C 122 89 Beton Aparent

55
INSTITUTUL CENTRAL DE CERCETARE. PROIECTARE ŞI DIRECTIVARE ÎN CONSTRUCŢII Biroul executiv DECIZIA Nr. 51 din 30 decembrie 1989 PRIVIND APROBAREA „INSTRUCŢIUNILOR TEHNICE PENTRU PROIECTAREA ŞI EXECUTAREA LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII DIN BETON APARENT ŞI PARAMENT NATURAL,, indicativ C 12289. Biroul executiv al Consiliului ştiinţific al Institutului central de cercetare, proiectare, şi directivare în construcţii; Având în vedere prevederile art. 5, litera „d" din Decretul nr. 170/1976, cât şi avizul CTEICCPDC nr. 88 din 14 febr. 1989; In temeiul Decretului nr. 170/1976, modificat prin Decretul nr. 31/1983, privind organizarea şi funcţionarea Institutului central de cercetare, proiectare şi directivare în construcţii, cât şi a Legii nr. 5/1978, emite următoarea DECIZIE: 1. Se aprobă „Instrucţiunile tehnice pentru proiectarea şi executarea lucrărilor de construcţii din beton aparent cu parament natural" având indicativul C 12289. 2. Instrucţiunile tehnice de la pct. I intră în vigoare la data publicării în Buletinul construcţiilor. La aceeaşi dată încetează valabilitatea instrucţiunilor tehnice cu acelaşi titlu, având indicativul C 12281, aprobate de ICCPDC cu Decizia nr. 48 din 14.05.1981. PREŞEDINTELE BIROULUI EXECUTIV DIRECTOR GENERAL, Dr. arh. GHEORGHE POLIZU

description

beton

Transcript of C 122 89 Beton Aparent

Page 1: C 122 89 Beton Aparent

INSTITUTUL CENTRAL DE CERCETARE. PROIECTARE ŞI DIRECTIVARE­

ÎN CONSTRUCŢII Biroul executiv

DECIZIA Nr. 51 din 30 decembrie 1989

PRIVIND APROBAREA „INSTRUCŢIUNILOR TEHNICE PENTRU PROIECTAREA ŞI EXECUTAREA LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII DIN BETON APARENT ŞI PARAMENT

NATURAL,, indicativ C 122­89.

Biroul executiv al Consiliului ştiinţific al Institutului central de cercetare, proiectare, şi directivare în construcţii;

Având în vedere prevederile art. 5, litera „d" din Decretul nr. 170/1976, cât şi avizul CTE­ICCPDC nr. 88 din 14 febr. 1989;

In temeiul Decretului nr. 170/1976, modificat prin Decretul nr. 31/1983, privind organizarea şi funcţionarea Institutului central de cercetare, proiectare şi directivare în construcţii, cât şi a Legii nr. 5/1978, emite următoarea

DECIZIE:

1. Se aprobă „Instrucţiunile tehnice pentru proiectarea şi executarea lucrărilor de construcţii din beton aparent cu parament natural" având indicativul C 122­89.

2. Instrucţiunile tehnice de la pct. I intră în vigoare la data publicării în Buletinul construcţiilor.

La aceeaşi dată încetează valabilitatea instrucţiunilor tehnice cu acelaşi titlu, având indicativul C 122­81, aprobate de ICCPDC cu Decizia nr. 48 din 14.05.1981.

PREŞEDINTELE BIROULUI EXECUTIV DIRECTOR GENERAL, Dr. arh. GHEORGHE POLIZU

Page 2: C 122 89 Beton Aparent

" INSTRUCŢIUNI TEHNICE PENTRU PROIECTAREA ŞI EXECUTAREA

LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII DINBETON ARMAT CU PARAMENT NATURAL"

INDICATIV C 122­89

Elaborat de I.C.C.P.D.C ­ FILIALA CLUJ­NAPOCA Şef filială: dr. ing. Adrian Ioani Elaborator: dr. ing. Petru Popa Responsabil din partea I.C.C.P.D,C.: ing. Aurelia. Rădulescu

Page 3: C 122 89 Beton Aparent

INSTRUCŢIUNI TEHNICE PENTRU PROIECTARE ŞI EXECUTAREA LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII DIN

BETON APARENT CU PARAMENT NATURAL

INDICATIV C 122­89

ÎNLOCUIESC: C 122­81

1. PREVEDERI GENERALE

Scopul instrucţiunilor tehnice

1.1. Prezentele instrucţiuni tehnice se referă la proiectarea şi executarea construcţiilor din beton, executate monolit sau din elemente prefabricate, betonul fiind realizat aparent cu parament natural rezultat din decofrare.

1.2. Scopul prezentelor instrucţiuni tehnice este de a pune la dispoziţia proiectanţilor şi executanţilor din construcţii, datele necesare pentru proiectarea şi executarea unor lucrări din beton aparent cu parament natural.

Caracteristicile betonului aparent cu parament natural

1.3. Betonul aparent cu parament natural este betonul la care feţele văzute rămân nefinisate sau neacoperite cu materiale străine după decofrare, aspectul acestora (testura) depinzând de textura tăbliei cofrajului, iar calitatea acestora depinzând — în principal — de calitatea şi etanşarea cofrajului, de compoziţia şi compactarea betonului, de modul şi atenţia executării cofrajelor şi punerii în operă a betonului şi de întreţinerea după betonare, respectiv decofrare.

1.4. Culoarea betonului aparent cu parament natural este culoarea naturală a cimentului, putând avea nuanţe diferite (de la gri alb), în funcţie de natura materialului din tăblia cofrajului,

Elaborate de: I.C.C.P.D.C. FILIALA CLUJ­NAPOCA

Aprobate de ICCPDC cu decizia nr. 51 din 30 decembrie 1989

Page 4: C 122 89 Beton Aparent

de calitatea şi natura cimentului, precum şi de cantitatea şi natura părţilor fine utilizate. Betonul aparent cu parament natural poate fi colorat în masă, prin introducerea la preparare de oxizi coloranţi.

1.5. Orice lucrare ce urmează a fi executată din beton aparent cu parament natural trebuie proiectată ca atare, avându­se în vedere încă din primele faze ale proiectării caracteristicile specifice ale acestuia precum şi aspectul urmărit.

1.6. La proiectarea conformării structurale a macro şi micro­geometriei faţadelor, se va acorda o atenţie deosebită scurgerii corecte a apei de toate elementele faţadei prin prevederea detaliilor necesare (şorţuri, solbancuri, lăcrimare etc.), evitând scurgerile din ploaie de pe un element de altul sau şiroirea pe faţada elementelor:

1.7. La executarea construcţiilor din beton aparent, se va asigura realizarea unor betoane cu o compactitate periferică deosebită pentru ca pelicula de suprafaţă să aibă o durabilitate cât mai mare împotriva acţiunilor de eroziune datorate scurgerilor apelor de ploaie, particulelor solide purtate de vânt şi a poluanţilor atmosferici ce formează compuşii chimici corozivi.

Clasificarea betoanelor aparente cu parament natural

1.8. Betonul aparent cu parament natural se clasifică în funcţie de textura feţei aparente, culoare şi calitate, astfel:

a) După textură suprafeţele de beton aparent pot fi: ­ netede (mate sau sticloase); ­ rugoase (simple sau cu desene speciale) ; ­ profilate; ­ sculpturale. b) Din punct de vedere al culorii, betonul aparent poate fi: ­ beton gri ­ realizat cu agregate şi cimenturi obişnuite; ­ beton alb ­ realizat cu agregat alb 0 ­ 3 mm, restul obişnuite, ciment alb şi obişnuit în diferite proporţii; ­ beton colorat ­ realizat cu agregate obişnuite sau combinate şi cimenturi colorate, sau ciment obişnuit şi alb şi oxizi coloranţi, în diferite proporţii. c) Din punct de vedere al calităţii, suprafeţele de beton aparent se clasifică în

trei clase de calitate notate cu I, II, III. Caracterizarea fiecărei clase de calitate se face prin defecţiuni admisibile, exprimate ­ concret sau indicat prin limite de distanţă, la care sunt perceptibile ­ în tabelul 1.

Page 5: C 122 89 Beton Aparent

Tabelul 1

Calitatea supraf. de beton aparent Nr. crt. Denumirea defectului

I II III 0 1 2 3 4

1 Exfolieri ale stratului superficial produse la decofrare. Nu se admit. Max. 5cm 2 / /m 2

Max. 10cm 2 / /m 2

2 Pori vizibili, ştirbituri în lungul muchiilor., defecte în geometria desenului, rosturi de betonare vizibile, diferenţa de nuanţa a culorii.

Se admit dacă nu dăunează rolului funcţional şi aspectului estetic, suprafaţa fiind privită cu ochiul liber de la o distanţă de :

2m 4m 6m

3 Deformaţii maxime admisibile la geometria elementului sau suprafeţei şi a rosturilor:

­ deformaţii generale f ≤ l/600 f ≤ l/500 f ≤ l/400

­ deformaţii locale f ≤ b/400 f ≤ b/300 f ≤ b/200

Domenii de utilizare

1.9. Betoanele aparente cu parament natural, executate monolit, prefabricat sau preturnat, pot fi utilizate la clădiri civile, construcţii industriale sau lucrări inginereşti, clasa de calitate şi textura urmând a fi hotărâte de proiectantul lucrării, corespunzător cu funcţionalitatea clădirii (lucrării) şi cu scopul urmărit.

1.10. Executarea betoanelor aparente cu parament natural se admite numai la temperaturi mai mari de +5°C.

1.11. La executarea betoanelor aparente cu parament natural în zona Mării Negre, pe lângă prevederile din prezentele instrucţiuni tehnice, se vor respecta şi prevederile din Normativul C 140­86, anexa VII.3, privind grosimea stratului de acoperire cu beton a armăturilor.

1.12. Nu se vor executa construcţii în beton aparent cu parament natural în zonele industriale cu mediu agresiv (acid sulfuric, clor şi produse clorosodice, superfosfaţi etc.), unde betonul trebuie protejat cu pelicule protectoare.

2. COFRAJE ŞI TIPARE

Principii de bază

2.1. Cofrajele pentru betoane aparente turnate pe şantier şi tiparele pentru cele realizate în ateliere şi poligoane de prefabricate trebuie să corespundă unor condiţii superioare de calitate faţă de cofrajele şi tiparele obişnuite. Cofrajele şi tiparele trebuie să îndeplinească următoarele condiţii de bază:

Page 6: C 122 89 Beton Aparent

a) să fie etanşe pentru a se evita scurgerea laptelui de ciment în timpul turnării şi vibrării betonului;

b) să asigure forma şi stabilitatea elementului de beton până când acesta poate prelua singur solicitările la care este supus;

c) să fie rigide, deformaţiile admisibile pe lungimea elementului şi local (în secţiune) să se înscrie în condiţiile tabelului 1;

d) să asigure obţinerea testurii, culorii şi nuanţei dorite precum şi omogenitatea texturii şi suprafeţei;

e) să se monteze şi demonteze uşor; f) să se poată curăţa cu uşurinţă după fiecare utilizare; g) să nu intre în rezonanţă în timpul compactării betonului prin vibrare; h) să reziste la tratările termice ale elementelor (tiparele pentru elementele

prefabricate) ; i) să fie economice.

Clasificarea şi proiectarea cofrajelor

2.4. În tabelul 2 se prezintă domeniul de utilizare a diferitelor cofraje şi tipare ce se pot adopta pentru realizarea elementelor cu feţe din beton aparent.

2.5. Realizarea elementelor din beton aparent comportă elaborarea în prealabil a unui proiect de cofraj prin care se vor rezolva:

a) alegerea judicioasă a materialului în vederea asigurării unei anumite calităţi a betonului (I; II­a; III­a) şi a unei anumite texturi a suprafeţei;

b) stabilirea judicioasă a tipului de cofraje se va utiliza (vezi tabelul 2); c) stabilirea dimensiunilor în plan şi a dispoziţiei panourilor ; d) modul de realizare a rosturilor marcate (profilate şi netede); e) realizarea muchiilor la colţurile elementelor; f) realizarea etanşării la rosturi, muchii, în dreptul distanţierilor, în general în

orice punct unde este posibilă scurgerea laptelui de ciment; g) realizarea elementelor de rigidizare şi susţinere — în general a tuturor

accesoriilor care au incidenţă cu asigurarea aspectului suprafeţei şi rigidităţii cofrajului; h) realizarea rosturilor de betonare cu precizarea poziţiei acestora.

Materializarea punctelor c­h se va face prin planşe şi detalii de execuţie. 2.6. Când pentru obţinerea unor efecte plastic­decorative deosebite se

adoptă texturi profilate sau sculpturale, pe lângă prevederile de la punctul anterior, se vor avea în vedere următoarele :

a) se va asigura stratul de acoperire al armăturilor prevăzute la cap. 7, acesta măsurându­se din baza reliefului spre interiorul elementului;

b) se recomandă ca direcţia profilelor să fie verticală sau apropiată de aceasta; se vor evita direcţiile orizontale;

c) dimensiunile reliefurilor în secţiune se stabilesc în funcţie de efectele estetice urmărite; se recomandă respectarea următoarelor rapoarte între dimensiuni (fig. 1):

h a ≥ 0,7...1 ­ când pentru crearea reliefurilor se folosesc materiale neabsorbante cu

suprafaţa lucioasă (mase plastice, metal, răşini etc.) şi în cazul materialelor cu o oarecare elasticitate;

Page 7: C 122 89 Beton Aparent

Fig. 1

h a ≥ 1,2...1,5 ­ în cazul utilizării unor materiale absorbante şi cu suprafaţa rugoasă

(lemn); d) feţele laterale ale reliefurilor vor fi teşite (fig. 1), înclinarea acestora faţă de

direcţia de decofrare fiind: φ ≥ 15°...20° ­ când pentru realizarea reliefurilor se folosesc materiale neabsorbante cu

suprafaţa lucioasă şi a celora cu o oarecare elasticitate; φ≥ 25°...30° ­ în cazul folosirii unor materiale absorbante sau cu suprafaţa rugoasă.

Valorile prezentate la punctele c şi d sunt valabile pentru adâncimi curente ale reliefurilor g=10...50 mm, în alte condiţii valorile se determină experimental;

e) ori de câte ori este posibil ­ fără a afecta desenul texturii ­ se va asigura rotunjirea muchiilor din vârfurile şi din rădăcina reliefurilor cu raze de racordare de 3...5 mm;

f) stabilirea desenului în zona colţurilor se va face astfel încât la colţurile exterioare să se asigure o lăţime a profilului din colţ puţin egală cu lăţimea „a" precizată la punctul c, dar nu mai puţin de 2,5...3,0 cm;

Fig. 2 g) amplasarea reliefurilor la colţurile interioare se va face astfel încât să se

permită decofrarea feţelor concurente în colţ ţinând seama de grosimea panourilor de cofraj (fig. 2);

Page 8: C 122 89 Beton Aparent

h) se pot realiza feţe din beton aparent cu textura profilată sau sculpturală şi în cazul unor elemente curbe, cu condiţia respectării prevederilor de al punctele: a, b, c, d (vezi şi fig. 1).

2.7. Proiectul de cofraj va fi însoţit de o fişă tehnologică prin care se vor face precizări legate de tehnologia de tratare a feţei cofrajului, montarea, etanşarea şi decofrarea.

Materiale

2.8. Materialele folosite pentru tăblia panourilor de cofraj trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

­ să fie inerte faţă de reacţiile de hidratare ale cimentului şi faţă de substanţele decofrante;.

­ să aibă o duritate corespunzătoare astfel încât să nu se degradeze în timpul turnării, asigurând numărul de reutilizări preconizate;

­ să prezinte suficientă rigiditate pentru a nu se deforma în timpul turnării betonului;

­ să aibă o suprafaţă omogenă din punct de vedere al gradului de absorbţie al apei din beton.

2.9. Pentru tăblia panourilor se pot folosi următoarele materiale: scândură din răşinoase, placaj tego, foi de tablă decapată, plăci de mase plastice dure sau răşini poliesterice armate cu fibră de sticlă şi alte materiale;

a) scândură de răşinoase folosită pentru tăblia cofrajului va fi fără noduri căzătoare şi zone putrede, bine uscată. Pe faţa de contact cu betonul nu se admit crăpături, ştirbituri, teşituri la canturi, pungi de răşină sau coajă înfundată. Pentru betoanele de calitatea I şi a II­a se va folosi scândură clasa C (STAS 1949­86), selectată pentru betoanele de calitatea I, pe criteriul omogenităţii texturii şi compactităţii. Pentru betoanele de calitatea III­a se va folosi scândură clasa D, selectată.

