Buletinul jurisprudenţei

Curţii de Apel Constanţa

pe anul 2014 LITIGII CU PROFESIONISTI, CONTENCIOS

ADMINISTRATIV SI FISCAL Secţia a II-a Civilă, de Contencios

Administrativ şi Fiscal

ISSN 2343 –

8479

ISSN–L 1584 –

9082

2014

ANUL 2014

Curtea de Apel Constanta

2

CC UU PP RR II NN SS

LITIGII CU PROFESIONILITIGII CU PROFESIONILITIGII CU PROFESIONILITIGII CU PROFESIONIŞTIITIITIITII .............................................................................................................. 9

1. Acțiune în anulare a hotărârii AGA. Suspendarea judecății ca urmare a începerii urmăririi penale. Respingerea cererii de repunere pe rol a cauzei........................................................................ 9

2. Acțiune în constatare. Contract de închiriere. Interpretare clauze. Realizarea unui acord de voință în privința unei promisiuni bilaterale de vânzare-cumpărare. ................................................ 11

3. Acțiune în răspundere delictuală. Obligarea pârâților la încetarea publicării de articole denigratoare care aduc atingere onoarei, reputației și drepturilor de autor. Acordarea de daune morale pentru prejudiciul de imagine suferit, proporţional cu ingerinţa produsă. ........................... 17

4. Cerere de acordare a unor facilități la plata taxei de timbru sub forma eșalonării........................ 31

5. Cerere de revizuire. Neevocarea fondului pricinii. .......................................................................... 34

6. Cerere de revizuire. Excepția tardivității. Evocarea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei. .......................................................................................................................................... 37

7. Cerere de revizuire. Neîntrunirea condiției triplei identități în cazul celor două hotărâri pronunțate de Tribunalul Constanța invocate ca fiind potrivnice. ..................................................... 41

8. Contestație in anulare. Desesizarea instanței de judecată fără analizarea fondului cererii ca urmare a renunțării contestatorului la judecată. ................................................................................ 47

9. Constatarea corectă a calității procesuale pasive a autorității vamale. Abandonarea mărfurilor străine în favoarea statului. .................................................................................................................. 50

10. Constatare nulitate act. Simulație prin interpunere de persoane a contractului de vânzare-cumpărare. ............................................................................................................................................ 55

11. Constatare nulitate factură fiscală. Încheiere contract de furnizare energie electrică. ................ 72

12. Constatarea rezilierii contractului ca urmare a neonorării obligațiilor contractuale. Obligarea intimatei la plata penalităţilor de întârziere şi a daunelor-interese. ................................................... 74

13. Deschidere procedură insolvenţă. Întreruperea cursului prescripţiei extinctive. ......................... 79

14. Deschidere procedură insolvenţă. Suspendare executare. Verificarea caracterului cert, lichid și exigibil al creanței pretinse de creditoare. ........................................................................................... 82

15. Intrarea în faliment a debitoarei. Inexistența unor dovezi privind folosirea sumelor aferente vânzărilor pentru stingerea datoriilor debitoarei. ............................................................................... 85

16. Încetare contract de comodat datorită manifestării exclusive de voință a recurentei pârâte. Încetare contract de furnizare materiale sanitare ca urmare a unui fapt imputabil comodantului. Obligarea la plata de daune compensatorii. ........................................................................................ 88

17. Încheiere contract de credit, contract de garanție reală imobiliară, precum și contract de asigurare având ca obiect viața, sănătatea și integritatea asociatei societății reclamante. Nerespectarea de către recurentă a obligației de a anunța imediat banca de producerea decesului asociatei. ................................................................................................................................................ 96

18. Încheiere contract de furnizare energie electrică. Temeinicia cererii de obligare a pârâtei la executarea în natură a obligației contractuale. .................................................................................. 102

3

19. Notificarea deschiderii procedurii insolvenței realizată prin publicare în BPI. ......................... 107

20. Obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere calculate pentru neachitarea la termen a facturilor de energie termică. Aplicarea sancțiunii perimării întrucât recurenta avea obligația de a urmări și finaliza procesul în cauză. .................................................................................................. 110

21. Obligarea pârâtei de a încheia un act adițional la convenția de credit. Restituirea de către pârâtă a sumelor percepute cu titlu de comision de risc. Comunicarea actelor de procedură. ................... 114

22. Obligarea Regiei Autonome de Distribuire a Energiei Termice Constanţa la debranşarea apartamentelor proprietatea reclamanţilor de la sistemul de termoficare centralizat. Refuz. Stabilirea de daune cominatorii. ........................................................................................................ 122

23. Opoziție la executare. Calificare titlu executoriu. Neîmplinirea termenului de prescripție a executării silite. ................................................................................................................................... 127

24. Procedura insolvenţei – contestaţie. Alegere greşită a căii procesuale. ....................................... 132

25. Procedura insolvenţei – acţiune în anularea procesului-verbal constatator. Cerere de includere in componenţa comitetului creditorilor. ................................................................................................. 137

26. Procedura insolvenţei. Contestaţie formulată împotriva tabelului preliminar al creanţelor asupra averii debitoarei. Decăderea din dreptul de a fi înscris în tabelul creditorilor. Încălcarea dreptului la apărare. ............................................................................................................................................... 139

27. Procedura insolvenţei. Contestaţie formulată de creditoare împotriva administratorului judiciar al debitoarei privind înscrierea sa în tabelul creditorilor. Publicarea notificării în BPI conform dispozițiilor legale în materie. ............................................................................................................ 142

28. Procedura insolvenţei – art. 101 din Legea nr. 85/2006. Plan de reorganizare a activității debitoarei propus de administratorul special al acesteia ce nu poate fi confirmat, nefiind îndeplinită condiția de acceptare de către creditori. ............................................................................................ 148

29. Procedura insolvenţei. Contestația creditoarei privind neînscrierea in tabelul preliminar de creanțe a sumei pentru care lichidatorul judiciar a invocat stingerea datoriei. Răspunderea pentru evicțiune. ............................................................................................................................................. 152

30. Procedura insolvenţei. Acțiune în anularea contractului de vânzare-cumpărare fond de comerţ. Împlinirea termenului de prescripţie şi a termenului de decădere. .................................................. 156

31. Procedura insolvenţei – contestaţie. Neînscrierea în tabelul preliminar a declarației de creanță privind cota de participare la capitalul social. ................................................................................... 161

32. Procedura insolvenţei. Deschidere procedură simplificată. Inexistența insolvenței vădite a debitoarei. ........................................................................................................................................... 168

33. Procedura insolvenţei. Contestație. Invocarea neîndeplinirii condiției voluntariatului. Corectitudinea stabilirii de către administratorul judiciar a structurii comitetului creditorilor. ... 171

34. Procedura insolvenţei. Respingerea cererilor privind constatarea calităţii de creditor al debitoarei prin efectul subrogaţiei legale şi de renunţare la judecată. .............................................. 175

35. Procedura insolvenţei. Contestație împotriva hotărârii adunării creditorilor debitoarei. Experți desemnați de practicianul în insolvență intr-un dosar penal, în afara cadrului procedurii insolvenței. ............................................................................................................................................................. 181

36. Procedura insolvenţei. Contestație. Modalitate de stingere a debitelor. Autoritate de lucru judecat. ................................................................................................................................................ 188

37. Procedura insolvenţei – art. 22 alin. 2 din Legea nr. 85/2006. ..................................................... 190

38. Procedura insolvenţei. Cerere de antrenare a răspunderii materiale a fostului administrator al debitoarei pentru faptele prevăzute de art. 138 lit. a, c și e din Legea nr. 85/2006. .......................... 192

4

39. Procedura insolvenţei. Contestaţie formulată de creditoare cu privire la măsura neînscrierii creanței sale în tabelul de creanțe. Îndeplinirea corectă a obligațiilor legale de către practicianul in insolvență. ........................................................................................................................................... 198

40. Procedura insolvenței. Contestație împotriva măsurii lichidatorului judiciar al debitoarei de vânzare la licitație a unui imobil și a terenului aferent. .................................................................... 201

41. Procedura insolvenței - contestație. Notificarea tuturor creditorilor urmare deschiderii procedurii insolvenței în conformitate cu prevederile Codului de procedură civilă. Obligativitatea invocării unor motive temeinice din partea creditoarei pentru a justifica solicitarea repunerii în termenul de declarare a creanței. ....................................................................................................... 207

42. Procedura insolvenței. Acțiune în anularea vânzării unui autoturism Skoda Octavia și restituirea bunului către averea debitoarei. Verificarea îndeplinirii condiției prejudicierii creditorilor. ......... 210

43. Procedura insolvenței. Contestație împotriva tabelului definitiv formulată de creditoare, prin care se solicită înscrierea creanței contestatoarei în tabelul definitiv al creanțelor debitoarei. ....... 221

44. Pretenții izvorâte din încheierea contractului de închiriere. Obligarea la plata sumei reprezentând chirie restantă, precum și a penalităților de întârziere aferente. Putere de lucru judecat. ................................................................................................................................................ 227

45. Solicitare debranșare și renunțare la furnizarea de energie termică de către R.A.D.E.T. ......... 236

DDRREEPPTT CCOONNTTEENNCCIIOOSS AADDMMIINNIISSTTRRAATTIIVV ............................................................................. 241

ŞŞII FFIISSCCAALL ....................................................................................................................................... 241

46. Anulare act administrativ. Antrenarea răspunderii solidare a administratorului cu societatea aflată în stare de insolvabilitate. ......................................................................................................... 241

47. Anulare act administrativ. Încetarea raporturilor de serviciu ale reclamantului ca urmare a reorganizării unităţii. Mențiunile pe care trebuie să le conțină actul de eliberare din funcție. Lipsa preavizului. ......................................................................................................................................... 244

