Buletinul Asociatiei Balint

Periodic trimestrial. Volumul XV. Nr. 57. Martie 2013BalintBuletinul Asociației

ORTHOREXIA NERVOSA - ON THE bOuNdARy Of cIVIlIzATION HARmS ANd ObSESSIONn Dr. Márta Varga

EXpERIENțA mEA cu gRupuRIlE bAlINTn Dr. Harmathy Éva

dEpRESIA îN AccIdENTul VASculAR cEREbRAln Carmen Bumbu, Andreea Ciornei

STudIu dE cAzn Dr. Iuliu Burbea

THE EmpOwERmENT cONcEpT ANd bAlINT gROupSn Yuval Shorer, Stanley Rabin, Aya Biederman, Asher Shiber,

Yitzchak Ben- Zion, Meir Nadav, Benyamin Maoz

Buletinul AsociAţiei BAlint, vol. xv., nr. 57, mArtie 2013

Cuprins

Cuprins Prezentarea Asociației Balint din România 2

ORthORexiA NeRvOsA - on the boundary of civilization harms and obsessionn Dr. Márta varga, institute of Behavioural sciences, semmelweis University, Budapest, hungary 4

experiența mea cu grupurile Balint n dr. harmathy Éva, medic de familie pensionar, Budapesta - traducere din limba maghiară: Psiholog dr. Görög ilona, Braşov 8

Depresia în accidentul vascular cerebral n Carmen Bumbu - spitalul Clinic de Psihiatrie “Prof. Dr. Alex Obregia” Bucureşti, România, Andreea Ciornei - spitalul Clinic de Psihiatrie “Prof. Dr. Alex Obregia” Bucureşti, România 11

studiu de caz n Dr. iuliu Burbea - Constanța 18

the empowerment Concept and Balint Groups n Yuval shorer, stanley Rabin, Aya Biederman, Asher shiber, Yitzchak Ben- Zion, Meir Nadav, Benyamin Maoz - Department of Psychiatry, soroka University Medical Center, Beersheba, israel and Division of Psychiatry and Division of Family Medicine, Faculty for health sciences, Ben GurionUniversity of the Negev, Beersheba, israel 23

Știri din viața asociației n Dr. Albert veress, Miercurea Ciuc 27

www.asociatiabalint.ro

Martie 2013, Volumul XV, Nr. 57 n Periodic trimestrial, apare în ultima decadă a lunii a treia din trimestru. Fondat: 1999 n Redactor şef: Albert veRess M.D. sc.D. n Lector: Almoş Bela tRiF M.D., sc.D., J.D., M.A n tehnoredactor: Botond Miklós FORRÓ ([email protected]) n editat de: Asociația Balint din România n tipărit la: tipografia Alutus, Miercurea-Ciuc n Adresa redacției: 530.111 - MieRCUReA CiUC, str. Gábor Áron 10, tel./fax 0266-371.136; 0744-812.900 n e-mail: [email protected]; [email protected]

COMitetUL De ReDACţie:tünde BAKA n Doina COZMAN n Dan Lucian DUMitRAȘCU n evelyn FARKAs n Liana FODOReANU n ioan-Bradu iAMANDes-CU n Cristian KeRNetZKY (D) n Mircea LĂZĂResCU n holger Ortwin LUx n Dragoş MARiNesCU n ioana MiCLUţiA n Csilla MOLDOvAN n Aurel NiReȘteAN n iuliu OLteAN n Gheorghe PAiNA n Ovidiu POPA-veLeA n Almos Bela tRiF (UsA) n ionel ţUBUCANU n Éva veRess n Nicolae vLAD

INDEX: ISSN - 1454-6051

“Îmi e teamă de ziua când tehnologia va înlocui interacţiunea umană. Lumea va avea o generaţie de IDIOŢI “ (Einstein)


DAtA îNFiiNţĂRii: 25 iulie 1993

GRUPUL BALiNt: Grup specific alcătuit din cei care se ocupă de bolnavi şi care se reunesc sub conducerea a unui sau doi lideri, având ca obiect de studiu relația me-dic-bolnav prin analiza transferului şi contra-transferului între subiecți.

sPeCiFiCUL AsOCiAţiei: apolitică, nereligioasă, inter-universi-tară, multi-disciplinară, de formație polivalentă.

OBieCtive: Formarea psihologică continuă a participanților. încercarea de a îm-bunătăți prin cuvânt calitatea relației terapeutice medic-pacient şi a comu-nicării dintre membrii diferitelor ca-tegorii profesionale. Rol de “punte” între etnii, confesiuni, categorii soci-ale, regiuni, țări.

ACtivitAteA AsOCiAţiei:n grupuri Balint,n editarea Buletinului,n formarea şi supervizarea liderilor,n colaborare la scară internațională. Cotizația se achită până la data de 31 martie a anului în curs. Cuantumul ei se hotărăşte anual de către Biroul Asociației.

Cei care nu achită cotizația până la data de 31 martie a anului în curs nu vor mai primi Buletinul din luna iunie, iar cei care nu vor plăti cotizația nici până la data de 31 martie a anului ur-mător vor fi considerați restanțieri pe doi ani şi vor fi excluşi disciplinar din Asociație.studenții şi pensionarii sunt scutiți de la plata cotizației, fiind necesară doar abonarea la Buletinul Asociației. în cazul în care două persoane dintr-o familie sunt membri ai Asociației, unul dintre ei poate cere scutirea de la plata abonamentului la Buletinul informativ, ambilor revenind doar o sumă de 34 euro. Cotizația pentru anul 2013 este de 20 eURO (la cursul oficial BNR din ziua în care se face pla-ta), în care se include şi abonamentul la Buletin. taxa de înscriere în Asociație este de 20 eURO (nu se face reducere nici unei categorii socio-profesionale). Abonamentul costă 6 eURO

Prezentare

Prezentarea Asociației Balint din România

Mich

ael B

alin

t: Ps

ihan

alist

eng

lez

de o

rigin

e m

aghi

ară

Biroul asociației

PReȘ

eDiN

te:

holge

r Ortw

in LU

xn

hol

ger.l

ux@

gmx.n

et

viCe

PReȘ

eDiN

te:

Csilla

vAJD

A-he

GYi

n as

ociati

abali

nt@

gmail

.com

seCR

etAR

: ilo

na G

ÖRÖG

n ab

r.sec

reta

riat@

gmail

.com

tReZ

ORie

R:

Albe

rt ve

Ress

n

alve

ress

@cli

ckne

t.ro

Zsófi

a ÁRv

Ai

i stvá

n vÁR

ADi

tünd

e BAK

A

enikő

Éva B

UtYK

A

Éva v

eRes

s


Către autori

se primesc articole cu tematică legată de activitatea grupurilor Balint din România şi din străinătate, de orice fel de terapie de grup, de psihoterapie, de psihologie aplicată şi de alte abordări de ordin psihologic al relației medic - pa-cient (medicină socială, responsabilitate medicală, bioeti-că, psihosomatică, tanatologie etc.).

Materialele scrise la solicitarea redacției vor fi remu-nerate. Buletinul este creditat de către CMR ca prestator de eMC, deci orice articol publicat se creditează cu 25 de credite eMC. Abonamentul la Buletin se creditează cu 5 credite.

Redactorul şef şi / sau lectorul au dreptul de a face cu-venitele corecturi de formă şi conținut al lucrării şi rezuma-tului, iar în cazul neconcordanțelor de fond vor retrimite articolele autorilor cu sugestiile pentru corectare. Deoare-ce revista se difuzează şi colegilor din străinătate, artico-lele care nu se limitează doar la descrierea evenimentelor Balintiene, trebuie să aibă un rezumat în limba română şi engleză, de maximum 10 rânduri dactilografiate.

Pentru rigoarea ştiințifică apreciem menționarea bibli-ografiei cât mai complet şi mai corect, conform normelor vancouver, atât pentru articolele din periodice cât şi pen-tru monografii (citarea în text se notează cu cifre arabe în paranteză, iar în bibliografie se înşiră autorii în ordinea ci-tării nu cea alfabetică şi doar acei autori care au fost citați în lucrare).

Recenziile cărților trebuie să cuprindă datele de identifi-care a cărții în cauză - autorii, titlul, toate subtitlurile, anul apariției, editura, oraşul, numărul de pagini şi isBN-ul.

se trimite în fişier separat imaginea scanată a copertei. se primesc doar materiale trimise pe CD, DvD, memo-

ry-stick sau prin e-mail ca fişier ataşat. se vor folosi numai caractere româneşti din fontul times New Roman, culese la mărimea 12, în WORD 6.0 sau 7.0 din WiNDOWs.

imaginile - fotografii, desene, caricaturi, grafice - vor fi trimise ca fişiere separate, cu specificarea locului unde trebuiesc inserate în text pentru justa lor lectură. Pentru grafice este important să se specifice programul în care au fost realizate.

Articolele trimise vor fi însoțite de numele autorului, cu precizarea gradului ştiințific, a funcției şi a adresei de con-tact, pentru a li se putea solicita extrase. Autorii vor scana o fotografie tip paşaport sau eseu pe care o vor trimite ca fişier ataşat la adresa redacției.

Autorii sunt rugați să se conformeze regulilor de redac-tare ale articolelor.

Conţinutul articolelor nu reprezintă neapărat şi pă-rerea redacţiei, autorii asumându-şi responsabilitatea pentru corectitudinea datelor, afirmaţiilor şi pentru tonul folosit în text.

Către autori

Manuscrisele sunt lecturate de un comitet de referenți, care primeşte manuscrisele cu parolă, fără să cunoască nu-mele autorilor şi propune eventualele modificări care sunt apoi transmise autorului prin intermediul redacției. Decizia lor este necontestabilă.

toate drepturile de multiplicare sau reeditare, chiar şi numai a unor părți din materiale aparțin Asociației Balint.

Plata abonamentului şi a cotizației se face în cont CeC Miercurea Ciuc, nr. RO26CeCehR0143RON0029733, titu-lar Asociația Balint, cod fiscal: 5023579 (virament) sau 25.11.01.03.19.19 (depunere în numerar)

Prețul unui număr la vânzare liberă este de 2 eURO (eva-luate în lei la cursul BNR din ziua respectivă).

Abonamentele pentru țările occidentale costă 50 eURO/an, incluzând taxele poştale şi comisionul de ridicare a su-mei din bancă.


Referate

ORthORexiA NeRvOsA - on the boundary of civilization harms and obsessionn Dr. Márta varga, institute of Behavioural sciences, semmelweis University, Budapest, hungary

Abstract: In our modern society there is a wealth of food available for reasonable price which increases the risk for obesity and its associated diseases. The realization of this risk leads to over-concern related to body, eating and food in some subjects. Thus, the consumer society of the 20-21st century contributes to the development of the new forms of eating disorders. Orthorexia nervosa (ON) described by Bratman in 1997 is one of the recently appeared eating disorders. Its main feature is the fixation on healthy food and is defined as healthy food dependence. It seems to be a less serious eating disorder, however, in its symptomatology several harmful behaviours and pathological attitudes can be found. Fears and worries about health, eating and quality of food are intensive.The disorder usually starts by a simple diet but after a while it dominates one’s life, and the obsessionality and compulsivity associated with ON become pathological. In the background of ON serious mental or physical disorders develop and as a compensation dietary restrictions and exaggerated attention to foods and eating occur. Susceptibility factors for ON are hypochondriac fears from diseases and mortal anxiety, serious self-evaluation deficits, self hate, sense of guilt, lack of control, social insecurity and insecurity of female identity. As a consequence health problems and social isolation may occur. The literature of ON is scant. However, there are increasing experiences related to this phenomenon. Professionals argue whether to take it like an independent eating disorder or a syndrome which can be related not only to eating disorders but also to the obsessive compulsive disorder.Keywords: eating disorder, orthorexia nervosa, obsessionality, compulsivity.

