Buletinul parohia Hai cu noi - Nr. 31

Hai cu noiPUBLICAȚIE A PAROHIEI ORTODOXE ”SF. VOIEVOZI” SĂVINEȘTINR. 31, MAI 2016

Din cuprins:- Editorial: Împreună cu Hristos, de la moarte la viață - „Cine nu are Biserica drept mamă nu poate să-l aibă pe Dumnezeu drept Tată”- Duminica Fiului Risipitor- Duminica Ortodoxiei, duminica biruinței

ISSN 2359-8069

ISSN-L 2359-8069

Nr. 31 - mai 2016

Publicație a Parohiei ortodoxe ”Sfinții Voievozi”, Săvinești, jud. Neamț

Adresa redacției: Str. Pr. Gh. Filip, nr. 3, Săvinești, cod 617410, jud. Neamț

Tel. 0751250508 e-mail: [email protected], www.haicunoi.com

Buletinul parohial apare cu binecuvântarea

Înaltpreasfințitului Teofan,

Arhiepiscopul Iașilor și Mitropolitul Moldovei și Bucovinei

Colectivul de redacție

CoordonatorPreot Petru Munteanu

SecretarBrîndușa Dediu

Colectivul de redacțieBrîndușa Dediu, Andreea Ursu,Vasâlca Tincuța, Iulia Romedea,Andra Avasilcăi, Ioana Mirăuțe,Ilie Crețu, Carmen Vîntu-Moisă,Preot George Ovidiu Chirița,Preot Mihai Meraru

Redacția copiilorBogdan RomedeaGabriela Vasilache

Coperți și graficăApopei-Pruteanu Lorian

Cuprins

Editorial .........…........……………....p.3

Actualitate parohială …......……p.7

Cateheză ...…..........……………….p.71

Interviuri ..…….......……….……….p.81

Ne scriu cititorii …..............….…p.86

Un strop de sănătate ….......….p.87

Rubrica Poftă bună! ..........…....p.89

Cuvinte încrucişate ...……...…..p.90

Pagina tinerilor ……......…..….p.91

Pagina copiilor ……......…..….p.93

Cine ştie răspunde ...................p.95

Din comunitate .........................p.97

Împreună cu Hristos, de la moarte la viață

3

Iată-ne din nou în noaptea plină de lumină a Învierii Domnului.

Suntem mai mulți la biserică acum decât în orice moment al anului.

Ceva tainic, ceva uimitor, Cineva ne cheamă. Tainica lumină,

uimitoarea stare de har, Hristos ne cheamă. „Veniți la Mine toți cei

osteniți și împovărați și Eu vă voi odihni pe voi.” Suntem osteniți, mai

ales în sufletul nostru; suntem împovărați, mai ales în mintea și în

inima noastră. În același timp, simțim, intuim, nădăjduim că Lumina

de Paști poartă în taina ei ceva odihnitor, care ne despovărează, ne

însuflețește, ne reașază pe cale.

Oboseala minții, povara din suflete, fricile, temerile, tristețea și

confuzia, nemulțumirile și neîmplinirile arată că în noi se află adesea o

stare de iad și multă moarte. Într-o asemenea stare fiind, ni se spune

că undeva, cândva, Cineva a înviat din moarte, un mormânt a devenit

loc de lumină. În întunericul și moartea care ne cuprind, în disperarea

și lipsa de sens în care adesea suntem, înțelegem că Hristos, după

Înviere, a coborât la iad pentru ca pe cei ce erau ținuți în latura și

umbra morții să-i

aducă la lumină și

viață veșnică. Dacă

atunci a coborât în

cele mai din adânc

a l e pământu l u i ,

adică în iad, se naște

în noi nădejdea că se

va coborî și în cele

mai din adânc ale

noastre. Undeva, în

a d â n c u l fi i n ț e i

- Editorial -

www.haicunoi.com Hai cu Noi = Mai 2016

( �agmente din scrisoarea pastorală la Învierea Domnului 2016 a IPS Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei )

4 - Editorial -

noastre, strigăm cu durere și nădejde și spunem: „Doamne, înviază cu

noi și ne miluiește!”

După Învierea Sa din morți, Hristos S-a coborât în cele mai de

jos ale pământului, la iad, ca pe toți cei aflați acolo să-i elibereze de

moarte. Din acest motiv, pentru dreptslăvitorii creștini, icoana

adevărată a Învierii Domnului este chiar coborârea Sa la iad. Astfel,

putem zice: „Prăznuim omorârea morții, sfărâmarea iadului și

începătura altei vieți, veșnice”. Învierea Domnului arătată în coborârea

Sa la iad cuprinde și adevărul coborârii Sale în iadul în care trăim și din

care, conștient sau nu, dorim să ieșim.

Noaptea Sfintelor Paști este momentul cel mai potrivit pentru

a înțelege două lucruri: că există multă moarte și iad în noi și că numai

Hristos ne poate învia și ridica de acolo.

Moartea din noi poartă mai multe nume: tristețe, deznădejde,

sclavie, ură, minciună, plictiseală, desfrâu ș.a. Din această moarte,

omul nădăjduiește să fie eliberat. Își ridică mâinile sale și așteaptă

izbăvire. Multe idolatrii,

ideologii și sisteme de gândire

sau credințe religioase i se

oferă drept alternativă și

spr i j in . În pofida unui

sentiment de eliberare pe

c a r e a c e s t e a î l o f e r ă

temporar, iadul devine tot

mai adânc și moartea tot

mai acaparatoare.

Prin puterea Crucii și

a Învierii Sale, prin cuvintele

Sale, prezente în Scripturi și

în mărturia Părinților sfinți

de altădată sau din vremea

noastră, Hristos coboară în

www.haicunoi.comHai cu Noi = Mai 2016

noi, în mormântul nostru

și ne ridică sufletul din

moarte la înviere și viață

adevărată. Ne face, astfel,

părtași la taina bucuriei,

l i b e r t ă ț i i , i u b i r i i ,

adevărului, credinței și

nădejdii, împărtășindu-

n e a c e s t e d a r u r i

dumnezeiești în familiile

n o a s t r e , î n o b ș t i l e

m o n a h a l e , î n

comunitățile creștine, în

Biserică, în plinătatea ei.

Iată taina sfântă la care

ne cheamă Hr i stos-

Domnul: să participăm,

să ne ridicăm și să ne

îmbogățim în ziua cea

mare a Prazn i cu l u i

Învierii.

În această noapte de Înviere, se cuvine să medităm la starea

noastră lăuntrică, la starea lumii din jurul nostru. Există multă moarte

în noi și în lume, dar există și oameni ai învierii și ai vieții celei

adevărate. În ciuda crizei adânci prin care trece omenirea, sunt foarte

multe spații de libertate și adevăr, de bucurie și pace lăuntrică. Și

aceasta nu departe de noi. Uneori chiar lângă noi există oameni care nu

și-au plecat genunchii în fața mulțimii de idoli așezați peste tot. Sunt

oameni care și-au păstrat neprihănirea, cât este posibil omenește.

Sunt, de asemenea, oameni care au căzut adânc și rău, dar și-au venit

în fire și au fost ridicați din întunericul patimilor la lumina unei vieți

frumoase. Dacă privim cu atenție și onestitate în jurul nostru,

descoperim că, pe lângă oameni triști și abătuți, sunt și persoane pline


5- Editorial -

de viață, entuziasm și bucurie. Dacă insistăm în această analiză și mai

adânc, constatăm că valorile care îi animă pe acești oameni care

trăiesc din plin bucuria vieții sunt credința în Dumnezeu, o familie

frumoasă și atașamentul față de neamul din care fac parte. Aceștia nu

sunt lipsiți de ispite și încercări. Uneori au parte și de căderi dureroase.

Însă legătura lor cu Dumnezeu, cu familia și valorile neamului de care

se simt atașați îi ajută să se ridice mai ușor și să devină mai puțin

vulnerabili în fața unor viitoare încercări. Apartenența la o parohie,

jertfa și, deopotrivă, bucuria prezenței copiilor în viața lor, precum și

atașamentul față de istoria, limba, pământul și eroii neamului îi fac

mai puternici, mai optimiști, mai plini de viață.

În aceste zile de Paști este bine să ne lăsăm pătrunși de gânduri

adevărate și să împlinim astfel chemarea noastră de a trăi taina morții

și Învierii Domnului Hristos, ca temelie a morții și învierii noastre

împreună cu El. Pe El Îl rugăm să ne fie mereu aproape. În El ne punem

nădejdea ca în momente de cumpănă sau de cădere, mâna Lui să ne

ridice din moartea și iadul ce se află în noi sau în lume. Pe El să-L

rugăm să ne facă fii ai Învierii și ai Vieții veșnice.


6 - Editorial -

„Cine nu are Biserica drept mamă nu poate să-l aibă pe Dumnezeu drept Tată”

Sărbătoarea Învierii Domnului Iisus Hristos a fost celebrată

de zeci de credincioşi din Parohia „Sf. Voievozi” din Săvinești, care

au participat cu bucurie la slujbă, prilej cu care au primit Sfânta

Lumină. Sărbătoarea Sfintelor Paşti a continuat cu slujbe şi

„Sărbătoarea Învierii Domnului ne îndeamnă pe fiecare dintre noi

să fim mărturisitori şi ves�tori ai iubirii milos�ve a lui Hristos, ai păcii şi

bucuriei, într-o lume tot mai confuză şi tristă, confruntată adesea cu

dezbinarea şi violenţa, cu sărăcia şi suferinţa, cu boala şi cu multe forme

ale morţii fizice şi spirituale. Hristos Cel înviat ne cheamă să aducem prin

rugăciune, prin cuvânt şi faptă bună, lumina Învierii Sale în sufletele

copiilor orfani, ale bătrânilor singuri, ale bolnavilor neajutoraţi, ale

familiilor îndoliate şi dezrădăcinate din cauza războaielor ce afectează

multe ţări ale lumii.” (Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii

Ortodoxe Române)


7- Actualitate parohială -

procesiuni în cele

t r e i z i l e a l e

praznicului.

În a doua zi

a marelui praznic

al Sfintelor Paşti,

enoriașii parohiei

săvineștene și nu

n u m a i a u

p a r t i c i p a t î n

număr mare la Sfânta Liturghie săvârșită de părintele paroh Petru

Munteanu. La slujbă au luat parte numeroşi credincioşi printre care

și tineri plecați peste hotare sau studenți la teologie.

Aflat în sfântul lăcaș de cult, părintele Dragoș de la

Mănăstirea Petru Vodă a amintit, înaintea cuvântului de învățătură,

ce ne vestește această mare sărbătoare a Învierii Domnului:

„Mesajul pe care Mântuitorului nostru Iisus Hristos îl transmite este

un mesaj al dragostei, pentru că doar El s-a jertfit din dragoste

pentru oameni și cred că niciunul dintre noi nu ar putea face acest

lucru. Dar putem încerca să fim mai milostivi cu cei de lângă noi, mai

r ă b d ă t o r i , m a i

înțelegători”.

După citirea

p e r i c o p e i

e v a n g h e l i c e ,

tânărul student al

F a c u l t ă ț i i d e

Teologie din Iași,

F l a v i u s Ș t e f a n


- Actualitate parohială -8

Popa, a adresat un cuvânt de învățătură celor prezenți:

„Iată-ne astăzi în a doua Sfântă zi de Paști împreună aici la

biserică, aducând sau jertfind puținul nostru timp care-l avem pe

acest pământ, rugându-ne la Dumnezeu și mulțumindu-I pentru

ziua de astăzi. Așa cum a citit și părintele Munteanu în Sfânta

Evanghelie, cum a spus și părintele de la Mănăstirea Petru Vodă,

mesajul de astăzi este cel al iubirii, al dragostei. (…) Noi, în zilele

noastre, nu știm decât să vorbim necugetat despre Biserică, dar nu

observăm ce face Biserica. Dar Biserica lui Hristos suntem noi și în

fiecare există harul Duhului Sfânt primit la Sfântul Botez. Cine nu are

Biserica drept mamă nu poate să-l aibă pe Dumnezeu drept Tată,

Biserica este mireasa lui Hristos. Să ne ajute Bunul Dumnezeu să

sporim rugăciunea noastră pe care o înaintăm în fața lui Dumnezeu

și să ne ajute pe toți”.

La finalul slujbei, părintele Petru Munteanu a rostit un cuvânt

de învățătură, din care vă redăm în rândurile următoare: „Ne aflăm

în Săptămâna Luminată, este săptămâna care marchează marea și

sfânta zi, temelia credinței noastre, Învierea Domnului nostru Iisus

Hristos. În această Săptămână Luminată, Biserica ține minte și aduce

aminte de perioada primară a ei, când în Postul Mare cei care

d o r e a u s ă

primească Sfânta

Taină a Botezului

se pregăteau prin

catehizare, ei fiind

numiți catehumeni

ș i î n v ă ț a u d i n

Sfintele Taine ale

Bisericii pentru ca



în noaptea sărbătorii

Paștelui să primească

S f â n t a T a i n ă a

Botezului. După aceea

ei purtau veșminte

albe în Săptămâna

Luminată, de aici vine

și numele de lumina�.

V e n e a u l a S f â n t a

Biserică în cămăși albe, prăznuind în fiecare an Sfânta și marea Taină

primită a înmormântării și Învierii cu Hristos, prin Taina Sfântului

Botez”. Printre credincioșii aflați în Sfânta Biserică s-a aflat și o

tânără plecată în Anglia ca și asistent social, Andreea Dumitrache,

care a fost invitată de părintele Petru Munteanu să adreseze câteva

cuvinte despre viața ei din Anglia, dar să spună și un îndemn după

care se ghidează în viață.

„Nu contează dacă suntem în România sau în altă țară,

important este să rămânem creștini-ortodocși indiferent de locul

unde ne aflăm. Datorită serviciului din domeniul asistenței sociale

am lucrat cu diferite persoane, din diferite culte sau confesiuni, dar

nu am sesizat vreo diferență între noi, din păcate unii fac diferențe.

Dar Hristos nu a făcut diferențe. V-ați întrebat de ce credința

ortodoxă este cea adevărată?! Pentru că în viața noastră încă se mai

întâmplă minuni și recunoaștem că toate sunt ale lui Hristos. Chiar

dacă sunt creștin ortodoxă mă rog pentru cel musulman, nu-i

doresc răul pentru că, până la, urmă gândurile ne fac oameni,

faptele și vorbele ne fac păcătoși. Suntem toți chipul lui Hristos, iar

asemănarea o dobândim prin gânduri”, a reliefat Andreea

Dumitrache.Brîndușa Dediu


10 - Actualitate parohială -

„Cine nu a fost flămând nu o să înțeleagă niciodată pe un om flămând”

În perioada 26 aprilie – 1 mai 2016, membri ai Organizației

Umanitare “Hilfe für Osteuropa Todtnau – Seelscheid e.V” din

Germania au vizitat România. Delegația a fost formată din opt

persoane și anume, doamna Ursula Honeck -prim preşedinte,

Gunther Köllner –secretar, Markus Albrecht -membru în consiliul de

conducere, Joseph Schneider -membru în consiliul de conducere,

Susi Braunsberger -membru în consiliul de conducere , Norbert

Wissler -membru HfO, Michaela Faller- membru în consiliul de

conducere, Marlene Stepp – însoțitor transport, posibilă viitoare

membrā HfO.

Organizaţia „Hilfe für Osteuropa Todtnau – Seelscheid e.V”

din Germania derulează activități social-filantropice în România de

peste 25 de ani, iar în prezent susține, în colaborare cu Fundația



Împreună pentru Solidaritate Socială, 54 de bursieri din medii

sociale defavorizate, care primesc rente lunare.

O săptămână bine planificată, în care delegația din Germania

a reușit să îmbine utilul cu plăcutul. Au acordat donații, au vizitat

familiile beneficiare ale ajutoarelor financiare și materiale, dar și-au

făcut timp să viziteze Mănăstirea Moldovița, excursie oferită de

Fundația Împreună pentru Solidaritate Socială, prin grija părintelui

Petru Munteanu, directorul acesteia.

Astfel, joi, 27 mai 2016, membrii delegației însoțiți de

doamna Augusta Jumanca, președintele Asociației Umanitare

„Ursula Honeck” din Piatra Neamț, de domnul Dan Matzner,

președintele Forumului Democrat al Germanilor Piatra Neamț și de

câțiva voluntari ai fundației, au purces la o călătorie pe plaiurile

României, cu destinație finală mănăstirea Moldovița. Aici, au fost

întâmpinați de maica Tatiana, o

vorbitoare excelentă de limba

germană, care le-a prezentat

istoricul mănăstirii în cele mai

mici detalii: ”Cea dintâi biserică

de p iatră d in Mănăst i rea

Moldovița a fost zidită în secolul

a l XV- lea de domni to ru l

Alexandru cel Bun. La începutul

secolului al XVI-lea, biserica s-a

prăbușit. Ruinele ei se văd și

astăzi. Domnitorul Petru Rareș a

zidit pe un alt amplasament, în

anul 1532, noua biserică cu

hramul „Buna Vestire”, pe care a



împrejmuit-o cu ziduri mari și turnuri de apărare. Biserica este zidită

pe un plan treflat: sub streașină, biserica este înconjurată de un rând

de ocnițe; ferestrele și ușile păstrează ancadramente gotice. Turla în

formă octogonală se înalță spre apus pe două baze. Fațada turlei

este decorată cu firide și ocnițe. Spre apus, biserica are un pridvor

deschis sprijinit pe patru pilaștri”, a început maica Tatiana să le

povestească excursioniștilor.

Oboseala nu s-a arătat pe chipul musafirilor, ei fiind plini de

energie pozitivă și entuziasmați de tot ceea ce au văzut, iar în bagaje

au mai adăugat și frumusețea locurilor vizitate. Cu zâmbetul la

purtător, ei s-au întors la Centrul de servicii sociale „Popasul Iubirii

Milostive” pentru a-și delecta papilele gustative cu preparatele

pregătite de bucătăresele centrului. Asistentul social al fundației,

Agafia Roșu, a făcut și o trecere în revistă a tuturor proiectelor

derulate de Fundația Împreună pentru Solidaritate Socială, o bună

parte dintre acestea realizându-se cu sprijinul organizației din

Germania.

