I. Sfeştania este una din slujbele cel mai des solicitate din partea credincioşilor, în toate zonele ţării noastre, dar motivele acestor solicitări sunt diferite, totuşi, de la creştin la creştin. În general, se ştie că prin această slujbă se purifică şi se sfin-ţeşte casa, dimpreună cu cei ce locuiesc în ea. Mulţi dintre credincioşi solicită săvârşirea ei după ce s-au mutat în casă nouă, ori după lucrări de reparaţii şi în-noiri la casa veche. Şi bine fac. Alţii au în gând sporul casei, propriu-zis al familiei şi al fiecărui membru în parte. Şi acest gând e bun. Unii consideră însă prezenţa preotului şi săvârşirea slujbei ca pe un act magic, în urma căruia trebuie obligatoriu să-ţi „meargă bine” într-o anumită aface-re, să se poată „rezolva” rapid un măritiş etc. În aceste cazuri, creştinii gândesc oa-recum mercantil, în termenii „economiei de piaţă”, vrând parcă să-I impună nişte condiţii lui Dumnezeu: „Doamne, iată, am chemat preotul să-mi facă sfeştanie. Aştept, de acum, să-mi împlineşti cutare şi cutare…”. Un astfel de „târg” nu este plăcut lui Dumnezeu, desigur. Pe de altă parte, nu este greşit dacă, pe lângă dorin-ţa generală de sfinţire a casei, credincioşii adresează şi anumite cereri binecuvânta-

te: să fie sănătoşi, să aibă pace şi bună în-ţelegere, să sporească în tot lucrul bun şi bineplăcut Domnului. În acest sens, sluj-ba însăşi prevede şi posibilitatea adăugării unor rugăciuni şi cereri, pe care preotul le va selecta şi le va rosti, de la caz la caz.

II. Tema noastră are ca scop oferirea unor explicaţii utile, dar şi cultivarea unei gândiri cuviincioase privitoare la această slujbă, pentru a fi, într-adevăr, de folos, atât pentru casa (gospodăria) respectivă, cât şi pentru vieţuitorii ei.

III. Tratarea temei vizează o prezentare selectivă a câtorva termeni şi momente, o dată cu oferirea unor scurte explicaţii simbolistice: denumirea slujbei, timpul săvârşirii, obiectele necesare, motivul invo-cării cu prioritate a Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu, momentul principal, inse-rarea unor rugăciuni speciale, efectele şi fo-losul Aghiazmei mici.

- denumirea slujbei: Aghiazmă mică (gr. aghiazo = a sfinţi), spre deosebire de Aghiazma mare ce se săvârşeşte numai o dată pe an, la Bobotează; denumirea po-pulară de sfeştanie sau feştanie provine din slavonescul „svîteati” (a lumina, a strălu-ci; „svîteanie” = lumină); aşadar, sfeştanie = luminare;

- timpul săvârşirii: ori de câte ori so-licită credincioşii. Se recomandă, cu pri-oritate, zilele de miercuri şi vineri, pentru ca slujba să fie însoţită şi de postul credin-cioşilor. Există, desigur, anumite tradiţii locale de a se săvârşi slujba Aghiazmei la început de lună, sau în cursul lunii mar-

„Atunci s-a apropiat Ilie Proorocul de popor şi a zis: Până când veţi şchiopăta de amândouă picioarele? Dacă Domnul este Dumnezeu, urmaţi Lui!” (III Regi 18, 21)

octombrie - noiembrie 2011 foaie pentru întărire sufletească, atitudini şi comunicări Anul XIV, Nr. 4 (102)

din SUMARRăspundem cititorilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . p . 3 Călător ortodox . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p . 4Interviu cu enoriaşii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p . 6Evocare a părintelui Gheorghe Calciu . . . . . p . 7

Icoană de pe catapeteasma bisericii Sf. Ilie-Gorgani (pictată la Muntele Athos – 1813)

SFEŞTANIA (slujba Aghiazmei mici). Scurte explicaţii

ABCliturgic

(continuare în pagina 2)

2 3

O enoriaşă ne întreabă: Părinte, e util să citim din Cartea de rugăciuni în timpul slujbelor (sigur, mă refer la alte rugăciuni decât cele rostite la slujbă)? Eu cred că nu e potrivit şi nu fac acest lucru, dar observ enoriaşi făcând aceasta, mai ales în timpul Utreniei, şi m-am gândit că e bine să ne lămuriţi...

Răspuns: Aţi intuit, deja: în timpul slujbelor din biserică (Vecernie, Utre-nie, Liturghie etc.), toţi creştinii trebuie să fie atenţi la cele ce se cântă şi se citesc în Altar şi la strană. Fiecare cuvânt are locul şi rostul său liturgic. Desigur, e greu ca cineva să fie atent 100%... Cu timpul însă, înţelegând şi semnificaţiile slujbelor, atenţia va fi captată de la sine. În acest scop, vă amintim că în pagini-le Buletinului nostru am publicat un ciclu de cateheze liturgice, în care au fost explicate slujbele care se săvârşesc cel mai des (Liturghia, Utrenia, Vecer-nia). Înţelegând simbo lismul slujbelor, fie şi numai al momentelor principale, credinciosul se poate integra mult mai uşor în actul liturgic. Subscriem, aşadar, părerii Dumneavoastră că nu e bine să citim altceva în timpul slujbelor... Cu titlu de „părere personală”, menţionăm însă o singură excepţie, care ar fi în-găduită, totuşi: dacă un creştin doreş-te să se împărtăşească şi nu a reuşit să citească acasă rânduiala pentru Împăr-tăşanie, din motive accidentale (nu a avut condiţii, linişte, ori din cauza unor neputinţe trupeşti), atunci le poate citi în timpul Utreniei, dar discret, într-un loc retras al bisericii, în aşa fel încât să nu deranjeze şi să nu smintească pe ni-meni. S-ar mai putea citi, de asemenea,

