încercarea la compresiune ciclică triaxială pe probe cilindrice din mixtură asfaltică, conform SR EN 12697-25, metoda B;

- Viteza de deformaţie şi adâncimea făgaşului, determinate prin încercarea de ornieraj pe epruvete confecţionate în laborator sau prelevate prin tăiere din stratul realizat (carote), conform SR EN 12697-22, dispozitiv mic în aer, procedeul B;

Rezistenţa la oboseală, determinată conform SR EN 12697-24, fie prin încercarea la întindere indirectă pe epruvete cilindrice-anexa E, fie prin celelalte din cadrul metodelor reglementate de SR EN 12697-24;

Modulul de rigiditate, determinat prin încercarea la rigiditate a unei probe cilindrice din mixtură asfaltică, conform SR EN 12697-26, anexa C;

Volumul de goluri al mixturii asfaltice compactate, determinat pe epruvete confecţionate la presa de compactare giratorie, conform SR EN 12697-31.

TABEL 15. Caracteristicile mixturilor pentru stratul de uzură determinate prin încercări dinamice

Nr. crt.

Caracteristică Mixtură

asfaltică pentru stratul de uzură

Clasă tehnică drum I-II III-IV Categorie tehnică stradă I II-III

1. Caracteristici pe cilindrii confecţionaţi la presa giratorie 1.1. Volum de goluri la 80 giraţii, % max. 5,0 6,0 1.2. Rezistenţa la deformaţii permanente (fluaj dinamic)

- deformaţia la 50 ºC, 300KPa şi 10000 impulsuri, μm/m, max. - viteza de deformaţie la 50 ºC, 300KPa şi 10000 impulsuri, μm/m/ciclu, max.

20 000

1,0

30 000

2,0

1.3. Modulul de rigiditate la 20 ºC, 124 ms, MPa, min. 4200 4000 2. Caracteristici pe plăci confecţionate în laborator sau pe carote din îmbrăcăminte 2.1. Rezistenţa la deformaţii permanente, 60 ºC (ornieraj)

- Viteza de deformaţie la ornieraj, mm/1000 cicluri, max. - Adâncimea făgaşului, % din grosimea iniţială a probei, max.

0,3 5,0

0,5 7,0

TABEL 16. Caracteristicile mixturilor pentru stratul de legătură determinate prin încercări dinamice

Nr. crt.

Caracteristică Mixtură asfaltică pentru

stratul de legătură Clasă tehnică drum I-II III-IV

Categorie tehnică stradă I II-III 1. Caracteristici pe cilindrii confecţionaţi la presa giratorie 1.1. Volum de goluri, la 120 giraţii, % maxim 9,5 10,5 1.2. Rezistenţa la deformaţii permanente (fluaj dinamic)

- deformaţia la 40 ºC, 200KPa şi 10000 impulsuri, μm/m, max. - viteza de deformaţie la 40 ºC, 200KPa şi 10000 impulsuri, μm/m/ciclu, max.

20 000

2,0

30 000

3,0

1.3. Modulul de rigiditate la 20 ºC, 124 ms, MPa, min. 5000 4500 1.4. Rezistenţa la oboseală, proba cilindrică solicitată la

întindere indirectă: Număr minim de cicluri până la fisurare la 150C

400 000 300 000

2. Rezistenţa la oboseală, epruvete trapezoidale sau prismatice, ε6 10-6, minim

150

100


13/29

TABEL 17. Caracteristicile mixturilor pentru stratul de bază determinate prin încercări dinamice

Nr. crt.

Caracteristică Mixtură asfaltică pentru stratul de

bază Clasă tehnică drum I-II III-IV

Categorie tehnică stradă I II-III 1. Caracteristici pe cilindrii confecţionaţi la presa giratorie 1.1. Volum de goluri, la 120 giraţii, % maxim 9 10 1.2. Rezistenţa la deformaţii permanente (fluaj dinamic)

- deformaţia la 40 ºC, 200KPa şi 10000 impulsuri, μm/m, maxim - viteza de deformaţie la 40 ºC, 200KPa şi 10000 impulsuri, μm/m/ciclu, maxim

20 000

2,0

30 000

3,0

1.3. Modulul de rigiditate la 20 ºC, 124 ms, MPa, minim 6000 5600 1.4. Rezistenţa la oboseală, proba cilindrică solicitată la întindere

indirectă: Număr minim de cicluri până la fisurare la 150C

500 000

400 000 2. Rezistenţa la oboseală, epruvete trapezoidale sau prismatice

ε6 10-6, minim

150

100 8.6. În cazul în care mixtura pentru stratul de uzură va fi o mixtură stabilizată, aceasta va

îndeplini condiţiile din tabelele 15 şi 18, volumul de goluri se va determina prin metoda densităților aparente și maxime astfel cum sunt precizate în SR EN 12697-8.

8.7. Epruvetele Marshall pentru analizarea mixturilor asfaltice stabilizate se vor confecţiona conform specificaţiilor SR EN 12697-30 prin aplicarea a 75 de lovituri pe fiecare parte a epruvetei.

Volumul de goluri umplut cu bitum(VFB) se determină conform SR EN 12697-8. Sensibilitatea la apă va determina conform SR EN 12697-12, metoda A. Testul Shellenberg se efectuează conform SR EN 12697-18.

TABEL 18. Caracteristici specifice ale mixturilor asfaltice stabilizate Nr. crt.

Caracteristica

1. Volum de goluri pe cilindri Marshall, % 3...4 2. Volum de goluri umplut cu bitum, % 77...83 3. Test Shellenberg, %, max. 0,2 4. Sensibilitate la apă, % min. 80

8.8. În cazul în care mixtura pentru stratul de uzură va fi o mixtură poroasă, aceasta va îndeplini

condiţiile din tabelele 14 şi 19.

TABEL 19. Caracteristici specifice ale mixturilor asfaltice poroase Nr. crt.

Caracteristica

1. Volum de goluri pe cilindri Marshall, %, min. 12 - 20 2. Pierdere de material, SR EN 12697-17, %, max. 30

ART.9 CARACTERISTICILE STRATURILOR REALIZATE DIN MIXTURI ASFALTICE 9.1. Caracteristicile straturilor realizate din mixturi asfaltice sunt: Gradul de compactare, şi absorbţia de apă; Rezistenţa la deformaţii permanente; Elementele geometrice ale stratului executat; Caracteristicile suprafeţei îmbrăcăminţilor bituminoase executate;


14/29

Gradul de compactare şi absorbţia de apă 9.2. Gradul de compactare reprezintă raportul procentual dintre densitatea aparentă a mixturii

asfaltice compactate în strat şi densitatea aparentă determinată pe epruvete Marshall compactate în laborator din aceeaşi mixtură asfaltică, prelevată de la aşternere, sau din aceeaşi mixtură provenită din carote.

Notă: Densitatea aparentă se determină conform SR EN 12697-6. 9.3. Densitatea aparentă a mixturii asfaltice din strat se poate determina pe carote prelevate din

stratul gata executat prin măsurători in situ cu echipamente de măsurare adecvate, omologate, la minim 7 zile după aşternere.

9.4. Încercările de laborator efectuate pentru verificarea compactării constau în determinarea densităţii aparente şi a absorbţiei de apă pe plăcuţe (100 x 100 mm) sau pe carote cilindrice cu diametrul de 100 mm netulburate (media a trei determinari).

9.5. Condiţiile tehnice pentru absorbţia de apă şi gradul de compactare al straturilor din mixturi asfaltice, cuprinse în prezentul c.s., vor fi conforme cu valorile din tabelul 20.

TABEL 20. Caracteristicile straturilor din mixturi asfaltice

Nr. crt.

