C16 - Atkinson - Psihologia a

29
 Psihologie patologică Comportamentul  anormal Definirea  anormalit ăţ ii Ce  este anormalitatea? Clasificarea comportamentului anormal Tulburările anxioase Anxietatea  generalizată şi tulbur ă rile de panică Fobiile Tulbur ă rile obsesiv-compulsive înţelegerea tulbur ă rilor anxioase Tulburări  ale  dispoziţie  (afective) Depresia Tulbur ă rile  bipolare Discuţie critică:  Depresia  şi  sinuciderea  (afectiv ă) în ţ elegerea tulbur ă rilor  de  dispozi ţ ie Discu ţ ie critic ă :  Iluzie  şi bunăstare mentală Schizofrenia Caracteristicile schizofreniei înţelegerea  schizofreniei  ti Tulburările de personalitate Personalitatea  d e tip  antisocial în ţ elegerea personalit ăţ ii  de tip  antisocial Discu ţ ie  critic ă :  Nebunia  ca  ap ărare legală C ei mai mul ţ i dintre noi avem perioade când suntem anxio ş i, deprima ţ i,  sup ă ra ţ i f ă r ă motiv sa u  inadecvati  în  rezolvarea unor  situa ţ ii complexe de via ţă ,  încercarea  de a duce  o via ţă satisf ă c ă toare ş i cu sens  nu-este-nş or într-o  er ă de schimb ă ri tehnologice ş i sociale rapide. Multe  di n  convingerile noastre tradi ţ ionale cu privire la m unc ă , religie, sex, c ă s ă torie  şi  familie sunt puse sub semnul întreb ă rii, iar valorile sociale care d ă deau  bunicilor no ş tri  un  sentiment de  siguran ţă  nu ne mai furnizeaz ă acela ş i ghid  clar de conduit ă . Este neobi ş nuit ca o persoan ă s ă - ş i organizeze via ţ a f ă r ă perioade de singur ă tate,  îndoial ă  de sine şi  disperare.  D e  fapt, aproximativ o treime di n  americani  v or  tr ă i  o  problem ă emo ţ ional ă  sa u  mental ă  severă, ce l  pu ţ in o dat ă în cursul vie ţ ii care, dac ă  este diagnosticat ă ,  va fi  clasificat ă  ca  tulbu- rare mental ă (Reiger ş.a.,  1988). Comportamentul  anormal în  acest  capitol  ne vom  îndrepta atenţ ia atât asupra  indivizilor  care au tulbur ă ri mentale  grave,  cât ş i  asupra celor care  au dezvoltat stiluri  de  via ţă autodistructive. Comportamentele  despre  care  discut ă m sunt clasificate  ca  „anormale", dar,  aşa cu m  vo m  vedea,  linia  de demarca ţ ie între comportamentul „normal" ş i cel „anor- mal"  este  departe  de a fi  clar ă. Definirea  anormalităţii Ce  în ţ elegem prin comportament „anormal"?  Care sunt criteriile  de  dife- ren ţ iere  de  comportamentul „normal"?  în aceast ă privin ţă  nu  există  un  consens,  da r majoritatea încerc ă rilor  de a descrie  anor- malitatea sunt fundamentate pe una sau mai m ulte dintre urmă toarele defini ţ ii. DEVIEREA DE LA NORMELE STATISTICE.  Cuvântul anormal  în - seamn ă „al ă turi  de  normă".  M ai  multe~ caracteristici,  ca  în ă l ţ imea, greutatea  şi inteligen ţ a  desemneaz ă  o  categorie  de valori atunci când sunt mă surate  în  cadrul unei  popula ţ ii. Majoritatea oamenilor se încadreaz ă  în  categoria  de  în ă l ţ ime medie,  în  timp  ce  pu ţ ini  indivizi  sunt anormal de înal ţ i sau anormal de scunzi. O  defini ţ ie  a  anormalit ăţ ii  are la  baz ă frecven ţ a statistic ă : comportamentul anormal  nu are  frecven ţă statistic ă  sa u este  deviat de la normă . Dar, potrivit acestei  defini ţ ii,  persoana  care este extrem de  inteligent ă  sau  extrem  de fericit ă  va fi clasificat ă ca anormal ă . Prin urmare,  la  definirea comportamentului anormal, trebuie s ă  lu ă m  în considerare ceva  m ai  mult decât frecven ţ a statistic ă . DEVIEREA  DE LA NORMELE SOCIALE.  Fiecare societate  ar e  anumite standarde,  sau  norme, pentru  un  com- portament acceptabil; comportamentul Atkinson , R.L., Atkinson, R.C., Smith, E.E., Bem, D. J. (2002) Introducere in psihologie. Editura Tehnica, Bucuresti. pentru seminar pentru seminar opţional

Transcript of C16 - Atkinson - Psihologia a

5/11/2018 C16 - Atkinson - Psihologia a - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/c16-atkinson-psihologia-a 1/29

 

Psihologie patologică

Comportamentul anormalDefinirea anormalităţiiCe este anormalitatea?Clasificarea comportamentului anormal

Tulburările anxioaseAnxietatea generalizată şi tulburările de panicăFobiileTulburări le obsesiv-compulsiveînţelegerea tulburărilor anxioase

Tulburări ale dispoziţie (afective)DepresiaTulburările bipolareDiscuţie critică:Depresia şi sinuciderea (afectivă)înţelegerea tulburărilor de dispoziţieDiscuţie critică: Iluzie şi bunăstare mentală

SchizofreniaCaracteristicile schizofrenieiînţelegerea schizofreniei ti

Tulburările de personalitate

Personalitatea de tip antisocialînţelegerea personalităţii de tip antisocialDiscuţ ie critică: Nebunia ca apărare legală

Cei mai mulţi dintre noi avemperioade când suntem anxioşi,deprimaţi , supăraţi fără motiv

sa u inadecvati în rezolvarea unor s ituaţ iicomplexe de viaţă, încercarea de a duce oviaţă satisfăcătoare şi cu sens nu-este-nşorîntr-o eră de schimbări tehnologice şisociale rapide. Multe di n convingeri lenoastre tradiţionale cu privire la m uncă,religie, sex, căsătorie şi familie sunt pusesub semnul întrebări i , iar valori le sociale

care dădeau bunici lor noştri un sentimentde siguranţă nu ne mai furnizează acelaşighid clar de conduită. Este neobişnuit cao persoană să-şi organizeze viaţa fărăperioade de singurătate, îndoială de sineşi disperare. D e fapt, aproximativ otreime di n a m e r i c a n i vo r trăi o pro ble m ăemoţională sa u m e n ta lă severă, ce l puţino dată în cursul vieţii care, dacă estediagnosticată, va fi clasif icată ca tulbu-rare mentală (Reiger ş.a., 1988).

Comportamentul anormal

în acest capitol ne vom îndrepta atenţiaatât asupra indivizi lor care au tulburărimentale grave, cât şi asupra celor care audezvoltat stiluri de viaţă autodistructive.Comportamentele despre care discutămsunt clasificate ca „anormale", dar, aşacu m vo m vedea, linia de demarcaţie întrecomportamentul „normal" şi cel „anor-mal" este departe de a fi clară.

Definirea anormalităţii

Ce înţelegem prin comportament„anormal"? Care sunt criteriile de dife-renţiere de comportamentul „normal"? înaceastă privinţă nu există un consens, da rmajoritatea încercărilor de a descrie anor-malitatea sunt fundamentate pe una saumai m ulte dintre următoarele definiţi i .

DEVIEREA DE LA NORMELESTATISTICE. Cuvântul anormal

în -

seamnă „alături de normă". M ai multe~caracteristici, ca înălţimea, greutatea şiinteligenţa desemnează o categorie devalori atunci când sunt măsurate în cadrulun ei populaţi i . Majoritatea oamenilor seîncadrează în categoria de î n ă l ţ i m emedie, în t i m p ce puţini indivizi suntanormal de înalţi sau anormal de scunzi.O definiţie a a n o rm a l i tă ţ i i are la bază

frecvenţa statistică: comportamentulanormal nu are frecvenţă statistică sa ueste deviat de la normă. Dar, potrivitacestei definiţii, persoana care esteextrem de inteligentă sau extrem defericită va fi clasificată ca anormală. Prinurmare, la definirea comportamentuluianormal, trebuie să luăm în considerareceva m ai mult decât frecvenţa statistică.

DEVIEREA DE LA NORMELES OC I ALE . Fiecare societate ar e anumitestandarde, sau norme, pentru un com-

portament acceptabil; comportamentul

Atkinson, R.L., Atkinson, R.C., Smith, E.E., Bem, D. J. (2002)Introducere in psihologie. Editura Tehnica, Bucuresti.

pentru seminar

pentru seminar

op ional

5/11/2018 C16 - Atkinson - Psihologia a - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/c16-atkinson-psihologia-a 2/29

 

720 Introducere în psihologie

care deviază pro nunţat de la aceste normeeste considerat anormal. De obicei, da rnu întotdeauna, un astfel de compor-tament nu are f recvenţă statist ică în aceasocietate. Cu toate acestea, apar uneleprobleme atunci când devierea de lanormele socia le este uti l izată dreptcri teriu pentru def inirea anormali tăţi i .Comportamentul care este consideratnormal de către o societate, poate ficonsiderat anormal de către alta. Deexemplu, membrii unor triburi africanenu consideră că-este-neobişnuit să auzivoci când de fapt n imeni nu vorbeşte sausă vezi ceva când nu există nimic acolo,da r asemenea comportamente sunt con-siderate anormale de către majoritateasocietăţilor. O altă problemă este aceea amodif icăr i i în t i m p a conceptului deanormalitate în cadrul aceleiaşi societăţi.Ac um 30 de ani, majoritatea americanilorconsiderau că fumatul mari juanei sauapariţia aproape gol pe pla jă suntcomportamente anormale. Astăzi, acestecomportamente t ind să fie văzute m aidegrabă ca nişte componente al e stiluluide viaţă decât semnele unei anormalităţi.Prin jirmare, ideile de normalitate şianormalitate diferă de la o societate laalta şi de-a lungul t impului în cadrulaceleiaşi societăţi. Orice definiţie aanormalităţii trebuie să fie ceva mai com-plexă decât n ivelul de înţelegere socială.

COMPORTAMENTUL INADAP-T AT . în locul definirii comportamentuluianormal în termenii devianţei de lanormele statistice sau societale, numeroşioameni de ştiinţă din domeniul socia lcred că cel mai important criteriu estemodul în care comportamentul afecteazăbunăstarea individului sau a gr up uluisocial, în conformitate cu acest criteriu,comportamentul este anormal dacă el este

inadaptat, dacă el are efecte adverse asu-pr a i n d i v i d u l u i sa u asupra societăţi i .Unele tipuri de comportament deviantinterferează cu bunăstarea individului (u nbărbat poate să a ibă o teamă atât deputernică de mulţ ime, încât să nu poată

merge cu a ut ob uz ul la m u n c ă ; un a lc ool i ccare consum ă canti tăţi mari de b ăut ur ă nupoate să-şi păstreze locul de m un c ă; ofemeie care încearcă să se sinu cidă) . Alteforme de comportament deviant suntnocive societăţii (un adolescent care are„explozii" violente de agresivi tate; unindivid paranoic care pune la cale asasi-narea unei f iguri publice) . Dacă uti l izămcriteriul inadaptării, toate aceste compor-tamente vor fi considerate anormale.

DISCONFORTUL PERSONAL. Cel

de-al patrulea criteriu postulează anorma-litatea în termenii trăirii subiective a unorsuferinţe personale. Majoritateaindivizi lor diagnosticaţi cu o tulburarementală se simt mizerabi l . Ei suntanxioşi, deprimaţi sau agitaţi, iar mulţisuferă de insomnie, apatie sau denumeroase dureri. Uneori, disconfortulpersonal poate fi singurul s imptom deanormalitate; comportamentul individului

1 pare normal unui observator o bişnuit .Nici un a dintre aceste definiţii nu

asigură o descriere completă, satisfă-

cătoare a comportamentului anormal, înmajoritatea cazurilor, toate cele patrucriterii - frecvenţa statistică, deviaţiasocială, comportamentul inadaptat ş idis-confortul personal - sunt luate în consi-derare la diagnosticarea anormalităţii.

Ce este normalitatea?

Normalitatea este chiar m ai dificil dedefinit decât anormalitatea, dar majo-ritatea psihologilor sunt de acord că

Psihologie patologică 721

următoarele cali tăţi indică bunăstareaemoţională. Aceste caracterist ic i nu facdistincţii precise între sănătatea mentalăşi afecţiunea mentală; m ai degrabă el ereprezintă trăsături pe care le posedăpersoana normală într-o măsură m ai maredecât individul care este diagnosticat caanormal.

1. Percepţia eficientă a realităţii. Indivi-zi i normali sunt realişt i în evaluareapropriilor reacţii, capacităţi şi îninterpretarea a ceea ce se î n t âm p lă înlumea din jurul lor. Ei nu percepgreşit ceea ce fac sau spun alţii, nu-şisupraevaluează abi li tăţi le şi nu între-prind o acţiune pe care nu o pot înde-plini , nici nu-şi subestimează abili-tăţile, ferindu-se de sarcini dificile.

2. Cunoaşterea de sine. Persoanele bineadaptate sunt conştiente de propri i lemotive şi sentimente. Deşi nimenidintre no i nu-şi poate înţelege pedeplin trăir i le sau comportamentul,persoanele normale au o conşti inţă desine m ai bogată decât ce i diagnosticaţicu afecţiuni psihice.

3. Abilitatea de a exercita un control vo-

luntar asupra comportamentului. In-divizii normali sunt încrezători înabilităţile lor de a-şi controlacomportamentul. Ocazional, aceştia

pot acţiona impu lsiv, dar sunt capabi lisă-şi înfrâneze tendinţele sexuale şiagresive atunci când este necesar.Aceştia pot să nu se conformezenormelor sociale, însă decizia lor de aacţiona astfel este mai degrabă volun-tară şi nu rezultatul unor impulsuriincontrolabile.

4. Aprecierea de sine şi acceptarea.

Persoanele bine adaptate au un anumitnivel de apreciere a propriei valori ş i

se simt acceptaţi de cei din jur. Ses imt b i n e cu alte persoane şi suntcapabil i să reacţioneze spontan însituaţii sociale, în acelaşi t imp, ei nuse simt obligaţi să-şi pu n ă opinii le înconformitate cu cele al e gr up ului .

Sentimentele de non-valoare, alienareşi l ipsă a acceptări i sunt prevalente laindiv izii care au fost diagnosticaţi caanormali .

5. Abilitatea de a avea relaţii afective.Indiv izii normali sunt capabi li să aibărelaţii strânse şi satisfăcătoare cu altepersoane. Ei sunt sensibili la senti-mentele altora şi nu cer prea multpentru a-şi satisface nevoi le perso-nale. Deseori, persoanele cu tu lburăr imentale sunt atât de preocupate deasigurarea propriei securităţi, încât el e

devin extrem de egocentriste. Fiindpreocupate de propri i le trăir i ş i delupta cu sine, ele caută afecţiune, darsunt incapabi le de a răspunde pemăsură. Uneori , aceste persoane setem de intimitate, pentru că relaţiileanterioare au fost distructive.

6. Productivitatea. Oamenii bine adap-taţi sunt capabili să-şi canalizezeabilităţile în activi tăţi productive. Leplace viaţa şi nu fac un efort specialpentru rezolvarea problemelor exis-

tenţia le. Absenţa cronică de energie şisusceptibi l i tatea excesivă la obosealăsunt deseori simptomele unei tensiunipsihologice rezultate din problemelenesoluţionate.

Un semnal de avertizare este bine-venit înainte de a trece m ai departe. Esteobişnui t pentru studenţi i care studiazăpsihologia patologică să observe m aiîntâi semnele unei tulburări mentale la ei

5/11/2018 C16 - Atkinson - Psihologia a - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/c16-atkinson-psihologia-a 3/29

 

722 Introducere în psihologie

înşişi , precum studenţi i medicinişt i con-sideră că suferă de f iecare nouă boalădespre care au citit. Majoritatea dintre no iam avut câteodată unele simptome, pecare le vom descr ie în continuare, iaracestea nu sunt a larman te. Totuşi , dacă ai

fost necăji t de gânduri tulburătoare cevama i m ul t t i m p , va trebui să discuţi cucineva despre acestea - probabil cucineva din servic iul de consiliere al şcoliiori cu un student din servic iul desănătate.

Clasificarea comportamentuluianormal

O gamă largă de comportamente aufost clasificate ca anormale. Unelecomportamente anormale sunt acute şitranzitorii, rezultate din evenimentestresante particulare, în timp ce altelesunt cronice şi durează toată viaţa. Unelecomportamente anormale rezultă dintr-oboală sa u leziune a sistemului nervos.Altele sunt produse ale mediilor socialeindezirabile sau ale experienţelor deînvăţare defectuoase. Deseori, aceştifactori se suprapun şi interacţionează.Comportamentul fiecărei persoane şiproblemele sale emoţionale sunt unice;nu există do i indivizi în lume care să se

comporte în aceeaşi manieră sau să aibăaceleaşi experienţe în viaţă. Cu toateacestea, există suficiente similitudini - deajutor profesioniştilor care se ocupă cusănătatea mentală - pentru a clasificacazurile în categorii.

Un sistem de clasificare are avantajeşi dezavantaje. Dacă diferitele tipuri decomportament anormal au diferite cauze,putem spera să le descoperim pringruparea indivizilor în funcţie de ase-

mănări le de comportament, ş i apoi săcăutăm şi alte însuşi r i asemănătoare a lepersoanelor. O etichetă diagnostică dăposibilitatea celor care lucrează cuindiv izi b oln a v i s ă c om un i c e informaţiama i rapid şi mai concis. Diagnosticul deschizofrenie indică destul de puţ in des-pr e comportamentul persoanei . Cunoaş-terea faptului că simptomele unui indiv idsunt asemănătoare cu cele ale altorpacienţi (a l căror progres a urmat unanumit curs sa u care au beneficiat de unanumit tip de tratament), este, de ase-menea, de ajutor la stabi li rea mo dului detratare a pacientului.

Totuşi, apar şi dezavantaje dacăpermitem ca o etichetă diagnostică săatârne prea mult în balanţă. Etichetareane face să supracăutăm trăsături lor unice

ale fiecărui caz şi să ne aşteptăm capersoana să se conformeze c lasi f icări i .De asemenea, putem pierde din vedere căo etichetă pusă comportamentului ina-daptat nu este o explicaţie a aceluicomportament; clasificarea nu ne spunecu m a luat naştere acest comportamentsau ce anume îl menţine.

Clasi ficarea tulburări lor mentale utili-'zată de cei mai mulţi dintre speciali şt i idin această ţară este Manualul pentru

diagnosticul şi statistica tulburărilor men-

tale, ediţia a IlI-a revizuită (Diagnosticand Statistical Manual of Mental Disor-ders, 3rd edition, revised - DSM-III-R),care corespunde în general sistemuluiinternaţional formulat de Organizaţiamondială a sănătăţii - O.M.S. Princi-palele categorii de diagnostic clasificatede DSM-III-R sunt prezentate în tabe-lul 16.1. Unele dintre aceste t u lb ur ăr i vo rfi discutate în detaliu spre finalul acestuicapitol.

Psihologie patologică 723

Tabelul 16.1. Categori i le de tulburări mentale. Sunt reprezentate principalele categoriidiagnostice ale DSM -I H-R. Fiecare categorie include numeroase subdasificări. Tulburările depersonalitate şi tulburările de dezvoltare (cum ar f i retardarea mentală şi limbajul întârziat)

sunt codificate pe Axa H. (După Am e r i can Psy chi a t r i c Assoc i a t i on, 1987.)

1. T u lb u r ăr i e v ide nt e pe nt r u pr ima dat ă înpe r ioada de su gar , în copi lă r ie sau ado le s-ce n ţ ăInclud

retardareamentală,

hiperactivitate,anxietăţ ile copilăriei, t u l bur ă r i alimentare (d ee x e mp l u , anore x i a şi bulimia), tulburăr i devorbire şi alte deviaţii de la de zv ol t are anormală.

2. T u l b u r ă r i m e n t a l e o r g an i c eTu l b u r ăr i în care funcţionarea cerebrală esteafectată fie permanent, fie tranzitoriu; pot firezultatul îmbătrânir ii, tulburăr ilor degene-rative ale sistemului ne rv os ( de e xe m plu,s i f i l i s u l sa u boala Al z h eim c r ) sa u ingcstic iunor subst anţ e t ox i ce (de exemplu, otrăvireacu p l u m b sa u droguri).

3 . T u l b u r ă r i d a t o r at e c o n s u m u l u i d e s u b s ta n -ţă p s i h o a c t i v ăInclud c o n s u m u l e xce si v de alcool , barbi-turice, amfetamine, cocai nă şi a lte droguri

care alterează comportamentul. Marijuana şit u t un ul sunt de asemenea incluse în aceastăcategorie, da r ace astă proble m ă e st e contro-versată.

4. Sc hizof reniaGr u p d e t u l bur ă r i caract e r i zat p r i n pi e rde re acontactului cu reali tatea, t u l bur ă r i g rav e degândire, percepţie, com port am e nt b i zar . D e lao anumită fază a b o l i i apar ha l u c i n a ţ i i l e şidelirurile.

5. T u l b u r ă r i d e l i r a n t e ( p a ra n o i d e )Tu l b u r ăr i caracterizate prin suspic iune şiost ilitate e xce si v e însoţite de sentimente depersecuţie: contactul cu reali tatea este oare-cum sat isfăcător.

6. T u l b u r ă r i al e dispoz i ţ ie i (afe ct i ve )Tu l b u r ăr i al e dispoziţ iei afective normale;pe rsoana poat e fi extrem de deprimată,anormal de exaltată (expansivă) sau poatealterna între perioa de de exaltare şi depresie.

7. T u l b u r ă r i a n x i o a s eInclud tulburări în care anxietatea-' esteprincipalul s imp t o m (anxietatea generalizatăsau tu l b u r ăr i l e de pani că ) sau anxietatea estetrăită indiferent dacă i n d i v i d u l evită situaţiilegeneratoare de teamă ( tulburările fobice) sauîncearcă să reziste i n i ţ i e r i i anumitor ritualuri,ori luării în considerare a gânduri lor persis-tente ( tulburări obsesiv-compulsîve) De ase-menea, este inclusă şi t u lburare a-de stresposttraumatic. ' , * ' , ' " » , -

8 . T u l b u r ă r i s o m a t o f o r m eSimptomele sunt somatice, dar nu poate figăsită o bază organică, ia r factor ii psi h olog i c i

par să aibă un rol important. Su n t i nc luset u l bur ă r i l e de c o n v e r s i e (d e e x e m p l u , ofemeie căreia nu-i place să ai bă g r i jă demama sa invalidă, acuză dintr-o dată o para-l izie a b r a ţu l u i ) şi hipocondria ( pre ocupareexcesivă pentru sănătate şi teama de boalăcând nu e x i s t ă nici un m ot i v ) . N u sunt i nc luset u l bur ă r i l e psihosomatice care au bazeorganice (v. capitolul 15).

9. T u lb u r ăr i d i sociat i veAl ter ăr i t e m porare al e funcţii lor conştiinţei,m em o r ie i sau modificarea identităţii datoratăp ro b l e me l o r emoţionale. Sunt incluse amne-zi a ( individul nu-şi poate a m i n t i n i m i c di nviaţa sa d u p ă o experienţă traumatică) şipersonalitatea m ul t i p l ă ( d o u ă sau mai m u l t esisteme de pe rsonal i t a t e in d epen d en te e x i s-

tând în acelaşi i n d i v i d ) .10 . T u l b u r ă r i s e x u a l eInclud pr o b l em el e de identitate se x u a l ă ( d eexemplu, t ranssexualismul), performanţă se-x u a l ă (d e e x e m p l u impotenţa, e jaculare aprecoce şi fr igiditatea) şi scop se xual (d ee x e mp l u interes se xual pentru copii, sadi sm şima so c hism) .

11 . T u l b u r ă r i d e s o m nInclud insomnia cronică, som nole nţ a e xce -s ivă , apnea de som n. soinnambulisrnul şinarcolepsia.

12 . T u l b u r ă r i f a c t ic e (d e s u p r a s i m u l a r e )Se caracterizează pr in s im pto m e som at i ce sa up s iho l o g ic e care sunt produse sa u inventateintenţional . Diferă de s im u l a r ea în care nuexistă nici un scop clar, cum ar fi sustragereade la anumite plăţi sau e v i t are a s e r v i c i u l u imil itar . Cea mai bine studiată formă a aces-tei tulburări este d en u m ită s in d r o m u lMiinchausen: prezentarea pl a u z ib i l ă de către

. in d iv id a simptomelor fact ice som at i ce esteasociată cu spital izăr i multiple.

13 . T u l b u r ă r i l e c o n t r o l u l u i i m p u l s u l u iInclud c l e p t o m a n i a ( i ncapaci t a te a re cure nt ă .de a rezista im pu l s u r i l o r de a fura obiecte-,care nu sunt necesare pentru uzul personal,

,,, ,sau pentru va l o a re a lor monetară), jocul de- , (şansă pat olog i c şi piromania (incendiereaV * d el ib er a tă , de plăcere, sau eliberarea tensiuniivatunci când i n d i v i d u l provoac ă incendii).

5/11/2018 C16 - Atkinson - Psihologia a - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/c16-atkinson-psihologia-a 4/29

724 Introducere în psihologie

14 . T u l b u r ă r i d e pe r sonal i t at eModele durabile de comportament inadaptatcare se manifestă prin modalităţi imature şiinadecvate de control al stresorilor sau derezolvare a problemelor. Tulburarea persona-l ităţii de t ip antisocial şi t u lburare a pe rsona-l ităţii de t ip narc i s i s t sunt două e xe m ple .