alte două rugăciuni scurte: la intrarea în biserică şi la ieşirea de la slujbă, dar în aceleaşi condiţii de discreţie totală. Este adevărat că în Cartea de rugăciuni sunt tipărite şi alte rugăciuni sub titlul gene-ral „Rugăciuni în biserică” (la începutul Liturghiei, la ieşirea cu Cinstitele Da-ruri etc.), dar opinăm că nu e obligato-riu să le citim pe toate. Să ne imaginăm câtă mişcare s-ar produce dacă fiecare credincios ar scoate cartea şi le-ar citi… Dar, dacă cineva ţine să le rostească, totuşi, le poate învăţa pe deasupra şi le poate rosti în taină. Nu i-ar lua decât câteva secunde pentru fiecare şi rosti-rea lor nu ar duce la pierderea atenţiei pentru acele momente ale slujbei (Pr. V. Gordon).

Răspundem cititorilor ABCliturgic

tie, sau în timpul celor patru posturi de peste an etc. Preotul va ţine seama, desi-gur, de aceste obiceiuri locale, dar va evita şi o supraaglomerare în anumite perioade (luna martie, de exemplu), explicând cu tact că slujba poate fi făcută pe tot par-cursul postului Sf. Paşti, ca, de altfel, în orice vreme. În caz contrar, există riscul a se face sfeştanii „pe bandă”, uneori pre-scurtate, eliminându-se şi posibilitatea şi folosul de a sta de vorbă cu enoriaşii;

- obiecte şi măsuri necesare: cele ce ţin de slujitor (carte, epitrahil, cruce, bu-suioc, cădelniţă  /  căţuie, cărbune, tămâie) sunt aduse de preot. Cele ce ţin de credin-cioşi (gazdă): o masă aranjată frumos şi po-ziţionată spre Răsărit (în dreptul unei icoa-ne); pe masă: un vas mai adânc (castron) cu apă curată, 1-3 lumânări (de ceară curată, dacă se poate) care să fie puse într-un sfeş-nic, sau într-un pahar mai înalt, un proso-pel, un pomelnic cu membrii familiei; nu-i obligatoriu, dar, dacă are, gazda mai poate aşeza pe masă: busuioc, tămâie, cărbune. Unii credincioşi, mai ales pe la ţară, mai pun şi un vas cu făină (în care se pot fixa şi lumânările), o sticlă cu ulei etc., în funcţie de obiceiurile locale. Între măsurile nece-sare, nominalizăm: casa în care urmează a se face sfeştanie trebuie curăţată cât mai bine, de la un capăt la altul. Nu este de închipuit să stropim cu apă sfinţită şi să facem rugăciuni pentru a curăţi casa de rele, iar casa să fie murdară şi neîngrijită.

- invocarea prioritară a Născătoarei de Dumnezeu. În conţinutul slujbei, Maica Domnului este invocată foarte des, şi nu întâmplător. Explicaţia se află,

desigur, în puterea de rugăciune a Mai-cii Preacurate înaintea Preasfintei Treimi. Totodată, în istoricul slujbei: la începu-turi, Părinţii Bisericii au fixat această rân-duială pentru a înlocui anumite obiceiuri păgâne de la serbările lunilor noi (neo-meniile), serbări ce aveau loc pe malurile apelor, la care o fecioară îmbrăcată în mi-reasă conducea diferite ritualuri magice. De pildă, arunca nişte obiecte în apă, le culegea apoi şi ghicea cu ajutorul acestora viitorul concetăţenilor… Părinţii Biseri-cii au înlocuit fecioara ghicitoare şi ma-giciană cu Fecioara prin excelenţă, Maica Domnului, Mireasa cea curată, prin ale cărei rugăciuni din cadrul slujbei creştinii primesc binefaceri adevărate, nu promi-siuni deşarte ca în păgânism;

- momentul cel mai solemn al sluj-bei (epicleza) îl reprezintă invocarea de trei ori a Sfântului Duh (Şi acum trimite harul Preasfântului şi de-viaţă-făcătorului Tău Duh, Care sfinţeşte toate, şi sfinţeşte şi apa aceasta), în cadrul rugăciunii celei mari, preotul afundând de fiecare dată mâna în apă, în semnul Sfintei Cruci. Prin acest gest liturgic, preotul îl imită pe Îngerul Domnului care „tulbura apa” la Betezda, aşa cum se spune în Evanghelia citită mai înainte (Ioan 5, 1-4);

- inserarea unor rugăciuni speciale se face pentru a răspunde anumitor soli-citări din partea familiei respective (pen-tru casă nouă, pentru săparea unei fântâni, pentru boli şi neputinţe etc.). Desigur, pentru a şti ce rugăciuni să selecteze, pre-otul discută cu membrii familiei înainte de începerea slujbei. Credincioşii înşişi, chiar dacă nu-i întreabă preotul, pot să

solicite anumite molitve şi rugăciuni, în funcţie de o problemă sau alta;