48. Anulare acte administrative. Nelegalitatea constituirii comisiei de cercetare administrativă. Necompetenţa materială a tribunalului în soluţionarea cauzei. ........................................................ 252

49. Anulare acte administrative fiscale emise de SPITVBL. Determinarea valorii de inventar a clădirii. Legalitatea excluderii din valoarea de inventar a clădirii a centralei termice și a instalației de curenți slabi. Neluarea în considerare a valorii acestor instalații la stabilirea impozitului datorat de reclamantă pentru clădirea respectivă. ......................................................................................... 259

50. Anulare decizie de imputare. Semnare angajament înainte de începerea cursurilor de formare inițială. Restituire cheltuieli de întreținere efectuate in timpul școlarizării ca urmare a nerespectării angajamentului semnat. ..................................................................................................................... 271

51. Anulare act administrativ. Constatarea nelegalităţii fişei de evaluare a performanţelor profesionale individuale ale funcţionarului public cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare. ........................................................................................................................................ 281

52. Anulare act administrativ. Reglare fișă de plătitor. Solicitarea compensării sumei achitate eronat cu debitele datorate legal cu titlu de impozit pe dividende persoane juridice. ................................. 286

53. Anulare act administrativ. Înmatriculare societate comercială. Obligația înregistrării mențiunilor în Registrul Comerțului. Reaua-credință a persoanei a cărei răspundere solidară a fost angajată. .............................................................................................................................................. 292

54. Anulare acte administrative emise de Curtea de Conturi. Nelegalitatea acordării de drepturi băneşti angajaţilor primăriei. ............................................................................................................. 299

55. Anulare act administrativ. Admiterea excepției prematurității acțiunii. Neparcurgerea de către reclamantă a procedurii administrativ-jurisdicționale. .................................................................... 302

5

56. Anulare acte administrative emise de Camera de Conturi Tulcea. Atingere adusă puterii de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești. ................................................................................................ 310

57. Anulare dispoziție emisă de primar. Admiterea excepției prescripției dreptului material la acțiune. ................................................................................................................................................ 314

58. Anulare hotărâre emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 109/2005 prin care a fost respinsă solicitarea de acordare a drepturilor conferite prin această lege. Statutul de apatrid al intimatului. ............................................................................................................................................................. 318

59. Anulare decizie de impunere anuală pentru veniturile realizate in România de persoanele fizice pe anul 2011. ....................................................................................................................................... 322

60. Anulare ordin de trecere in rezervă. Solicitare reintegrare în postul deținut anterior. Invocarea nelegalității ordinului de trecere în rezervă ca urmare a nepublicării în monitorul oficial. ............ 324

61. Anulare decizii de impunere. Suspendare executare fiscală până la soluționarea irevocabilă a contestației. Neepuizarea procedurii administrative de contestare a unei decizii de impunere și de soluționare a contestației. ................................................................................................................... 328

62. Anulare hotărâre emisă de Consiliul local Constanța prin care s-a aprobat construirea unui imobil. Nerespectarea termenului de formulare a plângerii prealabile. Examinare act administrativ unilateral. ............................................................................................................................................ 333

63. Cerere de revizuire. Achiziționare vehicul rulat înmatriculat anterior într-un stat membru. Restituire taxă de poluare. ................................................................................................................. 341

64. Comunicare informaţii de interes public. Publicarea informaţiilor solicitate pe site-ul universităţii şi la avizierele facultăţii. ................................................................................................. 346

65. Contestaţie acte administrative fiscale emise de Curtea de Conturi. Confundarea de către instanța de fond a noțiunii de autoritate de lucru judecat cu puterea lucrului judecat. .................. 351

66. Contestație acte emise de Curtea de Conturi. Nelegalitatea drepturilor bănești stabilite în mod unilateral prin dispoziție a ordonatorului de credit. ......................................................................... 355

67. Contestație acte administrative fiscale cu consecința radierii din evidențele organului fiscal a debitului fiscal. Decizie de impunere necontestată în termen. Inadmisibilitatea intervenirii prescripției executării silite. ............................................................................................................... 357

68. Contestație acte administrative fiscale prin care au fost stabilite obligații suplimentare de plată prin modificarea cotei redevenței miniere. Obligativitatea acordului de voință al ambelor părți pentru a fi modificată o singură clauză dintr-o licență de exploatare în vigoare. ............................ 362

69. Contestație acte administrative fiscale. Obligativitatea întocmirii foii de parcurs pentru persoanele juridice deținătoare de vehicule. Deductibilitatea cheltuielilor efectuate pentru desfășurarea activității societății cu condiția existenței documentelor justificative. ........................ 367

70. Contestaţie în anulare de drept comun. Inadmisibilitate. Obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire și a ANRP la emiterea titlului de conversie. Neregularitatea procedurii de citare a părții. ................................... 372

71. Contestaţie în anulare. Invocarea omisiunii instanţei de recurs de a cerceta unul dintre motivele de casare. ............................................................................................................................................. 378

72. Contestaţie decizie de încadrare în grad de handicap. Expertiză pentru stabilirea capacităţii psihice şi evaluarea stării de sănătate a reclamantului şi nu a gradului de handicap. ..................... 380

73. Contestaţie decizie de încadrare în grad de handicap. ................................................................ 385

74. Contestație la executare. Aprecierea greșită a întinderii perioadei pentru care s-a dispus calcularea amenzii procentuale. ......................................................................................................... 387

6

75. Contestație în anulare. Imposibilitatea invocării erorilor de interpretare a probelor care fac decizia netemeinică, ci numai a unei greșeli esențiale care determină o soluție eronată. Neîntrunirea condițiilor de aplicabilitate a art. 318 teza a II-a Cod procedură civilă. ........................................... 391

76. Contestaţie la executare. Neparcurgerea procedurii prealabile. ................................................. 401

77. Constatare nulitate absolută a contractului de împrumut cu garanție imobiliară fără dobândă. Buna-credință a intimatului pârât. .................................................................................................... 403

78. Contestație prin care se solicită anularea actelor de înstrăinare și predare încheiate de lichidatorul judiciar având ca obiect un imobil urmare a invocării nerespectării de către acesta a dispozițiilor Legii nr. 85/2006. ............................................................................................................ 410

79. Contestație decizie de sancționare a unui funcționar public. Înlocuirea sncțiunii disciplinare cu o sancțiune mai ușoară. Reintegrarea intimatului pe funcția publică deținută anterior emiterii deciziei de destituire......................................................................................................................................... 414

80. Contestație hotărâre emisă de Casa Județeană de Pensii Constanța. Eroare de stabilire a intervalului corect al duratei strămutării. Repunere în drepturi. ..................................................... 422

81. Despăgubiri acordate în temeiul Legii nr. 9/1998. Limitarea cuantumului despăgubirilor. Calculul acestor despăgubiri în raport de bunuri și nu de numărul moștenitorilor care au formulat cerere. .................................................................................................................................................. 423

82. Despăgubiri acordate în temeiul Legii nr. 9/1998. Neplata tranșei a doua în termenul legal instituit prin prevederi legale. Ingerință a autorității publice în dreptul reclamanților la respectarea bunurilor lor. Data exigibilității și actualizării compensațiilor. ........................................................ 427

83. Excepţie nelegalitate convenţie încheiată intre primar şi preşedintele consiliului judeţean. ...... 433

84. Funcționar public cu statut special. Anulare act administrativ emis de comisia de cercetare administrativă. .................................................................................................................................... 442

85. Inadmisibilitate cerere de revizuire. Atacarea unei hotărâri pronunțate de o instanță de recurs cu revizuire doar atunci când a fost evocat fondul. ........................................................................... 450

86. Legalitatea obligării la restituirea taxei de primă înmatriculare. ............................................... 453

87. Litigiu privind funcționarii publici. Contestație împotriva desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă al reclamantului. ............................................................................................... 457

88. Obligare emitere decizie de validare/invalidare a hotărârii Comisiei județene Tulcea pentru aplicarea Legii nr. 9/1998. Refuz nejustificat de rezolvare a unei cereri adresate unei autorități publice. ................................................................................................................................................ 459

89. Obligarea la plata dobânzii legale și a coeficientului de inflație aferente sumelor stabilite cu titlu de concediu de odihnă pe anii 2007 – 2009, neefectuat. Casarea hotărârii atacate. Trimiterea cauzei spre rejudecare. .................................................................................................................................. 468

90. Obligarea SPITVBL la restituirea sumei reprezentând impozitul pe clădiri aferent primului semestru al anului 2013 încasată nelegal. Refuz nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau un interes legitim. Nejudecarea fondului. .......................................................................... 474

91. Obligarea pârâtei la plata indemnizației pentru creșterea a doi copii gemeni pentru perioada în care reclamanta a beneficiat de o singură indemnizație. Excepția prescripției dreptului material la acțiune. ................................................................................................................................................ 478

92. Obligarea pârâtului la plata de despăgubiri cauzate reclamantei urmare emiterii cu întârziere a certificatului de urbanism. Nedovedirea de către reclamantă a existenței unui prejudiciu cert, real, care să fie o consecință directă a executării cu întârziere a unei hotărâri judecătorești de către pârât. ............................................................................................................................................................. 482

7

93. Obligaţie prelungire contract de închiriere. Intervenirea tacitei relocațiuni asupra spațiului închiriat. Respectarea principiului disponibilității părților. Obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată. ......................................................................................................................................... 490

94. Plata de daune materiale cu titlu de despăgubiri pentru neemiterea certificatului de urbanism. ............................................................................................................................................................. 500