Scândură brută se va folosi pentru obţinerea unui beton aparent cu textura netedă rugoasă; scândură geluită se va folosi pentru obţinerea unor texturi netede mate, iar scândură cu fibra reliefată, prelucrată conform Anexei 4, se va folosi pentru obţinerea unei texturi rugoase cu desene speciale;

b) placajul tego se va folosi numai pentru betoanele de calitatea II­a şi a III­a. Se va folosi placaj de clasa I (STAS 7004­86), cu peliculă continuă şi omogenă

fără smulgeri de fibre, umflături, exfolieri sau denivelări. Se admit mici zgârieturi sau crăpături (2...3) buc./m 2 cu lăţime sub un mm şi lungime sub 200 mm) şi neomogenităţi ale peliculei de film tego în proporţie de până la 10%. Pentru betoane de calitatea II­a, placajul se va selecta după criteriul omogenităţii suprafeţei;

c) foile de tablă decapată se vor folosi pentru obţinerea unor betoane de calitatea I şi a II­a. Ele trebuie să îndeplinească condiţiile fixate prin STAS­urile în vigoare. Grosimea minimă va fi de 2 mm când table se fixează pe un suport existent (scândură, placaj) şi de 3 mm când se fixează direct pe ramă.

Tabla ondulată sau cutată se poate folosi pentru obţinerea unor texturi profilate de calitatea II­a şi a III­a;

d) masele plastice dure obţinute din polietilenă deformată prin termovacuumare, sub forma unor plăci de diferite dimensiuni, cu forme sculpturale şi profilate, pot fi

Page 9: C 122 89 Beton Aparent

utilizate pentru executarea betoanelor aparente de calitatea I şi a II­a. Pentru a avea o rigiditate corespunzătoare, partea din spate a plăcilor, în cazul reliefurilor mari, se va umple cu un beton uşor (din rumeguş, puzderie de cânepă etc.), utilizând ca lianţi cimentul sau răşinile epoxidice;

e) mortarele cu răşini poliesterice şi epoxidice armate cu fibră de sticlă (anexa 1), sub forma unor plăci de dimensiuni diferite cu forme sculpturale şi profilate, pot fi utilizate ca tăblii la tipare pentru executarea betoanelor aparente de calitatea I şi a II­a;

f) covoarele de cauciuc prezentând o faţă cu reliefuri şi covoarele din împletituri de fire de mase plastice, aplicate peste tăblia panoului, se pot folosi la realizarea unor texturi sculpturale de calitatea II­a;

g) se mai pot folosi şi alte materiale ca plăci de lemn de tipul PANEL cu feţe impermeabilizate cu răşini, placaj melaminat etc.

2.10. Pentru scheletul panourilor de cofraj se vor folosi dulapi şi rigle din răşinoase sau profile metalice.

Pentru betoanele de calitatea I şi a II­a se vor folosi numai dulapi de clasa C, iar pentru calitatea a III­a se vor folosi dulapi clasa D (STAS 1949­86).

Secţiunile ramelor panourilor vor fi în funcţie de rezistenţa materialului folosit în tăblie şi de distanţele între rigidizările locale ale cofrajului.

Indiferent de calitatea betonului, materialul folosit la confecţionarea ramelor şi fururilor trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

­ să aibă cel puţin două feţe în unghi diedru, plane şi rectilinii; ­ să aibă grosime constantă, cel puţin pe o direcţie şi anume în sensul grosimii

panoului. Dacă aceste condiţii nu pot fi îndeplinite în urma unei simple selectări, materialul

se prelucrează la maşină. În cazul folosirii profilelor metalice se vor respecta condiţiile STAS­urilor în

vigoare. 2.11. Pentru realizarea betoanelor profilate sau sculpturale (betoane în relief),

elementele de relief aplicate pe tăblia panoului pot fi realizate din: cherestea, profile metalice cu pereţi subţiri, profile sau foi de tablă ambutisată, mase plastice dure sau răşini poliesterice sau epoxidice armate cu fibre de sticlă.

Aceste materiale trebuie să satisfacă condiţiile de calitate prevăzute la punctul 2.9. 2.12. Etanşarea cofrajelor se poate face folosind unul din următoarele materiale:

fâşii de carton moale, baghete de diverse profiluri, benzi adezive, chituri, conuri şi rondele. Notă: Tabelul 2 se află la sfârşitul buletinului.

Page 10: C 122 89 Beton Aparent

Fig. 3

a) Fâşiile de carton moale (mucava) vor fi de 2...3 mm grosime cu margini drepte şi lăţimea constantă, egală cu grosimea elementelor ce se asamblează. Ele se folosesc la betoane de calitatea I, II­a şi a III­a.

b) Baghetele de diverse profiluri (fig. 3), utilizate pentru rosturi marcate şi muchii teşite, pot fi din lemn moale (plop, paltin, ulm, brad), cauciuc sau masă plastică. Dimensiunile din figura 3 se vor încadra în următoarele limite:

­ "a" să fie egală cu grosimea panoului ; ­ "b" să fie cuprinsă între 6...12 mm; ­ "c" să fie maximum 10 mm pentru a se asigura acoperirea armăturii cu beton;

pentru rosturi profilate mai adânci, se va mări corespunzător grosimea stratului de acoperire cu beton;

­ "d" se recomandă să nu depăşească 5 mm. Materialele de etanşare trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: ­ să nu fie atacate de substanţele decofrante şi să fie inerte la reacţiile de hidratare

a cimentului ; ­ să aibă o oarecare elasticitate pentru a realiza prin strângere o bună etanşeitate; ­ să­şi păstreze profilul în timpul turnării betonului; ­ să aibă muchiile

drepte, paralele şi fără ştirbituri; ­ să aibă secţiune constantă şi feţe plane, fără defecte locale. Baghetele de cauciuc sau masă plastică se vor folosi la betoane de calitatea I. Baghetele din lemn se pot folosi pentru betoane de calitatea II­a şi a III­a. Baghetele de lemn îmbrăcate în fâşii de cauciuc moale şi subţiri (grosimea 0,5

mm) se pot folosi pentru betoane de calitatea I şi a II­a. c) Benzile adezive pe suport plastic se pot folosi la betoanele de calitatea III­a

(dau o nuanţă diferită betonului). Se recomandă benzile de lăţime mică. Ele trebuie să adere perfect, fără încreţire la suprafaţa cofrajului, să nu fie atacate de substanţele decofrante şi să fie inerte la reacţiile de hidratare ale cimentului.

d) Chiturile au un domeniu de folosire foarte larg la cofrajele pentru betoane aparente, ele folosindu­se atât ca material de etanşare pentru toate genurile de rosturi cât şi ca material pentru rectificări locale ale suprafeţelor şi muchiilor tăbliei panourilor şi elementelor de relief. Tipurile de chituri, domeniile şi modul de aplicare, sunt prezentate în Anexa 2.

2.13. Pentru asamblarea şi strângerea panourilor se vor folosi menghine cu strângere prin înfiletare, curente şi de colţ şi cu strângere prin împănare şi dispozitive de strângere, prezentate orientativ în Anexa 3. Forma şi dimensiunile menghinelor de

Page 11: C 122 89 Beton Aparent

strângere trebuie să fie corelată cu forma şi dimensiunile ramelor panourilor de cofraj. Menghinele şi dispozitivele de strângere trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

­ să asigure strângerea uniformă pe toată lăţimea ramelor pentru a asigura etanşarea la faţa asterelei;

­ să fie sigure, să nu cedeze în timpul punerii în operă a betonului sau ulterior; ­ să fie cât mai uşoare; ­ să permită o montare şi demontare rapidă în condiţii de siguranţă; ­ să se poată reutiliza de cât mai multe ori. Menghinele şi dispozitivele de strângere fac parte din prospectul de cofraje şi

tipare pentru betoane aparente şi trebuie să fie soluţionate de proiectantul de specialitate. 2.14. Pentru rigidizarea cofrajelor se recomandă folosirea elementelor de

rigidizare tip CMU (SECOM), specifice elementului care se cofrează (perete, planşeu, grindă, stâlp, beton masiv etc.). Elementele tip CMU vor fi selecţionate, eliminându­se pe cele care prezintă deformaţii locale sau abateri de la rectiliniaritate.

Panourile de cofraj 2.15. Panourile de cofraj trebuie să îndeplinească următoarele condiţii de

bază; a) să fie rigide, astfel încât deformaţiile să se înscrie în limitele date la punctul

2.3; b) să aibă grosimea constantă; c) să aibă rame de contur pentru a­şi menţine forma geometrică şi a se putea

îmbina etanş cu panourile adiacente; d) să aibă canturile perfect plane, liniare, fără ştirbituri sau alte defecte locale;

dacă nu se prevede altfel, suprafeţele canturilor vor fi perfect perpendiculare pe suprafaţa tăbliei;

e) să respecte riguros dimensiunile în plan prevăzute în proiect; toleranţele maxime admise, pe clase de calitate, trebuie să se încadreze în prevederile STAS 10265/1­89;

f) să asigure cu rigurozitate unghiul de 90° la colţurile panourilor; se pot executa şi panouri de alte forme cu respectarea riguroasă a detaliilor din proiect, care vor trebui să precizeze unghiurile fiecărui colţ ;

g) să fie etanş; h) suprafaţa de contact a panourilor cu betonul trebuie să fie omogenă, de aceeaşi

nuanţă, fără zgârieturi. 2.16. Tăblia (astereala) panourilor de cofraj va fi bine fixată pe rame: între

astereală şi ramă nu se admit spaţii. În cazul când tăblia panoului se realizează din mai multe foi de placaj tego, se va

urmări ca rosturile să se găsească dispuse deasupra elementelor de rigidizare (coaste). Aceste panouri se vor chitui şi etanşa conform tehnicii prevăzute în Anexa 2. La astereala realizată din scânduri geluite sau brute, scândurile trebuie să se

îmbine foarte strâns între ele; îmbinarea scândurilor se va face cu lambă şi uluc, cu falţ şi în unghi la beton aparent de calitatea I şi a II­a şi prin alăturare la betoanele de calitatea III­a (fig. 4).

Page 12: C 122 89 Beton Aparent

Fig. 4

În toate cazurile îmbinările vor fi lipite şi cu aracet. Dacă, în urma uscării, rosturile se deschid sau apar unele crăpături, ele se vor

chitui. La betoanele în relief, tăblia se poate realiza din plăci din mase plastice sau din

răşini, fixate pe scheletul panoului. In acest caz în proiectul cofrajului se vor preciza soluţia de fixare a plăcilor pe schelet şi soluţia de etanşare a rosturilor dintre

2.17. Rama de contur a panourilor de cofraj trebuie să fie de secţiune constantă. Îmbinarea ramei la colţurile panoului se va face astfel încât să asigure o rigiditate

maximă a acesteia şi menţinerea unghiului de 90° la colţ. În cazul utilizării riglelor din lemn se recomandă tipul de îmbinare la jumătatea lemnului.

În cazul panourilor mari din placaj tego şi elemente SECOM pentru pereţi, asigurarea continuităţii ramei de contur se va face prin intercalarea, pe conturul inferior şi superior al panoului, a unei fururi de lemn prelucrate la grosime, de secţiune egală cu cea a fururilor de fixare. Panourile astfel realizate vor avea înălţimea egală cu a pereţilor (fig.5).

2.18. Elementele de rigidizare din interiorul ramei panoului (coastele) vor avea înălţimea egală cu cea a ramei exterioare. Distanţa între aceste elemente se stabileşte din condiţia de rigiditate a asterelei panoului.

2.19. Când este posibil, se recomandă ca, după fixarea tăbliei, panourile să fie trase pe cant la maşina de geluit, iar panourile ce cofrează aceeaşi faţă de beton aparent să fie de aceeaşi grosime.

2.20. Panourile de dimensiuni tipizate, livrate de fabricile producătoare, vor putea fi utilizate la betoane aparente de calitatea a III­a, dar numai după ce au fost în prealabil selectate şi rectificate pentru a se încadra în condiţiile de calitate cerute panourilor pentru betoane aparente.

Page 13: C 122 89 Beton Aparent

3. CONFECŢIONAREA COFRAJELOR SPECIALE

3.1. La realizarea betoanelor aparente de calitate superioara la care nu se pot folosi panourile tipizate precum şi la realizarea betoanelor aparente cu texturi deosebite se vor utiliza panouri de cofraj (tipar) speciale, confecţionate în ateliere. Pentru a reduce la minimum numărul rosturilor între panouri este necesar ca dimensiunile acestora să fie cât mai mari.

Panouri speciale pentru texturi netede

3.2. La confecţionarea acestor panouri se vor respecta următoarele condiţii, suplimentare faţă de cele de la pct. 2.15:

­ ramele şi coastele din lemn se vor confecţiona din rigle prelucrate la grosime pe ambele direcţii;

­ ramele şi coastele din metal se vor confecţiona astfel ca înnădirea acestora pe faţa de contact cu tăblia să fie perfect plană; sudurile de îmbinare a profilelor scheletului (rame şi coaste), de pe faţa în contact cu tăblia, se vor prelucra prin polizare;

­ tăierea foilor din placaj tego se va face astfel încât rostul de îmbinare între ele să fie cât mai mic; chituirea acestor rosturi se va face în condiţii de calitate superioară, aplicându­se tehnica prezentată în Anexa 2 ;

­ la tăbliile din scânduri se va acorda o atenţie deosebită realizării acestora la aceeaşi grosime;

­ în cazul betoanelor aparente având textura rugoasă cu fibre reliefate se vor utiliza scânduri tratate chimic şi prin ardere după tehnica prezentată în Anexa 4 ;

­ în cazul tăbliilor realizate din foi de tablă decapată, foile utilizate vor fi fără cute şi defecte; foile vor fi tăiate astfel ca prin alăturare rostul dintre ele să fie minim (sub 0,5 mm); dacă este necesar se va asigura o prelucrare a marginii foii în contact;

­ se va acorda o atenţie deosebită la fixarea tăbliilor pe rame şi coaste, asigurându­se totodată etanşarea rostului ;

­ fixarea tăbliilor metalice pe coaste şi rame metalice se va realiza cu şuruburi cu cap înecat sau prin cordoane şi puncte de sudură; după fixare, îmbinările se vor prelucra şi finisa.

Panouri speciale pentru texturi profilate

3.3. Betoanele aparente cu texturi în relief – profilate sau sculpturale – se realizează în cofraje sau tipare la care pentru faţa aparentă în relief se pot utiliza:

­ panouri speciale alcătuite în condiţiile precizate la punctul 3.2 pe faţa cărora se aplică elemente de relief (plăci, profile, covoare etc), din diferite materiale (lemn, răşini şi mortare cu răşini armate cu fibră de sticlă, mase plastice, covoare din cauciuc dur, metal etc);

­ panouri speciale având scheletul din rame şi coaste din lemn sau metal pe care se fixează tăblii din plăci rigide – din răşini şi mortare cu răşini armate cu fibră de sticlă, din mase plastice, din profile metalice subţiri, din tablă ondulată sau cutată etc. – având imprimat negativul texturii (numite în continuare plăci cu relief).

Page 14: C 122 89 Beton Aparent

3.4. La proiectarea cofrajelor pentru betoane aparente profilate sau sculpturale, pe lângă condiţiile de proiectare de la punctele 2,5 şi 2,6, se vor avea în vedere şi următoarele:

­ concepţia desenului texturii se stabileşte de proiectantul de specialitate (arhitect), care va preciza în detaliu:

• toate elementele geometrice ale texturii, cu precizarea că în cazul texturilor sculpturale înălţimile maxime de relief nu vor depăşi 35...45 mm;

• la poziţionarea rosturilor între panouri (când acestea sunt necesare) şi între plăcile cu relief se va asigura integrarea amprentei rostului în desenul general al texturii;

• desenul va fi astfel conceput încât să se asigure continuitatea acestuia în dreptul rosturilor dintre plăcile cu relief (fig. 6);

• natura materialelor ce se vor utiliza pentru elementele de relief, ţinând seama de posibilitatea realizării unor nuanţe diferite folosind materiale cu grad de absorbţie diferit;

­ pentru a se putea realiza înnădirea panourilor la colţul elementelor, desenul texturii va fi întrerupt la o distanţă "d" faţă de colţ (fig. 7.a) sau se va realiza teşirea colţului folosind şipci de lemn (fig. 7.b);

­ în cazul când într­un colţ exterior se întâlnesc o suprafaţă netedă cu o suprafaţă având textura în relief, la îmbinarea panourilor se va adopta soluţia din fig. 8 a şi b, evitându­se soluţia din fig. 8.c;

­ proiectul de cofraj va conţine desenul elementelor de relief sau se va anexa proiectul matriţei pentru confecţionarea elementelor de relief sau a plăcilor cu relief.

