Horia Bãdescu: Blaga 120. Contimporan cu Dumnezeu

Johan Galtung: Un model, Bertrand RussellCorin Bianu: Mircea Eliade, vizionar

în romanul Nouãsprezece trandafiriMarian Nencescu: Despre judecãþile morale

ºi libertatea politicãIoan Todea: Ionel Brãtianu: Marea UnireConstanþa Vaida Haliþã: Victoria SocialismuluiMaruca Pivniceru: Dialog cu Victoria MilescuPaul Radovici: Gabriel Sudan ºi prieteniiRaia Rogac: Theodor Codreanu – 70Monica Duºan: Intelectualul

ºi destinul neamului sãuEliza Roha: Mantaua IanculuiIon Pãtraºcu: Arta rãzboiuluiDan D. Farcaº: Începutul ºi sfârºitul

Universului

Nu pprea ººtiu dde uunde ssã îîncep...Aleg ssã îîncep pprin aa aamintirubrica ssãptãmânalã „„Vedere

de ppe DDealul OOlarilor”, ppe ccare oo þþin îînziarul Argeº EExpres, o rrubricã dde „„umorserios” ((mã rrog, uuneori ee uumor –– aatâtacât sse nnimereºte –– ººi ccam aatât, ppoatechiar ddoar bbãºcãlie), uunde aam mmai ccomisun ttext ddespre ppârdalnica aalãturareanticacofonicã ((ºi aaici ee nnevoie... îîn lloc ssãinserez uun „„ºi”, aam iinserat oo îîntreagãparantezã...) ccare ttare nneplãcut mmã ggâdilãla uureche. AAm iintitulat aacel ttext, rriscant,dar eeficient, „„Caºiismul, ca ssimptom aallenei”. PPreziceam aacolo ccã-mmi vvoi ffacene-aamici ddin aamicii cãºuiitorii, dar îîncheiamoptimist ccu ssperanþa ccã mmãcar uunii ddintreei sse vvor llecui.

În ccele cce uurmeazã, îîncerc ssã ffiu ccevamai sserios, ddar nnu ººtiu ddacã vvoi rreuºi,subiectul sse ppreteazã aatât dde bbine llabãºcãlie... SSperanþa ccu llecuirea rrãmâneînsã ººi jjustificã ººi îîncercarea dde aacum.

Atunci ccând rrevista aa ppornit lla ddrum,s-aa pplecat eexplicit ccu ffireasca rregulã ddea ffolosi îîntocmai llimba rromânã aaºa ccumeste eea nnormatã dde AAcademie. AAm mmaivorbit ddespre aasta, ddespre „„revoluþionariilui îî”, ccei ccare sse ssimt bbine ffãcând ppedos ddecât rregula ((le-aam ppropus ssãfie mmãcar iinventivi, aa ppune ccozoroculla sspate ee bbanal, ssimplã nnegare, mmaimultã iimaginaþie aar aarãta sscrierea cuî ddiin ee ssau ddiin uu, de ppildã...), ddesprenecesitatea ggeneralã, ppedagogicã pputemspune, dde aa rrespecta rreguli ººi llegi ((canemþii, zziceam, cca eelveþienii ººi ffinlandeziizic aacum, ppentru aa oocoli oorice cconotaþiecircumstanþialã...), îîncepând ccu ccele aalelimbii, ccele mmai ffolosite, mmai iintime mminþiinoastre, ccontinuând ccu ccele aale ccirculaþieiºi, eeducaþi aastfel, ssã mmergem ººi mmaideparte, ppoate, ccine ººtie, vvom aajungesã rrespectãm ººi llegile-llegi.

Am îînsã oo mmare pproblemãpersonalã: ca ººii-uul îîmi pprovoacãurticarie!... EE aatât dde aartificialã

ºi aa ddevenit aatât dde ffrecventã cconstrucþiaasta ccã ssimt ffurnici îîn uurechi aatunci ccândo aaud. MMi-ee mmai aantipatic ca ººii-uul ddecâtcacofonia ppe ccare oo eevitã, mmai aales ccã,de ccele mmai mmulte oori, cconjuncþia ((careconjuncþie? ccã aaici ee oo bbiatã iinterjecþie ––în vederea din Argeº EExpres propuneamsã sse ffoloseascã hodoronc-ttronc în llocul

lui ºii, în îîntregime ssaupe bbucãþi, uuneorihodoronc, alteori tronc,pentru vvariaþie...) eesteautomat aadãugatã,fãrã ssã ffie vvorba ddesprevreo ccacofonie. AAmînceput ssã îîmpart llumeaîn caºiiºtii ºi necaºiiºtii.Îi aasociez ppe pprimii, rrisca mmulta ooarã, ccu llenea,cu aautomatismul vverbal– nnumai ccã ssunt pparcãtot mmai mmulþi aaceºtia. IIar

frecvenþa aapariþiei/folosirii uunei aabateride lla nnormã ((a uunei ggreºeli) eeste uunargument ppentru pprea ppermisivul ddupãpãrerea mmea IInstitut dde LLingvisticãal AAcademiei dde aa mmuta aabaterea,în pprimul ppas, dde lla eerori lla vvariantenerecomandate, ddar ppermise, aapoidirect îîn nnormã. CCâtã vvreme ca ººii-ulva ffi ttolerat, vvoi mmai aavea oo ººansã,dacã –– DDoamne aapãrã ººi ppãzeºte! ––devine oobligatoriu, vvoi aavea oo mmareproblemã: vvoi îîncepe ººi eeu ssã îîncalcnorma... OO mmãrturisesc dde aacum,nesumeþindu-mmã, cci ddoar îînvins ddeeventuala eevoluþie caºiistã a llimbiiºi aalergic lla nnesuferita ssintagmã...

Câteva pprecauþii, cca nnu ccumvacaºiiºtiiii sã mmã aacuze dde ccineºtie cce. ªªtiu ccã llimba eevolueazã,

cã nnu pprea ccred ccã nne-aam îînþelege ccuBasarabii ddintâi, aam aavea cceva ddificultãþiºi ccu NNeagoe pprobabil –– ddar ssã nnuconfundãm sschimbarea vvocabularuluicu sschimbarea ggramaticii, ccea dde ppeurmã aare oo mmult mmai mmare iinerþie, ppecare aar ttrebui ss-oo ssprijinim ccât pputem.Apoi, rrecunosc ccã, dde eexemplu, îîn ffaþaasaltului ((ca ssã nnu sspun aagresiunii)mess-uului ººi blogolezzeii, cca ººii-uul ppareun ffleac –– ddar llumea eeste ccompusãdin „„fleacuri” ((din „„particule eelementare”).Mai ººtiu ccã nnatura, oomul iinclusiv, „„mergepe ggeodezicã”, aalege ddrumul ccel mmaiscurt, mmai eeconomicos –– ddar ccâtevasilabe îîn pplus nnu îînseamnã eefort, cconsumde eenergie ((ºi eexistã mmulte aalternativela „„eu, cca ººi ccandidat” –– aaleg eexemplulºi ppentru aa aaminti ccã, ddupã pprezentatoriiTV, ppoliticienii aapar ccel mmai ddes llatelevizor, ddeci sstricã llimba mmai ccuspor –– ccum aar ffi „„eu, îîn ccalitate dde...”;iar îîn „„eu, cca ººi ppolitician” ºii-ul eeste ttotalaberant). ÎÎn ssfârºit, ººtiu ººi ccã eexistã caºii-uuri llegale, llocuþiuni dde ddiverse ttipuri(„ea, cca ººi eel”, „„la ffel dde... cca ººi...”, „„caºi ccând”, „„ca ººi ccum” eetc.), iiar aasta ppoatederuta, ddar, ccel ppuþin îîn sscris, aatunci ccândavem ttimp ssã îîncercãm vvariante, ddeciziaeste ssimplã: ddacã pputem îînlocui „„ca ººi”cu „„în ccalitate dde”, aatunci ssuntem îîn aafaragramaticii. IIar ccând nnici nnu ee nnevoie dde„ºi”, ppentru ccã nnu aapare nnicio ccacofonie,suntem ddirect ppe tteritoriul llenei...

Am îîncheiat ttot aagresiv. PPrefer ssãfiu aantipatic, ddar mmãcar ssã îîndepãrtezcu uun ppas ((cu oo eediþie aa DDOOM-uului...)cãºuiirea limbii rromâne...

Curtea de la ArgeºAAnnuull VVII ���� NNrr.. 55 ((5544)) ����MMaaii 22001155

cy

mk

Revistã dde cculturã

DDiinn ssuummaarr::

www.curteadelaarges.ro

Biserica PPãrãieºti

Revista aapare ccu ssprijinulPrimãriei MMunicipiului CCurtea dde AArgeº

ºi aal AAsociaþiei CCulturale „„Curtea dde AArgeº”

În lluptã ccu cca ººi -uul...GGhheeoorrgghhee PPÃÃUUNN

ORAª REGAL

Currtea de la Arrgeºº

Redactor-ººef : Gheorghe Pãun Redacþie: Daniel Gligore, Maria MonaVâlceanu, Constant in Voiculescu

Colegiu rredacþ ional: SvetlanaCojocaru – director al Inst i tutuluide Matematicã ºi Informaticã alAcademiei de ªt i inþe a Moldovei,Chiºinãu, Florian CCopcea– scr i i tor, membru al USR ºi USM, Drobeta-Turnu Severin, IoanCrãciun – director al Editur i i Ars Docendi, Bucureºt i , Spir idonCristocea – conferenþ iar la Universi tatea Piteºt i , Dumitru AAugustinDoman – scr i i tor, Curtea de Argeº, Sorin MMazilescu – directoral Centrului Judeþean Argeº pentru Promovarea Cultur i i , Pi teºt i ,Marian NNencescu – cercetãtor asociat la Inst i tutul de Fi losof ieal Academiei Române, Fi lofteia PPally – director al MuzeuluiVit icul tur i i º i Pomicultur i i din România, Goleºt i , Argeº, OctavianSachelarie – director al Bibl ioteci i Judeþene „Dinicu Golescu”,Piteºt i , Adrian SSãmãrescu – director editor ial al Editur i i Tiparg,Piteºt i , Ion CC. ªªtefan – profesor, membru al USR, Bucureºti.

Corecturã: Radu Gîr joabãMachetã: Elena Baicu

ISSN: 22068-99489

Întreaga rãspundere ºtiinþificã,juridicã ºi moralã pentru conþinutularticolelor revine autorilor.

Reproducerea oricãrui articolse face numai cu acordul autoruluiºi precizarea sursei.

CURTEA DE LA ARGEªRevistã llunarã dde cculturã

Domnul EEminescu sscris-aa

Apare ssub eegida TTrustului dde PPresã „„Argeº EExpres” ((B-ddul BBasarabilor 335A, tel./fax: 00248-7722368) ººi aa CCentrului dde CCulturã ººi AArte „„George TTopîrceanu”

(B-ddul BBasarabilor 559, ttel./fax: 00248-7728342) ddin CCurtea dde AArgeº

E-mmail:curteadelaarges@gmail.com

Website: www.curteadelaarges.ro

Abonamente sse ppot fface llasediul rredacþiei – Trustul ddePresã „„Argeº EExpres” ((25 llei/6 lluniºi 550 llei/12 lluni); bbanii ttrebuietrimiºi îîn ccontul AAsociaþieiCulturale CCurtea dde AArgeº,deschis lla VVolksbank CCurteade AArgeº,

IBAN: RRO82 VVBBU 22587 AAG15 1679 22701

Tiparul: SSC TTIPARG SSA, PPiteºti.

Anul VVI ��� Nr. 55 ((54) ���Mai 2201522Revista ppoate ffi ssponsorizatã pprin iintermediul AAsociaþiei CCulturale CCurtea dde AArgeº, CCIF 229520540, ccont VVolksbank, IIBAN RRO82 VVBBU 22587 AAG15 11679 22701.

Noi ccredem ddin pparte-nne ccã ddilema aaceasta[dacã îîntreaga nnaþiune eeste ccoruptã ssaunu, nn.red.] ss-aar pputea fformula nnumai

în ccazul ccând îîn aadevãr nnaþiunea aar ffi ttotdeaunastãpânã ppe vvoinþa eei, ccând aar pputea-oo eemite cclarºi sstatornic, ffãrã ssã mmai rrãmâie vvro îîndoialã aasupraintenþiilor eei; ddar mmai aales aatunci ss-aar pputea sstabilicând gguvernul nn-aar ddispune dde mmijloace ppentrua ffalsifica oopinia þþãrii ººi ppentru aa-ii sstoarce vvoturile.Înainte dde aa ppune ddeci oo aasemenea ddilemã, zziarulguvernamental aar ttrebui ssã iizoleze ppe ccale llogicãelementele cce ddau ttonul vvieþii ppublice, ffactorii rrealiai mmiºcãrii ppolitice, ººi ssã ccerceteze mmai dde-aaproapeteascul ccare sse aaplicã aasupra aacestor eelemente.

Se ººtie îînainte dde ttoate ccã aadevãrata nnaþiune,patru ddin ccinci ppãrþi aale ppoporului nnostru, nnu iia ppartela vviaþa ppublicã, aa ccãrei ssarcine lle ppoartã îînsã mmaigreu ddecât ooricine aaltul. AAceste ppatru ddin ccinci ppãrþisunt ssãtenii, ccare îîn aadevãr nn-aau nnimic ccomuncu dd-nnii ((...), nnecum iinteresele ssau aaltceva.

Deasupra aacestui eelement, ccel mmai nnumeros ººimai nnefericit ttotodatã, eexistã þþara llegalã ssau cceea cceRomânul bboteazã ccu nnumele dde „„naþiune”, iiar pparalelcu þþara llegalã eexistã eelemente pparazite ccare ººi-aaufãcut ddin ppoliticã oo mmeserie ffoarte llucrativã. AAceste

elemente pparazite, llipsite dde mmerit, dde aavere, ddeºtiinþã, ssunt sstrâns llegate îîntre eele pprin ccomunitateanulitãþii llor, iinvidia îîi uuneºte ccontra ooricãrui mmeritadevãrat, ssãrãcia îîi sstruneºte ººi-ii þþine uuniþi ccontra þþãriilegale, ccare sse zzvârcoleºte nneputincioasã ssub ttorturileteascului eelectoral. MMiile dde ffuncþii aadministrative ººisutele dde ffuncþii jjudecãtoreºti, ttoate aamovibile, ssuntpuse îîn mmiºcare îîntr-uun ssingur sscop, ppentru aa sstoarcevoturile þþãrii llegale. SSe îînþelege ccã ffiece aalegãtor îîºiare iinteresele ssale mmateriale. DDe ffiecare ddin aacesteinterese aatârnã ccâte uun ffir aal mmaºinii aadministrative.De-oo zzice aalegãtorul nnu, ccurentul eelectric aal mmaºiniiizbeºte îîn aacel iinteres ººi-ii uucide ssâmburele vvital,de-oo zzice dda, îîºi ppoate vvedea îîn lliniºte dde ttreabã.Nu pputem aaºtepta îînsã dde lla ooameni –– ººi ooamenisuntem ttoþi –– cca, ppentru uun iinteres ggeneral ccare nnupoate ffi ppriceput ddecât pprin rreflecþie, ssã-ººi ppunã zzilnicîn ppericol eexistenþa llor ººi aa ccopiilor llor, cca aaceia ccaren-aau nnimic dde ppierdut. AAbia oo aavere ffoarte îîntemeiatã,care nnu ppoate aatârna îîn nniciun cchip dde iiubirea ssauura aadministraþiei, îîl fface ppe oom ccapabil, îîn RRomânia,de-aa sse oopune ffãþiº gguvernului. DDar aacei ccare, îîntr-uunchip oori îîntr-aaltul, ccatã ssã mmunceascã ppentru aa sse þþinedeasupra aapei nnu-ººi vvor ccrea dde bbuna llor vvoie ppiedicizilnice iintereselor llor, ppiedici ppersonificate îîn

subprefecþi vviþioºi,maiori ccocoºaþi ddegardã ccivicã ººi aalþimonºtri ddin rregnulorganic aal ccelorce nn-aau nnimicde ppierdut ººi ttotulde ccâºtigat.

Ar mmairãmâne oocale ppentru

ca þþara ssã zzvârle ccâtcolo ppe ppatrioþii ccare oo gguverneazã: oo mmiºcareviolentã. DDar aaceasta aar cconstitui ttotdeauna uunpericol iinternaþional ººi þþara llegalã ee pprea ppatrioticãpentru aa aapuca oo aasemenea ccale. CCând eelementeleroºii ssunt îîn oopoziþie, aatunci aaltceva. DDar bbatãrãzboiul lla uuºã, ddar vvie ppieirea aa ddoua zzi, ppuþin llepasã ppatrioþilor dde mmeserie. DDin ccontra, sse ppun îînînþelegere ccu sstrãinãtatea cca ssã rrãstoarne gguvernul,cãci ccând ddumnealor nnu ssunt lla pputere oorice mmijlocde-aa pparveni ee bbun, cchiar aameninþãri dde aasasinareadresate ccapului sstatului.

(Tiimpul, 20 ffebruarie 11881)

Toate-ss vvechi ººi nnouã ttoate...

Clubul rrevistei

Întâlnirea llunii aaprilieAAavut lloc mmiercuri 88 aaprilie, lla CCentrul dde

Culturã ººi AArte „„George TTopîrceanu” ddinCurtea dde AArgeº ººi aa ffost oo îîntâlnire îîn bbuna

tradiþie aa CCIC (Clubul IIubitorilor dde CCulturã, ccel ccarecurând vva îîmplini uun ddeceniu dde lla îînfiinþare) - uunveritabil „„festival aal aartelor”: ppicturã ººi ssculpturã,poezie, lliteraturã îîn ggeneral,muzicã, iikebana. PProtagoniºti aaufost AAmmar AAlnahhas, ppictor ººisculptor ssirian sstabilit dde mmai mmulþiani îîn RRomânia, ppoetul ººi ccriticulde aartã CCorneliu OOstahie ººiambasadorul MMihai EEpure, sscriitor,reputat nniponolog. NNumãrul ddinluna aaprilie aal rrevistei aa ffostilustrat ccu oopere aale llui AAmmarAlnahhas, pprezentarea ssa - ººi îînrevistã ººi lla eexpoziþie - ffiind ffãcutãde CCorneliu OOstahie, lla rrândul ssãuprezent/ pprezentat îîn rrevistã ddemai mmulte oori. LLa ffel, oo ccarte aa ddluiMihai EEpure, Dor dde SSakura, a ffostfãcutã ccunoscutã ccititorului ((în lluna mmai 22011) ddecãtre ccolegul dde ddiplomaþie aal aautorului, pprietenulvechi ººi cconstant aal rrevistei, ddl IIon PPãtraºcu. CCeitrei aau ffost îînsoþiþi ººi aacompaniaþi lla ppian dde ddnaMaria CCalleya, iiar îîntâlnirea aa ffost ppigmentatã ddearanjamentele fflorale iikebana aale ddnei PPaula FFulga.

La îîntâlnire aau pparticipat iiubitori dde cculturã ddinCurtea dde AArgeº ººi îîmprejurimi, ddin PPiteºti, BBucureºti,

Câmpulung, RRâmnicu VVâlcea, pprecum ººi ddinTârgoviºte, uunde vva ffi vvernisatã uurmãtoarea eexpoziþiea llui AAmmar AAlnahhas ((dupã oo eexpoziþie rrecentã llaPucioasa ººi mmulte aaltele, îîn uultimii aani, lla BBucureºti).

Meritã aamintite ccâteva ddintre ccãrþile ccelordoi sscriitori pprezenþi lla îîntâlnire.

Corneliu OOstahie: Balans (1976), Reciif(1980), Experiienþe ppe ssufletul vviiu (1983),Exiistenþa dde pprobã (1985), Ochiiii ccorbuluii PPoe

(1989), Muzzeulstraniiu (2011),Cliinamen

(2013) - ttoate aacestea ffiind vvolumede vversuri, uultimele ddouã ffiindantologii, Artiiºtii, aateliiere, ggaleriiii(Ghiid ffacultatiiv dde îîncântat ppriiviirea)(2009), Martor vviizzual (2013) - ccriticãde aartã.

Mihai EEpure: Japoniia, iikebana dde ggândurii (1991),Eºafodul ddiin BBosfor (1997), Amurg lla PPariis (1997),

Diin CCarpaþii ppânã lla FFujii (2000), Teroriismuliinternaþiional (2001), Evantaiie lliiriice (2002), Aproapede ssoare rrãsare (2002), Melancoliie dde RRusaliiii (2003),Destiin ººii ppãtiimiire (2004), Dor dde SSakura (2009),Neamurii ffãrã zzestre (2008), Samuraiiul dde ppe AArgeº(2009), Demiisiia ddiin vviiaþã (2010), Riicºa ccu vviise(2012), Japoniia, llacriimã ººii sstea (2014) - rromane,eseuri, aarticole, vversuri ((inclusiv hhaikuuri).

Au vvorbit ddespre aaceste ccãrþi ººi ddespre aautoriilor MMarian NNencescu, FFiriþã CCarp, IIon CC. HHiru,Ion PPãtraºcu, ss-aau ppus îîntrebãri, ss-aa vvorbit ddesprediplomatul-sscriitor GGheorghe BBãgulescu, ggeneral,

„românul ccare îîncãmai aaºteaptã ssã rrevinãacasã”, rredescoperit îînJaponia dde aambasadorulMihai EEpure ((decedat îînexil, îîn FFranþa, îîn 11963,Gh. BBãgulescu aa llãsatprin ttestament ddorinþade aa ffi rreînhumat ppeproprietatea ssa ddela FFlorica, „„dar nnumaiîntr-oo RRomânie lliberã”).

Cei ttrei pprotagoniºtiau pprimit ttradiþionalamedalie CCIC, ccu cchipulsfântului vvoievod NNegoe

Basarab, îîncrustatã îîn llut dde AArgeº dde NNicolae CCucuUreche. ((Gh.P.)

Dacã GGandhi mmi-aa ffostmodel spiritual încã dinanii tinereþii, atunci ce

rol a jucat Bertrand Russell pentrumine? Poate de model, de filosofcu convingeri ferme, exponent alburgheziei înalte, care a pus totulsub semnul întrebãrii ºi a devenit unobiectant conºtient. Un enciclopedist,un geniu renascentist, un bãrbat carea sondat limitele extreme ale gândiriiumane, iar ca practician a fostun organizator, printre altele, alTribunalului Russell, din care amfãcut cândva ºi eu parte. Russellmi-a fost suficient de apropiat pentrua-mi servi de model, chiar dacã la un nivel cu multsuperior.

Daþi-mi voie sã mã raportez la Russell ºi în modcritic, aºa cum am fãcut-o în prefaþa uneia dintrecãrþile sale, Despre om, viitor ºi pace. El ne vorbeºtedin ultimul secol, din secolul blestemat, secolul XXcel pierdut. El ne vorbeºte din Anglia, din tabãraunuia dintre partidele cele mai reci ºi mai ideologizatede Rãzboiul Rece, dintr-o perioadã de îngheþ, în1961. Bineînþeles cã mesajul sãu e colorat de timpºi spaþiu, de context, ca orice text, dar îl putem

citi ºi în afara contextului dat, apreciindconþinutul sãu mai general. Dupã cumspune el, unele dintre ideile sale suntconcepute pentru termen scurt, altele,cu adevãrat, pentru termene lungi.

Cititorul nu are nevoie de un ghidpentru a parcurge aceastã carte.Argumentaþia curge fluent, purtatã de frazasa precisã, elegantã, uneori înþepãtoare,alteori cu tentã de umor sau mieroasã.

În timp ce scriu aceste rânduri,aflându-mã în þara care a fost singuravictimã a nuclearismului militarist, Japonia,ediþia din 24 aprilie 2001 a ziarului JapanTimes publicã un articol care l-ar fiinteresat pe Russell: „Povestea secretã

a bombei britanice cu hidrogen finalmente dezvãluitãîn cartea Lornei Arnold, Marea Britanie ºi bombacu hidrogen”. Cartea e descrisã ca fiind „întâia istorieconfirmatã oficial a proiectului superbombei”, dararticolul nu contribuie la sporirea credibilitãþii ei.

Una ddintre rrevelaþii se pare cã este aceeacã „patru bãrbaþi care au stat în spateleintimidãrii nucleare britanice se credeau

ambasadori ai pãcii”, „cã aceastã armã ar fi putut sãînsemne sfârºitul rãzboiului”. Câtã naivitate! Ca mulþi

alþii, ºi ei au uitat cã rãzboaielenucleare depãºesc pragulgeneral acceptat. Aproapeorice devine posibil, Vietnam,Golf, Yugoslavia, toate suntrãzboaie cât de cât posibilde conceput, câtã vreme nusunt nucleare. SUA/Hiroshima-Nagasaki au fãcut pentrurãzboi ceea ce naziºtii au fãcut pentru ucidereaîn masã: au fãcut ca restul atrocitãþilorsã ni se parã nevinovate.

Naivitatea lor se risipeºte însã rapid. Misiuneaera strict secretã „din cauza temerilor cã SUAºi Rusia, care pregãteau bombe atomice proprii,ar fi putut încerca sã excludã Marea Britaniedin liga superputerilor, ligã aflatã într-un momentde expansiune vertiginoasã.” „Prestigiul în societateamondialã” sunã cunoscut, la fel ca acea componentãa mentalitãþii elitelor din imperiile coloniale. Aceºtioameni erau obiºnuiþi sã mãsoare prestigiul înnumãrul de milioane de oameni þinuþi în lanþurilecolonialismului. Acel criteriu fiind în descreºtere,au gãsit repede altul care sã-l înlocuiascã: bombaatomicã, bomba cu hidrogen, la fel de insensibilila efectele bombelor, pe cât de indiferenþi fuseserãfaþã de colonialism.

Currtea de la Arrgeºº

Anul VVI ��� Nr. 55 ((54) ���Mai 22015 33

Homo ssapiens

Un mmodel: Bertrand RRussellJJoohhaann GGAALLTTUUNNGG

Luciian BBlaga ee mmutca oo llebãdã – sspaimadinaintea ccuvintelor

ºi ddinaintea llumii eexprimate.Tãcere oontologicã. CCãci FFiinþa-existând nnu eeste nnimic aaltceva

decât FFiinþa cchemându-sse eea îînsãºi lla eexistenþã,Fiinþa vvorbindu-ººi ttimpul. ªªi nnu eeternitatea.

A ccuvânta îînseamnã ppentru FFiinþã rregãsireade ssine, iieºirea ddin aatotputernicia ppre-ccuvântului,din vvirtualitatea aatotcuprinzãtoare, îîn ccare sse ssitueazãtoate pposibilele VVerbului, aaºa ccum aa ccrea llumeaimplicã ppãrãsirea ffiinþãrii ppentru ddevenire, ddobândirea,în dde eea îînsãºi, aa cconºtiinþei bbinelui ººi rrãului,a ffiinþei ººi aa nnefiinþei, îînþeleasã cca llimitã aa llumiifenomenale.

A ccuvânta aaduce eeului lliric ttrãirea ddureroasã,disperatã uuneori, aa aabsenþei aa cceva eesenþial ––beatitudinea sstãrii aaurorale, ppacea iincreatului ––spaima ddevenirii, sspaima ffaþã dde ttimp ººi, ttotodatã,bucuria ddescoperirii ssemnelor pprin ccare aacelceva aabsent mmãrturiseºte pprezenþa-ii pperpetuã,eternitatea ssa îîntr-oo llume îîn ccare ddomneºteînfricoºãtoarea dduratã, ffericirea dde aa sse aaflaîn aarmonie ccu aaceastã dduratã ººi ccu llumea.

Existã, nneîndoielnic, lla LLucian BBlaga sspaimadinaintea aacestui oorologiu aal nnefiinþei ccare eestetimpul, cca îîn aaceastã vviziune ddantescã îîn ccare

þãrânã ººi ttimp sse aamestecã îîn cclepsidra mmorþii:Ca îîn cclepsiidre/ ppriin oorbiitele mmorþiilor þþãrâna ccurge/mãsurând ttiimpul ccetãþiiii. Se rregãseºte lla eel aaceadublã sspaimã ttrãitã îîn ssânul ttranzitoriului: sspaimaFiinþei, aa eeternitãþii ccare pplonjeazã îîn ttimp, ººi sspaimatimpului ddinaintea ppropriei mmorþi, ddinaintea eeternizãriisale. CCãci cceea cce vvede FFiinþa îîn ooglinda ttimpuluitrãit ee ppropria ddevenire, aadicã eeternitatea ssa ttrãitãprintr-oo mmoarte ffãrã ssfârºit.

ªi ttotuºi, îîn aaceastã þþãrânã, îîn mmijlocul „„lucrurilorbãtrâne”, îîn aaceastã llume îîn ccare ppoetul sse ssimteexclus ººi rrob aatâtor mmeandre, pprecum ffluviul mmortalal ttimpului, ssunt îînscrise ssemne, rrune rrevelândprezenþa FFiinþei ººi ttãcerea eeternitãþii.

RRune ppestetot! DDuratãºi eeternitate

amestecându-sse,fiecare mmãrturisind-oope ccealaltã.Dumnezeu îînlibertatea ssaabsolutã ººi, ttotuºi,întemniþat ppe vvecieîn eel îînsuºi. IInfinitulºi llimitarea pproprieiinfinitãþi ººi îînlibertatea iinfinitãa llimitelor ssale.Lumea! LLumeaîn ppotenþialitateaºi mmaterialitatea

ei iinfinite, rrealul îîn vvirtualitatea, ddar ººi îînmaterialitatea ssa: FFiinþa. FFiinþa îîn ttranscendenþaei iimanentã ººi îîn iimanenþa ttranscendenþei ssale,mereu „„pe ccale vveche oo lluminã nnouã”. ªªi ppe aaceastãcale ppoetul rregãsindu-ººi llumina, ffiinþa, ttimpul ssãu.

Dar, rregãsindu-sse ppe ssine îîn ssinea uuniversului,poetul iiese ddin rrelativitatea ddeterminãrilor ssale.El sse uuitã ppe ssine, ccreatura, ppentru aa sse rregãsica FFiinþã. EEl îînceteazã dde aa ddeveni cca eexistenþã,pentru aa ddeveni cca ffiinþã. EEl sse îîmplineºte îîn ttimpulsacru, îîn eeternitate. „„Poetul pprofeseazã oo mmetafizicãa eexistenþei îîn ccare ttimpul pprimeºte oo vvaloareabsolutã”, sspunea AAntonio MMachado. AA sscãpatimpului îînseamnã aa eevada îîn ttimp, îîntr-uun aalttimp, ppe ccare ll-aam pputea nnumi TTimp ccu mmajusculã,înscris îîn ddurata ffãrã dduratã. ªªi aaceastã dduratã,atât dde aaparte, eexclude uumanul cca iindividuaþiepentru aa-ll pprimi ccategorial, cca eexpresie aa CeluiiEtern, ca mmanierã dde aa ffi aa llui Cu-TTotul-AAltceva.

În uultimã iinstanþã, aaceastã „„metafizicã aa eexistenþei”pe ccare oo pprofeseazã ppoetul ººi ddespre ccare vvorbeºteMachado îînseamnã aa ffi ººi aa ddeveni, îîn aacelaºi ttimpºi îîn aaceeaºi cclipã, aa ttrãi, ddeopotrivã, ccondiþiamuritorului ººi aa zzeului.

Numai ddintr-oo aasemenea pperspectivã, nnumaiprintr-oo aasemenea ttrãire ppoþi ssã tte ssimþi, pprecumBlaga mmãrturisea îîntr-uun ppoem ppremonitoriu,Cântec ppentru aanul 22000000, „contimporan ccu ffluturii,cu DDumnezeu”. MMetaforã dde ggeniu ccare ccuprindemarea ttainã aa vvieþuirii, ddubla ººi cconcomitentacontemporaneitate ccu ttimpul ººi ccu vveºnicia. TTainãpe ccare ppoeþii oo ººtiu ººi oo ppoartã îîn eei ppânã îîn cclipaîn ccare ttrec, ddimpreunã ccu ffluturii, ppragul eeternitãþii.

Blaga 1120 Contimporan ccu DDumnezeu

HHoorriiaa BBÃÃDDEESSCCUU

Ardere

Fiinþã ttu –– ggãsi-vvoi ccândva ccuvenitulsunet dde-aargint, dde ffoc, ººi rritulunei rrostiri eegaleîn vveci aarderii ttale?

Al sseminþiei mmele ccel ddin uurmã ssunt.Pumn dde lluminã –– ttu, ppumn dde ppãmânt.

Tu rrodie,Tu ffloare mmie, ccu pputeri dde zzodie,unde ººi ccând ggãsi-vvoi ssingurul ccuvântîn ccercul nnopþii ssã tte-nncânt?

Nepriceput ppe llângã vvetre,dar îînþeles dde zzei ººi ppietre,cuvântul uunde-ii –– cca uun nnimbsã tte rridice ppeste ttimp?

Cuvântul uunde-ii –– ccare lleagãde nnimicire ppas ººi ggând?Mã-nncredinþez aacestui aan, ttu ffloare mmie,ca ssã ssfârºesc aarzând.

(Reviista FFundaþiiiilor RRegale,IX, nnr. 112, 11 ddec. 11942)

Încheiere lla oo ccarte

Frate, oo bboalã îînvinsã þþi sse ppare oorice ccarte,Dar ccel cce þþi-aa vvorbit ee îîn ppãmânt.E îîn aapã. EE îîn vvânt.Sau mmai ddeparte.

Cu ffoaia aaceasta îînchid pporþile ººi ttrag ccheile.Sunt uundeva jjos ssau uundeva ssus.Tu sstinge-þþi llumânarea ººi îîntreabã-tte:Taina ttrãitã uunde ss-aa ddus?

Þi-aa mmai rrãmas îîn uurechi vvreun ccuvânt?De lla bbasmul ssângelui sspusîntoarce-þþi ssufletul ccãtre ppereteºi llacrima ccãtre aapus.

(Gândiirea, VVIII, nnr. 88-99, aaug.-ssept. 11928)

(9 mmai 11895, LLancrãm–6 mmai 11961, CCluj)

Homo ssapiens

Currtea de la Arrgeºº

Anul VVI ��� Nr. 55 ((54) ���Mai 2201544

Totuºi, nnu ttocmai aaºa. Russell scrie la unmoment dat:„Când spunem cã «britanicii niciodatã,

niciodatã, niciodatã nu vor fi sclavi», inimile noastretresaltã de mândrie ºi simþim, chiar dacã nu spunemasta direct, cã am fi înrobiþi dacã nu am fi liberi sãcomitem în orice moment orice fel de crimã împotrivaoricãrei alte þãri.” De exemplu, bombardând Serbiasau Irakul în timp ce minþim fãrã-ncetare.

Altfel spus, existã o preocupare egoistã legatãde daunele pe care orice instituþie, „înrobirea”(a se citi: colonialismul) sau bomba cu hidrogen,le-ar provoca Marii Britanii. Producând mijloacele,ei sunt experþi în efecte, dupã cum scrie WilliamPenney, directorul de la Aldermaston, într-un raportadresat lui Churchill, pe atunci prim-ministru (ºi expertîn colonialism): „Citadela Amiralitãþii (creierul centruluide alarmã de la Whitehall) ar fi zdrobitã pe distanþãde o milã, casele ar fi ruinate pe distanþa de treimile – într-un perimetru de douã mile ar lua foc toatelocuinþele.”

Statul Major Britanic Reunit eraîngrijorat în 1954 de faptul cã SUAar fi putut „precipita deliberat începerearãzboiului cu Uniunea Sovieticã în viitorulapropiat”, conducând la „totala distrugerea Regatului Unit”, care, dupã pãrerealor, era þinta prioritarã a ruºilor, pe motivcã trebuia anihilatã imediat bombacu hidrogen a englezilor. Dar ruºii nugândeau aºa nici pe departe. Probabilcã se concentrau pe capitalismulmondial, despre care credeau cãse va autodistruge. Ce naivitate! Pânãla urmã, microbul a contagiat Rusia.

Aceasta este mentalitatea împotrivacãreia s-a ridicat Russell ºi milioanele desusþinãtori, mulþi dintre ei influenþaþi de el.Dar lucrurile s-au înrãutãþit. Când, în 1973, Ali Bhuttoa pornit lucrul pentru producerea bombei atomicepakistaneze, el s-a referit la ea ca fiind „bombaislamicã”, cu ambiþii ce depãºeau relaþia tensionatãcu India. La baza acestei idei stãtea punerea uneibombe în mâinile fiecãreia dintre cele trei ramuriprincipale ale Creºtinãtãþii (francezii ar preferaprobabil termenul de „secular”): una confucianistã,una evreiascã ºi, bineînþeles, una hindusã.O bombã islamicã ar fi fost necesarã demult(la fel ca o bombã Shinto, dupã pãrerea unorjaponezi) – asta, dupã Bhutto, cu efectele bombeloratomice, în megaversiunile lor, acoperind întreagacivilizaþie, cu precãdere atunci când erau administratede megalomaniaci.

ªi mmai ffundamental eeste, totuºi, aspectulteocratic. Jahve-Dumnezeu-Allah, la vârfulpiramidei religiilor abrahamice, nu e un

personaj pacifist, nu este un Budha sau Gandhi(nici Shiva, distrugãtorul, nu e astfel), ci e gelos ºirãzbunãtor, asemeni super-puterilor sau marilor puteri(n-am spus „mãreþe”). SUA sunt de pãrere cã ele suntalese de Dumnezeu, sau „create de Divinitate pentrua aduce ordinea în lume”, dupã cum s-a exprimatcândva actualul lor secretar de la Externe, ColinPowell. Iar Marea Britanie e de pãrere cã ea e aleasaStatelor Unite. Ce poate fi mai potrivit decât sã ai înmânã puterea absolutã a lui Dumnezeu (sau Jahve)sub forma unei arme destinate omuciderii? Oarenu poate aceasta sã ridice la întreaga sa splendoareun leu îngenuncheat, chiar dacã locul întâi rãmânerezervat acvilei pleºuve, consideratã în floareavârstei?

Russell are toate argumentele raþionale împotrivabombei, uneori în termenii sãi, alteori cu cuvinte pecare le împarte cu savanþi de frunte ai lumii (apar înRaportul Franck, în iniþiativa contelui Bernadotte, alui Pugwash ºi a altui britanic nemaipomenit, JosephRotblat). E greu sã nu fii de acord cu el. Laturaguvernamentalã n-a fost însã raþionalã, ci îmbãtatãde exaltare ºi mânatã de aspiraþii hegemonice.

Russell a creat o excelentã antropologie generalãa noastrã, a oamenilor, dar poate insuficient deatentã în ceea ce priveºte diferenþele culturale.Sentimentul de a fi unsul Domnului, al istoriei saual orice altceva similar pare a fi foarte puternic înVest, cu anumite idei japoneze militante mergând înaceeaºi direcþie. Marea Britanie s-a considerat pentrumultã vreme în vârful acestui edificiu, altfel spus, maiaproape de Dumnezeu, detronatã doar de urmaºul

sãu transatlantic. A discuta raþional despre dezarmarea„reciprocã ºi echilibratã” însemna renunþarea la graþiadivinã ºi punerea la acelaºi nivel cu þãrile atinse deSatana. În legãturã cu asta, o precizare: al treilea LordRussell, Bertrand, nu îºi trage mãreþia de la MareaBritanie, cum nici ceilalþi laureaþi Nobel pe care îiconduce în luptã nu ºi-o trag. Ei toþi, ca ºi el, suntde pãrere cã Marea Britanie îºi ia mãreþia de laei, dupã cum Russell însuºi indicã atunci cândvede mãreþia Angliei ca derivând mai mult dela Shakespeare ºi Newton decât de la Nelsonºi Wellington (iar eu aº adãuga: mai mult dela Thomas More decât de la Oliver Cromwell, înciuda monumentului memorial de la Westminster).

Nu la fel este cazul micilor oameni de la putere,poate cu atât mai mult al celor din Partidul Laburist(cel vechi). Mãreþia lor provine de la þara pe careo conduc, iar dacã aceasta este micºoratã, ºi eisunt micºoraþi. Ceea ce Russell numeºte naþionalismeste ºi opiul milioanelor de inºi care se încãlzesc

la soarele „mãreþiei” patriei.Indiferent cum ar fi, bomba

nu a fost folositã, iar noi am ieºitrelativ teferi din Rãzboiul Rece,în ciuda iraþionalitãþii ºi psihozeloracestuia, în special la nivelulliderilor noºtri. Russell analizeazãatât de bine aceastã psihozãcã un cititor suficient de vârstnicpentru a o fi trãit la vremeaei va ajunge s-o retrãiascã!Cum se poate?

Russell pprezicedistrugerea totalãa umanitãþii, fãrã a

preciza dacã prin rãzboi clasicsau nuclear. S-a grãbit puþin.

Pânã ºi unRussell elimitat înperspectivasa desprepace de ceeace se poatenumi primageneraþie deabordãri alepãcii, inspiratede PrimulRãzboiMondial:miºcãri pentru pace, abolirea rãzboiului incluzânddezarmarea, guvernarea globalã, incluzând unguvern mondial. În interiorul acestui cadru sedeplaseazã însã cu remarcabilã abilitate. Oarecumelitist, se concentreazã mai mult pe Pugwash decâtpe miºcarea de mase CND ºi crede cã guvernelesunt receptive ºi la argumente care submineazãîntregul lor fundament. Dacã armele mortale arfi scoase în afara legii ºi toate þãrile s-ar supuneunui guvern mondial susþinut prin Autoritate ºi Lege,am avea o lume în care toate þãrile ar fi egale. NiciWhitehall nici Westminster nu ar privi o astfel deposibilitate cu mai multã aprobare decât un stãpânde sclavi la desfiinþarea sclaviei care l-a fãcut atâtde mãreþ – cel puþin în proprii sãi ochi.

Russell nu e tocmai partizanul celei de-a douageneraþii de abordãri ale pãcii, cea care s-a adãugatdupã cel de-Al Doilea Rãzboi Mondial: educaþiapentru pace, nonviolenþa ºi transformarea conflictelor.Prea puþin ne-a lãsat pe tema acestora din urmã, cuexcepþia unei idei atractive privind Germania, multmai bunã decât aceea de a unifica o þarã care încãmai putea fi periculoasã pentru vecinii ei: de preferatera acordarea statutului de oraº-stat Berlinului reunit,în schimbul garantãrii accesului dinspre Vest, înconfederare cu o Germanie de Est ºi una de Vestdemocratice. Legat de nonviolenþã nu spune nimic,în ciuda faptului cã a practicat-o el însuºi.

ªi totuºi, nonviolenþa a fost blestemulpoststalinismului, în Polonia (Solidarnosc)ºi în Germania de Est, cu emigrarea în maseºi demonstraþiile masive cu caracter pronunþatnonviolent, mai ales la Leipzig, spre finalul anului1989. În ceea ce priveºte educaþia pentru pace,Russell are, totuºi, câteva idei excelente.

Existã ºi o a treia generaþie de abordãri ale pãcii,inspirate de Rãzboiul Rece, care se bazeazã foartemult pe nevoile ºi drepturile de bazã ale omului,

pe o viziune criticã asupra structurilor profundeale societãþii, incluzând capitalismul ºi cu deosebireguvernarea autoritarã, aici intrând ºi cea paternalistã.În completare, vine genul de preocupare pe carepersonal îl leg de cultura profundã.

A doua generaþie a venit cu neîncrederea înguverne, în general, ºi în sistemul de stat, în special.S-au înfiinþat mii de organizþii nonguvernamentalepreocupate de aspectele pãcii. Ele se distanþeazãde Russell ºi de generaþia sa. Ele declarã cãtrebuie fãcutã una sau alta, dar ies ºi în public ºinegociazã tratate de combatere a minelor de terenanti-persoanã, scutirea de datorii, înfiinþarea unortribunale penale internaþionale etc. Ele fac ceeace guvernele ar trebui sã facã. Iar guvernele,volens-nolens, trebuie sã le urmeze, pentrua nu pãrea total deplasate.

Aceasta ii-aar ffi pplãcut eenorm lui Russell, chiardacã modelul vine din afara stilului sãu degândire elitist. El þinteºte, pe bunã dreptate,

spre sistemul de stat, în special al þãrilor care deþinarme nucleare, dorind sã se adreseze guvernelorºi lãsând cuvintele sale directe, incisive, sã-ºi cautedrum spre mintea lor îngustã. Dar guvernele suntrelativ imune la cuvinte, ele însele producândmilioane de cuvinte în fiecare zi. Ele pretindcã reflectã gândurile populaþiei, ºi adesea chiaraºa este, în mare mãsurã prin transferareamegalomaniei, paranoiei ºi psihozei lor prinintermediul instrumentelor alese de ele: mass-mediaoficialã ºi universitãþile „centrale”. Dar când oameniiîncep sã preia iniþiativa, sau chiar înceteazãsã mai asculte de guverne ºi de flecãreala lorpropagandisticã, atunci guvernele se neliniºtesc.

Exact asta s-a întâmplat la sfârºitul RãzboiuluiRece ºi se întâmplã acum în legãturã cu „nouaeconomie (mondialã)”, care omoarã mai mulþioameni ca niciodatã prin lipsa de hranã ºi de

asistenþã medicalã, sau în legãturãcu geopolitica Washingtonului.

Rãsfoiesc broºura scrisã de Russellîn agonie. Sunt, ca de fiecare datã,profund impresionat de povestea luiClaude Eatherly, omul care a dat semnalulpentru aruncarea bombei atomice de laHiroshima. Îngrozit atunci când a realizatce a fãcut, a condamnat ulterior armelenucleare ºi, desigur, în consecinþã a fostdeclarat nebun. Atunci când majoritateacompactã suferã de o psihozã colectivã,singurul individ sãnãtos este declaratbolnav, evident.

Cei cu adevãrat nebuni sunt altundeva, deexemplu, sub forma lui Herman Kahn, care a solicitatconstruirea de buncãre de adâncime pentru populaþiacivilã, pentru ca varianta unui rãzboi termonuclearsã poatã fi consideratã drept opþiune fezabilã.

Mai ccitesc ddespre uun aalt ccaz de psihozãavansatã: al Comitetului de SecuritateInternã al Senatului SUA, „ca efect al

faptului cã blestemaþii de ruºi laudã pacea, în timpce toþi americanii patrioþi laudã rãzboiul”. Dupã cumadaugã Russell, „n-ar fi deloc înþelept sã scãpãm dinvedere faptul cã Comitetele Senatului au o imensãputere de persecuþie.” De fapt, ele asta fac ºi acum.

Chiar acum experimentãm o nouã escaladã pespirala nebuniei. E-adevãrat cã Uniunea Sovieticãs-a evaporat, sau a implodat sau altceva, dar nua fost înfrântã; a fost probabil doar demoralizatã depropria ei inabilitate de a-ºi îndeplini visul, societateacomunistã. Vestul sãrbãtoreºte prin expansiuneaNATO spre est ºi a tratatului SUA-Japonia sprevest, provocând o alianþã Rusia-China-India care sãincludã 40% din umanitate. Polarizarea se formeazãdin nou, iar Marea Britanie urmeazã SUA oriundeindicã busola defectã a americanilor. Bombardeazãoriunde o face America ºi cam din aceleaºi motiveca ºi pânã acum: Annie adu bomba ta; oriceai bombarda tu, eu pot bombarda mai bine.

Avem nevoie de aceastã carte mai mult caniciodatã. Am mai fost în aceastã situaþie ºi în trecut.Am scãpat, dar cu siguranþã nu datoritã înþelepciuniiguvernamentale, ci pentru cã oameni ca Russells-au ridicat, spunând un NU limpede!

Avem iarãºi nevoie de tine, Bertie!!

(Fragmente din secþiunea A model: Bertrand Russell,din Johan Galtung, On the peace path through the world,traducere de Gabriela Cãluþiu Sonnenberg.)

Homo ssapiens

Currtea de la Arrgeºº

Anul VVI ��� Nr. 55 ((54) ���Mai 22015 55

Marcel AAymé(1902-1967) a fostun scriitor dispreþuit

sau minimalizat de criticiºi detestat de „intelectuali”.Cititorii însã i-au asigurat

succesul, în Franþa, vreme de peste trei decenii.În plinã modã existenþialistã, structuralistã,„nouveauromanistã”, Marcel Aymé rãmâne fidelnaraþiunii clasice, stilului limpede, elegant, de-oprospeþime teluricã. El nu inventeazã un nou modde scriiturã, precum vecinul de cartier ºi bunul sãuprieten Céline, ci decupeazã tranºe din cotidian,amuzându-se apoi sã le modifice „sintaxa” ori sãle treacã pur ºi simplu într-un alt nivel de realitate.Astfel, locuitorii dintr-un sat au, cu toþii, douãtrupuri, iar singurul dintre ei care seamãnã cuo fiinþã normalã e declarat „nebun”. În altã parte,unul dintre personaje realizeazã cã poate trece prinziduri, calitate care prezintã avantaje, dar ºi anumiteinconveniente. Protagonistul din nuvela Timp mortdispare în „neant”, cu trup ºi suflet, o zi din douã, iarcând revine pe pãmânt nu întotdeauna are parte desurprize plãcute. Capodopera acestui realism comico-fantastic este, fãrã doar ºi poate, romanul La vouivre.În dialectul din Franche-Compté, „vouivre” denumeºteo ºtimã a apelor, creaturã semidivinã de-o frumuseþetulburãtoare, purtând pe cap o diademã preþioasã.Romanul e povestea de iubire dintre aceastã „ºtimãa apelor” ºi un þãran care va fi în cele din urmãdevorat de vipere. Filonul fantastic, care-l situeazãpe Marcel Aymé mai aproape de un Buzzati decâtde realismul magic al sud-americanilor (aceºtiaoricum apar târziu pe scena literarã), e dublatde un filon realist-parabolic, inspirat din realitateaistoricã imediatã. Nu e locul sã intru aici într-oanalizã detaliatã a operei de ficþiune a lui Aymé,dar meritã aruncatã mãcar o ocheadã romanuluiUranus, publicat, tot de Gallimard (editorul sãuoficial), în 1948, într-o perioadã când procesul deepurare ºi denazificare atingea apogeul în Franþa.Romanul (ecranizat, în 1990, de Claude Berri, cuGérard Depardieu, Philippe Noiret, Michel Blanc,Michel Galabru în rolurile principale), plasat într-unorãºel din Normandia, pune faþã în faþã douã lumi:mica burghezie tradiþionalã versus noua clasã,„revoluþionarã”, a comuniºtilor atotputernici;„colaboraþioniºtii” versus „rezistenþii”. Aºa cumscrie Pol Vandromme, Marcel Aymé nu-ºi propunesã dãscãleascã ori sã moralizeze într-un sens saualtul: pro sau contra mic-burghezi, pro sau contracomuniºti. Dar e limpede, pentru cine cunoaºteepoca, din lecturi sau din mãrturiile directe,cã romanul se înscrie ferm împotriva curentuluigoºisto-gaullist, care incarna maniheismul justiþiar,combinat cu un fariseism moralizator.