Our modern society offers us a wide variety of food choice for good price which increases food intake and at the same time the risk for obesity and associated diseases, and other eating disorders. this pressure of the society leads to over-concern related to body, eating and food in some subjects.

the prevalence of overweight, obesity and eating disorders is increased in the Western societies. there are many related social, psychological, medical, and economic effects. the calls for new treatment methods and prevention approaches are more and more urgent.

the so called obesogenic environment has double messages. it idealizes thinness and stigmatizes fatness, and in the same time encourages excess intake of food and quick methods of weight loss. however, there is not only thinness in the focus but the healthy eating in the last time. the health consequences of obesity led to higher attention to the healthy nutrition but thank for the increasing excessiveness of our society, the healthy eating can became extreme.

OBSESSIONALITY AND COMPULSIVITY IN EATING DISORDERS

the relationship between eating disorders and the obsessive compulsive disorder is based on phenomenological features, psychopathological specialities, neurobiological, and results comorbidity data. Obsessionality and compulsivity are frequent comorbid symptoms in eating disorders. the obsession with food, weight and eating, the compulsive weight reducing procedures and the over-concern of strict dietary restraints are typical. there are different obsessive and compulsive categories, as obsession and compulsion to symmetry, tidiness, punctuality, rules, order often occur by patients with eating disorders, as well as rigidity and perfectionism which are typical in the obsessive compulsive personality disorder. the role of serotonin is in the focus among the biological factors. Psychological factors involve perfectionism, control, cognitive rumination, and the mediatory role of depression. Among the social factors the


Referate

relationship between eating as a rite and compulsivity is important. Common pharmaco-therapeutical and psycho-therapeutical methods mean a link between the two disorders (1).

the eating and body image disorders have high patomorphose. New and new forms of eating disorders appeared in the last decades. Recently, in several eating related problems not only women are concerned, but men as well.

ORTHOREXIA NERVOSA, - OVERCONCERNS OF THE QUALITY OF FOOD

Orthorexia nervosa (ON) described by Bratman in 1997 (2), is one of the recently appeared eating disorders. it can be defined as a fixation on healthy food or can be described as a healthy food dependence. Former hungarian literature summarizing the given information about ON was published by Dudás and túry (3, 4) and varga et al (5).

ON seems to be a less serious eating disorder, however, in its symptomatology several harmful behaviours and pathological attitudes can be found. Fears and worries about the health, eating and quality of food are intensive. ON usually starts with a simple diet but after a while it dominates one’s life, and the obsessionality and compulsivity associated with ON become pathological. it is not about the amount of food but the quality of food. the putative healthiness of the food becomes in the focus. it is characterized by a pathological obsession with biologically pure food and shops which sell them (bio foods).

this lifestyle leads to strict dietary restrictions, combining with personality and behavioural disorders. the over-concern of quality of food, obsessive compulsive eating schedules are typical. they measure the quantity of the precisely selected food. they usually have an eating plan when and what to eat. if they couldn’t observe it, intensive anxiety appears, and stricter restraints follow in the next periods, starving, for example.

For the first sight the healthy eating and lifestyle of an ON person can be seen as a real healthy nutrition. however, in a deeper view it can be followed by harmful behaviours. the healthy food intake related fears, worries and rigid habits can destroy one’s life and interpersonal relationships. As a consequence deficit disorders, lack of some nutrition elements develop, and lead to significant negative impact on the quality of life of the individual, lack of social relationships are typical.

the individuals with tendency to ON spend a lot of

time thinking about food, frequently dedicating their whole existence to planning, purchase, preparation and consumption of food that they consider healthy. their eating behaviour becomes the only possible way of life, and generates a feeling of superiority over the lifestyle and eating habits of other individuals. it is like a fetishism of bio foods. Nutrition supplements, false beliefs related to alternative healing methods are typical (6).

ON often or usually starts as an innocent or harmless habit of healthy eating/ lifestyle, with the aim to improve one’s health or to cure a chronic illness.

When does it become pathological? When the over-concern of food dominates one’s life, social relationships narrow, when this putative lifestyle constrains ones life, or jeopardise ones health. After a while it becomes the routine of everyday life, and the person can not control the developed disorder in the future.

BACKGROUND FACTORS OF ORTHOREXIA NERVOSA

serious mental or physical disorders of the orthorexic person or his/her relatives can be found in the background of ON. As compensation, dietary restrictions and excessive attention to foods and eating may occur. sometimes it starts with the innocent desire to improve one’s general health. Common susceptibility factors for ON are hypochondriac fears from diseases and mortal anxiety, serious self-evaluation deficits, self hate, sense of guilt, lack of control, social insecurity and insecurity of female identity. As consequences health problems and social isolation develop.

A typical phenomenon in ON is the desire of complete control, to avoid confrontations with others and problems in the family. temporary attention and guilt-feeling of the family means secondly illness advantages. the excessive regularity supplies the lack of structure, and the lack of emotions.

sense of guilt is related to self-evaluating problems. these persons feel doubtfullness in the world and have fear of death. Controlling eating can mean a solution for such kind of anxieties and can hide them, as well. self-hate is common, strict rules can help to combat and defeat oneself. however, there are not significant differences in the sex, in the case of women insecurity of female identity is typical (disordered femininity, problems of sexuality). ON can be defined as a personal religion based on food. As a background motivation search for spirituality is typical not only related to eating but in one’s whole life. the sense of


Referate

taste and preference are only dependent from the external signals, and reside on a basis of ambiguous information.

As a psychodynamic background many explanations can be found which are similar to the classic eating disorders. the simplicity of the food can mean the refusal of tasty food which can be equal to refusing the joy and delight in life. its sources can be led back to the early childhood, when the lack of oral safety feeling or its rejection was experienced. so the joy of life is refused, as the pleasure of the food.

CONSEQUENCES OF HEALTHY FOOD DEPENDENCE

Orthorexic behaviour can lead to many consequences of the health and life of the individuals. it can decrease social relationships, and lead to isolation, can cause family problems, and health problems, like malnutrition, vitamin deprivation, obesity, etc. it is led by a typical external attitude. the taste and preference of food are only dependent from the external signals/ information. the person with ON loses his or her discrimination/ judgement. Additionally, it leads to some other comorbid disorders, like depression, anxiety, other obsessive and compulsive behaviours, or other eating and body image disorders.

PUTATIVE RISK FACTORS OF ORTHOREXIA NERVOSA

the literature of ON is scant. however, the experiences related to ON is increasing. Professionals argue whether to regard it as an independent eating disorder or a syndrome which can be related not only to eating disorders but also to the obsessive compulsive disorder. Most researches of ON investigated the risk groups and were made among health care professionals. there were studies in which dieticians or health care professionals were involved, like the studies of Donini at al (7) of Kinzl et al (8), Bağci Bosi et al (9), Arusoğlu et al (10), Korinth et al (11), Fidan et al (12). they found that health care professionals are high risk groups in the respect of ON.

it is a remarkable problem because these are the professions which have an important role in health education in the community, especially in the promotion of healthy nutrition. if they are at risk then prevention and intervention is needed. On the one hand checking motivation of the career choice, on the other hand a general protection training. What makes people vulnerable for such kind of disorders: the motivation of helping for people,

whether they have some kind of health problems among the family members, or own health problems, health awareness, other eating related obsession or compulsion, other forms of eating disorders.

the other important phenomenon related to ON is the obsessive compulsive feature. the description of ON contains many obsessive and compulsive phenomena. the boundary between the real health eating and the pathological one is unclear. the researches can help to clarify the margins. it is still a question what kind of aspects can show us the boundaries. it is a question whether the tendency to ON related to obsessive and compulsive features, or joint eating and body image problems. the extent to which it affects one’s well being or quality of life, what kind of other comorbid problems appear. it needs to be clarified whether eating habits of the individuals are a real health nutrition or a putative healthy eating, which can be related to the source of information.

SUMMARY

in the 21st century the healthy nutrition is important. saving one’s good health is in the focus. the given rational motivated human behaviours can turn to pathological behaviours.

the healthy diet turns to over-concern of healthy food, the obsessive thought about the quality of food and the compulsive behaviours for eating according to the strict dietary restrains take the most part of life. the dissatisfaction of the everyday life becomes a disorder of behaviour and personality.

the place of ON in the spectrum of eating disorder and obsessive compulsive disorder has not been made clear yet, it might mean the border between the two spectrums. Newer and newer disorders have developed recently, which motivate experts to form new disorder categories, and in the same time there is a resistance to have further symptom categories. it is not clear whether it is a new possible disorder or only a symptom group of eD or OCD.

the ON is more and more frequent so the health care system should pay more attention to this disorder. A higher number of research could help clarify the place of ON among the psychiatric disorders. Dieticians and health care professionals can have a special role to draw attention to this phenomenon of ON. in the same time the education of these groups has special importance because they can be a high risk group for tendency to ON.

the elaboration of the obsessive-compulsive model


Referate

of eating disorders proved to be a stimulating theory in the research and clinical practice, and it can help to better understand eating disorders and develop favourable treatment strategies.

References: 1. Varga M, Túry F. Obsessionality and compulsivity in

eating disorders. Rev Med Chir Soc Med Nat 2008, 112 (3):181-188.

2. Bratman S. Orthorexia nervosa. Yoga Journal 1997. http://www.orthorexia.com/index.php?page=essay 3. Dudás K, Túry F. Orthorexia nervosa: az egészségesétel-

függőség, mint a legújabb evészavarok egyike. Mentálhigiéné és Pszichoszomatika 2008a, 9: 125–137.

4. Dudás K, Túry F. Orthorexia nervosa, avagy egészségesétel-függőség: evészavar vagy maladaptív túlélési stratégia? In: Túry F. & Pászthy B. szerk.: Evészavarok és testképzavarok (pp. 53–62). Budapest, Pro Die, 2008b.

5. Varga M, Dudás K, Túry F. Az orthorexia nervosa – egészségesétel-függőség. In. Demetrovics Zs. (szerk). Addiktológia alapjai IV. Budapest: Eötvös Kiadó, 2010.

6. Bratman S, Knight D. Health food junkies: overcoming

the obsession with healthful eating. New York: Broadway Books, 2000.

7. Donini LM, Marsili D, Graziani MP, Imbriale M, Cannella C. Orthorexia nervosa: a preliminary study with a proposal for diagnosis and an attempt to measure the dimension of the phenomenon. Eating and Weight Disorders 2004, 9: 151–157.

8. Kinzl JF, Hauer K, Traweger C, Kiefer I. Orthorectic eating behaviour: a frequent eating disorder among dietitians? Ernährungs-Umschau 2005, 52: 436–439.

9. Bağci Bosi AT, Camur D, Güler C. Prevalence of orthorexia nervosa in resident medical doctors in the faculty of medicine (Ankara, Turkey). Appetite 2007, 49: 661–666.

10. Arusoğlu G, Kabakci E, Köksal G. Orthorexia nervosa and adaptation of Orto-11 into Turkish. Türk Psikiyatri Dergisi 2008, 19: 283–291.

11. Korinth A, Schiess S, Westenhoefer J. Eating behaviour and eating disorders in students of nutrition sciences. Public Health Nutrition 2010, 13: 32–37.

12. Fidan T, Ertekin V, Işikay S, Kırpınar I. Prevalence of orthorexia among medical students in Erzurum, Turkey. Comprehensive Psychiatry 2010, 51: 49–54.