Fig. 6

Page 15: C 122 89 Beton Aparent

Fig. 8

3.5. La confecţionarea elementelor de relief vor trebui asigurate următoarele condiţii:

­ se vor respecta forma geometrică şi dimensiunile stabilite în proiect, astfel încât să se asigure imprimarea exactă în beton a texturii prevăzute. Toleranţele admise se vor încadra în prevederile STAS 10265/1­89;

­ calitatea feţei în contact cu betonul va fi cea prevăzută în proiectul cofrajului; ­ în cazul texturilor profilate, elementele de relief şi muchiile acestora vor fi

perfect liniare şi nu vor prezenta ştirbituri mai mari sau mai multe decât cele prevăzute în tabelul 1;

­ să nu fie deformate sau fisurate. Se recomandă ca elementele de relief din mase plastice, din răşini sau din cauciuc dur să fie executate pe aceeaşi matriţă.

3.6. Fixarea elementelor de relief pe panoul de cofraj constituie o condiţie esenţială în obţinerea unor betoane aparente cu texturi profilate de calitate corespunzătoare. In acest scop se vor asigura următoarele condiţii:

­ fixarea se va face în poziţia prevăzută în proiect; ­ fixarea va fi corespunzătoare pe întreaga suprafaţă şi pe tot conturul lor,

astfel încât să nu existe rosturi deschise între panou şi elementul de relief: această condiţie se va urmări pe toată durata de utilizare a cofrajului;

Page 16: C 122 89 Beton Aparent

­ soluţia de fixare şi de înnădire a elementelor de relief să fie astfel aleasă încât să nu se producă amprente inestetice pe suprafaţa elementului;

­ în cazul că se impune fixarea suprapusă a mai multor elemente de relief se va asigura o bună fixare şi etanşare a fiecăruia în parte.

3.7. Soluţiile curente de fixare ce se pot utiliza sunt: fixarea şurubului pentru lemn cu cap îngropat, în cazul fixării pe tăblii din lemn sau din produse din lemn ;

­ fixarea prin şuruburi sau prin cordoane de sudură, în cazul elementelor de relief metalice fixate pe tăblii metalice;

­ fixarea prin lipire. În cazul fixării cu şuruburi pentru lemn pe panouri având tăblia din placaj tego

sau din scânduri cu grosime mai mică de 15 mm, în spatele tăbliei se vor prevedea rigle din lemn (fig. 9). Distanţa între şuruburile de fixare se stabileşte în funcţie de dimensiunile elementelor de relief şi a tăbliei, fără a depăşi 200 mm.

În cazul fixării elementelor de relief metalice prin cordoane de sudură, după fixare se procedează la curăţirea acestora prin polizare şi şlefuire, asigurându­se un grad de finisare corespunzător calităţii de beton cerut.

Fixarea prin lipire se va face cu adezivi compatibili cu; materialul tăbliei şi a elementelor de relief, care asigură o aderenţă de cel puţin 4...5 N/mm 2 (în cazul unor reliefuri curente) şi care nu intră în reacţie cu produşii din reacţia de hidratare a cimentului, cu oxizii utilizaţi pentru betoanele colorate, şi nu se dizolvă în prezenţa acestora.

Fig. 10

La lipire se va asigura poziţionarea corectă şi presarea elementului de relief pe tăblie până la întărirea adezivului. Tehnica de lipire şi durata de întărire vor fi cele prevăzute în instrucţiunile de utilizare a adezivului folosit.

Page 17: C 122 89 Beton Aparent

3.8. În vederea unei etanşării corespunzătoare a rostului între elementele de relief şi tăblie, şi în dreptul şuruburilor de fixare, se recomandă folosirea unor chituri de etanşare aplicate pe dosul elementelor de relief (fig.10) şi în găurile practicate pentru fixare, respectându­se tehnica prezentată în Anexa 2.

3.9. La îmbinarea cap la cap a elementelor de relief, dimensiunile şi forma capetelor ce vin în contact vor fi identice şi prelucrate astfel încât să se realizeze un contact perfect, pe toată secţiunea lor. Rosturile între capete în contact se vor chitui.

După aplicarea elementelor de relief se procedează la matarea şuruburilor cu chit. 3.10. În cazul când se produc desprinderi locale ale elementelor de relief,

înaintea unei noi reutilizări. se procedează la refacerea locală a fixării şi la închiderea rosturilor prin chituire.

3.11. Plăcile cu relief vor trebui să satisfacă condiţiile de calitate prevăzute la pct. 2.9. Suplimentar se va ţine seama de următoarele:

­ grosimea lor se stabileşte corelat cu distanţa între coastele panoului, respectându­se condiţia de rezistenţă şi respectiv limitele de deformaţii precizate în tabelul 1 ; se recomandă ca distanţa între coastele panoului să nu depăşească 400 mm;

­ dimensiunile în plan se vor stabili astfel încât îmbinarea între plăci să se facă pe axul coastelor;

­ din confecţionare se va asigura aceeaşi grosime pentru toate plăcile; ­ faţa în contact cu scheletul (rame şi coaste) va fi perfect plană şi va asigura un

contact continuu pe tot conturul coastelor şi ramelor. 3.12. Ramele şi coastele, pe care se fixează plăcile cu relief, trebuie să

îndeplinească condiţiile de calitate precizate la punctele 2.17 şi 2.18. De asemenea, se va ţine seama de următoarele:

­ lăţimea coastelor se va stabili astfel încât să permită fixarea celor două plăci care se îmbină; distanţa de la marginea plăcii până la şuruburile de fixare „a" se stabileşte în funcţie de materialul şi grosimea plăcii, dar nu va fi mai mică de 10 mm, iar distanţa de la şuruburi până la marginea coastei „b" va fi de minimum 15 mm (fig. 11.a);

­ lăţimea ramelor în cazul când cantul plăcii este retras faţă de cantul panoului se va stabili astfel încât să se realizeze o petrecere a plăcii peste ramă de cel puţin 40 mm (fig. 11.b).

Fig. 11

3.13. La fixarea plăcilor pe schelet se vor avea în vedere următoarele: ­ rostul între plăci va fi de maximum 0,5 mm în cazul betoanelor de calitatea I şi

maximum 1 mm la betoanele de calitatea a II­a; ­ cantul plăcilor va coincide perfect cu cantul perimetral al scheletului când

aceasta se impune;

Page 18: C 122 89 Beton Aparent

­ se va avea grijă să nu se distrugi plăcile în dreptul elementelor de fixare; ­ se va asigura o perfectă etanşare a rostului între plăci şi a elementelor de fixare,

utilizând chiturile şi tehnica precizate în Anexa 2. 3.14. Fixarea plăcilor pe rame şi coaste din lemn se face cu şuruburi pentru lemn,

cu cap îngropat, iar în cazul fixării pe coaste şi rame metalice — cu şuruburi cu cap îngropat cu şaibe elastice şi piuliţe; distanţa maximă între ele va fi de 200 mm.

Lungimea şuruburilor pentru lemn se va stabili astfel încât să se asigure o încastrare a acestora în coaste şi rame de cel puţin d = 40 mm (fig. 11).

Se va asigura fixarea plăcilor pe tot conturul, iar când acestea sunt mai mari de 400 x 400 mm se va asigura şi fixarea în câmp.

3.15. Înainte de fixare, se va face pregătirea plăcilor cu relief constând din: ­ curăţirea eventualelor bavuri; ­ îndreptarea canturilor prin polizare dacă este necesar; ­ eventuale curăţiri de bavuri pe spatele tăbliei şi eventualele îndreptări ale

spatelui tăbliei; ­ realizarea găurilor pentru şuruburile de fixare şi tencuirea acestora. Se recomandă ca operaţiile să se facă mecanizat cu maşini portabile. Se va evita

pe cât posibil prelucrarea feţei tăbliilor în contact cu betonul, deoarece duce la diferenţe de textură şi nuanţă.

Etanşarea rostului între tăblii şi etanşarea şuruburilor de fixare se va realiza prin chituire conform tehnicii prezentate în Anexa 2.

3.16. Pentru realizarea panourilor speciale cu plăci cu relief se pot adopta şi alte soluţii de fixare a plăcilor cu respectarea condiţiilor prevăzute la punctul 3.13.

Fig. 12

În cazul plăcilor din răşini şi din mortare cu răşini armate cu fibre de sticlă şi în cazul plăcilor din mase plastice dure, se recomandă soluţia de fixare a plăcilor cu relief pe schelet cu şuruburi înglobate în masa plăcilor, la execuţia acestora (fig. 12).

3.17. După confecţionare, cofrajele speciale se vor depozita şi manipula astfel încât să fie ferite de loviri, zgârieturi sau de agenţii atmosferici excesivi (raze solare, precipitaţii etc).

Page 19: C 122 89 Beton Aparent

4. PRODUSE DE DECOFRARE, APLICAREA SUBSTANŢELOR DECOFRANTE

4.1. Substanţele decofrante folosite în cazul betoanelor aparente trebuie ca, pe lângă reducerea la minim a aderenţei la interfaţa beton­cofraj, să asigure reducerea fenomenului de tensiune superficială care favorizează reţinerea bulelor de aer pe suprafaţa cofrajului şi deci producerea de pori pe suprafaţa elementului de beton.

4.2. Substanţele decofrante utilizate pentru betoane aparente trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

­ să fie inerte faţă de ciment şi faţă de reacţiile de hidratare a acestuia; eventualele reacţii ce se pot produce să fie în favoarea obţinerii unei calităţii superioare a feţei de beton aparent ;

­ să fie curate, să nu murdărească suprafaţa cofrajului, şi că contribuie la obţinerea unei suprafeţe de beton omogene şi fără pete;

­ să nu atace faţa cofrajului şi să o protejeze împotriva alterării;

­ să favorizeze umezirea feţei cofrajului şi să menţină o umiditate constantă a cofrajului în cazul cofrajelor din lemn;

­ să permită aplicarea tratamentelor termice când este cazul;

4.3. Produsele de decofrare se vor alege în funcţie de natura feţei cofrajului, de textura şi calitatea suprafeţei de beton ce se urmăreşte a se realiza.

4.4. Substanţele decofrante pot fi: ­ substanţele decofrante curente, fără adausuri; ­ substanţe decofrante cu adaosuri. 4.5. Substanţele decofrante curente recomandate la betoane aparente sunt: ­ motorinele, recomandabile fiind motorinele neftenice care asigură o reducere a

tensiunii superficiale; ­ ceara sub formă de pastă; se recomandă în cazul betoanelor cu textură netedă,

lucioasă sau netedă sticloasă, cu condiţia să fie aplicată foarte uniform; ­ ceara lichidă, obţinută prin dizolvarea pastei în terpinol; se recomandă în

cazul cofrajelor cu tăblii din materiale neabsorbante (metal, mase plastice, răşini poliesterice).

4.6. În vederea reducerii tensiunii superficiale, se recomandă substanţe decofrante cu adaosuri tensioactive (acizi graşi, săpunuri dau detergenţi).

Dintre substanţele decofrante cu adaosuri se recomandă soluţia de motorină cu adaos de 6...10% parafină sau stearină preparată la cald, se poate utiliza la toate tipurile de cofraje.

La prepararea la cald a acestei soluţii se vor respecta următoarele măsuri PCI: ­ prepararea se va face în vase metalice perfect etanşe; ­ încălzirea se va face pe reşouri electrice cu rezistenţe înglobate, aşezate pe un

postament orizontal; ­ parafina sau stearină se introduce de la început în motorină, apoi se procedează

la încălzire până la temperatura de 40ºC...50ºC, amestecându­se continuu până la topirea

Page 20: C 122 89 Beton Aparent

completă a parafinei sau stearinei; în timpul amestecării se va avea grijă să nu se producă sau să nu se răstoarne vasul.

Emulsia de motorină, cu adaos de până la 30% din soluţia de săpun, este recomandată în cazul tăbliilor absorbante.

4.7. Motorina şi ceilalţi componenţi folosiţi la prepararea substanţelor decofrante vor fi de calitate superioară, fără murdăririi sau impurităţi. Livrarea acestora va fi însoţită de certificatele de calitate ale producătorilor. Înainte de utilizare se vor efectua probe preliminare.

4.8. Aplicarea substanţelor decofrante se va face numai pe suprafeţe curate. Aplicarea se poate face prin pulverizarea sau cu pensula, astfel încât: ­ să se realizeze o peliculă subţire şi continuă a substanţei de cofrante pe

suprafaţa cofrajului; ­ să nu se formeze aglomerări locale sau în rădăcina reliefurilor care pot diminua

efectul estetic al suprafeţei. 4.9. În timpul pulverizării, jetul se dirijează perpendicular pe suprafaţa cofrajului,

potrivind distanţa dintre duză şi panou, astfel încât să se obţină o aplicare uniformă şi în straturi subţiri ale substanţei decofrante.

Substanţa decofrantă nu se va aplica pe timp de ploaie. 4.10. Aplicarea substanţei decofrante se va face în două straturi foarte subţiri, la

intervale de cel puţin 1/2 oră. În cazul cofrajelor cu reliefuri, aplicarea substanţelor decofrante se va face cu cel

mult 1 oră înaintea turnării betonului pentru a se evita adunarea substanţei în rădăcina reliefurilor.

4.11. În timpul aplicării substanţelor decofrante se interzice prezenţa de flăcări deschise sau surse de scântei la o distanţă mai mică de 5 m de locul aplicării.

5. ETANŞAREA COFRAJELOR, EXECUTAREA ROSTURILOR ŞI A MUCHIILOR TEŞITE

5.1. Etanşarea între panourile alăturate la acelaşi element se asigură prin aşezarea între panouri a unor materiale de etanşare sau prin lipirea de­a lungul rostului a unei benzi adezive.

Fig. 13

Page 21: C 122 89 Beton Aparent

5.2. Rosturile dintre panourile de cofraj pot fi realizate sub forma unor rosturi netede sau a unor rosturi marcate (profilate, fig. 13), utilizând materialele prevăzute la punctul 2.12 şi ţinând seama de prevederile de la pct. 5.3,,,5.5.

Realizarea rosturilor netede 5.3. Rosturile netede sunt vizibile şi trebuie să se prezinte ca o linie curată, de

nuanţă puţin diferită, datorită diferenţei de absorbţie a apei, sau sub forma unei fâşii mai deschise la culoare şi lucioasă în cazul benzilor adezive.

La realizarea acestor rosturi se vor asigura următoarele: ­ tăblia a două panouri adiacente să fie în acelaşi plan; ­ materialul de etanşare să se găsească în planul feţei cofrajului pentru a nu

lăsa amprente sau bavuri pe faţa betonului ; ­ rosturile să fie coliniare, dacă în proiect nu se prevede altfel; ­ strângerea cu menghine a panourilor în rost să se facă cât mai aproape de faţa

betonului şi la maximum 50 cm distanţă în lungul rostului. 5.4. Tehnica de realizare a rosturilor netede depinde denatura materialelor

utilizate, astfel: ­ la rosturile realizate cu fâşii din carton, mucava sau din alte materiale, acestea

se vor fixa cu cuie mici pe unul din canturile panourilor adiacente rostului, astfel încât să fie aliniate perfect cu faţa panoului; după montarea panourilor se procedează la strângerea cu menghine şi rectificarea rosturilor; — la rosturile realizate cu benzi adezive, lipirea acestora pe rost se va face simetric faţă de axa rostului, liniar şi fără încreţituri; aplicarea benzilor adezive se va face după montarea şi strîngerea panourilor adiacente; rosturile cu deschidere de 2 mm şi mai mari, trebuie chituite înainte de aplicarea benzilor adezive pentru a nu fi străpunse în procesul de punere în operă a betonului; utilizarea benzilor adezive se poate face numai cînd se asigură accesul la faţa cofraguiui ale cărui rosturi se etanşează; se recomandă totodată ca din considerente estetice banda adezivă să nu fie mai lată de 2 cm ; — la rosturile realizate cu chit se vor respecta condiţiile şi tehnica de lucru prevăzute în Anexa 2. La terminarea operaţii, rostul şi suprafeţele alăturate trebuie să rămînă curate.