„Ne bucurăm de vizita reprezentanților organizației din

Germania și le mulţumim pe această cale pentru raza de lumină pe

care reușesc să o aducă în sufletul beneficiarilor noștri, pentru că

prin această instituție izbutim să împlinim câteva vise. Putem

menționa că prin sprijinul acordat de Organizația Umanitară „Hilfe

für Osteuropa Todtnau – Seelscheid e.V” din Germania, fundația

noastră împreună cu Parohia „Sfinții Voievozi” din Săvinești a

derulat mai multe campanii social – filantropice. În primul rând,

campania „Lumina lui Hristos luminează tuturor”, care a avut ca

scop oferirea de sprijin material şi suport spiritual cu ocazia

sărbătorilor pascale unui număr cât mai mare de persoane

vulnerabile, instituţionalizate sau aparţinând unor comunităţi



defavorizate social”, a declarat Agafia Roșu.

Și ziua de sâmbătă, 30 aprilie 2016, a fost dedicată vizitelor.

De data aceasta, delegația germană a vizitat familile beneficiare și

bursierii susținuți de HfO din comuna Săvinești. Impresionați până

la lacrimi de situația unor familii din comuna Săvinești, membrii

delegației au ținut să precizeze că-i mulțumesc părintelui Petru

Munteanu pentru tot ceea face pentru comunitatea săvineșteană.

„Nu am avut până acum ocazia să vă mulțumim pentru ce ați

făcut pentru noi, pentru invitațiile dumneavoastră, pentru tot ceea

ce faceți în ceea ce privește persoanele care provin din medii

vulnerabile social. De data aceasta am venit însoțiți de doi membri

noi în cadrul organizației noastre, care au rămas foarte impresionați

când au aflat ce faceți dumneavoastră aici, au fost de-a dreptul

încântați. Aveți toată stima noastră, eu cunosc situația acestor

familii din Săvinești de mai mulți ani de zile, știu cât de mult îi

sprijiniți și-i ajutați și astăzi, am făcut un tur pe la mai mulți bursieri și

familii nevoiașe și am rămas impresionați de greutățile pe care le au

și de câtă nevoie au de ajutorul dumneavoastră. Ne dorim să

continuați munca aceasta, apreciem tot ceea ce faceți și să aveți

puterea să-i ajutați în continuare”, a afirmat doamna Ursula Honeck.

La rândul său, părintele Petru Munteanu a povestit în câteva

cuvinte cine l-a determinat și încurajat să pornească pe acest tărâm

social-filantropic:

„Eu provin dintr-o familie de cinci copii (trei băieți și două

fete ). Tatăl meu a rămas orfan de tată la 8 ani și de mamă la 12 ani,

mamă care a murit la spitalul din Roznov. Tatăl meu nu avea voie să

intre în salonul de boli contagioase unde era internată mama lui și

el (după cum îmi povestea) se urcase pe un bolovan , ca să o vadă, la

geamul salonului ce dădea în curtea de afară. A fost un om foarte



credincios. Când am fost numit preot la Săvinești mi-a spus: „Măi, tu

ești numit aici preot, dar pentru copiii orfani, pentru copiii chinuiți

de soartă ce ai de gând ce faci?”. Și l-am chemat aici la centru

(Centrul social-educativ „Popasul Iubirii Milostive”) și i-am

prezentat copiii care sunt asistați de centru.

Toate activitățile pe care noi le desfășurăm se leagă și de

amintirile noastre și de oameni minunați pe care i-am cunoscut și

ne-au marcat viața.

Vă mulțumesc că sunteți parte din proiectele noastre sociale

și sunt recunoscător părinților mei, care m-au ajutat prin exemplul

lor să dezvolt asemenea activități.

Cine nu a fost flămând nu o să înțeleagă niciodată pe un om

flămând, cine nu a fost bolnav nu o să înțeleagă un om bolnav, cine

nu a fost singur și părăsit, abandonat în cele mai grele frământări ale

vieții sale nu o să-l înțeleagă pe cel singur; de aceea noi căutăm să

ajutăm, nu știu cât de bine reușim, deoarece și noi am avut

încercările noastre în viață, înțelegând greutățile căutăm să-i ajutăm

pe ceilalți”, a menționat părintele Petru Munteanu.



În rândurile de mai jos vă redăm câteva mărturii ale

membrilor delegației Organizației Umanitare „Hilfe für Osteuropa

Todtnau – Seelscheid e.V”, Germania:

„Sunt pentru prima oară în România, şi m-a impresionat în

mod deosebit ospitalitatea şi frumuseţea peisajului acestei ţări. Am

luat contact cu HfO de mulţi ani, împreună cu soţul meu am vrut să

ajutăm oameni, să le dăruim ceva, pentru că nouă ne merge bine şi

am avut sentimentul că trebuie să ajutăm oamenii cărora nu le

merge aşa bine. Dar în acelaşi timp nu am vrut ca lucrurile sau banii

donaţi să ajungă pe căi care nu sunt tocmai cele dorite de noi, să

dispară în canale întunecate. Soţul meu a aflat de organizaţia

condusă de soţia doctorului Thomas, medicul de familie al familiei

soţului meu, şi atunci am ştiut că această organizaţie este ceea pe

care noi o căutam, este de fapt drumul bun al ajutoarelor pentru cei

în nevoi.

A m a v u t ş i

posibil itatea de a

dona o bursă lunară

u n e i f e t i ţ e , a z i

studentă, Alexandra

şi, deşi ne despărţeau

mi i de k i lometr i ,

legătura cu familia

noastră a fost foarte

apropiată. La fiecare

transport trimiteam

pachete şi primeam din România scrisori de mulţumire şi poze. Era

ca un membru al familiei noastre şi vorbeam şi povesteam deseori la

noi acasă despre ea. Odată, împreună cu o prietenă şi ea bursieră,



ne-a vizitat, a fost un adevărat eveniment care ne-a îmbogăţit

sufleteşte.

Zilele acestea am vizitat Mănăstirea Moldoviţa, unde am fost

foarte impresionată de cele văzute şi mai ales de prezentarea făcută

de maica Tatiana. Am avut impresia că tatăl meu, care mi-a stat

totdeauna aproape, care a decedat recent, este şi aici prezent cu

mine în adierea vântului. Mai mult nu pot spune acum, am aflat

foarte multe şi am nevoie să mai îmi pătrund sufletul şi să-mi sortez

gândurile.

Familia mea se compune din mine şi soţul meu, şi doi copii

înfiaţi, deoarece noi nu am fost dăruiţi de a avea proprii copii, pe

Josua, care are acum 9 ani şi este la noi de opt ani, şi o fetiţă de 3 ani,

care are un an de când este la noi. Cu noi locuieşte şi mama, care ne

ajută şi suntem o familie fericită.

M-a impresionat foarte mult diferenţa mare dintre cei

necăjiți şi cei excesiv de bogaţi, am văzut cum trăiesc oamenii de la

sate, care sunt mai necăjiți şi nu au locuri de muncă. Sigur, faptul că

nu mai este industrie poluantă are avantajul unei vieţi mai curate şi

nepoluate şi sper să nu se facă greşelile pe care le-am făcut noi cu

industrializare masivă şi toxică. Trebuie găsite căi de reconstruire a

traiului, prin industrie nepoluantă, fără chimicale şi văzând locurile

prin care am trecut, cred că turismul va avea un viitor în această

minunată ţară, în care trebuie conservate toate locurile deosebit de

frumoase care se văd la tot pasul.” Michaela Faller

„Primul meu transport în România a fost în toamna anului

1992, când doctorul Thomas Honeck m-a solicitat ca şofer de TIR şi

de atunci am fost cel puţin de 20 de ori în România. În perioada 1995

– 2000, am avut sentimentul că ţara dumneavoastră are un drum

social şi economic ascendent, dar apoi an cu an s-a simţit că lucrurile



nu merg spre binele populaţiei. Din ce motive mi-e greu să spun,

poate conducerea sau alte motive, este greu să le apreciem noi din

Germania. Dar ce putem face este să ajutăm mai departe şi este

frumos că în această regiune o avem pe Gusti (Augusta Jumanca)

care ne asigură contacte, multe contacte noi, unde bunurile noastre

sunt necesare şi binevenite. La început am luat legătura cu Fabrica

de la Săvineşti şi acum colaborăm cu Părintele Munteanu, tot din

Săvineşti.

Eu sunt pensionar şi-mi dedic o mare parte din timp la

colectarea ajutoarelor din alte localităţi, făcând transportul lor cu un

camion, ajut la sortarea şi ambalarea lor, la paletare. Pregătirea unui

transport implică mulţi voluntari care adună, sortează, ambalează,

stivuiesc şi ţin evidenţele contabile foarte necesare şi care în aceşti

25 de ani nu au rămas la puterile lor de atunci, doar sufletul le-a

rămas acelaşi.

Cred că ar fi interesant pentru beneficiari să ştie cât de multă

dăruire şi dragoste stau în spatele fiecărui transport.” Josef

Schneider

”Mă numesc Markus Albrecht şi sunt membru activ în HfO

din 1994, tot atunci am făcut şi primul drum la volanul unui TIR şi

cred că am fost de cel puţin 15 ori în România, dar am fost şi în

Republica Moldova şi Ucraina cu ajutoare. Din bunurile pe care le

aducem cel mai des sunt pături pentru spitale, saltele,

îmbrăcăminte, încălţăminte, alimente, jucării, cărucioare rulante,

detergenţi, articole de tip Pampers şi multe altele, care sunt încă

necesare. La început am făcut transporturi şi cu opt TIR-uri, am

descărcat în mult mai multe locuri din România. Ne vom strădui şi

pe viitor să aducem ajutoareː pături pentru spitale, scaune rulante

pentru cei cu probleme de sănătate, dar multe din bunurile pe care



le aduceam acum se distribuie emigranţilor. De asemeni, vom lupta

în continuare să obţinem bunuri, ne gândim la alte strategii de

ajutoare de a mări numărul bursierilor sau chiar de a-l extinde la

persoane vârstnice, vom hotărî în adunările organizaţiei noastre din

acesta primăvară.” Markus Albrecht

„Eu sunt Norbert Wissler, toţi mă cunosc sub numele de

Charly, sunt membru Hfo din 1995, când am luat și examenul de

şofer de TIR, iar un prieten mi-a spus că HfO face transport umanitar

în România şi caută şoferi. Am fost impresionat la primul meu

transport de această ţară şi de oameni, de situaţia din spitale,

cămine de bătrâni, grădiniţe şi şcoli. Nouă, în Germania ne merge

bine şi consider că din bunul nostru avem obligaţia de a-i ajuta pe

cei care o duc greu, că şi noi am fost ajutaţi când ne mergea rău.

Sunt căsătorit, am o familie fericită, o soţie înţelegătoare şi trei copiiː

o adolescentă de 15 ani, o fetiță de 13 ani şi un flăcău de 10 ani.

Dacă aş face o comparaţie între primul meu transport în

România din 1995 și acum, aş putea spune că vedem schimbările

din vest, vile mari, drumuri mult mai bune, staţii Peco multe, maşini

scumpe şi moderne, şi chiar şi în spitale situaţia este mai bună. Nu

am însoţit anual transportul umanitar HfO, dar la doi sau trei ani

revin mereu. Până la obţinerea unui standard European este încă un

drum lung, dar sper să fac încă atâtea drumuri până îl voi găsi şi în

România.” Norbert Wissler

„Mă numesc Susi pentru prieteni şi din 1995 însoţesc

transporturile umanitare HfO pentru România şi Republica

Moldova. Am aflat despre activitatea organizaţiei de la vecinul meu

Beppo, de fapt Josef Schneider, care mi-a spus că pentru a realiza

aceste transporturi sunt necesari şoferi de TIR, eu având această

meserie m-am alăturat cu drag muncii de distribuire a ajutoarelor



peste hotare. Nu am ştiut ce mă aşteaptă, am fost foarte surprinsă la

primele transporturi în anul 1995, dar fac acest lucru cu mult

entuziasm şi mare bucurie, căci cei care nu vin în România nu pot să

ştie ce este aici şi să cunoască realitatea.

Sigur că se văd progrese, eu cel putin am constatat asta la

grădiniţa Nr. 5 Piatra Neamţ şi la Secţia de Oncologie a Spitalului

Judeţean Neamţ şi atunci ai mulţumirea că ai putut contribui. Aceste

progrese te îndeamnă să continui, vin totdeauna cu drag, am legat

multe prietenii şi mă bucur să mă întâlnesc de fiecare dată cu

bursierii mei.” Susi Braunsberger

„Să îți ajuți aproapele” este un mod de viață adoptat de

membrii Organizației Umanitare „Hilfe für Osteuropa Todtnau –

Seelscheid e.V” din Germania, care desfășoară activități social –

filantropice de 25 de ani în România. Ei sunt un exemplu viu pentru

umanitate.

Brîndușa Dediu



„Să fim oamenii păcii, să încetăm a mai fi oamenii dreptății”

La data de 26 aprilie 2016, în Miercurea Mare a Săptămânii

Patimilor, Parohia „Sfinții Voievozi” din Săvinești a primit o vizită

specială din partea persoanelor private de libertate de la

Penitenciarul de Minori și Tineri din Bacău. Părintele paroh Petru

Munteanu a stat de vorbă cu grupul băcăuan, le-a oferit sfaturi

specifice acestei perioade, iar la finalul întâlnirii s-au oferit daruri.

„Am venit astăzi aici, la biserica „Sf. Voievozi” din Săvinești,

cu un număr mai mare de deținute, pentru că și-au dorit mult să iasă

în comunitate și să ia binecuvântarea părintelui Petru Munteanu, cu

ocazia sărbătorilor Pascale. Am fost și la centrul social-educativ,

unde am mâncat, iar acum așteptăm cuvântul de învățătură al

părintelui”, a reliefat Dănuț Plăcintă, ofițer educator la Penitenciarul

din Bacău.



Miercurea Mare a Săptămânii Sfintelor Pătimiri este ziua în

care Iuda Iscariotenaul L-a vândut pe Iisus Hristos pentru treizeci de

arginţi fariseilor şi cărturarilor ce voiau să-L ucidă. Gestul lui Iuda a

făcut ca, mai târziu, ziua de miercuri să fie declarată zi de post, ea

fiind, alături de vineri (ziua în care Iisus a fost răstignit), una din cele

două zile ale săptămânii în care creştinii postesc pe tot parcursul

anului, cu excepţiile zilelor marcate ca harţi în calendarul ortodox. În

această zi specială, biserica „Sfinții Voievozi” din Săvinești a fost

gazda unei întâlniri de suflet cu persoanele de la Penitenciarul din

Bacău. În debutul întâlnirii, a fost rostită poezia „Ștergarul” a lui

Costache Ioanid, după care a urmat cuvântul de învățătură rostit de

părintele paroh, în care a subliniat importanța rugăciunii.

„Se spune despre un părinte de la Sibiu, care a suferit în

temniță în perioada comunistă, că atunci când se ruga, răspândea o

mireasmă în celulă și dispărea agresiunea, iar deținuții nu se mai

certau între ei. Roadele rugăciunii sunt roadele păcii, descoperite

mai ales în rugăciunea unuia pentru altul. Într-o pildă se spune că

atunci când era un anume călugăr de rând la supravegheat

lucrătorii, construcția chiliilor mergea mult mai bine și mai rapid.

Întrebat dacă face ceva special, călugărul a spus că vorbește cu

fiecare muncitor, îi află bucuriile și necazurile, și apoi se roagă

pentru fiecare. Așadar, putem lua rugăciunea cu noi oriunde pentru

că Dumnezeu Se descoperă în rugăciune. Îmi aduc aminte de cartea

„Jurnalul Fericirii”, scrisă de monahul de la Rohia, Nicolae

Steinhardt, care a fost în temniță și L-a descoperit pe Dumnezeu

acolo. În loc să scrie un jurnal despre închisoare, a scris un jurnal

despre fericire, înțelegând că Dumnezeu este peste tot. Vă dorim o

săptămână liniștită și împăcată, în care să fiți împreună cu Hristos și

să trăiți cât mai autentic Învierea Lui”, le-a menționat părintele



paroh Petru Munteanu femeilor private de libertate.

Învierea Domnului este evenimentul cel mai sfânt care stă la

temelia credinţei creştine și a adus omenirii speranţa mântuirii şi a

vieţii veşnice, prin sacrificiul Domnului nostru Iisus Hristos, Învierea

fiind, după cum spunea părintele Arsenie Boca, singura minune care

se arată tuturor, credincioşi şi necredincioşi. Este o năzuinţă de o

importanţă primordială şi priveşte religia creştină în genere pe

fiecare ramură a creştinismului în parte şi, cu atât mai mult, Biserica

Ortodoxă. Sfintele Paști și-au păstrat până în prezent semnificația,

fiind un moment de liniște sufletească și de apropiere de familie.