95. Reziliere contract de închiriere. Producerea unei tulburări de fapt, nu de drept. Critică întemeiată referitoare la nemotivarea hotărârii în raport de capătul de cerere privind acordarea de despăgubiri urmare rezilierii contractului......................................................................................... 505

96. Refuz acordare drepturi. Excepție neîntemeiată a nulității recursului pentru neindicarea motivelor de nelegalitate. Caracterul neîntemeiat al excepției lipsei capacității procesuale de folosință a Primăriei Constanța. ......................................................................................................... 514

97. Refuz soluționare cerere privind comunicarea stadiului de soluționare a unei notificări formulate în temeiul Legii nr. 10/2001. Rămânerea fără obiect a cererii de chemare în judecată. Obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată. ........................................................................................ 524

98. Revizuire. Obligarea ANRP la plata despăgubirilor. Modalitatea de eșalonare a acordării compensațiilor. Depășirea termenului legal de plată. Actualizare sume........................................... 527

99. Revizuire. Neachitare drepturi cuvenite reclamantului în temeiul Legii nr. 9/1998. Depășire termene legale. Actulizare sume datorate la data plății efective. ...................................................... 530

100. Solicitarea anulării deciziei de angajare a răspunderii solidare ca urmare a nelegalității procedurii de citare prin publicitate. Tardivitate contestație. .......................................................... 533

101. Solicitare decontare serviciu de transport gratuit efectuat de RATC în favoarea beneficiarilor Legii nr. 189/2000 și ai Decretului-Lege nr. 118/1990. Obligația legală a CJP Constanța de a suporta contravaloarea transportului gratuit efectuat de RATC Constanța pentru acești beneficiari. Actualizarea debitului principal cu indicele de inflație. .................................................................... 537

102. Solicitare despăgubiri cauzate reclamantei ca urmare a emiterii cu întârziere de către pârât a certificatului de urbanism în scopul construirii unei instalații de racordare a unui parc eolian. .... 551

103. Suspendare executare act administrativ. Îndeplinirea cumulativă a condițiilor cerute de Legea nr. 554/2004. ........................................................................................................................................ 554

104. Suspendare executare act administrativ. Neîntrunirea cumulativă a condițiilor de admisibilitate prevăzute de lege. ................................................................................................................................ 560

105. Suspendare executare dispoziție prin care s-a dispus desființarea pe cale administrativă a construcțiilor și lucrărilor executate fără autorizație de construire pe terenul aparținând domeniului public. .................................................................................................................................................. 565

106. Suspendare executare decizie de impunere. Neîndeplinirea cumulativă a condițiilor de admisibilitate prevăzute de lege. ........................................................................................................ 568

107. Suspendare executare ordin emis de ISU Dobrogea prin care reclamantul a fost trecut în rezervă până la pronunțarea instanței de fond. Producerea de prejudicii de ordin material reclamantului prin punerea în executare a actului administrativ a cărui prezumție de legalitate este serios pusă la îndoială. ........................................................................................................................ 572

108. Suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond. ............ 576

AACCHHIIZZIIȚȚIIII PPUUBBLLIICCEE ................................................................................................................... 581

109. Contestație împotriva procesului-verbal al ședinței de deschidere a ofertelor. Solicitare anulare procedură de atribuire a contractelor ca urmare a nedepunerii a minimum trei oferte. ................. 581

110. Plângere formulată împotriva deciziei emise de Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor. Respingere cerere de suspendare a contractului de achiziţie. Mijloace de probă pe

8

care trebuie să le conțină contestația. Permisiunea studierii de către contestatori a dosarului achiziției pe parcursul soluționării contestației. ................................................................................ 588

111. Plângere formulată impotriva deciziei emise de Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor. Termene de decădere. Aplicare corectă a dispozițiilor legale care au constituit temeiul respingerii ofertei ca neconformă. Respingere cerere de suspendare a executării contractului. ..... 593

112. Plângere formulată împotriva deciziei pronunțate de Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor. Invocarea netemeiniciei deciziei contestate de către petentă. Neîncălcarea dreptului la apărare al petentei. ............................................................................................................................. 607

113. Plângere formulată împotriva deciziei emise de Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor privind comunicarea rezultatului procedurii și a procesului verbal al ședinței de deschidere a ofertelor. Nerespectarea termenului de contestare. ...................................................... 620

114. Plângere formulată împotriva deciziei emise de Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor privind procedura de licitație deschisă pentru încheierea unui contract-cadru de furnizare de combustibil lichid pentru centrale termice. Perioada de evaluare a poliței de asigurare depusă de contestatoare. Anularea procedurii de evaluare și a raportului procedurii. Obligarea autorității contractante de a reevalua ofertele. .................................................................................. 624

115. Plângere formulată împotriva deciziei pronunțate de Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor prin care s-a respins ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a procedurii de atribuire. Continuarea procedurii de atribuire ca urmare a nemodificării documentației de atribuire de către autoritatea contractantă. ...................................................................................................... 631

116. Plângere formulată în vederea anulării deciziei emise de Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor prin care s-a dispus respingerea ofertei contestatoarei ca inacceptabilă. Nelegalitatea evaluării ofertei câștigătoare. ............................................................................................................. 634

117. Plângere împotriva deciziei Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor. Anulare decizie CNSC. Obligarea autorității contractante la admiterea ofertei și evaluarea acesteia conform cerințelor documentației de atribuire. ............................................................................................... 638

118. Plângere formulată împotriva deciziei Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor. Inadmisibilitatea cererii de suspendare a procedurii de atribuire. Cerere de sesizare a Curții Constituționale. Obligativitatea constituirii garanției de bună conduită. ......................................... 644

119. Plângere împotriva deciziei Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor referitoare la nerespectarea în totalitate de către operatorul economic declarat câștigător a cerințelor caietului de sarcini încărcat în SEAP. .................................................................................................................... 651

9

LITIGII CU PROFESIONILITIGII CU PROFESIONILITIGII CU PROFESIONILITIGII CU PROFESIONIŞTIITIITIITII 1. Acțiune în anulare a hotărârii AGA. Suspendarea judecății ca urmare a începerii

urmăririi penale. Respingerea cererii de repunere pe rol a cauzei.

Art. 155 ind. 1 Cod procedură civilă Art. 244 alin.1 pct. 2 si alin. 2 Cod procedură civilă

Potrivit art. 244 alin.1 pct. 2 C.pr.civ., „(1) Instanţa poate suspenda judecata (…) 2. când s-a început urmărirea penală pentru o infracţiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea.” Conform art. 244 alin. 2 C.pr.civ. „(2) Suspendarea va dăinui până când hotărârea pronunţată în pricina care a motivat suspendarea a devenit irevocabilă.” Pe de altă parte, potrivit art. 155 ind. 1 C.pr.civ. „(1) Când constată că desfăşurarea normală a procesului este împiedicată din vina părţii reclamante, prin neîndeplinirea obligaţiilor prevăzute de lege ori stabilite în cursul judecăţii, instanţa poate suspenda judecată, arătând în încheiere care anume obligaţii nu au fost respectate. Dispozitiile art. 108 ind. 3 sunt aplicabile. (2) La cererea părtii, judecata va fi reluată dacă obligaţiile la care se referă alin. 1 au fost îndeplinite şi, potrivit legii, aceasta poate continua. Dispoziţiile art. 155 alin. 2 se aplică în mod corespunzător.” Din analiza dispoziţiilor legale invocate reiese că repunerea pe rol a cererii în ipoteza reglementată de art. 244 alin.1 pct. 2 C.pr.civ. are loc la momentul rămânerii definitive a hotărârii penale. În condiţiile în care partea care a solicitat repunerea cauzei pe rol nu a făcut dovada soluţionării definitive a cauzei penale până la a cărei soluţionare s-a dispus suspendarea, soluţia care se impunea în cauză era respingerea cererii de repunere pe rol.

Decizia civilă nr. 464/05.05.2014 Dosar nr. 4897/118/2009

Prin încheierea din data de 5 iunie 2012 în temeiul art. 1551 Cod procedură civilă s-a

suspendat judecarea cauzei. Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarele: Prin Încheierea din data de 22.06.2010 s-a dispus, în temeiul art. 244 alin. 1 pct. 2 Cod

procedură civilă suspendarea judecării cauzei promovată de reclamanta [...] CONSTANŢA, în contradictoriu cu pârâtele [...] CONSTANŢA, şi [...].

S-a reţinut că potrivit adresei emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa, la data de 13.08.2009, în dosar nr. 326/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de [...], pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 Cop Penal, [...] şi [...] pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 290 Cop Penal.

Instanţa a apreciat îndeplinite cerinţele prevăzute de lege pentru a opera suspendarea legală facultativă a judecării prezentei acţiuni având ca obiect anularea Protocolului nr. 1/1.09.2005 şi Hotărârii AGA a [...] nr. 2/7.03.2005.

Astfel, cercetarea penală are înrâurire asupra cauzei de faţă, dat fiind că poartă asupra persoanelor despre care se afirmă că au săvârşit infracţiuni de înşelăciune şi fals în înscrisurile sub

10

semnătură privată ce fac obiectul cererii înregistrate sub nr. 4897/118/2009 pe rolul Tribunalului Constanţa.

Prin încheierea din data de 3.04.2012 s-a respins sesizarea din oficiu cu privire la perimarea cauzei, cu consecinţa menţinerii măsurii suspendării.

S-a reţinut că, în raport de dovada formulării plângerii împotriva Rezoluţiei procurorului din data de 29.02.2011 pronunţată în dosar nr. 1690/P/2011, cercetările penale nu s-au finalizat printr-o soluţie definitivă, astfel că subzistă motivul suspendării întemeiat pe dispoziţiile art. 244 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă.