Weekend Național de iarnă cu Postrevelion , Roman-Dulceşti, 11-13 ian. 2013


Referate

experiența mea cu grupurile Balintn dr. harmathy Éva, medic de familie pensionar, Budapesta - traducere din limba maghiară: Psiholog dr. Görög ilona, Braşov

Dobó Katalin m-a rugat să înregistrez pe bandă istoria maghiară a conceptului balintian. Am ezitat. schnell endre a scris strălucit despre acest subiect, ce-aş putea adăuga? Apoi am început să mă gândesc: pot să spun povestea mea. Cum înțeleg eu gândirea balintiană.

încep cu adolescența mea. Mama mea a fost bolnăvicioasă, idolatriza medicii, mă îndemna

şi pe mine spre această carieră frumoasă. în plus, m-au educat să fiu religioasă. Din creştinism mi-am însuşit mai ales altruismul. Am simțit că neapărat trebuie să fiu de ajutor semenilor mei. De asemenea când vedeam falsitatea cerşetorilor-vânători de milă şi a paradelor cu acțiuni de ajutorare mi-a întărit chemarea de a deveni medic, pentru că doar astfel voi putea fi autentic : trebuie să ofer sănătate, viață semenilor mei.

Am ajuns mai târziu la ideea că dragostea este un triunghi. iubirea este oarecum lipsită de motiv: a fi bun este bine incontestabil (Bőjte Csaba); - iubirea ține şi de imagine – aceasta culminează în multitudinea acțiunilor caritabile de Crăciun, dar esența rămâne ce se înfăptuieşte; - să-i fie bine semenului - acest lucru poate fi înțeles complet în baza principiilor pitagoreice. Acest lucru m-a hotărât în alegerea carierei mele.

Nu mi-a fost uşor. Chiar dacă am fost o studentă bună: am provenit dintr-o clasă ”alienată” (duşman de clasă) şi am fost primită la universitate doar după al şaptelea examen de admitere. Cocoşată deasupra materiilor bazate pe toceală (anatomia, farmacologia), tocindu-mi şezutul, fără îndoială am adus sacrificii spre deosebire de terapeuți - care au apărut în timp cu şase clase primare şi şase săptămâni de curs - dar fără nici un rezultat, a fost nevoie să cunosc plexul brahial şi misterele receptorilor. Nu mi-a fost teamă doar de a nu pica - în munca mea de mai târziu m-a întâmpinat realitatea materială şi posibila deficiență a acesteia. Faptele sunt crude.

Am învățat cu vitejie disciplinele predate la universitate.

Am ajuns în clinică. Pe căi oarecum întortocheate am reuşit să dau examenele de medicină de familie şi de medicină internă, dar nu m-am simțit împlinită în vocația mea de a vindeca. Ceva îmi lipsea însă. Până atunci s-a extins pe scară largă predarea materialismului dialectic, spălarea creierului. Nu numai motive principiale m-au împiedicat în aplicarea acestei gândiri, ci experiența mea practică m-a condus la ideea că doar tratamentul somatic nu ajunge pentru a restabili starea de bine a pacientului.

Am început să explorez terenul psihicului. Am mers la Popper Péter, la süle Ferenc, la Buda Béla, căruia îi sunt veşnic recunoscătoare, pentru că mi-a dat să citesc cartea Medicul, Bolnavul şi Boala, prima traducere în maghiară a cărții lui Mihály Balint. în schimb, testele Rorschach şi szondi nu prea mi-au fost de folos în medicina de familie. Și în general, cunoştințele mele dobândite de la renumiții domni au dat faliment în strada vitejiei...

în 1969, a apărut în revista medicală un apel din partea dr. Király Piroska, medic de familie şi a domnului profesor dr. Juhász Pál. Anunțau că într-o zi de sâmbătă, la clinica de psihiatrie din strada Balassa 6 vor ține o reuniune de grup de discuție de caz. M-am dus acolo într-un suflet. seria de discuții de caz a durat până în 1984, odată pe lună, până la moartea profesorului nostru binecuvântat. A fost o ospitalitate caldă, cu cafea şi prăjituri. Dimineața au fost prelegeri ştiințifice, iar după-amiaza a avut loc discuția de grup. Mai târziu le-am denumit ”balintoide”: prezentările de caz trebuiau pregătite (prezentările Balint sunt ad-hoc) şi purtau amprenta autorității profesorului. Nu uitați că, în anii 70 - 80 toate tipurile de reuniuni erau raportate obligatoriu, iar psihanaliza lui Freud era interzisă, iar Doamne fereşte ca partidul şi Guvernul nostru să fi fost menționat ca un factor nociv, chiar şi indirect. Profesorul Juhász a avut mare grijă ca să păstreze ordinea. Din fericire pentru noi era de aasemenea apreciat şi pe linie de partid.

Descriu în câteva cuvinte diferențele dintre cercurile Juhász şi grupurile Bálint, pe care le-am cunoscut mai târziu:

Grupul Juhász: cere o pregătire pentru a prezenta pacientul; Liderul conduce; Nu există o structurare obligatorie a timpului. Grupul Bálint: ce te apasă mai mult aici şi acum; Liderul


Referate

ascultă; intervine numai în caz de ”urgență” (pălăvrăgeală, agresiune); timpul este structurat;

în 1984 profesorul Juhász a murit, clinica a intrat în renovare, iar KirályPiroska şi-a dat demisia. Ne-am pierdut în acelaşi timp tatăl, mama şi casa. Am căzut în doliu profund. Din fericire, dr. Császár Gyula şi schnell Bandi au reluat firul conducerii şi activitatea a continuat în diverse locații. (spitalul din strada tétényi,spitalul Kútvölgyi).

în cele din urmă Dr. Bobay Kornélia a obținut un “cămin” pentru noi în spitalul MÁv din Budapesta. Anii fericiți de la spitalul MÁv au durat până în 2008. Despre aceşti ani ar putea vorbi mai bine dr. Bobay Kornélia.

Aş menționa doar conferințele internaționale din 1986 şi 1996 cu ocazia aniversării a 90 şi a 100 de ani de la naşterea lui Mihály Bálint. Relațiile noastre internaționale au fost marcate de dr.Boris Luban-Plozza, hans helmut Dickhaut şi Jack Norell.

echipa noastră mică dar entuziastă a avut şi unele ramificări. Cea din transilvania este, probabil, linia cea mai frumoasă. A început în 1986 cu invitația la o conferință de către schnell endre a doi colegi din transilvania, dr.veress Albert (Berci) şi un coleg psiholog român-sas.

Pe vremea aceea am fost în vizită la rudele mele şi am putut constata neajunsurile lor teribile, aşa, că la conferința din 1986 le-am dat cadou câte un baton de salam Pick. Acesta s-a dovedit a fi investiția cea mai bună a vieții mele. Psihologul a emigrat mai târziu în Germania Federală, dar sub aripa lui Berci a înflorit mişcarea balintiană din transilvania.

Grupul din transilvania a fost foarte receptiv la ideile balintiene. Pe vremea lui Ceauşescu s-ar fi putut doar visa la ele. De fiecare dată când m-am dus la Cluj, a venit şi Berci din Miercurea-Ciuc cu maşina. Ne-a fost frică să fim urmăriți, aşa încât am vorbit despre visul frumos de a aduce mişcarea Bálint în transilvania doar înăuntrul Catedralei sf.Mihail, sau plimbându-ne pe aleile Belvedere.

După ce geniul Carpaților a fost împuşcat, ne-am apucat imediat de lucru. în 1990, m-am suit în micul meu trabant pornind spre Cluj! Pentru prima dată doar singură. este adevărat că ne-am propus să venim cu Nelli, dar săraca a avut o problemă cu măseaua, aşa că m-a urmat a doua zi. îmi era teribil de frică ascultând ce se spunea în acele vremuri.

Am fost foarte plăcut surprinsă. M-au primit cu nespusă căldură. în cabinetul Rékăi teodorescu din liceul Brassai scaunele erau aşezate în cerc, iar în mijloc se afla o vază cu flori. ei mă aşteptau. Am lucrat cu traducere simultană. Atmosfera a fost plină de armonie şi iubire. Grupurile au

avut succes. Zsuzsa Roşca a exclamat: ”De aceasta avem noi nevoie, nu de săpun FA! (un săpun vestit care era mult cătat în România pe atunci).

A doua zi a sosit şi Nelly. timp de două zile am stat la Cluj, iar apoi ne-am dus la Miercurea-Ciuc, ca să petrecem şi acolo două zile. La Cluj, activitatea Bálint a continuat în cadrul unui grup restrâns, dar inimos, însă adevărata înflorire a avut loc la Miercurea Ciuc sub conducerea grijulie a lui Berci. Meritul lui este şi faptul că în toată România prosperă grupurile Balint, iar în 2009 la Braşov a avut loc chiar şi un congres internațional Balint.

Un alt eveniment de menționat este formarea grupurilor Bálint Junior (pentru studenții la medicină). Au mai fost încercări la Milano din partea profesorului Boris Luban-Plozza, care a întâmpinat aceeaşi dificultate ca şi mine: tinerii au contacte puține cu pacientul, nu au responsabilități, se luptă cu probleme de exprimare. Acestea nu constituie o contraindicație, ba dimpotrivă, chiar subliniază importanța practicii!

Cum a început la noi? în 1994 am dat anunț în jurnalul universității şi din acel an am ținut grupuri pentru studenți. Am condus aplicații pentru Premiul Ascona - profesorul Luban-Plozza şi văduva lui Mihály Bálint au pus bazele unui fond de premiere a celor mai bune lucrări scrise de studenții medicinişti şi personalul paramedical. subiectul lucrărilor era relația medicului cu pacientul. spun cu bucurie că am avut finalişti în fiecare an, am depus 92 de lucrări. Profesorul a stabilit şi un premiu Bálint-Budapesta, la care au putut participa doar studenții maghiari. Am scris chiar şi o carte despre această experiență: „Maghiari în Ascona „.

în 2002, Katika Ress şi soțul ei Bors hulesch au preluat conducerea mişcării. Pe lângă grupurile Bálint au organizat şi activități de construirea echipei, denumind întregul program ”huMania”. este condus de către formatori, ceea ce este bine pentru autonomia tinerilor. A fost cea mai frumoasă realizare: huMania a devenit materie de două semestre de predare, semestrial valorând 2 puncte de credit. se primeşte la fel de mult ca pentru oftalmologie. Acum este o materie opțională. este posibil şi să ratezi examenul, dar acest lucru nu s-a întâmplat niciodată. se manifestă un interes mare față de ea. Metoda Bálint trăieşte mai departe la universitate.

Cea de-a treia ramificare: asistenta noastră, Judith Karman szabóné a venit la mine să mă invite să particip la un curs de perfecționare pentru asistente medicale generale. Am făcut acest lucru timp de doi ani. Am fost invitată să țin grupuri Bálint şi pentru asistente de protecția familiei (APF). La APF veneau doamne care doreau să scape


Referate

de sarcină. La început a avut loc doar o singură întâlnire: atunci se discutau problemele şi se duceau la intervenția chirurgicală. Poate că datorită muncii noastre (?), dar spre final au avut loc două şedințe: prima era o discuție anonimă, iar apoi, dacă se insista cu privire la avortul indus, peste trei zile se programa vizita la medic. Asistentele de serviciu erau sub o presiune emoțională extremă. Am lucrat împreună timp de trei ani, am discutat problemele. Din păcate, întâlnirile au încetat, dar şi azi ne amintim cu plăcere de orele frumoase petrecute împreună.

Ce mi-a oferit practica bálintiană?

Aş mentiona două cazuri, care sunt atât de neobişnuite în practica de zi cu zi că poate nici nu le-aş fi acceptat fără experiența bálintiană.