Tipul stratului Absorbţia de apă,

% vol. Gradul de compactare,

%, min. 1. Mixtură asfaltică stabilizată 2…6 97 2. Mixtură asfaltică poroasă - 97 3. Beton asfaltic 2…5 97 4. Beton asfaltic deschis 3…8 96 5. Anrobat bituminos 2…8 97

Rezistenţa la deformaţii permanente a stratului executat din mixturi asfaltice 9.6. Rezistenţa la deformaţii permanente a stratului de uzură executat din mixturi asfaltice se

verifică pe minim două carote cu diametrul de 200 mm prelevate din stratul executat, la cel puţin 7 zile după aşternere.

9.7. Rezistenţa la deformaţii permanente pe carote se măsoară prin determinarea vitezei de deformaţie la ornieraj şi/sau adâncimea făgaşului, la temperatura de 600C, conform SR EN 12697-22. Valorile admisibile, funcţie de trafic, sunt prezentate în tabelul 15.

Elemente geometrice 9.8. Elementele geometrice şi abaterile limită la elementele geometrice trebuie să îndeplinească

condiţiile din tabelul 21. La stabilirea grosimii straturilor realizate din mixturi asfaltice se va avea în vedere asigurarea

unei grosimi minime de 2,5 x dimensiunea maximă a granulei de agregat utilizată. Nu se admit abateri în minus față de grosimea prevazută în proiect pentru fiecare strat.

TABEL 21. Elementele geometrice şi abaterile limită pentru straturile executate din mixturi asfaltice

Nr. crt.

Elemente geometrice Condiţii de

admisibilitate*

Abateri limită locale admise la elementele

geometrice 1 Grosimea minimă a stratului

compactat, conform SR EN 12697-36 - strat de uzură - strat de legătură - strat de bază 22,4 - strat de bază 31,5

4,0 cm 5,0 cm 6,0 cm 8,0 cm

Nu se admit abateri în minus faţă de grosimea prevăzută în proiect pentru fiecare strat.

2 Lăţimea parţii carosabile Profil transversal proiectat

± 20 mm

3 Profilul transversal - în aliniament

- sub formă acoperiş

± 5,0 mm faţă de cotele profilului adoptat


15/29

- în curbe şi zone aferente - cazuri speciale

- conform STAS 863 - pantă unică

4 Profil longitudinal, în cazul drumurilor noi, declivitatea, % maxim - autostrăzi - DN - drumuri/strazi

- conform PD 162 - conform STAS 863 - conform STAS 10144/3

± 5,0 mm faţă de cotele profilului proiectat, cu condiţia respectării pasului de proiectare adoptat

* condițiile de admisibilitate pentru caracteristicile straturilor străzilor se coreleza conform art.2.3 din Ordinul Ministrului Transporturilor nr.45/1998 publicat în MO partea I bis, nr.138/06.04.1998, cu modificările și completările ulterioare.

Caracteristicile suprafeţei straturilor executate din mixturi asfaltice 9.9. Caracteristicile suprafeţei straturilor de uzură executate din mixturi asfaltice şi condiţiile

tehnice care trebuie să fie îndeplinite sunt conform tabelului 22. Verificări ale uniformităţii în profil transversal şi longitudinal se vor face prin sondaj şi în cazul

straturilor de bază şi legătură, înainte de aşternerea stratului superior. Acestea nu vor depăşi 5 mm. 9.10. Determinarea caracteristicilor suprafeţei straturilor executate din mixturi asfaltice, se

efectuează, pentru: • strat uzură (rulare) - cu maxim 15 zile înainte de recepţia la terminarea lucrărilor şi la sfarsitul

perioadei de garantie; • strat de legătură şi strat bază - înainte de aşternerea stratului următor (superior).

TABEL 22. Caracteristicile suprafeţei straturilor bituminoase

Nr. Crt.


admisibilitate* Metoda de încercare

Strat Uzură

(rulare) Legătură,

bază

1.

Planeitatea în profil longitudinal, prin măsurarea cu echipamente omologate Indice de planeitate, IRI, m/km: - drumuri de clasă tehnică I…II - drumuri de clasă tehnică III - drumuri de clasă tehnică IV - drumuri de clasă tehnică V

≤ 1,5 ≤ 2,0 ≤ 2,5 ≤ 3,0

≤ 2,5

Reglementări tehnice în vigoare privind măsurarea indicelui de planeitate. Măsurătorile se vor efectua din 10 în 10 m, iar în cazul sectoarelor cu denivelări mari se vor determina punctele de maxim.

2.

Planeitatea în profil longitudinal, sub dreptarul de 3m Denivelări admisibile, mm: - drumuri de clasă tehnică I şi II - drumuri de clasă tehnică III - drumuri de clasă tehnică IV…V

≤ 3,0 ≤ 4,0 ≤ 5,0

≤ 4,0

SR EN 13036-7

3. Planeitatea în profil transversal, mm/m

+1,0

+1,0

SR EN 13036-8

4.1.

Aderenţa suprafeţei– unităţi PTV - drumuri de clasă tehnică I…II - drumuri de clasă tehnică III - drumuri de clasă tehnică IV...V

≥ 80 ≥ 75 ≥ 70

- Încercarea cu pendul (SRT) SR EN 13036-4

4.2.

Adâncimea medie a macrotexturii, adâncime textură, mm - drumuri de clasă tehnică I…II - drumuri de clasă tehnică III

≥ 1,2 ≥ 0,8

- Metoda volumetrică MTD SR EN 13036-1


16/29

- drumuri de clasă tehnică IV...V ≥ 0,6

4.3.

Coeficient de frecare (μGT): - drumuri de clasă tehnică I…II - drumuri de clasă tehnică III - drumuri de clasă tehnică IV-V

≥ 0,67 ≥ 0,62 ≥ 0.57

- AND 606

5. Omogenitate. Aspectul suprafeţei Vizual: Aspect fără degradări sub formă de exces de bitum, fisuri, zone poroase, deschise, şlefuite

* condițiile de admisibilitate pentru caracteristicile straturilor străzilor se coreleza conform art.2.3 din Ordinul Ministrului Transporturilor nr.45/1998 publicat în MO partea I bis, nr.138/06.04.1998, cu modificările și completările ulterioare. Notă 1: Pentru verificarea rugozităţii se vor determina atât aderenţa prin metoda cu pendulul

SRT cât şi adâncimea medie a macrotexturii. Dacă nu există alte precizări în caietul de sarcini, aderenţa suprafeţei se determină cu aparatul

cu pendul alegând 3 sectoare reprezentative pe km/drum. Pentru fiecare sector se aleg 5 secţiuni situate la 5…10m între ele, pentru care se determină rugozitatea, în puncte situate la un metru de marginea părţii carosabile (pe urma roţii) şi la o jumătate de metru pe ax ( pe urma roţii). Determinarea adâncimii macrotexturii se face în aceleaşi puncte în care s-a aplicat metoda cu pendul.

CAPITOLUL IV PREPARAREA ŞI PUNEREA ÎN OPERĂ A MIXTURILOR ASFALTICE

ART. 10. PREPARAREA ŞI TRANSPORTUL MIXTURILOR ASFALTICE 10.1. Mixturile asfaltice se prepară în instalaţii prevăzute cu dispozitive de predozare, uscare,

resortare şi dozare gravimetrică a agregatelor naturale, dozare gravimetrică sau volumetrică a bitumului şi filerului, precum şi dispozitivelor de malaxare forţată a agregatelor cu liantul bituminos. Verificarea funcţionării instalaţiilor de producere a mixturii asfaltice se face în mod periodic de către personal de specialitate conform unui program de întreţinere specificat de producătorul echipamentelor şi programului de verificare metrologic al dispozitivelor de măsură şi control.