La data de 27.04.2012 pârâta [...] CONSTANŢA a formulat cerere de repunere a cauzei pe rol.

Prin citaţia emisă pentru termenul din 05.06.2012, instanţa a pus în vedere petentei pârâte să facă dovada soluţionării plângerii formulate împotriva rezoluţiei din 29.02.2012 din dosarul nr. 1690/P/2011al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa. Petenta pârâtă nu s-a conformat dispoziţiilor instanţei, astfel încât se va constata incidenţa cauzei de suspendare a judecăţii dedusă din prevederile art. 1551 Cod procedură civilă. Dimpotrivă, reclamanta a depus la dosarul cauzei înscrisuri din care rezultă că se efectuează cercetări judecătoreşti în referire la Rezoluţia procurorului din data de 29.02.2011 pronunţată în dosar nr. 1690/P/2011.

Potrivit art. 1551 Cod procedură civilă: Când constată că desfăşurarea normală a procesului este împiedicată din vina părţii

reclamante, prin neîndeplinirea obligaţiilor prevăzute de lege ori stabilite la primirea cererii de chemare în judecată sau în cursul judecăţii, instanţa poate suspenda judecata, arătând în încheiere care anume obligaţii nu au fost respectate. La cererea părţii, judecata va fi reluată dacă obligaţiile la care se referă art. 1 au fost îndeplinite şi, potrivit legii, aceasta poate continua”.

Conduita petentei pârâte de a nu depune, la cererea instanţei, înscrisurile necesare pentru redeschiderea judecăţii a fost sancţionată cu suspendarea cauzei conform art. 1551 Cod procedură civilă.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta [...], criticând-o ca fiind nelegală şi netemeinică, sub următoarele aspecte:

Consideră recurenta reclamanta că dispoziţiile art. 1551 Cod procedură civilă s-au aplicat greşit.

Prin întâmpinare intimata-pârâtă [...] a invocat excepţia nulităţii recursului motivat de împrejurarea că nu se încadrează în motivele de recurs prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă şi pe fond a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Deliberând cu prioritate, în acord cu dispoziţiile art. 137 alin. 1 C.pr.civ., asupra excepţiei nulităţii recursului invocată de intimată, Curtea reţine: Potrivit art. 306 C.pr.civ. ”(1) Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor prevazute în alin. 2. (2) Motivele de ordine publică pot fi invocate şi din oficiu de instanţa de recurs, care însă este obligată sa le pună în dezbatere părţilor. (3) Indicarea greşită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului daca dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevazute de art. 304.” Prin cererea de recurs, recurenta a invocat aplicarea greşită în cauză a dispoziţiilor art. 155 ind. 1 C.pr.civ., critică care se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ.. Pe cale de consecinţă, instanţa constată incidenţa ipotezei reglementate de dispozitiile art. 306 alin.3 C.pr.civ., astfel că va respinge excepţia nulităţii recursului.

Examinând recursul prin prisma criticilor aduse hotărârii, Curtea reţine următoarele:

11

Prin încheierea de şedinţă din 22.06.2010 Tribunalul Constanţa a dispus suspendarea judecăţii în temeiul art. 244 alin.1 pct. 2 C.pr.civ., ca urmare a începerii urmăririi penale în dosarul nr. 306/P/2008 al parchetului de pe lângă tribunalul Constanţa faţă de [...], [...] şi [...]. Potrivit acestor dispoziţii legale „(1) Instanţa poate suspenda judecata (…) 2. când s-a început urmărirea penală pentru o infracţiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea.” La data de 27.04.2012, pârâta a solicitat repunerea cauzei pe rol, arătând că nu mai subzistă motivul care a dus la suspendarea cauzei în temeiul art. 244 alin.1 pct. 2 C.pr.civ. Prin rezoluţie, judecătorul cauzei a îndatorat pârâta să facă dovada soluţionării plângerii formulate împotriva rezoluţiei procurorului din 29.02.2012 din dosarul nr. 1690/P/2011. Prin încheierea de şedinţă din 05.06.2012 instanţa a dispus suspendarea judecăţii în temeiul art. 155 ind. 1 C.pr.civ. S-a reţinut că petenta pârâtă nu s-a conformat dispoziţiilor instanţei, reclamanta fiind cea care a depus la dosar înscrisuri din care rezultă că se efectuează cercetări judecătoreşti în referire la Rezoluţia procurorului din data de 29.02.2012 pronunţată în dosarul nr. 1690/P/2011. Potrivit art. 244 alin. 2 C.pr.civ. „(2) Suspendarea va dăinui până când hotărârea pronunţată în pricina care a motivat suspendarea a devenit irevocabilă.” Pe de altă parte, potrivit art. 155 ind. 1 C.pr.civ. „(1) Când constată că desfăşurarea normală a procesului este împiedicată din vina părţii reclamante, prin neîndeplinirea obligatiilor prevazute de lege ori stabilite în cursul judecatii, instanta poate suspenda judecată, arătând în încheiere care anume obligaţii nu au fost respectate. Dispozitiile art. 108 ind. 3 sunt aplicabile. (2) La cererea părtii, judecata va fi reluată daca obligaţiile la care se referă alin. 1 au fost indeplinite si, potrivit legii, aceasta poate continua. Dispoziţiile art. 155 alin. 2 se aplică în mod corespunzător.” Din analiza dispoziţiilor legale invocate reiese că repunerea pe rol a cererii în ipoteza reglementată de art. 244 alin.1 pct. 2 C.pr.civ. are loc la momentul rămânerii definitive a hotărârii penale. Pe de altă parte, suspendarea judecăţii constituie sancţiunea procedurală care intervine în ipoteza neîndeplinirii de către reclamant a unor obligaţii procesuale. Mai mult, dispoziţiile art. 155 ind. 1 C.pr.civ. se referă la suspendarea judecăţii, ca fază a procesului civil. Or, în cauză cererea de repunere a cauzei pe rol a fost formulată de pârâtă, astfel că acesteia îi revenea obligaţia de a proba incidenţa ipotezei reglementate de dispoziţiile art. 244 alin.2 C.pr.civ.. Întrucât în cauză judecata fusese suspendată în temeiul art. 244 alin. 1 pct.2 C.pr.civ. iar dispoziţiile art. 155 ind. 1 C.pr.civ. se referă la suspendarea cursului judecăţii, nefiind aplicabile unei cereri de repunere a cauzei pe rol, respectiv dispoziţia legală menţionată sancţionează conduita părţii reclamante, Curtea apreciază că încheierea recurată a fost pronunţată cu aplicarea greşită a legii. Astfel, în condiţiile în care partea care a solicitat repunerea cauzei pe rol nu a făcut dovada soluţionării definitive a cauzei penale până la a cărei soluţionare s-a dispus suspendarea, soluţia care se impunea în cauză era respingerea cererii de repunere pe rol.

Constatând astfel incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.pr.civ., instanţa va admite recursul şi va modifica în tot încheierea, respingând cererea de repunere a cauzei pe rol.

2. Acțiune în constatare. Contract de închiriere. Interpretare clauze. Realizarea unui

acord de voință în privința unei promisiuni bilaterale de vânzare-cumpărare.

Art.304 pct.8 Cod procedură civilă 1865 Art.982 Cod civil 1864

12

Critica ce vizează strict modalitatea de interpretare a actului juridic denumit „contract de

închiriere” se încadrează în motivul de nelegalitate prevăzut de art.304 pct.8 C.pr.civilă de la 1865 şi urmează a fi analizat de instanţa de recurs.

Astfel, operaţiunea interpretării contractului, necesară pentru determinarea înţelesului exact al clauzelor contractuale, în strânsă corelaţie cu voinţa internă a părţilor, permite o corectă determinare a însăşi forţei obligatorii a acestuia.

Clauzele oricărui contract alcătuiesc un întreg şi astfel ele nu pot fi desprinse de contextul în care se încadrează, regulă de interpretare care rezultă din prevederile art.982 C.civil de la 1864, conform cărora „toate clauzele convenţiilor se interpretează unele prin altele, dându-se fiecărei înţelesul ce rezultă din actul întreg”.

Clauza inserată în cuprinsul art.3 din contract este specifică unui antecontract de vânzare-cumpărare şi interpretată în ansamblul întregului act (şi nu în afara contractului în ansamblu), dovedeşte, din nou, că intenţia părţilor a fost ca la momentul încheierii convenţiei, să realizeze un acord de voinţă în privinţa unei promisiuni bilaterale de vânzare-cumpărare.

Decizia civilă nr. 513/30.06.2014 Dosar nr. 15975/212/2012

1. Prin sentinţa civilă nr. 10228/26.07.2013, Judecătoria Constanţa a admis în parte

acţiunea formulată de reclamantul [...] în contradictoriu cu pârâta SC [...] SA CONSTANŢA, a constatat natura juridică a contractului nr. 32381/22.12.2008 încheiat de părţi drept antecontract de vânzare-cumpărare a apartamentului nr. …, …, situat în Constanţa, …, a dispus rezoluţiunea contractului astfel calificat şi obligarea pârâtei SC [...] SA CONSTANŢA la plata către reclamantă a sumei de 118.980,41 de lei cu titlu de daune interese.

A fost respinsă cererea privind instituirea dreptului de retenţie până la momentul plăţii actualizate a daunelor interese, ca neîntemeiată, precum şi cererea reconvenţională, pârâta fiind îndatorată la plata către reclamantă a sumei de 6282, cu titlu de cheltuieli de judecată.

