ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ Nr. 104/2001privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei de Frontieră

Române

M.Of. nr. 351 din 29.6.2001

În temeiul prevederilor art. 114 alin. (4) din Constituţia României, Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă de urgenţă.

CAPITOLUL I Dispoziţii generaleArt. 1 Poliţia de Frontieră Română face parte din Ministerul Administraţiei şi Internelor şi este instituţia specializată a statului care exercită atribuţiile ce îi revin cu privire la supravegherea şi controlul trecerii frontierei de stat, prevenirea şi combaterea migraţiei ilegale şi a faptelor specifice criminalităţii transfrontaliere săvârşite în zona de competenţă, respectarea regimului juridic al frontierei de stat, paşapoartelor şi străinilor, asigurarea intereselor statului român pe canalul Sulina situat în afara zonei de frontieră, în zona contiguă şi în zona economică exclusivă, respectarea ordinii şi liniştii publice în zona de competenţă, în condiţiile legii.modificat deLege nr. 265/2010 - pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 104/2001 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei de Frontieră Române şi pentru abrogarea art. 4 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României din 22 decembrie 2010, M. Of. 872/2010 ; Ordonanţă de urgenţă nr. 130/2008 - pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 104/2001 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei de Frontieră Române, precum şi pentru abrogarea cap. IV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României din 14 octombrie 2008, M. Of. 711/2008 ; Lege nr. 81/2002 - pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 104/2001 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei de Frontieră Române din 26 februarie 2002, M. Of. 154/2002 ;

Art. 2 În înţelesul prezentei ordonanţe de urgenţă, expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:a) zona de competenţă – suprafaţa din teritoriul naţional constituită din zona de frontieră, suprafaţa şi imobilele aeroporturilor şi porturilor situate în interiorul ţării, deschise traficului internaţional, Dunărea interioară, braţul Macin şi canalul Sulina situate în afara zonei de frontieră, apele maritime interioare şi marea teritorială, precum şi zona contiguă şi zona economică exclusivă ale României, în care Poliţia de Frontiera Română îşi îndeplineşte atribuţiile prevăzute de lege;a) zona de competenţă: 1. suprafaţa din teritoriul naţional constituită din zona de frontieră, suprafaţa şi imobilele porturilor şi aeroporturilor deschise traficului internaţional, canalul Sulina situat în afara zonei de frontieră, apele maritime interioare şi marea teritorială, precum şi zona contiguă şi zona economică exclusivă ale României, în care Poliţia de Frontieră Română îşi îndeplineşte atribuţiile prevăzute de lege;2. întreaga suprafaţă a teritoriului naţional, numai pentru îndeplinirea atribuţiilor privind prevenirea şi combaterea migraţiei ilegale;b) poliţist de frontieră – funcţionarul public cu statut special, înarmat, care poartă, de regulă, uniformă şi exercită atribuţiile stabilite prin lege în sarcina Poliţiei de Frontieră Române.modificat deLege nr. 265/2010 - pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 104/2001 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei de Frontieră Române şi pentru abrogarea art. 4 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României din 22 decembrie 2010, M. Of. 872/2010 ; Ordonanţă de urgenţă nr. 130/2008 - pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 104/2001 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei de Frontieră Române, precum şi pentru abrogarea cap. IV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României din 14 octombrie 2008, M. Of. 711/2008 ; Lege nr. 81/2002 - pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 104/2001 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei de Frontieră Române din 26 februarie 2002, M. Of. 154/2002 ;

Art. 3 (1) Activitatea Poliţiei de Frontieră Române constituie serviciu public şi se desfăşoară în interesul persoanei, al comunităţii şi în sprijinul instituţiilor statului, exclusiv pe baza şi în executarea legii.(2) În toate acţiunile pe care le desfăşoară în zona de competenţă personalul Poliţiei de Frontieră Române are obligaţia să prevină şi să combată stările de pericol la adresa României, determinate de criminalitatea transfrontalieră şi de migraţia ilegală.modificat deLege nr. 81/2002 - pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 104/2001 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei de Frontieră Române din 26 februarie 2002, M. Of. 154/2002 ;

Art. 31 (1) În îndeplinirea atribuţiilor care îi revin, Poliţia de Frontieră Română îşi organizează propria bază de date, în care păstrează evidenţe şi înregistrări ale datelor cu caracter personal, precum şi alte evidenţe ale informaţiilor culese, potrivit legii.

1

(2) Scopul organizării şi funcţionării bazei de date prevăzute la alin. (1) constă în sprijinirea acţiunilor de supraveghere şi control al trecerii frontierei de stat, prevenire şi combatere a migraţiei ilegale şi a faptelor specifice criminalităţii transfrontaliere săvârşite în zona de competenţă, respectarea regimului juridic al frontierei de stat, paşapoartelor şi străinilor, precum şi asigurarea altor interese legitime ale statului român în zonele în care Politia de Frontieră Română îşi desfăşoară atribuţiile prevăzute de lege.(3) Baza de date prevăzută la alin. (1) conţine următoarele evidenţe informatizate:a) informaţii ce se transmit de către alte autorităţi/persoane poliţiei de frontieră cu privire la persoane, mijloace de transport, mărfuri şi alte bunuri care urmează să fie verificate pe timpul efectuării controlului de trecere a frontierei de stat, în vederea interzicerii intrării sau ieşirii în/din România, urmăririi ori efectuării controlului amănunţit;b) persoane şi obiecte date în consemn la frontieră de către Poliţia de Frontieră Română, conform normelor legale în vigoare;c) date privind persoane şi mijloace de transport cărora nu li se permite intrarea/ieşirea în/din ţară;d) specimene de vize şi de documente de călătorie;e) misiuni, acţiuni şi controale-cadru specifice întreprinse de Poliţia de Frontieră Română sau în cooperare cu instituţii din ţară ori din străinătate, precum şi evidenţa tuturor resurselor materiale, umane şi financiare utilizate în scopul prevenirii şi combaterii infracţionalităţii;f) evenimente, litigii de frontieră constatate în urma misiunilor, acţiunilor, controalelor-cadru;g) persoane care comit infracţiuni descoperite în zona de competenţă de către Poliţia de Frontieră sau în cooperare cu instituţii din ţară ori din străinătate;h) cazurile penale instrumentate de către Poliţia de Frontieră Română potrivit competenţelor prevăzute de dispoziţiile legale în vigoare;i) bunuri abandonate descoperite sau confiscate de către Poliţia de Frontieră Română potrivit competenţelor legale;j) falsuri pentru vize şi documente de călătorie;k) persoanele returnate de alte state;l) alte evidenţe necesare desfăşurării activităţilor specifice Poliţiei de Frontieră Române.(4) Cu privire la persoane, sunt prelucrate următoarele date şi categorii de date:a) numele şi prenumele, numele anterior, pseudonimele sau poreclele care au fost eventual înregistrate separat;b) sexul;c) data şi locul naşterii;d) cetăţenia;e) datele din actele de stare civilă;f) datele din permisul de conducere;g) caracteristicile fizice/antropometriceh) profesia şi locul de muncă;i) menţiunea că persoanele în cauză sunt înarmate sau nu, după caz;j) menţiunea că persoanele în cauză sunt violente sau nu, după caz;k) motivul luării în evidenţă;l) măsura care trebuie luată.(5) Datele şi categoriile de date prevăzute la alin. (4) pot fi comunicate, în condiţiile legii, următorilor destinatari:a) persoanei vizate sau reprezentantului legal al acesteia;b) instituţiilor sau autorităţilor publice, în condiţiile în care comunicarea acestora vizează exercitarea prerogativelor de autoritate publică cu care sunt învestite;c) organismelor similare din alte state, pe baza înţelegerilor la care România este parte.(6) Regulile privind păstrarea, actualizarea şi utilizarea bazei de date prevăzute la alin. (1) se stabilesc prin dispoziţie a inspectorului general, cu respectarea dispoziţiilor legale privind protecţia datelor, precum şi a celor pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date.modificat deOrdonanţă de urgenţă nr. 130/2008 - pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 104/2001 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei de Frontieră Române, precum şi pentru abrogarea cap. IV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României din 14 octombrie 2008, M. Of. 711/2008 ; Art. 4 În îndeplinirea atribuţiilor ce îi revin Poliţia de Frontieră Română cooperează cu celelalte instituţii ale statului care au atribuţii privind asigurarea ordinii de drept şi colaborează în acest sens cu cetăţenii, în condiţiile legii.Art. 5 Poliţia de Frontieră Română se organizează la nivelul judeţelor care, potrivit organizării administrative a teritoriului României, au ca limită frontiera de stat şi/sau litoralul Mării Negre.

2

În judeţele din interiorul ţării, în care funcţionează aeroporturi sau porturi deschise traficului internaţional de persoane şi mărfuri, Poliţia de Frontieră Română se organizează la nivelul punctelor de trecere a frontierei de stat.modificat deLege nr. 265/2010 - pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 104/2001 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei de Frontieră Române şi pentru abrogarea art. 4 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României din 22 decembrie 2010, M. Of. 872/2010 ;

CAPITOLUL II Organizarea Poliţiei de Frontieră Române

SECŢIUNEA 1 Structura Poliţiei de Frontieră RomâneArt. 6 Poliţia de Frontieră Română are următoarea structură organizatorică:a) Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră;b) inspectorate judeţene ale poliţiei de frontieră, la frontiera externă, astfel cum este definită la art. 1 lit. e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României, aprobată cu modificări prin Legea nr. 243/2002, cu modificările şi completările ulterioare;c) servicii teritoriale ale poliţiei de frontieră, corespondente cu fiecare stat vecin, la frontiera internă, astfel cum este definită la art. 1 lit. d) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 105/2001, aprobată cu modificări prin Legea nr. 243/2002, cu modificările şi completările ulterioare;d) sectoare ale poliţiei de frontieră;e) puncte ale poliţiei de frontieră;f) instituţii de învăţământ pentru pregătirea şi specializarea personalului;g) centre, birouri şi puncte de contact;h) alte unităţi.modificat deLege nr. 265/2010 - pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 104/2001 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei de Frontieră Române şi pentru abrogarea art. 4 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României din 22 decembrie 2010, M. Of. 872/2010 ; Ordonanţă de urgenţă nr. 130/2008 - pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 104/2001 privind organizarea şi funcţionarea Politiei de Frontieră Române, precum şi pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României din 14 octombrie 2008, M. Of. 711/2008 ;

SECŢIUNEA a 2-a Inspectoratul General al Poliţiei de FrontierăArt. 7 Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră este unitatea centrală a Poliţiei de Frontieră Române, cu personalitate juridică şi competenţă teritorială pentru întreaga zonă de responsabilitate a poliţiei de frontieră, care exercită conducerea şi răspunde de întreaga activitate a poliţiei de frontieră, desfăşoară activităţi de investigare şi cercetare a infracţiunilor deosebit de grave circumscrise crimei organizate, migraţiei ilegale şi criminalităţii transfrontaliere comise în zona de competenţă teritorială a Poliţiei de Frontieră, precum şi orice alte atribuţii date în competenţa sa prin lege.Art. 8 (1) Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră este condus de un inspector general, numit prin ordin al ministrului de interne.(2) Inspectorul general este ajutat de adjuncţi, numiţi la propunerea sa de către ministrul de interne.Art. 9 Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră are în structura sa organizatorică direcţii, servicii şi birouri, înfiinţate prin ordin al ministrului de interne.Art. 10 (1) În cadrul Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră funcţionează Consiliul Consultativ Superior, constituit din inspectorul general, adjuncţii acestuia şi personalul cu funcţii de conducere din cadrul Poliţiei de Frontieră Române.(2) Consiliul Consultativ Superior se întruneşte o dată pe trimestru sau ori de câte ori este nevoie, sub preşedinţia inspectorului general, analizează problemele importante ale activităţii Poliţiei de Frontieră Române şi adoptă recomandări, cu votul majorităţii membrilor.