Tabelul 16.1 (continuare)

15 . Condi ţ i i car e nu pot fi at r ib u i t e u ne it u l b u r ă r i mentale

Această categorie include m u l t e dintreproblemele pentru care oamenii caută ajutor,cum ar fi proble m e le conjug a le , proble m apârinte-copil şi problemele academice sauprofesionale.

DSM-III-R prevede o listă extensivăde subcategorii şi o descriere a simp-tomelor pe baza cărora se pune diag-nosticul. Diagnosticul complet pentru unindivid este destul de amănunţit; f iecarepersoană este evaluată după cinci dimen-siuni separate sa u axe. Axa I includecategoriile prezentate în tabelul 16.1, cuexcepţia tulburări lor de personalitate şi atulburărilor de dezvoltare (cum ar firetardarea mentală sau problemele de

limbaj), care se încadrează în Axa II.A x e le I şi II au fost separate, pentru aasigura că prezenţa tulburărilor de lungădurată va fi luată în considerare atuncicând investigăm tulburarea prezentă. Deexemplu, o persoană care în prezent estedependentă fizic de heroină va fidiagnosticată pe baza Axei I cu otulburare datorată uzului de substanţăpsihoactivă; de asemenea, aceasta poateprezenta şi o tulburare de personalitate detip antisocial, durabilă, care va fi pre-zentată în Axa II.

Celelalte trei ax e rămase nu suntnecesare la elaborarea diagnosticuluiactual, da r sunt incluse pentru a asiguracă aceşti factori, diferiţi de simptomelepersoanei, sunt luaţi în considerare pentruo evaluare generală. Cele cinci ax e suntprezentate mai jos:

I. Categoriile diagnostice propuse întabelul 16.1, cu subclasificarea adec-vată. De exemplu, „schizofrenia detip paranoid".

II. T u lbu ră r i le de personalitate şi tul-burări le de dezvoltare sunt redateaici, dacă sunt prezente.

III. Lista oricărei tulburări somaticecurente care poate fi relevantă—pentru a înţelege şi trata persoana.

IV . Documentarea evenimentelor stre-sante care ar fi putut precipitatulburarea (cum ar fi divorţul,decesul unei persoane iubite).

V . Evaluarea g lobală a activităţii soci-ale şi profesionale a persoanei în

timpul anului precedent.Toate aceste variabile ajută la stabi-

lirea tratamentului şi a pronosticului.Probabil aţi auzit despre termenii „ne-

vroză" şi „psihoză" şi vă întrebaţi dacăaceştia corespund categoriilor de tulbu-rări mentale enumerate în tabelul 16.1. Inmo d tradiţional, aceşti termeni indicăprincipalele categorii diagnostice. Nevro-zele includ un grup de tulburări

'caracterizate prin anxietate, nefericirepersonală şi comportament inadaptat,care rareori sunt suficient de grave pentru

a necesita spitalizare. Individul poateopera, de obicei, în societate, deşi nu laîntreaga capacitate. Psihozele includ tul-burări mentale mult mai grave. Compor-tamentul individului şi procesele gândiriisunt atât de afectate, încât persoanapierde contactul cu realitatea, nu poate .face faţă nevoilor zilnice şi, de obicei,necesită spitalizare.

Nici nevrozele, nici psihozele nu suntcategorii principale în DSM-III-R. Existămai multe motive pentru această dife-renţiere faţă de primele sisteme de

Psihologie patologică 725

clasificare, însă principalul motiv constăîn precizia diagnosticului. Ambele ca-tegorii erau generale şi includeau unnumăr de tulburări m e n ta le cu puţinesimptome diferenţiate, în consecinţă,psihiatrii nu cad totdeauna de acordasupra unui diagnostic pentru un cazparticular. DSM-III-R încearcă să întru-nească consensul prin gruparea tulbură-rilor în funcţie de simptomele compor-tamentale specifice, fără referire laoriginea lor sau tratament. Intenţia estede a descrie ce observă clinicienii laindivizii cu probleme psihologice într-omodalitate care să asigure o comunicareprecisă între specialişti i pe probleme desănătate mentală. Astfel, DSM-III-Rinclude mai multe categorii comparativcu ediţi i le precedente ale acestui manual.Tulburări le care înainte erau clasif icate

ca nevroze (deoarece se considera a fimodalităţi de control al conflictelorinterne) sunt prezentate în DSM-III-Rsu b forma a trei categorii distincte:tulburările anxioase, tulburările somato-forme şi tulbură ri le disociative.

Deşi psihoza nu mai reprezintă ocategorie majoră, DSM-III-R recunoaştefaptul că oamenii d iagnosticaţi cuschizofrenie, tulburări delirante, uneletulburări al e dispoziţiei afective şi anu-mite tulburări mentale organice prezintăun comportament psihotic la o a n u m i tă

fază a boli i . Gâ n d i re a şi percepţia rea-lităţii sunt puternic afectate, iar acestepersoane po t avea halucinaţii (experienţesenzoriale false, de exemplu au d voci sa uau vedenii ciudate) şi/sau deliruri (falsecredinţe, cum ar fi convingerea că toategânduri le sunt controlate de o fiinţăatotputernică de pe o altă planetă).

Aceste probleme vo r deveni m aiclare pe măsură ce privim mai atent launele tulburăr i mentale enumerate întabelul 16.1. în finalul acestui capitol,

vo m e x a m i n a tulburăr i le anxioase, tul-burări le de dispoziţie, schizofrenia şi otulburare de personalitate de un a n u m i ttip. A l co o l i s mu l şi dependenţa de drog(ambele clasi f icate ca tu lburăr i datorateuzului de substanţă psihoactivă) suntdetaliate în capitolul 6. Personalitateamultiplă, o tulburare disociativă, este deasemenea discutată în capi tolul 6.

Tabelul 16.2 ne arată probabilitateaapariţiei unor tulburăr i mentale majore înt impul vieţi i . Studiul pe care se bazeazăacesL tabel a descoperit că tulburări lementale sunt mult mai comune lapersoanele sub v ârsta de 45 ani, fiind m aifrecvente la femei decât la bărbaţi.Totuşi, bărbaţi i sunt de două ori maipredispuşi abuzului de droguri şi de cinciori abuzului de alcool comparativ cufemeile. Tulburări le personalităţi i de tip

antisocial afectează într-o proporţie de4 ori mai mu l t pe bărbaţi decât pe femei,dar mai multe femei suferă de tulburărial e dispoziţiei afective sau de tulburăr ianxioase.

Tabelul 16.2. Rata prevalentei tu lburări lorselectate de-a lungul vieţii. Sunt redate pro-centajele de indivizi din populaţia Statelor

Unite care au trăit una sau mai multe dintreaceste tulburări mentale de-a lungul vieţii.

Aceste procentaje au la bază interviurile

realizate pe un eşantion alcătuit din 18 571

de persoane, cu vârsta de 18 ani sau peste, în

cinci oraşe principale din Statele Unite.(După Reiger ş.a., 1988.)

TULBURAREA PROCENT

" Tulburări anxioase - ' -

, Tulburări de dispoziţie" s

Schizofrenie

Personalitate de tip antisocial

Tulburări datorate uzului de-subsjân|ă psihoactivă 16,4%

 

5/11/2018 C16 - Atkinson - Psihologia a - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/c16-atkinson-psihologia-a 5/29

726 Introducere în psihologie

PERSPECTIVE ASUPRA TULBU-RĂRILOR MENTALE, încercarea de aînţelege cauzele tulburăr i lor mentale şirecomandările pentru tratarea lor seîncadrează într-una di n abordări le psiho-logice descrise în capitolul 1. Pers-

pectiva biologică, d e n u m i tă ş i modelulmedical sau de boală, accentuează ideeacă tulburările organice duc la o tulburarea comportamentului. Cercetătorii care sefolosesc de această abordare încearcă sădescopere anomalii genetice care potpredispune o persoană la dezvoltarea uneitulburări mentale specifice. De asemenea,ei încearcă să descopere anomaliile unorpărţi specifice ale creierului, deficienţede rieurotrănsmitere şi probleme defuncţidnare a sistemului nervos autonom.Prin implicare, un drog capabil să

modif ice o disfuncţie fiziologică poate fieficient în tratarea sau chiar prevenireatulburări i mentale.

Perspectiva psihanalitică asupra tul-burărilor mentale subliniază importanţaconflictelor inconştiente, de obicei cudebut în perioada primei copilării, şiimportanţa folosirii mecanismelor deapărare pentru a ţine sub controlanxietatea generată de emoţii şi impulsurirefulate. Prin conştientizarea emoţiilor şiconflictelor inconştiente se elimină,probabil, necesitatea mecanismelor de

apărare şi se reduc simptomele tulburări i .Perspectiva comportamentală ia înConsiderare tulburări le m entale di n punc-tul de vedere al teoriei învăţării şi afirmăfaptul că majoritatea comportamentelorinadaptate sunt modalităţi învăţate decontrol al stresului. Această abordareinvestighează modul în care teama devinecondiţionată de situaţii specifice şi rolulpe care îl joacă întărirea în apariţia şimenţinerea comportamentelor inadec-vate.

Perspectiva cognitivă, ca şi pers-pectiva psihanalitică, se orientează asupraproceselor interne. Aceasta subliniazăma i degrabă im portanţa proceselor m en-tale conştiente decât motiva ţi i le ascunse,emoţiile şi conflictele stresante. Mod ul în

care gândim despre noi înşine (schemadespre sine), mo d u l în care evaluămsituaţiile stresante şi strategiile personalede control al stresului sunt în interrelaţie.Din punct de vedere cognitiv, uneletulburări mentale îş i trag originea di nprocesele cognitive afectate şi pot fiameliorate prin schimbarea acestorcogniţi i defectuoase.

Ideile prezentate în aceste rezumatevo r deveni m ai clare pe măsură ce le vomanaliza în raport cu tulbur ările men tale

specifice. Fiecare dintre aceste abordăriare o anu mită importanţă în cercetareatulburări lor mentale, însă nici una nuoferă un răspuns complet. Unele tul-burări , cum ar f i schizofrenia, prezintă ocomponentă biologică mai puternicădecât celelalte. Dar factârii psihologici şicei ambientali joacă de asemenea unanumit rol. O modalitate de integrare aacestor factori este modelul vulnera-

%ilitate-stres; acesta ia în considerareinteracţiunea dintre predispoziţie (careface o persoană vulnerabilă la con-

tractarea unei boli) şi condiţi i le ambi-entale stresante pe care le întâlneşteindividul. (De asemenea, poartă denu-mirea şi de modelul diathesis-stres;

amintiţi-vă din capitolul 15 că „diathesis"se referă la predispoziţia constituţionalăde a contracta o boală, da r termenul poatefi extins şi la caracteristicile uneipersoane care-i sporesc probabilitatea dea contracta o boală). La nivel biologic,vulnerabilitatea poate fi genetică, în

Psihologie patologică 727

cazul unor tulburăr i pe care le vomdiscuta, existenţa unei rude cu tulburarearespectivă va mări riscul persoanei de acontracta acea boală. La nivel psihologic,un sentiment cronic de neajutorare şiinadecvare po t face un individ vulnerabil

la contractarea unei depresii.Vulnerabi li tatea la o tulburare nugarantează în nici un caz că persoana seva îmbolnăvi. Dacă predispoziţia con-duce sau nu la contractarea unei tulburări,

cu care individul ia contact. Aceşti factoripot fi: sărăcia, subnutriţia, frustrarea,conflictele şi e ve n i m e n te le de viaţă trau-matice.

Aspectul cheie al modelului stres-vul-nerabilitate arată că sunt necesare atât

vulnerabi l i tatea cât şi stresul. El ajută laexplicarea faptului de ce unii indivizicapătă o tulburare mentală când suntconfruntaţi cu un m in im u m de stres, întimp ce alţii rămân sănătoşi în ciuda

acest lucru depinde de factorii de stres__jiificultăţilor întâlnite.

Tulburările anxioase

Majoritatea dintre no i suntem anxioşi

şi tensionaţi în faţa ameninţări i situaţiilorstresante. Asemenea trăiri reprezintăreacţii normale la stres. Anxietatea esteconsiderată anormală numai atunci cândea apare în situaţiile pe care majoritateaindivizilor le pot controla cu uşurinţă.Tulburările anxioase includ un grup detulburări în care anxietatea ori estesimptomul principal (anxietatea gene-ralizată şi tulburările de panică), ori estetrăită atunci când individul încearcă săcontroleze anumite comportamente ina-daptate ( tulburări le fobice şi tulburări le

obsesiv-compulsive). (Tulburarea destres posttraumatic, care implică anxi-etatea consecutivă unui eveniment trau-matic, a fost discutată în capitolul 15).

Anxietatea generalizată şitulburările de panică

O persoană care suferă de o tulburareanxioasă generalizată trăieşte în fiecare ziîntr-o stare de tensiune maximă. Ea sesimte uşor neliniştită sa u aprehensivă în

mare parte a t impului şi tinde să

reacţioneze cu putere chiar şi la stresuriuşoare. Cele m ai obişnuite simptomesomatice sunt inabilitatea de relaxare,somn tulburat, oboseală, cefalee, ame-ţeală şi ritm cardiac accelerat, în com-pletare, individul este nelinişti t continuude problemele potenţiale şi are dificultăţide concentrare sau de luare a deciziilor.Când individul ia în sfârşit o decizie, eadevine sursa unor nelinişti viitoare („Amprevăzut toate consecinţele posibile?" sau„V a rezulta un dezastru?"). Unele relatăripersonale al e indivizi lor cu anxietate

cronică sunt prezentate în tabelul 16.3.Persoanele care suferă de anxietategeneralizată pot de asemenea trăi atacuride panică - episoade de aprehensiuneacută sau excesivă ori teroare, în t impulatacurilor de panică, individul e sigur căse va întâmpla ceva îngrozitor. Acestsentiment este de obicei însoţit deurmătoarele simptome: palpitaţii ale ini-mii, senzaţii de scurtare a respiraţiei,transpiraţie, tremurături, leşin şi greaţă.Simptomele rezultă din excitarea ramurii

 

5/11/2018 C16 - Atkinson - Psihologia a - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/c16-atkinson-psihologia-a 6/29

728 Introducere în psihologie

simpatice a sistemului nervos autonom(v. capitolul 2) şi sunt aceleaşi reacţii pecare le trăieşte un individ extrem desperiat, în t i m p ul atacurilor de panicăsevere, persoana se teme că va muri .Următoarea relatare personală descrie cât

de terifiante po t fi aceste experienţe:

T abel u l 16.3. Anxietatea generalizată.Descrierile di n tabel sunt relatări personaleale indivizilor cu anxietate cronică. (După

Sarason şi Sarason, 1989.)

îmi amintesc că mergeam pe

stradă, luna strălucea şi dintr-o datăjfiecare lucru din jurul meu mi s-apărut nefamiliar, ca şi cum ar fi fost învis. Am simţit cum mă cuprinde pani-ca, dar am reuşit să o controlez şi sămerg înainte. Am străbătut cam unsfert de milă simţind că panica de-vine mai accentuată cu fiecare mi -n u t . . . . D e acum transpiram, tremu-

: r am; inima îm i bătea cu putere, ia rpicioarele mi se înmuiau. înfricoşată,

-• stăteam fără să ştiu ce să fac. Singurafărâmă sănătoasă, din mine îmi spunea

să merg acasă. Aşa am şi făcut, foarteîncet, tinându-mă de gardul de pemarginea străzii. Nu-mi amintescdrumul înapoi şi când am intrat în casăam cedat şi am plâns neajutorată...Nuam ma i ieşit afară câteva zile. Cândam facut-o, am mers cu mama şi

copilul meu la bunica, la câteva miledepărtare. Am resimţit panica şi num-am mai putut descurca cu copilul.Vara mea ne-a sugerat să mergem lacasa mătuşii mele, dar am avut un altatac acolo. Eram sigură că voi muri.După aceasta, am fost total incapabilăsă ies afară singură şi chiar însoţită ofăceam cu mare dificultate. Nu numaică am trăit panica înainte de leşin, dar

, .am avut o teamă constantă faţă deacesta. (Melville, 1977, pag. l, 14)

Persoanele care trăiesc o anxietate ge-

neralizată şi tulburări de panica pot sănu aibă o idee clară în legătură cu ceea ceîi sperie. Această anxietate este uneorinumită şi „liber flotantă", deoarece nueste declanşată de un eveniment parti-cular; mai degrabă ea apare în diversesituaţii.

Fobiile

"" , Prin contrast cu starea de apre-hensiune vagă, caracteristică tulburăriianxioase generalizate, temerile din tul-burări le fobice sunt m ai specifice. Sespune că acela care răspunde cu o teamăintensă la un st imul sa u situaţie pe caremajoritatea oamenilor nu le considerăpericuloase, are o fobie. D e obicei,individul îşi dă seama că teama sa esteiraţională, dar totuşi este anxios (gradulde severitate variază de la teamă intensăpână la panică), stare ce poate fieliminată numai prin evitarea obiectuluisau.a situaţiei care a generat teama.

Psihologie patologică 729

Mulţi dintre no i s imt o teamăiraţională faţă de şerpi, insecte sa uînălţ imi (acestea sunt cele m ai obişnuite).Totuşi, teama nu va fi diagnosticată catulburare fobică decât în cazul în careaceasta interferează considerabil cu viaţa

de zi cu zi a persoanei respective.Ex e m ple de tulburări fobice po t fiurmătoarele: teama de spaţii închise vaîmpiedica persoana să intre în lift sa uteama de alţ i oameni va împiedicapersoana să meargă la teatru ori pe străziaglomerate.

DSM-III-R împarte tulburări le fobiceîn trei categorii distincte: fobii simple,fobii sociale şi agorafobia. Fobia simplăeste teama de un obiect, animal sausituaţie specifice. Temerile iraţionale faţăde şerpi, microbi, spaţii închise şiîntuneric sunt exemple de fobii simple.Unele persoane po t dobândi o fobiesimplă, dar pot fi normale în rest. încazurile severe, individul prezintă unnumăr de fobi i care interferează cu multeaspecte ale vieţii şi pot coexista cucomportamentul obsesiv sa u compulsiv.

Persoanele cu fobii sociale trăiesc unsentiment de extremă insecuritate însituaţiile sociale şi au o jenă exagerata(stânjeneală). Deseori aceştia se tem că-şivor trăda anxietatea prin semne cum ar fitremurături ale mâinilor, congestia feţiisa u voce tremurată. Aceste temeri sunt,

de obicei, nerealiste: indivizii care se temcă pot tremura nu o fac; aceia care se temde bâlbâială (balbism) sau că le vatremura vocea, în realitate vorbescnormal. Teama de a vorbi în public saude a mânca în public sunt cele m aifrecvente la indivizii cu fobii sociale.

Agorafobia este cea ma i frecventăfobie la persoanele care caută ajutorprofesional. Cuvântul provine di n greacăşi înseamnă „teama de piaţă". Indiviziicare .suferă de agorafobie se tem să intre

în locuri nefamil iare. Ei evită spaţ ii ledeschise, m u l ţ im i l e de o ameni şicălătoriile, în cazurile extreme, indiv idulse teme să părăsească locuinţa.Următorul incident di n viaţa unei femeicare suferă de agorafobie ne arată cât de

tulburătoare pot fi aceste temeri.„Femeia care locuieşte alături este

o persoană foarte drăguţă şi îmi place,într-o zi m-a rugat să o însoţesc la unmare centru comercial, recent deschisla aproximativ cinci mile de loculD T î d e stau. Nu ştiam cum să-i spun cănu există nici o şansă să merg la acelcentru comercial sau în oricare alt locîn afara vecinătăţii/Trebuie să fi văzutcât de tulburată am devenit, tremuramca o frunză şi chiar mai tare în mineînsămi. Mă imaginam în mulţimeade oameni, pierdută sau în afara„decorului". Eram terifiată de spaţiileample ale centrului comercial şi demulţime. M-am scuzat de data aceasta,dar nu ştiam ce să-i spun data viitoare.Probabil va trebui pur şi simplu să olas să-mi vadă o părticică din nebuniamea." (Sarason şi Sarason, 1989,pag. 155)

Agorafobicii de obicei au un istoric alatacurilor de panică. Ei se tem că vor fisurprinşi de un atac, departe de siguranţaoferită de locuinţă şi unde nu există

nimeni disponibil de a-i ajuta. Locurileînchise, aglomerate, de unde esteimposibi l de a scăpa (d e exemplu, unautobuz sau sala de teatru) sunt în specialterifiante, însă agorafobicii se tem şi despaţiile deschise (întinderi mari de ape,suprafeţe mari de teren şi străzi goale) şise simt în siguranţă când spaţiul este cir-cumscris de copaci sau atunci când poateajunge cu uşurinţă la un spaţiu închis(probabil simbolul locuinţei). Agorafo-bici i au un nivel ridicat de dependenţă. O

 

5/11/2018 C16 - Atkinson - Psihologia a - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/c16-atkinson-psihologia-a 7/29

73 0 Introducere în psihologie

mare parte din ei prezintă anxietate deseparare (teama de a fi departe de mama)în perioada c opilăriei, cu m u l t înainte deapariţia agorafobiei (Gittelman şi Klein,1985). Deşi fo b i i l e s i m ple sunt destul deuşor de tratat, agorafobia este m u lt m a i

di f ici lă.

Tulburările obsesiv-compulsive

Un bărbat se ridică din .pat de maim ult e ori în fiecare noapte şi verificătoate uşile din-easă pentru a fi sigur căsunt încuiate, întorcându-se în pat, el estechinuit de gândul că a uitat s-o închidă peuna dintre ele. Un alt bărbat face trei saupatru duşuri succesive, frecându-şi toatăsuprafaţa corpului cu un dezinfectantspecial, temându-se că poate ficontaminat cu microbi. O femeie aregânduri recurente despre înjunghiereacopi lului său şi se simte cuprinsă depanică ori de câte ori trebuie sămânuiască foarfecă sau cuţitele. Oadolescentă întârzie totdeauna la şcoalădeoarece se simte constrânsă să repetemulte di n acţiunile ei (repoziţionareaperiei pe toaletă, aranjarea conţinutuluighiozdanului, trecerea pragului spredormitor) de mai multe ori,de obicei unmultiplu de patru.

Toate aceste persoane prezintă simp-tomele unei tulburări obsesiv-compul-

sive, viaţa lor f i ind dominată de acte şigânduri repetitive. Obsesiile sunt intru-ziuni persistente de gânduri nedorite saiiimpulsuri care generează anxietate. Com-pulsiile sunt imbolduri irezistibi le de "aexecuta anumite acte sau ritualuri carereduc anxietatea. G ânduri le obsesive suMadesea legate de actele compulsive (d eexemplu, gânduri le despre microbi carestau la pâ n d ă vo r conduce la c o m pu ls i ade a spăla tacâmurile de mai multe oriînainte de a le folosi). Indiferent daca

elementul de repetiţie este un gând(obsesia) sau un act (compulsia), tră-sătura centrală a tulburăr i i este experienţasubiectivă a pierderi i voinţei . Victimeleluptă cu putere pentru a se elibera degânduri le supărătoare sau pentru a rezistainiţierii actelor repetitive, da r sunt inca-pabi le să procedeze astfel.

Sunt momente când fiecare dintre noiavem gânduri recurente („Am lăsat gazularzând?") şi imbolduri de a iniţia uncomportament ritual (aranjarea lucrurilorpe birou într-o ordine precisă înainle_dea ne apuca de lucru). Dar în cazulpersoanelor cu tulburări obsesiv-com-pulsive, aceste gânduri şi acte ocupămarea parte a timpului, astfel încât eleinterferează serios eu viaţa; zilnică.Indivizi i recunosc că gândurile lor suntiraţionale $i repugnante, dar sunt

incapabili să le ignore sa u să şi lereprime. Ei îşi da u seama de lipsa de sensa comportamentului lor compulsiv; da rdevin anxioşi atunci când încearcă săreziste compulsi i lor şi simt o eliberare atensiunii o dată ce sunt executate acesteacte.

Gânduri le obsesive acoperă o vari-etate de teme, dar cel mai adesea ele se.referă la efecte nocive asupra propriei

^persoane s a u. asupra altora, teama decontaminare şi îndoiala că o sarcinăcompletă a fost îndeplini tă satisfăcător

(Rachman şi Hodgson, 1980; Stern şiCobb, 1978). Destul de interesant esteurmătorul aspect: conţinutul obsesi i lor semodif ică o dată cu trecerea t impului , întrecut, gândurile obsesive cu privire larelig ie şi sex erau frecvente - de exem-plu, gânduri le blasfemiatoare, impulsuri lede a striga obscenităţi în biserică sauexpunerea în public a organelor genitale:Acestea sunt mai puţin frecvente astăzi;Deşi obsesiile despre contaminare eraucentrate asupra sifilisului, în prezent

Psihologie patologică 731

SIDA a devenit obiectul majorităţii teme-rilor de contaminare (Rapoport, 1989).