În Uranus, cele ddouã llumi sse îîntâlnesc, concret,în spaþiul unei locuinþe. Întrucât oraºul fusesebombardat pe jumãtate, supravieþuitorii acestei

jumãtãþi bombardate îºi gãsesc refugiul în caselerãmase intacte. Astfel, familia Archambaud, mic-burghezi la locul lor, nici fierbinþi, dar nici frigizi,cãlduþi ºi simpatici, e nevoitã sã-ºi împartã locuinþacu un cuplu de proletari, Gaigneux, plini de complexe,iritabili, neciopliþi. Colac peste pupãzã, într-o searã,pe capul inginerului Archambaud picã un fostcolaboraþionist, Maxime Loin, urmãrit de jandarmi ºimai ales de comuniºti (marii justiþiari ai momentului).Loin e ascuns în cele douã camere ale proprietarilor,chiar sub nasul lui Gaigneux, unul dintre membriide temut ai Partidului Comunist Francez. În celedin urmã, colaboraþionistul e deconspirat ºi predatautoritãþilor, dar nu înainte ca noi, cititorii, sãpricepem cã totul, începând cu iubirea ºi terminândcu moartea, e lipsit de sens. Tocmai aici stãformidabila dimensiune umanã a cãrþilor lui MarcelAymé: pentru el, lipsa de sens, absurdul alimenteazãpofta de viaþã, conferã energie unei lumi fãrãsperanþã. E ºi teoria profesorului Watrin, un altlocatar din casa Archambaud, un looser perfect,dar ºi un optimist binecuvântat, care primeºte în

fiecare noapte sãrutul mortal, de gheaþã, al planeteiUranus (de unde ºi titlul), dar care, în fiecaredimineaþã renaºte cu o înzecitã poftã de a trãi.

Dincolo de sensul metafizic, romanul areºi o incontestabilã dimensiune politicã, iar aici,la acest nivel, douã sunt temele esenþiale: minciunaºi omenia. Marcel Aymé nu poate crea personajeurâte sau diabolice. Pentru el treapta cea maide jos a dezumanizãrii nu e rãutatea, ci prostia.Spre deosebire de rãutate, prostia e un rãu hilar,iar un rãu care stârneºterâsul mãcar un pic e deja„mai puþin rãu”. În Uranusexistã un imbecil sadea(intelectual, fireºte),profesor de literaturã,proaspãt convertitla comunism ºi care,vrând sã-ºi dovedeascãadeziunea prin fapte,sfârºeºte cu nasul spartºi „cãrat sub braþ” decârciumar. Tragedia i seîntâmplã tocmai acestuicârciumar, un munte deom, dar cu suflet de poet(în filmul realizat dupãroman personajul eincarnat de GérardDepardieu). Pârâtautoritãþilor, el va fiarestat, trimis la rãcoare o vreme, eliberat, apoiîmpuºcat în propria cârciumã de jandarmi. În aceastãcrimã total absurdã rezidã întregul mesaj political volumului. Cârciumarul a murit nu pentru cãar fi avut vreo vinã, ci pentru cã a fost „turnat”,ca adãpostindu-l pe colaboraþionistul Loin, de unalt veritabil colaboraþionist, dar care a ºtiut sã tragãîn aºa fel sforile încât sã scape cu obrazul curatºi averea strânsã în vremea Ocupaþiei neºtirbitã.

Cine ssunt, aaºadar, vvinovaþi ºi cine judecãtori?Fireºte, existã douã categorii asupra cãroranu încape nicio discuþie: cei care au rezistat

pe faþã, prin acþiuni concrete, punându-ºi viaþa înpericol, ºi cei care au colaborat pe faþã, fãrã ezitare,profitând la maximum de pe urma compromisurilor.Dar chiar ºi aºa stând lucrurile, Marcel Aymérefuzã maniheismul, care i se pare de naturãdiabolic-monstruoasã. În ecuaþia, fãrã nuanþe,a maniheismului simplist, el introduce un elementaparent banal, dar salvator în unele împrejurãri:omenia, mila, îndurarea. Oricine a greºit, oricâtde grav va fi greºit, meritã clemenþã din parteasemenilor. Ceea ce nu înseamnã câtuºi de puþiniertare. Mila nu echivaleazã cu iertarea. Iertareatranscende raportul dintre oameni, þinând de sferainterioritãþii, a conºtiinþei ºi a sacrului. Departede Marcel Aymé orice tentaþie teologicã. El pleacãde la realitatea ca atare, politicã, psihologicã, moralã,punând degetul pe rãnile sensibile, cu riscul dea se discredita în ochii „oamenilor de bine” sau aiintelectualitãþii. Imediat dupã rãzboi, intelectualitateafrancezã evolueazã gregar spre stânga comunistã.În contextul epurãrilor masive ºi, de multe ori,arbitrare, a spune lucrurilor pe nume ºi mai alesa le spune rãspicat în public echivala cel puþincu o sinucidere „moralã”.

În ianuarie 1945, Brasillach, colaboraþionistnotoriu, dar poet remarcabil, eseist ºi mai cu seamãcritic de cinema (împreunã cu Bardeche, cumnatulsãu, va semna una dintre cele mai remarcabile ºiremarcate Istorii a cinematografiei), este judecat înregim de urgenþã (procesul a durat... 20 de minute)ºi condamnat la moarte. Generalul de Gaulle varespinge, fãrã nicio ezitare ºi fãrã nicio justificare,cererea de graþiere, iar Brasillach va fi executat pe6 februarie 1945. Acest episod va stârni indignarealui Marcel Aymé, care pânã la sfârºitul vieþii varãmâne un antigaullist intratabil. Nu e vorba deopoziþie de naturã ideologicã sau politicã, ci pur

ºi simplu umanã. (Nota 1) Pentru Marcel Aymé, DeGaulle reprezintã militarul dezsufleþit, insul care punemai presus de fiinþa umanã imperativul castei, iaracest imperativ al castei, care devine o a doua, falsã,naturã, nu lasã loc niciun sentiment viu. De Gaulleincarneazã îngustimea ºi agresivitatea militarului decarierã incapabil sã iasã din constrângerile uniformeiºi ale unor principii de robot. Într-un articol din 1950,publicat în ziarul de dreapta Crapouillot, Aymé scriedespre „marele salvator”: „Cât timp a fost la putere

degeaba cãutãm, în viaþa lui publicã,un strop de generozitate, bunãtate,un minim elan de milã sau dragoste.Omul era sec.” „Omul sec” – iatã tipulcel mai detestabil în ochii lui MarcelAymé. Omul-robot, omul-carcasã,fãrã substanþã, lipsit de bunãtate,în fond, lipsit de omenie. De Gaullee chintesenþa militarismului revanºard,care gândeºte umanitatea numai înfuncþie de „valorile” cazone. Iar acestevalori, oricât de nobile ar fi ele (vitejie,onoare, patriotism etc.) rãmân simple ºirigide abstracþiuni dacã nu sunt dublatede valorile consubstanþiale naturii umaneînseºi: în primul rând, bunãtate. Nu enicio filosofie ieºitã din comun în aceastãatitudine a lui Marcel Aymé. E bun-simþmoºtenit, poate, ºi pãstrat cu sfinþenie,de la þãranii lui din Franche-Comté.Ca orice om cu adevãrat interesat de

viaþa semenului, el iniþiase o campanie de susþinerea graþierii lui Brasillach, sensibilizând o sumedeniede artiºti ºi scriitori importanþi în epocã, de la JeanCocteau pânã la Albert Camus, ultimul semnândîn ciuda dispreþului pe care-l resimte pentrucomportamentul fostului colaboraþionist. (Singurulartist care a refuzat sã-ºi dea semnãtura pentrugraþierea lui Brasillach a fost Picasso, care nufãcuse absolut niciun gest de rezistenþã subOcupaþie, vãzându-ºi liniºtit de pictura lui ºiexpunând fãrã opreliºti.) Între gestul lui Camus(care pierduse doi prieteni asasinaþi de compliciilui Brasillach) ºi gestul lui De Gaulle (care puteasã cruþe o viaþã care nu mai reprezenta unpericol pentru nimeni) nu încape niciun termende comparaþie.

Chiar ddacã nnu-ii ddecât oo ssupoziþie, s-ar puteaavansa ideea cã pacifismul lui Marcel Aymé,antimilitarismul sãu visceral, oroarea faþã de

pedeapsa cu moartea s-au adâncit, s-au radicalizatpânã aproape de fanatism plecând de la acest episodbiografic. Executarea mecanicã a lui Brasillach,în urma deciziei robotului De Gaulle a reprezentatun ºoc pentru Marcel Aymé, iar acest ºoc se varepercuta ºi asupra viziunii sale anarhisto-artisticeulterioare. Nu va scrie el prima piesã de teatru caredenunþã, cu un umor negru prebeckettian, pedeapsacu moartea, piesã ce va stârni un scandal enormîn presa francezã, dar mai ales în rândul tagmeijudecãtorilor? La tête des autres denunþã tocmaiindiferenþa „omului legii” în faþa vieþii altuia,aºa-zisa lui „obiectivitate” prin care un om, oricâtde condamnabil prin crimele sale, e redus laun simplu „dosar” sau la un simplu „caz penal”.

Aymé însuºi a avut de suferit de pe urmacampaniei de epurãri de dupã rãzboi. De ce?

Fidel lui Brasillach, a acceptat sã colaborezecu ziarul Je suis partout, care, sub Ocupaþie,devenise încetul cu încetul „naþional-socialist”ºi progerman, din raþiuni de oportunism ideologic:din moment ce Franþa a pierdut rãzboiul (iar vinao poartã în primul rând politicienii francezi), atuncisingura soluþie de a þine piept valului sovieticeste alierea cu Germania hitleristã. Marcel Ayméa publicat în Je suis partout cinci texte neficþionalemari ºi late, despre câþiva artiºti plastici care-i erauprieteni, întrerupând însã colaborarea dupã doi ani.Raþiunea divorþului de aceastã revistã o constituiechiar un fragment din ultimul sãu text, caredã cu socialismul nazist de pãmânt.

MMaarrcceell AAyymméé ººii „ccoonnffoorrttuull iinntteelleeccttuuaall”” ((II))

Crristian BBÃDDILIÞÃ

Currtea de la Arrgeºº

Anul VVI ��� Nr. 55 ((54) ���Mai 2201566

Homo ssapiens

Zice MMircea EEliade în „Introducere” la Scrieriliterare, morale ºi politice de B.P. Hasdeu,publicate în 1935, cã „nu materialul cu care

este ilustratã o teorie ne indicã structura ei intimã,ci metoda, orientarea spiritualã de care dã dovadãautorul”. Explicându-i spusele ºi ducându-le ceva maideparte, în scop didactic, înþelegem cã nu conþinutulpropriu-zis, ci procedeul, procesul de prelucrareºi valorificare conduce la ceva nou, nemaiîntâlnit.

Într-o foarte scurtã intervenþie la primul Simpozionanual al Fundaþiei „Mircea Eliade”de la Piteºti, martie 2008, subliniamimportanþa pe care o dã MirceaEliade acestui principiu de viaþãal sãu, reexprimat în opera la carem-am referit, mai ales, dupã ce îlformulase în prefaþa la Cosmologieºi alchimie babilonianã, astfel: „Ceeace intereseazã în opera unui istoricnu sunt ipotezele de lucru saurezultatele pe care le obþine, cimetoda ºi concepþia pe care oformuleazã el despre valoareaistoriei”, promovatã pentru primadatã de Bogdan Petriceicu Hasdeu.Aºadar, metoda îl are ca unicpromotor pe Hasdeu, Mircea Eliadeeste un redescoperitor, teoreticianºi beneficiar al ei ºi nimic nu mãîmpiedicã nici pe mine a o practica, dupã cum potsusþine la fel de neechivoc cã lista rãmâne deschisã.Tot în ce mã priveºte, precizez încã o datã cãmaterialul pe care încerc sã-l cercetez dupã aceastãmetodã este chiar opera literarã eliadescã... Am ºifãcut un pas, cu ocazia celui de al doilea simpozionanual. Am afirmat ºi repet, cã nu-i voi concura pefilologii ºi exegeþii literari cu preocupãri în materie,care au dezvãluit ºi argumentat pe bunã dreptatecaracteristicile principale ale operei: „ieºirea din timp,manifestarea sacrului prin obiecte ºi acte profane,literatura ca valorificare ºi prelungire a creativitãþiimitologice” (Mircea Handoca, „Introducere” la ediþiaîn româneºte), caracterul fantastic al beletristiciiº.a. Pentru a-ºi explica „inexplicabilul fantastic”al beletristicii eliadeºti, exegeþii recurg, la fel

ca ºi alþi cercetãtori din alte domenii, la preluarea înexplicaþiile lor a unor pasaje mai mult sau mai puþinrelevante din mãrturisirile autorilor studiaþi, cuprinseîn memorii, interviuri etc.; este ceea ce face ºi MirceaHandoca, citat mai sus, în „Cuvânt înainte” la romanulNouãsprezece trandafiri, ediþia în româneºte din1991, Bucureºti, Ed. Românul. „Gãsim – spune el –urmãtoarea însemnare în paginile Jurnalului: „Numã îndoiesc de reuºita literarã a romanului; dar mãîndoiesc dacã mesajul atât de abil camuflat va fi

înþeles.” Tot la aceastãcapodoperã mã voi referiºi eu în cele ce urmeazã,dar din punctul meu devedere, aplicându-i adicãmetoda de cercetareexpusã deja în a douaintervenþie anualã. Dar,mai înainte, constatdreptatea (deja, postumã)a lui Mircea Eliade:mesajul atât de binecamuflat n-a fost înþeles!Pânã acum! Mai exactspus, pânã la aceastãîncercare a mea, carecapãtã astfel atributelepionieratului!

Nu ee vvorba aaici numai de faptul cã operaeliadescã este înconjuratã la noi în þarãde o tãcere culpabilã, ca un tampon ce

se aºazã circumspect, spre a-i anihila sau amortizaprezenþa ºi efectele, ci ºi de rutina puþinilorcercetãtori literari! Fac paranteza cã nu suntfilolog, dar nimic nu mã împiedicã sã mã delectezcu exegeze literare, precum melomanii trebuiesã aibã nu studii muzicale, ci culturã muzicalã!Se susþine, în general, despre Nouãsprezecetrandafiri cã „miturile ºi încercãrile iniþiatice seîntrepãtrund în acest roman cu elemente «realiste»,conferind autenticitate celor mai insolite întâmplãri”(idem), altfel spus – traduc eu – nimic nou,mesajul acestui roman n-a fost înþeles!

Ce trebuie fãcut în faþa saltului beletristic,

cu adevãrat revoluþionar,realizat de literaturaeliadescã în culturaomeneascã?! Fac oparantezã, deºi poate n-arfi cazul: pânã la conaþionalulnostru, hierofaniile au fostabordate tangenþial deliteratura sud-americanã, dar în modalitãþi totaldiferite. În cazul sãu, însã, trebuie abandonatemetodele literare de cercetare? Desigur cã nu!Ele trebuie completate cu metode extraliterare – totculturale, de bunã seamã – dar, în speþã, metafizice,dintre cele adecvate, care sã corespundã ºi niveluluiridicat de cunoaºtere realizat de Mircea Eliade,cât ºi epocii tot mai complexe spiritual, pe careo trãim acum, noi, contemporanii ºi urmaºii lui.Ca sã fiu ºi mai explicit, nivelul nemaiatins pânãla el în beletristicã necesitã în mod corespunzãtorîmpingerea mai în faþã a orizontului cercetãrii, pânãacolo încât aceasta sã ofere metode practicabileîn mai multe domenii odatã. Dacã scriitorul MirceaEliade introduce ºi dezvoltã în opera sa manifestãriomeneºti de la graniþa fizicului cu metafizicul,apare neapãrat necesarã cercetarea lor cu metodede naturã metafizicã; de unele dintre acestea seocupã ºtiinþa parapsihologiei, care continuã aziunele dintre preocupãrile ezoterismului de ieri.

Respectiva metodã de cercetare cu naturãmetafizicã (sau parapsihicã), am amintit-o, dateazãcel puþin de la Hasdeu! Conform acesteia, reiesefãrã dubiu cã fenomenele fantastice prezenteîn opera literarã a lui Mircea Eliade, consideratede cãtre experþii literari drept pure invenþii, sauprocedee artistice, existã aievea în realitatea noastrãde zi cu zi, dar... ca paranormale; ceea ce unorliteraþi (ºi nu numai) le pare fantastic, imaginar,existã în realitatea noastrã, dar ca paranormal! Iarsubsemnatul, preluând metoda hasdeianã, teoretizatãºi practicatã de Eliade însuºi, procedez cu textulliterar eliadesc de o manierã oarecum structuralistãºi dezvãlui, prezint ºi explic mecanismul de acþiunecare se ascunde în, sau sub, întâmplãrile trãitede personajele sale, altfel spus, manifestãriparanormale!

MMiirrcceeaa EElliiaaddee,, vviizziioonnaarr îînn rroommaannuullNNoouuããsspprreezzeeccee ttrraannddaaffiirrii

Corrin BBIANU

Faptul ccã MMarcel AAymé nu s-a aflat pe listele autorilor colaboraþioniºti,publicate în toamna lui 1944 de ziarul Le Figaro, nu e întâmplãtor.Neînregimentat ideologic nici la stânga (dominatã de comuniºti), nici

la dreapta (dominatã de fasciºti ºi de naziºti), Marcel Aymé a rãmas toatã viaþaun apartid, o „singularitate” neînregimentatã, un om pur ºi simplu liber, cutoate costurile implicite: dispreþuit ºi de camarila criticii de stânga, iritând ºiintelectualitatea de dreapta. În timpul Ocupaþiei, deºi a furnizat un scenariu,Le Club des soupirants, companiei germane Continental-Films (un scenariu decomedie pur franþuzeascã, avându-l în rolul principal pe Fernandel), colaboreazãintens cu regizorul comunist Louis Daquin. Daquin îi încredinþeazã redactareadialogurilor pentru trei filme: Nous les gosses (1941), Le Voyageur de laToussaint (1942) ºi Madame et la mort (1942). Mai târziu, Daquin avea sãmãrturiseascã: „Beaucoup de gens se sont étonnés qu’en 1941 et en 1942 j’aiepu collaborer avec Marcel Aymé qui écrivait des nouvelles dans Je suis partout.D’autant plus étonnant que j’étais membre du Parti communiste et responsablepour le Front national du cinéma. Dans Nous le gosses je voulais, à travers unehistoire des mômes, transposer l’idée de solidarité et de résistance à l’occupant.Il fut d’accord avec moi. Jamais je n’eus à rejeter une idée, une phrase dudialogue qui fût pour moi inacceptable idéologiquement. Un jour, Marcel Ayméquitta un repas parce qu’on lui demandait comment il pouvait travailler avecun communiste. Il accusa le convive de dénonciateur. Et il collaborait à Je suispartout.” Acelaºi colaborator al ziarului progerman Je suis partout a fost singurulscriitor care, dupã mãrturia lui Henri Jeanson, în Soixante-dix ans d’adolescence,a redactat un articol incendiar împotriva impunerii, de cãtre naziºti, a steleigalbene populaþiei evreieºti. Cu iresponsabilã „candoare”, Aymé a dus articolulla redacþia unui ziar parizian, dar, cum era de aºteptat, cenzura germanã a blocatapariþia. Totuºi, articolul, care fusese deja cules de zeþari, a fost tipãrit ºi a circulatmultã vreme clandestin.

Dupã eliberare, invocându-se colaborarea lui cu aceastã companieContinental-Films (scenariul pentru Le Club des soupirants), Marcel Aymé aprimit, din partea Prefecturii Senei, o scrisoare prin care era înºtiinþat cã fusesecondamnat la un „blam fãrã afiºare publicã pentru faptul cã a favorizat intenþiileinamicului”. Deºi profund dezgustat, nu dezarmeazã, nu se retrage din viaþapublicã. Dimpotrivã. Intervine, mereu argumentat, însã ferm ºi, adesea, caustic,

pentru apãrarea unor „þapi” ispãºitori precum Robert Coquillaud, Lucien Rebatet,autorul celebrului bestseller Les décombres (Ruinele), ºi a lui Ferdinand Céline.Culmea ironiei face cã, la foarte puþin timp dupã ce primeºte „scrisoarea de blam”,Ministerul Educaþiei propune... sã fie decorat cu Legiunea de Onoare. Dincolode absurdul situaþiei, trebuie subliniatã atitudinea de-o consecvenþã aristocraticãa autorului Vouivrei. A refuzat distincþia, lãsând sã se înþeleagã foarte clar cãasemenea „onoruri” nu conteazã ºi nu vor conta niciodatã pentru el. Nu e vorbade orgoliu, ci de o formã de autorespect ºi, dacã vrem, de conºtiinþa proprieivalori, care nu poate fi mãsuratã printr-un certificat public sau printr-o distincþieoarecare. De altfel, câþiva ani mai târziu, Aymé va refuza ºi un „fotoliu” laAcademia Francezã, care i se propusese în mod excepþional, fãrã ritualicelevizite de curtoazie la membrii instituþiei. Ca orice spirit anarhist, conºtientde vanitatea onorurilor instituþionale, autorul Confortului intelectual a rãmaspânã la capãtul vieþii fidel libertãþii sale ºi valorilor autentic umane, simplitãþiiºi inteligenþei necabotine. În fond, filosofia lui concordã, pânã la un punct,cu aceea a vechilor stoici, neajungând însã pânã la asumarea soluþiei stoice,ataraxia, predicatã de un Seneca sau de un Marcus Aurelius. Marcel Aymée un stoic disident, un „libertarian” pentru care fatum-ul nu-i decât un alt, bun,prilej de rigoladã. E drept, în tinereþe, din cauza cruntei sãrãcii, a fãcut câtevademersuri ºi intervenþii pe lângã prieteni pentru a cãpãta premii literare. Darnu celebritatea sau prestigiul premiilor contau, ci strict sumele oferite, uneledestul de consistente, care-i ofereau independenþa necesarã scrisului.

Notã1. Marcel Aymé provenea dintr-o familie sãracã ºi cu aprige convingeri

anticlericale. Tatãl sãu a fãcut parte dintr-o lojã masonicã, iar mama sa, deºicredinciosã, a respectat fãrã crâcnire convingerile soþului ei. Marcel a fostbotezat, pe ascuns, abia la vârsta de ºase ani. Totuºi, în copilãrie, mergea labisericã, iar mai târziu, deºi niciodatã n-a abandonat „republicanismul anticlerical”,a avut o atitudine moderat împãciuitoare faþã de catolicism. Soþia lui a þinutsã-l înmormânteze creºtineºte, spre stupefacþia ºi dezaprobarea clerului parizian.Chiar ºi atunci când atinge o tematicã religioasã, precum în Les jumeaux dudiable, Marcel Aymé nu face teologie, precum Bernanos sau Mauriac, ci ridicãîntotdeauna o problemã general-umanã prin intermediul unui scenariu teologic.

Currtea de la Arrgeºº

Homo ssapiens

Anul VVI ��� Nr. 55 ((54) ���Mai 22015 77

Precum aam sspus-oo ddin ccapul llocului, de dataaceasta voi aborda romanul Nouãsprezecetrandafiri, spre a descoperi ºi etala oarecum

didactic – pentru prima oarã – mesajul sãu, „atâtde abil camuflat”!

În primul rând, izbeºte în roman, deºi perfectasimilatã (deci, mai mult prin consecinþe), metodalui proprie de cercetare ºi creaþie: „Greºeala pe careau fãcut-o toþi dramaturgii contemporani este cã amîncercat sã reinterpretãm drama, adicã mitologiaanticã în perspectiva istoriei moderne! Or, trebuiadimpotrivã, sã prelungim ºi sã completãm mitologiaanticã prin tot ce omul occidental a învãþat.” Ceea ceexplicã deopotrivã în subtext totuºi ºi o autodefinirea romanului, „ca o introducere la o dramaturgie aviitorului”! Autorul exemplificã prin spusele aceluiaºipersonaj, regizorul Ieronim Thanase (nume simbolic,precum vom vedea), cã „toatã lumea e de acord cãHegel era într-adevãr convins cã în orice momentistoric se manifestã Spiritul Universal – toþi exegeþiiinterpreteazã aceastã idee în mod simplist, ºianume: trebuie sã acceptãm evenimentele istorice(...) chiar în cea mai monstruoasã expresie a lor(...), dacã au avut loc, (...) înseamnã cã suntraþionale ºi, deci, justificate ºi justificabile” (...)„Eu îndrãznesc sã-l înþeleg altfel ºi sã-l corectez(...) Trebuie sã mergem mai departe: sã-i descifrãmsemnificaþia lui simbolicã!” În continuarea romanului,Mircea Eliade „îl duce mai departe pe Hegel”,abordând, spre pildã, doar una dintre laturilecomplexului fenomen prefigurat (literar, i-am spunesinecdoca) prin acelaºi personaj: „îi reproºez luiHegel cã s-a poticnit la ecuaþia: eveniment istoricegal o nouã manifestare a Spiritului Universal,în loc sã ducã analiza mai departe ºi sã dezvãluiesemnificaþiile simbolice ale evenimentelor ºiîntâmplãrilor (...) descifrare a simbolismului care (...)le deschide spre universal.” „Revelarea semnificaþieisimbolice a gesturilor, acþiunilor, pasiunilor ºi chiara credinþelor noastre se obþine participând la unspectacol dramatic, aºa cum înþelegem noi –cuprinzând adicã dialoguri, dans, mimã, muzicãºi acþiune, sau dacã vrei, subiect.”

Ideea filosoficã ilustratã în romanul sãu de Eliadee mai veche, nu-i aparþine, el este doar un adeptconvins al ei ºi a ales sã o valorifice cum ar fi pututel mai bine, adicã la modul beletristic. Pânã la adevoala ideea ºi mesajul cãrþii, sã reþinem viziunea,nici ea nouã, a omenirii ca un grandios spectacolde teatru! Tema romanului, cel puþin într-o laturã asa, aceasta este: pregãtirea unui spectacol grandiosde teatru, într-o localitate din România comunistã,de cãtre un tânãr regizor talentat.

În cce cconstã aabilitatea lui Mircea Eliade, cascriitor, creator de opere artistice de ficþiune?Este o însuºire complexã, ori pot fi mai multe

însuºiri diferite la un loc, duse de el pânã la omãiestrie cu totul ºi cu totul originalã în literaturauniversalã ºi, în aceeaºi mãsurã, inegalabilã?! Lasfârºitul acestor consideraþii despre opera în discuþie,fiecare lector va fi în mãsurã sã aprecieze singur...

Tema spectacolului teatral, din viaþa de zi cu zi,s-ar putea zice, este dezvoltatã cu întreg arsenalulomului pregãtit teoretic ºi practic în tehnicile indienede transcendere în metafizic, vechi de când lumeaºi la fel de actuale, plecându-se de la o sãmânþãde adevãr, astfel ca ele sã parã verosimile, cumse spune în teorie. Aºa bunãoarã, unul dintrepersonajele principale, Ieronim Thanase, regizorul, eparalitic, dar când prin anamnezã devine conºtient degreºeala care i-a determinat îmbolnãvirea, se vindecãbrusc; un altul se vindecã de limbuþie ºi oligofrenieprin exerciþii spirituale, toate fiind fenomene denumitede parapsihologie ca vindecãri paranormale –posibile ºi reale, dupã cum cunoaºtem cu toþii.

Noteazã undeva Eusebiu Damian, unul dintrecele douã-trei personaje principale: „Am încercatfãrã succes sã ghicesc direcþia pe care o luasem.Mi se închideau pleoapele de somn (...) când i-amsimþit din nou palma lovindu-mi ferm genunchiiºi m-am trezit brusc, camioanele dispãruserãºi ºoseaua se deschidea netedã în faþa noastrã.”Iar parapsihologia demonstreazã cu dovezi palpabilecã fenomenele parapsihice se declanºeazã laom când funcþiile fiziologice se reduc mult ºi seinstaleazã acea stare de somnolenþã ca de dinainteasomnului propriu-zis, stare de somnolenþã care

faciliteazã saltul corpului subtil al omului în para-normalitate, în meta-fizicã. Repet, pentru a nu ºtiucâta oarã, o axiomã esotericã, veche de când lumea:universul vizibil ºi universul invizibil, inefabil,formeazã împreunã un întreg, ca douã jumãtãþiinseparabile ale lui, prima accesibilã simþurilorobiºnuite ale omului ºi cealaltã inaccesibilã acelorsimþuri – senzorialul ºi extra-senzorialul omenesc înpercepþia Universului în care se manifestã. Sau, dupãexperienþele aceluiaºi personaj: „Am grãbit amândoipasul ºi, cu cât înaintam, cu atât auzeam mai stridentºi mai numeroºi greieri. (...) Dacã n-aº fi fost atâtde istovit, aº fi încercat sã descifrez ºi celelaltemisterioase fenomene fonetice, care”... Cercetãrileºtiinþifice întreprinse de americanii Raymond Moody,Kennet Ring º.a. asupra unor subiecþi reveniþi dinmoarte clinicã au stabilit cã înainte de a se fi instalatcoma profundã, muribunzii au senzaþia cã trec printr-un

tunel întunecat încare aud ºi un sunetcontinuu ºi strident,ca de soneriielectrice, adicã unsunet similar celuial unei mulþimide greieri – numaicã în cazulpersonajelor literareale lui Mircea

Eliade, fenomenele de tipulcelui descris mai sus nu suntspontane, ci provocate – cumse spune într-o distincþieºtiinþificã; provocate deun regizor magician, MirceaEliade, aº spune eu, revenindîn marginea beletristicii.

Acelaºi EEusebiu DDamianmai trãieºte complet,cu toate consecinþele

materiale inerente, „o ieºire din timp”, cum ocalificã un alt personaj, ceea ce este, în termeniparapsihologici, o „retrocogniþie”, un fenomenparapsihic, invocat ºi explicat de subsemnatul(conform teoriei altora) în intervenþia la al doileaSimpozion naþional de la Piteºti, 2009. Mai întâlnim încontext scrieri „în transã”, voce telefonicã „depãrtatã,sugrumatã” – voci din lumea cealaltã, precum s-auînregistrat de parapsihologi cu instrumente adecvateetc. etc. Iar pentru ca „fantasticul” sã fie deplin ºiautorul sã-ºi justifice prestigiul, aduce douã personajedefuncte, pe care le „materializeazã” pe pãmânt –Niculina ºi Serdaru, în timp ce pe eroul principal,Anghel (angel = înger) D. Pandele, scriitorul cu har,îl plimbã dintr-o lume în alta, din fizic în metafizic,introducându-l prin procedee parapsihice, „patentate”,ca sã spun aºa! I se întâmplã ºi secretarului sãu,Eusebiu Damian, transportat de colo-colo sprea-ºi întâlni maestrul, de cãtre ºoferi sau motocicliºtimisterioºi (dã bine artistic!), care apar ºi dispar înmod enigmatic ºi miraculos, dar ºi inexplicabil în uzulobiºnuit, precum buchetele de câte nouãsprezecetrandafiri, toþi aceia fiind mesageri „de dincolo”,cum i-ar putea numi un parapsiholog.

Fac o parantezã, pentru a mai sublinia, cureproºuri „retorice”, o veche meteahnã a românilor:a trebuit sã vinã peste noi redescoperirea Indieiantice, cu reinterpretarea fenomenelor ei specificeprin prisma noilor descoperiri ºtiinþifice ale unorsavanþi precum cei menþionaþi, pentru ca sãne punem problema (dacã ne-o vom pune)minunatelor basme din folclorul românesc,în care eroii principali se aventureazã pe tãrâmurinemaiîntâlnite – cu nimic mai prejos de experienþelespirituale ale altor popoare – în care, pentru a reuºipãtrunderea ºi acþiunea trebuie sã înfrunte risculadormirii ºi numai la limita somnului inevitabil,a adormirii etc., li se relevã adevãrurile fãrã decare nu pot merge mai departe! Tot Mircea Eliade,cu teoria lui, pune primul problema aceasta ºi tot

la acelaºi nivel de intenþie a rãmas invitaþia lui pentruºi printre români.

Iatã ce spune, ilustrativ, personajul principalIeronim Thanase spre final: „Vom intra curând într-ofazã a istoriei universale când niciuna din libertãþilepe care abia apucaserãm sã le cunoaºtem nu vamai fi posibilã. Acesta este preþul cu care ar puteafi evitatã catastrofa termonuclearã. (...) Pentru uniidintre contemporanii noºtri, cu privirile îndreptatenostalgic spre trecut, ceea ce ni se pregãteºteechivaleazã cu unul din infernele evocate în 1984.”Subliniez încã o datã, dar puternic de tot: aici MirceaEliade însuºi ne face dovada calitãþii sale de iniþiatîn ezoterism, ajuns la iluminare ºi apt de precogniþii,de profeþii! ªi-a scris romanul în 1978 -79, acesta avãzut „lumina tiparului” în 1980: deci Eliade al nostrua prevãzut catastrofa termonuclearã de la Cernobîl,cu aproximaþie de unu-doi ani, dar în mod sigura pre-ºtiut-o! Pentru ce, doar Cernobîlul? Pentrucã acþiunea operei sale se petrece în România,pe care el a continuat sã o iubeascã ºi din cares-a considerat a face parte.

Iar aacum, iiatã iideea ººi mmesajul romanuluiNouãsprezece trandafiri: În cartea Dimineaþamagicienilor, publicatã de Jacques Bergier ºi

Louis Powell, se enunþã pentru prima oarã viitoarearevoluþie psihologicã, cea mai mare revoluþie de

pânã acum a omenirii! În toate calitãþilelui teoretice ºi practice de orientalist,Mircea Eliade nu era departe de ea,dar a ales calea artisticã pentru a o evoca,deoarece filosofic n-ar fi avut impactulcuvenit, iar ca scriitor de beletristicãse instituie indubitabil în pionier, dacãexcludem din discuþie literatura science-fiction, acel amalgam nelimpezit deconcepte ºi teorii puse în pagina literarã.Dovada materialã a acestei descoperirirealizate de subsemnatul este cãromancierul Mircea Eliade indicãîn romanul sãu (prin intermediulunui personaj) ºi unele dintre cãilede realizare a revoluþiei psihologice:„meditaþii, rugãciuni interioare, exerciþii derespiraþie ºi vizualizare”, aceleaºi reamintite

de Jacques Bergier ºi parapsihologie, practicatedin vechime de indienii antici ºi de omenireîn general în domeniul extrasenzorialului.

Ducându-ºi exerciþiul beletristic pânã la capãtºi conferindu-i astfel valoare maximã, greu de egalat,Eliade recurge ºi la simbolistica literarã: regizorulIeronim Thanase, cel ce transcende cele douã lumi,e scris cu „th”, ducându-ne cu gândul la „Thanatos”ºi la veºnicia universului, dar toate personajele suntpurtãtoare de simboluri; pânã ºi agresivul ºi invidiosulAlbini, securistul, prin tot ceea ce e pus sã facãpeste puterile unui om normal, reprezintã o întreagãinstituþie etc. Tot în limbaj artistic, acea libertatetotalã, care va fi interioarã, în expresia lui Thanase,este definitã de Niculina în termeni religioºi, ca fiindo mântuire: „Cui nu i-a fost fricã în pragul mântuirii?ªi lui Isus Christos i-a fost fricã”... Fidel mesajuluioptimist al artei autentice, Eliade doar sugereazãvirtualele catastrofe nucleare care ar putea zdruncinaomenirea în proxima ei evoluþie. ªi mai este ceva:dacã mesajul cãrþii trebuie înþeles cu implicareaactivã a cititorului ºi ca participant, importantãºi memorabilã devine cãlãtoria în sine, cu toateemoþiile pe care le implicã pânã în final.

Aºadar, eevoluþia iimediat uurmãtoarea omenirii va fi interioarã, o spiralã îninteriorul psihicului omului, nu în exteriorul

sãu, ca pânã deunãzi – reamintesc ideea preluatã dela Jacques Bergier. Cã ºi aceastã aparent inofensivãrevoluþie ar putea fi anunþatã prin catastrofe, esteposibil, dar nu ºi obligatoriu! Michel de Nostradamusscria în 1555, în prefaþa la faimoasele lui Centurii,cã la cinci sute de ani de la publicarea lor, nu vamai fi necesarã decriptarea lor, pentru cã fiecareom al acelei vremi le va înþelege fãrã nicio dificultate.Aceasta înseamnã, dupã unele estimãri, confirmareatezei conform cãreia, multe dintre fenomeneleconsiderate azi paranormale vor deveni normale,uzuale la omul evoluat, trãitor în viitorul nostruimediat ºi îndepãrtat. Se poate mesaj mai optimist?!...

Homo ssapiens

Currtea de la Arrgeºº

Anul VVI ��� Nr. 55 ((54) ���Mai 2201588

DDeesspprree jjuuddeeccããþþiillee mmoorraallee ººii lliibbeerrttaatteeaa ppoolliittiiccãã

MMaarriiaann NNEENNCCEESSCCUU

Este uun ffapt iincontestabil cã secolulal XX-lea ºi, cu deosebire, epoca pe careo trãim, dominatã de gândirea filosoficã

postmodernistã, se aflã, în mare mãsurã, sub semnulneîncrederii fundamentale în orice formã de moralãsocialã, cu pretenþii de universalitate, practicândintens un fel de nihilism nietzschean, care respingeorice „absoluturi morale”, cum ar fi spus AlbertCamus, inclusiv termenul tradiþional de moralã.Aceasta, în ciuda apariþiei unor proiecte grandioasevizând construcþia unor etici globaliste, construiteinclusiv prin stimularea de practici colective cuvaloare deontologicã ºi sprijinite pe reflecþiafilosoficã, ce constau în provocarea unoracþiuni de caritate mediaticã, de protejareîn faþa unor practici sexuale nepotriviteºi, mai ales, de promovare a unui set depolitici sociale, transpuse în limbaj corect,termen aplicat uneori în mod neadecvat,inclusiv în mediile culturale ºi literare.

Toate aceste practici, vizând resurecþiamoralei individuale ºi colective, promovateprin acþiuni de tip mediatic, nu reuºescînsã sã corecteze impresia generalã cã neaflãm, de fapt, în faþa unui fel de fariseismde tip burghez, astfel cã se poate spune,anticipând ºi forþând oarecum lucrurile,cã „secolul XXI va fi moral… sau nu vafi deloc”, idee menitã, în fond, sã susþinãºi sã stimuleze o necesarã ºi aºteptatãresurecþie a eticii, bazatã pe un fundamentspiritual ºi moral sãnãtos. Acesta este ºi motivulpentru care, la mai bine de trei secole de la naºtereafilosofului scoþian David Hume (1711-1776), lumeauniversitarã, dar ºi profesioniºtii unor domeniiaplicative de interes public continuã sã acorde oatenþie sporitã gândirii sale sociale ºi politice, care areuºit, prin cuvinte simple ºi provocatoare, sã atragãatenþia asupra unui adevãr fundamental: orice formãde gândire, teologicã sau metafizicã, dacã nu sepoate baza pe enunþuri susceptibile de verificãri,formale sau experimentale, este o simplã „amãgiresofisticã”, meritând sã fie „datã pradã flãcãrilor”.

În lumina, aºadar, a proiectãrii unei eticide tip „analitic”, tezã îmbrãþiºatã deopotrivã deepistemologi, dar ºi de unii politologi, se situeazãºi studiul lui Marius Paºcan despre Concepþia eticãa lui David Hume (Cluj-Napoca, Ed. Eikon, 2014,280 p.), lucrare care readuce în spaþiul public uneleconsideraþii privind fenomenul etic contemporan.Faptul cã un politician tânãr (autorul, nãscut la 30noiembrie 1971, la Tg. Mureº, este poet ºi jurnalist,urmând în paralel ºi o prodigioasã carierã politicã,iniþial în cadrul administraþiei locale, în prezentca membru al Parlamentului României) este atrasde dezbaterile privind implicarea fenomenului moralîn contemporaneitate este emblematic.

În pprimul rrând, pentru cã, aºa cum observaprofesorul clujean Teodor Vidam, în Cuvântulînainte al cãrþii, în cazul sãu „fundamentul

moralei þine de simpatie” (op. cit., p. 12). Apoi,pentru cã, situându-se pe poziþia humeeanã, autorulplaseazã experienþa la baza manifestãrilor morale.Cu alte cuvinte, experimenteazã pe viu teza cã„raþiunea poate oferi opinii despre mijloace, darnu se poate substitui substanþei vii a moralitãþii”.

În plus, fapt cu totul semnificativ, Marius Paºcanconcentreazã analiza sa asupra unor texte maipuþin frecventate ale lui Hume, în special, Cercetareasupra principiilor moralei (1749) ºi, indirect,Discursuri politice (1751), lucrãri pe care Humeînsuºi le considera „de departe” cele mai bune dintrescrierile sale, din pãcate, trecute la apariþie aproapeneobservate (v. confesiunile din eseul Viaþa mea,publicat în Eseuri politice, Humanitas, 2005,p. 23). Astfel, ºi prin intermediul lui Marius Paºcan,publicul are prilejul sã ia cunoºtinþã de textele luiHume, publicate în româneºte, iniþial, în 1943, cândapare o traducere din Cercetare asupra intelectului

(autori, N. Bagdasar, V. Bogdan ºi C. Narly,în Filosofi strãini, lucrare reeditatã în 1995, laEd. Universal Dalsi, cu o prefaþã de Gh. Vlãduþescu),urmate de ediþia din 1987, a aceluiaºi studiu, întãlmãcirea lui Mircea Flonta, Adrian-Paul Iliescuºi Constanþa Niþã (Cercetare asupra intelectuluiomenesc, Ed. ªtiinþificã ºi Enciclopedicã, cuun Studiu introductiv de Mircea Flonta, în fapt,o reluare a ediþiei definitive, stabilite de Humeînsuºi sub titlul Cercetare asupra intelectuluiomenesc ºi principiilor moralei).

Dupã 1990, au mai fost publicate ºi Eseurilepolitice, în douã traduceridistincte, cea a lui BogdanAsaftei ºi a lui Cristian Ducu(Ed. Incitatos, 2002), folositãºi de Marius Paºcan însusþinerea tezelor sale,dar ºi cea a cuplului Adinaºi Cãtãlin Avramescu, apãrutãla Humanitas, în 2005, de fapt,o selecþie a eseurilor politice

cuprinse în maimulte versiuni alecolecþiilor de eseuriale lui Hume.Cu precizarea cãmajoritatea textelorhumeene, tratateîn manierã eseisticã,au fost iniþial gânditeca piese separate ºica atare nu pot fi subsumate cu uºurinþã unui sistemunitar, vom observa cã operele menþionate, începândcu Cercetarea... ºi sfârºind cu Discursurile/Disertaþiile politice, sunt compuse preponderentîn manierã eseisticã, semn cã autorul le hãrãzisede la început circulaþiei publice.

În eesenþã, HHume cconstatã cã fiinþa omeneascãpercepe lumea prin impresii, dar ºi prin idei.Opinia sa este cã impresiile genereazã idei,

dar cã ideile nu genereazã impresii. Aici intervine,susþine Hume, rolul memoriei, care selecteazã ideileprovenite din impresii, dându-le un grad de vigoare,diferitã, în funcþie de modul cum ideile se combinãºi se dezvoltã. Hume este, aºadar, adeptul teorieidupã care ideile se referã la particularitãþi, iar nula generalitãþi abstracte, iar acestea se grupeazã,constituind grupuri de idei asociate. Rezultatulacestor observaþii conduce spre o evidenþãlogicã: orice idee, fie cã e singurã definitiv, fie cãe demonstrabilã, nu constituie o dovadã cã acel lucrula care se referã existã în univers ºi nici cã dovezilenoastre despre adevãrul lor nu este un fapt ce intrãîn constituþia naturii noastre. Dovada este cã oriceafirmaþie poate fi combãtutã printr-o contra-afirmaþie.

Aceastã doctrinã, numitã ºi furca/briciul saumicroscopul lui Hume, stã la baza unui anume raportnecesarmente adevãrat între adevãr ºi fals. Pornind,aºadar, de la analiza „eului”, Hume îºi îndreaptãatenþia spre moralã, constatând cã, mai mult decâtsimpla observaþie asupra obiectelor, morala aduce„o rafinare a impresiilor” proprii, un spor de reflexieasupra modului cum ideile noastre despre virtuteºi viciu apar ºi se dezvoltã. Aceastã tezã, susþinutãºi dezvoltatã pe larg în lucrarea Cercetare asupraintelectului omenesc, pune bazele unei concepþiioriginale prin care morala este întemeiatã pe studiulnaturii omeneºti. Enunþul central al tezei lui Humerãmâne, deci, acela cã „raþiunea este sclava

pasiunilor”.Cum aceste teze, luate

în sine, nu pot fi nicidecumconsiderate drept originale,rãmâne ca meritul lui Humesã fie reconsiderat, pornindde la înverºunarea cu care asusþinut întemeierea moralei pornind de ladimensiunea pozitivã a naturii umane. Astfel,în viziunea sa, comportarea moralã este expresialaturii raþionale a naturii umane, pe când viciul esterezultatul unei pasiuni necontrolate. În fiinþa noastrãse aflã profund înrãdãcinate anumite simþãminte(feelings, le spune Hume) al cãror rol este acelade a ne pune în valoare sensibilitatea naturalãºi imaginaþia.

Pornind de la aceste observaþii cu putere degeneralizare, Marius Paºcan constatã, de pildã,în cartea sa, cã „moralitatea este un garant al vieþiidemne” ºi aceasta se aflã în opoziþie cu hedonismul,care conduce la „lene ºi moliciune de caracter”(op. cit., p. 45). Generalizând, politicianul Marius

Paºcan acceptã cã „cei care deþin puterea suntcorupþi”, pe temeiul cã „nimeni nu poate obþineputerea ºi prestigiul social fãrã a corupe valorilede bazã”.

Introducând ccriteriul mmoral în relaþiecu dimensiunea binelui ºi rãului, Humepune accentul pe un comportament decent

în relaþiile sociale, dar ºi familiale. În acest fel,se relevã un raport între moralitate ºi legalitate.Moralitatea se leagã de apariþia omului pe lume,de parcurgerea unui ciclu esenþial al cunoaºterii,ºi reprezintã, sintetic, principala dimensiunepsihologicã a fiinþei umane.

O altã laturã a gândirii lui Hume vizeazã teoriaºi acþiunea politicã. Adept al tezei cã „politicapoate fi redusã la o ºtiinþã” (v. eseul omonim,din Eseuri, op. cit., p. 33 ºi urm.), Hume îndeamnã,în acþiunea publicã, la moderaþie, constatând, de

pildã, cã într-o societate „unde este permisã cea maimare libertate”, eliminarea unui ministru pe simplabãnuialã cã are un comportament corupt exclude,pe viitor, orice formã de protecþie împotriva tuturorminiºtrilor cãzuþi sub incidenþa aceloraºi fapte. Humemai face ºi alte observaþii pertinente, cum ar fi celereferitoare la alegerea unui conducãtor/prinþ strãin,care ar fi tentat sã-ºi suspecteze supuºii de lipsãde loialitate, înconjurându-se cu strãini dornicisã se îmbogãþeascã, dacã se poate, „cât maigrabnic”. Conºtient cã accederea la putere nu este„obligatoriu o recompensã dobânditã doar pe merit”,Hume condamnã pe cei care folosesc „forþa, baniisau intriga pentru a-ºi procura voturile electorilor”.

Statul iideal aar ffi, în opinia lui Hume,o societate bazatã pe distribuþia puterilorºi nicidecum pe acumularea lor într-o

singurã mânã. Referindu-se la asemenea opiniiºi la altele asemãnãtoare, Marius Paºcannu poate sã nu observe cã „idealurile etice sunt,la rândul lor, tributare unor normative selective”(op. cit., p. 25) ºi, ca atare, în abordarea politicii,la fel ca în morala socialã, este nevoie deînþelepciune, deschidere, seriozitate ºi, mai ales,de o stare de spirit pozitivã, soluþii preconizatecu tãrie ºi de Hume. „Suntem astfel (mai) determinaþisã-i ajutãm pe ceilalþi”, susþine, cu argumente extrasedin opera humeeanã, tânãrul politician mureºean.

Cu precizarea cã eseul humeean Ideea uneirepublici perfecte (Eseuri, op. cit., p. 240 ºi urm.)ar putea constitui un exemplu de gândire politicãaplicatã, inclusiv pentru generaþia de politicieni cãreiaîi aparþine ºi Marius Paºcan, nu ne rãmâne decâtsã sperãm cã o parte dintre învãþãmintele lui Humese vor transforma în principii politice viabile, avândla bazã ideea cã, în orice domeniu acþionãm, trebuiesã fim ºi sã rãmânem oameni.

Istoria dde llângã nnoi

Currtea de la Arrgeºº

Anul VVI ��� Nr. 55 ((54) ���Mai 22015 99

IIoonneell BBrrããttiiaannuu ((IIIIII)):: MMaarreeaa UUnniirreeIIooaann TTOODDEEAA

Desfãºuratã îîntr-uuncadru internaþionalfavorabil, ca urmare

a victoriei Antantei asupraPuterilor Centrale ºi adestrãmãrii ImperiilorAustro-Ungar, Þarist, Germanºi Otoman, lupta pentru unirearomânilor într-un singur stat

a intrat în anul 1918 în faza finalã.Basarabia a fost primul teritoriu românesc de unde

a început procesul reîntregirii naþionale. În atmosferaîntunecatã a începutului de an 1918, o razã deluminã s-a ivit în teritoriul dintre Prut ºi Nistru.Fruntaºii politici basarabeni au avut convorbiri cuoamenii politici de la Iaºi, inclusiv cu Ion I.C. Brãtianu,pentru pregãtirea marelui act al Unirii. În ziua de 27martie/9 aprilie 1918, Sfatul Þãrii, întrunit în ºedinþãsolemnã la Chiºinãu, voteazã, dupã 106 ani deocupaþie rusã, unirea Basarabiei cu România,document de importanþã fundamentalã în istoriaromânilor. Actul Unirii, semnat de Ion Inculeþ,preºedintele Sfatului Þãrii, Pan Halippa,vicepreºedinte, ºi I. Buzdugan, secretarul SfatuluiÞãrii, menþioneazã: „Republica DemocraticãMoldoveneascã (Basarabia), în hotarele ei dintrePrut, Nistru, Dunãre, Marea Neagrã ºi vechile graniþecu Austria, ruptã de Rusia acum o sutã ºi mai binede ani din trupul vechii Moldove, în puterea dreptuluiistoric ºi dreptului de neam, pe baza principiuluicã noroadele singure sã-ºi hotãrascã soarta lor,de azi înainte ºi pentru totdeauna, se uneºtecu mama sa, România.”