S-a reţinut că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanţa la data de 25.06.2012 sub nr. 15975/212/2012, astfel cum a fost precizată la termenul din 24.10.2012, reclamantul [...] a chemat în judecată pârâta SC [...] SA, solicitând autorităţii judiciare să califice operaţiunea juridică constatată prin înscrisul intitulat Contract nr. …/22.12.2008 încheiat de părţi drept antecontract de vânzare-cumpărare a apartamentului nr. …, situat în Constanţa, …; totodată, reclamantul a solicitat să se dispună rezoluţiunea/rezilierea antecontractului de vânzare-cumpărare şi obligarea pârâtei la plata daunelor interese reprezentând ratele şi accesoriile facturate şi încasate de pârâtă ca preţ al apartamentului în litigiu, cu instituirea unui drept de retenţie până la momentul plăţii actualizate a daunelor interese şi cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Reclamantul relevă în susţinere că la data de 22.12.2008, ca urmare a ofertei făcute de pârâta SC [...] SA pentru vânzarea apartamentelor din blocul [...] situate în Constanţa, …, a încheiat cu aceasta contractul nr. 32381 pentru cumpărarea apartamentului nr. …, compus din 2 camere şi dependinţe, preluat în baza procesului verbal de predare din 12.01.2009; actul juridic încheiat, intitulat impropriu “contract de închiriere” a fost iniţiat de pârâtă, care s-a obligat ca, de la data încheierii acestui contract, să vândă în orice moment apartamentul dacă reclamanta îşi va exprima această opţiune; celelalte clauze, stabilite unilateral de către pârâtă, vizează modalitatea de plată a preţului în rate, eşalonat pe o perioadă de 10 ani, 9 luni şi 28 de zile, cuantumul de 700 de euro lunar, plata în avans a preţului în sumă de 7000 de euro pentru perioada 10.01.2009 - 28.10.2019 , precum şi alte obligaţii ce revin părţilor; aceste clauze, stabilite unilateral, sunt susceptibile de mai multe interpretări şi pentru stabilirea înţelesului lor, în calitate de parte contractantă cumpărător, a solicitat conducerii pârâtei să clarifice natura juridică a contractului; conducerea pârâtei, analizând

13

sesizarea şi conţinutul contractului, a stabilit că forma de închiriere este imperfectă, iar actul încheiat reprezintă o vânzare-cumpărare, plata ratelor fiind considerată ca parte a preţului; la 9.09.2011, reclamanta a solicitat conducerii pârâtei SC [...] SA - alături de alţi beneficiari cumpărători - perfectarea contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică; pârâta a propus un al doilea antecontract de vânzare-cumpărare, suprapus pe cel iniţial, cu clauze împovărătoare, rezultând că nu înţelege să-şi execute obligaţiile asumate prin antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 22.12.2008.

Pârâta SC [...] SA CONSTANŢA a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată; a invocat excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, raportat la capetele de cerere privind rezoluţiunea contractului încheiat de părţi şi plata de daune interese reprezentate de ratele şi accesoriile facturate de pârâtă ca preţ al apartamentului în litigiu; în ce priveşte fondul cauzei, s-a arătat că între părţi s-a încheiat contractul de închiriere nr. …/22.12.2008, având ca obiect închirierea, pentru o perioadă de 10 ani a apartamentului nr. … din blocul [...] situate pe …; natura contractului poate fi determinată uşor, clauzele sunt enunţate în termeni clari şi dau posibilitatea părţilor şi instanţei de judecată să identifice voinţa reală manifestată la data semnării contractului; prezenţa clauzei din art.3 nu schimbă natura contractului, cu atât mai mult cu cât există şi clauza potrivit căreia părţile convin ca acest contract nu poate fi interpretat ca un contract de leasing.

Reconvenţional, pârâta a solicitat constatarea rezilierii contractului de închiriere nr. …/22.12.2008, evacuarea reclamantului din apartamentul nr. …, obligarea reclamantului la plata sumei de 8804,88 lei reprezentând contravaloarea chiriei aferente imobilului pentru lunile mai - septembrie 2012, precum şi la plata penalităţilor de întârziere calculate de la data scadenţei până în prezent şi acordarea lor în continuare până la achitarea debitului restant; pârâta reconvenientă subliniază că rezilierea contractului de închiriere are drept temei art. 6 din contract, potrivit căruia neplata la termen a 3 chirii va fi considerată o încălcare a contractului, având drept consecinţă rezilierea de drept a contractului, fără somaţie, fără punerea în întârziere şi fără intervenţia instanţelor judecătoreşti sau o altă formalitate prealabilă; reclamanta nu a mai achitat chiria datorată încă din luna iunie 2012, iar în cazul rezilierii contractului pentru neplata chiriei, chiriaşul este obligat să elibereze imediat şi să predea apartamentul închiriat, precum şi să achite toate obligaţiile de plată rezultate din contract.

Prin încheierea de şedinţă din 9.01.2013, Judecătoria Constanţa a respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune raportat la capătul de cerere privind rezoluţiunea contractului încheiat de părţi şi la plata de daune interese.

Pe fond a reţinut că natura juridică a contractului nr. …/22.12.2009 se va determina în funcţie de clauzele contractuale cuprinse în actul juridic încheiat de părţi şi de conduita lor în executarea acestui contract; potrivit acestui contract (cap. II ) primul, în calitate de locator închiriază, iar al doilea, în calitate de locatar, ia cu chirie apartamentul nr. …; potrivit cap. III, termenul de închiriere este de 10 ani 9 luni şi 28 zile cu începere de la data de 01.01.2009 şi este valabil până la data de 28.10.2019; la data semnării contractului, locatorul se obligă să vândă în orice moment, pe perioada de derulare a prezentului contract de închiriere, locatarului, dacă acesta îşi exprimă opţiunea de vânzare-cumpărare a apartamentului cu condiţia ca suma achitată să reprezinte integral suma rămasă de încasat până la expirarea contului; în baza cap. IV, chiria aferentă apartamentului închiriat este lunară, în sumă de 707 euro/lună; chiriaşul va achita şi toate taxele locale sau centrale apartamentului închiriat, precum şi costurile aferente prin administrare proprie, prin asociaţia de locatari pentru întreţinerea imobilului; la data încheierii prezentului contract, locatarul va achita în avans echivalentul a 7000 de euro, respectiv suma de 27.513,50 lei, reprezentând chiria pentru ultimele 9 luni şi 28 de zile, respectiv perioada 01.01.2009-28.10.2019.

Se constată că voinţa reclamantului a fost în sensul cumpărării apartamentului în discuţie; o dovadă în sensul că nici voinţa pârâtei nu a fost în sensul încheierii contractului de închiriere este

14

reprezentată de răspunsul acesteia la solicitarea reclamantei în sensul definitivării contractului de vânzare - cumpărare, în care se menţionează în termeni foarte clari că actul încheiat are o formă imperfectă, iar conducerea societăţii a ajuns la concluzia că acesta trebuie modificat, devenind contract de vânzare-cumpărare.

Stabilirea unei perioade de închiriere de 10 ani, 9 luni şi 28 de zile (termen ce a fost ulterior modificat prin act adiţional din data de 12.10.2010), precum şi fixarea unui cuantum total al chiriei egal cu preţul apartamentului dă naştere în mod întemeiat ideii că părţile au avut în vedere încheierea unui antecontract de vânzare-cumpărare având ca obiect acest apartament (plata preţului a fost stabilită în rate); pârâta şi-a asumat obligaţia de a vinde în orice moment acest apartament pe perioada de derulare a contractului şi a fost de acord, ca la momentul exprimării opţiunii de cumpărare a apartamentului, “chiria” achitată până la acel moment, să fie considerată ca parte din preţ.

Potrivit primei instanţe, la nivelul anului 2008 (precum şi în prezent), o persoană nu ar achita o chirie în cuantum de 707 euro/lunar (3110,8 lei), deşi nu deţine o locuinţă proprie, nu sunt necesare cunoştinţe speciale în domeniu imobiliar, pentru a aprecia că o chirie de 707 euro/lună este într-un cuantum foarte ridicat pentru un apartament nemobilat, în suprafaţă de 56,88 mp, aspect ce întăreşte concluzia că voinţa reclamantei la momentul încheierii contractului a avut în vedere transmiterea proprietăţii asupra acestui apartament.

Având în vedere neexecutarea obligaţiei ce revenea pârâtei, s-a dispus rezoluţiunea contractului nr. 32382/22.12.2008 intervenit între părţi, astfel cum a fost calificat de instanţă; daunele interese reprezintă echivalentul bănesc pe care debitorul îl datorează creditorului pentru executarea parţială, defectuoasă sau neexecutarea obligaţiei; reclamantul a solicitat cu titlu de despăgubiri ratele şi accesoriile facturate şi încasate de pârâtă ca preţ al apartamentului în litigiu; pentru determinarea acestei sume, s-a efectuat în cauză raportul de expertiză contabilă întocmit de expert [...], stabilindu-se această valoare la suma de 118.980,54 lei.

Solicitarea de a se institui în favoarea reclamantului un drept de retenţie asupra imobilului până la plata daunelor interese a fost considerată ca neîntemeiată şi a fost respinsă de instanţă.

Cererea reconvenţională a fost, de asemenea, respinsă ca neîntemeiată, reţinându-se că din moment ce reclamanta şi-a manifestat voinţa de a cumpăra apartamentul, iar pârâta a refuzat, reconvenienta nu se poate prevala de propria conduită şi solicita rezilierea actului; reclamantul are o justificare pentru neplata ratelor lunare, prin invocarea neexecutării contractului de către pârâta care, contrar prevederilor acestuia, nu a procedat la încheierea contractului de vânzare-cumpărare, deşi a fost notificată de către reclamantă în acest sens.