Protagonista în primul caz este o doamnă care şi-a petrecut viața cu muncă sârguincioasă de partid şi ca revoluționar profesionist. (La un moment dat au fost şi astfel de existențe). A avut un venit decent, un apartament frumos. soț nu a avut, dar a ajuns în ”stare binecuvântată” cu un om cu familie. Nu contează, şi-a zis, are tot ce trebuie pentru creşterea copilului – timpul a trecut, se apropia de patruzeci de ani. Da, dar au intervenit schimbările istorice. Până la naşterea micului flăcău, au avut loc multe schimbări, camarazii vechi abia dacă o mai recunoşteau. Din fericire a fost descurcăreață, inteligentă, şi-a găsit de lucru. „Fiul meu

va fi opera mea de o viață, nu munca de partid” - a spus ea. Dar n-a mers fără emoții, asa a ajuns la mine. în câteva luni s-a regăsit, dar m-a căutat ori de câte ori a apărut vreo problemă. Nu a fost dependentă, mai degrabă venea să mă consulte. Copilul ei este deja student, cunoaşte limbi, este un tânăr de succes.

Un alt pacient mi-a fost trimis de prof. Dr. Mária Kopp. După una din lecturi, i-a cerut ajutorul un tată necăjit că soția lui este rece cu fiica lor preşcolară. eu am vorbit cu membrii familiei şi a ieşit la iveală că tatăl este homosexual. el dă şi curs acestei opțiuni – nimic din ce face soția lui nu este bun. Femeia este profund deprimată: este teribil, ce se întâmplă cu omul iubit. M-am dedicat foarte mult acestui caz, iar până la urmă ei au luat o decizie.

Nu au optat pentru divorț, deoarece nu aveau destui bani, ci au ales - foarte inteligent – să conviețuiască alături utilizând maxima toleranță. spiritele s-au liniştit, iar mama a învățat să tolereze fatul că are – n-are soț. Ambii ei părinți au decedat de cancer, ea i-a îngrijit până la capăt. Chiar şi ea a avut de luptat cu un carcinom mamar. Fetița a crescut, acum este studentă şi îşi adoră tatăl. Din păcate, capul familiei a suferit un accident vascular cerebral, iar ele îl îngrijesc alternativ cu dăruire.

Cum poate un medic să facă față la toate acestea? îmi vin în minte cuvintele reverendului Gyökösi endre:

„eu mă spăl atât înainte cât şi după o oră terapeutică...” CURĂţeNiA este MAMA sĂNĂtĂţii!

Postrevelion Balint , Dulceşti, 12 ian. 2013


Referate

Depresia în accidentul vascular cerebraln Carmen Bumbu - spitalul Clinic de Psihiatrie “Prof. Dr. Alex Obregia” Bucureşti, România, Andreea Ciornei - spitalul Clinic de Psihiatrie “Prof. Dr. Alex Obregia” Bucureşti, România Adresă: [email protected]

Rezumat: Una dintre cele mai frecvente complicaƫii ale AVC-ului este depresia, care are consecinƫe semnificative asupra recuperării deficitelor motorii şi cognitive. Prevalenƫa depresiei post AVC este cuprinsă între 30% - 50 %. Există studii care demonstrează o legatură între localizarea şi dimensiunea AVC-ului şi apariƫia depresiei. Prezentăm cazul unui bărbat în vârstă de 49 de ani care a fost internat cu dispoziƫie depresivă, scăderea interesului şi a plăcerii pentru activităƫile cotidiene, scăderea energiei, astenie, fatigabilitate, tulburări hipnice, simptomatologie care a interferat cu recuperarea funcƫiilor mo-torii şi cognitive. Pacientul a fost diagnosticat cu AVC 6 luni anterior internării şi neagă antecedente psihiatrice personale. A fost diagnosticat cu Tulburare afectivă - episod epresiv datorat AVC –ului şi a urmat tratament antidepresiv. Diagnosticul şi tratamentul corect al depresiei din AVC au avut ca rezultat o evoluƫie favorabilă a pacientului, care ulterior a putut să işi con-tinue recuperarea neurologică şi să se reîntoarcă la activităƫile lui cotidiene. Exista o relaƫie bidirectională între depresie şi AVC, nu doar AVC- ul este un factor de risc pentru apariƫia depresiei, dar şi prezenƫa depresiei creşte riscul de a face un AVC. Prezenƫa depresiei este asociată cu o scădere a recuperării neurologice, de aceea recunoaşterea şi diagnosticarea depresiei sunt importante. Cuvinte cheie: accident vascular cerebral, depresie, recuperare

Abstract: Depression in strokeOne of the most frequent complications of stoke is depression, which has significant negative consequences on the recovery of motor and cognitive deficits. The prevalence rates of depression following a stroke (also referred to as post stroke depre-ssion - PSD) ranges from 30% to 50%. The various factors associated with PSD have included location and size of the stroke. We present the case of 49 years old male, who was hospitalized with depressed mood, loss of interest or pleasure in nearly activity, decreased energy, tiredness and fatigue, sleep disorder, symptoms which interfered with the recovery of cognitive functions and activities of daily living. The patient suffered a stroke 6 months ago and had no psychiatric history before the stroke. He was diagnosed with Depression Disorder due to stroke. He was treated with antidepressants. A correct diagnosis and treatment lead to a good evolution of the patient. Treating his depression the patient was able to continue his neuro-logical recovery and slowly return to his daily living activities. Depression and stroke have a bidirectional relationship, not only is stroke a risk factor for depression, but depression is a risk for stroke, the presence of PSD is associated with a worse recovery of neurological disabilities and is important to recognize depression as an expression of brain disease and not as a mere reactive process to an adverse situation. Keywords: stroke, depression, recovery

INTRODUCERE:Depresia şi anxietatea sunt simptome care apar frecvent după AvC, afectând până la 1/3 dintre pacienƫii care au supravieƫuit unui accident vascular cerebral.tulburarea depresivă reprezintă una dintre cele mai frecvente consecinƫe ale accidentului vascular cu urmări negative asupra recuperării deficitelor motorii şi cognitive ale pacientului. Prevalenƫa depresiei la pacienƫii cu AvC este cuprinsă între 30-50 % şi vârful ei este la 3-6 luni post AvC. Depresia post-AvC apare frecvent la pacienƫii cu un grad crescut de dizabilitate şi suport social sărac, din aceste

motive reabilitarea pacientului nu trebuie sa fie axată doar pe recuperarea motorie a acestuia, ci şi pe starea psihică a acestuia.

simptomele cele mai frecvente care apar sunt: inapetenƫă cu pierdere în greutate, scăderea interesului şi a plăcerii, plâns facil, insomnii mixte, apatie, izolare socială, iritabilitate, ideaƫie suicidară sau idei de incurabilitate, idei de neputinƫă.(2)


Referate

Anamneza:

Motivele internării:• Dispoziƫie depresivă• Scăderea interesului şi a plăcerii pentru activităƫile cotidiene• Astenie, fatigabilitate, inapetenƫă• Tulburări hipnice mixte, simptomatologie care a interferat cu recuperarea funcƫiilor motorii şi cognitive

Antecedente heredo-colaterale:• Neagă antecedente psihiatrice în familie

Antecedente personale patologice:• Dislipidemie mixtă• Insuficienƫă valvulară mitrală şi aortică uşoară• Februarie 2010 accident vascular cerebral, HTA

Condiƫii de viaƫă şi muncă:• Muncitor, căsătorit, 2 copii• Locuieşte la bloc 4 pers/2 camere• Fumător 1-2 pachete/zi• Alcool – ocazional

Istoricul bolii: Pacient în vârstă de 49 de ani, fără antecedente psihiatrice este internat în Clinica de Psihiatrie pentru dispoziƫie depresivă, insomnii mixte, inapetenƫă, astenie, fatigabilitate. Pacientul a suferit un AvC în urmă cu 6 luni. simptomatologia depresivă s-a instalat progresiv, în urma accidentului vascular afectând aderenƫa pacientului la tratamentul neurologic şi îngreunând recuperarea sa, motiv pentru care a fost îndrumat către serviciul de psihiatrie.

Examenul clinic general:suflu sistolic în focarul aortei, restul aparatelor şi sistemelor în limite normale.

Examenul stării psihice prezente:Pacient în ƫinută îngrijită, igienă corespunzătoare, mimică hipomobilă, gestică inhibată, stabileşte contactul vizual, dialog normal, discurs coerent şi adaptat, atitudine cooperantă.Percepƫie – nu se decelează tulburări de intensitate psihotică în momentul examinării.Atenƫie – hipoprosexie spontană şi voluntarăMemorie – uşoară hipomnezie de fixare.voinƫă – hipobulie

Orientare – orientat temporo-spaƫial, auto şi allopsihic.Conştiinƫă – lucidă, insight prezent.Gândire – ritm şi flux ideo-verbal încetinit, conƫinut sărac, discurs axat pe boală, idei dominante de neputinƫă şi de inutilitate.Afectivitate – dispoziƫie depresivă.Activitate – scăderea randamentului util, scăderea interesului şi a plăcerii pentru activităƫile cotidiene – care a interferat cu recuperarea funcƫiilor motorii şi cognitive.Ritm nictemeral – insomnii mixte.instinct alimentar – scăzut.

Investigaƫii paraclinice:Analize uzuale – dislipidemie mixtă.eco doppler cervico – cerebral – în limite normale.ecografie trans – esofagiană – insuficienƫă mitrală uşoară degenerativă, insuficienƫă aortică uşoară degenerativă.eDs – esofag, stomac, duoden 2 normal.sPeCt cerebral (februarie 2010) – scintigrafia cerebrală cu trasor specific evidenƫiază hipofixare la nivelul ariilor parieto-temporale, mai accentuat pe dreapta, regiunea fronto–temporală stângă are perfuzie cu intensitate redusă comparativ cu regiunea dreaptă, cu aspect neomogen.Rx pulmonar, eKG, ecografie abdominală, Ct toracic, Ct abdominal, colonoscopie – în limite normale.test psihologic: MMse = 28/30 puncte.

Examen neurologic:Pacient orientat temporo-spaƫial, mers posibil, fără redoare de ceafă, cu hemianopsie homonimă stângă, globi oculari pe linie mediană, axe paralele, oculomotricitate păstrată.Discretă asimetrie facială stângă, inatenƫie tactilă stângă la nivelul feƫei.

Fără tulburări de deglutiƫie, hemipareză stângă egal repartizate, inatenƫie tactilă stângă de hemicorp, ROt diminuate simetrice, RCP flexie bilateral, vorbeşte coerent, sfintere continente, execută ordine simple şi complexe.

Diagnostic pozitiv:Axa i – tulburare afectivă organică cu elemente depresive post accident vascular cerebral.Axa ii – Nu se deceleazăAxa iii – AvC, htAAxa iv – Nu se deceleazăAxa v – scor GAF = 61-70 (dispoziƫie depresivă, insomnii, unele dificultăƫi de funcƫionare)


Referate

Tulburare afectivă organică datorată unei condiƫii medicale generale (accident vascular cerebral) – criterii de diagnostic DSM – IV:A. O perturbare afectivă persistentă şi proeminentă

predomină în tabloul clinic şi este caracterizată prin oricare (ori ambele) din următoarele:

1. Dispoziƫie depresivă ori diminuarea marcată a interesului sau plăcerii pentru toate sau aproape toate activităƫile

2. Dispoziƫie crescută, expansivă sau iritabilă.B. Din istoric, examenul somatic şi datele de laborator

rezultă că perturbarea este consecinƫa fiziologică directă a unei condiƫii medicale generale.