- efectele sau foloasele apei sfinţite sunt menţionate chiar în cartea de sluj-bă, la începutul rânduielii: „Prin stropi-rea cu aghiazmă, duhurile rele din tot locul se izgonesc; se iartă şi păcatele cele mici de peste toate zilele, adică nălucirile diavoleşti şi gândurile cele rele; mintea se curăţă de lucrurile cele spurcate şi se în-dreaptă spre rugăciune; bolile se gonesc şi dă sănătate sufletească şi trupească. Şi mai pe scurt: toţi cei ce o primesc cu cre-dinţă iau sfinţenie şi binecuvântare”. E bine să ştim că, în afară de stropire, din aghiazmă se ia pe nemâncate, împreună cu anafura, după ce ne-am spălat şi ne-am făcut rugăciunile;

IV. Recapitulând concis cele de mai sus, reţinem: sfeştania este slujba pentru casă cea mai frecventă, dar trebuie solicitată numai pentru motive binecuvântate. Însăşi etimologia arată că ea aduce sfinţenie şi lu-minare, mai ales pentru cei care se roagă şi postesc.

V. Asocierea dintre luminarea (curăţi-rea) casei şi starea sufletească a omului este evidentă. De aceea, ele merg împreu-nă: bine este ca, înainte de Sfeştanie, cre-dincioşii casei să se spovedească, pentru că în stare de curăţie postul şi rugăciunea sunt mai eficiente. În plus, de la spove-danie preotul poate afla direct care sunt problemele familiei respective şi ce trebu-inţe sufleteşti are fiecare, ştiind, astfel, ce ectenii şi rugăciuni speciale să insereze în cadrul slujbei.

VI. Generalizând acum, înţelegem că sfinţirea apei sau aghiazma este cea mai

SFEŞTANIA (slujba Aghiazmei mici). Scurte explicaţii

de seamă dintre ierurgiile privitoare la lucruri, totodată cea mai frecventă în ac-tivitatea liturgico-pastorală a preotului. Spre deosebire de Taine, care au în vedere doar persoana umană, ierurgiile vizează şi omul şi mediul (locuinţa, gospodăria, gră-dina etc.). Cuvântul „ierurgie” înseamnă „lucrare sfântă”, iar după scopul şi efectele lor ierurgiile pot fi: exorcisme (rugăciuni ce vizează eliberarea omului şi a naturii de sub influenţa diavolului), curăţiri şi dez-legări, binecuvântări, sfinţiri şi consa-crări (din această categorie subliniată face parte sfeştania).

VII. Aplicarea cuviincioasă a învăţături-lor prezentate în această cateheză va adu-ce întotdeauna în familie împlinirea celor necesare pentru mântuire. Săvârşirea pe-riodică a Sfeştaniei resfinţeşte locul, casa şi toate lucrurile din ea. E posibil însă ca, după un timp anume, inevitabilele noas-tre păcate şi fapte mai puţin cuviincioase să întineze iarăşi locuinţa. Trebuie să ne dăm seama că omul este solidar cu tot ceea ce îl înconjoară, aşa încât urmările faptelor lui se răsfrâng şi asupra mediului său de vieţuire, asupra casei şi a lucrurilor din ea. Astfel, faptele urâte, păcatele de tot felul şi fărădelegile omului întinea-ză spaţiul în care trăieşte. După cum şi reversul: faptele bune şi curăţenia vieţii omului influenţează pozitiv mediul său înconjurător. Ideal este ca buna purtare a omului să fie unită cu slujba binefăcă-toare a Sfeştaniei, deoarece prin efectele ei mediul în care vieţuieşte se purifică, umplându-se de lumină şi sfinţenie.

PReoT VASIle GoRDoN

Câteva repere bibliografice: 1. Învăţătura de credinţă creştină ortodoxă, Edi-

tura Institutului Biblic, Bucureşti, 19522. Aghiasmatar, Edit. Institutului Biblic, Bucu-

reşti, 2002 3. Pr. Prof. Ene Branişte, Liturgica Specială,

Edit. Inst. Biblic, Bucureşti, 19804. Pr. Dr. Gh. Remete, Dogmatica, Alba Iulia,

1997. 5. www.crestinortodox.ro/carti-ortodoxe/ghi-

dul-practic-crestinului-ortodox-ce-trebuie-stim-despre-casa-crestinului/sfestania-80412.html

(urmare din pagina 1)

4 5

Întotdeauna vacanţele sunt aşteptate cu bucurie şi nerăbdare, dar se în-tâmplă câteodată ca pregătirea şi aş-

teptarea vacanţei să fie mai plăcute decât vacanţa în sine... În anul 2008, împreună cu un mic grup de prieteni (din ţară şi din Canada), ne-am sincronizat conce-diile şi am petrecut două săptămâni la Barcelona. Un oraş foarte frumos, cu o ofertă turistică extrem de bogată şi diver-să, cu oameni foarte amabili şi ospitalieri.