Unele persoane cu tulburare obse-siv-compulsivă au gânduri intruzive fărăacţiuni repetitive manifeste. Cu toateacestea, majoritatea pacienţilor cu gân-duri obsesive etalează, de asemenea, uncomportament compulsiv (Akhtar ş.a.,1975). Actele compulsive sunt de maimulte forme, dintre care două sunt celem ai frecvente: r itualu l de spălare şiritualul de verif icare (Foa şi Steketee,1989). „Cei care se spală" sunt indiviziicare se simt contaminaţi când intră încontact cu anumite obiecte sau când auanumite gânduri şi petrec ore în şiriniţiind ritualuri de spălare şi curăţire.„Cei ce verifică" sunt indivizii careverifică uşile, luminile, funcţionarea

aragazului, acurateţea unei sarcini (overifică de zece, de douăzeci sau chiar deo sută de ori) sau repetă acte ritualemereu şi mereu. Ei cred că acţiunile lorvo r preveni un viitor „dezastru" saupedepsele ulterioare. Uneori acesteritualuri compulsive sunt legate deobsesiile care evocă anxietatea într-unmo d direct (d e exemplu, verificarearepetată pentru a vedea dacă cuptorul esteînchis spre a evita un posibil incendiu);alte ritualuri compulsive nu sunt legate înmod raţional de obsesii (d e exemplu,

ritualul de îmbrăcare şi dezbrăcare înscopul prevenirii accidentării unuia dintresoţi). Tema comună di n spatele tuturoracestor comportamente repetitive esteîndoiala. Indivizii obsesiv-compuls ivi nupo t avea încredere în simţuri le sa ujudecăţile lor;nu-şi po t crede ochilor cănu există murdărie sau nu cred că uşaeste cu adevărat închisă. Cazul descris înCaseta l arată cât de mult timp seconsumă cu aceste ritualuri de verificare.

Tulburări le obsesiv-compulsive suntlegate de tulbură ri le fobice prin faptul căambele implică o anxietate severă şiambele par să se regăsească la acelaşipacient. Totuşi, există diferenţe impor-tante. Pacienţii fobiei rareori discută în

mo d constant despre temerile lor şi nicinu etalează un comportament ritualcompulsiv; iar cele două tulburări audiferiţi stimuli evocatori. Murdăria, mi-crobii şi rănirea altora - care sun t preocu-pări obsesiv-compulsive frecvente - rare-on cauzează probleme majore indivizilorfobiei. Există oare un tip specific depersonalitate care este vulnerabil la otulburare obsesiv-compulsivă?

Câteodată etichetăm o persoanăcare este excesiv de curată, meticuloasăşi exasperant de atentă la detalii ca

având o personalitate c om p uls i v ă sau,uneori, o personalitate obsesiv-com-pulsivă. Astfel de persoane tind să aibăo gândire conformistă şi un comporta-ment rigid, fiind extrem de moraliste.Suntem tentaţi să presupunem că atuncicând o personalitate obsesiv-compulsivăeste supusă unui stres, ea reacţioneazăprin generarea unei tulburări obse-siv-compulsive. Această ipoteză nu estetotuşi susţinută de dovezi. Rezultateleobţinute la testele de personalitate au

indicat că persoanele cu tulburăr i ob -sesiv-compulsive nu prezintă caracte-risticile unei personalităţi obsesiv-com-pulsive (Rachman şi Hodgson, 1980).Putem nota în plus faptul că persoanelecu personalităţi obsesiv-compulsive tindsă fie mândre de meticulozitatea şiatenţia lor la detali i . Indivizi i cu tul-burări obsesiv-compulsive, prin contrast,îşi detestă şimptomele şi doresc să scapede ele. ;

 

5/11/2018 C16 - Atkinson - Psihologia a - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/c16-atkinson-psihologia-a 8/29

Tulburarea obsesîv-compulsivă

'.. Mike, un pacient în vârstă de 32 dea n i ,Angajat în ritualuri compulsive de v e i i f i c a i e ,"declanşate de teama de a nu face rău altora,'când conducea maşina se simţea constrâns să^oprească pentru,îâSyerifica dacă nu curma a >S|^^ai'"'a v

"1 i?1

"••"&>•••- •—"trecut peste pietâţî, în special peste copii. vfrâŞteama. De exemplu, a fost rugat să-şiînainte de a llff|e apa la toaletă, Mike ^îfeâguîe/c că a uitat să verifice fereastiele şi^inspecta vasul pentru^ fi sigur că nici o—guşile; un hoţ a i n t r a t în casă şi a furat

e a î l învinuieşte d e f u r t

:îrrtalrîpîâre. Mike executa aceste ritualuricompulsive de verificare în medie de 4 ore pezi. Comportamentul de verificare al lui Mikea debutat la câteva l u n i după căsătorie, adicăcu 6 ani înainte de tratament. S-a agravat 2a n i mai târziu, când soţia lui Mike eraînsărcinată cu primul lor copil şi a continuat

să se înrăutăţească de-a ungul anilor.Tratamentul pentru Mike a inclus o formă^de^djeşensibilizare sistematică prin interme-

. e l î ş i imagina scenele care-i gene-

fnsecpiliymjresp|jfplus |Ifrag|ig

, _ I o - n u vroia s ă f i ei j v r e u n e i fiinţe vii . n;.

jm o d repetat uşile,î |restrele pentru a fi

L sunt închise saug jă n u provoace vreunbtemplu, un incendiu[rezultat al ;compor-isabil". în particular,aritatea f e t i ţ e i sale  :jtj|

wIcând în mo d /rejjg """pentru a fi siguDp***

^H-jw^î^w^sr-rta/fiica. în braţe l? - • ' V > :":^ s m <pâsS« T^ '• ;:;•:.: ^ - :"'.:•' ^|ergca;i|)|:m^umeaua de beton, ca

el|ft5i !;iii|| ^ ^ i;i căD

înţelegerea tulburărilor anxioase

Nu ştim de ce unii indivizi devinextrem de anxibşi, da r ştim că reacţiilelor pa r să reflecte sentimentele unei

inadecvări în situaţiile pe care ei lepercep ca ameninţătoare. Urmărind abor-dările privind înţelegerea tulburărilormentale descrise anterior, teoriile refe-ritoare la tulburările anxioase s-âu centratasupra conflictelor interne, răspunsurilorîrivăţate la evenimentele externe, cogni-ţiilor inadecvate şi asupra factorilor bio-logici.

PERSPECTIVA PSIHANALITICĂ.Teoria psihanalitică postulează că

ţi nv,, »" "-i -

H ţ i j u t e r ii l e soţiei sale; ea îl învinuieşte de f u r t5 S a u să-şi imagineze că a scăpat f e t i ţ a pepodeaua de beton deoarece nu a ţinut-o bine,fetiţa suferind leziuni grave datorită căzâturju

: : T r a t a r n e r j 1 , u l lui impl ică expunereal^ffi^l;:siţţiă|^^irovocatoare de teamă: ;plu, |^^K^plimbc fetiţa pe o du||cinidi^^piă la reducerea stării de|"

idă uşi le şi ferestrele pe|~„loar o smguia dată După o f

,-' Mike a a j u n s la 10"pe zi, prin conţi ăst cu ce~d e tratament (Foa şi Oi~ 1-'200).'

le1989,

determinanţii majori ai tulburăriloranxioase sunt conflictele interne şimotivele inconştiente. Aş a cu m amobservat în capitolul 15, Freud făceadistincţia între anxietatea obiectivă, care

este un răspuns rezonabil la o situaţienocivă, şi anxietatea nevrotică, care estedisproporţionată faţă de.•pericolul real.Freud credea că anxietatea nevrotică îşiare originea în conflictele inconştiente(ale individului) dintre pulsiunile inac-ceptabile ale sinelui (în special pulsiunisexuale şi agresive) şi contrângerileimpuse de eu şi supraeu. Când acestepulsiuni a jung la nivelul conştiinţei^se declanşează anxietatea care serveşte ca

Psihologie patologică 733

semnal al unui potenţial pericol, întrucâtsursa anxietăţii este inconşt ientul ,per-soana nu cunoaşte motivul temerilor sale.

Ulterior, psihanal iş t i i au extins cau-zele anxietăţii nevrotice pentru a includepropria percepţie ca neajutorare şi

incapacitate de control, teama de separaresau abandon, anticiparea dezaprobării şiîntreruperea iubirii. Aceste sentimente sepresupun a fi în mare parte inconştiente.

Din punct de vedere psihanalitic,fobi i le sunt modalităţi de control alanxietăţii prin deplasarea acesteia pe unobiect sa u situaţie care pot fi evitate.Exemplul clasic este cazul „Micul Hans",un băieţel în vârstă de 5 ani, care are oteamă intensă faţă de cai. Freud ainterpretat fobia băieţelului în termeniitemerilor oedipiene (v. capitolul 14) prinintermediul următoarei analize. Hans eraîndrăgostit de mama sa, îl ura din geloziepe tată şi dorea să-1 înlocuiască (conflictoedipian); se temea că tatăl său variposta castrându-1; anxietatea produsă deacest conflict a fost enormă, întrucâtdorinţele erau inacceptabile pentrumintea conştientă a copilului; anxietateaa fost deplasată pe un obiect inocent (uncal mare pe care Hans 1-a văzut doborâtşi lovit cu violenţă pe stradă)

Potrivit teoriei psihanalitice, aducerea

la lumină a conflictului inconştient şiînţelegerea cauzei temerilor care suntdeplasate pe obiectul fobiei poate vindecafobia. Totuşi, aşa cum vom vedea încapitolul 17, psihanaliza nu s-a dovedit aavea un foarte mare succes în tratamentulfobiilor.

Obsesiile şi compuls ii le servesc, deasemenea, la protejarea individului de arecunoaşte sursa reală a anxietăţii sale.Gânduri le obsesive sunt pulsiuni inaccep-tabile (o stilitate, distructivitate, imbolduri

sexuale inadecvate) care au fost refulateşi, într-un anume fel, reapar sub o formădeghizată. Individul simte că acestegânduri obsesive nu-i aparţin şi că poatecomite acte compulsive pentru a anulasa u atenua pulsiunile interzise. O m a m ă

care este obsedată de gândurile de a-şiucide copilul se simte constrânsă săverifice de mai m ult e ori în t impul nopţiidacă îi este bine copilului. Ritualurilecompulsive servesc de asemenea lamenţinerea pulsiuni lor ameninţătoare înafara conştiinţei individului : o persoanăcare este mereu ocupată nu are posi-bilitatea de a se gândi la lucruri nepo-trivite sau de a com ite acţiuni inadecvate.

PERSPECTIVA COMPORTAMEN-TALA, în cadrul teoriei învăţării,psihologii văd anxietatea ca fiind maidegrabă declanşată de evenimenteexterne specifice, decât de conflicteinterne. Anxietatea generalizată apareatunci când persoana se simte incapabilăsă controleze multe din situaţiile de zi cuzi şi, în consecinţă, trăieşte o stare deaprehensiune în cea mai mare parte atimpului. Fobiile sunt văzute ca răs-punsuri de evitare ce pot fi învăţate fie înm od direct din experienţa provocatoarede teamă (de exemplu, teama de câinidupă ce persoana a fost atacată de unul),fie în mod substitutiv, prin observarearăspunsuri lor de teamă la alţii.

Paradigma condiţionării clasice (v. ca-pitolul 7) prevede o explicaţie a mo d ul u iîn care obiectele sau situaţiile inofensivepo t deveni ţinta unei fobii: un obiectneutru (stimulul condiţionat) asociat cuun eveniment traumatic (stimulul necon-diţionat) produce teama faţă de obiectulneutru (răspuns condiţionat). Teoretici-enii învăţării vor descrie cazul miculuiHans din perspectiva acestei paradigme.

 

5/11/2018 C16 - Atkinson - Psihologia a - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/c16-atkinson-psihologia-a 9/29

734 Introducere în psihologie

Calul (stimulul condiţionat, anterior unobiect neutru) asociat cu un evenimenttraumatic (stimulul necondiţionat, vede-rea calului căzut şi bătut cu violenţă)produce teama de cai (răspuns con-

diţionat, sau fobia).Precipitarea traumei, când poate fiidentificată în cazurile de fobie, este binedescrisă prin condiţionarea clasică.Numeroase dovezi obţinute din expe-rimentele de laborator (efectuate peoameni şi animale) arată câ~~35ociereaobiectului neutru cu o situaţie pro-vocatoare de teamă produce teama deobiectul neutru. Totuşi, există uneleprobleme legate de explicarea fobiilor.Fobii le simp le siiht rtiai degrabă restrânse(aproape totdeauna) la un anumit set deobiecte, decât la un anume obiect careîntâmplător este prezent în acelaşi t impcu derularea unui eveniment traumatic.De exemplu, de ce teama de întunericeste frecventă, iar teama de pijama esteinexistentă - deşi ambele fobi i suntasociate cu trauma nopţii? De ce avemteamă de şarpe şi insecte şi nu faţă depisicuţe sau miei? Şi de ce sunt rarefobiile de cuţit şi arme, chiar dacă ambeleobiecte sunt adesea asociate cu rănirea?

A fost propusă noţiunea de con-diţionare pregătită ca o explicaţie.Oamenii sunt predispuşi din punct de

vedere biologic^ sau pregătiţi, să reac-ţioneze prin teamă numai la anumitecategorii de obiecte sau situaţii peri-culoase. Gând aceste obiecte sau situaţiisunt asociate cu trauma, imediat apareteama condiţionată, care este foarterezistentă la stingere (Seligman, 1971;Rosenhan şi Seligman, 1989). Majori-tatea fobi i lor obişnuite au fost odatăpericuloase pentru strămoşii noştri. Se-lecţia naturală poate că i-a favorizat peacei strămoşi care au învăţat rapid (cu unminimum de expunere la traume) că

necunoscuţii, înălţ imile, şerpii, animalelemari şi întunericul sunt periculoase. Prinurmare, poate să fi existat un grup ales deobiecte, toate periculoase în trecut, caresunt uşor condiţ ionabile t raumei. Suntemma i puţin predispuşi în a devenicondiţionaţi la teama de alte obiecte (cumar fi arme, miei şi obiecte electrice) fiedin cauză că n-au fost niciodatăpericuloase, fie datorită faptului căoriginea lo r este prea recentă pentru a fiobiectul unei selecţii naturale. Astfel,fobi i le sunt instanţe al e condiţ ionăriiclasice pregătite şi nu ale condiţionăriiclasice obişnuite.

O serie de experimente de laboratorsusţin ideea conform căreia oamenii suntmult m ai pregătiţi pentru a învăţa să seteamă de anumite obiecte decât de altele.

Studenţilor voluntari li s-a condiţionatteama prin utilizarea unor varietăţi destimuli condiţionaţi pregătiţi (imagini cuşerpi sau păianjeni) şi stimuli nepregătiţi(imagini cu case, fizionomii şi flori).Imaginile au fost urmate de un scurt şo celectric dureros. Condiţionarea teamei,măsurată prin răspunsul galvanic al piel i i(v. capitolul 7), a apărut mult mai uşor lastirmflii pregătiţi decât la cei nepregătiţi.De fapt, condiţionarea a apărut la osingură asociere a şocului electric cuimaginile înfăţişând şerpi şi păianjeni,însă a necesitat patru sau cinci asocieripentru ca teama subiecţilor să fiecondiţionată la fizionomii, case sau flori.Un experiment ulterior a descoperit căproprietăţile de condiţionare ale armelorsunt similare cu cele ale florilor, nu cucele ale şerpilor şi păianjenilor (Ohman,Fredrikson, Hugdahl, Rimmo, 1976).Probabil că armele nu au fost prezente înjurul nostru suficient de mult timp pentrua deveni pregătiţi di n punct de vederebiologic să ne fie frică de ele.

Psihologie patologică 735

Considerarea fobi i lor ca o formă deînvăţare pregătită ne ajută să explicămiraţionalitatea şi rezistenţa lor la stingere.La condiţ ionarea normală a fricii, o datăce st imulul necondiţ ionat (d e exemplu,

şocul electric) nu mai este asociat cust imulul condiţ ionat, teama se stingerapid. Acest lucru nu se întâmplă şi încazul condiţionării pregătite a fricii,într-un s tudiu, studenţii au fost condiţio-naţi să se teamă fie de şerpi şi păianjeni,fie de case şi fizionomii prin asociereafiecărora cu şocul electric. La sfârşitulcondiţionării (când s-au îndepărtat elec-trozii) teama s- a s t ins imediat la case şif iz ionomii, dar a rămas intensă la şerpi şipăianjeni (Hugdahl şi Ohman, 1977).

Deşi unele fobii par să rezulte din

experienţe înfricoşătoare reale, altele potfi învăţate prin substituire, prin ob -servaţie. Părinţii sperioşi tind să facăcopii care împărtăşesc temerile lor. U ncopil care îşi observă părinţii căreacţionează prin teamă în diverse situaţiipoate accepta astfel de reacţii ca fiindnormale, într-adevăr, prin aceste studiis-a descoperit o corelaţie înaltă întretemerile m amei ş i ale copilului ei.

Aş a cum vom vedea în capitolulurmător, tratamentul fobiilor în cadrulteoriei învăţării foloseşte diverse tehnici

de stingere a răspunsurilor de teamă faţăde obiectul sau situaţia fobice.

PERSPECTIVA COGNITIVĂ. Ana-liza cognitivă a tulburărilor anxioase secentrează asupra modului în care per-soanele anxioase gândesc despre situ-aţiile şi pericolele potenţiale. Indiviziicare suferă de anxietate generalizată tindsă facă evaluări nerealiste ale unorsituaţii, mai ales a celor în careposibilitatea pericolului este vagă. Eisupraestimează atât gradul cât şi

potenţialul de nocivitate. Acest tip degândire determină hipervigilenţă, per-soana căutând to t t impul semnele unuipericol. D e exemplu, un zgomot neaş-teptat în casă este interpretat ca fiind un

ho ţ care „sparge" casa; scâ rţâitul frânelorpe stradă înseamnă că este în pericolcopi lul cuiva. Această hipervigilenţă şiaşteptare a pericolului au ca efectmobilizarea continuă a corpului pentrupericol. Prin urmare, răspunsurile so -matice caracteristice răspunsului de tipluptă sau fugi (tremurături, ritm cardiaccrescut, mâini umede, tensiune mus-culară) sunt prezente în cea mai mareparte a t impului.

Teoria cognit ivă a obsesii lor afirmă căfiecare dintre noi, ocazional, avem gân-

duri nedorite şi repetitive. De exemplu,textele melodiilor sau clipurile publi-citare deseori ajung „nechemate" înconştiinţă; dar suntem capabili să leeliminăm precum gândurile respingătoarecare ne trec prin minte. Cu cât conţinutulobsesiei provoacă m ai mu ltă anxietate, cuatât m ai dificilă este eliminarea gân-durilor - obsesive sau neobsesive - dinminte. Şi cu cât suntem ma i stresaţi, cuatât mai frecvente şi intense sunt acestegânduri. Dacă o persoană este pe cale dea deveni anxioasă, gândurile obsesive vor

fi mai tulburătoare şi mai dificil deeliminat.Dacă un eveniment declanşează un

gând tulburător la o persoană care, îngeneral, nu prezintă gânduri obsesive, eava socoti gândul inacceptabil, dar nu vadeveni anxioasă şi-1 va elimina cuuşurinţă. Prin contrast, persoana cugânduri obsesive va deveni anxioasă, ia ranxietatea va reduce abilitatea ei de a oelimina. Gândurile obsesive vor persista,iar inabilitatea persoanei de a nu le lua înConsiderare va conduce la favorizarea

 

5/11/2018 C16 - Atkinson - Psihologia a - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/c16-atkinson-psihologia-a 10/29

736 Introducere în psihologie

anxietăţii, ceea ce va mări susceptibi-litatea unei gândiri ne potrivite.

Studiile efectuate pe indivizi obse-siv-compulsivi au relevat faptul că acelepersoane prezintă convingeri şi atribuiri

neraţionale. Ele au convingerea că:(1) pot fi perfect competente; (2 ) trebuiesă evite criticile şi dezaprobările; (3) vorfi aspru pedepsite pentru greşelile şiimperfecţiunile lor. La un anumit nivel albolii, ele par să creadă de asemenea că oanumită gândire sau iniţierea anumitorritualuri le vor ajuta să evite consecinţeledezastruoase pe care acestea şi leimaginează că sunt gata să apară(Sarason şi Sarasoh, 1989). Compor-tamentele repetitive de verificare pot fiîncercări de asigurare a faptului că

sarcina a fost îndeplinită în mod adecvat,astfel că dezastrul este înlăturat.Ritualurile compulsive de curăţenie potasigura securitatea persoanei cu gânduriobsesive de boală "şi microbi. Acestecomportamente sunt întărite prin uşurareaanxietăţii; da r reducerea stării de anxi-etate este temporară. Gândurile obsesiverevin cu o frecvenţă şi cu o intensitatecrescute, iar individul trebuie să înde-plinească ritualul compulsiv la fiecarereapariţie a gândului obsesiv.

Aşa cum vom vedea în următorulcapitol, abordarea cognitivă la trata-mentul tulburărilor obsesive utilizeazătehnica de întrerupere a gândurilor pentrua ajuta individul să scape de gândurileobsesive. Tratamentul anxietăţii genera-lizate şi al fobiilor ajută indivizii să facăevaluări mai realiste şi raţionale despre eiînşiş i şi despre situaţiile pe care leîntâlnesc.

PERSPECTIVA BIOLOGICĂ. Exis-tă tendinţa ca tulburările anxioase să fietransmise ereditar. Aproape 15% dinpărinţii şi fraţii persoanelor care prezintă

tulburări de anxietate sunt afectaţi în modasemănător (Carey şi Gottesman, 1981).Această descoperire nu demonstrează,bineînţeles, o bază ereditară pentru astfelde tulburăr i, din moment ce aceşti

indivizi locuiesc de obicei împreună şiprin urmare experimentează mediiambientale similare. Cu toate acestea,rezultatele studiilor efectuate pe gemeniprevăd o dovadă mai fermă a uneipredispoziţi i ereditare pentru atacurile de.,panică. După cum vă aduceţi aminte,gemenii identici se dezvoltă din acelaşio vu l şi au aceeaşi ereditate; gemeniifraternali se dezvoltă di n ovule diferite şinu sunt m ai asemănători din punct devedere genetic decât fraţii obişnuiţi.Comparativ cu gemenii fraternali, un

geamăn identic este de trei ori maipredispus la atacuri de panică dacăcelălalt geamăn este bolnav (Torgersen,1983).

Dovada unei baze biochimice a tulbu-rărilor de panică provine din studiile delaborator care arată că o serie desubstanţe (incluzând cofeina, lactatul desodiu şi inhalarea u nui amestec de oxigenşi dipxid de carbon) po t declanşa atacuride panică la persoanele care suferă deatacuri de panică spontane. Aceleaşisubstanţe nu au de obicei nici un efect

asupra persoanelor normale sau asupracelor cu fobii care răspund prin anxietatela un stimul extern (vezi McNally, 1990).în completare, cercetătorii au identificato substanţă cerebrală (colecistokinina)care produce un atac la pacienţii cutulburări de panică. Medicamentele caresunt capabile să prevină atacurile depanică par să blocheze efectul acesteisubstanţe asupra neuronilor (Bradwejn,Koszyscki şi Meterissian, 1990).

Aceste date au convins teoreticieniiabordării biologice că tulburările de

Psihologie patologică737

panică reprezintă mai degrabă o boalăsomatică decât o tulbu rare men tală.Totuşi, teoreticienii cognitivişti nu suntaşa de siguri. Ei pretind că tulburarea depanică rezultă dintr-o „interpretare gre-şită catastrofică" a senzaţiilor somatice(Clark, 1988; Clark şi Beck, 1988). D eexemplu, panică poate surveni atuncicând persoana interpretează greşit ritmulcardiac rapid şi epuizarea ca semne aleunui atac cardiac iminent sa u ameţealaca semn al unei comoţi i cerebrale.Interpretarea greşită catastrofică poate, deasemenea, sublinia atacurile de panicăproduse în laborator prin administrarealactatului de sodiu sa u prin inhalarea unuiamestec de oxigen şi dioxid de carbon.Aceşt i agenţ i chimici produc efectefiziologice similare atât la pacienţ ii cu

panica, cât şi la subiecţii de control, darnumai pacienţii care suferă de panicărăspund în mod consecvent printr-un atacde panică (Yerazahi, Balon şi Pohl,1989).

Ce anume determină ca o persoană sărăspundă prin panică la senzaţii somaticeneobişnuite? O posibilitate este aceea căprejudecăţile cu privire la nocivitateaacestor senzaţii pot predispune lainterpretarea lor ca fiind catastrofice şi,prin urmare, pot genera panică. Dacăintepretarea greşită catastrofică estecauza tulburării de panică, atunci învă-ţarea pacienţilor de a interpreta corectpropriile senzaţii somatice poate duce lavindecarea tulburării. Se pare că aşa se şiîntâmplă, în aceste studii terapeutice,pacienţii sunt aduşi la clinică cuhiperventilaţie (transportaţi într-o husăermetică). La început, aceasta va induce,de obicei, un atac de panică prinproducerea unei mişcări respiratoriisuperficiale. Pacienţii sunt învăţaţi apoisă recunoască faptul că reducerearespiraţiei este pur şi simplu rezultatul

hiperventilaţiei di n t impul s tresului şi nueste un semn al unui atac de in imăiminent sau al unei alte catastrofe.Investigatorii care utilizează acestemetode de tratament au raportat o

reducere completă a atacurilor de panicăla aproape toţi pacienţii, fără nici orecidivă (Beck, 1988; Clark, 1988).

Dezbaterea cu privire la o cauză bio-chimică specifică a tulburărilor de panicărămâne _sJL_fie soluţionată de cercetăriviitoare. Este clar, totuşi, că atât factorulbiologic, cât şi cel psihologic joacă unanumit rol. Cercetările genetice suge-rează că indivizii po t moşteni o pre-dispoziţie la anxietate generală care semanifestă sub forma diferitor tulburărianxioase, inclusiv tulburări de panică.