Părintele Adrian Bîrgu, preot capelant al Penitenciarului din

Bacău s-a aflat și el pentru câteva ore la Săvinești. Întrebat fiind

despre importanța postului și a rugăciunii, mai ales în mediul privat

de libertate, acesta ne-a mărturisit:

„Ne revedem cu drag în perioada aceasta și, este ca un arc

peste timp faptul că și anul trecut ne-am întâlnit tot în preajma



sărbătorilor pascale și atunci și acum au existat momente de

bucurie pe care le-am împărtășit împreună, atât noi cei din

Penitenciar, cât și cei care ne-au fost gazde. Perioada de post se

întinde pe șapte săptămâni, practic sunt șapte săptămâni de

înfrânare, de meditație, de rugăciuni, iar întreaga perioadă a

postului este un urcuș către Învierea lui Hristos. Învierea lui Hristos

este minunea cea mai frumoasă pe care El o face cu sine și o lasă la

vedere tuturor oamenilor, și celor care au trăit în acea perioadă,

precum și celor de astăzi. Ca să putem fi capabili să urcăm spre

Înviere trebuie să fim mulțumiți cu „firimiturile” care cad de la masă,

urmând ca apoi să stăm la masă, la modul propriu. Aceste

„firimituri” ar fi aperitivul, ele sunt minunile mai mărunte pe care

Hristos le-a săvârșit în perioada activității Sale publice, în așa fel

încât pe noi să ne obișnuiască cu gândul și să ne facă să putem

accepta cu ușurință Învierea Sa. Toate cele șase duminici din cursul

Postului, precum și cele trei de dinainte, sunt niște trepte care ne

urcă spre Învierea lui Hristos, iar ultima săptămână din Post este

săptămâna în care toate lecțiile învățate în decursul celorlalte șase

săptămâni și anume, lecția rugăciunii și a meditației, lecția pe care

ne-o dă Sf. Ioan Scărarul cu cele 30 de trepte care duc spre

desăvârșire, lecția pe care ne-o dă Sf. Cuv. Maria Egipteanca,

anume, dintr-un om păcătos poți deveni oricând un sfânt, pentru că

noi avem în ființa noastră măsura sfințeniei și contează foarte mult

să o atingem. Această săptămână, a Patimilor le însușește pe toate,

în același timp trebuie să fim smeriți, trebuie să știm să ne plângem

păcatele, trebuie să știm să ne purtăm crucea, trebuie să știm să

însoțim toate preocupările noastre duhovnicești, să le asumăm și să

le însumăm rugăciunii. Rugăciunea este hrană sufletului și această

hrană dă ceea ce este necesar sufletului ca el să se echilibreze, să nu



mai fie răuvoitor, să nu mai fie mânios, necumpătat, să nu mai fie

atent către alte mici plăceri. (…) Postul vrea să ne învețe o

introspecție, o adâncire în noi înșine, o biruire a lumescului din noi și

nu a lumii în care trăim pentru că toate ale lumii sunt ale lumii, iar noi

suntem ai lui Hristos și prețul pe care Hristos îl plătește pentru noi

este preț de sânge și nu mă refer doar la cel vărsat pe Cruce, ci și la

jertfa Mântuitorului care se reactualizează la fiecare Sfântă

Liturghie, din care toți suntem invitați să ne împărtășim spre iertarea

păcatelor și spre ziua aceea neînserată a Împărăției lui Dumnezeu

care pe toți ne așteaptă și către care toți trebuie să ne îndreptăm

privirile și nu oricum, ci într-o stare de meditație, de rugăciune și cu

multă înfrânare.

Privind persoanele aflate în detenție, părintele Adrian a

continuat: „Persoanele din Penitenciar s-au obișnuit să se angajeze

și ele la exercițiul Postului, pentru că le-am spus foarte clar că Postul

este o școală, practic, lecția pe care o predă Postul este să spui Nu

păcatului și rămâne la atitudinea fiecăruia. Am putut să observ că o

bună parte dintre ele au postit și au sentimentul împlinirii, simt că

pot face ceva, că se pot jertfi pentru un anume ceva și o fac cu toată

dăruirea. Mai sunt unele care sunt poate în neputință sau care își

descuie inima mai greu, dar este un efort al lor personal și nimeni nu

li-l fură, doar dacă ele sunt în stare să-l dea pe nimicuri.

În încheiere, părintele Adrian a transmis câteva gânduri

pentru cititorii noștri: „Să fim oamenii păcii, să încetăm a mai fi

oamenii dreptății, pentru că atunci când căutăm dreptatea încetăm

să mai fim oamenii păcii. Vom fi niște oameni drepți, în definiție, dar

oameni goi de iubire. Momentele acestea să aducă tuturor gândul

cel bun, curăția și curățenia pe care o facem în gospodării să nu

întârzie să apară și în conștiințele noastre, să ne eliberăm de omul



cel vechi și să ne înnoim cu omul cel nou, să fim și noi strălucitori ca

niște licurici în noaptea de Înviere și să lăsăm să strălucească nu doar

luminile din mâini, ci și luminile din inimi”.

Câteva tinere private de libertate au subliniat importanța

morală și educativă a acestei întâlniri desfășurate în preajma

sărbătorii Învierii. „Astăzi la Săvinești ne-am relaxat, ne-am luminat,

ne-am încărcat cu energie pozitivă și am primit putere pentru a

merge mai departe. Încercăm să împărtășim cu ceilalți Învierea

Domnului și să renaștem și noi cu prilejul acestei sfinte sărbători”, a

exprimat, vizibil emoționată, o tânără deținută.

Brîndușa Dediu



Procesiune în Sâmbăta lui Lazăr, la Săvinești

Ultima sâmbătă dinaintea Săptămânii Patimilor Domnului

este cunoscută în tradiţia creştină ca „Sâmbăta lui Lazăr”.

Tradiţia spune că în sâmbăta dinainte de Duminica Floriilor

credincioşii duc ramuri de salcie la mormintele celor dragi, care nu

mai sunt printre noi. Cunoscută ca şi Sâmbăta lui Lazăr, în această zi

Biserica face pomenirea învierii lui Lazăr de către Domnul Iisus

Hristos înfăptuită în Betania. Creştinii se roagă Domnului ca toţi cei

adormiţi să fie aşezaţi „în loc

luminat, în loc cu verdeaţă, în

loc de odihnă, de unde a

f u g i t t o a t ă d u r e r e a ,

întristarea şi suspinarea”.

În jurnalul său de

călătorie, pelerina apuseană

Egeria (al ias Si lv ia sau

Etheria), ne vorbeşte despre

„Evanghelia Duminicii Fiului risipitor are o legătură deosebită cu

însăși Taina Pocăinței, adică taina mărturisirii și iertării păcatelor sau

Taina Spovedaniei, care este de fapt taina împăcării omului cu Dumnezeu.

Treptele ridicării duhovniceș� din păcat pe care le-a urmat tânărul

risipitor sunt treptele esențiale ale pocăinței sau ale spovedaniei.

Evanghelia Duminicii a doua din perioada Triodului ne învață cum să ne

pocăim și, mai ales, cât de mari sunt darul și bucuria iertării, cât de

minunată este regăsirea celui pierdut sau învierea celui mort sufletește și

cât de frumoasă este starea sufletului omului după primirea iertării

păcatelor. Dumnezeu respectă libertatea omului, chiar dacă aceasta e

folosită în mod nechibzuit.” (Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul

Bisericii Ortodoxe Române)



procesiunea ce se organiza în această zi după săvârşirea Sfintei

Liturghii. Toţi creştinii se strângeau pe la orele 13:00 şi mergeau

împreună cu slujitorii şi episcopul cetăţii pe Muntele Măslinilor,

până la locul de unde Domnul S-a Înălţat la cer. De aici, pe la orele

17:00, coborau către Sfânta Cetate, iar creştinii de toate vârstele şi

copiii, mergând înaintea episcopului cu ramuri de finic şi de măslin,

strigau: „Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului”.

Ajungând în cetate, mergeau la Biserica Sfintei Învieri unde

săvârşeau slujba Vecerniei. Această frumoasă tradiţie s-a transmis şi

la poporul nostru, până astăzi.

Devenit deja o tradiție în Parohia „Sf. Voievozi” din Săvinești ,

ca reînnoire a unei tradiții din veacurile III și IV, prezentă la Ierusalim,

Constantinopol și alte orașe, sărbătoarea Intrării Domnului în

Ierusalim a fost cinstită încă din ajunul acestui praznic de enoriașii

parohiei săvineștene, care aparține de Protopopiatul Roznov, jud.

Neamț. Ca și în ultimii șase ani, părintele paroh Petru Munteanu,

alături de credincioșii enoriei, a mers și astăzi, 23 aprilie 2016, într-o



procesiune în Sâmbăta lui Lazăr pentru a vesti intrarea

Mântuitorului Hristos în cetatea Ierusalimului, la cele 27 de troițe

ridicate de comunitatea săvineșteană, în cei aproape 19 ani de când

slujește părintele Petru Munteanu în parohia săvineșteană.

Ca și în anii precedenți și de această dată în dreptul fiecărei

troiţe a fost citit un condac şi un icos din Acatistul Învierii lui Lazăr.

Pelerinii au ascultat pericopele evanghelice legate de Duminica

Floriilor şi au primit ramuri de salcie şi flori binecuvântate. La una

dintre troițe, care poartă hramul Sf. Împărați Constantin și Elena,

credincioșii l-au așteptat pe părintele Petru Munteanu cu câteva

cântări bisericești, cum ar fi: „O, Minune!”, pe care le-au intonat

împreună.

„În toate orașele, în toate comunitățile, credincioșii, astăzi, se

adună în jurul troițelor cu flori și se pregătesc pentru Duminica cea

Mare a Stâlpărilor, Duminica Floriilor. Suntem într-o perioadă

frumoasă, de pregătire, de rugăciune și viața cu Hristos este viața

cea mai fericită. Când se ridică o troiță, ea nu se ridică doar pentru o

stradă, ea s-a ridicat pentru toți oamenii. Când se ridică o biserică nu

se ridică doar pentru o comunitate, ea se ridică pentru toții oamenii,

pentru că locul de rugăciune este locul care ne face sănătoși, ne

luminează. De aceea, nu putem decât să-I mulțumim lui Dumnezeu

că a rânduit ca în parohia

n o a s t r ă s ă a v e m

asemenea troițe. Dacă

privim peste ani și ani,

toate în jurul nostru se

vor schimba, casele vor fi

modificate de cei tineri,

dar troițele vor rămâne



neschimbate”, s-a arătat în cuvântul adresat de părintele Petru

Munteanu credincioșilor pelerini.

Pelerinajul de Florii vestește, ca și cărțile de slujbă, legătura

duhovnicească dintre Sâmbăta învierii lui Lazăr, urmată de

Duminica Intrării Domnului în Ierusalimul pământesc, și Sâmbăta

Mare a odihnei Domnului în mormânt, urmată de Duminica Învierii

Domnului. Astăzi, la Pelerinajul de Florii participă toți cei ce doresc

să fie peste timp în comuniune cu toți creștinii iubitori de Hristos și

de Biserică, dornici de a primi binecuvântarea lui Hristos pentru ei,

pentru familiile lor și pentru orașul sau comuna în care viețuiesc.

Brîndușa Dediu



„Întinde o mână prieten drag!”

Centrul social-educativ „Popasul Iubirii Milostive”, care

aparține Parohiei „Sf. Voievozi” din Săvinești, a primit vineri, 22

aprilie 2016, vizita prichindeilor din clasa I D sau clasa „Talentaților”

de la Școala „Ion Creangă” din Bacău. Însoțiți de doamna

învățătoare, doamna Mona Avram și de părinți, aceștia au venit

pentru a dărui cadouri copiilor asistați de centru.

„Cu bucurie ajungem din nou la dumneavoastră, în cadrul

aceluiași proiect „Întinde o mână prieten drag!”. După întâlnirea de

astă iarnă, cu copiii de la Centrul social-educativ „Popasul Iubirii

Milostive”, copiii mei mi-au spus: „Doamnă, de bucurie le-au zâmbit

și ochii” și atunci, ideea de a oferi a prins rădăcină. Să faci bine unor

copii necăjiți înseamnă să iubești mila, adică să faci ceea ce este

plăcut lui Dumnezeu. Totodată, este un bine pe care-l faci pentru

sufletul tău, pentru tine, deoarece în felul acesta îți sensibilizezi



sufletul. Astăzi am venit aici să oferim un zâmbet, o vorbă bună, o

îmbrățișare, și iubirea noastră prin cântece și poezii. Ne-am dorit să

aducem un strop de bucurie pe chipurile copiilor, oferindu-le mici

atenții (dulciuri și alimente). Toate acestea au fost posibile prin

susținerea și cu ajutorul părinților acestor copii din Bacău și țin pe

această cale să le mulțumesc pentru implicare, pentru ajutor, pentru

susținere. O să continui, spunând: Bravo copii, bravo părinți, în felul

acesta am reușit să facem din numele școlii noastre o inimă și mai

mare. Pentru că suntem în preajma sărbătorilor pascale doresc să vă

urez sărbători luminate, Învierea Domnului să vă umple sufletul cu

liniște, ochii cu lacrimile bucuriei, mintea cu gânduri bune, iar inima

cu iubire”, a declarat doamna Mona Avram.

În drumeția lor spre Săvinești, primul popas a fost făcut la

Biserica „Sf. Voievozi”, unde părintele paroh Petru Munteanu,

alături de enoriașii prezenți la slujba Sfântului Maslu au ascultat

micul program artistic pregătit de micii învățăcei. „Vine, vine



primăvara” au intonat prichindeii, cărora li s-au alăturat și câțiva

copii de la Centrul de recuperare pentru copiii cu dizabilități „Sancta

Maria” din Piatra Neamț, însoțiți fiind de doamna Maria Narcisa

Costan, sociolog principal la Centrului. „Pentru că vine Paștele și nu

se poate să fim sănătoși dacă noi nu ajungem mai întâi la biserică,

măcar cu câțiva copilași de la centru am venit la părintele pentru o

binecuvântare și pentru spovedanie și împărtășanie. Acum, suntem

încredințați că Maica Domnului și Domnul nostru Iisus Hristos și toți

Sfinții din Cer o să ne ajute să fim cuminți și să avem o viață bună”, a

subliniat doamna Narcisa Costan.

La final, părintele Munteanu le-a dat binecuvântarea mult

așteptată și, rând pe rând, „talentații” au fost împărtășiți de către

părintele Mihai Meraru. După Sfânta Împărtășanie, micuții au primit

din partea părintelui Munteanu dulciuri, iar la Centrul social-

educativ, voluntarii au răsplătit binefacerile primite de la oaspeții

din Bacău cu dulciuri și o gustare.



Părinții copiilor din Bacău au privit din umbră toată

manifestarea organizată, iar unul dintre aceștia ne-a declarat:

„Suntem pentru a doua oară la Săvinești, unde este foarte frumos și

plăcut. Ne-am dorit cu toții să ajungem aici, asta se datorează și

doamnei Mona Avram, deoarece milostenia este gestul creștin de a

face bine, din dragoste și compasiune pentru cel aflat în nevoie.

Valoarea stă în dăruirea de sine către cei din jur, într-o vorbă bună

sau o mână de ajutor oferită omului trist sau împovărat, fără a

aștepta nimic în schimb”, doamna Roxana Băbușanu.

Printre copilași s-au numărat câțiva mai „curajoși” care au

dorit să menționeze următoarele:

„Sunt Anastasia Vlasluianu, sunt în clasa I D la Școala „Ion

Creangă” din Bacău și am venit astăzi la Săvinești ca să recităm

câteva poezii și să cântăm cântecele. N-am venit cu mâna goală

(râde), am adus câteva daruri pentru copiii nevoiași de aici, care au

nevoie de ajutorul nostru.”



„Mă numesc Anisei Cezar Constantin, am aproape 8 ani și am

venit aici să recit o poezie ”Cinstiți creștini” și să aducem dulciuri

pentru copiii din Săvinești pentru că vrem să le dăm o mână de

ajutor. Ne place aici pentru că împreună cu părintele Munteanu

sunteți cei mai buni oameni, dăruiți și sunteți foarte de treabă”.

„Eu sunt Ofileanu Angelina Florina și pe 3 mai împlinesc 8 ani.

Astăzi am fost la biserică unde am cântat și recitat poezii, să știți că

doar două zile am făcut repeții. Am venit aici ca să le facem o

bucurie copiilor necăjiți, iar oamenii de aici sunt foarte buni, am

primit și noi dulciuri și zacuscă.”

„Mă numesc Luca Băbușanu și am 7 ani. Ca și colegii mei, am

venit astăzi aici ca să aducem un zâmbet pe chipul copiilor din

Săvinești, dar am și recitat câteva poezii și am cântat la biserică, la

părintele Munteanu. Ne place la Săvinești, sunteți așa de buni și

primitori.”

Brîndușa Dediu



„Preotul și tinerii”

În perioada 28-30 martie 2016, cu binecuvântarea

Înaltpreasfințitului Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei,

Centrul Social-Cultural Sf. Ilie Miclăușeni a fost gazda unui curs de

activități cu tinerii în parohii, numit „Preotul și tinerii”. Cursanții au

beneficiat de un formator de excepție, domnul Cristian Neguț,

asistat de doamna Alisia Damian-Coanta. Cei 20 de participanți, în

majoritate preoți, au avut prilejul să învețe și să-și însușească

abilități și cunoștințe de comunicare cu tinerii, precum și de

gestionare a grupurilor de tineri.

Preoții participanți provin din București și județele Iași,

Neamț și Botoșani; ei desfășoară activități cu tinerii sau vor să le

întreprindă. Le-au fost alături o fiică de preot și medic, domnișoara

Marcela Ostafie, care se ocupă de activitățile cu tinerii în parohia

tatălui, precum și membri și colaboratori ai Fundației Solidaritate și

Speranță – filiala Săvinești și ai parohiei Sf. Voievozi Săvinești, în

frunte cu părintele paroh Petru Munteanu. Din partea



Protopopiatului Piatra Neamț au participat părinții Mihai Meraru

din comuna Dragomirești, Ciprian Ungureanu din satul Dârloaia și

George-Ovidiu Chirița de la parohia Sf. Ilie cartier Speranța din

Piatra-Neamț, cu toții colaboratori constanți ai fundației

săvineștene în cadrul activităților cu tinerii pe care aceasta le

desfășoară.