S-a întâmplat însă ca perioada agre-ată de majoritate să fie cuprinsă între 10-25 septembrie. Cu nici un chip n-aş fi vrut să lipsesc de la Sfânta Liturghie în-chinată praznicului Înălţării Sfintei Cru-ci, aşa că am căutat imediat pe internet să văd dacă există biserică românească în Barcelona. M-am liniştit când am găsit şi n-am stat pe gânduri, i-am scris imediat un e-mail părintelui, cerând detalii des-pre locaţie şi programul slujbelor. Şi mare mi-a fost bucuria, chiar a doua zi am pri-mit răspuns şi mi-am notat cu grijă toa-te îndrumările. Acum chiar că puteam porni liniştită la drum. Am aşteptat cu

emoţie dimineaţa de 14 septembrie şi am ajuns la biserica românească, având hra-mul Sfântului Gheorghe. Funcţiona în-tr-un spaţiu închiriat dintr-o clădire im-punătoare de pe Grand Via, aparţinând bisericii catolice. La parter, credincioşii se opreau bucuroşi de întâlnire şi mai stă-teau de vorbă, apoi, la etaj, era amenajat un mic spaţiu pentru copii care se puteau juca supravegheaţi de câteva mămici, dacă nu mai aveau răbdare să stea la sluj-bă. Iar următoarea uşă se deschidea spre o încăpere mare, dreptunghiulară – bise-rica propriu-zisă. O catapeteasmă mică, separând Sfântul Altar de restul spaţiului, icoane frumoase pe pereţi, câteva rân-duri de scaune pentru persoanele mai în vârstă şi deja multă-multă lume. M-am simţit ciudat la început: îmi veneau în minte imaginile de acasă, de la biserica noastră, iar aici era... cu totul altfel. Dar în clipa în care a început să slujească pă-rintele Aurel Bundă, harul Sfintei Litur-ghii ne-a cuprins pe toţi, iar eu mi-am regăsit ritmul. N-am mai simţit cum trece timpul... Dar probabil, molipsiţi

de „eficienţa” nord-americană, prietenii mi-au amintit că avem un program turis-tic dens şi este timpul să plecăm. Era în momentul în care mai mult de jumătate din cei prezenţi se îndreptau să primească Sfânta Împărtăşanie.

Am plecat, ca să nu-mi supăr priete-nii, dar nemulţumită, căci nu reuşisem să vorbesc cu părintele, să-i mulţumesc pentru răspunsul prompt şi, mai ales, să-i transmit gândurile bune de la preoţii bi-sericii noastre, care îl cunoşteau. Spre sea-ră am telefonat, ca, totuşi, să-mi împli-nesc gândul şi misiunea. Plin de căldură, părintele ne-a invitat a doua zi la biserică, în jurul prânzului, spunând că într-ade-văr, de sărbătoare se adunase neaşteptat de multă lume.

Aşa încât luni, la prânz, ne-am aflat din nou la biserica românească şi am avut privilegiul să participăm ... la un botez: un pruncuţ născut la Barcelona – părinţii îşi găsiseră de lucru acolo – având ca naşi o tânără familie prietenă, venită din Por-tugalia, plecaţi tot la muncă! Atmosfera era plină de căldură: părintele bucuros de eveniment, la strană cânta soţia dânsului, avându-l în braţe pe mezinul familiei, pă-rinţii viitorului creştin şi naşii erau emo-ţionaţi, iar micul nostru grup de turişti făcea un... popas duhovnicesc.

În timpul slujbei mi s-au adunat câ-teva gânduri: este bine şi firesc să putem circula liberi, aşa cum ne doream fără s-o putem face în vremurile de tristă aminti-re, dar este tare trist să fii nevoit – sau să alegi – să te desprinzi de pământul ţării în care te-ai născut, din raţiuni economice, căci sărăcia şi injustiţia s-au întins prin proasta administrare care durează de mai bine de douăzeci de ani, timp în care s-au ratat o mulţime de oportunităţi. Căci atât credincioşii adunaţi duminica la sluj-bă, cât şi tinerii întâlniţi în acea zi ajun-seseră poate la o... normalitate materială, dar era limpede că îşi căutau identitatea şi se luptau cu doruri: de prieteni, de rude, de locuri natale. Privind prin această pris-mă, m-am gândit că grea şi delicată misi-une au preoţii ce slujesc în diaspora, dar mare bucurie şi împlinire când reuşesc să-i mângâie şi să-i adune într-o familie

CĂLĂTOR ORTODOX La Barcelona, de praznicul Înălţării Sfintei Cruci

În momentul când scriem despre acest eveniment trist al parohiei noastre, au trecut aproape două

luni de la deces. Slujba înmormântă-rii s-a oficiat în ziua de 1 septembrie, în biserica noastră, iar înhumarea s-a făcut la cimitirul Sfânta Vineri – Gri-viţa. Între timp, s-a săvârşit, după rân-duială, şi parastasul de 40 de zile.

Pentru a pomeni câteva din trăsă-turile personalităţii domniei sale, vom utiliza propriile mărturii, care au fost consemnate cu trei ani în urmă, tot în paginile Buletinului nostru. Mai precis, unul dintre enoriaşi, Marius Mazilu, i-a luat domnului Duţă un interviu, în august 2008, din conţinu-tul căruia am aflat cu toţii date bio-grafice şi preocupări deosebit de im-presionante. Unele dintre acestea au fost evocate la slujba înmormântării, dar vor fi reproduse şi aici. Iată câte-va din propriile mărturisiri, nu doar emoţionante, ci şi pline de pedagogie: Am absolvit Institutul Politehnic din Bucureşti. Am o familie cu doi copii, un băiat, care îmi urmează meseria, este inginer, şi o fată, doctor. Activez încă, la această vârstă, în câmpul muncii. Viaţa mi-a dat o educaţie dură. Provin dintr-o familie numeroasă, cu opt fraţi, patru băieţi şi patru fete, n-am avut de la început posibilitatea materială să învăţ. Am intrat mai întâi la o şcoală profesională, ceva mai târziu am urmat