La 30 martie, cu prilejul sosirii la Iaºi amembrilor Guvernului Republicii DemocraticeMoldoveneºti pentru a anunþa oficial hotãrâreade unire, au fost iniþiate grandioase manifestaþii.Dupã cum relateazã ziarul România Nouã, „Deºizi de lucru, lumea îºi uitase de treburi ºi mii deoameni alergau de dimineaþã spre garã ca sãvadã ceea ce niciodatã nu mai vãzuserã. [...]Pe tot parcursul drumului – armatã, steagurinaþionale, ordine ºi însufleþire.” Iar în toastulrostit la prânzul dat în cinstea reprezentanþilorBasarabiei, regele Ferdinand I spunea: „Vã salut azi,pe voi, fraþi de dincolo de Prut. Voi sunteþi aceia careaþi înþeles sentimentul ce demult domnea în inimilefraþilor voºtri moldoveni ai Basarabiei; l-aþi înþelesaºa de bine cã azi putem vorbi unii cu alþii ºi ca fraþiºi ca prieteni. Sãrbãtorim astãzi înfãptuirea unuivis care demult zãcea în inimile tuturor românilorde dincolo ºi de dincoace de apele Prutului.Din graniþã aþi fãcut punte, unindu-vã cu þara-mumãºi de aceea vã zic: Bine aþi venit între noi!”

Prin înaltul Decret Regal nr. 842 din 9 aprilie1918 a fost adoptat actul de unire a Basarabieicu România, doi reprezentanþi ai Sfatului Þãrii, IonInculeþ ºi Daniel Ciugureanu, fiind numiþi ca miniºtrifarã portofoliu în Guvernul român, iar pentruadministrarea provizorie a Basarabiei a fost numitun Consiliu directorial format din nouã persoane.

Basarabia nn-aa ffost aanexatã de România,cum afirma o notã ucraineanã, care catalogaactul unirii ca o agresiune asupra Ucrainei,

ci s-a unit cu Patria-Mamã, ºi anume, pe baza uneihotãrâri care a fost luatã aproape în unanimitatede Sfatul Þãrii, de adunarea naþionalã ºi legislativãa Republicii Moldoveneºti din Basarabia, organereprezentative ale acestui þinut românesc.

A urmat Bucovina, unde Congresul Generalal Bucovinei, întrunit în 15/28 noiembrie 1918,în sala sinodalã din Cernãuþi, „considerând cãde la fundarea Principatelor Române, Bucovina, carecuprinde vechile þinuturi ale Sucevei ºi Cernãuþilor,a fãcut pururea parte din Moldova care în jurulei s-a închegat ca Stat;

considerând cã în cuprinsul hotarelor acestei þãrise gãsesc vechiul scaun de domnie de la Suceava,gropniþele domneºti de la Rãdãuþi, Putna ºi Suceviþa,precum ºi multe alte urme ºi amintiri scumpe din

trecutul Moldovei; [...]considerând cã în 1774, prin vicleºug, Bucovina

a fost smulsã din trupul Moldovei ºi cu de-a silaalipitã coroanei Habsburgilor;

considerând cã 144 de ani poporul bucovineana îndurat opresiunile unei ocârmuiri strãine careîi nesocotea drepturile naþionale; [...]

considerând deci cã, cu toate acestea, bucovineniin-au pierdut nãdejdea cã ceasul mântuirii, aºteptatcu atâta dor ºi nerãbdare, va sosi, [...] constatãcã ceasul acesta mare a sunat! [...]

Drept aceea, noi, membrii Congresului Generalal Bucovinei, întrunind suprema putere a þãrii ºi fiindsingurii învestiþi cu puterea legiuitoare,în numele suveranitãþii naþionalehotãrâm: Unirea necondiþionatã ºipentru vecie a Bucovinei în vechileei hotare pânã la Ceremuº, Colacinºi Nistru, cu Regatul României.” Toateacestea sunt cuprinse în Declaraþiade Unire adoptatã în unanimitatede Congresul General al Bucovinei,alcãtuit din 74 de membri ai ConsiliuluiNaþional, între care se afla ºi IancuFlondor, ºeful guvernului bucovinean.

La Congres au luat parte, aderândla Unire, 7 delegaþi ai germanilor,6 ai polonezilor ºi 13 reprezentanþiai comunelor ucrainene.

Basarabia era reprezentatã

la Congres de Halippa Pantelimon, Pelivan Ion,Buzdugan Ion ºi Cazacliu Grigore.

Din Transilvania au venit Criºan Gheorghe,Deleu Victor, Osvada Vasile.

Votul unanim al Congresului a fost adus lacunoºtinþa regelui Ferdinand I printr-o telegramã,în care, între altele, se spune: „Congresul Generalal Bucovinei, care întrupeazã suprema putere a þãrii,în numele suveranitãþii naþionale, a votat azi cuunanimitate Unirea necondiþionatã ºi pentru veciea Bucovinei în hotarele ei actuale cu RegatulRomâniei.”

La rrândul ssãu, rregele FFerdinand II a rãspunsprin urmãtorul mesaj: [...] „Salut cu nespusãbucurie actul mãreþ prin care Congresul

General al Bucovinei, ca expresie a voinþei poporuluiîntreg al acestui vechi pãmânt românesc a hotãrâtunirea completã a Bucovinei cu Regatul român.Din adâncul sufletului meu mulþumesc proniei cereºticare mi-a îngãduit ca, sub domnia mea, fiica rãpitãacum 144 ani sã se reîntoarcã în sânul þãrii-mame,aducând noi forþe pentru propãºirea neamului.”

La 18/31 decembrie 1918 a fost emis Decretul-Lege privitor la Unirea Bucovinei, semnat de RegeleFerdinand I ºi Ion I.C. Brãtianu, preºedinteleConsiliului de Miniºtri ºi ministrul Afacerilor Externe.

Dupã ce au trãit bucuria retragerii precipitate avrãjmaºului înfrânt, la 1 decembrie 1918 populaþiaCapitalei – scrie Elisabeta Simion în studiulsãu introductiv la volumul al doilea al MemoriilorSabinei Cantacuzino, pag. XXVIII, „a fãcut o primireentuziastã autoritãþilor de la Iaºi, în frunte cu regele,cu prilejul revenirii în Bucureºti. În acea zi, în care laAlba Iulia se hotãra Unirea Transilvaniei cu România,alãturându-se astfel actelor de Unire ale Basarabieiºi Bucovinei, parcã toþi locuitorii oraºului ieºiserã

pe strãzi sã se manifeste, sã trãiascã o realitatemult timp aºteptatã.”

„Dupã doi ani cumpliþi, relateazã la rândul eiRegina Maria în cartea Povestea vieþii mele, vol. II,pag. 494, „ne întorserãm biruitori în ciuda nenorociriiºi a umilinþei, iar visul de veacuri al României eraacum împlinit. Nu e de mirare cã-ºi ieºise din firepoporul de atâta bucurie, nu e de mirare cã pânãºi pietrele de sub picioarele noastre pãreau cãne aclamã ºi cã se îmbatã de gloria întoarcerii.”La rândul lor, Sabina Cantacuzino ºi PiaAlimãneºtianu s-au aplecat mai mult asupra familieilor ºi în special asupra lui Ionel Brãtianu. „S-au

reîntors, rând pe rând ai noºtri –noteazã Pia Alimãneºtianu în carteaei, Însemnãri din timpul ocupaþieigermane 1916-1918, apãrutã în 1929,pag. 127, cei mici mult crescuþi, ceimari aproape neschimbaþi; afarã deIonel, al cãrui pãr este alb ºi privireaîngrijoratã. Asupra umerilor sãi aapãsat o prea încercatã rãspundereºi va mai apãsa pânã ce se va încheiapacea generalã. Nu mai are veseliade altãdatã, el, care, cu mine, eramcei mai veseli din casã!”

Convinsã ccã ffamilia BBrãtianu,în primul rând Ionel, îºidovedise dorinþa de a

acþiona în consens cu deziderateleþãrii, Sabina Cantacuzino îºi încheie

astfel volumul al II-lea al Memoriilor ei: „Sã aºteptãmcu încredere echilibrul mult dorit, triumful imanent aladevãrului ºi binelui, luminarea conºtiinþei naþionaleprin ºcoalã ºi, mai ales, prin educaþie. Istoria va punepe fiecare la locul lui.” În 29 noiembrie/12 decembrie1918, în locul guvernului Coandã demisionat, s-aalcãtuit un nou guvern naþional-liberal prezidat deIon I.C. Brãtianu. „E firesc ca formarea noului guvernsã se încredinþeze ºefului Partidului Naþional-Liberal,care, declarând rãzboiul, a realizat prin el Unireatuturor românilor”, scria Viitorul din 1/14 decembrie1918. În declaraþia fãcutã la reînvestirea sa ca prim-ministru, Ionel Brãtianu arãta cã în politica externãRomânia va fi „strâns legatã de Aliaþii noºtri” ºicã va acþiona „pentru deplina realizare a drepturilorneamului, sprijinite pe atâtea jertfe ºi exprimatecu hotãrâre de toate þinuturile locuite de români”.În politica internã guvernul va concentra toatã muncalui pentru desãvârºirea fãrã întârziere a reformeloragrarã ºi electoralã.

La rândul ei, Unirea Transilvaniei, Banatului,Criºanei ºi Maramureºului cu România a fost un acthotãrât de Marea Adunare Naþionalã de la Alba Iulia,la care au participat 1.228 de delegaþi aleºi ºi peste100.000 de oameni veniþi din toate pãrþile Ardealuluiºi Banatului, îmbrãcaþi în haine de sãrbãtoare.Acest eveniment, care a avut loc la 18 noiembrie/1 decembrie 1918, marca încheierea procesuluide fãurire a statului naþional unitar român.

Cuvântul dde ddeschidere al Marii AdunãriNaþionale de la Alba Iulia l-a rostit ªtefanCicio-Pop, preºedintele Consiliului Naþional

Român Central, organizatorul acþiunii, dupã cares-a alcãtuit biroul Adunãrii, al cãrui preºedintea fost ales Gheorghe Pop de Bãseºti.

Discursul solemn l-a rostit Vasile Goldiº, unuldintre conducãtorii Partidului Naþional Român dinTransilvania, care în final a supus aprobãrii Rezoluþiade Unire. La punctul I al acestui document seprevedea:

„Adunarea Naþionalã a tuturor românilor dinTransilvania, Banat ºi Þara Ungureascã, adunaþiprin reprezentanþii lor îndreptãþiþi la Alba Iulia în ziuade 18 noiembrie/1 decembrie 1918, decreteazãunirea acestor români ºi a tuturor teritoriilor locuitede dânºii cu România. Adunarea Naþionalã proclamãîndeosebi dreptul inalienabil al naþiunii românela întreg Banatul, cuprins între râurile Mureº, Tisaºi Dunãre.”

Istoria dde llângã nnoi

Currtea de la Arrgeºº

Anul VVI ��� Nr. 55 ((54) ���Mai 220151100

De aaceea, ººi nnoi, ffraþii mmei, ddacã ffacem ppãcatul, ssã nnuzãbovim ccu ppocãinþa, ppânã nnu îîndreaptã DDumnezeumânia ssa sspre nnoi, ccãci ddacã lle vvom aascunde, eele nne

vor rrãni, iiar mmai ttârziu, cchiar ddacã lle vvom îîndrepta ccumva, ccumultã ssupãrare lle vvom vvindeca. CCi, ccând ffacem ppãcatul, îîndatãsã aalergãm ccu ppocãinþã ccãtre DDomnul, ddupã ccum ººi aapostolul ss-aagrãbit, ddar ººi ssã pplângem ccu llacrimi, cca ººi aapostolul. CCãci DDomnulnostru eeste mmult mmilostiv, nnu sse mmânie ppânã lla ssfârºit, nnici nnuþine ssupãrare îîn vveci, cci nne vva iierta ººi ppe nnoi, cca ººi ppe aapostol.

Deci, ffãtul mmeu, ssau aalt uuns aal llui DDumnezeu ººi ddomn,sau ddintre ddregãtori, ssau ddintre bbogaþi, ssau ddintre ssãraci,sã nne îînvãþãm, ffraþii mmei, cca îîntotdeauna ssã ffacem ffapte

bune ddumnezeieºti, cca îîntotdeauna ssã ffim pplãcuþi llui DDumnezeu.Cãci DDomnul nnostru vvede ccâtã bbunãtate ººi ssmerenie aa ffãcutpentru nnoi, iiar nnoi ppentru DDomnul nnostru cce bbunãtate aam ffãcutsau cce ssmerenie aam aarãtat? DDe aaceea, ccând nne vva cchemaDumnezeu ccãtre ssine, cca ssã vvedem ffaþa ssa îîmpãrãteascã ººiluminatã, ccu cce oobraz nne vvom îînfãþiºa ººi vvom vvedea ffaþa llui ccealuminatã, ddacã ddin ffaptele llui ccele bbune nnu aam ssãvârºit nnici uuna?Ci ssã nnu nne llenevim ccu ttotul, ddupã sslãbiciunea nnoastrã ººi ddupãmulþimea llenei nnoastre, ppentru ccã nniciodatã nnu aam llucrat ppentruDomnul. SSã nnãdãjduim îînsã îîn bbunãtatea llui DDumnezeu, ppentrucã eeste mmult mmilostiv, ººi ooricine vva mmerge lla ddânsul, nnici ccâtde ppuþin nnu sse vva îîndepãrta dde eel.

Din îînvãþãturi...

În ddiscursul ssãu, IIuliu MManiu ruga AdunareaNaþionalã sã primeascã Proiectul de Rezoluþie„pentru a întemeia pe vecie România unitã ºi

mare ºi a înstãpâni pentru totdeauna o adevãratãdemocraþie ºi deplinã dreptate socialã”. La rândullui, Iosif Jumanca, unul dintre conducãtorii PartiduluiSocial-Democrat, „a exprimat adeziunea social-democraþilor români la unire, pentru cã noi, muncitorii,ne simþim una cu întreg neamul”.

Dupã aceste cuvântãri, Gheorghe Pop de Bãseºti,în vârstã de 83 de ani, preºedintele Adunãrii, a supusspre aprobare Proiectul de Rezoluþie, care a fostadoptat în unanimitate, rostind la sfârºitul ei cuvintelebiblice ale dreptului Simion: „Acum slobozeºte,Stãpâne, pe robul tãu în pace, cãci vãzurã ochiimei mântuirea neamului românesc!”

În continuare, la propunerea lui Al. Vaida-Voevod,Adunarea a aprobat componenþa Marelui SfatNaþional, organism cu caracter legislativ,compus din reprezentanþi ai diferitelorprofesii ºi categorii sociale.

A doua zi, s-a întrunit Marele SfatNaþional, care l-a desemnat ca preºedintepe Gheorghe Pop de Bãseºti, dupã care aaprobat componenþa unui guvern provizoriu,numit Consiliul Dirigent, în frunte cu IuliuManiu.

În Neamul Românesc, N. Iorga apreciaunirea Transilvaniei, care încheia fericitprocesul întregirii României, ca fiind „ceamai mare faptã din toatã viaþa neamuluinostru. Pentru unii e un vis nebun care seîndeplineºte. Pentru noi e o necesitate istoricã ajunsãla recunoaºtere ºi o suferinþã mângâiatã, o muncãce-ºi gãseºte rãsplata. ªi astfel avem dreptulde a crede acest fapt definitiv ºi etern.”

În ziua de 1/14 decembrie 1918, în uralelemulþimii, soseºte în Gara de Nord, întâmpinatãde prim-ministrul Ion I.C. Brãtianu ºi guvernul sãu,delegaþia ardelenilor alcãtuitã din Vasile Goldiº,Al. Vaida-Voevod, Miron Cristea, Iuliu Hossu, pentrua prezenta M.S. Regelui ºi Guvernului român actulunirii sãvârºit la Alba Iulia.

Invitat sã se adreseze mulþimii, Episcopul MironCristea a spus: „Noi, românii de dincolo de Carpaþi,am venit adesea la voi ºi am coborât din munþi peacest pãmânt sfânt al Patriei-Mame. Am fost mânaþide o mulþumire sufleteascã nesfârºitã când am venitaici. Patria-Mamã ne-a oþelit întotdeauna sufleteleºi numai aºa am putut rezista asupririlor din aceaPatrie, care pentru noi a fost întotdeauna vitregã.Voi aþi fost aceia care, la sfatul prea iubitului meuamic Ion Brãtianu, în numele legãturilor frãþeºti,cãci toþi suntem de o lege, de o seamã ºi de o mamã,aþi luptat ºi aþi reuºit; voi sunteþi aceia care aþi fãcutsacrificiile cele mai mari ºi cele mai pline de roade.Vã aduc mulþumirile celor care de veacuri au suferitdincolo!”

La rrândul llui, IIon II.C. BBrãtianu a spus:„În numele acelora care de atâtea veacuriau suferit ºi au crezut, în numele acelora

care au luptat ºi au înfãptuit, în numele acelora carede acum pe veci se vor bucura de roadele zilelor deazi, vã zic: Bine aþi venit! Trãiascã România Mare!”

Dupã Te Deumul de la Mitropolie, în prezenþaRegelui ºi a lui Ion I.C. Brãtianu, a urmat remitereacãtre suveran a actului Unirii, de cãtre Al. Vaida-Voevod, care a dat citire ºi a prezentat acestuia,

scrisã pe un admirabil pergament, Rezoluþia votatãde Marea Adunare Naþionalã de la Alba Iulia. Luândcuvântul, Regele Ferdinand I a spus: „În numeleromânilor din Vechiul Regat, din Basarabia ºi dinBucovina, astãzi uniþi, cu profundã recunoºtinþã,primesc hotãrârea fraþilor noºtri de peste Carpaþide a sãvârºi Unitatea Naþionalã a tuturor românilorºi declar pe veci unite în Regatul Român toateþinuturile locuite de români de la Tisa pânã la Nistru.”

A urmat, la Hotelul Bulevard, un banchet oferitde guvern în onoarea delegaþiei ardelenilor venitãîn Capitalã. În toastul sãu, Ion I.C. Brãtianu a spus:„Prea Sfinþi Pãrinþi. Fraþilor. De o mie de ani vãaºteptãm ºi aþi venit ca sã nu ne mai despãrþimniciodatã.

Sunt clipe în viaþa unui neam de fericire atâtde mari cã rãscumpãrã veacuri lungi de dureri.

Bucuria noastrã nu e bucuria unei singuregeneraþii, ea esfânta cutremurarede fericire aîntregului poporromânesc, carede sute ºi sute deani a stat sub urgiasoartei celei maicumplite fãrã a

pierde credinþa lui nestrãmutatãîn aceastã zi ce ne uneºteºi care trebuia sã vie, carenu putea sã nu vie.

Fraþilor, bine aþi venit! V-ospunem noi, cei de faþã, v-ospune suflarea româneascã depretutindeni, v-o strigã toþi morþiinoºtri, cei de la Turda ºi cei dinMunþii Apuseni ºi cei de pe Siret.

ªi mulþumind bunuluiDumnezeu cã ne-a dat clipaasta sã o trãim, ne îndreptãm gândul spre Regelecare a ºtiut sã fie al tuturor românilor, spre Reginã,care a ºtiut sã fie a tuturor suferinþelor, spre oºtireacare a luptat neclintitã în nãdejdea izbândei, spremarii noºtri Aliaþi, care ne-au adus triumful dreptãþii.

Trãiascã România Mare!”

Apoi ddr. VVaida-VVoevod aduce un cãldurosomagiu familiei Brãtianu, al cãrui numeeste legat de atâtea fapte mari ale istoriei

României. „Dacã bãtrânul Ion Brãtianu a avut gloriade a realiza independenþa Regatului României, fiuluisãu i-a fost dat sã desãvârºeascã opera începutãºi sã înfãptuiascã România Mare. De aceea, numeleBrãtianu se bucurã în tot Ardealul de o mare iubireºi de o popularitate fãrã margini.”

În acest context, în Memoriile ei, SabinaCantacuzino scrie: „Misiunea ardeleanã, care veneasã notifice Unirea, delegaþie compusã din episcopiiMiron Cristea ºi Hossu, dr. Vaida, d-nii Goldiº,Brediceanu ºi Vlad, ceru sã vadã pe mama;îi invitã la dejun la noi – mai erau poftiþi MihaiPopovici, Trifu, Ionel cu Elisa, Pia ºi Ion Pillat.La sfârºitul mesei, episcop dr. Miron Cristea fãcumamei o prea frumoasã cuvântare, reamintindveneraþia ce Transilvania o avea pentru numele

Brãtienilor, începând cu tatãl în 1848, ’55, ’66, ’77ºi cimentatã cu fiul prin înfãptuirea României Mari.Sfârºi. «Ca sã fi fost un om în stare de astfel delucruri trebuia sã fi fost crescut de o mamã superioarã.De aceea, într-acest cerc de familie, îi poate spunecã ea este iubitã ºi veneratã de întregul neamromânesc ºi este consideratã nu numai ca bunicanepoþilor ei, ci a fiecãrui român. De aceea, deºiarhimandrit, îi cere voie ca un nepot obºtesc sã-isãrute mâna.» I-a sãrutat-o. Ionel, foarte emoþionatºi cu glasul înecat, i-a rãspuns: «Dacã a putut faceceva, este fiindcã a fost crescut de astfel de pãrinþi,cã totdeauna tata le-a spus cã nu le cere altcevadecât sã fie oameni cumsecade ºi în ocaziunile marisã-ºi asculte inima. Inima ºi-a ascultat ºi de rândulacesta, de aceea a reuºit.»”

Aºadar, MMarea UUnire ss-aa rrealizat pe caledemocraticã, deciziile fiind luate de cãtreorganele reprezentative liber alese ale

locuitorilor din aceste teritorii, întreaga acþiunea îmbrãcat aspectul unei revoluþii de eliberarenaþionalã.

La realizarea acestui ideal mãreþ au contribuito serie de personalitãþi remarcabile: mai întâi,Regele Ferdinand I ºi Ion I.C. Brãtianu, apoi IonInculeþ, Pan Halippa (Basarabia), Ion Nistor, IancuFlondor (Bucovina), Vasile Goldiº, ªtefan Cicio-Pop,

Iuliu Maniu, Al. Vaida-Voevod, IonFlueraº, Iosif Jumanca (Transilvania) ºi,nu în ultimul rând, generalul ConstantinCoandã, prim-ministru al GuvernuluiRomâniei în perioada 24 octombrie-29 noiembrie 1918.

În legãturã cu contribuþia lui IonFlueraº la care ne-am referit maiînainte, în cartea sa Socialismul înRomânia, Constantin-Titel Petrescuaminteºte un fapt semnificativ mai puþincunoscut. Ion Flueraº a fost cel carea propus în prima ºedinþã a ConsiliuluiNaþional Român Central, cu sediul laArad, din 21 octombrie/3 noiembrie1918, în numele Partidului Social-

Democrat Român, convocarea unei mari adunãrinaþionale pentru a consulta întreg poporul românasupra viitorului sãu. Propunerea lui a fost acceptatãîn unanimitate ºi astfel la 18 nov./1 dec. 1918 a avutloc Marea Adunare Naþionalã de la Alba Iulia, carea votat Unirea cu patria-mamã România.

Prin DDecretul-llege nnr. 33631 din 11 decembrie,publicat în Monitorul Oficial nr. 212 din13 decembrie, se consfinþea astfel unirea:

„Þinuturile cuprinse în hotãrârea Adunãrii Naþionalede la Alba Iulia de la 18 noiembrie/1 decembrie1918 sunt ºi rãmân de-a pururea unite cu RegatulRomâniei.”

În mod firesc, în guvernul Ion I.C. Brãtianu instalatîn 29 noiembrie/12 decembrie 1918, pe lângã miniºtriinaþional-liberali George G. Mârzescu, Ion G. Duca,g-ral Arthur Vãitoianu, Alexandru Constantinescu,Anghel Saligny, Oscar Kiriacescu, Dimitrie Buzduganº.a., au fost cooptaþi ºi reprezentanþi ai teritoriilorunite cu România în 1918 în calitate de miniºtrisecretari de stat fãrã portofoliu. Aceºtia au fost:pentru Basarabia, Ion Inculeþ ºi Daniel Ciugureanu;pentru Bucovina, Ion Nistor ºi Iancu Flondor; pentruTransilvania, Alexandru Vaida-Voevod, Vasile Goldiººi ªtefan Cicio-Pop.

88

Istoria dde llângã nnoi

Currtea de la Arrgeºº

Anul VVI ��� Nr. 55 ((54) ���Mai 22015 1111

Iatã-mmã ddin nnou îîn zzonademolãrilor, în inimarãnitã a oraºului nostru,

unde cutreieram de-a lungulstrãduþelor liniºtite mânatãde obligaþiile de serviciu. Seelabora partea tehnicã, anexãa decretelor prezidenþiale,pentru executarea lucrãrilornoului centru al Capitalei,

inclusiv demolãrile ºi evacuãrile locuitorilor dinperimetru. Executam fiºe pentru fiecare imobil,cuprinzând elementele de construcþie, anulconstrucþiei, calificativul privind starea lui etc.Se cerea avizul (consimþãmântul!) administratorilorimobilelor proprietate de stat, cooperatiste sau decult, care se primea automat. Asta, pentru a fi înacord cu cele spuse de „tovarãºa”, auzite de noi maiîn urmã: „Dovada!” Viclenia ºi cinismul erauconcentrate în aceastã cerinþã. Instituþiile de statºi cele cooperatiste negociau eventual pentru unalt sediu. Dar lãcaºurile de cult? Pentru salvarea lorse mai luptau, un timp, modeºtii slujitori ai altarelor,cu care ne trezeam câteodatã prin birourile noastre,dezorientaþi, cerându-ne în zadar un sfat. Patriarhia,însã, a semnat avizele fãrã luptã, fãrã împotrivire.

Îmi aduc aminte cã am vãzut rãspunsul venitdin partea Muzeului de Istorie al MunicipiuluiBucureºti, a directorului de atunci, istoricul deprestigiu, vrednicul de aducere aminte Panait I.Panait (1). Acesta, referindu-se la un teren aflatîn zona afectatã, „a omis” sã dea avizul necesar,menþionând în rãspunsul sãu importanþa cercetãrilorarheologice care se desfãºurau în sit, cunoscutde oamenii de specialitate sub numele de CurteaArsã sau Curtea Nouã. Ansamblul, menit a fi curtedomneascã, fusese clãdit la sfârºitul secolului alXVIII-lea pe dealul Arsenalului (Uranus) ºi denumitastfel în raport cu Curtea Veche de pe celãlaltmal al Dâmboviþei.

Au existat ºi situaþii fericite, de biserici salvate deingeniosul ºi curajosul dr. ing. Eugen Iordãchescu (2).

Nu mai puþin de 13 biserici au fost translatate înBucureºti ºi în þarã, ascunse în spatele unor blocuri,departe de ochii conducãtorului României. Darunele bijuterii ale arhitecturii, monumente istorice,ca Spitalul Brâncovenesc, Biserica Albã Postãvari(sec. XVII) ºi altele au avut o soartã potrivnicã,dãrâmate de loviturile buldozerelor. Circulauzilnic, din gurã în gurã, relatãri despre refuzul unormuncitori de a pune târnãcopul pe altarele sfinte,despre acte disperate ale unor locuitori evacuaþi,duse câteodatã pânã la suicid.

Se cunoaºte împrejurarea în care au fostdemolate Bisericile Sf. Spiridon Vechi ºi Sf. Vineri,ultima fiind condamnatã din cauza amplasamentuluiei, cap de perspectivã în zona Cãii Cãlãraºilor,vizibilã din Piaþa Unirii. În seara în care se pregãtiselovitura, o mulþime de enoriaºi împreunã cu parohulse adunaserã, cu lumânãri aprinse, aºa cum faccreºtinii în momentele lor de cumpãnã cumplitã.Aceºti români au asistat neputincioºi la distrugereabisericii lor, pãziþi de securiºtii care îi încercuiserã.

Multe dintre aceste evenimente tragice le-amaflat direct sau din relatarea altora, dar, din pãcate,anii le-au ºters din memorie sau le-au învãluit înnegurã. Amintirile au nevoie sã nu cadã în uitare,le trebuie îngrijire ºi dragoste, altfel încep sã disparã,sã se confunde ºi sã se încurce între ele, ca planteleunei grãdini pãrãsite.

Am rregãsit dde ccurând ccâteva ppagini, pãstrateîntâmplãtor, cu note din aceea perioadã.

20.XI.1980. Azi am primit o nouã vizitã la birou.Era un bãtrânel scund ºi gârbovit, tocit ºi subþiat detrecerea anilor pânã la transparenþã. S-a învârtit demai multe ori pe culoarul de la etaj, parcã întrebând,dar necerând rãspuns, neºtiind pe cine cãuta de fapt,cum sã-ºi formuleze întrebarea. În fine, s-a decissã mi se adreseze, într-un fel stângaci, dar nu lipsitde o eleganþã desuetã. I-am oferit un scaun lângãplanºeta mea. Majoritatea vizitatorilor mei eraubãtrâni, ca însuºi cartierul de unde veneau. Cartierinteresant al vechiului Bucureºti, singurul conservatatât de bine, funcþional ºi unitar. Situat pe corniºa

luncii Dâmboviþei, pe pantele ce formau dealulArsenalului (Uranus), beneficia, deºi central, de oizolare relativã, care i-a conservat atmosfera ºi tihna.Strãzile înguste ºi încâlcite împiedicau pãtrundereaîn sufletul lui a celor neiniþiaþi. La fiece colþ te puteaiîntâlni cu o bisericã, o casã veche, o poartã sau ungrilaj ornamental, o grãdinã, o ciºmea. Pânã acum,cartierul a fost ocolit de iniþiativa edililor, de viziteleinoportune ale celor ce sileau pãtrunderea „noului”acolo unde nimeni nu o dorea. Trãznetul asupralocului a cãzut acum doi ani. Despicase cu o loviturãîmpletitura tandrã a strãduþelor, dând naºtere axuluiviitorului bulevard „Victoria Socialismului”.

ªedeam pe scaun, alãturi de bãtrânul careîncepuse sã-mi vorbeascã. Nu descifram încãmesajul sãu. Îl priveam îndelung, dincolo de fãpturalui ºi mi-l imaginam, aºa cum îl considerau „stãpânii”,

una dintre miile delespezi aºternute de-alungul esplanadei,covorul pe care urmausã calce triumfãtori,la urmãtoarea paradãde 23 August.

– Am venit ladumneavoastrã... Povesteamea este mai complicatã,nici nu ºtiu cum sã încep.Sunt actor ºi locuiescîmpreunã cu un câine bãtrânca ºi mine ºi cu trei pisici.Formãm o menajerie de fiinþe neputincioase... Cesã fac cu aceste animale când mã vor muta la bloc?Gãsisem sã fac un schimb de locuinþã cu cineva carelocuieºte într-o fostã prãvãlie, dar am aflat cã ºi acolose demoleazã...

Bãtrânul continua sã vorbeascã. În povestealui se amestecau trecutul sãu de actor, cu intrigiledin lumea teatrului, succesul pe care îl avuseseîntr-o piesã, cu viaþa de acum, într-o casã veche cugrãdinã, la colþul strãzii Emigrantului cu str. MitropolitAntim Ivireanu. Putea vedea, de la fereastrã, turlabisericii mãnãstirii. Apoi revenea la prietenii sãipatrupezi, de care nu se putea despãrþi, când vorveni „ei” sã-l ducã la bloc. Un tremolo puncteazãpovestea lui din loc în loc, pierde ºirul, se repetã,cuvinte întregi sunt înghiþite.

– Nu trebuie sã vã despãrþiþi de ei! îl asigur.Nu-i vine sã creadã ce-i spun. Nu poate fi atât

de simplu. Oricine poate avea un câine, chiar ºiîn bloc, cât despre pisici ele nu trebuie declaratenicãieri, doar transportate într-o cutie de carton.

– Secretul acesta rãmâne numai al nostru.Dupã un timp se ridicã, înþelege cã nu poate

obþine o garanþie pentru promisiunile fãcute.

24.XI.1980. Citesc Italo Calvino, Oraºul invizibil.Iatã un fragment: „Cu aceste valuri revãrsându-sedin amintiri, oraºul se îmbibã ca un burete ºi se dilatã.O descriere a Zairei, aºa cum este astãzi, ar trebuisã conþinã întregul trecut al Zairei. Dar oraºul nu-ºispune trecutul, îl conþine ca pe liniile unei palme,scris în muchiile strãzilor, în zãbrelele ferestrelor,în balustradele scãrilor, în vergelele paratrãznetelor,mânerele porþilor, fiecare segment brãzdat la rândullui cu zgârieturi, zimþi, crestãturi, mâzgãlituri.”

Revin cu gândul la Bucureºti ºi revãd recenta„recoltã” de plãci comemorative din marmurã, culitere aurii, depozitate într-un colþ al ºantierului, uninventar reprezentativ, martor al caselor memorialesau monumentelor dispãrute pe rând: „Aici a trãitºi a lucrat...”, „Aici a fost locuinþa scriitorului...” (Darnu vom aduna aºa, la nesfârºit plãcuþe – gândeºte

conducãtorul. Nu e bine sã tulburãm sufletelepensionarilor aºezaþi cuminþi la coada pentruun carton de ouã.)

Casa logofãtului Nestor ªtefan, aflatã pe stradacu acelaºi nume, veche de vreo 120 de ani, nu vamai fi amintitã în inventarul de plãcuþe. Va dispãreapur ºi simplu, ca de altfel ºi casa de pe aceeaºistradã, câteva numere mai încolo, unde meºteriiitalieni, dupã ce au recondiþionat parte din picturadeterioratã a Mãnãstirii Antim, au pictat pereþiiholului casei, în maniera sfârºitului de secol, atâtde apreciatã în saloanele burgheziei timpului.

Toate acestea vor supravieþui sub forma unorfiºe tehnice, dupã demolare, încã un numãrde ani, dupã care vor sfârºi, topite la „D.A.C.”

Am vizitat casa logofãtului într-o dimineaþãcenuºie. Este o casã puþin atrãgãtoare, sobrã,însinguratã, mai curând ciudatã. Actualii ei proprietari,descendenþi ai dregãtorului, oameni cu subþirime despirit, dar cu energii epuizate, nu-ºi mai pun demultproblema de a menþine în viaþã vechea construcþie.Pardoseala camerelor, din dulapi grei de stejar,vibreazã sub paºii mei, stârnind nori de praf ºi mirosde mucegai din spaþiile dintre scânduri. Tavanele

înalte ºi pereþii zugrãviþi cu var amintesc chiliileunei mãnãstiri reci. O grãdinã micã, pãrãginitãºi umedã, completeazã atmosfera dezolantã.

28.XI.1980. A venit din nou perecheasoþilor N. din strada Minotaurului nr. 31. Suntamândoi oameni în jur de 70 de ani ºi suferinzi.Doamna a trecut de curând printr-o intervenþiechirurgicalã, iar domnul N. are o afecþiunegravã de cord. Au un fiu invalid care locuieºteîn acelaºi imobil, într-o construcþie separatã.Am încercat de câteva ori sã le ofer un sprijinmoral, mai mult nu e posibil. Proprietatea loreste compusã din douã corpuri distincte ºio curte comunã. Ar fi corect sã obþinã douãdespãgubiri, dar neavând douã acte deproprietate separate, evaluarea se face globalpentru ambele locuinþe ºi nu pot încasa decâto singurã sumã de bani ca despãgubire, iar

aceasta nu poate depãºi plafonul de 80.000 lei.Suma acoperã cu greu costul unui apartamentmodest de douã camere.

Astfel legea defavorizeazã pe cei cu construcþiimai mari ºi mai bine întreþinute, a cãror valoaredepãºeºte plafonul menþionat, de douã-trei ori.Dacã adãugãm la asta tragediile declanºate în cadrulfamiliilor dezrãdãcinate ºi traumatizate, putem evaluaamploarea undei de ºoc care s-a abãtut asupraBucureºtiului.

Soþii N. fac parte din aceastã categorie. Au muncito viaþã în casa ºi grãdina lor ºi nu-ºi pot imagina cãle vor pierde. Au ºi o mobilã de sufragerie, sculptatãºi foarte veche, mã asigurã doamna, pe care nuo pot înghesui într-o garsonierã. ªi apoi, trandafirii,muºcatele, leandrii!... Mai au o întrebare: cifra-plafonde 80.000 lei este fixã?

Aici se sfârºesc paginile unui jurnal neterminatºi parþial pierdut.

Note1. Panait I. Panait (1931– 2015) istoric

ºi muzeograf, ºef de secþie ºi apoi director alMuzeului de Istorie a Municipiului Bucureºti din1956. S-a concentrat pe studiul arheologieimedievale a Bucureºtiului. A deschis ºantierularheologic de la Curtea Arsã, ulterior pierdut subansamblul Casei Poporului. Lucrãri de referinþã:Cercetarea feudalismului timpuriu pe teritoriuloraºului Bucureºti,1966; Începuturile oraºuluiBucureºti în lumina cercetãrilor arheologice,1968; Curtea Veche din Bucureºti, 1974.

2. Dr. ing. Eugen Iordãchescu, director tehnicla Institutul Proiect-Bucureºti, profesor la Institutulde Construcþii Bucureºti, autor de cãrþi ºi manuale despecialitate. Dupã cutremurul din 1977, expertizeazãºi proiecteazã lucrãri de consolidare a clãdiriloravariate. Din 1980, iniþiazã proiectarea ºi executarealucrãrilor speciale pentru translarea ºi rotireaunor clãdiri monumente de patrimoniu ameninþatea fi demolate. Autor a trei brevete de invenþie.Decorat cu Ordinul Muncii, clasa a III-a.

VViiccttoorriiaa SSoocciiaalliissmmuulluuiiConstanþa VVAIDDA HHALIÞÃ

Currtea de la Arrgeºº

Nevoia dde rromânism

Anul VVI ��� Nr. 55 ((54) ���Mai 220151122

Unul ddiintre ddomeniiiile în care identitateanaþionalã ºi interesele naþionale intrã înmarea competiþie universalã sunt relaþiile

internaþionale cu desfãºurarea lor practicã în câmpuldiplomaþiei de cancelarie, al diplomaþiei bilaterale ºial diplomaþiei multilaterale. Românismul a purtat prinoameni dedicaþi afirmãrii valorilor sale o campaniepermanentã ca sã poatã contribui la îmbogãþireapatrimoniului spiritual al omenirii. În paradigmede cooperare, de confruntare sau de coexistenþã,cultura, credinþa ºi tradiþiile româneºti au doveditangajarea în contingentul popoarelor a cãrorexistenþã a fost un echilibru între prestaþiainternaþionalã ºi dezvoltarea naþionalã. Pentruprofesorul de relaþii internaþionale Teodor MMeleºcanu(1), termenul de românism cuprinde totalitateavalorilor individuale ºi colective alecelor care trãiesc pe teritoriul statuluiromân, la care se adaugã o partefoarte importantã constituitã din valorilepe care le-au creat ºi le creeazã,în continuare, românii care scriu,compun, interpreteazã muzicã, facsport, inoveazã, cerceteazã în afaragraniþelor þãrii, asumându-ºi identitateanaþionalã.

E foarte greu sã identifici care sunttrãsãturile fundamentale ale românilorºi ce înseamnã esenþa românismului.Noi ne considerãm oameni în generalmodeºti, muncitori, cu foarte multtalent, cu dorinþa de a face lucruribune, cinstiþi, oameni de cuvânt,rezistenþi la greutãþi, capabili sãîncorporãm foarte mult din aluviunilecare vin din afarã ºi pe care, pânã la urmã, sã letransformãm în valori româneºti perene. Dar nutotdeauna suntem priviþi la fel de strãinãtate, pentrucã ideea pe care ºi-o fac alþii despre români nu serealizeazã aici, la faþa locului, unde ar putea sã aibã,într-adevãr, o cunoaºtere a realitãþilor româneºtiumane, spirituale, creºtine, aºa cum existã ele.Se contureazã opinii dupã un numãr foarte mic deromâni cu care strãinii întrã în contact acolo, în afaragraniþelor. Dacã, din nefericire, aceºtia sunt hoþi ºicerºetori sau azilanþi care doresc doar sã beneficiezede ajutoarele sociale, imaginea pe care ºi-o formeazãstrãinul despre români ºi despre România seorienteazã dupã acei indivizi veniþi cu un anumit scopsau cu anumite trãsãturi. Semn cã noi ne apreciemmai corect decât modul în care suntem vãzuþi de alþiieste faptul cã toþi cei care vin pentru prima oarã înRomânia au aceeaºi reacþie: „n-am crezut cã aºastau lucrurile la voi, am crezut cã e mult mai rãu”.Imaginea cu care vin întotdeauna cei din afarã estemult mai negativã decât realitatea aºa cum este,fãrã sã o cosmetizãm, o realitate cu lucruri buneºi cu lucruri mai puþin bune, dar care e departede percepþia negativã care existã despre noi.

Unul ddiintre pprocesele în care identitateanaþionalã ºi afirmarea intereselorRomâniei a cunoscut dezvoltãri diferite

este diplomaþia multilateralã. Aceasta a constituit însecolul al XX-lea o etapã intermediarã, bazatã pemultiplicarea conferinþelor ºi a activitãþii organizaþiilorinternaþionale. Prin formatul ºi tematica abordatã,asemenea spaþii de dezbatere au implicat tot maimulþi protagoniºti, cu o multitudine de puncte devedere. Diplomaþia multilateralã a fost precedatãde dezvoltarea diplomaþiei bilaterale, prin trimitereade solii ºi de ambasadori care reglementau relaþiiledintre o þarã primitoare ºi o þarã trimiþãtoare, urmatãde practicile ºi abordãrile actuale, facilitate, dar ºicondiþionate de globalizare, de libera circulaþie ainformaþiilor ºi a persoanelor. Aºa cum remarca

Henry Kissinger în Diplomaþia, pe vremea schimbuluide mesaje prin curieri ºi porumbei cãlãtori, diplomaþiinu aveau timp sã aºtepte indicaþii din centralã ºi eraunevoiþi sã elaboreze poziþii politice în crize majorepe baza unor direcþii principiale ale guvernelor lor.În ziua de azi, ambasadorii pot fi în contact directcu Ministerul lor de Externe sau cu ºeful statuluiînaintea adoptãrii unei poziþii oficiale

Am lucrat la Geneva în perioada de înflorirea diplomaþiei multilaterale (1978 – 1985, n.a.),în perioada de realizare a marilor acorduri dedezarmare, care, din pãcate, acum reprezintão preocupare minorã. Aceea a fost o etapã în careinteresul României a trebuit sã fie realizat într-obãtãlie cu foarte mulþi alþii. Majoritatea negocierilorde dezarmare la care am participat erau concepute

pe trei blocuri: celestic al Tratatuluide la Varºovia,blocul vesticdominat de NATOºi þãrile nealiniate.Cheia succesuluinostru a fostfoarte simplã:constituireaîntotdeaunaa unor majoritãþide conjuncturãpentrusatisfacereaunor interesefundamentaleale României,fãrã a þine

seama de considerente ideologice, de grup, sau deapartenenþã la un tratat. Am lucrat foarte bine cu þãrisocialiste când interesele noastre erau apropiate, amlucrat foarte bine cu grupul þãrilor nealiniate, cu caream avut cele mai multe puncte comune. Ceea cese ºtie mai puþin în prezent este cã România afãcut parte din Grupul celor 77, al þãrilor în curs dedezvoltare ºi nealiniate. Între acestea din urmã eramreprezentaþi (este o pãrticicã de istorie care se vapierde în mod sigur) ºi eram membri ai subgrupuluilatino-american (2). România a folosit întotdeaunatoate mijloacele aflate la dispoziþia diplomaþilorsãi: faptul cã eram în Tratatul de la Varºovia, faptulcã eram în Grupul celor 77, relaþiile bune cu þãrileoccidentale. Secretul a fost acela de a-ºi crea într-oorganizaþie sau conferinþã internaþionalã o majoritatecare sã sprijine interesele proprii României. Cândîþi dai votul sau sprijinul pentru o idee care chiar teintereseazã sau nu te afecteazã în niciun fel, trebuiesã ceri ceva în schimb. Diplomaþia multilateralã cereo viziune foarte clarã a ceea ce vrei sã faci, trebuiesã ai capacitatea de a lucra cu toatã lumea, indiferentde grupãri ºi alte considerente de ordin ideologic saupolitic ºi, mai ales, sã fii capabil sã duci la bun sfârºitorice þi-ai propus. Pentru asta e nevoie de creareaunor majoritãþi constituite ºi pentru lucrurileimportante pentru tine, dar ºi pentru lucrurileimportante pentru alþii.

Ultiimele ddeceniiii aale RRãzzboiiuluii RReceau atras o sublimare a acestor abordãri, ºi,în egalã mãsurã, o translaþie spre proceduri

particularizate. Cauzele deplasãrii au fost pierdereade vitezã a lagãrului comunist în urma presiunilorideologice ºi economice ale Occidentului deliberalizare a vieþii interne, conform celor conveniteprin semnarea Actului Final de la Helsinki, ºipresiunea economicã generatã de cheltuielile deînarmare, care au falimentat sistemul economiilorplanificate. În timp ce Statele Unite au rezervat3-4 procente din produsul intern brut pentru apãrare

în anii 1980, UniuneaSovieticã atinsese un plafonde 15 la sutã, pânã cândGorbaciov a iniþiat, tardiv,reducerea bugetului militarla sub cinci la sutã. Odatãeºuat comunismul european,România s-a orientat ºi ºi-a mobilizat capacitãþileºi experienþa diplomaticã spre parteneriatul cuOccidentul ºi cu Statele Unite, abandonând cel puþineconomic piaþa de desfacere consacratã din Rusiaºi din China.

Primul lucru care s-a întâmplat dupã 1990 a fostfaptul cã Uniunea Sovieticã ºi dupã aceea FederaþiaRusã au ieºit din Rãzboiul Rece ca marile învinse.Puterea ºi capacitatea lor de a influenþa relaþiileinternaþionale era foarte micã. China, la rândulei, încã mai parcurgea o etapã de început, cu oeconomie care producea industrial articole conceputeºi proiectate ºi cu materie primã din exterior.Contribuþia ei era foarte micã ºi depindea de piaþaexternã. Grupul þãrilor nealiniate ºi al celor în curs dedezvoltare a cunoscut un fenomen de erodare pentruun motiv simplu: dispariþia bipolarismului a dus ladiminuarea severã a rolului lor, care ar fi reprezentata treia cale în relaþiile internaþionale dominate de celedouã sfere de influenþã. În aceste condiþii, e evidentcã eforturile noastre s-au concentrat pe admiterea înUniunea Europeanã ºi în NATO. Nu vãd ce altcevane putea asigura securitatea, mai ales în vremurica astea, în afarã de Alianþa Nord-Atlanticã ºiparteneriatul strategic cu Statele Unite. Nu vãdcum ar putea economia noastrã sã progreseze fãrãun acces nerestricþionat pe pieþele celorlalte þãrieuropene. Din punctul meu de vedere, este un lucrufoarte bun ºi aº zice cã a fost singura noastrã ºansã.Dar ceea ce s-a întâmplat este cã, dupã admitereaîn Uniunea Europeanã ºi în NATO, România nu a maiavut obiective majore de politicã externã, au apãrutunele þinte mici, de etapã, dar nu un obiectiv deviziune. Prioritarã trebuie sã fie definirea interesuluinaþional, a direcþiilor noastre de acþiune, pentruca dupã aceea tot ce înseamnã mecanism de stat,diplomaþie, ministere de linie sã acþioneze coordonatpentru realizarea acestor interese.

Ideea dde rromâniism ºi de identitate naþionalãa avut la bazã, cel puþin în perioada modernã,conceptul de suveranitate. Aceasta a dat

credibilitate ºi legitimitate entitãþilor statale înraporturile dintre ele ºi în procesul de aderarela Organizaþia Naþiunilor Unite ºi la numeroaseorganisme regionale sau subregionale. Apartenenþala structuri federaliste sau suprastatale presupuneîn diverse situaþii adoptarea unei suveranitãþi parþialecare, inevitabil, reduce din calitãþile suverane,plasând unul dintre parametrii identitari esenþialipentru o þarã într-o poziþie subsidiarã.

Prin tendinþele de globalizare care se manifestãla nivel internaþional se exercitã o presiune foartemare, mai ales asupra economiilor naþionale. Primapresiune este cea exercitatã de societatea globalã,dar a doua, suplimentarã pentru noi, pe care amacceptat-o, este cea a integrãrii europene. Eaînseamnã desfiinþarea tuturor barierelor din punctde vedere economic, politic, social între þãrilemembre ale Uniunii Europene. Românismulînseamnã identitate, faptul cã te regãseºti în cadrulunei naþiuni. Personal am observat, fãrã sã facjudecãþi pripite, un fenomen interesant: existã foartemulþi români care au plecat în strãinãtate ºi ideeade românism pentru ei este chiar mai importantãdecât pentru românii care trãiesc în þarã. Existãoameni care fac eforturi de integrare în þara deadopþie ºi, în acelaºi timp, pãstreazã o atitudinepro-româneascã prin continuarea tradiþiilor ºi prinpromovarea valorilor noastre.

RRoommâânniiaa aarree ttooaattee aattuuuurriilleeuunnuuii pprroottaaggoonniisstt rreeggiioonnaall mmaajjoorr

Nicollae MMELINESCU

Nevoia dde rromânism

Currtea de la Arrgeºº

Anul VVI ��� Nr. 55 ((54) ���Mai 22015 1133

Fãrã ssã ppunem lla îîndoiialã ppatriiotiismulºi buna intenþie dovedite în momenteimportante pentru exprimarea identitãþii ºi a

drepturilor individuale ºi de grup ale celor care trãiesctemporar sau definitiv în afara graniþelor dar rãmâncu sufletul românesc, contrariazã activismul unoradintre ei în momente politice ºi lipsa de reacþie faþãde cerinþele abuzive formulate de unii alogeni de altetradiþii ºi credinþe care le pretind celor rãmaºi acasã,la ei acasã, sã renunþe la credinþa creºtin-ortodoxã,la simbolurile icoanelor, ale crucii ºi ale calendaruluibisericesc numai ca sã nu le jigneascã propriacredinþã ºi propriile obiceiuri. În mãsura în caretoleranþa, obligatorie faþã de nou-veniþii din zonedefavorizate, este o dimensiune corectã, conformãcu demnitatea umanã, pretenþiile exagerateîn numele acestei toleranþe dezvoltã anomaliipericuloase. Într-o þarã a Uniunii Europene, cândvamare imperiu colonial, o familie necreºtinã i-a cerutunui administrator de cimitir sã exhumeze un creºtinpentru cã aveau loc de veci lângã mormântulacestuia ºi nu voiau sã-ºi îngroape un membrudecedat al familiei alãturi de un „infidel”. ªi atuncirevine în actualitate întrebarea adresatã de cãtreCicero uzurpatorului Senatului ºi Republicii romane:„Quo usque tandem abutere, Catilina, patientianostra?…” – ca sã ne gãsim echilibrul ºi securitateala nivelul comunitãþii ºi al individului.