Certificarea capabilităţii instalaţiei privind calitatea fabricaţiei şi condiţiile de securitate prevăzute de Directiva 89/655/CEE se face cu respectarea tuturor standardelor şi reglementărilor naţionale şi europene impuse. Se recomandă efectuarea inspecţiei tehnice a instalaţiei de producere a mixturii asfaltice la cald de către un organism de inspecţie de terţă parte, organism acreditat conform normelor în vigoare.

Controlul producţiei în fabrică se face conform SR EN 13108-21. 10.2. Temperatura agregatelor naturale, ale bitumului şi ale mixturilor asfaltice la ieşirea din

malaxor se stabilesc în funcţie de tipul liantului, conform tabelului 24 (sau conform specificaţiilor producătorului), cu observaţia că temperaturile maxime se aplică în toate punctele instalaţiei de asfalt şi temperaturile minime se aplică la livrare. În cazul utilizării unui bitum modificat, a unui bitum dur sau a aditivilor, pot fi aplicate temperaturi diferite. În acest caz, aceasta trebuie să fie documentată şi declarată pe marcajul reglementat.

TABEL 23. Temperaturi la prepararea mixturilor asfaltice.

Tip bitum Bitum Agregate

Betoane asfaltice

MAS MAP

Mixtura asfaltică la ieşirea din malaxor Temperatura, 0C

35-50 150-170 140-190 150-190 160-200 150-180 50-70 150-170 140-190 140-180 150-190 140-175

70-100 150-170 140-190 140-180 140-180 140-170


17/29

10.3.Temperatura mixturii asfaltice la iesirea din malaxor trebuie reglată astfel încât în condiţiile concrete de transport (distanţă şi mijloace de transport ) şi condiţiile climatice să fie asigurate temperaturile de aşternere şi compactare conform tabelului 24.

10.4. Se interzice incălzirea agregatelor naturale şi a bitumului peste valorile specificate în tabelul 23, cu scopul de a evita modificarea caracteristicilor liantului, în procesul tehnologic.

10.5. Trebuie evitată incălzirea prelungită a bitumului sau reîncălzirea aceleiaşi cantităţi de bitum de mai multe ori. Dacă totusi din punct de vedere tehnologic nu a putut fi evitată reincălzirea bitumului, atunci este necesară verificarea penetraţiei acestuia. Dacă penetraţia bitumului nu este corespunzătoare se renunţă la utilizarea lui.

10.6. Durata de malaxare, in funcţie de tipul instalaţiei, trebuie să fie suficientă pentru realizarea unei anrobări complete şi uniforme a agregatelor naturale şi a filerului cu liantul bituminos.

10.7. Mixturile asfaltice executate la cald se transportă cu autobasculante adecvate, acoperite cu prelate speciale, imediat după incărcare, urmărindu-se ca pierderile de temperatură pe tot timpul transportului, să fie minime. Benele mijloacelor de transport vor fi curate si uscate.

10.8. Mixtura asfaltică preparată cu bitum modificat cu polimeri se transportă obligatoriu cu autobasculante cu bena termoizolantă si acoperită cu prelată.

ART. 11. LUCRĂRI PREGĂTITOARE 11.1. Pregătirea stratului suport înainte de punerea în operă a mixturii asfaltice Înainte de aşternerea mixturii, stratul suport trebuie bine curăţat, iar dacă este cazul se

remediază şi se reprofilează. Materialele neaderente, praful şi orice poate afecta legătura între stratul suport şi stratul nou executat trebuie îndepărtat.

În cazul stratului suport din macadam, acesta se curăţă şi se mătură. În cazul stratului suport din mixturi asfaltice degradate reparaţiile se realizează conform

normativelor în vigoare. Cand stratul suport este realizat din mixturi asfaltice deschise, se va evita contaminarea

suprafeţei acestuia cu impurităţi datorate traficului. În cazul în care acest strat nu se protejează sau nu se acoperă imediat cu stratul următor se impune curăţarea prin periere mecanică şi spălare.

După curăţare se vor verifica cotele stratului suport, care trebuie să fie conform proiectului de execuţie.

În cazul în care stratul suport este constituit din straturi executate din mixturi asfaltice existente, aducerea acestuia la cotele prevăzute în proiectul de execuţie se realizează, după caz, fie prin aplicarea unui strat de egalizare din mixtură asfaltică, fie prin frezare, conform prevederilor din proiectul de execuţie.

Stratul de reprofilare / egalizare va fi realizat din acelaşi tip de mixtură ca şi stratul superior. Grosimea acestuia va fi determinată funcţie de preluarea denivelărilor existente.

Suprafaţa stratului suport trebuie să fie uscată. 11.2. Amorsarea La realizarea straturilor executate din mixturi asfaltice se amorsează stratul suport şi rosturile de

lucru cu o emulsie bituminoasă cationică cu rupere rapidă. Amorsarea stratului suport se realizează uniform cu un dispozitiv special, care poate regla cantitatea de liant pe metru pătrat în funcţie de natura stratului suport.

Amorsarea se face pe o suprafaţă curăţată şi uscată, în faţa finisorului la o distanţă maximă de 100 m, în aşa fel încât aşternerea miutrii sa se facă după ruperea emulsiei bituminoase.

În funcţie de natura stratului suport, cantitatea de bitum pur, rămasă după aplicarea amorsajului, trebuie să fie de 0.3…0.5 kg/m2.

La straturile executate din mixturi asfaltice realizate pe strat suport din beton de ciment sau macadam cimentat, când grosimea totală a straturilor rutiere din mixturi asfaltice este mai mică de 15 cm, rosturile se acoperă pe o lăţime de minimum 50 cm cu geosintetice sau alte materiale agrementate tehnic.

În cazul în care stratul suport de beton de ciment prezintă fisuri sau crăpături pronunţate se recomandă acoperirea totală a zonei cu mortare sau mixturi asfaltice (antifisură) în grosime minimă de 2 cm, acoperite cu geogrile sau geosintetice, sau altă soluţie propusă de proiectant în urma analizei tehnico-econimice.


18/29

ART. 12. AŞTERNEREA MIXTURII ASFALTICE 12.1. Aşternerea mixturilor asfaltice se face la temperaturi ale stratului suport de minimum 10oC ,

pe o suprafaţă uscată. 12.2. În cazul mixturilor asfaltice cu bitum modificat cu polimeri aşternerea mixturilor asfaltice se

va face la temperaturi ale stratului suport de minimum 15oC, pe o suprafaţă uscată. 12.3. Lucrările se întrerup pe vânt puternic sau ploaie şi se reiau numai după uscarea stratului

suport. 12.4. Aşternerea mixturilor asfaltice se efectuează numai mecanizat, cu repartizatoare –

finisoare prevăzute cu sistem de nivelare încălzit care asigură o precompactare, cu excepţia plombării gropilor izolate şi a spaţiilor înguste în care repartizatoarele - finisoarele nu pot efectua această operaţie. Mixtura asfaltică trebuie aşternută continuu, în grosime constantă, pe fiecare strat şi pe toată lungimea unei benzi programată a se executa în ziua respectivă.

12.5. În cazul unor întreruperi accidentale care conduc la scăderea temperaturii mixturii asfaltice rămasă necompactată, aceasta va fi indepărtată. Această operaţie se face în afara zonelor pe care există, sau urmează a se aşterne, mixtură asfaltică. Capătul benzii întrerupte se tratează ca rost de lucru transversal, conform prevederilor de la art. 12.13.

12.6. Mixturile asfaltice trebuie să aibă la aşternere şi compactare, în funcţie de tipul liantului, temperaturile prevăzute în tabelul 24. Măsurarea temperaturii va fi efectuată în masa mixturii, în buncărul repartizatorului, cu respectarea metodologiei prezentate in SR EN 12697-13.

