c Curtea de la Argeºv a c co nt iu ll ne sfâr º –– dd þ îî ã fiind oo mmanifestare aa...

24
Horia Bãdescu: Lacrima lui Dumnezeu Dan D. Farcaº: Urna cu demoni Acad. Arto Salomaa: Fapte ºi legende despre saunã Ion Pãtraºcu: Academicianul Mircea Maliþa ºi strategiile asimetrice Cãtãlin Mamali: Interviu cu ªtefan Niculescu Gabriel Dragnea: Un interviu cu Ana Blandiana Mihail Diaconescu: Sonetul ºi numãrul de aur Paula Romanescu: Icar ºi Meºterul Manole Acad. Solomon Marcus: Umblând prin târg Emil Lungeanu: Bãtãile inimii reluate cu încetinitorul Mircea Opriþã: Cerul, între telescop ºi meditaþie P entru cã am mai scãpat de niºte alegeri, deci nu se poate spune cã intervenim în politicã (în cea practicã, de partid sau cu referire la vreo persoanã, subiect „interzis” la revista noastrã) ºi pentru cã „Manifestul” (vezi numãrul din luna septembrie 2012 al revistei) a suscitat oarecare interes (bineînþeles, ºi ignorarea lui este o formã de reacþie), revin cu câteva rânduri, rãspuns la unele interpelãri (întrebãri, interpretãri) pe care le-am primit. Î ncep cu chestiunea fundamentalã, cea despre care se întreabã chiar din titlu Gabriela Cãluþiu-Sonnenberg într-un articol din luna noiembrie 2012: este posibilã democraþia fãrã partide? Personal, cred cã tocmai asta e problema, cã partidele nu numai cã nu (mai) asigurã democraþia, dar nici nu (mai) pot s-o facã. Nu e (numai) vina partidelor, ci a vremurilor, a istoriei, a lumii globalizate de azi, care e mult mai complexã decât le place politicienilor sã creadã cã este. Clase sociale concurente/opuse nu mai existã ºi, chiar dacã ar exista, competiþia dintre ele nu se mai cheamã „luptã de clasã”. Politica, însã, în forma tradiþionalã, simplificã brutal realitatea. Stânga, dreapta, verzii sau roºii sunt tot atâtea categorii grosolane spre care sunt împinse discursul ºi votul, dar în care lumea de azi nu mai încape. Asistãm la o veritabilã schizofrenie, asumatã ºi practicatã parcã sub hipnozã, ºi de politicieni ºi de alegãtori. Partidele vorbesc în termeni de bine ºi rãu, pe care presupun cã le pot defini, încearcã sã mã convingã pe mine, alegãtor, cã ºi binele meu personal e cuprins în binele general pe care-l propun, ºtiind probabil – iar dacã nu ºtiu, cu atât mai rãu – cã numai Dumnezeu poate spune ce e bine sau rãu (un mod de a aminti cã, dintotdeauna, dar mai abitir în ultimele secole, binele este obiect de studiu pentru religie, filosofie, sociologie, psihologie, economie, justiþie ºi câte altele – dar nu ºi pentru matematicã: un mod de a spune cã nu existã un consens în aceastã problemã, o definiþie, discuþia va continua la nesfârºit – discuþia însãºi fiind o manifestare a democraþiei). În plus, nu numai cã fiecare partid are un bine general, dar are unul care e diferit, dacã nu chiar contrar, mãcar pe unele coordonate, de binele propovãduit de alt partid. Asta devenind scop în sine: opoziþia trebuie sã contrazicã (ba chiar sã saboteze) puterea – ºi invers... Revin. Aºa cum cred cã partidele nu asigurã democraþia, la fel de mult cred cã meritocraþia pe care o propune „Manifestul” nu e deloc opusã democraþiei – ba chiar dimpotrivã. Fac aici referire ºi la „o carte editatã la Editura Antet la începutul anului 2009 ºi interzisã în reþeaua de librãrii în 2010”, dupã cum ne anunþã prima paginã a unei versiuni care circulã pe internet (nu ºtiu dacã Primo Laurenþiu, numele scris pe copertã, este real sau un pseudonim). În aceastã carte, meritocraþia este propusã (la un nivel tranºant, parcã mai SF decât SFP, ba chiar cu revenirea la unele mãsuri – vezi problema demograficã, infracþiunile sexuale ºi altele – mai degrabã þinând de zoologie) ca alternativã la democraþie, ceea ce, subliniez, nu e deloc cazul în Utopia mea ºi nu poate fi cazul în general. Mi s-a spus ºi cã modul de constituire a Parlamentului (mã rog, a Marii Adunãri Naþionale) de acum câteva decenii ilustreazã procedura propusã în „Manifest” – alegerea pe profesii – deci nu e nimic nou aici. Corect, deputaþii MAN chiar aveau o declarat-echilibratã distribuire profesionalã, cu trei amendamente esenþiale: (1) alegerile se fãceau din patru în patru ani, deci pãgubosul ciclu electoral naþional era prezent, (2) nu se poate spune cã alegerile erau libere (în câte circumscripþii existau câte doi sau mai mulþi candidaþi?) ºi (3) dupã constituire, MAN nu mai avea decât rolul de a aplauda ºi valida legi care veneau de la partid (iarãºi partidul!), profesiile erau uitate, se simula doar funcþionarea unui „for suprem de decizie”. C red însã cã discuþia este fundamental pornitã greºit (nu numai aici, în revistã): discutãm despre „democraþie” ca ºi când acest termen ar avea un înþeles la fel de clar precum „scaun”, „ochi”, „azot”, ca ºi când acest termen ar avea însuºiri magice, evident pozitive, pe care nu trebuie sã le punem în discuþie ºi de care nu trebuie sã ne îndoim. Existã o misticã a democraþiei (la noi ºi în întreaga lume, spuneam ºi altãdatã, sã nu idealizãm politica altora), termenul a devenit un fetiº, iar dezbaterea de fond un tabu, dupã cum ne spune ºi mult mediatizata scriitoare – ºi juristã! – germanã Juli Zeh. (Aceeaºi Gabriela Cãluþiu ne-o prezintã, plecând de la un text semnificativ al Juliei, la pagina 3 a revistei.) (Continuare la pagina 2) Addenda la Manifestul SFP* Gheorghe PÃUN Curtea de la Argeº Anul IV Nr. 2 (27) Februarie 2013 c y m k Revistã de culturã Din sumar: www.curteadelaarges.ro Biserica Mãnãstirii Aninoasa Revista apare cu sprijinul Primãriei Municipiului Curtea de Argeº * Societatea Fãrã Partide

Transcript of c Curtea de la Argeºv a c co nt iu ll ne sfâr º –– dd þ îî ã fiind oo mmanifestare aa...

  • Horia Bãdescu: Lacrima lui DumnezeuDan D. Farcaº: Urna cu demoniAcad. Arto Salomaa: Fapte ºi legende

    despre saunãIon Pãtraºcu: Academicianul Mircea Maliþa

    ºi strategiile asimetriceCãtãlin Mamali: Interviu cu ªtefan NiculescuGabriel Dragnea: Un interviu

    cu Ana BlandianaMihail Diaconescu: Sonetul

    ºi numãrul de aurPaula Romanescu: Icar ºi Meºterul

    ManoleAcad. Solomon Marcus: Umblând

    prin târgEmil Lungeanu: Bãtãile inimii reluate

    cu încetinitorulMircea Opriþã: Cerul, între telescop

    ºi meditaþie

    Pentru ccã aam mmai scãpat de nniºtealegeri, ddeci nnu sse ppoate sspunecã iintervenim îîn ppoliticã ((în cceapracticã, dde ppartid ssau ccu rreferire lla vvreopersoanã, ssubiect „„interzis” lla rrevistanoastrã) ººi ppentru ccã „„Manifestul” ((vezinumãrul ddin lluna sseptembrie 22012 aalrevistei) aa ssuscitat ooarecare iinteres(bineînþeles, ººi iignorarea llui eeste oo fformãde rreacþie), rrevin ccu ccâteva rrânduri,rãspuns lla uunele iinterpelãri ((întrebãri,interpretãri) ppe ccare lle-aam pprimit.

    ÎÎncep ccu cchestiunea ffundamentalã,cea ddespre ccare sse îîntreabã cchiardin ttitlu GGabriela CCãluþiu-SSonnenbergîntr-uun aarticol ddin lluna nnoiembrie 22012:este pposibilã ddemocraþia ffãrã ppartide?Personal, ccred ccã ttocmai aasta ee pproblema,cã ppartidele nnu nnumai ccã nnu ((mai) aasigurãdemocraþia, dar nnici nnu ((mai)) ppot s-oofacã. NNu ee ((numai) vvina ppartidelor, ccia vvremurilor, aa iistoriei, aa llumii gglobalizatede aazi, ccare ee mmult mmai ccomplexã ddecâtle pplace ppoliticienilor ssã ccreadã ccã eeste.Clase ssociale cconcurente/opuse nnu mmaiexistã ººi, cchiar ddacã aar eexista, ccompetiþiadintre eele nnu sse mmai ccheamã „„luptã ddeclasã”. PPolitica, îînsã, îîn fforma ttradiþionalã,simplificã bbrutal rrealitatea. SStânga,dreapta, vverzii ssau rroºii ssunt ttot aatâteacategorii ggrosolane sspre ccare ssunt îîmpinsediscursul ººi vvotul, ddar îîn ccare llumea ddeazi nnu mmai îîncape. AAsistãm lla oo vveritabilãschizofrenie, aasumatã ººi ppracticatã pparcãsub hhipnozã, ººi dde ppoliticieni ººi ddealegãtori. PPartidele vvorbesc îîn ttermenide bbine ººi rrãu, ppe ccare ppresupun ccã lle ppotdefini, îîncearcã ssã mmã cconvingã ppe mmine,alegãtor, ccã ººi bbinele mmeu ppersonal eecuprins îîn bbinele ggeneral ppe ccare-ll ppropun,ºtiind pprobabil –– iiar ddacã nnu ººtiu, ccu aatâtmai rrãu –– ccã nnumai DDumnezeu ppoatespune cce ee bbine ssau rrãu ((un mmod ddea aaminti ccã, ddintotdeauna, ddar mmai aabitirîn uultimele ssecole, bbinele eeste oobiect ddestudiu ppentru rreligie, ffilosofie, ssociologie,psihologie, eeconomie, jjustiþie ººi ccâte aaltele– ddar nnu ººi ppentru mmatematicã: uun mmodde aa sspune ccã nnu eexistã uun cconsensîn aaceastã pproblemã, oo definiþie, discuþiava ccontinua lla nnesfârºit –– ddiscuþia îînsãºi

    fiind oo mmanifestare aademocraþiei). ÎÎn pplus,nu nnumai ccã ffiecarepartid aare uun binegeneral, ddar aare uunulcare ee ddiferit, ddacãnu cchiar ccontrar,mãcar ppe uunelecoordonate, ddebinele propovãduitde aalt ppartid. AAstadevenind sscop îînsine: oopoziþia ttrebuiesã ccontrazicã ((bachiar ssã ssaboteze)puterea –– ººi iinvers...

    Revin. AAºa ccum

    cred ccã ppartidele nnu aasigurã ddemocraþia,la ffel dde mmult ccred ccã meritocraþia pe ccareo ppropune „„Manifestul” nnu ee ddeloc oopusãdemocraþiei –– bba cchiar ddimpotrivã. FFacaici rreferire ººi lla „„o ccarte eeditatã lla EEdituraAntet lla îînceputul aanului 22009 ººi iinterzisãîn rreþeaua dde llibrãrii îîn 22010”, ddupã ccumne aanunþã pprima ppaginã aa uunei vversiunicare ccirculã ppe iinternet ((nu ººtiu ddacãPrimo LLaurenþiu, nnumele sscris ppe ccopertã,este rreal ssau uun ppseudonim). ÎÎn aaceastãcarte, mmeritocraþia eeste ppropusã ((la uunnivel ttranºant, pparcã mmai SSF ddecât SSFP,ba cchiar ccu rrevenirea lla uunele mmãsuri– vvezi pproblema ddemograficã, iinfracþiunilesexuale ººi aaltele –– mmai ddegrabã þþinândde zzoologie) cca aalternativã lla ddemocraþie,ceea cce, ssubliniez, nnu ee ddeloc ccazul îînUtopia mmea ººi nnu ppoate ffi ccazul îîn ggeneral.

    Mi ss-aa sspus ººi ccã mmodul dde cconstituirea PParlamentului ((mã rrog, aa MMarii AAdunãriNaþionale) dde aacum ccâteva ddeceniiilustreazã pprocedura ppropusã îîn „„Manifest”– aalegerea ppe pprofesii –– ddeci nnu ee nnimicnou aaici. CCorect, ddeputaþii MMAN cchiaraveau oo ddeclarat-eechilibratã ddistribuireprofesionalã, ccu ttrei aamendamenteesenþiale: ((1) aalegerile sse ffãceau ddin ppatruîn ppatru aani, ddeci ppãgubosul cciclu eelectoralnaþional eera pprezent, ((2) nnu sse ppoatespune ccã aalegerile eerau llibere ((în ccâtecircumscripþii eexistau ccâte ddoi ssau mmaimulþi ccandidaþi?) ººi ((3) ddupã cconstituire,MAN nnu mmai aavea ddecât rrolul ddea aaplauda ººi vvalida llegi ccare vveneaude lla ppartid ((iarãºi ppartidul!), pprofesiileerau uuitate, sse ssimula ddoar ffuncþionareaunui „„for ssuprem dde ddecizie”.