Sistemele chimice cerebrale care re-glează sentimentele anxioase implică,fără îndoială, interacţiunea complexă aUnui număr de neurotransmiţători ceacţionează asupra diferitelor arii cere-brale, în 1960, un grup de medicamente,denumite benzodiazepine, au apărut şiau fost comercializate sub denumirea deV al ium 1 şi Librium2. Acestea s-au dove-dit a fi eficiente în reducerea anxietăţii(v . capitolul 17 , pentru o discuţie asuprameritelor şi dezavantajelor lor). Cerce-tătorii au descoperit ulterior faptul că ele

erau eficiente deoarece se legau demoleculele receptoare specifice din anu-miţi neuroni cerebrali, influenţând astfeltransmisia nervoasă (v. capitolul 2). Des-coperirea zonelor receptoare pentru sub-stanţele anxiolitice a dus la căutarea uneisubstanţe naturale care să acţioneze înacelaşi mod pentru a menţine anxietateaîntr-un echilibru adecvat. Până acum, nus-a descoperit Valium natural, darcercetătorii au învăţat multe despre

1 Diazepam (n.trad.)2

Clordiazepoxid(n.trad.)

 

5/11/2018 C16 - Atkinson - Psihologia a - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/c16-atkinson-psihologia-a 11/29

738 Introducere în psihologie

Fig. 16.1. Investigaţiile neurofiziologice realizate cu ajutorul tomografului prin emisie depozitroni (TEP) dezvăluie diferenţe metabolice între creierul unui pacient normal şi unul cutulburare obsesiv-compulsivă. în fotografie (trei secţiuni transversale diferite), culoarea roşiecorespunde celui mai înalt nivel al activităţii metabolice, iar culoarea albastră corespundecelui mai scăzut nivel. Persoana cu tulburarea obsesiv-compulsivă prezintă cele mai înalte

niveluri ale activităţii metabolice, inclusiv în ganglionii bazali.

receptorii benzodiazepinici şi despremodul de acţiune al anumitor substanţechimice pentru intensificarea sau redu-cerea anxietăţii (Costa, 1985). Se pare că

există trei arii specifice de captare alezonei receptoare a benzodiazepinei: un apentru molecula de benzodiazepină cuefectele sale anxiolitice, alta pentrucompuşii care generează anxietate (alecăror efecte sunt blocate prin admi-nistrarea benzodiazepinelor) şi cea de atreia, pentru un grup de substanţe careblochează efectele atât ale benzodiaze-pinelor, cât şi ale compuşilor careprovoacă anxietatea. Identificarea acestor

trei zone receptoare sugerează faptul căanumite substanţe secretate la nivelcerebral produc experienţe subiective deteamă şi anxietate, iar alte substanţe

blochează acest efect. Proporţia acestorsubstanţe poate conduce atât la o sta-bilitate emoţională a individului , cât şi laanxietate (Agras, 1985).

Faptul că leziunile craniene, tumori leşi encefalitele au fost asociate cu apariţiaunor tulburări obsesiv-compulsive afavorizat depistarea unor anomalii cere-brale care po t face o persoană să fievulnerabilă la gânduri şi comportamenterepetitive. Studiile de scanare PE T

Psihologie patologică 739

(v. capitolul 2) a indivizilor obsesiv-com-pulsivi au arătat faptul că activitateametabolică dintr-o regiune cerebralăspecifică (u n circuit care se situează întrelobii frontali şi ganglionii bazali) diferăde aceea a indivizilor normali (Baxterş.a., 1988). Această regiune se crede căeste implicată în strategii le cerebrale decontrol al stimulilor repetaţi şi încontrolul m işcări lor repetitive, în esenţă,această parte a creierului poate juca rolulde informare a celorlalte părţi cerebralepentru a îndepărta neliniştea unei con-taminări - o dată ce m â i n i le au fost

spălate, sau a unei incendieri - de vremece cuptorul este închis.

Natura exactă a anomali i lor chimicede la nivel cerebral este necunoscută, iarastfel de anomali i nu pot fi descoperite întoate cazurile de tulburare obsesiv-com-pulsivă. Cu toate acestea, tratamentul cu

medicamente care blochează captareaunui neurotransmiţător pentru care gan-glionii bazali sunt prevăzuţi cu receptoridenşi, uşurează simptomele obsesiv-com-pu ls i ve în aproape 60% din cazuri(Rapoport, 1989).

Tulburări ale dispoziţiei (afective)

în cazul tulburărilor de dispoziţiepersoana poate fi depresivă sau mani-

acală (puternic expansivă), sau poate trăiperioade de depresie precum şi perioadede manie. Tulburări le de dispoziţie suntîmpărţite în tulburări depresive, în careindividul are una sau mai multe perioadede depresie fără un istoric de episoademaniacale, şi tulburări b ipolare, în careindividul alternează între perioade dedepresie şi perioade expansive, de obiceicu o revenire la dispoziţia normală dintrecele două extreme. Episoadele maniacalefără un oarecare istoric de depresie suntdestul de neobişnuite.

Depresia

Aproape oricine suferă uneori dedepresie. Majoritatea dintre no i avemperioade când suntem trişti, letargici şilipsiţi de interes faţă de orice fel deactivitate - chiar şi de cele plăcute.Depresia este un răspuns normal lanumeroase stresuri de viaţă. Printresituaţiile care determină depresia sunt:eşecul şcolar sau profesional, pierderea

unei fiinţe iubite şi înţelegerea faptului căboala sa u vârsta epuizează resursele

sociale ale omului. Depresia este con-siderată anormală numai atunci când estedisproporţionată în raport cu evenimentulşi continuă dincolo de punctul în caremajoritatea oamenilor încep să-şi revină.

Cu toate că depresia este caracterizatăca fiind o tulburare a dispoziţiei afective,în realitate există patru seturi de simp-tome. Pe lângă simptomele emoţionale(dispoziţia), există simptome cognitive,motivaţionale şi somatice. Pentru a fidiagnosticat cu depresie, nu este necesarca i n d i v i d u l să prezinte toate aceste

simptome, dar cu cât sunt prezente maimulte simptome şi cu cât sunt maiintense, cu atât mai siguri putem fi căindividul suferă de depresie.

Tristeţea şi melancolia sunt simp-tomele emoţionale cele mai proeminenteîn depresie. Individul se simte fărăsperanţă şi nefericit, deseori se plânge deceva şi se gândeşte la sinucidere. La felde des întâlnită în depresie este pierdereasatisfacţiei sau a plăcerii de viaţă.Activităţile care produceau satisfacţii pa r

 

5/11/2018 C16 - Atkinson - Psihologia a - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/c16-atkinson-psihologia-a 12/29

74 0 Introducere în psihologie

plictisitoare şi nu mai aduc bucurii .Persoana deprimată îşi pierde gradatinteresul faţă de hobby-uri, recreaţie şiactivităţi în familie. Majoritatea pacien-ţilor deprimaţi raportează că nu mai obţinsatisfacţie din ceea ce prezenta odinioarăun interes major în viaţă, iar mulţi

raportează pierderea interesului afectivpentru alte persoane.

Simptomele cognitive constau înprincipal di n gânduri negative. Indiviziideprimaţi tind să aibă o apreciere de sinescăzută, se simt inadecvati şi se blameazăpentru eşecurile lor. Se simt fără speranţăde viitor şi cred că nu po t face nimicpentru a-şi îmbunătăţi viaţa.

Motivaţia are un nivel scăzut îndepresie; persoana deprimată tinde să fiepasivă şi are dificultăţi în iniţiereaactivităţilor. Următoarea conversaţie din-

tre un pacient şi terapeutul său ilustreazăaceastă pasivitate. Individul care a fostspitalizat după o tentativă de sinucidereşi-a petrecut zilele fără să se mişte, înşezlong. Terapeutul său s-a decis să-1antreneze în câteva activităţi:

TERAPEUTUL: înţeleg că vă petreceţi ceamai mare parte a zilei înşezlong. Este adevărat?

PACIENTUL: Da, faptul de a sta nemişcatîmi dă liniştea de spirit decare am nevoie.

TERAPEUTUL: Când staţi aici, care estedispoziţia dumneavoastră?

PACIENTUL: Mă simt îngrozitor tot tim-pul. Vreau doar să pot cădeaîntr-o gaură undeva şi să

\ mor.TERAPEUTUL: V ă simţiţi mai bine după o

şedere de 2-3 ore?PACIENTUL: Nu, la fel.TERAPEUTUL: Deci staţi în speranţa că veţi

găsi liniştea de care aveţinevoie, dar după cât se paredepresia dumneavoastră nuse îmbunătăţeşte.

PACIENTUL: Mă plictisesc.

TERAPEUTUL: Consideraţi că sunteţi maiactiv? Există câteva motivepentru care cred că inten-sificarea nivelului dumnea-voastră de activitate vă poateajuta.

PACIENTUL: Nu e nimic de făcut pe aici.TERAPEUTUL: Aţi vrea să încercaţi unele

activităţi dacă aş veni cu olistă?

PACIENTUL: Dacă consideraţi că asta măva ajuta, dar cred că vă pier-deţi timpul! Nu mă intere-sează.

(Beck, Rush, Shaw, Emery, 1979, pag. 200)

Simptomele somatice ale depresieiinclud pierderea apetitului, tulburări desomn, oboseală şi pierderea energiei.Când gândurile persoanei deprimate suntorientate mai degrabă către evenimentele

interne şi nu spre cele externe, aceasta îşipoate accentua suferinţele şi durerile şiîşi poate face griji despre sănătate.

După cum vedem din aceastădescriere a numeroaselor sale simptome,depresia poate fi o tulburare debilitantă.Din fericire, episoadele cele m aidepresive sunt de scurtă durată.Persoanele deprimate îşi revin gradual,cu%au fără tratament. Aproape un sfertdin episoadele depresive durează m aipuţin de l lună, jumătate di n acestea

durează mai puţin de 3 luni şi unsfe¥t

durează l an sau mai mult. Numaiaproximativ 10% din ultimul grupstaţionează în faza cronică (Lewinsohn,Fenn şi Franklin, 1982). Din nefericire,episoadele depresive tind să reapară.Aproape jumătate din indivizii careprezintă un episod depresiv vo r trăi încăunul. în general, cu cât este mai stabilă opersoană înainte de primul episod, cu atâteste mai mică probabilitatea unei rea-pariţii.

Psihologie patologică 741

Tulburările bipolare

Majoritatea depresiilor apar fărăepisoade maniacale. Dar între 5 şi 10%din tulburările dispoziţiei afectiveimplică ambii poli ai continuum-uluidispoziţiei şi sunt clasificate ca tulburări

bipolare, cunoscute şi ca tulburări(psihoze) maniaco-depresive. Individulalternează între dispoziţia depresivă şice a normală şi între buna dispoziţieextremă şi dispoziţia normală, în unelecazuri ciclul dintre episoadele depresiveşi episoadele maniacale este rapid, cu osingură şi scurtă revenire la normalitate.

Persoanele care trăiesc episoademaniacale se comportă într-o manierăcare, la suprafaţă, pare a fi opusădepresiei, în timpul episoadelor1 mani-acale uşoare, individul e plin de energie,entuziast şi încrezător în sine. El vorbeştecontinuu, trece rapid de la o activitate laalta - având puţină nevoie de somn, faceplanuri grandioase şi acordă puţinăatenţie punerii lor în practică. Spredeosebire de exuberanţa plină de bucuriecare caracterizează buna dispoziţie nor-mală, comportamentul maniacal are ocalitate instinctuală şi adesea exprimămai multă ostilitate comparativ cu bunadispoziţie.

Persoanele care trăiesc episoademaniacale severe se comportă într-un felasemănător conceptului popular demaniac agitat. Ei sunt extrem de excitaţi

nervos şi în permanenţă activi. Aceştiaumblă cu paşi măsuraţi, cântă, ţipă saubat cu pumnul în perete ore în şir. Ei sesupără când încerci să-i întrerupi dinacţiunile lor şi pot deveni agresivi.Impulsurile (inclusiv cele sexuale) suntexprimate imediat în acţiuni sau cuvinte.Aceşti indivizi sunt confuzi şi dezori-entaţi şi pot trăi deliruri de putere, deîmplinire, de îmbogăţire.

Episoadele maniacale pot să aparăfără depresie, dar acest lucru este foarte_rar. De obicei, un episod depresiv vaapare, eventual, o dată ce persoana a trăitun episod maniacal. Depresia este simi-lară cu ceea ce deja am descris.

Tulburările bipolare sunt relativ rare.în timp ce aproape 6 % dintre femeileadulte şi 3% dintre bărbaţii adulţi din

Statele Unite au trăit o depresie m ajoră laun anumit moment, ma i puţin de 1% dinpopulaţia adultă a avut o tulburarebipolară - cu o frecvenţă egală la bărbaţişi femei. Tulburarea (psihoza) mania-co-depresivă diferă de celelalte tulburăriale dispoziţiei (afective) prin faptul că aretendinţa să apară la vârste tinere, estemult m ai probabilă să fie transmisăereditar, răspunde la diferite medicaţiiterapeutice şi poate să reapară dacă nueste tratată. Aceste fapte sugerează căvariabilele biologice joacă un rol maiimportant decât variabilele psihologice întulburările bipolare.

ioasă consecinţăiderea. Din 25 O O C U d e

ffStatele tfnife în fiide depresie. Toţisinucidere nu sunt raportate(datorită stigmatului pe cifaptului că multe din morţileprobabil acte'\sinucigaşe), ntsinuciderilor pe an poate atinge la fel de bîilsi cifra de 50000. S-a estimat că numărl

 

5/11/2018 C16 - Atkinson - Psihologia a - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/c16-atkinson-psihologia-a 13/29

742 Introducere în psihologie

.persoanelor care^ricearcă să se sinucidă,-fdar eşuează, este aproximativ de 8 (2-^-8) ori||nai mare decât numărul sinuciderilor.gSchneidman, 1985).f Femeile încearcă să comită sinuciderea de|ţrei ori mai f recv ent decât bărbaţi i , da rsbărbat i i reu şesc să se s i n u c i d ă mai des?

fjeomparativ cu femeile . Numai u i ma i mare de ^f-ţentative de s inu cidere la femei este în

t îgătură, probabi l, cu incidenţa ma i mare a;"epresiei la femei. Faptul că bărbaţ i i reu şesc

f£ ă se sinucidă se datorează metodei alese,iemult, femei le aveau tendin

mijloace mai puţin letaleîierea^feielor sau supradobărb^^Sitilizează armele

i de sau spânzurarea. T

: devenit, Te r

isecir

travă],ienti casă)

fotivels;are au încerc

|epresia, singurătă ţiConjugale şi dificujftinanciaie (Farbero\

m, 1985).persoanele

Statele "ftfiite, ci'şftn ţările din E-India şi J aponia. E xis tă un numărj-e x p l ic a ţ i i pentru această disperare-studenţilor: faptul că trăiesc departe de-^pentru p r i m a dată şi trebuie să facă faţă uŞff".probleme noi ; încercarea de a r ă m â n e in

rfu l ierarhiei a c a d e m i c e , comp et iţ ia f i ind'ai du ră decât cea din liceu; indeciz ia cu

v i i e la alegerea carierei p rofesionale;s i ngur ar e a cauz at ă prin absenţ a prie temloi^ durată şi anxietatea legată de cei n o i .****" "s tudiu p riv ind vî^a şi activ i tatea edu-

lă a studenţiilerea a descopau schimbăr i muiau mai mu lt

iit decât colegii de*clasă. De aseme:lyertizat în mod repetat intenţia Io

Principalele evenimente prec;t îngrijorarea faţă de activit

jsănătatea fizică şi dificultăţi'u ceilalţi (Seiden, 1966). Cu

care au c o m i sfap t u ! că aceştia

|rate de dispoz^|.erau deprim aţi

)Utem fi siguri dacă

linuciderea sauS1£ ădemtcer ş i problemele inter

.secundare unei depresii severe.

ti factori

cultăţi le

:idă sunt: jj roblemelet

profişfîpnale sauîKSchngpan, 1965;!

rstă

ice

ia aicepi

(Jsinucf de anîWStatele,Intimii 40 de«efectuată rece:sraportat că s-a1

Jtar l din 12 a sp

a sinuciderii, şi încă o au, accadă. Prin contrast, rata sinucf

enţi şi tineri (d e obicei scă, crească/ De apt,|lavârstele curj

njteî î n t r - c ;

}dit serioşi'fa a încerc

Este pos i bi l, s inu cidere să

lcă

adiuTiu s-

laţii s te sa n teit m ai puţine

Ţoblernelor şi' jnspn, 1985).

"""jdenţii si ne achiziţi

în timp5rnit

liceu.je i izolaţi

rtamentâlentati

*£ ' ' "

de a

c,

nici

De exe:studenţii cu

>nfruntat .cu -m lceil

lecat

adolescenIfate extrerbigaşii au tenc

|ibă problemefeşi câţiva dinţJnea de a fi peîla clasei (Ler

for Disease Control, 1991).Studenţii au o probabilitate^

de a se sinucide comparativ cuianele neşcolarîzjle de aceeaşi vârstă!iby şi Wetzel||j|||0). Rata crescută aj

Caracteristica fur^^entală a adoles-bnţilor care încearcă^^^omită s inu ciderea

jste izolarea socială:\^^e descriu ca fiindjnsinguraţi, majoritatea^u părinţi divorţaţi-£u separaţi, mulţi atrM>ărinţi alcoolic i şi* . . . , _.•„-. , •» v u*,. -'.^a

fe

cţi

une

Psihologie patologică 74 3

^3f^" ~ "itemplu^js i n u c i c î e M60%^;sunt

'283%

âi.de'drogM,şi-|4%T^"''-! ' iT •» ?"€fi>x

*-Vf* ^ ,;"-"-

co mun ica s e n t i m e n -disperare"--şi de a sc him ba com -

portamentul celorlalte persoane. De e xe m plu,o femeie care ia o s u p r a d o z ă de somnifereatunci când amantul ei ameninţ ă că opărăseşte sau un student care procedează lafel atunci când este forţat de păr inţ i să obţ inărezultate şcolare ce depăşesc pos ib i l i tă ţ i l esa|p;,Jentativa de sinucidere este un strigăt de

' ~ "' *

drog"^â.;xcauzatcomitffea sinucideri0ifMflâcă" ăceştâf;revenea consumul^d*| b^^i şi Iasinuc§erîi ca mod1jfii|f|e| de a

ajutor^Dar în majoptatea acesabuzul de droguri pare

'roblemele psihologice,merii ^ ^

ani)eveniTeson;

de 30 >îciderea au ^> n f l ielelor

pierdut soţul s

anterioare sinipoate, că şi-a,sprijin; şi poatfaţă stresului -Jdacă resursele J

^consu mu lJnii indiv i

Sideră cawţional şi

decât moartea^motivaţie estepersoana nu

fiinţă iubitajjerii. AceştSjgrdut singura lor si[iar fi fost capabiliijsă recurgă la sinucideri

jnale n-ar^fi fost epuizau

" lit e|

roblemele lor. Singura loi s

şi lua viaţa, în alte cazurQ; de fapt să moară, ci caiie-ceilalţi, cu:

:i utiîizeaz^Şăermenul „para-a-descrie-ac|eîe non-letale înîşi cauzează'jM mod deliberat

^Jau-ingerează o substanţă în exces faţăICJzaM^Mvetsal recunoscut (Kieit man,W jf^fiSmtSfr ^paiasuicid«este p refeial

iyă de sinucidere" de oai e ce nunecesar dorinţa de a muri.

ţservat mai înainte, exig|jnultJarasuicide decât si| tea'persoanelor

^-tră iesc un;asemene|pr este deparje'de a fi clară . Ei

*"jacă dpjr,e$C^să trăiască sau săf în acelaşi t imp , de

îţi Şt cealaltă, întrucâtl^viitoarei 'S

ijNoate jaicidare. JS sjamem coritenţiile

^orbeşteW VV» ^>'. -. . *•}*,S> *~

tf"

îeahtate. Nurneroase comunităţi au îftfşQţat""între dej||e enire a 'ĂÎnuciderBţCŞÎ4e"persoanele ^g^obleme pot'îgăsi ajutpr/prln:

>ntact

înţelegerea tulburărilor dedispoziţie (afectivă)

Depresia este una dintre cele maifrecvente tulburări emoţionale, întrucâtdepresia este atât de frecventă şi poate fiatât de debilitantă, s-au depus eforturisubstanţiale pentru determinarea cauzelorsale. Vom examina pe scurt câtevaabordări psihologice în scopul înţelegerii'tulburărilor afective.

PERSPECTIVA PSIHANALITICĂ.Teoriile psihanal itice interpreteazădepresia ca fiind o reacţie la pierdere.Oricare ar fi natura pierderii (înde-părtarea de fiinţa iubită, pierdereastatusului, pierderea suportului moraloferit de un grup de prieteni), persoanadeprimată reacţionează intens întrucâtsituaţia actuală readuce în prim plantemerile unei pierderi timpurii care aapărut în perioada copilăriei - aceasta

 

5/11/2018 C16 - Atkinson - Psihologia a - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/c16-atkinson-psihologia-a 14/29

74 4 Introducere în psihologie

fiind pierderea afecţiunii parentale.Dintr-un anume motiv, nevoile de afec-tivitate şi protecţie ale individului nu aufost satisfăcute în copilărie. O pierdere înperioadele târzii ale vieţii cauzeazăindividului regresia la neajutorare,dependentă de starea când a apărut

pierderea originală. Aşadar, o parte acomportamentului persoanei deprimatereprezintă un strigăt pentru iubire - oetalare a neajutorării şi un apel pentruafecţiune şi securitate (White şi Watt,1981).

Reacţia la pierdere este agravată prinsentimente agresive îndreptate sprepersoana care pleacă. O aserţiuneinteresantă a teoriei psihanalitice esteaceea că indivizi i predispuşi la depresieau învăţat să-şi refuleze sentimenteleostile pentru că se tem de înstrăinarea

faţă de cei care le asigură suportul. Cândlucrurile merg rău, aceştia îşi orienteazămânia spre sine şi se blamează pe eiînşişi. De exemplu, o femeie poate simţio ostilitate extremă împotriva superi-orului care a concediat-o. Da r datorităfaptului că furia acesteia dă naştereanxietăţii, ea foloseşte un mecanism deapărare - proiecţia - pentru a-şi inter-naliza sentimentele; ea nu este furioasă,mă i degrabă alţii sunt supăraţi pe ea. Eaadmite că superiorul a avut un motivîntemeiat pentru a o respinge; ea este

incompetentă şi fără valoare.Teoriile psihanal it ice sugerează că

sentimentele de inutilitate şi o aprecierede sine scăzută a persoanei deprimate setrag din nevoia copilului de aprobareparentală. Aprecierea de sine redusă acopilului depinde de aprobarea şiafecţiunea părinţilor. Dar pe măsură cepersoana se maturizează, sentimentele devaloare trebuie să derive din simţulindividului de realizare şi eficacitate.

Aprecierea de sine a unei persoane pre-dispusă la depresie depinde în principalde sursele externe: aprobarea şi supor-tul celorlalţi. Când aceste suporturidezamăgesc, in divid ul este „aruncat"într-o stare de depresie.

Prin urmare, teoriile psihanalitice ale

depresiei se centrează pe pierdere, pesupradependenţa aprobării externe şi peinternalizarea sentimentelor agresive.Acestea par să asigure o explicaţierezonabilă pentru unele comportamentemanifestate de indivizii deprimaţi, darsunt greu de dovedit sau de Combătut.Unele studii indică faptul că persoanelecare sunt predispuse la depresie şi-aupierdut în copilărie uri părinte, într-oproporţie mai mare decât media (Roy,1981; Barnes şi Prosen, 1985). Darpierderea parentală (prin moarte sau

separare) poate fi observată şi înanamneză celor care suferă de alte tipuride tulburări mentale, iar majoritateaoamenilor care suferă o astfel de pier-dere nu prezintă probleme emoţionaleîn perioada adultă (Tennant, Smith,Bebbington, Hurry, 1981).

PERSPECTIVA COMPORTA-M E N T A L Ă . Teoreticienii învăţării afir-ma %ă absenţa întăririi joacă un rolimportant în depresie. Inactivitatea per-soanei deprimate şi sentimentele detristeţe se datorează unei rate scăzutea întăririi pozitive ;şi/sau unei rate înaltede experienţe neplăcute (Lewinsohn,Hoberman, Teri, Hautziner, 1985;Lewinsohn, Mischel, Chaplin, Barton,1980). Multe din evenimentele careprecipitează depresia (cum ar fi moarteafiinţei iubite, pierderea slujbei sau osănătate precară) reduc întărirea obiş-nuită. In completare, oamenii predispuşila depresie îşi pot pierde deprinderilesociale fie prin atragerea unei întăriri

Psihologie patologică 745

pozitive, fie prin controlarea eficientă aevenimentelor aversive.

O dată ce oamenii devin deprimaţi ş iinactivi, principala lo r sursă de întărireeste simpatia şi atenţia pe care le primescde la rude şi prieteni. Această atenţiepoate iniţial întări chiar şi comportamen-tele inadaptate (plânsul, nem ulţum irile,autocritica, discuţia despre sinucidere).Da r întrucât este obositor să fii lângă opersoană care refuză să se înveselească,comportamentul persoanei deprimate seînstrăinează, eventual, chiar şi de -eei—apropiaţi, producând o reducere accen-tuată a întăririi, intensificarea izolăriisociale a individului şi nefericire. O ratăscăzută a întăririi pozitive reduce pe maideparte activităţile individului şi expri-marea comportamentelor ce pot firecompensate. Atât activităţile, cât şi

recompensele se micşorează într-un cercvicios.

PERSPECTIVA COGNITIVĂ. Teo-riile cognitive ale depresiei se con-centrează nu numai asupra a ceea ce facoamenii, ci şi asupra modului în careaceştia se văd pe sine şi lumea. Unadintre cele mâi influente teorii cognitive,elaborată de Aaron Beck, derivă din vastaexperienţa terapeutică avută cu pacienţiidepresivi (Beck, 1976; Beck, 1991; Beck,Rush, Shâw, Emery, 1979). Beck a fost

uimit de felul în care aceşti pacienţievaluează evenimentele dintr-un punct devedere negativ şi autocritic. Ei se aşteaptăm ai degrabă la eşec decât la succes şi autendinţa să amplifice eşecurile şi săminimalizeze reuşitele în evaluareaperformanţei lor. Când lucrurile mergrău, aceştia tind să se blameze pe ei înşişişi nu să acuze c ircumstanţele.