C. Perturbarea nu este explicată mai bine de altă tulburare mentală (de exemplu tulburarea de adaptare cu dispoziƫie depresivă ca răspuns la stresul de a avea o condiƫie medicală generală).

D. Perturbarea nu survine exclusiv în cursul unui delirium.

E. Simptomele cauzează o detresă sau deteriorare semnificativă clinic în domeniul social, profesional ori în alte domenii importante de funcƫionare.

tipul – cu elemente depresive: dacă dispoziƫia predominantă este depresivă, dar nu sunt satisfăcute complet criteriile pentru un episod depresiv major.(1)

Diagnostic diferenƫial:1. Tulburare bipolară de tip I (în cazul de faƫă nu avem

nici un episod maniacal în antecedente)2. Tulburare bipolară de tip II (pacientul nu a prezentat

nici un episod de hipomanie)3. Tulburare somatoformă (nu se îndeplinesc toate

criteriile pentru acest diagnostic)4. Tulburare schizo-afectivă (pacientul nu a prezentat

în cadrul bolii perioade de simptome psihotice care să fi survenit în absenƫa unor simptome afective notabile)

5. Tulburare afectivă indusă de o substanƫă ( abuz de droguri, medicamente, etc – pacientul nu consumă alcool, droguri, nu se află sub tratament cu alte medicamente psihoactive)

6. Tulburare ciclotimică (pacientul nu a prezentat perioade cu simptome hipomaniacale)

7. Pseudodemenƫa (perioadă premorbidă normală şi uşor declin cognitiv care merge cu dispoziƫia depresivă)

8. Depresia de doliu (absenƫa decesului persoanei iubite în istoric)(4)

Tratament:escitalopramum 10 mg 1 cp/ziZolpidemum 10 mg 1 cp/ziPiracetamum 800 mg 1 cp/ziClopidogrelum 75 mg 1 cp/ziRosuvastatinum 10 mg 1 cp/ziPerindoprilum 10 mg 1 cp/ziindapamidum 5 mg 1 cp/zi

Evoluƫie şi prognostic: Pacientul a avut o evoluƫie favorabilă cu ameliorarea dispoziƫiei depresive, a somnului, cu creşterea interesului pentru activităƫile cotidiene care au condus la o mai bună aderenƫă la tratamentul neurologic şi recuperarea motorie, îmbunătăƫindu-se astfel calitatea vieƫii.

Concluzii:Factori multipli au fost asociaƫi cu depresia post–AvC cum ar fi locaƫia şi dimensiunea AvC–ului, relaƫia temporală între AvC şi depresie, dimensiunile ventriculilor.Depresia şi AvC au o relaƫie bidirecƫională, nu doar pacienƫii care au suferit un AvC prezintă un risc crescut de a face depresie, dar şi pacienƫii diagnosticaƫi cu depresie au risc de 2 ori mai mare de a face un AvC (chiar dacă ceilalƫi factori de risc sunt bine controlaƫi).(3) există puƫine studii referitoare la tratamentul depresiei post AvC, dar s-a arătat că antidepresivele din categoria ssRi-urilor au rezultate bune în cazul acestor pacienƫi.tratarea depresiei post AvC este asociată cu o mai bună recuperare a funcƫiei cognitive, a abilităƫilor de a reveni la activităƫile zilnice si scade riscul mortalităƫii, de aceea este important să fie recunoscută şi tratată.

Bibliografie:1. DSM – TR IV TR American Psychiatric Association

Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders (DSM – IV – TR) 4th ed. Washington DC: American Psychiatric Press; 2000

2. Fedoroff JP, Starkstein SE, Parikh RM Are depression symptoms non – specific in patients with acute stroke? American Journal of Psychiatry 1991

3. Kanner M Andres Depression in Neurological Disorder Cambridge Medical Communication Ltd United Kingdom 2005

4. Kaplan & Sandok’s Synopsis of Psychiatry, tenth Edition by Lipincott & Wilkins, 2007.


studiu de caz

studiu de cazn Dr. iuliu Burbea - Constanța

Summary: “The exposal of some suicide attempts about a patient in therapy”. This article is based on the reality of the su-icidal thoughts and on the wish to elucidate some aspects of the anomic suicide and whether the personality vulnerability is relevant. . Keywords: suicide, personality disorders, organic personality disorder

expunerea de față urmăreşte analiza longitudinală a unui pacient preluat în 2000, în terapie şi în prezent. De la bun început trebuie să menționez că acest pacient a prezentat 4 tentative de suicid, inclusiv în anul 2012. Analizând biografia sa şi evoluția în decursul existenței sale, aceste tentative de suicid, pe care le-am considerat inițial ca fiind o formă de vulnerabilitate a persoanei, mi-au creat foarte multe întrebări. Astfel, am încercat a redacta expunerea în mai multe variante, pe de o parte ca să o pot înțelege eu, pe de altă parte ca să o livrez celor ce vor studia articolul spre a-şi putea forma o părere asupra calităților suicidului şi formelor de suicid care adesea par fie reactive, fie anomice.

Consider, de altfel, că acel principiu, dincolo de principiul „plăcere” descris de Freud precum şi analizele lui Durkheim au fost şi sunt pertinente, dar încă sunt obstacole de a putea studia pacientul. interviurile livrate de Oxford Book of Psychiatry de sedock, precum şi de the American Psichyatry textbook, cât şi Comprehensive textbook of suicidology ar putea rezolva parțial situația printr-o analiză mai adâncă decât inventarul tendințelor şi impulsiunilor suicidare.

De altfel, la acest pacient am regăsit în trecut, relatându-mi că din adolescență erau perioade în care se simțea singur, izolat şi fantasma cu ideile şi cu diverse aspecte ale suicidului, nu cum să şi-l producă, ci mai ales rezultanta lor. în acest context regăsim o serie de tineri care, ca primă instanță, ca epifenomen al unor traume create de conflicte intramaritale în familie, de nucleul în care erau, se simțeau umiliți, abandonați şi excluşi din contextul familiei. De altfel, pe lângă traumele afective, aveau şi traume fizice generate de loviturile primite de la părinți. în acele momente, orice tânăr fantasma fie abandonul familial, fie suicidul. Astfel, sunt obligat să descriu puțin istoricul pacientului.

Marile psihotraume descrise au fost că în perioada

copilăriei a avut tatăl arestat şi familia domiciliată obligatoriu. în acea perioadă, trăind în pauperitate, mama făcea celor doi frați pulovere din deşirarea pledurilor din spitalul unde aveau domiciliu forțat şi paltoane din covoarele care se puteau prelucra. Pentru a se hrăni în perioada spitalizării, mama pacientului meu aducea mâncare în sufertaşe din ceea ce rămânea după ce erau serviți bolnavii din spital. Cu timpul, au obținut o indulgență de la directorul spitalului să poată mânca felul întâi în sala de mese, iar felul doi să fie împărțit pe din două, lucru nerelatat şi neremarcat de pacient până la momentul prezentării la cabinet. După ce pacientul a împlinit vârsta de 7 ani, tatăl lui are un domiciliu obligatoriu la o distanță de peste 13 km față de familia de bază, copiii fiind luați cu acceptul mamei în perioada de vară la tată. După o perioadă de timp, la schimbarea regimului în 1964, tatăl are voie să-şi reîntregească familia, moment în care în familie apar foarte multe disensiuni, conflicte, iar pacientul meu relatează şi plecări de acasă şi dorința de a face orice spre a nu mai sta în atmosfera încordată. în evoluția sa ulterioară în copilărie, pacientul devine turbulent, greu adaptat normelor şcolare, şi, în pofida coeficientului de inteligență bun, cu o nesupunere totală la normele şcolare, cu comportament infantil, creând foarte multe probleme cadrelor didactice, lucru pentru care era şi penalizat acasă şi pentru care îşi accepta nesupunerea. în pofida nesupunerii şcolare, pacientul relatează că citea foarte mult, deoarece erau şi conflicte intrafraternale, fratele mai mare având alură sportivă, iar pacientul meu supraponderal era refuzat de către fratele mai mare să participe în cercurile lui, astfel el rămânând frecvent singur şi, ca urmare a unei emotivități, nu-şi putea crea un grup de prieteni. Această emotivitate a fost permanent prezentă (longitudinală), iar pentru supracompensarea ei adesea apela la insolențe, obrăznicii, iar ulterior la umilirea partenerilor de discuție prin ironizarea inculturii lor, creându-şi astfel mult mai frecvent adversari decât prieteni. Ceea ce a rămas în memorie foarte puternic erau


studiu de caz

plecările în tabără, în care, strângând ceva din banii primiți de la părinți pentru cumpărarea de suveniruri, era bătut de fratele său spre a-i da la alte cheltuieli. La întrebarea mea: “Cum şi-ar descrie fratele?”, pacientul relatează că era duplicitar şi linguşitor cu cei ce îi puteau da ceva sau de la care putea obține ceva, şi foarte dur, bătăuş, fiind recunoscut ca unul dintre cei mai agresivi elevi din şcoală, lucru răsfrânt şi asupra pacientului meu, care se însingura şi mai mult.

Având o oarecare tendință spre estetism şi fiind pe undeva şi armonizat ca urmare a unor rude colaterale, şi-ar fi dorit cariera de actor, pictor sau chiar instrumentist. La data la care trebuia să-şi decidă cariera i-a fost intezis orice fel de a aspira către aceste profesii, iar tentativele lui de a-i convinge de talentul nativ erau rapid repudiate de către familie sub motivația că profesia pe care şi-ar fi dorit-o nu ar aduce bani. Astfel, sub impulsul unei rude, susține examenul la medicină, iar la terminarea facultății, la scurt timp după stagiul obligatoriu de medic generalist, se specializează în psihiatrie. Bineînțeles că nici aici nu a fost extrem de armonizat cu atmosfera, nefiind neapărat conflictual, dar răspundea cu insolență la orice fel de atac al factorilor decizionali, astfel că în decursul activității sale avea un comportament deosebit, fiind considerat de altfel ca un neadaptat.

este căsătorit de la sfârşitul facultății şi are un copil realizat, viața sa conjugală a fost continuă, de peste 36 de ani. în această perioadă, în pofida longevității mariajului, are o serie de escapade, o serie de abandonuri, dar care l-au determinat să se reîntoarcă în familie, fiind foarte cverulent sub influența alcoolului. Odată cu intrarea băiatului la facultate, relațiile se detensionează în familie, rămânând ca o formă de uitare a evenimentelor trecute, dar pacientul resimțind adesea dorința de a-şi răzvrăti o serie de amintiri neplăcute în consum de alcool sau atitudine revanşardă. Cu timpul, în activitate are două psihotraume majore, fiind anchetat de organele de urmărire penală, unul dintre ele fiind soldat cu condamnarea la locul de muncă. Aceasta a fost, să o numim aşa, a treia traumă severă care i-a produs reviviscența trăirilor dureroase din perioada copilăriei şi a tinereții.

în anul 2009, ca urmare a obținerii titlului de doctor în ştiințe medicale, a primit o ofertă de a pleca în Australia. Pe de o parte pacientul considera ca neimportant să-şi caute singur documentele, considerând că soția este obligată

să facă acest lucru, pe de altă parte, în dezordinea de materiale pe care le-a strâns în vederea tezei de doctorat, în dezorganizarea pe care a creat-o, el nu şi-a mai căutat documentele, pierzând astfel plecarea în Australia. A considerat că este vinovată de acest lucru soția şi astfel a avut o stare de abandon cu sentimentul muncii sale inutile față de familie, lucru total deplasat. La scurt timp, rămânând singur acasă, şi-a procurat cantități foarte mari de medicamente şi şi-a creat condițiile unui suicid, în aşa fel încât să nu fie descoperit de soție decât după dispariție. întâmplător, soția a venit mai devreme acasă, găsindu-l în comă. A fost transportat la spital şi după 8 zile de comă şi-a revenit, revenind în sânul familiei, angajându-se ferm să nu-şi repete decizia de a se sinucide.