Realizarea rosturilor marcate 5.5. Forma rosturilor marcate este funcţie de profilul baghetei utilizate. La realizarea acestora se vor respecta în general condiţiile de bază impuse rosturilor netede, iar suplimentar se vor asigura următoarele: — feţele baghetelor în contact cu panourile se vor aşeza continuu pe cantul panoului fără rosturi deschise; această condiţie poate fi asigurată folosind baghete elastice (cauciuc sau lemn îmbrăcat în fîşii de cauciuc), sau prin chiturile în cazul unor baghete mai rigide; — de regulă, baghetele se vor realiza dintr­o singură bucată, pe lungimea sau lăţimea unui element cofrat; dacă înnădirea nu poate fi evitată, aceasta se va face cu multă atenţie, asigurîndu­se continuitatea prin lipire sau chituire; — muchiile baghetei se vor menţine în coincidenţă cu muchiile panourilor de cofraj (fig. 14); la betoanele de călit. IlI­a se admit abateri care vor trebui remediate prin chituire;

Page 22: C 122 89 Beton Aparent

—baghetele de lemn se vor fixa pe cantul panoului montat anterior cu cuie mici, apoi se va monta panoul următor şi se vor strînge panourile cu menghine; bagheta trebuie să închidă bine rostul între panouri, în caz contrar, înainte de fixarea baghetei, se va introduce un strat subţire de chit între feţele baghetei şi cantul panourilor. Se recomandă ca baghetele din lemn să fie păstrate înainte de montare cea. 24 ore, în apă;

— ia realizarea rosturilor cu baghete din mase plastice sau cauciuc, fixarea baghetelor pe cantul panoului montat anterior se va face prin lipire sau prin cuie iniei;

— la realizarea rosturilor din baghete de lemn îmbrăcate în fîşii subţiri de cauciuc, se vor uriliza profile cu secţiuni simple fără întrînduri; îmbrăcarea prealabilă­, a baghetei se va face prin lipire cu Prenadez.

5.6. Realizarea rosturilor de betonare se va face numai în dreptul muchiilor intrînde a rosturilor marcate conform fig. 15.

Alte etanşări 5.7. Etanşarea panourilor de cofraj adiacente de la elemente diferite se realizează

sub forma unor rosturi netede sau marcate. 5.8. Tăblia cofrajului se va continua pe cantul unuia din panouri, iar pentru

strîngere se va utiliza menghina de colţ. Aşezarea panourilor se poate face în două variante (fig. 16, a şi b). Varianta „a" se recomandă pentru calităţile I şi II de beton, iar varianta „b" pentru

calităţile II şi III de beton. 5.9. Etanşarea găurilor de trecere a tiranţilor de strângere se va face cu conuri de

capăt din material plastic (tip CMU) la cazul betoanelor de calitatea II­a şi a III­a şi cu rondele din cauciuc cu guler pentru betoanele de calitatea I (fig. 17).

Page 23: C 122 89 Beton Aparent

Fig. 17

Realizarea muchiilor teşite la stâlpi şi grinzi

5.10. Muchiile stâlpilor şi grinzilor se recomandă a se realiza teşite. În acest scop, se recomandă montarea la colţuri a unor baghete de lemn, masă plastică sau cauciuc de diferite forme (fig. 18). Dimensiunile „a" trebuie să fie egală cu grosimea panoului.

Realizarea muchiilor teşite se face respectând detaliile de montaj din fig. 19 şi precizările de la punctul 5.5.

Page 24: C 122 89 Beton Aparent

Fig. 19

6. MONTAREA ŞI RIGIDIZAREA COFRAJELOR

6.1. Montarea cofrajelor se face astfel încât să se asigure respectarea întocmai a proiectului, a detaliilor acestuia şi a succesiunii operaţiilor de montaj. 6.2. La pereţii de beton la care numai una din feţe este aparentă, montajul va începe cu panourile de pe această faţă pentru a putea efectua conturul şi rectificarea cofrajului. În cazul în care ambele feţe sunt aparente, se va monta în prealabil cofrajul de pe faţa de calitate superioară, făcându­se controlul şi rectificarea acestuia şi se va încheia cu cofrajul pentru faţa de calitate inferioară. 6.3. La betoanele de calitatea I şi a II­a se impune condiţia suplimentară ca faţa opusă celei de calitate superioară să se co­freze în registre orizontale de maximum 1,5 m, pentru a se putea controla introducerea betonului în cofraj şi respectarea programului de vibrare (fig. 20). 6.4. Operaţia de montaj trebuie să fie precedată de aducerea la faţa locului a tuturor panourilor, a materialelor de etanşare, a pieselor auxiliare de strângere şi rigidizare (menghine, tiranţi, bare CMU, şpraiţuri etc).

Page 25: C 122 89 Beton Aparent

Fig. 20

6.5. Montajul trebuie făcut cu multă grijă pentru a evita deteriorarea panourilor. Succesiunea operaţiilor de montaj este specifică naturii elementelor ce se cofrează (pereţi, stâlpi, plăci, grinzi etc).

Se vor respecta următoarele reguli de bază: a) panourile se vor monta după elementele de aliniere fixate în prealabil; b) panourile adiacente vor fi aşezate în acelaşi plan şi. vor fi dispuse în

poziţie orizontală sau verticală după caz, efectuându­se un control permanent al acestora cu firul cu plumb şi cu nivela cu bulă de aer;

c) odată cu montarea, se execută etanşarea între două panouri şi realizarea etanşă a muchiilor şi colţurilor, conform prevederilor de la cap. 5.

Menghinele folosite pentru strângere vor fi acţionate progresiv în sistem iterativ, astfel încât strângerea finală se realizează după montarea elementelor de rigidizare orizontale şi verticale ;

d) pentru rigidizare şi şpraiţuire se folosesc elementele SECOM. (bare Bl—B5, menghine Ml, M2, plăcuţe, şpraiţuri S1­S3).

La montaj se va consulta fişa de utilizare pentru cofrajul mixt uşor (CMU); e) aplicarea substanţei decofrante se face cu cât mai puţin timp înainte de montare

a armăturii şi de betonare; f) în cazul în care se folosesc tiranţii cu zăvor pentru strângere, aceştia vor fi

introduşi în tuburi de masă plastică tăiate la lungimea prevăzută în proiect, iar capetele acestora vor fi bine etanşate;

g) înainte de montarea panourilor pe ultima faţă a elementului, se verifică poziţia distanţierilor destinaţi asigurării stratului de acoperire cu beton şi se rectifică poziţia acestora dacă este cazul;

h) nu se permite sprijinirea unor părţi din schela de turnare pe cofraj. 6.6. La montarea şi rigidizarea cofrajelor se vor urmări condiţiile de calitate ce se

cer betoanelor aparente pe clase decantate (tabelul 1) şi în special următoarele condiţii în directă legătură cu tehnologia montajului:

­ asigurarea unor rosturi şi muchii de lăţimi şi adâncimi constante şi liniare; ­ asigurarea condiţiilor de rigiditate impuse calităţilor de beton; ­ asigurarea unei etanşări cât mai bune.

Page 26: C 122 89 Beton Aparent

6.7. La faţadele clădirilor cu mai multe nivele executate din beton aparent cu parament natural, panourile de cofraj se Vor îmbina etanş cu panourile nivelului inferior, în cazul în care etanşarea nu se asigură prin alte soluţii tehnice.

6.8. În timpul betonării, se va asigura un control permanent al cofrajului remediindu­se pe loc eventualele defecţiuni.

7. ARMĂTURI

Armarea cu armături obişnuite (OB, PC, STNP, STPB). 7.1. La armarea elementelor din beton aparent se \or respecta prevederile din

Normativul C 140­86, precum şi următoarele precizări suplimentare: a) acoperirea cu beton a armăturilor se va majora cu 0,5 cm (pentru betoane de

calitatea I şi a II­a), faţă de cazul betoanelor armate obişnuite; b) pentru poziţionarea armăturilor şi menţinerea lor la distanţa prescrisă de la

faţa interioară a cofrajelor se vor folosi distanţieri din mase plastice de culoare apropiată cu cea a betonului. Se pot confecţiona distanţieri şi din alte materiale dacă acestea sunt inerte la reacţiile de hidratare a cimentului, au o culoare apropiată de cea a betonului şi nu produc pete în timp.

Se interzice utilizarea distanţierilor din oţel­beton; c) se va urmări ca distanţierii să aibă o suprafaţă de contact cu cofrajul cât mai

mică, de preferinţă punctiformă. Se acceptă distanţieri cu suprafeţe de contact relativ mari de ordinul a 1 cm , doar pentru betoane de calitatea a II­a şi a III­a;

d) în ce priveşte armăturile, se impune o fasonare atentă cu respectarea riguroasă a dimensiunilor barelor şi a carcaselor;

e) legarea armăturilor cu sârmă se va face întotdeauna cu capetele spre interiorul elementelor şi dublând secţiunea de sârmă;

f) înaintea turnării se va verifica dacă armăturile sunt la distanţa prescrisă faţă de suprafaţa interioară a cofrajului;

g) în cazul prefabricatelor de beton având una sau mai multe feţe realizate în beton aparent cu parament natural, dacă pentru manipulare se adoptă sistemul cu urechi de agăţare din oţel­beton, acestea se vor trata contra ruginei pe porţiunea barei care este în exterior.

Acolo unde situaţia o permite, se recomandă ca pentru manipulare să se adopte sistemul cu găuri în elementul prefabricat, găuri prin care se trec dornuri ale dispozitivului de manipulare.

Armarea cu fibre de sticlă

7.2. Armarea elementelor de grosime redusă 10 ­ 15mm, se va face cu fibre de sticlă disperse, rezistente la alcali tip RA, cu lungimi între 30—50 mm.

Page 27: C 122 89 Beton Aparent

8. BETONUL

8.1. Betonul proaspăt utilizat pentru executarea betoanelor aparent trebuie să aibă o lucrabilitate ridicată (L2—L3) şi o coeziune internă sporită care să reducă tendinţa de segregare a agregatelor în timpul vibrării betonului.

Aceste calităţi se vor asigura printr­un conţinut de părţi fine sporit faţă de cel folosit la betoanele obişnuite şi prin adaosuri de substanţe plastifiante sau superplastifiante.

Materiale

8.2. Agregatele utilizate pentru beton aparent trebuie să fie curate, să nu conţină resturi organice, săruri solubile, sulfaţi etc. peste limitele admise de STAS 1667­ 76, fapt pentru care acestea trebuie spălate integral sau cel puţin sortul 0...7mm. Se recomandă utilizarea cu precădere a agregatelor de râu care asigură o lucrabilitate mai bună (cel puţin sorturile 0 ­ 3 şi 3 ­7 mm).

Pentru obţinerea betoanelor aparente de culoare alb cu o tentă uşoară spre gri sau crem, partea de agregat 0...3mm trebuie să fie alb, provenind din roci sănătoase cristaline (calcar, marmoră etc).

Agregatele trebuie să prezinte uniformitate şi stabilitate a nuanţei pe toată durata lucrării, recomandându­se ca la acelaşi obiectiv calitatea agregatelor să fie aceiaşi.

Cantitatea totală de părţi fine 0...0,2 mm, pe care trebuie să o conţină betonul proaspăt, se limitează între 400...450 kg/m 3. în această cantitate se cuprinde cimentul, partea fină din nisip şi adaosul de părţi fine.

Se recomandă a se folosi ca adaos de părţi fine (0...0,2 mm) cenuşă de centrale termoelectrice, filerul de calcar şi praful de tuf vulcanic.

8.3. Stabilirea granulometriei agregatului, inclusiv adaosul de părţi fine, se va face conform prevederilor Normativului C 140­86 (anexa V.2), respectând următoarele granulozităţi.

­ pentru betoane calitatea I ... zona I de granulozitate; ­ pentru betoane calitatea II ... de granulozitate; ­ pentru betoane calitatea III ... zona li de granulozitate; 8.4. Cimenturile recomandate a fi utilizate la prepararea betoanelor

aparente sunt: ­ Pa 35............................................................................ STAS 1500­78; ­ P 40...............................................................................STAS 388­80; ­ PA 35............................................................................STAS 7055­80. La prepararea betonului se va utiliza aceeaşi calitate de ciment şi de aceeaşi

provenienţă; se recomandă ca, cantitatea de ciment să fie asigurată de la început pentru întreaga cantitate de beton ce se realizează aparent la acelaşi obiect.

Dozajul de ciment trebuie să asigure clasa de beton prescrisă de proiectant, cantitatea orientativă fiind cea indicată în tabelul 3.

În cazul când se utilizează ca adaos de parte fină cenuşa de centrale termoelectrice, se poate reduce cantităţile de ciment cu respectarea condiţiei de clasă.

Page 28: C 122 89 Beton Aparent

Executantul are obligaţia de a verifica în prealabil reţeta de beton pentru a asigura clasa prescrisă.

8.5. Apa trebuie să îndeplinească prevederile din STAS 790­84, privind condiţiile tehnice şi metodele de încercare a apei pentru mortare şi betoane.

Cantitatea de apă utilizată trebuie să fie cea corespunzătoare lucrabilităţii betonului L2, L3 — indicată orientativ în tabelul 3.

8.6. Cenuşa de centrale termoelectrice, utilizată ca adaos la prepararea betoanelor, trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute în STAS 8819/1­88. Folosirea cenuşii de centrale termoelectrice se va face conform Instrucţiunilor tehnice C 189­88.

8.7. Filerul de calcar, utilizat ca adaos la prepararea betoanelor aparente, trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute în STAS 539­79.

8.8. Tuful vulcanic, sort 0...1 mm, trebuie să provină din rocă sănătoasă, nealterată. Folosirea lui se va putea face în baza normei interne elaborată de producător.

8.9. Aditivul superplastifiant FLUBET trebuie să îndeplinească condiţiile tehnice prevăzute în NTR­ MICh Nr. 10663­82, prepararea soluţiei de aditivi, dozarea în beton, stabilirea compoziţiei şi controlul calităţii betonului se \or face conform Norma­ tivului C 140­86 (anexa V.3.2.).

Aditivul superplastifiant FLUBET se poate utiliza numai la prepararea betoanelor aparente calitatea II şi III.

8.10. Oxizii coloranţi, utilizaţi la obţinerea betoanelor aparente colorate în masă, vor fi exclusiv de origine minerală. Oxizii coloranţi trebuie să prezinte stabilitate de nuanţă în timp şi să nu intre în reacţie în timpul hidratării cimentului.

Se pot utiliza oxizii: galben, roşu, verde, negru şi combinaţii între aceştia pentru obţinerea unor nuanţe intermediare.

Pentru ca nuanţele de culoare să fie mai accentuate şi mai omogene, se recomandă ca la executarea betoanelor aparente colorate să se utilizeze în proporţie de până la 60% ciment alb PA 35, diferenţa de 40% rămânând ciment obişnuit Pa 35.

Din motive tehnico­economice, se recomandă ca dozajul de oxid colorant să nu depăşească 6% din greutatea cimentului.

Pentru obţinerea nuanţei dorite, se vor efectua încercări de probă cu materialele componente existente, variind procentul de oxid, respectiv proporţia între aceştia la nuanţe intermediare.

8.11. Adaosurile stabilizatoare, adăugate în masa betonului în procent de 0,5% din cantitatea de ciment, în vederea menţinerii nuanţei de culoare în timp la betoanele aparente, pot fi, în ordinea de calitate:

­ policlorura de vinii ­ latex (produs de I.Ch. Turda); ­ polimer 1712 şi SBR60 (produse de C.Ch. Borzeşti); ­ romacril ER (produs de I.Ch. Râşnov).

Compoziţia betonului, calitatea betonului proaspăt

8.12. Compoziţia betonului se va stabili conform metodologiei din Normativul C 140­86. În tabelul 3 se prezintă unele compoziţii orientative pentru diferite clase de beton aparent pe trepte de calitate.

Page 29: C 122 89 Beton Aparent

Calitatea betonului proaspăt se apreciază prin indicii de lucrabilitate: tasare con etalon şi grad de compactare, răspândire şi separare apă.

Nu se recomandă ca în amestecul de beton să se introducă adaosuri contra îngheţului (ca de exemplu clorura de calciu).

8.13. Pentru fiecare lucrare, reţeta va fi stabilită prin încercări preliminare respectând următorii indici de lucrabilitate:

­ tasare con 2,5...7,5 cm; Gc = 1,18...1,07; ­ răspândire 34...42 cm; ­ separare apă max. 3%. La prepararea betonului se va respecta cu stricteţe dozarea conform reţetei

verificate prin încercări preliminare. Când din motive tehnice sau organizatorice se va utiliza beton pompabil, se

recomandă ca tasarea să nu depăşească 12 cm, sporul de lucrabilitate obţinându­se în special prin adaosul de substanţe superplastifiante.