Aşa cum am observat în capitolul 11,evaluările persoanelor făcute unei situaţiile pot determina emoţiile. Apreciem şi

evaluăm în mod constant ceea ce seîntâmplă cu noi şi ceea ce facem.Câteodată suntem conşt ienţ ide evaluăr ilenoastre, dar alteori nu. Beck credeacă gândurile negat ive al e indivizi lordeprimaţi tind să apară rapid şi în modautomat, ca din reflex, şi nu suntsubiectul unui control conştient. Astfel degânduri sunt urmate deseori de emoţiineplăcute (tristeţe, disperare), de carepacienţii sunt foarte conştienţi, chiar dacăau fost inconştienţi sau foarte puţinconştienţi de gândurile automate ante-rioare. M ai târziu, lucrând cu pacienţi cudepresie severă, Beck a observat căgândurile negative nu mai erau periferice,ci ocupau un loc dominant în conştiinţă şierau repetitive (Beck, 1991).

Beck a clas ificat gândurile negat iveale indivizilor deprimaţi în trei categorii,

pe care le-a denumit triada cognitivă:gânduri negative despre sine, despreexperienţele prezente şi despre viitor.Gânduri le negative despre sine (o schemăa sinelui negativă) constau din con-vingerea persoanei că este fără valoare ş iinadecvată. Orice neşansă prezentă esteblamată pe baza acestor inadecvări şideficienţe. Chiar şi în s ituaţ iile ambigue,unde există m ai multe explicaţii plau-zibile ale faptului că lucrurile au mersrău, persoana deprimată se va blama peea însăşi. Viziunea negat ivă a vi i torului

este una de lipsă de speranţă. Persoanacrede că deficienţele sale o vor împiedicasă-şi îmbunătăţească vreodată situaţia.

Beck afirmă că schema negativă(„Sunt fără valoare", „Nu pot să facnimic bine", „Nu pot fi iubit") esteformată în t impul copilăr iei sauadolescenţei prin experienţe de genul:pierderea un ui părinte, respingereasocială de către semeni, critici aduse depărinţi sau profesori sau o serie detragedii. Aceste convingeri negative slint

 

5/11/2018 C16 - Atkinson - Psihologia a - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/c16-atkinson-psihologia-a 15/29

746 Introducere în psihologie

activate ori de câte ori o situaţie nouă sepotriveşte întrucâtva, poate n u mai dedeparte, cu condiţiile în care conving erileau fost învăţate, rezultatul f i ind depresia.Mai mult, potrivit lui Beck, indiviziideprimaţi fac erori sistematice de gândire

(distorsiuni cognitive) care duc la per-cepţia eronată a realităţii într-o moda-litate care contribuie la o schemă asinelui negativă. Aceste distorsiuni cog-nitive sunt prezentate în tabelul 16.4.Reţineţi că aceleaşi distorsiuni pot fiutilizate şi de persoana care are o scfaemă-a sinelui pozitivă, pentru a-şi supraevaluaimaginea de sine. Dar în cazul depresiei,aceste erori de gândire confirma ima-ginea persoanei că este nevrednică şiresponsabilă de calamităţi. După cumvom vedea în capitolul 17, terapia

cognitivă a depresiei încearcă să iden-tifice şi să corecteze gândirea distorsio-nată a individului.

O altă abordare cognitivă a depresiei,care se orientează asupra tipurilor deatribuiri sau explicaţiilor cauzale pe careoamenii le fac atunci când se întâmplălucruri negative, a fost discutată încapitolul 15. Această teorie presupune caoamenii, care în mod caracteristic,atribuie evenimente negative unor cauzeinterne („este vina mea") stabile în timp(„durează o veşnicie") şi care afecteazămulte domenii din viaţa lor („va aveaimpact asupra a tot ceea ce fac") sunt maipredispuşi la depresie comparativ cuindivizi i care au un stil atribuţional ma ipuţ in pesimist (Abramson ş.a., 1978;Peterson şi Seligman, 1984). Teoria nupret inde că sti lul atribuţional în sine estesuficient pentru a cauza depresie. U n stilatribuţional pesimist devine importantn u mai dacă persoana se confruntă întimpul vieţii cu evenimente negativeintense sau frecvente (Abramson,Metalsky, Alloy, 1989).

Tabelul 16.4. Distorsiunile cognitive îndepresie. Potrivit teoriei lui Beck, acesteasunt erorile de principiu în gândirea care

caracterizează persoanele deprimate.

•%UPRAGEJStERAI JZ A RE A.•"v-/ A tragjl o concluzie generală pe baza

uri singur eveniment. De exemplu, un|tudenţ'"fti'&g^concluzia,-pe baza uneia> «*> »»*•&?&y *• a .

la o materie, îrti anumUSPUte nepriceput şi prost^

ELECTIVĂasupra% unui det

aorând trasat (

hfale unei situfjnyersaţie în"m ProfeŞioi

OCĂREA?

f Amplificarea Jfesemnificlenteloriareîmeiipa

latas-

apret

ALK

.elor îiniâlizarea"ev|portante în ej

r. De exemphă de lovitur

consideră ca:ea evenimentul

oferiiws

^Asumarea incol||p. a'fespbnSi;ntru evenimeoi^^negative dj

pe,exemplu, câfld"ploaia s t r i <Irsoanelor aflate pe terasaifitrionul se acuză mai die şi nu ploaia.

>TJCŢIA ARBITRARĂ'^Tragerea unei concluzii când ex

puţine dovezi pentru susţinerea ei. exemplu, un bărbat trage concluziabaza expresiei de tristeţe a soţiei djIste dezamăgită de el; dacaferificat situaţia, ar fi descoperitţa tristă din cauza îmbolnăvirii3nei ei.

Psihologie patologică 747

Teoriile cognitive ale depresiei aust imulat un număr mare de cercetători.Rezultatele unor studii au susţinut teoria,în timp ce altele au ridicat probleme (veziHaaga, Dyck, Ernst, 1991, pentru reca-pitulare).

Indivizii deprimaţi obţin un scor m aimare la scalele destinate măsurării gân-dirii negative comparativ cu indivizii carenu suferă de depresie (atât subiecţiinormali cât şi aceia care suferă de tul-burări mentale, altele decât depresia); iargândirea lo r negativă conţine cele trei as -pecte ale triadei cognitive a lui Beck - eul,prezentul şi viitorul. Cu toate acestea,dovada că gândirea depresivă esteimprecisă sau ilogică nu pare a aveaconsistenţă. Nu este clar de ce numaiindivizi i depresivi distorsionează infor-

maţia şi se autoevaluează în modalităţiilogice. Deşi indivizii depresivi suntextrem de pesimişti, în unele instanţe eipar să perceapă realitatea mult mai precisdecât persoanele normale (vezi discuţiacritică asupra iluziei şi bunăstăriimentale), în completare, este încă. neclarîn ce măsură atitudinile autocritice şi/saustilul atribuţional pesimist m ai degrabăpreced decât însoţesc un episod depresiv.Mai multe studii care folosesc ca subiecţipe indivizii cu depresie uşoară (majo-ritatea studenţi) au găsit o relaţie întrestilul pesimist şi gradul de depresie trăitcând aceştia au fost confruntaţi cu eveni-mente negative (Peterson şi Seligman,1984). Totuşi, studiile efectuate asupracelor cu depresie severă (pacienţi spi-talizaţi) au descoperit că cogniţiiledepresive însoţesc depresia, dar nu suntmanifeste după un episod depresiv. Odată ce depresia a fost înlăturată,pacienţii nu difereau de subiecţii decontrol (care nu au suferit niciodată dedepresie) în modul de interpretare ă eve-

nimentelor negative (Fennel şi Campbell,1984; Hamilton şi Abramson, 1983). Prinurmare, un stil atr ibuţ ional pesimist poatefi m ai degrabă un simptom decât o cauzăa depresiei. Totuşi, este un simptomimportant, deoarece intensitatea convin-

gerilor negative ale unui pacient pronos-tichează viteza de recuperare di n peri-oada de depresie (Brewin, 1985).

Modul în care persoana interpreteazăevenimentele negative are o importanţăma i mică în apariţia depresiei decâtconvingerea că individul ar e controlasupra propriei vieţi, în capitolul 15 amsubliniat faptul că situaţiile stresante suntm ai puţin tulburătoare dacă individulcrede că poate exercita un anumit controlasupra vieţii sale. încrederea în propriaabilitate de a exercita un control asupra

evenimentelor negative poate creşte rezis-tenţa la depresie (Abramson, Metalsky,Alloy, 1989).

PERSPECTIVA BIOLOGICĂ. Ten-dinţa de a contracta tulburări dedispoziţie, în special tulburări bipolare,pare a fi moştenită ereditar. Dovada di nstudiile efectuate pe gemeni arată că dacăun geamăn identic este diagnosticat cutulburare rnaniaeo-depresivă, există oşansă de 72 % ca celălalt geamăn săsufere de aceeaşi tulburare. Cifra cores-

punzătoare gemenilor fraternali este denumai 14%. Aceste cifre, denumite ratede concordanţă, reprezintă probabilitateaca ambii gemeni să aibă caracteristicispecifice. Rata de concordanţă pentrugemenii identici care suferă de depresie(40%) depăşeşte de asemenea rata deconcordanţă pentru gemenii fraternali(11%), dar diferenţa dintre aceste douăproporţii este mult mai mică decât estediferenţa dintre ratele pentru gemeniicu tulburare maniaco-depresivă (Allen,

 

5/11/2018 C16 - Atkinson - Psihologia a - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/c16-atkinson-psihologia-a 16/29

748 Introducere în psihologie

1976). Această comparaţie indică faptulcă tulburări le bipolare sunt mult maistrâns legate de factorii genetici decâtsunt tulburările depresive.

Rolul specific pe care îl au factoriigenetici în tulburările de dispoziţie estedeparte de a fi clar. Totuşi, pare m aiprobabilă o implicare a unei anomaliibiochimice. Dovada de mai sus indicăfaptul că dispoziţiile noastre sunt reglateprin intermediul neurotransmiţătorilorcare transmit impulsurile nervoase de laun neuron la altul (v. capitohrf-2). O seriede substanţe chimice servesc ca neuro-transmiţători în diferite părţi ale siste-mului nervos, iar comportamentul normalnecesită echilibru între aceştia. Se credecă doi neurotrânsmiţători joacă un rolimportant în tulburările de dispoziţie:norepinefrina şi serotonina. Ambii neu-rotrânsmiţători, care aparţin unei clase decompuşi denumite amine biogene, suntlocalizaţi în arii cerebrale care regleazăcomportamentul afectiv (sistemul limbicşi hipoialamusul). O ipoteză largacceptată este aceea că depresia esteasociată cu o deficienţă a unuia sau aambilor neurotrânsmiţători şi că maniaeste asociată cu excesul unuia sau alambilor neurotrânsmiţători. Cu toateacestea, dovada este indirectă, bazată înmare parte pe efectele pe care le auanumite medicamente asupra comporta-mentului şi asupra activităţii neurotrans-miţătorului. De exemplu, rezerpina, careeste folosită la tratarea hipertensiuniiarteriale, produce uneori depresie severăca efect advers. Cercetările pe animale auarătat că medicamentul cauzează o- * ' .descreştere a nivelelor de serotonina şinorepinefrina di n creier. Prin contrast,amfetaminele (sau„speed"), care producb puternică stare emoţională, faciliteazăeliberarea ambilor neurotrânsmiţători.

(Totuşi, din mai multe motive, amfe-taminele nu sunt utile în tratamentuldepresiei).

Medicamentele care sunt eficiente înuşurarea depresiei măresc disponibilitateaatât a serotoninei cât şi a norepinefrinei lanivelul sistemului nervos. Două claseprincipale de substanţe antidepresiveacţionează în modalităţi diferite lacreşterea nivelului neurotransmiţătorului.Inhibitorii monoaminooxidază (IMAO)blochează activitatea unei enzime caredistruge serotonina şi norepinefrina, prinurmare sporeşte concentraţia acestor doineurotrânsmiţători la nivel cerebral.Antidepresivele triciclice împiedicărecaptarea (procesul prin care neurotrans-miţătorii sunt reabsorbiţi de terminaţiilenervoase prin care au fost eliberaţi)serotoninei şi norepinefrinei, prin urmare

prelungesc durata activităţii lor. O dată ceaceste substanţe afectează atât serotoninacât şi norepinefrina, este dificilă dife-renţierea rolurilor acestor do i neuro-trânsmiţători în tulburările depresive.Unele studii indică faptul că serotoninajoacă un rol major; altele afirmă cănorepinefrina ar fi mai importantă. Esteposibi l ca fiecare neurotransmiţător să fieimplicat, dar în diferite subtipuri dedepresie.

Cercetările care utilizează tehnici no iconstau în studierea efectelor pe termen

lung a substanţelor antidepresive asuprareceptorilor neuronului postsinaptic. Sub-stanţele antidepresive necesită o perioadăde timp pentru a fi eficiente: atâtantidepresivele triciclice cât şi "inhibitoriiMAO necesită între l şi 3 săptămâniînainte să-şi facă efectul de reducere asimptomelor depresive. Aceste observaţiinu se potrivesc cu descoperirea faptuluică acestea, atunci când sunt luate pentruprima dată, sporesc doar temporarcon-

Psihologie patologică 749

cenţraţia de serotonina şi norepinefrina;după câteva zile, neurotransmiţătoriirevin la proporţiile anterioare. Prinurmare, creşterea per se a nivelului denorepinefrina sau serotonina nu poate fimecanismul de reducere a depresiei.Dovezile preliminare indică faptul că

aceste antidepresive sporesc sensibilitateareceptorilor postsinaptici ai serotoninei şinorepinefrinei. T i m pu l în cadrul căruiaapare această sensibilitate corespundecursului acţiunii substanţei asupra simp-tomelor (Charney şi Heninger, 1983;Charney, Heninger, Sternberg, 1984).Astfel, chiar dacă nivelurile de norepi-nefrina sau serotonina ale pacientuluisunt iarăşi scăzute, aceşti neurotrâns-miţători pot fi utilizaţi mai eficient,întrucât receptorii lor au devenit maisensibili.

Sistemele de neurotransmitere care re-glează dispoziţia şi emoţia sunt incredibilde complexe, iar noi doar începem să leînţelegem. Faptul că unele dintre cele maino i substanţe care s-audovedit eficienteîn reducerea depresiei nu par săinfluenţeze nivelurile de serotonina şi

norepinefrina sugerează im plicarea şialtor sisteme de neurotransmitere. Multedin sistemele de neurotransmitere, acţi-onând individual sau în combinaţie, pot firesponsabile de simptomele depresive(McNeal şi Cimbolic, 1986); iar tulbu-rările bipolare pot implica în plus şi

disfuncţia unui sistem de neurotrans-mitere diferit (Depue şi lacono, 1989).N u există nici un dubiu că tulburări le

de dispoziţie implică modificări bio-chimice la nivelul sistemului nervos. Oproblemă nerezolvată este aceea dacămodificările fiziologice reprezintă cauzasau rezultatul modificărilor psihologice.De exemplu, persoanele care în moddeliberat se comportă ca şi cum ar fi trăitun episod maniacal prezintă modificăriale nivelului de neurotransmiţător asemă-nătoare celor descoperite la pacienţii cu

manie (Post, Kotin, Goodwin, Gordon,1973). Epuizarea norepinefrinei poatecauza anumite tipuri de depresie, dar olegătură timpurie în lanţul cauzal careconduce la depresie poate fi constituităde sentimentele de neajutorare sau depierderea suportului afectiv.

DISCUŢIE CRITICA

întâia

ipresieirăluează lip vedere negatTeaptă să eşuel

Ifcognitive alel 'IMîvizii deprimaţi

L ei înşişi dintr-un ppncţii sunt autocritici, 'se

loc să aibă succes,pplifică eşecurile şi minimalizează reuşiteleJevaluar;ea propriei performanţe şî

privinţa viitorului. O ever

ii Jndîcă faptul' că m a j < j

i) o imagine deiereaiistă, |>)ţpercepţii exagerate ade control-asupra evenimentelor^""

nerealist în privinţa viitoruluiBrown, 1988). De exemplu, când

|aţi să||dice cât de precis îşi potC d e personalitate pozitive şi

negative, subi^Khormali consideră că trăsă-turile pozitive^^p'mult ma i caracteristicelordecât atributeî^Kgative (Brown, 1986). în

amnes illtmînşişi

 

5/11/2018 C16 - Atkinson - Psihologia a - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/c16-atkinson-psihologia-a 17/29

750 Introducere în psihologie

decât informaţia negativă (Kuiper, Olinger,MacDonald şi Shaw, 1985); îşi amintescreuşitele mai des decât eşecurile (Silverman,1964); tind ^Mamintească p j o p r i a perfor-manţă într-o-Hîune ca f i i n d ma i bună decât

fCrary, 1966);joziţiv^bilităţii lor, iar cons"

negSSfe teflItJHiie întâmplării (Zuc!lenţii dintr-un grup|ilaţi în funcţie d

ţlităţiiîîlîl«ii*iuările

Nurius,probabilţevenime

îracţiuneajiplin, Bart|t, se pare

icniloîm i)zitrs

firi ştie!

E a oj^edea pi

**f*

alţi i . Indivizapersonalitate

decât oricărorînsă aceştia nu consideră că i

frizează atributele negative ale per|Ităţii (Brown, 1986). Acest efect a

?at pentru o mare varietate de trasaţicred cjyiabilitatea lor de

aaşina Superioară?81). întruoPeste imposibil"vedere logic? ca majoritat

trienilor să fie mai buni decât media, aceşagini pozitive despre sineijunt nerealistep

m\. în mod similar, stuaîM au arătat;loritatea oamer

"lâţiilcare asupralitate. De exerîtrol mai mare j

altcineva per!

leatfoameifltfcred cif aruncă e i zarul

'e i (Fleming şi|gi. Oamenii supraestimează graddgasupra" evenimentelor careIrit determinateprin şansă: lafzultat aşteptat, deseori ei si

radul în care au interveniterea lui (Miller şi Ross, 1975). '

lajoritatea oamenilor sunt mai <privinţa viitorului decât îi îndn

fptatea. Când nişte studenţi au fostIr fi posibil pentru ei în viitor, aceştia

forţat de patru ori mai multe posibîlititive„decâtj3osibilităţi negatiye (Markusy

au estimat Ş C Ţ

g/,mare- t;de a trăi diverse;e ~ (de* j exemplu, obţinerea

./mare."sau, că vor avea unimparătiv cu probabilitatea

V 1980). în schimb, când:e$pre probabilitatea de a trăi

ave,(un accident de maşină,5,>*m'ajoritatea oamenilor eraufeastă.-'probabilitate este ma i

îcompirifmrcu cea a gemenilor, 1983).',;.

dintre noi avemizitive nereaHste, o.bilita^'npastră de a.tal şj pgefea cămaiS>ufcîdecât al

. • - -: fv & * * < - - > - .sste i luzi ipozitive-neunei lumi nesigure,

.e/asigură motivaţiaoalelor şi ne ajută să

:apabili sări înfrico§rezista îr

depresi|!oncepţiil|

r t a l ă a f i r_ ^ dă percepfdespre abilităţiledin viaţa lor. într-llităţii prezentate

l include percepţia eunul dintre criteriil |o persoană normanosticată ca anorr

Jclar a Bvoesî

s întâmpf||Şmme şi

oament, spun şi fac cu un anuracurateţe. Cu toate acestea, iluziijdespre calităţile noastre personal^abilitatea noastră de a controla e\par să ne facă'mai fericiţi, mai optimişti;'mai dispuşi la provocări. Astfel de iluzii;!un caracter adaptativ în circumstanţe >caretind sa producă depresia. Convingerea -c ăsuntem competenţi şi eficienţi, orientaţi spreun viitor care este în general pozitiv ne ajută,să depăşim nereuşitele^şi, atingerile aduse^aprecierii noastre <i ^ aylor şi Brpyn,

Psihologie patologică 751

VULNERABILITATE ŞI STRES.Toate teoriile pe care le-am discutatsubliniază aspecte importante cu privire lanatura depresiei. Caracteristicile psiho-logice moştenite ereditar pot predispuneun individ la schimbări extreme al edispoziţiei afective. Experienţele stresantetimpurii raportate de pacienţii depresivifac parte în general din domeniulexperienţelor de viaţă normale; el e suntexperienţe la care majoritatea indivizilorpot face faţă fără a contracta o depresie.Prin urmarerconceptul de vulnerabilitatene ajută să înţelegem de ce unele persoanecontractează o depresie, iar altele nu,atunci când sunt confruntate cu oexperienţă stresantă particulară.

Unii factori adiţionali care mărescvulnerabilitatea la depresie sunt: deprin-deri sociale reduse, sărăcie, dependenţă

crescută faţă de alţii, unele problemedatorate creşterii copiilor cu vârsta depână în 7 ani şi lipsa unui prieten

apropiat. Ultimul factor pare a fi cel maiimportant, cel puţin în cazul femeilor,întrucât acesta a fost cel mai desidentificat de-a lungul a numeroase studii(Bebbington, Sturt, Tennant, Hurry,1984; Brown şi Harris, 1978; Campbell,Cope, Teasdale, 1983).

Raportul de încredere, intim, cu soţulsau prietenul scade riscul de contractare aunei depresii la femei atunci când au fostconfruntate cu o situaţie de viaţăstresantă. Aceasta confirmă cercetarea(discutată în capitolul 15) care~trrdicăfaptul că suportul socia l atenueazăseveritatea evenimentelor stresante.

Depresia are numeroase cauze, de la afi determinată aproape în întregime de oanomalie biochimică transmisă ereditar,până la a fi exclusiv rezultatul factorilorpsihologici sau ambientali. Majoritateacazurilor se încadrează între cele două

extreme şi i m p l i c ă un amestec de factorigenetici, de dezvoltare timpurie şi factoriambientali.

Schizofrenia

Schizofrenia este eticheta aplicatăunui grup de tulburări caracterizate prindezorganizare severă a personalităţii,distorsiune a realităţii şi inabi li tate de atrăi viaţa de zi cu zi. Apare în toate

culturile, chiar şi în cele care sunt departede stresurile civilizaţiei industriale şi parea fi o plagă a umanităţii de cel puţin200 de ani. Tulburarea afectează aproapeî% din populaţie, apare în mod egal labărbaţi şi femei şi de obicei se instaleazăîn adolescenţa târzie sau în perioadaadultă timpurie (majoritatea cazurilor îşiau debutul între 15 şi 35 de ani). Ceietichetaţi cu schizofrenie necesită deobicei spitalizare, uneori luni sau ani. înorice moment, acest grup diagnostic

ocupă aproape jumătate din paturilespitalelor de boli mentale şi constituie oproporţie însemnată de pacienţi aiserviciilor ambulatorii. Uneori, schizo-frenia debutează lent ca un proces

gradual de intensi f icare a izolării şi acomportamentului inadecvat. Alteori, de-butul schizofreniei este brusc, caracte-rizat prin confuzie intensă şi instabilitateemoţională; astfel de cazuri acute sunt deobicei precipitate de o perioadă de stresla indivizi i a căror viaţă tindea spreizolare, preocupare de sine şi sentimentede insecuritate. Cazul descris în Caseta 2pare să se încadreze în ult ima categorie,deşi nu are intensitatea debutului pe careo are uneori boala.

 

5/11/2018 C16 - Atkinson - Psihologia a - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/c16-atkinson-psihologia-a 18/29

Introducere în psihologie

19 ani, c

rnat la secţiaii medicului

erarioaim b

a t u l ,ibr ca

iu l uin eleă co

le sale nile puse.

ificil de cientul.

ţi, dizarmonia dintre coni expresia emoţională

kemplu, înafecţiun^

a la pathicotea înevenea agfc K :.fll<., S

re.ătetic des

e pe mioară, băiiteori, WJnsitate cţii elecc" în ere

mânfSg

capului şilui, f a ' p t î îe proastă".

ientul şi-a petrecut ceau l u i stând în camerpresiv pe fereasracteristic) neghjişarealui.

peşi nu exista'

aflaimpui uit

^rt«e

uievenit

tunci cândeseori o voce care repesă o faci!". Pacientul simţeainfluenţat de o forţă din afara Iac t de violentă - nedefinit - direcibn

centeărinţijperi

nnici m a re ai e s c p a c părintiUui (Hofling, 1975. pag. 372-37

°"

Caracteristicile schizofrenieiFie că schizofrenia debutează lent sau

brusc, simptomele sunt numeroase şivariate. Caracteristicile principale aleschizofreniei po t fi rezumate în urmă-toarele puncte, deşi nu fiecare persoanădiagnosticată cu schizofrenie va prezentaaceste simptome.

TULBURĂRI DE GÂNDIRE ŞIATENŢIE, în timp ce tulburările afective

sunt caracterizate prin tulburări dedispoziţie, schizofrenia este caracterizatăprin tulburări de gândire. Atât procesulde gândire cât şi conţinutul gândirii pot fiafectate. Următorul citat din scrierileunui pacient ilustrează cât de dificil estesă înţelegem gândirea unui schizofren.