3

(3) Componenţa, atribuţiile şi funcţionarea Consiliului Consultativ Superior se stabilesc prin dispoziţie a inspectorului general.modificat deOrdonanţă de urgenţă nr. 130/2008 - pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 104/2001 privind organizarea şi funcţionarea Politiei de Frontieră Române, precum şi pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României din 14 octombrie 2008, M. Of. 711/2008 ; Art. 11 În aplicarea legii inspectorul general emite dispoziţii obligatorii pentru întregul personal din subordine, la elaborarea cărora poate consulta Consiliul Consultativ Superior al Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră.

SECŢIUNEA a 3-a Structurile teritoriale ale Poliţiei de Frontieră RomânăArt. 12 (1) La nivel teritorial, Poliţia de Frontieră Română organizează inspectorate judeţene, servicii teritoriale, sectoare şi alte unităţi ale poliţiei de frontieră; în punctele de trecere a frontierei de stat se organizează şi funcţionează puncte ale poliţiei de frontieră.(2) În judeţele care au ca limită frontiera externă se organizează şi funcţionează, ca unităţi cu personalitate juridică, inspectorate judeţene ale poliţiei de frontieră. La frontiera internă se organizează servicii teritoriale ale poliţiei de frontieră, corespondente cu fiecare stat vecin.(3) În cadrul inspectoratelor judeţene se organizează şi funcţionează, la nivel teritorial, sectoare ale poliţiei de frontieră.(4) La frontiera pe apă şi la ţărmul Mării Negre, în cadrul sectoarelor poliţiei de frontieră se organizează şi funcţionează componenta navală a Poliţiei de Frontieră Române.(5) Inspectoratele judeţene ale poliţiei de frontieră şi sectoarele poliţiei de frontieră sunt conduse de un şef, ajutat de adjuncţi.(6) Şefii inspectoratelor judeţene ale poliţiei de frontieră sunt numiţi şi eliberaţi din funcţie prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor, la propunerea inspectorului general al Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră, cu avizul consultativ al prefectului.(7) Adjuncţii şefilor inspectoratelor judeţene ale poliţiei de frontieră sunt numiţi şi eliberaţi din funcţie de inspectorul general al Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră, la propunerea şefilor inspectoratelor judeţene ale poliţiei de frontieră, în condiţiile legii.(8) Şefii sectoarelor poliţiei de frontieră, adjuncţii acestora, precum şi şefii punctelor poliţiei de frontieră rutiere, feroviare şi portuare sunt numiţi şi eliberaţi din funcţie de şefii inspectoratelor judeţene ale poliţiei de frontieră, în condiţiile legii.(9) Şefii serviciilor teritoriale sunt numiţi şi eliberaţi din funcţie de inspectorul general al Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră, în condiţiile legii.(10) Şefii punctelor poliţiei de frontieră aeroportuare, şefii centrelor, birourilor, punctelor de contact şi directorii instituţiilor de învăţământ pentru pregătirea şi specializarea personalului sunt numiţi şi eliberaţi din funcţie de inspectorul general al Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră, în condiţiile legii.(11) Adjuncţii directorilor instituţiilor de învăţământ pentru pregătirea şi specializarea personalului sunt numiţi şi eliberaţi din funcţie de inspectorul general al Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră, la propunerea directorilor instituţiilor de învăţământ pentru pregătirea şi specializarea personalului.modificat deLege nr. 265/2010 - pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 104/2001 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei de Frontieră Române şi pentru abrogarea art. 4 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României din 22 decembrie 2010, M. Of. 872/2010 ; Ordonanţă de urgenţă nr. 130/2008 - pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 104/2001 privind organizarea şi funcţionarea Politiei de Frontieră Române, precum şi pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României din 14 octombrie 2008, M. Of. 711/2008 ; Ordonanţă de urgenţă nr. 130/2008 - pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 104/2001 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei de Frontieră Române, precum şi pentru abrogarea cap. IV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României din 14 octombrie 2008, M. Of. 711/2008 ; Art. 13 Inspectoratele judeţene se organizează intern pe servicii, birouri şi compartimente, după caz, prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor.modificat deOrdonanţă de urgenţă nr. 130/2008 - pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 104/2001 privind organizarea şi funcţionarea Politiei de Frontieră Române,

4

precum şi pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României din 14 octombrie 2008, M. Of. 711/2008 ; Art. 14 (1) Inspectoratele judeţene ale poliţiei de frontieră au la nivel teritorial ca structuri de execuţie sectoare care au competenţă teritorială limitată.(2) Locul de dispunere şi zona de competenţă teritorială ale sectorului se stabilesc prin dispoziţie a inspectorului general al Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră.(3) Sectorul se organizează pe compartimente, ture şi echipaje, conform specificului activităţilor, potrivit dispoziţiei inspectorului general al Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră.modificat deLege nr. 265/2010 - pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 104/2001 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei de Frontieră Române şi pentru abrogarea art. 4 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României din 22 decembrie 2010, M. Of. 872/2010 ; Art. 15 (1) În localităţile din interiorul ţării, în care funcţionează puncte de trecere aeroportuare sau portuare, se organizează şi funcţionează puncte ale poliţiei de frontieră.(2) Zona de competenţă teritorială a poliţiei de frontieră în punctele de trecere a frontierei este reprezentată de suprafaţa aeroportului sau portului, cu platformele, imobilele şi instalaţiile aferente.Art. 16 (1) Pentru prevenirea şi combaterea migraţiei ilegale şi a criminalităţii transfrontaliere, în structurile Poliţiei de Frontieră Române pot fi înfiinţate şi alte unităţi.(2) Numărul, competenţa şi structura organizatorică a acestor unităţi se stabilesc prin ordin al ministrului de interne.(3) Şefii unităţilor înfiinţate în condiţiile alin. (1) şi (2) sunt numiţi şi eliberaţi din funcţie potrivit competenţelor stabilite prin ordin al ministrului de interne.

SECŢIUNEA a 4-a Regulamente de organizare şi funcţionareArt. 17 (1) Atribuţiile Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră şi ale unităţilor teritoriale subordonate se stabilesc prin regulamente de organizare şi funcţionare.(2) Regulamentul de organizare şi funcţionare a Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră se aprobă de ministrul de interne, iar cele ale unităţilor teritoriale, de către inspectorul general.

CAPITOLUL III Raporturile dintre Poliţia de Frontieră Română şi autorităţile administraţiei publiceArt. 18 (1) Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră cooperează cu autorităţile administraţiei publice centrale, organele judiciare, celelalte organe şi instituţii centrale ale statului, precum şi cu reprezentanţi ai societăţii civile.(2) În plan teritorial structurile subordonate Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră cooperează cu autorităţile administraţiei publice locale, organele judiciare, celelalte organe şi instituţii ale statului, cu serviciile descentralizate ale ministerelor, precum şi cu reprezentanţi ai societăţii civile.(3) În vederea deschiderii de noi puncte de trecere a frontierei, potrivit legii, consiliile judeţene şi consiliile locale ale municipiilor, oraşelor sau comunelor solicitante vor consulta Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, vor pune la dispoziţie şi vor asigura spaţiile şi condiţiile tehnice edilitare necesare în vederea funcţionării lor.Art. 19 (1) Şefii unităţilor teritoriale ale poliţiei de frontieră prezintă informări anuale în faţa consiliilor judeţene, municipale, orăşeneşti sau comunale, după caz, referitoare la situaţia operativă la frontiera de stat şi la acţiunile întreprinse.(2) Şefii unităţilor prevăzute la alin. (1) pot informa, semestrial sau ori de câte ori este nevoie, prefecţii, preşedinţii consiliilor judeţene, primarii localităţilor din zona de frontieră sau ai celor care au în raza teritorială aeroporturi sau porturi deschise traficului internaţional de persoane şi mărfuri, despre evoluţia criminalităţii transfrontaliere şi despre alte fenomene antisociale comise în zona de competenţă.Art. 20 Între autorităţile administraţiei publice locale şi unităţile teritoriale ale poliţiei de frontieră se pot încheia protocoale anuale de cooperare în vederea prevenirii şi combaterii faptelor antisociale.