Prepararea şi transportul betonului 8.14. În ce priveşte depozitarea şi dozarea materialelor componente se vor

respecta prevederile Normativului C 140­86 şi următoarele precizări suplimentare: oxizii coloranţi se vor păstra în saci în locuri uscate, dozarea făcându­se cu o parte din apa de amestecare având grijă să nu se formeze cocoloşi.

8.15. Ca mijloace de amestecare se recomandă utilizarea betonierelor cu ax vertical care asigură o omogenizare mai bună a amestecului.

Când se introduc adaosuri de părţi fine sau oxizi coloranţi în compoziţia betonului, timpul de malaxare se va majora cu 25...50% faţă de cel obişnuit, până se obţine o omogenizare complectă a amestecului (cca. 4 minute).

Tabelul 3 COMPOZIŢII ORIENTATIVE PENTRU DIFERITE CLASE DE

BETOANE APARENTEAdaos Agregate de balastieră

Clasa beto­ nului

Calit. feţei apar. *) Domeniul de utilitare

Lucrabi lit. conf. CHO/ 86

Tasa­ rea con etal. cm

Dozaj cim. kg/m 3

părţi fine kg/m 3

super­ plas­ tif.FLU­ BET l/m 3

0­3 mm

3­7 mm

7­16 sau 7­20 mm

16­31 sau 16­40 mm

Apă l/m 3

Bc10

Bcl5

Bcl5

III

III

III

Ziduri de sprijin, so­ luri şi ziduri de eleva­ ţie (Bcl0), clădiri in­ dustriale şi agrozooteh­ nice (Bcl5)

L2

L2

L2

2,5

2,5

2,5

250

325

325

­

­

­

3,5

5,0

­

665

930

925

371

470

465

412

455

450

334

­

­

163

165

185 Bc10

Bcl5

Bcl5

II

II

II

Ziduri de sprijin, so­ cluri şi ziduri de ele­ vaţie (Bc10), clădiri civ, ingin. şi ind. (Bcl5).

L3

L3

L3

5,0

7,0

4,0

250

325

325

150

­

100

­

5,0

­

493

930

822

356

465

463

526

450

455

542

­

­

183

175

185 Bcl5

Bc25

I

I

Clădiri social­cultura­ le de artă şi clădiri monumentale

L3

L3

7,0

7,0

325

410

100

­

­

­

814

830

456

455

455

455

­

­

200

200

*) Calitatea feţelor aparente este funcţie de durata vibrării şi de caracteristicile vibratorului conform tabelului 4.

Page 30: C 122 89 Beton Aparent

NOTA: Cantitatea de oxid colorant ce se va adăuga în compoziţia betonului, se va scădea din adaosul de părţi fine sau din sortul de nisip 0 ­ 3 mm, astfel ca densitatea betonului proaspăt să rămână 2350 kg/m 3 .

8.16. Asupra betonului proaspăt se vor efectua probe pentru stabilirea consistenţei şi lucrabilităţii conform Normativului C 140­86, determinând suplimentar răspîndirea şi separarea apei.

8.17. Transportul betonului, de la locul de preparare la cel de punere în operă, se va efectua numai cu autoagitatoare. Transportul loco­obiect al betonului este recomandabil a fi efectuat cu macarale, în bene prevăzute cu furtun, ori de cîte ori înălţimea elementului depăşeşte 1 metru.

9. PUNEREA ÎN OPERĂ A BETONULUI Turnarea betonului

9.1. La turnarea betonului se vor respecta prevederile. Normativului C 140­86 şi următoarele precizări; punerea, în lucrare a betonului se va face fără întreruperi, iar dacă nu pot fi evitate se vor crea rosturi de lucru conform pct. 5.7 —5..'8:

9.2. Turnarea betonului în cofraje se va efectua cu bene cu furtun şi burlane de tablă. Pentru betoanele de calitatea II­a şi a III­a turnarea se poate efectua şi cu pompe de beton. Straturile vor fi orizontale sau cît mai apropiate de Orizontală.

9.3. Înălţimea maximă de la care se poate turna betonul este de 0,5 m pentru calitatea I­a, 1,0 m pentru calitatea II­a si de 1,5 m pentru calitatea III­a. Stratul următor de beton, în cazul cînd turnarea se face succesiv, se va turna cel mai tîrziu după 30 de minute de la turnarea stratului precedent, în funcţie de timpul de priză al cimentului, de condiţiile atmosferice la turnare etc.

9.4. La grinzi, aticuri şi la ultimul strat al stîlpilor şi pereţilor sau rosturi de betonare, betonul se va introduce în exces astfel ca, după tasarea ce se produce în urma vibrării, să se realizeze nivelul superior al elementului, conform proiectului, fără complectări de beton. în acest scop se vor efectua mai, multe probe de tasare a betonului prin vibrare.

Eventualele complectări de beton se vor introduce în cofraj în timpul vibrării betonului şi în nici un caz. după extragerea tijei vibratorului din beton.

9.5. Cînd betonarea se întrerupe din condiţii tehnologice sau accidentale şi cimentul începe priza, reluarea betonării se va face numai după terminarea prizei cimentalui (cel puţin 12 ore) şi printr­un strat de amorsare de 2­3 cm grosime, cel puţin la betoanele de calitatea I.

Betonul de amorsare va fi mai bogat în sortul 0...7mm, indicîndu­se următoarea compoziţie granulometrică privind trecerile prin ciur, în procente din greutate:

­ ciur de 4 mm 31%...58%; ­ ciur de 7 mm 75%...81%; ­ ciur de 16 mm 100%.

Dozajul de ciment se va păstra acelaşi cu cel al betonului iniţial. 9.6. Rosturile de turnare se vor realiza ca poziţie "conform Normativului C 140­

86. Rosturile de turnare trebuie să coincidă cu muchia intrîndă a unui rost aparent, profilat în adîcime, care maschează mai uşor rostul dintre două straturi de turnare.

Page 31: C 122 89 Beton Aparent

În general, rosturile de turnare trebuie să corespundă ca poziţie cu rosturile dintre două panouri, sau dintre două foi de placaj tego, respectiv două rînduri, pentru ca pe suprafaţa betonului să nu apară rosturi suplimentare.

9.7. După terminarea vibrării, suprafaţa rostului de betonare se finisează cu un şpaclu purtat de­a lungul şipcii la nivelul muchiei, avînd grijă să nu se afîneze betonul, iar partea din şipca rămasă deasupra rostului se curăţă cu şpaclu şi se şterge cu o cîrpă aspră.

9.8. .În cazul rosturilor de turnare verticale, pentru ca aceste rosturi să se afle exact în dreptul muchiei şipcii, se va monta în interiorul elementului respectiv un perete despărţitor provizoriu din scînduri, bine. etanşat la îmbinarea cu şipcile, pentru a evita desnisiparea betonului în dreptul muchiilor rostului profilat.

9.9. Compactarea betonului, aparent cu parament natural trebuie să asigure pe lîngă îndeplinirea condiţiilor de rezistenţe mecanice si obţinerea unei compactităţi periferice superioare şi a unor texturi omogene fără pori, segregări sau defecte vizibile de suprafaţă. Pentru îndeplinirea acestor condiţii, compactarea trebuie efectuată cu anumite tipuri de vibratoare, cu performanţe tehnice superioare şi după anumite programe de vibrare, funcţie de lucrabilitatea betonului si calitatea feţei aparente proiectată a se obţine.

Este necesar ca pentru fiecare lucrare de beton aparent să se întocmească programe de vibrare, în special pentru betoane de calitatea I şi a II­a, care să fie verificate în prealabil în condiţii loco­obiect.

9.10. La compactarea betonului se vor respecta prevederile din Normativul C 140­86; înainte de începerea operaţiilor de vibrare se va asigura la punctul de lucru două vibratoare cu aceleaşi caracteristici, pentru a avea în permanenţă unul în rezervă.

Vibrarea betonului cu vibratoare de interior

9.11. La betonul aparent se vor utiliza vibratoare cu o frecvenţă de 12000...20000 vibraţii/minut;

Timpii de vibrare pentru un ciclu al elementelor din beton aparent, funcţie de calitatea urmărită a se obţine, se vor lua conform tabelului 4.

Mărimea duratei de vibrare peste aceste limite nu este urmată de o creştere sensibilă a calităţii suprafeţei de beton aparent.

9.12. Stratul supus vibrării trebuie să aibă o suprasarcină de beton. Astfel stratul turnat, în grosime de 25...35 cm se va vibra întotdeauna împreună cu jumătatea superioară a stratului turnat anterior pentru a nu apărea urme de separare între straturile de betonare şi pentru a asigura condiţii corespunzătoare cu suprasarcină pentru întreaga înălţime a fiecărui strat. Primul strat de beton va avea grosimea de 40...50 cm.

9.13. Durata unui ciclu de vibrare „t" pentru un strat de 40...50 cm înălţime se stabileşte la 45 secunde... 150 secunde, funcţie de calitatea suprafeţei aparente, caracteristicile reologice ale betonului proaspăt şi caracteristicile vibratorului (tabelul 4). Acest timp se repartizează după cum urmează:

­ imersia tijei, foarte rapidă: 1" max. 2"; ­ staţionarea la partea inferioară a stratului pe o durată de 1/4 t­2"; ­ extragerea din jumătatea inferioară a stratului de beton cu durata de 2/4 t; ­ extragerea din jumătatea superioară a stratului de beton cu durata de 1/4 t.

Page 32: C 122 89 Beton Aparent

Pentru o înălţime mai mică sau mai mare a stratului de beton se păstrează aceeaşi timpi de imersie şi staţionare ca mai sus, micşorând respectiv mărind proporţional timpul de extragere.

Tabelul 4 TIMPII DE VIBRARE PENTRU UN CICLU LA TURNAREA SUCCESIVĂ

Calitatea feţei

aparente

Tasarea conului cm

Adaos Beton clasa

Vibrator 6 Martie Timişoara

Φ

Timp de vibrare "t" secunde

5 cenuşă Bc10 71 120 7,5 cenuşă Bc15 58 150 5 ­ Bc25 58 150

I

5 ­ Bc25 71 120 4 cenuşă Bc10 71 90 5 FLUBET Bc15 71 90 3 FLUBET Bc15 58 120 7,5 cenuşă Bc15 58 90 3 cenuşă Bc15 58 120 3 FLUBET Bc25 58 120 5 FLUBET Bc25 71 90

II

7,5 FLUBET Bc25 58 90 4 FLUBET Bc10 71 60 7,5 FLUBET Bc15 58 45 5 FLUBET Bc15 58 60 5 FLUBET Bc15 71 45 3 FLUBET Bc15 58 75 7,5 cenuşă Bc15 58 45 3 cenuşă Bc15 58 60 5 FLUBET Bc25 58 60 3 FLUBET Bc25 58 75 5 FLUBET Bc25 171 45 7,5 cenuşă Bc25 38 120

III

7,5 FLUBET Bc25 38 120 Beton Pompat II ­ III 12 FLUBET Bc20 58 20

9.14. Tija vibratorului trebuie introdusă vertical şi cât mai repede în masa betonului pentru ca compactarea să înceapă de jos în sus. Agitarea tijei se va face uşor pentru a nu introduce aer în masa betonului, iar extragerea ei se va face cât mai uniform pentru a nu rămâne bule de aer în urma ei în beton.

9.15. Compactarea ultimului strat de beton, care nu mai are suprasarcină, trebuie tratată distinct.

Pentru a realiza şi la acest strat aproximativ acelaşi nivel de calitate, se va proceda la o revibrare a acestuia cu o durată de 15...20 sec. pe ciclu, în intervalul 30 minute, la maximum 2 ore. Revibrarea se \a efectua cu un vibrator de suprafaţă adaptat dimensiunilor elementului.

Page 33: C 122 89 Beton Aparent

Vibrarea betonului cu vibratoare de suprafaţă (placă)

9. 16. Durata unui ciclu de vibrare se stabileşte la 30...45 secunde pentru un strat de 10 cm grosime.

În timpul vibrării se recomandă ca vibratorul placă să fie uşor mişcat pentru a permite evacuarea bulelor de aer din beton.

Vibrarea betonului cu vibratoare de cofraj

9.17. Nu se recomandă utilizarea vibratoarelor de cofraj la executarea lucrărilor de beton aparent, iar în cazurile când acest lucru nu se poate evita se vor lua măsuri speciale de consolidare şi etanşare a cofrajelor prin îndesirea rigidizărilor şi a pieselor metalice de strângere.

Vibrarea betonului pe mese vibrante

9.18. Elementele din beton aparent executate uzinat se pot compacta pe mese vibrante. Tiparele vor fi fixate de masa vibrantă. Durata de vibrare variază funcţie de lucrabilitatea betonului şi grosimea stratului de beton între 60"... 120".

Puterea mesei vibrante va fi corelată cu greutatea ansamblului tipar ­ element. Aplicând şi o revibrare a betonului cu o durată de 15 ­ 30" în intervalul de la

compactare până înaintea începerii prizei cimentului, se obţin betoane de calitate mai bună şi cu o compactitate periferică superioară.

Turnarea şi compactarea laminară a betonului

9.19. Turnarea şi compactarea laminară pe verticală necesită o organizare tehnologică mai complexa a procesului de betonare. Procedeul coastă în turnarea continuă a betonului prin tuburi din PVC, tablă etc. racordate la un buncăr şi vibrarea con­comitentă cu vibratoare de interior fixate de buncărul de turnare. Ridicarea ansamblului se va face mecanic sau hidraulic. Tuburile de turnare vor rămâne circa 10 cm înglobate în stratul de beton pentru ca turnarea să se facă fără impact.

Procedeul necesită utilizarea concomitentă a mai multor vibratoare de interior, dar durata totală de vibrare se micşorează corespunzător cu numărul vibratoarelor, iar calitatea betonului rezultă mai bună decât în cazul turnării şi compactării succesive.

Viteza de turnare laminară pe înălţime este de 1 m în 4,5... 7,5 minute (un cm în 3...4,5 sec), funcţie de calitatea feţei aparente, limita superioară corespunzând calităţii I ­ II.

9.20. Turnarea şi compactarea laminară pe orizontală se aplică la executarea uzinată a elementelor de închidere, parapeţi de balcoane, cu faţa aparentă în jos, compactate pe mese vibrante sau cu vibratoare de suprafaţă. Turnarea betonului se poate face cu un buncăr mobil începând de la o margine, sau de la mijloc sure margini cu două buncăre mobile la elemente de suprafaţă mai marc, fără impact, pentru a îngloba cât mai puţine bule de aer.

Page 34: C 122 89 Beton Aparent

Întărirea betonului

9.21. În primele zile este necesară menţinerea unei umidităţi ridicate pentru a asigura hidratarea cimentului şi o dezvoltare redusă a contracţiilor, până la obţinerea rezistenţelor mecanice corespunzătoare pentru a prelua eforturile din contracţii, în vederea evitării formării microfisurilor.

9.22. După turnare, betonul proaspăt trebuie protejat împotriva intemperiilor (efectele soarelui, vântului care usucă, ale ploii care spală, îngheţului etc).

Protejarea se va face conform capitolului 12. 9.23. În cazul aplicării tratamentului termic, ciclul este determinat

respectând un timp suficient de prepriză, cu urcarea progresivă a temperaturii şi răcire lentă pentru a evita şocurile termice. Temperatura maximă a betonului nu va depăşi 70°C, iar temperatura tiparelor încălzitoare 65°C. De asemenea, trebuie luate măsuri pentru a evita uscarea feţei libere a betonului.

Pentru a accelera întărirea betonului în faza iniţială, betonul se poate prepara din componenţi încălziţi, astfel ca betonul să aibă o temperatură nu mai mare de 35°C pentru a evita apariţia unei întăriri premature care prejudiciază buna punerea în operă.

10. BETONUL ŞI MORTARUL PENTRU TORCRETARE

10.1. Pentru realizarea elementelor de grosime redusă (10... 15 mm), folosite ca placaje sau ca şi cofraje înglobate, se va utiliza mortarul armat cu fibră de sticlă dispersă.

La executarea betoanelor armate cu fibră de sticlă dispersă se vor utiliza următoarele materiale:

­ ciment Pa 35 sau P 40; ­ nisip de râu sort 0...1 mm; ­ fibra de sticlă rezistentă la alcali (RA), sub formă de rolă; ­ apa. Pentru obţinerea betoanelor colorate armate cu fibră de sticlă dispersă, se vor

folosi cimenturile albe PA 35 în proporţie de până la 60% şi oxizii coloranţi în proporţie de maximum 6% din greutatea cimentului.