„Dacă lucrurile merg prin rotaţiaagriculturii sau pe baza aprecierilor şisunt luate în considerare pentru fiecarelucru; mă refer la un document

Psihologie patologică 753

• anterior când făcut unele remarci căerau de asemenea fapte verificate şieste altceva care o preocupă pe fatamea care are la urechea dreaptă lobulinferior dezvoltat, numele ei fiindMary Lou. O mare parte din extracţiea rămas nespusă şi nefăcută în acest

sirop produs din lapte şi altele, datorităpoliticii economice, diferenţierilor,subvenţiilor, falimentului, utilajelor,clădirilor, legăturilor, rezervelornaţionale, fondurilor băneşti, vremii,comerţului, guvernului în numărul de

_ fuziuni şi dizolvări în industriaelectronică, toate statele de altădată nusunt în mod necesar reale". (Maher,1966, pag. 395)

Cuvintele şi frazele prin ele însele ausens, da r acestea nu au sens în relaţie un acu alta. Juxtapunerea cuvintelor şi

frazelor fără legătură şi asocierile idio-sincratice de cuvinte (uneori denumite„salată de cuvinte"3) sunt caracteristicescrierii şi vorbirii schizofrenului. El ereflectă o slăbire a asocierii în care ideileindividului se schimbă de la o temă laalta, denotând o lipsă a conexiunilordintre idei. De altfel, lanţul de gânduri alunui schizofren pare a fi influenţat m aidegrabă de sunetul cuvintelor decât deSemnificaţia lor. Următoarele răspunsuriale unei paciente schizofrene la între-bările medicului ilustrează această ten-

dinţă de a forma asociaţii prin cuvintecare rimează.

MEDICUL: Ce spuneţi despre medicaţie?Haldol mai luaţi? (o substanţăantipsihotică4)

PACIENTA GÂNDEŞTE: Pereţi necuraţi.Răspunde afirmativ dând din cap.

MEDICUL: Dar vitamine?

3 Sauverbigeraţie (n. trad.).Comprimate conţinând haloperidol (n: trad.).

PACIENTA GÂNDEŞTE: Şapte păcate. Leare pe toate. Răspunde afirmativdând din cap.

MEDICUL: Nu cred că le-aţi luat pe toate.PACIENTA GÂNDEŞTE: Mine de creioane.

(North, 1987, pag. 261)

Procesele de gândire confuze caresunt indicatori ai schizofreniei par să îşiaibă originea în dificultatea generală deconcentrare a atenţiei şi de filtrare astimulilor irelevanţir-Majoritatea dintrenoi suntem capabili să ne concentrămatenţia în mod selectiv. Di n cantitatea deinformaţie senzorială de intrare, suntemcapabili să selectăm stimuli i care suntrelevanţi acţiunii în cauză şi să îi ignorămpe ceilalţi. O persoană care suferă de

schizofrenieeste

perceptual receptivăla

numeroşi stimuli în acelaşi timp şi aredificultăţi în determinarea sensuluimajorităţii informaţii lor de intrare, aş acum ilustrează următoarea declaraţie aunui pacient schizofren.

„Nu mă pot concentra. Măafectează numeroşi factori care îmidistrag atenţia. Recepţionez diferiteconversaţii. E ca şi cum aş fi untransmiţător. Sunetele trec prin mine,dar simt că mintea mea nu poatecontrola totul. Este dificil să mă

concentrez asupra unui singur sunet".(McGhie şi Chapman, 1961, pag. 104)

Incapacitatea individului de a-şicontrola atenţia şi de a se concentraasupra gândurilor este centrală în schi-zofrenie.

In completare la dezorganizareaproceselor de gândire, care face dificilăînţelegerea a ceea ce ^ncearcă schizo-frenul să spună, sunt tulburările deconţinut al gândirii. Majoritatea indivi-

 

5/11/2018 C16 - Atkinson - Psihologia a - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/c16-atkinson-psihologia-a 19/29

754 Introducere în psihologie

zilor care suferă de schizofrenie arată olipsă de înţelegere. Când sunt întrebaţi ceeste în neregulă sau de ce sunt spitalizaţi,aceştia par să nu-şi dea seama de condiţialor şi de faptul că au un comportamentneobişnuit. Ei sunt de asemenea subiectulunor deliruri, având convingerea că

majoritatea oamenilor vo r dezaproba sauvor da o interpretare greşită a realităţii.Cele ma i comune deliruri sunt con-vingerile că forţele externe încearcă săcontroleze gândurile şi acţiunile indivi-dului. Aceste deliruri de influenţă includ:convingerea că gânduri le individului sunttransmise lumii pentru ca ceilalţi să lepoată auzi, convingerea că gândurileciudate (nu ale persoanei în cauză) suntinserate în mintea individului, convin-gerea că trăirile şi acţiunile sunt impusepersoanei prin intermediul unei forţe

externe. Frecvente sunt şi convingerile căanumite persoane sau anumite grupuriameninţă sau complotează împotrivaindividului (deliruri de persecuţie). M aipuţin frecvente sunt convingerile căpersoana este puternică şi importantă(deliruri de grandoare).

O persoană care are deliruri depersecuţie se numeşte paranoidă. Eapoate deveni suspicioasă'în privinţa prie-tenilor şi rudelor, prezintă teamă de a nufi otrăvită sau se plânge că este monito-rizată, urmărită şi bârfită. Aşa-zisele

crime fără motiv, când un individ atacăsau ucide pe cineva fără vreo cauză/ . . .aparentă, su nt uneori comise de persoanecare mai târziu vor fi diagnosticate cuschizofrenie paranoidă.

TULBURĂRI DE PERCEPŢIE, întimpul episoadelor acute de schizofrenie,oamenii raportează deseori că lumea leapare diferită (zgomotele par mai intense;

culorile la fel). Corpul lor nu mai pareacelaşi (mâinile par a fi mai lungi sauma i scurte; picioarele sunt prea lungi;ochii sunt dislocaţi din orbite). Uniipacienţi nu se recunosc în oglindă sau îşivă d reflecţia ca o imagine triplă. Celema i profunde tulburări ale percepţiei su nt

denumite halucinaţi i - experienţe sen-zoriale în absenţa unei stimulări externerelevante sau adecvate. Halucinaţiileauditive (de obicei voci care spunpersoanei ce să facă sau care comenteazăacţiunile individului) sunt cele maifrecvente. Halucinaţiile vizuale (d eexemplu, vederea unor creaturi ciudatesau a unor fiinţe cereşti) nu sunt chiaratât de frecvente. Alte halucinaţii sen-zoriale (un miros urât emanat de corpulindividului, gustul unei substanţe otră-vitoare în mâncare, senzaţia de a fiînţepat de ace)apar rareori. Halucinaţiilepot să apară independent sau ca parte aconvingerii delirante. Un exemplu poatefi un pacient care aude voci amenin-ţându-1 cu moartea şi crede că ele facparte dintr-un complot îndreptat împo-triva sa, pentru a-1 elimina datorităputerilor sale supranaturale.

* într-un sens, halucinaţiile nu sunjchiar atât de diferite de experienţeleobişnuite. Ştim cu toţii că halucinaţiilevizuale sunt asemănătoare cu visele. Da r

pentru majoritatea indivizilor visele aparnumai în timpul somnului REM (v. capi-tolul 6), nu şi în starea de veghe. Esteposibil ca un anumit tip de proces mediatprin intermediul unui neurotransmiţătorâă inhibe visele în timpul stării de vegheşi ca acest proces să eşueze la schi-zofrenii care halucinează (Assad şiShapiro, 1986). -*--

Psihologie patologică 755

Fig. 16.2. Psihiatrul german Hans Prinzhorn deţine cea mai mare colecţie de creaţii artistice,

concepute de persoane cu tulburări mentale. Această pictură, realizată de August Neter, înfă-

ţişează halucinaţiile şi fanteziile paranoide de care suferă numeroşi pacienţi cu schizofrenie.

Halucinaţiile auditive pot să îşi aibăoriginea şi în gândirea obişnuită. Deseori,purtăm dialoguri interioare, de exemplucomentarea propriilor acţiuni sau oconversaţie imaginară cu o altă persoană.Putem vorbi chiar cu voce tare cu noiînşine. Vocile pe care le aud pacienţiischizofreni, spunându-le ce să facă saucare le vorbesc urât, sunt asemănătoarecu dialogurile interioare. Da r pacientulcare trăieşte o halucinaţie auditivă nucrede că vocile provin din el însuşi sau căele pot fi controlate. „Inabilitatea de aface diferenţa între extern şi intern, real şiimaginat, controlabil şi impus esteproblema centrală în experienţa schizo-frenului" (Rosenhan şi Seligman, 1989).

TULBURĂRI AL E AFECTIVITĂ-ŢII. Indivizii schizofreni nu reuşesc deobicei să etaleze răspunsuri emoţionalenormale. Frecvent sunt retraşi şi nurăspund în situaţiile care ar trebui să-ifacă trişti sau fericiţi. De exemplu, unbărbat poate să nu arate un răspunsemoţional atunci când este informat că

fata sa are cancer. Totuşi, această„tocire" a expresiei emoţionale poateascunde un tumult interior, iar persoanapoate erupe cu accese de furie.

Individul schizofren exprimă câteo-dată emoţii care sunt legate în modinadecvat de situaţie sau de gândulexprimat. De exemplu, un pacient poatezâmbi în timp ce vorbeşte despre eve-nimente tragice. De vreme ce emoţiile

 

5/11/2018 C16 - Atkinson - Psihologia a - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/c16-atkinson-psihologia-a 20/29

756 Introducere în psihologie

noastre sunt influenţate de proceselecognitive, nu este surprinzător faptul căgânduri le dezorganizate şi percepţiilesunt însoţite de modif icări al e răspun-surilor emoţionale. Acest aspect esteexempli f icat prin următorul comentariual unui pacient schizofren.

„Jumătate din timp vorbesc despreun singur lucru şi mă gândesc la zecide alte lucruri în acelaşi tip. Trebuie săpară ciudat altor oameni că râdcâteodată de un anume lucru care nuare nimic de a face cu ceea ce vorbesc,dar ei nu ştiu ce se întâmplă îninteriorul meu şi câte îmi trec prin cap.Vedeţi, aş putea să vă vorbesc despreceva serios şi, în acelaşi timp, să-mitreacă alte lucruri prin cap care sunt

amuzante şi acestea să mă facă să râd.Dacă aş putea să mă concentrez asupraunui singur lucru în acelaşi timp nu aşmai părea nici pe jumătate atât deprost." (McGhie şi Chapman, 1961,pag. 104)

SIMPTOME MOTORII ŞI RE-TRAGEREA DIN REALITATE. Pa-cienţii schizofrerii prezintă adesea oactivitate motorie bizară. Pot aveagrimase sau pot adopta expresii faciale

ciudate. Pot gesticula în mod repetatfolosind o succesiune de mişcări bizareal e degetului, mâini i şi braţului. Unii po tdeveni foarte agitaţi şi se pot angajaîntr-o activitate continuă, ca în stareamaniacală. Alţii, la cealaltă extremă, potdeveni total neresponsivi şi imobili,

adoptând o postură neobişnuită şi men-ţinând-o perioade lungi de timp. Deexemplu, un pacient poate sta ca o statuiecu un picior întins şi un braţ ridicat spretavan şi poate menţine această stare de

imobilitate catatonică câteva ore. Un

asemenea individ, care pare completdetaşat de realitate, poate răspunde lagânduri le şi fantasmele interioare.Epi-sodul descris în Caseta 3 dă sentimentulunui gen de frământări şi disconfortinterne care pot evidenţia absenţa res-ponsivităţii spre exterior a pacientuluischizofren, precum şi comportamentulbizar al acestuia.

ABILITATE REDUSĂ ÎN EFEC-TUAREA ACTIVITĂŢILOR ZILNICE.

Pelângă simptomele specifice

pecare le-

am descris, schizofrenii prezintă nume-roase deteriorări în abilitatea lor de aexecuta activităţi obişnuite de viaţă. Dacătulburarea apare în perioada adolescenţei,individul prezintă o scădere a abilităţii dea face faţă şcolii, are deprinderi socialelimitate şi puţini prieteni. Schizofremiladulţnu reuşeşte să obţină sau să păstrezeo slujbă. Igiena personală se deteriorează.Individul devine din ce în ce mâi retras şievită compania celorlalte persoane.Sem-

nele schizofreniei sunt multe şi variate,încercarea de a înţelege diversitateasifnptomelof este complicată prin faptulcă unele pot rezulta direct din tulburare,în timp ce altele pot fi o reacţie la viaţatrăită într-un spital de boli mentale sau laefectele tratamentului.

Psihologie patologică 757

mpli it s ă ' " s e

o st găsită şacienta stală la verbali

imbă cu suspiri întreba „Suiţii unghiulare.

se c

* ' < v S„,....,K,«Ipitlllp||)clIH dS

desiâcute^jpestMeiş.^ i"H-V • - '£ -£• '• :-: ;': - ; ?"Ş;Ş3|"

H'""

ij djîe resil"8"1

|ltii;m$rq|ijtn||||§p

sa într-o parte-de schimbare.-cută carne de cteţiyurşti? "

• â n z ! "

'a mijloc, creierul se împrăştierinlre degetele mele de me

os, Carol.îNu trebuie să o ţii a <* • vV j ' * a

* * ansăjâintrrO.altă dimensi *

 

5/11/2018 C16 - Atkinson - Psihologia a - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/c16-atkinson-psihologia-a 21/29

758 Introducere în psihologie

despimţit la palparedm propriul trup^'dar niîlpa un d

gspus „Nu vreau pjrşhvurştijfjl prân

începeau g;examinez —-am,asemenea, mi-aOdată, pacientaceea ce nu avea

înţelegerea schizofreniei

Deşi m ai multe-eercetări s-au con-centrat pe investigarea naturii schizofre-niei, cauzele acesteia rămân încă neîn-ţelese. Noi dovezi indică faptul că atâtstructura, cât şi activitatea cerebrală aunui schizofren sunt anormale. Totuşi,factorii ambiental i joacă şi ei un anumitrol în apariţia tulburării. Vom examina

întâi dovezile biologice şi apoi vom luaîn considerare variabilele psihologice şisociale.

PERSPECTIVA BIOLOGICĂ. Stu-diile pe famili i arata că există opredispoziţie ereditară în favoareaapariţiei schizofreniei; rudele schizo-frenului sunt m ai predispuse la apariţiatulburării comparativ cu indivizii dinfami li i fără schizofreni. Figura 16.3 pre-zintă riscul de apariţie a schizofreniei înfuncţie de legătura de rudenie cu

persoana diagnosticată ca schizofrenă. Denotat faptul că fratele geamăn identic alunui schizofren are o probabilitate de3 ori mai mare la dezvoltarea schizofre-niei decât geamănul fraternal, iar faţă deo persoană neînrudită are o probabilitatede 46 de ori mai mare la dezvoltareatulburări i . Totuşi, m ai puţin de jumătatedi n gemenii identici ai schizofrenilordezvoltă schizofrenie chiar dacă auaceleaşi gene. Acest fapt demonstreazăimportanţa variabilelor de mediu.

Spunem că o pereche de gemeni esteconcordantă pentru schizofrenie dacăambii membri au tulburarea; perechea de~gemeni este discordantă dacă numai unsingur membru este afectat. Urmaşiigemenilor identici discordanti au apro-ximativ acelaşi risc de dezvoltare aschizofreniei decât urmaşii gemenilorconcordanţi, iar acest risc este mult maimare decât cel al populaţiei generale. Cu

alte cuvinte, copiii unui geamăn normalau aceeaşi probabilitate de a dezvoltatulburarea ca şi copiii unui geamănschizofren (Gottesman şi Bertelsen,1989). Astfel, geamănul normal trebuiesă poarte genele schizofreniei pe care letransmite copiilor săi.

Studiile pe copiii mamelor şi/sautaţilor cu schizofrenie, care au fostadoptaţi în perioada de nou-născuţi şicrescuţi în case de ocrotire, asigură pem ai departe dovada unei eritabilităţi aschizofreniei. Comparaţi cu grupuri de

control alcătuite din copii normali adop-taţi, copiii cu părinţi biologici diag-nosticaţi ca schizofreni au avut oprobabilitate m ai mare de a dezvoltatulburarea şi de a avea fraţi care au făcutschizofrenie (Heston, 1966; Kety ş.a.,1978, 1988).

Deşi tendinţa de transmitere aschizofreniei în familii este recunoscutăde mulţi ani, cercetarea destinată genelorspecifice implicate a devenit posibilănumai recent o dată cu dezvoltarea noilor

Psihologie patologică 759

rmaşi cu ambii părinţichizofrenî « - "" " - f .»

Fig. 16.3. Raporturile genetice şi schizofrenia. Riscul unei dezvoltări a schizofreniei este în ceama i mare parte în funcţie de legătura de rudenie (din punct de vedere genetic) cu o persoanăschizofrenă şi nu este în funcţie de mediul ambiental, în cazul unui individ care are ambii părinţischizofreni, raportul genetic nu poate fi exprimat în termenii procentajului, ci sub forma„regresiei valorii genetice" a individului cu cea a părinţilor - care ar e valoarea l, aceeaşi care

este şi pentru gemenii identici. (După Gottesman, 1991; Gottesman şi Shields, 1982.)

tehnici ale biologiei moleculare deelaborare a hărţilor genomice. Pentru alocaliza genele relevante, cercetătoriigăsesc o familie cu o incidenţă înaltă a

schizofreniei de-a lungul a mai multorgeneraţii. Ei examinează ADN-ulmembrilor familiei şi cercetează osecvenţă scurtă de ADN care este diferităla membrii schizofrenici şi la membriinormali ai familiei. Dacă membriifamiliei cu o secvenţă de ADNparticulară cu o localizare specifică lanivelul cromozomului prezintă în modfrecvent schizofrenie, dar membriifamiliei cu o secvenţă diferită pe acearegiune nu au avut niciodată tulburarea,

atunci acea secvenţă de ADN este fieparte a genei cauzatoare a tulburării, fiese află foarte aproape de aceasta lanivelul cromozomului (Byerly ş.a.,

1989). Numeroase studii pe eşantioane deAD N obţinute din fami li i cu o incidenţăînaltă neobişnuită a schizofreniei au des-coperit prezenţa unei gene „defecte", saugrup de gene, localizate pe cromozomul 5(Bassett, 1989; Sherrington ş.a., 1988).Totuşi, alţi cercetători care au studiatgrupuri diferite de famili i cu incidenţăînaltă nu au descoperit vreo dovadă alegăturii dintre cromozomul 5 şi tulburare(Kennedy ş.a., 1988; M cGu f f m ş.a.,1990).

 

5/11/2018 C16 - Atkinson - Psihologia a - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/c16-atkinson-psihologia-a 22/29

760 Introducere în psihologie

Probabi l că acele gene diferite suntimplicate în diferite variante ale tulbu-rării. Această idee este compatibi lă cuopinia conform căreia schizofrenia repre-zintă un grup de tulburări care producsimptome similare, dar care are diferitecauze biologice. Sau, poate că schizofre-

nia este o tulburare poligenică, implicândacumularea mai multor gene „defecte".Oricare ar fi mijloacele transmiteriigenetice, datele obţinute din studiile pefamilii (redate în figura 16.3) arată că nuavem de-a face cu o tulburare geneticăavând un cert caracter ereditar - deexemplu, cum ar fi boala Huntington sauFenilcetonuria (PKU). După cum văputeţi aminti din capitolul 2, boalaHuntington este cauzată de o singurăgenă dominantă transmisă de la părinte lacopil; în medie, jumătate di n urmaşi vo r

dezvolta tulburarea. PK U este asociată cuo genă recesivă; în medie, un sfert di nurmaşi vor fi afectaţi. Componentagenetică în transmiterea schizofrenieieste probabil similară cu aceea asociatăcu diabetul sau cu tulburarea coronarianăde inimă: un număr de gene careacţionează împreună poate determinapredispoziţia la tulburare, ia r factorii demediu vor determina apariţia tulburării şigradul de severitate al acesteia.

Cu m este afectat creierul de ano-maliile genetice care predispun individul

la schizofrenie? Cercetările curente seaxează pe două domenii principale:neregularităţile neurochimismului şi dife-renţele de structură cerebrală dintreschizofreni şi normali. Deşi teoriileneurochimice ale tulburărilor de dispo-ziţie se centrează asupra norepinefrinei şiserotoninei, cauza j^hjzofreniei_şe^credea fi Bppâniinf

ariaemoţiei Sistemul limbic). Ipo-

teza dopaminică propune că schizo-frenia este cauzată de o cantitate preamare de dopam ină la nivelul anumitor si-napse cerebrale. Acest exces se poatedatora unei supraproducţii de neuro-transmiţător sau din cauza unei reglăridefectuase a mecanismului de recaptare

prin care dopamină revine şi este stocatăîn veziculele neuronului presinaptic. Deasemenea, se poate datora şi supra-sensibilităţii receptorilor dopaminergicisau unui număr prea mare de receptori aidopaminet—

Dovada importanţei dopaminei pro-vine din două surse. Prima, substanţelecare sunt eficiente în uşurarea simp-tomelor de schizofrenie, denumitesubstanţe antipsihotice, reduc cantitateade dopamină uti lizabilă din creier.Cercetătorii consideră că ele au acest

efect prin blocarea receptorilor dopa-minei. Substanţele antipsihotice nuvindecă schizofrenia, dar ele reduchalucinaţiile şi delirurile, îmbunătăţescconcentrarea şi fac mai puţin bizaresimptomele schizofreniei. M ai mult,eficacitatea terapeutică a u n u i medi-cament particular este analogă capacităţiisale de a bloca receptorii dopaminergici(Cretse, Burt, Snyder, 1978).

Dovezi suplimentare că o anomalie ametabolismului dopaminei poate fi cauzaschizofreniei provin din observarea

efectelor amfetaminelor care intensificăeliberarea de dopamină. Consumatorii dedroguri care se supradozează cuamfetamine manifestă un comportamentpsihotic foarte asemănător cu schizo-frenia, iar simptomele acestora pot fiuşurate priri aceleaşi substanţe antipsi-hotice utilizate la tratarea schizofreniei,

lCând se administrează doze reduse deamfetamine pacienţilor schizofreni, simp-tomele lor se înrăutăţesc, în aceste cazuri,

Psihologie patologică 761

drogul nu produce o psihoză în sine; m aidegrabă el exacerbează simptomele pecare pacientul le trăieşte (Snyder, 1980).De exemplu, un pacient internat în spitalpretindea că sufletele se înălţau dincapetele oamenilor şi îi vorbeau. Dupătratamentul cu antipsihotice a recunoscut

că discuţia lui cu privire la acele sufleteera o „discuţie nebunească", da r după unminut de la injectarea cu amfetaminaa pretins din nou că sufletele ieşeaudin capul intervievatorului (Janowsky ,El-Yousef, DavidrSereke, 1973).

Prin urmare, intensificarea acţiuniidopaminei agravează simptomele schi-zofrene, iar blocarea receptorilor dopa-minergici le înlătură. Studiile careutilizează tomografia prin emisie depozitroni (PET), un a dintre tehnicile deobţinere a imaginilor detaliate ale

creierului, descrisă în capitolul 2, au des-coperit că densitatea unei anumitecategorii de receptori dopaminergici(denumiţi receptori D2 ) este semnificativm ai mare la un grup de schizofreni carenu au fost niciodată trataţi, comparativ cugrupul de schizofreni trataţi sau cu niştepersoane normale (Wong ş.a., 1986;1989). Acestea, alături de alte desco-periri, indică faptul că un exces de celulesensibile la dopamină poate fi un defectneurochimic influent în schizofrenie.

In privinţa anomaliilor structurale ale

creierului, studiile care utilizează tomo-grafia axială computerizată (CAT) şirezonanţa magnetică nucleară (MRI) audescoperit că unii schizofreni au ven-triculii cerebrali (cavităţi care conţinlichidul cefalorahidian) semnificativ m aidilataţi decât persoanele care nu suferă deschizofrenie, în numeroase studii, paci-enţii cu schizofrenie au ventriculi i m aimari decât fraţii lor, inclusiv gemenii loridentici (Andreasen, 1988). Prin deducţie,

dacă ventriculii sunt mai mari decâtnormal, ţesutul cerebral trebuie să fie maimic decât normal; lărgirea ventriculilorsugerează existenţa unui proces dedeteriorare sau atrofiere a ţesutuluicerebral. Studii recente au indicat faptulcă lobii frontali, lobii temporali şi

hipocampul sunt arii cerebrale m ai redusela schizofreni decât la persoanele nor-male (Suddathg ş.a., 1990) (fig.16.4).

Dovezile din studiile efectuate asuprastructurii şi biochimici cerebrale aucondus la postularea existenţei a douăforme de schizofrenie. Schizofrenia detip I se caracterizează prin simptomepozitive sau excese comportamentalecare includ halucinaţi i , deliruri, com-portament bizar şi gândire confuză.Pacienţii cu simptome pozitive func-ţionau bine înainte să apară primele

simptome de schizofrenie; comporta-mentele tulburate ţin să apară şi sădispară, astfel că uneori comportamentullor social este rezonabil eficient; eirăspund bine de obicei la substanţeleantipsihotice care blochează transmitereadopaminei; iar tomogramele lor nu aratăîn general anomalii structurale. Schi-zofrenia de tip II se caracterizează prinsimptome negative sau deficite compor-tamentale, de exemplu: sărăcia limbaju-lui, absenţa răspunsurilor emoţionale,izolare socială, atenţie slabă. Pacienţii cu

simptome negative au un istoric defuncţionare socială şi educaţionalăscăzută înaintea primului episod psihotic,da r care continuă şi după acesta (Fentonşi McGlashan, 1992). Starea lor nu seîmbunătăţeşte la administrarea substan-ţelor antipsihotice, iar tomografiile lorvo r indica anomalii structurale la nivelcerebral (Fenton şi McGlashan, 1992).