După o perioadă de timp, când a fost mutat abuziv dintr-un apartament în altă locuință pe care o avea în Constanța în urma unei decizii luate de soția sa fără a-l consulta, s-a simțit rănit în orgoliul propriu. Nu a reacționat atunci, ci, după revenirea şi restaurarea întregului apartament de unde a fost mutat, la circa un an de zile, venind acasă mai târziu împreună cu un prieten, prietenul este umilit de către soție. La plecarea acestuia ia iarăşi foarte multe medicamente însoțite de consum de alcool, conştient fiind că de data aceasta va muri. soția împreună cu vecinii au spart uşa şi l-au transportat în comă la spital. Coma a durat 24 de ore, după care a revenit la domiciliu. se angajeaza iarăşi a nu mai comite nici o tentativă de suicid. Relatează că întreaga familie era înspăimântată, mai ales băiatul, de aceste tentative repetate.

La nici 6 luni de zile, în urma unor discuții neprincipiale asupra unor sume de bani, soția îl acuză că vrea să devalizeze casa, el pleacă, se întoarce acasă băut când soția doarme, îşi ia o cantitate de medicamente (doză foarte mare), intră în comă, iar dimineața la prima oră, descoperit de soție, este dus la spital. Resuscitarea durează de data aceasta mai mult, fiind mai dificilă, deoarece tabletele au fost luate cu mult timp înainte şi au avut timp de asimilare. După 3 zile de diverse nivele de comă îşi revine, iar întreaga familie începe să-i suspicioneze dorința de suicid, ascunzându-i produsele medicamentoase care i-ar putea induce dorința de suicid. De menționat ca pacientul a relatat că îşi făcea provizii foarte mari de medicamente ca urmare a unei psihotraume pe care a avut-o când a fost arestat la domiciliu şi dus în arestul poliției unde i s-a amenințat integritatea corporală, de la acea dată el fiind nevoit pentru a dormi să-şi inducă somnul cu medicație antidepresivă, hipnotică şi relaxantă.


studiu de caz

Aceasta era cauza pentru care periodic îşi făcea provizii de medicamente.

într-o zi, pacientul relatează că i-a fost adus la psihoterapie un tânăr cu opoziționism, negativism şi atitudini contrare dintr-o familie dezmembrată, cu o mamă hiperprotectivă dar uşor labilă afectiv, trecând de la stadiul de toleranță la cverulență. tatăl păstra o relație suficient de distantă cu clientul adus la psihoterapie de pacientul meu, relație care de multe ori se sfârşea prin a-l minți sau a-l desconsidera. Clientul pacientului fiind dus la mai multe cabinete de psihoterapie şi având eşec, considera că interlocutorul său este tot asemenea celorlalți terapeuți, fiind neîncrezător. în discuțiile şi consilierile psihoterapeutice, pacientul meu se lasă ademenit de jocul întrebărilor cu dublu răspuns ale clientului lui, intrând în acest joc tocmai cu scopul de a-i descoperi laturile afective care i-au fost mutilate. în decursul acestui joc şi printr-o hipertrofie a eului, pacientul meu, respectiv terapeutul tânărului exagerează şi, aducându-şi în memorie umilințele din copilărie, fără a explica metoda psihoterapeutică de incitare, spre a-l convinge de necesitatea unui discurs sincer, clientul pacientului fiind o ființă demnă şi cu o toleranță scăzută la frustrare, nu acceptă contrariere sau umilințe. se stabileşte un joc între pacientul meu şi clientul său, în aşa fel încât la un moment dat, consumând ceva sub dorința atât de a-şi răzbuna trecutul din copilărie cât şi de a fideliza clientul său, povestindu-i acestuia o serie de psihotraume, clientul relatându-i altele, pacientul ia decizia demonstrativă că se poate sinucide.

De altfel sub imperiul trăirilor negative de până atunci, dorind cu adevărat să îşi verifice şi ipoteza latentă că într-un mod sau altul îl va obliga pe clientul său să facă tot ce este posibil spre a-l salva, în demonstrativismul pe care îl are, îşi ia o doză foarte mare de medicamente, iar la încercarea clientului său de a chema salvarea, convinge pe cei de la sMURD că în sine clientul este băut, el neavând nimic. în ultimă instanță, discuția retrospectivă a clientului a reflectat asupra acestui joc pe o carte, şi anume aceea a vieții, şi, cu eforturi disperate, clientul reuşeşte să îl ducă la spital, unde pacientul meu a fost în comă 18 ore. La revenirea din comă, pacientul meu a realizat că toate aceste tentative de suicid nu erau o formă de protest infantil, ci mai degrabă o modalitate infantilă de a-i face pe ceilalți să sufere creându-i aspectul demonstrativ, deşi nu era suicidal isteric, nu a lăsat bilete, ci au fost decizii spontane.

în continuare nu am dorit să investighez pacientul meu pe scalele oferite de tratatul de măsurători al tulburărilor psihice editat în 2010 de societatea Medicală de Psihiatrie spre a nu leza orgoliul pacientului. întrebarile care mi-au rămas au fost:

1. Care este cauza debutului atât de tardiv al acestor dorințe de autoliză?

2. De ce consideră ca revanşă suicidul, făcând astfel nişte oameni prea puțin vinovați de acte minore răspunzători de existența sa?

3. Ultima tentativă de suicid are caracter şi demonstrativ şi ca o formă de a-şi răscumpăra umilințele prin care şi-a trecut clientul, dorind astfel să demonstreze că a înțeles suferințele acestuia, lăsându-i posibilitatea de a decide asupra existenței sau nonexistenței terapeutului, necesitatea sau nonnecesitatea de a fi salvat sau de a fi iertat. De altfel, clientul său a resimțit o parte din adevăruri, dar nu a dorit să fie umilit până la nivelul acela, relatare pe care i-a făcut-o terapeutului său după revenirea acestuia din comă.

4. Au rămas pentru mine următoarele probleme: a. structura labilă de personalitate b. Borderline c. Personalitate narcisistică d. incapacitate de maturizare până în prezent cu

incapacitatea proiectării în viitor a repercusiunilor actelor sale

e. tulburare de tip depresiv.

într-o zi, la cabinetul de psihiatrie se prezintă un domn în vârstă de 60 de ani, relatând că este medic psihiatru şi recent a fost externat de la reanimare, unde a ajuns în urma consumului voluntar extrem de mare de alcool şi medicamente cu dorință suicidală. De față era un cunoscut care, crezând că e un simplu joc, a început să bea, şi, în dorința de a-i arăta doctorului greşelile pe care le comite în analiza lui, a aşteptat ca acesta să îşi ia toate pastilele, ca să îl poată acuza. După care, din relatarea sinucigaşului, care s-a trezit la reanimare, a reieşit ca însuşi prietenul l-a dus către salvare. După câteva zile, medicul psihiatru, în calitate de pacient, se prezintă la cabinet, întrebându-se ce motivație ar fi avut această tentativă de suicid.

Ce mobil şi ce motiv l-au îndemnat să-şi pună capăt zilelor? Din istoricul pacientului psihiatru se reține că acesta, în copilărie, a avut traumatism prin cădere de la înălțime, cu spitalizare şi comă. După ieşirea din comă,


studiu de caz

trăsăturile caracteriale de dezorganizare - rebel, ostilitate şi mici acte cu caracter imoral sau antisocial – au ieşit la iveală. Neînțeles de familie, respectiv de părinții pacientului, acesta îşi creează propriile fantasme ale unei familii ideale, renegându-şi propria familie în mintea sa, până când au apărut primele refuzuri ale familiei de a-i permite de a intra la altă facultate decât medicina. Opoziționismul legat de medicină era dictat de faptul că ar fi vrut să facă arta teatrală şi critica de teatru şi film, pe care le-a văzut în familia sa la o mătuşă şi doi veri. Pacientul relatează că la data terminării studiilor de medicină a preferat specializarea psihiatrie pentru că îi conferea foarte multe libertăți şi valențe de a înțelege oamenii mai ales prin prisma lecturilor sale, atât de specialitate cât şi de cultură generală, şi o predispoziție în a înțelege suferința oamenilor.

Din relatări, pacientul a mai avut trei tentative suicidare anterioare, pe care le-a considerat fireşti, ca urmare a lezării orgoliului personal, prin faptul că, dobândindu-şi titlul de doctor în ştiințe medicale, soția i-ar fi refuzat utilizarea unor acte în vederea plecării acestuia în Australia, iar ca urmare a incapacității acestuia de a trimite actele la timp, a pierdut plecarea în Australia. Nu şi-a explicat de ce, decât ulterior, tentativa de suicid cu internare la reanimare în comă, după ieşirea din comă nu şi-a explicat suficient de bine hipertrofia eului şi cauzele conflictelor intrapsihice şi ale complexelor de inferioritate pe care le-a avut şi care l-au determinat să ajungă la suicid. După care se prezintă la două şedințe de psihoterapie tip Balint care nu au avut rezultat, neconferindu-i pacientului capacitatea de a înțelege mobilurile primului suicid. Mai participă şi la alte întruniri de tip Balint în care analiza viața altora. într-una dintre ele şi-a amintit când a fost arestat. în arestul poliției s-a atentat asupra integrității corporale şi moralității. Punând bază pe acest aspect, a considerat că evenimentul psihotraumatizant a fost acela care l-a obligat ca, de la data la care a avut trauma, să consume antidepresive pentru a putea adormi. Ulterioara tentativă de suicid a avut-o când i-a fost refuzat accesul unor prieteni în casă şi aceştia au fost evacuați de către soție. sentimentul de orgoliu rănit a fost foarte puternic, atât de mult încât a căutat să-şi reprime existența prin refugiul în moarte.

A treia tentativă de suicid a fost după ce, lipsind două zile de acasă, vine cu un prieten de familie care este umilit în fața lui şi dat afară, iar ca formă de răzbunare a găsit o cale - să aibă tentativă de suicid.

Ca urmare a tuturor acestor evenimente, am instituit un interviu elaborat asupra dezvoltării personale. Pacientul mi-a relatat că a avut o copilărie suficient de traumatizantă.

tatăl şi l-a vazut, când era mic, în penitenciar pe motive politice, vestimentația fiind după relatările pacientului făcută din pledurile spitalului în care locuia cu domiciliu forțat, respectiv sanatoriul vasile Roaită, unde mama pacientului lucra ca asistent medical. Relatează că, în pofida lipsurilor materiale, era comunicativ şi dorea în permanență să fie cât mai bine distrat. Deşi denota adeseori obrăznicie, tupeu, insolență, era suficient de timid şi incapabil să răspundă ofenselor care i-au fost aduse în acea perioadă. evita orice fel de bătaie deoarece era foarte des bătut de fratele său cu sau fără motiv. Ca urmare a bătăilor, pacientul îşi creează chiar un joc prin a-şi irita fratele spre a fi bătut. La revenirea tatălui în familie are două tentative de a-şi abandona familia, respectiv de a pleca de acasă, atât în şcoala generală cât şi în liceu, fiind mereu exemplul cel mai negativ al întregii şcoli. De două ori a fost chemat inspectorul şcolar, iar părinții au intervenit să nu i se pună nota 7 la purtare. în facultate îşi menține o oarecare latură de rebelitate, se căsătoreşte la sfârşitul facultății, soția fiind medic stomatolog. tot din anamneză, pacientul a relatat episoade de tulburări conjugale create de consum de alcool sau vagabondaj, dar care nu au condus la divorț. Relatează că are un copil realizat, arhitect, căsătorit, cadru didactic la Arhitectură, iar nora sa este avocat şi cadru didactic la Drept.