2. Prin decizia civilă nr.94/16.04.2014, Tribunalul Constanţa a respins ca nefundat apelul promovat de către apelanta pârâtă S.C. „[...]” S.A. Constanţa împotriva sentinţei civile nr. 10228/26.07.2013, pronunţată de Judecătoria Constanţa şi a obligat apelanta la plata sumei de 1500 lei – cheltuieli de judecată (onorariul apărătorului ales) în favoarea intimatului.

A reţinut instanţa că prin apelul formulat, pârâta reconvenientă a arătat că hotărârea primei instanţe este nelegală şi netemeinică, întrucât în mod greşit a dispus instanţa de fond respingerea excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune; termenul de prescripţie a început să curgă la data semnării contractului – 22.12.2008, acesta fiind împlinit atât în raport de data introducerii acţiunii – 25.06.2012, cât şi de momentul demarării procedurii concilierii prealabile; eronată este şi calificarea juridică a contractului, între părţi fiind încheiat un contract de închiriere pe o durată de 10 ani a unui apartament; clauzele contractuale erau clare, prevederile art. 3 (prin care locatorul exprimă promisiunea vânzării bunului către locatar, dacă acesta îşi exprimă opţiunea de cumpărare a apartamentului) nefiind susceptibile a schimba natura contractului, cu atât mai mult cu cât există şi clauza potrivit căreia contractul nu poate fi interpretat ca fiind unul de leasing ; în mod neîntemeiat s-a respins cererea reconvenţională, întrucât reclamanta pârâtă nu şi-a îndeplinit obligaţia de plată a chiriei, rezilierea de plin drept a contractului de chirie fiind comunicată acesteia, iar intimata nu a

15

investit instanţa cu o cerere de constatare a nulităţii notificării de reziliere; din acest punct de vedere, evacuarea din apartament şi obligarea intimatului reclamant la plata chiriei restante şi a penalităţilor de întârziere erau doar consecinţa firească a rezilierii.

S-a apreciat de către instanţa de apel că excepţia prescripţiei dreptului la acţiune a fost respinsă în mod judicios de către instanţa de fond, fiind neîntemeiate susţinerile apelantei legate de momentul de la care a început a curge termenul de prescripţie al dreptului la acţiune.

Dreptul de a se prevala de sancţiunea rezoluţiunii contractului şi de a cere despăgubiri poate fi exercitat de la data la care o parte semnatară nu îşi mai execută obligaţiile contractuale; apelanta şi-a încălcat obligaţia stipulată în contractul părţilor – de a vinde intimatului reclamant imobilul la momentul la care aceasta îşi manifestă intenţia de cumpărare – exprimându-şi refuzul de perfectare a actului, prin adresa comunicată apelantei la data de 09.09.2011.

Doar ulterior acestei date, la care intimatul a cunoscut refuzul apelantei de a respecta clauzele antecontractului …/22.12.2008, a luat naştere dreptul său la acţiune.

În ce priveşte criticile apelantei în referire la modul de soluţionare al fondului cauzei, Tribunalul a constatat că prin intermediul motivelor de apel, apelanta nu a invocat apărări noi, reluând considerentele invocate prin întâmpinare şi cererea reconvenţională; în raport de probele existente în cauză, calificarea juridică a actului civil încheiat de părţi - ca antecontract de vânzare cumpărare – este corectă.

Potrivit instanţei de apel, valoarea ratei lunare – de 707 euro – nu se justifică drept o simplă chirie , în raport de suprafaţa redusă a imobilului şi de achitarea avansului iniţial de 7.000 euro la momentul încheierii antecontractului (sumă de asemenea însemnată); specifică antecontractului de vânzare - cumpărare este clauza potrivit căreia intimatul putea opta pentru cumpărarea apartamentului, sub condiţia achitării integrale a sumei rămase de încasat până la expirarea contractului; în cazul încheierii unui contract de închiriere, respectiva rată lunară ar fi fost echivalentul dreptului de folosinţă al imobilului, fără a mai profita cumpărătorului , fiind lipsită de cauză juridică reţinerea tuturor acestor rate ca parte din preţul de vânzare ; voinţa societăţii reconveniente de a vinde imobilul este confirmată şi prin adresele nr. 469 şi 630 emise la datele de 19.01.2012 şi 25.01.2012 , prin care apelanta face referire la plata ratelor apartamentului şi la necesitatea completării şi modificării contractelor încheiate în anul 2008, acestea urmând a deveni contracte de vânzare cumpărare autentice.

În ce priveşte cererea reconvenţională, s-a apreciat că apelanta pârâtă nu poate invoca propria culpă în neexecutarea antecontractului, refuzul intimatei reclamante de a achita ratele restante din preţul imobilului fiind justificat de refuzul apelantei de a încheiat contractul de vânzare cumpărare.

3. Împotriva deciziei civile nr.94/16.04.2014 a Tribunalului Constanţa, a declarat recurs apelanta pârâtă SC [...] SA Constanţa, susţinând nelegalitatea hotărârii instanţei de apel din perspectiva motivului de recurs prevăzut de art.304 pct.8 C.pr.civilă de la 1865, respectiv interpretarea greşită a actului juridic dedus judecăţii şi schimbarea înţelesului lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia. Susţine recurenta că în mod nelegal instanţa de apel a calificat natura juridică a contractului în litigiu ca antecontract de vânzare-cumpărare, contrar voinţei părţilor şi clauzelor neechivoce din contract.

Astfel, contractul cuprinde clauze specifice închirierii, se reglementează chiria lunară şi modalitatea de plată, obligaţiile specifice chiriaşului, temeiurile de reziliere a contractului de închiriere.

Conform art.3 din contract, locatarul avea posibilitatea ca, oricând pe parcursul derulării contractului de închiriere, să-şi exprime intenţia de cumpărare a imobilului închiriat, prezenţa acestei clauze nu schimbă, în opinia recurentei, natura contractului, astfel cum se acreditează în hotărâre, cu atât mai mult cu cât există şi clauza potrivit cu care părţile convin că acest contract nu poate fi interpretat ca un contract de leasing.

16

Se arată că împrejurările relevate în hotărâre, privitoare la cuantumul mare al chiriei şi durata contractului, nu sunt edificatoare în susţinerea tezei potrivit căreia voinţa internă a părţilor a fost alta decât cea exprimată în acţiune, iar pe de altă parte, dacă într-adevăr voinţa părţilor ar fi fost aceea de a încheia un antecontract de vânzare-cumpărare, şi nu un contract de închiriere, nu exista nici un impediment legal ca părţile să încheie acest act.

Susţine recurenta şi respingerea neîntemeiată a apelului care vizează cererea reconvenţională, învederând că în raport de criticile anterioare, instanţa de apel a apreciat incorect că pârâta nu poate invoca propria culpă în neexecutarea contractului şi că refuzul intimatei reclamante de a achita ratele restante din preţul imobilului este justificat de refuzul apelantei de a încheia contractul de vânzare-cumpărare.

Prin întâmpinarea formulată, intimatul reclamant [...] a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că susţinerile formulate nu sunt încadrate în motivele limitativ arătate de art.304 C.pr.civilă de la 1865, recurenta a invocat, în fapt, aspecte vizând fondul cauzei, reluând motivele din întâmpinarea şi cererea reconvenţională, şi că instanţa a soluţionat cauza în limitele cadrului procesual stabilit de reclamant şi cererea reconvenţională formulată de SC [...] SA Constanţa.

4. Examinând decizia civilă recurată, prin prisma criticilor formulate, Curtea de Apel constată că recursul nu este fondat, pentru următoarele argumente:

Se constată că recurenta pârâtă a încadrat criticile formulate în motivul de nelegalitate prevăzut de art.304 pct.8 C.pr.civilă de la 1865, potrivit căruia „interpretând greşit actul juridic dedus judecăţii, instanţa a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic ala cestuia”.

Acest motiv de recurs presupune existenţa unui act juridic, temei al acţiunii, pentru care recurentul să considere că este un act clar, „vădit neîndoielnic”, cu clauze precise, a cărui natură sau înţeles au fost schimbate de instanţă, fără ca prin acest motiv să se pună în discuţie probatoriul din care a rezultat interpretarea dată de judecător.

Chiar dacă în cererea de recurs sunt reluate o mare parte din apărările formulate în faţa instanţelor de fond, apreciem că acea critică ce vizează strict modalitatea de interpretare a actului juridic denumit „contract de închiriere” se încadrează în motivul de nelegalitate prevăzut de art.304 pct.8 C.pr.civilă de la 1865 şi urmează a fi analizat de instanţa de recurs.

Astfel, operaţiunea interpretării contractului, necesară pentru determinarea înţelesului exact al clauzelor contractuale, în strânsă corelaţie cu voinţa internă a părţilor, permite o corectă determinare a însăşi forţei obligatorii a acestuia.

Clauzele oricărui contract alcătuiesc un întreg şi astfel ele nu pot fi desprinse de contextul în care se încadrează, regulă de interpretare care rezultă din prevederile art.982 C.civil de la 1864, conform cărora „toate clauzele convenţiilor se interpretează unele prin altele, dându-se fiecărei înţelesul ce rezultă din actul întreg”.

Se adaugă acestui principiu de interpretare a contractului şi regula analizată şi reţinută de către ambele instanţe, conform căreia „interpretarea contractelor se face după intenţia comună a părţilor contractante, iar nu după sensul literal al termenilor”.