    Cred îînsã ccã ddiscuþia eestefundamental ppornitã ggreºit(nu nnumai aaici, îîn rrevistã):discutãm ddespre „„democraþie” cca ººi ccândacest ttermen aar aavea uun îînþeles lla ffelde cclar pprecum „„scaun”, „„ochi”, „„azot”,ca ººi ccând aacest ttermen aar aavea îînsuºirimagice, eevident ppozitive, ppe ccare nnutrebuie ssã lle ppunem îîn ddiscuþie ººi dde ccarenu ttrebuie ssã nne îîndoim. EExistã oo mmisticãa ddemocraþiei ((la nnoi ººi îîn îîntreaga llume,spuneam ººi aaltãdatã, ssã nnu iidealizãmpolitica aaltora), ttermenul aa ddevenit uun ffetiº,iar ddezbaterea dde ffond uun ttabu, ddupã ccumne sspune ººi mmult mmediatizata sscriitoare– ººi jjuristã! –– ggermanã JJuli ZZeh. ((AceeaºiGabriela CCãluþiu nne-oo pprezintã, pplecândde lla uun ttext ssemnificativ aal JJuliei,la ppagina 33 aa rrevistei.)

    (Continuare lla ppagina 22)

    Addenda lla Manifestul SSFP*

    GGhheeoorrgghhee PPÃÃUUNN

    Curtea de la ArgeºAAnnuull IIVV NNrr.. 22 ((2277)) FFeebbrruuaarriiee 22001133

    cy

    mk

    Revistã dde cculturã

    DDiinn ssuummaarr::

    www.curteadelaarges.ro

    Biserica MMãnãstirii AAninoasa

    RReevviissttaa aappaarree ccuu sspprriijjiinnuull PPrriimmããrriieeii MMuunniicciippiiuulluuii CCuurrtteeaa ddee AArrggeeºº * Societatea FFãrã PPartide

  • Curtea de la Argeºº

    Redactor-ººef : Gheorghe Pãun

    Redacþie: Daniel Gligore, MariaMona Vâlceanu, Constant inVoiculescu

    Colegiu rredacþ ional: SvetlanaCojocaru – director al Inst i tutuluide Matematicã ºi Informaticã alAcademiei de ªt i inþe a Moldovei, Chiºinãu, Florian CCopcea –scri i tor, membru al USR ºi USM, Drobeta-Turnu Severin, IoanCrãciun – director al Editur i i Ars Docendi, Bucureºt i , Spir idonCristocea – director al Muzeului Judeþean Argeº, Piteºt i , DumitruAugustin DDoman – scr i i tor, Curtea de Argeº, Sorin MMazilescu –director al Centrului Judeþean Argeº pentru Promovarea Cultur i i ,Pi teºt i , Marian NNencescu – redactor-ºef al revistei Bibl iotecaBucureºt i lor, Fi lofteia PPally – director al Muzeului Vit icul tur i i º iPomicultur i i din România, Goleºt i , Argeº, Octavian SSachelarie –director al Bibl ioteci i Judeþene „Dinicu Golescu”, Piteºt i , AdrianSãmãrescu – director editor ial al Editur i i Tiparg, Piteºt i , Ion CC.ªtefan – profesor, membru al USR, Bucureºti.

    Corecturã: Crist ian Bobi ºi Radu Gîr joabã

    Tehnoredactare: Elena Baicu

    IISSSSNN:: 22006688-99448899

    Întreaga rãspundere ºtiinþificã,juridicã ºi moralã pentru conþinutularticolelor revine autorilor.

    Reproducerea oricãrui articolse face numai cu acordul autoruluiºi precizarea sursei.

    CURTEA DE LA ARGEªRReevviissttãã lluunnaarrãã ddee ccuullttuurrãã

    Domnul EEminescu sscris-aa

    Apare ssub eegida TTrustului dde PPresã „„Argeº EExpres” ((B-ddul BBasarabilor 3355A, tel./fax: 00248-7722368)) ººi aa CCentrului dde CCulturã ººi AArte „„George TTopîrceanu”

    (B-ddul BBasarabilor 559, ttel./fax: 00248-7728342)) ddin CCurtea dde AArgeº

    E-mmail: [email protected]

    Website: wwww.curteadelaarges.ro

    Abonamente sse ppot fface lla ssediulredacþiei – Trustul dde PPresã „„ArgeºExpres” ((25 llei/6 lluni ººi 550 llei/12 lluni);banii ttrebuie ttrimiºi îîn ccontul SSCArgeº EExpres PPress SS.R.L., ddeschisla RRaiffeisen BBank CCurtea dde AArgeº,IBAN: RRO83 RRZBR 00000 00600 003735533, ssau îîn ccontul ddeschis llaTrezoreria CCurtea dde AArgeº, IIBAN:RO46 TTREZ 00485 1169X XXX00 00379.

    Tiparul: SSC TTIPARG SSA, PPiteºti.

    Anul IIV Nr. 22 ((27) Februarie 220132

    Revista ppoate ffi ssponsorizatã pprin iintermediul AAsociaþiei CCulturale CCurtea dde AArgeº, CCIF 229520540, ccont VVolksbank, IIBAN RRO82 VVBBU 22587 AAG15 11679 22701.

    Sunt ppersoane –– ssingulare ssau ccolective ––care-ss iinamici ccomuni ttuturor ppartidelorºi ttuturor gguvernelor, mmai aales ccândacele ppartide ssunt ppersonale ººi nnu dde pprincipii.

    Partide ppersonale ººi nnu dde pprincipii? CCe vva ssãzicã aasta? CCe? NNimica. AAþi aauzit cceva nnou? IIonescuºi ccu IIon GGhica ººi-aau ddat mmâna... CCum sse ppoate –– ddarprincipii aaºa dde ddiferite? IIatã cce vva ssã zzicã ppartidepersonale. PPartide dde ooameni ffãrã ccaracter... ppolitic ––oameni ppe ccare nnu ppoþi cconta, ffactori ccu ccare nnu ppoþicalcula.

    Ce vva ssã zzicã uun ccaracter? UUn oom ccu pprincipiibune oor rrele, ttotuna, ppe ccare ccunoscându-lle îînsãsã ººtii ssigur ººi ttare ccã ppoþi pproroci ccu ssfinþenie ccumcã îîn îîmprejurarea ccutare ººi ccutare, oomul nnostruse vva ppurta aaºa ººi aaºa –– ddar îîn ffine nnumai aaºa ººinu aaltfel. DDe sse ppoartã aaltfel, cchiar dde ss-aar ppurtabine, ttotuºi nnu mmai ee ccu ccaracter, cci ffãrã. ÎÎn ffine oomulale ccãrui ffapte ssunt ddictate dde pprincipii bbune oor rrele,salutarii oor ppernicioase, ee oom dde ccaracter; iiar oomulcare llucreazã ssub iimpresiunile mmomentului, ffãrã ccaprin ffaptele llui ssã sse þþeasã ffirul ccel rroºu aal pprincipiilor,e oom ffãrã ccaracter, ee uun ffactor ccu ccare nnu ppoþicalcula, ee uun iindivid dde ccare nnu ppoþi ººti ccum sseva ppurta aanume îîn îîmprejurarea ccutare ssau ccutare.

    Un mministru, ffie ccât dde ggenial, îîn RRomânia nnu vvaisprãvi nnimica, ppentru ccã nnu aare lla ddispoziþiune aalþifactori ccu ccare ssã ccalculeze ddecât aastfel dde ooameni.Azi oomul mmeu ee dde-uun pprincipiu, mmâine bbagi dde ssamãcã ss-aa sschimbat. AAzi rroºu, mmâine aalb; aazi aalb, mmâinenegru; aazi RRada, mmâine NNeaga –– bba îîncã ccu ttoateastea ppretinde ssã-ll ººi rrespect, ssã ººi zzic: MMare-ii, mmã!ªiretu-ii, mmã! GGrozavu-ii, mmã! UUite, mmã! eetc.

    Iatã cce vvor ssã zzicã ppartidele-nn RRomânia –– ppardon!partidele ppersonale –– ccine-aar pputea ppresupune aaºaceva ddespre oonorabilele ppartide ddin RRomânia ººi mmaicu ssamã îîncã dde ttoate, ffãrã ddeosebire! AAuzi aacoloprezumþiune.

    Inamicul ccomun aal aacestor ddonquixonade ee aaºanumitul ssimþ ccomun. CCe pprincipiu, ddomnule –– îîmizicea uun bbiet mmitocan rrobust ººi rroºu lla ffaþã –– cceprincipiu ººi llibertate... NNu vvezi ccã ttoþi uumblã ddupãchivernisealã?

    Dupã cchivern isealã. Vorbã mmare,cãci eea ee ddeviza ttuturor ppartidelor,tuturor ppurtãtorilor dde sstindard ccums-aar zzice, ccãci îîn uurma uurmelor ffiecare ee îîn sstareca ssã mmoarã ppentru sstindard ººi ppentru... cchivernisealã.

    Dar aacuºi mmã ppomenesc cc-uun zziar rroºu þþipând:Domnule! DD-tta bbatjocureºti oopiniunea ppublicã. DD-ttacalomniezi þþara! DD-tta, ccinic ººi ccorupt, ddespreþuieºtipresa! DD-tta iinsulþi nnaþiunea!

    Naþiunea! HHoho! NNaþiunea vva ssã zzicã. UUn rrãu aaupartidele nnoastre: ccã sse iidentificã ffiecare ddin eele ccunaþiunea. „„Suntem nnaþiunea... nnu mmai ssunt ppartide-nnþarã! TToatã þþara-ii nnumai oo ppartidã: nnaþiunea!”Iatã cce zzic uunii, iiatã cce zzic ººi cceilalþi.

    Ba dda,domniºorilor,nu ssunteþi ddv.naþiunea, nniciunii, nnici aalþii, nnicimãcar ttoþi lla uunloc, nnici mmãcargeneraþiuneatoatã, ccãcinaþiunea aarezeci ººi iiarãºi zzecide ggeneraþiuni.Dv. pputeþi ffio ggeneraþiune,un ffragment, ddrept ssã vvã sspui ccam mmizerabilºi ccam pputred, aal aacestui ccorp cce ttrãieºte zzecide ssecoli: nnaþiunea.

    Dar ddv. ssunteþi cconsecvenþi. AAþi zzis ccã ssunteþinaþiunea ººi vvi sse ppare ccã oo ººi ssunteþi –– ssau ccel ppuþinfaceþi cca ººi ccând oo aaþi ffi –– îîngrijiþi aadicã ppentru ddmv.ºi –– mmãrire ccerului –– nnumai ppentru ddv. TTrecutului îîidaþi ccu ppiciorul, vviitorului nnu-ii ttestaþi nnici ººtiinþa, nnicilimba, nnici þþara, cci nnumai ccorupþiunea ddv. ccea mmareºi ppartidele ddmv. ccele ffãrã dde ccaracter. MMâncaþivenitul þþãrii, aa ttrei ggeneraþiuni vviitoare, ccãci mmâncaþipe ddatorie ppâinea ccopiilor, nnepoþilor ººi-aa sstrãnepoþilordmv. TTot lluxul cce-ll ffaceþi aazi ppoimâine lla eei vva ffimizerie. DDar ffinanþele þþãrii sse rruinã. CCe vvã ppasã,voi ssunteþi nnaþiunea... ccu mmoartea vvoastrã aa mmurit ººinaþiunea, vvorba þþiganului: cce-mmi ppasã mmie ccã ttrãieºtetoatã llumea, ddacã mmor eeu. DDac-aam mmurit eeu, ttoatãlumea aa mmurit.

    (Manuscris 22257, ppp. 448, 449)

    Toate-ss vvechi ººi nnouã ttoate...

    Dacã rrãmânem lla îînþelesul llui „„popular”,termenul nu are niciun sens sau ajunge foarteaproape de „entropie socialã”, justificatã de

    cãutarea „binelui general” la nivelul pãrerilor-dorinþelorindividuale. (A se vedea câte aberaþii ies la ivealãinvocând drepturile democratice ale persoanei saugrupului, chiar dacã prin asta se lezeazã drepturilealtor persoane sau grupuri, uneori ºi ale majoritãþii.)Dacã citim dicþionarul, rãmânem tot pe acolo:Democraþie = Formã de guvernare în care supremaþiaaparþine poporului (DEX, 2009, ediþia a doua, revizuitã),chiar dacã (sau, poate, tocmai deoarece) aflãm apoicã Supremaþie = Superioritate absolutã unitã cuautoritate ºi putere; poziþie dominantã; preponderenþã.„Puterea poporului” ºi cam atât (exercitatã, desigur,de aleºii acestuia, cã altfel nu se poate decâtîn comunitãþi mici, ºi iarãºi ajungem la partide!).Cam ca în butada „ce bine ar fi sã nu fie rãu!”

    Trebuie trecut dincolo de termenul-mantrã ºi coborât mãcar un nivel mai sprecomponente. Discuþia devine încet-încet profesionistã, nu e aici locul, reþin doarcâteva „principii generale: parlament reprezentativ, separarea puterilor în stat,domnia legii (în opoziþie cu domnia forþei), garantarea drepturilor civile, proporþieoptimã între democraþia orizontalã (principiul participãrii generale la conducere)ºi democraþia verticalã (principiul ierarhiei)”. Nici n-a fost nevoie sã citez dintr-untratat de specialitate (cititorul pretenþios poate cãuta detalii de la Platon ºiAristotel, pânã la Þuþea, trecând pe la Bergson ºi alþii), ajunge tot un dicþionar,cel Enciclopedic de data asta (vol. II, Ed. Enciclopedicã, Bucureºti, 1996).Nu vi se pare cã toate acestea justificã ºi ilustreazã „Societatea Fãrã Partide”,în sensul propus în „Manifest”? Nu insist, pe de o parte, pentru cã ar trebui

    sã mã repet, arãtând cum partidele nu asigurãniciuna dintre aceste principii generale (matematiceºtevorbind, nici nu sunt independente aceste principii,non-separarea puterilor duce la non-domnia legiiºi aºa mai departe, deci este suficient ca politiculsã controleze Parlamentul ºi acesta justiþia, sauca politicul sã controleze direct justiþia – ceeace peste tot se încearcã ºi pe alocuri se ºi reuºeºte),pe de alta, pentru cã iarãºi am trecut cu multde prima paginã a revistei....