În cazul utilizării aditivilor pentru mărirea lucrabilităţii mixturilor asfaltice la temperaturi scăzute se vor respecta prevederile din agrementul tehnic şi specificaţiile tehnice ale producătorului.

12.7. Pentru mixtura asfaltică stabilizată, se vor utiliza temperaturi cu 10 0C mai mari decât cele prevăzute în tabelul nr. 24.

TABEL 24. Temperaturile mixturii asfaltice la aşternere şi compactare

Tipul liantului Temperatura

mixturii asfaltice la aşternere 0C, min.

Temperatura mixturii asfaltice la compactare

oC, minim Bitum rutier neparafinos, tip:

35/50 50/70

70/100

150 140 140

Început Sfârşit 145 140 135

110 110 100

Bitum modificat cu polimeri, clasa: 25/55 45/80

40/100

165 160 155

160 155 150

120 120 120

12.8. Aşternerea se va face pe întreaga lăţime a căii de rulare. Atunci când acest lucru nu este

posibil, se stabileşte prin proiect şi se supune aprobării beneficiarului lăţimea benzilor de aşternere şi poziţia rosturilor longitudinale ce urmează a fi executate.

12.9. Grosimea maximă a mixturii aşternute printr-o singură trecere nu poate fi mai mare de 10 cm.

12.10. Viteza optimă de aşternere se va corela cu distanţa de transport şi capacitatea de fabricaţie a staţiei, pentru a se evita total întreruperile în timpul execuţiei stratului şi apariţia crăpăturilor / fisurilor la suprafaţa stratului proaspăt aşternut. Funcţie de performanţele finisorului, viteza la aşternere poate fi de 2,5...4 m/min.

12.11. În buncărul utilajului de aşternere, trebuie să existe în permanenţă suficientă mixtură, necesară pentru a se evita o răspândire neuniformă a materialului.

12.12. La realizarea straturilor executate din mixturi asfaltice, o atenţie deosebită se va acorda realizării rosturilor de lucru, longitudinale şi transversale, care trebuie să fie foarte regulate şi etanşe.

La reluarea lucrului pe aceeaşi bandă sau pe banda adiacentă, zonele aferente rostului de lucru, longitudinal şi/sau transversal, se taie pe toată grosimea stratului, astfel încât să rezulte o muchie vie verticală .


19/29

În cazul rostului longitudinal, când benzile adiacente se execută în aceeaşi zi, tăierea nu mai este necesară cu exceptia stratului de uzura(rulare).

Rosturile de lucru longitudinale şi transversale ale stratului de uzură se vor decala cu minimum 10 cm faţă de cele ale stratului de legătură, cu alternarea lor.

Atunci când există şi strat de bază bituminos sau din materiale tratate cu liant hidraulic, rosturile de lucru ale straturilor se vor executa întreţesut.

12.13. Legătura transversală dintre un strat de asfalt nou şi un strat de asfalt existent al drumului se va face după decaparea mixturii din stratul vechi, pe o lungime variabilă în funcţie de grosimea noului strat, astfel încât să se obţină o grosime constantă a acestuia, cu panta de 0,5%.

În plan, liniile de decapare se recomandă să fie în formă de V, la 45o. Completarea zonei de unire se va face prin amorsarea suprafeţei, urmată de aşternerea şi

compactarea noii mixturi asfaltice, până la nivelul superior al ambelor straturi (nou şi existent).

Racordarea în profil longitudinal a stratului nou cu strat existent

Racordarea în plan a stratului nou cu stratul existent. 12.14. Stratul de bază va fi acoperit cu straturile îmbrăcămintei bituminoase, nefiind lăsat

neprotejat sub trafic. 12.15. Având în vedere porozitatea mare a stratului de legătură (binder), realizat din beton

asfaltic deschis, acesta nu se va lăsa neacoperit. Este recomandat ca stratul de binder să fie acoperit înainte de sezonul rece, pentru evitarea apariţiei unor degradări structurale.

ART. 13. COMPACTAREA MIXTURII ASFALTICE 13.1. La compactarea straturilor executate din mixturi asfaltice se aplică tehnologii

corespunzătoare, care să asigure caracteristicile tehnice şi gradul de compactare prevăzute pentru fiecare tip de mixtură asfaltică şi fiecare strat în parte.

Operaţia de compactare a straturilor executate din mixturi asfaltice se realizează cu compactoare cu rulouri netede şi/sau compactoare cu pneuri, prevăzute cu dispozitive de vibrare adecvate, astfel încât să se obţină gradul de compactare conform tabelului 20.

13.2. Pentru obţinerea gradului de compactare prevăzut, se execută un sector de probă şi se determină numărul optim de treceri ale compactoarelor, în funcţie de performanţele acestora, tipul şi grosimea straturilor executate.

Sectorul de probă se realizează înainte de începerea aşternerii stratului în lucrare, utilizând mixturi asfaltice preparate în condiţii similare cu cele stabilite pentru producţia curentă.

13.3. Etalonarea atelierului de compactare şi de lucru, va fi efectuată sub responsabilitatea unui laborator autorizat, care va efectua, în acest scop, toate încercările pe care le va considera necesare

450

Marginea părții carosabile

stratul rutier existent

450

Axa drumului/străzii

stratul rutier nou


20/29

pentru stabilirea condiţiilor de realizare a stratului executat în conformitate cu prevederile prezentului c.s.

13.4. Metoda de compactare propusă va fi considerată satisfăcătoare dacă, pe sectorul de probă, se obţine gradul de compactare minim menţionat în tabelul 20.

13.5. Pentru obţinerea gradului de compactare prevăzut, numărul minim de treceri recomandat pentru compactoarele uzuale este cel menţionat în tabelul 25.

Compactarea se execută pe fiecare strat în parte. Compactoarele cu pneuri vor fi echipate cu şorţuri de protecţie .

TABEL 25. Compactarea mixturilor asfaltice. Număr minim de treceri.

Tipul stratului

Ateliere de compactare A B

Compactor cu pneuri de 160 kN

Compactor cu rulouri netede de 120 kN

Compactor cu rulouri netede de 120 kN

Număr minim de treceri Strat de uzură 10 4 12

Strat de legătură 12 4 14 Strat de bază 12 4 14

13.6. Compactarea se execută în lungul benzii, primele treceri efectuându-se în zona rostului

dintre benzi, apoi de la marginea mai joasă spre cea ridicată. Pe sectoarele în rampă, prima trecere se face cu utilajul de compactare în urcare.

Compactoarele trebuie să lucreze fără şocuri, cu o viteză mai redusă la început, pentru a evita vălurirea stratului executat din mixtură asfaltică şi nu se vor îndepărta mai mult de 50 m în spatele repartizatorului. Locurile inaccesibile compactorului, în special în lungul bordurilor, în jurul gurilor de scurgere sau ale căminelor de vizitare, se compactează cu maiul mecanic.

13.7. Suprafaţa stratului se controlează în permanenţă, iar micile denivelări care apar pe suprafaţa stratului executat din mixturi asfaltice vor fi corectate după prima trecere a rulourilor compactoare pe toată lăţimea benzii.

CAPITOLUL V CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR

Controlul calităţii lucrărilor de execuţie a straturilor de uzură, de legătură şi de bază din mixturi

asfaltice se efectuează pe faze. ART.14 CONTROLUL CALITĂŢII MATERIALELOR 14.1. Controlul calităţii materialelor se face conform prevederilor prezentului caiet de sarcini. ART.15 CONTROLUL PROCESULUI TEHNOLOGIC Controlul procesului tehnologic constă în următoarele operaţii: 15.1. Controlul reglajului instalaţiei de preparare a mixturii asfaltice:

- funcţionarea corectă a dispozitivelor de cântărire sau dozare volumetrică: la începutul fiecărei zile de lucru;

- funcţionarea corectă a predozatoarelor de agregate naturale: zilnic. 15.2. Controlul regimului termic de preparare a mixturii asfaltice:

- temperatura liantului la introducerea în malaxor: permanent; - temperatura agregatelor naturale uscate şi încălzite la ieşirea din uscător: permanent; - temperatura mixturii asfaltice la ieşirea din malaxor: permanent.

