c Curtea de la Argeº · precauþiune îîn pprivirea pparafrazei cce vva ccrede dde cuviinþã aa...

32
Horia Bãdescu: Partea noastrã de logos Mihaela Malea Stroe: A fi sau a nu fi... mioritic! Florin Horvath: Numeraþie ºi geometrie sacrã la daci Constantin C. Petolescu: Creºtinismul în Dacia Ilie Popa: Fãuritori ai Marii Uniri, martiri în închisorile comuniste (III) Marin Beºcucã: Corneliu Coposu – ultimul interviu (III) Georgel Rusu: Despre cultura de securitate Elis Râpeanu: Eminescu ºi credinþa (I) Acad. Alexandru Surdu: Românism ºi Ortodoxie Ion Pãtraºcu: Amintiri din Cipru D intotdeauna, iar asta înseamnã dinainte de ºcoala primarã, deci de pe timpul când deschideam primele cãrþi, le-am asociat lui Eminescu ºi lui Creangã o aurã de legendã, de scriitori întemeietori, plasaþi în vremuri neprecizate, „la începuturi” – inclusiv ale limbii române aºa cum o vorbim astãzi. Apoi, mi-am dat seama cã „distanþa din priviri” pânã la cei doi este derizorie: Arghezi scria cã l-a vãzut pe stradã pe Eminescu, eu am cunoscut persoane care l-au cunoscut pe Arghezi… Douã „verigi intermediare” între noi, mai-bãtrânii de azi, ºi Eminescu! Acesta este mesajul: Eminescu e atât de profund ºi neseparabil parte a noastrã, a simþirii ºi istoriei româneºti, a subconºtien- tului colectiv (C.G. Jung), a culturii noastre de adâncime (J. Galtung), îi datorãm, con- ºtienþi sau nu de acest lucru, atât de mult, de la atitudini de relevanþã panromâneascã la sintagme pe care le folosim zilnic, cã el este în acelaºi timp mit ºi frate mai mare, monument ºi coleg de bancã, învãþãtor (subliniez conotaþia christicã a termenului) ºi pãrtaº al fiecãruia în lumea aºa cum este. Dar, de o sutã treizeci de ani, Eminescu a revenit în lumea-i de luminã, lãsându-ne mai bogaþi ºi mai puternici cu un Eminescu! Pentru cã bogat ºi puternic este un popor care a zãmislit un Eminescu, un popor pe care Eminescu l-a iubit ca nimeni altcineva ºi pentru care a lucrat, supraomeneºte, Eminescu! Poporul român – ºi punctum! – chiar dacã, mai în treacãt sau mai cu insistenþã, i s-au atribuit/a fost revendicat de multe alte etnii, ba chiar a fost „bãnuit” de „legãturi extraterestre”, ceea ce, poetic vorbind, i se potriveºte… N u a trãit nici patru decenii, dintre acestea, a scris vreo douã decenii ºi jumãtate. Dar „a dat de lucru” din plin ºi din multe puncte de vedere contemporanilor, a lãsat enorm de lucru posteritãþii. Aº înlocui „enorm”, nu neapãrat cu „infinit”, ci mãcar cu „nesfârºit”, pentru cã tematica eminescianã, în sensul cel mai larg al termenului, creºte continuu, pe de o parte, prin cunoaºterea mai bunã a surselor („orice rând din Eminescu meritã tipãrit”, spunea Iorga, iar visul lui Noica s-a împlinit, manu- scrisele eminesciene sunt ºi tipãrite, ºi disponibile electronic, scanate de Biblioteca Academiei Române – laudã pentru eforturi celor ce s-au îngrijit de asta, începând cu academicianul Eugen Simion), pe de altã parte, deloc paradoxal, creºte la „ciocnirea” dintre zelatori ºi detractori, fiecare cu exagerãrile „fiºei postului”, adesea doar efemeride publicitare, dar provocând intervenþii ale profesioniºtilor, reacþii ale „românilor de rând”, ale iubitorilor de Eminescu, uneori ºi ale unor instituþii – ba chiar crearea unor instituþii de specialitate: la Chiºinãu, eminescologul- instituþie Mihai Cimpoi a creat un Centru Aca- demic Internaþional „Mihai Eminescu”, „cu profil ºtiinþific ºi biblioteconomic, [care] asigurã acces tuturor la opera clasicului literaturii universale Mihai Eminescu, valorificã ºi promoveazã opera, viaþa ºi activitatea poetului prin diverse acþiuni de cercetare, ºtiinþifice ºi culturale” (citat din prezentarea Centrului pe pagina sa de internet). Ce poate pãrea însã, la prima vedere, paradoxal este cã mai degrabã delatorii (mercenari unii, cabotini alþii) decât zelatorii adaugã exponenþialitãþii poetului ºi gazetarului, dovadã fiind creºterea continuã a bibliografiei eminesciene, a numãrului de acþiuni dedicate sau doar numite cu numele sãu, monumentele noi care i se ridicã, ziua lui devenitã Zi a Culturii Naþionale ºi multe altele: fiind atacat ca simbol identitar de antiromâniºti (mercenari unii, cabotini alþii…), el este apãrat cu ºi mai multã ardoare. Apãrarea simbolului identitar care ne apãrã identitatea!... Ce poate fi mai organic frumos ºi mai eficient, mai trainic? F rustrant trebuie sã fie asta pentru eminescofobi – adaug cã ºi „astrele” îi stau de sprijin: 2018 a fost Anul Centenarului Marii Uniri – sãrbãtoare care trebuie continuatã pânã în 2022, Centenarul Încoronãrii de la Alba Iulia; anul acesta se împlinesc 130 de ani de la plecarea Poetu- lui din lumea vãzutã, anul viitor, alt numãr „rotund”, 170 de ani de la naºterea sa. O suprapunere semnificativã. A pledat în scris ºi a lucrat mult pentru unire, pentru aducerea la Þarã a Transilvaniei ºi Basarabiei ºi Bucovinei, nu a apucat sã vadã de aici o Românie de la Nistru pân-la Tisa, dar ºi-a imaginat-o, a parcurs-o aproape la pas, a vãzut-o de sus reîntregitã ºi iarãºi ciopârþitã, sunt sigur cã ne îndeamnã acum de sus spre o re-reîntregire fireascã, în vatra vechii Dacii. Pentru cã dac îºi zicea el într-o variantã la Ai noºtri tineri: „Fiþi voi romunculi, simt în mine dacul”, dar ºi în alte locuri. (Detalii în cartea lui Gheorghe Bucur, Eminescu, zeul tutelar al spiritualitãþii noastre, Ed. Burebista, Bucureºti, 2019, unde se vorbeºte ºi despre vatra dacicã descoperitã pe la jumãtatea anilor 1970 sub temelia gospodãriei din Ipoteºti, unde a crescut Eminescu – vorbã veche: nimic nu este întâmplãtor sub soare... ºi nici sub pãmânt!) Tot la o favorabilã „alini- ere a astrelor” mã gândesc ºi când constat evidenta resurecþie a dacismului, altã temã identitarã cu soartã „izomorfã” eminescianis- mului: cu delatori ºi zelatori ºi cu nesfârºitã treabã de fãcut în continuare in media res. M ulte vorbe memorabile s-au spus despre Eminescu, repet aici una recentã, a unui inspirat vâlcean (P. Rãducan), rugându-mã împreunã cu el, propunându-vã ºi dumneavoastrã sã vã rugaþi cu noi: Emineºte-ne, Doamne! Pentru cã, ne asigurã Nicolae Dabija, Vremea lui Eminescu n-a trecut. Ea abia vine! Curtea de la Argeº Anul X Nr. 6 (103) Iunie 2019 c y m k Revistã de culturã Din sumar: www.curteadelaarges.ro Revista apare cu sprijinul Primãriei Municipiului Curtea de Argeº (prin intermediul Centrului de Culturã ºi Arte), Trustului de Presã „Argeº Expres” ºi al Asociaþiei Culturale „Curtea de Argeº”. ORAª REGAL Eminescu, 130 Gheorghe PÃUN Monumentul din ªtefãneºti, Argeº

Transcript of c Curtea de la Argeº · precauþiune îîn pprivirea pparafrazei cce vva ccrede dde cuviinþã aa...

  • Horia Bãdescu: Partea noastrã de logosMihaela Malea Stroe: A fi sau a nu fi...

    mioritic!Florin Horvath: Numeraþie ºi geometrie

    sacrã la daciConstantin C. Petolescu: Creºtinismul

    în DaciaIlie Popa: Fãuritori ai Marii Uniri,

    martiri în închisorile comuniste (III)Marin Beºcucã: Corneliu Coposu –

    ultimul interviu (III)Georgel Rusu: Despre cultura

    de securitateElis Râpeanu: Eminescu ºi credinþa (I)Acad. Alexandru Surdu: Românism

    ºi Ortodoxie Ion Pãtraºcu: Amintiri din Cipru

    DDintotdeauna, iiar aasta îînseamnãdinainte dde ººcoala pprimarã, ddecide ppe ttimpul ccând ddeschideamprimele ccãrþi, lle-aam aasociat llui EEminescu ººilui CCreangã oo aaurã dde llegendã, dde sscriitoriîntemeiietorii, plasaþi îîn vvremuri nneprecizate,„la îînceputuri” –– iinclusiv aale llimbii rromâneaºa ccum oo vvorbim aastãzi. AApoi, mmi-aam ddatseama ccã „„distanþa ddin ppriviri” ppânã lla cceidoi eeste dderizorie: AArghezi sscria ccã ll-aa vvãzutpe sstradã ppe EEminescu, eeu aam ccunoscutpersoane ccare ll-aau ccunoscut ppe AArghezi…Douã „„verigi iintermediare” îîntre nnoi,mai-bbãtrânii dde aazi, ººi EEminescu!

    Acesta eeste mmesajul: EEminescu ee aatâtde pprofund ººi nneseparabil pparte aa nnoastrã,a ssimþirii ººi iistoriei rromâneºti, aa ssubconºtien-tului ccolectiv ((C.G. JJung), aa cculturii nnoastrede aadâncime ((J. GGaltung), îîi ddatorãm, ccon-ºtienþi ssau nnu dde aacest llucru, aatât dde mmult,de lla aatitudini dde rrelevanþã ppanromâneascãla ssintagme ppe ccare lle ffolosim zzilnic, ccã eeleste îîn aacelaºi ttimp mmit ººi ffrate mmai mmare,monument ººi ccoleg dde bbancã, îînvãþãtor(subliniez cconotaþia cchristicã aa ttermenului)ºi ppãrtaº aal ffiecãruia îîn lumea aaºa ccum eeste.

    Dar, dde oo ssutã ttreizeci dde aani, EEminescua rrevenit îîn lumea-ii dde llumiinã, lãsându-nnemai bbogaþi ººi mmai pputernici ccu uun EEminescu!

    Pentru ccã bbogat ººi pputernic eeste uun ppoporcare aa zzãmislit uun EEminescu, uun ppopor ppecare EEminescu ll-aa iiubit cca nnimeni aaltcinevaºi ppentru ccare aa llucrat, ssupraomeneºte,Eminescu! PPoporul rromân –– ººi punctum! –chiar ddacã, mmai îîn ttreacãt ssau mmai ccuinsistenþã, ii ss-aau aatribuit/a ffost rrevendicatde mmulte aalte eetnii, bba cchiar aa ffost „„bãnuit”de „„legãturi eextraterestre”, cceea cce, ppoeticvorbind, ii sse ppotriveºte…

    NNu aa ttrãit nnici ppatru ddecenii, ddintreacestea, aa sscris vvreo ddouã ddeceniiºi jjumãtate. DDar „„a ddat dde llucru”din pplin ººi ddin mmulte ppuncte dde vvederecontemporanilor, aa llãsat eenorm dde llucruposteritãþii. AAº îînlocui „„enorm”, nnu nneapãratcu „„infinit”, cci mmãcar ccu „„nesfârºit”, ppentru ccãtematica eeminescianã, îîn ssensul ccel mmai llargal ttermenului, ccreºte ccontinuu, ppe dde oo pparte,prin ccunoaºterea mmai bbunã aa ssurselor ((„oricerând ddin EEminescu mmeritã ttipãrit”, sspuneaIorga, iiar vvisul llui NNoica ss-aa îîmplinit, mmanu-scrisele eeminesciene ssunt ººi ttipãrite, ººidisponibile eelectronic, sscanate dde BBibliotecaAcademiei RRomâne –– llaudã ppentru eeforturicelor cce ss-aau îîngrijit dde aasta, îîncepând ccuacademicianul EEugen SSimion), ppe dde aaltãparte, ddeloc pparadoxal, ccreºte lla „„ciocnirea”dintre zzelatorii ºi detractorii, fiecare ccuexagerãrile „„fiºei ppostului”, aadesea ddoar

    efemeride ppublicitare, ddarprovocând iintervenþii aaleprofesioniºtilor, rreacþii aale„românilor dde rrând”, aaleiubitorilor dde EEminescu,uneori ººi aale uunor iinstituþii– bba cchiar ccrearea uunorinstituþii dde sspecialitate: llaChiºinãu, eeminescologul-instituþie MMihai CCimpoia ccreat uun CCentru AAca-demic IInternaþional „„MihaiEminescu”, „„cu pprofilºtiinþific ººi bbiblioteconomic,[care] aasigurã aaccestuturor lla oopera cclasicului

    literaturii uuniversale MMihai EEminescu,valorificã ººi ppromoveazã oopera, vviaþaºi aactivitatea ppoetului pprin ddiverse aacþiunide ccercetare, ººtiinþifice ººi cculturale” ((citatdin pprezentarea CCentrului ppe ppagina ssade iinternet). CCe ppoate ppãrea îînsã, lla pprimavedere, pparadoxal eeste ccã mmai ddegrabãdelatorii ((mercenari uunii, ccabotini aalþii) ddecâtzelatorii aadaugã eexponenþialitãþii ppoetului ººigazetarului, ddovadã ffiind ccreºterea ccontinuãa bbibliografiei eeminesciene, aa nnumãrului ddeacþiuni ddedicate ssau ddoar nnumite ccu nnumelesãu, mmonumentele nnoi ccare ii sse rridicã, zziualui ddevenitã ZZi aa CCulturii NNaþionale ººi mmultealtele: ffiind aatacat cca ssimbol iidentitar ddeantiromâniºti ((mercenari uunii, ccabotini aalþii…),el eeste aapãrat ccu ººi mmai mmultã aardoare.

    Apãrarea ssimbolului iidentitar ccare nneapãrã iidentitatea!... CCe ppoate ffi mmai oorganicfrumos ººi mmai eeficient, mmai ttrainic?