cursurile serale la liceu. A venit armata, unde am făcut şcoala de ofiţeri tehnici auto. La facultate am intrat cu multă greutate, pentru că aveam eticheta ex-traordinară a unui om cu un frate con-damnat politic. Modelul permanent au fost părinţii, în special mama mea, pe care am avut şansa să o am mult timp lângă mine: a trăit până la vârsta de 94 de ani. Apoi fraţii mei, mă gândesc şi acum cu emoţie la fratele cel mai mare, preotul, sau la cel deal doilea ca vârstă, profesorul, care m-a întreţinut şi m-a sprijinit mereu cu sfaturi, tatăl meu murind când aveam opt ani. La biseri-că vin din fragedă copilărie, am păstrat din familie obiceiul rugăciunii, mama a fost o femeie credincioasă, am un frate preot, un unchi preot, un nepot preot, doi strănepoţi preoţi, o mătuşă măicuţă. Apoi a fost întâlnirea cu soţia mea, care a consolidat drumul meu duhovnicesc. Ea a fost aceea care s-a ocupat îndea-proape să cultive şi latura spirituală a copiilor noştri. Eu unul m-am preocu-pat mai mult de partea de disciplină a familiei, am încercat să fiu ferm cu ei, nu dur, în sancţionarea greşelilor, omul trebuie să fie disciplinat şi să dea totul în ce face, pentru el, dar şi pentru ceilalţi, pentru a simţi bucurie. Dumnezeu însă ne dă bucurii şi peste ceea ce merităm, priviţi echilibrul perfect al universului şi mecanismul lui ireproşabil…

Domnul Ion Duţă rămâne în memoria şi pomelnicul parohiei Sf. Ilie-Gorgani ca unul dintre cei mai distinşi epitropi, factor de sprijin şi echilibru în şedinţele Consiliu-lui Parohial, dar şi în viaţa de zi cu zi a comunităţii noastre parohia-le. Dumnezeu să-l odihnească de-a dreapta aleşilor Săi!

În numele preoţilor slujitori şi al enoriaşilor, PReoT PARoh, SIlVIu TuDoSe

Domnul Ion Duţă (1925-2011), epitrop al parohiei noastre, a trecut în veşnicie

pe cei păstoriţi.Iar părintele Bundă s-a dovedit a fi o

personalitate de excepţie! Plin de căldu-ră şi entuziasm, atent la toate detaliile, deosebit de harnic şi visând la biserica românească pe care urma s-o ridice. Şi-a amintit cu mare drag de vremea când îi fusese student la Teologie părintelui Gordon şi apoi când i-a venit dânsului rândul să-i fie profesor lui Octavian, fiul părintelui Gordon, la Seminar... În acel moment mi-am dat seama de ce mă sim-ţeam ca acasă! Ne-a vorbit cu mare în-sufleţire despre planurile pentru viitoare biserică, de greutăţile prin care trecuse până să achiziţioneze terenul şi să adune toate autorizaţiile necesare. Ştiind aceste lucruri, mare bucurie am avut când am citit într-un număr din ziarul „Lumina” că s-a pus piatra de temelie şi biserica vi-sată de părintele Bundă începe să prindă contur.

Ne-a întrebat dacă următoarea dumi-nică ne va găsi tot în Barcelona şi cum prietenii mei s-au arătat a fi turişti hotă-râţi şi conştiincioşi, ne-a indicat şi dân-sul câteva locuri deosebite. Aşa încât în următoarea duminică nu am ajuns la biserica românească, dar am urmat sfatu-rile părintelui şi ne-am aflat în Biserica Reconcilierii de pe muntele Tibidabo – o construcţie impresionantă, care oferă şi o panoramă superbă, iar apoi am zăbovit la Mănăstirea Pedralbes – un monument deosebit, atât ca arhitectură – gotic cata-lan, cât şi prin muzeul vast organizat în incintă, dar şi prin grădinile interioare de o deosebită frumuseţe, pline de pace şi li-nişte. Şi am trăit un sentiment deosebit: ochii se bucurau de ceea ce vedeam, min-tea îmi era la biserica de pe Gran Via, iar sufletul îmi era plin de dorul de ACASĂ, adică de parohia Sfântul Ilie Gorgani!

Dacă Dumnezeu va rândui să mai ajung vreodată prin Barcelona, sunt câ-teva locuri pe care le-aş revedea cu plă-cere, dar obiectivul principal ar fi să văd ridicată biserica românească descrisă cu însufleţire, care atunci, în Septembrie 2008, exista doar în visele părintelui Au-rel Bundă...

AlINA MARINeSCu

6 7

Stimată doamnă Han, sunteţi o prezenţă constantă şi activă în biserica noastră; vă rugăm să ne spuneţi când aţi venit pentru prima dată în biserica Sfântul Ilie Gorgani?O perioadă de timp am pierdut contac-

tul cu biserica, datorită faptului că am venit la şcoală în Bucureşti şi locuiam la internat. Mai mergeam sporadic la slujba de dumi-nică la diferite biserici. După ce am absol-vit şcoala, am căutat un loc prielnic pentru revenirea la cele duhovniceşti, de care mă depărtasem. În august 1960, am venit la biserica Sfântul Ilie Gorgani, împreună cu o colegă de birou şi am participat la o slujbă de acatist – miercuri sau vineri seara, ne-a plăcut foarte mult şi am revenit şi du-minică la Sfânta Liturghie. Am rămas pro-fund impresionată de felul în care au slujit cei doi preoţi: părintele Grigore şi părintele Alexie, dar mai ales de predica ţinută de părintele Alexie. Topografia interioară a bi-sericii Sfântul Ilie Gorgani se aseamănă cu cea a bisericii din satul meu natal şi atunci mi-am zis: „Aceasta este biserica mea!”, că-tre care am simţit că Dumnezeu mi-a călă-uzit paşii până astăzi şi pentru restul zilelor pe care mi le va mai îngădui.