Existã anumite tendinþe ºi procese care suntîn evoluþie deocamdatã. Personal, mã feresc sãtrag niºte concluzii, dar în mod evident conceptulde securitate la ora actualã s-a modificat esenþial.Nu e numai securitatea statului, ca atare, ci ºisecuritatea cetãþenilor acestui stat. O parte dintreromânii noºtri sunt în strãinãtate ºi o sã vedeþi cãtotdeauna când are loc un accident, un evenimentdramatic natural sau provocat de om, primaîntrebare este dacã sunt victime ºi dacã printre elese aflã ºi români. Este o lãrgire a conceptului, caresã-i acopere ºi pe românii care nu sunt în România,sau în Uniunea Europeanã ºi trãiesc departe delocurile natale. Toþi reprezintã o parte a naþiuniiromâne în ansamblul sãu. Cred cã din punct devedere economic un principiu fundamental al nostrueste, sau cel puþin trebuie sã fie, cã sunt companiiromâneºti toate cele care au sediul în România,au activitatea în România, plãtesc impozite ºitaxe statului român ºi deci fac parte din economianaþionalã. Structura acþionariatului este mult maipuþin importantã din punctul meu de vedere. Dacãvã veþi uita la cele mai recente cifre din ultimii ani,o sã vedeþi cã majoritatea comerþului exterior alRomâniei este fãcut de societãþi multinaþionalecare au sediul în þara noastrã.

În pplan ggeostrategiic ººii ggeoeconomiic, Românieii se fac preziceri, proiecþii ºi planuri, conformeunor interese potrivit cãrora þara noastrã ar

trebui sã devinã cnezat, califat, protectorat sauprincipat, sã accepte un statut care sã-i anihilezesau chiar sã-i înlãture condiþia de stat unitarsuveran între graniþele recunoscute de Actul Finalde la Helsinki din 1 august 1975 ºi de Tratatele deaderare (1 ianuarie 2007) la Uniunea Europeanã ºila Alianþa Nord-Atlanticã (29 martie 2004). Calitateade membru deplin al celor douã organisme estegaranþia menþinerii statutului actual, consfinþit prinConstituþie. Asemenea statut presupune însã oatitudine proactivã, pentru eliminarea unor proiecþiidepãºite ºi nefondate istoric, politic ºi strategic.

Lucrul cel mai important ºi ceea ce se poate facepentru a rãspunde unei interogaþii foarte directe esteschimbarea mentalitãþii noastre despre noi înºine,adaptarea la condiþiile în care noi trãim acum. Dacãromânii nu au identitatea de sine ºi nu ºi-o recunosc,dacã nu sunt mândri de ceea ce au avut în trecutºi de ceea ce pot face în viitor, este evident cãasemenea pericole nu pot fi combãtute. E adevãratcã nu se vorbeºte despre patriotism de cãtre uniioameni, în anumite condiþii. Eu personal nu am avutniciodatã nici cea mai micã reþinere sã spun cã suntromân care-ºi iubeºte þara aºa cum respect þãrilealtor oameni, unele mai mult, unele mai puþin, înfuncþie de afinitãþi de limbã sau de studii pe carele-am fãcut, dar asta nu înseamnã cã pot saucã trebuie sã nu îmi iubesc în primul rând þara

mea. Pentru ca acest sentiment sã se dezvolte lamajoritatea românilor e nevoie de câteva elementefoarte simple. În primul rând, e nevoie de o bunãguvernare, pentru ca românii sã aibã încredere încei pe care îi aleg. Sã respecte statul care le asigurãordinea publicã. În al doilea rând, este nevoie desperanþã. Interesele naþionale trebuie definite astfelîncât oamenii sã aibã conºtiinþa foarte clarã cã înRomânia existã un viitor pentru ei ºi pentru copiii lor.ªi, în al treilea rând, înseamnã un respect mult maimare pentru o schimbare fundamentalã a mentalitãþiiîn raporturile stat-cetãþean. Buna guvernare, fixareaintereselor naþionale ºi promovarea lor pe planinternaþional sunt elemente fundamentale, carecresc coeziunea socialã. Nu se poate sã fie pãstratãºi dezvoltatã loialitatea cetãþenilor, dragostea lor faþãde þarã, dacã statul nu se preocupã de problemele lorreale: viaþa de zi cu zi, sãnãtatea ºi educaþia copiilor.În momentul în care statul va fi perceput ca uninstrument care aduce bunãstare la nivel individualºi securitate la nivel general, contribuabilii îºi vor plãtifãrã constrângeri impozitele ºi taxele.

Statuluii rromân ii sse ppropune dintr-operspectivã politicã minoritarã oeuropenizare totalã. Acest proiect rãmâne

incert atâta timp cât România a fost consideratãºi tratatã ca o entitate europeanã consacratã înjocurile continentale încã din perioada premergãtoareindependenþei naþionale. Dupã cãderea comunismuluieuropean, tema apartenenþei þãrii noastre la concertulcontinentului a fost reluatã, argumentatã ºi susþinutãde prietenii din afara graniþelor României încã dela discutarea Parteneriatului pentru Pace în 1994 ºipe tot parcursul negocierilor de aderare la cele douãinstituþii euro-atlantice. Discutarea ca proiect politica definitivãrii unui proces care prin dinamica sainterioarã nu poate fi considerat niciodatã încheiat,nu numai în cazul României (a se vedea dezbateriledin Marea Britanie privind statutul de membru înUniunea Europeanã sau contribuþia financiarãla finanþele comunitare), poate construi o imaginefalsã de þarã de categoria a doua între membrii unororganisme cu statut legitimat ºi recunoscut ca egal.

Din punctul meu de vedere, este o mare eroaresã credem cã aceastã europenizare este pentrunoi un obiectiv strategic. Suntem o þarã care am fosteuropenizatã demult ºi nu vreau sã amintesc ºi cãnoi i-am europenizat pe alþii. În istorie vom vedeacã, cel puþin în perioada foarte veche, civilizaþiaeuropeanã, în mare mãsurã, a avut drept punctde origine zona în care trãim ºi noi. În România,înainte de apariþia statului-naþiune ca atare, pevremea populaþiilor, acestea au dat principalele ideieuropene. Pe teritoriul României de azi, populaþiipelasgice, tracice, inclusiv triburile dacice ºi carpiceniciodatã nu au folosit sclavia, pentru cã erausedentare. În primul rând, erau agricultori ºi fiecareindivid îºi avea contribuþia la activitatea economicãºi se bucura de fructele ei, cu obligaþia de a apãrastatul sau ordinea respectivã. Adevãratele valorifundamentale ale Europei, cum sunt egalitatea îndrepturi, libertatea de a-ºi fac cunoscute pãrerile,de a participa la adoptarea hotãrârilor comune, s-aunãscut aici. Ceea ce este singurul lucru care trebuieacceptat este un stat bazat pe valorile ºi pe principiilefundamentale europene, valorile de democraþieºi de egalitate.

Integrarea RRomâniieii în structurile euro-atlanticei-a dat siguranþã, dar a adus ºi obligaþiastatutarã de a fi beneficiar ºi furnizor de

securitate colectivã. Spre deosebire de alteteritorii statale, prin geografia sa, care o plaseazãla extremitatea esticã a teritoriilor organismelordin care face parte, þara noastrã ºi-a asumat orãspundere pe care a mai cunoscut-o în istorie,aceea de grãnicer de imperiu. Atât ca grad derãspundere, cât ºi ca importanþã pentru parteneri,un asemenea statut atrage ºi o susþineresemnificativã, dar ºi riscuri de a deveni cea maiapropiatã þintã a unor forþe ostile. Nu este o situaþiesingularã. La nivelul luptei împotriva terorismuluiinternaþional, cu origini ºi cu manifestãri dramaticeîn Orientul Mijlociu lãrgit, Statele Unite au constituitun Comandament african cu cartierul general lângãStuttgart, în Germania. Motivul pentru care nicioþarã africanã nu a gãzduit structura respectivãa fost teama cã devine þinta directã a unor atentateºi atacuri teroriste, chiar dacã partenerul americanar fi luat mãsuri suplimentare de siguranþã.

Pentru România, poziþia geostrategicã de apãrãtoral graniþei rãsãritene NATO este unul dintre marileavantaje de care dispunem. În momentele în carelucrurile devin mai fluide ºi mai complicate la nivelinternaþional, imediat reacþia pe care o înregistrãme de interes mai mare pentru þãrile din prima linie,inclusiv pentru România. Sigur, din acest punct devedere eu cred cã poziþia noastrã ca þarã de frontierãreprezintã ºi riscuri ºi ameninþãri, evident, reprezintãºi nevoia unor eforturi suplimentare faþã de celelalteþãri care se aflã în spatele celor din prima linie. Înacelaºi timp, este ºi o oportunitate, pentru cã eapermite a fi din nou un punct important pe hartã.Desigur, asta înseamnã ºi eforturi, nu putempretinde cã securitatea noastrã este garantatãnumai pentru cã suntem membri ai Alianþei ºi pentrucã avem un parteneriat strategic cu Statele Unite.

Într-oo ffrãmântare ppoliitiicã, diplomaticã ºi chiarmilitarã, asemenea dezvoltãri, evoluþii ºi involuþiiacapareazã ºi forþa de analizã a fenomenelor

ºi a tendinþelor, acapareazã forþa decizionalã ºi oferãmass-mediei termeni dramatici ai relatãrilor puternicemoþionale ºi mai puþin factuale. Într-o lume tulbure,generalistã ºi globalistã, pare sã se restrângã spaþiulde manevrã pentru un proces care se focalizeazã peafirmarea interesului naþional ºi a identitãþii noastreexprimate prin culturã, credinþã, tradiþie ºi limbaj.

Românismul poate sã însemne ataºamentul lao serie de valori care sunt comune altor state, valoriledemocratice, ºi în acelaºi timp ataºamentul nostrufaþã de valorile fundamentale care sunt toleranþa,capacitatea de a dialoga cu alte culturi, cu altepopoare. Ele reprezintã, de fapt, principalul nostruargument. România nu va fi niciodatã o mare puteremilitarã, dar România se poate implica mult mai activîn soluþionarea unor conflicte, tocmai pentru cã seaflã în aceastã regiune, are o experienþã istoricãdestul de îndelungatã ºi are capacitatea, prin genapoporului român de a fi oameni de dialog, de afi oameni care cautã soluþii paºnice ºi nu oamenicare ºi-au construit identitatea naþionalã pe cuceriri,pe rãzboaie ºi pe bãtãlii cu arme. Eu consider cãRomânia are toate atuurile pentru a deveni în viitoro þarã-cheie în aceastã zonã. Nu am trufia sã pretindcã vom fi axis mundi, dar va fi una dintre þãrile carevor deþine un rol esenþial în tot ceea ce înseamnãsecuritate, energie, apã ºi hranã, dacã vom ºti sãne jucãm corect cãrþile, dacã vom avea într-adevãro strategie care sã porneascã de la avantajele decare dispunem, de la ceea ce vrem sã ajungem.

Note1. Din anul 1973, doctor în ºtiinþe la Institutul

Internaþional de Înalte Studii Internaþionale dinGeneva, cu teza Responsabilitatea statelor pentruutilizarea paºnicã a energiei nucleare.

2. Pe timpul lui Gheorghiu-Dej, spre deosebirede Uniunea Sovieticã ºi alte þãri socialiste, Româniasusþinuse la ONU proiectul de denuclearizarea regiunii respective.

(Rubricã realizatã de Raluca Tudor)

Seniori aai cculturii

Currtea de la Arrgeºº

Anul VVI ��� Nr. 55 ((54) ���Mai 220151144

SScriitorul AAugustin BBuzura ss-aa nnãscut lla 222 sseptembrie 11938 îîn BBerinþa,jud. MMaramureº. EEste mmembru ccorespondent aal AAcademiei RRomânedin 33 iiulie 11990 ººi mmembru ttitular ddin 112 mmartie 11992.

A aabsolvit LLiceul „„Gh. ªªincai” ddin BBaia MMare ((1955) ººi FFacultatea dde MMedicinãGeneralã ddin CCluj ((1964). RRenunþã lla pprofesia dde mmedic ppentru aa îîncepe oo llungãcarierã lliterarã. ÎÎncepând ddin 11965 eeste ssecretar ggeneral dde rredacþie, iiar ddin1990 rredactor-ººef aal rrevistei cclujene Triibuna. Debuteazã îîn 11963 ccu vvolumul ddepovestiri Capul BBuneii SSperanþe. RRãmâne aataºat ggenului ººi îîn 11966 aa ppublicat uunnou vvolum dde ppovestiri, De cce zzboarã vvulturul? Este uunul ddintre ccei mmai iimportanþiscriitori rromâni ccontemporani, „„autorul uunor rromane ccare aau rrezistat ttimpului pprinînãlþimea ppersonajelor ººi cconsistenþa eepicã, pprintr-oo ssolidã cconstrucþie aa llumiiimaginative ccu aaderenþe pputernice îîn rrealitatea ddurã ssocialã, iistoricã, uumanã”.S-aa nnumãrat pprintre ooponenþii rregimului ccomunist ttotalitar, ffapt ccare aa ººi aatrasasuprã-ii oo iintensã vvigilenþã ddin ppartea ccenzurii. SS-aa bbucurat cconstant nnu ddoar ddepreþuirea, cci ººi dde ssolidaritatea uunui ppublic ffidel, ddevenind îîn sscurt ttimp uun sscriitorextrem dde ppopular. TToate rromanele ssale: Absenþiiii (1970); Feþele ttãceriiii (1974);Orgoliiii (1977); Vociile nnopþiiii (1980); Refugiiii (1984); Drumul ccenuºiiii (1988);Recviiem ppentru nnebunii ººii bbestiiii (1999); Raport aasupra ssiingurãtãþiiii (2009)au ccunoscut ttiraje uuriaºe ººi nnenumãrate rreeditãri, îîn þþarã ººi îîn sstrãinãtate.Romancierul ss-aa eexersat ººi îîn aalte ggenuri lliterare. AA sscris uun vvolum dde eeseuri ––Bloc nnotes (1981), uun vvolum dde mmemorii ººi iinterviuri –– Tentaþiia rriisiipiiriiii (2003),augmentat ººi rreeditat îîn 22009 ssub ttitlul A ttrãii, aa sscriie, ººi uun vvolum dde cconvorbiri,Teroarea iiluzziieii. CConvorbiirii ccu CCriisula ªªtefãnescu (2004). AA sscris, dde aasemenea,scenarii dde ffilm –– Orgoliiii (dupã rromanul ssãu ccu aacelaºi nnume), Pãdureanca(dupã ccelebra nnuvelã aa llui IIoan SSlavici), Undeva îîn eest (dupã rromanul ssãu, Feþeletãceriiii). ÎÎn 11987 eeste, aalãturi dde mmari ppersonalitãþi eeuropene, mmembru ffondator aalFundaþiei CCulturale EEuropene „„Gulliver” ddin AAmsterdam. DDin 11990 eeste ppreºedinte

al FFundaþiei CCulturaleRomâne, ppe aa ccãrei sstructurãa oorganizat, îîn 22003, IInstitutulCultural RRomân, aal ccãruipreºedinte aa ffost ppânã îîn2005. DDin aaceastã ppoziþiede ddemnitate aa rreprezentat,a ppromovat ººi aa aafirmatcu ssucces ccultura rromânãîn pplan iinternaþional.

A ffost ddistins dde mmaimulte oori ccu PPremiul UUniuniiScriitorilor ddin RRomânia ((în 11970, 11974, 11980), iiar îîn 11977, ccu PPremiul „„IonCreangã” aal AAcademiei RRomâne. AA ffost ddecorat ccu OOrdinul NNaþional „„PentruMerit” îîn ggrad dde MMare CCruce ((2000), ccu OOrdinul bbrazilian „„Rio BBranco” îîn ggradde CComandor, ccu OOrdinul mmexican „„Vulturul AAztec” ººi ccu mmulte aalte ppremii,diplome ººi mmedalii nnaþionale ººi iinternaþionale. AA ffost ppreºedinte aal FFilialei RRomânea AAsociaþiei dde CCulturã ººi ªªtiinþã EEuropeanã ccu ssediul lla RRoma ººi mmembru îîncomitetul ddirector aal CCentrului EEuro-AAtlantic. DDoctor HHonoris CCausa aal UUniversitãþii„Lucian BBlaga” ddin SSibiu ((1997). MMembru dde oonoare aal AAcademiei RRomâno-Americane ((2000), mmembru aal AAcademiei BBraziliene dde LLitere ((2001), mmembru aalAcademiei LLatinitãþii ((2001), mmembru ccorespondent aal SSüdosteuropa GGesellschaft,Germania ((2001). EEste ppasionat ppublicist, ffondator, ssub eegida FFundaþiei CCulturaleRomâne, aal mmai mmultor ppublicaþii dde nnotorietate. ÎÎn 22005 rrelanseazã Cultura,revistã ssãptãmânalã ssocioculturalã. EEditorialele ppe ccare lle sscrie ccu rregularitatenu ffac ddecât ssã-ll rreconfirme cca ppe uuna ddintre ccele mmai îînalte cconºtiinþe aartisticeºi ccivice aale vvremii.

AAccaadd.. AAuugguussttiinn BBuuzzuurraa

GGrraavviittaatteeaa mmeenniirriiii ddee ssccrriiiittoorrAllex ªªTEFÃNESCU

În 11970, AAugustin BBuzurapublicã primul sãuroman, Absenþii, în care

prezintã un caz de mortificarepsihicã (cazul unui ziaristobligat ani la rând de autoritãþisã mintã). Având un rãsunãtorsucces de criticã ºi de public,romanul îl consacrã,

plasându-l în prim-planul vieþii literare, dar îl ºidivulgã ca pe un critic al stilului de viaþã comunist.

Cu tenacitatea unui alergãtor de cursã lungã,scrie în continuare, timp de aproape douã decenii,încã cinci romane masive, însumând peste douãmii de pagini, într-o camerã neîncãpãtoare, dintr-unapartament la bloc din Cluj. Împreunã cu soþia sa,Maria Buzura, creºte ºi doi copii, Adrianaºi Adrian. Fiecare nouã carte pe care oterminã îi aduce: rãzboaie istovitoare cucenzura, premii literare, cronici elogioaseîn România literarã ºi la Europa Liberã,atacuri în Scânteia, Luceafãrul ºiSãptãmâna, represalii ºi, uneori, gesturide falsã curtoazie din partea oficialitãþii,dovezi de admiraþie din partea publicului.Dupã moartea lui Marin Preda, AugustinBuzura rãmâne scriitorul-conºtiinþãal epocii. Autoritãþile îi interzic sã sestabileascã în Bucureºti, deºi scriitorulface nenumãrate demersuri în acestsens.

În 1987 devine membru fondator alFundaþiei Culturale Europene „Gulliver”,cu sediul în Amsterdam. (...) Dupã cãderea regimuluicomunist, poate, în sfârºit, sã se stabileascã înBucureºti. În 1990 i se încredinþeazã funcþia depreºedinte al nou înfiinþatei Fundaþii CulturaleRomâne. (...)

Proza lui Augustin Buzura exercitã – ºi azi – oatracþie greu de explicat. Aceastã prozã este scrisãîntr-un stil greoi ºi suferã de monotonie (singuraschimbare de ton aducând-o unele secvenþe satirice,ºi ele însã de o mare seriozitate). Predominã analizapsihologicã, fãcutã la persoana întâi, cu o minuþieobositoare. Personajul care realizeazã introspecþiaeste aproape mereu deznãdãjduit, pentru cã viaþa i-acontrazis idealurile – înãlþãtoare, dar ºi naive. Uneoriexistã o disproporþie între vehemenþa nemulþumiriiºi cauza – minorã – care a provocat-o. (...). Înaintede-a avea motive sã fie grav, scriitorul este grav.(George Arion, care i-a luat cândva un interviu,l-a întrebat, exasperat, la sfârºitul convorbirii:

„De ce sunteþi atât de grav? Nu credeþi cã astaînseamnã o viziune parþialã asupra existenþei?”) (...)

De obicei, prozatorul are grijã sã inventeze situaþiidramatice – ºi uneori melodramatice – care sãjustifice sentimentul dominant de nemulþumire,de pierdere ireparabilã, de reproº la adresa întregiiumanitãþi. Pe de altã parte, deºi cuprind multeîntâmplãri senzaþionale (inclusiv crime, violuri, bãtãi,sinucideri, prãbuºiri morale, nedreptãþi strigãtoarela cer, dispariþii de persoane, arestãri, îmbolnãviri deboli incurabile, cazuri de adulter surprinse în flagrantdelict, crize de nervi, divorþuri, abandonuri de familieetc.), romanele sale nu au ritm.„Acþiunea” înainteazã lent, seîmpotmoleºte în ea însãºi, cuvâscozitatea unei lave de vulcan.

Aparent,deci, nuexistã

prea multe motive pentru ca aceastã prozã sã placã.ªi totuºi, nu numai cã place, dar inspirã încredereºi pasioneazã. Explicaþia constã, probabil, într-unanumit suflu care armonizeazã stridenþele ºiautentificã, prin consecvenþã, ceea ce este artificial.Se simte, în timpul lecturii, cã scriitorul crede înscrisul sãu ºi cã mijloacele artistice, fie ºi precare,la care recurge servesc unui scop nobil, urmãritcu tenacitate, cu devotament ºi chiar cu spiritde sacrificiu. Nu facem o simplã figurã retoricãremarcând cã romancierul se înfãþiºeazã ca un omangajat cu toatã convingerea în lupta pentru bine,adevãr ºi frumos. Cine a vizitat o fabricã de sticlãa vãzut cum focul transformã nisipul în cristal.La fel se întâmplã în proza lui Augustin Buzura,unde flacãra mereu nestinsã a încrederii în menireade scriitor face ca un conglomerat de impuritãþisã devinã literaturã. (...)

În paginile unor publicaþii activistico-securistice –

Sãptãmâna, Scânteia, Luceafãrul (seria „protocro-nistã”) –, Augustin Buzura a fost acuzat cã areo viziune sumbrã asupra realitãþii, cã vede totul înnegru etc. Delatorii de profesie de la aceste publicaþiivoiau ca, fãrã sã spunã lucrurilor pe nume, sã atragãtotuºi atenþia autoritãþilor asupra atitudinii rechizito-riale a scriitorului faþã de regimul politic din România.

Practic, Augustin Buzura intenta un procescomunismului, cu mijloacele prozei de analizã. Eraun proces incomplet – referitor nu atât la dezastruldin industrie, agriculturã, învãþãmânt, urbanisticãetc., cât la alienarea fiinþei umane –, era un proces

disimulat în analizã psihologicã, pentru ase crea impresia cã totul rãmâne în spaþiulliteraturii, ºi totuºi spiritul justiþiar al scriitoruluia fost sesizat ºi incriminat de ideologiiepocii. (...)

Oputernicã iimpresie face publicisticalui Augustin Buzura, reprodusãselectiv în volumele Bloc-notes,

1981, ºi Tentaþia risipirii, 2003. Prin gravitate,prin autenticitatea trãirii, ea distoneazãatât de articolele convenþionale ºi festivistescrise de ziariºtii de profesie în timpulcomunismului, cât ºi de cele libertineºi isterice din presa de dupã 1989.

Textele din Bloc-notes, cele mai multepublicate iniþial în revista Tribuna din Cluj,

circulau, multiplicate la xerox, în perioada dictaturiilui Ceauºescu. Severitatea criticilor formulate înaceste texte la adresa stilului de viaþã comunistdãdea cititorilor sentimentul accesului la adevãruriinterzise, ca intransigenþa moralã a emisiunilordifuzate de postul de radio Europa Liberã.

În Tentaþia risipirii, Augustin Buzura se simtedator sã evoce anii dinainte de 1989, când se aflaîn dizgraþie, întrucât noua sa poziþie, de preºedinteal Fundaþiei Culturale Române, îi face pe mulþi sã-lconsidere un iubitor de favoruri din partea oficialitãþii.Scriitorul se dezvinovãþeºte obsesiv, explicândcã ºi-a sacrificat în mare mãsurã cariera de scriitorpentru a se ocupa de propagarea culturii româneîn strãinãtate. Totodatã, pune la dispoziþia cititorilordocumente din dosarul pe care i l-a întocmit înaintede 1989 Securitatea, comentând cu o ironie causticãrapoartele informatorilor care s-au ocupat de el.

(Fragmente din Istoria literaturii române contemporane(1941-2000), Bucureºti, Ed. Maºina de scris, 2005,reproduse cu acordul autorului.)

Cherchez lla ffemme

Currtea de la Arrgeºº

Anul VVI ��� Nr. 55 ((54) ���Mai 22015 1155

Prin aanii ’’90 de dupãdeschiderea vraiºte agraniþelor þãrii noastre

spre largul celor patru zãri,am poposit ºi eu prin Parisulacela ca un Cap al Bunelor

Speranþe, într-o varã când tocmai începeau lesgrandes vacances ºi parizienii porneau spre locuriexotice sã-ºi ostoiascã alte doruri, lãsând oraºulla dispoziþia turiºtilor cu ochi migdalaþi, înarmaþicu sofisticate aparate de filmat, de fotografiat ºi cunelipsitele rucsacuri în spate, sporovãind ca niºtevrãbii în jurul unei grãmãjoare de grâu, turiºti blonzi,din nordul sãrac în soare dar bogat în ordine ºieleganþã, turiºti mutaþi din sudul pârjolit de prea multsoare ºi rãmaºi sã spele strãzile metropolelor lumii,turiºti cu limuzine, cu iahturi pe Sena, cu conturiameþitoare în bancã, cu cortul, cu ºatra, cu pasul.

Eu, vajnicã mergãtoare pe jos de când cu dusuloilor la pãscut în satul copilãriei, iatã-mã (în sfârºit!)poposind, graþie unei cunoºtinþe venite cu o donaþiemasivã de carte pe la Institutul Francez din Bucureºti,imediat dupã vânzoleala din decembrie ’89, laMeudon – suburbie a metropolei, unde se aflãatelierul lui Rodin ºi unde, vegheat de Gânditorulsãu, odihneºte marele sculptor.

Mã întorceam de la vizita la atelierul-muzeu,copleºitã de marea artã rodinianã ºi mai cu seamãde lucrãrile genialei Camille Claudel – studentapreferatã, iubita, egala maestrului inegalat. Pe stradaparalelã cu linia feratã, de-a lungul cãreia se înºiruiecasele Meudonului, între Muzeul Rodin ºi garã, mi-areþinut atenþia, oprindu-mã ca sub vraja unui sunetde dulce corn, o casã modestã, cu o alee îngustãmãrginitã de crãiþe galbene, cu o poartã înaltã delemn sculptat, cu acoperiº de ºindrilã. Sufletul meuromânesc a recunoscut ca un fel de „acasã” locul încare mã oprisem privind uimitã, aºteptând parcã sãaud grai moldav. Dar poate chiar eram în Moldova,pe la Liveni, pe la Stupca, pe la Tocilenii lui ConuGhiþã Romanescu, învãþãtorul viitorului Patriarhal României, Teoctist, sau prin Transilvania, prinMaramureºul cu bisericuþe de lemn cu acoperiºulpierdut în albastru–sãgeatã din dorul pãmântuluide-a fi mai lângã cer, sau prin Argeºul de legendã cuun Manole, meºter mare, ºi o Anã fãrã asemãnare…

Când mi-am desprins paºii ºi am ajuns în faþaporþii înalte, privirile mi s-au oprit pe o placã dintreacelea care ºtiu sã înnobileze pânã ºi aerul carele învãluie. Scria pe aceasta: „Aici a locuit GeorgesEnesco (…) în ultimii 25 de ani de viaþã”. Am pornitmai departe cu, în gândul meu care prinsese afredona, un crâmpei din Rapsodia întâi, în sufletcu o luminã de un galben intens ca aureolele micilorcrãiþe din alee ºi, în priviri, conturul lunii ghicite,comme un point sur un i, suspendatã în turla bisericiiundeva, în dreapta... Nici nu ºtiu când am ajunsla o rãscruce din strada principalã, spre o aleemai largã, la capãtul cãreia se afla Muzeul, fostareºedinþã a Doamnei Armande Béjart-Molière.

ªi ttimpul aa nnãvãlit sspre mmine cu povesteaaceea care începea prin anul 1643, când,undeva, în sudul Franþei, într-o trupã de

actori ambulanþi, s-a nãscut o fetiþã – Armande, fiicacelebrei actriþe Madelaine Béjart ºi a nu se ºtie cucertitudine cãrui tatã, Molière fiind cel mai în mãsurãsã bãnuiascã... În mediul actorilor ambulanþi, micuþaMenou, cum era alintatã de toþi, trecea drept surioaramai micã a Madelainei ºi creºtea sub ochii luiMolière. Tot cam de pe atunci se leagã ºi începuturilede actor ºi autor de teatru ale lui Jean-BaptistePoquelin, dupã ce acesta renunþase la dreptul dea-i urma tatãlui sãu la funcþia (invidiabilã!) de valetde camerã al regelui, fiindcã se îndrãgostise pânãpeste urechi de frumoasa roºcovanã MadelaineBéjart, care-ºi alcãtuise trupã cu înscrisuri parafateîn casa mamei sale, împreunã cu alþi trei fraþi. TrupaBéjart-ilor avea un nume ilustru: L’Illustre Théâtre.Falimentul nu avea sã întârzie. Au urmat 14 ani deperegrinãri prin bâlciuri, castele, pieþe publice ºi iarcastele, pânã în 1658, când Parisul li se deschide,iar Regele-Soare le oferã o salã din vechiul Louvre

pentru reprezentaþii.Armande împlinise 16 ani ºi de frumuseþea ei

începea sã se cam þinã seama, toþi bãrbaþii dorindsã culeagã bobocul de floare abia deschis. Numaicã Madelaine veghea cu strãºnicie ca Armandesã rãmânã floare imaculatã prin mãrãciniºul lumiispectacolelor ºi nici pomenealã sã i se permitã sãurce pe scenã. Ea trebuia sã urce eventual pe vreuntron regal, departe de vulg, sus, cât mai sus. Câtdespre regatul scenei, acesta era dominat de treimeafemininã cea mai de preþ cu care se împãuna teatrulfrancez de pânã atunci: Madelaine Béjart, Marquisedu Parc, Catherine de Brice. Rivalitatea dintreacestea ajungea cu supra de mãsurã ca sã nu maifie nevoie s-o adauge ºi pe ingenua adolescentãîn viesparul de... graþii care se pricepeau de minunesã-l copleºeascã pe ilustrul director, regizor, autor,actor Molière (deloc insensibil, se pare, la graþiilegraþiilor)...

O aluzie deloc palidã,ci mai curând de un verdecrud, se desprinde dintr-oscrisoare adresatã prin 1659lui Molière de un prietenal acestuia din copilãrie –Chapelle, un chefliu de soiºi fermecãtor libertin – princare-l invitã sã vinã „cufrumoasele sale la þarãsã se odihneascã puþin”,adãugând ca-n treacãtcã „toate frumuseþile de pepãmânt n-ar face decât sãsporeascã ºi sã accentuezeverdele proaspãt, abia mijit,împotriva cãruia degeabaam cârti de îndatã ce jarul lui ne cuprinde…”Urmeazã apoi niºte versuleþe despre o mlãdiesãlcioarã cu ramul plin de muguri în floare, mustindde sevã, care ºi-ar fi propus, nici mai mult, nici maipuþin, sã-l ademeneascã pe cel ce nu îndrãzneºte s-oatingã... Mai apreciazã în continuare autorul rãvaºuluicã „Ar fi bine ca femeile dumitale sã nu vadã ce-amscris, dar D-ra Menou o poate face pentru cã celescrise se referã chiar la ea ºi la dumneata”.

Aºa sstau llucrurile, pprin uurmare! Nu maiconstituia pentru nimeni un secret cã ochiilui Molière erau plini de chipul frumoasei

Armande. Între timp, cele trei dive ale scenei secertau pentru roluri ca la uºa... nomazilor. Atoate-ºtiutorul Chapelle nu se sfieºte sã-l sfãtuiascã pemarele sãu prieten sã nu uite cã el este asemeneamarelui Jupiter de pe când cu rãzmeriþa Troiei ºicã, dacã îºi va pune tãrtãcuþa la contribuþie, vareuºi sã le dea de cap ºi celor trei graþii din viaþalui... „Aminteºte-þi, îi scria Chapelle, în ce încurcãturãse afla stãpânul zeilor din pricina încrengãturilorde interese ale trupelor cereºti, pentru a le face pecele trei zeiþe sã i se supunã… ªi, în fond, ce rostar avea sã speri cã vei gãsi rezolvare dacã niciel, Marele Zeu…?”

Sugestia era cât se poate de transparentã: Lesroses de la vie trebuie culese chiar în clipa înfloririi!

Trei ani a durat frãmântarea sufleteascã a omuluiMolière în încercarea de a stinge pârjolul care-icuprinsese inima, iubirea aceea care nu semãnacu nicio altã iubire. (Unde eºti tu, iubire dintinereþe pentru roºcata Madelaine, însoþitoarealui dintotdeauna la zboruri ºi cãderi?) Nu mai eranomadul dintr-o trupã de nomazi-actori; era de-acumdirectorul unui teatru aflat sub protecþia lui Monsieur,fratele Regelui-Soare, teatru pe a cãrui scenãºi Absolutului Ludovic îi plãcea sã joace; pieselesale fãceau deliciul unui public stilat, punând înacelaºi timp pe gânduri clerul cu a lui autoritateºi suveranitatea intelectualã a protipendadeinobiliare salonarde...

Ce-i mai lipsea lui Molière? Avea glorie, aveaprotecþie regalã, bogãþie ºi mai avea ºi 40 de ani!Ar mai fi avut nevoie de o nimica toatã: blonduþaaceea tinericã, flecuºteþul de ingenuã cu ochi mariºi limpezi de viþeluºã stãpânã pe pajiºtile sufletului

sãu, zâmbetul ei savant dozat (de unde o fi ºtiut?)cu miere ºi otravã – leac pentru cea de nevindecatmaladie cu numele de iubire.

Îi llipsea AArmande ººi iiubirea eei. Pe Armandeavea s-o obþinã. Iubirea ei, nu!Gãseºte curajul sã-i spunã partenerei sale

Madelaine Béjart terifianta veste. Strigãtul-sfâºiereal acesteia nu va fi fost niciodatã egalat de niciunalt strigãt al niciunei eroine dintre cele care-ºi urlaudisperãrile în teatrul clasic francez din secolul alXVII-lea. Ar fi vrut poate nefericita Madelaine sãridice prin vaierul ei nearticulat, nu o baricadã, nuun zid, ci un ocean întreg cu înalte talazuri în faþaacelei tragedii de neacceptat pentru sufletul ei.Cele mai dragi fiinþe din lume o crucificau. Fiicaei (ºi a lui?), pura Armande, ºi omul ei drag,Jean-Baptiste, îi dãdeau lovitura de graþie.

Gurile rele ale mereu clevetitoarei lumivorbitoare încep sã colporteze cele maiveninoase zvonuri. Dupã pronunþareacuvântului „incest”, biserica s-a dus cu jalbala rege sã cearã pedepsirea blestematului.Regele, la cei 23 de ani cât avea pe atunci,n-avea timp sã-ºi plece urechea la bârfe;abia gãsea timp sã se ocupe cu vânãtoareade „cãprioare” de prin vastele lui domenii,în vreme ce „domesticitele” de la curteîl aºteptau cuminþi în þarcurile lor aurite.

ªi-a fost ziua de 20 februarie 1662.Armande este condusã la altar. Mireasastrãlucea de tinereþe. Mirele, de iubire. „Nicinu devenise bine Armande Molière, scrie uncontemporan de-al lor, Grimarest, cã s-a ºivãzut cu rang de ducesã; nici nu stârnise câtde cât râsul într-o comedie (pe scenã,

desigur!), cã un trântor-curtezan a ºi început sã-i facãochi dulci.”

Molière scrie anume pentru ea comedia ªcoalanevestelor, în care rolul ingenuei Agnes îi erarezervat. Câtã luciditate, cât amar trebuie sã fiamestecat Molière în aceastã piesã, care nu eradecât mãsura marii nefericiri pe care o reprezentapropria sa cãsnicie. Frivolã, Armande ºi-a adjudecat,încã la începutul statutului sãu de Madame Molière,trei amanþi (gentelmeni, se-nþelege!), trei play-boyscum s-ar zice azi cu un termen internaþionalizat:contele de Guishe, abatele de Richelieu (a nuse confunda cu Cardinalul!) ºi contele de Lauzun.O fi dus-o minþiºoara sã-ºi fi planificat oarecumpreaplinul de farmece între atâþia curtezani, chiardacã în cãpºorul ei zulufat aritmetica nu era tocmaila ea acasã, deºi calculul...

Un aautor aanonim, în piesa La fameusecomédienne, lasã sã transparã viaþade cuplu Molière-Armande: „De-aþi ºti cât

sufãr, v-ar fi milã de mine. Îmi spun adesea cã ºi eiîi este poate la fel de greu sã-ºi înfrângã predispoziþiaspre cochetãrie ºi mã gãsesc mai curând în situaþiade a o plânge decât de a o învinui. Îmi veþi spunecã trebuie sã fiu nebun ca sã iubesc în felul acesta.Eu cred cã oamenii care n-au simþit o asemeneaduioºie n-au iubit niciodatã cu adevãrat.”

În 1664 Armande naºte un copil, Louis, caredeºi avea sã-l aibã ca naº pe regele însuºi, aveasã moarã înainte de a împlini un an.

În 1666 Molière „adoptã” în trupa lui un copilandruorfan, fiu de actori, de 13 ani. Se numea MichelBaron. Armande e furioasã pentru atenþia cu careMolière îl înconjoarã pe Michel ºi, când i se iveºteprilejul, nu ezitã sã-l chelfãneascã. Copilul se vedenevoit sã plece. Revenea în trupã dupã cinci ani.Era un tânãr frumos, fermecãtor. Armande nu ezitãsã ºi-l facã amant. Molière aflã. Relaþiile de cupludevin un joc amar între frivolitate (ea) ºi resemnare(el). „Am exact ceea ce merit”, îºi spune Molière...De dincolo de timp, dar nu de prea departe,Shakespeare ar tãlmãci mai bine acea poveste:

„Dragi vinovaþi, tot eu vreau sã vã scuz;/Tu o iubeºti doar pentru cã mi-e dragã/ Iar ea,ºtiind cât mi-eºti de drag, ºi-a spus/ Cã m-ar jigninedându-þi-se-ntreagã.”

AArrmmaannddee BBééjjaarrtt ssaauu ccrruuzziimmeeaaiinnoocceennþþeeii jjuuvveenniillee

Paulla RROMANESCU

Cherchez lla ffemme

Currtea de la Arrgeºº

Anul VVI ��� Nr. 55 ((54) ���Mai 220151166

DDiiaalloogg ccuu ppooeettaa VViiccttoorriiaa MMiilleessccuuMarruca PPIVNICERU

Dragã VViictoriia, eºti o poetã cunoscutã,cu numeroase cãrþi, multe apãruteîn ediþie bilingvã, membrã a Uniunii

Scriitorilor, dar ca om, mult prea modestã.Sã începem cu începuturile tale literare.Când þi-a apãrut prima carte?

– Prima carte mi-a apãrut destul de târziu, fiindcãam prins acea perioadã a concursurilor de debutîn volum, care reprezenta un triaj drastic pentrucei ce-ºi doreau sã le aparã o carte. Pânã în ’88,publicasem în aproape toate revistele literare dinþarã, participasem la festivaluri de poezie, luasemdiplome ºi premii, citisem în cenacluri, dar nureuºeam sã scot o carte. Nu pentru cã aº fi avuto literaturã subversivã... Trimisesem manuscrisela editurile care existau atunci, puþine, în comparaþiecu ce existã acum, aºteptând un semn. Abia dupãmulþi ani de aºteptãri, în 1988, am primit un telefonde la redactorul Editurii Facla din Timiºoara, scriitorulEugen Dorcescu, care mã anunþa cã am câºtigatconcursul de debut ºi urma sã apar în volumulArgonauþii II. La câteva zile a venit un telefonºi de la editura bucureºteanã Cartea Româneascã,de la regretatul scriitor ºi redactor Mircea Ciobanu,anunþându-mã cã luasem ºi aici concursulde debut, urmând sã fiu inclusã în volumulde debut colectiv Prier.

– Aºadar, dupã acest dublu debut, ai intratîn linie dreaptã ºi ai început sã-þi publici manuscriselecare, presupun, se adunaserã de ani de zile.

– Aºa credeam ºi eu, dupã ce aºteptasem atât

sã-mi aparã o carte, dar când m-am dus la CarteaRomâneascã, dupã ’89, sã-mi depun un noumanuscris, mi s-a spus cã acele concursuri nu maisunt valabile, aºa cã prima carte mi-a apãrut abiapeste cinci ani, în 1994, la o editurã particularã,Fiat Lux, ºi s-a numit Welcome December/ Bunvenit, Decembrie. Decembrie venise ºi pentru mine,iar cartea se voia un ecou la acele evenimente dindecembrie, absurde ºi sângeroase. Este o ediþieromânã-englezã, versiunea în limba englezã îmiaparþine, pentru cã am intenþionat sã-i mãrescsuprafaþa de receptare; în acea perioadã Româniaera în centrul atenþiei, era privitã în lume cu interesºi respect, primind numeroase ecouri de solidaritatefaþã de cei ce s-au jertfit în evenimentele careau dus la cãderea fostului regim politic.

– Ce impact a avut aceastã carte? – A fost prima mea lansare, una amplã,

la Sala Dalles, cartea fiind prezentatã, între alþii,de fostul meu profesor de la Facultatea de Filologiedin Bucureºti, regretatul critic Romul Munteanu, iardintre actorii care au participat, memorabilã ºi demare emoþie pentru sala arhiplinã, a rãmas recitarearegretatului actor Silviu Stãnculescu. Din pãcate,cartea nu a avut un tiraj prea mare, iar difuzarea,nici ea nu a fost la nivelul aºteptãrilor. Eram dejaîn economia de piaþã, pentru care nici editorii,nici autorii nu prea erau pregãtiþi.

– Cam acestea au fost începuturile, cu asperitãþilelor inerente...

– Pot sã spun ºi aºa, orice început dificil e poate

un test de anduranþã, daram observat cã cei caredebuteazã târziu sunt autoride cursã lungã. În timp, mise adunaserã foarte multemanuscrise care visau sã secorporalizeze în volume, dar...Multe dintre ele n-au mai avutnicio ºansã, fiindcã nu mairãspundeau noilor mele idei,noilor provocãri ale vremurilor. A fost o selecþienemiloasã, am considerat cã sunt etape arse,depãºite, fiindcã cel ce scrie trebuie sã fie în pascu vremea sa, ba chiar cu un pas înaintea ei. Astanu înseamnã însã cã trebuie sã ne grãbim sã dãmtiparului absolut tot ce scriem. Existã un echilibrufoarte fin ce þine de inspiraþie, talent ºi moment, întrea ºti când sã te grãbeºti cu o carte ºi când sã aºtepþitimpul ei. Astãzi existã o goanã de a scoate câtmai multe cãrþi, unii autori închipuindu-ºi cã numãrulvolumelor înseamnã neapãrat ºi un cuantum devaloare. Se grãbesc sã publice a doua zi ce auscris peste noapte, iar unele edituri, de apartament,de familie, îi primesc cu braþele deschise, publicândce oferã autorul, fãrã rezerve, fãrã corecturã etc.,iar cãrþile care apar în acest fel, de o valoareîndoielnicã, având greºeli de limbã ori de redactare,creeazã confuzie ºi descurajare. Editurile cu uncorp redacþional complet ºi competent au camdispãrut, iar cele cu adevãrat profesioniste suntdin ce în ce mai puþine.

Molière sscrie, MMolière rregizeazã ºi joacã pe scenã, Molière plânge,Molière stârneºte talazuri de râs. Toþi Tartuffii, Don-Juanii, mizantropiistârnesc râsul spectatorilor ºi furia instituþiilor demascate prin

personajele create de autor, de parcã adevãrul i-ar arde pe toþi cei vizaþi,iar minciuna, veºmântul lor de galã, ar face concurenþã straielor împãratuluidin poveste...

Armande se plictiseºte repede de Michel Baron. Cu remuºcarea în inimã,acesta îi rãmâne devotat lui Molière pânã în ceasul de pe urmã al acestuia,când, în seara blestematã de 17 februarie 1673, la cea de a treia reprezentaþiea piesei Bolnavul închipuit, lumina Molière avea sã se stingã. Exact dupãun an de la stingerea Madelainei Béjart.

Dar, pânã la stingerea din urmã, sã mai zãbovim puþin prin acea vale aplângerii care a fost viaþa omului Molière alãturi (din ce în ce mai alãturi) deArmande Béjart. Aceasta avea sã mai nascã o fetiþã, cãreia i-a dat numele deMadelaine. Iatã ºi o Madelaine Béjart-Molière! Este singurul vlãstar al cupluluiMolière (mai exact, nãscut de Armande), care va trãi pânã în anul 1723. Fãrãurmaºi. Fãrã nicio legãturã cu scena. Pe scenã a jucat Armande pentru toatedramele pe care le-ar fi vrut Molière scrise de el dacã viaþa, mare meºterã,nu l-ar fi obligat sã le trãiascã, sub un cer care nu iartã nici chiar pietreide-a fi piatrã...

Armande va continua sã interpreteze (pe scenã, cã în viaþã...) roluri deingenuã create anume pentru ea de cel care o ridicase pe tron de MadonãDumnezee prin iubirea lui, „dezvelindu-ºi cu zgârcenie pe scenã farmeceletrupului, dar cu o dezarmantã generozitate în afara scenei”, cum ziceaun médisant de-al vremii.

Unui singur om i se refuza ea: soþului ei. Cã acesta era chiar Molière? Ei ºi?Pânã în seara cu cea de a treia reprezentaþie a piesei Bolnavul închipuit. Scos

din scenã pe braþe de fidelul Michel Baron, în aplauzele mulþimii care credea cãMolière adãugase o nouã gãselniþã regizoralã spectacolului, Molière a mai apucatsã audã „corul laudelor deºarte” ale curtezanilor prezenþi în cabina soþiei sale,hohotele lor de râs, complimentele dulcege, ca tot atâtea moduri de batjocorirea iubirii lui. Ea n-avea timp ºi nici chef sã-l urmeze acasã sau mãcar sã seintereseze de starea sãnãtãþii lui. El era condus acasã de „copilul lui de suflet”,în patul lor din care ea lipsea demult, sã moarã puþin. Michel Baron aleargãla teatru sã-i spunã infidelei sã se grãbeascã, Molière nu poate muri de dorulde a o mai vedea mãcar o datã. Ea vine într-un târziu. Prea târziu. Molièreplecase, cu ochii aþintiþi spre uºa prin care ea ar fi trebuit sã se iveascã.Ea, draga lui dragã, blestemul ºi binecuvântarea vieþii lui.

Dar ddrama nnu sse îîncheiase. Biserica îi refuzã lui Molière înmormântareaîn pãmânt sfinþit. Tartuffii, ipocriþii în sutanã, gãsiserã momentul sãse rãzbune. De dragul doamnei Molière (sã fi fost mâna abatelui

Richelieu?), Biserica îngãduie cu mare greutate, cãlcându-ºi pe inimã (?!)ca trupul nemuritorului sã fie pus în pãmânt, fãrã ceremonie, în timpul nopþiide 21 februarie 1673. S-a presupus cã Biserica (Doamne, cum de-ai îngãduit?!)a dispus apoi deshumarea trupului neînsufleþit ºi aruncarea lui la groapa comunã.Dar ºi care vor fi dispus mizeria aceasta sunt astãzi locatari „dans la fossecommune du temps” – singurã groapã „a uitãrii celei oarbe”.

În noaptea din acel 21 februarie, din cer cãdeau peste Paris fulgi moide nea, ca pentru a acoperi urmele de urã de pe pãmântul oamenilor.

Patru ani dupã moartea genialului Molière, Armande avea sã se cãsãtoreascãcu actorul Guérin d’Etriché, tot numai muºchi, o brutã cu mintea cât un bob demei. Mãsura ei perfectã. Cu câþiva pumni bine plasaþi, actorul consort îi frãgezeafrumoasei Armande obrãjorii, scutind-o ºi de corvoada machiajului, ochii ei fiind

mai mereu aureolaþi de un vineþiu care o prindea grozav de bine...Doar cã ea, nerecunoscãtoarea, nu ºtia sã aprecieze norocul care o pãlise...

Rãmasã succesoarea lui Molière ºi, deopotrivã, a Madelainei Béjart, laconducerea trupei de teatru de la Palais Royal, se cuvine sã-i recunoaºtem„meritul” de a nu se fi priceput sã conducã treburile pe care le presupune o astfelde responsabilitate, ea cerând regelui sã aprobe fuzionarea Trupei lui Molière(de la Hotel Guénégaud) cu Trupa lui Racine (Hotel de Bourgogne) ºi astfel,prin Decret regal, la 18 august 1680 ia fiinþã faimoasa La Comédie Francaise,care dureazã încã ºi va dura cât va dura pe scena lumilor ºi teatrul francez.Fie de neuitat aºadar ºi numele Armande Béjart-Molière, din a cãrei nepricepere„managerialã” s-a nãscut amintita instituþie teatralã ºi din a cãrei neiubire acunoscut Jean-Baptiste Poquelin gustul fierbinte al lacrimii pe care genialulMolière a preschimbat-o prin creaþia sa în cascade ameþitoare de râs – blestemºi binecuvântare, rãstignire ºi punere în mormânt (dar mormântul nu l-a rãbdat,trimiþându-l în luminã în veci de veci – zeu comediei, rob fericit ºi stãpân scenei).

Armande Béjart-Molière a murit în reºedinþa ei princiarã de la Meudonde lângã Paris, în anul 1700. Avea cincizeci ºi opt de ani. „Secolul Luminilor”nu i-a îngãduit sã-i treacã pragul.

Omul MMolière aa ddurat ssub ccer ddoar ccincizeci ººi uunu dde aani. AutorulMolière? Cum, n-aþi aflat? Toate scenele lumii ºi-l disputã. Altfelpoate n-am mai ºti noi astãzi nici farmecul râsului izbãvitor, izvoditor

de neºtiute lacrimi, traducerea perfectã a dictonului latin castigat ridendo mores.Existã nume predestinate sã se confunde cu teatrul. Molière este unul înscris

cu majusculã.Clanul Béjart ne-a binecuvântat sã ajungem contemporani cu un alt vlãstar din

nemuritorul arbore al Béjart-ilor, marele coregraf dansator Maurice Béjart, nãscutîn 1927 ºi mutat în stea (el, Steaua baletului francez!), la începutul mileniuluitrei, lãsându-ne ca amintire a trecerii lui prin lumea ca o scenã cu albatroºi exilaþila sol, esenþa zborului când aripile sufletului dor de greul înãlþimilor...

Madelaine Béjart – o comediantã al cãrei nume istoria teatrului franceztrebuie sã-l înscrie cu majuscule, fie chiar ºi (dar nu numai!) pentru cã în trupaei s-a format cel mai cunoscut autor de comedii din Franþa ºi, deopotrivã, pentrucrezul ei în puterea artei de a exprima, ajutându-ne sã vedem ce se aflã dincolode vãlul aparenþelor în care totul n-ar rãmâne decât o nesfârºitã monotonie,un joc de-a viaþa, de-a pãcãleala, de-a minciuna.