    FFrustrant ttrebuie ssã ffie aasta ppentrueminescofobi –– aadaug ccã ººi „„astrele”îi sstau dde ssprijin: 22018 aa ffost AAnulCentenarului MMarii UUniri –– ssãrbãtoare ccaretrebuie ccontinuatã ppânã îîn 22022, CCentenarulÎncoronãrii dde lla AAlba IIulia; aanul aacesta sseîmplinesc 1130 dde aani dde lla pplecarea PPoetu-lui ddin llumea vvãzutã, aanul vviitor, aalt nnumãr„rotund”, 1170 dde aani dde lla nnaºterea ssa. OOsuprapunere ssemnificativã. AA ppledat îîn sscrisºi aa llucrat mmult ppentru uunire, ppentru aaducereala ÞÞarã aa TTransilvaniei ººi BBasarabiei ººiBucovinei, nnu aa aapucat ssã vvadã dde aaici ooRomânie de lla NNiistru ppân-lla TTiisa, dar ººi-aaimaginat-oo, aa pparcurs-oo aaproape lla ppas, aavãzut-oo de ssus reîntregitã ººi iiarãºi cciopârþitã,sunt ssigur ccã nne îîndeamnã aacum de ssus spreo rre-rreîntregire ffireascã, îîn vvatra vvechii DDacii.Pentru ccã ddac îîºi zzicea eel îîntr-oo vvariantã llaAii nnoºtrii ttiinerii:: „Fiþi vvoi rromunculi, ssimt îînmine ddacul”, ddar ººi îîn aalte llocuri. ((Detalii îîncartea llui GGheorghe BBucur, Emiinescu, zzeultutelar aal sspiiriitualiitãþiiii nnoastre, Ed. BBurebista,Bucureºti, 22019, uunde sse vvorbeºte ººi ddesprevatra ddacicã ddescoperitã ppe lla jjumãtateaanilor 11970 ssub ttemelia ggospodãriei ddinIpoteºti, uunde aa ccrescut EEminescu –– vvorbãveche: nnimic nnu eeste îîntâmplãtor ssub ssoare...ºi nnici ssub ppãmânt!) TTot lla oo ffavorabilã „„alini-ere aa aastrelor” mmã ggândesc ººi ccând cconstatevidenta rresurecþie aa ddacismului, aaltã ttemãidentitarã ccu ssoartã „„izomorfã” eeminescianis-mului: ccu ddelatori ººi zzelatori ººi ccu nnesfârºitãtreabã dde ffãcut îîn ccontinuare iin mmediia rres.

    MMulte vvorbe mmemorabile ss-aau sspusdespre EEminescu, rrepet aaici uunarecentã, aa uunui iinspirat vvâlcean(P. RRãducan), rrugându-mmã îîmpreunã ccuel, ppropunându-vvã ººi ddumneavoastrã ssã vvãrugaþi ccu nnoi: Emiineºte-nne, DDoamne! Pentrucã, nne aasigurã NNicolae DDabija, Vremealuii EEmiinescu nn-aa ttrecut. EEa aabiia vviine!

    Curtea de la ArgeºAAnnuull XX NNrr.. 66 ((110033)) IIuunniiee 22001199

    cy

    mk

    Revistã dde cculturã

    DDiinn ssuummaarr::

    www.curteadelaarges.ro

    Revista aapare ccu ssprijinulPrimãriei MMunicipiului CCurtea dde AArgeº

    (prin iintermediul CCentrului dde CCulturã ººi AArte),Trustului dde PPresã „„Argeº EExpres”

    ºi aal AAsociaþiei CCulturale „„Curtea dde AArgeº”.

    ORAª REGAL

    Eminescu, 1130GGhheeoorrgghhee PPÃÃUUNN

    Monumentul ddin ªªtefãneºti, AArgeº

  • Currtea de la Arrgeºº

    Domnul EEminescu sscris-aa

    Anul XX Nr. 66 ((103) Iunie 2201922

    Toate-ss vvechi ººi nnouã ttoate...

    CCu ttotul aaltfel ddevine ssituaþia îîn ffaþa uunei

    Camere nnoi ººi aa uunui gguvern nnou. AAci

    monarhia vvecinã nnu ppoate iinvoca îîn

    favoare-ii ffãgãduinþele cce ii ss-aa ffãcut dde-uun gguvern

    trecut, dde vvreme cce cchiar aaceste ffãgãduinþe ppot ffi

    cauza ppentru ccare gguvernul ttrecut vva ffi ccãzut. NNumai

    o CCamerã nnouã ººi lliber aaleasã, nnumai uun gguvern ccu

    desãvârºire aaltul, aa ccãrui oopoziþie nnici ssã pparã aa ffi dde

    comedie, cci ssã ffie rrãsãritã ddin cchiar cconvingerea þþãrii,

    ar ssta ccu ttotul nneangajat îîn ffaþa ccestiunii ddunãrene.

    N-aavem nnevoie aa aadãoga dde ccâtã iimportanþã eeste

    libertatea dde aacþiune aa uunei nnoi CCamere. CCestiunea

    Dunãrii nnu eeste aatât dde ssimplã ddupã ccum ss-aar ppãrea

    la pprima vvedere, ccãci DDunãrea ffiind uuna ddin pprinci-

    palele ccãi dde ccomunicaþie ppe ccare sse iintroduce lla

    noi iindustria sstrãinã, mmonopolul nnavigaþiunii aaustriece

    înseamnã ttotodatã ppân-lla uun ggrad ooarecare mmono-

    polul iimportului aaustriac. DDe ssoluþiunea eei aatârnã ssorþii

    de iizbândã aa îîntregii nnoastre ppolitici dde eemancipare

    economicã; oo ppoliticã aal ccãrei aadversar iinteresat eeste

    în llinia îîntâi mmonarhia vvecinã. IInteresele rreciproce

    nu ssunt iidentice, ddupã ccum aare bbunãtatea aa ssusþine

    contele AAndrassy, cci, îîn ccazul ccel mmai bbun, eele ssunt

    armonizabile. NNu cconcesii sse ppot ccere, nnu cconcesii

    se ppot dda. CCeea cce sse ppoate fface eeste aa sse ccunoaºte

    în mmarginile aadevãrului ccare ssunt iindustriile cce sse ppot

    înfiinþa ccu ssucces lla nnoi, ººi ccare pprin uurmare aar ttrebui

    apãrate, ººi ccare ssunt aacele cce nnu sse ppot îînfiinþa ººi aale

    cãror pproduse ss-aar pputea iintroduce ddin AAustria. AAstfel

    numai iinteresele eeconomice ss-aar aarmoniza rreciproc.

    Tot îîn ccercul ddiscuþiei iintrã, sse-nnþelege, ººi ttratarea

    ce sse aaplicã cconaþionalilor nnoºtri dde ppeste mmunte,

    care fformeazã aaproape jjumãtatea ppoporului rromâ-

    nesc. LLuându-sse ddin ccalea aacestui eelement ppiedicile

    artificiale cce sse oopun ddezvoltãrii llui iintelectuale

    ºi eeconomice, ddându-ii-sse lliniºtea nnecesarã ppentru

    a sse oocupa, pprecum îînclinã, ccu nnegoþul ººi iindustria,

    Austria aar îînceta dde-aa ffi ppentru nnoi oo pputere aatât

    de sstrãinã pprecum eeste aastãzi.

    Alte ttratãri sse ppot fface cc-uun sstat ccând aam aavea aa

    schimba ggrâul nnostru ppe oobiecte iindustriale pproduse

    de rromânii îînvecinaþi; aalta ee ssituaþia ccând aavem

    a ttrata ccu uun sstat sstrãin, îîn ccare eelementul rromânesc

    e ppersecutat ººi ppus îîn nneputinþa

    de-aa llucra îîmpreunã ccu nnoi lla oopera

    comunã dde îîntregire eeconomicã.

    Nu lla ccuceriri ggândim, ººi nnici pputem

    gândi lla eele. DDar ggândim lla eemanci-

    parea mmaterialã ººi mmoralã aa ppoporului

    românesc dde ppretutindenea ººi ccând

    conaþionalii nnoºtri dde ppeste CCarpaþi

    n-aar ffi îîmpiedicaþi, pprin ººicane ppolitice

    ungureºti pproprii aa iirita oo cconºtiinþã

    cât dde bblândã, dde-aa mmunci îîn lliniºte

    pentru eei, ppoate ccã ccestiunea

    dunãreanã nnici aar eexista.

    (Tiimpul, 5 nnoiembrie 11881)

    NNu pputem ººti ccare ee fforma

    pe ccare AAdunarea vva

    da-oo rrãspunsului lla mmesajul

    tronului; oobservãm îînsã ccã îîntre

    discurs ssi rrãspuns aau iintervenit

    suspendarea rrelaþiunilor AAustriei ccu gguvernul nnostru,

    încât ccatã aa sse rrecomanda AAdunãrii oo ddeosebitã

    precauþiune îîn pprivirea pparafrazei cce vva ccrede dde

    cuviinþã aa aalege. EE ddrept ccã nnici zziarele ddin VViena

    nu ddau aacestei ssuspendãri aa rrelaþiunilor oo ggravitate

    tocmai mmare ººi sse ppoate cca ttotul ssã nnu ffie ddecât oo

    cestiune dde ccuviinþã, dde eexagerare dde ttermeni. ÎÎnsã

    Adunarea ccatã ssã þþinã sseamã dde-oo îîmprejurare: ccã

    ea nnu eeste îîn sstare aa ººti pprin cce aanume ppasaj, pprin cce

    anume vvorbe ddin ddiscursul ttronului AAustria ss-aa pputut

    simþi aatinsã. AAceasta aar pputea-oo ººti nnumai aatunci

    când aar ccunoaºte ttratãrile ddiplomatice. CCestiunea

    fiind îîncã ppendentã, nnerezolvatã nnici îîntr-uun cchip,

    nici îîntr-aaltul, gguvernul sse-nnþelege ccã nnu ee îîn sstare

    a ccomunica AAdunãrilor aactele rrespective. DDe aaceea

    Adunarea, nneºtiind cce ssã rrãspunzã ttronului îîntr-oo

    cestiune ppe ccare nn-oo ppoate ccunoaºte ddeocamdatã,

    va ffi bbine ssã aaibã pprudenþã îîn pparafrazarea aacelui

    pasaj ddin rrãspunsul eei ccare vva aatinge ccestiunea

    Dunãrii ººi ssã nnu îînãspreascã pprin fformulãri eener-

    gice oo ssituaþie ccare, ddacã nnu ee ppericuloasã,

    nu ee ppe dde aaltã pparte nnici ttocmai pplãcutã.

    Observãm ppentru ccine ººtie aa îînþelege ccã, ccel ppuþin

    în aaparenþã, nnu nne pputem rrãzima ttocmai mmult ppe

    contrastul dde iinterese eeuropene îîn OOrient. AAtragem

    bunãoarã aatenþia ssferelor nnoastre pparlamentare

    asupra aatitudinii

    Bulgariei îîn ccestiunea

    dunãreanã. EEa ee,

    în aaparenþã ccel ppuþin,

    cu ttotul îîn aacord

    cu vvederile AAustro-

    Ungariei ººi ddesigur

    cã nnu dde ccapul eei.

    Atitudinea sstatului

    învecinat nne îîndrep-

    tãþeºte lla cconcluzia

    cã ººi uun aalt sstat, ccu

    mult mmai pputernic ººi

    mai ddeterminant îîn

    chestiunea aaceasta,

    nu rrefuzã cconcursul

    lui AAustro-UUngariei.

    Dintre pputerile

    apusene uunele

    au oo aatitudine nneho-

    tãrâtã, ddar, cchiar ddacã

    n-aar ffi aaºa, mmãsura

    în ccare nne ppot ssprijini

    catã ssã rrãmâie

    necunoscutã. DDacã

    guvernul sse bbucurã dde

    sprijinul ccuiva ddesigur

    nu ee îîn sstare aa sspune

    în cce ggrad ººi ppânã

    unde ppoate uuza dde

    acel ssprijin, ccãci,

    dac-aar sspune-oo, aar

    crea ttocmai ccelor

    mai bbuni aamici aai llui

    o ppoziþie ffoarte ddificilã

    în ccestiune.

    Deducerile cce

    le pputem fface ddin

    atitudinea sstatelor

    slave aale PPeninsulei

    în ccestiunea ddunãrea-

    nã nne pprocurã oo ssumã

    de ccuvinte, cce nnu sse

    pot mmãrturisi, ppentru

    a rrecomanda AAdunãrii pprudenþã ppoliticã îîn rrãspunsul

    la ddiscursul ttronului ppe ccare-vva cconcepe. AAcelaºi

    lucru sse ppoate sspune îîn mmulte fforme ººi nnu ttrebuie

    sã sse uuite ccã fforme ooricât dde pprecaute, nnumai bbine

    susþinute ssã ffie, nnu aaltereazã ccestiunea dde ddrept.

    (Tiimpul, 226 nnoiembrie 11881)

    ÎÎn ssala OOrfeu, oo ttrupã mmicã îînsã aaleasã dde

    artiºti ffrancezi ddã rreprezentaþiuni îîn ffiece ssearã,

    oferind aastfel ppublicului bbucureºtean ccâteva

    ore ffoarte pplãcute dde ddistracþiune.

    Efectul bbinefãcãtor aal aacestor rreprezentaþii ccon-

    sistã îîn aacea sscânteie dde aartã aadevãratã pprin ccare

    se ddisting ooaspeþii nnoºtri tteatrali. JJocul llor ee nnatural,

    caracterele ccu ggrijã sstudiate ººi llibere dde eexagerare

    sau dde pparodie; nnimic ffals, nnimic ggreoi nnu îîntunecã

    unitatea ssigurã ººi ddeplinã ccu ccare sse rreprezintã

    scrierile ddramatice. AAceste sscrieri ppot ffi uuneori

    neînsemnate ddin ppunct dde vvedere lliterar; cceea

    ce lle rridicã îîntotdeauna ººi lle fface pplãcute eeste

    modul dde iinterpretare aal aartistului ddramatic.

    De mmulte oori dde-aa rrândul sse ddã vvodevilul La

    Rousotte, ºi pputem zzice ccã rreprezentaþiile aar sservi

    de mmodel pprin uunitatea ccare ddominã îîntreaga rrepre-

    zentaþie ((l'ensemble), ccât ººi pprin iinterpretarea ffoarte

    nimeritã aa rrolurilor.

    D-nnul ººi dd-nna VVerneuil, dd. FFeroumont –– aartist

    de mmare ttalent ººi mmultã ddeprindere ––, dd-nna PPepito,

    d-nnii PPerier ººi GGalin, cc-uun ccuvânt ttoþi lla uun lloc ººi

    fiecare îîn pparte sse-nntregesc aatât dde ddeplin ppentru

    a rreda ttotalitatea uunei ppiese îîncât aam ddori cca aartiºtii

    români mmai ttineri ssã vviziteze aaceste rreprezentaþiuni,

    spre aa vvedea ccât rrespect aau ffrancezii ppentru ppiesã

    ºi ppentru ppublic, ccum nniciunul ddin eei nnu ccautã aa iieºi

    în rrelief aasupra ccelorlalþi ººi aa mmonopoliza ooarecum

    efectul, ccum ttoþi ccontribuie ppentru aa pproduce uun

    singur eefect, aacela aal ttotalitãþii ppiesei, aacel ddorit

    de aautor ººi dde ppublic. ((Tiimpul, 4 ffebruarie 11882)

    Monumentul llui

    Mihai EEminescu

    de lla CC. dde AArgeº

    Redactor-ººef : Gheorghe Pãun

    Redacþie: Daniel Gligore, Maria Mona

    Vâlceanu, Constant in Voiculescu

    Colegiu rredacþional: Svetlana

    Cojocaru – membru corespondent

    al Academiei de ªtiinþe a Moldovei,

    Chiºinãu, Florian CCopcea – scriitor,

    membru al USR ºi USM, Drobeta-

    Turnu Severin, Ioan CCrãciun – director al Editurii Ars Docendi, Bucureºti,

    Spiridon CCristocea – conferenþiar la Universitatea Piteºti, Dumitru AAugustin

    Doman – scriitor, Curtea de Argeº, Sorin MMazilescu – lector la Universitatea

    Piteºti, Marian NNencescu – cercetãtor asociat la Institutul de Filosofie

    al Academiei Române, Filofteia PPally – expert naþional etnolog, Muzeului

    Viticulturii ºi Pomiculturii Goleºti, Argeº, Cornel PPopescu – director

    al Muzeului Judeþean Argeº, Piteºti, Octavian SSachelarie – director

    al Bibliotecii Judeþene „Dinicu Golescu”, Piteºti, Adrian SSãmãrescu –

    conferenþiar la Universitatea Piteºti, Ion CC. ªªtefan – profesor, membru

    al USR, Bucureºti.

