C-Rasare steaua polara...toat` diminea]a avusese parte numai de machiaj, lenjerie de nylon [i o...

157

Transcript of C-Rasare steaua polara...toat` diminea]a avusese parte numai de machiaj, lenjerie de nylon [i o...

  • CARAGH O’BRIEN

    R`sare

    steaua polar`

    ALCRIS

    gianninajollys

  • Pentru Nancy R. E. O’Brien

    Capitolul 1

    Amy \[i rezem` bra]ele de balustrada balconului [i-[i scoasepicioarele torturate din pantofii cu tocuri-cui, aproape dorindu-[is`-i fi putut arunca \n lac.

    – O, ce n-a[ da pentru ni[te cizme de teren, murmur` ea.Prin u[ile deschise \n spate, le auzi pe celelalte domni[oare de

    onoare râzând de o glum` a Brianei, iar sunetul melodios alrâsetelor lor o f`cu s` zâmbeasc`, oricât de r`u o dureau picioarele.

    |n fa]a ei, apele perlate ale Lacului Eloise din Darwin, Montana,se \ntindeau \n valea adânc` dintre mun]i, sfâr[indu-se cu treaptaalb` a unui ghe]at \ndep`rtat. Pe cer pluteau suspenda]i trei nori,ca [i cum un pictor ar fi aruncat acolo ni[te ghemotoace uria[ede vat`, ca s` vad` cum ar`tau umbrele lor pe versan]ii munto[i.|ntr-una din umbre, Château Lake Eloise decora ]`rmul nordic allacului, un elegant hotel de mod` veche, din piatr`, cu multe bal-coane ca al ei [i o teras` \ntins` dedesubt. Peste o or`, avea s` seoficieze nunta, \n sala de bal ce se deschidea pe aceea[i teras`, iarangaja]ii hotelului aranjau deja scaunele. Amy inspir` aerul r`corosde mai, \ncercând s` absoarb` frumuse]ea [i vraja dimine]ii, cândizbucni un nou val de râsete.

    giannijollys

  • Se \ntoarse, atent` s` nu-[i aga]e ciorapii de nylon, [i privi \nsalon, unde mireasa [i celelalte trei domni[oare de onoare \ncercaus` potriveasc` sutienul f`r` bretele al Brianei sub rochia de nunt`.Se auzi o b`taie \n u[`, iar Briana, cu o mutr` \n]epat`, \[i acoperipieptul cu bra]ele \ncruci[ate.

    Din u[` ciripi o femeie:– A venit fotograful!Tinerele râser` din nou.– Trimite-l de-aici!– Adu-l \ncoace!Briana ]ip` ascu]it.Zâmbind, Amy se retrase pu]in mai \ncolo pe balcon, \n afara

    vederii. Nu se ascundea efectiv. Avea s` intre imediat ce aveaunevoie de ea, dar acum n-ar fi f`cut decât s` le deranjeze. |n plus,toat` diminea]a avusese parte numai de machiaj, lenjerie de nylon[i o rochie care i se multa atât de strâns pe sâni [i talie \ncât ar fiputut s` jure c`-i dezv`luia toate contururile trupului. Celelaltefemei nu f`ceau caz. Dimpotriv`, se vedea limpede c` transfor-marea le \ncânta, dansând \ncoace [i-ncolo prin fa]a oglinzii mari [igratificându-se cu complimente. Amy fusese declarat` dejafermec`toare, dat` dracului [i tubular`. Ca un tsunami \n toat`regula, dup` p`rerea ei.

    De dragul Brianei, Amy accepta s` se supun` acestei \nf`]i[`riultra-feminine. Dar se sim]ea ca o impostoare, cu rimelul, fondulde ten [i rujul asortat cu al celorlalte domni[oare de onoare. Ocoafez` \i aranjase p`rul blond, adunându-l \n cre[tet, ad`ugândperle false [i pulverizând fixativ pân` ajunsese s` par` c` avea ocasc` pe cap, când \ntr-o asemenea diminea]` [i \ntr-un asemenealoc Amy jinduia s` nu fac` altceva decât s` umble pe coclauri. Sau,[i mai bine... Scrut` lacul \n lung, spre locul unde un canotor sin-guratic lop`ta agil spre Château.

    – Ce mult mi-ar pl`cea \n acea canoe, spuse ea, cu invidie.|l privi pe canotor, la \nceput \ntr-o doar`, apoi cu mai mult

    6 CARAGH O’ BRIEN

  • interes, \n timp ce trecea lin cu barca peste ap`. |n primelemomente, crezu c` se gr`bea de pl`cere, dar pe m`sur` ce siajulambarca]iunii se prelungea tot mai mult \n urma lui, iar bra]elecontinuau s` penduleze \n acela[i ritm constant, t`ind cu puterevalurile, trupul ei se \ncord` \ntr-o stranie tensiune, str`b`tându-lun fior de energie. {tia perfect de bine cât` for]` era necesar` pen-tru a vâsli cu o asemenea vitez`.

    Omul lop`ta cu puterea unui vâsla[ \nfruntând toren]i [ibu[teni, nu ca pe suprafa]a senin` a unui lac lini[tit. Era fie pose-dat, \[i spuse ea, fie un maniac al exerci]iului fizic. Vâslea sprijinit\ntr-un genunchi la pupa, astfel c` prova b`rcii ie[ea pu]in din ap`,[i \[i ridicase mânecile pân` la coate, dezv`luindu-[i antebra]elegoale, de aceea[i culoare cu lemnul lope]ii. Instinctiv, Amy [i frec`degetele de palme, pip`indu-[i b`t`turile. Omul \[i muta pagaia dela babord la tribord, sincronizându-[i mi[c`rile cu o gra]ie fluid`,f`r` a rata nici un moment.

    Era \nc` departe pe lac, dar \ntr-un minut avea s` ajung` chiarsub Château. Amy era curioas` s` vad` cum ar`ta de aproape, darcalcul`, dup` unghiul de deplasare, c` n-avea s`-l poat` vedea, odat` ce ajunga la debacaderul centrului de \nchirieri. Se aplec` [imai mult peste balustrada balconului, mijind ochii.

    Chiar \n acel moment, norul de deasupra castelului se\ndep`rt`, iar umbra trecu vizibil peste lac, urcând muntele, \naintede a disp`rea. Amy clipi din ochi sub asaltul luminii, ridicând omân` ca s` se apere. Când cobor\ din nou privirea spre vâsla[, laculstr`lucea aproape dureros de puternic, orbind-o cu sclipirile salede lumin` reflectat`, care conturau barca, prin contrast, ca pe osiluet` aproape neagr`. Chiar sub balcon, canotorul se opri din vâs-lit, cu pagaia rezemat` de genunchi, l`sând canoea s` alunece f`r`zgomot pe apa scânteietoare.

    Lui Amy i se opri respira]ia, sub impactul magnetismului ceemana dinspre acel om. |i vedea pieptul dilatându-se \n ritmul res-pira]iei rapide, distingea stropii de ap` care picurau t`cut de pe

    R~SARE STEAUA POLAR~ 7

  • pana lope]ii \n lac. Apoi, ridic` privirea. Nu scrut` malul, nici restulcastelului sau debarcaderul de \nchirieri. Ochii lui se a]intir` directspre balcon, fixând-o drept pe Amy. {tia c` la ea se uita, dup`pozi]ia stabil`, ne[ov`itoare, a capului, [i dintr-o tulburare abia per-ceptibil` a câmpului ei magnetic interior.

    |[i rezem` ambele mâini pe balustrada de piatr`, ca s`-[i ]in`echilibrul. Mâneca de [ifon i se \nfoia pe um`r, iar briza \i adia pestefa]`, \mpingându-i o [uvi]` de p`r prin dreptul frun]ii, dar continuas` se uite \n jos, a[teptând ca privirea lui s` treac` mai departe,imediat ce-[i d`dea seama c` nu o cuno[tea.

    |n schimb, b`rbatul ridic` pu]in b`rbia, dup` care, cu subtilitategalant`, d`du din cap \n semn de salut.

    Amy fu atât de surprins` \ncât \ncremeni, privindu-l fix. Nu-[iputea muta ochii de la el; nu putea s` reac]ioneze. Nu era \n staredecât s` a[tepte, pe când imaginea lui i se \ntip`rea \n memorie:antebra]ele goale, claia de p`r brunet [i puterea masculin` stator-nic`, re]inut`, evident` din echilibrul perfect al canoei pe apastr`lucitoare. Necunoscutul \nclin` capul \ntr-o parte, parc` pentrua-[i destinde tensiunea gâtului, apoi afi[` cel mai arogant [i maicuceritor zâmbet pe care-l v`zuse \n via]a ei.

    – Unde-a disp`rut? strig` Briana. Hei, Aim! Cine nu e gata, \l iaucu lopata!

    Cu inima b`tându-i dezordonat, Amy se \ntoarse, pentru a ovedea pe mireas` \n u[`, zâmbind. Briana rostise fraza pe care ofoloseau \n copil`rie, la jocurile de-a v-a]i ascunselea. Rochia ei alb`era un vis de satin [i perle, la fel de elegant` [i cald` ca Briana\ns`[i, iar Amy sim]i un val de bucurie pentru prietena ei ajuns` \nziua nun]ii.

    – Am rezolvat problema cu sutienul, zâmbi Briana. E timpul s`ne poz`m.

    Abia atunci se sim]i Amy cuprins` de nevricale, care nu aveaunici o leg`tur` cu fotografiile. Privi din nou spre ap`, de undecanotorul continua s-o studieze, ca [i cum ar fi [tiut c` avea s` mai

    8 CARAGH O’ BRIEN

  • \ntoarc` o dat` capul spre el. Apoi, \ntr-o atitudine mândr`, ser`suci dinspre balustrada balconului [i-[i lu` pantofii.

    Amy jurase c` n-avea s` se fac` de râs \n timpul ceremoniei, darplânse totu[i, prad` unui amestec de emo]ii \mb`t`toare – fericireapentru Briana, triste]ea de a-[i pierde prietena favorit` [i un dorputernic, inexplicabil, care \nso]ea acordurile obsedante ale pieseisolo de vioar`. Când mirele [i mireasa str`b`tur` naosul, prinmul]imea de prieteni [i rude, ochii lui Amy erau atât de \nl`crima]i,\ncât abia \i mai putea urm`ri cu privirea. Se ag`]` de bra]ul unuicavaler de onoare, l`sându-l s-o conduc` prin naos, [i \ntâmpin` cubucurie lini[tea dintr-un holi[or unde tân`rul se opri, oferindu-idiscret o batist`. Restul suitei nup]iale cotise la dreapta spre teras`,dar Amy abia dac` observase.

    |necat` de un ultim suspin, porni c`tre col]ul cel mai apropiat,unde-[i sufl` sonor nasul \n batist`. Din spatele ei se auzi un râs\nfundat, iar Amy se uit` peste um`r, surprins`.

    – S`n`tate, \i ur` cavalerul de onoare, arcuind o sprâncean`, cumâinile vârâte \n buzunarele pantalonilor de smoching.

    – Nu str`nut, r`spunse Amy. Bâzâi de-mi ies ochii.– {tiu. Ai \nceput s` te smiorc`i de pe la jum`tatea slujbei.Câteva lucruri o frapar` \n acela[i timp: nu era cavalerul de

    onoare care-i fusese repartizat, era de departe cel mai chipe[ b`rbatpe care-l v`zuse \n via]a sa [i p`rea amuzat sincer de am`r`ciuneaei. |ncruntându-se, \i observ` pozi]ia trufa[` a capului, zâmbetul cucare o privea, [i-[i d`du seama c` a[epta ceva, vreun semn derecunoa[tere.

    – Tu e[ti, spuse ea, [tergându-[i ultimele lacrimi.– Josh Kita, d`du din cap tân`rul. Iar tu trebuie s` fii Julieta. Din

    celebrul balcon.Amy râse. Josh Kita era canotorul [i cel de-al patrulea cavaler de

    onoare, cel ce nu reu[ise s` ajung` la repeti]ia general` din ajun.Datorit` pozi]iilor \n care st`tuser` pe parcursul ceremoniei, tre-

    R~SARE STEAUA POLAR~ 9

  • buia s` fi fost cavalerul par]ial camuflat de aranjamentul floral \naltdin jurul lumân`rii de nunt`. Altfel, l-ar fi remarcat cu siguran]`,chiar [i printre lacrimi. Probabil c` Josh f`cuse schimb de locuri,pentru a deveni partenerul ei la ie[ire.

    – De fapt, m` numesc Amy, se prezent` ea. Amy Larkspur. {i num` smiorc`i niciodat`.

    |[i cobor\ privirea spre batist`, \ncepând s-o \mp`tureasc`.– Spune-mi c` nu mi-a curs rimelul, \i ceru ea, privindu-l cu

    \ncredere, iar Josh fu nevoit s`-[i ]in` respira]ia.Al dracului de dr`gu]` mai era, \[i spuse el. Mult prea dr`gu]`.Când acceptase s`-i fie cavaler de onoare prietenului s`u Lee,

    Josh [tiuse c` prezen]a la o nunt` avea s`-i provoace un amestec desim]`minte, dar nici un moment nu se a[teptase la a[a ceva. De ladivor], cu cinci ani \n urm`, evitase nun]ile, par]ial \n virtuteatemerii supersti]ioase c` ar fi atras asupra mirilor ghinionul pro-priei sale c`snicii. {tia c` a[a ceva era absurd, un simplu pretext dea ocoli confruntarea cu adev`ratul motiv pentru care nu-i pl`ceaunun]ile, dar cu toate acestea se ]inuse la distan]`, deliberat, tocmaide asemenea situa]ii.

    Era destul de chinuitor s` vad` cât de ferici]i erau Lee [i Briana.P`reau un cuplu ideal de potrivit [i delirant de \ndr`gostit, plini desperan]e magice care pe Josh \l f`ceau s` se simt` ca un nesim]it,de invidios ce era. Era dureros s`-[i aduc` aminte cât de fugitivfusese propriul s`u extaz conjugal [i s` [tie ce gre[eli \l \mpin-seser`, \n cele din urm`, spre propriul s`u infern privat. Dac` \naparen]` participa la s`rb`toare, pe din`untru se sim]ea mai izolatdecât oricând.