10.2. Pentru obţinerea mortarului (betonului) armat cu fibră de sticlă, raportul ciment­nisip va fi de 1 : 1 pentru marca M200 şi de 2:1 pentru marca M 300.

Dozarea materialelor se va face gravimetric sau volumetric, apa necesară stabilindu­se prin încercări preliminare funcţie de lucrabilitatea dorită, conform Normativului C 21­85. Cantitatea de fibră de sticlă necesară, de 5...6% din masa betonului, este asigurată de dispozitivul automat de tăiat şi pulverizat fibra de sticlă concomitent cu pulverizarea mortarului.

10.3. Prepararea betonului (mortarului) armat cu fibră de sticlă dispersă se va face astfel:

Se prepară mortarul în malaxoare cu palete sau elice având minimum J50O rotaţii/minut sau în malaxoare utilizate la prepararea mortarului, pentru injectarea canalelor elementelor post­comprimate. Pomparea mortarului se va face CSM pompe cu

Page 35: C 122 89 Beton Aparent

şnec tip INCERC, care au un debit de 1000 l/oră, asigurând astfel proporţia corespunzătoare cu debitul şi viteza de dispersie a fibrelor de sticlă.

La prepararea mortarului se va introduce în malaxor întreaga cantitate de apă, după care se pune în funcţiune agitatorul şi se adaugă cca. 1/2 din cantitatea de ciment, după care se adaugă alternativ nisipul şi diferenţa de ciment. Amestecul trebuie să aibă o consistenţă de 28"—34" determinată cu pâlnia etalon conform Normativului C 21­85.

10.4. Punerea în operă a mortarelor (betoanelor) armate cu fibră de sticlă dispersă se va face cu ajutorul unui dispozitiv automat de tăiat şi pulverizat fibră de sticlă concomitent cu mortarul.

Pentru acesta se prepară mortarul de fluiditatea dorită în malaxor, după care acesta se introduce în pâlnia (rezervor) pompei de injectat. Se pornesc concomitent pompa şi aerul comprimat şi se aplică în tipar prin pulverizare un strat subţire de mortar (cca. 2 mm). Se porneşte apoi dispozitivul de tăiat şi pulverizat fibra de sticlă şi se aplică concomitent cu mortarul în tipar până la obţinerea grosimii necesare. Intradosul elementului se netezeşte cu mistria sau cu rola, astfel încât suprafaţa să rămână rugoasă pentru a avea o aderenţă sporită la stratul suport.

10.5. Pentru realizarea elementelor cu grosime de 3...8 cm sau a elementelor compozite din mai multe straturi, la care stratul exterior urmează să fie realizat din beton aparent obişnuit sau colorat armat cu armătură obişnuită, se poate utiliza betonul torcretat. Stabilirea compoziţiei, prepararea şi punerea în operă a betonului prin torcretare se va face conform Instrucţiunilor tehnice C 130­78.

11. DECOFRAREA

11.1. La decofrare se vor respecta prevederile din Normativul C 140­86, privind timpul de menţinere în cofraj şi modul de decofrare. În plus se vor respecta prevederile de la pct. 11.2... 11.12.

11.2. Decofrarea betonului aparent trebuie efectuată cu mare grijă, pentru a evita exfolierea feţei aparente a betonului, ruperea muchiilor şi deteriorarea cofrajelor.

11.3. La demontarea cofrajelor este strict interzis să se folosească răngi sau alte mijloace care ar putea deteriora betonul. Decofrarea se va efectua cât mai uşor, urmărindu­se desprinderea corectă atât a cofrajelor şi elementelor de relief aplicate cât şi a baghetelor de la muchii şi rosturi, pentru a nu se degrada faţa aparentă a betonului sau a elementelor sculpturale.

Manipularea panourilor de cofraj se va face cu multă atenţie pentru a nu se degrada suprafaţa sau muchiile panoului.

11.4. Decofrarea trebuie să se facă concomitent pe întreaga suprafaţă a elementului pentru ca betonul să aibă aceeaşi vârstă. Nuanţa la decofrare este funcţie de timpul cât stă betonul în cofraj; diferenţa de nuanţă nu se estompează cu timpul.

11.5. Decofrarea betonului poate avea loc la 3...5 zile de la turnare dacă betonul s­a confecţionat cu ciment cu întărire normală (Pa 35) şi la 1...3 zile dacă se utilizează ciment cu întărire rapidă (P 40).

Prima cifră se referă la temperatura de peste 18, iar următoarea la temperaturi cuprinse între 5...18˚C.

Page 36: C 122 89 Beton Aparent

Este interzis ca decofrarea să înceapă mai devreme de termenele minime, riscând astfel ca muchiile să se rupă, iar suprafaţa betonului să se deterioreze.

Este interzisă rezemarea materialelor de orice fel, a utilajelor etc. pe betonul aparent pentru că acestea pot produce deteriorarea lui, iar prin umbrirea parţială în timpul întăririi betonului capătă nuanţe diferite.

Decofrarea se face în ordinea inversă cofrării. 11.6. Indiferent de natura materialului folosit pentru astereală, faţa cofrajului

trebuie curăţită şi spălată cu mare atenţie după decofrare şi înainte de betonare, pentru a evita apariţia petelor. Acest lucru are o importanţă deosebită, deoarece orice semn, defect sau murdărie de pe astereala cofrajului apare pe faţa, aparentă a [jetonului.

Curăţirea panourilor de cofraj se va face cu şpaclu, perii şi cârpe, după care se spală foarte atent cu apă.

La curăţirea cofrajelor se va avea grijă ca astereala să nu fie zgâriată. . 11.7. După curăţirea completă a cofrajelor se va proceda la o revizuire atentă a

acestora pentru a depista eventualele defecţiuni produse în timpul decofrării, luându­se măsuri de reparare a defecţiunilor mai mari şi de rectificare a celor mici, cu pastă de ciment­aracet.

Dacă la cofrajele din scânduri se observă, după câteva reutilizări, că rosturile dintre scândurile asterelei s­au lărgit, periclitând calitatea feţei betonului, rosturile vor fi curăţate de materialele străine şi chituite cu pastă de ciment­aracet.

11.8. Este interzis să se utilizeze simultan cofraje care prezintă grade de uzură sau de folosire diferite.

Scândurile degradate din astereală se vor înlocui cu alte scânduri, care prezintă acelaşi grad de uzură, pentru ca absorbţia de apă la suprafaţa betonului să fie uniformă.

Când rosturile s­au deschis prea mult, este recomandabil a se demonta toate scândurile panoului şi a se rebate corect, adăugind pentru completare o şipcă sau scândurică cu acelaşi grad de uzură.

Ori de câte ori astereala panoului nu mai corespunde condiţiilor betonului aparent, se va proceda la înlocuirea ei totală.

11.9. Eventualele ştirbituri ale muchiilor tăbliilor şi reliefurilor utilizate ca negative la betoanele sculpturale şi în relief se prelucrează cu pila, polizorul, de mână şi hârtie sticlată. Rosturile create între reliefuri şi astereală se vor chitui cu chit de ciment­aracet­apă (3:1:1).

11.10. Manipularea cofrajelor se va face fie manual, fie cu macaraua, funcţie de greutatea lor.

11.11. Depozitarea cofrajelor curăţate se va face în perechi de panouri cu astereală aşezate faţă în faţă, stivuindu­le în mod obişnuit (cele de tego). Atât cofrajele noi cât şi cele curăţate pentru reutilizare vor fi păstrate în locuri ferite de soare, ploi şi vânturi, pentru a nu se deforma.

11.12. Depozitarea şi manipularea cofrajelor utilizate la betonul cu texturi profilate sau sculpturale se va face în poziţia verticală. Nu este permisă aşezarea suprapusă a panourilor. Manipularea şi depozitarea lor se va face cu o deosebită grijă întrucât sunt casante.

Page 37: C 122 89 Beton Aparent

12. TRATAREA SUPRAFEŢELOR DUPĂ DECOFRARE

12.1. În ce priveşte întreţinerea betonului după decofrare se vor respecta prevederile Normativului C140­86 şi următoarele precizări suplimentare:

­ umiditatea permanentă a betonului se va menţine timp de 7 zile pentru betonul de calitatea III­a şi 14 zile pentru betoanele de calitatea II­a şi I­a colorate.

12.2. În cazul când, cu toate măsurile şi precauţiunile luate, se observă multe microfisuri, este recomandabil ca pe suprafaţa betonului aparent să se aplice o peliculă de adeziv incolor din copolimeri ternari sau răşini epoxidice. Se poate utiliza cu bune rezultate „Romacrilul ER", produs de Întreprinderea Chimică Râşnov N.I. 4663/1973.

Remedierea micilor defecţiuni datorate turnării betonului sau produse la decofrare

12.3. De regulă, nu se vor executa reparaţii în cazul în care defecţiunile sunt mici şi nu strică aspectul de piatră naturală al suprafeţei betonului.

Scurgerile de lapte de ciment de pe suprafaţa aparentă a betonului se vor înlătura cu şpaclul şi cârpa uscată, după completa lor uscare.

12.4. Repararea porţiunilor exfoliate, desnisipate, a ştirbiturilor, bavurilor etc. se va face cu mortar alcătuit din nisip 0...1 mm ciment şi părţi fine (aceleaşi utilizate la betoane), ciment alb, în proporţie ce se vor stabili prin încercări pe şantier, În apa de amestecare se recomandă introducerea a cca.20% din greutatea acesteia Aracet E 50.

În acest scop, se vor realiza un număr de 10...12 reţete diferite de mortar cu care se vor executa probe de tencuială de maximum 1 cm grosime şi care se vor compara după completa uscare cu faţa aparentă a betonului, alegând în final reţeta care realizează nuanţa cea mai apropiată de cea a suprafeţei betonului. Reparaţiile nu trebuie însă să aibă aspect de tencuială, ele se vor limita strict la defecţiunile locale, iar aspectul ulterior să fie cât mai apropiat de cel al feţei betonului.

Înainte de executarea remedierilor cu mortar se va uda cu apă locul care se repară. 12.5. Înlăturarea eflorescenţelor de var şi a eventualelor pete de rugină sau de

altă natură se face prin perierea cu peria de sârmă a suprafeţei de beton complet întări, sau prin spălarea cu soluţie de acid clorhidric în concentraţie de 1...3% după care se va spăla cu apă în exces, până la dispariţia totală a urmelor de acid.

12.6. Petele provocate de substanţele decofrante se vor înlătura prin spălarea cu apă şi detergenţi, spălându­se apoi locul cu exces de apă.

Tratarea specială a suprafeţelor de beton aparent

12.7. În funcţie de aspectul final dorit, poate apărea necesară prelucrarea locală a suprafeţelor aparente. Acestea se pot prelucra imediat după decofrare pentru

Page 38: C 122 89 Beton Aparent

evidenţierea granulelor de agregat prin: spălare, periere, buciardare, şpriţuire, sablare, decapare cu acizi. Prin aceste tratamente de suprafaţă se îndepărtează o parte din grosimea stratului de acoperire cu Leton a armăturilor.

12.8. Înainte de turnarea betonului se va face ungerea cofrajelor cu soluţii întârzietoare de priză, care acţionează la suprafaţa betonului; după decofrare, suprafaţa betonului se spală cu apă sub presiune; la nevoie se poate ajuta şi cu peria de sârmă. Perierea şi spălarea suprafeţei aparente se va efectua înainte de sfârşitul prizei cimentului.

12.9. Buciardarea sau şpriţuirea suprafeţei aparente se execută cu ciocanul de buciardă, respectiv cu şpiţul, după întărirea betonului. La elementele subţiri există riscul de a se produce fisuri fapt pentru care se recomandă aplicarea procedeului numai la elementele masive şi elementele cu grosime mai mare.

12.10. Sablarea suprafeţei aparente se va executa cu un jet de nisip, până apar granulele de agregat. Acest procedeu poate disloca granulele de agregat sau sfărâma dacă sunt slabe.

12. 11. Decaparea cu acizi a suprafeţei aparente se va efectua prin ungerea cu soluţia de acid clorhidric diluat (1 : 5), evidenţierea granulelor fiind în funcţie de durata tratamentului.

Acest tratament nu se poate aplica în cazul granulelor care dau reacţii chimice cu soluţia acidă.

După tratarea cu soluţia acidă, suprafaţa tratată se va spăla cu apă din abundenţă până la înlăturarea oricăror urme de acid.

13. TRANSPORTUL ŞI DEPOZITAREA ELEMENTELOR PREFABRICATE DIN BETON APARENT

13.1. Pe timpul transportului şi a depozitării elementelor prefabricate din beton aparent se vor lua următoarele măsuri cu caracter general:

­ feţele de beton aparent se vor proteja împotriva murdăriei şi a prafului, folosind în acest scop folii de polietilenă sau prelate;

­ la rezemare se va evita, pe cât posibil, contactul feţelor de beton, aparent cu standul şi în mod deosebit al muchiilor şi profilelor.

13.2. Depozitarea elementelor în poligon şi pe şantier se va face în poziţie verticală, în standuri special amenajate. Rezemarea se va face pe un material elastic. Părţile standului care vin în contact direct cu feţele de beton aparent se vor proteja cu un material moale care să nu păteze betonul.

13.3. Se va evita depozitarea suprapusă a elementelor. Când aceasta se face, în cazuri cu totul excepţionale, între elemente se va lăsa un spaţiu de ventilare şi se vor lua măsuri ca apa să nu se scurgă de pe un element pe altul. Ca piese de distanţare se recomandă şipcile din lemn de esenţă moale. Se interzic materialele care lasă urme vizibile (amprente sau pete). Pentru betoane de calitatea I şi a II­a se interzice depozitarea suprapusă.

Page 39: C 122 89 Beton Aparent

13.4. Montarea elementelor prefabricate se va face de regulă direct din mijlocul de transport. În cazul când nu este posibil se va reduce la minimum intervalul între sosirea la şantier a elementului prefabricat şi montarea acestuia.

13.5. Transportul se va face bucată cu bucată sau în pachete cu mijloace special echipate, adaptate tipului fiecărui element prefabricat. Ca şi în depozit, poziţia elementelor va fi verticală iar rezermarea pe platforma mijlocului de transport se va face prin intermediul unui material elastic.

13.6. În timpul transportului, elementul sau pachetul de elemente prefabricate vor fi bine. fixate pe standul de rezemare. Fixarea se va face cu dispozitive prevăzute cu materiale moi, elastice, în punctele de contact cu elementul prefabricat.

13.7. În cazul pachetelor de mai multe elemente, între acestea se vor interpune materiale elastice având o grosime care să. elimine posibilitatea atingerii între suprafeţele învecinate.

Page 40: C 122 89 Beton Aparent

ANEXA 1

CONFECŢIONAREA PLĂCILOR CU RELIEF ŞI A ELEMENTELOR DE RELIEF DIN RĂŞINI ŞI MORTARE CU RĂŞINI POLIESTERICE ŞI

EPOXIDICE ARMATE CU FIBRE DE STICLĂ

Plăcile cu relief şi elementele de relief din mortare cu răşini poliestere şi epoxidice armate cu fibre de sticlă se pot realiza în ateliere de şantier cu dotări şi amenajări minime, necesitând o tehnică relativ simplă de confecţionare.

Prin folosirea mortarelor cu răşini poliesterice de tip NESTRAPOL, armate cu fibre de sticlă, se asigură:

­ copierea întocmai a negativului desenului texturii de pe matriţă şi redarea fidelă a acestuia pe faţa elementului de beton;

­ realizarea unor plăci şi elemente de relief rezistente la uzură şi la tratamente termice, putând fi folosite de 400—600 ori şi chiar de 800 ori după recondiţionare;

­ proprietăţile mecanice şi elastice corespunzătoare realizării unor tăblii care preiau singure împingerea betonului.

Mortarele (chiturile) pe bază de răşini epoxidice pot fi utilizate la confecţionarea elementelor de relief de diferite dimensiuni, chiar sub forţa unor covoare de dimensiuni mari. Rezistă în condiţii bune la tratamentele termice în diferite regimuri curente aplicate la executarea elementelor prefabricate.