Se afirmă că schizofrenia de tip Irezultă din dificultăţile de neurotrans-

 

5/11/2018 C16 - Atkinson - Psihologia a - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/c16-atkinson-psihologia-a 23/29

762 Introducere în psihologie

Fig. 16.4. Această: tomografie prin emisie depozitroni arată diferenţele metabolice dintre

ariile cerebrale ale unui pacient schizofren şi cele ale unui pacient normal.

mitere, iar tipul II din anomaliile de

structură cerebrală. O cauză posibi lă aanomaliei structurale este afectarea cre-ierului prin infecţie virală. Unele datesugerează că o astfel de infecţie poateapărea în timpul dezvoltării fetale. în1957, o epidemie de gripă a apărut înHelsinki, Finlanda. S-a examinat rateleschizofreniei la adulţii care au fost expuşila gripă în timpul sarcinii mamelor lor.Ce i expuşi în timpul celui de-al doileatrimestru de sarcină (care este o perioadăcritică de creştere pentru dezvoltareacorticală) au avut rate m ai mari de

schizofrenie decât ce i expuşi în celelaltetrimestre sau decât grupurile de controlneexpuse (Mednick ş.a., 1088).

Totuşi, nu toate datele experimentalesusţin diferenţele .dintre schizofrenia detip I şi tip II. Unii pacienţi schizofreniprezintă ambele tipuri de simptome, iarsimptqmele se pot schimba în timpulevoluţiei bolii. Cu toate acestea, inves-tigatorii sunt pe punctul de a izola unsubgrup de pacienţi schizofreni care

prezintă semnele unei patologii cerebrale

şi suferă de simptome negative.

PERSPECTIVA SOCIALĂ ŞI PSI-HOLOGICĂ. Numeroase studii dinStatele Unite şi din alte ţări au relevatfaptul că incidenţa schizofreniei estesemnificativ m ai înaltă la clasele socialeinferioare decât la cele mijlocii şisuperioare (Dohrenwend, 1973; Staruss,1982). Cele mai înalte rate ale schi-zofreniei se găsesc în zonele centrale aleoraşului, locuite de clasa aflată cel mai jospe scara socio-economică. Relaţia nu arată

o progresie continuă a ratelor înalte aleschizofreniei pe măsură ce clasa socialăcoboară mai mult pe scara socială.Dimpotrivă, există o diferenţă consi-derabilă între numărul de schizofreni dinclasa socială aflată cel mai jos pe scarasocială şi cel din celelalte clase sociale.Nimeni nu ştie de ce clasa socială arelegătură cu schizofrenia. S-au propus douătipuri diferite de explicaţii: selecţia soci|Hşi determinarea socială.

Psihologie patologică 763

1. Selecţia socială - mobilitate descen-dentă, întrucât deprinderile sociale decontrol sunt depreciate, indivizii caresuferă de schizofrenie au dificultăţi încompletarea educaţiei şi în obţinereaunui loc de muncă decent. Ei coboarăgradual pe scara socială şi devin oparte a claselor sociale inferioare.

2. Determinarea socială - adversitate şistres. Traiul în condiţii de sărăcie, înzone cu o rată înaltă a criminalităţii,abandon familial şi şcoli neadecvate,creează un stres suplimentar suficientsă determine tulburări de tip schi-zofren, în special la indivizii care suntpredispuşi genetic la schizofrenie.

Dovezile indică faptul că ambeleexplicaţii sunt adevărate (Brenner, 1982;Fried, 1982; Kosa şi Z o la , 1975), cuselecţia socială care joacă probabil un rol

ma i important (Dohrenwend ş.a., 1992).Cercetările asupra rolului factorilorpsihologici în dezvoltarea schizofrenieis-au axat pe relaţi i le din cadrul familiei,în perioada anilor '50 şi '60 numeroşicercetători au făcut observaţii detaliateasupra familiilor în care un membru eradiagnosticat ca schizofren, pentru adetermina tipurile de atitudini parentale şicomportamentele care au contribuit laapariţia tulb urări i . Ei au ajuns la diverseconcluzii, dintre care majoritatea s-audovedit dificil de demonstrat. O

problemă majoră a fost aceea că fami li i leau fost studiate după ce tulburareamentală apărută la un singur membru allor afectase întreaga familie, în timp ceunele dintre interacţiunile atipice alefami liei po t preceda debutul tulburării,altele pot reprezenta reacţii la stresulprovocat de convieţuirea cu o persoanăbolnavă psihic. De exemplu, comu-nicarea neclară sau conflictuală dintrepărinţi şi copii a fost identificată ca fiind

factor de diferenţiere între f a m i l i i l e schi-zofrene şi cele normale. Părinţii comu-nică în modalităţi care creează confuzieşi nesiguranţă (Wynne, Singer, Bartko,Toohey, 1977). Totuşi, rezultatele obţi-nute de un studiu asemănător sugereazăfaptul că problemele de comunicare alepărinţilor po t fi un răspuns lacomunicarea neclară a copiilor lorschizofreni. în acest studiu, experi-mentatorul a cerut părinţilor şi copii lor sădescrie în mod independent obiectelejîpecifice, astfel încât cineva care ascultădescrierile lor să poată identificaobiectele fără a le vedea. Descrierile aufost înregistrate pe bandă de magnetofonşi au fost puse să fie ascultate de altepersoane, incluzând copii normali, copiischizofreni şi părinţii lor. Cercetătorul adescoperit că părinţii copiilor schizofreninu erau diferiţi de părinţii copii lor

normali în abilitatea de comunicare aideilor. Copiii schizofreni au avut cel maisărac nivel de comunicare. Pentru a citacercetătorul, „Tulburarea de comunicarea copiilor schizofreni a avut un efectnegativ imediat, nu numai asuprapărinţilor copii lor schizofreni, ci şiasupra tuturor părinţilor care au ascultatşi au încercat să le răspundă" (Liem,1974, pag. 445).

Un studiu longi tudinal a încercat săelimine problema inerentă studiilor ante-rioare, observând relaţiile de familie

înainte ca unul dintre membri să fiediagnosticat ca schizofren. Studiul aînceput cu 64 de fami li i care conţineaucel puţin un adolescent îndrumat către oclinică de psihologie pentru ajutor înprobleme emoţionale moderate sau uşorsevere. Adolescenţi i şi fami li i le lor aufost studiate în mod intensiv şi apoiurmăriţi în u rm ă to r i i 15 ani, prin evaluăriperiodice. Cea mai mare incidenţă aschizofreniei a apărut în famili i le în care

 

5/11/2018 C16 - Atkinson - Psihologia a - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/c16-atkinson-psihologia-a 24/29

764Introducere în psihologie

părinţii a) s-au confruntat cu adolescenţaîntr-o manieră critică şi ostilă, b) au fostconfuzi în comunicare. Combinareaatitudinilor parentale negative cu ocomunicare confuză anticipează mult m aibine apariţia schizofreniei decât oricarealtă variabilă luată în parte (Goldstein,

1987). Totuşi, raportul de cauzalitate esteîncă neclar. Este posibil ca problemele decomunicare şi atitudinile critice alepărinţilor să fi fost o consecinţă aîncercărilor acestora de a face faţăcopilului al cărui comportament eratulburat sau neobişnuit, chiar şi înainte dea fi diagnosticat ca schizofren. Cu altecuvinte, devianţa părinţilor este cauzacomportamentului inadaptat al copiluluisau caracteristicile atipice ale copiluluisunt cauza comportamentului părinţilor?Această întrebare rămâne fără răspuns.

Da r oricare ar fi rolul acestora încauzarea comportamentului schizofreniniţial, dezorganizarea familiei şi respin-gerea parentală sunt importante în deter-minarea severităţii bolii şi a prognozei înceea ce priveşte recuperarea (Anderson,Reiss, Hogarty, 1986; Roff şi Knight,1981).

în completare la relaţiile de familieafectate, s-au descoperit şi alte eve-nimente traumatice (cum ar fi moarteaprematură a unuia sau a ambilor părinţi)care însoţesc m ai frecvent apariţia schi-

zofreniei. Copilăriilestresante

dediverse

tipuri pot contribui la apariţia tulburării,în general, cu cât este mai stresantăcopilăria, cu atât ma i severă este tulbu-rarea de tip schizofren.

VULNERABILITATE ŞI STRES.Majoritatea indivizilor care trăiesc însărăcie sau care au o copilărie tul-burătoare şi stresantă nu fac schizofrenie.Deşi primele teorii ale schizofreniei ausubliniat importanţa factorilor de mediu,explicaţia care în prezent are cea mai

mare susţinere opinează că schizofreniaeste o tulburare cerebrală moştenită careface individul vulnerabil la stresurilevieţii. Rămâne de văzut dacă aceeaşianomalie cerebrală este caracteristicătuturor persoanelor diagnosticate caschizofrene, dacă există diferite deficite

cerebrale pentru diferite tipuri de schizo-frenie sau dacă unele cazuri de schizo-frenie se datorează în special cauzelor demediu.

în mod curent, se efectuează apro-ximativ 50 de studii longitudinale pecopii identificaţi ca având un risc crescutde dezvoltare a schizofreniei. Cercetărileurmăresc copiii din primii ani de viaţăpână în perioada adultă, în încercarea dea stabili dacă unii factorii determină sa unu apariţia schizofreniei, în cele maimulte dintre aceste cercetări, copiii suntconsideraţi cu risc înalt, întrucât ei au cel

puţin un părinte schizofren (John,Mednick, Schulsinger, 1982; Steffy ş.a.,1984; Marcus ş.a., 1987; Tienari ş.a.,1987; Mednick, Cannon, Parnas,Schulsinger, 1989; Moldin ş.a., 1990).Alţi cercetători şi-au selectat grupul curisc înalt pe baza măsurătorilor psiho-fiziologice sau pe baza caracteristicilorcomportamentale pe care ei le considerăa fi precursorii schizofreniei (Garmezy,1974; Garmezy şi Devine, 1984).

Subiecţii cu risc înalt corespund deobicei cu grupul de control alcătuit din

copii care nu au fond famil ial de boalămentală şi care nu prezintă semnepsihopatologice timpurii. Dezvoltareaambelor grupuri este monitorizată atentprin utilizarea periodică a testelor şiinterviurilor cu părinţii, profesorii şi alţii.O dată ce un subiect cu risc înalt devineschizofren, el este comparat atât cu unsubiect din grupul cu risc crescut care arămas sănătos, cât şi cu un membrusănătos al grupului de control. Astfel,fondul individului care dezvoltă schi-

Psihologie patologică 765

^zofrenia poate fi comparat cu acela alunui subiect ce nu este schizofren (dincategoria celor cu risc crescut) şi cu acelaal unui subiect normal (din categoriacelor cu risc scăzut).

Majoritatea acestor studii iniţiate înanii '60 -'70 sunt în derulare, iarsubiecţi i sunt acum adulţi. Unii dintreaceştia au devenit deja schizofreni, iar înurmătorul deceniu se aşteaptă să seîntâmple acelaşi lucru cu restulsubiecţilor, în consecinţă, datele expe-rimentale disponibile în prezent constauîn principal din comparaţii între grupurilecu risc crescut şi cele cu risc scăzut.Aceste date indică existenţa m ai multorasemănări între un copil cu risc crescut şiun adult schizofren. De exemplu: com-petenţa socială este redusă la copiii curisc crescut şi ei au tendinţa de a obţineperformanţe mici la sarcinile care ne -cesită atenţie susţinută sau gândireabstractă.

Datele preliminare obţinute dupăsubiecţii cu risc crescut, care ulterior audezvoltat schizofrenie, indică faptul că eidiferă din mai multe puncte de vedere desubiecţii cu risc crescut, da r sănătoşi.Subiecţii care au dezvoltat tulburarea:

1. Probabil au av ut la naştere c omplicaţ iicare puteau afecta funcţionarea siste-m ului nervos;

2. Probabil au fost separaţi de mamelelor la o vârstă fragedă;

3 . Probabil au avut taţi spitalizaţi cudiagnosticul oscilând între alcoolismşi

schizofrenie;4. Probabil au manifestat un compor-tament inadecvat la şcoală. Profesoriiau descris băieţii ca fiind anxioşi,singuratici, generatori de problemedisciplinare; fetele - retrase, izolatesocial şi dificil de controlat.

Atunci când vo m avea ma i multeinformaţii despre aceste studii îndesfăşurare privind subiecţii cu risccrescut, vo m înţelege m ai b ine mo d ul încare interacţionează factorii ereditari cu

cei ambientali în producerea schi-zofreniei. Recent, cercetătorii au identifi-cat un model atipic de dezvoltare acopiilor (implicând anumite întârzieri şipusee în maturizarea abilităţilor motoriişi vizuale), care se poate dovedi util ca untest de tip screening pentru a identificacopiii cu risc crescut de schizofrenie(Fish ş.a., 1992).

Tulburările de personalitate

Tulburările de personalitate suntmodele durabile de comportament ina-daptat. în capitolul 14 am descris tră-săturile de personalitate ca modalităţidurabile de percepere sau relaţionare cumediul înconjurător, precum şi deapreciere a propriei persoane. Cândtrăsăturile de personalitate devin preainf lexibi le şi inadaptate, astfel încât săafecteze semnificativ abilitatea indivi-dului de a funcţiona, ele se numesc

tulburări d e personalitate. Tulburăr ile depersonalitate constituie modalităţi ima-ture şi inadecvate de control al s tresuluisau de rezolvare a problemelor. Sunt deobicei evidente în perioada adolescenţeişi pot continua pe tot parcursul vieţ ii .

Spre deosebire de oamenii cu tul-burări de dispoziţ ie sa u anxioase, care deasemenea implică un comportamentinadaptat, oamenii care prezintă tulburăride personalitate nu se simt de obicei

 

5/11/2018 C16 - Atkinson - Psihologia a - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/c16-atkinson-psihologia-a 25/29

766 Introducere în psihologie

supărate sa u anxioase şi nu sunt motivatesă-şi schimbe comportamentul. Aceştianu pierd contactul cu realitatea şi nuetalează un pronunţat comportamentdezorganizat, spre deosebire de indiviziicare suferă de schizofrenie.

DSM-III-R prezintă o listă de 11 tul-burări de personalitate. De exemplu, unindivid care are o tulburare de per-sonalitate de tip narcisist este descris caavând un simţ pronunţat al importanţeidesine, fiind preocupat de fantezii desucces, căutând constant admiraţie şiatenţie, insensibil la nevoile celor lal ţ i şideseori exploatându-i. Tulburările depersonalitate de tip dependent se carac-terizează printr-o orientare pasivă spreviaţă, inabilitate de a lua decizii sau de aaccepta responsabilităţi, tendinţă spreautodezaprobare şi nevoia permanentă dea fi susţinut.

Majoritatea tulburărilor de persona-litate listate în DSM-III-R nu au fostsubiectul prea multor cercetări. Mai multdecât atât, caracteristicile diverselortulburări de personalitate se suprapun,astfel că nu există un consens înclasificarea indivizilor. Tulburarea depersonalitate care a fost cel mai binestudiată şi cel mai fidel diagnosticată estepersonalitatea de tip antisocial (numităînainte personalitate psihopată).

Personalitatea de tip antisocialIndivizii care au personalităţi de tip

antisocial par să aibă un simţ redus alresponsabilităţii, moralităţii şi interesuluipentru ceilalţi. Comportamentul lor estedeterminat aproape în întregime depropriile nevoi. Cu alte cuvinte, lelipseşte conştiinţa morală, în timp ce opersoană normală îşi dă seama (încă dinperioadele timpurii ale vieţii) că există

unele restricţii în comportament şi căplăceri le t rebuie uneori amânate, luând înconsiderare nevoile celorlalţi, indivizi i cupersonalităţi de tip anti social arareori auîn vedere dorinţele altora. Ei se comportăimpulsiv, caută satisfacerea imediată apropriilor trebuinţe şi nu pot tolera

frustrarea.Termenul „personalitate antisocială"este întrucâtva nepotrivit, deoarece acestecaracteristici nu descriu majoritatea oa-menilor care com it acte antisociale. Com-portamentul antisocial rezultă dintr-unn um ăr de cauze, incluzând apartenenţa lao bandă de delincvenţi sau la o subculturăcriminală, nevoia de atenţie şi status,pierderea contactului cu realitatea şiinabilitatea de a controla impulsurile.Majoritatea del incvenţ ilor juvenil i şicriminalilor adulţi au un anumit interes

pentru alţii (pentru fami lie sa u pentrumembrii bandei) şi un anumit cod moralde urmat (să nu trădezi un prieten). Princontrast, personalităţile antisociale simtprea puţin interes pentru ceilalţi şi par sănu aibă sentimente de vinovăţie sa uremuşcări indiferent de câtă suferinţăprovoacă altora comportamentul lor. Altecaracteristici ale personal ităţ i i de tip

• f, antisocial (sausociopată, pe scurt)includ: o mare uşurinţă de a minţi, nevoiade senzaţii tari şi excitare cu interesscăzut pentru posibile răniri, inabilitate

de schimbare a comportamentului ca oconsecinţă a măsurilor punitive. Aceştiindivizi sunt deseori atractivi, inteligenţi,şarmanţi, manipulează cu uşurinţă peceilalţi - cu alte cuvinte, buni artişti în aînşela. Faţada lor de competenţă şisinceritate le aduce promisiunea obţineriiunui loc de muncă, dar nu stau prea multacolo. Agitaţia şi impulsivitatea îi conduccurând la o escapadă care demascăadevărata lor natură; acumulează datorii,

Psihologie patologică 767

.abandonează fami lia, cheltuiesc baniicompaniei sau comit acte criminale.Când sunt prin şi, declaraţiile lor de căinţăsunt atât de convingătoare, încât scapăadesea de pedeapsă şi li se acordă o altăşansă de reabil itare. Da r personal ităţ i lede tip antisocial rareori trăiesc aceste

declaraţii; ceea ce spun are puţină legă-tură cu ceea ce simt sau fac (v. Caseta 4).

Cele două caracteristici considerateindicatori puternici ai unei tulburăr i depersonalitate de tip antisocial sunt: a) ab-senţa empatiei şi pierderea interesuluipentru ceilalţi; b) absenţa ruş inii sau avinovăţiei - inabilitatea de a simţiremuşcări faţă de acţiunile proprii,

indiferent cât de condamnabile ar fi(Hare, 1980).

CASETA 4

Personalitatea de tip antisocial

U n bărbat în vârstă de 40 de ani a f o s tcondamnat p e n t r u f a l s i f i c a r e d e c e c u r i ş idelapidare. A fost arestat împreună cu o

f e m e i e t â n ă ră de 18 ani cu c a i e se căsătorisep r i n bigamie, c u câteva l u n i m a i î n a i n t e .Femeia nu ştia de existenţa u n e i căsătoriiantenoaie. S u b i e c t u l dm acest caz mai fusesecondamnat d e două o r i p e n t r u b i g a m i e ş i î nalte 40 de cazuri p e n t r u p l a s a i e f r a u d u l o a s ăde cecuri f a l s e .

C i r c u m s t a n ţ e le a r e s t ă r i i sale i l u s t i e a / ăi m p u l s iv i t a t e a ş i absenţa î n ţ e l e g e r i i carac-teristice m u l t o r p e r s o n a l i t ă ţ i a n t i s o c i a le .Obţinuse o funcţie de conducere î n t r - u nresta%ant i n i < ± i f e r b p r i e t a r u l absent, care t r ă i a

"*&_&<

v*g*A" *oraş vecin; a , decis să vină la s f â r ş i t u l

"î jsăpţăplâjf pentru a"

" e v o l u ţ i a

'%$&*-«^< %-" >, ' >. ~ " " iv f Jîv"»".'Jupra|restaurantului, aveăjtm .salariu -mic|bprocentaj ,diB'-notele de piaţă în numerar,^sfârşitulprimei săptăniânî;%Ubîectîill^;|uat

p banii (riu%a depus Ia " bâKcâ' seârajf aşa" fuse|e^,înstruit) şi-"a"plecat-!'8i^ !pa,ţin

te df- 4' sosi proprietarul; a Îăiat-Ş3"eriemesaje^.vulgare scrijelite pe^erejî^

nând.§ăa'luat banii pentru că „salariurefaj;a mic"*fŞC-a-găsit o locuinţă cu"s])ţia sa IaLeva blocuri, depărtare de restaurantşi nu a

icî,unlefort pentru a nu fkdepistat. Â

î n t i m p u l i n t e r o g a t o r i u l u i a r e i e ş i t c ăs u b i e c t u l şi-a petrecut ultimele l u n i trans-f o r m â n d cecurile î n n u m e i a r î n superma-gazine d in diverse oraşe. E l î n t o c m e a c e c u l ş iî şi t r i m i t e a s o ţ i a s ă î i t r a n s f o r m e î n n u m e r a r ;comenta că i n o c e n ţ a pură a s o ţ i e i în p r i v i n ţ af a p t u l u i că el nu avea un cont bancar eliminaorice s u s p i c i u n e asupra e i . N u şi-a f ă c u t g r i j iî n p r i v i n ţ a u t i l i z ă r i i u n u i n u m e f a l s a t u n c icând a s e m n a t cecurile sau contractul de

căsătorie p r i n bigamie, dar a p ă r u t surprins căp o l i ţ i a 1 - a descoperit a t â t d e repede.I n t c i o g a t o r i u l despre biografia s u b i e c t u l u i

a d e z v ă l u i t f a p t u l c ă e l a fost educat î n specialîn şcoli particulare şi că p ă r i n ţ i i săi o duceaub i n e d i n p u n c t d e vedere f i n a n c i a r . P ă r i n ţ i ip l ă n u i a u să îl t r im i t ă la colegiu, darp e r f o r m a n ţ a sa academică nu era destul deb u n ă (cu toate că la o evaluare s-a dovedit aavea o i n t e l i g e n ţ ă superioară). Ratând admi-terea în colegiu, s-a apucat să munceasqă.caagent de a s i g u r ă r i şi s-a descurcat foarte bine.

t, d i s t i n s ca un tânăr plăcut şi ca un oratorţ) f l u e n ţ ă excepţională.

a t u n c i când se părea că îl aşteaptă o^ r er ă plină de succes în. domeniul'-iisigurărilor, a intrat într-o încurcătură pentru

,că;a deturnat cecurile pe-care clienţii i "le* +1 *

t*y •* < § < ^ f * ~ * <•

dăduseră pentru a-şi plătîŢprimele de^asi-gurare.'A recunoscut faptul ta""a t r " * * * ' '*** x

-.• * t V-> "• vJ

-şcesţe.cecuri în numerar jijcă'aCheltuiţi- "(rnarâles pe haine şi bău^ffl)l;Apareo|

„•s i fa , dat seama că sisten|aîfâe^verific|,.; companiei va depista acesf gerfJe delac;"-"J}e fapt/şi-a exprimat amuzat inclignar• de-"eşecul~ companiei de a realiza

i " să returneze banii din prc

 

5/11/2018 C16 - Atkinson - Psihologia a - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/c16-atkinson-psihologia-a 26/29

768 Introducere în psihologie

salariu. Nu s-a întreprins nici o acţiune legală,dar i s-a cerut să demisioneze. P ă r i n ţ i i săi aurambursat companiei banii l ipsă.

în urma acestui incident, subiectul a fostînrolat în armată şi a fost trimis la şcoala deofiţeri Officer Candidate School unde a fostî n a i n t a t la gradul de sublocotenent. A fostdetaşat la o unitate de infanterie unde în

curând a intrat în probleme care au progresatde la infracţiuni minore (consum de alcool în',timpul serviciului, introducere pe f u r i ş afemeilor^;în unitatea militară) până laîncas'are^teauduloasă a unor cecuri. A fostdeferit',c^ffl:

?marţiale şi a fost degradat. De

a i c i înainte, el a urmărit găsirea unei f e m e i -care să-i ofere susţinere financiară (cu s a u > -fâră căsătorie), iar apoi să o părăsească pentru:alta - când viaţa devenea prea plictisitoare -*l u â n d u - i b a n i i . '(

La proces, când i s-a dat sentinţa de 5 ani'de închisoare, el a ţinut un discurs lung?pledând în favoarea tinerei femei care era:'judecată în acelaşi timp, exprimându-şi căinţa.pentru că i-a distrus viaţa şi afirmând f a p t u l , 'că ar fi bucuros să aibă posibilitatea de a-şi"

• răscumpăra actele deviante fatjt c U u , . Ş Q < ? j ş i

., -(Mâner, 1966, pag. 214-215). f

înţelegerea personalităţiide tip antisocial

Ce factori contribuie la dezvoltareapersonalităţii de tip antisocial? Ne-amputea aştepta ca indivizi i cu astfel depersonalităţi să fie crescuţi de părinţi fărădisciplină sa u pregătire morală, da rrăspunsul nu este atât de simplu. Deşiunii sociopaţi provin di n medii în careeste întărit comportamentul antisocial, ia rdelincvenţii adulţi servesc ca modelpentru dezvoltarea personalităţii, mulţiprovin din familii bune şi au fost crescuţide părinţi care sunt membri marcanţi şirespectaţi ai comunităţii.

încă nu există o teorie bine întemeiatăcare să explice de ce se dezvoltăpersonalităţile de tip antisocial. Probabilsunt implicaţi mai mulţi factori şi carevariază de la caz la caz. Cercetărileactuale se centrează asupra determi-nanţilor biologici şi asupra calităţiirelaţiei părinte-copil.