Armande Béjart – o femeiuºcã de trei parale, pe care iubirea unui geniual râsului, care a cunoscut din plin drama existenþei fãrã iubire, a înveºnicit-o.

Lângã Armande, Molière a aflat cã a fi bolnav de iubire nu-i deloc de glumãÎntr-unul dintre cântecele interpretate de actorul-cântãreþ Serge Reggiani,

prin care se face o succintã ilustrare a vieþii omului Molière, rãzbate ca un ecoual tristeþii versul:

„Il dit qu’être seul est bien pire qu’être cocu”. (El zice cã a fi singur e multmai rãu decât a fi încornorat.)

Aºa o fi.Trecãtori prin Franþa, dacã ajungeþi la Meudon, opriþi-vã, dupã ce veþi vizita

casa pãzitã de Gânditorul lui Rodin ºi înnobilatã de sculpturi semnate de CamilleClaudel, ºi pe la „conacul” Armande Béjart-Molière!

Se ajunge uºor: este între Muzeul-Atelier Rodin ºi casa în care a locuitGeorges Enesco în ultimii douãzeci ºi cinci de ani ai vieþii, trudind din greusã-i asigure „Domniþei Doamnei sale” mijloacele de a-ºi þine deschis „Salonul”de preþioasã prinþesã cantacuzinã în jour fixe (pentru cã blestemãþia denoblesse, cu toanele ei cu tot, oblige al naibii pe adevãraþii nobili cu sufletul!).

Dar asta e altã poveste!

Currtea de la Arrgeºº

Cherchez lla ffemme

Anul VVI ��� Nr. 55 ((54) ���Mai 22015 1177

Mã ggândesc lla EEditura AAlbatros, care adispãrut, unde am publicat Izbânda furatã,în 1995, la editura de mare prestigiu, care

publica preponderent poezie, Eminescu, unde ampublicat ªlefuitorul de lacrimi, în 1995, ºi Arleziana,în 2000, editurã care, ulterior, a fost vândutã înmai multe rânduri unor particulari, iar acum îºi trageultima suflare pe undeva, prin provincie...

– Ca licenþiatã a Facultãþii de Filologiea Universitãþii din Bucureºti, limbileromânã ºi englezã, ai lucrat strict în acestdomeniu? Cum te-ai împãrþit între serviciuºi creaþia literarã?

– La terminarea facultãþii, am fostrepartizatã în învãþãmânt, iar dupãun stagiu de trei ani, m-am transferatca referent de limba englezã laDepartamentul Aviaþiei Civile. Aici amlucrat zece ani, timp în care, în paralel, ampublicat în revistele literare, am participatla concursuri, la festivaluri, bineînþeles,atunci când am reuºit sã mã strecor printrerigorile serviciului. Dupã ’90, posturileblocate pânã atunci s-au deblocat ºiam reuºit sã mã angajez în presã, apoiîn editurã. Cea mai frumoasã perioadãa fost cea în care am lucrat la cotidianulRealitatea româneascã, la secþia Culturã,o perioadã fructuoasã, deºi epuizantã, cãcievenimentele culturale se þineau lanþ, cu formeproaspete de exprimare, dupã lunga perioadãde cenzurã. Am avut atunci ocazia unei priviride ansamblu asupra fenomenului cultural la zi,am cunoscut personalitãþi culturale din diversedomenii, de la care mi-au rãmas interviuri deosebite:Marin Sorescu, Horia Bernea, Ludovic Spiess,Mircea Ciobanu, Oleg Danovski, Mircea Spãtaru etc.Am publicat cronici literare, cronici plastice, interviuriîn limba englezã cu ambasadori, poezii, reportaje,pe care poate voi reuºi într-o zi sã le strângîntr-un volum.

– Cum a fost, ca poetã, sã lucrezi într-o editurã?– Pentru un poet este un loc de muncã ideal.

Am considerat un noroc ºi un privilegiu sã fiu primacare vede manuscrisul unui autor ºi sã-l girez.Atât la Editura Scripta, cât ºi la Editura Nemira,am avut ocazia sã lucrez cu autori consacraþi,dar ºi cu începãtori, sã pãtrund în intimitatealaboratorului lor de creaþie, sã-i cunosc ºi ca oameni.Dacã cel ce lucreazã în editurã este el însuºi scriitor,e solidar cu autorii, îi susþine, stabilindu-se legãturide prietenie, care duc la o colaborare editorialãexcelentã. Unii autori cãrora le-am susþinut debutulau avut un parcurs frumos, au confirmat, cumse spune, ajungând chiar în Uniunea Scriitorilor.ªi acum unii dintre aceºtia mã roagã sã-mi aruncun ochi peste manuscrisul lor înainte de a-l depunela o editurã.

– Tu, personal, ai avut ºansa sã dai pesteun redactor inspirat care sã-þi sugereze câte cevala o carte, eventual titlurile unor cãrþi, unor poezii?

– În cazul cãrþilor mele, am fost autor, redactor,corector. Din pãcate, sau din fericire, redactoriiediturilor la care am publicat au fost mai mereude acord cu textele mele, nu mi-au clintit o virgulã;nu ºtiu dacã asta mi-a fost favorabil sau dimpotrivã.Uneori simþi nevoia unei pãreri avizate, poatechiar tãioase, dar sincere. Nu e vorba de a cenzuraceva, ci de a cunoaºte o opinie competentã asupraviitoarei cãrþi, care se naºte din „sânge, sudoareºi lacrimi“ ºi care va fi supusã ulterior judecãþii largia publicului.

– Spune-mi câteva dintre titlurile celor aproape20 de cãrþi publicate ºi ce semnificaþie au ele?

– Dacã în cazul titlurilor poeziilor, cred eu, mãmai descurc, cel mai greu îmi este sã gãsesc titlulcãrþii care le subsumeazã. La fel de greu îmi esteºi sã compun autografe în cazul lansãrilor. Uneletitluri au venit de la sine ºi nu aº putea sã le explic,fãrã a le bagateliza: ªlefuitorul de lacrimi, Flacãranevãzutã, Conspiraþii celeste, Zâmbet de tigru, Inimãde iepure, Roua cuvântului, Bucuriile triste, Dreptateaînvingãtorului, Fenomenele fãrã cauzã, Existenþelefastuoase etc. Cea mai frecventã întrebare

a reporterilor care au venit la câte o lansare a fost:„Ce reprezintã titlul cãrþii pentru dumneavoastrã?“ Le-am rãspuns invariabil: nu ºtiu, aºa a venit,poate cã asta este ceea ce numim uneori inefabil.Eu am scris, alþii vor veni sã interpreteze,sã descifreze, sã le placã, sã nu le placã etc.

– Ai scris ºi cãrþi pentru copii. E greu de scrispentru copii?

– Este o prejudecatãcã e greu sã scrii cãrþipentru copii. Nu-i greudeloc, dacã iubeºticopiii, dacã mai ai unsuflet de copil, dacãte mai poþi copilãridin când în când,renunþând la convenþii.Spunea ConstantinBrâncuºi: „Când nu maisuntem copii, înseamnãcã am murit de mult“.Am scris cãrþiinteractive ca reflexal activitãþii meledidactice, cele maimulte în versuri, încare am îmbinat parteaeducativã cu cea

artisticã. În Cartea cu surprize, Alfabet-ghicitoare,Ghiceºte rima, am încercat sã le stârnesc copiilorinteresul pentru lucrurile noi care pot fi descoperiteprin lecturã. Am intenþionat sã le dezvolt imaginaþia,sã-i familiarizez cu elemente de culturã generalã,de limbã ºi literaturã românã, sã le exemplific poeticce înseamnã rima, ritmul. Am ºi tradus numeroasecãrþi pentru copii din limba englezã, aºa cã mãsimt confortabil în acest univers al copilãriei,care te elibereazã de angoase, te revigoreazã.

– În aceastã perioadã în care interesul pentrucartea tipãritã este tot mai scãzut, difuzareadeficitarã, cum se mai poate trezi interesul pentrucarte?

– Difuzarea este haoticã, nu-þi poþi urmãri o carte,nu poþi recomanda unui cititor unde ar putea gãsicartea ta, nu ºtii dacã ea este în reþeaua de difuzaresau nu etc. Nemaivorbind cã aceastã carte tipãritã,de multe ori finanþatã cu eforturi de autorii înºiºi,se aflã sub presiunea concurenþei cãrþii electronice.Cã slova scrisã circulã astfel mai mult ºi mai departedecât filele unei cãrþi cu tiraj limitat nu e rãu, darcred cã acea carte între filele cãreia se simte vibraþiasufletului celui care a scris-o, care are o cãldurãspecialã, nu va fi abandonatã. Ce poate sã însemnefaptul cã Bill Gates a cumpãrat cea mai scumpã cartedin lume, Codex Leicester, în fapt, un manuscris al luiLeonardo da Vinci, decât preþuire pentru hârtia scrisãºi recunoaºterea valorii ei. Acum, cel mai mult suferãcartea de poezie, în care palpitã sufletul nostruca naþie, care tezaurizeazã frumuseþea lexicului,eufoniei limbii române. Din pãcate, editurile aurezerve în a o tipãri, excluzând cazul în care poeþiiîºi scot cãrþile pe banii lor, iar librãriile o respingpe motiv cã nu se vinde. E un cerc vicios. Cel cear dori sã cumpere o carte de poezie nu o gãseºtepentru cã librãriile nu o achiziþioneazã. Poeþii suntmarginalizaþi ºi foarte puþini au forþa de a continua,de a-ºi urma chemarea scrisului, care cere timpdar ºi dedicare uneori sacrificialã. Cum s-ar puteaexploata acest mare zãcãmânt de talent pe careîl are þara noastrã? Prin intervenþia statului, caretrebuie sã susþinã cultura naþionalã. Pânã acums-a dovedit cã pentru rãspândirea mai largãa cãrþii nu sunt suficiente librãriile, lansãrile,târgurile de carte ale editorilor, lecturile publiceale autorilor.

– ªi totuºi, la ora actualã existã foartemulte concursuri de poezie care descoperãºi încurajeazã noi talente, au loc festivaluri naþionaleºi internaþionale de poezie.

– S-ar pãrea cã este un paradox, unii spun cãse scrie mai mult decât se citeºte. Aceste concursuriscot la ivealã o mulþime de tineri înzestraþi. Unii vorcontinua cursa grea a afirmãrii pe un plan mai larg,

alþii vor rãmâne cunoscuþi doar în plan local, depindeºi de ºansa fiecãruia. Oricum, aceste manifestãrisunt stimulative, poeþii din generaþii diferite pot sãse cunoascã, sã schimbe idei, sunt benefice, cãcinu ºtim niciodatã de unde va apãrea marele poetnaþional.

– ªi tu ai participat la multe astfel de manifestãri.Cum þi s-au pãrut?

– La unele am participat din curiozitate, vrândsã mã verific, fiindcã îmi plac întrecerile, competiþiilecorecte. Cea mai mare bucurie am avut-o atunci cândam câºtigat concursurile cu motto, considerându-lecele mai obiective. Însã existã unele concursuri carelimiteazã participarea dupã unele criterii precumvârsta concurenþilor, dacã au publicat sau nu volume,dacã sunt membri ai unor uniuni de creaþie etc.Cred cã ar fi normal ca aceste concursuri sã aibão deschidere mai largã, pentru a da posibilitatea departicipare tuturor generaþiilor, fiindcã talentul nu arevârstã, iar singurul criteriu de departajare nu trebuiesã fie decât valoarea textului prezentat. Eu am fostºi de o parte ºi de alta a baricadei: odatã concurentã,altãdatã membrã a juriului de acordare a premiilor,iar ultima ipostazã mi s-a pãrut mult mai grea.

– Care sunt cele mai recente premii pe carele-ai primit?

– Sunt premii mai mult onorifice: Premiul decreativitate Naji Naaman, 2011-2012, Liban, TrofeulApollon la Concursul internaþional de poezie ºi prozã„Vis de toamnã“, 2013, Premiul „Eminescu“ laFestivalul Internaþional de Poezie „Mihai Eminescu“,13-15 ianuarie 2014, Drobeta-Turnu Severin, la carese mai pot adãuga câteva diplome, dar premiilenu reprezintã pentru mine un scop în sine, ci sunto bucurie, o ºansã de a te întâlni cu alþi autori careîmpãrtãºesc aceleaºi idealuri. Distincþiile pot fi unimbold de a continua pe un drum care nu ºtim undeduce, dar pe unii doar lucrurile misterioase îi atrag,iar poezia este un mare mister.

– Ca de obicei, întrebarea standard la finalulunui interviu. Care este urmãtoarea ta carte, fiindcãn-ai de gând sã te opreºti, nu-i aºa?

– Aºtept sã-mi aparã o carte de versurila eLiteratura, editura domnului Vasile Poenaru,de fapt o antologie, Cununa de flãcãri. Acum, dejalucrez la altceva, fiindcã realitatea din jur îmi oferãatâtea pretexte încât am impresia cã cele mai multetexte vin singure la masa de scris ºi ele îmi întindmâna pentru a face cunoºtinþã.

– Îþi mulþumesc pentru interviu, draga mea,ºi îþi doresc sã-þi trãieºti mai departe cu aceeaºiseninãtate ºi dãruire viaþa ºi poezia.

(Vara anului 2014)

Desen dde NNicolae ((Cucu) UUreche

ªtiinþa, pparte aa cculturii

Currtea de la Arrgeºº

Anul VVI ��� Nr. 55 ((54) ���Mai 220151188

GGaabbrriieell SSuuddaann ººii pprriieetteenniiiiPaull RRADDOVICI

Anii dde rrãzboi, 11940-11945, întãresc prieteniadintre Gabriel Sudan, Grigore C. Moisilºi Nicolae Teodorescu.

Aceºtia frecventau împreunã întrunirilematematice din ziua de luni de la Facultateade Matematicã din Bucureºti ºi, aºa cum semenþioneazã în volumul aniversar dedicat lui GrigoreC. Moisil, au þinut primele cursuri de analizã numericãîn cadrul Institutului de Statisticã, condus de OctavOnicescu.

În cadrul acestui institut, Nicolae Teodorescu scrieo lucrare privind loteria, iar atunci când statul românimportã tunuri Skoda ºi acestea vin fãrã tablele detragere, N. Teodorescu este cel care le întocmeºte.

În aceastã perioadã, toþi trei devin profesoriuniversitari. Sudan scrie primele lucrãri legatede teoria elementarã a numerelor ºi continuãstudiul asupra teoriei geometrice a numerelor.

Dupã terminarea rãzboiului, Miron Nicolescudevine secretar general al Învãþãmântuluiºi cu aceastã ocazie se reatestã toatetitlurile de profesor universitar.

Sudan este chemat sã þinã cursuri laFacultatea de Matematicã din Bucureºti,unde susþine un curs de „Problemeinteresante de matematicã”, la anul finalde studii, ºi care va constitui titlul uneicãrþi care se va publica în 1969 la EdituraTehnicã. Cursul conþinea teoremaprogresiei aritmetice în varianta Baudet-Van der Waerden, probleme de geometrianumerelor, rezolvarea unei problemede aritmeticã cu ajutorul funcþiei Gamma,rezolvãri de ecuaþii diofantice.

Cursul a stârnit interesul studenþilor,dar politicienii din Facultatea de Matematicãi-au reproºat cã acest curs este abstract ºi nufoloseºte dogmele materialist-dialectice. Sudanse retrage din Facultatea de Matematicã, undenu va mai reveni decât în calitate de invitatal conducerii facultãþii.

Þine la mai multe facultãþi cursuri de analizãmatematicã, matematici speciale, geometrieanaliticã, ecuaþii diferenþiale.

În acelaºi timp, este solicitat de conducerileacelor facultãþi sã facã propagandã în rândurilestudenþilor. Refuzã categoric orice colaborarede acest gen.

Atitudinea sa iritã propagandiºtii comuniºti dinfacultãþi ºi începe sã fie reclamat ºi ºicanat. I se punexamene duminica, ºtiindu-se cã el este credincios.

Sudan þinea examenul oral începând cu ora8.00, iar când se fãcea ora 10.00 spunea „duminica,orice bun catolic este la bisericã”, întrerupeaexamenul ºi îl relua dupã terminarea slujbei,dând teza între orele 15.00 ºi 17.00.

Cu timpul, se renunþã la aceste ºicane.

Afost oodatã rreclamat la ministrulÎnvãþãmântului, Ilie Murgulescu, cã,dupã terminarea cursurilor, merge uneori

cu anumiþi profesori la restaurant, „în timp ce clasamuncitoare trudeºte în uzine ºi pe ogoare pentrua susþine excentricitãþile unor indivizi ce profitãde pe urma muncii acestora”. Academicianul IlieMurgulescu îl cheamã la minister, îi aratã reclamaþia,îl felicitã pentru activitatea didacticã ºi ºtiinþificã,iar la plecare îl întreabã ironic:

– Acum unde vã duceþi? Iar Sudan rãspunde: – Aþi ghicit!...În cadrul acestor întâlniri, se discuta literaturã,

muzicã, se derulau pagini de istorie trãitã, precumºi unele întâmplãri nostime.

Astfel, aºa cum relata Grigore G. Moisil, unuldintre fraþii sãi, de asemenea profesor universitar,era fãcut rãspunzãtor pentru toate relele care seîntâmplau în facultatea unde funcþiona, de decanulfacultãþii, pe numele sãu Bucurescu. Decanuleste surprins într-o situaþie indecentã cu o studentãºi este demis.

A doua zi, fratele academicianului Moisil lipeºtepe uºa decanatului versurile:

„Partea întâi pe româneºte E noroi pe franþuzeºte, (Bu)Partea a doua e mai uºor –Pe ea stã orice muritor, (c...)Partea a treia, din litere patru,E titlul unei piese de teatru. (Escu de Muºatescu)Toate trei de le uneºti,Decan mazilit gãseºti.”Lui Sudan i se intercepteazã corespondenþa,

iar invitaþiile la congresele de matematicãi se înmâneazã cu întârziere, de obicei la o lunãsau douã dupã terminarea manifestãrii ºtiinþifice.Lucrãrile pe care doreºte sã le publice în strãinãtatesunt interceptate ºi nu ajung la destinaþie.

Sudan apeleazã la prietenii sãi, NicolaeTeodorescu, Grigore C. Moisil ºi Octav Onicescu,care duc duplicatele lucrãrilor la destinaþia doritã.

În 1956, sub egidaAcademiei Române,se organizeazã de cãtreSimion Stoilow (directorul

Institutului de Matematicã), în calitate de preºedinte,ºi Nicolae Teodorescu, ca secretar, cel de al patruleaCongres al Matematicienilor Români de pretutindeni.Cu aceastã ocazie, vin în þarã, printre alþii, RozsaPeter, Grell, W. Blaschke, A. Denjoy, J. Hadamard,S. Eilenberg. Se revede cu primii doi, cu care secunoscuse în perioada studiilor din Germania.

Este ultimul Congres þinut în perioada comunistã. Urmãtorul Congres, al cincilea, se va desfãºura

în 2003 la Piteºti, apoi la Bucureºti în 2007, la Braºovîn 2011, iar urmãtorul va avea loc la Iaºi în 2015.

În aacea pperioadã, casa sa din strada Teleajennr. 34 este gazdã primitoare pentru prieteni,în special pentru Dan Barbilian (Ion Barbu).

Acesta este atacat pentru poezia sa, alãturide Tudor Arghezi, precum ºi pentru trecutul sãuefemer legionar. Se scriu articole denigratoare,caracterizându-i poezia ca fiind fãrã orizont ºi încontradicþie cu realismul socialist dominant în epocã.

Tinerii, cu excepþia profesorului Nicolae Radu,îl evitã pe Barbilian, unii dintre ei atacându-l fãþiº,profitând de poziþia lor politicã.

Dupã moartea sa, survenitã în august 1961,Octav Crohmãlniceanu publicã în Viaþa româneascã,în 1963, un articol elogios referitor la opera poeticãa lui Barbilian.

Întrebat de Crohmãlniceanu ce ºtie despre DanBarbilian, Sudan îi înmâneazã o copie dupã articoleledenigratoare scrise în perioada 1950–1960, afirmândcã sunt singurele lucruri pe care le ºtie despreIon Barbu.

În anul 1963, Sudan este propus pentru a fimembru al Academiei Române ºi, cu toate referatele

elogioase scrise de somitãþiîn domeniu, este respinsîn urma unui referat fãcutde secretarul de partid alAcademiei din acea perioadã.

Poartã corespondenþãpânã la moartea sa, survenitãîn 1977, cu Georges deRham, cu O. Boruvka,I. Schönberg, Octav Onicescu.

Georges de Rham îl invitã sã þinã douã conferinþede teoria numerelor la Universitatea din Lausanne.Este prima datã dupã 1945 când merge în Elveþia ºiþine aceste conferinþe. Revine dupã doi ani în Elveþia,unde îºi viziteazã ºi rudele îndepãrtate, apoi, dupãanul 1975, se retrage în liniºtea cãminului, departede pasiuni ºi de oameni, fiind vizitat doarde cei apropiaþi.

Trece îîn llegendã lla 222 iiunie 11977 ºi esteînmormântat la cimitirul Bellu catolic,alãturi de pãrinþii sãi.

Opera sa cuprinde în jur de 40 de articole ºi douãcãrþi ºi este legatã de teoria numerelor, în specialde teoria geometricã a numerelor ºi de teoriamulþimilor.

Lucrãrile sale sunt caracterizate succintde Octav Onicescu într-o scrisoare adresatã luiSudan: Am fost întotdeauna convins cã pentrua face în teoria numerelor sau în domeniileconexe lucruri interesante ºi în acelaºi timpfrumoase trebuie geniu. Sunt mãgulit ºi fericitcã l-ai pus de rândul acesta în articolul dinRevue No. 9 în intenþia mea. Îþi mulþumescdin inimã, cu veche prietenie. 15-XII-1967,

Octav Onicescu.Grigore C. Moisil, în dedicaþia datã

lui Sudan pe cartea Teoria algebricã amecanismelor automate, spune: Lui GabySudan, amintire a atâtor ore petrecuteîmpreunã, semn al unei vechi ºi sincereprietenii, a unei mari preþuiri, 1959octombrie 15.

O. Boruvka îi mulþumeºte lui Sudanîn 2 iulie 1959 pentru primirea cãrþiiGeometrizarea fracþiilor continue ºi încheie:Îmi aduc aminte cu mare plãcere de

întâlnirea noastrã din România ºi mã bucur anticipatde o eventualã întâlnire viitoare.

Un loc aparte al valorii moderne a opereilui Sudan îl constituie demersul iniþiat de GrigoreC. Moisil la sfârºitul anului 1972 ºi începutul anului1973 privind un ciclu de conferinþe relative la operalui Sudan þinute la Radiodifuziunea Românã.

El împãrtãºeºte academicianului Solomon Marcusfaptul cã Sudan ar fi dat primul exemplu de funcþierecursivã care nu este primitiv recursivã, dar moareîn 21 mai 1973, la Ambasada Românã din Canada,lãsând nelãmuritã afirmaþia respectivã. Acad.Solomon Marcus, împreunã cu Cristian Caludeºi Ionel Tevy, gãseºte acest exemplu în lucrarea„Sur le nombre omela-la-omega“ ºi îl comunicã publicîn amfiteatrul Spiru Haret, în iunie 1975. Sudan nua participat la comunicare, dar a comentat cu tristeþe:„Ce pãcat cã lucrurile bune în viaþã vin întotdeaunacu întârziere”.

Am sscris aacest uultim aarticol în memorialui Gabriel Sudan, sub impresia morþiimamei mele, Cornelia Mãrculescu, care,

coincidenþã, a decedat la o distanþã de treizecide ani de iubita sa mãtuºã Paula Sudan, totîn ziua de Crãciun, în jurul orei 10.

Închei cu un citat din articolul „Profesorul GabrielSudan” de Nicolae Teodorescu, apãrut în 1977în Gazeta Matematicã nr. 9: El (Sudan) a fost mereuactual, fãrã ostentaþie, ºi noua orientare a matematiciidupã apariþia calculatorului electronic, care a dusla o înflorire nebãnuitã a analizei numerice, îl aduceîntr-o actualitate fructuoasã care se va menþineºi în perspectivã.

Currtea de la Arrgeºº

Anul VVI ��� Nr. 55 ((54) ���Mai 22015 1199

Dialoguri eesenþiale

Raia RRogac: Credeþi cãpentru un critic literar esteimportant sã vinã în literaturãdupã ani buni de profesorat?ªtiu cã aceste douãîndeletniciri v-au împãrþitinima, ba chiar ºi destinul,dar am avut ocazia sã constatcã vã sunt la fel de dragi...

Theodor CCodreanu: Nu neapãrat. Într-adevãr, suntdouã îndeletniciri pe care le-am cultivat cu pasiunedecenii întregi. Aº spune însã cã pasiunea pentrucreaþie ºi criticã literarã a premers apostolatuluila catedrã, fiindcã am descoperit-o încã din claselegimnaziale, cristalizându-se, ca opþiune devenitãdestin, în anii de liceu, la Bârlad, patimã de carenu am putut sã mã vindec întreaga viaþã. Cu trecereaanilor, m-am convins cã vocaþia nu este o alegere,ci o fatalitate pe care acela care crede cã o poateconfunda cu ceva „opþional” fi-va condamnatla ratare, la o dureroasã neîmplinire profesionalã

ºi existenþialã. Confirm, din acest punct de vedere,magistralele intuiþii despre vocaþie ºi personalismenergetic ale lui Constantin Rãdulescu-Motru. Iar,din aceastã perspectivã, decizia de a deveni profesorde limbã ºi literaturã românã s-a corelat, în chipfericit, cu vocaþia primã. Pot spune cã, de aceea,am fost, oarecum, un dascãl atipic, deoarecenu m-am lãsat niciodatã dominat de maniadidacticismului, ci am „silit” literatura, alãturi deelevi, sã devinã act de creaþie, un consonantism, cumîl va numi marele savant care a fost ªtefan Odobleja.

R.R.: Aproape cã nu scrieþi criticã de întâmpinare,deºi sunt absolut sigurã cã aþi putea ferici multepersoane în cãutarea luminii ochiului RA, oricel de-al treilea, adicã exclusiv al inspiraþiei.

Th.C.: Este adevãrat cã nu m-am profesionalizatîn postura de critic de întâmpinare, în aºa-numitacriticã impresionistã, dominantã în culturaromâneascã, începând cu E. Lovinescu, PompiliuConstantinescu, Vladimir Streinu, Perpessicius,ªerban Cioculescu pânã la Nicolae Manolescu,Eugen Simion, Mihai Ungheanu, Gheorghe Grigurcuºi atâþia alþii.

Am urmat calea mai grea, mai puþinspectaculoasã pentru opinia publicã de la noi, aceeaa criticii cu sistem, reprezentatã rarisim pe malurileDâmboviþei, spre deosebire de cultura occidentalã,strãlucitoare prin construcþii fondate pe metodeintegratoare: structuralism,semioticã, psihocriticã,critica arhetipalã, poeticaelementelor etc. Întrerarii constructori ai criticiiromâneºti se numãrãpuþine personalitãþi: MihailDragomirescu (autorul

teoriei capodoperei), Tudor Vianu (centrat pe filosofialiteraturii/culturii la nivel stilistic), Dimitrie Caracostea,preocupat de conceptul de creativitate, Edgar Papu(creator al ontologiei stilurilor), Adrian Marino(pãrintele ideocriticii). În ce mã priveºte, am pariatpe o poeticã a oglinzii, variantã a criticii ontologice,dintr-o perspectivã transdisciplinarã/transmodernã,fecundã în cãrþile despre Eminescu, Caragiale,Bacovia, Ion Barbu, Grigore Vieru, Cezar Ivãnescusau Victor Teleucã. O variantã a criticii ontologicee de gãsit ºi-n mitopo(i)etica lui Mihai Cimpoi. Caºi în cazul generaþiei poetice a ochiului al treilea(Nicolae Dabija), se poate vorbi ºi despre o criticãa ochiului al treilea, specificã noii paradigme culturalea transmodernismului.

Pe de altã parte, mã vãd obligat sã corectez

imaginea unui critic care refuzã „critica deîntâmpinare”. De altfel, Raia Rogac, ai atenuatafirmaþia cu adverbul aproape. Am scris foartemulte cronici ºi recenzii literare, însã preocupareamea nu este una impresionistã, ci, mai degrabã,de diagnostician. Personalitãþi precum BasarabNicolescu ºi Magda Ursache mã considerã celmai bun „diagnostician” din critica literarã actualã.Pentru mine, esteticul nu poate fi restrâns la simplaartã a cuvântului, ci se extinde la nivel ontologic.Îi urmez, din acest punct de vedere, pe Platon,Heidegger sau Constantin Noica.

R.R.: Aþi împãrþit literaturaîn românã ºi basarabeanã, înaintesau dupã scoaterea sârmeighimpate, sau... niciodatã?

Th.C.: Nu, nu am consideratniciodatã cã literatura basarabeanãeste altceva decât cea românã.O fac, din pãcate, critici ºi istoriciliterari de mãrimea ºi prestigiulunui Nicolae Manolescu, care,cunoscând foarte vag ceea ce sepetrece ºi s-a petrecut în Basarabia,considerã cã între Prut ºi Nistrunu existã literaturã, ci doar câtevanume care s-au „sincronizat” cumoda literarã din Þarã. Ceilalþiar fi „depãºiþi”, „tradiþionaliºti” etc.Pe de altã parte, nu încape îndoialãcã existã un specific basarabeanºi-n literaturã, semn al varietãþiiîn unitate. ªi acest specific trebuie

semnalat ºi valorificat. Principala maladiea criticii noastre literare însã este cã judecãlucrurile într-un referenþial unilateral, lanivelul „complexelor de culturã”, ignorând„complexele de profunzime”, singurele caredau cu adevãrat dimensiunea consistenþeicanonice într-o culturã. A te raporta doarla mode ºi la curente literare efemereînseamnã a rata esenþialul în spaþiulspiritului.

R.R.: Cu deplinã mãsurã vi se poateatribui calificativul, la fel ca academicianuluiMihai Cimpoi, de Cãlinescu al Basarabiei.Când ºi cum v-aþi apropiat la începutde creaþia literarã de peste Prut?

Th.C.: Sã nu exagerãm cu asemeneacalificative, fie ºi din pricinã cã fiecarepersonalitate este unicã, în felul ei.Pe de altã parte, nu ne putem comparacu un arhitect cultural de anvergura ºicomplexitatea lui Cãlinescu. Cât priveºteapropierea mea de literatura basarabeanã,faptul s-a produs graþie apariþiei cãrþii luiGrigore Vieru, Steaua de vineri, la EdituraJunimea din Iaºi, în 1978. Apoi, dupãinsistenþe îndelungate, am reuºit, în anii’80, sã fac abonament la revistele Literaturaºi Arta ºi Nistru. Din 1987, am scris primele

eseuri ºi cronici despre Mihai Cimpoi, Grigore Vieruºi Ion Druþã, în reviste din Moldova ºi din Bucureºti.Vor veni ºi cãrþile, dupã 1989: Basarabia sau dramasfâºierii (trei ediþii), Duminica Mare a lui GrigoreVieru, În oglinzile lui Victor Teleucã, Mihai Cimpoi:de la critica arhetipalã la mitopo(i)eticã, Basarabiaeminescianã. Ca sã nu mai vorbesc de zecile destudii, eseuri, cronici despre alþi scriitori basarabeni.

R.R.: Aþi consacrat operei lui V. Teleucã maimulte studii literare. Vã este aproape de sufletscriitura acestui poet, traducãtor, eseist sau încercaþisã oferiþi Cezarului ce este al Cezarului, sã îndreptã-þiþi un lirosof, definiþie a acad. Mihai Cimpoi, penedrept aflat pânã mai ieri într-un con de umbrã?

Theodor CCodreanu - 770RRaaiiaa RROOGGAACC

Nãscut lla 11 aaprilie 11945, îîn SSârbi, jjud. VVaslui, ffiullui IIordachi ººi TTinca CCodreanu.

Dupã sstudiile mmedii, aa aabsolvit FFacultatea dde FFilologie,specialitatea LLimba ººi lliteratura rromânã, aa UUniversitãþii„Al.I. CCuza” ddin IIaºi ((1970).

Critic ººi iistoric lliterar, pprozator ººi ppublicist, ddoctorîn ffilologie, mmembru aal UUniunii SScriitorilor ddin RRomânia,membru aal SSocietãþii SScriitorilor „„C. NNegri” ddin GGalaþi,membru aal AAcademiei IInternaþionale „„M. EEminescu”din IIndia ccu ssediul lla CCalcutta, mmembru aal CCentruluiAcademic IInternaþional „„M. EEminescu” ddin CChiºinãu.

Autor aa ppeste ppatruzeci ººi ccinci dde ccãrþi.Debuteazã îîn 11969 lla Româniia lliiterarã. CColaborator

prodigios lla nnumeroase rreviste ddin þþarã ººi sstrãinãtate:Convorbiirii lliiterare, CCroniica, AAteneu, LLuceafãrul, AAstra,Steaua, PPorto-FFranco, VViiaþa rromâneascã, BBucoviina lliiterarã,Ogliinda lliiterarã, PPro SSaeculum, NNoua RReviistã RRomânã,ÎÎnsemnãrii iieºene, PPoesiis, CContemporanul. IIdeeaeuropeanã, LLiimba rromânã, LLiiteratura ººii aarta, VViiaþaBasarabiieii (ultimele ttrei ddin RR. MMoldova), Oriigiinii, LLumiinãliinã (SUA.) ºº.a. EEditorial aa ddebutat îîn 11981 ccu rromanulMarele ZZiid, la pprestigioasa EEditurã JJunimea ddin IIaºi.

Teodor CCodreanu ss-aa iimpus îîn ccritica lliterarã ccaun eeminescolog dde aanvergurã, ccu vvolumele: Emiinescu ––Diialectiica sstiiluluii (1984), Modelul oontologiic eemiinesciian(1992), Controverse eemiinesciiene (2000), Miitul EEmiinescu(2004), Emiinescu îîn ccaptiiviitatea „„nebuniieii” (2011),Emiinesciiene (2012) ºº.a. EEste aautorul uunor eexegezeprofunde: Complexul BBacoviia (2002), Caragiiale –– aabiisal(2003), Dumiiniica MMare aa lluii GGriigore VViieru (2004), IonBarbu ººii sspiiriitualiitatea rromâneascã mmodernã. EErmetiismulcanoniic (2011), Cezzar IIvãnescu –– ttransmodernul (2012).Autorul rrealizeazã pprima ssintezã rromâneascã îîn ddomeniultransmodernismului ((2005). CCel mmai cconcludent eexempluîn aacest ssens eeste vvoluminoasa llucrare A ddoua sschiimbarela ffaþã (2008). AAlte ccãrþi dde vvaloare uunicat ssunt: Istoriia„canoniicã” aa lliiteraturiiii rromâne (2009), Polemiicii „„iincorectepoliitiic” (2010) ºº.a.

Un lloc aaparte îîn ccreaþia ccriticului eeste ddedicat lliteraturiidin BBasarabia. DDupã 11989 ii-aau aapãrut mmai mmulte ccãrþi,printre ccare: Basarabiia ssau ddrama ssfâºiieriiii (trei eediþii),ÎÎn oogliinzziile lluii VViictor TTeleucã, MMiihaii CCiimpoii:: dde lla ccriitiica

arhetiipalã llamiitopo(ii))etiicã,Basarabiiaemiinesciianã.

Dintre mmulteleproiecte, uunul mmaideosebit eeste rromanulNumere îîn llabiiriint,conceput îîn zzecevolume, ddintre ccareprimele ppatru aauºi aapãrut lla ddiverseedituri.

A pprimit nnumeroase ppremii, mmedalii, ddistinctii nnaþionale ººiinternaþionale: MMedalia jjubiliarã EEminescu –– 1150, aacordatãprin bbrevet ººi ddecret pprezidenþial ((2000); PPremiul UUniuniiScriitorilor ddin MMoldova ººi PPremiul SSocietãþii SScriitorilor„C. NNegri” ddin GGalaþi ppentru vvolumul Modelul oontologiicemiinesciian;; Premiul NNaþional „„M. EEminescu” –– SSuceava,2000, ppentru vvolumul Dubla ssacriifiicare aa lluii EEmiinescu;;Premiul rrevistei Liiteratura ººii AArta din CChiºinãu; CCetãþeande OOnoare aal MMunicipiului HHuºi. PPremiul „„Titu MMaiorescu”al AAcademiei RRomâne ii-aa ffost ddecernat lla ssfârºitul aanului2013 ppentru ccartea Ion BBarbu ººii sspiiriitualiitatea rromâneascãmodernã. EErmetiismul ccanoniic, aapãrutã lla EEditura CCurteaVeche ddin BBucureºti, ccu aaceastã oocazie ccriticul mmãrturisind:Este ccea mmaii îînaltã rrecunoaºtere aa uunuii ffor ººtiiiinþiifiicdiin RRomâniia, ccu aatât mmaii mmult ccu ccât sse aacordã oo ssiingurãdatã îîn vviiaþã. OO cconsiider ººii cca oo rrãsplatã ppentru mmuncamea dde oo vviiaþã ppe ttãrâmul lliiteraturiiii ººii cculturiiii rromâneºtii,concretiizzatã îîn ccele 445 dde ccãrþii ppubliicate ppânã aazzii.E ººii uun ssemn ccã AAcademiia RRomânã ee ddeschiisã nnunumaii ccãtre vvaloriile nnaþiionale ddiin ccapiitalã ssau ddiin mmariilecentre cculturale ddiin þþarã, ccii ººii sspre ccele ccare sse iivesc ddiin„margiine”. CCelelalte ppremiiii? SSunt, ffiireºte, iimportante, ddarpremiiiile nnu ttrebuiie ssã ddeviinã sscopul ccreatoruluii dde cculturã,acestea ffiiiind aadesea cconjuncturale. MMã ggândesc, bbunãoarã,cã AAcademiia RRomânã nnu ll-aa ppremiiat ppe EEmiinescu ppentruvolumul Poesii (1883)), ttocmaii aatuncii ccând ppoetul aar ffii aavutstriingentã nnevoiie ººii dde oo rrecunoaºtere ffiinanciiarã, îîn aaniiiiceii mmaii ggreii aaii vviieþiiii. OOr, ppe vvremea aaceea, ppremiiiileAcademiieii eerau ººii cconsiistente bbãneºte.

Cãrþi ººi aautori

Currtea de la Arrgeºº

Anul VVI ��� Nr. 55 ((54) ���Mai 220152200

Cu ssiguranþã, o discuþie despre românismîn zilele noastre, chiar ºi în accepþiuneaacordatã de C. Rãdulescu-Motru, când

înseºi conceptele filosofice pot genera consecinþepolitice, este la fel de riscantã ca atunci cândFlaubert rostea fraza „Scrisul e ca un mod de viaþã”.Dovadã este cã toate regimurile totalitare cares-au perindat, din zorii istoriei moderne ºi pânã azi,au încercat sã punã sub obroc cultura, sã adoarmãpe cât posibil conºtiinþa valorilor ºi a nãzuinþelorcolective, sã împiedice, pânã la urmã, acest„imperativ al sângelui ºi al neamului”.

„Un popor, ca sã aibã istorie, are mai întâinevoie de poezie popularã, apoi de cronicari, peurmã de un Alecsandri, un Bãlcescu, un Eminescu.”rostea profetic I.L. Caragiale într-o conferinþãdespre „Literaturã ºi politicã” susþinutã în faþa...conservatorilor monarhiºti, aflaþi sub „gloriosuldrapel al Republicii Ploieºtilor”.

Dincolo de aspectul oarecum glumeþ alformulãrilor caragialiene, vom remarca faptul cãniciun text academic din domeniul teoriei ori alºtiinþelor politice nu poate anula sau înlocui opereleliterare fundamentale ale omenirii, chiar ºi în eracând tehnocraþia tinde sã domine democraþia.

Dovadã sunt eseurile pe teme politice ale lui FlorinNicolescu (1907-1941), autor mort prematur, pefrontul de Est, nu înainte de a fi lãsat o substanþialãoperã eseisticã, readusã recent în circuitul politicprin bunãvoinþa Editurii Detectiv ºi a îngrijitorululde ediþie, profesorul Petre Florea.

Reflectând îîn îîntregime ppersonalitateaautorului, care penduleazã întreangajamentul civic ºi cel cultural, cu

finalitate pedagogicã, cartea lui Florin NiculescuDespre Paul Valéry ºi alte eseuri, ilustreazã, dincolode demersul ºtiinþific al autorului, ºi o anume relaþiedintre politicã ºi literaturã, fiind, în partea ei cea maisolidã, un mic tratat de istorie contemporanã a ideilorºi culturii. Semnificativ în acest sens este ºi eseulRomânism ºi culturã, în fond o reinterpretare ateoriei lui C. Rãdulescu-Motru despre românismvãzut ca un destincolectiv al neamului.Privind dinperspectivãpostmodernã, nepunem întrebareaîn ce mãsurã acest

discurs despre om în relaþie cu societatea poatesã ilustreze armonia socialã. Dacã destinul unuipopor (în cazul nostru, românismul) înseamnãculturã, oare ce ne lipseºte ca, sporindu-ne eforturile,sã ne construim acel destin visat? Rãspunsul este,poate, în proasta utopie. În preajma rãzboiului carea schimbat, la propriu, destinul omenirii, fostulprofesor de filosofie ºi pedagogie de la ªcoalaNormalã Carol I, din Câmpulung, punea la temeliaromânismului datina. Instituþia sa se dovedeatemerarã, mai ales cã, în zilele noastre, nu semai poate închega nicio înfãptuire politicã fãrão viziune inspiratã. Avem nevoie de o reinterpretarea conceptelor care ne-au marcat destinul, asta dacãmai credem, la fel ca Florin Nicolescu, cã „destinulunui popor înseamnã culturã”.

Cu puþin timp înainte de a pleca pe front (articolula apãrut postum, în nr. 75 (1-2), 1942, al revistei

Convorbiri literare), autorul visa la „mobilizareaenergiilor etnice pentru ridicarea Patriei”, unideal care ar trebui sã ne însufleþeascã ºi penoi, dacã nu vrem ca speranþele sã se transforme,mai degrabã, în vorbe pustii...

(Articolul este reprodus la pagina urmãtoarea revistei, n.red.)

Th.C.: Contactul meu cu literatura lui Victor Teleucã þine de un anumeparadox: el fiind un autoizolat, dupã 1989, nu l-am întâlnit la UniuneaScriitorilor, în drumurile mele destul de dese la Chiºinãu. ªi nici nu l-amprea citit pânã în anul 2000, când Mihai Cimpoi mi-a expediat, la Huºi, unvoluminos pachet de cãrþi apãrute în acel an, rugându-mã sã mã uit prin eleºi sã decid care ar merita Premiul Uniunii Scriitorilor pe anul 2000. Cum suntconºtiincios din fire, le-am citit aproape pe toate, între volume dând ºi pesteo carte proaspãtã a lui Victor Teleucã, Piramida singurãtãþii. A intrat imediatpe lista pe care o propuneam pentru premiere. Într-adevãr, cartea avea sã iaPremiul de excelenþã al Uniunii Scriitorilor din Moldova. Din pãcate, nu l-amcunoscut faþã cãtre faþã nici în anii urmãtori, poetul stingându-se din viaþãîn anul 2002, înainte de a-ºi vedea tipãritã cartea Ninge la o margine deexistenþã. Aceasta avea sã-mi fie dãruitã de Dumitru Gabura, lectura eiconvingându-mã cã ar merita sã fie declaratã Cartea Anului în întreg arealulspaþiului literar românesc. Cu timpul, scrierile mele despre Victor Teleucã s-aufinalizat în opul din 2012, În oglinzile lui Victor Teleucã. Dupã Grigore Vieru,Teleucã merita o monografie criticã menitã sã-l consacre între fruntaºii generaþiei’60, alãturi de Nichita Stãnescu (cu care a ºi fost comparat), Marin Sorescu,Grigore Vieru, Adrian Pãunescu, Ana Blandiana º.a. El este, într-adevãr,lirosoful generaþiei, cum fericit ºi exact l-a definit Mihai Cimpoi.

R.R.: Mi se pare cã astãzi, în comparaþie cu perioada de pânã la celde-Al Doilea Rãzboi Mondial, literatura ºi critica literarã (doar cu unele excepþii)se lasã a fi scrisã de capul ei...

Th.C.: Interesantã observaþie! Corectã însã în mãsura în care, între celedouã rãzboaie mondiale, predomina cultura majorã, ajunsã la deplina conºtiinþãfilosoficã ºi criticã. Numai cã, din pãcate, dupã 1945, scriitorii n-au prea fost lãsaþisã scrie „dupã capul lor”, dacã þinem cont de „îndrumarea” ideologicã durã dinanii proletcultismului. Dictatura ideologicã a fost ºi mai dramaticã în Basarabia.În Þarã, Nicolae Labiº spãrgea zidul, scriind Moartea cãprioarei, apoi Baladã,chiar în anul nãprasnicei morþi, intratã în legendã. Dupã „obsedantul deceniu”,cum l-a numit Marin Preda, ar pãrea cã scriitorii ºi criticii au fost lãsaþi sã „scriede capul lor”. Mã îndoiesc însã cã e chiar aºa. Dupã opinia mea, nici chiardupã 1989 nu se scrie în deplinã libertate. Nici acum n-au dispãrut ideologiidin umbrã, de astã datã sub umbrela „corectitudinii politice”, de unde ºi curentul„demitizãrilor”, atacurilor concertate împotriva unor valori naþionale precumMihai Eminescu, George Cãlinescu, Nicolae Iorga ºi atâþia alþii. Paznici ai culturiiau fost întotdeauna. Poate cã ei vor sã ne dea impresia mãsluitã cã scriitoriiºi criticii sunt lãsaþi sã scrie „dupã capul lor”. Într-adevãr, scriitorii adevãraþiasta ºi fac, riscând marginalizarea ºi alte sancþiuni.

R.R.: Cum apreciaþi fenomenul editorial din ultimii ani, se editeazã mult,se citeºte puþin ºi se cumpãrã ºi mai puþin?

Th.C.: În ciuda faptului cã literatura de orice fel a devenit Cenuºãreasaculturii, încã se scrie ºi se publicã mult, ceea ce dã speranþe cã omul mai arenevoi spirituale puternice. Din pãcate, este mult veleitarism, diletantism. Puþineedituri au scãpat de tentaþia deprofesionalizãrii, preferând sã publice nonvalori.Lipseºte, în stadiul urmãtor, critica profesionistã care sã cearnã valorile. Deaceea, personalitãþile care au ceva de spus nu se disting din mediul egalizatoral literaturii de consum. De aici, impresia greºitã cã nu mai apar personalitãþi caresã se impunã precum cele din perioada interbelicã sau din epoca marilor clasici.

R.R.: Mã întreb ºi vã întreb dacã existã azi tineri critici promiþãtori ºi caresã citeascã operele scriitorilor de la prima la ultima carte?

Th.C.: Cam greu de gãsit o asemenea specie. Cauzele sunt multe, în primulrând, proasta circulaþie a cãrþii. La noi, „descentralizarea” a devenit un pericolnaþional: scriitorii din Banat nu mai comunicã ºi nu mai citesc pe cei din Iaºi

sau din Constanþa. Cartea nu intrã în librãrii decâtselectiv, tirajele fiind confidenþiale. Dupã MareaUnire, generaþia lui Mircea Vulcãnescu ºi a luiMircea Eliade se întreba cum trebuie realizatãunitatea spiritualã a provinciilor româneºti, dupãce sute de ani trãiserã despãrþite în state diferite.Acum, problema e ºi mai dramaticã, fiindcã seproduce autonomia culturalã care, vrând-nevrând,pregãteºte terenul pentru atomizarea politicã.Aceasta este ºi una dintre cauzele majore ale lipseide apetit unionist în sânul populaþiei ºi inteligenþieidin Basarabia. În ce mã priveºte, cunosc critici

tineri foarte valoroºi care ar putea sã exprime exigenþele unei lecturi integralea operei scriitorilor de azi. Dar ei sunt frustraþi de inexistenþa coerenþei uneicirculaþii normale a cãrþilor. Posedã ceea ce scriitorii se îndurã sã trimitãpe la diverse redacþii. E prea puþin.

R.R.: Vã mai întreb cum de reuºiþi sã scrieþi atât de mult sau, dacã mai reuºiþisã vã recreaþi, cine vã este de ajutor? Cât aþi datora celui permanent, de oricenaturã, inclusiv de ordin literar, oferit de doamna Lina Codreanu – însoþitoareadvs, de câþi ani? Cuibul familial joacã un anume rol în desãvârºirea opereiunui creator?

Th.C.: De trudit, am trudit toatã viaþa, trecând de la „antrenamente”necontenite la scrierea cãrþilor. Când cineva mã întreabã ce mai fac, îi rãspundcã mã aflu în sala de antrenamente, eu considerând lectura o perioadã depregãtire sine qua non. ªi am citit enorm, fie scotocind bibliotecile locurilor,biblioteca lectoratului francez de la Universitatea „Al.I. Cuza” din Iaºi, fie amcheltuit o bunã parte din leafã pe cãrþi, încât, astãzi, nemaiavând unde ledepozita, fac donaþii la Biblioteca Municipalã „Mihai Ralea” din Huºi, bunãoarã.Dar scrierile mele nu sunt simple opere de erudiþie, ci, dupã cum au observatdestui critici, opere de creaþie, de prozã, pur ºi simplu. Mã pot lãuda cã sunt unscriitor productiv, cu peste patruzeci de cãrþi publicate, dar nu atât de productiv,încât nu mã pot compara, mãcar în micã proporþie, cantitativ vorbind, cu unNicolae Iorga, care deþine recordul absolut, cred, la nivel mondial, în ce priveºteputerea de creaþie ºi numãrul cãrþilor. De altfel, nu numãrul conteazã, ci dacãdintre cãrþile tale mãcar una singurã va supravieþui în faþa timpului. Mai trebuiesã menþionez cã mã pot considera un mare norocos, având o soþie exemplarã,cu simþ pragmatic ºi, în acelaºi timp, ea însãºi o creatoare de talent, cu vocaþiacercetãrii. Sã amintesc cã a trudit peste cincisprezece ani la masiva lucrareTheodor Codreanu. Bibliografie criticã (editatã prin grija Bibliotecii Municipale„B.P. Hasdeu” din Chiºinãu), întreprindere singularã în asemenea tip de cercetare.

R.R.: Anul 2014 v-a adus „în avans” mai multe cadouri aniversare. Mã referla volumele apãrute la mai multe edituri din Þarã, inclusiv la Detectiv literar,cred cã anul jubiliar 2015 va fi ºi mai bogat.