    – Ar`]i bine, spuse el, cu glasul mai r`gu[it decât inten]ionase.Amy zâmbi \ntreb`tor.– Nu superb? Nici ca o scorpie?– A[a e[ti obi[nuit` s` ]i se spun`?Imaginându-[i c` vreunul dintre colegii ei de canotaj ar fi numit-o

    „superb`“, Amy nu-[i putu st`pâni râsul.

    10 CARAGH O’ BRIEN

  • – Nu, r`spunse ea, vârând absent` \n po[et` batista lui Josh.Pielea sensibil` de sub ochi continua s-o furnice dup` u[oara lui

    atingere [i-[i sim]ea gâtul [i bra]ele dezgolite devenind mult preacon[tiente de distan]a minim` care-i desp`r]ea. Era mai vârstnicdecât ea, cu tr`s`turi puternice, regulate, [i ochi cenu[ii, de oform` vag asiatic`. |ncerc` s`-i observe degetul inelar, dar el \[i]inea \n buzunar mâna stâng`.

    Zi ceva, se \ndemn` \n sinea ei Amy. Dar dac` spunea cine [tiece prostie sau platitudine? Atunci, flirteaz`. Habar n-avea cum.Bine, idioat` ce e[ti, m`car gânde[te ca o domni[oar` de onoare!

    – A trebuit vreodat` s` umbli cu pantofi care te strângeau atâtde tare \ncât nu te puteai gândi la altceva decât cum s` scapi mairepede de ei? izbucni ea.

    – La asta te gânde[ti acum?Amy d`du din cap.– Altceva nu-]i trece prin minte?Ascultându-l cum vorbea, \i privi ochii, \ncântat` de umorul lor

    cald.– Nu.|i v`zu privirea coborând spre buzele ei, pentru a st`rui \ntr-acolo,

    ca [i cum le-ar fi examinat forma conturat` de ruj. O curioas`senza]ie de gol \ncepu s` i se \nvârteasc` prin stomac. Ochii luirevenir` c`tre ai ei, hazul fiind acum \nso]it de un interes care-ideclan[` un fulger prin toat` fiin]a.

    – Atunci, scoate-i, spuse el \ncet.S`-[i scoat` ce? Josh f`cu un pas \napoi, privind cu un zâmbet

    spre pantofii ei, ca [i cum s-ar fi a[teptat s` se descal]e pe loc.Amy nu se putea clinti.– Poftim?– Cel pu]in, pentru moment.Sim]ind un val de fierbin]eal` care o cuprindea de jos \n sus, \[i

    mu[c` buza, privind dincolo de el pentru a vedea c` holul se golise[i erau singuri. |[i ridic` poala larg` a rochiei peste genunchi [i se

    R~SARE STEAUA POLAR~ 11

  • aplec` s`-[i priveasc` pantofii, doi escarpeni mici [i dr`g`la[i, deculoarea somonului, ca s` se asorteze cu rochia. Nu p`reau s-ostrâng`, dar erau cu un num`r mai mici.

    – {i-n fond, ce naiba? spuse ea, ridicând un picior s`-[i scoat`pantoful.

    |n clipa când \[i pierdu echilibrul, Josh \ntinse pe dat` o mân`,apucând-o de cot.

    – {tii, va trebui s` m` \ncal] la loc, \nainte de a ajunge larecep]ie, spuse ea. Chiar dac` sunt prea mici. S-a produs o\ncurc`tur` cu comenzile.

    – Cine te oblig` s`-i por]i?Nu putea vorbi serios. Amy zâmbi din nou, observând c`, f`r`

    tocuri, trebuia s` se uite \n sus pentru a-l privi \n ochi. Era \nalt;b`rbia ei abia \i ajungea la nivelul umerilor la]i. Ochii ei, \ns`, seaflau la aceea[i \n`l]ime cu gura lui, iar surâsul de un farmecdevastator \i stârnea o u[oar` panic`. Cine era individul?

    – Exist` un cod vestimentar al domni[oarelor de onoare, \n cazc` n-ai observat, spuse ea, \n timp ce-[i mi[ca degetele de lapicioare \n ciorapii de nylon, relaxându-[i-le mul]umit`. Ridic` omân` s`-[i ating` coafura fantezist` [i, cu acel prilej, sim]i c` bucle-le ei blonde erau moi, \n pofida fixativului; jenat`, \ncepu s`-[i\nf`[oare pe deget o [uvi]` liber` de la ceaf`. Include p`rul, ma-chiajul, rochia asta fantastic`, po[etu]a asortat` [i, bine\n]eles,pantofii.

    |nainte ca ea s`-i \n]eleag` inten]ia, Josh \i desprinse u[urelpantofii din mâini.

    – {i dac`, din \ntâmplare, pantofii se r`t`cesc? \ntreb` el. La felcum, tot din \ntâmplare, au fost de m`rime nepotrivit`?

    Alarmat`, \l v`zu vârând un pantof \n buzunarul smochingului.– Nu po]i face asta, \ntinse ea mâna s`-[i ia \napoi cel`lalt

    pantof, \nainte de a disp`rea [i el.Josh se mul]umi s`-l ridice suficient de sus pentru ca ea s` nu-l

    mai poat` ajunge.

    12 CARAGH O’ BRIEN

  • – Dac`, \n loc de a intra la recep]ie, ai face o plimbare cumine, pân` la magazinul de dup` col], ca s` cump`r`m o perechede mocasini? ar`t` el spre u[a care d`dea \n holul hotelului,a[teptându-se vizibil s`-l urmeze. Amy privi mocheta tentant`, pre]de-un tr`d`tor moment, \nainte de a-[i da seama c` ar fi fost onebunie s` accepte.

    |n`l]ându-se pe vârfuri, cu o privire \ncruntat`, \i smulse panto-ful dintre degete.

    – {i cel`lalt, ceru ea cu severitate, \ntinzând mâna.– Ni[te mocasini moi [i comozi. De o singur` m`rime, potrivit`

    pentru orice picior.Amy refuz` s` zâmbeasc`.– Am o \ndatorire. Inclusiv \n materie de pantofi, [i nu m` las

    corupt`. D`-l \ncoace.|ncet, Josh scoase cel`lalt pantof din buzunar [i i-l restitui.

    Rezemându-se de perete, Amy \i \nc`l]` la loc pe amândoi, \nainteca Josh s` poat` \ncerca vreo alt` n`zbâtie. Când pantoful drept \iatinse partea dinapoi a c`lcâiului, v`zu c` i se formase o b`[ic`.Dac` nu-[i aplica pe ea cât mai curând un leucoplast, avea s`[chiop`teze. D`du vina tot pe Josh.

    Acesta chicoti gros, din gâtlej:– Cât pe ce s` ]i-o fac.– Cât pe ce s` i-o faci pantofului. E o nesim]ire s` m` ispite[ti

    cu mocasinii, când sunt hot`rât` s` ar`t [i eu ca o doamn`, m`caro dat` \n via]`.

    |n timp ce pornea pe lâng` el, Josh \[i \ncruci[` bra]ele pe piept,continuând s` zâmbeasc`.

    – Data viitoare, va trebui s` te ispitesc cu ceva mai irezistibil.Se \ntoarse s`-l priveasc`, nedumerit`, iar expresia de pe chipul

    lui \i spori incertitudinea. Vorbea ca [i cum s-ar fi ]inut dup` ea.Numai c` nu se compara nici pe departe cu ceilal]i b`rba]i care-if`ceau curte \n mod normal. Dar, \n fond, nici ea nu ar`ta ca de obi-cei. La fel de bine ar fi putut s` fie deghizat`.

    R~SARE STEAUA POLAR~ 13

  • Ascunzându-[i un zâmbet, Amy se \ntoarse [i porni spre ceilal]iinvita]i din sala de bal, unde scaunele de la ceremonie fuseser` datela o parte ca s` fac` loc pentru dans. Cu un sentiment de u[urarecare d`inuia, observ` c` u[ile culisante fuseser` deschise,dezv`luind un bufet somptuos, iar \ntr-un col], un cvartet decoarde cânta melodii romantice din anii treizeci [i patruzeci. To]icei o sut` cincizeci de nunta[i erau \mbr`ca]i \n smochinguri [irochii lungi, dar \mbr`c`mintea formalist` nu p`rea s`-i inhibedeloc – ba chiar dimpotriv`, de peste tot auzindu-se râsete [i con-versa]ii vesele, \n contrapunct cu muzica.

    Lui Amy \i pl`ceau cel mai mult lumân`rile. De[i era abiajum`tatea dup`-amiezii, lumina lumân`rilor r`spândea o aur`blând` de-a lungul pere]ilor de lemn lustruit [i al grinzilor din inte-riorul rustic dar elegant, accentuând frumuse]ea natural` alemn`riei geluite cu migal`. Avea senza]ia c` se afla \ntr-o alt`epoc`, pe vremea când oamenii tr`iau mai aproape de p`duri [i dep`mânt, lucru care se reflecta [i \n locuin]ele lor. Prin u[ile cu gea-muri, vedea terasa de piatr` [i albastrul-verzui al Lacului Eloise deafar`. Totul ar`ta ca [i cum tinerii c`s`tori]i ar fi adus \ntreaga suit`nup]ial` \ntr-un loc ideal pentru luna de miere.

    Cunoscând-o pe Briana, Amy nu se mira c` nunta era preg`tit`perfect. Copil`riser` \mpreun` \n Harmony, Minnesota, [i chiarcând familia Brianei se mutase \n Montana, cele dou` prietener`m`seser` apropiate, comunicând prin telefon [i scrisori. V`zând\n dep`rtare mireasa, Amy sim]i un ciudat junghi de singur`tate [i,pentru a suta oar`, \i ur` \n gând numai fericire.

    Petrecerea evolua cu u[urin]`, printre aperitive [i antreuri, spremasa de cin`, \n timp ce oaspe]ii propuneau toasturi spontane pen-tru tân`ra pereche. Amy conversa cu vechi prieteni, f`ceacuno[tin]` cu al]ii, noi, [i se distra de minune, mai ales dup` ce sefuri[ase afar` timp suficient ca s`-[i aplice un plasture pe c`lcâi. |ntimpul primului dans al Brianei cu Lee, din tavan cobor\ un glob cuoglinzi, \mpr`[tiind puncte de lumin` prin toat` sala. Unii râdeau,

    14 CARAGH O’ BRIEN

  • al]ii oftau, iar Amy trase concluzia c`, la urma urmei, se putea canun]ile s` nu fie chiar atât de plicticoase.

    Dup` care, \ntrucât nu se mai putea ab]ine, \ncepu s` cautesilueta \nalt` cu umeri la]i a lui Josh Kita, [tiind c` prin statura luiie[ea \n eviden]` dintre majoritatea b`rba]ilor prezen]i. Neg`sindu-l,constat` c` avea un sentiment de dezam`gire [i privi prin u[iledeschise, spre teras` [i lac, peste care se l`sa o lumin` violet`,anun]ând \nserarea. Unde se dusese? {i ce anume o f`cuse s`cread` c` avea s-o caute cu mult \naintea acestui moment?

    – Dansezi?Glasul se auzi din spatele ei, ca un murmur sc`zut la ureche, iar

    Amy, \ntorcând capul, \l v`zu. Ochii lui cenu[ii erau aten]i, recep-tivi, f`când-o s` simt` ceva diferit.

    – Cu tine?Josh râse \nceti[or:– Nu, cu unchiul George.Amy arunc` o privire spre masa principal`, unde st`tea a[ezat

    unchiul George, cu piciorul \n gips proptit pe un scaun.– Mi-ar pl`cea s` dansez cu unchiul George, replic` ea.– {i mie, dar trebuie s` ne mul]umim cu ce avem.|i lu` mâna [i [i-o potrivi pe bra], pentru a o conduce printre

    mese, spre ringul de dans.|ntrucât anii ei de ini]iere \ntr-ale dansului coinciseser` cu voga

    disco, primele acorduri ale unui vals o f`cur` s` tremure serios, dar\[i strecur` mâna dreapt` \n stânga lui, ridicat`, iar degetele mâiniistângi i le puse pe um`r. |i sim]i mâna cuprinzându-i talia [i seapropie, l`sându-se c`l`uzit` de instinct, spre cel mai firesc loc din-tre bra]ele lui. Peste o clip`, Josh \ncepu s-o plimbe gra]ios \mpre-jurul ringului. Fie era un dansator incredibil de abil, fie Amy st`teacu picioarele pe pantofii lui.

    |nchise ochii, l`sându-se prad` \nchipuirii c` o tr`gea [i maiaproape, pentru a-i sim]i p`rul cu b`rbia. La turul urm`tor, Joshsl`bi strânsoarea bra]elor, iar Amy ridic` privirea [i-l v`zu zâmbind.

    R~SARE STEAUA POLAR~ 15

  • – Suntem vecini, spuse el.– Cum?– Locuie[ti \n Harmony, Minnesota, nu? Eu stau \n Blue Gill.Fu atât de surprins`, \ncât pentru prima oar` pierdu ritmul, dar

    \[i reveni repede. Presupusese c` locuia \n Montana, sau poateundeva \n est. Dar, la propor]iile statului Minnesota, st`teau prac-tic gard \n gard.

    – Pân` acolo sunt doar dou` ore de drum, spuse Amy.– Exact.|l v`zu a[teptându-i reac]ia, iar unghiul peste m`sur` de politi-

    cos al sprâncenelor lui \i trezi pe dat` suspiciunile.– {i ce mai [tii despre mine? \l \ntreb`.– P`i, n-am avut la dispozi]ie decât vreo dou` ore pentru investiga]ii.O conduse cu dib`cie pe lâng` o alt` pereche de dansatori.– Ar trebui s` fie de ajuns pentru a-mi fi cunoscut toat` via]a.Josh râse:– Nu tocmai. Doar datele cele mai importante.– Ca de pild`?– E[ti nec`s`torit`.Ca s` vezi.– Nu ]i-au spus dac` am sau nu un prieten?El cl`tin` din cap.– Dac` era important, ar fi fost aici, cu tine.Cam asta era [i p`rerea ei. Totu[i, o amintire nepl`cut` o f`cu

    s` se indispun`.– {i altceva, ce ]i-au mai spus despre mine?Probabil putea ghici [i singur`. Avea aceea[i vârst` cu Briana –

    dou`zeci [i [ase de ani. Lucra la o firm` de echipamente pentrucanotaj, care deservea principalele parcuri naturale din nordul sta-tului Minnesota. P`rin]ii s`i fuseser` invita]i [i ei la nunt`, darlocuiau \n Irlanda, la Dublin, [i nu putuser` veni. Nimeni, \n afar`de Briana, nu cuno[tea detaliile mai complicate ale vie]ii ei senti-mentale, [i se \ndoia c` Domnul Inspector o interogase pe mireas`.