    CURTEA DE LA ARGEªRevistã llunarã dde cculturã

    Apare ssub eegida TTrustului dde PPresã „„Argeº EExpres” ((http://argesexpres.ro/)

    ºi aa CCentrului dde CCulturã ººi AArte „„George TTopîrceanu” ((http://culturaarges.ro/)

    Redacþia: SStr. SSchitului 445A, 1115300 CCurtea dde AArgeº

    E-mmail: [email protected]

    Website: wwww.curteadelaarges.ro

    Abonamente sse ppot fface pprin PPoºta RRomânã ((revista

    apare îîn CCatalogul ppublicaþi i lor lla ppoziþ ia 119.178).

    ISSN: 22068-99489

    Întreaga rãspundere ºtiinþificã, juridicã ºi moralã pentru

    conþinutul articolelor revine autorilor. Reproducerea oricãrui

    articol se face numai cu acordul autorului ºi precizarea sursei.

    Revista ppoate ffi ssponsorizatã pprin iintermediul AAsociaþiei CCulturale „„Curtea dde AArgeº”, CCIF 229520540, BBanca TTransilvania, IIBAN RRO38 BBTRL RRONC RRT0V 11516 77901.

  • Currtea de la Arrgeºº

    Anul XX Nr. 66 ((103) Iunie 22019 33

    Homo ssapiens

    În ccelãlalt ssecol, bbântuitde ccele mmai bblestemateblestemãþii, ddar nneinvadatîncã dde bblestemul vvorbelor ffãrãnoimã, aal þþãþãriei uuniversale ººicinismului rretoric, ccare sscoateumanitatea dde ssub aadevãrulprin ccare sse ddefineºte cca aatare,

    Cuvântul, WWitgenstein nne ssfãtuia ccu îînþelepciune:„Ceea cce nnu ppoate ffi sspus, ttrebuie ttãcut”! DDacãar ffi ttrãit aastãzi aar ffi aadãugat: „„Ceea cce nnu sspunenimic, ttrebuie ttãcut!”

    Fiindcã nnu ppentru aa sspune nnimic nne-aa ffostrostuitã ppartea nnoastrã dde llogos, aacele aaºchii,scântei, sseminþe dde logos sspermatiicos cu ccarevenim îînzestraþi îîn llumea eexprimatã, ddar aatâtde ppuþin llãmuritã aasupra eesenþei ººi rrostului eei ddelume ccare eexistã îîntre ddouã mmargini dde eeternitate,ci ppentru aa îîncerca ssã sscoatem ddin aascunsa ssaneascundere llegãtura iinextricabilã ccare nne ffacepãrtaºi lla pputerea cce þþine îîn mmâna ssa uuniversul.Cuvântul ccare ppoartã îîn eel mmurmurul eeternitãþii îîninima nnoastrã. CCuvântul ccare ggãzduieºte îîn pposibilelesale, ddeopotrivã, rraþiunea llogicã ººi rraþiunea iinimii.Fiindcã ppresimþirea aacestei llegãturi ssacre nnu ee ttreabaraþiunii llogice, cci aa iintrospecþiei, aa autopsiieii, în ssensulei ooriginar dde vvedere aa ssinelui, llocul îîn ccare ddegetul

    Inexprimabilului aa ppus ssemnul dde rrecunoaºtereºi ttemeiul llegãturii ccu LLogosul ddivin. ÎÎnsã, sspuneSf. JJustin MMartirul ººi FFilosoful, ffiecare pprimeºte pparteasa dde LLogos, „„cantitativ ººi ccalitativ, ddupã aaptitudinileºi eeforturile llogosului ppersonal”. CCeea cce ppresupunetruda dde aa ddepãºi iignoranþa ººi eegocentrismul ººi,deopotrivã, îînþelegerea aapartenenþei lla îîntregul llumii,la iinexprimabilul ccare sse vvãdeºte ººi sse vvalideazãca rrealitate aa ssufletului ººi cca sstare aa iinimii. ÎÎnseamnãsã ssimþi ººi ssã ppricepi, pprecum eeleusinienii, ccã „„hainalumii nne îîmbracã ppe ttoþi ººi ccã eea eeste LLuminalui DDumnezeu”. AAdicã cceea cce NNoica fformulaca deveniire îîntru FFiiiinþã.

    Numai ccã „„lumea-ii ccum eeste ººi cca ddânsasuntem nnoi”. CCuvântul aa ddevenit oo ccoajãzbârcitã, sscuipatã ccu iindiferenþã pprintredinþi, mmiezul llui ss-aa uuscat, aadevãrul llui ss-aa uuitat,el nnu mmai ee dde ttrebuinþã ppentru aa ttrece ppunteade lluminã iinterioarã ccãtre iinexprimabil, cci ee ddoarun ssemn dde rrecunoaºtere ººi aapartenenþã lla cclan,la ttrib, lla tturmã. CCe ttimp ssã mmai aai ssã „„socializezi”cu ttranscendentul, ccând ttrebuie ssã ttricotezi ppe ttele-fon ccu mmiile dde pprieteni ccu ccare tte îîncuscreºti îîntruclonare ººi ddepersonalizare? CCând pprea ppuþini mmaisunt aaceia ccare ssã-ii sspunã ssemenului: „„Deschide-þþiinima ººi vvei aauzi vvocea nneauzitului ººi-þþi vva vvorbi

    inexprimabilul ººi vvei ssimþi ccã eeºti aal llumii ººi ccã llumeae aa tta ccu vvãzutele ººi nnevãzutele eei!”

    Dintotdeauna, ccerul ii-aa rrãmas sstrãin bboului.A sstat ccu ccapul îîn bbrazdã, ddar mmãcar aaceeaera rrana mmaicii þþãrânã, rrana ppãmântului,care ppoartã îîn ssine vviaþa ººi mmoartea, sstingerea ººiînvierea, îîntr-oo dduratã cce aaminteºte dde mmarele TTimp.Fãcându-nne ssã îînþelegem ccã nnimic nnu ddureazã, ddarnimic nnu ppiere ccu aadevãrat. CCã ooglinda uuraniscului eegreul ppãmântului, ccã zzenitul îîn nnadir sse rreflectã. CCãlegea mmoralã ddin mmine ee ffãrâma ccerului dde ddeasupra.Noi, mmodernii, sstãm ccu oochii ppierduþi îîn nneantul vvirtual,în ffantasmele iinexistentului, îîn cclona oon-lline aa llumiiºi vvieþii aadevãrate, ccare ttrec ppe llângã nnoi ffãrã ssã llebãgãm ººi ffãrã ssã nne bbage îîn sseamã. „„Pentru nnoi ccerule zzãvorât” ((Blaga). ªªi, ddeopotrivã, îînchise iizvoarele.

    ªi nnu ººtim, aatunci ccând uuniversul sse îînverºuneazãpascalian ccu vvãzutele llui îîmpotriva nnoastrã ppe aagitatamare aa eexistenþei, ssã-ii mmai aascultãm ppe ccei vvechi: „„Iacu ttine îîn lluntre oo sscoicã dde mmare ººi, ddacã vvalurile oorsã-þþi rrãstoarne lluntrea, ssuflã îîn sscoicã ººi aare ssã-þþi vvinãîn aajutor oo lluntre dde ddincolo dde vvaluri!” ((Hatu MMatua,epopee ppolinezianã) FFiindcã nnevãzutul, iinexprimabilule aaici, ssã nne aasculte ººi ssã nne aajute lla nnevoie. TTrebuiedoar ssã llãsãm iinima ssã vvorbeascã!

    Partea nnoastrã dde llogosHHoorriiaa BBÃÃDDEESSCCUU

    A ffi ssau aa nnu ffi... mioritic!Mihaella MMALEA STROE

    Nu ººtiu ccine oo ffi ffost iinsul (aº zice„persoana”, dar nu pot, pentrucã a fi o persoanã presupune

    virtuþi ºi responsabilitãþi), deci insul carea lansat în premierã virusul resemanti-zãrii voit negative, prejudicioase, atermenului „mioritic”. În prezent, carecum se autosuspecteazã cã e deºteptde-i crapã þeasta sub presiunea deºtep-tãciunii ºi simte nevoia – imperioasã cao zvârcolire de gaze în abdomen – dea jigni pe cineva, aplicã eticheta-stigmat:„eºti mioritic!” În traducere updatatãºi politizatã: „eºti resemnat, fatalist,pãmpãlãu, retrograd, reacþionar, laº,inert, fricos, plângãcios, necivilizat, abulicºi de-aia, din cauza ta, merge þara prost!”Un fel de nihilism cioranian, deposedatde eleganþa ºi tragismul cugetãrii filo-sofice, învestit, în schimb, cu vulgarita-tea, exhibiþionismul ºi stupizeniarãfuielilor de maidan.

    De mirare nu mi-e cã s-a gãsit un„ºoim al patriei” sau poate chiar un stol de ºoimiºoricare, postdecembrist, sã-ºi ascutã clonþul de tinicheapervertind ºi deturnând sensul iniþial al cuvântului,ci faptul cã acela, oricine va fi fost, a contaminatrapid o cohortã de „dãºtepþi” care a preluat fãrãdiscernãmânt „noua” semnificaþie ºi o fluturã cape o flamurã stacojie a victoriei... asupra nu seºtie limpede cui, bãnuim cã asupra propriei fiinþe,cândva poate oneste.

    Odatã ssmintit îînþelesul cuvântului, smintealas-a rãspândit ca pecinginea (grozavinstrument propaganda!), tulburând ºi minþi

    despre care crezuse(rã)m cã sunt luminate, imuneprin culturã la asemenea perversiuni... ideologico-lexicale.

    Procedeul are raþiunea lui: ca sã poþi ataca fãrãsã te demaºti ca agresor ºi pentru ca atacul tãusã parã just în ochii lumii, mai întâi îþi negativizezi,cât se poate de convingãtor, þinta.

    Totuºi, molima i-a prins pe (prea) mulþi. Parcãne-am afla – cu oarecare întârziere – în Oceaniaorwellianului 1984, confruntaþi cu lupta dintre„Vechivorba” ºi „Nouvorba”, cu diferenþa cã, în acest

    caz, nu se schimbã uncuvânt vechi cu unul nou(deºi se practicã ºi asta,de pildã, nu mai suntem„hotãrâþi”, suntem, prinanglo-contagiune,„determinaþi”, iar aicigura pãcãtosului adevãrgrãieºte, întrucât, dacãhotãrârea autohtonãvenea din interiorul fiinþei,determinarea vine – prinîmprumut ºi prin sens –din afara ei!), ci seopereazã la nivelulînþelesurilor.

    Oare ssã nnucugeþi, înaceste condiþii

    de dublã agresare –în formã ºi conþinut –a cuvintelor, ce mesaj

    dramatic transmite personajul orwellian cândîntreabã: „Nu înþelegi cã singurul scop al Nouvorbeieste de a limita aria de gândire?!”? Scopul Nou-vorbei, sau, în cazul de faþã, scopul cârpirii grosolanea Vechivorbei cu un nou ºi deviant înþeles, scopulburduºirii ei cu altã serie sinonimicã decât ceafireascã ºi cuvenitã, se limpezeºte pe zi ce trece.Se spune cã „dacã un nebun aruncã o piatrã înapã, zece înþelepþi n-o pot scoate”. Sigur, înþelepþiinu pot scoate piatra, pentru cã nebunului i se alipesctot felul de prezenþe stranii care gângãvesc ºi sebãlãcesc în preajma lui mocirlind apele – fie dinneºtiinþã, fie din prostie, fie din rea-voinþã, fie dinmimetism, fie, adesea, din interes ºi meschinãrie...Aºa se face cã, dacã în accepþiunea veche, cu peceþiculturale ºi conformã cu mesajul baladei, a fi mioriticera de bine, în accepþiunea relativ nouã, nonculturalã,captivã în obezi politice, a fi mioritic... e de rãu. Primapierde teren, a doua e în hemoragicã ºi, probabil,ireversibilã expansiune.

    A devenit so cool sã fi antimioritic încât mulþinici nu se mai gândesc ce înseamnã asta, doarpapagalicesc ce aud frecvent, aruncã vorba ºi puninconºtient eticheta incriminatorie („eºti mioritic”),

    probând fãrã dubiu cãOrwell are mare dreptate:li s-a limitat straºnic ariade gândire.

    Ce ar fi de reproºatbunãoarã „spaþiului mioritic”?Blaga a decantat „matricea”unui spaþiu deopotrivãgeografic ºi spiritual pe carel-a definit prin relaþie cu o capodoperã folcloricã.Nimic peiorativ, nimic degradant sau dispreþuitor...Nici în sintagma „ciobãnaº mioritic” nu sãlãºluiaujignirea ori acuza. Mioritic... derivat de la „mioarã”.Normal, de vreme ce asta îi era îndeletnicirea: sãpãstoreascã mioare. ªi o fãcea, aflãm din baladã(nota bene, vorbim de varianta consacratã prinAlecsandri, cea blamatã de activiºtii antimioritici)cu mai multã pricepere ºi dãruire decât tovarãºii lui.De aceea avea „Oi mai multe/ Mândre ºi cornute/ªi cai învãþaþi/ ªi câni mai bãrbaþi”. Prin urmare,mioritismul lui însemna certe calitãþi de pãstor.La care se adaugã virtuþile omului: înþelepciunea,calmul, echilibrul, seninãtatea (starea zen, înNouvorbã) în faþa morþii prezumtive („De-o fi sã mor”),întocmirea fireascã a testamentului, care nu exclude,cum rãstãlmãcesc procleþii, o eventualã luptã cuagresorii. Nici un vers din baladã nu justificã ideeacã ciobãnaºul mioritic s-ar jelui, cã s-ar autocompã-timi, cã ar fi „victimã de profesie” sau cã, laº, inert,blazat, pierdut în contemplaþie, nu-ºi va înfruntaduºmanii. Orice comentariu care ignorã (deliberatsau nu) textul baladei este, ab initio, nul ºi neavenit.

    Totuºi, ffenomenul negativizãrii termenuluiîn discuþie este... viral! L-a atins pânãºi pe A. Pleºu care, presupunând domnia

    sa cã nu ºtim citi, selecteazã, reciteºte ºi tãlmãceºte(în Dilema veche nr. 784, 28 feb. – 6 mar. 2019)fragmenþele dintr-o scrisoare a regelui Carol I ºine explicã: „Buba e, pentru el, înãuntru ºi nu seva vindeca niciodatã dacã o vom contempla mioritic,cu compãtimirea de sine a victimei de profesie”.Nu cred cã regele va fi spus, în 1871, ceva de„contemplare mioriticã” (s.n.), nici de „compãtimirede sine”, nici de „victimã de profesie”, dar... astae interpretarea actualizantã a scrisorii, interpretarealiniatã la direcþia momentanã în care suflã din toþibojocii lui musonul antimioritic.