15.3. Controlul procesului tehnologic de execuţie a stratului bituminos: - pregătirea stratului suport: zilnic, la începerea lucrării pe sectorul respectiv; - temperatura exterioară: zilnic, la începerea lucrării pe sectorul respectiv, - temperatura mixturii asfaltice la asternere şi compactare: cel puţin de două ori pe zi la

compactare, cu respectarea metodologiei impuse de SR EN 12697-13; - modul de execuţie a rosturilor: zilnic; - tehnologia de compactare (atelier de compactare, număr de treceri): zilnic


21/29

15.4. Verificarea respectării compoziţiei mixturii asfaltice conform amestecului prestabilit (dozajul de referinţă) se va face în felul următor :

- granulozitatea amestecului de agregate naturale şi filer la ieşirea din malaxor, înainte de adăugarea liantului (sarja albă): zilnic sau ori de câte ori se observă o calitate necorespunzătoare a mixturilor asfaltice;

- conţinutul minim obligatoriu de materiale concasate: la începutul fiecărei zile de lucru; - compoziţia mixturii asfaltice (compoziţia granulometrică şi conţinutul de bitum) prin

extracţii, pe probe de mixtură prelevate de la malaxor sau aşternere: zilnic. 15.5. Verificarea calităţii mixturii asfaltice se va face prin analize efectuate de un laborator

autorizat pe probe de mixtură asfaltică: 1 probă / 400 tone mixtură fabricată, dar cel puţin una pe zi, astfel:

- compoziţia mixturii asfaltice, care trebuie să corespundă compoziţiei stabilite prin studiul preliminar de laborator;

- caracteristicile fizico-mecanice care trebuie să se încadreze în limitele din prezentul c.s. Volumul de goluri se va verifica pe parcursul execuţiei pe epruvete Marshall şi se va raporta la

limitele din tabelele 18 şi 19, în funcţie de tipul mixturii asfaltice preparate. Abaterile în valoare absolută ale compoziţiei mixturilor asfaltice faţă de amestecul de referinţă

prestabilit (dozaj) se vor încadra în valorile limită din tabelul 26, cu încadrarea în limitele caracteristicilor fizico-mecanice prevăzute în prezentul caiet de sarcini şi verificate pentru stabilirea dozajului optim.

TABEL 26. Abateri faţă de compoziţie Abateri admise faţă de dozajul optim, în valoare absolută

Agregate Treceri pe sita de, mm

31,5 + 5 22,4 + 5 16 + 5 11,2 + 5 8 + 5 4 + 4 2 + 3 0,125 + 1,5

0,063 + 1,0 Bitum ± 0,2

15.6. Tipurile de încercări şi frecvenţa acestora, în funcţie de tipul de mixtură şi clasa tehnică a

drumului sunt prezentate în tabelul 27, în corelare cu SR EN 13108-20.

TABEL 27. Tipul şi frecvenţa încercărilor realizate pe mixturi asfaltice Nr. crt.

Natura controlului/încercării şi frecvenţa încercării

Caracteristici verificate şi limite de încadrare

Tipul mixturii asfaltice

1. Încercări iniţiale de tip (validarea în laborator)

conform tabel 14

Toate tipurile de mixturi asfaltice destinate stratului de uzură, de legătură şi de bază cu excepţia mixturilor asfaltice stabilizate

conform tabel 15

Toate tipurile de mixturi asfaltice destinate stratului de uzură, cu excepţia mixturilor poroase, pentru clasa tehnică a drumului I, II, III, IV și categoria tehnică a străzii I, II, III

conform tabel 16 şi tabel 17

Toate tipurile de mixturi asfaltice destinate stratului de legătură şi de bază, conform prevederilor din acest normativ pentru clasa tehnică a drumului I, II, III, IV și categoria tehnică a străzii I, II, III

conform tabel 18 Mixturile asfaltice stabilizate, indiferent de clasa tehnică a drumului

conform tabel 19 Mixturile asfaltice poroase, indiferent de clasa tehnică a drumului


22/29

2.

Încercări iniţiale de tip (validarea în producţie)

idem punctul 1

La transpunerea pe staţia de asfalt a dozajelor proiectate în laborator, vor fi prelevate probe pe care se vor reface toate încercările prevăzute la punctul 1 din acest tabel.

compoziţia mixturii conform art.15.4, și art.15.5

La transpunerea pe staţia de asfalt a dozajelor proiectate în laborator, se va verifica respectarea dozajului de referinta.

3.

Verificarea caracteristicilor mixturii asfaltice prelevate în timpul execuţiei: - frecvenţa 1/400 tone mixtură asfaltică fabricată sau 1/700 tone mixtură fabricată în cazul staţiilor cu productivitate mai mare de 80 to/oră, dar cel puţin o dată pe zi.

compoziţia mixturii conform art. 15.4, și art.15.5

Toate tipurile de mixtură asfaltică pentru stratul de uzură, de legătură şi de bază.

caracteristici fizico-mecanice pe epruvete Marshall conform tabel

14

Toate tipurile de mixturi asfaltice destinate stratului de uzură, de legătură şi de bază cu excepţia mixturilor asfaltice stabilizate

conform tabel 18 Mixturi asfaltice stabilizate caracteristici fizico-mecanice pe epruvete Marshall conform tabel 14 şi volum de goluri pe cilindri

Marshall - conform tabel 19

Mixturi asfaltice poroase

4.

Verificarea calităţii stratului executat: - o verificare pentru fiecare 10 000 m2 executaţi, - min.1/lucrare, în cazul lucrărilor cu suprafaţă mai mică de 10 000 m2

conform tabel 20

Toate tipurile de mixtură asfaltică pentru stratul de uzură, de legătură şi de bază

5.

Verificarea rezistenţei stratului la deformaţii permanente pentru stratul executat: - o verificare pentru fiecare 20 000 m2 executaţi, în cazul drumurilor/străzilor cu mai mult de 2 benzi pe sens; - o verificare pentru fiecare 10 000 m2 executaţi, în cazul drumurilor/străzilor cu cel mult de 2 benzi pe sens; - min.1/lucrare, în cazul lucrărilor cu suprafaţa mai mică de 10 000 m2.

conform tabel 15 pentru rata de ornieraj şi/sau adâncime făgaş, cu respectarea art.9.6 și art.9.7

Toate tipurile de mixtură asfaltică destinate stratului de uzură, pentru drumurile de clasă tehnică I, II şi III, IV și categoria tehnică a străzii I, II, III

6.

Verificarea modulului de rigiditate: - o verificare pentru fiecare 20 000 m2 executaţi, în cazul drumurilor/străzilor cu mai mult de 2 benzi pe sens; - o verificare pentru fiecare 10 000 m2 executaţi, în cazul drumurilor/străzilor cu cel mult de 2 benzi pe sens; - min.1/lucrare, în cazul lucrărilor cu suprafaţa mai mică de 10 000 m2.

conform tabel 17 Stratul de baza

7. Verificarea elementelor geometrice ale stratului executat

conform tabel 21 Toate straturile executate

8. Verificarea caracteristicilor suprafeţei stratului executat

conform tabel 22 Toate straturile executate

9.