    16 CARAGH O’ BRIEN

  • – Au spus c` e[ti la fel de independent` ca un elan, continu` el.Dar mai de[teapt`.

    Amy râse scurt.– Cu cine-ai vorbit?– Am promis s` nu spun.|n continuare, Josh \ncepu s-o conduc` \mprejurul ringului cu

    mi[c`ri mai fluide, iar Amy \[i d`du seama c` pân` atunci nu f`cusedecât s-o lase s` se familiarizeze cu ritmul valsului. |ncerca s` nu seconcentreze prea tare, l`sându-se \n voia muzicii [i a \ncrederii \nbra]ele sigure [i ferme ale b`rbatului care o \nvârtea cu el f`r` efort,printre ceilal]i dansatori, pân` când luminile [i culorile dinapoiaum`rului lui se \nv`lm`[ir` \ntr-un colaj ame]itor.

    Când \n sfâr[it \ncetini, Amy sim]ea cum toat` fa]a \i radia depl`cere [i v`zu \n ochii lui negri satisfac]ia de a fi reu[it.

    – Ai experien]` la dans, \i spuse ea.Josh zâmbi.– Pu]in.Era prea modest.– N-am \ntrebat nimic despre tine. E[ti celibatar?O clip`, p`ru aproape nemul]umit, ca [i cum l-ar fi iritat faptul

    c` nu ceruse rela]ii despre el. Valsul se sfâr[i, iar Amy se desprinsedin bra]ele lui, \ntorcându-se spre instrumenti[ti s`-i aplaude [iobservând cum reflectau oglinzile globului lumina pân` \n cele mai\ndep`rtate col]uri ale s`lii.

    Ridic` ochii spre el.– Voi lua t`cerea asta meditativ` drept un r`spuns afirmativ.– Scuz`-m`, o rug` el. Credeam c` r`spunsesem.– }i se \ntâmpl` adesea? S` ui]i s` vorbe[ti?– Numai când gândesc.– Nu [tiam c` gândirea [i vorbirea se exclud reciproc.Josh surâse, cu ochii \ngustându-i-se u[or la col]uri.– Te-ai mira s` afli.Instrumenti[tii \ncepur` o pies` disco, iar Amy se crisp` \n sinea ei.

    R~SARE STEAUA POLAR~ 17

  • – E cam cald aici, spuse ea. Ce zici, \ncerc`m terasa?|l lu` de bra] [i ie[i cu el pe terasa sc`ldat` \n lumina \nser`rii.

    Ridic` privirea spre primele stele, aproape \necate \n razele luniipline; nu-i venea s` cread` c`, peste doar câteva ore, trebuia s`p`r`seasc` locul acela minunat. |[i scoase ceasul din po[et` [i \lridic` \n lumina slab`, pentru a privi cadranul: [apte [i dou`minute.

    – Ce fel de ceas e `sta? \ntreb` Josh.|i observ` surpinderea [i ascunse repede ceasul la loc \n po[et`.

    Era un mic ceas de scufund`ri, pe care-l cump`rase pentru c` eraantiacvatic [i rezistent. De[i era mult prea masiv [i negru ca s`-lpoarte cu rochia, nu-i pl`cea s` se despart` de el, a[a c` g`sise unfolos po[etei.

    – Un ceas ca oricare altul.Umblând cu degetele prin materialul moale, se \ncrunt` [i

    scoase batista.– Batista ta a r`mas la mine.Josh cl`tin` din cap [i se s`lt` cu un [old pe balustrada terasei,

    f`când ca prin deschiz`tura sacoului s` i se vad` albul rece alc`m`[ii [i dungile sub]iri ale vestei [i pantalonilor. |n spatele lor,muzica [i lumina lumân`rilor pluteau blând prin u[ile cu geamuri.

    – |mi dau seama c` n-ai petrecut nici o clip` gândindu-te lamine, spuse el.

    Zâmbind, Amy \i oferi batista.– Poftim.– P`streaz-o tu.Un moment, fu nedumerit`, apoi o introduse la loc \n po[et`,

    ezitând.– E[ti sigur?– Dac` n-ai vrut s` prime[ti mocasinii, m`car accept` batista. {i,

    dac` tot veni vorba, cum te mai descurci cu pantofii?– Nu-ncepe iar. N-am s` mi-i scot.Josh râse.

    18 CARAGH O’ BRIEN

  • – Sper numai c` nu i-am c`lcat prea mult \n picioare, cânddansam.

    – {tii bine c` nu i-ai c`lcat.Se \ntoarse cu fa]a spre ap`, rezemat` de balustrad`. Lumina

    lunii lucea argintiu pe valuri, iar dincolo de lac se distingeauformele uria[e ale mun]ilor, conturând un orizont \nalt [icol]uros pe cer. Era atât de diferit de orizonturile pe care lecuno[tea de-acas`, dar de o frumuse]e mirific`, iar Amy nu puteas` nu se p`trund` de vraja nop]ii.

    – Briana a ales ziua nun]ii \ntr-o perioad` cu lun` plin`, spuseea \ncet.

    – La ultima lun` plin`, unde erai?|i pl`cu \ntrebarea. Fu nevoit` s` se gândeasc`.– Acas`. Am observat-o când m` \ntorceam de la cump`r`turi.F`r` voie, \[i aminti cum \n aceea[i sear` ascultase [i mesajul lui

    Andy pe robot, dar alung` imediat gândul.– Faci cump`r`turi seara?– }i se pare ciudat? Atunci am timp. Tu unde-ai fost, la ultima

    lun` plin`?Josh \[i schimb` pozi]ia, \ntorcându-se [i el cu fa]a spre lac, iar

    Amy \i studie profilul. Sim]ea c` voia s`-i spun` ceva, un lucru pecare n-avea s`-l dezv`luie decât dac` ea a[tepta cu r`bdare.

    – Am fost la \nmormântarea fostei mele so]ii, spuse el \ncet. |nnoaptea aceea, am v`zut luna de pe treapta din fa]` a casei ei, dup`plecarea ultimilor participan]i.

    Amy avu nevoie de câteva secunde pentru a deslu[i toate infor-ma]iile: Josh fusese \nsurat. Divor]ase. Iar acum, recent, fosta luiso]ie murise. Era o poveste enorm de complicat`. Nu-[i putea ima-gina nici pe departe sentimentele lui. Cât de diferit` trebuia s` fifost pentru el nunta de azi, cât` vreme pentru ea fusese plin` deveselie [i dulci doruri.

    – Ai copii? \l \ntreb`, cu voce blând` [i sc`zut`.|n lumina lunii, \l v`zu \ntorcând capul pentru a o privi, cu ochi

    R~SARE STEAUA POLAR~ 19

  • indescifrabili. Nu avea idee la ce se gândea, nici de ce o privea a[a,dar sim]i c` o durea inima pentru el.

    – Am dou` fete. Chloe are opt ani, iar Hannah, [ase.– {i locuiesc cu tine?– Le-am primit \napoi abia acum o lun`, când a murit mama lor.

    Pe timpul cât am venit aici, la nunt`, stau cu ele p`rin]ii mei.– I-auzi, murmur` ea \ncet.Sunetul \ngro[at cu care r`spunse John nu era decât \n parte un

    râset.– C` bine zici.{i atunci, Amy f`cu un lucru pe care nu-l mai f`cuse \n via]a ei.

    {tia c` nu era bine. {tia c` era \mpotriva tuturor codurilor de com-portament pe care le cunoscuse vreodat`. Dar instinctul \i spuneac` Josh se sim]ea singur [i, f`r` \ndoial`, trecea printr-o perioad`dificil`. F`r` a cunoa[te nici un detaliu, [tia c` suferea [i era \ndu-rerat de pierdere. Inima ei era plin` de romantismul [i speran]elegeneroase ale nun]ii, iar trupul \nc` mai p`stra c`ldura valsului. |[ipuse mâna peste a lui, a[a cum st`tea rezemat` pe balustrad`, iarcând Josh \ntoarse capul spre ea, se apropie de el, ridicând fa]a. Cubuzele u[or desp`r]ite, \l privi, \ncercând s` vad` \n adâncurileochilor lui negri.

    |l auzi gemând, dup` care Josh \nchise ochii.– E[ti o diavoli]` trimis` s` m` tortureze, a[a-i?Când \i deschise din nou, \n ei lucea o expresie crud`, auto-

    ironic`.Amy sim]i cum o str`b`tea o dorin]` delicios de dureroas` [i i se

    opri respira]ia. Mai r`mase astfel o clip`, dorind ca Josh s`-ir`spund`, apoi \[i d`du seama c`-[i pierduse min]ile. Privirea \i[ov`i.

    – Nu pleca, [opti el, [i o trase \nceti[or \n bra]ele lui puternice.Ochii s`i cenu[ii p`reau s-o devoreze, iar Amy \[i aminti din nou

    puterea \ndârjit` cu care vâslise pe lac. O fi fost Josh Kita gra]ios [icontrolat \n timpul valsului, dar \[i reprima o putere feroce, care

    20 CARAGH O’ BRIEN

  • pândea \napoia pleoapelor lui coborâte. Revela]ia o surescit`,f`când s-o str`bat` un fior de ner`bdare pe [ira spin`rii.

    „Ce naiba m-a apucat?“ se \ntreba Josh, \nfrânându-[i necru]`tordorin]a. Cu ochii ei de ]iganc` [i b`rbia o idee prea ascu]it`, era fer-mec`toare [i luminoas` ca luna reflectat` \n p`rul ei imposibil. Iarel... Josh nici nu mai [tia ce s` spun` despre sine \nsu[i, dar n-aveanici o \ndoial` c` nu era bine ce se \ntâmpla. Nu putea s-o s`rute,nu a[a cum ar fi dorit, când abia se cuno[teau, când cea care vor-bea era lumina lunii, iar el era destul de matur ca s` nu se laseam`git.

    Pe buze i se ivi acel zâmbet piezi[ care-l f`cea s` nu-[i maiaminteasc` prea u[or c` era un gentleman.

    – Pe cine \ncerci s` protejezi? \l \ntreb` ea.– A[ prefera s` nu-mi cite[ti gândurile.– Atunci, opre[te-m`.La auzul seduc]iei latente din vocea ei, i se \ncordar` to]i

    mu[chii din trup. Nu putea s` aib` idee ce efect puternic aveaasupra lui. Dar al dracului s` fie dac` mai era \n stare s` rezistemult` vreme.

    Cu un bra] petrecut \n jurul ei, \i ridic` b`rbia, pentru a-i \ncli-na fa]a \n lumina lunii, jurând s`-[i d`ruiasc` sie[i ceva la care s`viseze, s-o vad` cât mai bine, \nainte de a-i da drumul [i a reveni cupicioarele pe p`mânt. Linia curb` a gurii ei pu]in cam prea late sepotrivea de minune cu surâsul dulce [i dornic din ochi.

    O, Doamne, deja ajunseese prea departe. Dac` la un momentdat avusese cât de cât situa]ia sub control, de mult nu mai era cazul.

    Imediat ce-l v`zu apropiindu-[i chipul de ea, Amy \nchise ochii[i \n`l]` capul, sim]ind prima atingere a s`rut`rii lui ca pe o for]`pârjolitoare ce destr`ma toate celelalte for]e din via]a ei, inclusivcea gravita]ional`. Se ridic` pe vârfuri, l`sându-[i bra]ele s`-lcuprind` pe dup` gât, din proprie ini]iativ`. Josh o strângea cuputere, cl`tinându-se, astfel \ncât se ag`]` de el, sim]indu-ifierbin]eala trupului prin materialul sub]ire al rochiei. Buzele lui

    R~SARE STEAUA POLAR~ 21

  • erau calde [i maleabile, iar \n clipa urm`toare, poruncitoare [ifl`mânde, azvârlind-o \n plin` suprasarcin` senzorial`. Mirosea anunt`, cumva, a excita]ie [i mirodenii, iar când \n sfâr[it \[idesprinse gura de a ei, emo]iile care i se \nvolburau \n piept of`cur` s` exclame u[or.

    O cobor\ din nou cu t`lpile pe pardoseala terasei.Deschizând ochii, Amy se concentr` intens asupra papionului

    lui, \nfruntându-[i un val de sfial` ce amenin]a fericirea pe care osim]ea. |i netezi reverele smochingului cu mâinile, rezemându-[i-leapoi pe pieptul lui, \n timp ce el continua s-o ]in` \n bra]e.Gândurile \i goneau n`valnic, dar amu]ise complet. Nu [tia cea[tepta de la el s` spun`, dar se ruga s` nu \ntârzie prea mult.

    Brusc, Josh \i d`du drumul. Fu atât de surprins`, \ncât trebui s`se ]in` de balustrad` pentru a-[i p`stra echilibrul, iar ochii i se\n`l]ar` spre ai lui. Privea spre sala de bal, unde st`tea \n u[` ungrup de oameni, p`rând s` se uite la ei.

    Amy sim]i c` obrajii i se \nro[eau ca focul [i se \ntoarse spre lac.Lâng` ea, \l sim]i pe Josh devenind rigid.

    – Mi se pare c` avem de ales, spuse el.Tonul lui nu-i pl`cea deloc. Era prea \ncordat, prea distant.– |ntre ce [i ce?– Am putea s` ne \ntoarcem \n sala de bal, ca [i cum nimic nu

    s-ar fi \ntâmplat.Ha! Slabe [anse.– Sau?– Sau, am putea urca \n camera mea, s` termin`m ce-am \nceput.Vorbea cu un glas t`ios, absolut diferit de tot ceea ce-i

    dezv`luise pân` atunci. Lezat` [i nedumerit`, Amy \i cercet` expre-sia. P`rea aproape s` \ncerce a fi crud, s` reduc` s`rutul lor la unschimb sordid care urma s` se finalizeze printr-un raport sexual\ntre doi oameni practic necunoscu]i.

    F`cu un pas \napoi, strângând pumnii. O durea inima dedezam`gire.