  • Homo ssapiens

    Currtea de la Arrgeºº

    Anul XX Nr. 66 ((103) Iunie 2201944

    Virgil NNemoianu, îîn aarticolul Despre speci-ficul regional (Ramuri, nr. 3, pp.1 ºi 4-5),considerã cã acest specific este un fapt

    constitutiv în manifestãrile sale, dincolo de voinþaºi sentimentele noastre, iar „cultura regionalã”este o „variantã imperfectã” ºi mai „realã” a celeinaþionale. Dar, „în definirea unui specific provincialse cuvine sã pornim nu de la marile individualitãþi,ci de la o bazã mult mai largã, cuprinzând folclorulsau un fenomen de gust extins. Astfel, nu Brâncuºiºi Arghezi pot caracteriza suficient spiritul oltean;oricât de spectaculoase concluzii am putea trageanalizând opera lor, ele nu pot constitui un punct deplecare, ci o adãugire ulterioarã. În plus, o metodãimportantã este aceea de a alege din ansamblulde trãsãturi ale psihicului unei naþiuni pe aceleacare, dezvoltate cu precãdere, constituie dominantaregiunii respective.” (Ibidem, p. 43)

    Ion Negoiþescu, în articolul Specific naþional –specific regional (Ramuri, nr. 3, pp. 1 ºi 4), punândproblema determinãrii „specificului local” (care estela fel de delicatã ca ºi aceea a „specificului naþional”),face urmãtoarele aprecieri privind comparaþia întreBrâncuºi ºi Arghezi: „S-au fãcut apropieri, pe liniaunui pretins specific oltenesc, între sculpturalui Brâncuºi ºi poezia lui Arghezi. Mãrturisesccã am rãmas foarte nedumerit: niciodatã n-aºfi fost în stare sã gãsesc, estetic delimitând,ceva comun între nãzuinþa spre esenþaobiectivã a lumii, prin abstract, a lui Brâncuºi,ºi strãdaniile de a dezvãlui substraturilesubiective ale fiinþei umane, prin concretulcel mai izbitor, la Arghezi. Lumea estetãa lui Brâncuºi se caracterizeazã prin cãu-tarea puritãþii absolute, în ideea artisticãºi în materialul artistului. Lumea estetã alui Arghezi se caracterizeazã prin voluptateaimpuritãþii sensibile ºi impuritatea genialãa materialului verbal. Dar dacã, totuºi, existãun specific comun acestor doi mari artiºti,proba trebuie sã coboare la structurileestetice. Ne-am obiºnuit, ºi faptul nu esteîntâmplãtor, sã distingem trãsãturi specificela scriitori ºi artiºti, dupã aparenþa lor

    regionalã: moldoveni, munteni, ardeleni. Acestedistincþii corespund, fãrã îndoialã, unei realitãþi, totule însã de a nu porni de la simple aparenþe, de a nune lãsa iluzionaþi de concepte gata fãcute. Atât deispititoare, problema specificului naþional a rãsãritdin nevoia culturii noastre de a situa conºtiinþa naþio-nalã a poporului român la nivelul înalt al conºtiinþeidestinului propriu, originalitãþii istorice a unui neamreaºezat în sfârºit, de un veac ºi jumãtate, pe fãgaºulsãu european firesc.” (Ibidem, pp. 43, 44)

    Ion BBiberi, îîn aarticolul Diferenþiere regionalã –integrare naþionalã ºi universalã (Ramuri,nr. 4, p. 4), face urmãtoarele aprecieri: „Se

    dezvãluie astfel, prin simplicitate, stilizare ºi liniesinteticã, o esenþã: esenþa sufletului oltenesc, þeposºi aspru, sub îndârjirea-i vie; sabie cu vârful în sus(Arghezi), Cântec triumfãtor de cocoº în dimineaþacalmã, zbor în miºcare al Pãsãrii mãiestre, contopirecu elementarul, unirea prin dragoste din Sãrutul,sau masivitatea ºi calmul dacic al Mesei þãrãneºtia lui Brâncuºi, alãturi de crâmpeiele mici de gin-gãºie argheziene ºi de liliacul înflorit macedonskian.Într-o imensã cuprindere a lumii ºi vieþii spirituale,cultura olteneascã îmbrãþiºeazã rãdãcinile prime

    ale lumii, mumelegoetheene, definiteprin Oul lui Brâncuºi,cu marile sintezefilosofice ºi artistice.”(Ibidem, p. 44)

    Matei Cãlinescu,în articolul Specificnaþional ºi specificregional (Ramuri,nr. 5, p. 9), abor-deazã în mod inedit„oltenismul”, dinpunctul de vedereparticular al unui„donquijotism”în numele cãruiatrãiesc aventuracreaþiei marii olteni:

    „Asemãnãtori în cele maimulte privinþe cu muntenii, –contiguitatea geograficã ºispiritualã – oltenii se distingîn plan artistic (mã interesea-zã mai puþin psihologiasocialã aplicatã cazurilormedii, ale cãrei concluziirãmân nesemnificative când e vorba de mari creatoride felul lui Macedonski, Arghezi, Brâncuºi, Þuculescuetc., care vin din Oltenia), prin marea lor capacitatede devoþiune pentru idealul estetic, în ciuda faptuluicã aceastã devoþiune se poate ascunde uneori subaparenþe pitoreºti. Lucrul nu s-a spus, dar mie îmipare ca evident: marii olteni, oricât «spirit practic» ºi«realist» li s-ar atribui, sunt în profunzime niºte naturidonquijoteºti, capabile sã halucineze realul în numeleidealului; iar isteþimea lor tradiþionalã nu este, în fond,nimic altceva decât ºtiinþa lor de a nu acorda preamare importanþã lucrurilor care nu-i privesc.”(Ibidem, p. 45)

    Este nnotabil îîn aacest ssens ºi studiul Existãun spirit oltenesc? al poetului NicolaeDragoº (gorjean de origine), în care se

    evidenþiazã mai multe caracteristici generice aleoltenilor: „spiritul întreprinzãtor” (ilustrat simbolicde imaginea olteanului cu cobiliþa), „vocaþia pentruarmonie ºi echilibru”, „simþul acut al umorului”, preo-cuparea „pentru arãtarea cãtre lume a unui profiluman distinct, puternic, individualizat”, o evoluþieaºezatã „sub semnul originalitãþii”, „înclinaþia sprespontaneitate”, „asumarea unor decizii de profundãgravitate”, „predispoziþie justiþiarã” etc.

    Autorul apreciazã cã „viforoasa trecere prin istoriea lui Tudor din Vladimiri, cel care curajos ºi lucid aîmbrãcat cãmaºa morþii, vine firesc în sprijinul uneiposibile definiri a spiritului oltenesc, a spirituluipandur. Acesta ºi-ar putea afla, pe alte planuri,în lupta pentru mlãdierea spre gând frumos rostitºi nepieritor a cuvintelor sau în lupta pentru dãltuireaîn metafore esenþializate a lemnului sau a marmurei,corespondente în faptele ºi vieþile unor Arghezi ºiBrâncuºi.

    AArrgghheezzii ººii BBrrâânnccuuººii,, aaffiinniittããþþii eelleeccttiivvee ((IIII))Sorrin BBULIGA

    Din aarticol aaflãm ccã „„regele sse pplângeunui prieten de «puþinul folos»pe care l-a putut aduce «acestei

    frumoase þãri»”, dar ºi cã, spre deosebirede contemporanii noºtri, se plânge fãrã sãînvinovãþeascã (deh, nobleþe regalã!) „turma”. Mã rog, neavând la-ndemânãscrisoarea, ci fragmente gata-citite prin alþi ochi, mã întreb dacã regele chiar„se plânge” sau doar constatã obiectiv niºte aspecte ºi împãrtãºeºte prietenuluio experienþã dificilã.

    Mi-a fost greu sã cred cã cineva de calibrul intelectual al d-lui Pleºu poateasocia mioritismul cu autocompãtimirea, cu statutul de „victimã de profesie”ºi, implicit, cu noile lui sinonime depreciative intrate în vogã propagandisticã.Mi-a fost greu sã cred cã ar fi înregimentat în jocul lingvistic perfid al reseman-tizãrii negative, deºi, având în vedere cã, în urmã cu ceva timp, Dilema vechea oploºit o samã de articole antimioritice, poate n-ar mai fi fost cazul sã mã mir.

    În altã ordine de idei, posibil ca, atunci când te subjugã mental (i-a subjugatpe mulþi) o producþie pur comercialã, de comedie puhavã ca „Las Fierbinþi”(suportabilã preþ de câteva episoade, dar „tembelizantã” à la longue), „ariade gândire” sã þi se reducã atât de mult încât sã nu mai rãmânã loc pentruînþelegerea profunzimilor Mioriþei ori a atitudinii mioritice care, ce-i drept,e aparte: se sustrage deopotrivã ºi ºabloanelor de film western cu pistolarijustiþiari-pe-cont-propriu ºi acelora cu stindarde roºii de rãzmeriþã cominternist-proletarã.

    Din fericire, am avut parte, înainte de ’89, de câþiva (nu toþi, dar destui) dascãliautentici, nealiniaþi robotic la ideologia marxistã, dascãli care, eludând „indicaþiileoficiale”, ne-au lãmurit, cu argumente valide prezente chiar în textul baladei,cã ciobãnaºul mioritic nu e resemnat, inert ori laº. Interpretarea agreatã decomuniºtii declaraþi, era tot criticã la adresa ciobãnaºului, dar pot spune blajin-criticã prin comparaþie cu vehemenþa corozivã a acestora (nedeclaraþi? travestiþi?)de acum. O fi, aceastã înverºunare antimioriticã (post?)comunistã, o excrescenþãmalignã a criticii (realist-socialiste) de odinioarã, care, totuºi, nu-l negativiza totalpe mioritic? O fi ajuns tumora în faza de metastazã?

    Ceva nnu-ii ccuºer, din moment ce se aplicã ºi astãzi exact aceeaºimetodã (moºtenire bolºevicã) prin care se contorsioneazã textul literarºi se falsificã interpretarea lui, forþându-l sã intre perfect într-un tipar

    propagandistic, politico-ideologic. S-a întâmplat aºa cu multe texte literare prinanii ’60-’70. Amintesc doar cazul poemului eminescian Împãrat ºi proletar studiatfragmentar, doar atât cât ºi aºa cum convenea propagandei/ideologiei marxiste.

    Pentru unii dintre contemporanii noºtri, care urmeazã neabãtut aceeaºiparadigmã distorsionantã, nãzdrãvana oiþã „cu lânã plãviþã” (L’agnelle voyante,

    în abordarea lui Mircea Eliade) a devenit „oaia neagrã” a naþiei, iar a fi(un popor) mioritic, tot în viziunea lor deºãnþatã, înseamnã o giganticã povarãpe capul diriguitorilor preferaþi care nu sunt, zice-se, decât niºte inocenþidrãgãlaºi, binevoitori, generoºi, dezinteresaþi ºi curaþi ca lacrima...(de crocodil?). Sã tot crezi, zãu aºa!

    Postdecembrist s-au stârnit încã mai abitir rafalele calomnierii ciobã-naºuluiºi, prin extensie, a tuturor „mioriticilor” care ar îndrãzni sã-i þinã partea, sã-ivadã virtuþile, sã se revendice din el sau – Doamne, apãrã ºi pãzeºte! – sãi se identifice!

    În realitate, cine se plânge ºi se autovictimizeazã?! Cine asupra cui aruncãvina eºecurilor? Nu doar de trei zile, ci de treizeci de ani încoace, tocmai guradiriguitorilor ºi/sau aspiranþilor la funcþii înalte nu tace ºi tocmai lor turma (nicicea mioriticã în sensul iniþial, nepervertit al cuvântului, nici aceea pe care ei aurãscroit-o semantic) nu le place! Or, întrucât ei sunt strãini de profilul moral alpãstorului mioritic (harnic, onest, priceput, devotat turmei, înþelept, echilibrat,paºnic, demn, lucid), întrucât ei sunt absolut inapþi sã pãstorescã în aºa felîncât sã obþinã mãcar performanþele „vinovatului” baci mioritic (sporirea turmei,bunãstarea oilor, câinii de pazã „mai bãrbaþi” etc.), tocmai ei se autocompãtimescºi se lamenteazã ca niºte „victime de profesie” cãrora le þin de zor isonullacrimogen colegii de partid(e) ºi simpatizanþii politic (interschimbabili). Ei, ceiînrudiþi ca nãrav ºi apucãturi cu ciobanii agresori din baladã, au gãsit formulaabracadabrantã prin care sã scape basma-curatã, deversând brutal asupraciobãnaºului/neamului mioritic sumedenie de vinovãþii ºi defecte care nu-ldefinesc! Este ºi asta – deturnarea, siluirea cuvintelor ºi sensurilor – o caleeficientã, tipicã oricãrei Oceanii, prin care ei manipuleazã mascându-ºi neputinþanotorie de a fi buni pãstori ºi îºi motiveazã agresivitatea. Neputinþa lor de afi mãcar la înãlþimea pãstorului/ neamului mioritic, cãruia îi stâlcesc portretul,pe care îl duºmãnesc, îl dispreþuiesc, îl acuzã virulent de nereuºitele lorºi îl atacã pãtimaº.

    Întrebãri ooarecum... rretorice: dacã antimioriticii nutresc atâta dispreþ ºiatâtea resentimente faþã de mioritici, dacã mioriticii sunt o imensã povarã,o continuã pacoste ºi cauza majorã a tuturor eºecurilor pentru ei, de ce

    le sfârâie lor cãlcâiele ºi de ce saliveazã abundent jinduind nãprasnic sã conducã(mai exact: sã stãpâneascã) turma? Sã vinã acest aprig ºi nedisimulat jindal lor dintr-un soi de masochism? Sau dintr-o angelicã mãrinimie...? Sau...?!

    Mã gândesc sã nu mai contemplu mioritic panarama (aº zice panorama,dar nu pot) politicã de la noi. O s-o contemplu moromeþian, pânã nu va fi înhãþatºi Moromete în colimator-malaxorul marxistoid al resemantizãrii negative. În fond,e ºi el un ghimpe mioritic, înzestrat cu darul de a vedea ºi de a înþelege ceeace alþii nu vãd ºi nu înþeleg.