Verificări suplimentare în situaţii cerute de comisia de recepţie (beneficiar): - frecvenţa: 1 set carote pentru fiecare solicitare

conform solicitării comisiei de recepţie


23/29

ART.16 CONTROLUL CALITĂŢII STRATURILOR EXECUTATE DIN MIXTURI ASFALTICE

16.1. Verificarea calităţii stratului se efectuează prin prelevarea de epruvete, conform SR EN 12697-29, astfel:

- carote Φ 200 mm pentru determinarea rezistenţei la ornieraj; - carote Φ 100 mm sau plăci de min. (400 x 400) mm sau carote de Φ 200 mm (în suprafaţă echivalentă cu a plăcii menţionate anterior) pentru determinarea grosimii straturilor, a gradului de compactare şi absorbţiei de apă, precum şi a compoziţiei – la cererea beneficiarului.

Epruvetele se prelevează în prezenţa delegatului antreprenorului, al beneficiarului şi al consultantului sau a dirigintelui, la aproximativ 1 m de la marginea părţii carosabile, încheindu-se un proces verbal în care se va nota - informativ, grosimea straturilor prin măsurarea cu o riglă gradată. Grosimea straturilor, măsurată în laborator, conform SR EN 12697-29 se va trece în raportul de încercare.

Zonele care se stabilesc pentru prelevarea probelor sunt alese din sectoarele cele mai defavorabile.

16.2. Verificarea compactării stratului, se efectuează prin determinarea gradului de compactare in situ, prin incercări nedistructive sau prin incercări de laborator pe carote.

Încercările de laborator efectuate pe carote pentru verificarea compactării constau în determinarea densităţii aparente şi a absorbţiei de apă, pe plăcuţe (100x100) mm sau pe carote cilindrice cu diametrul de 100 sau 200 mm, netulburate.

Rezultatele obţinute privind compactarea stratului trebuie să se încadreze în limitele din tabelul 20.

16.3. Celelalte incercări constau în măsurarea grosimii stratului, a absorbţiei de apă şi a compoziţiei (granulometrie şi conţinut de bitum).

ART.17 VERIFICAREA ELEMENTELOR GEOMETRICE 17.1. Verificarea elementelor geometrice ale stratului şi a uniformităţii suprafeţei, constă în:

- verificarea îndeplinirii condiţiilor de calitate pentru stratul suport şi fundaţie, conform prevederilor STAS 6400;

- verificarea grosimii stratului, în funcţie de datele înscrise în rapoartele de încercare întocmite la încercarea probelor din stratul de bază executat, iar la aprecierea comisiei de recepţie, prin maximum două sondaje pe kilometru, efectuate la 1 m de marginea stratului asfaltic executat; verificarea se va face pe probe ce se iau pentru verificarea calităţii îmbrăcăminţii, tabel 20 şi conform tabel 21;

- verificarea profilului transversal: - se face cu echipamente adecvate, omologate; - verificarea cotelor profilului longitudinal: - se face în ax, cu ajutorul unui aparat topografic

de nivelment sau cu o grindă rulantă de 3 m lungime, pe minimum 10% din lungimea traseului.

Nu se admit abateri în minus faţă de grosimea stratului prevăzută în proiect, respectiv în profilul transversal tip, condiţie obligatorie pentru promovarea lucrărilor la recepţie. În situaţia în care grosimea proiectată nu este respectată stratul se reface conform proiectului.

CAPITOLUL VI

RECEPŢIA LUCRĂRILOR ART.18 RECEPŢIA PE FAZE DETERMINANTE 18.1. Recepţia pe faze determinante, stabilite în proiectul tehnic, privind straturile de uzură, de

legătură şi de bază se vor efectua conform Regulamentului privind controlul de stat al calităţii în construcţii aprobat cu HG 272/94 şi conform Procedurii privind controlul statului în fazele de execuţie determinante, aprobată cu Ordin MDRAP 1370/2014.

ART.19 RECEPŢIA LA TERMINAREA LUCRĂRILOR 19.1. Recepţia la terminarea lucrărilor se efectuează de către beneficiar conform

Regulamentului de recepţie a lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente acestora, aprobat prin H.G. 273/94 cu modificările şi completările ulterioare.


24/29

Comisia de recepţie examinează lucrările executate în conformitate cu documentaţia tehnică aprobată, proiect de execuţie, caiet de sarcini, precum şi determinări necesare în vederea realizării recepţiei la terminarea lucrării, după cum urmează:

− Verificarea elementelor geometrice - tabel 21; o grosimea; o lăţimea părţii carosabile; o profil transversal şi longitudinal;

− Planeitatea suprafeţei de rulare - tabel 22; − Rugozitate - tabel 22; − Capacitate portantă, − Rapoarte de încercare pe carote, prelevate din straturile executate - conform tabel 27.

ART.20 RECEPŢIA FINALĂ 20.1. Constructorul are obligaţia finalizării tuturor lucrărilor cuprinse în Anexa 2, precum şi

remedierii neconformităţilor cuprinse în Anexa 3 la Procesul verbal de recepţie la terminarea lucrărilor, în termenele prevăzute în acestea.

20.2. În perioada de garanţie, toate eventualele defecţiuni vor fi remediate corespunzător de către antreprenor.

20.3. Pentru lucrările de ranforsare, reabilitare, precum şi construcţii noi de drumuri şi autostrăzi, în vederea Recepţiei Finale, antreprenorul va prezenta măsurătorile de planeitate, rugozitate şi capacitate portantă, pentru confirmarea comportării în exploatare a lucrărilor executate.

20.4. Recepţia finală se va face conform Regulamentului de recepţie a lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente acestora, aprobat prin H.G. 273/94 cu modificările şi completările ulterioare, după expirarea perioadei de garanţie.

ANEXA NR. 1

Determinarea absorbţiei de apă Absorbţia de apă este cantitatea de apă absorbită de golurile accesibile din exterior ale unei

epruvete din mixtură asfaltică, la menţinerea în apă sub vid şi se exprimă în procente din masa sau volumul iniţial al epruvetei.

1.1 Aparatură

a) Etuvă; b) Balanţă hidrostatică cu sarcină maximă de 2 kg cu clasa de precizie III; c) Aparat pentru determinarea absorbţiei de apă alcătuit dintr-un vas de absorbţie (exsicator de

vid); pompă de vid (trompă de apă); vacuummetru cu mercur; vas de siguranţă şi tuburi de legătură din cauciuc între părţile componente. Pompa de vid trebuie să asigure evacuarea aerului în aşa fel încât să se realizeze o presiune scăzută de 15...20 mmHg după circa 30 minute.

1.2 Modul de lucru

Determinarea se efectuează pe epruvete sub formă de cilindri Marshall confecţionate în

laborator, precum şi pe plăcuţe sau carote prelevate din îmbrăcămintea bituminoasă. Confecţionarea epruvetelor se realizează conform SR EN 12697-30. Epruvetele din îmbrăcămintea bituminoasă se usucă în aer la temperatura de maxim 20 oC până la masă constantă.

Notă: Masa constantă se consideră când două cantăriri succesive la interval de minim 4 ore diferă între ele cu mai puţin de 0,1%.

Epruvetele astfel pregătite pentru încercare se cântăresc în aer (mu), după care se menţin timp de 1 oră, în apă, la temperatura de 20 oC ±1 oC, se scot din apă, se şterg cu o ţesătură umedă şi se cântăresc în aer (m1) şi apoi în apă (m2).

Diferenţa dintre aceste două cântăriri raportată la densitatea apei reprezintă volumul iniţial al epruvetei:


25/29

V = (m1 – m2)/ρw [cm3]

Epruvetele sunt introduse apoi în vasul de absorbţie (exsicatorul de vid) umplut cu apă la

temperatura de 20 oC ±1 oC, se aşează capacul de etansare şi se pune în funcţiune evacuarea aerului astfel ca după circa 30 minute să se obţină un vid între 15...20 mmHg. Vidul se întrerupe după 3 ore , dar epruvetele se menţin în continuare în apă la temperatura de 20 oC ±1 oC timp de 2 ore la presiune atmosferică.