    22 CARAGH O’ BRIEN

  • – Nu [tiu la ce m-am a[teptat, spuse ea, dar n-a fost deloc a[a ceva.Pre] de \nc` un moment, Josh p`ru \ncremenit \n trufia sa, apoi

    se apropie.– Amy, \mi pare r`u...– Nu e cazul, \l \ntrerupse ea. Ce ]i-a trecut prin cap? Chiar m`

    credeai sincer \n stare s`...Apoi, \ns`, \[i aminti c` ea ini]iase contactul, aruncându-se efec-

    tiv \n bra]ele lui. Obrajii i se aprinser` de umilin]`.– O, Doamne!– Bine\n]eles c` [tiu c` nu e[ti o...Se opri.O t`cere sfâ[ietoare se prelungi \ntre ei, convingând-o pe Amy

    c` nimeni nu se sim]ise vreodat` mai penibil [i jenant. Privi orbe[tespre lac, iar \n clipa urm`toare se \ntâmpl` cel mai r`u lucru cuputin]`. Josh \ncepu s` chicoteasc`. Fu atât de [ocat`, \ncât avunevoie de o clip` ca s`-[i dea seama c` acel sunet nu putea fi inter-pretat altfel decât ca o expresie de amuzament.

    – Ce Dumnezeu e a[a de comic? \ntreb` ea.– Iart`-m`, \i ceru Josh, gr`bit. N-am vrut s`...– Trebuie s` plec, i-o retez` Amy, \ndep`rtându-se de el.Nu mai suporta. Toat` seara aceea magic` era distrus`. Mai \ntâi,

    o luase drept un flirt ieftin. Iar apoi, avusese tupeul s` râd` de ea.– Stai o clip`...– Pierd avionul, mai arunc` ea peste um`r, f`când \nc` un pas.– Pleci \n seara asta?– La revedre.{i \l l`s` pe teras`. „Acum sper c` ]i-a venit mintea la cap, Aim“,

    se dojeni ea, cu inima sfâ[iat` de am`r`ciune [i umilin]`. „Proast`mai e[ti, Amy, proast` f`cut` gr`mad`.“ Nici m`car durerea depicioare n-o mai sim]i, \n timp ce urca \n goan` scara lung`, fuginddin r`sputeri spre camera ei.

    R~SARE STEAUA POLAR~ 23

  • Capitolul 2

    Josh regl` mai tare volumul muzicii, pentru fetele care st`teaupe bancheta din spate, [i \ncerc` s` se concentreze asupra drumu-lui nefamiliar. |n ultimele dou` s`pt`mâni se sim]ise ca un nesim]it,iar acest lucru \l f`cea s` fie nervos [i s` se orienteze greu. N-ar fitrebuit s-o s`rute pe Amy. Fusese o gre[eal` evident`. Iar apoi,v`zând-o furioas`, râsese de ea. O mitoc`nie absolut`. Se mândreacu faptul de a fi, \n esen]`, un om bine crescut.

    – Nu [i cu Amy, morm`i el.– N-auzim muzica! strig` Chloe. D`-o mai tare.– Adineaori am dat-o.Dar mai roti pu]in, totu[i, butonul.De[i fusese ocupat s` jongleze cu termenele de predare [i

    fetele, se gândise mult la Amy \n s`pt`mânile de dup` nunt`, [tiindc`-i datora scuze, sim]ind ap`sarea repro[urilor pe m`sur` ceamâna s` ia leg`tura cu ea. De ce o invitase \n camer`? Dac` [i-arfi ascultat cât de cât instinctele, ar fi [tiut c` n-o interesau aven-turile de-o noapte. {i nu era numai atât. O f`cuse anume ca s-or`neasc`. Ca s` se opreasc` \nainte de a \ncepe. Ca s` fie absolutsigur c` nu se mai gândea la el dup` nunt`, nici nu \ncerca s`

  • ini]ieze vreo rela]ie de la mare distan]`. Fa]a ei \ncrez`toare,\ntoars` \n sus, [i gura plin` de vraj`, \i revenir` \n memorie penea[teptate, f`cându-l s` se \ncrunte \nver[unat, cu privirea ladrum. Nu conta c` un singur s`rut \i amor]ise efectiv creierul, cutoate circuitele dincolo de punctul de topire. Nu-l interesa nici nufel de rela]ie, de la mare sau mic` distan]`. Era mai bine c` aflaseadev`rul despre el.

    {i atunci, de ce se mai gândea s-o caute? Un fior de emo]ie \ncerc`s`-i penetreze con[tiin]a, dar [i-l \n`bu[i. Lua-o-ar dracu’! O scuz`civilizat`. Asta era. Nimic mai mult. Apoi, \[i putea vedea de via]a lui,cu con[tiin]a \mp`cat`. |ncerc` s` [i-o imagineze \n biroul unei com-panii de echipamente de canotaj [i mai arunc` o privire pe hart`.

    – Asta e! Asta e! strig` Chloe, de pe bancheta din spate.V`zu firma: o pancart` albastr` cu un râu \nspumat [i o canoe

    ro[ie str`b`tând curen]ii printre bolovani amenin]`tori. Textulspunea: HOME TRAIL OUTFITTERS, 5 MILE. V-A}I |NCHEIATVESTA DE SIGURAN}~? Urm`toarele patru pancarte prezentauimagini la fel de senza]ionale [i alte \ntreb`ri menite s` trezeasc`interesul canotorilor de perspectiv`. Josh recuno[tea oricândreclamele eficiente [i presupuse c` firma lui Amy avea la baz` uncapital considerabil. Când ajunser` la ultima curb`, \ncetinind s`intre \n parcare, Chloe [i Hannah \[i smulser` \nnebunite centurile,ner`bd`toare s` priveasc` \n jur.

    Din parcare, v`zur` c` Labyrinth River se l`rgea spre un lac lung[i \ngust, iar din dreapta se rev`rsa o cascad`, pe sub un frumospod arcuit. Dincolo de lac [i \n spatele recep]iei se vedeau zone depicnic, iar mai multe indicatoare de lemn ar`tau traseele pentruexcursii. Priveli[tea era natural` [i atr`g`toare, de la suprafa]a rece[i lucioas` ca oglinda a lacului pân` la un pâlc de narcise viu co-lorate, la umbra deas` a unui brad.

    – Nu st`m mult, e clar? le preveni Josh. Am doar de vorbit cucineva de-aici, un minut. Ce-ar fi s` merge]i s` v` uita]i la pod? Darave]i grij` s` nu disp`re]i.

    R~SARE STEAUA POLAR~ 25

  • Fetele, cu jambierele [i puloverele pe care le purtaser` lacursurile de patinaj pe ghea]`, se luar` de mân` [i pornir` cumin]ispre pod, surprinzându-l cu maturitatea [i autocontrolul pe care ledemonstrau \ntotdeauna \n public. |nc` nu era obi[nuit cu toatemodurile diferite \n care se puteau comporta \ntr-un intreval decâteva minute, dar [tia c` fosta lui so]ie le educase foarte sever \nprivin]a bunelor maniere [i a respectului, iar \n prezen]a str`inilorerau destul de previzibile. Cu un junghi, \[i aminti cum \i ar`taser`[i lui aceea[i polite]e, exilându-l la statutul de str`in, pân` seobi[nuiser` din nou cu el, \n timpul vizitelor de custodie.

    Josh \[i vâr\ cheile \n buzunar [i porni spre birou. Cu fiecarepas, se sim]ea tot mai nelini[tit, tem`tor chiar, iar \n acela[i timp \l\ncerca o nevoie aproape fizic` de a o vedea pe Amy. Avea s` se pro-duc` aceea[i afinitate intens` pe care o sim]iser` prima dat`, saufusese cumva numai un produs secundar al nun]ii [i al luminiilunii? Avea s`-i fie mult mai u[or, dac` biochimia \i l`sa \n pace.

    Arunc` o privire scurt` spre pod. Fiicele lui erau tot acolo,leg`nând fire lungi de iarb` spre ap`. Apoi, \[i l`s` privirea s`alunece peste zona debarcaderului. Aceasta era mai populat`. |nlungul ]`rmului, doi b`rba]i tr`geau de o frânghie cu geamanduri[i greut`]i. Auzea scâr]âitul unui fer`str`u dintr-un hambar aflat \nspatele biroului, iar când z`ri contururile câtorva canoe [i caiace,presupuse c` acolo se afla un atelier de repara]ii. O alt` anex`avea \n fa]a ei dou` mese cu umbrele, \n timp ce un menu scriscu litere de culoare albastr` vie anun]a paprica[ul ca specialitateacasei. Pe pancarta de deasupra scria BUFETUL LUI DINAH. Biroulera ata[at la o cl`dire joas` [i prelung`, cu ferestre largi, [i puteavedea chiar de afar` c` era plin` cu toate felurile de echipamentepe care le-ar fi putut \nchiria sau cump`ra un canotor. De[ilocalul nu era prea aglomerat, \n parcare sta]ionau cel pu]in zece-dou`sprezece ma[ini, iar Josh presupuse c` vreo câteva grupuriporniser` pe râu. Pentru o dup`-amiaz` de la \nceputul luniiiunie, nu era deloc r`u.

    26 CARAGH O’ BRIEN

  • „Tragi de timp“, se dojeni el, sim]ind cum \i cre[tea nelini[tea \n pântec.Se opri la u[a biroului, privind un cuplu vârstnic care debarca

    dintr-o canoe, pe ponton. Se aplecar` s`-[i ia pagaiele, p`l`riile [iun r`citor, \n timp ce un salariat, stând \n ap` pân` la genunchi, le]inea barca s` nu se clatine. Josh \i privi cum râdeau \n timp ceveneau spre el, apoi se uit` din nou la canoe, surprins s` vad` c`angajatul o ridicase \n aer [i mergea ]inând-o deasupra capului, cuajutorul unei proptele de um`r, spre un rastel.

    „Are ceva for]` amicul“, \[i spuse Josh.Omul \nclin` u[urel canoea, rezemând-o de suport, apoi ie[i de

    sub ea, cu p`rul blond rev`rsându-i-se peste vesta de salvare.Josh sim]i c`-i \nghe]a sângele \n vene. Amy?Privirea \i fu atras` irezistibil spre ea, \n timp ce \ncerca s`

    reconcilieze amintirea fetei \n rochie din [ifon de culoarea somonu-lui cu femeia puternic` [i agil` care venea spre el. |[i scoase jachetade salvare, iar Josh observ` c`, de[i dup`-amiaza era r`coroas`,purta numai un maiou care-i l`sa s` se vad` bra]ele musculoase,bronzate, [i umerii puternici. Sânii \i erau plini [i tari sub bumba-cul alb al maioului, cu conturul unui sutien de dantel` abia vizibilprin material. Purta maioul vârât \n pantalonii scur]i, \ncin[i cu ocurea de piele roas` ce-i accentua mijlocul \ngust. {ortul kaki aveaman[ete ce-i scoteau \n eviden]` picioarele musculoase dar zvelte,iar \n locul pantofilor cu tocuri purta acum [osete de lân` gri [ighete de teren. Ghetele, remarc` el, erau ude. Intrase cu ele \n lac.

    }inând vesta de salvare \n mân`, Amy privi spre birou, pentrua-l vedea pe Josh Kita stând pe treapta u[ii.

    O, Doamne – Dumnezeule! Vesta \i sc`p` dintre degete, c`zândla p`mânt. Se aplec` repede s-o ridice.

    Se trezise la ora cinci [i jum`tate diminea]` [i, de dou` ore,\nv`]ase perechi de cet`]eni locali vârstnici cum s` lop`teze ca ni[tenavigatori de pe vremuri [i s` m`nânce la picnicuri ca ni[teomnivori moderni. Era munca pe care o iubea, un program pe careea singur` \l concepuse, dar nu avea nevoie s` se uite \n jos la sine

    R~SARE STEAUA POLAR~ 27

  • \ns`[i pentru a [ti ce echipament purta [i cum ar`ta \n ochii lui Josh.Nu c` i-ar fi p`sat cu ceva, \[i spuse, sim]ind fierbin]eala care i

    se \ntindea \ncet peste obraji. El ar fi trebuit s` ro[easc`, nu ea.Vino \n camera mea. Cu o furie calm`, \[i reaminti cuvintele lui jig-nitoare. |i arunc` o privire t`ioas`, judecând c` nu i-ar fi stricatdeloc pu]in` ro[ea]` pe chip, [i refuz` s` recunoasc` faptul c`, \npofida palorii [i a lipsei smochingului, tot devastator de atractiv era.

    – Scuz`-m`, spuse ea, deschizând u[a, mai-mai s`-l loveasc` \nfa]`. Am de luat ni[te cupoane.

    Se retrase \n birou [i \ntinse mâna peste tejghea, dup` cupoane[i un catalog. Ce c`uta acolo? |ncerc` s`-[i calmeze b`t`ile neregu-late ale inimii \n piept. Venise cu adev`rat.

    Arunc` o privire pe fereastr` [i \l v`zu mergând agale spre pod,cu mâinile \n buzunare [i o atitudine relaxat`. Soarele \i luminap`rul brunet [i umerii puloverului maro, iar Amy fu imediatnemul]umit` s` vad` c` se sim]ea ca acas`. Larry, contabilul st`teade vorb` cu Rex \n camera din spate, [i amândoi se uitar` afar` s`vad` dac` nu cumva intrase un client care avea nevoie de ajutor.Amy le f`cu un semn cu cupoanele, \nainte de a ie[i.

    Avu nevoie doar de un moment pentru a-[i lua r`mas bun de laMaude [i Hart Lovelace. Apoi, nu-i mai r`mase decât s`-l urmeze peJosh spre pod, pentru a afla de ce venise. Trase adânc aer \n piept,ca s`-[i calmeze nervii. De ce avea un asemenea efect asupra ei? Eraca un extemporal la matematic`. Sau o vizit` la dentist. Ori creastaunui val uria[.

    |[i arunc` peste um`r p`rul \mpletit \ntr-o coad` [i porni c`trepod. Acolo, dou` fete se jucau cu fire de iarb`, leg`nându-[ipicioarele printre gratiile balustradei. Una dintre fete avea [ireturiledesf`cute [i, \mpotriva propriei voin]e, Amy zâmbi la vedereaatr`g`toarei imagini pe care o alc`tuiau. Josh se oprise sub bradulmare de la cap`tul podului, lâng` o banc`, cu privirea spre fete, ast-fel \ncât Amy \l vedea din profil, dar era sigur` c` el \i sim]eaapropierea.