Elementele de relief din răşini epoxidice se caracterizează prin: ­ o bună copiere a desenului de pe matriţă şi o bună imprimare a acestuia în beton; ­ rezistă la 300­400 refolosiri şi chiar mai multe după recondiţionare; ­ o rigiditate mai mică, ceea ce prezintă un avantaj pentru decofrare însă, în cazul

când se doreşte confecţionarea unor plăci cu relief capabile să preia singure împingerea betonului, impun rigidizarea lor cu miezuri din lemn sau metal;

­ datorită rigidităţii relativ reduse pot fi aplicate pe tăblii curbe; ­ prezintă deformaţii şi contracţii mult mai mici decât cele din răşini

poliesterice; ­ prezintă avantajul că nu conţin componenţi din import.

1. Materiale

Pentru prepararea mortarelor din răşini poliesterice necesare confecţionării tăbliilor şi elementelor de relief, se recomandă folosirea următorilor componenţi:

• nisip cuarţos de Făget sort, conform STAS 8511­76, 30 ­ 50% din cantitatea de răşină;

• răşini poliesterice nesaturate tip NESTRAPOL 220 sau 450 H — produse de întreprinderea „Policolor" Bucureşti iar ca adaosuri pentru întărire;

• iniţiator ­ PEROXID DE METILETILCETONĂ ­ produs de întreprinderea chimică „Dudeşti" Bucureşti;

• accelerator — NAFTENAT DE COBALT — soluţie cu 2% cobalt (preparat conf. STAS 1203­87 şi STAS 5549­81), produs de întreprinderea de detergenţi „Dero" Ploieşti.

Page 41: C 122 89 Beton Aparent

În cazul când naftenatul de cobalt se procură în alte diluţii, acesta se poate duce la diluţia necesară (conţinutul 2% cobalt) folosind următorii solvenţi:

­ white spirt tehnic; ­ toluen; ­ xilen. Aceşti solvenţi se vor folosi şi pentru diluarea răşinii până la consistenţa

necesară. Întrucât proporţia optimă în care trebuie introduşi în amestec componenţii de mai

sus este influenţată de o serie de factori ca: tipul şi vârsta răşinii poliesterice, concentraţia peroxidului de metiletilcetonă, tipul şi puritatea solventului cu care s­a preparat soluţia de naftenat de cobalt, variaţia dimensiunilor plăcilor sau a elementelor de relief, reţeta se va stabili pe bază de probe, folosind diferite proporţii de întăritor şi accelerator cuprinse între limitele:

• iniţiator între 0,1...0,8% din cantitatea de răşină; • accelerator între 0,8...4% din cantitatea de răşină.

Se va considera optimă reţeta care pentru probe de 70x70x40 milimetri, păstrate la temperatură constantă (16o...18°C), conduce la un timp de întărire de 24...30 ore.

Pentru armare se recomandă fibre de sticlă sub formă de ROVING produse de întreprinderea de fibre şi ţesături din fibre de sticlă Bucureşti, dispersă, realizată prin tăierea rovingului la lungimi de 20...40 mm.

Procentul de armare se va stabili în funcţie de domeniul de folosire şi de rezistenţa necesară, cantitatea de fibră (în kg) stabilindu­se între 2...20% din greutatea răşinii.

În cazul plăcilor cu relief fixate direct pe schelet (rame şi coaste), se recomandă realizarea unui strat de 3...5 mm grosime (grosime minimă) cu procent redus de armare 2...5%, iar după întărire un al doilea strat cu procent ridicat de armare de 15... ...20%.

Elementele de relief se pot realiza cu procent redus "de armare, de 2... 10%. În tabelul de mai jos se prezintă rezistenţele la rupere şi modulii de elasticitate

informativi pentru diferite procente de armare :

Rezistenţe la rupere N/mm 2 Procent de armare

Tracţiune Compresiune Încovoiere

Modul de elasticitate N/mm 2

2%…5% 40…50 700…80 550…60 3000…4500

15%…20% 50…60 1000…110 800…90 4000…6000

2. Matriţe

Pentru turnarea pieselor din răşini poliesterice armate cu fibră de sticlă se pot folosi matriţe din diferite materiale.

Având în vedere condiţiile de şantier în care trebuie executate şi calitatea lor bună, pentru confecţionarea tăbliilor şi a elementelor de relief se recomandă folosirea matriţelor din lemn, din ipsos, din mortar cu ciment sau din piatră sculptată:

2.1. Alcătuire

Page 42: C 122 89 Beton Aparent

Matriţele au următoarea alcătuire (fig. 1.1):

Fig. 1.1.

1. suport ­ realizat din rigle de lemn sau metalice, dispuse pe două direcţii; 2. fund ­ realizat din lemn, ipsos, mortar de ciment, piatră sculptată etc.

care prezintă pe faţă pozitivul texturii şi e prevăzut la partea inferioară cu sisteme de fixare pe suport;

3. laterale demontabile ­ realizate din dulapi finisaţi prin' rindeluire, având un sistem demontabil de strângere pe cantul tăbliei.

2.2. Condiţii de calitate Matriţele trebuie să îndeplinească următoarele condiţii ­ să fie perfect etanşe; ­ să fie executate la dimensiunile şi forma prevăzute în proiect (admiţându­se

abateri de maxim ±0,5 mm); ­ să fie suficient de rigide (atenţie mare la laterale); ­ unghiurile de 90° între laterale să fie respectate cu stricteţe ; ­ lateralele să fie perfect liniare; ­ unghiul între laterale şi fundul matriţei să fie strict de 90°; ­ să permită decofrarea prin demontarea lateralelor; ­ înălţimea feţei superioare a lateralelor faţă de fund să fie aceeaşi pentru a asigura

grosimea constantă a elementului turnat; ­ reliefurile să fie executate întocmai după desenul texturii; ­ suprafeţele netede să fie bine finisate şi să nu prezinte nici un fel de denivelări

sau zgârieturi. 3. Confecţionarea plăcilor cu relief şi a elementelor de relief 3.1. Pregătirea matriţei Înainte de utilizare, matriţa confecţionată în condiţiile de la punctul 2.1 din

prezenta anexă, trebuie pregătită astfel: ­ matriţa se curăţă foarte bine de orice impurităţi sau orice urmă de praf, cu o

perie moale sau cu o cârpă uscată; ­ faţa fundului matriţei se chituieşte dacă prezintă pori ciobituri sau alte defecte,

cu pastă de ciment aracet. După uscarea perfectă a chitului se finisează cu hârtie sticlată fină, apoi se aplică în 2­3 straturi uniforme şi subţiri o peliculă de izolare de sticlă solubilă;

­ după uscare se aplică decofrantul realizat din ceară de parchet dizolvată în diluant prin pensulare în două straturi foarte subţiri, astfel încât să se acopere perfect întreaga suprafaţă interioară a matriţei.

3.2. Pregătirea componenţilor Reţeta se stabileşte în condiţiile precizate la punctul 1 din prezenta anexă, cu

următoarele precizări:

Page 43: C 122 89 Beton Aparent

­ mortarul din răşini, utilizate la turnarea elementelor de relief şi a plăcilor cu relief, trebuie să aibă fluiditatea necesară pentru a umple bine reliefurile; în caz contrar apar defecte diferite (neregularităţi, pori, caverne etc). În acest scop răşina poliesterică se diluează cu diluant D005 până se obţine vâscozitatea optimă de lucru (aceea a unor vopsele mai groase) ­ timp de scurgere la 20°C pe cupa 08 de 10­20 sec. Cantitatea de diluant nu va depăşi însă 10­15% din cantitatea de răşină. în cazul răşinilor poliesterice, prepararea se face cu maximum 15­20 minute înainte de turnare în ordinea:

­ se diluează răşina; ­ se adaugă nisipul amestecându­se pe parcurs şi în continuare până la obţinerea

unui amestec omogen; ­ se adaugă acceleratorul şi se amestecă până la omogenizarea completă; ­ se adaugă iniţiatorul şi se amestecă până la omogenizarea totală. Amestecarea se face cu o baghetă de lemn. 3.3. Turnarea Pentru turnare se fixează matriţa în poziţie perfect orizontală. Se toarnă amestecul

în straturi succesive subţiri, alternând un strat de răşină cu un strat de fibră de sticlă presărat uniform pe suprafaţa răşinei, operaţia repetându­se până la umplerea completă a matriţei.

În cazul realizării plăcilor cu un strat superior cu procent mai ridicat de armare, după realizarea primului strat se lasă un timp de 24 ore pentru întărirea parţială, după care se continuă turnarea, asigurându­se un procent mai ridicat de armare.

Pentru curăţirea mâinilor şi a sculelor, se pot folosi dizolvanţii arătaţi mai sus. 3.4. Păstrarea în vederea întăririi După turnare, matriţa se păstrează până la întărirea completă pe o suprafaţă

perfect orizontală, într­o încăpere bine aerisită, la temperatura minimă de 16...18°C si maximă de 22... ...30°C.

3.5. Decofrarea În caz că s­au respectat întocmai condiţiile de la pct. 2.2 privind confecţionarea

matriţelor şi respectiv de la pct. 3.1 privind pregătirea matriţelor, decofrarea se face foarte uşor prin îndepărtarea lateralelor şi ridicarea elementului de relief sau a plăcii din matriţă.

Întotdeauna se face mai întâi o verificare a reţetei stabilite prin turnarea unui element de probă. În caz că se asigură o întărire în timp de 24...48 ore şi nu se produc degajări excesive de căldură, sau defecte se poate continua şi turnarea celorlalte piese. În caz că nu se realizează aceste condiţii, este necesară corectarea reţetei.

4. Măsuri de prevenire, a incendiilor şi tehnica securităţii muncii La confecţionarea şi utilizarea matriţelor, plăcilor cu relief şi a clementelor de

relief din răşini poliesterice armate cu fibre de sticlă, se vor respecta: ­ normele de protecţie contra incendiilor, în vigoare; ­ normele de prevenire si stingere a incendiilor emise de M.C.Ind.; ­ normele republicane şi departamentale de protecţie a muncii în vigoare; ­ prevederile NTS şi PSI, specifice lucrărilor cu răşini poliesterice şi

epoxidice şi respectiv cu fibre de sticlă. Întrucât răşinile, materialul lemnos pentru matriţă, plăcile şi elementele de relief

realizate din răşini cu fibră de sticlă sunt combustibile, solvenţii sunt inflamabili, iar

Page 44: C 122 89 Beton Aparent

peroxidul de metiletilcetonă respectiv componenta CI. este explozibilă, se va acorda o atenţie sporită următoarelor:

• încăperea se va amenaja în mod special, fiind în permanenţă bine aerisită, dotată cu mijloace adecvate de prevenire şi stingere a incendiilor şi amplasată departe de surse de foc deschise sau de scântei;

• în încăperea respectivă nu sunt permise procese sau operaţii care folosesc foc deschis sau care produc scântei;

• manipularea, transportul şi depozitarea componenţilor se va face în condiţiile specifice prevăzute expres în prospectul fiecărui produs în parte.

Muncitorii vor lucra cu echipament de protecţie adecvat pentru operaţiile de turnare a răşinilor şi de pregătire a armăturii din fibre de sticlă.

ANEXA 2

UTILIZAREA CHITURILOR ÎN OPERAŢIILE DE ETANŞARE ŞI RECTIFICARE

Chiturile utilizate ca material de etanşare trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

­ să adere al suprafeţele cu care vin în contact; ­ să fie inerte faţă de ciment şi faţă de reacţiile de hidratare a cimentului; ­ să nu producă reacţii cu substanţele, decofrante, reacţii care să păteze betonul; ­ să se aplice uşor şi să se întărească în următoarele 4.. .24ore suficient pentru a nu

refula în timpul vibrării; ­ să aibă o oarecare elasticitate după întărire, pentru a nu fisura în timpul vibrării; ­ să se îndepărteze (curăţe) cu uşurinţă după decofrare, în vederea unui nou

ciclu de cofrare. Se pot utiliza următoarele tipuri de chituri: ­ chitul tiocolic ALUTCHIT, conform NTR 7398­78, produs de Centrala

Industrială de Produse Anorganice — Râmnicu Vâlcea este plastic în momentul aplicării, rămâne elastic după întărire, nu refulează în timpul vibrării, aderă bine la suprafeţe curăţate şi nu este atacat de apă, ciment sau substanţe decofrante;

­ chitul ROMTIX 85, conform NTR 4337­75, produs de CUPSIC Bucureşti, este plastic, aderă bine la suprafeţe, păstrează o oarecare elasticitate după întărire, are dezavantajul că este solubil în substanţele decofrante pe bază de motorină, dând pete care însă se pot îndepărta prin răzuire cu hârtie sticlată ;

­ chitul ROMALCHID, conform NTR 9409­75, produs de CUPSIC Bucureşti, este plastic, aderă bine la suprafeţe, nu se întăreşte în timp, are dezavantajul că refulează în timpul vibrării şi se înmoaie în oarecare măsură în prezenţa motorinei. Trebuie aplicat în straturi cât mai subţiri:

­ chitul ciment­aracet­apă (proporţie 3:1:1), precum şi chitul preparat cu răşini poliesterice şi epoxidice, după preparare este plastic şi aderă bine la suprafeţe şi se

Page 45: C 122 89 Beton Aparent

întăreşte devenind dur; se folosesc în special la rectificări ale suprafeţelor şi muchiilor tăbliei panourilor, elementelor de relief şi baghetelor.

În tabelul de mai jos se prezintă domeniul de folosire a chiturilor de diferite categorii din prezentele instrucţiuni, la diferitele operaţii în funcţie de calitatea de beton aparent ce se urmăreşte a se realiza.

Calitatea betonului Operaţia Alutchit Romtix 85 Romalchit Cim. Aracet Chit răşini

Etanşarea rosturilor între tăbliile din placaj tego ale panourilor mari

­ I I I I I I I I I I

Etanşarea rosturilor între tăbliile din mase plastice dure sau din răşini

I, I I I I ­ ­ I, I I

Etanşarea rosturilor între elementele de relief şi tăblia panourilor

I I I ­ I I I, I I

Etanşarea fixărilor cu şuruburi şi ştemuirea capului şuruburilor

I I I I I I ­ I, I I

Etanşarea rosturilor netede sau marcate între panouri

I I I I I I ­ ­

Rectificări ale suprafeţei tăbliilor sau elementelor de relief din materiale lemnoase

­ ­ I I I

Rectificări ale suprafeţei tăbliilor sau elementelor de relief din mase plastice dure sau din răşini poliesterice

I I ­ ­ ­ ­

NOTĂ: I, II şi III reprezintă calitatea de beton aparent ce trebuie realizată

2. Pregătirea şi prepararea chiturilor În principiu chiturile se prepară conform prospectelor care le însoţesc. Pentru chiturile nominalizate mai sus prepararea şi pregătirea se face astfel: ­ chitul tiocolic ALUTCHIT se prepară cu maxim 1 oră înainte de întrebuinţare

prin amestecarea componenţilor A şi B în proporţie de 1 parte din componentul B (întăritor) la 8 părţi din componentul A. Se prepară numai cantitatea necesară. La prepararea şi aplicarea acestui chit se vor avea în vedere şi prevederile din Instrucţiunile tehnice C 197­89;

­ chitul ROMTIX 05 — după scoaterea cantităţii necesare din bidon se păstrează cufundat într­un vas cu apă. În vederea aplicării, se pregăteşte înainte cu maximum 1 oră sub forma unor şnururi de Φ10...14 mm — când se folosesc pentru etanşarea între panouri şi respectiv de Φ4...8 mm pentru alte etanşări. Şnurul se realizează prin rularea chitului între palmele umezite;

­ chitul ROMALCHID ­ se păstrează în bidoane şi înainte de aplicare se amestecă cu praf de ipsos prin frământare în palmă (ca un aluat), până la obţinerea consistenţei necesare după care se realizează şnurul ca mai sus fără a umezi palmele

Consistenţa optimă a chiturilor ROMTIX 05 şi ROMALCHID este cea a plastilinei, aceasta asigurându­se prin întărirea în aer liber, respectiv prin amestecarea cu ipsos.

Page 46: C 122 89 Beton Aparent

Pasta de ciment­aracet se prepară din 1 parte aracet, 1 parte apă şi 3 părţi praf de ciment amestecate cu şpaclul până la omogenizare.

Pentru a evita formarea grunzurilor se recomandă adăugarea pe rând a prafului de ciment pe măsură ce compoziţia este amestecată .