Epruvetele se scot apoi din apă, se şterg cu o ţesătură umedă şi se cântăresc în aer (m3) şi în apă (m4).

Diferenţa între aceste două cântăriri raportată la densitatea apei reprezintă volumul final al epruvetelor:

V1 = (m3 – m4)/ρw [cm3]

1.3 Calcul Absorbţia de apă, exprimată în procente, se poate calcula în două moduri cu următoarele

formule: a) În cazul în care volumul iniţial (V) al epruvetelor este mai mare ca volumul final (V1):

- Absorbţia de apă (Am) raportată la masa epruvetei:

Am=[(m3 - mu)/mu]x 100 [%]

- Absorbţia de apă (Av) raportată la volumul epruvetei:

[%] b) În cazul în care volumul final (V1) este mai mare ca volumul iniţial (V):

- Absorbţia de apă (Am) raportată la masa epruvetei:

[%] - Absorbţia de apă (Av) raportată la volumul epruvetei:

[%] în care: mu masa epruvetei după uscare, cântărită în aer, în grame; m1 masa epruvetei după 1 oră de menţinere în apă, cântărită în aer, în grame; m2 masa epruvetei după 1 oră menţinere în apă , cântărită în apă, în grame; m3 masa epruvetei, după 3 ore în vid şi alte 2 ore la presiune atmosferică, cântărită în aer, în

grame; m4 masa epruvetei după 3 ore în vid şi alte 2 ore la presiune atmosferică, cântărită în apă, în

grame; ρw densitatea apei, în grame pe centimetru cub, calculată cu formula:

unde t, este temperatura apei. Abaterea valorilor individuale faţă de medie nu trebuie să fie mai mare de ± 0,5% (procente în

valoare absolută).

REFERINŢE NORMATIVE Pentru referinţele nedatate, se aplică ultima ediţie a publicaţiei la care se face referire (inclusiv

eventualele modificări).


26/29

SR EN 13043:2003 Agregate pentru amestecuri bituminoase şi pentru finisarea suprafeţelor, utilizate la construcţia şoselelor, a aeroporturilor şi a altor zone cu trafic.

SR EN 13043:2003/AC:2004 Agregate pentru amestecuri bituminoase şi pentru finisarea suprafeţelor utilizate în construcţia şoselelor, a aeroporturilor şi a altor zone cu trafic.

SR EN 13808:2013 Bitum şi lianţi bituminoşi. Cadrul specificaţiilor pentru emulsiile bituminoase cationice.

SR EN 14023:2010 Bitum şi lianţi bituminoşi. Cadru pentru specificaţiile bitumurilor modificate cu polimeri.

SR EN 1428:2012 Bitum și lianti bituminosi. Determinarea continutului de apa din emulsiile bituminoase. Metoda distilarii azeotrope.

SR 61:1997 Bitum. Determinarea ductilităţii.

SR EN 1429:2013 Bitum și lianti bituminosi. Determinarea reziduuluipe sita al emulsiilor bituminoase și determinarea stabilitatii la depozitare prin cernere.

SR EN 12607-1:2015 Bitum şi lianţi bituminoşi. Determinarea rezistenţei la întărire sub efectul căldurii şi aerului. Partea 1: Metoda RTFOT

SR EN 12607-2:2015 Bitum şi lianţi bituminoşi. Determinarea rezistenţei la întărire sub efectul căldurii şi aerului. Partea 2: Metoda TFOT

SR EN 12591:2009 Bitum şi lianţi bituminoşi. Specificaţii pentru bitumuri rutiere.

SR EN 13036-1:2010 Caracteristici ale suprafeţei drumurilor şi aeroporturilor. Metode de încercare. Partea 1: Măsurarea adâncimii macrotexturii suprafeţei îmbrăcămintei, prin tehnica volumetrică a petei

SR EN 13036-4:2012 Caracteristici ale suprafeţelor drumurilor şi pistelor aeroportuare. Metode de încercare. Partea 4: Metode de măsurare a aderenţei unei suprafeţe. Încercarea cu pendul.

SR EN 13036-7:2004 Caracteristici ale suprafeţelor drumurilor şi pistelor aeroportuare. Metode de încercare. Partea 7: Măsurarea denivelărilor straturilor de rulare ale drumurilor: încercarea cu dreptar.

SR EN 13036-8:2008 Caracteristici ale suprafeţei drumurilor şi pistelor aeroporturilor. Metode de încercare. Partea 8: Determinarea indicilor de planeitate transversală.

SR EN ISO 13473-1:2004 Caracterizarea texturii îmbrăcămintei unei structuri rutiere plecând de la releveele de profil. Partea 1: Determinarea adâncimii medii a texturii.

SR EN 933-1:2012 Încercări pentru determinarea caracteristicilor geometrice ale agregatelor. Partea 1: Determinarea granulozităţii. Analiza granulometrică prin cernere.

SR EN 933-2:1998 Încercări pentru determinarea caracteristicilor geometrice ale agregatelor. Partea 2: Analiza granulometrică. Site de control, dimensiunile nominale ale ochiurilor.

SR EN 933-3:2012 Încercări pentru determinarea caracteristicilor geometrice ale agregatelor. Partea 3: Determinarea formei granulelor. Coeficient de aplatizare

SR EN 933-4:2008

Încercări pentru determinarea caracteristicilor geometrice ale agregatelor. Partea 4: Determinarea formei granulelor. Coeficient de formă.

SR EN 933-5:2001 Încercări pentru determinarea caracteristicilor geometrice ale agregatelor. Partea 5: Determinarea procentului de suprafeţe concasate şi sfărâmate din agregate grosiere.

SR EN 933-5:2001/A1:2005 Incercări pentru determinarea caracteristicilor geometrice ale agregatelor. Partea 5: Determinarea procentului de suprafeţe sparte în agregate.


27/29

SR EN 933-7:2001 Încercări pentru determinarea caracteristicilor geometrice ale agregatelor. Partea 7: Determinarea conţinutului de elemente cochiliere. Procent de cochilii în agregate.

SR EN 933-8+A1:2015 Încercări pentru determinarea caracteristicilor geometrice ale agregatelor. Partea8: Evaluarea părţilor fine. Determinarea echivalentului de nisip.

SR EN 933-9 + A1:2013 Încercări pentru determinarea caracteristicilor geometrice ale agregatelor. Partea 9 - Evaluarea partilor fine. Încercare cu albastru de metilen.

SR EN 1097-1:2011 Încercări pentru determinarea caracteristicilor mecanice şi fizice ale agregatelor. Partea 1: Determinarea rezistenţei la uzură (micro-Deval).

SR EN 1097-2:2010 Încercări pentru determinarea caracteristicilor mecanice şi fizice ale agregatelor. Partea 2: Metode pentru determinarea rezistenţei la sfărâmare.

SR EN 1097-5:2008 Încercări pentru determinarea caracteristicilor mecanice şi fizice ale agregatelor. Partea 5: Determinarea continutului de apa prin uscare în etuva ventilata.

SR EN 1097-6:2013 Încercări pentru determinarea caracteristicilor mecanice şi fizice ale agregatelor. Partea 6: Determinarea densitatii şi a absorbţiei de apa a granulelor.

SR EN 1367-1:2007 Încercări pentru determinarea caracteristicilor termice şi de alterabilitate ale agregatelor. Partea 1: Determinarea rezistenţei la îngheţ-dezgheţ.