Th.C.: Într-adevãr, din punct de vedere editorial, anul 2014 a fost unul dintrecei mai bogaþi. Mi-au apãrut nu mai puþin de patru cãrþi: Caragiale – abisal (ediþiaa doua, revãzutã ºi adãugitã, Editura Muzeului Naþional al Literaturii Române,Bucureºti); Eminescu incorect politic (Editura Scara, Bucureºti); Numere în labirint(vol. IV, Editura Detectiv literar, Bucureºti); Literatura românã – acasã (EdituraIdeea Europeanã, Bucureºti). Cum se vede, un fel de cucerire a Capitalei.

R.R.: Cu ocazia aniversãrii celor ºapte decenii de viaþã ºi activitate vã dorescLa mulþi-mulþi ani cu sãnãtate, necesari pentru a vã întregi minunata operãliterarã, pentru cã de restul – talent, inspiraþie, asiduitate etc. – Dumnezeuv-a dãruit cu prisosinþã. Mulþumesc pentru interviu.

Th.C.: Mulþumirile se cuvin, deopotrivã, din parte-mi.

CCuullttuurrãã ººii ppoolliittiiccãã,, îînn vvrreemmee ddee rrããzzbbooii ººii aazzii

Marrian NNENCESCU

Cãrþi ººi aautori

Currtea de la Arrgeºº

Anul VVI ��� Nr. 55 ((54) ���Mai 22015 2211

Titlulacestuiarticol

n-are niciolegãturãspecialã cuRomânismuld-lui profesorC. Rãdulescu-Motru, chiardacã unele ideice schiþãm aici

gãsesc oarecare potrivire sau contradicþie cu celeexpuse în lucrarea fostului preºedinte al AcademieiRomâne. Intenþia noastrã este sã arãtãm, atâta câteste cu putinþã în spaþiul restrâns al unui articol,legãtura dintre ceea ce numim culturã ºi „specificul”naþional românesc. Nu ignorãm ansamblul discuþiilorîntreprinse asupra ideii de „specificitate naþional㔺i de „etnicitate” de cãtre oamenii de ºtiinþã ºi defilosofi, dar ele nu-ºi vor avea locul în preocupãrilede faþã. Românismul este o atitudine activã ºi criticã,conºtientã ºi voluntarã, în raport cu realitatea careconstituie fiinþa noastrã naþionalã. Este atitudineactivã, conºtientã ºi voluntarã, pentru cã prin ease cautã sã se adânceascã ºi sã se promovezetot ce se raportã la valorile legate de neamul nostrupe planul bio-politic, economic ºi mai ales cultural.

De altã parte, datoritã poziþiei critice, românismulîºi propune sã împiedice ºi sã elimine infiltraþiileideologice ºi afective, strãine sufletului nostruautohton, care tind sã-l perverteascã ºi sã-l înãbuºe.Cu toate cã aceastã atitudine pare sã fie socotitãde unii doctrinari ca fiind cu totul nouã, pãrereanoastrã este cã ea a continuat sã se manifeste,sub forme felurite, încã din secolele trecute.

Tradiþia românismului s-a pãstrat, cu toatevicisitudinile istorice; ideea de neam a fost multãvreme sinonimã cu aceea de creºtin; o credinþãromâneascã însã ce diferenþia poporul românde ceilalþi vecini ºi-i impunea astfel o solidaritateaproape echivalentã cu aceea naþionalã din zilelenoastre.

La aaceasta ssã aadãugãm aasemãnãrile de vorbãºi port, amintirile legendare ale legãturilornoastre cu Roma prin Bizanþul cu care

raporturile politice ºi culturale n-au fost efectivîntrerupte. Este un mare pãcat cã pânã acum, afarãde vastele cunoºtinþe ºi sinteze ale profesorului Iorga,istoricii noºtri n-au cãutat îndeajuns sã reconstituiefirul psihologic ºi etnic al românilor, lãsând sãdãinuiascã în mintea multora dintre noi ideea unor„goluri” în timp, care, pentru explicarea formelorculturale apãrute la anumite perioade, ne-ar duce laadmiterea unei creaþii „ex-nihilo” sau la acceptareaunor influenþe strãine covârºitoare, ceea ce nu poatefi considerat logic, cãci ºi o ipotezã ºi alta implicãeliminarea cel puþin parþialã a însuºi românismului.O altã greºealã ce se comite stã în ideea pe carene-o facem atunci când vorbim de etnic ºi etnicitate.Putem fi de acord cã noþiunea de rasã nu corespundeºtiinþific unei realitãþi precise, cã din punct de vedereantropologic amestecurile determinate de atâteacauze istorice, economice ºi sociale fac imposibiledelimitãrile concrete ale raselor, dar nu tot astfel sepune problema etnicului. S-a zis cã etnicul reprezintão „aglomerare” de elemente, dintre care celebiologice formeazã esenþialul. A admite asemeneaconcepþii înseamnã a ne arunca în braþele aceloraºidificultãþi pe care le gãsim în teoria raselor. Etniculeste din contrã legat de conºtiinþa neamului ºi duratalui în timp. El implicã o filiaþie biologicã, dar ºi unaistoricã. ªi în aceasta din urmã intrã toate amintirilecomune, reacþiile psihice structurale în virtuteaaceluiaºi destin ºi aceleiaºi experienþe intime.Lãrgind în felul acesta conþinutul ideii de etnic,ne va fi uºor sã înþelegem ºi filiaþiunea culturalãa poporului, deoarece este de aºteptat ca structurisufleteºti asemãnãtoare ºi solidare sã dea naºtereunor valori foarte apropiate, atât din punctul devedere al caracterului, cât ºi al semnificaþiilor lor.Cãci cultura nu este cu totul identicã cu ºtiinþade carte. Aceasta este numai un mijloc pentru

dobândirea ºi producerea valorilor mai largi, putândînsã exista independent de cultura propriu-zisã,care presupune posibilitãþi ºi atitudini sufleteºtide integrare conºtientã a omului în ansamblulaspiraþiunilor sociale ºi naþionale. Cultura esteconstituitã din valorile felurite în care credemºi care formeazã climatul spiritual al individuluica ºi al poporului. Ierarhia valorilor este un semnde disciplinã ºi ordine sufleteascã, ajustarea lor înfuncþie de timp ºi împrejurãri, fãrã a se distruge prinaceasta substanþa etnicã din care au izvorât, esteaspectul dinamic al forþelor generatoare de culturãnouã. Din aceastã idee rezultã un corolar pe caregeneraþiile române din a doua jumãtate a secoluluitrecut îl ignoraserã, dar pe care cele actuale tindsã-l punã în drepturile lui: este vorba de continuitateaaceleiaºi substanþe, în ciuda transformãrilor ce seopereazã ºi pe care noi le numim tradiþie. S-a vorbitde culturi superioare ºi de culturi inferioare ºi înimitaþiunile farã discernãmânt suficient s-a cãutata se modela primele de cãtre cele din urmã,crezându-se cã este posibil sã se ajungã la acelaºinivel, trecându-sepe deasupralegãturilor ºiþesãturilor etnico-istorice. Deasemeneacrize am suferitºi noi, românii.Rezultatul afost doar un fardde culturã, fãrãconsistenþã ºivitalitate. Dupãconcepþia noastrãnu existã culturãinferioarã ºiculturã superioarãdecât în mãsuraîn care o naþiunereuºeºte sã-ºicreeze o tradiþieadevãratã.

Fiecare cculturã îºi are anumite formeºi semnificaþiile ei, deoarece fiecarecorespunde unui anumit mod de a vedea

ºi înþelege viaþa. Este totuºi inutil sã nu observãmcã ceea ce am considerat culturã superioarã aufost tocmai lucrurile acelea care au ajuns sã aibã otradiþie de sine stãtãtoare, în conformitate cu geniulunui anumit popor. Ideile ºi valorile astfel cristalizateau cãpãtat caracterul de universalitate, fiind socotitebune pentru orice grupare etnicã. Nu se poate[ignora], desigur, universalitatea relativã a unor valoriculturale, dar tot aºa desigur ºi mai mult chiar rãmânefaptul cã avuþia culturalã împrumutatã nu dã roadedecât dacã se altoieºte cu adevãrat pe caracteruletnic al poporului debitor. Noi vorbim de o culturãanticã, de o culturã a Renaºterii, dar uitãm sã gândimîndeajuns cã ele au fost opera aproape exclusivãa unor popoare, iar dacã asimilãri noi au intervenit,ele nu s-au realizat cu uniformitatea pe care o admitede obicei logica unificatoare ºi schematizantã araþiunii noastre. Privind în perspectiva istoriei culturaRenaºterii, de pildã, ne place sã vedem unitate acolounde în fond a dominat o pronunþatã diversitate.Renaºterea italianã nu este identicã celei franceze,sau aceea spaniolã nu se confundã cu aceeagermanã. Efortul umanismului de a crea o culturãeuropeanã unicã pe resturile spiritualitãþii antice,în fuziune cu creºtinismul Evului Mediu, a rãmas îngenere strãin marilor mase etnice. Dacã împrumutulefectiv de valori intelectuale, morale, religioase,estetice ºi literare aduce un sprijin real culturilornaþionale, nu trebuie sã se creadã cã el poate sã sesubstituie integral modurilor de experienþã ºi trãire,oarecum specifice fiecãrui popor. Ca ºi omul, culturanu se improvizeazã, ea îºi înfige adânc rãdãcinileîn fondul tendinþelor inconºtiente ale neamului,pentru ca de aici sã izvorascã acele idei abstractecare, îmbrãcate în haina logicii raþionale, capãtã forþacirculatorie în masele sociale capabile sã le înþeleagã.Agenþii propagatori sunt tocmai personalitãþileºi elitele aparþinând diverselor societãþi etnice.

Trecând lla cconsideraþii asupra culturiiromâne, dupã ce am schiþat într-un chipatât de abstract punctul nostru de vedere,

suntem obligaþi sã facem câteva constatãri de faptºi de drept. În manifestãrile sale conºtiente, ca ºiîn atitudinile mai puþin exprimate, poporul nostrupare cã a fost deosebit de atras cãtre pãmântul pecare s-a plãmãdit ºi dezvoltat. Solul n-a fost socotitnumai ca mijloc pentru hranã ºi stabilitate socialã,ci în aceeaºi mãsurã mijloc de inspiraþie poeticã,filosoficã ºi obiect „pãgân” de credinþã. Sunt popoarela care acest cult nu existã, ele putându-ºi schimbaaºezarea în conformitate cu împrejurãrile ºi intereseleeconomice. Legãtura dintre ele ºi pãmânt estetemporarã ºi în funcþie de contingenþe. La români,atitudinea aceasta de profundã ataºare de pãmântulstrãbun este mai mult decât o iubire caldã, ea esteo valoare culturalã care face parte din însãºi pastafiinþei sale. Chiar când românul este nevoit sãse îndepãrteze de glie, el rãmâne veºnic cu dorulascuns sau manifest de a reveni pe locul pãrãsit,fie pentru a-ºi petrece bãtrâneþea, fie pentru a muriºi a fi înmormântat lângã ai sãi. În cazuri în careaceasta nu-i este cu putinþã, el îºi adoptã un altcolþ al þãrii sale, asupra cãruia transferã dragosteaºi cultul iniþial. Din pãcate, nu s-a þinut îndeajunsseama de aceastã laturã a firii noastre, mai alesatunci când a fost vorba de organizarea ºi fixareaþelului ºcolilor noastre secundare. Dar eroarea trecutãtinde sã fie complet eliminatã. ªi este îmbucurãtor.

Adoua cconstatare pe care ne îngãduim são facem, cu riscul de a veni în contradicþiecu istoricii, se referã la unitatea funcþionalã,

sau, mai bine gândit, continuitatea funcþionalã,existenþa unor atitudini aproape identice de concepþieasupra vieþii, de simþiri ºi reacþiuni sufleteºti în toatestraturile sociale etnice. Clase sociale ºi ierarhii auexistat, aduse în bunã parte de strãini, dar în rosturilemari ale vieþii naþionale ºi religioase, de la domnpânã la þãran, de la „vlãdicã pânã la opincã”, aceleaºisentimente au dominat istoria poporului român, celpuþin pânã la infiltrarea insidioasã a strãinismuluide tot felul, infiltrare faþã de care spiritul sãnãtosal neamului nu s-a sfiit sã lupte chiar când se pãreacã el capitulase. Dupã perioade de rãtãciri „boiereºti”conºtiinþa etnicã repliindu-se asupra ei însãºi a cãutatsã revinã pe paºii parcurºi la apa rãcoritoare a forþeisale proprii. De aici ºi multiplele tatonãri ºi oscilãripe care le constatãm în evoluþia sinuoasã a culturiinoastre. Este nevoie sã se aminteascã asemenealucruri tocmai pentru a contrabalansa acele idei carese îndreaptã în direcþia susþinerii „autonomiei culturii”faþã de caracterul etnic al poporului, pastificândcu aceasta necesitatea împãmântenirii cu orice preþa aºa-zisei culturi occidentale-universale. O culturã„autonomã” este o formã goalã întrucât este lipsitãde viaþã.

Naþiunile ce reuºesc sã trãiascã în timp ºi spaþiu –mai ales în timp! – sunt tocmai acelea la care culturaeste expresia fiinþei lor. Se sinucid în schimb naþiunilecare uitã acest imperativ al sângelui ºi spiritului.Pentru noi, românii, existã un cuvânt care ne faceimpresia cã exprimã în acelaºi timp un întreg programcultural. Este cuvântul datinã. Datina nu este numaiobiºnuinþa – ºi nu orice obiºnuinþã intrã în conþinutulei –, nu este numai conºtiinþa valorilor istorice ºi acredinþei strãmoºilor, ea este ceva mai mult: expresianãzuinþelor noastre de a dãinui ºi realiza un destindemn de puterile verificate ale neamului. ªi destinulunui popor înseamnã culturã. Românismul actualse îndreaptã cãtre acest destin. Mãrturie stau toateeforturile venite de sus ºi de la întreaga naþiune,care cere mobilizarea tuturor energiilor etnice pentruridicarea Patriei la rangul pe care-l meritã în virtuteavechimii ei ºi a dublei moºteniri ce-i stã la bazã:rezistenþa îndârjitã a spiritului de libertate, mândrieºi credinþã în eternitate a dacilor ºi forþa de efectuarea legiunilor romane.

Notele eeditorului1. Apãrut în Convorbiri literare, an 75, nr. 1-2,

ianuarie-februarie 1942, pp. 65-67.2. Constantin Rãdulescu-Motru (1868-1957),

filosof român. În 1936 a tipãrit Românismul.Catehismul unei noi spiritualitãþi.

RRoommâânniissmm ººii ccuullttuurrããFllorrin NNICOLESCU

Currtea de la Arrgeºº

Cãrþi ººi aautori

Anul VVI ��� Nr. 55 ((54) ���Mai 220152222

În Triibuna îînvãþãmântuluii din 12-18 ianuarie2015, acad. Eugen Simion publicã articolulMaladia lui Eminescu ºi maladiile imaginare

ale eminescologilor, Prefaþã la volumul cu acelaºititlu, care cuprinde lucrãrile colocviului organizat deFundaþia Naþionalã pentru ªtiinþã ºi Artã ºi Academiade ªtiinþe Medicale cu tema „Patografia lui Eminescu,adevãr ºi legendã”, la 27 iunie 2014, carte-documentdespre ultimii ani ai poetului.

Profesorul universitar Nicolae Georgescu a tipãrit,de curând, la Editura Floare Albastrã, volumul Boalaºi moartea lui Mihai Eminescu: Documente, Mãrturii,Ipoteze, ultima dintre cele peste 20 de cãrþi semnatede distinsul eminescolog, unanim recunoscutca autoritatea cea mai documentatã în privinþadestinului existenþial ºi artistic al Luceafãruluipoeziei româneºti, coincidenþa fãcând ca respectiveleapariþii sã fie aproape simultane.

Interesul crescând acordat poetului nostrunaþional, în ultimii ani, vine în contrabalans faþãde cei care au încercat sã diminueze meritele salede excepþie, ca semn cã eternitatea lui nu poatefi umbritã de câþiva defãimãtori care cred cã, prinnegaþie, se pot ridica ei înºiºi spre glorie. Viaþanoastrã spiritualã scoate însã la suprafaþã doaradevãrul cristalizat de timp, singurul dintre mai multeposibile ºi comentate, acceptat de specialiºti ºi cititori.

Deºi uuneori mmerg îîn ccompletare, celedouã volume menþionate au unele pãrþiºi informaþii în contradicþie, care nu

diminueazã însã prea mult meritul cercetãtorilor carele-au stabilit, diferenþierile fiind doar dupã forma deinterpretare sau dupã sursele de informare. De fapt,dintr-un astfel de punct de vedere, mã opresc înarticolul meu, deocamdatã, la volumul lui NicolaeGeorgescu, considerând cã, prin alcãtuirea ºiconcepþia sa, pare deosebit, îmbinând documentareaºtiinþificã ºi interpretarea criticã a documentelor,pe principiile oglinzilor faþã în faþã, aduse la zica informare, mai ales cã autorul completeazãcu o serie de date colaterale fiecare stare analizatãdin documentele vremii, unele certe, altele maipuþin credibile, dar demne de luat în seamã pentruînþelegerea contextului spiritual care le-a declanºat.

Cred cã nu trebuie sã luãm întotdeauna,ca literã sfântã, orice ºtire din presa vremii, maiales cã unele, la vremea aceea, aveau o nuanþãsubiectivã, determinatã de emoþia de momenta jurnalistului ºi de faptul cã unele materiale nicinu erau semnate, fie dintr-un complex de intereseale epocii, fie din cauza apartenenþei la o grupareculturalã sau politicã a vremii.

Cartea lui Nicolae Georgescu se strãduieºtesã pãstreze adevãrul obiectiv, autorul evitând,pe cât posibil, o stare afectivã, manifestându-seca un cercetãtor imparþial, pentru care doar ºtirileverificate din mai multe surse conteazã, pentrua fi luate drept bune.

În paginile cãrþii este elucidatã ºi uºor estompatãacea concepþie de odinioarã, voit festivã, a relaþiilor

lui Mihai Eminescu, Titu Maiorescu, Ioan Slavici ºi alþicorifei ai vremurilor acelora, arãtându-se atât pãrþilebune, cât ºi cele umbrite ale acestor relaþii.

Se afirmã apoi ceva cu totul diferit ºi surprinzãtor:cã ºi politicienii vremii, diplomaþi români sau europeni,au fost implicaþi în aceste þesãturi, aproapeindescifrabile, ale momentului, în culturaºi, mai ales, în politica vremii.

Poetul ne apare astfel nu doar ca un genialcreator, ci ºi ca patriot român ºi jurnalist de talieeuropeanã, prin activitatea sa în presa vremii.

Meritul eesenþial aal lluiNicolae GGeorgescu,în situaþia respectivã,

este acela de a ne da ocazia sãne informãm din noi surse ºi sãformulãm propriile noastre opinii.

Aºa, de exemplu, în primulcapitol, „Cum a murit Eminescu”,autorul prezintã articolele dinpresa vremii, despre variantadecesului poetului, rãnit cu opiatrã de un alt bolnav din spital,episod povestit de DumitruCosmãnescu, fost frizer alpoetului, cu date mai puþinverificate, nereluate în studiileulterioare ale lui GeorgeCãlinescu ori George Munteanu,deoarece aportul ulterior aldoctorului Vineº explicã decesul din cauza uneiboli mentale, ori a unui greºit tratament, arãtândcã adevãrata cauzã a decesului poetului ar fi fostde naturã medicalã ºi nu accidentalã.

În paralel, ca în paginile unui adevãrat romanpsihologic, scris peste un secol, despre întâmplãrireale ºi dramatice, este prezentat cazul politic al luiG. Djuvara, deputat al vremii, care demisioneazã dinParlament din cauza unui articol al lui M. Eminescu,purtându-ne apoi, cu mai multe exemple, prin presatimpului.

Capitolul urmãtor se referã la ecoul imediat aldecesului poetului: „O ºtire care înconjoarã lumea”,„Ultimul scandal de presã iscat de Eminescu”,„Cum era ca bãrbat Eminescu”, „Pentru binelelui ºi al societãþii”, amintind unele acþiuni anterioarede binefacere, donaþii ºi contribuþii publice adunateºi dirijate spre poet de sora sa ºi de primarul oraºuluiBotoºani.

Capitolele trei ºi patru, „ConcordanþeCosmãnescu” ºi „Efectul Cosmãnescu”,reactualizeazã momentul înmormântãrii poetului,comemorarea ºi pelerinajele la mormânt, undesunt evocate unele discursuri sau articole, semnatede câþiva scriitori ai vremii, Alexandru Vlahuþã,

I.L. Caragiale, VasileVoiculescu, din intervenþiacãruia am extras un fragmentsplendid: „Înãlþat pânã lageniu, coborât pânã la mizerieºi nebunie, poet universal,profet, gânditor social ºipolitic, minte împodobitã cutoate darurile spirituale, sufletîmbogãþit cu toate durerile abstracte, Eminescune poate acoperi cu personalitatea lui genialã ºireprezenta în faþa umanitãþii, cu specificul nostru

etnic, potenþat pânã la universal” (p. 78).Un capitol aparte este „Anamneza

Hanrietei”, elucidând contribuþia soreipoetului la strângerea unor fonduri pentruîngrijirea lui medicalã, pentru organizareaunui consult la Iaºi, despre „Eminescuºi editorii sãi”.

Urmeazã „Raportul anonim”, de fapt,mai multe rapoarte ºi reveniri asupra boliilui Eminescu, la cauzele discutabile aledecesului sãu, referindu-se ºi la pãrerilelui George Cãlinescu ºi ale lui Ovidiu Vuiaasupra acestor dileme, precum ºi la uneleopinii din presa vremii.

Finalul ccãrþii mmi sse ppare ddilematic.„În loc de încheiere, teama deadevãr”, prezentând „Amintiri din

Casa poeziei”, „De ce ne ferim de Adevãrul”,„Ultimele zile ale lui Eminescu. Moarea ºiînmormântarea” ºi, reluând, aproape obsesiv, sub altãvariantã: „De cine ne temem, totuºi?” – ca o sugestiecã tema rãmâne deschisã, iar autorul cãrþii nu-ºiasumã alt merit decât sã aducã în faþa ochilor noºtridocumentele cele mai edificatoare.

Oricum ar fi fost sistematizat (eu l-aº fi preferatcronologic), materialul adunat în cei peste ºase anide eminescologie tipãritã (mi-i imaginez pe cei pestezece-cinsprezece ani anteriori de documentare ºistudii) ai lui Nicolae Georgescu îl proclamã ca fiindunul dintre cei mai buni eminescologi ºi cel maiinformat cercetãtor în acest domeniu. Mulþimeadatelor adunate aici ºi a comentariilor laterale,prezentate din poziþiile pro ºi contra, adicã adevãrulsprijinit, în ultima lui existenþã, numai de adevãr,mã îndreptãþesc sã cred cã cercetãtorul ne va maioferi o carte: aceea a unor sistematizãri ºi concluziipersonale, pentru uzul cititorilor de rând, mai puþininiþiaþi în tema atât de complexã a eminescologiei.Evident cã volumul lui Nicolae Georgescu rãmâneesenþial pentru specialiºti, dar cititorii de rândsunt dornici de un studiu concluziv, mai simplu,pe înþelesul lor.

OO ccaarrttee-ddooccuummeennttIon CC. ªªTEFAN

UUnn rraappssoodd aall nneeaammuulluuii rroommâânneessccIon CC. ªªTEFAN

Domnul aacademician NNicolae DDabija,de la Chiºinãu, aparþine românilor depretutindeni, atât ca om de ºtiinþã, cât ºi ca

poet: „Zeiþa la care ºedeau noroadele sã i se închine/ºi s-o slãveascã aproape pãgân,/ m-a ales dintre toþimuritorii pe mine/ ºi mi-a îngãduit sã-i fiu stãpân”(Zeii sclavi, p. 52). Aceastã zeiþã este poezia – muzasa de suflet, la care toþi ne închinãm, alãturi de poet,ca un preot de luminã, în Altarul neamului, deoarece:„Eu fotografiez fulgere/ despicând bezne,/ ceruri/sau brazi;/ pe dealurile cele mai înalte,/ pe blocurilecele mai suple,/ lângã arborii bãtrâni ºi însinguraþi”(Fotograful de fulgere, p. 120).

L-am cunoscut pe autor cu prilejul serbãrilorrevistei Curtea de la Argeº, inspirat intitulate„Podul de reviste”, alãturi de Literatura ºi arta,de la Chiºinãu, ºi de Bucureºtiul literar ºi artistic.

Apoi, l-am întâlnit la Librãria „Mihail Sadoveanu”,din Bucureºti, cu prilejul lansãrii cãrþii sale Psalmide dragoste, apãrutã la Editura Detectiv literar,în 2013, aflând mai multe date despre omul pecare-l admiram, printr-o comuniune spiritualã de idei

ºi de simþãminte, în „aburul minunii” creative, unde:„Privirile mele îndrãgostite/ de lanuri, de pãduri, deape, de rãchite,/ te cautã ºi te gãsesc în toate:/ înlujere ºi fulgere,/ în arbori ºi cioate” (Nãdãjduiri, p. 6).

Cele câteva exemple, introductive, la care amapelat vin sã susþinã afirmaþia mea cã poetul NicolaeDabija este o apariþie contemporanã de excepþie înlumea culturalã româneascã, de-o rarã sensibilitateºi de-un firesc al îmbinãrii cuvintelor atât deconvingãtor, încât adesea rãmânem uimiþi în faþaversurilor sale, unde, dintr-o datã, asemenea luiTudor Arghezi, ele au un caracter testamentar:„Copiii mei, îºi toarce steaua firul –/ cu poezianu aduni avere:/ vã las ca moºtenire trandafirul,/lumina lui de pace ºi durere” (Testament, p. 8).

E drept, cu poezia nu poþi strânge decât bogãþiispirituale, dar atât de strãlucitoare încât strãbat timpulºi spaþiul, într-un glorios zbor, între pãmânt ºi cer,pe unde, asemenea Luceafãrului eminescian spreDemiurg: „Mã agãþ, ades, de nori/ ca sã trec pestehãu/ ºi strig: Iatã-mã, Doamne!/ Uitã-te, Doamne! –/acesta sunt eu!” (Paracliser în munþi, p. 24).

Autor aal mmai mmultor vvolume de versuri ºieseuri, ca Ochiul al treilea, Apã neînceputã,Lacrima care vede, Fotograful de fulgere,

precum ºi al romanului Tema pentru acasã,considerat, conform unui sondaj, cea mai cititã cartede beletristicã în ultimii zece ani, Nicolae Dabijaa obþinut ºi câteva premii prestigioase, dintre careamintim Premiul „Mihai Eminescu” al AcademieiRomâne, Premiul „Sfântul Gheorghe” al FestivaluluiInternaþional de Poezie din Serbia, Premiul Naþionalal Republicii Moldova ºi altele.

De altfel, cuvintele mele pãlesc în faþa talentuluisãu, înconjurat de-o tãcere a meditaþiei sublime:„Tãcerile sunt pline de cuvinte: ele au colþi,/sunt colorate,/ ºi prezic;/ dânsele pot preamultula-l cuprinde/ cum vorbele, ades, nu spun nimic”(Tãceri asurzitoare, p. 113).

Recunosc, într-adevãr, un poet de excepþie,puternic, energic ºi activ, ca scriitor ºi ca directoral revistei Literatura ºi arta, a Uniunii Scriitorilordin Republica Moldova, delicat ºi sensibil ca autor,rapsod al neamului românesc.

Currtea de la Arrgeºº

Anul VVI ��� Nr. 55 ((54) ���Mai 22015 2233

Cãrþi ººi aautori

Ni sse ppare ppotrivit sãreluãm ºi sã nuanþãmaici unele observaþii

cu privire la opera lui MihailDiaconescu, pe care le gãsimîn ampla ºi erudita monografieFundamentele teologice alefenomenologiei narative, scrisãcu dãruire ºi competenþã de

prof. univ. pr. Dumitru Radu (Editura ArhiepiscopieiTomisului, Constanþa, 2005).

Ca reinterpretare artisticã ºi redimensionarefilosoficã a unor valori consacrate, opera lui MihailDiaconescu, scriitor care se declarã tradiþionalist,este mereu surprinzãtoare. Este nouã în spirit.Este plinã de puternice accente critice adresatecontemporanilor. De altfel, romancierului, demisiaspiritului critic i-a fost totdeauna strãinã. În actele depromovare a valorilor româneºti, Mihail Diaconescunu este niciodatã defensiv, obosit sau conciliant.Este ferm. Este categoric. Este insistent demonstrativ.În plus, scepticismul, agnosticismul ºi relativismulcivic ºi moral, ca atitudini intelectuale, i se parhidoase. Aºa cum hidoasã i se pare ºi agitaþiasterilã ºi grotescã a celor apucaþi pe drumul înfundat,plin de gropi, al aºa-zisei avangarde artistice, defapt, o formã a propagandei întreþinute în Europade Komintern ºi plãtitã cu bani mulþi din bugetulUniunii Sovietice.

Toate romanele lui Mihail Diaconescu, observãpãrintele Dumitru Radu, conþin evocãri ale unor epociistorice care au în prim-plan creatori de culturã ºioperele lor. Pentru romancier, lumea româneascãpoate fi înþeleasã prin raportare la operele acestorintelectuali ºi la valorile artistice, morale ºi filosoficedãruite lumii de ei. Fiecare dintre aceste personalitãþi,împreunã cu operele lor, sugereazã profilul culturalal epocilor istorice pe care le reprezintã ºi, implicit,al întregului neam românesc.

Eroii sãi reprezentativi sunt intelectuali preocupaþi(obsedaþi în anumite momente) de operele la carelucreazã. Ei sunt pictori, filosofi, muzicieni, diplomaþi,sculptori, teologi, juriºti, istorici, scriitori, medici,dascãli, tipografi, actori, regizori de filme ºi de teatru,coregrafi, folcloriºti, etnografi, teoreticieni ai actuluimilitar, oameni politici, sociologi, în general naturivizionare ºi anticipative, angajaþi total în eforturilestãruitoare de realizare a creaþiilor care le marcheazãdestinele.

În relaþie cu modul specific de a înþelege omul,tema creaþiei are caracter fundamental în toateromanele diaconesciene care, laolaltã, formeazãfenomenologia narativã a spiritului românesc.

Mesajul ppersonajelor ddiaconescienese reveleazã în actele lor de creaþie.Ca instituire, respectiv ca realitate nouã

adãugatã celei vechi, ca participare la sensul spiritualal lumii ºi ca neliniºte a spiritului care se cautãpe sine prin raportare la Absolut, creaþia dã sens,valoare ºi îndeosebi demnitate vieþilor agitateale acestor personaje.

Omul creator ca imago Dei ºi aspiraþie spiritualãare o demnitate ºi o valoare unicã prin raportare laîntregul univers. În acest punct, convingerile filosoficeºi morale ale lui Mihail Diaconescu se întâlnesccu cele religioase. Apare limpede faptul cã el esteun mare apologet al valorilor creºtine. Antropologiacreºtinã ortodoxã susþine sensul romanelordiaconesciene.

Niciun alt scriitor n-a evocat în cultura românãatâtea ipostaze ale actului de creaþie intelectualãcâte a înfãþiºat Mihail Diaconescu în romanele sale.

Trecerea epicã de la fenomene la esenþaspiritualitãþii omeneºti, respectiv de la om ca realitatecontradictorie ºi mister inepuizabil în manifestãrilesale cele mai diverse, dar mai ales în actele decreaþie, ne reveleazã în Mihail Diaconescu un scriitororientat de mari elanuri teoretice ºi demonstrative.

Aºa cum s-a mai spus, creatorii de culturãînfãþiºaþi de Mihail Diaconescu nu sunt personalitãþiistorice de prim-plan. Dar, prin ceea ce au creatpentru contemporanii lor ºi pentru posteritate, eimarcheazã mult mai profund ºi mai durabil evoluþiaistoricã a neamului românesc ºi a lumii întregi decâtpersonalitãþile care au fost în prim-planul vieþii politice.

Creaþiile în care ei se angajeazã sunt ordonateºi ierarhizate de valori pe care le servesc cu credinþãneabãtutã. Creaþiile acestea sunt acte de îndrumarea spiritului ºi a faptei celor care le cunosc ºi le iubesc.

Prin aceasta, autorul spune limpede cã istoriaculturii se leagã, prin numeroase fire, de planurileeconomic, social, politic, militar ºi diplomatic,dar nu se confundã cu ele.

Interpretarea eroicã ºi tragicã, asociatã cuviziunea monumentalizantã a unor creatori devalori intelectuale cvasinecunoscuþi, din careMihail Diaconescu a fãcut eroi literari de prim-plani-a surprins pe mulþi cititori ºi critici. Dar aceastãinterpretare eroicã ºi aceastã viziunemonumentalizantã sunttemeinic ºi rafinatacreditate artistic.Ele s-au impus.

Eroii portretizaþide Mihail Diaconescusunt veºnic nemulþumiþi,frãmântaþi, dedicaþicreaþiei, dominaþi deidealurile sublime în carecred. Ei trãiesc mereuîntre cele douã stãriabisale de „agonie” ºi„extaz”. Ei nu acceptãdecât în perspectiva uneilucide ºi riguroase situãrianalitice ºi critice opiniiledominante în epocile încare trãiesc.

Aceºti iintelectualicreatori sunt, pede altã parte, niºte privilegiaþi ai sorþii, fiinþe

care pot sã vadã sublimul. Ei sunt ochii prin carelumea reuºeºte sã întrezãreascã sclipirile împãrãþieiDivine, sã vadã Frumosul ºi Binele din lume, de carealtfel ea nu ar fi conºtientã. Creatorii au menirea sãsensibilizeze, sã educe, sã înalþe, sã ºlefuiascã ºisã „construiascã”. Ei modificã realul dându-i trãsãturinoi, expresive. Ei contureazã spiritual o întreagãepocã, marcatã de creaþiile lor. Dupã fiecare nouãepocã în culturã, lumea nu mai este cum a fost.Ea face un salt evolutiv, creºte spiritual. Fãrã aceºticreatori, inovatori, am fi rãmas mereu la stadiulde culegãtori primitivi.

Tema intelectualului creator de valori, ca de altfelorice altã temã literarã, este inepuizabilã. Tocmaiaceastã problematicã, importanþa extraordinarã pecare creatorii, cu autoritatea lor intelectualã ºi moralã,au avut-o în conturarea destinului istoric al neamuluinostru, l-a fascinat pe Mihail Diaconescu. De aceea,prin intermediul acestora, el a dorit sã reliefeze epicºi simbolic o serie de epoci de culturã reprezentativepentru istoria ºi spiritualitatea poporului român. Eroiisãi sunt dominaþi de vocaþia lor creatoare ºi spiritualã.Ei sunt distinºi, erudiþi, introvertiþi, dar în acelaºi timpsensibili ºi fragili, mereu activi, angajaþi în proiecteîndrãzneþe. Pentru a finaliza aceste proiecte, eitrebuie sã dea dovadã de curaj ºi înverºunare,sã adopte un mod specific de viaþã, ascetic,sã depãºeascã obstacolele care le stau în cale.Aceste lupte ºi neliniºti, cãutãri, cãderi ºi înãlþãrisunt prezente în operele artiºtilor ºi comunicatelumii prin intermediul unor simboluri.

Eroii intelectuali portretizaþi de Mihail Diaconescuse remarcã prin sensibilitatea lor dureroasã,insuportabilã uneori, în contextul unor momenteistorice tensionate, apãsãtoare ºi ostile. Ei suntpreocupaþi de explorarea sinelui, de coborârea înabisul fiinþei umane, pentru a descoperi ºi analizaresorturile spirituale care îi susþin pe semenii noºtri.

Ei cred în forþa purificatoare a artei. Cred ºi înarta care are puterea de a regenera modul de a simþi,de a gândi ºi de a trãi al oamenilor de pretutindeni.Pentru cã adevãrata artã se adreseazã oamenilorde pretutindeni. Însetaþi de real, ei cred în criteriulevidenþei sensibile, dar ºi în vocaþia metafizicãpe care o servesc.

Fiecare dintre aceºti intelectuali este un omvulnerabil, fragil, preocupat de trãirea valorilorintelectuale, civice ºi morale, angajat în variateproiecte. Fiecare este atras de contemplaþie,

deoarece fãrã aceasta, fãrã visare, nu ar mai puteacrea ºi nici trãi. Intervin atunci când este necesar,acþioneazã ºi în planul real, implicându-se înevenimente sociale de mare amploare. Operelelor sunt revelatoare, deoarece rãspund atât vocaþieispeculative ºi filosofice a creatorilor, cât ºi unornecesitãþi spirituale, sociale ºi istorice precise.Existenþa lor complexã reveleazã, de fapt, dramele,neliniºtile, tragediile, împlinirile, proiectele, þelurileºi speranþele oamenilor din epoca în care trãiesc.Ei sunt însã, în primul rând, slujitori ai valorilormorale în care cred. Privirile lor sunt îndreptatemereu, indiferent de solicitãrile din existenþa pe careo trãiesc, spre cer, spre lumina, puterea, frumuseþea

ºi sprijinul ce vin de acolo, fiind într-o relaþiepermanentã ºi indestructibilã cu Divinitatea,susþinând, în orice condiþii, vecheaspiritualitate ortodoxã a neamului nostru.Vocaþia lor metafizicã este puternicãºi se manifestã în variate moduri.

Deºi sstrãbat eexperienþe ttragice,eroii aceºtia s-au smuls definitivdin mizeria, satisfacþiile efemere,

platitudinea, mãrunþiºurile, lipsa deperspectivã ºi noroiul vieþii cotidiene.Toþi au vocaþia eroismului, a creaþiei,a transcendentului, a eternitãþii,a înduhovnicirii. Preocuparea acestor eroipentru creaþie, filosofie ºi sfinþenie apareca un aspect semnificativ al istorieispirituale a românilor ºi, pe un planmai larg, a neamului omenesc.

În suferinþele teribile ale personajelortragice create de Mihail Diaconescu putemsesiza ceva din modul cum el, ca scriitor,

istoric ºi estetician, s-a raportat la lume ºi îndeosebila epoca sumbrã, contradictorie ºi violentã în care noitoþi trãim. Marea demnitate, morala severã, aspiraþiaspre Absolut ºi salvarea prin creaþie caracterizeazãpersonajele de care Mihail Diaconescu se simteputernic ataºat sufleteºte. Frumuseþea ºi sublimulcreaþiei sale romaneºti pot fi înþelese în primulrând prin raportare la aceste personaje.

Ceea ce este eroic, tragic, moral, spiritual,misionar, sacru ºi sublim în viaþa ºi creaþiile acestorpersonaje, semnificative pentru destinul românilorîn lume ºi în istorie, ne apare ca un imperativla o trãire demnã, dedicatã unor idealuri înalte ºisemenilor noºtri de pretutindeni. De aceea, în pofidaaccentelor ei tragice, opera lui Mihail Diaconescudegajã un optimism fundamental.

Acesta eeste uunul ddintre mmotivele pentrucare admiratorii lui Mihail Diaconescuvãd în el „un om mare”, respectiv pe „cel

mai reprezentativ scriitor al spiritualitãþii româneºti,începãtor al scrisului nostru viitor” (cuvintele acesteaaparþin pãrintelui Dumitru Stãniloae), un „titan alculturii” (cum a scris pãrintele acad. Irineu Popa,Arhiepiscop al Craiovei ºi Mitropolit al Olteniei),un „mag” („magul de la Vultureºti”, cum s-aexprimat criticul ºi istoricul literar Nicolae Georgescu),„o personalitate de anvergurã hasdeianã” (apreciereaaceasta îi aparþine criticului ºi istoricului literarTheodor Codreanu, care este ºi un eminent filosofal culturii), un scriitor „care a schimbat definitivmodul nostru de a percepe realul istoric transfiguratartistic” (afirmaþia aparþine pãrintelui Dumitru Radu),un „aristocrat al spiritului”, un „mare boier al arteicuvântului” (sunt afirmaþiile criticului ºi istoriculuiliterar Sergiu I. Nicolaescu).

Sunt opinii care explicã faptul cã despre MihailDiaconescu s-a scris mai mult decât despre oricarealt romancier din literatura noastrã de la cumpãnasecolelor al XX-lea ºi al XXI-lea.

Numai cine l-a auzit pe Mihail Diaconescuvorbind în public, în special în faþa studenþilor ºi amasteranzilor, ºtie cu câtã energie, eleganþã, spiritardent, fermitate intelectualã ºi risipã de argumenteîºi afirmã el convingerile, de la care nu s-a abãtutniciodatã. O memorie prodigioasã, o erudiþie mereuaplicatã ºi o atitudine categoricã îl ajutã în afirmareaacestor convingeri.

Intelectualul ººi ddestinul nneamului ssãuMMoonniiccaa DDUUªªAANN

Cãrþi ººi aautori

Currtea de la Arrgeºº

Anul VVI ��� Nr. 55 ((54) ���Mai 220152244

MMaannttaauuaa IIaannccuulluuiiEllizza RROHA

Scriitorul VValentin HHossu-LLongin vine cua sa carte Mantaua Iancului ºi alte istorisiri/evocãri transilvane (Ed. Betta, 2014),

urmãrind sã menþinã treazã conºtiinþa de sine aromânilor într-o vreme în care deschiderea graniþelorºi fluctuaþia, mai ales prin Europa, a milioane decompatrioþi în cãutarea unui loc de muncã, au ameþitºi au bulversat simþul apartenenþei la un neam.

Rod al unei trude de documentare, trecute prinfiltrul unei profunde gândiri ºi reflectare, timp de pestetreizeci de ani, acest interesant, captivant volum scriscu talent ºi cu suflet reaºazã la locul cuvenit noþiunilede neam, de patriotism, act sacrificial, ca valorimorale, spirituale, perene, statornicite prin jertfade sine a unor mari personalitãþi care au rãmasºi vor rãmâne în istoria noastrãca puncte de reper.

Marile evenimente înfãþiºate dedl. Valentin Hossu-Longin, cu acribieºi responsabilitate, se înscriu într-ofenomenologie ce vizeazã frãmântãrilesocial-economice ale timpurilorrespective, marile evenimenteistorice. Date istorice, unele mai puþincunoscute, lãmuresc pe deplin cititorul,mantaua Iancului ºi povestea sadevenind astfel un simbol al omenieiºi dragostei întru binele omului dinpopor. Pe o vreme cumplitã, AvramIancu, hãituit de autoritãþile austro-ungare, hãlãduieºte prin munþi, prinzãpada ce-i vine pânã la brâu. Pe ocãrare întâlneºte o tânãrã învãþãtoarecu bebeluºul bolnav, înfãºurat în paie.Degrabã taie poalele mantalei lãsândsã-l acopere doar pânã peste mijloc ºi oferã bucatade postav femeii sã-ºi înfeºe copilul.

Marile figuri istorice evocate au un destin pecât de mãreþ pe atât de tragic, pentru cã, în logicaîmprejurãrilor istorice care ne-au pus la încercaremanifestarea sentimentului patriotic, nu se poateexprima decât ca act sacrificial.

Valentin Hossu-Longin este un povestitorînnãscut, care capteazã atenþia cititorului cu vrajatalentului sãu, cu stilul limpede ºi sfãtos al scriiturii.Evenimentele istorice la care ne face pãrtaºi sederuleazã cinematografic, într-o coerenþã a cauzelorºi faptelor care par a veni de la sine ºi a se reclamaunele pe altele. Povestirile nu respectã o cronologie.Ne poartã prin viaþa unor personalitãþi, asistãmla perindarea unor evenimente majore ale istorieidin diferite timpuri, toate având ca numitor comunsacrificiul, dragostea de neam ºi lupta împotrivacotropitorilor de orice fel.

Avram IIancu, Crãiiºorul MMunþiilor, mareleluptãtor naþional împotriva opresiuniiaustro-ungare, este nevoit sã se retragã

într-o acceptare dureroasã, depresivã ºi fãrãsperanþã, totuºi lucidã, la fel ca Mihai Eminescu,doar un deceniu mai târziu.

Istoria poartã paºii amintirilor înapoi la alþisacrificaþi: Horea, trãdat ºi chinuit de autoritãþileaustro-ungare, în suplicii de o înspãimântãtoarecruzime, pe platoul supranumit „La furci”, în faþaa peste ºase mii de þãrani. Alãturi îi stau Cloºcaºi Criºan. Torþionarii unui alt imperiu, cel roman,l-au crucificat pe Iisus. Analogia este semnificativã.Faptele vorbesc de la sine: aºa-zisele imperii s-auridicat prin acte de sãlbãticie, jaf, tâlhãrie ca politicãde stat, astãzi luându-ºi pompoasa denumirede exemplare democraþii ºi model de convieþuire

ºi dezvoltare social-economicã ºi culturalã,ocupaþia producându-se cu aceeaºi sãlbãticie,dar la nivel economico-financiar.

Valentin Hossu-Longin este un scriitor-cercetãtor,un împãtimit arheolog ºi istoric, un autentic patriot,devotat adevãrului ºi intereselor naþionale, carevine, îngemãnând rafinamentul intelectual, spiritulde observaþie, cu o anume nobleþe a spiritului,sã surprindã episoade ale istoriei noastre maiapropiate ori mai îndepãrtate. Nu comenteazãfaptele, nu le analizeazã în mod direct, ci doar lepovesteºte, într-un fel inedit, devoalând sorginteaunor cuvinte ºi denumiri legate intrinsec de practicavieþii ºi statornicia dacicã pe aceste meleaguri.Înaintând prin negura vremurilor în anii de demult,

pe linia obiceiurilor, a tradiþiilor,a modului de viaþã, merge pe firulistoric pânã la daci, cu rãbdare ºiîncãpãþânare bazate pe adevãr ºidreptate ºi o logicã de netãgãduit.

Pagini tulburãtoare închinãmarelui poet naþional MihaiEminescu. În devenirea sa, poetuldebuteazã la vârsta adolescenþeicu un periplu iniþiatic prin Ardeal ºiMaramureº, cãutându-ºi rãdãciniledacice, uimind încã de atunci,risipind sclipiri geniale în discuþiilecu intelectualii întâlniþi în drumurilesale, parcã însemnând cu bornediamantine traseul ce va dãinui înmemoria neamului. Greutãþile vieþiisunt surmontate cu haz ºi curajde adolescentul bine clãdit,nepretenþios, doritor de cunoaºtere,

iubitor de viaþã ºi de oameni. Rãzboaiele daco-romane reprezintã un alt capitol

istoric interesant, în care explicã larg semanticaPosadei. Cuvinte de înaltã preþuire ºi recunoºtinþãaduce ilustrului arheolog, prof. Hadrian Daicoviciu,bunul ºi de neînlocuit prieten care i-a deschisporþile cunoaºterii în domeniul arheologiei, ca ºidezamãgirea sincerã a scriitorului împãtimit decercetarea arheologicã în faþa nepãsãrii autoritãþilorpentru pãstrarea vestigiilor de inestimabilã valoare,întâlnite la tot pasul în Munþii Orãºtiei, în arealulcucerit de romani.

Vine ºi rândul preumblãrii prin vremurile„descãlecãrii”, a formãrii primelor statevoievodale, a povestirilor despre originileacestora, transmise pe cale oralã, din generaþieîn generaþie. Cãlãuzit de datele existente, darºi de o logicã de necombãtut – fie în adevãrulistoric, fie în imaginaþie – face luminã în desiºullegendelor ce s-au þesut, eliminând confuziile.

Volumul dde iistoriisiirii ººii eevocãrii ttransiilvanese încheie apoteotic, cu o descriereamãnunþitã ºi o analizã la obiect a

marelui eveniment petrecut la 1 Decembrie1918 la Alba Iulia: „Urmeazã o lungã ºi pertinentãdemonstraþie a legimitãþii poporului românîmpotriva celor ce i-au fãrâmiþat-împãrþit vatra,fiind amintite momentele Mihai Viteazul, Horea,1848-1849, Cuza Vodã, Independenþa din ’77.Vasile Goldiº dã apoi citire proiectului de rezoluþieal cãrui prim punct consfinþeºte: AdunareaNaþionalã a tuturor românilor din Transilvania,Banat ºi Þara Ungureascã, adunaþi prinreprezentanþii lor îndreptãþiþi la Alba Iulia, în ziuade 1 Decembrie 1918, decreteazã unirea acelorromâni ºi a tuturor teritoriilor locuite de dânºii

cu România! În procesulverbal al adunãrii, se specificã:Aplauze frenetice; TrãiascãRomânia Mare! Lumea sescoalã în picioare, mâinile seridicã. Ora era punct 12.”

Recomand tuturorromânilor sã citeascã aceastãfrumoasã carte, care devine ºimai valoroasã prin includereatextelor a doi scriitori fascinanþi: acad. D.R. Popescu,cu textul-escortã de pe coperta IV, în care elogiindu-lpe autor spune: „(...) Ai scris prozã, ai fãcut partedintre reporterii ce-au avut în cãtare geografiaºi istoria României, nu ai practicat insulta lejerã,harþagul, pârþagul ºi relativismul balcanic! Nu te-aiîmbãþoºat cã ai dat de pãmânt cu injustiþia sau cãai pus în lojã justiþia istoriei – doar le-ai comentat,oglindindu-le. De aceea, aºtept cu încredere sã afluce-ai descoperit în timpul când Avram Iancu a lipsitdin istorie (...)”, ºi Emil Lungeanu, cu prefaþa Sf.Giulgiu al moþilor, mantaua lui Avram Iancu, în careapreciazã cã „(...) Principala distincþie a acestuidemers istoriografic faþã de precedentele în materieo fac, totuºi, nu (atât, n.n.) contribuþiile documentareproprii, ci (mai ales, n.n.) poeticitatea ºi însufleþireaîn care îl recunoºti pe autor (...).” ªi, tocmai aici stãnoutatea. Autorul a descoperit multe lucruri pe carele veþi afla numai citind cartea, care este un adevãrattezaur istoric. Cred cu tãrie cã aceasta, prinnumeroasele informaþii, foarte bine documentate,autorul parcurgând cu pasul ani de zile Apusenii,discutând cu bãtrânii locurilor, aflând legendele ºipoveºtile ce vin din vechime, poate avea un impactdeosebit asupra tinerilor, asupra formãrii conºtiinþeilor de neam, asupra sentimentelor de patriotism, dedragoste ºi de mândrie cã aparþin unui neam harnicºi cinstit, eroic în lupta sa continuã pentru a-ºi pãstraidentitatea naþionalã ºi a se impune ca naþiune înmarea familie europeanã, în ciuda vitregiilor abãtuteasupra sa de-a lungul vremurilor. Cartea poate fiun ghid util ºi un stimulent pentru tinerii care dorescsã-ºi îndrepte paºii spre studiul istoriei naþionale.

Închei cu poemul Apusenii, ce precedã istorisirea,scris cu inimã poeticã de Valentin Hossu-Longin.

Gãsim îîn oopera ssa uun nnaþionalism cconsecvent, puternic spiritualizat,afirmat limpede ºi transfigurat cu mijloacele oferite de subtilitãþileartei epice.