  • Homo ssapiens

    Currtea de la Arrgeºº

    Anul XX Nr. 66 ((103) Iunie 22019 55

    Dupã ccum spiiriitul ddiiplomatiic, ºi el pregnant ilustrat în comportamentuloltenesc, ºi-ar putea gãsi o ilustrare elocventã în destinul europeanal lui Titulescu. – Tot atâtea simboluri olteneºti, repere fundamentale,

    în a cãror pilduitoare faptã îºi aflã cuprinderea spiritul românesc în întregul sãu,accentele specifice regãsindu-se în mod armonios ºi definitiv în partea de luminãa spiritului naþional. El însuºi parte demnã a spiritului universal.” (Dragoº 1)

    Este cert faptul cã ambii titani, Arghezi ºi Brâncuºi, erau mândri de originea lorolteneascã ºi gorjeneascã. De altfel, Arghezi îi elogia pe locuitorii Olteniei, în douãarticole apãrute în ziarul Adevãrul, în anii imediat de dupã rãzboi. În anul 1946,scria: „Oltenii, întorcând brazda ºi pãºind, au gãsit în sapã ºi plug, odatã cucântecul, cel mai frumos al graiului nostru, conºtiinþa de sine ºi nãdejdea înputerile proprii adunate cu stãruinþã ºi rãbdare”. În 1947, omagiindu-l pe IonMinulescu, el gãseºte din nou pretextul de-a lãuda oltenii.

    Afinitãþi elective (ºi, poate, simpatii ºi empatii regionale) l-au fãcut pe Arghezisã înþeleagã viziunea artisticã modernã a sculpturii lui Brâncuºi. Poetul îi dedicãdouã tablete în ziarul Seara din anul 1914, publicate la un interval de doar câtevasãptãmâni, ambele elogioase.

    Menþionez aici cã „afinitãþile elective” l-au determinat pe Arghezi sã se apropieºi de Urmuz, pe care l-a ºi ajutat ºi sã debuteze publicistic (antum) în revista saCugetul românesc, ca pe un talentat prozator avangardist: „Gestul lui Arghezide a-l publica pe Urmuz la vârsta de treizeci ºi nouã de ani, în 1922, nu esteunul de simplu altruism ºi de banalã generozitate. […] Tudor Arghezi are intuiþiaºi certitudinea unui veritabil talent modernist, mai bine-zis avangardist.” (Trancãu,pp. 79-80) De altfel ºi Eugen Ionescu observa aportul novator modernist al luiUrmuz, pe care-l numea „unul din precursorii revoltei literare universale...”(Ibidem, p. 30) Iar Ovid S. Crohmãlniceanu considera cã acesta rãmâne„un prozator avangardist inimitabil, fãrã imitatori sau epigoni”. (Ibidem, p. 32)

    În pprimul aarticol ddin Seara (23 iiunie), Arghezi remarcã în mod esenþialnoutatea artei acestuia: „Brâncuºi e un începãtor, dar nu cu desãvârºireun prim începãtor. E în orice caz un om nou, care a cugetat ºi a cãutat

    multã vreme, pe când alþii se mulþumeau sã trãiascã minunat de dulce, locul undetrebuia sã se încruciºeze dreptatea artei cu noul instinct. ªi este nou de tot pentrucã, trezindu-se într-însul toatã tãcerea misterioasã cu care o vietate vine pe lume,fãrã conºtiinþa cã ar fi aflat ceva din trecut, un trecut care-i al lui, bãnuieºte,ºi-i oricum al universului de unde scoboarã, oricare i-ar fi calea, pântecul femeii,sãmânþa vântului ºi a moºiei, unda uriaºã a lumii a gãsit o expresie nouã,o expresie Brâncuºi...” (Cârlugea, p. 244)

    Referitor la estetica sculpturii brâncuºiene, Arghezi face urmãtoarele aprecieri:„Este o frumuseþe deasupra acesteia; este cam ceea ce-i ºtiinþa, ocolitã înfrumuseþile de gãtealã a naturii, frumoasã mai ales pentru faptul cã în toatenervurile unui vegetal, în toate moleculele de aer, de fier sau de argilã, sau deluminã, circulã mutã taina pe care o descoperã învãþatul ºi o presimte artistul.”(Idem) El intuieºte procesul de spiritualizare a materiei la care recurge Brâncuºi,când spune cã acesta „confundã definitiv într-un punct materia cu ideea”. DespreMuza adormitã, admiratã în saloanele „Tinerimii artistice”, credea cã trimitela un „chip de aur vitrificat”. (Ibidem, p. 243)

    În urmãtorul articol, gazetarul scrie cã Brâncuºi („acest þãran autentic” carenu aduce cu „cioclovina naþionalã”) este un mare artist care trãieºte la Paris,

    dar cã figureazã ºi în „catalogul expoziþiilor «Tinerimii». Prezenþa sa aici nu arface decât sã enerveze pe mai toþi sculptorii obicinuiþi cu platitudinea tradiþionalãºi vrãjmaºi ai puterii în artã”. Nici „statul” ºi nici „particularii” nu au „înþeles câtãsubtilitate frumoasã au strecurat destinele artei în plãmãdeala de pãmânt ºigândire a mâinilor lui Brâncuºi”, care „nu gãseºte loc pentru statuile sale pepãmânt românesc, cum n-a gãsit nici pentru odihna mulþumitã a oboselii luide aprig ºi cinstit muritor”. În schimb, la „flaºnetari ºi zarzavagii ai artei li seuºureazã greutãþile pe care talentele nu le pot învinge fãrã jertfã ºi sleire. [...]Mulþi dintr-înºii strâng la piept punga cu aur cãpãtatã cu preþul ºalelor încovoiateºi-a unei metodice linguºiri.” (Ibidem, pp. 244, 245)

    Afinitãþile lui Arghezi pentru Brâncuºi pot fi înþelese ºi printr-o particularitatea poeticii sale, pe care ne-o desluºeºte Nicolae Balotã: „Poetica lui Arghezi aremult mai multe analogii plastice decât muzicale. Poetul se identificã cu cioplitorulcare împlineºte actul iniþial al creaþiei de a plãsmui fiinþe vii. Frãmântând cuvântulasemenea olarului aplecat peste un ºubred vas de lut, asemenea fãuraruluia cãrui statuie se desprinde vie de pe soclu, visul sãu e acela al marilor creatori:a da viaþã Corpului Glorios. Cãci: «a scrie e a face din nou», creaþia poeticãrepetând creaþia cosmicã. Dar pentru ca acest suprem vis omenesc, constrânsde o riguroasã conºtiinþã poeticã, sã rodeascã într-o operã durabilã, e nevoie– cum mãrturiseºte poetul în Dintr-un foiºor – de o întreagã viaþã îngropatãîn temelii.” (Balotã, p. 607)

    Asemãnãri îîntre ccei ddoi mari creatori gãsim ºi în ceea ce priveºtereligiozitatea complexã ºi profundã a acestora, manifestatã în viaþaºi opera lor. ªi mã refer mai cu seamã la faptul cã o anumitã parte

    a operei plastice a lui Brâncuºi ºi numeroase poezii ale lui Arghezi au reperebiblice. Se pare cã Vechiul Testament a rãmas subiect de meditaþie ºi sursãde creaþie de-a lungul întregii existenþe a sculptorului. Aceasta reiese atâtdin motivele veterotestamentare ale unora dintre sculpturile sale (Eva, Adamºi Trecerea Mãrii Roºii – ultima distrusã ulterior de cãtre autor), cât ºi dinmãrturisirile unora dintre cunoscuþii sãi, cum ar fi aceea a lui Berto Larderacãtre Friedrich Teja Bach: „Vorbea despre evreii care au trecut prin Marea Roºiesau despre Moise, care a descins de pe Muntele Sinai cu Legile, acestea erauproblemele ºi temele sale”. (Bach, p. 267)

    Arghezi elogia Cartea Sfântã ca model fãrã nicio reþinere: „ªi totuºi, Bibliarãmâne, încã, lectura principalã a omului care vrea sã gândeascã, ceea ce-itotuna, cea mai veche rugãciune fiind cugetarea. Îndatã ce simþi cã trebuie sãte exprimi, lectura Bibliei este cea mai indicatã. Condensate în literatura biblicãse gãsesc toate formele literare care se nasc în douã sute de ani ºi formafundamentalã a simplicitãþii aparente.” (apud Beºteliu, p. 86)

    Considera, fãrã echivoc, cã poezia este o „stare religioasã” situatã deasupradiverselor tipuri de credinþe: „Poezia e o stare religioasã a sufletului nostru,sentimentul care, indiferent de credinþã ºi indiferent dacã crezi ºi pe deasupravariaþiilor de credinþã, afirmã blând ºi primeºte dulce prezenþa lui Dumnezeuîn frumuseþea suavã a existenþei.” (Ibidem, p. 85)

    Este astfel firesc ca Arghezi sã creadã cã numai poezia poate sã-l apropiepe poet de Dumnezeu.

    (Continuare la pag. 20)

    Opracticã nnu ttocmainouã câºtigãdin ce în ce mai

    mulþi adepþi în Japonia:aºa-numita baie silvestrã.Scalda în pãdure, cãcidespre nimic altceva nueste vorba, presupuneo banalã plimbare printrepomi, pe cât posibil la

    intervale de maximum douã luni. Pasãmite faceminuni, cel puþin asta susþin medicii care au des-coperit cã parametrii noºtri fiziologici se îmbunãtã-þesc substanþial când luãm contact cu natura.

    Ba, mai mult, o analizã atentã a gradului desãnãtate a orãºenilor demonstreazã cã existão corelaþie directã între numãrul de arbori existenþiîn cartierele fruntaºe din punct de vedere medicalºi sãnãtatea locuitorilor lor.

    Mãi sã fie! Aºa, carevasãzicã! Încã un studiusofisticat, care nu face decât sã dovedeascã cevaºtiut de când lumea: viaþa încurajeazã viaþa, în toateformele ei! Ar merita pus punct aici, dar nu mã lasãinima sã nu amendez încrederea noastrã oarbã îndemonstraþiile ºtiinþifice bazate pe calcule abstracte,care nu fac altceva decât sã ne confirme realitãþievidente.

    Într-o lume din ce în ce mai digitalizatã, plinã degadgeturi care ne completeazã ºi ne complicã viaþa,automatizând-o din mers, o lume în care tentaþia de aapãrea cât mai androgin ºi de cool ne pândeºte la totpasul, eºti un temerar dacã îndrãzneºti sã proclamimai departe veºnica supremaþie a simplei naturi.

    Cum se-mpacã, de exemplu, spiritul automat ºirece al erei digitale cu cãldura palpitândã a Paºtilorsau cu gingãºia bobocului în primãvarã? Ei bine,

    bine! Lumina renãscutã hrãneºte speranþa ºi neconferã elan, chiar dacã mai nou tãvãlim bulgãrelegândirii pro-Terra prin circuite electronice, transpu-nându-l în limbaj binar ºi rostogolindu-l cu puteriîndoite, interconectaþi. Dar oare va mai triumfabiofilia, sintezã a iubirii pentru viaþã, dupã ce-aapucat pe panta digitalã, schimbându-ºi mediulde propagare?

    Se-aud semnale de alarmã izvorâte din teamacã am putea pierde lupta cu inteligenþa artificialã,care nu dã doi bani pe bâzâitul unei gâze. Vorbinddespre gângãnii, fac o parantezã la care meritãreflectat: efectivul insectelor de pe continentuleuropean s-a redus în proporþie de 80%. OPTZECILA SUTÃ mai puþine decât în anii copilãriei noastrevizitate intens de viaþã înaripatã sub formã de fluturi,libelule sau albine! Închid paranteza.

    Nu eeste oo îîntâmplare cã tocmai consumatoriide informaþie rece, rapidã ºi eficientã, livratãdirect la purtãtor, se aprind din ce în ce mai

    mult pentru campaniile ecologice, confruntându-secu dilemele conservãrii vieþii plãcute pe Pãmânt.De parcã odatã în plus, istoria repetatã-n spiraleþine morþiº sã ne mai dea o lecþie de civism, de dataaceasta prin intermediul instrumentelor de „informare”în masã (pe vremuri i se spunea propagandã).

    Încã nu ne-am transformat în roboþii cu chip umanpe care-i vedem din ce în ce mai des pe ecrane,purtând ochelari pentru vedere tridimensionalã.Cu dezarmantã candoare, insistãm în a rãmâneînverºunaþi „hiperoameni”, susþinãtori ai unor proiecteºi ecosisteme delicate, colectând fonduri pentrusalvarea speciilor pe cale de dispariþie ºi semnândpetiþii virtuale pentru cauze drepte. Devine însã dince în ce mai greu de strecurat informaþia ºi de fãcut

    distincþia între grâu ºi neghinã. Multe dintre cauzeledisperate care ne solicitã participarea vehiculeazã,din pãcate, aceeaºi eternã viziune schematicã, ceacare divide lumea în buni ºi în rãi.

    Pe neobservate ne transformãm într-o turmã deavataruri periculos de bine organizate, care solicitãschimbãri majore de paradigme, ameninþând înstânga ºi-n dreapta cu apocalipsa, refuzând însãsã-ºi asume rãspunderea personalã pentru cazulîn care lucrurile vor merge prost. În ultimã instanþã,gândim cã în caz de eºec ne vom arunca din nou înbraþele planetei rãbdãtoare, declarându-i dragostea.

    Ei bine, ºi dacã nu ne-am înºelat? Cum-necum,iatã cã ne aflãm deja în faza de trecere de la ciber-entuziasm la tehnopreocupare. Rezistenþa seformeazã împotriva reþelelor sociale, paradoxaluzând de instrumentele puse la dispoziþie tot decãtre ele. N-ar fi prima oarã când, în ciuda unor paºiîn direcþia greºitã, se ajunge la destinaþia doritã.

    Tineretul ppare ssã rreziste algoritmului creãriiartificiale de opinie ºi începe sã iasã din bulaideologicã. Copiii, pe care mult i-am criticat

    pentru sclavia lor benevolã faþã de calculator, îºi dauîntâlnire în lumea virtualã, dar ies din ea ºi se ducacolo unde tineretul s-a dus de când lumea, atuncicând s-a simþit deziluzionat ºi a vrut sã schimbecursul istoriei: în stradã. Refuzã sã meargã la ºcoalã,preferând sã demonteze orânduirea prin pieþelepublice.

    Nu cumva am subestimat vlãstarele generaþieidigitale? Instinctul lor de conservare se pare cã etotuºi treaz. Voioºi ne depãºesc, sporind pãdurea încare viitorul va lua o scaldã, din care va ieºi mai multca sigur cu parametrii vitali semnificativ amelioraþi.

    BBiiooffiilliiaa ddiiggiittaallããGabrriella CCÃLUÞIU SONNENBERG

  • Homo ssapiens

    Currtea de la Arrgeºº

    Anul XX Nr. 66 ((103) Iunie 2201966

    Europa ssuflând îîn 225 dde llumânãri –– oointroducere. Acum un an, Europa a suflatcele 25 de lumânãri la aniversarea discretã

    a tratatului de la Maastricht din 1 noiembrie 1993,în momentul în care euroscepticismul ºi populismulîºi întãresc glasurile. Putem reþine astãzi ca realizãriproiectul unei securitãþi comune ºi cooperareajudiciarã ºi de poliþie, mai puþin cooperarea privindcultura, dar nu putem uita divergenþele serioaseºi întemeiate privind imigraþia. Ne aducem amintecã termenul suveranism a apãrut în anii 1996-1997pentru a-i desemna pe opozanþii tratatelor de laMaastricht ºi Amsterdam (Robert Frank, Encyclo-pédie historique de l’Europe, 2018; vezi BernardBruneteau, Combattre l’Europe, de Lénine à MarineLe Pen, CNRS, 2018).