Au mai participat la întâlnire: Agafia Roșu, asistent social în

cadrul Parohiei Sf. Voievozi Săvinești și fundației amintite, Brîndușa

Dediu, coordonator, responsabil pe linie de cultură-media al

parohiei și fundației săvineștene, și nu în ultimul rând Andrei Mariș,

coordonator al Radio Ciufulici, un radio online pentru cei mari și

mici, proiect al parohiei săvineștene, și voluntar în cadrul Fundației

Împreună pentru Solidaritate Socială.

Unii preoți participanți lucrau cu tinerii de peste 10 ani, în

special cei care au activat și în învățământ ca profesori de Religie, și

acum voiau să amplifice lucrul cu aceștia. Experiența lor a fost

înfățișată celor de față din prima zi, pentru o mai bună cunoaștere și

pentru a încuraja astfel de bune practici pe viitor. Alții, proaspăt

hirotoniți, sau mutați într-o nouă parohie, cu zel misionar, doreau să

deprindă tainele relației și activităților cu tinerii. Domnul Cristian

Neguț, deopotrivă expert în relații cu tinerii și creștin practicant și

inițiat în scrierile patristice cu privire la relațiile între credincioși, a

detaliat bazele teoretice ale unei comunicări eficiente la nivel

interpersonal și de grup. Prin diferite activități practice, participanții

au avut șansa de a-și forma noi abilități de comunicare, organizare

și relaționare cu persoanele și grupurile în cadrul cărora activează;

în plus, au luat contact personal cu jocurile interactive și cu

provocările dintr-un grup de tineri, formându-și abilități practice.

Doamna Alisia Damian-Coantă a ținut cursul despre jocurile de



grup și despre accesarea proiectelor Erasmus+. Toți cei prezenți au

fost familiarizați și cu bibliografia din domeniu, care le poate

dezvolta cunoștințele și abilitățile primite și-i va ajuta în

implementarea practică a proiectelor cu tinerii.

În prima seară, Părintele Nicodim Petre, coordonatorul

Departamentului de Misiune pentru tineret al Arhiepiscopiei Iașilor,

s-a alăturat pentru câteva ceasuri participanților, iar în ultima zi,

ghidul castelului Miclăușeni a prezentat tuturor istoria și

caracteristicile edificiului, conducându-ne prin camerele acestuia.

Experiența de 11 ani de activitate în domeniul social și al

activităților cu tinerii a Parohiei Sf. Voievozi din Săvinești și a

Fundației Solidaritate și Speranță filiala Săvinești, ambele sub

îndrumarea părintelui Petru Munteanu, a ieșit în evidență. Cele

două instituții colaborează pentru organizarea taberei



internaționale de creație „Aripi de Înger”, a activităților de

afterschool cu copiii proveniți din familii dezavantajate din

Săvinești, a radiourilor online Radio Jurnal Spiritual și Radio

Ciufulici, pentru acordarea de burse copiilor din localitate și din

împrejurimi, organizarea de activități educativ-culturale cu tinerii și

copiii din zonă, furnizarea de locuri de muncă în atelierul protejat

din cadrul Centrului social-educativ „Popasul Iubirii Milostive” din

Săvinești, ca să menționăm doar o parte din activitățile cu tinerii și în

beneficiul acestora.

Domnul Cristian Neguț a arătat că o astfel de amplitudine a

activităților reprezintă următorul nivel care așteaptă într-o zi pe toți

cei prezenți, dacă sunt dispuși să dezvolte continuu relația cu tinerii

și comunitatea, în educație, cultură și plan social.

Părintele Ciprian Ungureanu a declarat la sfârșit: „Un curs

constructiv, de bună calitate, care ne va fi de folos în lucrarea

noastră duhovnicească cu tinerii din parohie, în societatea noastră

în care tinerii aleg cele lumești în locul Bisericii. Ni s-a deschis astfel

orizontul pentru a vedea altfel lucrarea cu tinerii și modul în care ei

gândesc și astfel putem să ne implicăm mai mult și să găsim alte

metode de a lucra cu aceștia.”

Părintele Mihai Meraru a declarat, la rându-i: „A fost un curs

cu preoții din parohii și nu numai, binevenit mai ales pentru părinții

tineri prezenți, care nu aveau experiență de lucru cu aceștia în

parohiile lor. Cu toate că a ținut 3 zile, a avut un caracter intensiv,

accentul a căzut pe activitățile cu tinerii, dar a clarificat și din relațiile

cu enoriașii din parohiile noastre. După terminarea cursului, am

constatat că indiferent de vârstă sau experiența din parohii, mai

avem încă multe de învățat în lucrarea noastră, în mod special cu

tinerii contemporani.”



Andrei Mariș, întrebat fiind dacă aceste întâlniri au adus un

plus de cunoștințe în lucru cu tinerii, a menționat: „Mă bucur că am

avut ocazia să particip la un astfel de training. Îmi place psihologia,

iar acest curs mi-a hrănit curiozitatea. Am învăţat tehnici foarte

interesante în ceea ce priveşte comunicarea cu tinerii, iar acum

aştept cu nerăbdare Tabăra de creaţie din vară să pun în practică tot

ce am învăţat. Sper ca pe viitor să pot participa la cât mai multe

cursuri de acest gen”.

Pr. George Ovidiu Chirița



„Neamunit” pentru o nouă troiță, la Săvinești

Dintotdeauna poporul român a fost creştin, iar sentimentul

său religios s-a materializat prin dăruirea jertfelnică cu care şi-a

ridicat sfintele locaşuri de închinare. Pe lângă biserici, o categorie

aparte a acestor locuri consacrate unde românul aduce slavă lui

Dumnezeu, o constituie troiţele. În vremurile vitrege care s-au

abătut peste el de-a lungul istoriei, poporul român ar fi fost sortit

dispariţiei dacă nu ar fi rămas tare în credinţa sa.

Din punct de vedere etimologic, cuvântul „troiţă” provine

din slavul „trojka”, ceea ce duce cu gândul la monumentul creştin,

arhetroiţă, a cărei imagine privită cu evlavie de către strămoşii noştri

i-ar fi influenţat pe slavii care-i priveau închinându-se, să o asocieze

cu Sfânta Treime. Ceea ce numim cu termenul generic „troiţă“



(înţeles în tot cuprinsul spaţiului românesc), zonal poartă alte

denumiri, precum: „cruci la răscruci“ (în nordul Moldovei),

„răstigniri“ (în Maramureş), „icoane“ (în Vâlcea), „rugi“ (în ţinutul

Pădurenilor), „lemne“ (în documentele mai vechi), „cruci“ (în

Transilvania şi Oltenia).

Un grup de tineri din București și Piatra Neamț, membri ai

Asociației „Neamunit” și ProVita București, la inițiativa domnișoarei

Vasilica Atomei din Piatra Neamț, a dăruit Centrului Social-Educativ

„Popasul Iubirii Milostive” și locuitorilor comunei Săvinești o troiță

închinată celor care au slujit, apărat și mărturisit credința neamului

românesc, martirii temnițelor comuniste.

La cele 26 de troiţe care se regăsesc în Parohia „Sfinții

Voievozi” și care vădesc cinstirea deosebită pe care a acordat-o

mereu creștinul săvineștean principalului semn creştin, se mai ridică

semeață una. La intersecţii, precum şi la ieşirile şi intrările din sat, se

întâlnesc troițe pentru ca omul care iese din spaţiul familiar și nu

numai să se închine şi să rostească o rugăciune pentru sprijin, iar la

întoarcere să spună o rugăciune de mulţumire pentru ajutorul dat.

Sfinţirea unei troiţe este un moment important în viaţa

comunităţii. De obicei, sfinţirile se oficiază la ora prânzului,

sâmbăta, duminica sau într-o zi de sărbătoare, de preotul satului

sau de un sobor de preoţi. Astfel, sâmbătă, 26 martie 2016, părintele

paroh Petru Munteanu, avându-i alături pe tinerii păstrători ai

tradiției neamului românesc, a oficiat slujba de sfințire a troiței, care

poartă hramul Duminicii Tuturor Sfinților.

Părintele paroh le-a mulțumit tinerilor pentru inițiativa avută

și le-a urat ca Bunul Dumnezeu să-i aibă în paza Lui.

După săvârșirea slujbei de sfințire, rând pe rând, ctitorii

troiței au adresat cuvinte de mulțumire către Bunul Dumnezeu



pentru că i-a ajutat să ducă la bun sfârșit lucrarea. Troița a fost

realizată, sculptată de domnul Ion Vasiliu, care își dorește să ajungă

la numărul 100 de troițe construite.

„Membrii Asociaţiei Neamunit au mai ridicat două troițe

până acum, una în Piatra Craiului și cealaltă la Doboi (Harghita).

Astfel, mi-am zis că îmi doresc să înalț și eu una în Moldova.

Părintele Petru Munteanu mi-a răspuns că și el dorește să

construiască una la centrul social. Ne-am potrivit în dorință și m-am

apucat de treabă. L-am sunat pe colegul nostru, Ion Vasiliu, care a

răspuns pozitiv, după care am mai găsit câteva persoane care au

dorit să contribuie cu câte puțin. Ionică a muncit cel mai mult, eu

l-am ajutat la vopsitul troiței. Le mulțumesc tuturor celor care mi-au

fost alături, pentru că fără ajutorul vostru nu aș fi reușit: Ion Vasiliu,

Alexandra Buruiană, Florin Voiculescu, Simona Voiculescu, Coca

Ștefan, Simona Stănoi, Florin Macovei, Cristina Milea, Cristian

Măndița, Ștefania Horciu, Vasile Radu, Gabriel Cristodum, chiar

dacă nu sunt prezenți toți, astăzi, aici”, a evidențiat Vasilica Atomei,

inițiatoarea acestui proiect.



„Ne-a ajutat Bunul Dumnezeu să fim astăzi aici și să-i

pomenim pe cei care nu mai sunt printre noi, pe cei care au dus

numele de creștin mai departe și care ne-au arătat calea pe care

trebuie să mergem. Sper ca mulți dintre noi să reușim să facem

măcar o mică parte din ceea ce au făcut ei, cu ajutorul Bunului

Dumnezeu”, a spus tânărul Florin Voiculescu.

„Este meritul Vasilicăi și al lui Ion, noi am venit din București

să fim alături de ei să aducem un omagiu martirilor neamului

românesc”, a menționat Cristina Milea.

„Este a treia troiță pe care am lucrat-o, dar până la 100 mai

am de lucru”, Ion Vasiliu, meșterul care a dat contur troiței.

„Ceea ce fac eu fac toți, sănătoși să fim și să le putem duce la

capăt pe toate, restul este rânduială de la Dumnezeu. Să ne rugăm și

să le mulțumim celor care au murit pentru noi, care ne-au dat

posibilitatea să ne exprimăm astăzi liber. Datorită lor suntem ceea

ce suntem astăzi, acesta este adevărul și trebuie să-l ducem și noi

mai departe”, Ștefan Nicolae de la ProVita București.

„Mă bucur că am ajuns aici și pot doar să spun că trebuie să

ne reunim mai des așa, și să ne urmăm calea”, a spus Florin Macovei.

„Eu vreau să vă mulțumesc că sunt astăzi aici, alături de

dumneavoastră, mulțumesc Vasilica, că ne-ai chemat, iar pentru

ceea ce ai făcut să-ți dea Dumnezeu sănătate”, Simona Voiculescu.

„Mă bucur că am acceptat invitația de a veni aici, vă

mulțumim că ne-ați primit și sper să ne mai vedem și cu alte ocazii”,

Ștefan Coca.

„Mă bucur din suflet că suntem toți aici și mulțumesc tuturor

celor care au făcut posibilă ridicarea acestei troițe și că n-au uitat de

cei care cu adevărat contează. Mă bucur când văd că oamenii

vorbesc prin fapte și nu prin vorbe, cred că asta contează cel mai



mult. De acum înainte să vorbim doar prin fapte, deoarece,

cuvintele sunt de prisos dacă nu sunt întărite și de fapte”, Simona

Stănoi.

„Mulțumim lui Dumnezeu că i-a dat acest gând Vasilicăi,

mulțumim și celor a căror efort nu se vede, dar au contribuit cu un

bănuț, să le dea Dumnezeu sănătate. Îmi doresc să ne mai unim, să

mai construim, pentru ca cei care trec pe lângă aceste troițe să facă

o cruce, să spună o rugăciune și să le fie de folos”, Radu Vasile.

Potrivit credinţei populare, troiţele, aceste forme

arhitectonice ale artei ţărăneşti erau amplasate la intersecţiile

drumurilor, pentru ca drumeţul care se opreşte, se închină şi

rosteşte o rugăciune în faţa ei, să apuce pe drumul cel bun, sub

călăuzirea Domnului.

Brîndușa Dediu



„Existența și unicitatea fiecărui om începe chiar din pântecele mamei”

La data de 26 martie 2016, preoții din Protopopiatele Piatra

Neamț și Roznov, însoțiți de foarte mulți credincioși, oameni care

știu să se bucure de fiecare dar primit de la Dumnezeu, au militat

pentru dreptul la viață.

La nivel național, Marșul pentru viață se află la ediția a VI – a,

în Piatra Neamț la a III – a ediție, iar în Republica Moldova la a II – a

ediție. Anul acesta, manifestarea a avut loc în aproape 130 de

localități din cele două țări.

Marşul din acest an s-a organizat sub deviza „Pentru viață,

pentru femeie, pentru familie” și a avut ca traseu Biserica „Sf.

Spiridon” de la Spitalul Judeţean Neamţ – Muzeul de Istorie – Hotel

Ceahlău – Teatrul Tineretului – Biserica „Sf. Ioan Domnesc”.

La acţiune au participat peste 300 de susținători,

Protopopiatul Roznov, Asociaţia Tineretul Ortodox Român din



Piatra Neamţ, Societatea Ortodoxă a Femeilor Române din Piatra

Neamț, Compartimentul Pro Vita Piatra Neamţ, Parohia „Sfinții

Voievoizi” din Săvinești, Fundația Solidaritate și Speranță – filiala

Săvinești, dar și Asociaţia „Eu cred” din Bicaz Chei, Asociaţia Creştin

Ortodoxă „Mama Olga”, Asociația Ioannis, Asociația Părinți pentru

Ora de Religie – Neamț, Asociația „Tinerii de azi – Generația de

Mâine” – T.A.G.M.A.

Părintele protopop Valentin Tofan, de la Protopopiatul

Piatra Neamț, a amintit că această manifestare a avut loc cu

binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Teofan, Mitropolitul Moldovei şi

Bucovinei și a mulțumit tuturor celor care au fost alături la acest

marș.

„Am organizat acest marș pentru viață pentru că am

considerat noi că este important să sensibilizăm opinia publică, că

viața este cel mai important dar pe care Dumnezeu ni L-a dăruit.

Sfântul Evanghelist Ioan, în Evanghelia sa, vorbind despre

Dumnezeu, spune că: „Întru El era viaţă şi viaţa era lumina



oamenilor. Şi lumina luminează în întuneric şi întunericul nu a

cuprins-o”. Noi vrem să avem lumină, ceea ce înseamnă că trebuie

să avem multă dragoste și să fim foarte categorici în ceea privește

viața încă din pântecele mamei, pentru că este important să

conștientizăm că existența și unicitatea fiecărui om începe chiar din

pântecele mamei. Nu trebuie să ignorăm acest lucru, nu trebuie să

ne purtăm cu viața așa cum dorim noi pentru că este un dar de la

Dumnezeu și, fiind un dar, trebuie să-i acorzi întâietate, dragoste și

bucurie”, a declarat părintele protopop Valentin Tofan, pentru

cititorii noștri.

Printre participanți s-au aflat și voluntarii Parohiei „Sfinții

Voievoizi” din Săvinești, ai Fundației Solidaritate și Speranță – filiala

Săvinești, coordonați de părintele director Petru Munteanu.

„Marșul pentru viață, organizat de Protopopiatul Piatra

Neamț și Protopopiatul Roznov, este pentru noi, credincioșii, o

stare continuă pe care o numim liturghia de după liturghie.



Credinciosul care merge la Sfânta Biserică de fiecare dată face un

marș pentru viață. Mântuitorul nostru Iisus Hristos ne spune: „Eu

sunt Calea, Adevărul și Viața”, întâlnindu-se cu Hristos cel răstignit,

mort și înviat, la Sfânta Liturghie, credinciosul înțelege că viața sa

este o mărturisire sau un marș pentru viață. Felicităm organizatorii

și ne dorim ca acest marș pentru viață să fie trăit într-un mod

responsabil în fiecare clipă ca dar de la Dumnezeu”, a subliniat

părintele paroh Petru Munteanu.

Prezent la eveniment, primarul municipiului Piatra Neamț,

domnul Dragoș Chitic, a mulțumit organizatorilor pentru invitația

lansată și a menționat despre relația de colaborare între Biserică și

administrația locală. „Este un gest de normalitate ca administrația

locală să fie prezentă la evenimentele organizate de Biserica din

comunitatea noastră. Foarte important este faptul că între Biserică

și Primărie există o bună relație, care se bazează, în principal, pe



respect. Mă bucur să constat că evenimentul de astăzi a devenit o

tradiție și sunt convins că efectele nu vor întârzia să apară. Biserica a

sesizat foarte bine un fenomen și anume faptul că în ultimii ani, la

milioane de prunci li s-a luat dreptul la viață. Sunt convins că aceste

semnale sunt lucruri care pot să educe populația și să ducă la

eradicarea unor fenomene care sunt nefirești”, le-a spus domnul

Dragoș Chitic celor prezenți la manifestație.

Solidară cu acest eveniment a fost și doamna Ana Monda,

fost viceprimar al municipiului Piatra Neamț, care ne-a menționat:

„Un eveniment foarte emoționant, am venit în spirit de solidaritate

cu cei care prețuiesc viața, care prețuiesc cele mai frumoase daruri

date de Dumnezeu și sper ca această întâlnire să fie un semnal

pentru oameni, să pătrundă în sufletul lor și să trezească dorința de

a proteja cel mai mare dar, și anume viața. Foarte important este ca

femeia, familia să-și educe copiii în spiritul valorilor creștine, pentru

că acestea stau la baza creșterii frumoase a adultului de mâine.”