CAPITOLUL IV Atribuţii

5

SECŢIUNEA 1 Atribuţiile Politiei de Frontieră RomâneArt. 21 (1) În zona de competenţă, la frontiera externă, Poliţia de Frontieră Română are următoarele atribuţii generale:a) execută supravegherea şi controlul la trecerea frontierei de stat a României, previne şi combate migraţia ilegală şi criminalitatea transfrontalieră în zona de competenţă, precum şi orice altă încălcare a regimului juridic al frontierei de stat;b) apără viaţa, integritatea corporală şi libertatea persoanelor, proprietatea publică şi privată, celelalte drepturi şi interese legitime ale cetăţenilor şi comunităţii;c) realizează controlul documentelor pentru trecerea frontierei de stat în punctele de trecere deschise traficului internaţional, la intrarea în şi la ieşirea din zonele libere, în punctele de mic trafic şi treceri simplificate sau în alte locuri, după caz, potrivit legii;d) asigură derularea fluentă, corectă şi civilizată a traficului de călători şi mărfuri prin punctele de trecere a frontierei de stat, împreună cu celelalte autorităţi care au, potrivit legii, competenţe de control privind trecerea frontierei de stat;e) asigură controlul trecerii peste frontiera de stat, în condiţiile legii, a armelor, muniţiilor, armelor de panoplie şi de autoapărare, muniţiilor aferente acestora, substanţelor explozive şi a dispozitivelor încărcate cu substanţe toxice ori radioactive;f) supraveghează, prin observare directă permanentă, spaţiul aerian adiacent frontierei de stat şi mării teritoriale;g) asigură aplicarea prevederilor tratatelor, acordurilor, convenţiilor şi protocoalelor cu privire la frontiera de stat şi la controlul trecerii frontierei, încheiate de România cu statele vecine, cu alte state, cu organizaţii internaţionale sau regionale;h) asigură supravegherea şi controlul semnelor de frontieră;i) organizează şi realizează cooperarea, în domeniile specifice de activitate, cu organele similare ale statelor vecine, ale altor state sau comunităţi de state, conform înţelegerilor bi- sau multilaterale la care România este parte;j) organizează acţiuni pentru descoperirea şi identificarea persoanelor care au încălcat sau despre care se deţin date că intenţionează să încalce normele regimului juridic al frontierei de stat, precum şi alte prevederi legale stabilite în competenţă;k) culege, stochează, prelucrează, valorifică şi face schimb de date şi informaţii, în condiţiile stabilite de lege pentru Poliţia Română, în scopul exercitării atribuţiilor legale, cu autorităţile publice interesate, pe bază de protocol, şi cu organisme similare din alte state, pe baza înţelegerilor la care România este parte;l) constată contravenţiile şi aplică sancţiunile contravenţionale, potrivit legii;m) coordonează activităţile personalului celorlalte instituţii sau ale operatorilor economici care, potrivit legii, îşi desfăşoară activitatea în punctul de trecere a frontierei de stat, în legătură cu trecerea frontierei de stat, şi urmăreşte respectarea legii de către întregul personal din punctul de trecere;n) asigură menţinerea ordinii şi liniştii publice în punctele de trecere a frontierei de stat, iar la solicitarea altor autorităţi ale statului participă la astfel de acţiuni în localităţile din zona de frontieră;o) participă, împreună cu alte formaţiuni ale Ministerului Administraţiei şi Internelor, în colaborare cu trupe ale Ministerului Apărării Naţionale, cu unităţi de protecţie civilă şi cu alte autorităţi prevăzute de lege, la activităţile de salvare şi evacuare a persoanelor şi bunurilor periclitate de incendii, explozii, avarii, accidente, calamităţi naturale şi catastrofe, precum şi de limitare şi înlăturare a urmărilor provocate de astfel de evenimente;p) participă, împreună cu autorităţile teritoriale pentru protecţia mediului şi cu organele de frontieră ale statelor vecine, după caz, la luarea măsurilor necesare pentru prevenirea riscurilor ecologice şi a producerii daunelor, precum şi, în caz de accidente care afectează factorii de mediu, la eliminarea efectelor acestora;r) efectuează, prin laboratoarele şi specialiştii proprii acreditaţi la nivelul Poliţiei de Frontieră Române, constatări tehnico-ştiinţifice dispuse conform normelor legale în vigoare;s) organizează şi coordonează, prin Punctul Naţional de Contact Frontex din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră, activităţi sub egida Agenţiei Europene pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe ale Statelor Membre ale Uniunii Europene, denumită în continuare Agenţia Frontex, pe teritoriul României, conform Regulamentului (CE) nr. 2.007/2004 al Consiliului din 26 octombrie 2004 de instituire a Agenţiei Europene pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe ale Statelor Membre ale Uniunii Europene;t) participă cu poliţişti de frontieră şi cu echipamente tehnice puse la dispoziţia Agenţiei Frontex în operaţiunile/proiectele comune organizate de către Agenţia Frontex, pentru securizarea frontierelor externe ale Uniunii Europene;

6

u) desfăşoară activităţi pentru constatarea faptelor penale şi, prin organele de cercetare penală ale poliţiei judiciare din cadrul Poliţiei de Frontieră Române, efectuează cercetări în legătură cu acestea, conform legii;v) exercită orice alte atribuţii stabilite prin lege.(2) În zona de competenţă pe apă, la frontiera externă, Poliţia de Frontieră Română are următoarele atribuţii specifice:a) supraveghează şi asigură respectarea drepturilor statului român în apele din zona de competenţă;b) previne şi combate pirateria, acţiunile teroriste şi faptele circumscrise crimei organizate în apele aflate sub jurisdicţia statului român;c) execută, direct sau împreună cu autoritatea vamală, controlul navelor şi al ambarcaţiunilor despre care se deţin date şi informaţii că desfăşoară activităţi ilegale în zona de competenţă ori sunt surprinse desfăşurând asemenea activităţi;d) execută controlul navelor şi al ambarcaţiunilor, împreună cu unităţile teritoriale pentru protecţia mediului, în caz de evacuare a apelor uzate în emisar sau în caz de producere a unei poluări accidentale;e) participă la supravegherea, controlul şi asigurarea protecţiei şi conservării fondului cinegetic şi piscicol natural, prin prevenirea şi combaterea vânatului şi pescuitului ilegal, precum şi a exploatării ilegale a altor resurse biologice şi nebiologice din apele aflate în zona de competenţă;f) caută navele aflate în pericol în apele din zona de competenţă şi în marea liberă şi participă la salvarea echipajelor acestora în caz de necesitate, iar la solicitare desfăşoară acţiuni de salvare a navelor şi a încărcăturii lor, conform dreptului maritim internaţional;g) execută supravegherea şi participă la controlul pentru respectarea normelor privind ordinea şi siguranţa navigaţiei în apele din zona de competenţă şi în porturi, în colaborare cu organele zonale ale căpităniilor de port;h) interzice, direct sau cu participarea, la cerere, a unităţilor de nave ale Ministerului Apărării Naţionale, accesul navelor străine în anumite zone, sectoare sau raioane ale mării teritoriale şi căilor navigabile fluviale aflate sub jurisdicţia statului român, prin suspendarea temporară a dreptului de trecere inofensivă, conform legii;i) asigură protecţia şi participă la apărarea obiectivelor de importanţă deosebită aflate în apele din zona de competenţă, în colaborare cu unităţile de nave ale Ministerului Apărării Naţionale, cu alte forţe, în conformitate cu planurile aprobate din timp.(3) În zona de competenţă la frontiera internă, Poliţia de Frontieră Română are următoarele atribuţii:a) asigură cooperarea transfrontalieră şi schimbul de date şi informaţii cu structurile similare din statele vecine, conform acordurilor de frontieră, şi derulează acţiuni ce au ca scop asigurarea respectării acordurilor/tratatelor de frontieră;b) coordonează misiunile derulate pe linia supravegherii şi controlului frontierelor, la un nivel specializat, în cazul în care România decide reintroducerea controalelor la frontierele interne, conform normelor prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 562/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului din 15 martie 2006 de instituire a unui Cod comunitar privind regimul de trecere a frontierelor de către persoane (Codul frontierelor Schengen);c) coordonează şi asigură aplicarea prevederilor documentelor bilaterale încheiate cu statele vecine pe linia marcării liniei de frontieră, protecţiei, întreţinerii şi reconstituirii culoarului şi semnelor de frontieră;d) centralizează, la nivel teritorial, datele statistice privind migraţia ilegală şi coordonează, cu celelalte structuri în domeniu, activităţile desfăşurate pe această linie;e) asigură, potrivit cadrului legal privind cooperarea poliţienească internaţională, efectuarea schimbului operativ de date şi informaţii în domeniul transfrontalier prin centrele, birourile şi punctele comune de contact constituite în baza tratatelor internaţionale;f) participă cu poliţişti de frontieră în cadrul operaţiunilor/proiectelor comune organizate de către Agenţia Frontex.modificat deLege nr. 265/2010 - pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 104/2001 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei de Frontieră Române şi pentru abrogarea art. 4 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României din 22 decembrie 2010, M. Of. 872/2010 ; Ordonanţă de urgenţă nr. 130/2008 - pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 104/2001 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei de Frontieră Române, precum şi pentru abrogarea cap. IV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României din 14 octombrie 2008, M. Of. 711/2008 ; Art. 22 Abrogat.modificat de

7

Lege nr. 265/2010 - pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 104/2001 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei de Frontieră Române şi pentru abrogarea art. 4 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României din 22 decembrie 2010, M. Of. 872/2010 ;

SECŢIUNEA a 2-a Dispoziţii speciale privind efectuarea cercetării penale de către poliţiştii de frontierăArt. 23 (1) Prin dispoziţie a inspectorului general al poliţiei de frontieră sunt desemnaţi poliţiştii de frontieră care efectuează cercetarea penală, potrivit legii.(1) Ministrul administraţiei şi internelor, cu avizul procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, desemnează poliţişti de frontieră care au calitatea de organe de cercetare penală ale poliţiei judiciare, în condiţiile legii.(2) În îndeplinirea activităţilor de cercetare penală poliţistul de frontieră are competenţa teritorială corespunzătoare unităţii poliţiei de frontieră din care face parte.(3) În caz de continuare a unei măsuri sau activităţi specifice poliţistul de frontieră poate acţiona şi în zona de competenţă teritorială a altor unităţi ale poliţiei de frontieră, comunicând despre aceasta unităţii competente.(4) În caz de detaşare sau de misiune ordonată în zona de competenţă a unei alte structuri a Poliţiei de Frontieră Române, poliţistul de frontieră are competenţa teritorială stabilită pentru acea unitate.(5) În îndeplinirea atribuţiilor generale poliţistul din Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră are competenţă teritorială generală.modificat deLege nr. 265/2010 - pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 104/2001 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei de Frontieră Române şi pentru abrogarea art. 4 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României din 22 decembrie 2010, M. Of. 872/2010 ; Lege nr. 81/2002 - pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 104/2001 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei de Frontieră Române din 26 februarie 2002, M. Of. 154/2002 ; Art. 24 (1) În punctele de trecere a frontierei de stat, în apele de frontieră, pe Dunărea interioară, braţul Măcin, canalul Sulina şi braţul Tulcea, în apele maritime interioare, marea teritorială, în zona contiguă şi în zona economică exclusivă organele de cercetare ale poliţiei judiciare din cadrul Poliţiei de Frontieră Române efectuează cercetarea penală pentru orice infracţiune care nu este dată în mod obligatoriu în competenţa altor organe de cercetare.(1) În punctele de trecere a frontierei de stat, în apele de frontieră de la frontiera externă, pe canalul Sulina şi braţul Tulcea, în apele maritime interioare, marea teritorială, în zona contiguă şi în zona economică exclusivă, organele de cercetare penală ale poliţiei judiciare din cadrul Poliţiei de Frontieră Române efectuează urmărirea penală pentru orice infracţiune de frontieră, care nu este dată în mod obligatoriu, prin lege, în competenţa altor organe de urmărire penală.(2) Competenţa poliţistului de frontieră prevăzută la alin. (1) este asigurată şi în situaţiile de extindere a cercetărilor de pe apă la cele de pe uscat. În aceste situaţii poliţistul de frontieră colaborează cu organele competente, potrivit legii.(3) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), pentru constatarea infracţiunilor de frontieră şi a infracţiunilor din domeniul criminalităţii transfrontaliere şi efectuarea cercetărilor în legătură cu acestea poliţiştii de frontieră pot depăşi zona de competenţă, acţionând, împreună cu organele specializate ale poliţiei, pe întregul teritoriu al ţării.(3) Atunci când anumite acte de urmărire penală în cazul infracţiunilor de frontieră trebuie să fie efectuate în afara razei teritoriale în care se face urmărirea, prin excepţie de la prevederile alin. (1), organele de cercetare penală ale poliţiei judiciare din cadrul Poliţiei de Frontieră Române pot să efectueze ele însele aceste acte pe întregul teritoriu naţional.modificat deLege nr. 265/2010 - pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 104/2001 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei de Frontieră Române şi pentru abrogarea art. 4 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României din 22 decembrie 2010, M. Of. 872/2010 ; Ordonanţă de urgenţă nr. 130/2008 - pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 104/2001 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei de Frontieră Române, precum şi pentru abrogarea cap. IV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României din 14 octombrie 2008, M. Of. 711/2008 ;