Chitul cu răşini poliesterice se prepară similar mortarului pentru plăci cu relief şi elemente de relief cu următoarele precizări :

­ în locul nisipului se utilizează praf de talc; ­ calitatea de peroxid de metiletilcetonă va fi mai mare (0,8...1,5%), asigurându­

se astfel o întărire în timp de 1...2 ore de la preparare 3. Tehnica de aplicare a chiturilor

Tehnica de aplicare a chiturilor depinde de natura acestuia şi de operaţia care se execută.

a) Etanşarea rosturilor între tăblii şi între plăcile cu relief. Orice etanşare începe prin curăţirea şi decaparea suprafeţelor pe care se aplică

chitul. În cazul chitului sub formă de pastă, acesta se aplică cu şpaclul pe spatele tăbliilor

sub forma unei benzi de 10... 15 mm lăţime şi 2...3 mm grosime, pe marginea suprafeţei care se etanşează şi pe cantul acestora.

Apoi se realizează fixarea pe rând a tăbliilor. La fixarea celei de a doua tăblii se presează lateral până când cele două tăblii sunt bine alăturate. Chitul refulat din rost se curăţă cu şpaclul. După aceea se procedează la curăţirea rostului prin ştergere cu o cârpă înmuiată în terpinol ­ în cazul Alutchitului sau cu o cârpă uscată în cazul pastei de ciment­aracet (figura 2.1).

În cazul chiturilor pregătite sub forţă de şnururi (ROMTIX), operaţiile sunt aceleaşi, cu deosebirea că banda aplicată pe spatele şi cantul tăbliei se obţine prin întinderea cu mâna umedă a şnurului. Chitul refulat se îndepărtează cu şpaclul (umezit în cazul Romtixului), iar curăţirea se face cu o cârpă înmuiată în petrosin.

Faza I­a

Fig. 2.1.

Page 47: C 122 89 Beton Aparent

b) Etanşarea rostului între elementele de relief şi tăblie. Modul de etanşare este identic cu cel prezentat mai sus, cu deosebirea că banda de

chit se realizează pe spatele elementului de relief (fig. 2.2). Îndepărtarea chitului refulat după fixarea elementului de relief pe tăblie se face prin aceleaşi procedee ca mai sus.

Fig. 2.2.

c) Etanşarea fixărilor cu şuruburi şi ştemuirea capului şurubului. Operaţia se execută prim umplerea cu chit a găurilor realizate pentru introducerea şuruburilor de fixare. După fixare, chitul refulat pe lângă capul şurubului:

­ se îndepărtează şi se şterge apoi cu cârpa — în cazul când se doreşte ca şi capul şurubului să rămână aparent;

­ se acoperă capul şurubului (care este înecat cu 2...3 mm faţă de planul tăbliei sau a reliefului) prin ştemuire cu şpaclul sau cu spatula (umezită în cazul Romtixului), după care se procedează la finisarea suprafeţei cu o racletă de cauciuc înmuiata în substanţă diluantă.

d) Etanşarea rosturilor între panouri Înainte de montare se aplică pe cantul panourilor şnururile din ROMTIX sau

ROMALCHID astfel încât si se formeze benzi de chit de 40...50 mm lăţime şi de 2...3 mm grosime (fig. 2.3).

Fig. 2.3.

După montarea şi strângerea panourilor cu menghine, se procedează la îndepărtarea şi curăţirea chitului refulat din rosturi în modul prezentat la punctul a.

În cazul Alutchitului aplicat la etanşarea panourilor cu schelet din lemn înainte de aplicarea benzii de chit, suprafaţa se amorsează cu prenadez; amorsa se lasă să se usuce timp de 15... 20 min. Apoi se aplică chitul cu şpaclul în benzi de 40—50 mm lăţime şi 2 ­ 3 mm grosime pe unul din panourile ce vin în contact. După întărire se montează şi se strâng panourile, se taie cu cuţitul şi se îndepărtează cu şpaclul chitul în exces.

e) În cazul în care la aplicarea baghetelor pentru realizarea de rosturi profilate este necesară o etanşare cu chit a rosturilor dintre baghetă şi canturile panourilor, chiturile şi tehnica de aplicare sunt aceleaşi cu cele precizate la pct. d.

Page 48: C 122 89 Beton Aparent

O condiţie importantă în obţinerea unei chituiri corespunzătoare este curăţirea perfectă a suprafeţelor, astfel încât după curăţire să existe chit numai în rosturi, fără să fie deloc murdărite suprafeţele alăturate.

Chituirea nu se va realiza la temperaturi mai mici de +10°C ...+ 15°C. În cazul Romalchidului, care se deformează în timp, se recomandă ca îndepărtarea

chitului şi curăţirea să se facă după 1/2... ...1 oră de la strângere. După decofrare, în cazul folosirii chitului Romtix şi Romalchid este necesară

verificarea suprafeţei betonului în dreptul rosturilor şi eventuala curăţire sau repararea acesteia dacă este necesar.

f) Rectificarea suprafeţei tăbliilor sau a elementelor de relief. Operaţia se poate executa, când este strict necesară, cu pastă de ciment­aracet, în

cazul suprafeţelor din lemn sau cu chit Alutehit ori cu chit din răşini în cazul suprafeţelor din mase plastice sau din răşini.

Mai întâi se procedează la curăţirea perfectă şi decaparea suprafeţei pe care se aplică chitul, cu o cârpă înmuiată în apă respectiv în terpinol (în cazul folosirii chitului alutchid) sau diluant (la celelalte chituri).

Se procedează apoi la aplicarea chitului cu şpaclul sau cu spatula, completându­se golurile şi finisând suprafaţa până când se obţine calitatea dorită. în continuare, suprafaţa se va feri de atingeri de orice fel până la întărirea chitului.

Page 49: C 122 89 Beton Aparent

ANEXA 3

ADISPOYITIVE PENTRU ASAMBLAREA ŞI STRÂNGEREA PANOURILOR

Page 50: C 122 89 Beton Aparent

Dispozitiv de strângere a panourilor laterale ale tiparelor 1. traversă 2. longeron 3. tăblie cu relief 4. panou lateral 5. material de etanşare 6. dispozitiv de strângere

Page 51: C 122 89 Beton Aparent

Dispozitiv de fixare şi strângere a panourilor laterale ale tiparelor cu şuruburi protejate

1. traversă 2. rama panoului 3. coasta panoului 4. tăblie 5. elemente de relief 6. panou lateral 7. covor de etanşare 8. şurub cu guler 9. piuliţă fixată pe rama panoului

Page 52: C 122 89 Beton Aparent

ANEXA 4

TRATAREA LEMNULUI ÎN VEDEREA EVIDENŢIERII FIBRELOR

În cazul când se urmăreşte obţinerea unor betoane aparente de calitate superioară, se procedează la prelucrarea specială a scândurilor şi dulapilor de brad pentru evidenţierea fibrelor tari ale acestora. Prelucrarea specială a lemnului comportă următoarele procese tehnologice:

­ alegerea scândurilor şi dulapilor de brad, astfel ca să aibă desene cât mai frumoase ale fibrelor tari, iar distanţa între fibrele tari să fie cât mai mare (3... 10 mm şi mai mult). Lemnul trebuie să fie sănătos, să nu prezinte putreziciuni sau defecte locale (clasa C şi D ales). Se taie apoi Scândurile şi dulapii cu 5 cm mai lungi decât dimensiunile panourilor de cofraj a căror astereală o constituie;

­ se confecţionează o albie de dimensiuni corespunzătoare (sau se dotează cu una existentă) din lemn sau metal şi se protejează la interior cu folie de polietilenă etanşă;

­ se aşează în albie prin stivuire scândurile şi dulapii, cu şipci de distanţare pe verticală şi interspaţii de 5­10 mm pe orizontală, iar la partea superioară se aşază greutăţi din piatră sau beton pentru a le menţine în soluţia chimică;

­ prepararea soluţiei chimice, din acid clorhidric concentrat (STAS 339­66), care se diluează în apă în raport de 1/2... 1/4, în greutate; prepararea soluţiei se va face întotdeauna prin turnarea treptată a acidului clorhidric concentrat în apă şi amestecare;

­ turnarea soluţiei chimice în albie, cu multă atenţie, pentru a nu se produce accidente; Scândurile şi dulapii se păstrează în soluţie 12...24 ore, după care se scot într­un şopron în aer liber şi se aşează în poziţie înclinată lăsându­se 2 ­ 3 zile pentru uscare;

­ prepararea soluţiei de ardere din motorină cu adaos de 6% parafină sau cerezină, prin încălzirea componenţilor într­un vas metalic la 40 ­ 50°C, la o sursă de căldură fără flacără deschisă şi amestecare pentru omogenizare;

­ arderea scândurilor şi dulapilor cu soluţia preparată; în acest scop se aşează 5 ­ 6 scânduri sau dulapi cu faţa ce trebuie arsă în sus, unul lângă altul, fără interspaţii între ei, pe profile metalice sau grinzişoare din beton armat. Se vor utiliza parapete laterale de protecţie împotriva vântului sau a pericolului de extindere a focului. Se aplică uniform soluţia cu o pensulă, evitându­se ca aceasta să se scurgă pe canturile scândurilor sau dulapilor; se aprinde apoi soluţia, preferabil cu o lampă de benzină în special primul strat şi se lasă să ardă liber. După terminarea arderii primului strat de soluţie, se aplică în acelaşi fel al doilea strat se soluţie şi se aprinde. După terminarea celui de al doilea strat se face o reaşezare a dulapilor în sensul că cei din mijloc schimbă locul cu cei de margine, deoarece cei din mijloc ard mai intens. Se aplică apoi al treilea strat de soluţie şi se arde. Dacă după terminarea arderii acestui strat se mai observă porţiuni insuficient arse, pe acestea se mai aplică încă un strat de soluţie şi se arde. Arderea corectă se apreciază prin culoarea maro­închis cu un uşor început de carbonizare. În acest fel se efectuează arderea întregii cantităţi de material. După ardere dulapii se păstrează în locuri ferite de umezeală;

­ efectuarea operaţiunilor de curăţire a dulapilor şi scândurilor de partea de lemn ars Această operaţiune se poate face mecanizat cu perii de sârmă circulare montate la un polizor cu ax flexibil şi manual cu perii de sârmă obişnuite Curăţirea se face atât în lungul fibrei cât şi transversal. Curăţirea se consideră terminată atunci când faţa arsă nu mai prezintă reziduuri de lemn ars, sub forma de praf, iar culoarea ei este maro­deschis. Adâncimea fibrelor moi înlăturate prin ardere şi curăţire, este de 3...8 mm;

­ spălarea scândurilor şi dulapurilor arşi, într­un bazin cu apă, unde se recomandă să se menţină 3­5 ore pentru diluarea şi eliminarea soluţiei de acid absorbit în timpul tratării chimice ; pentru spălare se poate utiliza şi puţin detergent; după spălare materialul tratat se scoate şi se aşează în şoproane în aer liber, pentru uscare câteva zile. Dacă după 2­3 zile de uscare se procedează la o nouă curăţire, profilarea fibrelor devine şi mai pronunţată;

­ executarea asterelii se face prin prelucrarea canturilor scândurilor şi dulapilor, tăierea la dimensiuni şi montarea acestora pe ramele suport.

Personalul care execută operaţiile de tratare chimică şi ardere a dulapilor va fi instruit special în acest scop şi va purta obligatoriu echipament de protecţie adecvat.

Page 53: C 122 89 Beton Aparent

CUPRINS

1. PREVEDERI GENERALE • Scopul instrucţiunilor tehnice • Caracteristicile betonului aparent • Caracteristicile betonului aparent cu parament natural • Clasificarea betoanelor aparente cu parament natural • Domenii de utilizare

2. COFRAJE ŞI TIPARE • Principii de bază • Clasificarea şi proiectarea cofrajelor • Materiale • Panourile de cofraj

3. CONFECŢIONAREA COFRAJELOR SPECIALE • Panouri speciale pentru texturi netede • Panouri speciale pentru texturi profilate

4. PRODUSE DE DECOFRARE, APLICAREA SUBSTANŢELOR DECOFRANTE 5. ETANŞAREA COFRAJELOR, EXECUTAREA ROSTURILOR ŞI A MUCHIILOR TEŞITE

• Realizarea rosturilor netede • Realizarea rosturilor marcate • Alte etanşări • Realizarea muchiilor teşite la stâlpi şi grinzi

6. MONTAREA ŞI RIGIDIZAREA COFRAJELOR 7. ARMĂTURI

• Armarea cu armături obişnuite (OB, PC, STN13, STPB • Armarea cu fibre de sticlă

8. BETONUL • Materiale • Compoziţia betonului, calitatea betonului proaspăt • Prepararea şi transportul betonului

9. PUNEREA ÎN OPERĂ A BETONULUI • Turnarea betonului • Vibrarea betonului cu vibratoare de interior • Vibrarea betonului cu vibratoare de suprafaţă • Vibrarea betonului cu vibratoare de cofraj • Vibrarea betonului pe mese vibrante • Turnarea şi compactarea laminară a betonului • Întărirea betonului

10. BETONUL ŞI MORTARUL PENTRU TORCRETARE 11. DECOFRAREA 12. TRATAREA SUPRAFEŢELOR DUPĂ DECOFRARE

• Întreţinerea betonului după decofrare • Remedierea micilor defecţiuni datorate turnării • Remedierea micilor defecţiuni datorate turnării betonului sau produse la decofrare • Tratarea specială a suprafeţelor din beton aparent

13. TRANSPORTUL ŞI DEPOZITAREA ELEMENTELOR PREFABRICATE DIN BETON APARENT

ANEXE ANEXA 1. Confecţionarea plăcilor cu relief şi a elementelor de relief din răşini şi mortare cu răşini

poliesterice şi epoxidice armate cu fibre de sticlă. ANEXA 2. Utilizarea ciuturilor în operaţiile de etanşare şi rectificare ANEXA 3. Dispozitive pentru asamblarea şi strângerea panourilor ANEXA 4. Tratarea lemnului în vederea evidenţierii fibrelor

Page 54: C 122 89 Beton Aparent

Tabelul 2 CLASIFICAREA COFRAJELOR PENTRU BETON APARENT

ALCĂTUIRE DOMENIU DE UTILIZARE PANOURI TEXTURI Calit. de Bet. ELEMENTE

Netede rugoase Tipul

cofrajelor

Elemente de rezistenţă de rigidizare locală de

ansamblu şi de etanşare

Dimensiuni Prelucrare Schelet Tăblie Elemente

de relief

Netede

mate

Netede

sticloase

simple

cu desen

special

Profilate

Sculpturale

Cal.I

Cal. II­a

Cal. III­a P

ereţi

monoliţi

Stâlpi

monoliţi

Plăci plane

monolite

Plăci cu grinzi şi

nervuri m

onolite

Elemente

prefabricate plane

Elemente

prefabricate liniare

OBSERVAŢII

Cofraje din panouri curente

Elementele solului CMU şi elemente specifice betonului aparent

Mici, cu dimensiuni tipizate

Confecţio­ nate in ate­ liere

din rigle de brad

din placaj tego de calitatea I­a * ** **

* în condiţiile unei execuţii îngrijite cu materiale selectate ** în cazul preturnă­ rilor pe şantier

din placaj tego de calitatea I­a

* **

* din semipanouri când există posibili­ tatea decofrării ** în cazul preturnă­ rilor pe şantier

Cofraje pa­ nouri mari sau semipa­ nouri

Elemente ale setului CMU ce betonului aparent

mari În ateliere şi asambla­ te lângă lo­ cul de tilizare

elementele setului şi fururi din lemn

din placaj tego de calitatea I­a selecţionat

* ** ***

* în cazul placajelor tego cu peliculă uni­ formă şi continuă pe toată suprafaţa ** din semipanouri când există posibili­ tatea decofrării *** în cazul preturnă­ rilor

din placaj tego de calitatea I­a selecţionat *

* în cazul placajelor tego cu peliculă uni­ formă şi continuă pe toată suprafaţa

scânduri geluite

* la cazul acoperirii cu o peliculă din răşină epoxidică

tablă decapată

scânduri geluite

scânduri cu fibra reliefată

Speciale Elemente ale setului CMU sau elemente special confecţionate plus elemente specifice betonului aparent

cât mai mari posibil

confecţionate în ateliere

rame şi coas­ te din rigle de lemn (sau din profile metalice)

placaj tego sau astereală din scânduri

covoare din cauciuc, ră­ şini sau ma­ se plastice

Page 55: C 122 89 Beton Aparent

placaj tego de cal I­a selecţionat sau scânduri de lemn

elemente de relief din material lemnos mase plastice dure sau răşini

tablă profile din tablă

*

* în condiţii de execu­ ţie deosebite; cu închiderea perfectă a lor între tăblie şi profilul aplicat.

tablă profilată

plăci din mase plastice dure răşini

LEGENDA: recomandabil recomandabil în condiţiile prevazute la coloana observaţii