    Las, ddeci, ddiscuþia ddeschisã ºi trec la un reproºpe care mi l-am asumat atunci când am alesiniþialele SF, dar pe care l-am auzit de mai

    multe ori: bun, dar cum se poate ajunge la ce propune„Manifestul”? Aºa ceva e imposibil. Bunã întrebarea,greºit rãspunsul: este improbabil, nu imposibil! Dedragul jocului, îmi pot imagina o mulþime de soluþii.

    (1) Politicienii pot avea un moment de iluminare ºi vor trece la SFP prin propriadorinþã, la propria iniþiativã. (2) Un politician anume va avea atâta putere deconvingere încât ceilalþi îl vor urma spre SFP. Situaþii la fel de (ne)plauzibileprecum eventualitatea ca (3) un magician/un extraterestru sã vrãjeascãParlamentul pentru a vota desfiinþarea partidelor. N-aº paria pe niciuna dintreaceste variante. Rãmâne, din pãcate, varianta (4), a unui cataclism. O crizãputernicã, o loviturã de stat, o revoluþie... La scarã istoricã, toate acesteapot avea (dar nu au totdeauna) consecinþe pozitive (n-am spus-o eu primul).Pe termen scurt – Doamne fereºte! Rãmâne lozinca din finalul „Manifestului”.O reiau ca sã închei mobilizator: „Alegãtori din toate þãrile, dezmeticiþi-vã!”Mai ales cã am trecut într-un nou ciclu al calendarului maya, avem timpberechet... Pentru cã totul e chestiune de timp, nu credeþi?

  • Nu þþin mminte ssã ffi îîntâlnitvreodatã într-un textde literaturã o

    împerechere mai savuroasã de beletristicã ºi analizãsocio-politicã decât cea pe care o aflu în eseurilescriitoarei contemporane Juli Zeh. Distinsã cunumeroase premii, jurista ºi literata Zeh ºi-a creatun cert renume de „enfant terrible” în peisajul disputatal tinerei generaþii de scriitori germani. Dar nu evorba aici de teribilism, ci pur ºi simplu de talentcu grãmada, dublat de o formaþie ºtiinþificã riguroasãºi de o sete de cunoaºtere absolut contagioasã.

    Molipsitã ºi eu, nu mã pot opri sã nu împãrtãºescmãcar câteva dintre uimitoarele ei asocieri de idei,care sunt convinsã cã vor prinde sã germineze înmintea fiecãruia dintre noi, de îndatã ce vom fi cititpasajele cu pricina.

    Cu neastâmpãru-i specific, autoarea nãvãleºteexact pe acele subiecte pe care restul lumii nu doarcã le ocoleºte, ci nici mãcar nu îndrãzneºte sã lenumeascã: tabuurile. Obsedatã fiind – ca mai toþidintre noi – de vãdita lipsã de dreptate din lume,dar mai ales de ineficienþa instituþiilor ºi oamenilorcare ne conduc destinele, uitând sã ne întrebe dacãsuntem de acord cu metodele lor sau nu, Juli Zehporneºte la... cumpãrãturi. Se îndreaptã, aºadar,spre Piaþa Europeanã, þinând în mânã lista decumpãrãturi, pe care însuºi partenerul ei pentrupace i-a notat sã cumpere ºi ceva tabuuri. Înaintede a porni maºina, citeºte, dintr-un automatism,anunþul de pe gard: „Se cautã vecin: mai avemlocuri libere în Edificiul European.”

    De departe zãreºte o firmã luminoasã, de neon:Globus Europa. „Cu halele ei imense, cu podelele debeton, nu pare deloc o instituþie europeanã. Seamãnãmai mult cu un Mall american. La raionul de valori aude toate. Totul pentru democraþie: libertãþi, egalitãþi,drepturile omului, de toate felurile, de regulã decalitate bunã. Deºi, nu tocmai ieftine. Lume puhoi, lagrãmadã. Se lucreazã la o extindere, o anexã pentrusubsecþia Drepturi Comunitare de Bazã ºi ConstituþiaEuropeanã.” În dosul unei ultime bucãþi detranscendenþã – o ofertã specialã, din stocul în cursde epuizare – vede doi angajaþi îmbrãcaþi în halatealbastre, pe care, bineînþeles, îi întreabã unde poategãsi tabuuri. Reacþia lor descurajeazã: „Întrebaþila raionul de cosmetice. Sau la lucru manual”.

    Nici tânãra de la raionul de informaþii, îmbrãcatãîn reglementarul halat albastru-european, nu e demare ajutor. Citeazã din calculator: „Tabuuri. În culturiindigene desemneazã vindecarea parþialã saudefinitivã, pe bazã de manã cereascã a unei...”ªi adaugã de la ea: „Ce-i aia culturã indigenã?”În final, gãseºte o definþie aproximativã: „Ceva carese sustrage exprimãrii clare, în cuvinte, din motivelegate de timiditate nejustificatã.” ºi conchide:„Cod articol desfiinþat. Îmi pare rãu, nu vã pot ajuta.”

    Într-un târziu, cu ajutorul unui angajat zelos,autoarea reuºeºte sã gãseascã o cutie de carton,goalã, cu o etichetã: Tabuuri – Made in Germany.Decepþionatã, se întoarce acasã cu mânile goale.

    Reflectând lla îîntrebarea „De ce nu semai comercializeazã tabuuri pe PiaþaEuropeanã?”, iatã raþionamentul pe care

    îl face: „Îmi vine-n minte o formulare amuzantãdin Dreptul Prusac de la 1794; se referã lahomosexualitate: ceva care, din motive de abjecþienu poate fi numit aici. Fãrã-ndoialã: tabu. Însãºinorma îºi pune aici palmele peste ochi, interzicândceva ce nu-ndrãzneºte nici mãcar sã defineascã.Atunci când se valideazã o lege, prin procedeul legal,tipizat, obiectul ei nu va mai putea fi privit niciodatãca tabu. Principiul fundamental al imuabilitãþii legiipresupune, înainte de toate, definirea clarã ºi precisãa subiectului ei, altfel ar contraveni normei. Înprocesul de dezbatere publicã din Parlament se puneîn discuþie orice propunere de lege – cel mai târziuaici intervine momentul în care regula îºi pierdecaracterul de tabu, turnându-se mai apoi în tipareleunei legi explicite. La finalul acestui lanþ se situeazãcea de-a patra putere în stat (n. trad.: presa, mass-media), care toatã ziulica n-are nimic mai bun defãcut decât sã vânture-n lume cuvintele ce deschidlarg porþile accesului generalizat. (...) Pe de-o parte,democraþia, ca formã de guvernare statalã ºi, pede altã parte, tabuurile sunt douã concepte care seexclud reciproc. Iar din cauzã cã Uniunea Europeanãnu admite în rândurile ei decât state completdemocratice, nu mai existã pe piaþa europeanãtabuuri, nici mãcar dintre cele Made in Germany.De aceea erau goale cutiile din magazin.”

    Partenerul ei pentru pace o întâmpinã în pragºi o mustrã pentru absurditatea preocupãrilor. Reacþia

    aminteºte cu fineþe de metodele cu care unelestate, mai cu vechime, obiºnuiesc sã muºamalizezecuriozitãþile îndreptãþite ale membrelor mai tineredin Uniunea Europeanã: „Iar ai sclipiciul ãlasupranaþional în ochi!”, îi reproºeazã consortul.

    Somat sã enumere concret mãcar trei tabuurivehiculate pe piaþã, partenerul remarcã sec cã ele,prin însãºi definiþia lor, nu circulã, ci se pãstreazãsub tãcere. Cu alte cuvinte, sunt de naturã profundã,intime. În acest context, e de mirare cã PiaþaEuropeanã a îndrãznit sã listeze public ºi sã preiaîn sortiment un aºa produs!

    Singura explicaþie a acestui fenomen este cãun tabu „face casã bunã cu alte tabuuri ºi, împreunã,faciliteazã buna înþelegere, contribuind la instalareaunui climat armonios. Când toatã lumea e de aceeaºipãrere, nu mai e nevoie sã se poarte discuþii aprinsepe subiectul respectiv.”

    Într-o lume în care pânã ºi cele mai incomodeadevãruri fac subiectul discuþiilor dezinvolte prinemisiuni televizate – abuzurile de minori, manipulareageneticã, energia atomicã, naþional-socialismul,sadomasochismul, despãgubirea muncitorilor silnici,internetul – este evident cã nu mai rãmâne loc pentrusecrete. Nici instituþiile care impuneau în trecuttãcerea – biserica, intelectualii, guvernul – nu maisunt respectate. Pentru cã, aºa cum remarcã eroinanoastrã, „noi suntem toleranþi ºi iubim transparenþa;ne batem gura pe orice temã.”

    Concluzia dezarmantã se instaleazã de la sine:„democraþia e o concepþie care se opune tabuurilor”.Ei ºi ce dacã? Ne-am gospodãrit la o adicã binemersi ºi fãrã ele pânã acum. Sau nu?

    Curtea de la Argeºº

    Anul IIV Nr. 22 ((27) Februarie 22013 3

    Homo ssapiens

    Juli ZZeh - eeleganþatârguielilor aamânate

    GGaabbrriieellaa CCÃÃLLUUÞÞIIUU-SSOONNNNEENNBBEERRGG

    Lacrima llui DDumnezeuHHoorriiaa BBÃÃDDEESSCCUU

    Nu ppoþi aafla ccine eeºtidacã nnu-þþi aafli mmai îîntâirãdãcinile, ddacã nnudesluºeºti pputerea ppãmântului ººiculoarea ccerului ddin llocul îîn ccarenorocul oori nnenorocul tte-aa aadus

    pe llume, ddacã nnu aafli ccum sse aalcãtuiesc eele aacolo,în llocul aacela uunic ddin ccare tte ttragi ccu ttoate aaletale, bbune ººi rrele, ccum ssunt aacele sseve ccare uurcãînlãuntrul ttãu dde lla îîntâiul sstrigãt, ddar ººi ddinde ddemultul ddin ccare vvii îînainte dde llumireacelui ccare vvei ffi.

    „E oo ccomuniune mmisticã îîntre ppãmântul îîn ccarene-aam nnãscut ººi ssufletul nnostru” –– sscria ggrecul NNikosKazantzakis. „„Aºa ccum rrãdãcinile îîi ttrimit ppomuluiporunca ttainicã dde aa îînflori ººi dde aa rrodi ppentru aa-ººijustifica mmenirea ººi aa aajunge lla ccapãtul ccãlãtoriei,tot aastfel ppãmântul sstrãmoºesc îîncredinþeazã rroluridificile ssufletelor ccãrora lle-aa ddat vviaþã. SSufletul ººiþãrâna ppar aa ffi ddin aaceeaºi ssubstanþã, ppornesc sspreacelaºi aasalt; ssufletul nnu ee ddecât ccapãtul ccel mmaiîndepãrtat aal vvictoriei.”

    Dar ddacã ppãmântul ee aacela ccare tte ssprijinã ººide ccare tte ssprijini, ddacã eel tte þþine ssã sstai ddrept, îînpicioare, oochii, ccare nnu vvor ººi nnu ttrebuie ssã sse pplece,spre ccer sse îînalþã, sspre ccuibul ººi iizvorul lluminii cceleide ttoate zzilele ººi dde oo ffiinþã. CCãci aadevãrat eeste ccãrãdãcinile aaduc sseva aadâncurilor îîn îînflorita ccoroanã

    a ppomului, aaºa ccum sspunea KKazantzakis, ddar llafel dde aadevãrat eeste ccã nnumai bbinecuvântata lluminãa ccerului îîl fface nnu nnumai ssã rrodeascã, cci ººi ssã ffie.Dupã ccum lla ffel dde aadevãrat eeste ccã ppomul ssecunoaºte ddupã llumina ssub ccare sse îînalþã.

    Nu ssuntem aaltfel ddecât llumina ccare nne þþineîn ppalmã dde lla ffacerea nnoastrã ººi aa llumii,a llumii nnoastre sse îînþelege, aa llumii aaceluiloc îîn ccare ddeschidem oochii cca ssã nne bbucurãm ººisã nne îînminunãm dde ffrumuseþea llumii llui DDumnezeu.Cândva, îîncercând ssã ddefinesc aacel ccuvânt ccarene ssitueazã îîn uunivers –– acasã –, ddespre aacel acasãcare ee aacelaºi ººi mmereu aaltul ppentru ffiecare, aacelaºica ssituare îîn aabsolutul aafectivitãþii nnoastre, îînsãmereu aaltul îîn nnatura llui, îîn ffiinþa llui ddupã ccare nni ssealcãtuiesc nnouã mmarginea ººi nnemarginea ssufletului,adicã ffiinþa nnoastrã ccea uunicã, sscriam ccã ffiinþa aacelorlocuri îîn ccare aam vvenit ppe llume, vvatra aaceea ddepãmânt aargeºean nnumitã aatât dde eezoteric ººi ddeborgesian AAref ((Aref ffiind AAlef-uul iinimii mmele, aacelcentrum mmundi în ccare llumea îîntreagã sse aaflã), eestelumina. „„O lluminã aatât dde cclarã, aatât dde bblândã, aatâtde ppurã, ccum nnumai îîn iitalica TToscana mmi-aa ffost ddatsã aaflu. OO lluminã ccare ppare ssã iia îîn ppalme llocurileºi lle îînalþã îîmpreunã ccu eea îîn oorbita aalbastrã pprin ccarene pprivesc zzeii ººi vveºnicia. OO lluminã îîn ccare uuniversulse aaºazã îîn ggenunchi ppentru cca oomul ssã-ººi ppoatã

    rezema ccapul ppe uumãrul llui.”O llacrimã ppe ccare DDumnezeu ss-aa îîndurat ssã

    o llase ssã ccadã ppeste ssatul aacesta ººi ooamenii llui,ca oo bbucurie aa ttrudei dde-aa vvieþui îîntr-uun aanume cchip.Nu îîntâmplãtor, nnimic nnu eeste îîntâmplãtor ppe llume,întâmplarea fface pparte ddin llogica nnecunoscutului,satul aacesta îînsemna ppre nnumele llui vvechi, HHareº,luminiº, rrãsãrit dde ssoare. MMã ssimt mmoºtenitor aal aaceluiînþeles, ccãruia cconsãtenii mmei ii-aau ddat rrealitate pprinfelul vvieþuirii llor sseculare, mmã ssimt ffiu aal lluminii.Al lluminii cceleste ddin ccare ººi pprin ccare sse îîntrupeazãlumina sspiritului, aal lluminii ccare mmi-aa îîngãduitsã mmã îîmbãiez îîn iinfinita eei ffrumuseþe ddimpreunãcu îîntreaga llume, îînvãþându-mmã, ddeopotrivã,sã mmã uumilesc îîn ffaþa iinfinitului, ddar ººi ssã-mmiridic ffruntea cca ssã ppot vvedea ccerul.