FACTORI BIOLOGICI. Părerea cli-nică conform căreia soeiopaţii trăiesc oanxietate uşoară cu privire la undisconfort sau la măsuri punitivepotenţiale a fost susţinută de studiile

experimentale. Un studiu a comparatdouă grupuri de tineri delincvenţiselectaţi din unitatea de detenţie a curţiide judecată pentru adolescenţi. U n grup afost diagnosticat cu tulburări depersonalitate de tip antisocial; iar celălalt

grup - cu reacţii de adaptare specificeadolescenţei. Experimentatorii au testatrăspunsul galvanic al pieli i - RGP(v. capitolul 11) - în condiţii de stres. Pefiecare picior al subiectului s-au aplicatelectrozi autoadezivi, spunându-i-se că în10 minute va primi un şoc foarteputernic, da r nepericulos. (Era vizibil unceas mare, astfel încât subiectul ştia

'•precis când trebuia să apară şocul - darnu s-a administrat nici unul). Cele douăgrupuri nu au arătat nici o diferenţă înmăsurători le RGP în timpul perioadelor

de repaus sau ca răspuns la stimulareaauditivă sau vizuală. Totuşi, în timpulcelor 10 minute care precedau şocul,grupul inadaptat a arătat o tensiunesemnificativ ma i mare decât grupul cupersonalitate de tip antisocial, înmomentul când ceasul a indicat că şocula fost aplicat, majoritatea subiecţilorinadaptaţi au prezentat o scădere drasticăa rezistenţei pielii (indicând o creştereintensă a anxietăţii). Nici un subiect

Psihologie patologică 769

•sociopat nu a avut această reacţie(Lippert şi Senter, 1966).

Studi i le efectuate în închisori au arătatcă deţinuţii cu personalităţi de tipantisocial, comparativ cu ceilalţi aflaţi îndetenţie, nu învaţă atât de repede să eviteşocurile şi nu manifestă o activitate

sporită a sistemului nervos vegetativ îndiverse condiţii (Hare, 1970; Lykken,1957). Aceste descoperiri au condus laipoteza că sociopaţii s-au născut cu unsistem nervos vegetativ subreactiv, ceeace ar explica de ce aceştia nu răspundnormal la ameninţarea pericolului care îidetermină pe mulţi oameni să nu comităacte antisociale. Totuşi, interpretăriletrebuie făcute cu grijă. Este posibil caindivizi i cu personalităţi de tip antisocialsă vadă situaţia experimentală ca un joc,pe care încearcă să-1 joace cu calm prin

stăpânirea răspunsurilor.Studii ulterioare care au folosit şi altemăsurători ale reacţiilor (în afară deRGP) au concluzionat că nivelurile deactivare ale sociopaţilor sunt scăzute,deoarece ei sunt capabili să ignore sau săselecteze stimuli i (Hare, 1988; Jutai şiHare, 1983). în completare, testele defuncţionare mentală indică faptul căpersonalităţile de tip antisocial prezintădeficienţe în abilitatea de planificare, deschimbare a strategiilor şi de inhibare aacţiunilor impulsive (Gorenstein, 1982).

Observaţiile de mai sus asigură explica-ţia comportamentului sociopat. întrucâtnivelul de activare al sociopatului estescăzut, el caută senzaţii tari şi excitaţii. Odată ce el nu prezintă stări anxioase,nimic nu-1 va abate de la comiterea unoracte deviante. Deoarece sociopatul aredeficienţe în abilitatea de planificare şi deinhibare, el se comportă impulsiv.Aceşt ia sunt posibili determinanţi aiconduitei necorespunzătoare, fără remuş-

cări, a sociopatului şi ai comporta-mentului acestuia de căutare a senzaţiilortari fără a ţine cont de reguli le societăţii.

INFLUENŢELE PARENTALE. Po-trivit teoriei psihanalitice, dezvoltareaconştiinţei morale sau a supraeului

depinde de relaţia afectivă cu un adultîn perioada copilăriei t impuri i . Copiiinormali interiorizează valorile părinţilor(care reflectă în general valorilesocietăţii), pentru că vor să fie ca părinţiilor şi se tem de pierderea dragosteiparentale dacă nu se comportă înconformitate cu aceste valori. Un copilcare nu primeşte dragoste de la nici unpărinte nu se teme de pierderea ei; copilulnu se identifică cu părinţii care îl respingşi nu interiorizează regulile lor. Chiardacă această teorie pare rezonabilă, ea

nu este conformă cu toate datele decercetare. Mulţi copi i respinşi nu dez-voltă personalităţi de tip antisocial, iaralţii, care le dobândesc, au fost răsfăţaţiîn copilărie.

Potrivit teoriei învăţării, comporta-mentul antisocial este influenţat det ipuri le de modele parentale şi de tipul decomportament pe care aceştia îlrecompensează. Un copil poate dezvoltao personalitate de tip antisocial dacă elînvaţă că pedeapsa poate fi evitată prinfarmec, drăgălăşenie şi căinţă. U n copil

care este capabil să evite pedeapsa înmod constant pretinzând că îi pare rău şică nu va mai trebui să stea sau să facăceva pentru o recompensă, nu va învăţasă tolereze frustrarea. Cele două carac-teristici ale sociopaţilor sunt absenţatoleranţei la frustrare şi convingerea căarătându-se pl in i de farmec şi penitenţiscuză răul făcut, în completare, un copilcare este mereu protejat de frustrare saude suferinţă poate să nu aibă abilitatea de

 

5/11/2018 C16 - Atkinson - Psihologia a - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/c16-atkinson-psihologia-a 27/29

770 Introducere în psihologie

a empatiza cu suferinţa altora (Maher,1966).

Fără îndoială că un număr de modeleinteracţionale ale f a m i l i e i contribuie ladezvoltarea personalităţii de tip antiso-cial, în unele cazuri, copiii care au fostneglijaţi de către părinţi sau au fost

victimele unui abuz pot dezvolta unmodel vindicativ al personalităţii lor,căutând să se răzbune pe o societate carei-a neglijat şi le-a provocat durere.

Un studiu longitudinal, care a urmăritpână în perioada adultă—un grup deindivizi ce fuseseră văzuţi la o clinică deorientare a copiilor, furnizează dovadaexistenţei unor factori care prezic apariţiatulburărilor de personalitate de tipantisocial. 90% din eşantionul iniţialalcătuit din 584 de cazuri au fost reperaţila 30 de ani după internarea în clinică.

Un grup adiţional de control alcătuit din100 de subiecţi, care trăiau în aceeaşi

zonă dar care nu au fost t r i m i ş i la clinică,a fost şi el urmări t până în perioadaadultă. Subiecţii a d u l ţ i au fost inter-vievaţi intensiv, f i i nd diagnosticată oricetulburare curentă de adaptare. Cel maiprobabil candidat pentru un diagnosticulterior de tulburare de personalitate

antisocială era un băiat care a fostinternat în clinica de orientare pentru furtsau agresivitate, care prezenta o varietatede comportamente antisociale, care aveaantecedente de absenteism la şcoală şi nuse simţea vinovat de comportamentulsău. Copilăria sa implica o disciplinăinconsistentă sau chiar absentă. Tatăl luiprezenta şi el un comportament antisocial(Robins, 1966). Aceste ultime douăaspecte susţin teoria învăţării, caresubliniază tipurile de modele parentale şimodalitatea în care acestea tratează

recompensele şi pedepsele în dezvoltareacomportamentului sociopat.

DISCUŢIE CRITICA

tiuia ca aparat

Sm"trebui e să trateze o persoanăi lburări psihice care corrîîflftin ac t ilegal?

|soanele ale căror facultăţi mentale suntDtate pot f i făcute responsabilede acţiunile

Aceste întrebări îi preocupă pe cer-âtorii din domeniul ştiinţelor, comporta-

Intale şi sociale, pe cei,;|H^p|pfeseazăIptulşi. cei care se

Ş secole, o parţejjIptuluî^Şstic a conceptualilîetatelivîlizată nu

portantă atpţul că o

ie' face", aşa cum nu şt ie un a n i m a î '•:Cu toate acestea, standardele^}ale r e sponsa bi l i tă ţ i i legale s-aU;'^decizia dată în cazul M ' N a g h t e n J ;

yten, scoţian de orig ine, suferea d£ i

r io id că era persecutat de pr imuj jMarii Brit anii . Şir Robert PeeO

fercare de a-1 uci de pe Peel, l-«rdin greşeală pe.secretarul lui. Toatplicată în

de lmin:întrîm plumidiscursul incoe:ne bun. A fo;m oti vul nebubol i psihicevieţii. Regina :\de verdict - îii'-politice nu trebf; făcut apel la Câni

revizui decizia. D|s-au redactat regulile!;

.nebuniei, .Legea M

Psihologie patologică 771

*patul nu p oat e fi găsîf,vinovat pe motnotPnebunie i doar dacă în momentul comiteriiactului i l egal acesta era într-atât de tulburatîncât nu ştia ce face. sau dacă ştia ce face, nuştia că ceea ce face este rău.

Legea M'Naghte n a fost adoptată şi înStatele Unite, iar dis t inc ţ ia de a şti ce estebine şi ce este rău a rămas baza celor maimulte decizi i de n e b u n i e legală, t imp de pesteun seco l . U nele state au adăugat la l eg is la ţ ialo r doctr ina „imp ulsu lu i irezistibil", carerecunoaşt e faptul că u n i i indiv izi b o l n a v ip sihic p ot răsp unde corect la întrebarea dacăun a n u m e ac t este, di n punct de ve de r e moral ,bu n sa u rău, dar pot fi inc a pa bi l i să-ş icont ro lez e c o m p o r t a m e n t u l .

în p erioada a ni l or '70, o scrie de tr ibunalestatale şi federale au adoptat o de f ini ţ ie l egalăma i generală a nebunie i , propu să de Ins t i tutu lA m e r i c a n de Drept, care enunţ ă: „O persoanănu este r e s p o n s a b i l ă de conduita criminalădacă în t impul ace lui comportament, ca :.

rezultat al unei t u lburări sa u deficienţementale , î ş i p ierde subs ta nţ ia l capacitatea fi ede a aprecia nejust eţ ea conduitei,|ia^^fîgde -a-ş i conforma c ondui ta imperadyfl^^^fei"> -

C u v â n t u l substanţial suge r e ază •

orice incapacitate este suficientă •peplrii aevit a responsabi l i ta tea criminalu lu i, dar şifaptul că nu este cerută ^incapacitatea totală.Folosirea c uvâ ntul ui a-aprecia m ai degrabă*,;

şti i m p l i c ă faptul că conştiinţa'' a b inelul :"şi r ă ului nu este

indivizii trebuie să înţeleagă ,morale sau legalele-corapor- ,

uf'iqr înainte de a fi găsiţi^spon-

rtiotiv de boală psihică (1984), care conţine oserie de m ă s u r i dest inat e să facă ma i dificilăabsolvirea unui inc ul pa t de resp onsab il i t at ealegală . D e e x e m p l u , le ge a s c h i m b ă f or m u-larea I n s t i tu tu lu i American de Drept: „pierdesubstanţial capacitatea ... de a aprecia" cu„incapabi l de a aprecia"; aceasta st ip u leaz ă că

tulburarea sa u def ic ienţa mentală t rebuie săfi e severe (intenţia f i ind de a excludetu l bur ă r i l e nepsihotice , cum ar f i perso-nal i tatea de t ip antisocia l ) ; ş i modif icăgreutatea dovezii de la partea reclamantă laapărare (în loc ca partea rec lamantă sădove de ască fa ptul că p ersoana a fostsănăt oasă în t i m p u l a c t u l u i cr i mi n a l, apărareat r e buie să demonst rez e că pe r soana nu erasănătoasă, ia r „dovada t r e buie să fie clară şiconvi ngă toar e ") . A c e a s t ă lege se a pl ic ătuturor caz uri lo i judecat e în tr ibunale lefederale" şi în a p r o x i m a t i v j u m ă t a t e di n

e. Deocamdată este pr e aa e va lua impactul acestei

^ŢroblemVresppnsabilităţii legale îti; cazul -indivizilor / -cui tulburări mentale *, devine .

subiectul unei dezbateri susţinute, care.âtost >£ ovocată de -achitarea lui John Hrackiey,7f,, °

papitiv de nebunie, în tentativa de asasinarepreşedintelui- Reagan, în anul;V I 981, "> .

ffine'roşi ; americani au fost ofensaţi -de • •-au simţit că apărarea pe rBoifv>de"> ;

' p'orâţlde scăpare care permitea'

,;-/,\Q altă încercare de clarificare a apărăr i i;legale pe " . m o t i v de boală psihică este-verdictul „vinovat, da r bolnav psihic", iniţial.propus în Mi chi gan şi apoi adoptat de alte-11 state, (în unele dintre aceste state acestverdict îl înlocuieşte pe acela de „nevinovat,pe motiv de boală psihică"; în alte state elreprezintă o opţiune adiţională), în general,legile permit^ verdictul -'de' „vinovat, darbolnav psihic" atunci când inculpatul estegăsit a avea o tulburareVde, gândire sau dedispoziţie substanţiale,;care 1-a:-afectat în

.momentul săvârşirii actului criminal şi cai

i-a;4)$gctât în ,mod .semnificativ^"judecatc'omrBrtânieiiiţul, capacitatea;de a recunoaşirealitâteisau abilitatea de aface'faţă cereriiiobişnuite^ale vieţii. Efectul;acestei tulbur|mentale nu reprezintă totuşi definiţia legalabolii psMce/Verdictul „vinovat, dar bolr|psihic"^;pornite juraţilor,să condamfi^lpersqariă^fe- care aceştia- o 'percep JL

periculoa^Ri timp ce încearcă-să se;âsigiB:că ea _ u n tratament^psihoterapeu^

poate;"oferi,- traţamâînchisoare '.sau poâte^

;de boli,p;slhîce şi readus")

 

5/11/2018 C16 - Atkinson - Psihologia a - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/c16-atkinson-psihologia-a 28/29

772 Introducere în psihologie

închisoare când s-a considerat că este ap tpentru a-ş i i spăş i pe de apsa . P roblema rămâned a c ă t r a t a m e n t u l , în oricare dintre acestelocuri, va' f i suf ic ient pentru reabi l i tareapersoanei.

îngr i jorarea populaţ ie i că apărarea pemotiv de boală p s i h i c ă poate fi o port i ţăimportantă de scă par e în legea c r imina l ă este

neînt emeiat ă. Apărarea este folos i tă rar, ia rcazurile actuale de achitare pe m o t i v de boală

|ISunt chiar m ai rare. Jur a ţ i i parjr e dinţe i că o a m e n i i nu au

lea m o r a l ă a acte lor comise decunoscând fa ptul că o - p l e d <

flîhice a|ţşanse de a eşua, tiriî"scă doŞjJln u l t i m ă instanţă. Mal|rJ dinttejganculpaţii acuzaţi d i

îkăgrave' sunt găsiţi nev,ioală psih ică . • « • • • * .«5KV F -,,xş,

l' tulburăr i i mentalîîtnpact la încet)

Bile persoanele]iif**., . ' • * * * * ' *

'" iic, nuIStatelelfiecapabîg

*îţ(a)

sre'ze cu ,,|blema capaclj

fundamenllecată cinstM

ebarea dacă peimomentul cornii

atu!

ştirea apa^ |ă pr oce sul

fâeâlul americanîicfr1 totul separată 3•*'-:<*.: , . r„ ., .e»

era „bolnava psihici&,.r< - . . , r ^*afetului criminal,

irimeştala

udecaforulpoate

,1

|ierile,, preliminare^ judecăto:pezile'-feu:privifbî;|â-; capacitat

)ana

psih iatr ică (dacă del ic tul nu este grav) sau s ă ^ _

consemneze acuzatul şi să întocmeascădosaru l până când acesta este declarat capabil'să facă faţă pr oc e sul ui . ••

Deoarece calendarele tribunalelor sunt,aglomerat e şi pr oce se le sunt scumpe,judecător i i pre feră deseor i să pr oce de ze î r i -

acest mod cu i n cu lp a ţ i i care suferă de bol ţ ,

ps ih ice, în specia l dacă e i consideră câ^spi ta lul de bol i ps ih ice as igură un tratament;adecv at şio detenţie s igură . |

Mult mai mul te persoane sunt obl igate săj.rămână în " ins t i tuţ i i l e de sănătate mentala*întrucât nu sunt capabi le să facă faţă,procesului -(spre deosebire de i n d i v i z i i căreisunt -găsiţi ( n e v i n o v a ţ i pe m o t i v de boală ;hica}|

C۔ste

p e r s o a n e , d i n t r e care m u l t e ,

nii'siîŞ'lpeşriculoase, s u n t adesea r e ţ inute (îrfinstiţp^ile?i4e':||iuaătaie m e n t a l ă ) m ai multdecâFlfîacă ar-lfi' f o s t c o n d a m n a t e pentrudelicfujtn cauzaMntr-adevăr, î n a i n t e de folo^sirea'^l.'.'scară l argă a s u b s t a n ţ e l o r antipsi|;

hoticey^fndivizii de c l a r a ţ i i n ca p a b i l i să faci,!fa ţă procesului e rau adesea î n cr ed i n ţa ţ ipe.

f viaţă i n s t i tu ţ i i lo r de sănătate mentală . Totuşi,fa nul 1972, Curtea S upremă a stipula^

faptul că inculpa ţii -găsiţi incapab ili să facă)t faţă procesului dator i tă une i tulburăr i mental^

nu pot fi r e ţ inuţ i t imp ne l imitat . Judecătorii !încearcă acum să aducă asemenea indiv izi l a jproces sau să-i elibereze în 18 l u n i . în decizi J.de eliberare, gravitatea del ic tului şi potenT,„ţialul pentru un comportament per iculos îrfVi i tor sunt motive importante. D in nefe||

" ricire, datele folosite,jj|||,prezent pentru?-prezicerea faptului că,'i| Pvidar„fi capabil

î să comită un act periculoSm ''suniSlittine>;

r

- • <3Ej*H-'încredere, - , ,-•••£*:

Rezumatul capitolului

1. Diagnosticul comportamentului

anormal se fundamentează pefrecvenţa statistică, normele soci-

ale, adaptabilitatea comporta-

mentului şi disconfortul personal.

Caracteristicile care indică-o bunăsănătate mentală sunt: percepţia

eficientă a realităţii, cunoaşterea

Psihologie patologică 773

de sine, controlul comporta-

mentului, aprecierea de sine,

abilitatea de a forma relaţii deafecţiune şi productivitatea.

2. DSM-III-R clasifică tulburărilementale în funcţie de simptomele

comportamentale specifice. Acestsistem de clasificare permitecomunicarea informaţiei şi asigurăfundamentele cercetării. Totuşi,fiecare ca z este unic, ia r etichetelediagnostice nu pot fi util izate laclasarea indivizilor.

3 . Teoriile despre cauzele tulbu-rărilor mentale şi recomandărileterapeutice pot fi grupate înfuncţie de una dintre următoarele

perspective: biologică, psiha-nalitică, comportamentală şicognitivă. Modelul vulnerabili-

tate-stres subliniază interacţiuneadintre predispoziţia (biologicăşi/sau psihologică) care face opersoană vulnerabilă la dezvol-tarea unei tulburări şi condiţiileambientale stresante cu care seconfruntă individul.

4. Tulburările anxioase includ: an-

xietatea generalizată (nelinişteconstantă şi stare de tensiune),tulburările de panică (atacurisubite de aprehensiune cople-şitoare), fobiile (teama iraţionalăde obiecte sau situaţii specifice),tulburările obsesiv-compulsive

(gânduri nedorite persistente sauobsesii - combinate cu imbolduri,

sau compulsii - pentru a executaanumite acte).

5. Teoriile psihanalitice atribuie tul-burările anxioase unor conflicte

inconştiente, nerezolvate. Teoriilecomportamentale se centrează pe

anxietate ca răspuns învăţat laevenimentele externe şi invocă,pentru a explica unele fobii,conceptul de condiţionare pre-gătită.""Teoriile cognitive subli-niază modul anxios de gândire aloamenilor în privinţa pericolelorpotenţiale: supraestimarea proba-bilităţii şi gradul de nocivitate leprovoacă o stare de tensiune, fiindpregătiţi din punct de vedere

fiziologic pentru pericol; ei suntincapabili să elimine gândurileobsesive şi au convingereacă ritualurile compulsive vo rpreveni dezastrul. Teoriile biolo-gice subliniază interacţiunea unorneurotransmiţători care regleazătrăirile anxioase, în cazul ata-

curilor de panică şi tulburărilorobsesiv-compulsive au fost iden-tificate anomalii biochimice.

6. Tulburările de dispoziţie suntîmpărţite în tulburări depresive(individul prezintă una sau maimulte perioade de depresie) şitulburări bipolare (individul alter-nează între perioade de depresie şiperioade de euforie sau de manie).Tristeţea, pierderea satisfacţiei înviaţă, gândurile negative şi pier-

 

5/11/2018 C16 - Atkinson - Psihologia a - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/c16-atkinson-psihologia-a 29/29

77 4 Introducere în psihologie

derea motivaţiei sunt principaleles imp t ome al e depresiei. Teoriilepsihanalitice consideră depresia cao reactivare a lipsei d e afecţiune

parentală la o persoană care estedependenta d e aprobarea externă

şi t inde să-şi orienteze mânia spreinterior. Teoriile învăţării se cen-trează pe întărirea pozitivă redusă.

7. Teoria lu i Beck interpreteazădepresia su b forma unei triade

cognitive a gândurilor negativedespre sine, experienţe prezente şide viitor. Schema negativă despre

sine a persoanei depresive estealimentată de erori sistematice degândire care distorsionează rea-

litatea. Teoria atribuirii a luiSeligman şi Abramson susţine căun stil explicativ pesimist, careatribuie cauze globale, interne,

stabile evenimentelor negative,conduce la depresie. Cogniţiilenegative şi atribuţiile pesimisteînsoţesc depresia, dar nu pot fiprincipala cauză a acesteia.

8. Unele tulburări de dispoziţie pot fiinfluenţate de anomalii ereditare

în metabolismul anumitor neuro-transmiţători (cum ar fi norepi-

nefrina şi serotonina). Factoriipredispozanţi ereditari şi expe-rienţele timpurii po t determinavulnerabilitatea individului ladepresie în condiţii de stres.

9. Schizofrenia se caracterizează printulburări ale formei de gândire

(procese de gândire dezorganizatecare provin din dificultatea defiltrare a stimulilor irelevanţi) şiale conţinutului gândirii (delirurişi pierderea capacităţii de înţe-legere). Celelalte simptome sunt

tulburările perceptuale (cum ar fihalucinaţiile), afectele inadecvate,activitatea motorie bizară, izolareasocială, nivelul de funcţionarediminuat. Cercetările efectuateasupra cauzelor schizofreniei s-auaxat pe dovedirea unei dispoziţ iiereditare a tulburării, a uneideficienţe în metabolismul neuro-transmiţătorilor (ipoteza dopami-nei), a unor factori sociali şi relaţiifamiliale deviante. Studiile pecopiii cu risc crescut de dezvoltarea schizofreniei atrag atenţiaasupra unor predictori ai acesteia.

10 . Tulburările de personalitate suntmodele durabile de comportamentinadaptat care constituie moda-lităţi imature şi inadecvate de

i control al stresului sau de re-zolvare a problemelor. Indiviziiclasificaţi ca având tulburări depersonalitate antisocială sunt

impulsivi, cu un slab sentiment devinovăţie, sunt interesaţi numai depropriile nevoi, au frecvent pro-bleme cu legea. Un sistem nervossubreactiv, un model de com-portament antisocial al părinţilorşi absenţa totală sa u parţială adisciplinei sunt explicaţii posibileale acestei tulburări.

Psihologie patologică 775

Recomandări bibliografice

Lucrări cu caracter general privindpsihologia patologică sunt: Davison şi Neale,Abnormul Psychology (Psihologie patologică,ediţia a V-a, 1990); Sarason şi Sarason,Abnormal Psychology: Th e Problem of

Maladaptive Behavior (Psihologie patolo-gi că : pr oble m a com por tam e ntului anor m al,ediţia a Vl-a, 1989); Rosenhan şi Seligman,Abnormal Psychology (Psihologie patologică,ediţia a Il-a, 1989); Garson _şj_JB.utcher,Abnormal Psychology an d Mod ern Life

(Psihologia patologică şi viaţa modernă,ediţia a IX-a, 1992). Mending Mind s (Psiho-terapia, 1992), un studiu ştiinţific realizat deHeston, prevede o scurtă descriere a prin-cipalelor tulburări mentale, cu biografii şidescrierea opţiunilor terapeutice.

Aspectele ereditare al e bolilor psihicesunt revizuite în Plomin DeFries şi McClearn,Behavioral Genetics: A Primer (Tratat degenetică comportamentală, ediţia a Il-a,1989). Schizophrenia Genesis: The Origins of

Madness (Geneza schizofreniei: originiletulburării, 1991), un studiu şti inţif ic realizatde Gottesman în care se prezintă ultimeledescoperiri ale cercetării în genetica acesteitulburări, discuţia factorilor sociali şi psi-

hologici ş i ap recieri le pe r sonale cu priv ire lap acienţ i i schizofreni ş i famil i i l e lor.

Panic: Facing Fears, Phobias, and

Anxieîy (Panica: expresia teamei, fobie i şianxietăţii, 1985) de Agras, prezintă o

interesantă discuţie asupra modului prin careteama se transformă în fobie. The Boy W ho

Couldn't Stop W ashing: The Experience an d

Treatment of Obsessive-Compulsive Disorder

(Băiatul care nu se poate opri din a se spăla:experienţa şi tratamentul tulburăr i i obse-siv-compulsive, 1989) de Rapapor t , o fas-cinantă prezentare a acestei tulburăr i , includedescrierile cazurilor clinice şi descoperiri leexperimentale asupra tratamen tului.

Lumea psihozelor din punctul de vederea l pac i e ntului este descrisă grafic în lucrarealui Green, / Never Promised You a Rose

Garden (N u ţi-am pr om i s ni c i odată o gr ă di năde trandafiri, 1971); şi în North, W e lc o m e

Silence (Liniştea binevenită, 1987). înlucrarea Hol iday of Darkness (O vacanţă deîntuneric, 1982) de Endler, binecunoscutulpsiholog prezintă rezultatele luptei personalecu depresia şi discuţii le cu privire la efectelediverselor tratamente.