    28 CARAGH O’ BRIEN

  • |ncetini pasul, \ncercând s` nu se simt` stânjenit` \n momentulcând Josh se \ntoarse \n sfâr[it spre ea. Ochii lui cenu[ii o priveaucu o c`ldur` intens`, ca [i cum ar fi fost o \ntâlnire pl`cut` \ntre doiprieteni. Nici \ntr-un milion de ani, \[i spuse ea.

    – Fiicele tale? \l \ntreb`.Josh d`du din cap.– Am fost la cursurile de patinaj de pe Nadja Rink.Cuno[tea patinoarul; nu era departe de Labyrinth Lake.– Nu-i un drum cam lung pentru lec]iile de patinaj? ridic` ea pu]in

    vocea, peste vuietul vesel al râului, oprindu-se la doi pa[i distan]`.Josh \[i trecu o mân` prin p`r.– Am un mic hidroavion [i l-am garat la o sta]iune din ora[. Dar

    a[ parcurge oricum cele dou` ore de drum cu ma[ina. Patinajul euna dintre cele mai mari pl`ceri ale lor, [i m-am gândit c` tranzi]iaar fi mai u[oar` dac` p`streaz` o anumit` continuitate.

    Amy zâmbi, impresionat` \n secret de felul cum men]ionase \ntreac`t c` avea un avion. Nu to]i ta]ii devota]i dispuneau de mijloaceca s` le satisfac` atât de complet copiilor lor orice necesit`]i.

    – Cu atât mai bine pentru ele.– Nu-i cine [tie ce, râse el u[or. |nainte, m` gândeam c` p`rin]ii

    se-nnebunesc dup` lucrurile pe care le-ar face pentru copiii lor. Iaracum, fac [i eu acela[i lucru [i nu mi se pare mare scofal`.

    P`rea atât surprins, cât [i mul]umit de sine, iar Amy, \n ciudahot`rârii ei de a men]ine un dezinteres politicos, se pomeni \ntre-bându-se care fusese situa]ia dintre Josh [i fiicele sale. Nu \mp`r]isecustodia cu fosta lui so]ie? De cât timp erau divor]a]i?

    – Patinajul a u[urat tranzi]ia? \ntreb` ea.Josh miji u[or ochii, privindu-[i fetele.– Greu de spus. Cred c` le place.Lupta neexprimat` din sub\n]elesul cuvintelor lui o f`cu s`

    simt` un junghi de compasiune [i nu mai [tiu ce s` spun`. Josh seuit` spre parcare, când intr` \nc` o ma[in`.

    – Probabil e[ti ocupat`.

    R~SARE STEAUA POLAR~ 29

  • – Sunt.Poate ajungea mai repede la scopul vizitei, ca s` se poat`

    \ntoarce [i ea la treburi.– Pare o firm` pl`cut`. De când lucrezi aici?– Intermitent, de când am terminat liceul. |n timpul colegiului,

    vara lucram ca ghid. Anul `sta, m-am \ntors s` supervizez expansiunea.E un an critic pentru patron, Rex: sau se extinde, sau d` faliment.

    O alt` ma[in` intrând \n parcare \i atrase din nou aten]ia lui Josh.– Am impresia c` prosper`.Amy lu` acest comentariu ca pe un compliment personal [i

    zâmbi. Nu-[i \ng`duia s` se gândeasc` la ceea ce s-ar fi \ntâmplat,dac` nu era o var` de succes pentru Rex.

    – Am rezervat locurile pân` la sfâr[itul lunii. Pe urm`, vomvedea ce se mai \ntâmpl`.

    Josh \ntoarse capul, pentru a-[i supraveghea fetele, care cobo-rau de pe pod, \ndreptându-se spre leag`ne. Amy se sim]ea tot maistingherit`, \nc` nesigur` de ce venise el acolo.

    – N-am [tiut c` [i tu e[ti ghid, spuse el.Dup` expresia cu care privirea lui i se opri spre umeri, \n]elese c`

    se gândea la felul cum dusese acea canoe. Era mai mult o chestiunede practic` [i echilibru, dar \l vedea privindu-i bra]ele ca [i cum \norice moment ar fi putut ap`rea ni[te mu[chi de halterofil.

    – De ce, e ceva \n neregul` cu asta?– N-nuuu... r`spunse el \ncet.Amy râse.– N-nuuu... \l \ngân`. Mai avem o femeie printre ghizi. Nu ]i-ar

    pl`cea ca fetele tale s` [tie c`, atunci când vor cre[te mari, au s`poat` fi cândva ghizi prin ]inuturile s`lbatice, dac` vor?

    – Sigur c` da, replic` Josh, f`r` ezitare.– Ei, vezi?– Dar spuneai c` ai venit aici ca s` supraveghezi extinderea, \i

    aminti el.Zâmbind, Amy \l ]inti cu un deget.

    30 CARAGH O’ BRIEN

  • – A[a e. Conduc excursii numai când am ocazia. |n rest, m` ocupde reclame, concep programe noi, public catalogul firmei [i-mifr`mânt creierii s` g`sesc cât mai multe mijloace de a ne dezvolta.Rex r`spunde de angaj`ri [i de opera]iunile de pe-o zi pe alta. Larryface contabilitatea, iar fiica lui Rex, Dinah, conduce serviciul deaprovizionare cu alimente. Suntem aproape ca \ntr-o familie.

    Sprâncenele lui Josh se \n`l]ar`, cu o mirare care nu mai contenea.– Care e trecutul t`u profesional?„Ce te intereseaz`?“ replic` Amy \n sinea ei, tot mai

    ner`bd`toare s` afle de ce venise.– Nu am nici un masterat, dac` la asta te referi. Am absolvit

    [tiin]ele economice [i se pare c` am fler la ac]iunile de extindere.Se gândi la toat` munca prestat` pentru fratele ei, Sean, [i so]ia

    lui, Cottie, când \[i \nfiin]aser` firma de servicii foto [i video, [i cumaceasta dusese la alte posturi de consultan]`, dar pe Josh nu-l intere-sau toate astea. Sean o rugase s` r`mân` \n companie, devenindu-ipartener`, dar Amy n-ar fi putut niciodat` s` fie mul]umit` cu oslujb` care nu avea leg`tur` cu traseele s`lbatice din nord.

    Un moment, se gândi s`-i spun` despre c`l`torii franco-canadi-eni care-i fuseser` str`mo[i [i iubirea pentru natur` pe care omo[tenise de la tat`l ei. Dar el o \ntrebase despre antecedenteleprofesionale, nu despre adev`ratul trecut, cel care conta.

    – |n fine, \ncheie ea, e o poveste plictisitoare.Josh d`du \ncet din cap, ca [i cum ar fi fost de aceea[i p`rere. O

    intriga. O nedumerea total.Motivul pentru care-l pl`cea pe Josh Kita era acela c`, pe tot par-

    cursul nun]ii, n-o privise nici m`car o dat` ca pe o fâ[nea]`. P`ruseserios, respectuos din fire [i plin de o energie magnetic`, fasci-nant`. I se p`rea c` v`zuse \n ea o femeie integr`, inteligent`,dezirabil` [i plin` de vitalitate. Mai bine zis, pân` la acea insult`suprem`. Atunci, dovedise c` nu o considera decât un trup. Peurm`, r`m`sese cu gura c`scat`, când o v`zuse c`rând barca. Iaracum, observând cum o privea \n timp ce st`tea lâng` el, remarc`

    R~SARE STEAUA POLAR~ 31

  • \n ochii lui o expresie gânditoare, analitic`, [i \n]elese ce se \ntâm-pla. Categoria: femeie cu creier [i sim] al afacerilor. P`zea. Ses`turase s` tot fie categorisit`.

    De-ajuns, \[i spuse ea.Lu` o piatr` [i o arunc` departe \n râu, cu putere.– |n curând va trebui s` m` \ntorc.– A[teapt`. Am ceva pentru tine.{i, sco]ând din buzunar un ceas negru antiacvatic, i-l oferi.– ~sta-i al t`u?Privirea ei se ridic` de la ceas spre ochii lui [i, zâmbind, \ntinse

    mâna s`-l ia.– L-am g`sit pe teras`, dup` ce ne-am... dup` ce ai plecat, con-

    tinu` Josh. M-am gândit c` poate era al t`u.– Deci, acolo \l l`sasem.|[i \ncheie curelu[a neagr` [i groas` pe \ncheietura supl` a

    mâinii. Fu nevoit` s` [i-o apese pe piele, \n timp ce potrivea acul \nprima gaur`, ca s` i se poat` ridica pe antebra].

    – L-am c`utat peste tot. E ceasul meu favorit. M` gândeam c`poate-l pierdusem \n camera de hotel. Trebuie s` fi c`zut, când amscos batista ta.

    Emo]ia, bucuria \mb`t`toare [i furia din seara aceea \i revenir`n`valnic \n memorie, \mpiedicând-o s`-l mai poat` privi. I se p`reaciudat c` avusese la el ceasul \n tot acel timp, [i totu[i nu-i tele-fonase. Acum, când \l avea din nou la mân`, p`rea s-o \nc`lzeasc`neobi[nuit de tare, ca [i cum, \n locul lui, ar fi cuprins-o degetele luiJosh.

    Pe din`untru, \nc` mai ardea, de ultima dat` când o atin-sese.

    – Batista ta am aruncat-o, m`rturisi ea.Josh se lovi cu un pumn \n piept, f`când-o s`-l priveasc`.– Au! exclam` el, cu un zâmbet strâmb, [treng`resc.„Nu-mi veni cu din-astea“, spuse ea \n gând, de[i sim]ea c`

    farmecul lui \i submina deja rezisten]a.

    32 CARAGH O’ BRIEN

  • – Vreau s` l`murim ceva, continu` Josh, din nou serios.– De-asta ai venit?– Da.|l v`zu \ntorcând din nou capul spre terenul de joac`, unde

    fetele sale continuau s` se dea \n leag`ne, \ncântate. R`sucindu-seu[or, porni pe c`rarea paralel` cu râul, iar Amy \l urm` pe serpen-tinele de sub brazii umbro[i, \napoi spre locul de joac`. Senin`tateadecorului p`rea s` accentueze tensiunea dintre ei.

    – |mi pare r`u pentru ceea ce s-a \ntâmplat la Lake Eloise,\ncepu el. N-ar fi trebuit s` te invit \n camera mea. A fost deplasat[i nepoliticos, [i-]i prezint scuzele mele.

    Amy nu voia s`-[i mai aduc` aminte cum se \ncheiase s`rutullor. Dou` s`pt`mâni tot \ncercase s` nu ia \n seam` durerea, avânddrept consolare numai mândria, [i nu-i fusese deloc u[or, \n pofi-da eforturilor viteje[ti [i a faptului c`-i aruncase batista. Acum,scuzele lui \i aminteau \ntocmai cât de mult dorise s` cread` \nvraja singurului lor s`rut.

    – Un fleac, spuse ea. Las-o balt`.Josh cl`tin` din cap, nep`rând deloc satisf`cut.– N-am vrut s`-]i dau impresia c` m-ar interesa...T`cu o clip`.– C` m-ar interesa ceva de durat`. De-asta am spus-o.|n`l]ând din sprâncene, Amy \l privi mirat`.– Poftim? S` \n]eleg c` nu te interesam deloc, sau c` te intere-

    sam doar ca o rela]ie temporar`? Care insult` e cea corect`?|i v`zu tenul palid colorându-se spre ro[u [i ochii \ngustându-se

    u[or. Oprindu-se, \[i propti mâinile \n [olduri, obligându-l s` se\ntoarc` pentru a o privi.

    – E[ti exasperant, spuse ea, desc`tu[ându-[i \n sfâr[it toatefrustr`rile. Mai \ntâi m` s`ru]i, pe urm` m` jigne[ti, iar apoi apari peneanun]ate ca s`-mi restitui ceasul [i... [i... [i \ntârzii pe-aici. Iardup` aceea, din nou m` insul]i. Care-i adev`rul, te interesez sau nu?

    Josh ridic` mâna, tu[ind \n c`u[ul palmei.

    R~SARE STEAUA POLAR~ 33

  • – Ei? insist` Amy.|i r`spunse cu un râs dezarmant:– Bine. |n regul`. M` interesai. Vreau s` spun, când te-am \ntâl-

    nit la Lake Eloise, m` interesai categoric. A[a a \nceput toat`\ncurc`tura asta.

    Zâmbetul lui cald \i trezea noi b`nuieli.– „|ncurc`tur`“? repet` ea.– E cel mai nepotrivit moment. Fosta mea so]ie tocmai a murit,

    fetele mele sunt zdrobite de durere. Tu locuie[ti la dou` ore dis-tan]` [i, probabil, ai cu zece ani mai pu]in ca mine. Sunt de ocorectitudine ridicol`, gândindu-m` la asta. Dar, \n ultimas`pt`mân`, am descoperit c` nu te puteam uita. Oare ce s`\nsemne?

    Glasul \i sc`zu la nivelul unui murmur gros, ispititor:– Spune-mi.Amy sim]i c` se \mblânzea considerabil, sub efectul glasului lui

    senzual. Ca s` nu mai pomeneasc` [i sinceritatea. Problema vârsteinu-i trecuse prin minte.

    – Câ]i ani ai, de fapt?– Treizeci [i [ase.|i desp`r]ea, \ntr-adev`r, o diferen]` de zece ani. |[i relax` \ncet

    bra]ele, \nl`n]uindu-[i degetele la spate.– Jum`tate din [aptezeci [i doi, spuse ea, gânditoare.Apoi, privirea i se \ndrept` spre ochii lui.Josh tres`rise, dar imediat se reculese [i r`spunse tachin`rii ei

    cu un scrâ[net din din]i:– E[ti altfel decât la Lake Eloise.– Mda. Rochia domni[oarei de onoare nu se prea potrive[te cu

    ghetele. Grea dilem`.– Totu[i, râse Josh, erai o juliet` nemaipomenit`.Amy r`mase cu zâmbetul pe buze, de[i sim]ea un junghi de

    dezam`gire. Pe balconul acela, avusese \ntr-adev`r o senza]ie demagie [i romantism, dar acea latur` a ei nu-[i avea locul \n via]a de

    34 CARAGH O’ BRIEN

  • zi cu zi. Cel mai greu era c` ambele fa]ete existau \mpreun`, darhainele nu le puteau \nf`]i[a decât pe rând.