    În aacest ffebruarie îîn ccare sse îîntorc ffabuloaselezãpezi aale ccopilãriei ppentru aa-mmi aaºeza îîn ppoartãcel dde aal ººaptelea ssemn aal vvieþuirii, mmã ggândesc,a nnu ººtiu ccâta ooarã, ccât dde nnorocos aam ffost ssã mmãnasc aacolo uunde aa ccãzut llacrima llui DDumnezeu.Benedictus!

  • Homo ssapiens

    Curtea de la Argeºº

    Anul IIV Nr. 22 ((27) Februarie 220134

    Douã ssãptãmâni mmai ttârziu, vizitând din nouPiaþa Europeanã, autoarea este interpelatãla uºã de acelaºi vânzãtor zelos, devenit

    între timp ºomer. Cauza concedierii sale esteinteresul exagerat acordat lipsei articolului aparentinterzis din sortiment, tabuul. Constatarea fãcutãde el nu surprinde pe nimeni: „Tabuurile nu suntarticole din gama clasicã de valori. Existã o corelaþieparadoxalã: de câte ori s-a listat un tabu în listade mãrfuri, termenul de garanþie era depãºit deja.”

    Logica observaþiei e perfectã: „Orice tabu conþineo interdicþie; n-ai voie sã te atingi de el. Dacãse poate cumpãra, înseamnã cã devine palpabil,tangibil, deci automat a intrat în procesulde descompunere.”

    Sper cã nu v-am rãpit prea mult timp cudescrierea aceasta cam detaliatã. Introducerealungã a fost necesarã pentru a înþelege întorsãturacu adevãrat palpitantã pe care o ia povesteaîncepând de acum. Dacã aþi rezistat pânã aicicu lectura, vã asigur cã a meritat efortul. Considerândcã aþi înþeles cum se pune problema,iatã ce deducþii au urmat:

    Cu toþii suntem îndrãgostiþi lulea deconceptul de democraþie. Ea pare a fimodelul ideal de organizare a oricãreinaþiuni. Pentru cã nu cunoaºtem altul. Dardacã e o prezumþie falsã? Cum de nimeninu îndrãzneºte sã se întrebe dacã maiexistã ºi altceva? E cumva democraþiaun subiect–tabu? Pentru un observatoripotetic independent – sã zicem, cinevade pe Marte – n-ar fi exclus sã pãremridicoli. De ce nu se întreabã nimeni pefaþã ce problemã avem cu democraþia?Poate cã ea se ascunde, camuflatã subveºmântul ei de „adevãr indiscutabil”.Vã amintiþi de Galileo ºi de sistemulgeocentric? Pânã nu de mult, ideea cãPãmântul ar fi sferic, rotindu-se, nu numaicã era interzisã, ci pãrea de-a dreptulaberantã. „ªi totuºi se miºcã”, serãzvrãteºte autoarea, citându-l pe Galileo.În ciuda orbecãielii generalizate, pãmântul ºiconcepþiile noastre despre lume continuã sã se miºte.

    „Închipuiþi-vã cã sunteþi specialist în istorie,trãiþi în anul 2125 ºi mai imaginaþi-vã cã aþi fi uncercetãtor în dreptul internaþional al anului 2002”,propune interlocutorul ei incomod, fostul angajat alPieþii Europene. „Europa de vest în anul 2002. Autrecut mai bine de 300 de ani de la momentul carea marcat începutul iluminismului. Puterea religiei erademult apusã, se credea cã ºi ideologiile, indiferentde natura lor, ar fi dispãrut deja. În toate domeniiledomnea primordialitatea raþiunii. Oamenii trãiauîn societãþi super-democratice, se fãceau primii paºiîn comunicaþia globalã, existau preocupãri pentrudescifrarea genomului uman.” Orice gând erapermis în acea lume guvernatã de libertateaopiniei, libertatea religioasã, libertatea de exprimare.Nu se mai vorbea despre libertate, ci despre libertãþi,nu propagandã, ci reclamã, nu adevãruri, ci majoritãþi,nu valori, ci pãreri, nu drepturi fundamentale,ci convingeri, nu „sã nu ucizi”, ci dreptul la viaþã,nu „sã nu furi”, ci dreptul la proprietate,nu „sã nu preacurveºti”, ci protecþia familiei.Poruncile capitale au dispãrut, fiind înlocuiteprin reglementãri orientative.

    Din perspectiva anului 2125, „nimeni nu cãutaalternative democraþiei, nici mãcar sub pretextulinteresului academic, mãcar ca o provocare.În ciuda dezinteresului cetãþenilor faþã de politicã,nimeni n-a îndrãznit mãcar sã suspecteze cãdemocraþia ºi-ar fi supravieþuit deja sieºi, cãincompetenþa politicii nu ar fi fost un fenomentrecãtor, ci semnalul cã voinþa de guvernare nu maivenea de la popor. Nimeni nu îndrãznea sã susþinãcã, în epoca tehnologiei computerizate, a cercetãriigenetice ºi a economiei globale, temele din politicãar fi devenit mult prea complexe pentru a mai putea fidezbãtute în public, pe înþelesul tuturor; cã procedeuldecizional democratic ar fi fost prea inert pentrua mai putea þine pasul cu schimbãrile superdinamicedin economie, ºtiinþã ºi politicã internaþionalã.”

    Ca ssugestii aalternative, eroina schiþeazãcurajos: „Desfiinþarea Parlamentului.Participarea directã a cetãþeanului la luarea

    deciziilor guvernamentale, recurgând la instrumentul

    alocãrii individuale la buget a cotei sale procentualedin impozitul pe venit, în funcþie de destinaþia sapreferatã. La intervale de câþiva ani, alegerea directãa fiecãrui membru din noul guvern, plecând de la unset de candidaþi cu reputaþie, consacraþi, fiecare fiindexpert în domeniul de care urmeazã sã rãspundã.Renunþarea la principiul politic stânga-dreapta ºiînlocuirea sa cu procedeul testãrii demnitarilor pebaza unui catalog de întrebãri din practicã. Înfiinþareaunei Camere secunde, care sã fie compusã dinreprezentanþi ai poporului, având menire corectivã(n. trad.: legislativ, executiv, corectiv). În final,plebiscite pentru acele probleme existenþiale,care prezintã interes pentru întreaga societate.”

    Pe exemplul concret al Uniunii Europene,teza autoarei se prezintã astfel: „Oricum, UniuneaEuropeanã funcþionase practic deja de la bun începutfãrã Parlament real. În anul 2002, legile ei influenþaumasiv munca legislativã naþionalã. Critici la adresadeficitelor democraþiei se înregistrau frecvent, darnimeni nu întreprindea ceva pentru a le înlãtura. (...)Mai cã se putea deduce cã evitarea democraþieiar fi devenit condiþie obligatorie pentru integrareaeuropeanã. Niciodatã nu s-ar fi ajuns aºa departe,dacã ar fi fost necesarã majoritatea parlamentarã

    pentru adoptarea fiecãrei norme. O armatã dedeputaþi sã fi avut ºi tot nu s-ar fi putut descurcaîn materie de plante transgenetice, exceptareade la impozite a bacºiºurilor ºi legea asigurãrilorsuplimentare. Parlamentul Naþional se ocupa practicdoar cu validarea rezultatelor analizelor elaboratede niºte comisii de experþi.”

    Pentru o clipã, fostul „angajat al Uniunii Europene”are o revelaþie care îi îngheaþã sângele în vine:„Dar ce s-ar fi întâmplat dacã în anul 2002,un angajat al Pieþei Europene ar fi solicitatîn public desfiinþarea Parlamentului?”

    „Ar fi fost luat în derâdere. Sau ar fi fost pus suburmãrire, ca inamic al constituþiei. Posibil sã fi fost

    desemnat drept fascist”, îi rãspunde eroina.„În orice caz, ºi-ar fi pierdut locul de muncã.Din punctul de vedere al anului 2125, se vedeclar cã în spatele convingerii cã democraþiaparlamentarã ar fi singura formã de guvernarestatalã posibilã se ascunde, de fapt, un tabu.Nu numai cã nu se putea gândi la o reformãfundamentalã a sistemului existent, mai mult,nici nu se putea vorbi despre aºa ceva.”

    Cauzele fenomenului? Dupã pãrereaautoarei: „Economia, integrarea europeanã,aºa-numita globalizare ºi caracterul anarhical internetului contribuie pe neobservatela depãºirea stadiului democratic.”

    Speriat ddefinitiv dde ppe aacum,fostul vânzãtor se îndepãrteazãgrãbit, lãsând în urmã o eroinã cam

    descumpãnitã. Cum era ºi de aºteptat, eseulse închide rotund, tot în pragul locuinþeipe care autoarea o împarte în armoniecu partenerul ei pentru pace. Entuziasmatã

    de proaspãt achiziþionata marfã „tabu”, primitã defapt pe sub tejghea, cu numele de Democraþie,eroina se destãinuie consortului ei de încredere:

    „În sistemul nostru formal-democratic se potdiscuta ºi încãlca toate tabuurile, drept pentrucare putem spune cã ele nu mai sunt veritabile,ci false. Dar democraþia însãºi nu se poate punesub semnul întrebãrii. N-avem voie sã ne îndoimde ea: ea este tabu.”

    Rãspunsul partenerului, exponent al „cetãþeanuluinormal” cu care ne identificãm ºi noi involuntar, fiindtot cetãþeni ai Comunitãþii Europene, nu ne surprinde:„Te-ai dilit supranaþional definitiv? Ar trebui sã fii maiatentã, la meseria pe care o practici... sã te-ndoieºtide democraþie... e complet hazardat.”

    Imaginea se strâmteazã ca un ochi de camerãde luat vederi dintr-un film documentar, închizândfigura neastâmpãratei, care se rezumã la a constataprofetic: „ªi totuºi. ªi totuºi, se miºcã.”

    Toate citatele provin din eseul „SupranationalesGlänzen” („Sclipire supranaþionalã”), apãrut în volumulAlles auf den Rasen, editura Schöffling & C., Frankfurtam Main, 2006.

    JJuullii ZZeehh,, una ddintre ccele mmai aapreciate sscriitoaregermane ddin ggeneraþia ssa, eeste nnãscutã lla BBonn, îîn aanul 11974.În pparalel ccu sstudiile jjuridice, ccu aaccent ppe ddrept iinternaþional,a sstudiat ººi lliteratura lla LLeipzig. AA ffinalizat sstudiile jjuridicecu ttitlul dde ddoctor, aa sstudiat ººi lla NNew YYork ººi CCracovia ººiºi-aa ffãcut sstagiul dde ppracticã lla OONU. PPrimul eei rroman, Vulturºi îînger (germ. Adler uund EEngel) aa aavut uun ssucces iinternaþionalrãsunãtor, ffiind ttradus ppânã lla oora aactualã îîn 227 dde llimbi. AA ffostdistinsã ccu nnumeroase ppremii, pprintre ccare PPremiul GGermanpentru CCarte ((2002), PPremiul dde PPromovare HHölderlin ((2003),Premiul EErnst-TToller ((2003) ººi PPremiul PPer OOlov EEnquist ((2005).

    Împrenã ccu IIlija TTojanov aa sscris ccartea Atac aasupra llibertãþii(germ. Angriff aaf FFreiheit), oo ccarte pputernic mmediatizatã, ccareridicã pproblema ccontrolului iindividului dde ccãtre sstat ººi ccea aacetãþeanului ccomplet ttransparent. Juli ZZeh aa îînaintat pplângereîn iinstanþã îîmpotriva iinstituirii ppaºaportului bbiometric. VVerdictulnu ss-aa ddat îîncã.

    Temele eei pprincipale ppe ccare lle ssupunedezbaterii iinclud: ccontrolul ggeneralizat aalindividului dde ccãtre sstat, ssiguranþã, ddecãdereapartidelor, iindivid ººi gglobalizare, EEuropa.

    Ca jjuristã ººi jjurnalistã, iincomodã uuneori,nu sse ssfieºte ssã aatace ccliºeele ppoliticiiºi ssã ppropunã ssoluþii ppentru pproblemeleºi ddisfuncþionalitãþile ddin ssocietateacontemporanã. DDe aasemenea, ppe bbazaexperienþelor aacumulate îîn uurma ddiverselorstagii bbenevole îîn EEuropa dde EEst, îîn sspecialpe ffostele sscene dde rrãzboi ddin BBosnia, eexpuneteze pproprii ddespre ssituaþia aactualã ddin BBalcaniºi ddin EEuropa, ccontinentul ppe ccare îîl ddescrieca „„între rresemnare ººi ooptimism, uun lloc îîncare nnimic nnu mmerge, ddar ttotul ffuncþioneazã”.