În aceastã operã, forma strãveche ºi foarte stabilã a romanului (ea vinespre noi din Antichitate) a fost utilizatã pentru a comunica, în egalã mãsurã,un naþionalism ferm, dar ºi un umanism neabãtut, dedicat oamenilor depretutindeni, aºa cum sunt ei, în cel mai autentic spirit al moralei creºtineortodoxe. Naþionalismul sãu puternic interiorizat, transfigurat ºi proclamat artisticeste expresia valorilor culturale, civice ºi morale, care l-au zidit sufleteºte, darºi al dragostei ºi al respectului total faþã de infinita bogãþie spiritualã a neamuluiomenesc de pretutindeni. Forþa ideilor ºi convingerilor lui Mihail Diaconesculucreazã temeinic în cultura românã de azi.

„Personalitãþile de culturã ºi operele lor, remarcã pãrintele profesor Dumitru

Radu în legãturã cu personajele diaconesciene, determinã mersul ascendent alistoriei spirituale a lumii. Sfinþii, teologii, filosofii, savanþii, juriºtii, logicienii, pictorii,scriitorii, preoþii, ierarhii, monahii, sihaºtrii, dascãlii, sculptorii, muzicienii, actorii,constructorii, tipografii, aurarii ºi învãþãceii tuturor acestora, pe care MihailDiaconescu îi evocã atât de insistent în romane, ilustreazã ºi determinã evoluþiaspiritualã a neamului românesc în timp ºi în lume. Ei contribuie, fiecare dupãputerile sale, la sfinþirea pãmântului românesc prin creaþii orientate de cele mainobile aspiraþii spirituale. Ei trãiesc mereu ameninþaþi de pericole copleºitoare,în epoci de crizã socialã profundã, ºi îºi pun întrebãri grave, insistent reluate,despre semnificaþiile cele mai înalte ale vieþii lor.

Sensul istoriei este obiectul cel mai important al gândirii lor creatoare.”(cap. „Magul de la Vultureºti” sau mitul Mihail Diaconescu. Datoria moralãa elitelor, pag. 359-360).

Apusenii

Peste ttot ttrecut-aa IIancu, ppeste ttot aa ffost uun HHorea; Sfinþii nneamului ººi-aai PPietrei ººi-aau ffãcut ddin mmunþi oo ÞÞarã,Apele-aau ssculptat ccetate, mmoþii –– llinguri ººi cciubarã.Brazi dde ssânge ººi ccolinde aau ccântat îîn vvremi ddurereaMoþilor zzdrobiþi dde uurã ººi dde aaurul ddin eeiIarba ttaie cca ssecurea, îîn ppãmânt aard ffocuri vvii,Pe ppodiºuri ttransilvane rrâurile-ss aargintii.Ne-aau ccãlcat ccopite mmulte, mmulþi þþãrânã aau rrãmas;ªi ddin mmunþi ccrescut-aau mmoþii, ffala mmândrului AArdeal;Tulnicau vvãile ttoate, ddintr-uun ddeal îînspre aalt ddeal...

Tulnicele ssunã iiarã, ccurg ppe CCriºuri aamintiri,Satele-ss mmuzee ggrele, ccu ppereþi dde ccodru-aadânc.Intrã îîn sstrãfund iizvoarã, ppe ssub nnori ttrec tturme aalbe,Roua-ii aaurul dde zziuã ddin llumina rrece-aa lluniiªi îîn AApuseni rrãsunã ffluierele ddin sstrãbuni.Pe ssub zziduri iiese ffierul –– ccel dde pplug ººi ccel dde sspadã ––Peºterile-ss ccatedrale ccu ppotire dde zzãpadã.Pe ccãrãrile sspre VVidra ººi sspre ÞÞebea, sspre AAbrud,Urcã ddorurile ttoate ººi sse-nncing ppânã-nn aamurg.Peste PPadiº ttoacã bbrazii, uumplând iinima dde lliniºti,De-ll aauzi hhorind ppe IIancu hhora CCelui ffrânt ppe rroatã...

Lin ccoline vvin sspre ttine, uumbra îîþi rrãmâne-nn ppajiºti ––Cu ppecetea ccea dde ssuflet iimprimatã-nn ÞÞÃRI DDE PPIATRÃ.

Currtea de la Arrgeºº

Anul VVI ��� Nr. 55 ((54) ���Mai 22015 2255

Cãrþi ººi aautori

Nu-mmii aamiintesc ccândam cciitiit ultima oarão carte aºa splendid

scrisã; multe pasaje m-aumiºcat pânã la lacrimi...Sper din tot sufletul cã presanoastrã, cea obsedatã decelebritãþi, va face o excepþie

de la meniul ei obiºnuit, atrãgând atenþia cititorilorasupra unei opere de literaturã adevãratã, spuneun comentator al reputatului The Telegraph dinLondra cu referire la o carte scrisã despre România:Along the Enchanted Way – A story of Loveand Life in Romania, autor William Blacker.

Ziaristul cu pricina nu e singurul încântat.„Captivant”, „aproape de sufletul meu”, „farmec ecuvântul cel mai potrivit”, „umor, poezie ºi pasiune”,„bine scris, cuceritor, extrem de original”, suntcalificativele venite din partea altor critici britanici.

Cum sã reziºti, român fiind, tentaþiei de a ociti? Cât de rar avem ocazia de a ne vedea prinochii altora! ªi cât de des ne sunt servite pãreripreconcepute sau, mai rãu, opinii bine frizate,ca sã nu ne simþim cumva lezaþi!

Nu e cazul lui William Blacker, care îºi propune înmod expres sã spulbere „miturile moderne” inventatedespre o Românie care nu existã, emise de unii careadesea nici n-au vãzut þara cu proprii lor ochi saucare judecã doar la suprafaþã, manipulaþi de presaºtirilor de senzaþie.

Dupã ºapte ani petrecuþi în România, nu încapitalã, ci în creierul munþilor, prin sate cu strãziîncã neasfaltate din Ardeal, Blacker nu suflã o vorbãdespre conþi vampiri, copiii strãzii, câini vagabonzisau hoþomãnii þigãneºti. Cu toate acestea, sau poatetocmai de aceea, reuºeºte sã fascineze mai multdecât au fãcut-o minþile fanteziste care se dedaula speculaþii elucubrante despre plaiurile mioritice.Adevãrul, ca de obicei, atunci când e spus curat,emoþioneazã mai mult decât orice produsal imaginaþiei.

Poate cã mirajul cãrþii se explicã prin faptul cãBlacker a scris-o în mod expres pentru conaþionaliisãi, pe care doreºte sã-i deturneze de la direcþiagreºitã a opiniilor prefabricate despre România.Cu atât mai interesantã devine pentru noi, cititoriiromâni, incursiunea în propria noastrã lume,privitã parcã invers, printr-un ochean întors.

„Uneori ai impresia cã-ntreaga ta viaþã convergespre un singur moment, în care cu simplitate ºiclaritate iei hotãrârea sã faci ceva care schimbãtotul, definitiv”, spune eroul unui film la modã, Avatar,atunci când ia decizia de a renunþa la destinul sãude pãmântean, devenind cetãþeanul unei planeteneatinse de virusul uniformizãrii. Aºa trebuie sãfi simþit ºi William Blacker atunci când, curios sãvadã Europa de Est dupã dispariþia Cortinei deFier, s-a oprit într-un sat maramureºean rupt parcãdintr-o realitate paralelã ºi... s-a hotãrât spontansã rãmânã acolo.

Opþiunea ssa rradicalã de a locui la þarã petimp nedeterminat (la stabilire, autorul n-afãcut un plan, nici cincinal, nici pe vecie, ºi

nici provizoriu), departe de confortul ºi de facilitãþilecare literalmente i-au fost puse în leagãn, e dovadaunui caracter integru ºi bine conturat, cu calitãþimorale de valoare, impresionant. Cine oare, indiferentdin ce mediu provine, se mai încumetã sã facã unasemenea pas definitiv? Cine alocã ani din viaþãunui asemenea ideal pe care mai nimeni, nici cei maiapropiaþi, nu l-ar fi luat în serios de la bun început?

De-a lungul drumului fermecat – Povestea uneiiubiri ºi trãiri în România se citeºte fluent ºi fãrãsincope, deºi acþiunea ei nu e palpitantã ca aunui film de aventuri, ci armonios-ritmicã, precumciclurile naturii ºi ale vieþilor protagoniºtilor ei:þãrani maramureºeni, þigani maghiari, saºi ardeleni,români din Podiºul Transilvaniei ºi... un englez carevorbeºte dialectul din nord, îºi cumpãrã coasã ºical, renoveazã casele celor plecaþi spre alte zãri, seîndrãgosteºte de temperamentul vulcanic al þiganilorºi prinde gustul bucatelor ºi obiceiurilor din strãbuni.

Setea lui nestãvilitã de a cunoaºte cât maimult din tradiþia ancestralã îi atrage simpatia celorîn mijlocul cãrora s-a strãmutat, dar trezeºte ºidorinþa unora de a profita de pe urma lui, respectivanimozitãþi, acolo unde prejudecãþile ºi autoritãþilelocale se tem de orice schimbare, fie ea ºi în bine.

Autorul, în acelaºi timp ºi personaj principal,dã dovadã de curaj atunci când se aliniazã datinilorlocale, adoptând inclusiv portul popular, nu dindorinþa de a se deghiza, ci pur ºi simplu pentru cãrecunoaºte cã acela este modul ideal de a te îmbrãcaîn climatul ºi condiþiile de viaþã de la faþa locului(nu degeaba costumul cu opinci s-a cristalizatpe parcusul a sute ºi mii de ani; sã vedeþi ce teoriebine fundamentatã are William pentru a salvade la dispariþie acest complement vestimentar!).

Curajul necesar adaptãrii menþionate în paragrafulanterior este unul ºi acelaºi cu curajul opunerii faþãde normele oarbeºi absurde, care seploconesc mottoului„de ce sã schimbãm

ceva, dacã aºa a fostdintotdeauna?” Aici,personajul-autor se opunenedreptãþii, dupã cum îidicteazã instanþa moralãproprie, observând cãceva deviazã de la fãgaºulechilibrului. Actele sale

comportamentale sunt mai curajoase decât alecelor care preferã soluþia nedreptãþii, motivândpalid cã ar fi mai simplu de supravieþuit aºa.

E-adevãrat cã uneori dã dovadã de mai multataºament faþã de glie decât mulþi dintre localnici,dar nu-nseamnã cã ar condamna pe cineva.Nu transpare nicãieri nici urmã de criticã la adresacelorlalþi. Tabloul general e oricum mult prea complexpentru a putea fi ciopârþit tranºant în „buni” ºi „rãi”,„activi” ºi „inactivi”, „alb” sau „negru”. Dimpotrivã,ideea cã tocmai coloritul divers al lumii noastreeste cel care ne conferã farmecul unic ºi caracterulautentic este cea care câºtigã teren.

William BBlacker îînvaþã de la gazdele sale –un cuplu de þãrani demni ºi respectaþi –nu doar limba, ci ºi dedesubturile vieþii lor

simple, patriarhale, acele lucruri care nu se transmitconºtient, dar pe care el se încãpãþâneazã sã leformuleze în cuvinte, spre amuzamentul celor din jur.O face, în parte, pentru cã asta ºtie sã facã cel maibine, sã scrie, ºi în parte pentru cã simte cã dacãn-o face el, n-o va face nimeni ºi, mai ales, pentrucã ºtie cã acele lucruri sunt, de fapt, fãcute pentrua fi „imposibil de spus”.

Pariu asumat, pariu câºtigat! Cuceritor, precumfarmecul pe care nu întâmplãtor l-a inclus în titlu,britanicul încãpãþânat ia taurul de coarne ºi ne facecadoul cel mai frumos posibil, cel care ne redã penoi înºine nouã, naturii noastre intrinsece, pe caren-am uitat-o, dar poate am... marginalizat-o puþin.

Dintre evenimentele care puncteazã viaþa obºtiisatului, legate de muncile agricole, de succesiuneaanotimpurilor sau de ciclul vieþii, înmormântãrilese remarcã în mod special, nu pentru cã ar fi unsubiect spectaculos, ci pentru cã sunt descrise cuun amestec de luciditate, smerenie, mirare ºi umordelicat la care nimeni nu s-a încumetat pânã acum.Tonul miºcãtor, dar fãrã patetism, se potriveºteca o mãnuºã tragismului ºi implacabilului situaþiei.Lui Blacker îi reuºeºte fenomenalul ºpagat întrevesel ºi trist, performanþã pe care doar înþelepciuneapopularã o poate egala, aceea de a zugrãvi neutru,

dar absolut, cel mai captivant ceremonial încãrcatde sensuri din viaþa comunitãþii, „plimbareaimaginarã”, compactã, pe fragila linie de demarcaþiedintre viaþã ºi moarte, dintre spus ºi nespus, dintrerevoltã ºi împãcare, dintre durere ºi desprinderefericitã. Nu scapã ochiului sãu veºnic treaz nicicomentariile admirative la adresa vestimentaþieiîngrijite a defunctului pe ultimul drum, dar nicieleganþa gesturilor ritualice, pline de demnitate,ale familiei îndoliate, nici crescendoul tragic albocitoarelor ºi nici sticla de horincã strecuratãîn sicriu, ca merindã pentru ultimul drum.

Ca pprobã dde uumor nnevinovat, fãrã intenþie,meritã exemplificatã întrebarea candidãa englezului cu privire la sensul mistic

ºi la eventuala semnificaþie adâncã a borcanuluicu nisip în care arde o lumânare, pe care-l vede

în repetate rânduri aºezat pe pieptulmorþilor în timpul priveghiului. Pe mãsuraîntrebãrii, rãspunsul þãranului e la felde dezarmant: „Borcanul cu nisip e utilca sã nu se rãstoarne sau sã se stingãlumânarea”. Superb! Dovadã cã nutrebuie sã ne cantonãm în ezoterisme,cãutându-le acolo unde nu sunt, undee doar viaþã în stare purã.

O altã mirare ºi probã de foc pentruautor este cea legatã de sacrificareaporcului în ogradã. Onoarea de a gustanu doar o datã, ci chiar de douã oridin urechea porcului Grigore, cu care

apucase sã se împrieteneascã înainte, îi e fatalãbietului William. Nu reuºeºte sã înghitã ºoriciul,lãcrimând ca un copil care refuzã convertireala canibalism, sub privirile amuzateale maramureºenilor contrariaþi.

Sunt multe pasajele de acest gen, care facdeliciul cititorului, rãspândite generos pe totparcursul volumului de 300 de pagini, dar arfi pãcat sã le divulg aici. Meritã citite ºi gustate peîndelete de cititor în liniºtea propriei sale singurãtãþi.

Farmecul menþionat în titlu nu e doar o figurãde stil, el e interpretat chiar practic de mulþi dintreprotagoniºtii care-l suspecteazã cã ar fi victimaunor farmece tipic româneºti, vrãji necurate carenu sunt rare pe la noi, dar care se pare cã pe InsulaAlbionului sunt la fel de exotice ca ºi ºarpele boa.

Filonul fantastic ocupã un loc de frunte în carte,intervenind pe parcurs în diferite ipostaze, subforme ºi varietãþi neaºteptate, care se pare cãne dau o notã de exotic în ochii strãinilor: farmecelede dragoste, deochiul, blestemul, slujbele negreºi vrãjitoarele albe sunt elemente frecvente, pecare cititorul le întâlneºte cu surprizã în satulcontemporan, de parcã ar fi coborât direct înlumea lui Sadoveanu. La fel de surprinzãtoaree ºi practicarea unor îndeletniciri demult uitate, cumsunt potcovarul, povestitorul satului sau fãuritorul decoase, meºteºuguri care au supravieþuit pânã astãziºi se practicã pentru cã e nevoie de ele, nu pentrucã ar reprezenta o atracþie turisticã.

Lucrurile ccu ccare ppoate nne-aam llãuda nnoi,cele legate de progres, nu-l impresioneazãaºa de mult cum o fac cele simple – aproape

cã-mi vine sã le spun momentan veºnice, dacãn-ar suna aºa imposibil, dar în spaþiul nostru rural,ameninþat pe zi ce trece de iminenþa uniformizãriicu restul lumii, exact acesta e stadiul pe careel l-a „fotografiat”: stadiul în care vestita „veºniciede la sat” pare a fi pe cale de a se destrãma.

Aºa se face cã învãþãm de la el sã preþuimiarãºi tradiþiile, natura ºi înþelepciunea înnãscutã aneamului. ªi da, învãþãm ºi cã unele lucruri încã maitreneazã, cã existã corupþie ºi rea-voinþã ºi pe la noi,ca peste tot, dar toate astea nu pentru cã autorul nile-ar sugera, ci pentru cã reies singure, din context.

Asemeni medicilor, obligaþi jurãmântului luiHipocrat, gazetarul William Blacker ia în serios regulaimparþialitãþii jurnalistice ºi se rezumã la a observaºi a relata, abþinându-se de la verdicte, fãrã a judecape nimeni. Dar o face cu o delictateþe ºi o implicarecare topeºte inima oricui.

Drumul ffermecãtorGGaabbrriieellaa CCÃÃLLUUÞÞIIUU-SSOONNNNEENNBBEERRGG

Cãrþi ººi aautori

Currtea de la Arrgeºº

Anul VVI ��� Nr. 55 ((54) ���Mai 220152266

EEsseeuull ccuullttuurraall,, îînnttrree ffiilloossooffiiee ººii ppuubblliicciissttiiccãã

Aurrelliu GGOCI

La ffel cca aalte llucrãri aale ddlui AAlexandru SSurdu,ºi volumul A sufletului românesc cinstire(Ed. Renaissance, Bucureºti, 2011) se aflã

la frontiera filosofiei cu alte domenii intelectuale, îninterferenþa componentelor unui univers cultural caredefineºte, într-un moment istoric precizat, specificulspiritual. Cele 16 texte vizeazã o problematicãdiversã, de la sfera didacticã la folcloristicã ºide la arta scrisului ºi logica istoriei la componentareligioasã ºi la metamorfozele gândirii economice.

Sunt eseuri flexibile, care mizeazã pe digresiuneasusþinutã estetic ºi prin gândirea speculativã,încercând sã aducã noutãþi ori nuanþe în zonebinecunoscute ºi de interes general ºi nu neapãratsã deschidã perspective inedite ori interpretãri noi.

Distinsul academician, am zice, excludeabordarea strict academicã, a unei supra-specializãri,pentru a îmbrãþiºa þinuta cercetãtorului aplicat,scotocitor, dinamic, accesibil, de – cum se zice –„truditor” în spaþiul inefabil al filosofiei culturii,continuând un proiect iniþiat ºi imaginat de ConstantinNoica, prin care se comenteazã diferite temeºi personalitãþi dedicate acestei sfere spirituale.

ASTRA, proiect culturalcomplex, conceput pe ideeanaþionalã ºi specific românesc,în orizontul social ºi politic dinultimele decenii de existenþã aleImperiului Habsburgic, rãmâneo temã reiteratã, dupã cum primaªcoalã Româneascã de pe lângã

Biserica Sf. Nicolae din ªcheii Braºovului ºiMuzeul ei extraordinar reprezintã o altã preocuparestatornicã a acad. Alexandru Surdu, iar alte studiisau articole întreprind alte „aventuri filologice”,precum istoria Codicelui de la Ieud.

Dl. Al. Surdu elaboreazã cãrþile sale numaiîntr-o stare de empatie cu subiectele alese, nu scriedecât despre ceea ce îi place, ce susþine afinitãþisau genereazã o atitudine într-un spirit comparatistºi în zona „umanioarelor.” Istoria, pedagogia,lingvistica, geografia, sociologia reprezintã zoneinterferente ºi adiacente, dar oricum premeditatede literaturã. Indiferent de specificul lor ºi deaplicaþia exercitatã, studiile ºi articolele, fie deistorie, pedagogie, sociologie sau istorie literarã,au un marcat caracter eseistic, inovator, chiarnonconformist, cu fine intuiþii în zona atitudinilorpersonalizate.

Asufletuluii rromânesc cciinstiire reprezintã a treiacarte de eseuri, în format mic, de buzunar,din seria de Comentarii (cu termenul în

accepþia lui Constantin Noica), dupã Comentarii larostirea româneascã,Editura Kron-Art, Braºov,2009, Izvoare de filosofieromâneascã, Editura

Biblioteca Bucureºtilor, 2010,constituind, probabil, o trilogiea demersurilor interdisciplinare.

Învãþãtura implicitã acãrturarului ar fi: înapoi la text,înapoi la cele mai vechi texteromâneºti, pentru a înþelegecorect viaþa naþionalã ºi specificul sufletului românescîn viziune istoricã ºi în diseminare teritorialã.Meditaþiile cele mai profunde ºi comentariile celemai strãlucite pot fi descoperite în texte vechi, înintervenþiile creatorilor anonimi sau în opera unorpersonalitãþi de altã facturã – precum mareleeconomist Petre Andrei, pentru cã acolose descoperã atitudini ºi viziuni autentice,nefalsificate de intenþii.

Autorul apeleazã chiar la etimologia lingvisticã(Cetatea cu nume de reginã) pentru a descoperisemnificaþii uitate în numele unor oraºe, darîncã ºi mai devoalat patetice sunt parantezelememorialistice, care par decupate dintr-o arhaitateincredibilã.

Chiar dacã parcurgem o perioadã confuzã,dl. academician, cu viziunea sa beneficã, apolinicã,asupra capacitãþilor poporului român, descoperãtotuºi o razã de luminã pentru salvarea ºieflorescenþa sufletului (spiritului) naþional. Soluþia?Munca, hãrnicia de care am dat mereu dovadãºi o mai performantã organizare socialãa inteligenþei noastre istorice.

Mai ppresus dde ttoate, aaflãmde lla eel cum este cândiubeºti România nu

pentru cã eºti „rudã” cu ea, cipentru cã te convinge. Aflãm poatemulte lucruri pe care le intuiam. Nu ni le spune cineva care se pricepe la ele,ci unul care le descoperã ºi le colecþioneazã zi de zi, ca pe niºte mãrgele înºiratepe aþã, cu bucuria neºtirbitã a copilului netarat, capabil a le încadra la nivel macrocu discernãmântul adultului, asamblându-le într-un cadru mult mai larg, raportatla lumea din afarã. Blacker ni le spune toate rãspicat, fãrã ascunziºuri saufalsitãþi, cucerindu-ne din primul moment.

Spre deosebire de noi, care privim „detaliile” perene din moºtenirea ancestralãca pe un „dat”, cam demodat, dar de la sine înþeles, jurnalistul care a cutreieratlumea ºtie ce anume ne individualizeazã în raport cu alte naþii, simte cã nusuntem comparabili cu nimic din altã parte ºi, mai grav, simte cã planeazã unpericol. El se încumetã sã facã un pas în apãrarea acestor valori, mobilizându-senu doar pe sine, ci ºi pe alþii.

Calitãþi are multe cartea aceasta, dar poate chiþibuºul ei cel mai de preþeste acela cã redã imaginea noastrã într-o oglindã curatã, fãrã patima care debunã seamã i-ar fi fost fatalã dacã ar fi fost scrisã de un cronicar de pe la noi.Proverbialul calm englezesc, dublat pe alocuri de nota de umor dulce-amãruispecific britanicilor, face din aceastã relatare un adevãrat giuvaer, arareoripãrtinitor, niciodatã jignitor. Noblesse oblige!

Ceea ce nouã poate ni se pare desuet, pueril, depãºit, revine cu avântîn atenþia publicã ºi ne produce acea revelaþie pe care o bãnuiam, dar pecare încã n-am avut curajul s-o strigãm în gura mare: România este într-adevãrfermecãtoare, e altfel, ºi asta nu doar de ieri-alaltãieri, de când cineva cu talentinventiv a propagat acel slogan turistic subordonat obligaþiei de „a fi altcumva”,pentru a deveni atrãgãtori pentru turiºti, de dragul impactului forþat de împrejurãriºi de împrejurimi, dar nu de preaplinul care vine dinãuntru.

Dupã ce am ciugulit pentru curioºi doar câteva dintre savuroasele detalii alerelatãrii, revin la mesajul de ansamblu, care face ca acest volum sã nu fie uitatdupã prima citire, ci sã bântuie mai departe prin mintea celor care au apucatsã se „contamineze” cu dragostea necondiþionatã a acestui autor pentru cauzaaparent pierdutã a unei lumi pe cale de dispariþie. ªi din nou am impresia cã pânãaici a fost uºor tot ce am scris, ca o divagaþie de la esenþial, ca un fel de amânarede la „ruperea de nori” pe care aº dori sã o provoc aici. E vorba de mult mai multdecât despre simpla poveste a unui plai cu dor, fie el ºi de baladã, e mult maiprofund decât sensibilizarea unor suflete receptive la frumos, la speranþã, la viitor.

Conexiunea pe care o fac eu – ºi cred cã ºi autorul e de aceeaºi pãrere –e de domeniul pragmatic ºi mult mai general, din pãcate, la fel ca toate ideilecare au schimbat cu adevãrat faþa lumii. Problema pe care Domnia Sa o supunediscuþiei nu e doar cea a unei lumi pe cale de dispariþie, ci a întregii lumi carese surpã, a întregului „balast” pe care îl aruncãm peste bord pentru a progresa.

Fireºte cã trebuie sã fim dispuºi sã facem sacrificii dacã vrem sã progresãm,dar întrebarea pe care o pune autorul e mult mai subtilã: de unde ºtimcã progresul este cel care ni se pare nouã a fi?

Suntem dispuºi sã punem la bãtaie ºi ultimele bastioane planetare deconvieþuire paºnicã dintre om ºi naturã în favoarea standardizãrii forþate,când omul preia comanda ºi natura se... adapteazã? (Darwin zice cã se poate.)

Dacã da, atunci cine ne garanteazã cã suntemsuficient de „copþi” pentru a face faþã situaþiei, pentrua lua frâiele în mânã? Oare natura e de acord? Dacãnu consimte, suntem suficient de receptivi pentru acapta la timp rãspunsul ei? Ce garanþii avem cã þelulnostru obsedant e corect? E sigur cã nu greºim atuncicând pretindem cã am fi deþinãtorii cãii unice?

Exemplul aasfaltãrii sstrãzilor ddin ssatulmaramureºean în care autorul ºi-a stabilitgospodãria dupã ºapte ani de superbã

aclimatizare spune multe. Ceea ce pentru el e undezastru, pare a fi o binecuvântare pentru toþi ceilalþi.Expresia veºtejitã „neted ca-n palmã” e înlocuitãcu entuziasm de „neted ca asfaltul”.

„Copiii nu vor mai putea sã se joace pe stradã”,argumenteazã William.

„Nu-i nimic, se vor juca în altã parte”, îi rãspundvecinii.

„E drept, dar atunci vor fi departe de câmpul vostruvizual ºi veþi începe sã vã faceþi griji din pricina lor!”, insistã William. Cu toateastea, nimeni nu-l bagã-n seamã pânã la momentul în care unul dintre cei maidestupaþi la minte bãieþi ai satului cade victimã unui absurd accident cauzatde excesul de vitezã.

ªi totuºi, lumea continuã sã-ºi doreascã „progres”. De vinã sunt reclamelede la televizor, care îndeamnã la cumpãrat de toate, inclusiv ghearã cu braþextensibil, pentru scãrpinat spatele, aparat care vine la pachet cu un sãpunlux, gratuit, made in China...

Uneori, goana dupã progres nu se deosebeºte cu nimic de orbirea propriefundamentalismului religios. A pretinde cã urmãreºti ceva „benefic pentrutoatã lumea” presupune sã ºtii ce anume îºi doreºte fiecare ºi sã uiþi cã nutoþi ne dorim aceleaºi lucruri. Chiar dacã în esenþã sunt total opuse, capitalismulºi comunismul au ceva în comun, ceva care nu funcþioneazã bine: prezumþiauniformizãrii nevoilor noastre, ideea cã suntem cu toþii identici sub aspectulresorturilor interioare. Progres e un concept larg. Pas de þine pasul cu el.

Har Domnului, nu este aºa! Tot mai mulþi sunt cei care se opun valului.Omenirea are din ce în ce mai mulþi exponenþi care, asemeni lui William Blackersau, sã zicem, eroului Jake din filmul Avatar, nu doar renunþã la „binecuvântãrile”modernitãþii, alãturându-se populaþiei bãºtinaºe, ci mai au ºi puterea de a explica,argumenta, de a convinge ºi comunica celorlalþi motivele deciziei lor.

Închei tot cu un citat dintr-un recenzent britanic: „Povestea e scrisã aºa debine, de afectuos, de delicat ºi mereu interesant... m-a fãcut sã râd ºi sã plâng...e de departe cea mai bunã carte pe care am citit-o despre aceastã parte a lumii”(Jason Goodwin, istoric ºi scriitor englez, nãscut în 1964).

Nouã nu ne rãmâne decât sã sperãm cã într-o bunã zi nestematele culesede William Blacker pe traseul sãu încântãtor, printr-o Românie distilatã înretortã de whisky, dar sublimatã în horincã de calitate supremã, vor fi accesibileºi în traducere în limba românã, aºa cum ar merita ºi Domnia Sa, dar maicu seamã noi toþi.

(Spania, martie 2015)

Currtea de la Arrgeºº

Anul VVI ��� Nr. 55 ((54) ���Mai 22015 2277

Cãrþi ººi aautori

Din ppãcate, eepoca dde iindolenþãºi decrepitudine pe care o trãim va rãmâneca un fel de avanpremierã a Apocalipsei:

„Lucrurile, din pãcate, stau tocmai pe dos. Câinii numai umblã de mult cu covrigi în coadã, deºi aleargãacum hãmesiþi pretutindeni ºi chiar se strâng înhaite, iar pe deasupra lor trec stoluri negre de cioriºi de corbi în cãutare de hoituri, în timp ce cloþaniiies chiþãind de prin munþi de gunoaie lãsate la dospitºi aleargã pe strãzi ca-n vremuri de ciumã. Vezipretutindeni ruine de fabrici ºi uzine, ziduri de haleprãbuºite, silozuri goale ºi ruginite scârþâie în vânt,ºi atârnã parcã din nori macarale pãrãsite ca niºtespânzurãtori uriaºe, peste ziduri lovite de basculante,pe care le sparg apoi nevoiaºii cu barosul, ca sãtragã din ele sârme ºi fiare coclite. Ogoarele se întindnãpãdite de pir, de rogoz ºi scaieþi, arse pe alocuride foc ºi nãpãdite de soare, se risipesc treptatsemãnând a pustie. Porcii, caii ºi toate vitele aufost lãsate sã moarã de foame, rozând la zãbrelede cuºcã, la fel ca gãinile care se mâncau unelepe altele sau erau arse cu raþe ºi gâºte cu tot încrematorii de cãtre cãlãii îmbrãcaþi în salopetede cosmonauþi. Vezi pretutindeni scene de groazã,ca dupã rãzboaie atomice închipuite, ºi te fereºticând bate vântul ºi rãscoleºte praful, ziarele vechiºi pungile goale, sã nu te calce cumva, din goana

cailor, cei patru cavaleri ai apocalipsei.”Sufletul românesc care este ºi spirit plenitudinar,

chiar dacã nu a descoperit cãile sã se bucure deexistenþa în Grãdina Maicii Domnului, mai poatefi trezit din letargia nepãsãrii ºi disoluþiei: „Oricumne-am imagina sufletul nostru, ca spirit sau ca duh,el este legat de locurile acestea: de munþi, de plaiuriºi de ape, de bãrãgane ºi de mãri, din care s-aridicat, cu voia Bunului Dumnezeu, ºi în care se vaîntoarce. Pe teritoriul acesta imens al traco-geþilor,creºtinaþi de Sfântul Apostol Andrei, din carene-a mai rãmas astãzi doar o parte din pãmântulromânesc, la care se uitã vecinii noºtri, aduºide vânturile pustiei, ca vulturii ºi corbii.

Dacã ppãmântul aacesta aa ffost ccu aadevãratGrãdina Maicii Domnului, cea fãcãtoarede minuni, ºi dacã sufletul românesc

are o bunã parte cugetãtoare, speculativã, cuma ºi dovedit-o de-a lungul ultimelor douã mileniide dreaptã credinþã, atunci, în ciuda vremurilor grelecare s-au abãtut din nou asupra noastrã, sufletulacesta ar putea fi trezit la nemurire, prin vorbefrumoase, prin epode, prin meditaþii ºi prinrugãciune.”

În Cuvântul înainte care apreciazã situaþiade azi a României ca pe o Apocalipsã, autorul

nu ezitã sã afirme cã limba cea dulce româneascãeste limba în care vorbeºte câteodatã Dumnezeu.

Limba rrãmâne eelementul ffundamental caredefineºte orice creaþie ºi orice activitate.Astfel, Mircea Vulcãnescu a formulat o serie

de întrebãri privind caracterul naþional al filosofieiscrise în limba românã. Iatã aceastã clarificareesenþialã în comentariul academicianului AlexandruSurdu: „Mircea Vulcãnescu a vorbit despreposibilitatea unei filosofii româneºti, bazatã pe limbaromânã, gãsind cuvinte cu semnificaþii filosoficecare nu se mai aflã în alte limbi. A vorbit despreins, fire, chip, rost, despre originea lor, încãrcãturalor sentimentalã româneascã, legãtura lor cu destinulºi trecutul nostru, cu credinþele ºi speranþele noastre,schiþând pe baza acestora un sistem filosofic numitDimensiunea româneascã a existenþei a desãvârºitConstantin Noica în Rostirea filosoficã româneascã,rãspunzând astfel pozitiv la întrebarea lui MirceaVulcãnescu: În ce mãsurã se poate vorbi deo filosofie româneascã? Se poate vorbi în mãsuraîn care o putem rosti în limba noastrã.”

Mai multe studii fac o apologie a instituþiilor careau susþinut cultura poporului român în Transilvania,de unde s-au generat atitudinile, iniþiativele ºi cãrþilefavorizante unui discurs exegetic ori speculativ.

Lacrima AAnei

prevestire ccu AAna

Vai, cade Ana, îndelung în ziduriþipãt cu jertfã, smuls naturiiþãrm putrezind sub ploi, fãrã de sinedeschisã poartã-n drumurile urii

cu ochi inert, înceþoºatde sub cupolã, dumnezeu pândeºte– nesigur semn de întrebare – var ºi vopsele-i tremurã pe deºte.

geometrie rrefuzatã

Pãdurile-n galopuriîncep sã mã-mpresoareumbre aud fuginddin cãprioarerob sub cupole-nvinsede mii de anieu, Meºterul Manole plâng.

nu!trupul de femeie-i prea fragilºi prea duios, ºi-ar plânge

ape-n ziduri

nu!mãnãstirea-ar fi o-ngenuncherecupola, biatã rugã de-ndurare

nu, Anã, uitã drumul,pasulde ochiul meu, ascunde-þi-l!subþiremã-nvãluie destinulcând, nemilos, compasulte-ncercuie în zidde mãnãstire.

testament

Var ºi cãrãmidã, nouã meºteri maritrunchiul mi-l râvneºte zidul nesupusmunþi ºi pãsãri fie clipei lãutariînãlþaþi zidirea tot mai sus, mai suuus!

strângeþi trupu-n lanþul varului, zidiþigleznele în piatrã, umerii-n creneleochii-n colonade – tragici ºi smeriþilacrimi de vã-ncearcã, mã zidiþi în ele!

vis dde ttemplu

Plânsã pe odoareveºtedã culoare

pãrul, tragic haoszbor uitat în naos

ochiul princiarsoare pe altar

glasul, cântec slobodzbucium lin de clopot

prin vitralii oarbenoaptea vãzu-mi soarbe

...Anã, Anã, Anã,culcã-te-n icoanã!

imperiul ddupã

Mã întrebaþi: ce va fi dupã?

vã aud inimile împovãrate cum întreabãle ºtiu tremurãtoare în mistriileabur alunecând pe umeriiagonizând în perete

mã întrebaþi: ce a fost înainte?

vã aud ochii neliniºtiþi cum întreabãei care vãd ºi înþeleg frunzele, apeleei care vãd ºi înþeleg munþii, pãsãrilerãdãcinile, soarele, luna,sânii femeilor, mersul ezitant

al pruncilorei care vãd ºi înþeleg Aneleei care vãd ºi înþelegtoate câte s-au nãscutpentru a fi înþeleseîn marea trecere a lumii

mã întrebaþi: ce este acum?când sunteþi încã datori mistriei

nouã meºteri marisãlbatecã vietate, visultresare în cupola mãnãstiriitrece-n culori ºi-n arcade

gândite, cu uitarea cea de pe urmãîncep cupolele sã-ºi spunãvestea de a fi fost

sunt pânã dincolo de mine încercuitîn umbre, în cãrãmizicu preþul secundelor

fruntea s-a boltit fãrã sã vadãzborul cupolei, insinuantul chipal jumãtãþii de univers

voi, nouã meºteri mari, desenaþiîn arcade

promisa limitã fãrã sfârºit a cupoleicãutaþi în rãdãcina zidiriisemnul de vârf, mercurulsuitor prin nevãzute veneascuns în armoniile trezite una din altacum pruncul din patimã ºi lacrimãcum piatra din neîncetata moarte

a râuluicum râul din vanitatea muntelui

de-a plângeºi marea din credinþa râului cã numainegându-se pe sine, adevãratul,

se cunoaºte

cu preþul secundelorochii au amurgitumerii ºi-au întors aripile-n adânccãtre locul dintotdeauna al echilibrului(numai prin întoarceri la matca dintâiposibilul triumf al zidirii strigã în cupolãîn orizontul de sus al jertfei mele, cândpelerin fãrã trup, urcmunþii, cobor vãile lumii –întotdeauna rãmâne o zareinaccesibilã sângelui viu)

voi, nouã meºteri mari, pãrãsiþiultima luminã a ochilor meice cautã zborul nepieritoarelor stelepãrãsiþi arcadele orizontal desenateale frunþii, culcate sfielnic pe zidurisã nu mai nãruie trupulpãrãsiþi sfidãtorul ceas cândfiecare moare-n celãlalt

pânã sus, cãtre cer, bolta urcaþi-oegalã lui, sfidare din stâncã ziditã

nouã meºteri mariAnã, uitarea-mi din urmã...

de coloane mã rupºi devin mãnãstire

sângele, sângelearde-n mistrii.

ºoaptã uultimã

ªi calcã, Anã, linfãrã sã vezicum zidurile-ncremenite tac

aleargã linprin pajiºtile verzi

hlamidã fie-þitremurul din lac

alungã-þi ochii, Anã,din desenede mucenici cu iarnã învãlmãºitã-n veneºi-ntemniþatã nefiinþã-n gene

în noaptea mãnãstiriirâzi, Anã, pentru mine

nu cãuta cu degetesub varulpalid de vremuritrecãtoru-mi chip

nu-þi umili genunchiila altaruliluziei jigniteîn abur-arhetip

nu crede-n sfinþiîn christ nu crede, Anã,refuzã deznãdejdiivremelnicul pãcat

din zid îþi strig„eºti singura icoanãsub crucea mãnãstiriio juuuralt dumnezeun-a existat!”

Un ppoem dde Nicolae DDragoº a mmai ffost rreluat llaaceastã rrubricã, îîn nnumãrul ddin lluna mmai aa aanului ttrecut.Ulterior, sscriitorul nne-aa ssemnalat uun îîntreg cciclu dde ppoemededicate mmeºterului MManole ººi AAnei, ccu ttitlul „„învingãtorul

învins”, aapãrut îîn vvolumul ssãu Coloanã dde-aa llungul, publicatla EEditura EEminescu, îîn aanul 11971, ssub mmottoul ...pe AArgeºîn jjos/ ccând MManole ssfântu’/ ººii-aa vviisat mmormântu’. RReluãmdin aacest cciclu mmai mmulte ppoeme.

Currtea de la Arrgeºº

Anul VVI ��� Nr. 55 ((54) ���Mai 220152288

La ppas pprin ssatul gglobal

Mãreþia ccivilizaþiei cchineze, ajunsã pânã înzilele noastre, fãrã fracturi ºi de fiecaredatã pe planuri superioare, se datoreºte,

printre mulþi alþi factori, ºi propriei concepþii militare,care descinde ºi ea din filosofiile tradiþionale,din îndrumãrile marilor gânditori ai antichitãþii.În înþelepciunea lor, aceºtia susþineau cã rãzboiulnu este benefic ºi, de aceea, el ar trebui pornit doaratunci când nu mai existã o altã cale. Mai era ºi ideeacã omul binevoitor nu are duºman sub ceruri. Printreaceºtia, se impune ºi Sun Tzu, un renumit generalºi filosof al antichitãþii, care a lãsat moºtenire o cartede cãpãtâi pentru tacticienii ºi strategii lumii. Estelucrarea clasicã, cunoscutã sub numele de Artarãzboiului, care continuã sã fie predatã ºi astãziîn toate academiile militare din lume. Sub acest titluse aflã, de fapt, arta pãcii, respectiv arta de a obþinevictoria fãrã luptã, care constituie deviza mareluistrateg Sun Tzu. Cu o asemenea bazã teoreticã aculturii sale militare, China a traversat mileniile fãrão gândire belicoasã, strãinã de ideea cum cã rãzboiuleste o continuare a politicii, însã prin alte mijloace.Au cunoscut ºi chinezii ºahul, însã nu au agreat finaluljocului prin mat, adicã totul sau nimic. Lor le-a fostºi le-a rãmas drag jocul propriu, vechide peste 4.000 de ani, weichi (GO înjaponezã), care presupune libertateade miºcare, incursiuni strategice,încercuire, capturare, rãbdare ºiflexibilitate, în cadrul unei campaniiprelungite pentru supravieþuire.

Arta rãzboiului, apãrutã în PerioadaPrimãverii ºi Toamnei (770-776 î.Hr),face posibilã o primã ierarhizare afazelor de rezolvare a unui conflict.Se indicã, în primul rând, soluþionareaprin mijloace tactice, apoi diplomaticeºi numai dupã aceea atacarea armateiinamice ºi, respectiv, ocuparea unuioraº. Deci, prioritarã era distrugerearezistenþei inamicului prin tot felul destratageme (Cele 36 de stratageme dinArta rãzboiului). Dupã Sun Tzu, rãzboiul esteo chestiune de viaþã ºi de moarte, de securitate sauruinã. De aceea, rãzboiul sã fie pornit numai dupãce au fost cântãrite bine avantajele ºi dezavantajeleacestuia pentru supravieþuirea naþionalã. Toaterãzboaiele, mai sublinia Sun Tzu, se bazeazã peviclenie, ele fiind o competiþie a înþelepþilor. Pentruel, hotãrâtor era avantajul strategic, adicã sã loveºtiacolo unde inamicul nu se aºteaptã, cu mijloaceindirecte, imposibil de anticipat; sã transformipunctele tari ale duºmanului în slãbiciuni, iar puncteletale slabe, în puncte tari. Pentru aceasta, trebuiesã-þi cunoºti bine adversarul, lucru care se poateface numai cu oamenii ºi prin oameni. ªi aºa aparecea mai timpurie teorie a spionajului. În accepþiuneaclasicului chinez, noþiunea de cunoaºtere estemai complexã. El spune: cunoaºte-þi inamicul,dar cunoaºte-te pe tine însuþi ºi aºa poþi susþineo mie de bãtãlii fãrã pericolul înfrângerii.

Arta rrãzzboiiuluii a llui SSun TTzu i-a ghidat pestrategii militari spre victorie mai mult de25 de secole. Dar nu numai pe ei. Oamenii

de afaceri au fãcut din lucrarea clasicului chinezun ghid preþios pentru domeniul lor de activitate.A apãrut chiar un volum intitulat Arta rãzboiului deSun Tzu pentru oameni de afaceri ºi investitori,semnatã de Dean Lundall, specialist în arbitraj ºitranzacþii valutare. Aºa se face cã opera lui Sun Tzu,inclusã de UNESCO printre capodoperele chinezeºti,nu mai este o lecturã obligatorie doar în academiilemilitare, ci ea se aflã pe birourile directorilor executiviai unor mari corporaþii, sublinia Dean Lundall.Volumul sãu este croit pe structura celor 13 capitoledin Arta rãzboiului a lui Sun Tzu ºi, sub forma unorreplici, prezintã modul în care strategiile învingãtoareale clasicului chinez pot fi adaptate astãzi la domeniuleconomico-comercial. Considerând cã ºi aici estevorba de supravieþuire într-un anume mediu ambiant,autorul subliniazã necesitatea ca omul de afacerisã cunoascã mai întâi circumstanþele în care se aflãel ºi adversarii lui pe piaþa unde se acþioneazã ºiabia dupã aceea sã decidã dacã se aruncã sau nuîn luptã. Din consideraþiile sale de naturã economico-financiarã nu puteau lipsi referirile la ideile clasiculuichinez cu privire la faptul cã rãzboaiele se bazeazãpe viclenii, pe stratageme, pe folosirea spionilor.În acest sens, recomandãrile sale pentru oameniide afaceri sunt cât se poate de transparente.

Preceptele din Arta rãzboiului a lui Sun Tzu

nu sunt mai puþin importante în plan politic.Cunoscutul om politic ºi diplomat american HenryKissinger acorda o atenþie specialã acestei temeîn lucrarea sa Despre China, tradusã ºi în limbaromânã. El evidenþia, în primul rând, faptul cãdoctrina militarã chinezã se deosebeºte fundamentalde cea a Occidentului. Este o doctrinã bazatã pesubtilitate, care rareori vizeazã obþinerea unui rezultatprintr-o înfruntare de tipul totul sau nimic. În opinialui Henry Kisinger, Sun Tzu rãmâne unul dintre ceimai strãluciþi strategi ai istoriei, iar lucrarea sa seconstituie într-un text fundamental, mereu actual,al artei militare. Cât despre gândirea strategicã aþãrii sale, Kissinger sublinia cã neglijarea preceptelorlui Sun Tzu a fost o cauzã importantã a eºecurilorsuferite de America în rãzboaiele din Asia.

Este cunoscut faptul cã Henry Kissinger a avutnumeroase contacte cu liderii chinezi, atât în etapacând se pregãtea stabilirea de relaþii diplomatice

între SUA ºi China, cât ºi dupã aceea.El a lãsat ºi pagini antologice desprefelul cum i-a perceput pe conducãtoriichinezi: Mao Tzedong era filosofulrece, care-i trata pe interlocutorii sãide la înãlþimi olimpiene; mandarinulCiu Enlai conversa cu nonºalanþaºi înþelegerea superioarã a unuiînþelept confucianist; Deng Xiaopingse concentra în discuþii pe aspectepractice; Jian Zeming se abãtea celmai mult de la profilul politicianuluidin Regatul de Mijloc, dând expresieunui plan bine calculat de integrarea Chinei într-o nouã ordineinternaþionalã. Kissinger a maiobservat cã ospitalitatea chinezãurmeazã ºi astãzi tradiþia imperialã

ºi nu stilul contemporan, devenind astfel un importantelement de strategie. Din cele mai vechi timpuri,sublinia Kissinger, chinezul era omenos ºi mãrinimoscu vecinii care-i apreciau ºi îºi însuºeau cultura sa.Ospitalitatea la curþile imperiale chineze avea reguli,dar ºi þinte, bine stabilite. La modã, erau cele cinciispite, cristalizate prin dinastia Han (206 î.Hr. – 220d.Hr.): haine ºi trãsuri frumoase pentru a corupeochii; bucate alese pentru a corupe gura; muzicãºi femei pentru a corupe urechile; reºedinþe semeþe,cereale ºi sclavi pentru a corupe stomacul; banchete,unde mâncarea ºi vinul sunt primite chiar din mânaîmpãratului, pentru a corupe minþile.

Tot îîn ddinastia HHan apare ºi diplomaþiamireselor: curtea imperialã oferea prinþesedrept soþii pentru prinþii sau regii popoarelor

nomade din Nord, care ameninþau graniþele Chinei.Acestea porneau spre viitorii lor soþi însoþite dealaiuri numeroase, care se constituiau, de la început,în puncte de culturã ºi influenþã. În zilele noastre,s-a vorbit tot mai mult de diplomaþia zâmbetului ºia ºarmului, cu care China câºtigã teren ºi influenþãîn lume. Politica externã chinezã, spun analiºtiiîn strategii mondiale, are o viziune proprie, cea aarmoniei, a unitãþii în diversitate, cu rãdãcini puterniceîn învãþãturile marelui filosof clasic Confucius. Însã,astãzi, în plinã globalizare, aceastã diplomaþiechinezã a armoniei se bazeazã nu doar pe culturaei tradiþionalã, ci ºi pe un calcul de oportunitate.Obiectivele majore ale politicii externe a Chineisunt pacea ºi dezvoltarea, din care rezultã cele treiarmonii, proclamate de Beijing: dezvoltarea paºnicã,societatea armonioasã, lumea armonioasã. Chinaa ajuns la vârful piramidei de putere din lumeîntrebuinþând mijloace de influenþã puternice ºieficiente. Extinderea influenþei Chinei în lume sedatoreazã nu doar atracþiei irezistibile a unei vechiºi strãlucite civilizaþii, ci ºi pârghiilor economico-financiare ºi politice. În noile condiþii geostrategice,recomandãrile lui Sun Tzu privind cunoaºtereasituaþiei de ansamblu, a adversarului ºi a proprieipersoane, împreunã cu setul necesar de stratageme,dobândesc noi valenþe. Pentru a-ºi susþine ritmurileînalte de dezvoltare ºi pentru a deveni prima putereeconomicã a lumii, China are nevoie, ca de aer,de materii prime ºi de pieþe de desfacere. De aceea,ea cautã sã-ºi asigure prezenþa oriunde sunt întruniteaceste douã condiþii de bazã. Succesele Chineipe acest plan se explicã ºi prin faptul cã extinderea

influenþei ei nu este perceputãdrept o ameninþare pentruzonele vizate, întrucâtdemersurile chineze nu suntde naturã imperialistã, caale Occidentului din secolulal XIX-lea. Diplomaþia chinezã,mult mai subtilã, cu rãdãcini înArta rãzboiului a lui Sun Tzu, se regãseºte astãziîn strategia lui Deng Xiaoping privind o ridicaresilenþioasã a Chinei, care sã nu sperie vecinii ºisã nu perturbe pacea lumii. De aceea, China esteperceputã drept o putere mondialã responsabilã.

Este oo sstrategie ccare ddã rroade. Dã roadeîn Asia de sud-est, unde China a devenitpartenerul comercial numãrul unu, depãºind

SUA. Expansiunea sa economicã ºi demograficãeste expresia necesitãþii de a securiza unele zonefoarte bogate în resurse naturale precum þiþei,gaze naturale, metale strategice etc. Dupã opiniaunor economiºti, dominaþia economicã chinezãfuncþioneazã ºi ca motor al modernizãrii þãrilordin zonã. La fel ºi în Africa, unde China pune labãtaie sume enorme pentru proiecte de cooperareeconomicã. Este vizat, cu prioritate, þiþeiul african(reprezentând 8,9 la sutã din rezervele mondiale),în ideea de a-ºi diversifica sursele de aprovizionare,evitând astfel o dependenþã prea mare de un OrientMijlociu instabil. Aºa se explicã ºi faptul cã China,spre deosebire de þãrile occidentale, oferã ajutoareºi împrumuturi generoase, fãrã a acorda prea multãatenþie politicii interne a þãrilor africane partenere.Interesele primeazã! ªi în cazul Africii se observãcum expansiunea economicã a Chinei este însoþitãºi de o expansiune demograficã. La nivelul anului2007, peste 700.000 de chinezi se stabiliserã în þãriafricane. Pânã la urmã, tot aurul negru motiveazãºi investiþiile masive ale Chinei în unele þãri dinAmerica Latinã (Argentina, Brazilia, Chile, Venezuela,Bolivia, Cuba). Penetrarea puternicã chinezã pe piaþalatino-americanã a subminat serios poziþia dominantãa SUA. Din datele publice, rezultã cã, în ultimii 10-12ani, relaþiile economico-comerciale ale Chinei cu þãriledin zonã au crescut de 12 ori, în timp ce ale SUAabia dacã s-au dublat.