Care sunt lucrurile care vă încălzesc sufletul şi pe care le simţiţi deosebite, astfel încât să veniţi de fiecare dată cu bucurie la sfintele slujbe?Vin de fiecare dată cu dragoste şi bucu-

rie la sfintele slujbe, pentru că simt căldura duhovnicească pe care o transmit preoţii în timpul slujbei. Profesionalismul, sfinţe-nia, harul şi cântările se împletesc în chip armonios în biserica parohiei noastre. At-mosfera de la sfintele slujbe este deosebit de profundă, liniştea, ordinea şi curăţenia din biserică înlesnesc atingerea unei stări deosebite pentru rugăciune. Te poţi ruga lui Dumnezeu în linişte şi pace pentru tot ce ai nevoie, pentru iertarea de păcate şi să-nătate.

De-a lungul timpului, aţi cunoscut mai mul-te credincioase de care vă simţiţi ataşată. Ne puteţi spune câteva nume dragi dum-neavoastră?De când vin la sfânta noastră biserică

m-am împrietenit cu credincioase din di-ferite cartiere: doamna Lucia Marinescu,

din zona Răzoare, doamna Maria din Mili-tari, doamna Mioara din Drumul Taberei, doamna Ileana şi doamna Diamandi. Şi dânsele vin cu mult drag la biserica noas-tră, pentru că le place foarte mult felul în care slujesc preoţii noştri, apreciază cuvin-tele de învăţătură din predici, liniştea şi or-dinea care domnesc pe tot timpul slujbei.

Ca şi în cazul celorlalte interviuri, vă rog să ne spuneţi câteva date din biografia Dum-neavoastră – despre părinţi, din perioada studiilor, despre familie.

Ce vă pot spune despre mine? M-am născut pe 29.07.1938, în comuna Cre-vedia Mare, dintr-o familie de ţărani, cu situaţie materială bună, oameni foarte gospodari, cu credinţă şi frică de Dumne-zeu. Părinţii mei au avut maşină de treierat grâu, maşină de curăţat porumbul, două cazane de ţuică şi o cârciumă. Odată cu instalarea regimului comunist şi înfiinţarea colectivului, au fost obligaţi şi forţaţi să dea toată averea statului, inclusiv cele zece hec-tare de teren arabil. În spaţiul unde fusese

cârciuma, a fost adusă grădiniţa de copii din toată comuna. Imaginaţi-vă ce gălăgie aveam toată ziua! După doi ani s-a con-struit o grădiniţă şi au plecat. Am fost trei fete la părinţi; cea mai mică a trecut la cele veşnice pe data de 8.08.2010.

De mică am fost apropiată de biserică, pentru că bunicile mele mă luau la biserică şi mă învăţau rugăciuni. În şcoala elemen-tară am mai prins cam trei ani de religie, iar duminicile şi de sărbători mergeam toată clasa la biserică, împreună cu învăţătorii. După ce am terminat şapte clase, am dat capacitatea şi am venit la Bucureşti, unde am susţinut examenul de admitere la Şcoa-la Tehnică de Comerţ „Doamna Stanca”. Am urmat cursurile de patru ani, după care am susţinut examenul de specialitate – contabilitate. Am dorit să am o familie bine întemeiată pe dragoste şi respect.

Pe 25.01.1962 m-am căsatorit cu soţul meu, Nicolae Han, care aparţinea de pa-rohia bisericii Sfântul Ilie Gorgani. Dum-nezeu ne-a călăuzit paşii amândurora către această biserică de care suntem legaţi sufle-teşte. Ne-a dăruit şi doi copii: Cristian şi Adina. Părintele Alexie ne-a slujit cununia religioasă şi ne-a botezat şi cei doi copii. Cristian a terminat Politehnica – Facul-tatea de Transporturi Rutiere, iar Adina a terminat Facultatea de Management în Turism.

Cu experienţa pe care aţi câştigat-o de-a lungul vieţii, la care se adăugă şi cea de mamă, ce sfaturi le puteţi da tinerelor şi, în general, tinerilor pe care îi întâlnim în nu-măr mare în biserica noastră şi de a căror prezenţă ne bucurăm cu toţii?Mă bucură mult când văd că vin la

slujbele de duminică familii tinere cu copii mici, de când începe slujba şi până se ter-mină. Le sfătuiesc pe tinerele soţii şi mame să-şi întemeieze căsnicia şi căminul pe dra-goste şi respect. Educaţia la copil nu se face cu bătaia, ci numai cu vorbe frumoase şi explicaţii cu răbdare; este bine ca mama să fie apropiată de copii ca o prietenă. Este adevărat că timpurile sunt mult schimbate, ritmul de viaţă este foarte stresant, foarte alert şi presant, dar tinerele mame să fie în-găduitoare cu soţii şi copiii lor. În încheiere ţin în mod special să le mulţumesc preoţi-lor noştri pentru frumoasele predici rostite la Sfintele Liturghii şi pentru cuvintele de învăţătură spuse după terminarea slujbelor.