    – Va trebui s` m` vezi data viitoare când mai sunt invitat` la o nunt`.– O nunt` unde toate domni[oarele de onoare vor c`ra câte o

    canoe, replic` el.Amy râse, cu un sunet vesel [i muzical, care r`zb`tu printre

    copaci, spre leag`ne. Cele dou` fete ridicar` privirile.Josh \njur` \ncet [i o trase cu el câ]iva pa[i, pân` se ascunser`

    dup` un molid gros. Inima ei \ncepuse s` bat` cu o repeziciunealarmant`.

    – Mai râzi o dat` a[a, [i va trebui s` te s`rut, o preveni el.Amy cl`tin` din cap, zâmbindu-i. Acele aromate de molid

    ar`tau \n[el`tor de moi \napoia capului lui, pe când ochii \i st`teaua]inti]i spre ea cu o expresie intens`. Când \i sim]i mâinile calde [iputernice cuprinzându-i coatele goale, prin to]i nervii o str`b`tur`panglici de pl`cere. Peste puloverul lui cafeniu se \nvârteauorbitor pete de lumin` [i umbr`, f`când-o s` mijeasc` ochii spreel.

    – M-ai s`ruta chiar [i cu ghetele astea \n picioare? \l \ntreb`.– Mai ales cu ghetele.– Dac` te las s` m` s`ru]i, pe urm` nu vei face decât s` m`

    jigne[ti din nou.– N-am s` te jignesc, r`spunse el, aplecându-se.|i vedea genele negre, fir cu fir, m`rginindu-i fascinan]ii ochi, [i

    se sim]ea la fel de vulnerabil` ca un iepura[ hipnotizat de un [arpe.– Ba da, [opti.– Ba nu, insist` Josh [i o s`rut`. Nu f`cu decât s`-[i aplece fa]a,

    pân` când Amy nu mai avu \ncotro decât s` \nchid` ochii, s`-[iridice gura [i s`-[i lase buzele \n voia alor lui. Trupurile abia li seatinser`, iar s`rutul n-o ap`sa decât abia sim]it, dar pe din`untrul eise rostogoli un val gros de dogoare lichid`, t`indu-i respira]ia. Seaplec` mai aproape, sporind presiunea buzelor, [i-l auzi sco]ând ungeam`t sc`zut, \n timp ce f`cea un pas \napoi.

    R~SARE STEAUA POLAR~ 35

  • |i d`du drumul imediat, \ncruci[ându-[i bra]ele pe piept. Amy \iv`zu ochii \ntunecându-se de o emo]ie negr`it`, pe când degetele ofurnicau s` le ridice spre chipul lui, [tiind c` avea s` fie cald la atingere.

    – {i acum? \l \ntreb`.Aproape c` nici m`car ea \ns`[i nu-[i recuno[tea vocea, atât de

    joas` [i senzual` devenise. Zâmbi, cu pu]in` sfial`. Era efectul luiasupra ei. |i schimba toat` f`ptura, pân` [i glasul, doar cu un sin-gur s`rut.

    |n ochii lui cu pleoape grele fulger` o lic`rire de umor.– {tii vreo insult`?Amy scoase un nou hohot de râs, iar de ast` dat` cele dou` fiice

    ale lui Josh p`r`sir` leag`nele [i venir` dup` molid, s`-i caute. Amyar fi vrut s`-i spun` vreo duzin` de lucruri, dar fetele \[i tr`geautat`l de mâini, plângându-se c` le era sete.

    – Vreau s` v` prezint unei prietene, le r`spunse Josh. Ea e AmyLarkspur. {ti]i nunta la care am fost, acum dou` s`pt`mâni? Era unadintre domni[oarele de onoare. Iar ea este Chloe, puse el mâna pecapul celei mai \nalte fete, ar`tând apoi spre cealalt`: [i ea, Hannah.

    – |mi pare bine de cuno[tin]`, zâmbi Amy. Cum a fost patinajul?– Nasol, r`spunse Chloe.|i pl`cea sinceritatea ei, de[i r`spunsul o surprinse.Ochii expresivi ai lui Chloe se vedeau m`ri]i printr-o pereche de

    ochelari, iar p`rul rar [i [aten \i c`dea drept pân` pe umeri. Aveafa]a mai plin` decât a surorii ei [i ni[te pome]i pronun]a]i care nuse armonizau cu ochelarii, dându-i o \nf`]i[are unghiular`, dartotu[i atr`g`toare.

    – Chloe zice c` profa ei miroase, anun]` Hannah.– Nu-i adev`rat.– De parfumul ei zicea. Ce-i `la mosc?Amy râse. P`rul blond [i ondulat al lui Hannah era legat la spate

    \ntr-o coad` de cal, nasul \ngust se potrivea cu fa]a slab`, iar ochiialba[tri aveau un farmec exotic. Ridic` privirea spre tat`l lor [irecunoscu forma vag asiatic`, dac` nu [i colora]ia. Probabil c` so]ia lui

    36 CARAGH O’ BRIEN

  • avusese p`rul [i tenul de un blond foarte deschis, presupuse ea. Fetele\i re]ineau aten]ia, \ntr-un mod neobi[nuit [i extrem de interesant.

    – Mi-ar fi cam greu s`-]i explic ce e moscul, spuse Amy. Am auzitcumva c` v` e sete? Avem \nghe]at` pe b`], dac` tat`l vostru e deacord. Fac eu cinste.

    Josh accept`, a[a c` fetele o luar` la fug` spre Bufetul lui Dinah,urmate de el [i Amy.

    – Ai copii frumo[i, spuse ea.– |]i mul]umesc.– Kita e un nume japonez?– Da. |nseamn` „miaz`noapte“. Str`bunicii mei au venit la Blue

    Gill din Japonia.Amy g`sea c` era un lucru neobi[nuit ca o familie japonez` s`

    vin` \ntr-o zon` colonizat` \n primul rând de emigran]i scandinavi,dar se jen` s`-l iscodeasc` \n continuare, [i nici el nu spuse maimult. |n timp ce se \ntorceau, privi spre lac [i \l v`zu pe unul din-tre ceilal]i ghizi cu o clas` de \ncep`tori, \nv`]ându-i s`-[i balansezelope]ile. Duse o mân` la um`r [i-[i strânse u[or un mu[chi care odurea. Privirea lui Josh \i urm`ri mi[carea.

    – Cine are grij` de tine? \ntreb` el, \ncet.|ntrebarea, picat` din senin, o surprinse.– Poftim?– Fetele m` au acum pe mine, iar eu, pe ele. Dar tu?Amy se \ntoarse cu fa]a spre el, nedumerit` de expresia specu-

    lativ` din ochii lui. P`rea s`-i pun` o \ntrebare fundamental`, abso-lut`, ca [i cum ar fi \ntrebat-o cum respira. Nu [tia ce s`-i r`spund`.Mama [i tat`l ei locuiau \n str`in`tate. |n apropiere, avea un frate [io cumnat` pe care-i iubea din toat` inima. Dar [tia c` Josh nudespre ei o \ntrebase. Ar fi putut avea un so], de-acum, poate chiar[i copii, dar Andy fusese nepotrivit pentru ea [i nu-[i regretahot`rârile.

    – Nu e nevoie s` pui sare pe ran`, \ncerc` Amy s`-[i p`strezevocea indiferent`.

    R~SARE STEAUA POLAR~ 37

  • – Umerii t`i par s` aib` nevoie de un masaj.Inima ei f`cu un salt straniu.– Doar nu te oferi tu, sper?Josh \[i \nfund` mâinile \n buzunare, iar când sprâncenele i se

    coborâr` \ntr-o expresie enigmatic-\ncruntat`, Amy sim]i luminasoarelui \ncepând s` se unduiasc` \n spa]iul dintre ei, sub efectulunei subtile tensiuni sexuale. O f`cea s` se simt` mai \nalt` [icuprins` de o ciudat` expectativ`, ca [i cum, chiar \n acel moment,ni[te degete invizibile ar fi \nceput s`-i maseze umerii.

    – Cam a[a suna, nu? replic` el; p`rea s` fi luat o hot`râre. Teinvit la cin`.

    Amy zâmbi, potrivindu-[i o [uvi]` de p`r dup` ureche.– Ei, [i de ce a[ ie[i eu \n lume cu un tip mai \n vârst`, care are

    doi copii [i spune c` nu-l intereseaz` o rela]ie?– Pentru c` n-ai de ales. Ce zici de luni? Te-a[ putea lua pe la [ase.– {i cine va avea grij` de fetele tale?– P`rin]ii mei. Locuiesc \n Blue Gill, dup` col]ul str`zii, [i le

    supravegheaz` când eu sunt la serviciu.– Comod` solu]ie, evit` ea r`spunsul; \ntr-un fel, ideea de a lua

    cina cu Josh sem`na cu o invita]ie s` sar` \n ap` din cer. Din ce tr`ie[ti?– Sunt programator de jocuri pe computer, r`spunse el

    ridicând o sprâncean`, \n a[teptarea reac]iei.Amy nu-[i putu \nfrâna surprinderea. P`rea un om mult prea

    normal. M` rog, nu tocmai normal, dar nici atât de sucit \ncât s` fie\n genul maniacilor informaticii. Iar ea nu [tia mai nimic desprecomputere. Sim]ea o pr`pastie c`scându-se \ntre ei. Dar la ce sea[teptase? S` fie avocat, om de afaceri sau agent imobiliar?

    – Ce interesant, coment` ea.Josh, \ns`, râse, ca [i cum i-ar fi ghicit adev`ratele gânduri.– {tiu. E o ocupa]ie de sona]i. Totu[i, \mi iubesc meseria [i o fac

    cu rezultate foarte bune. M-am specializat \n jocuri pentru fete. E oprofesiune riscant`, cere fantezie [i pot lucra toat` noaptea. |miconvine. Serios. {i nu-s chiar complet sucit.

    38 CARAGH O’ BRIEN

  • Pe ultimele cuvinte, glasul s`u devenise sardonic, iar Amy \lprivi, \ncercând s` descifreze sensul neinten]ionat pe care i-l ascun-dea expresia. P`rea s` mai fi avut de-a face cu scepticisme fa]` demunca lui, ceea ce-i trezea sentimentul c` reac]ia ei \nsemna multpentru el.

    Privi spre lac, iar \n minte i se ivi o amintie fulger`toare cu Joshvâslind pe suprafa]a Lacului Eloise. Dac` Amy nu era femininadomni[oar` de onoare drept care o luase \n prima clip`, atunci niciel nu era exact ceea ce p`rea a fi.

    Reveni cu privirea spre Bufetul lui Dinah, unde Chloe [i Hannah\[i lingeau cu poft` \nghe]atele: ro[ii cu galben.

    – Nu m` prea pricep la computere, spuse ea.Nici la fiice. {i nici la oamenii atât de boga]i \ncât pot avea

    hidroavioane.De[i nu-l privea direct, \i sim]i dezam`girea. O recunoscu \n

    absen]a oric`rei glume vesel-nep`s`toare. |n felul cum scoase mânadin buzunar [i [i-o trecu prin p`r, ca [i cum [i-ar fi amintit altceva,sau pe altcineva.

    – Luni la [ase, \i mai [opti el la ureche, apoi plec` s`-[i iafetele.

    * * *

    Harmony, un or`[el f`r` preten]ii de lâng` Birch Lake, se afla lasud-est de International Falls [i la dou`zeci de minute cu avionulspre nord de casa lui din Blue Gill. Ghe]arii acoperiser` regiuneade patru ori, \nainte ca ultimul s` se retrag` definitiv, iar fric]iunilescobiser` o zon` imens` \n spatele ora[ului, l`sând un versantarcuit care cobora spre lacul \ntins [i adânc. Josh cuno[tea terenuldin zborurile anterioare, dar \n acea sear` de luni norii \i stânje-neau vederea, [i ameriz` pe lac, plutind apoi cu ajutorul elicei spredebarcaderul sta]iunii turistice, unde ajunse la scurt timp \naintede a \ncepe ploaia.

    R~SARE STEAUA POLAR~ 39

  • Cump`rase un microbuz, pe care s`-l foloseasc` \n Harmonycând ducea fetele cu avionul la lec]iile de patinaj, [i \n timp ce-i des-cuia portiera, \n pacarea sta]iunii, \nc`p`torul autovehicul \i f`cumai mult decât oricând impresia unei ma[ini de familie. Sau, poate,\i repro[a c` venise f`r` fete.

    „Ba nu“, \[i spuse el. „E foarte bine a[a.“Peste o jum`tate de or`, privea prin parbrizul br`zdat de ploaie,

    citind num`rul de pe cutia po[tal`. Casa lui Amy era o cutiu]` cudou` dormitoare [i verande largi \nchise spre sud [i est, stândag`]at` de colina ce domina Harmony, asemenea brazilor noduro[i[i b`tu]i de vânt din jurul ei.

    Toate ferestrele erau \ntunecate, ca [i cum c`su]a ar fi \ncercats` doarm`, sfidând ploaia \nver[unat`, iar Josh \[i d`du seama deceea ce se vedea cu ochiul liber: n-o g`sise acas`. Totu[i, continu`s` spere. Era luni. Se \ndoia c` ea uitase de \ntâlnire, [i nu p`reagenul care s` \ntârzie. Poate i se \ntrerupsese curentul electric.

    Ideea \l f`cu s` zâmbeasc`. Femeia asta avea \n ea mai mult`energie decât o mie de becuri aprinzându-se simultan. Altfel, cec`uta el acolo? Mai a[tept` cinci minute, dup` care ner`bdarea [imonotonia [terg`toarelor de parbriz \l \nvinser`. Orice ar fi fostpreferabil, decât s` a[tepte \n ma[in`.

    Când \n fa]a casei opri o camionet`, ploua toren]ial, iar Josh \[ipierduse ultima urm` a pl`cerii romantice de a sta sub copertina ce[iroia, la intrare. O privi cum scotea din ma[in` un sac cu echipa-mente, trântind apoi portiera, pentru a se repezi spre u[`, prinploaie. Abia când ajunse sub copertin` \l v`zu, iar atunci se strânselâng` el, pe ultima treapt`, singura uscat`.