SECŢIUNEA a 3-a Cooperarea

8

Art. 25 (1) Cooperarea dintre Poliţia de Frontieră Română şi celelalte structuri ale Ministerului de Interne pentru securizarea frontierei de stat şi combaterea criminalităţii transfrontaliere se realizează pe baza ordinului ministrului de interne.(2) În cazul unor acţiuni comune, maritime sau fluviale, ale navelor Poliţiei de Frontieră Române cu cele ale Marinei Militare din Ministerul Apărării Naţionale, acestea din urmă vor avea la bord un ofiţer de la poliţia de frontieră şi vor arbora pavilionul distinctiv al Poliţiei de Frontieră Române, În aceste situaţii navei Marinei Militare i se conferă autoritatea şi drepturile Poliţiei de Frontieră Române.(3) Căpităniile de port vor informa structurile teritoriale ale Poliţiei de Frontieră Române numai în cazul în care navele nu îndeplinesc condiţiile legale de ieşire/intrare din/în porturile în care acestea îşi desfăşoară activitatea.Art. 26 Poliţia de Frontieră Română cooperează cu instituţii similare din alte state şi cu organisme internaţionale de poliţie în baza înţelegerilor la care România este parte.

CAPITOLUL V Drepturi şi obligaţii

SECŢIUNEA 1 Drepturile poliţistului de frontierăArt. 27 În exercitarea atribuţiilor ce îi revin în zona de competenţă poliţistul de frontieră este învestit cu exerciţiul autorităţii publice şi are următoarele drepturi:a) să legitimeze şi să stabilească identitatea persoanelor care încalcă dispoziţiile legale privind frontiera de stat ori a căror prezenţă în zona de frontieră este suspectă şi să ia măsurile legale ce se impun;b) să conducă la sediul poliţiei de frontieră pe cei care prin acţiunile lor periclitează viaţa persoanelor, ordinea publică sau alte valori ale statului de drept, persoanele suspecte de săvârşirea unor fapte ilegale la frontiera de stat, persoanele a căror identitate nu a putut fi stabilită, precum şi urmăriţii general şi internaţional; să verifice situaţia acestora şi să ia, după caz, măsurile legale în cel mult 24 de ore, cu respectarea dreptului la apărare;c) să cerceteze suprafeţele de teren, căile de comunicaţii şi construcţiile izolate, să intre, pentru îndeplinirea atribuţiilor, în incinta agenţilor economici şi a instituţiilor publice, indiferent de deţinător sau de proprietar, la bordul navelor şi aeronavelor române sau străine, cu respectarea dispoziţiilor legale; accesul în instituţiile care desfăşoară activităţi în legătură cu siguranţa naţională se face cu aprobarea şefilor instituţiilor respective;d) să invite la sediul poliţiei de frontieră persoanele a căror prezenţă este necesară pentru îndeplinirea atribuţiilor poliţiei de frontieră, prin aducerea la cunoştinţă acestora, în scris, a scopului şi motivului invitaţiei;e) să efectueze controlul persoanelor şi al bagajelor, precum şi al autovehiculelor, mijloacelor de transport feroviare, navelor sau aeronavelor, atunci când există indicii temeinice că săvârşirea unei infracţiuni la regimul frontierei de stat este iminentă şi că persoana sau bunurile căutate se află în zona controlată;f) să folosească orice mijloc de transport şi de telecomunicaţie, indiferent de proprietar sau de deţinător, cu excepţia celor aparţinând Corpului diplomatic sau consular, pentru luarea unor măsuri legale ce nu suferă amânare şi care nu pot fi aduse la îndeplinire altfel; cheltuielile ocazionate de folosirea acestor mijloace vor fi achitate ulterior, la cererea proprietarilor, şi vor fi suportate din fondurile Poliţiei de Frontieră Române, urmând să fie recuperate, potrivit legii, de la persoanele care au determinat intervenţia;g) să folosească gratuit mijloacele de transport în comun, mijloacele de transport feroviare şi navale, în timpul serviciului, pentru executarea unor misiuni care nu pot fi îndeplinite altfel; folosirea mijloacelor de transport se face pe baza legitimaţiei de serviciu;h) să poarte asupra sa armamentul şi muniţia necesară şi să folosească pentru îndeplinirea misiunilor autovehicule, nave, ambarcaţiuni, elicoptere şi alte mijloace de transport cu sau fără însemnele distinctive ale Poliţiei de Frontieră Române; în funcţie de situaţie poliţistul de frontieră poate folosi girofarurile din dotarea mijloacelor de transport;i) să utilizeze, în raport cu natura şi cu gradul de împotrivire a persoanei care a săvârşit o faptă ilegală, forţa fizică şi mijloacele specifice din dotare, inclusiv câinii de serviciu; folosirea acestora se va face cu respectarea strictă a legii;j) să folosească banca de date a Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră;k) să interzică accesul sau să înlăture persoanele care au intrat în perimetrul punctului de trecere a frontierei de stat ori se află în apropierea acestuia şi care prin prezenţa lor sau prin activităţile desfăşurate împiedică, sub orice formă, derularea normală a traficului de frontieră;

9

l) să efectueze controale şi să participe la razii, independent sau în colaborare cu organele locale ale poliţiei, când există indicii cu privire la săvârşirea de infracţiuni la regimul frontierei de stat ori ascunderea unor infractori sau bunuri provenite din aceste infracţiuni;m) să stabilească, împreună cu autorităţile administraţiei publice locale, măsuri de limitare temporară a circulaţiei persoanelor şi mijloacelor de transport în apropierea frontierei de stat, în raioanele în care se desfăşoară sau urmează să se desfăşoare acţiuni specifice; aceste limitări vor fi aduse la cunoştinţă cetăţenilor prin grija prefecţilor şi primarilor;n) să solicite sprijinul cetăţenilor pentru urmărirea, prinderea, imobilizarea şi conducerea la sediile poliţiei de frontieră a persoanelor care au săvârşit fapte ilegale ori a căror identitate nu a putut fi stabilită, pentru luarea măsurilor ce se impun, potrivit legii;o) să oprească, să controleze, să reţină, să conducă şi să cerceteze în porturile României navele, ambarcaţiunile şi persoanele care au încălcat regimul juridic al frontierei de stat şi al mării teritoriale sau drepturile României în zona contiguă ori în zona economică exclusivă;p) să acţioneze pentru oprirea şi controlul oricărei nave suspecte, la solicitarea organelor abilitate sau din proprie iniţiativă, în situaţia în care se deţin informaţii referitoare la implicarea acesteia în activităţi ilegale în apele aflate în zona de competenţă, informând de îndată celelalte instituţii cu competenţe în domeniu; întreaga răspundere privind consecinţele ce decurg din oprirea nejustificată a navei revine solicitantului;r) să folosească armamentul de la bordul navelor proprii împotriva navelor şi ambarcaţiunilor care au încălcat legislaţia română, în condiţiile prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă;s) să exercite orice alte drepturi şi să îndeplinească orice alte îndatoriri prevăzute de lege.

SECŢIUNEA a 2-a Obligaţiile poliţistului de frontierăArt. 28 (1) Poliţistul de frontieră este obligat, în domeniul său de activitate, să ia măsurile necesare de înlăturare a pericolelor care ameninţă ordinea publică sau siguranţa persoanelor, în toate situaţiile în care ia cunoştinţă direct ori când este sesizat despre acestea.(2) Când ia cunoştinţă de existenţa unei infracţiuni flagrante poliţistul de frontieră este obligat să intervină şi în afara orelor de program, a atribuţiilor de serviciu şi a competenţei sale, pentru încheierea actelor prevăzute în Codul de procedură penală. (3) Când situaţia impune să acţioneze în afara competenţei sale poliţistul de frontieră procedează ca şi acea autoritate în a cărei competenţă intră soluţionarea cauzei. Despre acţiunea sa poliţistul de frontieră informează de îndată autoritatea competentă. Dacă autoritatea competentă nu poate să intervină în timp util, poliţistul de frontieră îndeplineşte toate actele şi faptele prevăzute de lege în competenţa acelei autorităţi. Acţiunea acestuia încetează în momentul în care intervine autoritatea competentă.Art. 29 Activităţile prevăzute la art. 27 lit. c), e), l), o) şi p) nu au caracterul unei percheziţii prevăzute în Codul de procedură penală. Art. 30 (1) În exercitarea atribuţiilor de serviciu poliţistul de frontieră este obligat în prealabil să îşi decline calitatea şi să prezinte insigna de poliţist şi legitimaţia de serviciu, cu excepţia situaţiilor în care rezultatul acţiunii este periclitat.(2) La intrarea în acţiune sau la începutul intervenţiei ce nu suferă amânare poliţistul de frontieră este obligat să se prezinte, iar după încheierea oricărei acţiuni sau intervenţii să se legitimeze şi să declare funcţia şi unitatea de poliţie de frontieră din care face parte.Art. 31 (1) Pentru împiedicarea şi neutralizarea acţiunilor agresive ale persoanelor descoperite că au săvârşit infracţiuni sau contravenţii la regimul frontierei de stat ori că au tulburat ordinea şi liniştea publică în zona de competenţă, acţiuni ce nu au putut fi înlăturate sau anihilate prin utilizarea altor mijloace legale, poliţiştii de frontieră pot folosi scuturi de protecţie, căşti cu vizor, bastoane de cauciuc, bastoane cu energie electrostatică, cătuşe, dispozitive cu substanţe iritant-lacrimogene, arme cu glonţ de cauciuc, câini de serviciu, precum şi alte mijloace de imobilizare care nu pun în pericol viaţa persoanei şi nu îi produc acesteia vătămări corporale grave.(2) Mijloacele prevăzute la alin. (1) pot fi folosite împotriva persoanelor care:a) întreprind acţiuni care pun în pericol integritatea corporală, sănătatea şi bunurile altor persoane;b) pun în pericol activităţile ce se desfăşoară în punctul de trecere a frontierei de stat;c) ultragiază persoanele cu funcţii ce implică exerciţiul autorităţii publice.(3) Folosirea mijloacelor prevăzute la alin. (1) împotriva participanţilor la acţiunile agresive se va face în mod gradual, după atenţionarea prealabilă asupra uzului unor asemenea mijloace şi după lăsarea timpului necesar pentru încetarea acţiunilor şi părăsirea zonei, după caz.