Analizat astfel, şi ţinând seama de contextul şi împrejurările de fapt în care „contractul de închiriere” a fost încheiat, şi care nu sunt contestate de către societatea recurentă, respectiv oferta de vânzare a apartamentelor către persoane care nu deţineau întreaga sumă stabilită ca preţ al vânzării, ţinând seama de inserarea în contract a mai multor elemente care depăşesc limitele unei închirieri – chiria lunară în cuantum de 707 euro/lună pentru un apartament situat nu într-o zonă centrală a oraşului, în suprafaţă de numai 56,88 mp, fără amenajări interioare deosebite, plata anticipată a unei sume considerabile, respectiv 7.000 Euro, pentru ultimele 9 luni şi 28 de zile din perioada menţionată, perioada mare de închiriere, determinată până la indicarea ultimei zile, respectiv 10 ani, 9 luni şi 28 zile, probează, fără dubiu, că părţile nu au avut în vedere închirierea locuinţei, ci vânzarea acesteia la momentul la care reclamantul [...] îşi exprimă opţiunea de cumpărare, respectiv în momentul în care deţine întreg preţul vânzării.

17

Clauza inserată în cuprinsul art.3 din contract este specifică unui antecontract de vânzare-cumpărare şi interpretată în ansamblul întregului act (şi nu în afara contractului în ansamblu), dovedeşte, din nou, că intenţia părţilor a fost ca la momentul încheierii convenţiei, să realizeze un acord de voinţă în privinţa unei promisiuni bilaterale de vânzare-cumpărare.

Operaţiunea de interpretare a contractului, prin aplicarea regulilor generale şi specifice de interpretare, a fost realizată în mod corect de către instanţele de fond, neputând fi reproşat acestora greşita interpretare şi, în consecinţă, schimbarea naturii ori înţelesului lămurit şi vădit neîndoielnic al actului juridic.

Dat fiind această interpretare a contractului încheiat între părţi, şi soluţia cererii reconvenţionale este corectă şi chiar dacă, tot ca o consecinţă a admiterii cererii principale, nu mai există temeiul folosinţei locuinţei, evacuarea reclamantului nu poate fi dispusă ca o consecinţă a propriei sale pretenţii dovedite şi pe un alt temei decât cel invocat de recurentă.

Faţă de argumentele de fapt şi de drept expuse, în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civilă de la 1865, Curtea de Apel va respinge recursul ca nefondat.

3. Acțiune în răspundere delictuală. Obligarea pârâților la încetarea publicării de

articole denigratoare care aduc atingere onoarei, reputației și drepturilor de autor. Acordarea de daune morale pentru prejudiciul de imagine suferit, proporţional cu ingerinţa produsă.

Art. 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului

Pârâtele - persoane fizice au publicat în ziarul „[...] de Constanţa”, în cursul anilor 2006-2007, un număr de 18 articole având ca subiect activitatea profesională a intimatei reclamante, aceasta din urmă invocând producerea unui prejudiciu de imagine ce au îndreptăţit-o să solicite daune morale pentru atingerea adusă onoarei, reputaţiei şi drepturilor de autor ale acesteia.

În jurisprudenţa constantă a CEDO relativ la respectarea dreptului de liberă exprimare, conferit de art. 10 din Convenţie, se arată că „îndatoririle şi responsabilităţile inerente exerciţiului libertăţii de exprimare impun jurnaliştilor ca în relatările pe care ei le fac privitoare la problemele de interes general, să acţioneze cu bună credinţă, în aşa fel încât să furnizeze informaţii exacte şi demne de a fi considerate credibile, cu respectarea deontologiei profesionale.”

În cauză, se observă, pe de o parte, că nu s-a făcut dovada veridicităţii afirmaţiilor conţinute în articolele jignitoare la adresa reclamantei intimate, cu privire la presupusele fapte pe care demersul jurnalistic le-a reclamat, iar pe de altă parte, stilul editorial a fost caracterizat prin judecăţi de valoare cu privire la calităţi personale ale subiectului în cauză în aceste articole, ce nu se puteau preta la demonstrarea exactităţii lor, folosirea acestor cuvinte jignitoare fiind excesivă, cu depăşirea limitelor conferite de art. 10 din Convenţie.

Prin urmare, fapta ilicită, săvârşită cu vinovăţie de către recurentele pârâte, care au avut reprezentarea acţiunilor lor, a determinat producerea unui prejudiciu de imagine asupra persoanei intimatei reclamante, ce îndreptăţeşte la repararea sa prin acordarea de despăgubiri pentru daunele morale suferite.

Decizia civilă nr. 281/17.03.2014 Dosar nr. 336/36/2011

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanţa sub nr. 982/212/2007 reclamanta

[...] a solicitat instanţei ca, în contradictoriu cu pârâţii SC [...] SRL, [...], [...], [...] şi [...] să dispună: obligarea pârâţilor la încetarea publicării de articole denigratoare care aduc atingere onoarei, reputaţiei şi drepturilor de autor, obligarea pârâţilor la amenzi civile de 1000 lei pe zi în favoarea statului, pe zi de întârziere, de la data pronunţării sentinţei şi până la data încetării publicării de

18

articole, obligarea pârâţilor la plata sumei de 100.000 lei reprezentând daune morale, obligarea la publicarea, pe cheltuiala pârâţilor, a hotărârii ce se va pronunţa, într-un cotidian local şi unul central, precum şi obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că în perioada iulie 2006 – ianuarie 2007, prin publicarea unui număr de 18 articole în cotidianul „[...] de Constanţa”, semnate de pârâţii [...] şi [...], a fost suspusă unei campanii obsesive de denigrare şi calomniere, fiindu-i aduse acuzaţii grave, nefondate, cu multe neadevăruri şi formulate într-un limbaj suburban, plin de expresii jignitoare.

Prin această campanie de presă nu s-a urmărit o corectă informare a opiniei publice ci obţinerea demisiei reclamantei din funcţia de decan al Facultăţii de Ştiinţe Economice din cadrul Universităţii „[...]” Constanţa, creşterea tirajului şi a numărului de exemplare vândute ale publicaţiei. Arată reclamanta că, în cuprinsul acestor articole se fac afirmaţii cu privire la presupuse fapte de plagiat şi primire de mită pentru vinderea subiectelor de la examenul de admitere la facultate şi pentru susţinerea examenului de licenţă.

A arătat reclamanta că, prin publicarea acestor articole în presă, i-a fost cauzat un important prejudiciu moral, fiind adusă atingere onoarei, cinstei, demnităţii, prestigiului, reputaţiei şi dreptului la nume şi la imagine, precum şi prestaţiei instituţiei publice a cărei angajată este.

La termenul din 18.12.2007 reclamanta a renunţat la judecarea cererii formulate în contradictoriu cu pârâtul [...].

Prin sentinţa civilă nr.1151/03.03.2008 pronunţată de Judecătoria Constanţa, s-a dispus respingerea acţiunii civile formulate de reclamanta [...] în contradictoriu cu pârâta [...] ca neîntemeiată, admiterea în parte a acţiunii civile formulate în contradictoriu cu pârâţii SC [...] SRL, [...] si [...] şi obligarea acestora la plata către reclamantă a sumei de 50 000 lei reprezentând daune morale. Totodată, s-a dispus obligarea pârâţilor SC [...] SRL, [...] si [...] la publicarea intr-un cotidian local si intr-un cotidian central, pe cheltuiala lor, a sentinţei civile.

Prin aceeaşi hotărâre s-a dispus şi respingerea cererii reclamantei de obligare a pârâţilor la încetarea publicării de articole denigratoare şi de obligare a pârâţilor la plata de amenzi civile. S-a mai dispus obligarea pârâţilor SC [...] SRL, [...] și [...] la plata către reclamantă a sumei de 1638,5 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinţei civile nr. 1151/03.03.2008 pronunţată de Judecătoria Constanţa au formulat recurs pârâţii SC [...] SRL, [...] și [...], solicitând modificarea în tot a sentinţei recurate şi respingerii acţiunii formulate de reclamanta [...], arătând că dreptul la libera exprimare este garantat de dispoziţiile Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, iar libertatea presei a fost reţinută în numeroase decizii ale Curţii Europene a Drepturilor Omului.

Totodată, a declarat recurs şi reclamanta [...], apreciind că se impune admiterea integrală a capetelor de cerere şi faţă de toţi pârâţii chemaţi în judecată, iar valoarea daunelor morale acordate este insuficientă în raport cu prejudiciul suferit.

Prin decizia Tribunalului Constanţa nr. 466/17.09.2008 pronunţată în dosar nr. 982/212/2007 s-a dispus admiterea recursurilor declarate, casarea în tot a hotărârii atacate şi reţinerea cauzei spre competentă soluţionare în fond la Tribunalul Constanţa – secţia comercială. În motivarea deciziei s-a reţinut că instanţa a fost investită cu soluţionarea unei acţiuni al cărei capăt principal de cerere este obligaţia de a face, neevaluabilă în bani. În plus, faţă de calitatea de comerciant a pârâtei S.C. [...] S.R.L., sunt incidente dispoziţiile art. 2 pct. 1 lit. a C.pr.civ., ce atribuie competenţa de soluţionare a acţiunilor de acest fel în favoarea tribunalului.

Urmare deciziei de casare, pe rolul Tribunalului Constanţa a fost înregistrată prezenta cauză, sub nr. 2515/118/2009.

La termenul de judecată din data de 21.05.2009, instanţa a dispus admiterea excepţiei inadmisibilităţii cererii de obligare a pârâţilor la plata daunelor morale, dedusă din nerespectarea dispoziţiilor art. 7201 C.pr.civ., urmare neefectuării de către reclamantă a procedurii concilierii prealabile.

19

Ulterior, la data de 27.07.2009, reclamanta [...] a formulat o nouă acţiune înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanţa sub nr. 21.652/212/2009, prin care a solicitat obligarea pârâtelor SC [...] SRL, [...], [...] si [...] la încetarea publicării articolelor denigratoare şi la plata sumei de 100.000 lei, reprezentând daune morale.