    – Ce faci aici? \l \ntreb`, vorbind tare ca s` se aud` peste r`p`itulploii.

    Excelent. Josh \i deschise u[a cu plas` [i intrar` la ad`postulverandei.

    – Aveam o \ntâlnire, r`spunse el, cu acela[i volum vocal.Amy se uit` la ceas.

    40 CARAGH O’ BRIEN

  • – Dar ]i-am l`sat trei mesaje. A[tep]i aici de la [ase?– Am ajuns mai devreme.|ncadra]i de p`rul ud, ochii ei se dilatar` de vinov`]ie, apoi \l

    supuse pe Josh unui studiu care nu-i ajuta cu nimic orgoliul. P`reaaproape s` se bucure, v`zând cât de uzi \i erau pantofii negri de piele.

    – Crede-m` c`-mi pare r`u, \l rug` ea. Am \ncercat s` te anun].|n seara asta am alt program, de care uitasem complet, pân` ieri. Mil-am \nscris \n agend` acum câteva s`pt`mâni [i pur [i simplu numi-a venit \n minte.

    – M` bucur c` te distrezi. Care e cel`lalt program?|n loc de ai r`spunde, \l m`sur` iar cu privirea, mai \ncet de ast`

    dat`. Josh spera c`-[i d`dea seama la ce anume renun]a. Pe subsacou avea o c`ma[` albastr` apretat`, cravat` de jazz [i pantaloninegri cadrila]i. Pân` [i fetelor le ceruse p`rerea dac` ar`ta bine saunu, [i le crezuse când \i spuseser` c` era cel mai fermec`tor t`tic depe planet`. Acum, se sim]ea absurd. Când Amy observ` c` ascundeao mân` la spate, el o scoase la iveal`, ]inând un fir de cal`, alb [isuperb arcuit \n penumbra \nce]o[at` de ploaie.

    – O, Josh! exclam` ea. E minunat.|n momentul când \ntinse mâna spre bobocul delicat, \n strad`

    se trânti cu zgomot o portier`, iar Josh o v`zu tres`rind alarmat`.– Vai de mine! Intr`-n cas`, \i deschise ea repede u[a.Josh privi peste um`r, spre strad`, dar Amy \l zori \n`untru,

    aprinzând câteva lumini ca s` alung atmosfera mohorât` a seriiploioase. |[i arunc` sacul la picioarelee sc`rii, apoi \i adres` unzâmbet scurt.

    – |ncearc` s` te por]i firesc.– Ce se \ntâmpl`?– Merg s-o pun \n ap`, porni ea spre buc`t`rie, cu cala \n mân`,

    s` g`seasc` o vaz`. {i s` nu te ui]i p`trat la turban.Turban? Fusese destul de nepl`cut s-o a[tepte pe Amy \n ploaie,

    convins c` uitase de \ntâlnire sau, mai r`u, avusese vreun accidentde circula]ie. Acum, avea alt` grij`. Abia a[tepta s`-l vad` pe cel`lalt.

    R~SARE STEAUA POLAR~ 41

  • Capitolul 3

    Se auzi soneria [i, din moment ce Amy se afla \nc` \n buc`t`rie,Josh deschise u[a. Pe verand` st`teau trei femei, iar dac` el fu sur-prins, ele ar`tar` de-a dreptul lovite \n moalele capului.

    Cucoana cu turban albastru vorbi prima:– Tu cine dracu’ e[ti?– Prietenul sedus [i abandonat al lui Amy, r`spunse solemn

    Josh.– Nu mai spune! exclam` cea mai tân`r` dintre femei, o

    ro[covan` mignon` cu un zâmbet victorios [i o siluet` vizibilgravid`; \mbulzindu-se \nainte, \ntinse mâna: Cottie Larkspur, cum-nata lui Amy. Era [i timpul s` aib` un prieten, dar jur c` ar fi pututm`car s` ne anun]e, ca s` aducem mai mult pui.

    Trecu pe lâng` el, \n cas`, ]inând \n mân` o pung` cu pui lapachet, aromat.

    – Amy?A treia musafir` se ascunse par]ial dup` punga ei cu provizii.– Eu sunt Olivia, spuse ea – o femeie \nalt` [i brunet`, cu ochi

    timizi, spre cincizeci de ani. |ncântat` de cuno[tin]`. Nu ]i-amre]inut numele...?

  • – Josh Kita, r`spunse el, luându-i punga cu mâncare, pentru a-istrânge mâna cald`.

    – E[ti rud` cu acei Kita din St. Paul? Exploatatorii de fier?\ntreb` autoritar` femeia cu turban. Era cu o genera]ie sau dou`mai b`trân` decât Amy, rujat` peste m`sur` [i cu gene false cep`reau s` se asorteze cu fluturii imprima]i pe costumul cu pan-taloni. Dac` insista, Josh ar fi presupus c`-[i petrecea mult timp latombole [i colect`ri de fonduri.

    – Familia Kita din St. Paul e a unchiului meu, r`spunse el.– Atunci, \nseamn` c` e[ti fiul lui David Kita, spuse femeia cu

    turban, intrând \n living. Eu sunt Madge LaFarge, l-am cunoscut petat`l t`u \n liceu. Cu ani \n urm`, dup` r`zboi, f`ceam excursii lamina bunicilor t`i. Au renun]at la fier \nainte de toat` afacerea cutaconitul, nu-i a[a?

    – Da, doamn`.Sim]ea cum i se \nro[eau urechile, \n timp ce Madge se apuca

    s`-i \n[ire istoria propriei lui familii, cu tot cu expansiunea minei defier care adusese averea familiei, \n urm` cu trei genera]ii. Mai\n[ir` \nc` o jum`tate de duzin` de familii din industria fierului [i acherestelei, familii care formaser` coloana vertebral` a multor orga-niza]ii profesionale [i filantropice de-atunci [i pân` \n prezent,nume integrate \n istoria statului Minnesota. Se vedea clar c` ointeresa trecutul regiunii, insistând asupra gloriilor dezvolt`riiurbane, mai degrab` decât asupra efectelor complexe careurmaser` dup` devastarea resurselor naturale ale statului. |n plus,cuno[tea toate informa]iile mai personale despre familia Kita, pecare p`reau s` le [tie cei din genera]ia p`rin]ilor, inclusiv prima luic`snicie.

    – Nu te-ai \nsurat cu o fat` din California? \l \ntreb` Madge.Josh arunc` o privire spre Amy, care punea masa \n sufragerie,

    [i avu sentimentul c` asculta totul, de[i nu se uita spre ei. Observ`c` \ntârziase câteva minute pentru a lua pe ea o fust` albastr`, iarmaterialul bogat \i c`dea u[or din jurul taliei sub]iri.

    R~SARE STEAUA POLAR~ 43

  • – Ba da. Dar so]ia mea [i cu mine am divor]at acum cinci ani.– Ai jucat vreodat` bridge cu ea?Pe buzele lui Josh ap`ru \ncet un zâmbet piezi[.– Nu pot spune c` da.Madge d`du din cap \n]elep]e[te, schimbând o privire cu Cottie

    [i Olivia.– Dar scrabble? continu` ea.– Nici scrabble n-am jucat.– Ei, asta explic` totul. Ce se-aude cu farfuriile alea de carton, Amy?– Masa e pus`, r`spunse tân`ra.|mpreun` cu Cottie, pusese pe masa de sufragerie farfuriile [i o

    sticl` de vin, apoi r`spândise casoletele care con]ineau un osp`] depui, piure de cartofi, muffins de porumb, sos [i maz`re, suficient ca s`sature cinci persoane [i s` mai r`mân`. Dac` Amy credea c` Josh aveas` priceap` aluzia [i s` plece, se \n[ela amarnic, \[i spuse el. Nimic nul-ar fi f`cut s` se lipseasc` de o sear` cu Amy [i cu cele trei Furii.

    |[i trase un scaun lâng` al ei, iar Amy \i d`du puiul s` se serveasc`[i astfel \ncepu o sear` stranie cum de mult nu mai avusese.

    Madge, Cottie [i Olivia erau la fel de diferite \ntre ele ca [i deAmy, dar le unea o camaraderie sincer`. Mâncar` ca ni[te camio-nagii, dup` care aruncar` farfuriile de carton [i tacâmurile deplastic \n co[ul de gunoi [i desf`[urar` pe mas` o fâ[ie \ntins` defetru verde. Ca o regin` a bridge-ului, cu turbanul ei, Madge erapartenera lui Amy, jucând f`r` efort, cu bancuri seci [i comentariiscandaloase, \n timp ce-[i mâna alunele \nvelite \n ciocolat`.Cottie, care st`tea \n dreapta lui Amy [i o adora vizibil ca oadev`rat` sor`, tindea s` râd` de propriile ei gre[eli [i s` se scuzecând etala c`r]ile. Olivia juca feroce de concentrat` [i nu vorbeadecât când licita.

    Josh nu mai jucase niciodat` bridge, b`nuind dintotdeauna c`era un joc plicticos, dar \n timp ce st`tea a[ezat lâng` Amy, l`sând-os`-l \nve]e cuno[tin]ele elementare ale num`ratului figurilor [ia[ilor, ale licit`rilor [i ale \ncerc`rilor de a folosi trucuri, i se trezi

    44 CARAGH O’ BRIEN

  • interesul de a o urm`ri pe parcursul diferitelor procese. Eventualar fi putut \ncerca o schem` de bridge pentru un joc \n re]ea, \[ispuse el, amintindu-[i un proiect \n care se \mpotmolise.

    La un moment dat, când ea era mâna moart`, Amy intr` \nbuc`t`rie s` pun` apa pentru ceai [i, la servirea rundei urm`toare,Josh \i lu` c`r]ile ca s` le a[eze \n ordine. Revenind, Amy se aplec`peste um`rul lui [i inspect` mâna.

    – D`-i drumul, [opti ea.A[a c` Josh juc` runda \n locul ei, consultând-o când nu era

    sigur ce s` depun`, iar el [i Madge câ[tigar` cu un mic avantaj.– Nu-i r`u, tinere, coment` Madge. Nu-i r`u deloc.– |mi plac jocurile.Era pu]in spus. |i trecu prin minte c` nici una dintre prietenele

    lui Amy nu-l descususe despre ocupa]ia lui, ca [i cum n-ar fi folositocupa]ia [i pozi]ia social` pentru a categorisi oamenii. P`reau s`-laccepte ca prieten al lui Amy, necondi]ionat, ceea ce reprezenta oexperien]` inedit` pentru el. Privind-o \ngândurat pe Amy, \ncercas` descopere cum percepeau prietenele ei calit`]ile din propria sapersonalitate.

    Cottie se ridic` de la mas`, b`tându-se cu ambele mâini pe burtarotunjit`.

    – Eu, una, [tiu când am mâncat b`taie.Olivia \[i \mpinse [i ea scaunul.– Reu[it` partid`, spuse. Luna viitoare o facem la mine, da?– Doar nu pleca]i! protest` Amy. Tocmai am pus de ceai.Madge strânse c`r]ile la un loc.– Ce-mi mai place s` câ[tig la limit`!Sub privirea lui Josh, Amy insista ca prietenele ei s` mai stea la

    o rund`, dar toate p`reau gr`bite s` ajung` acas` [i, peste câtevaminute, se \ndreptau spre u[`.

    – Ofer`-i bra]ul t`u unei doamne \n vârst`, \i spuse Madge lui Josh.Ar`ta cam la fel de fragil` ca un buldozer, dar Josh recuno[tea

    imediat un ordin când \l auzea, a[a c` o escort` pân` la ma[in`.

    R~SARE STEAUA POLAR~ 45

  • – |nve]i repejor, observ` Madge.– Niciodat` n-am fost atent la bridge. V`d c` prezint` o mul]ime

    de posibilit`]i.– Mul]imi de posibilit`]i, preciz` Madge, cu o expresie complice.Olivia [i Cottie râser`, \n timp ce deschideau portierele ma[inii.

    Madge se a[ez` greoi pe fotoliul din fa]` [i-[i propti mâna \nc`rcat`cu inele pe clan]a interioar` a portierei, gata s-o \nchid`.

    – Dac` vrei s` joci bridge cu Amy, urmeaz`-mi sfatul [i n-o l`sas` te dea la o parte, cum face cu to]i ceilal]i. Are destui „amici pri-eteno[i“, dac`-n]elegi ce vreau s` spun.

    Nu era sigur c` \n]elegea.– Ce sfat i-ai da lui Amy?– Acela[i dintotdeauna. Fericit e somonul care poate \nota \n

    amonte.Josh râse, iar când Madge trase de portier`, i-o \nchise. Era o

    scorpie ]icnit`, f`r` \ndoial`. Nu trebuia s` uite s` le spun`p`rin]ilor lui c` o \ntâlnise.

    Ma[ina ocoli cap`tul fund`turii [i porni \n lungul str`zii,oprindu-se la intersec]ie cu luminile de frân` aprinse. Josh ridic`privirea spre cerul negru, f`r` stele, [i observ` c` de[i ploaia seoprise, aerul era plin de umezeal`. Se \ntoarse [i porni \ncet sprecas`, mirat c` se sim]ea atât de destins cu prietenele lui Amy, dup`a[a de pu]in timp de când se cunoscuser`. Prietenele lui Shannon\l f`cuser` \ntotdeauna s` se simt` stingher, str`in. Dar, \n fond,Amy nici nu se compara cu Shannon.

    Amy a[tepta \n u[`, ]inând \n mân` o lumânare \ntr-un glob devânt. Avea pe buze zâmbetul acela dulce, mult prea l`t`re], care \ipl`cea lui Josh atât de mult, [i puse lumânarea pe un taburetscund, \n col]ul verandei \nchise. Fusta ei albastr` urma contururile[oldurilor [i ale genunchilor, iar picioarele \i erau dezgolite dea-supra mocasinilor purta]i. Un elastic \i ]inea p`rul blond [i buclatstrâns \ntr-o coad` larg`, l`sându-i expuse fruntea [i gâtul. Luminablând` dezv`luia un balansoar de verand` [i frunzele \n form` de

    46 CARAGH O’ BRIEN

  • evantai ale unei plante \n hârd`u, iar Josh \nchise cu grij` u[a \nurma lui, auzind cum ]`c`nea \nchiz`toarea.