    Teoria economicã a globalizãrii se inspira dinlucrãri precum cea a lui David Ricardo, Avantajulcomparativ, ºi Jean Baptiste Say, Legea generalãa echilibrului. Ultimului i se datoreazã legea debu-ºeelor, conform cãreia produsele ºi veniturile,fluxurile reale ºi cele monetare, oferta ºi cererease echilibreazã de la sine, fiecare produs creân-du-ºi piaþa sa de desfacere. Se arãta ºi se speraca dificultãþile cu cererea sau oferta ar puteafi reduse printr-un comerþ extern bine condus.Cel puþin la început, s-a crezut cã prin circulaþialiberã a bunurilor, capitalului ºi a forþei de muncã,inegalitãþile dintre þãri se vor diminua. Dupã celde-Al Doilea Rãzboi Mondial, globalizarea aevoluat sub auspiciile GATT, Organizaþiei Mondialea Comerþului (WTO), nou create, Tratatului de laMaastricht ºi NAFTA, iar cunoscutul filosof MichelOnfray (n. 1959) (Politique du rebelle. Traitéde résistence et d'insoumission (1997), LaPhilosophie féroce. Exercices anarchistes (2004),Du bon usage de Nietzsche (2008), L'Innocencedu devenir. La vie de Friedrich Nietzsche (2008),Le souci des plaisirs. Construction d'une érotiquesolaire (2008), Contre-Histoire de la philosophie(6 vol., 2007-2010; trad. rom. Polirom, 2008-2011)a vorbit chiar de o putere maastricht.

    Peste Canalul Manecii, Nigel Farage, preºedinteUKIP din 2006, a fost foarte vocal în critica UE,antrenând o treime dintre conservatori. Euroscepti-cismul s-a concentrat pe problematica monedeiunice euro. În Germania critica ºi poziþia anti-UEau fost susþinute de miºcarea Alternative fürDeutchland (AfD).

    În timp, analizele au relevat efectele negative aleglobalizãrii, dintre care menþionãm slãbirea coeziuniisociale, accentuarea inegalitãþilor, interne ºi externe,sau exportarea nepregãtitã a capitalismului din þãriledezvoltate cãtre þãrile în curs de dezvoltare. Notãmca mai importante decât acestea afectarea ºi chiaralienarea sistemului de valori sau degradareavalorilor culturale ºi naþionale sub presiunea tehnicilorde comunicare ºi a mediei. Aºa cum remarca KofiAnnan, „globalizarea este o sursã de noi provocãripentru umanitate. Numai o organizare mondialã estecapabilã sã facã faþã provocãrilor la nivel planetar.Când acþionãm împreunã, suntem mai puþinvulnerabili faþã de catastrofele ce ne lovescpe fiecare dintre noi.”

    Valorile ccivilizaþiei cconsacrate ssupravieþuiesc?Un autor din zilele noastre lanseazã o tezãneaºteptatã, în contradicþie cu ideea pro-

    gresului neîncetat. Dupã G. Ritzer (Globalizareanimicului: cultura consumului ºi paradoxurileabundentei, Humanitas, 2010), lumea socialã deacum este reprezentatã tot mai mult de „nimic“ –globalizãm nimicul ºi suntem învãþaþi, stimulaþi,sã consumãm. Folosim câte ceva din prezentareaediturii, în cadrul propriilor noastre reflecþii/comentarii.

    Ceea ce vedem în realitatea de astãzi este cã totmai mulþi oameni îºi leagã evenimentele ºi rosturiletrãirii lor de ceva gen axioma care echivaleazãconsumul cu existenþa, o regulã de tipul „consumãmdeci existãm”. Când se constatã cã produsele oferitenu genereazã mulþumirea sufleteascã la care maiînainte se ajungea prin muncã, se inventeazã alte

    produse, o altã campanie publicitarã care sã pro-voace, de multe ori artificial, nevoile corespunzãtoarenoii game de articole puse în circulaþie. Atâta vremecât numai vânzarea ºi consumul conteazã, riscãmsã coborâm tot mai mult pe o scarã a frustrãrilor.Rafturile magazinelor se umplu tot mai mult deproduse infinit diversificate, dincolo de trebuinþele realresimþite ºi de capacitatea de percepþie a potenþialuluiconsumator. Acesta este transformat treptat dinbeneficiar comod într-o þintã vizatã. În acest vârtej,oferta tinde sã devinã un nimic produs în serie, oaglomerare de articole aproape imposibil de conceputdespre care nu ºtim mare lucru, care vin de nicãieri,sunt produse cine ºtie unde ºi care, în mare parte,ajung la Black Friday cu reduceri de vreo 70% pentruca apoi sã disparã misterios. Nimeni nu ºtie, maiprecis, nu ne spune unde se duce marfa nevândutã,

    uneori imaginatãparcã într-uncoºmar, poateeste aruncatã peascuns, dupã uneledezvãluiri din presã– ce putem noisã aflãm?!

    De ce seîntâmpla aºa?În orice caz, nise pare cã, de laînceput, în alege-rea profilului deproducþie ºi aarticolelor puse înlucru, nu se pleacãde la întrebareasimplã ce-i trebuieomului, de laidentificarea unornevoi reale, dela folos, ºi de la

    satisfacerea acestora, contând mai mult noutateaºi obþinerea unui profit cât mai mare, cât mai repede.Când se recurge la externalizare, pas decisiv înprocesul globalizãrii, iniþiatorul seriei îºi ia planºeleºi pleacã, poate vizavi, la firma cu care ieri eraîn competiþie, sau în lumea largã, pentru un salariumai mare, iar compania ia mãsuri pentru a-ºi reducecosturile.

    Aºa ss-aa ffãcut ccã uunii eeconomiºti contem-porani au ajuns la ideea cã Marx a avutdreptate când a scris despre autodistru-

    gerea capitalismului. Nouriel Roubini spune,într-un interviu acordat pentru Wall Street Journal,cã „Pieþele nu funcþioneazã”. Mai mult, renumituleconomist, cunoscut pentru previziunile sale, adaugãcã „Fiecare companie vrea sã supravieþuiascã,reducând costurile cu forþa de muncã. Costurile cuforþa de muncã înseamnã venitul salarial ºi consumul.Din cauza asta, este un proces autodistructiv”(Mediafax ref. 2 oct. 2011).

    Se spune mereu cã au fost create locuri demuncã, apariþia acestora nefiind însã pusã în legãturãcu necesitãþile naturale, obiective, ale unui proces(ne este teamã sã adãugãm „de producþie” pentrua evita acuzaþia de nostalgici) în curs, ceea ce nesitueazã de la început pe panta unei uºoare depãºiria realului. Aceastã alunecare sugereazã ceva dinstilul de viaþã în gol.

    Se epuizeazã astfel materii prime, energii,dar ºi resursa timp. Devenim atât de ocupaþi, încâteliminãm tot ceea ce ne umplea timpul într-un modsemnificativ. Ceea ce punem în loc nu ne mai faceplãcerea pe care o gãseam în lucrurile pe carele-am lãsat deoparte, nu mai are gustul autenticului.Cu capul înainte, ne-am aruncat în inconsistenþã,spre un nimic, dupã G. Ritzer. Ne întrebãm cu ce nevom alege atunci când aceastã epocã a prosperitãþii,se pare oricum în scãdere, totuºi se va termina,aºa cum mulþi cred de pe acum?

    ªi ce remediu avem acum, în plan personal, cânddin exces de pozitivitate muncim pânã la epuizare,

    pentru o rentabilitate mai mare? „Excesul de mãrire aperformanþelor ne conduce la un infarct al sufletului”(Byung-Chul Han, La Société de la fatigue/The Burn-Out Society, Circé, 2014).

    Hiperactivitatea omului postmodern denotão atenþie care pândeºte. Or, „producþiile culturaleale umanitãþii sunt datorate unei atenþii profundeºi contemplative” (Idem).

    Cum ttrãim: CCãsãtoria, ffamilia, ccopiii, ssubincidenþa gglobalizãrii. Globalizarea îºi puneo amprentã decisivã pe viaþa de familie.

    Operãm nu numai o foarte mare reducere simplistã,rudimentarã, ci chiar o denaturare radicalã aconceptelor ºi a reprezentãrilor noastre atunci cândrestrângem înþelesul expresiei bãrbat sau femeie,raportând-o numai (ºi poate chiar în primul rând)la diferenþierea sexualã. Ce vrem sã spunem nuconstituie un subiect obiºnuit pentru noi ºi nici uºorde abordat. Dar luaþi, de exemplu, bine cunoscutelecomedii ale lui Caragiale, O scrisoare pierdutã, depildã. Prezidentul perpetuu Zaharia Trahanache, cucomitetele lui ºi cu „puþintica rãbdare”, AgamemnonDandanache, pierdut în scenã, în dosul cufãruluiimens de voiaj, în interpretarea lui Fory Etterle,„normalul” ªtefan Tipãtescu, toþi ne stârnesc hazulºi reflecþia. Imaginaþi-vã însã cu ce rãmânem dacãscoateþi personajul feminin, pe coana Zoiþica, saueliminaþi replicile ei prea „specializate” ºi încercaþisã reduceþi personajul fãcându-l puþin mai unisex.Se pierde tot hazul, rãmânem decepþionaþi, ca ascul-tãtorii poveºtii lui Caragiale CFR, aproape cã nu nemai rãmâne nimic, viaþa a zburat pe fereastrã, iarnoi rãmânem mofluzi. Femeia dã viaþã acelei comedii,ea însufleþeºte societatea.

    Citãm din cunoscuta Declaraþie de la Paris,O Europã în care putem crede. „Adevãrata Europãafirmã demnitatea egalã a fiecãrui individ, fãrãdeosebire de sex, poziþie socialã sau rasã... Creºti-nismul a revoluþionat relaþia dintre bãrbat ºi femeie,apreciind iubirea ºi fidelitatea reciprocã la un nivelfãrã precedent. Legãtura cãsãtoriei îngãduie deo-potrivã bãrbatului ºi femeii sã înfloreascã întreolaltã.Majoritatea sacrificiilor pe care le facem sunt pentrupartenerul de viaþã ºi pentru copiii noºtri. ... Hedo-nismul libertin adeseori duce la plictisealã ºi la oprofundã lipsã de sens. Legãtura cãsãtoriei a fostslãbitã. În apa tulbure a libertãþii sexuale, dorinþeleprofunde ale tinerilor noºtri de a se cãsãtori ºi dea alcãtui familii sunt adeseori frustrate. ... Societãþilenoastre par sã se prãbuºeascã. Azi, Europa estedominatã de un materialism fãrã þintã, care pareincapabil de a motiva bãrbaþii ºi femeile sã formezefamilii ºi sã aibã copii. ... Cãsãtoria este fundaþiasocietãþii civile ºi baza armoniei dintre bãrbaþi ºifemei. Este legãtura intimã organizatã împrejurulsusþinerii unei gospodãrii ºi creºterii pruncilor...Cãsãtoria ºi copiii sunt parte integralã din oriceviziune a înfloririi umane. Respingem ca falsãaserþiunea cã nu existã o alternativã responsabilã lasolidaritatea artificialã, lipsitã de suflet a pieþei unice,a birocraþiei transnaþionale ºi a distracþiei aptere.Alternativa responsabilã este adevãrata Europã.”

    Moralitatea ºi atitudinea moralã nu derivã dinconstituþia biologicã ºi nici din exerciþiul raþiunii saudin ºtiinþe, fiind strâns legatã de tradiþie, de ceea cese învaþã/deprinde în familie. Eliminarea din culturãºi trãire a ceea ce provine de acasã, ca zestre dintradiþie, este o pierdere imensã care ne lasã sãraciºi dezorientaþi, într-o lume deprimantã, chiar dacãeste înþesatã pânã la refuz de aparate ºi tehnologii.

    Unii filosofi ai civilizaþiei, referindu-se la condiþiaumanã de azi, vãd cã omul este din ce mai multprins într-un pãienjeniº de scopuri care privescnumai criteriul utilitãþii materiale, imediate. Aceºtiavorbesc de o uitare a fiinþei noastre, în ceea ceavem specific, de o alterare a condiþiei umane,de o uitare a propriei fiinþe.

    VVaalloorrii ffuunnddaammeennttaalleeººii gglloobbaalliizzaarree ((IIIIII))

    DDrragoº VVAIDDA, CConstanþa VVAIDDA HALIÞÃ

  • (Din)Spre RRãdãcini

    Currtea de la Arrgeºº

    Anul XX Nr. 66 ((103) Iunie 22019 77

    Pentru ccititorul ccarenu ccunoaºte textulLegendei Marelui

    Zalmoxis, tipãritã ºicomentatã/decriptatãîn volumul cu acelaºi titlu(F. Horvath, Zalãu, 2010),vom uºura înþelegerea

    ideilor invocând din textul legendei doar fraza caremotiveazã naºterea (pentru fiecare în parte) cifrelordin ºirul primar/de început din cuprinderea numerelorsacre la daci, adicã vom folosi legenda pentrunaºterea primelor cinci: 1, 2, 3, 4, 5.

    Cifra 11. Textul legendei: În somnul zeului se arãta„un ou uriaº în care lumina ºi întunericul ºi-au întinsmâna ca într-un jurãmânt mut”...

    Uriaºul Ou este simbolul existentului, al Fiinþei,echivalentul Întregului Primordial, este chiar UnitateaSacrã, unitatea iniþialã, adicã, în viziunea cifricã,este începutul, Unul atoatecuprinzãtor.

    Unul = germene/temelie a Începutului!În plan pãmântean, este proiecþia imaginii din

    mentalul Creatorului, în substanþa verbului a fi!Ceva-ul din care derivã toate formele existentului…Puterea sinelui, vitalitatea creaþiei!

    Cifra 22. Textul legendei: Reluãm precizareafundamentalã a esenþei actului consumat în interiorulOului = 1, anume: „lumina ºi întunericul ºi-au întinsmâna ca într-un jurãmânt mut”.

    Cele douã elemente, „întunericul-lumina”,opozante în planul material (existenþa la vedere), întaina numeraþiei = facerii, îºi întind mâna ca într-unlegãmânt = legea corespondenþei/complementaritãþii/existenþei în oglindã. Se naºte ideea de dual =pereche, cea care este destinatã a defini ieºireadin unicitate, pãrãsirea „singurãtãþii supreme”în câºtigul ideii lui este, în plan pãmântesc!

    Cifra 33. Textul legendei: Legenda continuã actuldual al luminii ºi întunericului (2) care-ºi întind mâna„…deasupra altarului pe care se odihneau cele 3potire. Cel cu miere cãtre partea luminii, cel cu apãneînceputã exact sub împreunarea mâinilor lor ºicel cu vin în partea întunericului”… Pentru minteastrãbunilor noºtri cele douã mâini (2) flancau potiruldin mijloc, rodul naºterii/creaþiei care rezultã dinefortul lui 1 + 1, din simbioza generatoare decurãþenie (potirul cu apã neînceputã), a pruncului/urmaºului ce încã pãstreazã în sine pecetea LegiiUniversale, destinate omului: aceea de a fi jumãtatecer, jumãtate pãmânt.