SR EN 1367-2:2010 Încercări pentru determinarea caracteristicilor termice și de alterabilitate ale agregatelor. Partea 2: Încercarea cu sulfat de magneziu.

SR EN 1744-1+A1:2013 Încercări pentru determinarea proprietăţilor chimice ale agregatelor. Partea 1: Analiza chimica.

SR 10969:2007 Lucrări de drumuri. Determinarea adezivităţii bitumurilor rutiere şi a emulsiilor cationice bituminoase faţă de agregatele naturale prin metoda spectrofotometrică.

STAS 863:1985

STAS 10144/3-1991

Lucrări de drumuri. Elemente geometrice ale traseelor. Prescripţii de proiectare.

Elemente geometrice ale strazilor. Prescriptii de proiectare.

SR 4032-1:2001 Lucrări de drumuri. Terminologie.

SR EN 196-2:2013 Metode de încercări ale cimenturilor. Partea 2: Analiza chimică a cimentului.

SR EN 12697-1:2012 Mixturi asfaltice. Metode de încercare pentru mixturi asfaltice preparate la cald. Partea 1: Conţinut de liant solubil.

SR EN 12697-2:2016 Mixturi asfaltice. Metode de încercare. Partea 2: Determinarea granulozităţii.

SR EN 12697-6:2012 Mixturi asfaltice. Metode de încercare pentru mixturi asfaltice preparate la cald. Partea 6: Determinarea densităţii aparente a epruvetelor bituminoase.

SR EN 12697-8:2004 Mixturi asfaltice. Metode de încercare pentru mixturi asfaltice preparate la cald. Partea 8: Determinarea caracteristicilor volumetrice ale epruvetelor bituminoase.

SR EN 12697-11:2012 Mixturi asfaltice. Metode de încercare pentru mixturi asfaltice preparate la cald. Partea 11: Determinarea afinităţii dintre agregate şi bitum

SR EN 12697-12:2008 Mixturi asfaltice. Metode de încercare pentru mixturi asfaltice preparate la cald. Partea 12: Determinarea sensibilităţii la apă a epruvetelor bituminoase.

SR EN 12697-12:2008/ C91:2009 Mixturi asfaltice. Metode de încercare pentru mixturi asfaltice preparate la cald. Partea 12: Determinarea sensibilităţii la apă a epruvetelor bituminoase.

SR EN 12697-13: 2002 Mixturi asfaltice. Metode de încercare pentru mixturi asfaltice preparate la cald. Partea 13: Măsurarea temperaturii


28/29

SR EN 12697-17 + A1:2007 Mixturi asfaltice. Metode de încercare pentru mixturi asfaltice preparate la cald. Partea 17: Pierderea de material a epruvetelor din mixtură asfaltică drenantă

SR EN 12697-18: 004 Mixturi asfaltice. Metode de încercare pentru mixturi asfaltice preparate la cald. Partea 18: Încercarea de scurgere a liantului.

SR EN 12697-22+A1:2007 Mixturi asfaltice. Metode de încercare pentru mixturi asfaltice preparate la cald. Partea 22: Încercare de ornieraj.

SR EN 12697-23:2004 Mixturi asfaltice. Metode de încercare pentru mixturi asfaltice preparate la cald. Partea 23. Determinarea rezistentei la tractiune indirecta a epruvetelor bituminoase

SR EN 12697-24:2012 Mixturi asfaltice. Metode de încercare pentru mixturi asfaltice preparate la cald. Partea 24: Rezistenţa la oboseală.

SR EN 12697-25:2006 Mixturi asfaltice. Metode de încercare pentru mixturi asfaltice preparate la cald. Partea 25: Încercare la compresiune ciclică.

SR EN 12697-26:2012 Mixturi asfaltice. Metode de încercare pentru mixturi asfaltice preparate la cald. Partea 26: Rigiditate.

SR EN 12697-27:2002 Mixturi asfaltice. Metode de încercare pentru mixturi asfaltice preparate la cald. Partea 27: Prelevarea probelor.

SR EN 12697-29:2003 Mixturi asfaltice. Metode de încercare pentru mixturi asfaltice preparate la cald. Partea 29: Determinarea dimensiunilor epruvetelor bituminoase.

SR EN 12697-30:2012 Mixturi asfaltice. Metode de încercare pentru mixturi asfaltice preparate la cald. Partea 30: Confecţionarea epruvetelor cu compactorul cu impact.

SR EN 12697-31:2007 Mixturi asfaltice. Metode de încercare pentru mixturi asfaltice preparate la cald. Partea 31: Confecţionarea epruvetelor cu presa cu compactare giratorie.

SR EN 12697-33+A1:2007 Mixturi asfaltice. Metode de încercare pentru mixturi asfaltice preparate la cald. Partea 33: Confecţionarea epruvetelor cu compactorul cu placa.

SR EN 12697-34: 2012 Mixturi asfaltice. Metode de încercare pentru mixturi asfaltice preparate la cald. Partea 34: Încercarea Marshall.

SR EN 12697-36:2004 Mixturi asfaltice. Metode de încercare pentru mixturi asfaltice preparate la cald. Partea 36: Determinarea grosimilor imbracamintii asfaltice.

SR EN 13108-1:2006 Mixturi asfaltice. Specificaţii pentru materiale. Partea 1: Betoane asfaltice

SR EN 13108-1:2006/C91: 2014 Mixturi asfaltice. Specificaţii pentru materiale. Partea 1: Betoane asfaltice.

SR EN 13108-5:2006 Mixturi asfaltice. Specificaţii pentru materiale. Partea 5: Beton asfaltic cu conţinut ridicat de mastic

SR EN 13108-5:2006/ AC:2008 Mixturi asfaltice. Specificaţii pentru materiale. Partea 5: Beton asfaltic cu conţinut ridicat de mastic.

SR EN 13108-7:2006 Mixturi asfaltice. Specificaţii pentru materiale. Partea 7: Betoane asfaltice drenante.

SR EN 13108-7:2006/AC: 2008 Mixturi asfaltice. Specificaţii pentru materiale. Partea 7: Betoane asfaltice drenante.

SR EN 13108-20:2006 Mixturi asfaltice. Specificaţii pentru materiale. Partea 20: Procedură pentru încercarea de tip

SR EN 13108-20:2006/ AC:2009 Mixturi asfaltice. Specificaţii pentru materiale. Partea 20: Procedura pentru încercarea de tip.

SR EN 13108-21:2006 Mixturi asfaltice. Specificaţii pentru materiale. Partea 21: Controlul producţiei în


29/29

fabrică .

SR EN 13108-21:2006/ AC:2009/C91:2014

Mixturi asfaltice. Specificaţii pentru materiale. Partea 21: Controlul producţiei în fabrică.

CD 155-2001

PD 162-2002

Normativ privind determinarea starii tehnice a drumurilor modern - aprobat prin ORDIN nr.625 din 23.10.2003 al ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismulu, publicat în Monitorul Oficial nr.786 /07.11.2003.

Normativ privind proiectarea autostrazilor extraurbane-aprobat prin Ordinul MTCT nr.622din 23.10.1016

PCC 022-2015 Procedura pentru inspecţia tehnică a echipamentelor pentru punerea în operă a mixturilor asfaltice la lucrări de drumuri şi aeroporturi, publicat în Monitorul Oficial nr.341 /19.05.2015

PCC 019-2015 Procedura de inspecţie tehnică a staţiilor pentru prepararea mixturilor asfaltice pentru lucrări de drumuri şi aeroporturi, publicat în Monitorul Oficial nr.485/02.07.2015

S.C. DAMAR PROIECT S.R.L.

CAIET DE SARCINI NR.5 -...

Documents

Transcript of CAIET DE SARCINI NR.5 -...