ªi, în fine, sã revenim în vecinãtatea Chinei,pentru a arunca încã o privire asupra unor aspectemai deosebite ale raporturilor chino-ruse. Într-unarticol anterior, aminteam cã, prin tratatele inegale dinsecolul al XIX-lea, China a pierdut în favoarea Rusieiun milion de kmp din teritoriile aparþinãtoare imperiilorMing ºi Qing, la care nu a renunþat niciodatã. Dovadãºi declaraþia unor lideri ai comuniºtilor chinezi dinanul 1938: China actualã nu este decât o parte dinChina istoricã... Noi vrem sã preluãm tot ceea ce s-aîntâmplat între Confucius (sec.VI î.Hr.) ºi Sun Yatsen(sec. XX). Însã, chinezii au aºteptat cu rãbdare pânãcând condiþiile prielnice, de care vorbea Sun Tzu,s-au ivit în contextul actual al globalizãrii. Privindpe hartã, observãm cã suprafaþa în disputã se întindede la Lacul Baikal, pânã la Vladivostok, în interiorulcãreia se aflã ºi Mongolia. În opinia unor comentatori,Mongolia chiar pare decupatã din trupul Chinei.Este un teritoriu vast, extrem de bogat în þiþei, gazenaturale, cãrbune, uraniu ºi alte minerale strategice,cherestea ºi cine mai ºtie ce mai este pe acolo.Este o zonã slab populatã, care, dupã pãrereaeconomiºtilor, favorizeazã nu doar expansiuneaeconomicã, dar ºi cea demograficã a Chinei. Sigur,aceastã evoluþie intrã în conflict cu interese suveraneale Rusiei asupra teritoriului ºi a resurselor naturalepe care le conþine. Însã, în condiþiile creºteriipresiunilor occidentale ºi americane de tot felulasupra Rusiei, parteneriatul ruso-chinez ar puteapresupune ºi unele concesii în Siberia.

Acum, ssã llãsãm SSiberia ºi sã mergem ºi înEuropa, unde, la fel ca în America ºi în altezone geografice, întregi ramuri economice,

comunitãþi umane tot mai numeroase, chiar ºi bugetede stat depind, în mãsurã sporitã, de banii chinezilor.Astfel, China, folosind pârghii politico-diplomaticeºi economico-financiare, a ajuns deja cea de adoua mare putere economicã a lumii, cu influenþãtot mai mare pe plan mondial. Dupã principiulvaselor comunicante, unii câºtigã, iar alþii pierd.

Arta rrãzboiuluiIIoonn PPÃÃTTRRAAªªCCUU

Currtea de la Arrgeºº

Anul VVI ��� Nr. 55 ((54) ���Mai 22015 2299

Lumea mmuzicii

Anul ttrecut, ppe2 nnoiembrie 22014,s-au împlinit 160 de ani

de la „trecerea la cele veºnice”a protopsaltului Anton Pann.

Cunoscut de publicul larg, de-a lungul timpului,în special pentru cântecele de lume pe carele-a compus, el reprezintã, de fapt, un începutde legimitate a muzicii culte româneºti, atâtîn genul laic, cât ºi în cel religios.

Un articol apãrut, la 4 noiembrie 2014, în ziarulLumina al Patriarhiei Române (Anton Pann, vrednicslujitor al cântãrii bisericeºti româneºti, semnat depr. lector dr. Zaharia Matei), ne-a readus în memoriefigura sa emblematicã ºi ne-a predispus la omeditaþie asupra a ceea ce înseamnã el în istoriamuzicii româneºti, de aproape douã secole. Totodatã,ne-a apãrut în memorie muzica atât de inspiratã alucrãrii Variaþiuni simfonice pe un cântec de AntonPann, scrisã în 1955 de compozitorul TheodorGrigoriu, în care este evocatã sonor tocmaipersonalitatea sa. De ce atunci, dupã 100 de ani,Anton Pann era un simbol reprezentativ pentrumuzica româneascã, iar astãzi, dupã 160 de ani,ne incitã la a ne pune întrebãri de fond desprelegitimarea identitãþii muzicii româneºti culteîn contextul muzicii universale europene?

Secolul al XIX-lea a însemnat pentru multepopoare, ca ºi pentru noi, trezirea conºtiinþei de sineºi a dorinþei de emancipare în cadrul imperiilor carele înglobau. Naþiunile se consolideazã prin culturã,iar cultura nu se poate lipsi de componenta muzicii.Adesea, tocmai acest element este ignorat sau maipuþin cunoscut, poate pentru cã inefabilul muzicaleste mai greu accesibil ºi omul tinde sã reþinãconcretul, materialul artistic scris sau desenat,vizual ºi palpabil, iar nu vibraþia sonorului, armoniilorauditive care se pierd în spaþiu. Cã totuºi omulare nevoie ºi de aceastã componentã sonorã staudovadã cele mai bine de 12 secole de muzicãeuropeanã cultã, care s-a format ºi evoluat mai întâiîn spaþiul occidental, pe baza melodicii populare, darmai ales a cântului gregorian, pentru cã profesioniºtiiau fost din rândul clericilor. Þãrile fondatoare au fostFranþa, Flandra, Italia, Anglia, Spania..., iar muzicao numim astãzi „universalã”, pentru cã de-a lungulsecolelor a cucerit întreaga planetã, capodoperelesale fiind cântate acum în toatã lumea. Evoluþiaei a mers lent ºi natural, dar sec. al XIX-lea a adusîn discuþie ºi alte popoare, pe lângã ele ºi al nostru,aderând la principiile muzicii universale, prin forme,tehnici, sisteme tonale, armonice etc. Cum puteauele, însã, aduce o notã care sã le defineascã ºi sãse facã auzite în contextul general, trezind interesul?

Aceasta aa ffost îîntrebarea pe care ºi-au pus-oºi fruntaºii culturii muzicale de la noi, în acelcontext istoric. Modelul vestic, prin tehnica

de compoziþie, era uºor asimilabil; mulþi dintre eierau deja ºcoliþi în Occident, la Viena, Paris, Leipzigetc. Desigur, baza melodicã, esenþa spiritualã ar fitrebuit sã defineascã etosul românesc ºi, bineînþeles,acesta era perfect reflectat în cântecul popularºi în melodica psalticã (de origine bizantinã).

Coincidenþã (sau nu), în aceeaºi perioadã, încadrul ecleziastic de la noi se punea problema de„românire a melodiilor bisericeºti”. Pe lângã cursurilede psaltichie în „noua sistimã”, pe care le susþineaîncã din 1817 dascãlul Petru Efesiu la BisericaSf. Nicolae-ªelari (în Bucureºti), unde se ºcolise ºiAnton Pann, se instituie ºi o comisie de românire acântãrilor, din care face ºi el parte, alãturi de MacarieIeromonahul ºi de Panaiot Enghiurliu (vezi articolulcitat). Românirea textelor bisericeºti, cântate pânãatunci în greacã ºi slavonã, implica ºi adaptareamelodiilor acestora la limba românã, þinându-se

cont de noua sistemã ºi de caracteristicilecântului psaltic bizantin, de la care muzica psalticãromâneascã se revendicã, în sensul continuitãþiitradiþiei ortodoxe. Aici, aportul lui Anton Pann estesubstanþial, atât prin geniul muzical înnãscut, cât ºiprin cunoaºterea ºi practicarea cântului popular ºi acelui de stranã, dar ºi a iniþiativei extraordinare de aînfiinþa o tipografie ºi de a multiplica aceste producþiimuzicale, laice ºi religioase, poetice ºi melodice.

Astfel se justificã punerea numelui sãu în frunteaunei liste memorabile de personalitãþi determinantepentru cultura muzicalã româneascã, începutã pe lamijlocul secolului al XIX-lea ºi dezvoltatã pânã astãzi.Astfel se justificã rapelul la melodica sa în diverseipostaze ale muzicii noastreculte ºi identificarea cu el aacestei „duble personalitãþi”a melosului caracteristic, deîmbinare a laicului cu religiosul,în ideea de a defini etosulmuzical românesc, traseulurmat de compozitorii înaintaºiducând la apariþia geniuluirecunoscut al lui GeorgeEnescu ºi la parcurgerea rapidãa stadiilor clasice, romantice,moderne ºi contemporane înistoria muzicii româneºti, decãtre o pleiadã a compozitorilorsecolelor XIX ºi XX.

Primele îîncercãri s-aureflectat în genul coral, acelaºi gen cu carepornise ºi muzica occidentalã, dar cu zece

secole mai înainte. Deci, istoria muzicii poate fisocotitã la noi ca având o „vechime” de douã secole.În aceste douã secole, muzicienii români au trebuitsã strãbatã cu „viteza sunetului” o evoluþie pe careculturile fondatoare o strãbãtuserã pe parcursul unuimileniu. Grea misie! ªi totuºi „minunea” s-a petrecut.

Înaintaºii muzicii româneºti au perfecþionat artacântului coral ºi a compoziþiei în acest gen datoritãfaptului cã acest mod de interpretare muzicalã erala îndemânã ºi formaþiile corale puteau fi mai uºorînfiinþate. Dovadã sunt numeroasele Reuniuni(societãþi) de cântãri corale care au luat fiinþã,mai ales în pãrþile Ardealului ºi Banatului, dar ºiîn Principate. Corurile erau legate de comunitãþilesãteºti, meºteºugãreºti, ºcolare sau orãºeneºtiºi radiau din centrul cultural al acestora: ºcoalaºi biserica. Majoritatea mentorilor erau învãþãtoriºi preoþi, iar cei care au fundamentat marile ºirenumitele formaþii erau absolvenþi de conservatoareeuropene, dar ºi de teologie ortodoxã.

Trebuie sã evidenþiem aici aceste personalitãþi ºiaportul lor esenþial în fundamentarea ºcolii muzicaleromâneºti, tocmai prin apelul la melodica popularãºi psalticã. Nu ne propunem sã epuizãm subiectul,atât de vast, ci sã punctãm câteva repere orientativepentru o viitoare aprofundare.

Dacã în cadrul coralelor care funcþionau pelângã biserici, repertoriul era strict religios, servinddesfãºurarea liturgicã, reuniunile corale laice aveauun repertoriu mult mai larg, îmbinând lucrãrile laicecu cele religioase. Între cei care s-au dedicat acestuipionierat în genul coral îi putem aminti (într-o ordinecronologicã, pe cât se poate), în primul rând pecei care au activat în a doua jumãtate a secoluluial XIX-lea: Dimitrie Suceveanu (n. 1816), Ioan Cartu(n. 1820), Theodor Georgescu (n. 1824), ªtefanachePopescu (n. 1824), Gheorghe Dima (n. 1847), CiprianPorumbescu (n. 1853) realizatorul, printre altele,al unui armonios Tatãl nostru, Eusebie Mandicevski(n. 1857), Iacob Mureºianu (n. 1857), Ioan Zmeu(n. 1860, profesor de psaltichie la ªcoala deCântãreþi Bisericeºti din Curtea de Argeº), Nicolae

Severeanu (n. 1864), Dumitru Georgescu-Kiriac(n. 1866) º.a.

Apoi, pe cei care, nãscuþi spre sfârºitul secoluluial XIX-lea, au continuat tradiþia în secolul al XX-lea:Timotei Popovici (n. 1870), Ioan Popescu-Pasãrea(n. 1871), Trifon Lugojanu (n. 1874), TeodorTeodorescu (n. 1876), Nicodim Ganea (n. 1878),Gheorghe Cucu (n. 1882), Gavriil Galinescu(n. 1883), ªtefan Popescu (n. 1884), Dimitrie Cuclin(n. 1885), Ioan Chirescu (n. 1889), Marþian Negrea(n. 1893), Sabin V. Drãgoi (n. 1894), Nicolae Lungu(n. 1900) º.a. (date biografice preluate din LexiconulMuzicienilor Români de Viorel Cosma).

Secolul XX aduce ºi o amplificare în domeniulcercetãrii muzicologice, implicând ºibizantinologia. Cercetarea cântului bizantinºi eforturile depuse de muzicienii specializaþipentru a-l transcrie din notaþia psalticã în cealiniarã (europeanã) a deschis calea cunoaºteriimai largi ºi mai profunde a acestui tezaurinestimabil. Unul dintre cei mai importanþia fost pãrintele Ioan D. Petrescu, pasionatde cercetarea ºtiinþificã, dar ºi un cântãreþpsaltic renumit, care a determinat o ºcoalãde cercetare bizantinologicã ºi a pus bazeleunui sistem de transcriere a muzicii psalticeîn formatul scrierii liniare occidentale. Astfels-a putut cunoaºte ºi aprofunda fondul melodicpsaltic ºi de cãtre muzicieni laici, care l-aupreluat în creaþiile lor.

Pe aaceastã bbazã, a muzicii coralereligioase ºi a cercetãrilor debizantinologie, s-a dezvoltat

ºi muzica instrumentalã de inspiraþie melodicãpsalticã, secolul XX, prin remarcabila contribuþiea compozitorului Paul Constantinescu, consfinþindaceastã tradiþie. Sunt cunoscute oratoriile sale dePaºti ºi de Crãciun, Patimile ºi Naºterea Domnului,dar ºi o serie de lucrãri camerale ºi simfonice avândo tematicã melodicã psalticã (bizantinã).

Modelul sãu a fost preluat ºi dezvoltat ºi în creaþiaaltor compozitori români ai secolului XX, între care:Marþian Negrea, Sabin V. Drãgoi, Dimitrie Cuclin,Ion Dumitrescu, Gheorghe Dumitrescu, Zeno Vancea,Theodor Grigoriu, Doru Popovici, Viorel Munteanuº.a. Astfel, ºcoala muzicalã româneascã decompoziþie s-a fundamentat temeinic pe aceastãcomponentã reprezentativã ca etos, putând invocatradiþia alãturi de cele mai reuºite tentative de inovare.

Pentru cã muzica este o artã „temporalã”(ea nu existã pentru public decât în mãsura în careeste interpretatã, prinzând viaþã sonorã în concertesau înregistrãri), suntem tentaþi sã o considerãmdoar din punctul de vedere a ceea ce auzim astãzi.ªi nu totdeauna se poate aduce în prim-plan tot ces-a scris, din diverse motive, preferându-se creaþii deultimã orã, care au ºi ele dreptul la viaþã (mãcar într-oprimã audiþie). Se poate întâmpla, din aceastã cauzã,sã se uite sau sã se ignore multe dintre creaþiile carear trebui considerate de istoria muzicii româneºtica fiind universal valabile.

În aceste câteva rânduri, am încercat sã punctezimportanþa acestora ºi necesitatea de a fi cunoscutepentru a se putea înþelege un fenomen de oamploare ºi o complexitate de care puþini s-auapropiat. Dorim, de asemenea, sã atragem atenþiatuturor celor care sunt interesaþi de fenomenulcomponistic românesc, de aceastã culturã muzicalãcare este fundamental implicatã în definirea culturiiromâneºti, cã, deºi a strãbãtut doar douã secolefaþã de cele douãsprezece numãrate de culturilefondatoare ale Europei, este totuºi foarte profundãºi densã, cu rãdãcini într-un melos milenar, caredefineºte fiinþa poporului român: cântul popular ºimelodica psalticã, naturalul ºi culturalul deopotrivã.

Muzica ppsalticã - iizvor dde iinspiraþiepentru ccreaþia mmuzicalã rromâneascã

MMiihhaaeellaa MMAARRIINNEESSCCUU

Aº mmai aadãuga îîncã uun eelement, unul mai mult de coloraturã. Este vorbade sport, unde au apãrut situaþii, considerate absurde, când finanþeleºi nu performanþele decid clasamentele. Este datã drept exemplu

situaþia de la un recent campionat european de tenis de masã, la care22 de chinezoaice naturalizate fãceau parte din echipele Germaniei, Anglieisau Portugaliei. În cazul Germaniei, din lotul de cinci jucãtoare, patru erauchinezoaice. Concluzia (care nu-mi aparþine) nu putea fi decât cã banul

îþi permite sã-i setezi pe sportivii chinezi ºi sã-i faci sã se simtã mai nemþi decâtnemþii, sã-i faci blonzi ºi sã-i botezi Hans Ding Dong sau Helmuth Na Li.

În final, putem constata cã, în prezent, Arta rãzboiului a lui Sun Tzu estevalorificatã pe deplin de chinezi, tocmai în sensul economico-financiar subliniatde Dean Lundall: sã evaluãm adversarul ºi situaþia strategicã, sã ne adaptãmtacticile la mediul în continuã schimbare ºi sã alegem cu grijã momentulîn care sã acþionãm sau sã nu acþionãm.

Sorin SStãnescu este un autor cutrecere meteoricã prin SF-ul românescºi cu imagine iniþial supradimensionatã

de ºansa de a fi câºtigat, cu povestirea sa dedebut, Lumini în adâncuri, premiul I la Concursulnaþional (ºi internaþional) organizat de revistele depopularizare a ºtiinþei din mai multe þãri socialiste,în 1962 – ex aequo cu povestirea lui GheorgheSãsãrman, Cãtãlina. De profesie medic, manieralui de anticipaþie seamãnã cu încercãrile fãcutela mijlocul anilor ’50 din secolul trecut de o seriede veleitari agreaþi de revista ªtiinþã ºi tehnicã(Mircea Pârjol, Alecu Flegon, Dem. Urmã, N. Topor,Radu Sergiu ºi alþii), care „revoluþionau” pe hârtie,în texte lejere, viitorul profesiei lor. Spre deosebireînsã de aceia, doctorul Stãnescu lasã sã pãtrundãîn medicinã nu doar complicaþii electronicelegate de biociberneticã ºi „electrobiologie”(un „bioendoscop” pentru vizionarea pe dinãuntru acorpului uman, un „laringostroboscop” care amplificãefectele corzilor vocale ale persoanelor aflate încomã, permiþând redarea gândurilor unui astfelde pacient), ci ºi elemente de medicinã alternativã,ceea ce era, în epocã, un gest curajos. Pagini întregise dedicã noþiunilor fundamentale din acupuncturachinezã tradiþionalã ºi din textele tantrice alehinduºilor, aduse în sprijinul descoperirilor moderneprivitoare la funcþionarea, în organismul uman, a„componentelor nervoase vegetative, «simpaticul»ºi «parasimpaticul», aflate sub diriguirea scoarþeicerebrale”. Conferinþele þinute de profesorul AnandRao discipolilor sãi provizorii Serghei Alexeev,Percy O’Kelly ºi Florin Beleº þintesc spre realizareaunei „corticalizãri” a creierului prin autohipnozãºi „hibernaþie artificialã”, calitãþi din domeniul deactivitate al fakirilor indieni. Metafora titlului se leagãmai întâi de experienþele desfãºurate în ocean, undeRao încearcã sã amplifice ºi sã propage în mediulacvatic stimulii nervoºi ai scufundãtorilor. „Luminiledin adânc” se transferã apoi asupra organismuluiuman, pe care acelaºi savant neconformist ajungesã-l exploreze pe dinãuntru, ca la cinematograf,dar nu prin procedee pur tehnologice (precumîn Cãlãtoria fantasticã de Isaac Asimov), ci princoncentrare mentalã ºi autosugestie. Constrânsã

sã „opereze” la modul cel mai disperat un cazde apendicitã ºi peritonitã avansatã, conºtiinþa„biostimulatã” a lui Rao evolueazã la nivelulstructurilor microscopice prin corpul inert al asistenteisale, Lucia, unde intervine cu succes în rãzboiulcu bacteriile ucigaºe:

„Pe când eram purtat de celula cu care eram«acordat prin spaþiile lumii microscopice», m-ampomenit într-o luptã la care am asistat mut de uimire.Dintr-un fel de tunel argintiu aflat lângã ºirul sferelorturtite care reprezentau celulele, am vãzut deodatãapãrând o formã lunguiaþã ce se târa pânã înapropierea uneia dintre sfere. Deodatã, formalunguiaþã aruncã un fel de scânteie spre celulã,apoi prin milioane de pori împroºcã împrejurun fel de lichid care începu sã se întindã în lãturi«îmbibând» fiecare celulã la care ajungea. Iar fiecaresferã-celulã «mânjitã» astfel pãlea vãzând cu ochii.

Am înþeles. Forma lunguiaþã era o bacterie,iar lichidul vâscos era toxina care distrugea celuleleþesutului. ªi bacteria porni mai departe, cãtre«mine». Cãtre celula care eram «eu»!... O fracþiunede secundã m-a cuprins o fricã asemãnãtoare aceleiape care o simþi când eºti atacat de o fiarã sãlbaticã.ªi asta nu era totul! În spatele microbului apãrudin fundul «tunelului» încã unul ºi încã unul! Primulse apropia încet de mine ca o râmã giganticã ºifioroasã… ªi atunci s-a întâmplat fenomenul salvator!M-am gândit cu putere cã trebuie sã-l nimicesc.ªi deodatã tunelul începu sã se lãrgeascã, sãse dilate, ºi din pereþi izbucnirã niºte fiinþe sfericede un albãstrui incandescent care înaintau caniºte meduze uriaºe. Microbul nu mai apucã sãmã atace. Prima «meduzã» pluti încet deasupra lui,se desfãcu în douã vãluri care cuprinserã întregulcorp al microbului, paralizându-l complet. Apoi,încet, încet, îl dizolvã bucatã cu bucatã. «Meduzele»salvatoare nu erau decât leucocite, globule albe.”

În vvizualizarea pplasticã a unor asemenea situaþiipe care manualele de medicinã le comunicãprofesional, sec ºi abstract, autorul e superior –

stilistic vorbind – restului povestirii, unde subiectulîngrãmãdeºte scheme caracteristice anticipaþieicu caracter tehnicist, neuitând sã facã „obligatoriul”

elogiu al viitorului optimist alomenirii ºi sã spulbere, ca peun microb atacat cu vigoarede leucocite, „mitul înfrângeriiomului de cãtre maºinã”. ÎnSF-ul românesc, Adrian Rogozavea sã reia puþin mai târziu tema vizualizãriicorpului uman ca univers complex, coerent la nivelulnaturii sale microscopice, dar povestirea sa Oriana,eu ºi Gemmi 1, 2, 3… (1964), fidelã unei betonateconcepþii materialiste, nu va mai conþine nicio aluziela „suspectele” tehnici orientale, folosind pentru„cãlãtoria fantasticã” vehiculul miniaturizat produsde o sofisticatã ciberneticã a viitorului („polipodmoletronic”, „virus electronic”).

Sorin SStãnescu a mai publicat în Colecþia„Povestiri ºtiinþifico-fantastice” povestireaintitulatã Frumoasa din planeta adormitã

(1965), unde o experienþã stranie conduce lareproiectarea formelor vii sub o altã stare deagregare a materiei. O metamorfozã, în fond,ca în basm. ªi tot ca în basmul de la care lucrareaîºi trage titlul se produce deznodãmântul, eliberareaprin sãrut a lumii încremenite în vraja declanºatãcândva, la modul experimental. O ultimã lucrare decare avem cunoºtinþã, Fantastica spadã a cavaleruluiJoost van Deck (1970), expune istorii tenebroaseþesute în jurul unei arme enigmatice, nãscocitã dealchimiºti ºi ajunsã în contemporaneitatea noastrãca obiect de colecþie, dar încã râvnitã de diverºiindivizi dubioºi, care vãd în ea o sursã de putereºi de câºtig ilicit. Spada în cauzã produce, îndecursul timpului, mai multe ucideri inexplicabile,de la distanþã, consemnate de martori în diverserelatãri cu caracter fabulos. Dincolo de aceste miciscene epico-dramatice, autorul o priveºte ca gadget,ca obiect straniu capabil sã stârneascã imaginaþiatehnicã a cititorului. Invitat de arheologul Fabiende Meirleyr sã descâlceascã enigma bizarei armedin panoplia sa, fizicianul belgian Roger Lacombedescoperã în cele din urmã modul de funcþionarea spadei fulgerãtoare ºi sistemul de baterii electriceascuns de alchimiºti în teaca ei. Anticipaþia devineaici sursã de aventurã detectivã, în genul povestirilorlui Conan Doyle din ciclul holmesian.

Currtea de la Arrgeºº

Anul VVI ��� Nr. 55 ((54) ���Mai 220153300

Orizont SSF

De lla mmedicina iinsolitã la sspada ccu bbaterii

MMiirrcceeaa OOPPRRIIÞÞÃÃ

Scriam, îîn aarticolulde lluna ttrecutã, cãîn Galaxia noastrã,

cea pe care o vedem în nopþilecu cer curat arcuindu-se pestecer ºi pe care o numim CaleaLactee, sunt cel puþin o sutãde miliarde de stele, dar în

Universul pe care-l vedem cu aparatele noastre suntcel puþin o sutã de miliarde de galaxii asemãnãtoare.Mintea noastrã, deprinsã cu dimensiunile omeneºti,cuprinde cu greu aceste valori imense. Pentru mulþi,milioanele ºi miliardele de stele, de ani, ori de ani-luminã, devin doar simple substitute (folosite uneorila întâmplare) pentru „foarte mult”.

Propun o singurã comparaþie: dacã „marginile”Universului cunoscut ar fi la hotarele Europei, înPortugalia, în Urali ºi la aceeaºi distanþã în toatecelelalte direcþii, inclusiv în sus ºi în jos, atunciGalaxia noastrã ar încãpea în Piaþa Unirii dinBucureºti, iar distanþa dintre Sistemul Solarºi cea mai apropiatã stea – distanþã pe carelumina o strãbate în patru ani ºi ceva – ar fimai micã de un milimetru.

Nu este locul aici sã detaliem cum au fostestimate toate distanþele cosmice. Menþionez doarcã se cunosc azi mai multe metode, asupra cãroraastronomii au cãzut de acord. Iar aceste metode sesprijinã între ele, deoarece fiecare are un oarecaregrad de aproximare.

Ce este dincolo de limitele pânã la care putemobserva Universul? Nu ºtie nimeni, dar pãrereacea mai rãspânditã este cã suntem închiºi, fãrã

posibilitatea evadãrii, în interiorul unui spaþiu finitca dimensiuni, deºi fãrã margini.

Pentru a înþelege mai bine aceastã afirmaþie,putem face o analogie. Pe suprafaþa Pãmântului, careeste limitatã ca mãrime, putem umbla oricât, în oricedirecþie, fãrã sã ajungem vreodatã la „marginea lumii”(aºa cum îºi imaginau cei vechi), cel mult, dacã vommerge tot înainte, ne vom întoarce dupã un timp înlocul de unde am plecat. La fel ar fi ºi cu Universul,doar cã acesta este un spaþiu cu trei dimensiuni,în timp ce suprafaþa Pãmântului are numai douã.

Aceeaºi ccomparaþie nne ffoloseºte sã înþelegemºi alte situaþii. În 1927, astronomul belgianGeorges Lemaître a descoperit cã Universul

este în expansiune, iar în 1929 astronomul americanEdwin Hubble a arãtat, pe baza unor mãsurãtori pecare le desfãºura de mulþi ani (la observatorul MountWilson, care dispunea de cel mai puternic telescopdin acele vremuri), cã aproape toate galaxiile seîndepãrteazã de noi, cu atât mai repede cu câtaceste galaxii sunt la o distanþã mai mare dePãmânt. Cineva ar putea sã întrebe dacã nu cumvaasta înseamnã cã suntem în centrul Universului.Rãspunsul este cã nu existã un centru al Universului;din orice punct din Univers „fuga” galaxiilor s-arpercepe în acelaºi mod. Ilustrarea se poate faceînchipuindu-ne cã, dintr-un motiv oarecare, Pãmântular începe sã se umfle (el chiar se dilatã, insesizabilîntr-o viaþã de om, dar asta e o altã poveste).În acest caz am putea observa cã toate oraºelese depãrteazã de Bucureºti, cu atât mai mult cucât sunt mai departe; dar acest fenomen ar fi valabil,

în acelaºi mod, în orice punct al globului. Rezultãcã nu existã un centru al Universului, tot aºa cumnu existã un centru al suprafeþei Pãmântului.

Continuând analogia, la fel cum un cãlãtor(nu-i punem la socotealã pe astronauþi) nu poatevizita decât locurile de la suprafaþa Pãmântului,aparent, locuitorii Universului nu vor putea priviniciodatã „afarã” din Univers ºi nu vor putea evada(cel puþin pe cãile pe care le putem imagina azi)niciodatã din el.

Dar dde cce sse „„dilatã” UUniversul? Astronomiiau propus mai multe explicaþii posibile.Cea acceptatã de marea majoritate, la ora

actualã, este cã, undeva, demult, toatã proto-materiaUniversului era concentratã într-un volum incredibilde mic; acesta a „explodat” (ultimele calculeprecizeazã cã acum 13.798 ± 0.037 miliarde deani...), iar fragmentele continuã ºi azi sã se depãrtezeunele de altele, luând, între timp, forme din ceîn ce mai complexe. Se pare cã inclusiv timpulºi spaþiul Universului în care trãim s-au nãscutcu aceeaºi ocazie.

Ipoteza „exploziei originare” a fost primitã iniþialcu scepticism, dar a fost între timp confirmatã indirectprin alte dovezi, între care, descoperirea, în 1964,a unei radiaþii de microunde, de 2,7 grade Kelvin,care vine din toate pãrþile, într-un mod remarcabilde uniform. Aceastã radiaþie nu poate fi explicatãaltfel decât ca ultimul ecou al acelei explozii iniþiale,cãreia, în 1949, astronomul englez Fred Hoylei-a dat ºi o poreclã, „Big Bang”, nume care a rãmas.

Începutul ººi ssfârºitul UUniversuluiDDaann DD.. FFAARRCCAAªª

Currtea de la Arrgeºº

Anul VVI ��� Nr. 55 ((54) ���Mai 22015 3311

La ccurtea eepigramei

Ghicitorile, mmai aalescele vversificate, priningeniozitatea lor,

conþin un sâmbure epigramatic,chiar dacã se bazeazã,predominant, pe metaforã:

Lungã ºi latã/ Nu stãniciodatã (Apa);

Ce trece prin tinã/ ªi nuse întinã? (Umbra);

Cureluºã unsã/ Pe subpãmânt ascunsã (ªarpele);

Un ºtergar vãrgat/ Pestelume aruncat (Curcubeul).

Deºi ghicitorile se bazeazã pe observaþia directãa obiectelor ºi fenomenelor, pe laturile aparentconcrete ale acestora, rolul lor este sã învãluie,la modul înºelãtor, cu isteþime, obiectul vizat, sã punãla încercare puterea de gândire a locutorului, caretrebuie sã se descurce singur pentru aflarea „soluþiei”.Epigrama porneºte à l’envers: învãluie obiectulpoantei, construieºte cãi greºite în preambul, cât maideparte de tema vizatã, pentru ca, printr-o rãsturnareneaºteptatã, sã ofere surpriza poantei, dezvãluindideea în toatã claritatea ei. Rolul „perceperilor juste”din ghicitori sunt analogiile între obiecte, cu observaþiiîn adaos care mãresc distanþa dintre categoriile delucruri între care se întreþes metaforele, amplificândplanul imaginativ care o apropie mult de poezie.Radu Nicolescu afirmã: „exuberanþa imaginaþieiapropie ghicitorile de moduri poetice ºi de tiparede gândire tipice poeziei ºi artei moderne, începândcu romantismul” (în prefaþã la vol. Ghicitori,Ed. Minerva, Bucureºti, 1991):

Bulgãre de aur/ Cu coarne de taur (Luna);Pe-o vale cotitã/ Vine-o mierlã-nsovonitã (Ceaþa).Ion C. Chiþimia considerã cã ghicitorile înglobeazã

spirit epigramatic prin „distanþa, de obiceiconsiderabilã, care separã categoriile de lucruri întrecare se þes metafore”, prin apropierile bruºte menite„sã stârneascã haz, uneori sã ispiteascã pe cãigreºite, astfel încât opoziþia dintre întrebare ºirãspuns sã fie cât mai mare” [Ion Chiþimia, Folclorîn Muntenia ºi Oltenia, extr. din S.C.I.L.F. (XI), 1962].Spre deosebire de ghicitoare, epigrama urmãreºte,cu precãdere, încãrcãtura spiritualã a devoalãriipoantei, noutatea, ºocul descoperirii ideiiurmãrite. Astfel, dacã tema (obiectul) ghicitoriiar fi transformatã în titlu, am obþine o epigramã-definiþie care, contrar principiului, începe cu poanta:

Mâna: Furculiþã cu cinci dinþi/ Cãpãtatã din pãrinþi.Iatã douã epigrame din aceastã categorie:Imperiul: Un uriaº mereu la pândã/ Ce se

gândeºte când e-nfrânt/ Sã-ºi lingã rana sângerândã/C-o nouã limbã… de pãmânt. (Vasile Til Blidaru)

Frizerul: Cel mai respectat din tot/ Cartierul ºiBãnia,/ Cãci în faþa lui îºi scot/ ªi miniºtrii pãlãria.(Elis R.)

Altã fformã lliterarã sscurtã a creaþiei folcloriceo constituie proverbele. Expresivitatea lor,respirând modul de a gândi ºi a simþi al unui

popor, o întrece pe cea a maximelor prin caracterullor figurativ, prin turnura enunþurilor, prin metaforeºi simboluri familiare omului simplu, prin trecereade pe un plan de semnificaþii pe altul, prin asociaþiilede idei cu subînþelesuri, prin conotaþiile umoristice:

Calul de dar nu se cautã la dinþi; Cap ai, minte ce-þi mai trebuie?;Buturuga micã rãstoarnã carul mare.Proverbele rimate (chiar dacã e frecventã rima

popularã sau asonantã) se apropie mult de epigramã,la care rima, prozodia corectã constituie condiþii sine

qua non ale speciei:Cât e moºul de bãtrân,/ Tot doreºte ce-i în sân;Cu rãbdarea/ Treci marea;Muierea curatã/ De miros te-mbatã;ªchiopãtura oilor/ Bucuria lupilor.Existã proverbe sub formã de catren:Cine-n lume a vãzut/ Lucru nemaiauzit:/ A trãi

ºi a muri,/ A fi viu ºi a iubi;Vai d-acela ce iubeºte/ Nici nu moare, nici

trãieºte,/ Se bate cu gândurile/ Ca apa cu valurile;Urâtul merge prin sec/ ªi strigã mã-nec, mã-nec,/

Frumosul merge prin apã,/ Nu i-e teamã cã se-neacã.Românul este colocvial, îi place sã converseze –

aceastã trãsãturã îl determinã sã comunice în tãcerecu autorii proverbelor ºi epigramelor, sã determinecomentarii ºi chiar atitudini, vizând îndreptareaomului. Adresarea directã e ca o comunicare cuun apropiat, cãruia autorul (colectiv) îºi permite sãi se adreseze cu tu sau cu persoana a doua singulara verbului (fãrã tu), care înromânã exprimã impersonalul(echivalent cu on din francezã):Dai,/ N-ai; Ai carte,/ ai parte;Ce þie nu-þi place,/ Altuia nu-iface; C-o mânã te mângâie,/Cu alta te zgârie.

În pproverbe, cca ººi îînepigramã, comunicareacapãtã, uneori, aspectul

unei destãinuiri, ca sã fiede învãþãturã ºi altora:

Când ai bani ºi-þi merge bine,Tãtã lumea-i neam cu tine;Darã, dacã-þi merge rãu,Nu þi-i neam nici neamul tãu.Semnul impersonal al

comunicãrii, în proverb ºi-nepigrama aforisticã, nu anuleazã stabilirea uneirelaþii directe cu cititorul, pe care-l atenþioneazã,îl informeazã, îl sfãtuieºte, la infinitiv sau la persoanaa treia, aparent fãrã nicio implicaþie:

A sãri din lac în puþ;A împãca ºi capra, ºi varza;Scânteia micã face flacãra mare;Brânzã bunã în burduf de câine;Apa trece, pietrele rãmân;Bate ºaua sã priceapã calul

etc. Ca ºi în epigramã, sunt prezente propoziþiileintroduse prin cine, ce, când, adesea, dacã,decât etc.:

Decât cu muiere rea/ Mai bine fãrã de ea;Cine aleargã dupã doi iepuri nu prinde nici unul;Când pisica nu-i acasã,/ Joacã ºoarecii pe masã;Ce face un prost nu pot desface zece deºtepþi

etc. Totuºi, sã nu uitãm cã proverbul, spre deosebirede epigramã, e adesea încifrat, ideea fiind învãluitãîn metaforã, în alegorie sau într-o exprimare elipticã.Dar (il y a toujours un mais), prin structurã(întorsãtura ideii), prin rãspândirea lui, fiind prezentîn gura/conºtiinþa tuturor, a fãcut ºi el parte din acelfond spiritual în care s-au aflat germenii primitoriai epigramei culte:

Nu te uita cã sunt mic,Smulg ºi gardul din pãmânt,Fie cât de putrezit.Strigãtura (de la verbul a striga) este o specie

a liricii populare (numitã ºi chiuiturã, þâpuiturã în Oaºsau hopãiturã în zona Nãsãudului), având, în general,douã versuri, asociate, uneori, cu alte douã, dreptreplicã; e menitã a stârni veselia, a face haz dedefectele altora, la horã, la nuntã sau la ºezãtori,acolo unde se petrece ºi se danseazã. În strigãturi,

veselia se împleteºte cu isteþimea, cu „gãselniþele”(fr. trouvailles) comparabile cu poantele, vizândapucãturi, moravuri sau chiar înfãþiºãri ieºite dincomun sau nepotrivite cu comportamentul:

Badea mare cât un dop,/ Lelea micã cât un plop.Existã strigãturi care pot fi numite epigrame

populare, care au existat înaintea celei culte: Câtefete sunt la joc/ Toate-s strâmbe la mijloc,/ Numaimândruliþa mea/ Îi dreaptã ca secera. Sau: Toatãvara a vãrat/ Cu vaca pe lângã sat;/ Când a fostcoló toamna/ Fata fatã, vaca, ba!

Iatã ºi o epigramã din contemporaneitate,de inspiraþie folcloricã:

Cântã cucu-n poieniþã,Floarea fuge cu Gheorghiþã,Dar ajunºi la drumul mare,Gheorghe fuge ºi mai tare!

Existã ººi sstrigãturi lla ppersoana îîntâi:Mãrita-m-aº ºi eu, biata,/ Rufelede pat nu-s gata,/ Nici îi þol, nici

îi cojoc,/ În pivniþã, ca-n uliþã/ ªi-n cãmarã,ca ºi-afarã (folosirea persoanei întâi e,de fapt, un tertip prin care e vizatã opersoanã/persoane bine ºtiutã/ºtiute).

Putem afirma cã, la români, a existatepigrama popularã înaintea epigrameiculte (epigrama propriu-zisã, epitafulepigramatic, madrigalul epigramatic,epigrama aforisticã, epigrama-definiþie).Mihail Sadoveanu, cel care spunea atât defrumos despre poezia popularã cã exprimã„alternanþa de zâmbet ºi tristeþe, tot sufletulpoporului român, variat ca o primãvarãde la noi”, fãcea legãtura între proverbeºi zicãtori – pe de o parte – ºi epigramãpe de altã parte: „Cugetarea ascuþitã ºiuºor scepticã o gãseºti în proverbe. /…/

Cui n-au adus zâmbet acele agere versuri pe carele amestecã flãcãii în tactul dansului. /…/ De pildã,o epigramã (subl. n.) împotriva unor fete nu tocmaiharnice: Multe-n lume omul vede/ La o casã ºaptefete/ ªi fântâna sub pãrete,/ Moare cânele de sete…ºi câte altele tot atât de ascuþite” (în Discursul derecepþie la Academia Românã). Nichita Stãnescu,referindu-se la cele mai scurte poezii ale popoarelor,aminteºte de haikuul japonezilor, de rubaiatulpersanilor, de copla spaniolilor, punându-le pe acelaºiplan cu þâpuritura (strigãtura) româneascã: „spuneceva ºi se terminã cu o beºtelealã, cu o împunsãturã,cel vizat nefiind menajat nici pentru defecte pentrucare nu e vinovat (chel, cocoºat, bãtrân, urât etc.)atunci când faptele sau pretenþiile lui sunt nepotrivitecu posibilitãþile sale sau cu practica general admisãîn traiul de secole al colectivitãþii din care face parte.”(TV Antena 1, 31 martie 1998). Iatã alte exemplecare pot fi numite corespondenþe între „epigramapopularã” ºi cea cultã:

Dragã mi-i lelea buzatã/ Cã sãrutã ºapte-odatã;Sãracii boii cornuþi/ Cum însoarã pe cei muþi;Sãracele sutele/ Cum mãritã slutele.Chiar dacã nu se mai fac hore, oamenii continuã

sã compunã strigãturi care oglindesc noile realitãþi: Hop, leliþã, poale scurte,Le-ai întinde, n-ai de unde,Le-ai întinde pe-un picior,Celãlalt rãmâne gol.Referindu-se la asociaþiile de idei, rar întâlnite

chiar ºi în poezia cultã, P. Locusteanu subliniazã,în Umorul românesc (Casa ªcoalelor, 1914),vigoarea umorului þãrãnesc în care „energia expresieise uneºte cu justeþea observaþiei într-o glumã plinãde spirit. ªi în toate ironia este usturãtoare.”

Premisele aapariþiei eepigramei rromâneºti ((II)EElliiss RRÂÂPPEEAANNUU

Dupã oo eexplozie oobiºnuitã, ne-am aºtepta ca fragmentele sã se depãrtezela început mai repede, apoi tot mai încet. În Univers, însã, ultimeleobservaþii aratã cã viteza de îndepãrtare creºte tot mai mult, ceea ce

a nãscut ipoteza cã în Univers ar mai exista ºi altceva decât stelele, nebuloasele,energiile ºi forþele cunoscute. Fizicienii vorbesc în acest sens de o „materieîntunecatã” ºi de o „energie întunecatã”. Sunt ipoteze deocamdatã neconfirmate,cu toate acestea, existã un straniu consens al specialiºtilor cã aceste componente„întunecate” ar compune 95% din Univers...

Evident, oamenii s-au întrebat dacã Universul, nãscut prin „Big Bang”, va aveaoare ºi un sfârºit? ªi dacã da, când? Deocamdatã se fac doar scenarii. Unuldintre acestea spune cã dacã în Univers existã suficientã materie, atunci forþagravitaþionalã va încetini expansiunea galaxiilor, o va opri pentru o clipã, dupã

care aºtrii vor începe sã se apropie, totul sfârºind, peste miliarde de ani,printr-un imens colaps, materia întregului Univers adunându-se într-un singurpunct, fãrâmându-se în ceea ce unii au numit „Big Crunch”. Apoi, va urma poateo nouã explozie, un nou „Big Bang”, iar acest ciclu se va repeta la nesfârºit.La un moment dat, chiar s-a estimat cã între douã explozii succesive s-ar puteascurge cam 80-100 miliarde de ani. Dacã însã materia din Univers n-ar fi destulã,expansiunea ar continua indefinit. Într-un viitor foarte îndepãrtat, toatã energias-ar uniformiza ºi orice viaþã ar înceta.

Deci, nu se ºtie cum va fi. Deocamdatã se fac doar calcule, se emit ipotezeºi se construiesc scenarii. Prin urmare, este puþin probabil sã vedem acesteprobleme rezolvate în viitorul imediat. Oricum, între timp, vor apãrea multe altele...

Ars llonga...

��� Horia BBÃDESCU – scriitor, CCluj-NNapoca��� Acad. JJohan GGALTUNG –– NNorvegia��� Cristian BBÃDILIÞà –– tteolog ººi sscriitor, FFranþa��� Corin BBIANU –– sscriitor, BBucureºti���Marian NNENCESCU –– sscriitor, BBucureºti��� Ioan TTODEA –– iistoric, BBucureºti��� Constanþa VVAIDA HALIÞà –– aarhitect, BBucureºti��� Nicolae MMELINESCU –– ppublicist, BBucureºti��� Alex ªªTEFÃNESCU –– sscriitor, BBucureºti��� Paula RROMANESCU –– sscriitor, BBucureºti���Maruca PPIVNICERU –– sscriitor, BBucureºti��� Paul RRADOVICI –– pprof. uuniv., BBucureºti

��� Raia RROGAC –– sscriitor, CChiºinãu��� Ion CC. ªªTEFAN –– sscriitor, BBucureºti���Monica DDUªAN –– sscriitor, RRibiþa-HHunedoara��� Eliza RROHA –– sscriitor, BBucureºti��� Gabriela CCÃLUÞIU-SSONNENBERG –– sscriitor, SSpania��� Aureliu GGOCI –– sscriitor, BBucureºti��� Ion PPÃTRAªCU –– ddiplomat, BBucureºti ���Mihaela MMARINESCU –– mmuzicolog, BBucureºti ���Mircea OOPRIÞà –– sscriitor, CCluj-NNapoca��� Dan DD. FFARCAª –– mmatematician ººi sscriitor,

Bucureºti ��� Elis RRÂPEANU –– sscriitor, BBucureºti

Semneazã îîn aacest nnumãr

Currtea de la Arrgeºº

Anul VVI ��� Nr. 55 ((54) ���Mai 220153322 32 ppag. - 55 llei

Juliana FFabritiusJuliana FFabritius (n. 221 iianuarie 11930, SSibiu –– dd. 77 aaugust 11986, BBucureºti)

a ffost oo ppictoriþã, eetnografã, iistoric dde aartã ººi sscriitoare dde llimbã ggermanãdin RRomânia.

Tatãl ssãu, JJulius AAlfred FFabritius, aa ffost aarhitect, ffapt ccare ii-aa ppermis ssã-ººidezvolte ddin ccopilãrie ddragostea ppentru cclãdirile vvechi, ppe ccare lle-aa rredat ccu

mãiestrie îîn aacuarelele ssale(ºi îîn ccâteva iinedite ppicturi „„uleipe ccarton”), mmai aales aarhitecturãveche dde pprovenienþã ggermanãdin TTransilvania îîn ggeneral(sate/zone ssãseºti ddin SSibiu,în sspecial, ddar ººi ddin BBraºov)ºi ººvãbeºti ddin BBanat.

La vvârsta dde 112 aani ddevineeleva ggraficienei HHildegardSchieb, îîntre 11945 ººi 11948

ia llecþii dde ppicturã ccu aartista ssibianã TTrudeSchullerus. ÎÎn 11948–1949 sstudiazã lla IInstitutulde AArte PPlastice ddin BBucureºti, cclasa ppictorului NNicolae DDãrãscu, ddar, uurmãritãde SSecuritate, eeste eexmatriculatã, aacuzatã dde „„acþiuni dde sspionaj” ººi ccondamnatãla ddoi aani dde îînchisoare.

Între 11951 ººi 11957 pparticipã ccu rregularitate lla eexpoziþiile ccolective oorganizatede ffiliala ssibianã aa UUniunii AArtiºtilor PPlastici. ÎÎn 11957 sse ccãsãtoreºte ccu ccriticulde aartã ººi jjurnalistul bbucureºtean DDumitru DDancu.

Lucreazã cca ddesenator, mmai îîntâi lla MMuzeul BBrukenthal ddin SSibiu, iiar aapoila MMuzeul SSatului ddin BBucureºti ((1958-11967), pprecum ººi lla MMuzeul dde AArtã ddinBucureºti, cca rrestaurator sspecializat îîn ppicturã ccu ttempera ppe llemn ((1962-11966).Din 11967 llucreazãca ggrafician ººi ppublicistliber-pprofesionist.

Din 11968 îîntreprindecercetãri eetnograficeºi dde iistoria aarhitecturiiîn TTransilvania; iiniþiazã oocuprinzãtoare ddocumentareîn iimagini ((acuarele ººidesene) aa ccostumuluisaºilor ttransilvãneni ººi aabisericilor-ccetate ssãseºti.

Între 11971 ººi 11986,în aalmanahul Komm mmiit(Viino ccu nnoii) aal zziaruluibucureºtean Neuer WWeg

publicã oo sserie dde 1105 aarticole iilustrate ccudesene aale uunor bbiserici ffortificate ssãseºtidin TTransilvania, iiar îîntre 11982 ººi 11985picteazã ppeste 1150 dde aacuarele aavândca ttemã iimagini aale vvechilor ccentredin ooraºe ttransilvãnene.

Dintre eexpoziþiile ttematice: 11977: „„Cetãþiþãrãneºti ººi bbiserici ffortificate”, EExpoziþiede aacuarele ººi ddesene lla SSibiu; 11978–1979:„Cetãþi þþãrãneºti ººi bbiserici ffortificatesãseºti îîn RRomânia”, EExpoziþie iitinerantãde aacuarele ººi ddesene îîn GGermania(Heidelberg, BBraubach, SStuttgart); 11983:„Portul ppopular aal ssaºilor ttransilvãneni”,Expoziþie dde aacuarele lla MMuzeulTransilvãnean ddin GGundelsheim.

Cãrþi ppublicate: Trude SSchullerus,

Editura KKriterion, BBucureºti,1974; Cetãþii þþãrãneºtiisãseºtii ddiin TTransiilvaniia,Sibiu, 11980; Diie bbäuerliicheHiinterglasmalereii iinRumäniien (împreunãcu DDumitru DDancu), BBerlin,1980; Turnurii TTransiilvãnene/SiiebenbürgiischeWehrtürme, EdituraTransilvania PPublicitate,1982; Spazziiergang ddurchAlt-HHermannstadt (Pliimbarepriin SSiibiiul vvechii), EEditura

Transilvania, SSibiu, 11983; Sächsiische KKiirchenburgen iin SSiiebenbürgen, Sibiu,1983; Harald MMeschendörfer (Künstlermonographiie), EEditura KKriterion, BBucureºti,1984; Romaniian iicons oon gglass (Romaniian ttradiitiions aand ccustoms), WWayne SStateUniversity PPress, 11982.

A ttradus îîn ggermanã ccãrþi dde aartã, aa iilustrat vvolumul Alt-KKronstadt:: BBiilder eeiinerStadt (Imagiinii ddiin BBraºovul vvechii)) de HHansgeorg KKillyen eet aal., EEditura JJohannisReeg, 22006.

(Surse: Wiikiipediia ºi ppagina ddeFacebook ddedicatã, „„Juliana FFabritius-Dancu”)

Numãr iilustrat ccu llucrãri iinedite aale JJulianei FFabritius, ddin ccolecþia IIon AAurel GGârjoabã. FFoto: RRadu GGîrjoabã.

Autoportret