La întrebările mele care sunt insatisfacțiile actuale, povesteşte că nici una. Atunci am abordat direct cu pacientul cauza ultimei tentative de suicid. A relatat că, sub influența băuturilor, a intrat într-un joc, propus de prietenul care a venit să ceară sfaturi, de-a toleranța, până la un sfârşit de a fi umilit sau de a umili, implicit că pacientul să-şi propună în fața prietenului cum se poate sinucide şi de a-i reteza acestuia orice posibilități de a-l salva. într-un final, după două tentative ale prietenului de a chema salvarea, în final prietenul reuşeşte să cheme salvarea şi el este internat la reanimare. După ce a revenit din comă, la prima întâlnire cu prietenul, i-a spus acestuia că în sfârşit şi-a dat seama că absolut toate frustrările erau numai conflicte intrapsihice generate de o subestimare a sinelui, dar inflația eului foarte mare l-a convins că toate tentativele de suicid nu au avut loc decât ca urmare a unei exagerate păreri de sine de om foarte bun şi foarte bine văzut de pacienți şi de societate.


studiu de caz

Am încheiat discuția cu pacientul recomandându-i să îşi dea seama de inutilitatea gesturilor suicidale, nefiind decât nişte ipostaze infantile de a-şi demonstra valoarea. Am rămas în continuare cu dubiul: ce este în spatele măştii pacientului? Frustrări, sau vulnerabilități ale personalității de tip borderline, labil impulsiv, distimic sau histrionic? A rămas să stabilesc termene cu el spre a-l evalua psihologic şi spre a-i oferi o psihoterapie adecvată, el relatându-mi din istoric că a mai avut şi două încercări de terapie ericsoniană şi existențialistă. Cea mai fidelă terapie pe care mi-am propus să o fac şi pe care o voi exercita ulterior va fi cea tranzacțională, transferențială, fără consiliere. întrebările care rămân pentru mine şi pe care le livrez cititorilor ar fi:

-Ce tip de tulburare de personalitate domină? -Dacă sunt mai multe tipuri de personalitate, când apar

ele? -Factorii declanşatori sunt reali sau ireali şi propuşi de

pacient, neconştientizând urmările actelor sale? -în perioada ideilor suicidare şi cu fantasme suicidare,

erau idei prevalente, dominante sau delirante de scurt circuit?

-Ce complex intrapsihic sau de inferioritate îl determină?

-Luând în considerație şi faptul că a avut traumatismul craniocerebral din copilărie, m-am gândit la o tulburare

organică a personalității sau dezvoltare a personalității ca o tulburare a conflictelor în perioada copilăriei cu adaptare redusă la frustrare.

Am continuat discuțiile şi implicit consilierea, dar a prezentat o rezistență deosebită în a-şi relata conflictele. Cazul este încă sub terapie, prognosticul rămâne rezervat.

Las deschis acest caz, analiza şi selecția tulburării de personalitate care poate fi câştigată sau a unei tulburări de personalitate organică, deoarece în copilărie acest pacient a căzut de la o înălțime foarte mare, a stat în comă şi a fost operat la spitalul de ortopedie.

Deoarece materialul are caracter pur descriptiv, nefiind o cercetare ştiințifică în profunzime, nu am considerat că materialul bibliografic la fiecare cuvânt să fie cuprins în sursa bibliografică, fiind mai mult o expunere de caz, de aceea notele de inspirație asupra suicidului sunt:

Robert i. simon - 1637-1651 în the American textbook of Psychiatry Publicația textbook of Psychiatry, fifth edition 2008 howard sudak – suicide Psychiatric emergency în sadock and sadock – Comprehensive textbook of Psychiatry, eighth edition 2007 Publicația Lippncott, Williams and Wilkins J.K.Lonnqvist ella Arensman J.John Mann suicide în New Oxford textbook of Psychiatry, volumul 1, by Gelden, Andreasean, Lopez i. Lbor Geddes, Oxford University Press 2009 .

Cele patru grații, Dulceşti, 12 ian. 2013


Referate

the empowerment Concept and Balint Groupsn Yuval shorer, stanley Rabin, Aya Biederman, Asher shiber, Yitzchak Ben- Zion, Meir Nadav, Benyamin Maoz - Department of Psychiatry, soroka University Medical Center, Beersheba, israel and Division of Psychiatry and Division of Family Medicine, Faculty for health sciences, Ben Gurion University of the Negev, Beersheba, israel

Rezumat: Procesul de “revigorare” se referă la schimbarea umorii personale de la un sentiment de neajutorare la cel de control asupra situaţiei şi asupra destinului personal (Sadan, 1997). E foarte interesant de observat că mai ales lucrătorii sociali fac referinţă la conceptul de “revigorare”. Medicii sau alţi profesionşti din îngrijirea sănătăţii nu s-au preocupat de el îndeaproape. În ultima vreme termenul a fost utilizat mai ales din punctul de vedere al avantajului pacientului care trece prin revigorare, fără ca să se facă referinţă şi la revigorarea profesionistului medical. Se poate ca aceasta să se datoreze viziunii paternalistice din practica medicală, unde profesioniştii sunt ocupaţi cu tratarea pacienţilor, nebeneficiind de revigorare în acelaşi timp. Această abordare profesională poate determina negarea-ignorarea dreptului lor de a se preocupa de însăşi revigorarea clinicianului.

Abstract: The process of empowerment involves changing from a feeling of helplessness to one of control over one’s life, of one’s destiny (Sadan, 1997). It is very interesting to note that the empowerment concept has been looked at mainly by professions in the social sciences, such as social work. However the concept has not been sufficiently investigated by phy-sicians and other health professionals. By the latter, the term has been primarily looked at from the vantage point of the patients’ empowerment, with little work done in the area of the health professional’s own personal empowerment. This may be due to the mainly paternalistic approach in medicine, whereby professionals are busy treating patients, not necessari-ly empowering themselves. This particular professional stance may deny/ignore their right to investigate clinicians’ own empowerment.

The language of empowerment: Parallel process for the patient and the clinician

empowerment assumes that it is possible to help people who have failed in social situations, to help inject in them a sense of personal regard. empowerment involves a slow, personal, system of change and growth for all groups and communities in order to find personal satisfaction and provide freedom of choice. From a philosophical perspective, it involves the right of every person to feel empowered and an important condition for individuals’ very being. the language of empowerment, we maintain, involves both the patient and the clinician being in a parallel process of change, from helplessness to empowerment. We hypothesize that in treatment, the clinician tries to guide the patient through specific steps by reducing disempowerment or overcoming barriers to empowerment, when the patient may have appraised situations negatively, or solved problems inadequately. the process of discovering empowerment involves looking for empowerment barriers, like negative stigmatization,

prejudices and discrimination, non-realistic ideals that may lead to isolation and loneliness or other difficult system issues. the clinician may also find him/herself in similar individual and professional situations of disempowerment.

Research related to empowermentFoucault (1979) looks at the close relationship

between knowledge and power, features that are found in systems, communities and in medicine too. the psychiatrist has the power of medical-psychiatric knowledge, his/her professional skill which enables him/her to diagnose and treat emotional problems. however, this knowledge may not necessarily help patients (or doctors themselves) to feel empowered. in studying empowerment in Balint groups, we listen to stories which are in themselves evidence of the subjective experiences of others. this is like investigating evidence in the archives of life narratives, or in the laboratory. this is the way that a social scientist investigates things. From a philosophical perspective this is different from the biological investigation, which assumes that we


Referate

have to look at deeper elements in order to understand the structure as a whole. the empowerment approach looks at the meaning people give through their narrative structures (White & epston (1990). Knowledge, in itself, may not only give power but may be seen as empowering. in this perspective, feelings and cognitions create a personal evidence-based process, which supplements medical scientific investigations.

The process of empowermentthe aim of the empowerment is to change three basic

processes: Empowerment of the individual A person is shaped not just by genetics and

environment, but also by opportunities to change his/her surrounding world. in this respect, the person’s ability to make decisions, to act, to take responsibility, to fulfill his/her aims is the expression of empowerment. it is an interactive process that develops between the individual and his/her surroundings, whereby a change takes place. For example, the person with a low self-esteem becomes more assertive. specifically, empowerment involves change and choice, to make decisions from a wide range of possible options and possibilities, and by so doing, enabling the person to influence his/her environment. it involves self-efficacy, which is confidence in one’s ability to carry out a task, and internal locus of control involving one’s ability to be controlled by oneself, and not by external forces. empowerment also requires comprehending a situation. this means having the access to relevant information in order to make the appropriate decisions.

The community aspect of empowerment this aspect of empowerment encompasses the

expression of the need individuals feel for being and acting together, for trusting and communicating. in fact these two terms have a common root. empowerment involves being part of a system or part of the community. this raises the question of how much the individual brings empowerment into the system, or how much does the system itself empower the individual? the answer to this question may be that empowerment develops only relative to ‘others’ .the latter may involve a group, an organization or a team, which interactively work together.

The professional aspect of empowerment the concept of empowerment was born out of the

professional dialogue concerning the ways social problems are created. this dialogue developed because of the professional disappointment in existing social solutions.

it was assumed that empowerment itself could take place without professionals, but the discussion about empowerment is professional and academic by its very nature. the discussion about empowerment then is seen to be practised within groups of professionals who aim at working in the mode of empowerment, practising dialogue, and discussing principles governing the professional practices of empowerment. According to this concept, the professional might act as a resource advisor, instructor and advocate. the discussion about different identification/ role models is also part of empowerment practices.

Balint groups and empowermentBalint groups have a long tradition in family medicine

training in helping doctors and other health professionals improve their sensitivity, knowledge and skills in patient-physician relationships and problems involved in this process. Furthermore, the group helps doctors to reduce stress and burnout caused by patient care and/or the system. the group itself can be very effective, often empowering the presenter, allowing him/her to feel more at ease, freer in his/her relationship with the patient. this involves coming to terms with uncertainty and knowing that there are no clear answers or definite solutions, but that solutions lie many times in the paradoxes and vicissitudes of the human, complex interaction in the doctor-patient dialogue.

historically, Balint groups have been patient and disease orientated, although recently they have moved from the patient-illness aspects, to the doctors themselves as well as their professional lives. this includes bringing up issues related to doctors’ helplessness, loneliness, stress and burnout. in this context we assume that the group helps the presenter to become more empowered within him/her as well as in the team and organization in which he/she works. By gaining empowerment, this can lead to a reduction in professional stress thus preventing burnout, enabling the doctor to become a better clinician and therapist.

Balint members often talk of special cultural groups suffering from prejudices and stigmatization by the general population. For example: a Balint group of immigrant doctors spoke about the specific issues involved in the acculturation processes of their same immigrant group. the group process enabled these doctors themselves to feel empowered, helping them in turn to treat their immigrant patients’ specific problems in a more professional way, without over-identification with their problems. this led to


Referate

more appropriate and effective treatment by this group.it has been noted (Maoz, Rabin, Katz, Matalon

2004,2006), that attending Balint groups help participants to develop new ways for change in that it provides the doctor with an additional tool-a common language, a new approach to treatment and a greater sensitivity and awareness towards the system. One of these “new languages” might be the language of empowerment.