    – |]i mul]umesc c` ai r`mas, spuse ea. M` duc s`-mi iau unpulover. }i-e destul de cald?

    – Nici o problem`.Nici o problem` ca s` m`nânce desertul, \[i spuse Amy, \ntor-

    când gr`bit` capul, pentru a nu-l mai privi. Iar`[i. Intr` \n cas` [ideschise debaraua s`-[i ia un cardigan de ca[mir c`lduros, cel roz,pe care i-l trimisese mama sa de ziua ei. Toat` seara se uitase numaila el, incapabil` s`-[i ia ochii de la expresiile lui \n continu` [i sub-til` schimbare. |n timp ce-[i tr`gea pe trup puloverul moale, se\nfior` din nou, dându-[i seama c` tremura mai mult de nervozitatedecât de frig. Era un om absolut incredibil. „A[a c`, \ncearc` s` nucazi pe spate, idioato!“ Se vedea clar c` inten]iona s` mai r`mân`un timp prin preajma ei.

    Se opri \n buc`t`rie, s` ia dou` ce[ti [i ceainicul, strângându-itoarta cu o m`nu[`, \n drum spre verand`. Partenerele de bridgeplecaser` destul de repede, f`cându-[i o ie[ire nu tocmai subtil`.Amy era gata s` parieze pe o mie de dolari c`, lâng` ma[in`, Madgef`cuse un comentariu deplasat. |[i mu[c` buza pe din`untru,privind prin paravanul de plas` al u[ii spre Josh, care st`tea lâng`balansoarul de pe verand`. De ce venise, \n fond? Adev`rul conti-nua s-o [ocheze: r`m`sese pentru bridge. Câ]i b`rba]i ar fi f`cutacela[i lucru?

    Deschise u[a cu cotul, iar Josh ridic` privirea. Dintr-un pas lung,ajunse la u[` [i i-o ]inu deschis`.

    – Mul]umesc, spuse Amy.– Sper c` e destul de fierbinte. Te-ai \nvine]it \n obraji.– De fric`... De frig, vreau s` zic, se corect` ea; apoi, râse. Las`,

    n-am nimic.Zâmbind, Josh se a[ez` lâng` ea, pe balansoarul larg, de mod`

    veche, orientat astfel \ncât s` aib` vedere spre ora[ [i lac, \n zonadin acea parte a casei. |n cea mai mare parte, \ntinderea era cufun-

    R~SARE STEAUA POLAR~ 47

  • dat` \ntr-un \ntuneric adânc, vine]iu, dar se vedeau lic`ririle lumi-noase ale cl`dirilor din ora[, iar pe malul opus al lacului str`luceao pat` ro[ie. O briz` u[oar` sufla spre ei, aducând mirosul dens dep`mânt [i frunze ude.

    Amy cuprinse cu palmele cea[ca fierbinte, sim]ind cum c`ldurai se infiltra \n degetele \nfrigurate. Inspirând aroma parfumat` aceaiului, f`cu un efort de a-[i relaxa tensiunea din umeri, dar sim-plul fapt de a sta a[ezat` lâng` Josh avea un efect ciudat asupra ei,ca un fel de crampe la stomac, \ns` destul de pl`cute.

    – De când joci bridge? o \ntreb` el.– A, cam de vreo trei ani. De fapt, Cottie m-a atras \n grupul

    `sta. Madge e vecina ei, iar cu Olivia s-a \mprietenit când i-a apro-bat un \mprumut de la banc`. Aveau nevoie de o a patra partener`,iar Cottie s-a gândit c` nici mie nu mi-ar fi stricat ni[te prietene.

    Josh zâmbi.– {i avea dreptate?– Cred c` da. Aveam prietene la universitate, dar nici una nu

    locuie[te prin apropiere [i, mama fiind \n Irlanda, Cottie [i fratelemeu, Sean, sunt singurele mele rude la \ndemân`. Grupul debridge m` ajut` s` p`strez leg`tura cu lumea. Dar tu? Nu se poates` nu ai prieteni.

    Din ceea ce spusese Madge mai devreme, familia lui era una din-tre cele mai bogate \n rela]ii din Minnesota.

    – To]i prietenii mei sunt pe Internet, r`spunse Josh.Corespond`m prin e-mail [i ne \ntâlnim la conven]iile fabrican]ilorde juc`rii.

    Oricât ar fi \ncercat, nu [i-l putea imagina stând toat` ziua \n fa]acomputerului. |ntr-un fel, p`rea un temperament mult prea activ.Aruncând o privire spre coapsele lui suple, conturate de pantaloniinegri, avu impresia c` trupul \i era mai masiv decât \nainte, aproape\nghesuind-o \n balansoarul pe care-l \mp`r]eau.

    – Altfel, nu prea am timp pentru prieteni, ad`ug` el, mai alesacum, când s-au \ntors fetele.

    48 CARAGH O’ BRIEN

  • – Ast` sear` stau cu p`rin]ii t`i?Josh d`du din cap.– Tare le-ar mai pl`cea s` le ia la ei \n fiecare sear`, dac` s-ar

    putea. {i ei \ncearc` s` câ[tige timpul pierdut.Amy mai lu` o \nghi]itur` de ceai, dup` care se \mpinse cu vâr-

    ful mocasinului, f`când balansoarul s` se legene u[or. Sim]i balan-sul modificându-se, când Josh \[i potrivi mai bine greutatea, apoi\ncepur` s` se legene \ncet, \n scâr]âitul slab al unuia dintre lan]uri;Josh o ajuta s` \mping`.

    – Poveste[te-mi despre fete, \i ceru ea. Câ]i ani aveau când a]idivor]at?

    – Trei [i unu, râse el \ncet. {tii pungile alea de maz`re cu ani-male de juc`rie \n ele, care acum sunt a[a de populare? Fetele meleaveau vreo duzin` [i, când am plecat, au \nceput s` se joace cu elede-a \nmormânt`rile.

    Sprâncenele ei se arcuir`, cu mirare.– Nu-i pu]in cam sinistru?– Nici nu se compar` cu co[marurile. |n ultima vreme, amân-

    dou` se tem s` doarm` singure. Uneori, nici nu mai [tiu ce s` fac.Cel mai greu \i e lui Chloe.

    – Cum a murit so]ia ta?– Fosta mea so]ie, preciz` el. |ntr-o sear`, \ntorcându-se de la

    bibliotec`, oprise la stop, iar un adolescent beat a cotit aiurea ladreapta [i a intrat cu camioneta drept \n ma[ina ei. Shannon amurit pe loc.

    Amy sim]i un fior [i-[i trase mai strâns puloverul pe ea.– |mi pare atât de r`u.Vedea \n lumina palid` a lumân`rii tr`s`turile cizelate ale lui

    Josh; chipul lui era serios, cu sprâncenele \mbinate.– Nimeni nu merit` s` moar` a[a.|n glasul sc`zut i se sim]ea mânia.– Fetele mele [i-au pierdut mama fiindc` un idiot i-a vândut

    alcool unui minor.

    R~SARE STEAUA POLAR~ 49

  • Tonul lui \nver[unat o f`cu s` tresar`. Nu [tia cum s`-ir`spund`, dar emo]iile lui \i rede[teptau amintirea veche a uneireac]ii asem`n`toare. {tia din proprie experien]` c` moartea nu]inea deloc s` fie dreapt`. A[tept` \n t`cere, observându-l cum \[i\nclina capul, privind \n cea[ca de ceai.

    – E foarte ciudat. Shannon [i cu mine ne toleram, la limit`, dedragul copiilor. Am avut un divor] urât, iar eu n-am prea \ncercat s`fiu binevoitor sau corect cu ea. Nu m` mândresc cu asta. Dar, cânda murit, a \nceput s` m` apese un sentiment greu de vinov`]ie. Parc`accidentul s-ar fi \ntâmplat, cumva, din vina mea. Iar acum, nu pots` nu simt o bucurie incredibil` c` fetele au revenit \n via]a mea.

    Amy sim]i un junghi de compasiune. |l iubise a[a de mult petat`l ei [i se temuse de moartea lui atâta vreme, dar când aceasta se\ntâmplase, fusese un sfâr[it al tuturor suferin]elor [i tensiunilor, oeliberare de veghea continu`. Durerea ei fusese amestecat` cuu[urare, lucru pentru care se sim]ise enorm de vinov at`.

    – Nu ai de ce s` te ru[inezi, \i spuse ea.– Asta e, replic` rar Josh. Ai pus degetul pe ran`. Mi-e ru[ine c`,

    din cauza mor]ii lui Shannon, fetele sunt acum la mine.Amy inspir` \ncet, \ncercând s` \n]eleag` ce sim]ea. Probabil

    avusese sentimente profunde pentru Shannon, cândva, [i chiardac` divor]aser`, f`r`-ndoial` c`-i era greu s` se \mpace cu gândulmor]ii ei.

    – Se pare c` te fr`mânt` multe st`ri contradictorii, spuse ea, \ntr-untârziu. Trebuie c` ]i-e dificil s` le faci fa]` tuturor \n acela[i timp.

    Josh ridic` din nou fa]a, râzând scurt, cu privirea spre lacul\ntunecat din dep`rtare.

    – Vreau s`-mi vorbe[ti despre tine. Poveste[te-mi despre aceib`rba]i din via]a ta la care s-a referit Madge.

    Amy gemu, cu obrajii \nfierbântându-i-se.– Asta n-are nici o leg`tur`, r`spunse ea, de[i \i respecta dorin]a

    de a schimba subiectul; \[i l`s` cea[ca jos, rezemându-se maicomod \n balansoar, se desc`l]` de mocasini, strânse genunchii la

    50 CARAGH O’ BRIEN

  • piept [i l`s` \mpinsul \n seama lui Josh. S` nu-mi spui c` Madge apomenit de tipii `ia prieteno[i.

    – Ba chiar despre ei e vorba, replic` el, \ntorcând capul, cu un surâs.Amy scoase un oftat exagerat.– |[i \nchipuie c` [tie totul despre via]a mea sentimental`, dar

    nu e deloc a[a. Madge e o combinatoare \nveterat`. Ea i-a cuplat peCottie [i Sean, iar acum se preocup` de mine [i Olivia. Olivia n-arenimic \mpotriv`. Ea habar n-are de altceva decât de banc` [i e atâtde timid` \ncât \n veci nu s-ar \ntâlni cu cineva, f`r` amestecul luiMadge. Dar to]i b`rba]ii pe care mi-i prezint` Madge mie sunt... \nfine, nu [tiu ce s` spun.

    Nu-i venea s` cread` c` discuta cu el a[a ceva.– Cum sunt? \ntreb` Josh. Prea plictisitori? Prea lene[i?– Nu, r`spunse ea \ncet. De obicei sunt de[tep]i [i muncesc pe

    brânci.– Nu au carism`? Le lipse[te sim]ul umorului?Amy râse.– A, nu! Vreo doi erau adev`rate comori. Unul [i-a vopsit moto-

    cicleta \n roz, ca s` m` \nveseleasc`.La fel de comic i se p`rea s` treac` pe ro[u, \[i aminti ea.Josh \nclin` u[or capul, privind-o.– Atunci? N-aveau sex-appeal?Ochii lui Amy se ab`tur` lateral.– P`i... \ncepu ea.Se gândi la Brad. Apoi, la Andy. {i la to]i ceilal]i care \ncercaser`

    s` ajung` dincolo de s`rut`rile la desp`r]ire. Obrajii i se \nfierbân-tau treptat.

    – Nu te-ar interesa povestea asta, spuse.– Ba da. M` intereseaz` foarte mult.– Ba nu prea.– Ba prea.– Bine, [i tu? E[ti divor]at de cinci ani. N-au intrat \n combina]ie

    nici un fel de femei?

    R~SARE STEAUA POLAR~ 51

  • – Ha! râse el, f`când balansoarul s` se legene mai tare, cu o\mpingere puternic` din picior. Shannon a fost de-ajuns ca s` m`]in` o via]` de om, crede-m`.

    – |ns` chiar nimeni? nu se l`s` Amy. Niciodat`, de-atâta timp?Nu credea c` l-ar fi crezut, dac`-i spunea c` nu avusese nici o

    rela]ie. Pur [i simplu era prea chipe[. Când Josh nu-i r`spunse ime-diat, se foi incomod \n loc, dându-[i seama c` dac`-i vorbea desprefemeile lui, atunci ar fi fost cinstit s`-i spun` [i ea despre Andy.Trecuse o lun` de la ultimul lui telefon, dar continua s` se crispeze[i acum \n sinea ei, când \[i amintea cum o sunase numai ca s`-ispun` c` o ducea bine, chiar foarte bine, atât de bine \ncât, dinco-lo de cuvintele rostite, r`suna asurzitor singur`tatea. Spera ca Joshs` nu fi avut [i el o astfel de iubire pierdut`, \n trecutul apropiat.

    – Ei? insist` ea. Cred c` iar ai uitat s`-mi r`spunzi.– Era vorba despre femeile din via]a mea, corect?– Corect.|l vedea studiind-o, parc` \ncercând s` se hot`rasc` dac` s`-i

    spun` sau nu adev`rul.– Cred c` vreo dou` aventuri de-o noapte nu conteaz` cine [tie

    ce, spuse el, f`r` s` se avânte. {i mi-am dat seama destul de repedec` sexul de-amorul artei nu-mi ofer` satisfac]ii de durat`. Exist` [iriscuri. Nu merit`.

    Amy d`du din cap, tr`gându-[i coada \n fa]`, peste un um`r.Constata c` r`spunsul lui era mai intim decât se a[teptase [i, dinfelul dezinvolt cum \[i ridic` un picior pentru a-l pune pestecel`lalt, aprecie c` nici el nu r`mânea neafectat de conversa]ie.

    – |mi pare r`u c` am ratat \ntâlnirea, spuse ea.– Cel pu]in, nu m-ai decep]ionat complet.– Crezusem c` aveai s`-mi auzi mesajele. Te-am c`utat de trei

    ori, serios. Nu-]i ascul]i robotul?– Oricum le-a[ fi ignorat.|l privi cu un fior de ner`bdare, a[teptând continuarea.– Nu accept prea u[or scuzele.

    52 CARAGH O’ BRIEN

  • – {i dac` nu veneam deloc acas`?Josh ridic` dintr-un um`r.– Ai venit.|n ultima clip`. Amy se \ncrunt`, amintindu-[i cum condusese