Mesajul care se dorește a fi transmis prin această

manifestare creștin-ortodoxă este că fiecare persoană este unică și

are o valoare infinită, dorind să se tragă un semnal de alarmă și să se



spună lumii și societății secularizate că este absolut necesar să

protejăm viața, pentru că altfel vom avea de suferit cu toții.

„Este a doua oară când iau parte la această manifestare,

Marșul pentru viață. Am fost plăcut impresionată să văd mulți copii

preșcolari însoțiți de părinții lor și multe mame însărcinate. Luând

parte la acest eveniment am observat că societatea românească se

schimbă în bine, conștientizând tot mai mult dezastrul uman care a

luat avânt după anul 1990 privind legalizarea avorturilor. Cu toții

sperăm ca mesajele acestui marș să fie urmate de cât mai multe

femei, mame, bărbați, tați, autorități și să se revină la moralitatea de

odinioară. Să ne ajute Bunul Dumnezeu ca măcar în al

doisprezecelea ceas să ne trezim la realitate”, ne-a mărturisit Iulia

Romedea, voluntar în cadrul Parohiei „Sf. Voievozi” din Săvinești.

Brîndușa Dediu



25 Martie, ziua care aduce doar vești bune pentru comunitatea săvineșteană

Sărbătoarea Bunei Vestiri, denumită în popor Blagoveştenie

(după termenul slavon), este rânduită pentru amintirea zilei în care

Sfântul Arhanghel Gavriil a vestit Sfintei Fecioare că va naşte pe Fiul

lui Dumnezeu şi totodată ziua în care a avut loc Întruparea

Domnului. Buna Vestire este prima sărbătoare confirmată în

documente dintre sărbătorile închinate Maicii Domnului. Potrivit

tradiției, încă din secolul IV, în Nazaret s-a zidit o biserică pe locul

unde Maica Domnului a primit de la înger vestea că va naște pe

Dumnezeiescul Prunc. Biserica a rânduit cinstirea acestei sărbători

în ziua de 25 martie, cu nouă luni înainte de Naşterea Domnului,

pentru că acum are loc întruparea Fiului Lui Dumnezeu (Lc. 1, 35-

38).

Vineri, 25 martie 2016, comunitatea din Săvinești s-a reunit

pentru a celebra o dublă sărbătoare în Parohia „Sfinții Voievozi”.

Este vorba despre prăznuirea Bunei Vestiri, ca început al mântuirii

neamului omenesc și

despre aniversarea

c e l o r 1 1 a n i d e

activitate neîntreruptă

în cadrul Centrului

s o c i a l - e d u c a t i v

„ P o p a s u l I u b i r i i

Milostive”. Cu dor de

sfințenie și gând de

mântuire, dar și cu

lumina în pr iv i re ,

credincioșii au pășit în



biserică pentru a marca sărbătoarea milostivirii lui Dumnezeu

asupra oamenilor.

În această zi, în toate locașurile de cult din Patriarhia Română

a fost citit textul biblic de la Sfântul Evanghelist Luca, capitolul 1,

versetele de la 24 la 38 (vezi mai jos), care ne prezintă momentul

anunțării Fecioarei Maria, de către Arhanghelul Gavriil, că va naşte

pe Mântuitorul Iisus Hristos.

În parohia „Sfinții Voievozi” din Săvinești, Sfânta Liturghie a

fost oficiată de părintele paroh Petru Munteanu, având alături zeci

de enoriași, care au venit în sfânt lăcaşul de cult pentru a împărtăși

împreună bucuria Bunei Vestiri.

Cuvântul de învățătură de după citirea pericopei

Evanghelice, rostit de către părintele părintele paroh, a accentuat

faptul că această sărbătoare a Maicii Domnului este sărbătoarea

începutului mântuirii noastre. „Dintre toate veștile ce ne înconjoară

și care caută să ne tulbure pacea și liniștea interioară, vestea rostită

astăzi prin cuvântul Sfintei Evanghelii ne descoperă că Hristos



Domnul Se întrupează din iubire pentru noi, primind ca dar al

omenirii trupul-templu al Preasfintei Născătoare. De aceea, Maica

Domnului este zugrăvită deasupra Sfântului Altar cu Mântuitorul

Hristos în brațe, săvârșind alături de întreaga umanitate Sfânta și

Dumnezeiasca Liturghie. Ea este cea care a acceptat în mod liber și

conștient darul iubirii lui Dumnezeu. (…) Iubirea lui Dumnezeu față

de noi este o iubire necondiționată, veșnică și biruitoare asupra

păcatului și a morții . Ne rugăm ca Bunul Dumnezeu să ne miluiască

pe noi în toate clipele vieții noastre, trăind fericiți acest dar al Bunei

Vestiri, ne rugăm ca această Veste Bună, care a venit astăzi peste noi

și peste neamul omenesc, să biruiască toate veștile rele care caută

să ne răpească pacea și bucuria vieții”, s-a arătat în discursul

părintelui Petru Munteanu.

11 ani de activitate neîntreruptă pe tărâm social-

filantropic

Data de 25 martie este ziua care aduce doar vești bune

pentru comunitatea săvineșteană. Vineri, 25 martie 2616, s-au

împlinit 11 ani de activitate neîntreruptă pentru Centrul social-

educativ „Popasul Iubirii Milostive”. În acest sens, părintele paroh

Petru Munteanu a declarat cu această ocazie: „Este un moment

emoționant, un moment în care noi ne amintim de toți susținătorii

noștri care au făcut posibil acest proiect social-filantropic, care a

pornit cu binecuvântarea, la acea vreme, a IPS Daniel, Mitropolitul

Moldovei și Bucovinei, actualul Patriarh al Bisericii Ortodoxe

Române și continuat cu binecuvântarea IPS Teofan, Mitropolitul

Moldovei și Bucovinei, care susține discret și constant prin sectorul

Diaconia activitățile noastre. Am reușit pentru că mulți oameni au

înțeles acest proiect social, el se adresează copiilor familiilor

vulnerabile, copii care nu au nevoie doar de o masă caldă la prânz



pe care o primesc la centru, ci au nevoie și de afecțiune, de susținere

emoțională, pentru că unii dintre ei trec prin diverse încercări. Mai

mult, avem și acest program de afterschool prin care dorim să-i

susținem, să-i încurajăm să stea la școală să învețe, să diminuăm din

acest abandon şcolar care se petrece în jurul nostru”.

A urmat procesiunea către Centrul social – educativ, căreia i

s-a alăturat și părintele Mihai Meraru. Pe tot parcursul pelerinajului

au fost intonate cântări religioase specifice Postului Mare şi

sărbătorii Bunei Vestiri. Manifestarea s-a încheiat cu o agapă

frăţească la care au participat toţi credincioşii.

La agapa frățească organizată pentru această zi festivă au

participat pelerinii procesiunii, precum și voluntari și angajați ai

parohiei și fundației săvineștene. Vă redăm în rândurile de mai jos

câteva mărturii ale participanților:

„Sunt angajată de doi ani ca asistent social al parohiei și pot

spune că toate activitățile pe care le desfășurăm aici aduc un plus de

încredere tinerilor noștri beneficiari. Le oferim o masă caldă la



prânz, în fiecare zi, după care își rezolvă temele de la școală, fiind

îndrumați de voluntarii noștri. Marea majoritate a proiectelor

noastre îi privesc pe ei, pe acești copii care provin din familii

vulnerabile social”, a declarat Agafia Roșu, asistent social.

„De 11 ani, cea mai importantă activitate a centrului este

acordarea unei mese de prânz unui număr de peste 80 de copii,

copii proveniți din familii defavorizate. În cadrul centrului

desfăşurăm activități social-educative, precum ateliere de creație,

afterschool, cursuri de formare profesională, activități catehetice şi

filantropice. Scopul centrului este de a educa şi forma copiii pentru

viaţă, prin rugăciune, pentru a deveni fii ai Bisericii. Urez La mulți ani

tuturor celor care ne-au sprijinit şi ajutat în desfăşurarea activităților

noastre”, a menționat Anamaria Armenici, directorul centrului.

„În cadrul centrului nostru funcționează și atelierul de

broderie-croitorie, care a fost înființat în februarie 2015, unde avem

angajate persoane cu dizabilități (33%) care au reușit să se integreze



social. Scopul nostru este de a combate marginalizarea socială prin

redarea demnității umane, ajutorarea și încurajarea persoanelor

defavorizate din comunitate prin solidaritate și angajament social.

În cadrul atelierului executăm echipamente de protecție pentru

industria alimentară, ii tradiționale românești, geci și curele pentru

personalul militar. În prezent, avem un protocol încheiat cu o clinică

din Anglia pentru care producem uniforme medicale (femei și

bărbați). La mașina de brodat executăm semne de carte, huse de

telefon și logouri personalizate pentru diverse firme. Munca în

echipă, înțelegerea, devotamentul sunt câteva dintre caracteristicile

care înnobilează micul nostru atelier. În același timp, sunt fericită că

mă aflu printre oameni care sprijină evoluția si consolidează temelia

celor 11 ani de activitate”, a subliniat doamna Nicoleta Alexa,

director de producție al atelierului protejat „Sf. Parascheva”.



„Acest centru a prins viață acum 11 ani și trebuie să-i

mulţumim părintelui Petru Munteanu, să-i urăm mulți ani, putere

de muncă, sănătate, iar peste 11 ani să ne reîntâlnim aici. Ne dorim

ca acest centru să aibă viață lungă, să fie coordonat în continuare de

acest colectiv format din oameni inimoși și gospodari, pentru că se

și vede câtă grijă au de acest spațiu”, a spus domnul Constantin

Chele, epitrop în cadrul parohiei.

„Dacă acest centru a funcționat 11 ani, asta înseamnă un

lucru pozitiv, pentru că atâția ani reprezintă o perioadă lungă în care

trebuie să muncești, să asiguri masa pentru copiii beneficiari și cred

că nu a fost o muncă ușoară, dar dusă cu multă dragoste și

binecuvântare, desigur se văd rezultatele de astăzi. Există un

colectiv, chiar dacă nu este același de acum 11 ani, care a preluat din

mers, unii de la ceilalți, toate activitățile. Meritul meu nu este decât

acela de a distribui ceea ce primesc de la colaboratorii noștri din

Germania, care nu vă uită niciodată”, a reliefat doamna Augusta

Jumanca, președintele Asociației „Ursula Honeck” din Piatra Neamț.



„Prin natura meseriei cunosc cel mai bine eforturile care se

fac pentru ca acest centru să își desfășoare activitatea de zi cu zi,

pentru asta îi doresc și mai mult succes în continuare și multă putere

de muncă celor care sunt implicați, părintelui Munteanu și tuturor

colaboratorilor centrului”, a transmis doamna Cristina Petrariu,

contabil în cadrul fundației.

Ziua de 25 martie 2016 este importantă și pentru faptul că se

împlinesc șapte ani de la înființarea filialei din Săvinești a Fundației

Solidaritate și Speranță, trei ani de activitate a revistei online de

dialog etic, estetic și religios intitulată „Jurnal Spiritual”, doi ani de

emitere online a postului Radio Jurnal Spiritual, iar anul acesta a fost

lansată Editura Jurnal Spiritual și, totodată, a luat naștere un nou

post de radio online, Radio Ciufulici, pentru cei mari și pentru cei

mici. De asemenea, domnul Gheorghe Măriuța, paraclisierul

bisericii „Sfinții Voievozi” din Săvinești și-a serbat aniversarea.

Brîndușa Dediu

A apărutCalendarul

Jurnal Spiritual



Tabăra de creație „Aripi de înger” și-a propus anul acesta să

depășească granițele țării. Astfel, la data de 15 martie 2016, o

delegație formată din 8 persoane, colaboratori și voluntari ai

Fundației Împreună pentru Solidaritate Socială din Piatra Neamț,

s-au deplasat în Republica Moldova pentru a localiza o zonă cât mai

potrivită pentru organizarea taberei pentru tinerii vecini

basarabeni.

Dintre membrii delegației amintim pe părintele Petru

Munteanu – directorul fundației, doamna Augusta Jumanca –

vicepreședintele Forumului Democrat German din Piatra Neamț,

domnișoara Agafia Roșu – asistent social în cadrul Parohiei „Sf.

Voievozi” din Săvinești, părintele George Ovidiu Chirița – redactor la

Radio Jurnal Spiritual, domnul Andrei Mariș – coordonator Radio

Ciufulici, doamna Cristina Petrariu – contabil în cadrul Fundației

Solidaritate și Speranță – filiala Săvinești și domnul Ciprian

Băbușanu – fotograf.

Vizită de lucru în Republica Moldova



Prima oprire, nu a fost făcută la vamă, ci la Centrul de

recuperare și reabilitare Rășești, jud. Vaslui, unde au fost donate

dulciuri, rechizite, lenjerii de pat, celor 50 de beneficiari, iar „emoția

sinceră și cântecele interpretate de aceștia drept mulțumire ne-au

umplut sufletele de satisfacția lucrului bine făcut și bine primit”,

după cum a explicat părintele George Chirița.

Centrul a fost înființat în anul 2007, iar de serviciile acestuia

beneficiază un număr de 50 de adulți cu dizabilități mintale și fizice.

„În general, beneficiarii noștri provin din restructurarea unui centru

mai mare de la Huși și doar cinci dintre ei mai țin legătura cu familia.

Pentru noi înseamnă mult gestul pe care l-ați făcut, bucuria lor s-a

văzut, oricând le este binevenit orice ajutor, drept pentru care vă

mulțumim din suflet și vă așteptăm cu drag și altădată”, a relatat

doamna Afloarei Monica Ramona – șef centru.

În Republica Moldova, membrii delegației au fost

întâmpinați de domnul Vlad Caragia, de la Radio Datina Chișinău,



care a avut și rolul de ghid, conducând delegația în cele trei sate

vizitate, Văsieni, Ulmu și Răzeni.

„Cu sprijinul și călăuzirea domnului Vlad Caragia de la Radio

Datina Chișinău, am vizitat trei sate, căutând cea mai potrivită

locație pentru un proiect transfrontalier, o tabără de creație de 10

zile, în luna august. Fundația Împreună pentru Solidaritate Socială

oferă personalul calificat în organizarea taberei și activitățile cu

copiii, materialele didactice și premiile, la sfârșitul celor 10 zile de

tabără, iar gazdele

moldovene , ce i

peste 100 de copii

și tineri participanți

la tabăra de zi ,

precum și locația și

toată infrastructura

de care d i spun

pentru o cât mai

bună desfășurare a

proiectului.

Toți primarii s-au străduit, cu multă pasiune, să-și prezinte

comunitatea proprie cu atuurile ei în vederea organizării taberei. În

Văsieni am găsit un muzeu al satului, în care două săli erau rezervate

întâlnirilor copiilor și seniorilor din localitate, în Ulmu, o școală și o

grădiniță spațioase și bine dotate, dar Răzeniul ne-a impresionat,

atât prin deschiderea și vitalitatea domnului primar Ioan Crețu, care

nu s-a lăsat mai prejos decât primarii din Văsieni și Ulmu, cât și prin

infrastructura bogată deja existentă și funcțională în cadrul

localității sale, reprezentând atât o oportunitate, cât și o provocare

pentru echipa noastră, care va trebui să ofere un program la



înălțimea așteptărilor.

În final, am vizitat sediul Radio Datina, un radio cultural și

creștin care emite în zona Chișinăului, retransmițând și emisiuni ale

Radioului Trinitas al Patriarhiei Române. Ne-a plăcut atât dotarea

tehnică a studioului, cât și râvna și curajul domnului Vlad Caragia,

călăuza noastră prin Moldova de peste Prut.

Consider deplasarea o reușită, atât în stabilirea locației

taberei de creație din luna august, cât și în plan personal, intrând în

contact cu oamenii, locurile și specificul vecinilor basarabeni”, a

povestit părintele George Chirița.

După cum

se obișnuiește,

musafirii au oferit

domnilor primari

câte un semn de

c a r t e , o h u s ă

pentru telefon,

c a r e p o a r t ă

î n s e m n e l e

t r a d i ț i o n a l e

românești, precum și calendarul „Cuvinte de folos pentru 365 de zile

– Jurnal Spiritual”, iar copiilor de la școala și grădinița din Ulmu le-au

fost oferite plușuri, rechizite și dulciuri.

Întrebat fiind dacă este binevenită organizarea unei tabere

pentru copiii din Republica Moldova, cu participarea tinerilor

voluntari din România, domnul Vlad Caragia a menționat: „Nu

numai că este binevenită, ci sunt necesare cât mai multe tabere la

care să participe voluntari din România. Sunt convins că aceste

tabere, pe lângă menirea lor socială, vor contribui la o mai bună



cunoaștere reciprocă. Azi, în contextul globalizării, când e la modă

„inter”, ar fi păcat ca noi care avem aceeași limbă, cultură și tradiții să

nu avem activități împreună. Mulți ne dorim să fim împreună, dar

până atunci ne dorim să organizăm cât mai multe activități și

manifestații. Dacă la începutul anilor ‘90 România era la același nivel

economic și social cu Republica Moldova, poate chiar mai jos, acum

la majoritatea capitolelor România e în față cam de cinci ori.

Republica Moldova are nevoie de experiența României”.

Așadar, tinerii români vor avea astfel ocazia, mai întâi de

toate, să vorbească limba română și să își îmbogățească

cunoștințele privind istoria, cultura și civilizația românească, apoi,

au ocazia să se cunoască, să lege prietenii și să se recunoască în

calitate de reprezentanți ai aceleiași comunități de limbă, cultură și

spiritualitate.