A consemnat AlINA MARINeSCu

În dialog cu enoriaşii parohiei noastreAstăzi, de vorbă cu d-na Maria Han

O amintire care îmi va rămâne în su-flet, câte zile voi mai trăi...

Era prin octombrie, acum cinci ani. Ştiam că Părintele Gheorghe Calciu va veni în Țară, ca în fiecare an, ca să-i mai vadă pe ai săi, de la Mahmudia, şi să-şi aline dorul de-acasă, colindând pe la mâ-năstiri. A venit şi a poposit, ca de obicei, la Demostene Andronescu, de care îl lega o îndelungă suferință, o îndelungată sfân-tă trăire, o „suferință ca o binecuvântare”, cum a caracterizat mai târziu lungii lor ani de detenție, despre care ne vorbea nouă, celor cărora ne era duhovnic. Ştiam că acolo îl vor căuta, ca de obicei, mulți ti-neri şi bătrâni, ca să primească binecuvân-tarea sa, aşa că m-am grăbit să-l întâlnesc devreme, în prima sa dimineață. Parcă îl văd şi acum. Era încă în pijama şi ghemuit într-un fotoliu. Mi-a zâmbit, şi-a pus mâi-nile pe capul meu şi m-a binecuvântat... I le simt şi acum, când scriu... Căci altădată, când făceam câte ceva... nu mă lăsa. De exemplu, mi-a blocat aparatul fotografic când am vrut să-l fotografiez în sicriu... Apoi, primele cuvinte pe care mi le-a spus, zâmbind, au fost: „Am cancer la pancre-as”. Au confirmat-o trei specialişti... Avea dureri mari, dar nu le manifesta. Aceasta îmi aminteşte de Părintele Porfirie, care Îl ruga încă din tinerețe pe Iisus să-i dea un cancer, pentru ca să sufere ca El, iar la bătrânețe, când s-a îmbolnăvit de cancer la hipofiză, cu dureri mari, spunea fericit: „Vezi că mi l-a dat, nu m-a uitat...”

Era într-o sâmbătă şi aflasem că Părin-tele urma să slujească a doua zi la biserica noastră. Ezitam să-l întreb direct şi l-am rugat să-mi spună ce program îşi făcuse de această dată. Mi-a spus că va pleca în Do-brogea la ai săi, apoi prin Țară, cât îl vor ține puterile. Va fi un bun rămas... Atunci am îndrăznit să-l întreb dacă a doua zi va sluji la Sfânta noastră Liturghie. S-a întris-tat şi mi-a spus că e prea slăbit şi că nu va putea... Când au început deja să sune la uşă, l-am lăsat pe Părintele să se îmbrace şi am plecat, cu sufletul tulburat. A doua zi, Duminică, în biserica noastră se zvo-nea deja că va sluji şi Părintele Gheorghe Calciu. Puțini eram cei care ştiam că nu va mai putea veni. Deodată însă, a apă-rut zâmbind credincioşilor, senin şi vioi,

s-a închinat la icoane şi a intrat în Altar. În fața unei asemenea minuni, nu ne ve-nea să credem ce vedeam! A slujit frumos, degajat, şi ne-a predicat la microfonul pe care i-l ținea părintele Silviu. În predica sa, Părintele Calciu a vorbit apăsat despre nece-sitatea credincioşilor de a fi în biserică şi de a asculta cu mare atenție Sfânta Evanghelie, care ne aduce însuşi cuvântul Domnului nostru Iisus Hristos. A fost cea din urmă Sfântă Liturghie la care a slujit...

*

Apoi a plecat prin Țară, dar boala l-a întors din drumul său de rămas bun. La spitalul care l-a primit, ne spunea, din pa-tul său de suferință, că sufletul îi este plin de bucurie, căci, în fiecare dimineață, vin să-i ceară binecuvântarea mulți din perso-nalul spitalului, înainte de a-şi începe lu-crul. În restul zilei, când Părintele nu se odihnea, vedeam că primeşte o lume în-treagă de cunoscuți şi necunoscuți, fiecare cu nevoile şi cu grijile lor, şi care ieşeau din rezerva sa cu fruntea mai senină, cu inima mai uşoară. Veneau mereu călugări de pe la mânăstiri şi îi slujeau Sfântul Maslu şi multă bucurie i-au adus vizitele Patriarhu-lui Teoctist, a Mitropolitului Bartolomeu şi a Părintelui Arsenie Papacioc. De altfel, PF Teoctist i-a slujit mai târziu şi slujba de înmormântare, la Mânăstirea Radu Vodă. A fost înmormântat, conform dorinței sale, la Mânăstirea Petru Vodă. Dumne-zeu să-l odihnească în pace, căci multă suferință a îndurat şi multă pace şi alinare a adus Părintele Gheorghe Calciu, cât a trăit printre noi!

eRAST CĂlINeSCu

CEA DIN URMĂ SFÂNTĂ SLUJBĂ

8

Redacţia: Redactor onorific: Răzvan Bucuroiu. Redactor: Constantin Gordon.Membri şi contacte: pr. paroh Silviu Tudose: tel. 021.315.54.99; email: silviu_75@yahoo.com;

pr. Vasile Gordon: tel. 021.315.21.42; email: pr.gordon@yahoo.com; pr. Emanoil Băbuş: tel.: 0742.013.345; email: emil_babus@yahoo.com;

Constantin Gordon: tel. 0730.560.995; email: constantingordon@yahoo.com; Sediul redacţiei: Str. Silfidelor nr. 5, sector 5, Bucureşti. Adresa web: www.gorgani.ro

Programul liturgic al lunii decembrie-Vineri, 2 dec., h. 17.30: Slujba sfinţirii apei şi spovedanii- Sâmbătă, 3 dec., h. 9.00-11.00: Sf. Liturghie şi parastase; h.