    Trei cuprinde pruncul creat ca menire a legãturiidintre cer ºi pãmânt. Simbol al vieþii ce nu înceteazãsã continue, trei = cunoaºtere + creaþie + credinþã.Legea celor trei „C” datã la îndemâna omului…Pentru etapa evoluatã a adãugirii la vecheaînvãþãturã orficã, în cea rãspânditã de Zalmoxis,3 însemna ºi Legitatea dualului întuneric/luminã,noapte/zi, legate prin al 3-lea element, Luminãnãscãtoare de viaþã! Este simbolul minimuluiechilibru (3 puncte de reazem).

    Cifra 44. Textul legendei: Continuând curgereatextului observãm cã: „…Din potirul cu mieres-au nãscut Soarele ºi mai apoi Bradul. Din potirulcu vin s-au nãscut Luna ºi Muntele cel tãcut”…

    Cele douã grupe, de câte douã simboluri (2 + 2)dau consistenþa lui 4, numãrul chemat sã însemnezeideea de dublu echilibru, de îngemãnare a perechilorîn oglindã! De aici ºi simbolica îngemãnare a celor4 elemente principale/fundamentale ale Universuluivãzut: pãmânt, aer, apã, foc! Dar ºi simetria simbolicãpentru verbul a ºti: dualul cauzã/efect! Soarele ºi Luna,aparþinând planului cosmic, ca ºi bradul ºi muntele,aparþinând celui pãmântesc, îmbie la decriptarea ezo-tericã în cruce: soare/brad ºi respectiv lunã/munte!

    Cifra 55. Textul legendei: Urmând mai departetextul legendei, gãsim etapa în care întunericul ºilumina se contopesc, „luând deodatã în pumn apaneînceputã din potirul din mijloc”… Apar astfel douãrâuri pe malul cãrora miºunau pescari… Când zeuls-a miºcat în somn (adicã a schimbat relaþia dintrepãmântesc ºi ceresc), pescarii s-au prefãcut într-o

    livadã cu mere, iar cei ceduceau deja peºtele prinsîn coºuri s-au transformatîn pãsãri! Elementele râu,pescar, peºte, livadã, pa-sãre dau de fapt îngemã-narea lui 5, dar ºi conducla ideea de reuniunecreativã între pãmântescºi ceresc prin simbolulpiramidei sacre din Fig. 1.

    Echilibrul pãmântescdeterminat de planulterestru (4), este dominatde planul ceresc (1),generând 5 ca legãturãîntre omenesc ºi divin,între material ºi spiritual!Se mai poate decripta ºica o îngemãnare ezotericãîntre 2 + 3, dintre principiulmatern 2 ºi cel generator3. Mai târziu, 5 va fi maides înþeles simbolic prinpentagramã (steaua cu5 colþuri) în care voinþadivinã a înscris peceteaomenescului = omul înscrisîn pentagramã!

    Reconsiderând totulîntr-o altã cheie, învãþãturazalmoxianã, mai cu seamãforma rãspânditã înainte ºidupã apariþia perimetruluide Sanctuare Sacre laSarmizegetusa, la fel caîn multe culturi, consideraPuterea Primarã, putereaînceputului, datã de cifra1. Forma de „generarearitmeticã a numerelor”sacre, de la 1 la 5 ºimai departe (6-9), eradezvoltatã pe matricea/schema din Fig. 2.

    În triunghiul realizat deprimele 3 cifre (1, 2, 3) sededuce relaþia 1 + 2 = 3,adicã o noimã/rost pentruplanul I în care 3 va fivârful comun a încã douãplanuri (Fig. 3, 4, 5).

    Pentru planul I – (1 + 2)= 3 ; pentru planul II – (1 +3) = 4; iar pentru planul III– (2 + 3) = 5. Reunind cele3 planuri obþinem Fig. 6,unde, dincolo de cele 3cadrane = planuri/ iniþiale/fundamentale, urmeazã ase desfãºura grupul nume-relor secundare (6, 7, 8, 9).

    Prezenþa încorporatãîn Fig. 6 simbolizeazãlegãtura/geneza primelor5 numere, considerateprincipale/primare. Cuajutorul lor se va puteagenera ºi componenþaºirului numerelor secun-dare – Fig. 7, din carerezultã 7 + 8 = 15, adicãreducând ezoteric 15 = (1+ 5) = (6), iar dacã închidemlatura dintre 4 ºi 5 = (9),am obþinut finalul ºirului, 9.

    Cu toate acestea, înteoria numeraþiei oferitãde Marele Preot Deceneu,lucrurile erau mai directadjudecate, anume: de la 1la 5 aºa cum am arãtat maisus, iar pentru 6, Deceneu,care se apropia destul debine de taina miºcãrii

    astrelor, propunea interpretarea în oglindã: adicãexistã douã ºiruri sacre, cele ce stau la baza nevãzu-tului = a existentului de dincolo de vedere, ºi celece stau la baza existentului vãzut – Fig. 8. Anume:

    Deasupra planului ceresc – cele nevãzute (cerul)Sub planul ceresc – cele vãzute, care spre

    surprinderea noastrã nu sunt reale, ci doar proiecþia„în oglindã” a realitãþii veºnice!

    Ei bine, cele douã planuri fundamentale suntlegate prin axa lui 3, adicã legãtura dintre vãzutºi nevãzut, dintre real ºi aparenþã (3 + 3 = 6). Deci6 este începutul ºi esenþa legãturii a toate câtesimbolizeazã Creaþia/Facerea! Prin 6 se întâmplãrãsturnarea echilibrelor primare (1, 2, 3, 4, 5), pentrua conduce la echilibrele (la vedere) omeneºti ce staula baza simbolicã a lui a fi (7, 8, 9). Simbolica aºeza-re ce dã seama de acest lucru este indicatã în Fig. 9.

    Cele douã piramide propun distingerea în planesenþial a grupei 1, 2, 3, îndreptatã cu 1 spre cer(acolo unde e ºi locul începutului) ºi a celeilaltegrupe (7, 8, 9) îndreptatã cu vârful în jos (cãtrepãmântesc), acolo unde 7, simbolul existenþei/creaþiei pãmânteºti, aminteºte de simbioza dintresacru ºi profan (Fig. 10).

    În Fig. 9, pe axa dintre 1 ºi 7 se aflã elementulde legãturã dintre ceresc ºi pãmântesc (6) cel flancatde 5, pentagrama luminoasã (cerescul în care a fostproiectat/gândit omul) ºi 4, perimetrul ce îngemãnea-zã elementele (la vedere) lui a fi: pãmânt, aer, apã, foc!

    Matricea simbolicã fundamentalã a numeraþieizalmoxiene (Fig. 9) se regãseºte ºi azi în învãþãturaMagilor din Carpaþi!

    Nu ne mirã defel faptul cã acest adevãr estepreluat (prezentat) ºi de ezoteristul Papus, dreptformã a cunoºtinþelor gãsite/regãsite în cunoaºtereainiþiaticã egipteanã!

    Reamintim cititorului urmãtorul fapt: odatã cuprezenþa ºi contribuþia iniþiatului Epafos (însemnândcel de deasupra lumii) la învãþãtura egipteanã dincadrul ªcolii de la Abidos, o parte din învãþãturazalmoxianã dobânditã în Dacia a purtat-o cu sine înEgipt la întoarcerea sa, însoþindu-ºi mama, prinþesaIO (cãsãtoritã deja cu Faraonul Egiptului, sorã avestitului Cadmoº – întemeietorul Daciei din proto-istoria lumii). Epafos este amintit ºi recunoscut deistorici ca trãind puþin înainte de anul 3000 î.Ch.Aºa cum am scris în Legenda prinþesei IO, el ºi-adobândit iniþierea pe pãmântul Daciei, purtândcu sine la întoarcere ºi aceastã viziune prezentã,pe care o vom decripta în continuare.

    Revenim la Fig. 9, în care cele douã triunghiuriechilaterale/suprapuse ascund „în pântecul” lorfiecare locul special, sau „Casa Celui Creat”. Loculunde sãlãºluieºte cifra 4. Ea dã seama de realitateaconcretã, realitatea creatã prin manifestarea lui 1,atunci când iese din Echilibrul Armonic al Începutului,adicã simbolicul 3, generând = nãscând matricea luia fi = 4, adicã pãtratul sau simbolul echilibrului vãzut.

    El îngemãneazã = leagã suma simbolicã a celorpatru elemente fundamentale, pe care se bazeazãexistenþa! Mai exact, „existenþa vãzutã = pipãibilã”,alcãtuitã din pilonii pãmânt, aer, apã, foc!

    Sã facem încã un pas spre înþelesul filosofical lucrurilor!

    Grãuntele primar = Începutul, adicã forþageneratoare a toate câte sunt este 1. El se aflã înstare increatã (neclãtinat din echilibrul sacru). Atuncicând hotãrãºte/voieºte sã se manifeste prin putereasimbolului lui 3 echilibrul se stricã = se tulburã! Înconsecinþã, produce manifestare = naºtere a cevavãzut! Ceva detectabil în lumea omenescului.

    Încercând sã exprimãm geometric cele maide sus, convenim cã starea „în sinelui” în repauseste simbolic exprimatã prin triunghiul echilateral.Triunghiul echilibrului armonic = triunghiul sacru!Triunghiul = legãturã de tainã între început (1) ºiDumnezeu ca 3 în raportul dublu: 3 în 1 ºi 1 în 3.Trei în unu simbolizeazã echilibrul între a ºti/a vrea/a crea ºi momentul de Început.

    Unu în trei simbolizeazã prezenþa Începutului =taina, în fiecare dintre cele 3 laturi ale triunghiului!

    Vom deduce cã aceastã imagine de triunghiechilateral reprezintã o stare ce poartã „în sine”potenþialitatea de manifestare, exprimatã (cumam vãzut) de numãrul 4.

    Numeraþie ººi ggeometrie ssacrã lla ddaciFllorrin HHORVATH

    1

    2

    3

    4

    5

    6

    7

    8

    9

    10

  • (Din)Spre RRãdãcini

    Currtea de la Arrgeºº

    Anul XX Nr. 66 ((103) Iunie 2201988

    Adicã oo rreuniune dintre Taina/Nevãzutul (1) ºiArmonia (3), lucru ce conduce la Naºtere =creaþie vãzutã, adicã 4: 1 + 3 = 4. Exemplifi-

    catã, relaþia de mai sus aratã ca în Fig. 11.Semnul Armoniei = Unitatea neclintitã/cu cele

    3 laturi = cele 3 potenþiale de manifestare!Locul unde sãlãºluieºte celãlalt simbol al tainei

    nevãzutului este un triunghi echilateral, conþinutînãuntrul primului ºi care are vârful îndreptat în jos,specific manifestãrii proprii vederii omeneºti. Pe lângãel, mai sunt determinate încã 3 triunghiuri, plus el = 4(Fig. 12).

    Reluând, vedem cã existã în simbolul armoniei(triunghiul mare) al lumii cea increatã, germeniicreaþiei (4)! Mergând mai departe, observãm cãatunci când triunghiul echilateral trece din stareasa armonicã = nemanifestatã în lumea materialã,cea determinatã de cele 3 dimensiuni, adicã adju-decându-ºi chip de manifestare = creaþie existentãîn planul omenesc, devine percepþie întruchipatãobligatoriu în tetraedru, amintind simbolic de Creator= de Sacru. Observãm cã el, tetraedrul, rãmâneascuns = pãrelnic, nemanifestat vederii, aflat îninteriorul semnului simbolic al spaþialitãþii lui a fi =cubul = Forma de Început = prima simbolizare demanifestare materialã (Fig. 13)!

    Luând ca reper colþul din punctul O, cel maiapropiat, din care vom trage liniile trebuitoare spre aevidenþia tetraedrul, vom obþine desenul din Fig. 14.

    O datã pus în valoare (vedere) tetraedrul, neputem închipui cã cele 4 triunghiuri ce alcãtuiesctetraedrul sunt laturile (planurile) pe care în viziunefilosoficã le putem înþelege ca suprafeþe de contactale divinului cu lumea materialã (cu substanþacubului). Din punct de vedere geometric, suntidentice cu suprafeþele interioare ale colþurilortãiate ale cubului!

    Îndrãznind sã mai facem un pas, dacã întoarcemsuprafeþele interioare (ale tetraedrului) sau, spusaltfel, dacã întoarcem spre exterior triunghiuriletetraedrului, lãsãm de fapt sã se manifeste acestetriunghiuri în planul vederii ºi vom obþine formapiramidei (detaºatã de cub), corp ale cãrui 4 feþesunt deopotrivã ºi cele 4 triunghiuri ale tetraedruluiîntoarse spre exterior = manifestate!

    Prin urmare, putem interpreta cã cele 4 feþe alepiramidei sunt de fapt cele patru feþe ale lui Dumnezeu,în timp ce fiecare dintre ele poartã încriptate celetrei aspecte ale sursei primordiale sau chiar Chipuldivinitãþii care sãlãºluieºte în Sine! Invit cititorul sãîºi imagineze cu un dram de îndrãznealã o piramidãîn care stã înscris = sãlãºluieºte în taina ei, chiarCreatorul, cel pe care ºi l-au imaginat dacii prinGânditorul de la Hamangia! Prin perfecþiunea ei,piramida sugereazã Legea prin care se manifestãCreatorul! Unde? Pretutindeni, în cuprinderea lumiimateriale, ºi trãieºte înãuntrul a tot ce a fost creat!

    Propunem cititorului sã lãsãm deocamdatãsimbolul piramidei, pentru a ne apropia de ea pe altãcale, pe chiar ºirul numeraþiei dacice (zalmoxiene).Aºadar, întorcându-ne la schema iniþialã a primelornumere din ºirul sacru, în lumina celor de mai înainte,dãm de cele trei aspecte ale sursei primordiale, maiexact, cele trei triunghiuri care stau la baza genezeicelorlalte numere (6, 7, 8, 9).

    Dacã ne închipuim geometric relaþia = dependenþadin Figura 15, putem desena = pune în valoare prezenþaprimelor cinci numere în spaþiul material – Fig. 16.

    Observãm faptul cã între laturile determinate decifrele 3/4, respectiv 3/5, în piramida primarã anumerelor din Fig. 16 se aflã practic o deschidere,latura 4/5 nefiind închisã spre a determina ºi cel deal 4-lea triunghi lateral (IV). Dacã îl vom închide culatura determinatã de cifrele 4/5, obþinem simbolulclasic al piramidei cu baza pãtraticã – Fig. 17.

    Constatãm cã noua figurã obþinutã, piramidacu baza pãtratã, este o figurã cu sensul de dublãmanifestare, adicã cea ca expresie a celor patru feþeale lui Dumnezeu = tetraedrul (Fig. 18), la care olaturã se despicã, o muchie lãþindu-se ca spaþiu =deschidere interioarã/creând un gol exprimat devârfurile 4, 3, 5.

    Revenind la tetraedrul din figurã, latura OCse deschide (despicã), iar laturile AC ºi BC sedepãrteazã la capetele unite iniþial în C, pânã devinparalele! Se creeazã o nouã laturã, OC’, iar AC’ºi BC au devenit paralele – Fig. 19.

    Reamintindu-ne de imaginea ce poartã în vârfuricifrele, Fig. 16, deducem cã deschiderea realizatãîntre laturile 3-4, respectiv 3-5, este ca un fel dechemare, ca o invitaþie la a permite omenescului

    a ºti sã pãtrundã în casa divinului = manifestat = atetraedrului, care acum, în forma piramidei (cu bazapãtratã), este deschis cãtre actul de cunoaºtereomeneascã!