10

(4) Folosirea mijloacelor prevăzute la alin. (1) nu trebuie să depăşească nevoile reale pentru împiedicarea sau neutralizarea acţiunilor agresive.

SECŢIUNEA a 3-a Folosirea armamentuluiArt. 32 (1) În caz de necesitate şi atunci când folosirea altor mijloace de împiedicare sau constrângere nu este posibilă, poliţistul de frontieră poate folosi forţa armelor albe sau a armelor de foc, în condiţiile şi în situaţiile prevăzute de Legea privind regimul armelor de foc şi al muniţiilor şi de prezenta ordonanţă de urgenţă.(2) Uzul armamentului din dotare, în condiţiile şi în situaţiile prevăzute de lege, pentru îndeplinirea atribuţiilor de serviciu este considerat legitim.Art. 33 Pentru oprirea sau reţinerea navelor ori a ambarcaţiunilor care au încălcat legislaţia României în apele din zona de competenţă, precum şi a celor care încearcă să fugă de sub escortă, navele şi ambarcaţiunile Poliţiei de Frontieră Române pot folosi armamentul de bord sau individual din dotare, în următoarele situaţii:a) pentru somarea de oprire şi reţinere a navelor şi ambarcaţiunilor;b) direct, fără somaţie, împotriva navelor şi ambarcaţiunilor în anumite situaţii prevăzute de lege.Art. 34 Executarea focului cu armamentul de bord, cu somaţie, se efectuează astfel:a) după ce au fost epuizate somaţiile legale transmise prin toate mijloacele de comunicare radio, optico-vizuale şi acustice, iar nava sau ambarcaţiunea urmărită continuă să le ignore, comandantul navei Poliţiei de Frontieră Române procedează la executarea focului de avertisment în condiţiile stabilite prin prezenta ordonanţă de urgenţă;b) în cazul în care, după executarea somaţiei legale şi a focului de avertisment, nava în cauză nu se supune, se va folosi armamentul de bord după ce în prealabil a fost avertizat echipajul acesteia să se deplaseze spre partea din faţă a navei, prin somaţia: „Părăsiţi pupa, vom deschide foc în plin!“ După ce s-a convins că avertismentul a fost înţeles nava Poliţiei de Frontieră Române va deschide foc în plin de la mică distanţă asupra părţii din spate a navei urmărite, căutându-se pe cât posibil lovirea aparatului propulsor. Întreaga răspundere pentru nesupunerea la somaţie şi pentru consecinţele ce decurg din ignorarea avertismentelor navei Poliţiei de Frontieră Române revine comandantului navei urmărite sau înlocuitorului legal al acestuia.Art. 35 Navele Poliţiei de Frontieră Române pot executa foc cu armamentul de bord, fără somaţie, în următoarele situaţii:a) împotriva navelor străine care atacă nave româneşti;b) împotriva navelor urmărite care ripostează cu foc de armă sau manevrează astfel încât securitatea navei Poliţiei de Frontieră Române este pusă în pericol;c) împotriva submarinelor sau altor vehicule submersibile străine care navighează în marea teritorială în imersiune sau la cotă periscopică;d) împotriva navelor străine care atacă alte nave în apele naţionale navigabile;e) împotriva navelor străine care desfăşoară acţiuni ce pun în pericol securitatea insulelor artificiale, a conductelor şi cablurilor submarine, a instalaţiilor portuare, a localităţilor şi obiectivelor economice de pe litoral şi a celor situate pe malurile apelor de frontieră;f) împotriva grupurilor de oameni sau nave înarmate care pătrund în apele din zona de competenţă a României şi ripostează sau încearcă să riposteze cu arme de foc.Art. 36 (1) Navele Poliţiei de Frontieră Române execută focul de avertisment şi focul în plin, astfel încât să evite încălcarea prin foc de armă a teritoriului statului vecin.(2) După executarea focului în plin sau în caz de abordaj comandantul navei Poliţiei de Frontieră Române se va conforma întocmai reglementărilor internaţionale privind salvarea vieţii omeneşti pe mare sau pe fluviu.Art. 37 în cazul ambarcaţiunilor sau al altor mijloace plutitoare de dimensiuni reduse executarea focului cu sau fără somaţie va fi efectuată cu respectarea reglementărilor privind regimul armelor de foc şi al muniţiilor şi a dispoziţiilor prezentei ordonanţe de urgenţă.Art. 38 Fiecare situaţie în care s-a făcut uz de armă se raportează de urgenţă în mod ierarhic. Dacă în urma uzului de armă s-a produs moartea sau vătămarea unei persoane ori avarierea gravă a unei nave sau aeronave, fapta se comunică de îndată procurorului competent.

CAPITOLUL VI

11

Personalul Poliţiei de Frontieră RomâneArt. 39 (1) Personalul Poliţiei de Frontieră Române se compune din poliţişti de frontieră, alţi funcţionari publici şi personal contractual.(2) Poliţia de Frontieră Română îşi asigură personalul necesar dintre absolvenţii instituţiilor de învăţământ ale Ministerului de Interne şi personal selecţionat şi transferat de la alte instituţii.(3) Poliţiştilor de frontieră le sunt aplicabile prevederile Legii privind statutul poliţistului.(4) Funcţionarilor publici le sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici şi alte reglementări specifice.(41)Abrogat.(5) Personalul contractual este supus dispoziţiilor Codului muncii şi celorlalte norme legale referitoare la drepturile şi îndatoririle acestuia, în măsura în care prin prezenta ordonanţă de urgenţă nu se dispune altfel.modificat deOrdonanţă de urgenţă nr. 130/2008 - pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 104/2001 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei de Frontieră Române, precum şi pentru abrogarea cap. IV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României din 14 octombrie 2008, M. Of. 711/2008 ; Lege nr. 196/2004 - pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 104/2001 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei de Frontieră Române din 25 mai 2004, M. Of. 486/2004 ; Art. 391 Abrogat.modificat deOrdonanţă de urgenţă nr. 130/2008 - pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 104/2001 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei de Frontieră Române, precum şi pentru abrogarea cap. IV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României din 14 octombrie 2008, M. Of. 711/2008 ; Lege nr. 196/2004 - pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 104/2001 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei de Frontieră Române din 25 mai 2004, M. Of. 486/2004 ;

CAPITOLUL VII Asigurarea logistică, materială şi financiarăArt. 40 (1) Poliţia de Frontieră Română poate deţine în folosinţă imobile, armament, muniţie, echipamente şi aparatură tehnică specifică, necesare în vederea îndeplinirii atribuţiilor prevăzute de lege.(2) Poliţia de Frontieră Română poate să închirieze, în condiţiile legii, imobile sau părţi din acestea, disponibile, aflate în administrarea sa şi în proprietatea publică a statului, prin licitaţie publică, potrivit legii.(3) Poliţia de Frontieră Română va reţine o cotă de 50% din chiria prevăzută în contractele de închiriere, diferenţa urmând să fie vărsată la bugetul de stat.(4) Sumele reţinute se constituie în venituri extrabugetare, cu titlu permanent, şi vor fi utilizate pentru întreţinerea, repararea şi modernizarea imobilelor aflate în administrarea Poliţiei de Frontieră Române. Sumele rămase necheltuite la sfârşitul fiecărui an se reportează în anul următor, având aceeaşi destinaţie.(5) Unităţile Poliţiei de Frontieră Române utilizează un parc propriu de nave, ambarcaţiuni, elicoptere, autovehicule, animale de serviciu şi alte mijloace necesare pentru îndeplinirea atribuţiilor prevăzute de lege.(6) Pe lângă unităţile Poliţiei de Frontieră Române se pot constitui secţii sau asociaţii sportive, gospodării-anexe, precum şi cabinete medicale care să asigure asistenţa medicală la locul permanent de muncă.(7) Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră şi unităţile subordonate pot deţine în folosinţă baze de tratament şi unităţi de cazare a personalului şi a membrilor de familie ai acestuia pe timpul cât se află în misiune, concedii de odihnă sau tratament medical.Art. 41 Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră şi unităţile subordonate au în folosinţă locuinţe de serviciu, de intervenţie şi sociale ce pot fi repartizate personalului propriu şi familiilor acestuia.Art. 42 (1) Dotarea Poliţiei de Frontieră Române se realizează de Ministerul de Interne în funcţie de fondurile alocate cu această destinaţie prin legea bugetului de stat şi din alte surse, potrivit legii.(2) Dotarea Poliţiei de Frontieră Române se realizează din producţie internă şi din import.

CAPITOLUL VIII

12

Dispoziţii finale şi tranzitoriiArt. 43 (1) Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră editează revista „Frontiera“, publicaţie ilustrată de analiză, cultură, opinie şi informare privind paza şi controlul trecerii frontierei de stat a României.(2) Finanţarea cheltuielilor publice prevăzute la alin. (1) se asigură integral de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative.modificat deOrdonanţă de urgenţă nr. 130/2008 - pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 104/2001 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei de Frontieră Române, precum şi pentru abrogarea cap. IV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României din 14 octombrie 2008, M. Of. 711/2008 ; Art. 44 (1) Poliţia de Frontieră Română poate asigura, cu plată, conform tarifelor legale, la cererea agenţilor economici interesaţi, paza transporturilor pe apă a unor valori importante, precum şi a transportului armelor, muniţiilor, materialelor explozive, stupefiantelor, al substanţelor toxice sau radioactive ori al altor materii sau substanţe periculoase.(2) Unităţile care beneficiază de paza asigurată potrivit prevederilor alin. (1) încheie contracte de prestări de servicii cu structurile teritoriale ale Poliţiei de Frontieră Române, la nivelul structurii care are organ financiar propriu.(3) Veniturile realizate din paza executată de Poliţia de Frontieră Română se reţin integral de către aceasta ca venituri extrabugetare, cu titlu permanent, care vor fi utilizate pentru acoperirea cheltuielilor materiale şi de capital. Sumele rămase necheltuite la sfârşitul fiecărui an se reportează în anul următor, având aceeaşi destinaţie.modificat deLege nr. 81/2002 - pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 104/2001 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei de Frontieră Române din 26 februarie 2002, M. Of. 154/2002 ; Art. 45 Ziua Poliţiei de Frontieră Române se sărbătoreşte, în fiecare an, la 24 iulie.modificat deLege nr. 81/2002 - pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 104/2001 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei de Frontieră Române din 26 februarie 2002, M. Of. 154/2002 ; Art. 46 Ţinuta, însemnele, forma şi conţinutul insignei şi ale documentelor de legitimare ale poliţiştilor de frontieră se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.Art. 47 Structura unităţilor Poliţiei de Frontieră Române şi posturile de personal pentru fiecare unitate se stabilesc prin ordin al ministrului de interne, în raport cu efectivele aprobate prin hotărâre a Guvernului.Art. 48 Transformarea posturilor de militari în termen şi militari/poliţişti de frontieră angajaţi pe bază de contract din statele de organizare a structurilor Poliţiei de Frontieră Române în posturi de poliţişti de frontieră şi încadrarea acestora se va realiza până la data de 1 ianuarie 2007, în limita fondurilor alocate în acest scop Ministerului Administraţiei şi Internelor, prin legile bugetare anuale.modificat deLege nr. 196/2004 - pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 104/2001 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei de Frontieră Române din 25 mai 2004, M. Of. 486/2004 ; Art. 49 Personalul Poliţiei de Frontieră Române care îşi desfăşoară activitatea în legătură cu paza şi controlul trecerii frontierei de stat beneficiază de o indemnizaţie de frontieră de până la 20% din salariul de bază.Art. 50 Personalul Poliţiei de Frontieră Române, ambarcat pe nave sau aeronave destinate îndeplinirii unor misiuni de pază şi control al trecerii frontierei de stat, precum şi personalul îmbarcat în scopul îndeplinirii acestor misiuni beneficiază de sporurile prevăzute de lege pentru personalul navigant.Art. 51 La data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă orice alte dispoziţii contrare se abrogă.