  • Homo ssapiens

    Currtea de la Arrgeºº

    Anul IIV Nr. 22 ((27) Februarie 22013 55

    Am eevocat, îîn aarticolulanterior, câtevaargumente în

    favoarea faptului cã, înmijlocul unei realitãþi supusedeterminismului cauzal, existã

    totuºi liberul-arbitru. Aceastã contradicþie, privindfaptul cã omul posedã, pare-se, capacitatea sãschimbe, fie ºi numai un pic, mersul implacabil alsuccesiunii evenimentelor, i-a preocupat ºi pe antici.Pentru a da un fundament ideii de liber-arbitru, dejaEpicur ºi apoi Lucretiu au presupus cã ºi atomii fac,din când în când, niºte miºcãri neaºteptate, fãrão cauzã care poate fi cunoscutã (miºcãri numitede ei clinamen). Aceastã ipotezã, dacã o acceptãm,implicã existenþa unor fenomene intrinsecprobabiliste, la nivelul fizic ºi chimic. Totuºi, subinfluenþa mecanicismului, mulþi gânditori chiar ºi laînceputul secolului trecut, resimþeau ca o încãlcarea ordinii naturale acceptarea obiectivã a probabilitãþii,deci a faptului cã în realitate ceva s-ar putea petrecela întâmplare. Mai degrabã – spuneau ei – este vorbade ignoranþa noastrã. Albert Einstein afirmase, depildã, în acest sens, cã „Dumnezeu nu joacã zaruri”.

    Numai cã, în 1927, Werner Heisenberg,aprofundând studiul mecanicii cuantice, a arãtat cãne va fi oricând imposibil sã determinãm cu preciziesimultan atât poziþia, cât ºi impulsul miºcãrii uneimolecule dintr-un volum de gaz. Nu din motive„tehnice” (deci cã nu am avea instrumente destulde performante), ci din motive „principiale”,inevitabile. Acest celebru principiu de incertitudineintroduce întâmplãtorul în toate fenomenele,într-un mod asemãnãtor cu clinamen-ul anticilor.Drept consecinþã, de la nivelul cuantic la celcosmic, fenomenele, cel puþin cele fizice, parsã fie de douã feluri: deterministe ºi probabiliste.Gânditori ca Jacques Monod, Ilia Prigogine, PatrickSuppes au îmbrãþiºat cu entuziasm aceastãviziune. Max Planck, Erwin Schrödinger sauAlbert Einstein, care ezitau sã abandoneze modelulstrict determinist, au fost etichetaþi în consecinþãde mulþi fizicieni mai tineri drept „fosile”.

    Dar, chiar dacã acceptãm cã existã fenomeneintrinsec probabiliste, pot ele oare sã ofereo explicaþie pentru liberul-arbitru uman?Cred cã nu. ªi iatã de ce.

    Fundamentele tteoretice aale pprobabilitãþilorau fost puse, în urmã cu peste trei secole,de matematicianul Jacob Bernoulli.

    El a imaginat, pentru a-ºi ilustra conceptele,instrumentul care de atunci poartã numele de „urnalui Bernoulli”. Aceasta este un vas în care se introducniºte bile, egale ca dimensiuni, dar de culori diferite.Experimentatorul extrage la întâmplare, fãrã sã seuite, una dintre bile, noteazã culoarea, dupã carearuncã bila înapoi ºi amestecã bine conþinutul urnei.Nu sunt permise alte operaþii, dar extragerea (urmatãde reintroducerea bilei) se poate repeta ori de câteori se doreºte. Având în vedere cã mâna nu poatedeosebi culorile, cã bilele sunt identice, cãamestecarea este perfectã etc., aceastã urnãeste, desigur, un exemplu de lume idealã, adecvatãpentru ilustrarea conceptului de probabilitate.

    Dacã, de pildã, în urnã s-au introdus doarcincizeci de bile albe, în mod necesar bila extrasãva fi albã. Ori de câte ori am repeta operaþia, vomobþine acelaºi rezultat. În acest caz avem de-a facecu un fenomen determinist (deci de probabilitateegalã cu 1).

    Dacã, în aceeaºi urnã, pe lângã cele cincizecide bile albe, mai punem ºi cincizeci de bile negre,le amestecãm bine ºi extragem apoi o bilã, laîntâmplare, atunci ºansa ca aceastã bilã sã fie albãva fi de „jumate-jumate” sau – spus ceva mai riguros– probabilitatea va fi egalã cu 0,5. ªtim exact aceastãprobabilitate, deoarece ºtim ce am pus în urnã.Ceva asemãnãtor (doar cã un pic mai complicat)se petrece la extragerile de la loterie.

    Dar s-ar putea întâmpla ºi altfel. Sã zicemcã cineva a pus 100 de bile albe ºi negre în urnã,

    dar nu mi-a spus câte din fiecare. În acest caz,nu cunosc probabilitatea extragerii unei bile albe,dar aº putea s-o estimez, fãcând extrageri succesive(punând mereu bila extrasã la loc, aºa cum amconvenit mai sus). Dacã dupã – sã zicem – o miede încercãri, am extras de o mie de ori o bilã albã,este aproape sigur cã toate bilele sunt albe. Dacãam obþinut, de pildã, între 495 ºi 505 bile albe, esteaproape sigur cã bilele de cele douã culori sunt 50/50.

    Mai general, dacã împãrþim numãrul de bilealbe extrase la numãrul total de extrageri, obþinemun numãr, care în matematicã este numit frecvenþarelativã a bilelor albe. Legea numerelor mari,enunþatã de acelaºi Bernoulli, ne asigurã cã valoareaacestei „frecvenþe relative” este cu atât mai apropiatãde probabilitatea extragerii unei bile albe, cu cât vomface mai multe extrageri.

    Astfel dde ssituaþii sse îîntâlnesc nu doar laextragerea bilelor din urnã, ci, destul defrecvent, ºi în viaþa noastrã de toate zilele.

    Notând de câte ori plouã ºi de câte ori e frumos într-oanumitã zonã, sau cât dureazã un anumit drum, fãcutfrecvent cu autobuzul, putem sã evaluãm ºanselenoastre de a avea un concediu plãcut, sau sã gãsimun mod sigur de a ajunge punctual la o destinaþie.Aparent deci, aplicând legea numerelor mari, amputea sã estimãm, mai mult sau mai puþin precis,

    probabilitatea oricãrui fenomen cu care ne întâlnim,cu condiþia ca el sã se repete de un numãrmulþumitor de ori... ªi totuºi, nu e chiar aºa...

    În urmã cu mulþi ani, încercam sã modelez, cuinstrumente matematice ºi ajutat de un calculator,comportamentul unor automate abstracte carelucreazã într-un mediu „bruiat” (deci probabilist),bruiajul fiind reprodus cu un „generator de numerealeatoare” (un program de calculator care imitãmulþumitor aruncatul zarurilor, extragerea bilelorla loto etc.). Iatã, însã, cã, redactând matematicrezultatele, m-am vãzut pus în situaþia sã scriu,de mai multe ori, sintagma: „dacã probabilitateaexistã”. Aceasta, deoarece, chiar în teorie, mãconfruntam cu situaþii în care legea numerelor marinu putea fi aplicatã, cu rigoarea necesarã, situaþiepe care n-o întâlnisem în cãrþile de ºcoalã.

    Cauza era cã, prin felul în care fuseserãconcepute, acele automate îºi schimbaucomportamentul în anumite condiþii. Un exemplucomparativ la îndemânã este competiþia dintre doiagenþi: un joc, o confruntare sportivã, concurenþadintre douã firme sau partide politice etc. Fiecaredintre cei doi agenþi posedã niºte informaþii privindadversarul sãu ºi îºi elaboreazã o strategie sau ometodã în consecinþã. Dacã unul dintre competitoriconstatã cã metoda sa nu este destul de eficace,o va schimba, cât va putea de repede, cu unamai bunã. Adversarul va resimþi aceastã schimbare,dupã un timp, prin scãderea propriilor performanþe,

    ceea ce îl va determina sã îºi reconsidere tacticilefaþã de primul competitor, construind, la fel,o strategie îmbunãtãþitã. Primul competitor, sesizândºi el schimbarea, va reacþiona la rândul sãu. ª.a.m.d.,pânã la sfârºitul competiþiei. Aºadar, degeaba voiîncerca sã determin, de pildã, probabilitatea cu careun jucãtor de tenis loveºte într-un anumit fel mingea,dacã el e decis sã-ºi tot schimbe tactica. Astfelde schimbãri caracterizeazã, de la începutul lumii,toate vieþuitoarele, adaptarea permanentã, în funcþiede comportamentul competitorilor, fiind esenþialãpentru supravieþuire.

    Putem ilustra aceastã situaþie folosind urnalui Bernoulli, imaginându-ne cã în ea s-a instalatun demon rãutãcios, capabil sã ia iniþiative, în funcþiede obiective pe care nu le putem intui. Demonulne-ar putea strecura în mânã, fãrã sã ne dãm seama,bila care îi convine, sau ar putea chiar schimbacomplet conþinutul urnei, într-un moment de nebãgarede seamã. Sã presupunem cã, dupã ce la primeleo mie de extrageri ne-a oferit doar bile albe(fãcându-ne sã credem cã acest tip de bile estesingurul din urnã), la urmãtoarele o sutã de miine va face sã apucãm doar bile negre, iar dupãaceea bile multicolore º.a.m.d. Oricât am încercasã aplicãm, în aceastã situaþie, statistica ºi legeanumerelor mari, nu vom putea ajunge la nicioconcluzie corectã privind conþinutul urnei.

    Astfel dde uurne ccu ddemoninu sunt o fantasmagorie exoticã,aºa cum ar pãrea unora. Ele nu

    numai cã existã, dar sunt mult mai frecvente– în viaþa cea de toate zilele – decât neimaginãm. Atunci când partenerul nostruia o decizie neprevãzutã, atunci când apareo reglementare sau o lege neaºteptatã,atunci când un artist surprinde prinoriginalitatea sa, chiar ºi atunci cândun animal se comportã cu totul altfeldecât eram obiºnuiþi pânã atunci, ne aflãmîn faþa unor situaþii de tip „urne cu demoni”.

    De fapt, demonul din exemplul nostruºi-a manifestat liberul-arbitru, adicãînsuºirea de a-ºi schimba acþiunile saucomportamentul într-o manierã imprevizibilã,deci într-un mod pe care nimeni nu l-arfi putut anticipa cu o siguranþã de 100%.

    Înþelegem, prin urmare, cã, aºa cum ammai menþionat ºi în alte articole, cunoaºtereaomeneascã se confruntã, de fapt, cu douãþinuturi diferite ale realitãþii obiective. Pe

    de o parte, existã ceea ce am putea numi „þinutulneschimbãrii”, o lume experimentabilã ºi repetabilãa fenomenelor fizice, chimice ºi în parte biologice,care se desfãºoarã cam în acelaºi fel de la începutullumii ºi pânã azi. În acest „þinut”, avem fenomenedeterministe ºi probabiliste, iar pentru acesteadin urmã urna ºi legea lui Bernoulli sunt perfectadecvate. Dar mai existã ºi un alt domeniu alrealitãþii, pe care l-am numit, în altã parte, „þinutulsurprinderii”, cel al lumii vii ºi, mai ales, umane,în care strategiile ºi tacticile se schimbã permanent,în care câºtigã adesea cel care-ºi surprinde adver-sarul cu o miºcare imprevizibilã. Evenimenteledin acest „þinut”, în care se manifestã voinþaºi liberul-arbitru, sunt fenomene de un tip diferit,pe care le-am putea numi voluntare sau intenþionale.

    Imprevizibilul acestor din urmã fenomene nu poatefi prins în ecuaþii matematice ºi cu atât mai puþin încele utilizate de mecanicã. În consecinþã, gândirearaþionalistã ºi „ºtiinþa serioasã”, au ignorat sistematicfenomenele voluntare, sau le-au mãturat, pudibond,sub covorul metafizicii, preferând sã vorbeascã doarde fenomene deterministe ºi, eventual, probabiliste.Dar fenomenele voluntare nu doar cã existã,ci formeazã o parte extrem de importantãa realitãþii în care trãim.

    Sper cã voi mai avea ocazia sã clarific, înarticolele viitoare, ºi prin alte argumente, diferenþeleesenþiale dintre cele trei tipuri fundamentale defenomene: deterministe, probabiliste ºi voluntare.

    Urna ccu ddemoniDDaann DD.. FFAARRCCAAªª

  • Homo ssapiens

    Currtea de la Arrgeºº

    Anul IIV Nr. 22 ((27) Februarie 2201366

    Verticalizarea, ddevenire ººi eeternizareTTeerreezziiaa FFIILLIIPP

    Verticalizarea eeste nnu ddoar vvoinþã dde-aa ffi,ci ºi respingere a orizontalitãþii, puterede fiinþare ºi putere de miºcare într-un alt

    orizont de existenþã decât cel material al ghemuiriisubstanþialiste ori al deambulãrii confuze printr-olume lipsitã de sens – într-un orizont înalt, uranian ºiluminos, unul spiritual. Astfel, verticalizarea reprezintãtotodatã ºi o diferenþiere asumatã de eu. Expresiea lui unu ca principiu activ [1], eul se iveºte în lumevertical ºi se pregãteºte de marea sa aventurã –cucerirea ei, care nu e posibilã în alt chip decâtdin postura distinctivã ºi autonomã, îndrãzneaþãºi temerarã, a verticaliãþii. Definindu-se ca voinþãde-a fi, manifestare a fiinþei prin diferenþierea euluide sine ºi de mundaneitate, verticalizarea implicã ºio semnificaþie genezialã, ºi o figurã poeticã a spirituluiactiv ºi dinamic, simbol al puterii de imaginare. Eaar putea însã reprezenta tot atât de bine ºi un simbolmoral, întrucât aventura fiinþei presupune ºi în planetic o diferenþiere permanentã ºi ofensivã.