The GroupWe should now like to present the results of a

weekly half a year Balint group that we ran (Y.s. and s.R.) for occupational therapists (Ots) working in a general hospital setting in the Occupational therapy Unit. the group consisted of ten professionals who worked with patients, adults and children with physical, neurological and cognitive limitations. the Ots were also consultants to the neurological, neuro-surgery, orthopaedic and geriatric departments. the head of the unit also participated in the group after the group members unanimously and confidentially gave their permission for her to participate. this is unusual in Balint work but we were convinced that this head was an exceptional person, warmly liked, admired, respected and even loved by the other participants. the aims of Balint activity were outlined to the group who became fascinated by possible open group involvement. the group took place in the same setting in which the members worked.

Methodsverbatim reports of the sessions were taken by one of

the leaders with the permission of the participants. these were then analyzed for process and linguistic characters that concerned the empowerment language. the leaders considered first recording the sessions but this practice might have been understood by participants as a barrier to openness and empowerment. it was rejected. A follow-up group session up was carried out five months after the group ended

The group processthe introductory phase of our Balint group was short

since the members belonged to the same hospital-unit and therefore knew one another. the group gathered in the O.t ward towards the end of working day, which allowed participants the time and place for themselves in their workplace. An interesting feature of this stage was to hear them talk about the diverse work environments, since each member worked on different wards and units with diverse age groups. this affected their conception and perspective

of their profession, which often lead to lively discussions. For example, feelings of loneliness were found across the board, which proved to be most comforting for the group members who had never openly discussed these feelings before. their openness and honest expression brought much relief, as later reported by many of the participants.

in the group process, the members often saw the connection between their patients’ conflicts and their own, as well as problems inherent in the specific work environments. they also took note of the development of an empowerment language and their sensitivity to empowerment barriers. this process could be achieved in the group when a place was made for an integrative discussion of the patients’ problems, the problems encountered in specific system in which the participants worked, as well as the difficulties found in the wider medical system.

ExamplesPresenter: i started to share at home dilemmas that we

spoke of in the group. i have a problem: i find myself talking with the family about the prognosis for the child; doctors escape from this, but since we treat the child and see the family for long hours for years, we talk. What should i say?

Members: We feel the same. We feel that families depend on our professional opinion, who are we to know the exact prognosis, is it our job to tell?! Doctors throw on to us the dilemmas about which

they don’t have time to speak with the families. i feel a heavy burden put on me, do you feel the

same?the diagnosis is physical but also cognitive. the burden

is emotional but also professional – who knows when to stop treating a child?

Leader: You seem to be expressing both the professional and the parental voice. Can we further discuss the different ‘hats’ that you take upon yourselves?

Table and description of subjects and issues raised in the group and their empowerment components

Follow Upthis took place five months after completion of the

group. its aim was to see the effects of the group process on the group, and the impact of the content areas discussed in the group on the members ongoing daily work. We looked at the treatment changes, their attitudes towards their place of work and their outlook towards the broader health system in which they functioned.

in order to make the group interaction more relevant


Referate

one of the group leaders gave a very brief talk about the language of empowerment and the empowerment concept.

The language of empowermentBelow are some of the direct quotations of the

participants during the follow-up session which express their use of the language of empowerment:• the process of change is due to me, my thoughts, my

feelings and my functioning.• Part of my change is due to the system in which i treat

the patient.• the process of change is undoubtedly due to the

discussion of conflicts between me and my patients and between me and my co-workers.

• i feel that i received a lot of support, strength and encouragement from the group, from the narratives they presented in it many of which were often related directly to me.

• there is a lot of stigma related to my profession, perhaps the same stigma i have for my patients.

• sometimes i cause myself to fail in my work.• Now i realize that this maybe due not only to me, but

the difficulties inherent in the system in which i work.• My professional role, my knowledge and skills as a

professional give me much strength but it can also limit me when the system in which i work cause barriers to my functioning (for example families).

• i always thought that my professional language was adequate and it explained things adequately for me, but i now realize that added concepts and language from the emotional area can help me to understand processes and maybe help me to solve issues better’empowerment is a slow process confounded by

internal conflicts which are worthwhile discussing openly in the group.

DiscussionAs has been mentioned earlier, empowerment can

enrich our understanding of Balint activity. Many aspects of Balint activity related to empowerment can be seen in this paper. We should however like to note two particular points which emerge out of our presentation:

l. the concept of empowerment is not only relevant to poor or deprived groups who feel helpless and powerless to break the cycle for change. We maintain that the concept is of great importance for doctors and health professionals generally, and for our Balint activity in particular. the

system aspect of empowerment for the doctor indicates that the doctor patient relationship is not only what transpires in the doctor’s office alone. Doctors bring into the consultation and treatment their own personalities and personal attributes, their professions and the wider system in which they work.

in Balint groups too the ‘other’ is also brought into the group which may have its effects on the group process .the ‘other’ can be the presented patient, the doctor’s specific working environment, as well as the wider system in which he/she functions. the implication of this observation requires us, as Balint leaders, not only to be attuned to the case presented but also tune in to the ‘other’, which may play an important part in the underlying problems brought to the group.

2. We Balint professionals are currently dealing with the question of process and outcome measurements’ of Balint groups. Measuring empowerment operatively is problematic since it is an all encompassing, integrative concept, which makes it difficult to measure and quantify. it usually is measured by the particular professional interested in measurement e.g. personal variables of empowerment. But, as sadan (1997) says, ‘if we take into account that every person needs to be empowered and that empowerment is found in every person but is also affected by the system, then the personal attributes of the individual alone is not the only component of the various levels that may influence the process.’ this then makes quantitative measurement almost impossible. therefore in Balint groups we should see empowerment as a process (gradual and dynamic) of change, a process of gaining control, power and strength, influenced by multi-varied factors. this is a basic issue which we should all think about in our Balint work.

References:1. Foucault.M. ‘Of the other spaces’ .Diacritics, Spring 23-

27, 1986.2. Maoz B, Rabinowitz S, Katz C, Matalon A. The doctor,

the patient and their interactions: An introduction to relational medicine. Israel, Ramot Publishers, University of Tel Aviv, 2004, 2006. (In Hebrew and German).

3. Sadan, E. Empowerment and community planning. Hakibbutz Hameuchad Publishing House, 1997(in Hebrew).

4. White M, Epston D, Narrative means to therapeutic ends. New York: Norton 1990.

Știri din viața asociației

FORMULAR De îNReGistRARea xx-a Conferință Aniversară Balint, cu participare internațională

Miercurea Ciuc-Șumuleu, 9-12 mai 2013

Știri din viața asociației n Dr. Albert veress, Miercurea Ciuc

11-13. I. 2013: Weekend naţional Balint de Iarnă cu Postrevelion, Roman-Dulceşti. Am mai scris despre aceste întâlniri şi o să mai scriu – sper – de multe ori. Acum doar atât: cei care nu au reuşit să participe, au avut mult de pierdut!

Planuri de viitor9-12 Mai: a 20-a Conferinţă Aniversară Balint cu participare Internaţională, Miercurea Ciuc.

Am două veşti bune pentru voi toţi:La şedința de Birou din 29 septembrie la tuşnad s-a votat:

1. Acordarea unei sponsorizări în sumă totală de 10.000 RON pentru balintinienii care vor participa la conferința aniver-sară de 20 de ani de ființă a Asoc. Balint, împărțită în mod egal între participanții care au fost prezenți pe toată durata conferinţei. CLAUZA ACORDĂRii: anunţarea participării şi plata taxei de participare până pe data de 31 martie 2013. sponsorizarea se va plăti la terminarea conferinței când se vor număra „bobocii”.

2. Acordarea unei sponsorizări în sumă totală de 1.000 eURO pentru cei care vor participa la al xviii-lea congres internați-onal al Federației Balint, heidelberg, 5-8 septembrie, 2013.CLAUZA ACORDĂRii: anunțarea participării şi plata taxei de participare până pe data de 30 iunie, 2013. sponsorizarea se va plăti la terminarea conferinței. Anunţurile de participare după aceste date nu vor fi luate în considerare. Fără supărare!!!

FORMULAR DE ÎNREGISTRARE:

Nume ...................................Prenume.........................................Localitate.........................................................................................telefon: ..............................e-mail.........................................................CNP.........................................................................................Data sosirii..................................data plecării...............................................Doresc pachetul ..........................................................Doresc să împart camera cu:................................................................Doresc meniu vegetarian........ DA............NU (încercuiți!)Doresc excursie (110 euro): ...DA............NU (încercuiți!), Doresc să prezint lucrare:........DA............NU (încercuiți!)titlul lucrării:..........................................................................................................................................................................................

Returnaţi formularul completat la adresa: veress Albert, 530111-Miercurea Ciuc, str. Gabor Aron 10, sau scanat la adresa de e-mail: [email protected]

“Soma şi Psyche” - “Grupurile Balint şi Psihosomatica”invitație la a xx-a Conferință Aniversară Balint,

cu participare internațională- Miercurea Ciuc-Șumuleu, 9-12 mai 2013

PACHET „A” (73 euro): -mapa conferinței-caiet program-volumul aniversar al conferinței -participare la lucrări şi expozițiile de firme-ecuson-diplomă participare -concert la Biserica Franciscană urmată de:-coctail de primire-pauzele de cafea-intrare la muzeu -cină prietenească cu program artistic-cina din 11 mai

PACHET „B” (85 euro): idem cu „A” + 2 prânzuri tip meniu, cu 3 feluri

PACHET „C” (* 154 euro, ** 163 euro): * idem cu „B” + cazare sgl. 3 nopți cam. standard** idem cu „B” + cazare sgl. 3 nopți cam. superior

PACHET „D” (* 133 euro, ** 136 euro):* idem cu „B” + cazare cam. dbl. cam. standard/pers./zi** idem cu „B” + cazare cam. dbl. cam. superior/pers./zi

PACHET „E” (130 euro):idem cu „B” + cazare în cam. Cu 3-4 paturi/pers./zi

PACHET ÎNSOŢITORI: 13 euro coctail, 20 euro banchet. Prânz a la carte. Nu se asigură celălalte repere din pachetul „A”

(pentru amănunte, studiați vă rog şi invitația în format PPt)

ATENŢIE!Prețurile exprimate sunt valabile pâna la data de 15 aprilie, după care se practică o majorare cu 30 euro.Data limită a înscrierii şi virării sumelor: 7 mai 2013. suma se calculează la rata de schimb a BNR din ziua plății sau se plăteşte în euroNu avem posibilitatea plății on-lineAsociația Balint oferă pentru participanți, membrii Asociației, o sponsorizare totală de 10.000 RON, care se împarte în mod egal participanților la întregul program, după terminarea conferinței. CLAUZA ACORDĂRii sponsorizării: anunțarea participării şi plata taxei de participare până pe data de 31 MARTIE 2013 (pentru membrii Asociației. Nemembrilor le rămâne data de 7 mai).în prețul cazării este inclus şi micul dejun.sumele achitate pentru camerele neocupate la începerea confe-rinței nu se returnează. Renunțarea la ele între 30 aprilie-8 mai

atrage după sine o penalizare de 50% din prețul total de rezervare.Rezumatul lucrării se trimite până la data limită de 31 martie 2013 iar lucrarea în extenso până pe 15 aprilie în limbile română şi (recomandabil) engleză. Prezentările se susțin în lb. Română cu diapozitive pregătite în lb. engleză (nu se asigură traducere sincron-simultană!).

DATE BANCARE:Titular: FUNDAtiA CRY FOR heLPCod fiscal: 10804371Adresa completa: MieRCUReA CiUC, stR. GABOR ARON 10Reprezentant legal: veRess ADALBeRt. C.i. hR-094.561Numar de cont RON: RO15CeCehR0143RON0029737Numar de cont EURO: RO70CeCehR01C1eUR0156031Banca la care a fost deschis contul: CeC MieRCUReA CiUC

Buletinul Asociatiei Balint

Documents

Transcript of Buletinul Asociatiei Balint