13

GUVERNUL ROMÂNIEI

ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ Nr. 105/2001privind frontiera de stat a României

M.Of. nr. 352 din 30.6.2001

În temeiul prevederilor art. 114 alin. (4) din Constituţia României,

14

Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă de urgenţă.

CAPITOLUL I Dispoziţii generaleArt. 1 În sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:a) frontieră de stat – linia reală sau imaginară care trece, în linie dreaptă, de la un semn de frontieră la altul ori, acolo unde frontiera nu este marcată în teren cu semne de frontieră, de la un punct de coordonate la altul; la fluviul Dunărea şi celelalte ape curgătoare frontiera de stat este cea stabilită prin acordurile, convenţiile şi înţelegerile dintre România şi statele vecine, cu luarea în considerare a faptului că principiul general acceptat de dreptul internaţional fluvial este acela că frontiera trece pe mijlocul şenalului navigabil principal, iar la apele curgătoare nenavi gabile, pe la mjlocul pânzei de apă; la Marea Neagră frontiera de stat trece pe la limita exterioară şi limitele laterale ale mării teritoriale a României;b) culoar de frontieră – fâşia de teren situată de o parte şi de alta a frontierei de stat, stabilită în baza acordurilor şi convenţiilor de frontieră încheiate de România cu statele vecine în scopul evidenţierii şi protejării semnelor de frontieră;c) fâşie de protecţie a frontierei de stat – fâşia de teren constituită de-a lungul frontierei de stat în scopul protejării semnelor de frontieră şi asigurării controlului accesului în apropierea liniei de frontieră;c1) părţi contractante – statele părţi la Acordul dintre guvernele statelor Uniunii Economice a Belgiei, Olandei şi Luxemburgului, Republicii Federale Germania şi Republicii Franceze privind eliminarea treptată a controalelor la frontierele lor comune, semnat la 14 iunie 1985, precum şi la Convenţia de punere în aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 dintre guvernele statelor din Uniunea Economică Benelux, Republicii Federale Germania şi Republicii Franceze privind eliminarea treptată a controalelor la frontierele comune, adoptată la Schengen la 19 iunie 1990.d) frontiere interne – frontierele comune terestre ale părţilor contractante, precum şi aeroporturile pentru zborurile interne şi porturile pentru liniile regulate de pasageri, care au ca punct de plecare sau ca destinaţie exclusivă alte porturi de pe teritoriile părţilor contractante, fără escale în porturi din afara acestor teritorii;e) frontiere externe – frontiera terestră şi pe apă, precum şi aeroporturile şi porturile părţilor contractante, dacă nu sunt frontiere interne;f) zbor intern – orice zbor care are ca punct de plecare sau ca destinaţie exclusivă teritoriile părţilor contractantate, fără aterizare pe teritoriul unui stat terţ;g) stat terţ – orice alt stat decât părţile contractante;h) străin semnalat ca inadmisibil – străinul care se află într-o situaţie de nepermitere a intrării pe teritoriul României dintre cele prevăzute de legislaţia în vigoare privind regimul străinilor;i) punct de trecere a frontierei – orice loc organizat şi autorizat de Guvernul României pentru trecerea frontierei de stat;j) punct de mic trafic – orice loc organizat şi autorizat de Guvernul României pentru trecerea frontierei de stat a persoanelor din zona de frontieră, stabilit prin convenţii şi acorduri încheiate cu statele vecine;k) control la frontieră – activitatea desfăşurată de personalul autorităţilor competente pentru asigurarea respectării condiţiilor prevăzute de lege pentru trecerea frontierei de stat a persoanelor, mijloacelor de transport, mărfurilor şi a altor bunuri;l) infracţiune de frontieră – fapta prevăzută de lege ca infracţiune, săvârşită în scopul trecerii ilegale peste frontiera de stat a persoanelor, mijloacelor de transport, mărfurilor sau altor bunuri;m) trecere ilegală a frontierei de stat – trecerea peste frontiera de stat în alte condiţii decât cele prevăzute de legea română;n) transportator – orice persoană fizică sau juridică care asigură, cu titlu profesional, transportul de persoane şi bunuri pe cale aeriană, navală sau terestră;o) regim de control al poliţiei de frontieră – totalitatea normelor prevăzute de lege cu privire la verificările desfăşurate de poliţiştii de frontieră asupra persoanelor, activităţilor sau imobilelor aflate în zonele de competenţă ale poliţiei de frontieră, pentru constatarea şi sancţionarea faptelor de încălcare a normelor prevăzute de lege.modificat deOrdonanţă de urgenţă nr. 108/2006 - pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României din 13 decembrie 2006, M. Of. 1028/2006 ;

CAPITOLUL II Frontiera de stat a României

15

Art. 2 (1) Frontiera de stat a României delimitează teritoriul statului român de teritoriul fiecăruia dintre statele vecine şi marea teritorială a României de zona contiguă. În plan vertical frontiera de stat delimitează spaţiul aerian şi subsolul statului român de spaţiul aerian şi subsolul fiecăruia dintre statele vecine.(2) Frontiera de stat se stabileşte prin lege, în conformitate cu prevederile tratatelor internaţionale, convenţiilor sau înţelegerilor încheiate de statul român cu statele vecine.(3) Frontiera de stat a României este marcată, de regulă, în teren prin semne de frontieră, ale căror date topogeodezice sunt prevăzute în documentele de demarcare bilaterale, încheiate de statul român cu statele vecine.Art. 3 (1) Pentru protecţia frontierei de stat şi a semnelor de frontieră se constituie culoarul de frontieră şi fâşia de protecţie a frontierei de stat. Activităţile pentru constituirea şi întreţinerea culoarului de frontieră şi a fâşiei de protecţie a frontierei de stat servesc scopurilor apărării, ordinii publice şi siguranţei naţionale.(2) Culoarul de frontieră şi lăţimea acestuia se convine de către statul român cu fiecare dintre statele vecine, astfel încât să asigure vizibilitatea şi protecţia semnelor de frontieră.(3) Fâşia de protecţie a frontierei de stat se stabileşte de la linia de frontieră către interior şi are o lăţime de 20 metri. La frontiera de apă sau în locurile din imediata apropiere a frontierei de stat în care terenurile sunt mlăştinoase, supuse erodărilor sau avalanşelor, fâşia de protecţie a frontierei de stat se constituie mai în adâncime. Fâşia de protecţie a frontierei de stat se constituie şi se marchează prin grija structurilor teritoriale ale Poliţiei de Frontieră Române.(4) Nu se constituie fâşie de protecţie a frontierei de stat la ţărmul Mării Negre, la Dunăre, pe căile de comunicaţie şi în zonele cu lucrări hidrotehnice situate la frontieră.modificat deOrdonanţă de urgenţă nr. 16/2010 - privind unele măsuri de eficientizare a activităţii de întreţinere a culoarului de frontieră, fâşiei de protecţie şi a semnelor de frontieră din 3 martie 2010, M. Of. 147/2010 ; Ordonanţă de urgenţă nr. 26/2009 - pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României din 18 martie 2009, M. Of. 181/2009 ; Ordonanţă de urgenţă nr. 108/2006 - pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României din 13 decembrie 2006, M. Of. 1028/2006 ; Art. 4 (1) Pentru asigurarea executării pazei şi controlului trecerii frontierei de stat se constituie zona de frontieră.(2) Zona de frontieră cuprinde teritoriul aflat pe o adâncime de 30 km faţă de frontiera de stat şi ţărmul Mării Negre, către interior.(3) În judeţele din interiorul ţării unde funcţionează aeroporturi şi porturi deschise traficului internaţional suprafaţa aeroportului sau a portului cu platformele, imobilele şi instalaţiile aferente reprezintă zonă supusă regimului de control al poliţiei de frontieră.(4) Fâşiile de teren, situate pe o adâncime de 10 km de o parte şi de cealaltă a malurilor Dunării interioare, deschisă navigaţiei internaţionale, inclusiv braţul Macin în întregime, sunt supuse regimului de control al poliţiei de frontieră.(4)abrogat;modificat deLege nr. 265/2010 - pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 104/2001 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei de Frontieră Române şi pentru abrogarea art. 4 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României din 22 decembrie 2010, M. Of. 872/2010 ; Ordonanţă de urgenţă nr. 108/2006 - pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României din 13 decembrie 2006, M. Of. 1028/2006 ;

CAPITOLUL III Regimul juridic al frontierei de statSECŢIUNEA 1 Dispoziţii generaleArt. 5 (1) Regimul juridic al frontierei de stat cuprinde totalitatea normelor prevăzute de legislaţia internă care privesc frontiera de stat şi desfăşurarea diferitelor activităţi în zona de frontieră, în zona aeroporturilor şi porturilor deschise traficului internaţional.(2) Asigurarea respectării regimului juridic al frontierei de stat revine autorităţilor care au atribuţii privind controlul la trecerea frontierei de stat şi autorităţilor administraţiei publice locale.