18.00: Vecernie Mare (dezlegare la peşte)

† Duminică, 4 dec., h. 8.15–12.00: Utrenia şi Sf. Liturghie (dezlegare la peşte)

-Luni, 5 dec., h. 17:30: Vecernie mare cu Litie şi spovedanii† Marți, 6 dec., Sf. Ierarh Nicolae, h. 8.15–12.00: Utrenia,

Sf. Liturghie şi parastase (dezlegare la peşte)-Miercuri, 7 dec., h. 17.30: Vecernie; h. 18.30: dialoguri şi

spovedanii-Vineri, 9 dec., h. 17.30: Taina Sfântului Maslu şi spovedanii- Sâmbătă, 10 dec., h. 9.00-11.00: Sf. Liturghie şi parastase; h.

18.00: Vecernie Mare şi spovedanii (dezlegare la peşte)

† Duminică, 11 dec., h. 8.15–12.00: Utrenia şi Sf. Liturghie (dezlegare la peşte)

-Miercuri, 14 dec., h. 17.30: Vecernie; h. 18.30: dialoguri şi spovedanii

-Vineri, 16 dec., h. 17.30: Taina Sfântului Maslu şi spovedanii- Sâmbătă, 17 dec., h. 9.00-11.00: Sf. Liturghie şi parastase; h.

18.00: Vecernie Mare (dezlegare la peşte)

† Duminică, 18 dec., Duminica dinaintea Naşterii Domnului, h. 8.15–12.00: Utrenia şi Sf. Liturghie (dezlegare la peşte)

-Miercuri, 21 dec., h. 17.30: Slujba sfinţirii icoanelor; h. 18.30: spovedanii

-Vineri, 23 dec., h. 17.30: Taina Sfântului Maslu şi spovedanii- Sâmbătă, 24 dec., Ajunul Crăciunului, 17.30: Vecernie

mare cu Litie

† Duminică, 25 dec., Naşterea Domnului, h. 8.15–12.00: Utrenia şi Sf. Liturghie

† Luni, 26 dec., Soborul Maicii Domnului, h. 8.15-12.00: Utrenia şi Sf. Liturghie

† Marți, 27 dec., Sf. Arh. Ștefan, h. 8.15-12.00: Utrenia şi Sf. Liturghie

- Sâmbătă, 31 dec., h. 23.30: Rugăciune de mulţumire (Anul Nou)

Programul liturgic al lunii noiembrie-Miercuri, 2 nov., h. 17.30: Slujba sfinţirii apei; h. 18.30:

dialoguri-Vineri, 4 nov., h. 17.30: Taina Sfântului Maslu şi spovedanii-Sâmbăta morţilor - Moşii de iarnă , 5 nov.,

h. 8.00-11.00: Sf. Liturghie şi parastase; h. 18.00: Vecernie Mare

† Duminică, 6 nov., h. 8.15–12.00: Utrenia şi Sf. Liturghie-Luni, 7 nov., h. 17.30: Vecernie mare cu Litie şi spovedanii† Marți, 8 nov., Soborul Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil,

h. 8.15-12.00: Utrenia, Sf. Liturghie şi parastase-Miercuri, 9 nov., h. 17.30: Vecernie; h. 18.30: dialoguri-Vineri, 11 nov., h. 17.30: Taina Sfântului Maslu şi

spovedanii- Sâmbătă, 12 nov., h. 9.00-11.00: Sf. Liturghie şi parastase;

h. 18.00: Vecernie Mare

† Duminică, 13 nov., h. 8.15–12.00: Utrenia şi Sf. Liturghie

-Miercuri, 16 nov., h. 17.30: Vecernie; h. 18.30: dialoguri-Vineri, 18 nov., h. 17.30: Taina Sfântului Maslu şi

spovedanii- Sâmbătă, 19 nov., h. 9.00-11.00: Sf. Liturghie şi parastase;

h. 18.00: Vecernie Mare

† Duminică, 20 nov., Înainte-prăznuirea Intrării în Biserică a Maicii Domnului, h. 8.15–12.00: Utrenia şi Sf. Liturghie; 18.00: Vecernie Mare cu Litie

† Luni, 21 nov., Intrarea în Biserică a Maicii Domnului, h. 8.15–12.00: Utrenia şi Sf. Liturghie (dezlegare la peşte)

-Miercuri, 23 nov., h. 17.30: Vecernie; h. 18.30: dialoguri-Vineri, 25 nov., h. 17.30: Taina Sf. Maslu şi spovedanii- Sâmbătă, 26 nov., h. 9.00-11.00: Sf. Liturghie şi parastase;

h. 18.00: Vecernie Mare (dezlegare la peşte)

- † Duminică, 27 nov., h. 8.15–12.00: Utrenia şi Sf. Liturghie (dezlegare la peşte)

-Marți, 29 nov., h. 17.30: Vecernie mare cu Litie şi spovedanii

† Miercuri, 30 nov., Sf. Apostol Andrei, h. 8.15–12.00: Utrenia, Sf. Liturghie şi parastase; 17.30: Acatistul Sf. Ap. Andrei şi Slujba sfințirii icoanelor