Brîndușa Dediu




Forumul Democrat al Germanilor din România este o

organizație culturală și social-filantropică a cetățenilor români de

naționalitate germană. Forumul local Piatra-Neamț face parte din

Regiunea extracarpatică a Forumului și apare ca unitate distinctă în

cadrul organizației din 1994. Are peste 140 de membri, domnul Dan

Matzner deține președinția actuală, iar vicepreședinte este doamna

Augusta Jumanca. Ambii sunt prieteni vechi ai Săvineștiului și ai

Parohiei „Sfinții Voievozi”.

De-a lungul anilor, peste 40 de membri s-au mutat la cele

veșnice, mulți nu au rude în zonă, de aceea conaționalii în viață s-au

gândit că ar fi omenește și creștinește să organizeze o slujbă de

pomenire. În prima săptămână a Postului Crăciunului, corul

Forumului s-a obișnuit să organizeze o acțiune culturală și

filantropică prin concertul de colinde care se desfășoară la biserica

Veșnica pomenire


„Sfinții Voievozi” și prin darurile împărțite copiilor nevoiași din

Săvinești. În prima săptămână din Postul Paștilor, membrii

Forumului au dorit să organizeze pomenirea într-o locație familiară

și totodată mai liniștită și retrasă.

La data de 18 martie, membrii Forumului s-au deplasat de la

sediul din Piatra-Neamț la Centrul social-educativ Popasul Iubirii

Milostive din Săvinești, care aparține Parohiei „Sfinții Voievozi” din

localitate, unde au asistat la slujba de pomenire oficiată de părintele

Petru Munteanu, apoi au depănat împreună amintiri despre

prietenii lor trecuți la Domnul în cadrul agapei frățești care a urmat.

Bucuria șederii împreună a fost sporită și de faptul că s-au adăugat

la pomelnic și acei membri ai Forumului care au rude în zona Piatra-

Neamțului, iar acestea au fost la rându-le de față, dând o

binemeritată amploare rugăciunii și evenimentului.

În final, delegația Forumului a fost condusă de părintele

Petru Munteanu la Centrul de Servicii Sociale Samariteanul Milostiv

(Școala Veche), unde le-a fost prezentată activitatea centrului. La

redacția Jurnal Spiritual, au fost întâmpinați de părintele George

Ovidiu Chirița, care le-a vorbit de activitatea editorială, publicistică

și mediatică desfășurată acolo, respectiv revista Jurnal Spiritual,

care apare pe internet, buletinul parohial Hai cu noi și Radio Jurnal

Spiritual și Radio Ciufulici, două proiecte culturale ale Fundației

Împreună pentru Solidaritate Socială, patronate de părintele Petru,

care se adresează celor mari, respectiv celor mici, emițând tot pe

internet. Pe lângă acestea, redacția se ocupă de tot ce înseamnă

grafică, imagine, promovare a Parohiei „Sfinții Voievozi”, Fundației

Solidaritate și Speranță – filiala Săvinești, Fundației Împreună

pentru Solidaritate Socială, Centrului social-educativ Popasul Iubirii

Milostive și Centrului de Servicii Sociale Samariteanul Milostiv



(Școala Veche), cu toate activitățile și proiectele lor.

Domnul Dan Matzner, președintele Forumului local Piatra

Neamț, a mulțumit părintelui Petru Munteanu pentru găzduirea

acțiunii și pentru cuvântul rostit cu acest prilej, iar doamna Augusta

Jumanca, vicepreședintele filialei locale a Forumului, și-a exprimat

în numele conaționalilor satisfacția de a fi putut pomeni rudele și

prietenii adormiți întru Domnul.

Cu conștiința liniștită și bucuria petrecerii împreună a unui

timp sfințit, membrii Forumului Democrat al Germanilor din Piatra

Neamț au mulțumit părintelui Petru Munteanu și gazdelor

săvineștene și s-au îndreptat spre casele lor, promițând să revină cât

de curând în comunitatea noastră.




Duminica Fiului Risipitor

În Duminica Fiului risipitor, 28 februarie 2016, părintele

paroh Petru Munteanu a săvârșit Sfânta Liturghie la Parohia „Sf.

Voievozi” din Săvinești avându-l alături pe părintele ierodiacon

Calinic Savin, de la Arhiepiscopia Constanței, profesor de educație

muzicală.

„Evanghelia Duminicii Fiului risipitor are o legătură deosebită cu

însăși Taina Pocăinței, adică taina mărturisirii și iertării păcatelor sau

Taina Spovedaniei, care este de fapt taina împăcării omului cu Dumnezeu.

Treptele ridicării duhovniceș� din păcat pe care le-a urmat tânărul

risipitor sunt treptele esențiale ale pocăinței sau ale spovedaniei.

Evanghelia Duminicii a doua din perioada Triodului ne învață cum să ne

pocăim și, mai ales, cât de mari sunt darul și bucuria iertării, cât de

minunată este regăsirea celui pierdut sau învierea celui mort sufletește și

cât de frumoasă este starea sufletului omului după primirea iertării

păcatelor. Dumnezeu respectă libertatea omului, chiar dacă aceasta e

folosită în mod nechibzuit.” (Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul

Bisericii Ortodoxe Române)



După citirea pericopei Evangelice de către părintele

ierodiacon Calinic, părintele Petru Munteanu a rostit un cuvânt de

învățătură, explicându-le credincioșilor prezenți în sfânt lăcașul de

cult importanța celor patru duminici premergătoare Postului Mare.

„Spațiul Bisericii este un spațiu diferit de ceea ce reprezintă

starea din afara Bisericii, de aceea ne adunăm în spațiul Bisericii,

pentru că aici descoperim valorile cele frumoase, aici trăim

împreună mesajul Învierii, aici experimentăm pentru câteva clipe

bucuria aceasta a comuniunii ca pregustare a Împărăției lui

Dumnezeu. Ne aflăm într-o perioadă deosebit de importantă,

pentru că suntem într-o perioadă de pregătire pentru intrarea în

Sfântul și Marele Post. Nu poți intra în Postul cel Mare oricum, ci

trebuie să te pregătești ca și la un examen, nu poți să te prezinți fără

să fii informat. De aceea în înțelepciunea adâncă a Sfinților Părinți și

a Sfintei Biserici au fost așezate patru duminici pregătitoare, ca să



înțelegem ce se întâmplă în Postul Mare. Este foarte important

pentru noi să primim mesajul acestor duminici în spațiul Bisercii, în

spațiul Învierii noastre, din păcat și din moarte. Ne aflăm deja în a

doua duminică pregătitoare, în prima duminică am învățat cum să

ne rugăm, iar astăzi este duminica Fiului Risipitor. Înțelegem din

Sfânta Evanghelie de astăzi că de fapt ne bucurăm de întoarcerea

Fiului Risipitor. O întoarcere pe care noi o simțim ca fiind și starea

noastră, o identificăm în anumite momente de cădere sau de

rătăcire, de adormire sau de îndoială și o trăim într-un mod tainic în

sufletul nostru, parcurgând pașii sau trăind starea aceasta la Taina

Sfintei Spovedanii”, a menționat părintele Petru Munteanu.

La finalul slujbei, părintele paroh a oferit în dar invitatului său

un buletin parohial „Hai cu noi”, amintind că părintele ierodiacon,

ori de câte ori are ocazia de a se întoarce pe plaiurile natale, vine și

participă la săvârșirea Sfintei Liturghii din biserica săvineșteană.

Brîndușa Dediu



Postul Paștilor, Păresimilor sau Patruzecimea, adică

postul dinaintea Învierii Domnului, este cel mai lung și mai aspru

dintre cele patru posturi de durată ale Bisericii Ortodoxe; de aceea,

în popor e numit, în general, Postul Mare. El a fost rânduit de

Biserică pentru cuviincioasa pregătire a catehumenilor de odi-

nioară, care urmau să primească Botezul la Paști, și ca un mijloc de

pregătire sufletească a credincioșilor pentru întâmpinarea cu

vrednicie a comemorării anuale a Patimilor și a Învierii Domnului;

totodată, ne aduce aminte de postul de patruzeci de zile ținut de

Mântuitorul înainte

d e î n c e p e r e a

a c t i v i t ă ț i i S a l e

mesianice (Luca 4,

1-2), de unde i s-a dat

ș i denumi rea de

Păresimi.

În primele trei

secole, durata și felul

p o s t i r i i n u e r a u

uniforme peste tot. Astfel, după mărturiile Sfântului Irineu, ale lui

Tertulian, ale Sfântului Dionisie al Alexandriei, unii posteau numai o

zi (Vinerea Patimilor), alții două zile, adică Vineri și Sâmbătă înainte

de Paști, alții trei zile, alții o săptămână, iar alții mai multe zile, chiar

pană la șase săptămâni înainte de Paști; la Ierusalim, în sec. IV, se

postea opt săptămâni înainte de Paști, pe când în Apus, în aceeași

vreme, se postea numai patruzeci de zile.

Începând de la sfârșitul secolului al III-lea înainte, Postul cel

Mare a fost împărțit în două perioade distincte, cu numiri diferite:

Postul Sfintelor Paști

71- Cateheză -


72 - Cateheză -

Postul Păresimilor (Patruzecimii), sau postul prepascal, care ținea

până la Duminica Floriilor, având o durată variabilă, și Postul Paștilor

(postul pascal), care ținea o săptămână, adică din Duminica Floriilor

până la cea a Învierii, fiind foarte aspru. Abia în secolul al IV-lea, și

anume după uniformizarea datei Paștilor, hotărâtă la Sinodul I

ecumenic, Biserica de Răsărit a adoptat definitiv vechea practică, de

origine antiohiană, a postului de șapte săptămâni, durată pe care o

are și astazi, deși deosebirile dintre Bisericile locale asupra duratei

și modului postirii au persistat și după această dată. După disciplina

ortodoxă, se lasă sec în seara Duminicii Izgonirii lui Adam din Rai (a

lăsatului sec de brânză), și postim până în seara Sâmbetei din

săptămâna Patimilor inclusiv.

Din cele mai vechi timpuri, postul Păresimilor a fost ținut cu

multă rigurozitate. Canonul 69 apostolic osândea cu caterisirea pe

slujitorii Bisericii și cu excomunicarea pe credincioșii laici care n-ar fi

respectat postul de miercuri și de vineri și pe cel al Păresimilor,

neadmițând excepții decât în cazuri de boală.

Pentru a trezi sufletele credincioșilor și a le îndemna la căință

și smerenie, Biserica a hotărât, prin canoanele 49 Laodiceea și 52

trulan, ca în timpul Păresimilor să nu se săvârșească Liturghie decât

sâmbăta, duminica și la sărbătoarea Bunei-Vestiri, iar în celelalte zile

ale săptămânii (de luni pană vineri inclusiv) să se săvârșească numai

Liturghia Darurilor mai înainte sfințite.

Sunt oprite, de asemenea, nunțile și serbarea zilelor

onomastice în Păresimi. Odinioară, chiar și legile statului bizantin

asigurau respectul cuvenit postului Păresimilor, interzicând toate

petrecerile, jocurile și spectacolele din acest timp.

Postul propriu-zis al Păresimilor este precedat de cele trei

săptămâni introductive de la începutul perioadei Triodului


(începând cu Duminica Vameșului și a Fariseului), care pregătesc

treptat și prevestesc postul mai aspru, care începe de la lăsata

secului.

În acest post nu mâncăm: carne, ouă, lapte, brânză. De

asemenea, postim de pește, vin și untdelemn. Mâncăm deci numai

bucate fără ulei, legume și poame. Mâncăm untdelemn și dezlegăm

la vin sâmbăta și duminica, în ziua de aflarea Capului Sfântului Ioan

Botezătorul, la Sfinții 40 de Mucenici, la Buna-Vestire, când aceasta

cade în ziua de Joia-Mare sau în Vinerea ori Sâmbăta din

Săptămâna Patimilor. Mâncăm pește de Buna-Vestire – 25 Martie și

în Duminica Floriilor.

Cu deosebită evlavie se cuvine să postim în săptămâna de la

începutul Postului Mare și în săptămâna Patimilor.

Astfel, în săptămâna de la începutul Marelui Post: luni și

marți se mănâncă numai o dată pe zi – seara – pâine și apă. Iar în

73- Cateheză -


săptămâna Patimilor, în afară de Joi când facem două mese, se

mănâncă la fel. Vineri și Sâmbătă e post desăvârșit.

Bolnavii au voie să mănânce bucate cu untdelemn și să bea

vin în Postul Mare.

Postul Paștelui nu este o pedeapsă a lui Dumnezeu pentru

noi, postul este un prilej de bucurie, de liniște, de fericire. În

perioada Postului Paștelui nu trebuie să fim triști, letargici sau

singuri, în post trebuie să învățăm să ne bucurăm de tot ceea ce ne

înconjoară și să iubim florile, natura în general, oamenii… și să

așteptăm cu emoție minunea de la Învierea Domnului.

Postul Paștelui trebuie să fie si un bun prilej de iertare. Dacă

nu iertăm pe aproapele nostru, Bunul Dumnezeu cum să ne ierte pe

noi? Postul trebuie să fie înstrăinarea de toate deșertăciunile acestei

lumi, înfrânarea limbii, depărtarea de toate poftele, de clevetire, de

minciună și de toate relele. Sfântul Ioan Gură de Aur spune: „Postiți?

Arătați-mi-o prin fapte. Cum? Dacă vedeți un sărac, aveți milă de el;

un dușman, împăcați-vă cu el; o femeie frumoasă, întoarceți capul;

un prieten înconjurat de un nume bun, nu-l invidiați. Nu numai

gura, ci și stomacul vostru să postească și ochii și urechile și

picioarele și mâinile voastre și toate mădularele trupului vostru.”

Cum se pregătește credinciosul pentru Postul cel Mare? În

primul rând începe să-și purifice organismul prin alimentație. Apoi

se preocupă și de suflet. Merge la biserică, se roagă, face milostenie

și toate acestea fac din omul obișnuit un om curat, pur, care poate

primi Lumina Învierii.

În post este bine sa vorbim mai puțin cu cei din jurul nostru,

pentru ca și păcatele să fie mai puține. Gândul nostru să fie mai mult

la rugăciune și la Iisus. Putem rosti de sute de ori pe zi această

rugăciune: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu,

74 - Cateheză -


miluiește-mă pe mine păcatosul!” Nici nu știți ce mult ajută!

Mântuitorul Însuși a ținut post timp de patruzeci de zile și

patruzeci de nopți în pustie, înainte de a începe propăvăduirea

Evangheliei (Matei 4, 2 și Luca 4, 2). Bunul Iisus ne învață cum să

postim și ne arată că diavolul nu poate fi izgonit decât prin post și

rugăciune. Dar nu doar Mântuitorul postea, post țineau și Sfinții

Apostoli și ucenicii lor, ei rânduind de altfel postul pentru tot

neamul creștinesc. La începutul și la sfârșitul postului, să mergem la

duhovnic și să ne spovedim și dacă preotul ne dă dezlegare, să ne și

împărtășim. Degeaba am ținut post dacă nu mergem la duhovnic să

ne spovedim, măcar în cele patru posturi de peste an. Sufletul

trebuie curățat de păcate, pentru că altfel se îmbolnăvește și trupul.

Mergeți și împărtășiți-vă pruncii în Postul Mare! Până la 7 ani,

copiii se împartașesc fără spovedanie, dar după șapte ani trebuie

spovediți.

În post trebuie făcută milostenie și multe fapte bune. Căci

fară fapte bune și rugăciune, Postul Paștelui ramâne doar o dietă de

detoxifiere a organismului, iar sufletul nu folosește nimic din asta.

75- Cateheză -


Toate serviciile divine din timpul Păresimilor sunt mai sobre

decât cele din restul anului și îndeamnă la smerenie, întristare și

căință. Este timpul în care se spovedesc cei mai mulți credincioși în

vederea împărtășirii din ziua Paștilor, conform poruncii a patra a

Bisericii.

Liturghia din Postul Sfintelor Paști

Liturghia, având un caracter de sărbătoare și bucurie, iar

Postul Sfintelor Paști fiind un timp al înfrânării, Sfinții Părinți au

rânduit ca în perioada acestui post să nu se săvârșească Sfânta

Liturghie decât sâmbăta și duminica. În celelalte zile se poate oficia

Liturghia Darurilor mai înainte sfințite, cu excepția zilelor aliturgice,

când nu se oficiază Liturghie. Liturghia Darurilor mai înainte sfințite

a luat ființă datorită dorinței unor credincioși de a se împărtăși și în

cursul săptămânii. Amintim că în cadrul acestei Liturghii, Sfintele

Daruri sunt sfințite la Liturghia oficiată duminica, sunt păstrate pe

Sfânta Masă, iar în cursul săptămânii, atunci când se săvârșeste

Liturghia Darurilor, sunt oferite credincioșilor spre împărtășire.

Potrivit rânduielii de postire a Bisericii, în zilele de rând din Postul

Mare se ajunează până la apusul soarelui, iar împărtășirea se face

seara după Vecernie.

În sâmbetele din Postul Mare se săvârșește Liturghia

Sfântului Ioan Gură de Aur, iar în primele cinci duminici de post se

oficiază Liturghia Sfântului Vasile cel Mare. În duminica Floriilor –

Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur, iar în Săptămâna Patimilor, joi

și sâmbătă, Liturghia Sfântului Vasile cel Mare.

„Dacă am păcătuit, vom posti pentru că am păcătuit. Dacă

n-am păcătuit, vom posti ca să nu păcătuim. Să dăm ceea ce avem:

postul, și vom primi ceea ce nu avem: nepătimirea".

Pr. Mihai Meraru


76 - Cateheză -

Postul înseamnă luptă și nevoință, adică luptă cu voința

noastră păcătoasă. În orice luptă, avem parte de o perioadă de

instrucție, de încurajarea soldaților, de focul încleștării, dar foarte

important rămâne moralul trupelor.