    În ascensiunea sa pe spirala spaþio-temporalã, eulliric stãnescian descoperã ºi genereazã permanentnoi câmpuri ºi niveluri de existenþã, amplificându-sepe sine, sporindu-ºi ºi relevând necontenit esenþapropriei entitãþi. Eu ºi lume devinconivente, compliciteazã, se amestecãºi se inter-determinã spectaculos pe untraseu ce prinde ritmuri ºi ecouri din zborullui Hyperion [2] cãtre origini. O miºcareemblematicã pentru imaginarul poeticnichitian, definind aceastã devenireverticalã a fiinþei, gãsim în poemul Miºcareîn sus (vol. O viziune a sentimentelor), oaventurã de cucerire, o ascensiune celestãdar ºi o repetatã rupturã onticã: „Cerul sedesfãºura în cucurbee repetate./ Pe dungalor, sãgeata trupului, în sus,/ fiece vârstã-ºiîncorda, tãind la jumãtate/ arcul culorilor,supus.// ªi se loveau în mine douãsentimente,/ unul venind cãlare, celaltpurtat în lectici...” Cum în structurileimaginarului „ascensiunea spaþialãreprezintã simultan ºi o cãlãtorie în sine”[13], ºi o tehnicã de transcendentalizare,aceastã „miºcare în sus”, ce implicã orepetatã rupturã onticã, relevã o devenirea fiinþei, în acord cu o structurã originarãdualã, uman-divinã. Eul îºi devanseazãprin cunoaºtere sinele nucleic, într-orepetatã rupturã de sine ce conducemereu, în spiralã, la o nouã ipostazã afiinþei, cucerind treptat noi niveluri de existenþã ºiasumând noi ipostaze. Cunoaºterea este, astfel,permanentã cucerire ºi devenire verticalã.

    Existã în aceste metafore un simbolism al puteriiºi al cãutãrii înfrigurate, specific eroilor uranieni ºisolari, în ipostaza lor de cuceritori înzestraþi cu armetãioase ori cu alte însemne apolinice [4], care leconferã o autoritate de esenþã spiritualã. „Tãind” ºi„supunând” repetatul arc curcubeic din „cerul” infinital cunoaºterii ori al existenþei, eul realizeazã aici ºio iniþiere, ºi o cunoaºtere de sine. Poetul imagineazãun cer sau un real stratificat pe niveluri de adâncimemãsurabile vertical prin dificultatea ascensiunii ºiprin fascinaþia luminii din arcul curcubeic. Cerul estrãbãtut de un eu care ºi-a metamorfozatantropologic ºi ontologic trupul în sãgeatã, simbolcomplex indicând fie o „armã de luptã” sau un„vehicul”, fie un „indicator de direcþie” [5] sau o„razã de soare” [6], oricum un mijloc al zboruluiºi al verticalizãrii, alãturi de aripã. „Sãgeata trupului”,o fantasticã metamorfozã fiinþialã, reprezintãascensiunea de la pãmântesc la ceresc, dinspreomenesc spre divin, din întuneric spre luminasapienþialã. Aceastã sãgetare este o miºcare despiritualizare, o transmutare a fiinþei printr-un gestde sfidare a planului orizontal, într-o þâºnire verticalãdin contingent spre transcendenþã, ca „o eliberareimaginarã de condiþionãrile distanþei ºi aleponderabilitãþii” [7]. Ruptura repetatã e aici o miºcareontologicã, de la neant la fiinþã ºi esenþã, iar urcarease poate citi ºi ca un mirabil efort de cãutarea limitelor sinelui, într-un elan ce vizeazã ºi lumea,ºi eul care o strãbate: „ªi se loveau în mine douãsentimente,/ unul venind cãlare, celalt purtat

    în lectici…/ Era o izbiturã de lumini stârnite/ ca-ntreopuºii poli electrici”. (Idem) Astfel, „miºcarea în sus”lãmureºte ºi mai explicit structura dualã a euluiextrapolând un sine secular ºi un altul veºnic, într-o„ciocnire” a polilor fiinþei, auguralã pentru întreaga eiderulare ulterioarã în lirica poetului. Conflictul interiorrelevã nu numai dubla naturã a unui eu polarizatontologic între material-spiritual, uman-divin,teluric-celest, ci ºi iscarea din aceastã polarizarea unui dramatic curs al existenþei.

    Ambiguizant, simbolismul poetic reprezintã în eu,un sine „cãlare”, apt de-a se miºca în lume suveranºi liber, ºi un sine purtat în lectici, simbol pentrudependenþa de orizontalitate, pieritor, inapt delibertate ºi spiritualizare. Aceastã polarizare a sineluitrimite la un nivel de profunzime a eului definit deC.G. Jung [8] ca tendinþã de-a se menþine în sferainformã a profunzimilor inconºtientului. E un sinelatent, inapt de-a se detaºa ºi manifesta suveran înlume, sau e fondul primar al fiinþei ce tinde sã reprimeaspiraþia spre înãlþimi ºi elevaþia spiritualã a eului.Imaginea poeticã a acestei înfruntãri în simboluripreluate din tehnica modernã a zborurilor cosmice,sau din efectele iscate de câmpurile electrice de

    înaltã tensiune,situeazã fiinþanichitianã înrelaþie directãatât cupsihanaliza luiJung, cât ºi cuinformaþiile dintehnica ºi ºtiinþasecolului XX.Eul se defineºteca energie,ca oscilaþiedinamicãpermanentãîntre policontrari, sauca un teritoriuîn care opereazãcoincidentiaoppositorum.Eul e un nucleudinamizatde tensiunicontrareetc. Poemulcelebreazã mai

    mult decât o luptã a contrariilor – ruptura repetatãa eului de sine, spre o nouã treaptã a existenþei, peun traseu ascensional continuu pânã la atingereanivelului spiritual maxim: „Vieþi revãrsate au fost, orinouri tragici/ pe sub un cer cu stele fixe ºi etern./Cerul era în mine ºi–avea de orizonturi/ curbatecoastele spre stern,// când douã strigãte s-au înfruntatîn luptã/ (iar semnul lor era contrar)/ cu-o muºcãturãl-a ucis cel veºnic/ pe celalt, numai secular.” (Idem)

    Înfruntarea eexprimã ººi eefortul eeului de a-ºi afirmaadevãrata esenþã, în acord cu sensul instituiriisale-n lume, de la confundarea în orizontalitate

    cãtre identitate, de la neant cãtre fiinþã ºitranscendenþã, într-un repetat act de genezã. Sinele– sentiment „purtat în lectici”, dimensiune a fiinþei„seculare”, este „rãpus” succesiv de sinele „veºnic” –spiritual, esenþã nepieritoare ºi divinã, confruntarece constituie o alegorie pentru dramatica afirmare-nlume a eului într-o tensionatã decantare a esenþeispirituale. Identificarea eului cu cosmicul realizeazãimaginar o metamorfozã sau dublã transmutare:pe de-o parte, cosmosul se transmutã în eu cu tot,cu cerul care capãtã noi orizonturi – limitele eului:„curbate coastele spre stern”, iar pe de altã parte,o miºcare inversã opereazã prin expansiunetransmutarea eului metamorfozat în hiperfiinþã ce-ºiregãseºte arhetipul cosmic. Identificãm aici hiper-fiinþa cu tiparele ei coincidente cu hiper-spaþiul: „Cerulera în mine ºi-avea de orizonturi/ curbate coastelespre stern...” Secular ºi veºnic reprezintã, ºi în plancromatic ºi în cel al elementelor invocate, categoriisimbolice distincte aflate în ofensivã ºi în reciprocãrespingere: „Roºul aprins sminti culoarea palã,/lancea cãldurii sparse gheaþa iernii,/ mireasma ierbii

    supse din câmpie/ mirosul celsãlciu, de sânge”. (Idem) Roºulorganic al sângelui sminteºteculoarea palã a azurului, cãciorganicitatea eufemizeazãºi minimizeazã abstractul,cãldura organicã a trupuluide sãgetãtor sparge gheaþa cerurilor reci, întruchipatãde iarnã, pe când iarba ameninþã sângele cuprefaceri vegetale, întrucât vegetalul sfideazãºi absoarbe mereu organicul.

    Când îînfruntarea iia ssfârºit, tãcerea seinstaleazã „ca un nimb de biruinþã”, peun câmp de luptã în care zãngãnitul armelor

    mai stãruie în lungi ºi dureroase ecouri, iar sineleveºnic se înalþã biruitor ca instanþã atotstãpânitoareîntr-un „murmur de oþel”, ecou al spiritului învingãtor:„Dupã aceea s-a fãcut tãcere./ Mai sacada în sus unmurmur de oþel,/ cerul mãrunt se-ntoarse iar în cerulmare,/ geamãn ºi-aidoma cu el”. (Idem) Aceastãîntoarcere codificã o ascensiune spiritualã, prineliberarea eului de limitãrile proprii, într-un elan deidentificare cu „cerul” cunoaºterii totale. Dar aventurapoate semnifica ºi reîntoarcerea în sine a euluidupã periplul temporal ºi mundan. Microcosmicul îºiregãseºte tiparele-n cosmic, aºa cum macrocosmiculprin reverberaþie ºi-a imprimat tiparul în fiinþa umanã.În toatã cultura lumii, de la antici la moderni, înfilosofie, în literaturã ºi în mitologie, cunoaºterea esteimaginatã ºi exprimatã ca urcuº, traseu ascensional,înãlþare ºi confruntare necontenitã mai mult saumai puþin entuziastã ori anevoioasã – suplicioasãori fericitã. Eul din lirica lui Nichita Stãnescu,experimenteazã acum o nouã stare de „confundare”,însã una de alt tip decât latenþa germinativã dinperioada începuturilor, a sinelui inerþial. Vorbimacum de o contopire a eului cu fiinþa lumii, cu cerulmare – o confundare sapienþialã, obþinutã prin luptacu limitele sinelui, prin ascensiune necontenitã.Este etapa fiinþei redimensionate cosmic,cu „coastele curbate spre stern” imaginateacum ca linii ale orizontului.

    Figura de „menhir” – „piatrã-n sclipãt!” – dinfinalul poemului simbolizeazã triumful în lupta cusine a unui eu care, strãpungând realul spre a atingetranscendenþa, a þâºnit spre cosmos într-un sãgetãtorelan de cunoaºtere: „Dar coama foºnitoare pân'la þipãt/ muta tot timpul umbra ce-o zvârleam/ cândstam, subþire piatrã-n sclipãt/ nemiºcãtor ºi dreptºi surâdeam.” (Idem) Sclipind/surâzând încremenit,eul-menhir – figurã recurentã în poemele nichitiene –închide în tiparele lui tensiunea teribilã a existenþei,purtând în veºnicie pasiunea sa de sãgetãtordezlãnþuit în cucerirea cerului ºi înfruntând simbolictimpul. Princiarã ºi semeaþã, euforic-victorioasã,imaginea întruchipatã litomorf reprezintã fiinþa liricãîntr-un simbol statuar-vertical, cãci piatra-menhirpoartã în ea, ca o amprentã subtilã, ceva din auramisterioasã a îngerilor, a statuilor funerare oria geniului ce sfideazã eternitatea din marmurapropriei statui.

    Dincolo, însã, de toate sensurile posibile aleacestei lupte secular-veºnic, organic-eteric, vegetal-sangvinic, teluric-celestial, citim în acest poememblematic pentru spiritul nichitian ºi un senshermetic ºi mistic: drama sau condiþia mediatoruluiperceputã ºi trãitã într-o accepþiune poeticãneomodernistã. Sesizatã de hermeneuþi [9], condiþiamediatorului e, de fapt, însãºi condiþia umanã [10]ºi, o datã mai mult, cea poeticã scizionatã dramaticori, dimpotrivã, configuratã armonios, între omulpãmântesc care-ºi cautã necontenit esenþa cereascãºi omul celest, originar, aflat în tangenþã cuelementele. Aceastã luptã – ori aceastã armonizare[11] – a contrariilor e însãºi manifestarea fiinþei ºiesenþa ei dinamicã reprezentatã de axele verticalã-orizontalã, aºa cum o defineºte René Guénon:„pentru ca manifestarea sã se poatã produce, trebuieca Fiinþa sã se polarizeze efectiv în Esenþã ºiSubstanþã, ceea ce poate fi descris ca o «separaþie»a acestor doi termeni complementari reprezentaþi prinCer ºi Pãmânt, deoarece între ei sau în „intervalul”dintre ele, dacã putem spune aºa, trebuie sã situezemanifestarea însãºi” [12].

  • Curtea de la Argeºº

    Anul IIV Nr. 22 ((27) Februarie 22013 7

    Homo ssapiens

    (1) Nimic din asocierea risc porcesc sau ºansa porcului.(2) Totul despre înþelegere ºi angajare voitã. (3) Nimic despre hazard.(4) Totul despre faptul cã porcul nu riscã,

    el are doar destin.

    Sunt ssigur ccã ooricare ddintre ddumneavoastrãcunoaºte foarte bine mult povestita istoriea porcului, scrisã cu atâta har de marele

    Ion Creangã. Este doar aprecierea unui amator de literaturã clasicã – darnu învechitã.

    De asemenea, sunt convins cã nu existã cineva pe lumea noastrãcare sã nu fi discutat despre risc, sã nu fi riscat, sã riºte ºi, mai ales,sã nu blesteme, uneori, riscul ca pericol sau neºansã.

    Iar eu mãrturisesc cã am auzit de multe ori:– domnule are un curaj (risc?) porcesc; orice ar face câºtigã;– sãracul de el, are ºansa porcului, orice ar face pierde;– de data asta, în sfârºit, nu a riscat ºi a câºtigat.Deci, în acest context al discuþiei despre incertitudinea ºi întâmplãrile

    vieþii, s-a nãscut o nouã poveste– colectivã, activã, neîntreruptãºi atotprezentã – povestea riscului,hazardului, întâmplãrii nefericite,pericolului ºi, uneori, a probabilitãþii,ameninþãrii ori, foarte rar, a ºansei.

    Povestea mea despre cele douãpoveºti se va derula în douãepisoade ºi un epilog, pentru cãintroducerea a fost fãcutã deja.