16

Art. 6 (1) Frontiera de stat a României poate avea regim de frontieră internă sau frontieră externă.(2) Abrogat.(3) Abrogat.modificat deOrdonanţă de urgenţă nr. 108/2006 - pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României din 13 decembrie 2006, M. Of. 1028/2006 ; Art. 7 (1) Culoarul de frontieră şi fâşia de protecţie a frontierei de stat fac parte din domeniul public al statului şi se administrează de către Ministerul Administraţiei şi Internelor, prin Poliţia de Frontieră Română, în condiţiile stabilite prin Normele metodologice de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 445/2002, cu modificările şi completările ulterioare.(2) Structurile teritoriale ale poliţiei de frontieră asigură curăţarea şi întreţinerea culoarului de frontieră, întreţinerea şi repararea semnelor de frontieră sau, la nevoie, înlocuirea acestora, conform prevederilor documentelor bilaterale încheiate cu statele vecine. Aceste activităţi se desfăşoară la termenele stabilite prin acordurile, convenţiile ori înţelegerile de frontieră încheiate cu statele vecine sau ori de câte ori este nevoie.(3) În fâşia de protecţie a frontierei de stat, poliţiştii de frontieră au dreptul să instaleze mijloace de semnalare a trecerilor peste frontieră şi de supraveghere a liniei de frontieră. Dacă situaţia o impune, pentru termene limitate, până la dispariţia stării care determină necesitatea, în fâşia de protecţie a frontierei de stat se pot face şi alte lucrări necesare în vederea îndeplinirii atribuţiilor de către poliţiştii de frontieră.(4) Suprafeţele de teren cuprinse între fâşia de protecţie a frontierei de stat şi culoarul de frontieră sau malul apelor, după caz, se administrează de către persoanele fizice sau juridice cărora le aparţin, cu respectarea prevederilor Normele metodologice de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 445/2002, cu modificările şi completările ulterioare.(5) Accesul persoanelor în fâşia de protecţie a frontierei de stat până la culoarul de frontieră sau malul apelor, după caz, este permis în baza documentelor de identitate, cu aprobarea şefului formaţiunii locale a poliţiei de frontieră.(6) Accesul persoanelor pentru efectuarea unor activităţi dincolo de fâşia de protecţie a frontierei de stat, în situaţia în care aceasta se constituie mai în adâncime, precum şi în insulele şi ostroavele aparţinând statului român, situate în apele de frontieră, este permis numai prin locurile şi în condiţiile stabilite de şeful formaţiunii locale a poliţiei de frontieră.(7) Accesul persoanelor în insulele şi ostroavele de formaţiune nouă din apele de frontieră este permis numai după determinarea apartenenţei acestora, pe baza înţelegerilor încheiate între statul român şi statul vecin.modificat deOrdonanţă de urgenţă nr. 26/2009 - pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României din 18 martie 2009, M. Of. 181/2009 ; Art. 8 (1) Trecerea frontierei de stat a României de către persoane, mijloace de transport, mărfuri şi alte bunuri se face prin punctele de trecere a frontierei de stat deschise traficului internaţional, denumite în continuare puncte de trecere. (2) Trecerea frontierei de stat a României se poate face şi prin punctele de mic trafic, în condiţiile stabilite de comun acord prin documente bilaterale încheiate de România cu statele vecine.(21) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), trecerea frontierei de stat a României se poate face şi prin alte locuri, numai în situaţiile stabilite prin normele de aplicare a prezentei ordonanţe de urgenţă.(3) Trecerea frontierei de stat de către persoane se face cu respectarea prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă.(4) Trecerea frontierei de stat a mijloacelor de transport, mărfurilor şi altor bunuri se face cu respectarea legilor ce reglementează regimul vamal.modificat deOrdonanţă de urgenţă nr. 108/2006 - pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României din 13 decembrie 2006, M. Of. 1028/2006 ; Art. 9 (1) Deschiderea de noi puncte de trecere sau închiderea temporară ori definitivă a celor existente se face prin hotărâre a Guvernului.(2) Guvernul României va da publicităţii lista cuprinzând punctele de trecere a frontierei de stat deschise traficului internaţional şi punctele de mic trafic.

17

(3) Denumirea punctului de trecere, suprafaţa pe care o cuprinde, specificul de activitate şi orarul de funcţionare pentru acele puncte de trecere care nu sunt deschise 24 de ore se afişează la loc vizibil, la intrarea în punctul de trecere.(4) Deschiderea ocazională a unor puncte de trecere în vederea desfăşurării unor activităţi cu caracter festiv sau religios şi orarul lor de funcţionare se efectuează cu aprobarea inspectorului general al poliţiei de frontieră.(5) Punctele de trecere şi punctele de mic trafic funcţionează în subordinea Ministerului Administraţiei şi Internelor. Celelalte autorităţi care îşi desfăşoară activitatea în punctul de trecere, în afara poliţiei de frontieră, sunt organizate şi funcţionează potrivit prevederilor legale speciale.modificat deOrdonanţă de urgenţă nr. 108/2006 - pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României din 13 decembrie 2006, M. Of. 1028/2006 ; Art. 10 (1) Administratorii aeroporturilor şi porturilor în care funcţionează puncte de trecere, precum şi cei ai punctelor de trecere rutiere care au două sau mai multe fluxuri pe sens vor asigura în termen de un an de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă separarea fluxurilor de pasageri prin amenajarea unor puncte de control separate, individualizate astfel:a) pentru cetăţenii români sau aparţinând statelor cu care România a încheiat documente bilaterale de eliminare a controlului la frontieră, punctul de control va fi individualizat cu drapelul României şi al/ale statului/statelor parte la înţelegerea internaţională, urmate de denumirea în clar a acestora, în limba română şi în limbile de circulaţie internaţională;b) pentru cetăţenii altor state punctul de control va fi individualizat cu inscripţia „ALTE STATE“, în limba română şi în limbile de circulaţie internaţională.(2) Imobilele în care funcţionează punctele de trecere şi terenurile aferente acestora, care constituie domeniu public al statului ori domeniu privat şi se administrează de către una dintre autorităţile sau instituţiile prevăzute la art. 12 alin. (1) ori de alte persoane juridice, se pun în mod gratuit la dispoziţie celorlalte autorităţi cu competenţe de control la trecerea frontierei de stat.(3) În situaţia în care trecerea frontierei se efectuează temporar prin alte puncte de trecere care nu sunt deschise traficului internaţional de persoane şi mărfuri, solicitantul asigură, după aprobarea deschiderii temporare a punctului de trecere, condiţii corespunzătoare de efectuare a controlului pentru trecerea frontierei, respectiv: punerea la dispoziţie a spaţiilor de lucru şi a utilităţilor, transportul personalului, spaţii de cazare şi indemnizaţiile de deplasare, conform legii.Art. 11 (1) În punctele de trecere se organizează şi se efectuează controlul de frontieră al persoanelor, mijloacelor de transport, mărfurilor şi al altor bunuri atât la intrarea, cât şi la ieşirea din ţară.(2) Controlul efectuat la trecerea frontierei de stat are ca scop verificarea şi constatarea îndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege pentru intrarea şi ieşirea în/din ţară a persoanelor, mijloacelor de transport, mărfurilor şi altor bunuri.Art. 12 (1) În punctele de trecere îşi desfăşoară activitatea personalul tuturor autorităţilor publice care au, potrivit legii, competenţe pe linia controlului la trecerea frontierei de stat.(2) Atribuţiile personalului prevăzut la alin. (1) se stabilesc de autorităţile publice în structura cărora acesta funcţionează, potrivit prevederilor legale.(3) Autorităţile publice prevăzute la alin. (1) colaborează şi răspund, în limita competenţelor legale, de desfăşurarea în bune condiţii a traficului de călători, mijloace de transport, mărfuri şi de alte bunuri.Art. 13 (1) În baza documentelor bilaterale încheiate de statul român cu statele vecine se pot organiza puncte de trecere comune pe teritoriul uneia dintre părţile semnatare ale acestora.(2) Regulile de lucru ale personalului fiecăreia dintre părţi şi modul de cooperare în punctul de trecere comun se stabilesc prin documentul de înfiinţare a acestora.(3) Funcţionarii români care îşi desfăşoară activitatea în punctele de trecere comune aplică prevederile legii române cu privire la controlul trecerii frontierei de stat.Art. 14 (1) Şeful punctului de trecere este poliţist de frontieră şi împreună cu şefii tuturor autorităţilor, care au, potrivit legii, competenţe de control la trecerea frontierei de stat pentru mărfuri şi călători, cooperează pentru organizarea activităţii de control.(2)Abrogat.(3) Poliţistul de frontieră care îşi desfăşoară activitatea în punctul de trecere este obligat să se sesizeze din oficiu asupra încălcării prevederilor legale referitoare la trecerea frontierei de stat şi

18

la controlul trecerii frontierei de stat de către participanţii la traficul de frontieră şi personalul prevăzut la art. 12 alin. (1).(4) În cazul existenţei unor suspiciuni întemeiate sau al unor informaţii referitoare la încălcarea reglementărilor legale la trecerea frontierei de stat, şeful punctului de trecere poate solicita, în scris, şefilor celorlalte autorităţi din punctul de trecere efectuarea unui alt control, mai amănunţit. Autorităţile solicitate au obligaţia efectuării acestui control.(5) Accesul persoanelor în punctul de trecere, altele decât persoanele aparţinând autorităţilor publice care au, potrivit legii, competenţe de control privind trecerea frontierei de stat, se stabileşte de şeful acestuia.modificat deOrdonanţă de urgenţă nr. 108/2006 - pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României din 13 decembrie 2006, M. Of. 1028/2006 ; Art. 15 Regulile de exploatare şi întreţinere privind podurile, căile ferate şi rutiere, liniile de comunicaţii şi apele care intersectează linia frontierei de stat ori au ax comun cu aceasta sunt stabilite prin acorduri, convenţii şi înţelegeri încheiate de statul român cu statele vecine.Art. 16 (1) Pentru soluţionarea problemelor rezultate din înţelegerile bilaterale de frontieră se numesc, prin hotărâre a Guvernului, reprezentanţi/împuterniciţi de frontieră şi locţiitori ai acestora, precum şi delegaţi în comisiile mixte interguvernamentale, din rândul funcţionarilor Poliţiei de Frontieră Române, precum şi al altor reprezentanţi ai unor autorităţi interesate.(2) Atribuţiile şi modul de lucru ale funcţionarilor prevăzuţi la alin. (1) se stabilesc prin acordurile, convenţiile şi înţelegerile de frontieră încheiate de România cu statele vecine.