    Prin urmare, undeva, în intimitatea (cuprinderea)piramidei cu baza pãtratã,putem spera cã se aflãlocul tainei! = Tãrâmul luia ºti! Putem spune ºi cãDivinul Creator a ieºit dinstarea sa nemanifestatãºi s-a cantonat în lumes-cul tridimensional, înspaþialitatea materialã,lucru ce conduce la acelechilibru dictat de 4 =baza piramidei, dar totuºipãstrând cele trei aspecteiniþiale. Adicã cele treitriunghiuri de pornire(laterale) ca expresiea celor trei aspecteprimordiale – Fig. 20.

    Concluzii. Piramidadespre care vorbim mani-festã legea lui 4 x 3. Adicãam dat de universul lui12, o manifestare al cãreisimbol este clasica pira-midã ºtiutã ºi preluatã(livratã) ca model,în Egiptul antic!

    Acest lucru ne con-duce la ideea cã lumeaomenescului stã subsemnul lui 12, ca oexpresie = izbutire de legematerialã ºi universalã!

    În aceastã „cheie”putem înþelege de ceexistã o legãturã între„numeraþia sacrã zalmo-xianã”, dobânditã detânãrul Epafos în Dacia(tara mamei IO ºi abunicului Cadmoº) ºi dusã(adusã) spre cunoaºterecãtre Egipt în jurul anului3000 î.Ch., atunci cândEpafos întemeia în Egipt,la Abidos, prima ºcoalãiniþiaticã. O ºcoalã în caresimbolul piramidei, aºacum am vãzut cã erala daci, ajunge Simbolmaterial universal, prinîntruparea concretã înmarile piramide din ValeaRegilor, piramide menitea fi, cel puþin pentru iniþiaþi,depozitarele tainei, înviziunea/învãþãtura ºcoliiamintite. ªi, pentru calucrurile sã rãmânã oare-cum limpezite, amintimcã de aici înainte intervine(este chematã) pricepereamatematicienilor ºi fizicie-nilor, cei care au decriptatlegile ºtiinþelor materialiste/exacte ce au stat la bazaconstrucþiei ºi mai întâia proiectãrii marii piramidea lui Keops! Poate cã nu elipsit de interes sã amintimconcluzia lui G. Barbarincare spune: „Cotul sacrual evreilor, pe care aceºtiaîl considerã ca prezenþãdirectã a Divinitãþii, fuseseadus în Egipt, din Exod,(n.n., vezi Exodul lui Ramaºi a dacilor primordiali).Acest cot este diferit decel utilizat de egipteni,de arieni, caldeeni ºi chiarde cotul evreilor, cãci cotulsacru, utilizat numai pentruincontestabile uzanþesfinte, ca ºi pentru

    ridicarea unor monumente de înalt simbolism, nuera decât apanajul unui popor care þinea el însuºi deun alt popor necunoscut”… Sursa realã a etalonuluinumit cot primordial a fost civilizaþia geto-dacilorºi, atenþie: „Doar ei au pãstrat dupã potopul diluvianetaloanele cu care au fost construite piramidele,dar ºi sistemul de numeraþie”!

    Referitor lla mmarea ppiramidã ºi la faimosulefect de piramidã legat de locul undetrebuie aºezat în „Centrul Sacru” un obiect

    sau unde trebuie consumate anumite metode/ritualuri strãvechi pentru a se dobândi „putereade decorporalizare” etc., amintim cã existã calculeaccesibile tuturor.

    Tot de la cele douãsprezece feþe ale Divinului,dacii au dedus Roata Universalã (Cosmicã), în careplanetele s-au structurat în elementele ºtiute aleZodiacului. Despre corespondenþa dintre cerculCentrului Energetic Personal ºi cel Universal saudespre expresia manifestãrii materiale în diedrulvolumetric de „existenþã palpabilã” (dar manifestat)ºi cel sub forme „ascunse vãzutului” ºi totuºi ordo-nate în cele trei coordonate materiale amintim cã,aºa cum am vãzut în cazul concret al cifrei 3 (adicã3 + 3 = 6, numãrul de echilibru dintre „vãzut ºinevãzut”) acest 6, multiplicat cu 12 (feþele Divinului)conduce la 72. Dacã admitem cã 72 reprezintã uncalup de ani tereºtri, ajungem la explicaþia prin caredacii socoteau cã o zi universalã era egalã cu 72 deani pãmânteºti. Prin urmare, factorul care opereazãdecisiv este 12.

    Pentru a trece la o lunã universalã deducemcã (1 zi = 72 ani) x 30 = 2160 de ani tereºtri, iarpentru a „mãsura” în ani pãmânteºti anul universal,exprimãm:

    2160 x 12 (luni) = 25.920 ani (tereºtri!).Ei bine, astronomii sunt de acord cã una dintre

    cele mai importante miºcãri ale Pãmântului este ceaa axei sale, care deseneazã în spaþiu un mare con!Mai exact, una dintre extremitãþile axei rãmâne fixã(în acelaºi punct). în timp ce cealaltã descrie un cerc.Aceastã miºcare genereazã deplasarea punctuluivernal (punctul de intersecþie al eclipticii cu ecuatorulceresc, care coincide cu echinocþiul de primãvarã)pe Roata Cosmicã a celor 12 zodii. Aºadar, perioadanecesarã axei terestre pentru a parcurge o rotaþiecosmicã (care începe cu punctul vernal al zodiacului)ºi a reveni în acelaºi loc (dupã întregul parcurs) estede 25.920 de ani tereºtri! Adicã echivalentul anuluicosmic la daci… ªi. dacã ne întoarcem la textulbiblic, unde Dumnezeu creeazã lumea în 6 zilecosmice, putem deduce dupã calculele dacilor:

    72 x 6 = 432 de ani pãmânteºti.Interpretând ezoteric (în numerologia sacrã)

    numãrul obþinut, 432, deducem prin reducereaezotericã 4 + 3 + 2 = 9, exact numãrul limitã alnumeraþiei sacre la daci.

    Sau 9 = numãrul desãvârºirii în puterile omeneºti= numãrul desãvârºirii îndumnezeirii ºi al desprinderiidin legãturile sacre, pregãtind pentru cele lumeºtifãtul (în pântecele mamei = 9 luni). Interpretândseparat (432), putem întãri faptul cã:

    – la daci 4 erau chipurile Divinului din tetraedrusau, mai nou, cele 4 elemente fundamentale:pãmânt, aer, apã, foc;

    – la daci Legea armoniei universalenemanifestate, adicã 3, este reprezentatã printriunghiul echilibrului divin sau, mai nou, cele 3dimensiuni ale supraf


V N NICOLAE BREBAN ÎÎN - contemporanul.ro · Î n numărul 26 al revistei România litera-ră, din 6-12 iulie a.c. directorul revistei, criticul şi istoricul literar N. Manolescu,

V N NICOLAE BREBAN ÎÎN - contemporanul.ro · Î n numărul 26 al revistei România litera-ră, din 6-12 iulie a.c. directorul revistei, criticul şi istoricul literar N. Manolescu,

ISSN 2246 - 9869 CONTACT: GHIDUL CETATEANULUI · Studiu pentru tramvaiul uºor Piteºti - Mioveni Consiliul Judeþean Argeº a aprobat întocmirea studiului de fezabilitate pentru

ISSN 2246 - 9869 CONTACT: GHIDUL CETATEANULUI · Studiu pentru tramvaiul uºor Piteºti - Mioveni Consiliul Judeþean Argeº a aprobat întocmirea studiului de fezabilitate pentru

Relațiile României cu Vaticanul – Concordatul · Din acest motiv, cred caă şi pentru cei mai tineri, este util saă revedem unele dintre aceste concepte, saă le vedem îîn

Relațiile României cu Vaticanul – Concordatul · Din acest motiv, cred caă şi pentru cei mai tineri, este util saă revedem unele dintre aceste concepte, saă le vedem îîn

Sărbători Fericite i La Muli Ani!gallery.foreverliving.com/gallery/ROM/download/Reviste2010/140decembrie.pdf · vascular, dde uunde, eeliberată îîn ffluxul ssanguin, ccontribuie

Sărbători Fericite i La Muli Ani!gallery.foreverliving.com/gallery/ROM/download/Reviste2010/140decembrie.pdf · vascular, dde uunde, eeliberată îîn ffluxul ssanguin, ccontribuie

Ionel PPascota, Un nnou pparc Noi iinvestiții îîn …...Sf. Apostol Andrei cel Întâi chemat, Ocrotitorul Ro-mâniei(vineri, 30 noiembrie) Ziua Naţională a României (sâmbătă,

Ionel PPascota, Un nnou pparc Noi iinvestiții îîn …...Sf. Apostol Andrei cel Întâi chemat, Ocrotitorul Ro-mâniei(vineri, 30 noiembrie) Ziua Naţională a României (sâmbătă,

c Curtea de la Argeºv a c co nt iu ll ne sfâr º –– dd þ îî ã fiind oo mmanifestare aa democraþiei). ÎÎn pplus, nu nnumai ccã ffiecare p art id a e uu nb general, ddar

c Curtea de la Argeºv a c co nt iu ll ne sfâr º –– dd þ îî ã fiind oo mmanifestare aa democraþiei). ÎÎn pplus, nu nnumai ccã ffiecare p art id a e uu nb general, ddar

c Curtea de la Argeº · c Curtea de la Argeº ... Alchimistul

c Curtea de la Argeº · c Curtea de la Argeº ... Alchimistul

Cuplurile ddin BBecicherecu Ansamblul „„Izvorașul”, Mic ... · tesc: Sf. Irineu (+202), Tertulian, Origen, Canonul 43 al Sinodului din Elvira (c. 300), Canonul 20 al Sino-dului

Cuplurile ddin BBecicherecu Ansamblul „„Izvorașul”, Mic ... · tesc: Sf. Irineu (+202), Tertulian, Origen, Canonul 43 al Sinodului din Elvira (c. 300), Canonul 20 al Sino-dului

c Curtea de la Argeº · la nnoi, uunde eea nn-aa eexistat nniciodatã, uunde þãranul aa ffost ppururea lliber, ppururea ccapabil de-aa ddeveni pproprietar ººi dde-aa ssui, ppe

c Curtea de la Argeº · la nnoi, uunde eea nn-aa eexistat nniciodatã, uunde þãranul aa ffost ppururea lliber, ppururea ccapabil de-aa ddeveni pproprietar ººi dde-aa ssui, ppe

c Curtea de la Argeº · Cu aamurg nnobiliar cca îîn Ghepardul lui LLampedusa... În pprima zzi d de aaugust, RRegina a pplecat sspre llungul eei ººir dde sstrãmoºi, din mmai

c Curtea de la Argeº · Cu aamurg nnobiliar cca îîn Ghepardul lui LLampedusa... În pprima zzi d de aaugust, RRegina a pplecat sspre llungul eei ººir dde sstrãmoºi, din mmai

c Curtea de la Argeº · Cine ccrede ccã aasta nnu ee oo pproblemã gravã ººi ee ggata ssã ttreacã lla ppagina aa ddoua a rrevistei, ttreaba eei/lui ((presupun, expirat cum

c Curtea de la Argeº · Cine ccrede ccã aasta nnu ee oo pproblemã gravã ººi ee ggata ssã ttreacã lla ppagina aa ddoua a rrevistei, ttreaba eei/lui ((presupun, expirat cum

c Curtea de la Argeº · 2017. 12. 23. · Dragoº Vaida: Filosofia culturii ºi matematica, cu Blaga ºi Barbilian (II) Petre Popa: De vorbã cu acad. Ioan Dumitrache Nicolae Melinescu:

c Curtea de la Argeº · 2017. 12. 23. · Dragoº Vaida: Filosofia culturii ºi matematica, cu Blaga ºi Barbilian (II) Petre Popa: De vorbã cu acad. Ioan Dumitrache Nicolae Melinescu:

BIBLIOTECA JUDEÞEANÃ ARGEª Dinicu Golescu · Mã aflu în faþa primului numãr din revista on-line „Bibliosphere”, buletin informativ al ANBPR – Filiala Argeº. Ideea, mai

BIBLIOTECA JUDEÞEANÃ ARGEª Dinicu Golescu · Mã aflu în faþa primului numãr din revista on-line „Bibliosphere”, buletin informativ al ANBPR – Filiala Argeº. Ideea, mai

Proiecte de dezvoltare pentru judeþ Dotãri dde uultimã ... judetului/2019/VJ14.11.2019.pdfpersonal medical, gravide PAGINA 4 Cel mmai mmare pproiect dde iinfrastructurã ddin judeþ,

Proiecte de dezvoltare pentru judeþ Dotãri dde uultimã ... judetului/2019/VJ14.11.2019.pdfpersonal medical, gravide PAGINA 4 Cel mmai mmare pproiect dde iinfrastructurã ddin judeþ,

c Curtea de la Argeºc Curtea de la Argeº ... 10

c Curtea de la Argeºc Curtea de la Argeº ... 10

c Curtea de la Argeº · Ion Pãtraºcu: Arta covoarelor persane Nicolae Melinescu: Amazoana din Chibok Elis Râpeanu: Cincinat Pavelescu (II) Dan D. Farcaº: Câþi am putea fi în

c Curtea de la Argeº · Ion Pãtraºcu: Arta covoarelor persane Nicolae Melinescu: Amazoana din Chibok Elis Râpeanu: Cincinat Pavelescu (II) Dan D. Farcaº: Câþi am putea fi în

1 nnoiembrie -- zziua îîn ccare ii-am ppomenit ppe ccei ... · Sfântul Mare Mucenic Dimitrie este cinstit pe data de 26 octombrie. A trăit în timpul împăraţilor Diocle-ţian

1 nnoiembrie -- zziua îîn ccare ii-am ppomenit ppe ccei ... · Sfântul Mare Mucenic Dimitrie este cinstit pe data de 26 octombrie. A trăit în timpul împăraţilor Diocle-ţian

DESCOPER MOLDOVA! Octombrie 2017 ÎÎn vizită la cel mai …mem.md/wp-content/uploads/2017/08/NATURA-Octombrie-2017.pdf · dei de Aur păstrează secretele secolului al XIII-lea,

DESCOPER MOLDOVA! Octombrie 2017 ÎÎn vizită la cel mai …mem.md/wp-content/uploads/2017/08/NATURA-Octombrie-2017.pdf · dei de Aur păstrează secretele secolului al XIII-lea,

Două ppiețe sse vvor ddeschide îîn aaceastă lună lla …...Zile de post şi posturi de peste an Miercurile şi vinerile de peste an, în afară de cele cu dezlegare, însemnate

Două ppiețe sse vvor ddeschide îîn aaceastă lună lla …...Zile de post şi posturi de peste an Miercurile şi vinerile de peste an, în afară de cele cu dezlegare, însemnate

Nr. 33 // 22014 În PPucioasa Premiul ppentru se llucreazã ... · al ooraºului Se ddistribuie ggratuit Nr. 33 // 22014 c m y k Lumina ddin NNoaptea SSfântã sã vvã îînalþe

Nr. 33 // 22014 În PPucioasa Premiul ppentru se llucreazã ... · al ooraºului Se ddistribuie ggratuit Nr. 33 // 22014 c m y k Lumina ddin NNoaptea SSfântã sã vvã îînalþe