Instrucția se poate

considera perioada care

cuprinde patru duminici și

trei săptămâni pregătitoare,

de la duminica Vameșului și

a Fariseului până la cea a

Izgonirii lui Adam din Rai. În

decursul lor, am învățat

lecțiile smereniei, pocăinței,

milosteniei și rugăciunii,

toate indispensabile în

postul care urmează. În

prima săptămână, asemenea

u n o r c o p i i i e ș i ț i d i n

comoditatea de acasă, nu am postit de bucate, dar am căutat să

exersăm smerenia. În a doua, cu gândul la fiul risipitor și la

dragostea părintelui iertător, am postit asemenea creștinilor

obișnuiți, miercuri și vineri; sâmbătă ne-am gândit și la cei adormiți

și nevoia lor de a fi reprimiți în bucuria Tatălui ceresc. În a treia

săptămână, am renunțat la carne, cu gândul la Judecata de Apoi și

cu ochii mai atenți la Hristosul din aproapele nostru, după care,

hotărâți să redobândim Raiul, am lăsat sec de mâncare și de

gânduri, porniri și fapte rele.

Duminica Ortodoxiei, duminica biruinței


77- Cateheză -

Cuvântul Evangheliei din a patra duminică a Triodului ne-a

încurajat să ne hotărâm a lupta cu trupul și cu pornirile sufletului,

ne-a învățat legile postului, ne-a asigurat că ascunde în el putere și

bucurie, și a urmat Săptămâna de mulți numită Mare, spre

deosebire de ultima, numită a Patimilor. Postul este lăsat să ne arate

limitele noastre și în funcție de ele, așteptările lui Dumnezeu cu

privire la noi. De aceea, primele zile se țin cu maximă asprime, încât

să observăm limitele de răbdare și abținere, și cu rugăciune multă în

comun, la biserică, în cadrul Pavecerniței Mari cu Canonul de

pocăință al Sf. Andrei Criteanul. Trupul este potolit și întărit, în lipsa

hranei, cu rugăciune și cu activitate duhovnicească mai intensă, dar

nu în singurătate, ci în comunitatea credincioșilor împreună-

nevoitori. Sâmbătă, Sf. Teodor Tiron ne învață să aducem colivă

pentru cei adormiți, iar Duminică, sărbătorim biruința Ortodoxiei

asupra uneltirilor diavolești care au încercat să o dezbine, să o


78 - Cateheză -

fărâmițeze, să o despartă de harul dumnezeiesc, dar și biruința

noastră, a fiecăruia, în luptele de început al postului, în care ne-am

călit, ne-am văzut pe noi înșine, de curajoși, dar și de neputincioși, și

ne-am învățat cu lupta. Biruința Ortodoxiei s-a făcut și prin victorii

personale repurtate de sfinți și mărturisitori, sprijiniți de poporul

binecredincios, dar și prin hotărâri ale sinoadelor ecumenice, acele

întruniri ale părinților episcopi din toată Biserica dreptmăritoare.

Contează foarte mult mentalitatea celor care călătoresc și se

luptă duhovnicește pe calea Învierii, care știu că pe traseu sunt

Buna-Vestire, Floriile, dar și Golgota. De mare importanță sunt

simțămintele celor care în parte și împreună caută viața veșnică.

Indispensabilă este disciplina trupească, pentru ca sufletul să nu fie

stânjenit în aspirațiile sale duhovnicești. Ortodoxia, cu luptele și

biruința ei, nu doar din primele veacuri, ci până în secolul nostru,

încărcat de propriile provocări, garantează minții credincioșilor că


79- Cateheză -

Dumnezeu este cu noi, că Domnul puterilor ne ajută în necazuri, că

lupta este pe potriva puterii noastre și că cine rabdă până la sfârșit

primește cununa biruinței. Părinții Ortodoxiei ne trimit la propriii

părinți duhovnicești pentru a căpăta sfat și încurajare. Cu cât postim

mai hotărât, descoperim bogăția de har dumnezeiesc care ne

sprijină, ne poartă, doar să fim curajoși, să poftim cele cerești în locul

celor pământești. Fiind mai ușor, trupul se îndeamnă mai lesne la

efort și se hărnicește pentru satisfacții până acum necunoscute lui,

pe care sufletul și Biserica i le pun înainte.

Este mult mai ușor

să lupți când te știi fiu

adoptiv al lui Dumnezeu,

frate cu Domnul Hristos,

mângâiat de Duhul Sfânt,

ocrotit de nenumărați

îngeri și dăruit cu har de

sfinți; când ți se garantează biruința, numai să fii curajos și tare; când

ai alături părinți duhovnici și frați împreună-nevoitori, care fac front

comun cu tine. După cum ne arată exemplul Sfântului Apostol

Natanail, sau Bartolomeu, Ortodoxia înseamnă ”vino și vezi!”,

convinge-te singur, gustă cât de bun este Domnul, tăria ta, scăparea

și mântuitorul tău, și vei simți cum de pe dinăuntru, Sfânta

Împărtășanie lucrează la prefacerea ta în frumos și slăvit chip al lui

Dumnezeu, după modelul Fiului Cel Unul-Născut din veci.

Vino și biruiește și tu, și mai mari lucruri vei vedea, mereu

urcând, treaptă după treaptă, din slavă în slavă, căci celui care

biruiește, Dumnezeu îi dă, potrivit cuvântului Scripturii, să șadă

veșnic împreună cu Fiul Său, de-a dreapta Lui.



80 - Cateheză -

Ana Monda: „Realitatea stă în credinţă şi încrederea că tot ce trebuie să se întâmple este

cu voia Bunului Dumnezeu”

81- Interviu -

Doamna Ana Monda s-a

născut la data de 1 octombrie

1961, la Piatra Neamț. Tatăl,

iubitor de sport, i-a stimulat

simțul sportiv, determinând-o

să urmeze atletismul timp de

doi ani de zile. Pasionată de

matematică și fizică, a urmat

cursurile Institutului Politehnic

“Gheorghe Asachi” Iaş i –

Facultatea de Construcţii şi

Arhitectură – Secţia căi ferate,

drumuri ş i podur i ,

îmbinând studiul cu

dorința de a fi alături de

viitorul soț.

„ O p r i e t e n i e

adevărată nu poate fi

distrusă de nimeni şi de

nimic, iar dacă ea este

distrusă înseamnă că

d e f a p t n i c i n u a

existat”, spune doamna

Ana Monda în interviul

pe care a găsit de

cuviinţă să îl acorde

revistei noastre.

– V-aţi născut în anul 1961,

la 1 octombrie, cum vă amin�ți de

anii copilăriei, ce sfat de la părinţi

v-a rămas adânc în�părit în minte

şi suflet?

M-am născut în Piatra

Neamţ, într-o zi specială pe care

o preţuiesc foarte mult şi sunt

convinsă că nu e întâmplător şi

anume 1 octombrie, ziua în care

sărbătorim „Acoperământul

Maicii Domnului”. Familiile atât


din partea mamei cât şi a tatălui

sunt din moşi strămoși băştinaşi

ai acestui oraş. Suntem o familie

unită la bine şi la greu în care

principiile omeniei au stat la

bază întotdeauna. Am avut o

copilărie frumoasă, înconjurată

de iubirea şi ocrotirea părinţilor

şi a rudelor. Tatăl meu a fost un

iubitor al sportului şi al naturii,

iar mama o iubitoare a artei.

Împreună mi-au insuflat aceste

pasiuni pe care le-am îndrăgit şi

le-am urmat. Am practicat, în

c a d r u l C l u b u l u i S p o r t i v

Ceahlăul, doi ani de atletism şi

un an de canotaj, am urcat

destul de des muntele Ceahlău

şi am mers în nenumărate

drumeţii pe muntele Cozla,

Cernegura şi Pietricica. Am

studiat chitara clasică şi muzica

folk în cadrul Şcolii Populare de

Artă. Cel mai adânc întipărit în

minte şi în suflet sfat al părinţilor

mei a fost credinţa în Bunul

Dumnezeu .

– Aț i urmat cursur i le

Ins�tutului Politehnic „Gheorghe

Asachi” Iaşi – Facultatea de

Construcţii şi Arhitectură – Secţia

căi ferate, drumuri şi poduri, un

domeniu destul de tehnic, ce v-a

determinat să alegeţi această

facultate şi de ce?

Mi-au plăcut în special

matematica şi fizică. Mi-am

dorit să urmez Facultatea de

Construcţii deoarece mi s-a

părut important să laşi în urma

ta ceva, în construcţiile care vor

dăinui mult timp. Acesta a fost

sentimentul pe care l-am avut

când am lucrat pe şantier din

1 9 8 7 , l a H i d r o c e n t r a l a

Călimăneşti, Vrancea, unde am

avut şansa să particip la această

lucrare de la început până la

sfârşit, când a fost pusă în

funcţiune. Mi-aduc aminte că

înainte de a devia râul Siret prin

hidrocentrală am intrat prin

fiecare colţişor al lucrării cu

emoţii şi amintirea fiecărei faze

de lucru şi mi-am spus „aici va

rămâne şi o bucăţică din mine!”

Decizia de a opta pentru

spec ia l i ta tea „că i fe ra te ,

drumuri şi poduri”, a venit

datorită faptului că eram într-o


82 - Interviu -

relaţie de prietenie cu soţul meu

care era student la această

facultate şi atunci am decis că ar

fi important să avem aceeaşi

specializare.

-Cum v-aţi cunoscut soţul?

Cum a venit cererea în căsătorie?

Soţul meu era coleg de

facultate şi prieten bun cu

fratele meu. L-am cunoscut

atunci când am mers într-o

vizită la fratele meu la Iaşi. Eu

atunci eram în ultimul an de

liceu. De aici şi până ne-am

împrietenit a fost o cale scurtă

deoarece din prima clipă ne-am

simpatizat şi am simţit o

compatibilitate reciprocă.

A urmat o prietenie

frumoasă, bazată pe iubire şi

respect după care am hotărât

împreună acest pas important

din viaţă.

-Poves�ţi-ne o întâmplare

hazlie din copilăria fiicei dvs., care

acum are 31 de ani.

Ea a s tat cu noi în

şantierul de la Călimăneşti,

Vrancea, până a intrat la şcoală

şi îmi amintesc că îşi dorea să

pună mâna pe bani, se juca cu

monedele, iar eu mereu îi

interziceam acest lucru şi îi

spuneam că banii au mulţi

microbi şi nu e bine să se joace

cu ei. Într-o zi, când am ajuns

acasă, am găsit-o pe fiica mea

cu mânec i l e suflecate l a

chiuvetă şi clăbucea de zor

câteva bancnote de 100 lei pe

care tocmai le descoperise în

locul în care noi îi ţineam feriţi

de ea. Când m-a văzut, mi-a zis,

„spăl banii, mama, ca să pot şi

eu pune mâna pe ei!”. M-am


83- Interviu -

amuzat, bineînţeles, şi am reuşit

să recuperez şi bănuţii care erau

decoloraţi, dar nu deterioraţi

semnificativ. Şi acum destinul a

dus-o în Canada unde este

consilier financiar la o bancă din

Montreal.

– În anul 2003 aţi intrat în

l u m e a p o l i � că , fa m i l i a v - a

sprijinit? Ce v-a determinat să luaţi

această decizie?

Întotdeauna am fost

sprijinită de familie în tot ce am

decis să fac.

Am luat această decizie

iniţial deoarece am avut şansa

să cunosc unul dintre cei mai

valoroşi oameni atât politic cât

şi personal. Este vorba de

r e g r e t a t u l d o m n R a u l

Constantin Bobeanu, pe atunci

P r e ş e d i n t e l e C o n s i l i u l u i

Judeţean Neamţ şi preşedintele

Partidului Social Democrat.

După plecarea sa dintre noi la

cele veşnice, s-a produs un gol

imens, iar după o perioadă am

decis să plec din partid şi din

politică, deşi am cunoscut acolo

şi oameni deosebiţi. Dar viaţa

mi-a scos în cale, din nou,

oameni frumoşi la suflet, de

da ta as ta de l a Pa r t idu l

Democrat, şi am decis să

c o n t i n u i a c e s t d r u m ,

considerând că am parte de o

nouă provocare.

– Poate mulţi cred că

duceţi o viaţă liniştită, cred

totuşi că aţi întâmpinat greutăţi

de-a lungul timpului. Ce v-a

ajutat să vă ridicaţi, să renaşteţi?

Întotdeauna am văzut în

greutăţi de fapt nişte lecţii de

viaţă pe care trebuie să mi le

însuşesc şi să găsesc partea

frumoasă care se ascunde în

spatele acelei așa- zise greutăţi.

Nu am considerat niciodată că

am căzut şi că trebuie să mă

ridic ci doar că, indiferent de

poziţia socială pe care o am,

realitatea stă în credinţă şi

încrederea că tot ce trebuie să

se întâmple este cu voia Bunului

Dumnezeu. Atât succesul, cât şi

eşecul, le-am considerat daruri

de la El pentru care Îi mulţumesc

necontenit.


84 - Interviu -

– Ce loc ocupă rugăciunea

în sufletul dumneavoastră?

Cel mai important! Este

hrana sufletului, este „doctor” al

s u fl e t u l u i , e s t e b o g ă ţ i a

sufletului.

– Poli�ca poate că nu este

mediul tocmai potrivit pentru

prieteniile sincere, adevărate, dar

cu siguranţă aţi avut parte de

întâlniri cu oameni buni şi frumoşi

la suflet. Care să fie liantul unei

prietenii reale?

Aşa este, am întâlnit

mulţi oameni buni şi frumoşi la

suflet, am devenit şi am rămas

prieteni, chiar dacă avem sau nu

opţiuni politice diferite. Liantul

de bază este credinţa. Acolo

unde există credinţa există

iubire, preţuire, adevăr şi ajutor.

O prietenie adevărată nu poate

fi distrusă de nimeni şi de nimic,

iar dacă ea este distrusă ,

înseamnă că de fapt nici nu a

existat.

-Ș�u că vă doriţi să fiţi „un

primar pe sufletul oamenilor”,

consideraţi că este o misiune ceea

ce faceţi? Întreb pentru că, de

obicei, atunci când te dedici trup şi

suflet oamenilor şi lucrezi pentru

binele lor, e clar că de undeva vine

această putere lăuntrică, această

şoaptă ce te îndeamnă să ajuţi.

Cu siguranţă este o

misiune! Iubirea faţă de oameni

am avut-o dintotdeauna şi cu

siguranţă ea nu va dispărea

niciodată. Am considerat mereu

că Dumnezeu ne duce în diverse

situaţii pentru a lucra prin noi

pentru cei din jur. Nimic nu e

întâmplător şi cea mai mare

bucurie a mea este când simt că

acest lucru se întâmplă, adică

trebuie să îi ajut pe cei din jur cu

voia şi ajutorul lui Dumnezeu,

indiferent de poziţia mea

socială.

– Î n î n c h e i e r e , c e l e

transmiteţi ci�torilor noştri?

Le t ransmit ce l mai

profund sfat pe care l-am primit

d e l a r e g r e t a t u l p ă r i n t e

a rh imandr i t Ius t in Pâ rvu

„MISIUNEA NOASTRĂ ESTE SĂ

N E O D I H N I M U N U L P E

CELĂLALT!” Multă sănătate,

fericire, iubire şi bucurie în

suflet!!!Brîndușa Dediu


85- Interviu -

- Ne scriu cititorii -

SemănătorilorSemănaţi gânduri bune

Şi veţi culege flori de bucurie.

Semănaţi zâmbete

Şi veţi culege înţelegere.

Semănaţi bun simţ

Şi veţi culege bună purtare.

Semănaţi linişte

Şi veţi culege împăcare.

Semănaţi punctualitate

Şi veţi culege corectitudine.

Semănaţi respect

Şi veţi culege prestigiu.

Semănaţi curaj

Şi veţi culege îndrăzneală.

Semănaţi virtuţi

Şi veţi culege glorie.

Semănaţi idealuri

Şi veţi culege speranţe.

Semănaţi conştiinciozitate

Şi veţi culege promptitudine.

Semănaţi perseverenţă

Şi veţi culege succese.

Semănaţi studiul continuu

Şi veţi culege profesionişti.

Cultivaţi talente

Şi veţi culege artişti.

Semănaţi adevăruri

Şi poate veţi culege dreptate.

Semănaţi vise

Şi poate veţi culege realităţi.

Semănaţi înţelepciune

Şi poate veţi creşte înţelepţi.

Semănaţi caractere

Şi poate veţi culege destine.

Fiţi fericiţi, semănătorilor:

Sămânţa voastră va încolţi

cândva!

Culeasă de Ilie Crețu


86

Leurda – planta „bună la toate”

Leurda este un aliment-medicament datorită substanţelor

active pe care le conţine. Din cele mai vechi timpuri, ea a fost folosită

pe post de plantă „bună la toate“, având un puternic efect

detoxifiant. În limbaj popular se mai numește usturoița sau usturoi

sălbatic. De la leurdă se culeg doar frunzele înainte ca planta să

înflorească, adică prin martie – aprilie.

Leurda conține vitamine din grupul B, amidon, proteine,

glucide şi grăsimi, săruri minerale de calciu, fier, fosfor, sodiu, cupru,

magneziu, mangan, uleiuri cu conţinut de sulf, uleiuri eterice şi

celuloză.

Tinctura de leurdă se prepară astfel: se pun 100 g frunze

spălate și tocate fin sau mixate într-un borcan. Peste ele se toarnă

300 ml alcool alimentar de 50 de grade. Se amestecă bine, se

închide borcanul ermetic și se lasă la macerat 12 zile, după care se

strecoară tinctura și se păstrează în sticluțe mici.

Leurda este folosită cu succes în multe afecțiuni și are rolul

de a reface tonusul organismului după anotimpul friguros.

Tromboflebita şi trombozele - dintre plantele medicinale

din flora europeană, leurda are printre cele mai puternice efecte

fluidifiante sanguine. Se consumă

sub formă de suc: 1-2 pahare pe zi,

pe stomacul gol, în cure de minim

20 de zile.