La termenul de judecată din data de 18.02.2010, instanţa a dispus admiterea excepţiei conexităţii dosarului nr. 21.652/212/2009 cu prezenta cauză, între cele două cauze existând o strânsă legătură, faţă de capătul principal de cerere din acţiunea introdusă pe rolul Judecătoriei Constanţa (obligaţie de a face neevaluabilă în bani) competenţa de soluţionare a dosarelor conexate aparţinând Tribunalului Constanţa.

Totodată, prin încheierea din data de 23.02.2010 s-a dispus respingerea excepţiei inadmisibilităţii acţiunii având ca obiect obligarea pârâţilor de despăgubiri civile reprezentând daune morale ca nefondată. Prin sentinţa civilă nr. 4255 din 30.07.2010 Tribunalul Constanţa a respins acţiunea formulată de reclamanta [...] în contradictoriu cu pârâta [...], ca nefondată, a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta [...] în contradictoriu cu pârâtele S.C. [...] S.R.L., [...] şi [...], a obligat pârâţii S.C. [...] S.R.L., [...] şi [...] la plata, în solidar, către reclamanta [...] a sumei de 60.000 lei, reprezentând despăgubiri civile pentru daune morale.

A obligat pârâţii S.C. [...] S.R.L., [...] şi [...] la publicarea în ziarul [...] de Constanţa şi într-un cotidian central a prezentei hotărâri.

A respins restul capetelor de cerere, privind obligarea pârâţilor la încetarea publicării de articole defăimătoare la adresa reclamantei şi de obligare a pârâţilor la plata unei amenzi civile, ca nefondate.

Totodată a obligat pârâţii S.C. [...] S.R.L., [...] şi [...] la plata către reclamanta [...] a sumei de 1.666,6 lei fiecare, reprezentând cheltuieli judiciare. Pentru a pronunţa astfel tribunalul a avut în vedere următoarele:

În perioada 18 iulie 2006 – 18 ianuarie 2007 au fost publicate în cotidianul „[...] de Constanţa” un număr de 18 articole în cuprinsul cărora se aduc următoarele acuzaţii de fapt: plagierea de către reclamantă a lucrării MARKETING, apărută în octombrie 2000 la editura Uranus – Bucureşti, având drept coordonator pe prof. Virgil Balaure, precum şi a lucrării MARKETING apărută în anul 1992 la editura Marketer Bucureşti.

S-a afirmat că la conceperea lucrărilor intitulate MARKETING, apărută în octombrie 2000 la editura Expert - Bucureşti, precum şi a lucrării TEORIE ŞI PRACTICĂ ÎN CERCETAREA DE MARKETING, apărută în anul 1998 la editura Expert Bucureşti, reclamanta [...] ar fi plagiat pasaje întregi din lucrările apărute anterior. Se mai reţine în articolele menţionate că la baza promovării reclamantei în funcţia de decan a Universităţii [...] Constanţa ar fi stat cele două lucrări plagiate, precum şi că reclamanta ar fi fost surprinsă în timp ce lua mită pentru vinderea subiectelor pentru examenul de admitere şi de licenţă la aceeaşi universitate.

Totodată, instanţa a constatat că pârâta [...] este semnatara doar a două dintre articolele indicate în cuprinsul cererii de chemare în judecată, celelalte 16 articole fiind semnate sub numele de [...]. Însă, din adresa nr. 8242/2007 emisă de ITM Constanţa, din adresa depusă de pârâta SC [...] SRL şi din răspunsurile date de această pârâtă la interogatoriu a rezultat că autorul [...] nu este angajatul societăţii pârâte, acest nume fiind un pseudonim folosit de redacţie pentru semnarea articolelor publicate pe baza sesizărilor provenite de la cetăţeni.

Pe cale de consecinţă, pentru afirmaţiile cuprinse în articolele semnate sub numele de [...], instanţa a apreciat că răspunderea aparţine redacţiei cotidianului [...] de Constanţa, şi anume redactorul şef [...] şi prin redactor şef adjunct [...]. În acest sens, instanţa a reţinut că, în calitatea lor de redactor şef şi redactor şef adjunct, cele două pârâte au stabilit şi coordonat politica editorială a cotidianului, au verificat articolele scrise şi au aprobat implicit publicarea lor, având cunoştinţă de publicarea fiecăruia dintre articole, şi asumându-si astfel răspunderea pentru conţinutul acestora.

20

În ceea ce priveşte răspunderea civilă a pârâtei S.C. [...] S.R.L., instanţa a avut în vedere dispoziţiile art.1000 alin.3 c.civ., potrivit cărora comitenţii răspund de prejudiciul cauzat de prepuşii lor în funcţiile ce li s-au încredinţat. Cu privire la pârâta [...], instanţa a reţinut că aceasta nu a săvârşit nicio faptă ilicită de natură a atrage răspunderea civil delictuală, întrucât, în calitatea de director general, aceasta nu avea atribuţii de a se implica în politica editorială, nu verifica şi nu aproba publicarea articolelor, având doar atribuţii manageriale, motiv pentru care acţiunea formulată în contradictoriu cu aceasta s-a respins ca nefondată.

A mai reţinut instanţa că libertatea de exprimare reprezintă un drept esenţial într-o societate democratică şi este garantat prin dispoziţiile art. 30 din Constituţia României. Acest drept esenţial este supus unor limitări, prin chiar dispoziţiile constituţionale şi ale Convenţiei europene a Drepturilor omului, potrivit dispoziţiilor art. art. 30 alin. 6 din Constituţie.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin jurisprudenţa sa, în mod constant a reţinut rolul deosebit de important al presei în asigurarea democraţiei, statuând chiar rolul acesteia indispensabil de câine de pază al democraţiei, prin dreptul şi îndatorirea presei de a aduce la cunoştinţa publicului chestiuni ce privesc viaţa societăţii, presa furnizând publicului unul dintre mijloacele de a cunoaşte şi de a-şi forma o părere referitoare la atitudinea unor persoane care ocupă funcţii publice.

A mai reţinut Curtea că, în exercitarea acestui rol, presa poate recurge şi la un ton incisiv, provocator, exagerat, cu respectarea însă a unor limite care ţin de protecţia reputaţiei şi a drepturilor celuilalt. Totodată, Curtea a mai subliniat că trebuie făcută distincţie cu privire la afirmaţiile reţinute într-un articol de presă, între acuzaţiile de fapt, pentru care este necesară existenţa unor indicii temeinice şi judecăţile de valoare, cele din urmă neputând fi supuse unei probări a exactităţii lor, iar o judecată de valoare se poate dovedi excesivă dacă este lipsită de orice fundament de fapt.

Instanţa a reţinut că prin acuzarea reclamantei de plagierea a două lucrări apărute anterior şi a vânzării subiectelor pentru examenul de admitere şi licenţă al cărei decan era la momentul publicării articolelor, s-au adus acesteia acuze de fapt deosebit de grave, constând în săvârşirea unor infracţiuni prevăzute de legea drepturilor de autor şi codul penal.

Prin rezoluţia nr. 1604/P/28.11.2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de numita [...] pentru săvârşirea infracţiunilor de luare de mită, trafic de influenţă şi a infracţiunii prevăzute de art.141 din Legea 8/1996 a drepturilor de autor, reţinându-se că sunt incidente dispoziţiile art. 10 lit. a (fapta nu există), art. 10 lit. d ( fapta nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii) şi respectiv ale art. 10 lit. g ( a intervenit prescripţia) din Codul de procedură penală.

Instanţa a reţinut că nu au fost administrate probe care să confirme veridicitatea acuzelor de fapt aduse la adresa reclamantei prin articolele publicate în mod repetat.

Chiar dacă nu se poate impune pârâţilor efectuarea, anterior publicării articolelor, a unor cercetări ample în sensul confirmării veridicităţii celor susţinute (chiar pârâta S.C. [...] S.R.L. arătând în cuprinsul interogatoriului că s-au avut în vedere sesizări ale cetăţenilor şi anchete desfăşurate de angajaţii societăţii), nu mai puţin adevărat este că deontologia profesiei de jurnalist implică deţinerea, la momentul formulării unor acuze de fapt la adresa unei persoane, a unor minime indicii temeinice care să susţină veridicitatea conţinutului celor relatate.

Ori, instanţa a reţinut că pârâţii nu a făcut dovada deţinerii unor minime informaţii care să fi justificat formularea unor acuze deosebit de serioase (săvârşirea unor infracţiuni) la adresa reclamantei. De altfel, pârâţii persoane fizice nu s-au prezentat în instanţă în vederea administrării probei cu interogatoriu, instanţa apreciind atitudinea acestora, prin raportare la dispoziţiile art. 225 C.pr.civ., ca un început de dovadă în sensul confirmării susţinerilor reclamantei [...] sub aspectul caracterului fals al conţinutului articolelor.

21

Chiar dacă în cuprinsul articolelor se fac aprecieri cu privire la activitatea desfăşurată de reclamantă în calitate de decan, exercitând astfel o funcţie publică şi de interes general, modalitatea în care se aduc la cunoştinţa publicului aceste informaţii delimitează sfera licitului de cea a ilicitului civil.

Instanţa a constatat că, în chiar titlul articolelor publicate, se folosesc cuvinte ce au un vădit caracter insultător, jignitor la adresa reclamantei şi lipsa bunei credinţe a pârâţilor rezultă şi din refuzul publicării unui drept la replică.

Pe cale de consecinţă, modalitatea jignitoare în care s-au formulat aceste judecăţi de valoare, culminând cu cererea repetat