    EEppiissoodduull 11.. PPoovveesstteeaa ppoorrccuulluuiiNu, nu voi reproduce povestea

    – cine îl poate egala pe Creangã? –voi încerca doar sã vã prezint câtevarepere moderne ale acesteiminunante poveºti:

    – dorinþa de a contribui laperpetuare îi scoate din amorþealã ºipe cei ce nu mai pot contribui direct la aceasta (doi bãtrâni – uitaþi de lume)ºi, drept urmare, aceºtia se hotãrãsc sã riºte sã se angajeze direct,contribuind la creºterea unui vlãstar nou;

    – episodul înfierii ºi al educaþiei face ºi dintr-un porc amãrâtºi rãpciugos un adevãrat campanion, ºi asta datoritã risculuide a te angaja în creºtere ºi educaþie;

    – schimbarea (din porc în Fãt–Frumos) în sine este dificilã,deosebit de lungã ca duratã, schimbãtoare ca evoluþie, variabilã canivel de risc ºi este necesar a fi tratatã ºi angajatã direct, ducând, încazurile fericite de valorificare a ºansei, la adevãrul devenirii, creºterii,desãvârºirii sau, în cazurile de risc necugetat, la îngheþ ori dispariþie;

    – sfârºitul fericit al poveºtii nu mai este un element de probabilitate,ci o certitudine (cum rar se întâmplã în viaþã) a victoriei binelui în luptasa veºnicã cu rãul.

    EEppiissoodduull 22.. PPoovveesstteeaa rriissccuulluuiiNici aceastã poveste nu poate fi uºor naratã. Este veche de când lumea,

    are nenumãrate secvenþe ºi bune ºi rele, dar care, ca ºi viaþa, nu se desfãºoarãlin, crescãtor spre o devenire fericitã „absolut certã”. Viaþa este tumult, miºcare,schimbare, succesiune, suprapunere, întâmplãri sau fapte, elemente determinatesau determinante.

    Viaþa este, deci, o perpetuã schimbare, probabilã ca prevedere, certãca producere, parþial controlatã, parþial dirijatã, dar în care oamenii, subiecþiivieþii sociale, se angajeazã riscând:

    – angajamentul trebuie sã fie total (ca plenitudine), raþional, continuu,profesional, probabilistic, ºi nu la voia întâmplãrii; deci, riscul angajãrii trebuiesã fie, cu certitudine, raþional;

    – discernãmântul educaþional trebuie sã scoatã în evidenþã atât conotaþiilepozitive, cât ºi pe cele negative (ºansã ºi pierdere) ºi sã confere celor ceoperaþional riscã (decid, executã, evalueazã, gândesc, învaþã, trãiesc social)

    dreptul, resursele ºi legitimitatea deciziei; – schimbarea este unul dintre puþinele elemente certe

    ale lumii, dar aceasta, în esenþa sa, are ºi conotaþii pozitive– susþine trendul progresului, dar ºi negative – antreneazãregresul, dezastrul;

    – sfârºitul – în aceastã lume – nu se va produce decâtcatastrofal, pentru cã viitorul este susþinut de succesiuneacrescãtoare a generaþiilor bazatã pe riscul organizaþional,educaþional ºi responsabil al ordinii ºi democraþiei.

    Ca o concluzie, riscul este o poveste – ca hazard,întâmplare sau pericol, ºi o ºtiinþã – ca raþionalitate,operaþionalitate, valorificare ºi deci creºtere.

    Pasul de la porcul grotesc la Fãt–Frumos a fost fãcutde inteligenþa ºi harul marelui Creangã, pasul spre progresulomenirii însã nu poate fi susþinut decât de riscul decizional –responsabil, susþinut, raþional ºi profesional.

    EEppiillooggAsocierea porc-risc reprezintã expresia antitezei dintre

    grotesc ºi miracolul transformãrii benefice, absolut necesare.Sãracul porc (înnobilat de Creangã) ºi nemuritorul risc

    – încã netransformat, cu adevãrat, în instrument de management.Risc raþional ºi din toatã

    convingerea mea personalã,bazatã pe o aprofundatãcunoaºtere, sã afirm cã o calecertã a progresului o reprezintãriscul – într-o culturã a riscului,într-o mãsurã dinamicã aincertitudinii, angajãrii profesionaleºi raþionale ºi, în niciun caz,aºteptarea sau neimplicarea.

    Poveºti ddespre pporc ººi rriscGGhheeoorrgghhee IILLIIEE

    În aaceastã llogicã aa vverticalizãrii ºi a polarizãriisubstanþã-esenþã se situeazã o mulþimede poeme de tinereþe din creaþia lui Nichita

    Stãnescu, cu imaginarul lor îndrãzneþ, nonconformist,atipic, ce asociazã frecvent înãlþãrii reveria schelelormetalice, a scãrilor ºi a escaladãrii de toate felurile:„Oh, ºi aºa dintr-un salt în altul,/ mi-a lovit talpa unpisc alburiu/ ºi s-a-nroºit de rubine din sângele meu,/mai târziu,/ când prelungeam cu mine înaltul”.(Cântec pe o schelã de aluminiu). Nu numai cã roºulorganic al sângelui rubiniu înfruntã culoarea palãa înãlþimilor cosmice sau piscurile alburii ale norilor,ci eul verticalizat contamineazã cu sine înãlþimileceleste devenind astfel actorul diseminãrii omeneºtiîn orizonturi celeste. Cãci verticalizarea nu esteîn viziunea nichitianã doar purã înãlþare în spaþiu,ci, în ultimã instanþã, un mod al omenesculuide a-ºi transfera substanþa sau esenþa, toposurilorfrecventate. Dacã eul înãlþat se pãtrunde desacralitatea locurilor cereºti, ºi omul pãmântesc– spiritul secular – transmite ceva din esenþa saomeneascã piscurilor, prelungind cu sine înaltul.Aceastã conivenþã, când se petrece armonios, e unveritabil act de cucerire ºi de cunoaºtere, e motiv dejubilare pentru eul aventurii lirice: „Schelele-au þâºnitîn strãvezime/ ºi dansez pe ele însoþit de lumine,/cu vârful privirii în viitor”. (Idem) La Nichita Stãnescu,nu întotdeauna aceastã cucerire este o armonizarecu înãlþimile, cum nici rezidenþa eului în orizontalitatenu este o împãcare. Condiþia de mediator a euluie în lirica sa una tensionatã ºi dramaticã.

    Eul cu trupurile sale succesive înºirate în timpºi spaþiu configureazã un corpus verticalizant angajat

    într-osimbolicãascensiune:„Mã uit înurmã, asupravârstelormele,/asupratrupurilor cele-am înºirat/în sus,/ ca peun stâlp ce sprijinã/ cerul cu soarele la mijloc”.(Cãtre pace). Într-o astfel de viziune poeticã,devenirea individualitãþii în lume e complice unuitrup vertical configurat dupã modelul coloanei saual copacului, la care contribuie inevitabil vârsteleºi generaþiile: „E un trup de copil ce þine în braþe/un trup de adolescent,/ e un adolescent ce ridicãpe umeri/ un trup de bãrbat./ E-un trup de bãrbatce þine pe frunte/ tãlpile scorojite ale unui bãtrân...”(Idem) Destinul individual ºi poetic se configureazãîn timp, drept stâlp sau coloanã înãlþatã vertical:„Viaþa aceasta a mea, ca un stâlp...” (Idem),exclamã contemplativ poetul.

    NNoottee[1] J. Chevalier, A. Gheerbrant, Dicþionar de simboluri,

    Mituri, vise, obiceiuri, gesturi, forme, figuri, culori, numere,vol. 1, 2 ºi 3, Ed. Artemis, Bucureºti, 1995, vol. 3, p. 411.

    [2] Personaj din poemul eminescian ºi personaj dinmitologia greacã, zeu din categoria titanilor. Cf. SofiaSoulis, Mitologia greacã – Zeii – Titanii – Rãzboiul Troiei –Odiseea, Ed. Touli's, p. 10.

    [3] G. Durand, Structurile antropologice ale imaginarului,Introducere în arhetipologia generalã, Editura Univers,

    Bucureºti, 1977, p. 156.[4] Cf. op. cit., Durand vorbeºte

    de simbolismul sceptrului ºi al spadei:„verticalitatea sceptrului ºi agresivitateaspadei sunt garanþiile arhetipale aleatotputerniciei benefice”, pp. 151-152.

    [5] H. Biedermann, Dicþionar desimboluri, 1 ºi 2, Ed. Milenium I.O.,2002, pp. 381- 382.

    [6] J. Chevaler, A. Gheerbrant,vol. 3, p. 195.

    [7] Idem, pp. 195-196. În viziunea autorilor, „Sãgetãtorul,ca zodie, este contopirea fiinþei cu arma pe care o poartã” –sãgeata sau cu vehiculul: „Sãgeata cu care se identificãsãgetãtorul înfãptuieºte sinteza dinamicã a omului zburândcãtre transformarea sa, prin cunoaºtere, din animal în fiinþãspiritualizatã.” Mai departe, pp. 197-198: „În sãgetãtor,aceastã forþã devine cea a decantãrilor spirituale,a iluminãrilor spiritului, a elevaþiei interioare în careinstinctul ºi egoul se depãºesc în transcendenþãprin înãlþare spre suprauman.”

    [8] C.G. Jung, Puterea sufletului. Prima parte.Psihologia analiticã. Temeiuri, Editura Anima, Bucureºti,1994, p. 158-159. Jung asimileazã în mare mãsurã sinelecu inconºtientul.

    [9] René Guénon în Marea Triadã, pp. 150-158,Fr. Bonardel în Hermetismul, p. 50 ºi altele, Julius Evolaîn Tradiþia hermeticã. Simbolismul ei, doctrina ºi artaregalã, pp. 154-158

    [10] Op. cit., p. 153: „Numeroase sunt simbolurilecare reprezintã Omul ca termen de mijloc al Marii Triade,situat între Cer ºi Pãmânt, ºi îndeplinindu-ºi astfel rolulde mediator.”

    [11] În caz fericit, lupta e înlocuitã de o înþeleaptãarmonizare a celor douã dimensiuni.

    [12] Idem, p. 151.

  • La ppas, pprin ssatul gglobal

    Currtea de la Arrgeºº

    Anul IIV Nr. 22 ((27) Februarie 2201388

    Pe ccând eeram ttânãr, plãnuiam sã scriuo carte despre sauna finlandezã. Am realizatapoi cã existã atât de multã literaturã asupra

    saunei cã ar fi fost foarte greu sã mai adaug ceva.Sauna a fost totdeauna foarte importantã pentrumine. În timpul lungilor mele stagii în strãinãtate,sauna mi-a lipsit poate mai mult decât orice altcevadin Finlanda. Acest articol conþine cateva lucruribine cunoscute despre saunã, dar este scrisdin punctul meu de vedere.

    IstorieSauna nu este o invenþie finlandezã, dar cuvântul

    este cu siguranþã finlandez ºi el apare frecvent înfolclorul nostru. Cuvântul este foarte cunoscut în lumeºi e probabil singurul cuvânt finlandez care apare îndicþionare strãine (englez, german, francez,...). Totuºi,cele mai bune caracteristici ale bãii de aburi au fostpãstrate ºi dezvoltate în Finlanda, astfel încât sauna,sauna finlandezã, a devenit proprietatea naþionalãa Finlandei.

    Înaintea celui de-al Doilea Rãzboi Mondial,singurele saune rezonabile din afara Finlandeierau cele ale emigranþilor finlandezi. În Finlanda,erau mult mai multe saune decât automobile.În vremurile noastre, frecvenþa saunelor esteaproximativ de una la doi locuitori, dar, în ultimii ani,din pãcate, numãrul automobilelor a depãºit numãrulsaunelor din Finlanda.

    Sauna, sau ideea de saunã, a devenit unimportant articol de export. De exemplu, numãrulde saune din Germania îl depãºeºteazi pe cel din Finlanda.

    Diferite forme de bãi de aburi au existataproape peste tot de-a lungul timpului. ÎnIndia, cãrþi de medicinã foarte vechi, scriseîn sanscritã, subliniau importanþa transpirãriiînaintea spãlatului. Autori faimoºi, precumHerodot ºi Seneca, descriu diferite forme debãi cu aburi. Corturile cu aburi ale indieniloramericani sunt foarte similare saunelor lacort, folosite de soldaþii finlandezi în condiþiide front. Prin Evul Mediu, bãile cu aburiau fost foarte comune prin centrul ºi sudulEuropei. Nu existã descrieri edificatoareprivind obiceiurile de baie ale populaþiilordin nordul Europei din acea vreme. Situaþias-a schimbat dramatic dupã anul 1500.Atunci, bãile central-europene au dispãrut.S-a sugerat cã acest lucru s-a datoratReformei ºi obiceiurilor oarecum imoraledin bãile publice. Finlanda a pãstrat ºidezvoltat tradiþia. Primele mãrturii scrise despresauna finlandezã dateazã din acea perioadã.

    Diferite ttipuri dde ssaune. Efectele ssauneiInima saunei este soba, kiuas, conþinând pietre,

    de regulã aºezate deasupra sobei. Soba trebuiesã fie suficient de mare pentru a încãlzi cum trebuieîncãperea. Greºeala cea mai frecventã în saunelebogat ornamentate de prin instituþiile de afaceri estemãrimea sobei. Am vãzut saune luxuriante la careconstructorii au devenit pe neaºteptate zgârciþi atuncicând a fost vorba despre sobã ºi au ales o cutiemicã de metal. O asemenea sobã nu e în stare sãîncãlzescã potrivit încãperea saunei, mai ales dacãsunt mai multe persoane în ea. Situaþia nu este delocamelioratã de un „saunameister” care agitã un prosopumed, cu care încearcã sã producã puþin vântîn saunã. Se spune cã în acest fel se respirã maiuºor, dar Numai ºerpii suferã în saunã, spuneun vechi proverb finlandez.