Sechele după un accident

vascular - se face o cură cu salată

d e l e u r d ă t i m p d e d o u ă

săptămâni , t imp în care se

consumă câte o porţie de salată în

fiecare dimineaţă. După cura de


- Un strop de sănătate - 87

salată se continuă tratamentul cu tinctură. Se administrează de

patru ori pe zi, pe stomacul gol.

Hipertensiunea arterială - substanţele active conţinute de

leurdă au efecte vasodilatatoare şi ajută la menţinerea în limite

normale a presiunii sanguine. Se administrează tinctura de 4 ori pe

zi. Tratamentul se face timp de două luni, cu două săptămâni de

pauză.

Reumatismul - se face o cură cu suc de leurdă timp de trei

săptămâni, timp în care se consumă câte două pahare de suc pe zi,

dimineaţa, pe stomacul gol. Sucul de leurdă are puternice efecte

depurative, fiind eficient şi în tratarea sclerodermiei, psoriazisului,

acneei şi în general a bolilor de piele care apar pe fondul intoxicării

organismului.

Substanţele cu proprietăţi vermifuge conţinute de leurdă

ajută la inhibarea şi eliminarea paraziţilor intestinali şi refac în

acelaşi timp şi flora intestinală. De asemenea, poate fi folosită şi în

tratarea colitelor, a constipaţiilor cronice, a diareei, a dizenteriei, a

indigestiilor şi a balonărilor. În aceste cazuri, se recomandă cure cu

salată de leurdă, timp de o lună.

Pentru că în compoziţia leurdei se găsesc substanţe

antibacteriene şi antivirale, tinctura de leurdă este foarte bună în

tratarea micozelor unghiilor. Se aplică comprese cu tinctură

nediluată şi se ţin pe zona afectată aproximativ 3-4 ore.

Cel mai bun efect îl are leurda dacă este consumată

proaspătă sub formă de suc sau în salate, dar există și posibilitatea

de a prepara tinctura, care poate fi consumată și în restul anului.

Apariția leurdei în pădure indică faptul că iarna s-a sfârșit și

animalele ies din hibernare, bucurându-se de venirea primăverii.

Sănătate maximă!

Iulia Romedea


- Un strop de sănătate -88

Pătrățele cu nucă

Blatul:

- 200 g zahăr

- 5 linguri miere

- 150 ml apă în

care se dizolvă 1

linguriță amoniac

- 100 ml ulei

- 500 g făină

Preparare:

Se amestecă toate ingredientele în ordinea de mai sus. Se

pun într-o tavă unsă bine cu ulei și tapetată cu hârtie pergament.

Crema:

- 300 ml apă

- 300 g zahăr

- un pachet margarină Unirea

- 5 linguri cacao rom

Preparare:

Se leagă pe foc apa cu zahărul și cacao, iar la sfârșit se

adaugă margarina și romul. Se fierbe până devine un sirop mai

gros. Când blatul e copt, se taie pătrate, se dau prin siropul

călduț, apoi prin nucă măcinată.

Poftă bună! Vasâlca Tincuța

- Rubrica Poftă bună! -


89

Lirism parfumat eminescian

1. „Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,/ Ţara mea de glorii, ţara mea de ...?”

2,3. „Copii eram noi .../ Frate-meu şi cu mine./ Din coji de ... car cu boi/ Făceam

şi înhămam la el/ Culbeci bătrîni cu coarne.”

4. „Lacul codrilor albastru/ Nuferi ... îl încarcă”.

5. „Tresărind scânteie lacul/ Şi se ... sub soare;/ Eu, privindu-l din pădure,/ Las

aleanul să mă fure/ Şi ascult de la răcoare/ Pitpalacul.”

6. „Poţi zidi o lume-ntreagă, poţi s-o sfarămi orice-ai spune,/ Peste toate o

lopată de ... se depune.”

7. „Din umbra ... bolţi/ Ea pasul şi-l îndreaptă/ Lângă fereastra unde-n colţ/

Luceafărul aşteaptă.”

8. „Cu penetul ca .../ Străşuceşte-o porumbiţă,/ Cu căpşorul sub aripă/

Adormită sub o viţă.”

9. „Multe ... sunt, dar puţine/ Rod în lume o să poarte”.

10. „Ce te legeni, ...,/ Fără ploaie, fără vânt,/ Cu crengile la pământ?”

11. „Sara pe ... buciumul sună cu jale,/ Turmele-l urc, stele le scapără-n cale”.

12. „La steaua care-a răsărit/ E-o cale-atât de lungă,/ Că mii de ani i-au trebuit/

Luminii să ne-ajungă.”

Soluţie: „În puţin e totul. Copilul este mic, dar el ascunde A, creierul este

strâmt, dar el tăinuieşte B; ochiul nu-i decât un punct, dar cuprinde spaţii

vaste.” Al. DumasAndreea Ursu

- Cuvinte încrucișate -

A B

7.

1.

8.

2.

9.

3.

10.

4.

11.

5. 12.6.


90

Dacă vorbim despre cea franceză, atunci trebuie să vorbim

despre rafinament în orice domeniu. Pentru a-i înţelege trebuie să le

vizităm ţara, să le gustăm vinurile şi mâncarea, să petrecem timp

alături de ei.

Înainte de plecarea mea în departamentul Var al Franţei (în

cadrul proiectului Erasmus), Franţa însemna ţara şampaniei, a

brânzeturilor, însemna o vastă colecţie de artă reunite în

inegalabilul Luvru, însemna locul vorbitorilor de limbă franceză (pe

care eu nu o stăpânesc destul de bine) şi mai înseamna crâmpeie de

istorie neaprofundată încă (vorba bunicii: lasă că le citesc când voi fi

la pensie…)

Sosirea în şcoala parteneră din Saint Raphael nu ne-a adus

cea mai mare bucurie (păcat de aşa peisaje absolut impresionante).

Am fost întâmpinaţi cu oarecare răceală, cu superioritatea

francezului (care numai rafinat nu ni s-a părut…). Am fost supărată

Oamenii sunt asemeni culturii din care provin

- Pagina tinerilor - 91


să aflu că în viziunea lor

suntem un neam de căruţaşi

prost hrăniţi şi care nu ne

putem r id ica la n ive lu l

c i v i l i z a ţ i e i c o m u n i t ă ţ i i

europene (din care facem

parte). Nici vorbă de unitate în

diversitate.

Însă pe măsură ce zilele treceau, ne descopeream unii pe alţii.

Fiecare veneam cu valorile nostre, cu calităţile noastre, cu obiceiurile

noastre de care nu ne ruşinam, ba dimpotrivă.

Noi am devenit, în ochii colegilor noştri francezi, cei mai

inteligenţi, aplicaţi şi veseli copii de vârsta lor. Aceleaşi aprecieri

le-am primit şi de la profesorii lor.

Şi drept dovadă că acestea nu au fost doar cuvinte de

complezenţă, s-a făcut propunerea ca proiectul nostru, care trebuia

să se închidă în urma acestei vizite, să continue. Să ne întâlnim cel

puţin încă o dată în România şi încă o dată în Franţa, iar şcolile nostre

să se înfrăţească. Să fie surori într-ale cunoaşterii şi prieteniei.

Ce au devenit ei în ochii noştri?

Au devenit acei rafinaţi intelectuali cu un comportament

moderat, înzestraţi cu umor şi blândeţe. Personalitatea franceză o

remarci pretutindeni: moda vestimentară nu are egal, gastronomia

este un reper, arhitectura, mobilierul,

sticlăria au strălucit cu adevarat şi o fac şi

astăzi cu aceeaşi intensitate. Grădinile

cochete completează stilul franţuzesc care

pe scurt este un stil “chic”.

Ioana Mirăuțe

- Pagina tinerilor -92


Ghicitori

1 . Clopoței mititei

Albi și frumușei,

Pe o rămurică

Foarte subțirică

În rând așezați,

Foarte parfumați.

2 . Atrag roiuri de albine,

Fluturaș pe ele vine,

Cu flori multe, parfumate,

Alb, bleu, roz sunt colorate.

3 . Foșnind aripi obosite,

Se întorc înveselite,

Cuibușorul să-și refacă

În patria ce li-i dragă.

4 . Cu sprâncene de poiene,

Cu codițe de mlădițe

Și cu flori la cingătoare,

Ce anotimp este, oare?

5 . Forfotire, forfotire,

Zumzăire, fâlfâire,

Zgomot fin, fiinţe mici

S-au trezit zburdând pe-aici.

6 . Violet şi parfumat

De iarnă s-a săturat.

7 . Fugă-n deal

Și fugă-n vale

Car de jar

Cu ochi de floare.

8 . Zici că e pictat

De-un artist stilat

Pe-a lui aripioare

Îmi spui cine-i oare?

Culese de Gabriela Vasilache

(lăcrămioarele)

(zambilele)

(păsările călătoare)

(primăvara)

(gâzele)

(toporașul)

(soarele)

(fluturele)


- Pagina copiilor - 93

1. – Gigele, ce vrei să te faci când vei fi

mare?

– Ostaş.

– Dar duşmanii te vor ucide.

– Atunci, mă fac duşman.

2. O doamnă este întrebată ce vârstă

are...

- Până acum am numărat 25 de

primăveri.

- Bine, dar număraţi vă rog mai

repede...

3. Un fost student la politehnică s-a

transferat la Institutul Teologic.

Prelegere... Aţipeşte.

Părintele se apropie şi-l întreabă:

- Ce este forţa dumnezeiască?

Studentul, trezindu-se, răspunde

repezit:

- Masa dumnezeiască ori acceleraţia

dumnezeiască!!

4. - Două kg. de portocale, vă rog!

- Doriţi şi sacoşă?

- Nuuuuuuu, mă gândeam să le duc

în şuturi până acasă!

5. O doamnă se întoarce din

concediu, de la mare, iar soţul o

întreabă:

- Ei, cum te-ai distrat?

- Acolo femeile ori împletesc ori

cheltuiesc.

- Și tu ce ai facut?

- Păi având în vedere că mi-am uitat

andrelele...

6. Într-o galerie de artă, pictorul

explică unui grup de vizitatori:

- Când am început să pictez acest

tablou, nu ştiam ce va fi.

Un vizitator întreabă:

-Şi când aţi aflat?

7. Aseară, în timp ce eram la bar, mă

sună nevastă-mea:

- Cina e gata, ţipă ea. Dacă nu eşti

acasă în 20 de minute, să ştii că o

arunc la câine!

- Nu fi penibilă, îi zic. Ce vină are el?

8. - Sir, dacă dvs. nu aveţi încredere în

mine, atunci e mai bine ca eu să plec!

zice majordomul.

- Cum adică nu am încredere? Păi nu

ţi-am lăsat eu parola de la seif, în caz

că păţesc ceva să îl deschizi?

- Da, Sir, dar nu e aia corectă!

9. - Care este diferenţa între un medic

începător şi unul cu experienţă?

- Primul crede că vă lecuieşte boala

pe care o aveţi, iar al doilea crede că

aveţi boala pe care o lecuieşte.

Culese de Bogdan Romedea

Să mai și râdem


- Pagina copiilor -94

- Cine știe, răspunde! -

Cine știe, răspunde!

Ştiinţă

1. Ce înseamnă HDD în ştiinţa calculatoarelor?

2. Care este unitatea de măsură pentru intensitatea sunetului?

3. Cum se numea soţia zeului Uranus?

4. A câta planetă de la Soare este Pământul, în sistemul nostru solar?

Literatură

5. În ce an s-a născut Sandra Brown?

6. Cine a scris Fram, ursul polar?

7. În ce an a murit Marin Preda?

8. Cum îi chema pe Fraţii Grimm?

Istorie

9. De unde au venit cei care au colonizat

Australia în secolul al XVIII-lea (anii 1700

- 1800), în mare parte condamnaţi exilaţi?

10. În ce an a murit Constantin

Brâncoveanu?

11. În ce an a păşit pe Lună Neil Armstrong?

12. Cine a fost Dimitrie Cantemir?

Geografie

13. Ce continente fac parte din supracontinentul Eurasia?

14. Care este capitala Belgiei?

15. Pe ce continent se găseşte cel mai mare lac cu apă dulce din

lume, Baikal?

16. Ce anume separă Europa de Africa?

Cineștie

răspunde


95

SoluțiiSoluții rebus numărul anterior:

1. buna

2. noapte

3. gol

4. apelor

5. pustiu

6. lumina

7. geneza

8. cerul

9. intuneric

10. pamantul

11. zi

12. seara

13. intuneric

14. dimineata

15. ziua

Solutie: A= bogatia; B=linistea

Cineștie

răspunde

Cineștie

răspunde

Soluții rubrica ”Cine știe, răspunde!”:

1. Hard Disk Drive

2. Decibel

3. Gheea

4. A treia

5. 1948

6. Cezar Petrescu

7. 1980

8. Jacob şi Wilhelm Grimm

9. Europa

10. 1714

11. 1969

12. Domn al Moldovei şi cărturar al

umanismului românesc

13. Europa şi Asia

14. Bruxelles

15. Asia

16. Marea Mediterană

- Soluții -


96

97- Din comunitate -

Adresă

Nr. 1935/din 9.03.2016

Către,

P arohia Sf. Voievozi Săvinești-Neamț,

În atenția pr. paroh Petru Munteanu,

Răspundem la adresa dumneavoastră nr. 6 / 04.03.2016

transmițându-vă că în evidența contabilă a Primăriei Comunei

Săvinești nu există documente care să ateste construcția gardului

de la cimitirul comunal de către noi.

Prin urmare, acest gard a fost construit prin efortul financiar

al Parohiei „Sf. Voievozi” Săvinești-Neamț.

Primar,

Horciu Daniel


- Din comunitate -

Cronica parohieiBotezuri

ź La data de 27 februarie 2016, părinții Purcariu Vasile şi Purcariu Roxana Marcela și-au creștinat băiețelul, Darius Vasile Andrei, având ca părinți spirituali soții Trenchea Radu şi Mariana, soții Baluş Claudiu şi Daniela, soții Motiş Viorel şi Anica, respectiv Purcariu Liliana.

ź La data de 27 februarie 2016, părinții Căruntu Ioan şi Căruntu Anca și-au creștinat băiețelul, Matei Andrei, având ca părinți spirituali soții Radu Andrei şi Sorana Ioana.

ź La data de 27 februarie 2016, părinții Iliasa Mihai Cristian şi Iliasa Crina Gabriela și-au creștinat băiețelul, Theodor, având ca părinți spirituali soții Avasilcăi Daniel şi Ana.

Căsătorii

ź La data de 5 martie 2016 şi-au unit destinele Stan Benone David şi Andru Vasilica Daniela, având ca părinţi spirituali pe soții Pristav Marius şi Mihaela.

Răposați

ź La data de 8 martie 2016 a fost înmormântată Rusu Cătălina, adormită întru Domnul la 6 februarie 2016.

ź La data de 9 martie 2016 a fost înmormântat Plăcintă Vasile, adormit întru Domnul la 7 martie 2016.

ź La data de 22 martie 2016 a fost înmormântat Dumitrache Constantin, adormit întru Domnul la 20 martie 2016.

ź La data de 29 martie 2016 a fost înmormântat Ionescu Constantin, adormit întru Domnul la 27 martie 2016.

ź La data de 7 aprilie 2016 a fost înmormântat Aghiorghesei Neculai, adormit întru Domnul la 5 aprilie 2016.

98


99

Preț 15 lei

Un cadou cochet și util pe care îl poți oferi celor dragi.365 de pagini și cuvinte de folos, ilustrate color, un

mărgăritar pentru fiecare zi a anului.Pentru comenzi sunați la telefon 0773887621

A apărut Calendarul Jurnal Spiritual


100

Prin dorim să venim în ajutorul serviciul de catering

dumneavoastră prin livrarea la domiciliu, pe bază de

comandă, a produselor tradiționale de sărbători, a

produselor pentru pomeniri, precum și a produselor

gătite pentru diverse evenimente.

Meniuri la 10 lei sau 15 lei. Cozonac la 14 lei/buc.

Pentru comenzi ne puteți găsi la Centrul social-

educativ „Popasul Iubirii Milostive” din cadrul

Parohiei „Sf. Voievozi” din Săvineşti.

e-mail: [email protected].: 0753 866 105 0233 280 570


101

Siropuri facute în casă, 100%

naturale și cu un gust autentic,

fară conservanți sau coloranti,

din fructe și plante atent

selecționate. Dulceață și

gemuri tradiționale preparate

artizanal din fructe de cea mai

bună calitate. Semne de carte

şi huse pentru telefoane cu

m o t i v e t r a d i ț i o n a l e

româneşti. Pentru comenzi

sunați la telefon 0753 866 105.

Parohia

”Sf. Voievozi”

din

Săvinești

vă pune la

dispoziție

Fondurile

colectate

vor sprijini

proiecte

sociale

Preț 10 lei

Preț 10 lei

Preț 10 lei

Preț 5 lei


102

Cei care doresc să sprijine financiar reamenajarea Școlii Vechi o pot face la contul deschis la:

BRD, Roznov, Jud. Neamţ

SWIFT CODE: BRDE RO BU

IBAN ROL: RO 96 BRDE 280S V257 2107 2800

sau chiar la sediul Școlii Vechi, Săvinești.

Pentru a fi în permanență informat de stadiul lucrărilor și de activitățile noastre în cadrul Școlii

Vechi, urmărește-ne pe

www.samariteanulmilostiv.ro și www.jurnalspiritual.eu


Produse realizate de voluntarii Centrului de Servicii Sociale „Samariteanul Milostiv” din cadrul Parohiei „Sf. Voievozi” din Săvineşti. Fondurile colectate din vânzarea lor se vor utiliza pentru a sprijini proiectele sociale derulate în cadrul acestui centru.

100% Natural

103


„Vulturul nu se cuibărește niciodată lângă vrabie.” (www.jurnalspiritual.eu)

Buletinul parohia Hai cu noi - Nr. 31

Documents

Transcript of Buletinul parohia Hai cu noi - Nr. 31