    Într-o saunã putem avea fie cãldurã uscatã, fiecãldurã umedã. Cea de a doua se obþine aruncândapã pe pietre. Cãldura umedã care este emanatãastfel de pietre se numeºte löyly. În judecarea calitãþiiunei saune, nu existã ceva care sã înlocuiascã unlöyly bun. Niciun bazin modern de înot ºi niciun barnu ajutã dacã löyly este prost. În aceastã privinþã,analogia mea obiºnuitã este cu o cinã cu grãtar, lacare oricât de pretenþioase ar fi legumele ºi bãuturile,ele nu pot compensa faptul cã biftecul este ca o talpãde pantof... Dacã löyly este de calitate, singurul motivpentru a ieºi din saunã este dacã e prea fierbinte

    pentru tine, nu cã nu poþi respira cum trebuie. Cei maiimportanþi factori care contribuie la aceasta sunt osobã suficient de mare, curãþenia ºi o bunã ventilaþie.

    Soba saunei, kiuas, este fie preîncãlzitã, adicãea nu mai este deloc încãlzitã în timpul saunei, saueste încãlzitã continuu. Cele mai obiºnuite surse deenergie pentru încãlzire sunt lemnul ºi electricitatea,dar uneori se folosesc ºi petrolul sau gazul. Saunaafumatã (sauna cu fum) este un tip special de saunãpreîncãlzitã. Nu existã coº, fumul iese prin niºte gãuriîn pereþii sau în tavanul saunei. Baia poate începeîn momentul în care nu mai este fum înãuntru.Löyly-ul dintr-o saunã cu fum are o atingere catifelatãspecialã. Unii iubitori de saunã nu acceptã decâtsauna cu fum ºi se lamenteazã: „Într-o saunãafumatã ai adesea lacrimi în ochi. Acum, într-o saunãelectricã, îþi dau lacrimile atunci când te gândeºti la osaunã afumatã”... Mai târziu, voi cita dintr-o istorisireveche, a unui francez care a vizitat o saunã afumatã.

    Orice iubitor de saunã ºtie cã saunele încãlzitecu lemn dau un löyly mai bun decât celelalte. Existãºi teste ºtiinþifice care demonstreazã acest lucru.Saunele încãlzite continuu sunt mai practice decâtcele preîncãlzite – încãlzirea unei saune cu fumpoate dura ºi o zi întreagã.

    Clãdirea saunei conþine de obicei ºi alte camereîn afara saunei propriu-zise, camere pentru spãlat,dezbrãcat ºi pentru stat. Totuºi, aceasta nu estenecesar ºi nu era cazul în vremurile vechi. Am avutodatã un löyly excelent într-o saunã afumatã obþinutãprin acoperirea unei simple gropi.

    Cel mai important accesoriu pentru saunã estevihta, un mãnunchi de ramuri elastice ºi înfrunzitede mesteacãn. ªi alþi arbori pot fi folosiþi. Deexemplu, finlandezii din California folosesc eucaliptulpentru a face vihta. Efectul löyly-lui creºte dacãte loveºti cu vihta. Unii susþin cã acesta estecel mai bun mod de a asimila vitamine. În oricecaz, folosirea vihtei produce un miros tipic saunei.

    Multe cãrþi germane despre saunã conþininstrucþiuni foarte detaliate despre cum trebuie sãdecurgã o saunã, mergând pânã la a prescrie durataexactã a diferitelor faze. Personal sunt foarte multîmpotriva unor asemenea instrucþiuni detaliate. Nutrebuie sã iei ceasul în saunã! Timpul trebuie sã seopreascã în saunã! Se stã în încãperea cu löyly atâtcât te simþi bine. Ieºi apoi pentru a te rãcori, aºa cumîþi este la îndemânã: duº, înot, zãpadã, sau pur ºisimplu mergând afarã. În Finlanda, ultima posibilitateeste suficientã pentru aproape tot anul. Când simþinevoia sã intri din nou în încãperea cu löyly, intrã.Repetã procedura de câte ori îþi place. Mi s-aîntâmplat sã intru de ºase ori în încãperea cu löylype durata unei saune de searã, chiar dacã löyly-ulera foarte fierbinte. Acum, din motive de bãtrâneþeºi de sãnãtate, sunt mulþumit cu un löyly moderatºi cu douã-trei intrãri în saunã. Simt totuºi cã saunaeste bunã pentru sãnãtatea mea. Dacã picioarelete duc la saunã, atunci ele te vor duce ºi înapoiacasã, spune un proverb finlandez.

    Nu este bine sã mãnânci înainte de saunã.Transpiraþia continuã mult dupã saunã, decinu este bine nici sã te îmbraci prea repede. Dacãstai în saunã fãrã a arunca apã pe pietre, vei avea

    o saunã uscatã. Dacã însãarunci apã pe pietre, aeruldevine mult mai umed ºise simte mai fierbinte, deºitemperatura nu creºte. Cãldurasaunei ºi cât de fierbinte tesimþi în saunã nu se pot definidoar în termeni de grade. Într-o saunã încãlzitãelectric, 120 de grade Celsius pot sã nu parã preamult, în timp ce 60 de grade într-o saunã cu fumcu o sobã mare pot fi de nesuportat.

    Sauna este un mod excelent de a te curãþi.Un proverb finlandez ne asigurã cã Atât trupul,cât ºi sufletul se curãþã în saunã. Un altul afirmãcã Niciodatã o femeie nu e mai frumoasã decâtla o orã dupã saunã. Am realizat de multe ori cãsauna deschide venele creierului. Am observat acestlucru ºi pe când lucram cu Hermann Maurer ºi curegretatul Derick Wood. (Prin anii ’70-’80, Maurer,Salomaa, Wood au format un foarte productiv grupde cercetare, cunoscut prin iniþialele MSW – n.red.)Odatã, am ajuns într-o fundãturã. Nu numai cã toatedirecþiile pe care le exploram pãreau închise, daram realizat ºi cã unul dintre instrumentele noastrede bazã era greºit. E timp pentru o saunã!, ne-amzis. Dupã saunã, Maurer a pornit sã glãsuiascãprecum un oracol, rezolvând dificultãþile principale.Sherlock Holmes vorbea despre „probleme pentrutrei pipe”. Noi am obiºnuit sã vorbim despreprobleme pentru trei saune...

    SalosaunaSauna personalã din ultimii patruzeci de ani

    este numitã Salosauna. Cuvântul salo înseamnãºi sãlbãticie. Prin urmare, locul este o saunã însãlbãticie, sau, simbolic, un refugiu sau un loc alpãcii. Este o construcþie din lemn, alcãtuitã din bârnegroase, ridicatã cam pe vremea când se nãºteabunicul meu. Iniþial avea douã camere, dar acum sunttrei, plus un spaþiu-depozit. Sobele au fost totdeaunaîncãlzite cu lemn. Nu existã electricitate în încãpereasaunei propriu-zise. Orice îndrãgostit de saunã credecã sauna sa este cea mai bunã din lume. Eu potspune cã nicãieri nu am întâlnit un löyly mai bundecât în Salosauna, deºi, am întâlnit câtevaaproximativ de aceeaºi calitate. Detalii despreSalosauna apar ºi în unele cãrþi, de exemplu,în cartea Badpläatze de W. Abel ºi J. Salamander,Oaseverlag 2008.

    Niciodatã nu am forþat ºi nici mãcar încurajatvizitatorii mei sã intre în saunã. Totuºi, mulþiinformaticieni faimoºi sau persoane de alte profesiiau acceptat invitaþia la Salosaunã. Plecatul dintre noiSeymour Ginsburg a fost atât de impresionat cã mi-agarantat intrarea liberã la cele mai bune bãi din WestLos Angeles. Mulþi vizitatori au depãºit recordurirezervate strãinilor. Grzegorz Rozenberg a fostcel care a ajuns cel mai repede de la aeroport laSalosauna ºi chiar a vãzut cea mai pestriþã faunãîn timpul unei saune de searã: doi elani, un ratonºi o vulpe. Hermann Maurer a avut cel mai îndelunginterval între douã seri în Salosaunã – de 35 de aniºi jumãtate, iar Derick Wood a adunat cele mai multevizite – 28. Am o colecþie uriaºã de poezii dedicatesaunei. Lila Kari a scris-o pe cea mai poeticã iarWerner Kuich a scris cele mai convingãtoare versuriasupra simþãmintelor inspirate de saunã. Urmãtoareleversuri au fost scrise de regretatul poet canadian RonBates, atunci când el ºi soþia sa au vizitat Salosauna:

    Soba este aici,Mariajul apei cu piatraªi focul. Aici ºi noiVenim pentru a fi ca unul.

    Wilfried ºi Ute Brauer au scris o lucrare ºtiinþificãdespre transportul pânã la Salosauna. Satoru Takasu,ºi el decedat, a stat în poziþia lotus în Salosaunã.Jozef Gruska a dorit sã colecþioneze toate materialeleistorice legate de Salosaunã. Gheorghe Pãun gândeacã despre dragoste ºi GO nu trebuie vorbit, eletrebuie practicate, iar, dupã Salosauna, a adãugatsauna listei sale. Acum are o saunã acasã.Regretatul Alexandru Mateescu m-a ajutat sã instalezo sobã nouã, în timp ce Sheng Yu, ºi el decedat,era un veritabil expert în încãlzirea Salosaunei.

    Fapte ººi llegende ddespre ssaunãAAccaadd.. AArrttoo SSAALLOOMMAAAA

    Salosauna

  • Curtea de la Argeºº

    Anul IIV Nr. 22 ((27) Februarie 22013 9

    La ppas, pprin ssatul gglobal

    Karel CCulik mmi-aa aadus oo ggãleatã uriaºãpentru löyly. Aristid Lindenmayer ºi FerencGécseg, dispãruþi amândoi, au discutat mult

    în ungureºte în Salosauna ºi, curând dupã aceea,Ferenc a avut o saunã în grãdina sa. Ivan Havel adesenat douã tablouri, înfãþiºând ceea ce se vedeprin ferestrele Salosaunei, dinspre interior ºi dinspreexterior. Regretatul Ron Book spunea cã niciodatãnu s-a simþit mai sãnãtos ºi mai curat decât dupãSalosauna. Am menþionat aici numai câteva numecare mi-au venit acum în minte. Mulþi dintre oaspeþiimei ºi-au construit propriile saune.

    LLeeggeennddee ddeesspprree ssaauunnããFinlanda este o þarã foarte rece. Ideea unui iad

    fierbinte nu pare potrivitã unui finlandez. DespreSiberia se ºtie cã este ºi mai rece decât Finlanda.Atunci când este foarte frig în Finlanda, obiºnuimsã spunem cã este ger ca in iadul rusesc. Un loccald este considerat plãcut. Ceea ce suportã pereþiide lemn, poate sã suporte ºi pielea, spune un vechiproverb finlandez. Urmãtoarea legendã finlandezãîntãreºte acest lucru:

    Un om simplu a încercat sã micºoreze ºansele sãajungã în iad. El era pasionat de saunã ºi putea sãîndure cea mai mare temperaturã pe care sauna i-oputea oferi. Cu cât era sauna mai fierbinte, cu atât îiplãcea mai mult. S-a dus astfel vestea în þinutul dinjur cã acest om suporta cu plãcere mai multã cãldurãdecât putea gãsi în vreo saunã. În cele din urmã,a auzit ºi diavolul de el ºi s-a dus sã-l întâlneascã.„Am auzit cã-þi place sauna foarte fierbinte.” „Sigur”,a rãspuns omul, „aºa este.” „Dacã-i aºa, lasã-mã sãte duc într-un loc unde este atât de cald cã mã veiruga sã opresc cãldura.” Incitat, omul l-a urmat cubucurie. Când au ajuns în iad, diavolul a dat ordinservitorilor sãi sã arunce ºi mai mult lemn ºi cãrbunepe focul cel uriaº. Diavolul zâmbea rãutãcios. „Avemun prieten aici cãruia îi place cãldura...” Omul asurâs ºi i-a mulþumit diavolului pentru generozitate.Curând, iadul a fost cu totul în flãcãri. Era atât decald ºi pe Pãmânt, cã gheþurile polare au început sãse topeascã. (Acest detaliu al legendei aminteºte deîncãlzirea globalã!) Þãranul zâmbea. „Încãlziþi ºi maimult!”, þipa diavolul. „Mai multã cãldurã pentru acestindivid nebun!” În vremea aceasta, toþi cei din iads-au adunat în jur, privind cu uimire. ªopteau întreei ºi strigau: „Mai multã cãldurã, mai multã cãldurã!”Diavolul s-a supãrat: iadul lui era ca raiul pentru omulnostru. Acesta zâmbi simplu ºi-i mulþumi din noudiavolului pentru o aºa splendidã vreme. În celedin urmã, diavolul a gemut cu disperare: „Ieºi afarã!Nu vreau sã te mai vãd niciodatã pe aici!” Omul s-aîntors pe Pãmânt, cu regretul de a fi pierdut minunatacãldurã a iadului, dar bucuros sã ºtie cã soartasa era asiguratã. De aceea, copiii finlandezi carevor sã ajungã în rai trebuie sã frecventeze sauna.

    Sauna este un loc al curãþeniei absolute.În Finlanda, exista obiceiul ca naºterea copiilor sãaibã loc în saunã. Deºi aceasta nu se mai întâmplãºi astãzi, tradiþia pare sã fi avut efecte benefice

    de lungã duratã: mortalitatea infantilã în Finlanda esteazi cea mai scãzutã din lume, iar revista Newsweekmenþioneazã Finlanda ca fiind þara numãrul unuîn care meritã sã te naºti. Personal, încã mai credcã este un mare privilegiu sã fii nãscut în saunã.Invidiez persoane, precum fostul meu student MarttiPenttonen, tot informatician ºi el, care se bucurãde avantajul de a fi fost nãscuþi în saunã.

    Voi rrelua aaici ppovestea lui John Virtanen,un finlandez din America, referitorla naºterea sa.

    Toþi erau încã în pat în acea dimineaþã rece deoctombrie, în timp ce maicã-mea zãbovea asupraprimei ei ceºti de cafea fierbinte, în aglomeratalocuinþã cu o singurã camerã. Copiii dormeau într-unpat larg, iar