SECŢIUNEA a 2-a Efectuarea controlului pentru trecerea frontierei de statArt. 17 (1) Controlul pentru trecerea frontierei de stat se efectuează în echipă constituită din personalul autorităţilor prevăzute la art. 12 alin. (1), ai cărei membri au atribuţii conform prevederilor legale speciale. Coordonarea echipei de control se face de către poliţistul de frontieră.(2) În punctele de trecere portuare, din echipa de control face parte şi reprezentantul căpităniei portului. O dată cu echipa de control au acces pe navele de mărfuri şi reprezentanţii agenţiei de navlosire, precum şi alte persoane autorizate, conform legii.(3) În punctele de trecere aeroportuare echipa de control va fi însoţită de un reprezentant al companiei aeriene reprezentate pe aeroport.(4) În situaţiile în care controlul nu se poate efectua în echipă constituită potrivit alin. (1), personalul autorităţii care trebuie să îşi desfăşoare activitatea separat de restul echipei îl va informa, la terminarea controlului, pe şeful de tură al poliţiei de frontieră despre rezultatul controlului.modificat deOrdonanţă de urgenţă nr. 108/2006 - pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României din 13 decembrie 2006, M. Of. 1028/2006 ; Art. 18 (1) Controlul paşapoartelor şi al celorlalte documente pentru trecerea frontierei de stat române, eliberate de autorităţile române, precum şi al celor eliberate de autorităţile străine, recunoscute sau acceptate de statul român, potrivit legii, se face de către poliţistul de frontieră.(2) La controlul de frontieră cetăţenii străini care intră în România trebuie să facă dovada că îndeplinesc condiţiile de intrare şi şedere stabilite de statul român.(3) În cazurile în care se constată că documentele de călătorie prevăzute la alin. (1) nu întrunesc condiţiile prevăzute de lege pentru a da dreptul titularului acestora să intre ori să iasă în/din ţară sau există suspiciuni cu privire la autenticitatea documentelor, şeful punctului de trecere va dispune clarificarea situaţiei şi luarea măsurilor prevăzute de lege.(4) Şeful punctului de trecere poate dispune întreruperea călătoriei unei persoane dacă s-a constatat că aceasta nu îndeplineşte cerinţele prevăzute de lege pentru trecerea frontierei de stat române.modificat deOrdonanţă de urgenţă nr. 108/2006 - pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României din 13 decembrie 2006, M. Of. 1028/2006 ;

19

Art. 19 La trecerea frontierei de stat, după efectuarea controlului documentelor privind identitatea persoanelor autoritatea vamală efectuează controlul vamal, potrivit reglementărilor vamale.Art. 20 (1) În punctul de trecere a frontierei de stat controlul sanitar-uman, sanitar-veterinar, fitosanitar şi cel privind protecţia mediului se organizează şi se execută potrivit normelor stabilite de legislaţia în vigoare, în condiţiile prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă, înainte de efectuarea celorlalte tipuri de control.(2) Controlul pentru protecţia sanitară a teritoriului României şi cel privind protecţia mediului se execută, potrivit legii, asupra persoanelor, mijloacelor de transport, mărfurilor şi altor bunuri, indiferent de provenienţa şi destinaţia lor. Persoanei care nu se supune controlului sanitar nu i se permite trecerea frontierei de stat.(3) Autorităţile publice centrale care răspund de administraţia publică, agricultură, alimentaţie şi silvicultură, de transport şi de protecţia mediului stabilesc prin ordin comun al miniştrilor punctele de trecere a frontierei de stat prin care se efectuează importul, exportul şi tranzitul de animale şi produse animale, vegetale şi produse vegetale, deşeuri şi substanţe chimice periculoase. Trecerea mijloacelor de transport destinate acestor transporturi prin alte puncte de trecere este interzisă.(4) În funcţie de volumul traficului, de situaţia epizootiilor, epifiţilor şi de convenţiile încheiate cu alte state, în punctul de trecere se pot executa numai controlul documentelor de trecere a frontierei, al documentelor însoţitoare ale mărfii şi controlul fizic al mijloacelor care transportă animale sau produse animale, vegetale ori produse vegetale şi deşeuri sau substanţe chimice periculoase. Controlul sanitar-veterinar, fitosanitar şi pentru protecţia mediului în detaliu se efectuează la locul de destinaţie al transportului, potrivit legii.(5) În situaţia în care punctul de trecere este deschis şi pentru trecerea persoanelor, a altor mijloace de transport, mărfuri şi bunuri, pentru efectuarea controlului sanitar-veterinar, fitosanitar şi pentru protecţia mediului se stabileşte în perimetrul punctului de trecere un spaţiu anume destinat. Acesta va fi situat în lateral sau separat de spaţiul pentru controlul persoanelor, mijloacelor de transport, mărfurilor şi bunurilor care nu fac obiectul acestui tip de control.(6) În situaţia în care animalele şi produsele animale sau vegetalele şi produsele vegetale, deşeurile sau substanţele chimice periculoase nu corespund standardelor prevăzute pentru trecerea frontierei de stat, personalul specializat al Poliţiei Sanitare-Veterinare, al Poliţiei Fitosanitare sau al autorităţii de protecţie a mediului va interzice trecerea acestora peste frontieră, informându-i despre aceasta pe şeful punctului de trecere şi pe şeful biroului vamal de control şi vămuire la frontieră.(7) În cazul bolilor care impun instituirea carantinei, în situaţii care nu suferă amânare, autoritatea publică centrală care răspunde de sănătate şi/sau autoritatea publică centrală care răspunde de agricultură, alimentaţie şi silvicultură iau/ia primele măsuri de prevenire şi combatere a acestora, potrivit legii, pe care le comunică de îndată celorlalte autorităţi interesate. În aceste cazuri controlul sanitar de specialitate şi măsurile de prevenţie sanitară se efectuează în detaliu asupra tuturor persoanelor, mijloacelor de transport, mărfurilor şi bunurilor. Cu sprijinul administraţiei publice locale se stabilesc spaţiile în care se aplică măsurile de profilaxie sanitară, sanitară veterinată şi fitosanitară.(8) În spaţiul destinat controlului sanitar-veterinar se organizează şi se aplică măsurile de prevenire a răspândirii bolilor de la animale la om, stabilite de inspectorii sanitari veterinari, conform legii. În acest spaţiu agenţii economici autorizaţi să efectueze serviciile prevăzute de legea sanitară veterinară organizează şi dispun instalaţiile necesare.Art. 21 (1) Trecerea peste frontiera de stat de către persoane fizice a armelor de vânătoare, de tir şi muniţiilor aferente acestora, a armelor cu aer comprimat, precum şi a armelor de panoplie este permisă numai dacă acestea sunt înscrise în documentele de trecere a frontierei, de către autorităţile care au eliberat aceste documente sau au acordat viza română.(2) Persoanele care la intrarea în România au asupra lor arme şi muniţii, altele decât cele prevăzute la alin. (1), au obligaţia să le depună la poliţia de frontieră, urmând să fie restituite proprietarului, potrivit legii.(3) Însoţitorii delegaţiilor străine la nivelul şefilor de stat ori la nivel guvernamental, precum şi militarii pot avea asupra lor şi pot introduce în ţară arme de autoapărare şi muniţiile aferente, pe bază de reciprocitate, dacă acestea sunt notificate prin Ministerul Afacerilor Externe şi, respectiv, Ministerul Apărării Naţionale sau Ministerul de Interne.(4) La trecerea frontierei de stat militarii români participanţi la operaţiuni în sprijinul păcii sau în scopuri umanitare, la exerciţii militare comune cu unităţi din alte state, precum şi forţele militare străine care participă la activităţi ce implică intrarea, staţionarea sau tranzitarea teritoriului României conform tratatelor şi înţelegerilor internaţionale la care România este parte, pot avea asupra lor armamentul, tehnica de luptă şi muniţiile necesare, dacă acestea sunt notificate prin Ministerul Apărării Naţionale sau Ministerul de Interne.

20

Art. 22 (1) Armele de vânătoare, de tir, cu aer comprimat, muniţiile pentru acestea, precum şi armele de panoplie aflate asupra călătorilor în tranzit, pe care aceştia le-au declarat, se sigilează la intrarea în ţară de către personalul poliţiei de frontieră.(2) Pe timpul tranzitării teritoriului României călătorilor le este interzis să înstrăineze armele şi muniţiile sau să rupă sigiliile aplicate. La ieşirea din ţară se verifică integritatea şi autenticitatea sigiliilor şi dacă datele de identificare a armelor şi muniţiilor corespund cu cele înscrise în documentul de trecere a frontierei de stat. Dacă sigiliile nu sunt intacte ori datele nu corespund cu cele înscrise în documentele de trecere a frontierei de stat sau armele şi muniţiile au fost înstrăinate integral ori în parte, călătorilor în cauză li se întrerupe călătoria până la clarificarea situaţiei de către autorităţile competente.(3) Tranzitarea prin România a armelor de vânătoare sau de tir şi a muniţiilor corespunzătoare, aparţinând unor persoane juridice străine, se face cu aprobarea prealabilă a şefului inspectoratului judeţean al poliţiei de frontieră competent sau a şefului structurii de coordonare a punctelor de trecere aeroportuare, după caz.modificat deOrdonanţă de urgenţă nr. 130/2008 - pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 104/2001 privind organizarea şi funcţionarea Politiei de Frontieră Române, precum şi pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României din 14 octombrie 2008, M. Of. 711/2008 ; Art. 23 (1) Armele şi muniţiile prevăzute la art. 21 alin. (1) şi (2), care nu au fost declarate, precum şi alte arme şi muniţii descoperite cu ocazia controlului pentru trecerea frontierei de stat se reţin în vederea confiscării şi se predau pe bază de proces-verbal autorităţilor competente.(2) Persoanele în cauză se reţin şi se predau autorităţilor competente în vederea clarificării situaţiei lor.Art. 24 Dispoziţiile art. 21 şi 23 se aplică şi în cazul substanţelor explozive, al materialelor biologice cu potenţial de contaminare în masă, al substanţelor stupefiante sau psihotrope şi al medicamentelor care conţin substanţe stupefiante sau psihotrope în cantităţi mai mari decât cele necesare pentru tratamentul personal, precum şi al dispozitivelor sau recipientelor încărcate cu substanţe toxice sau radioactive aflate asupra persoanelor sau, după caz, în mijloacele de transport rutiere, feroviare, navale ori aeriene care trec frontiera de stat română.Art. 25 (1) La autoturismele, autobuzele, autocarele, automărfarele şi celelalte mijloace de transport rutiere care intră sau ies din ţară controlul pentru trecerea frontierei se efectuează în punctele de trecere rutiere.(2) În punctele de trecere, în cazul transporturilor multimodale, controlul mijloacelor prevăzute la alin. (1) se efectuează înainte de îmbarcarea/debarcarea în/de pe mijlocul de transport naval, aerian sau feroviar.Art. 26 Controlul pentru trecerea frontierei al trenurilor se efectuează în staţia de frontieră sau, pe parcurs, între staţia de frontieră şi o staţie interioară.Art. 27 (1) La navele care intră sau ies din porturile româneşti în/din curse externe controlul pentru trecerea frontierei se efectuează în punctele de trecere portuare.(2) La navele care urmează să oprească în porturile situate pe Dunăre, în care nu funcţionează puncte de trecere, controlul pentru trecerea frontierei se efectuează în primul port, situat în amonte sau în aval de acest port, în care funcţionează un punct de trecere. La ieşirea din ţară controlul se efectuează în portul de unde pleacă nava în cursa externă, în situaţia în care în acesta există un punct de trecere; în caz contrar, navele respective sunt obligate să oprească pentru control în unul dintre porturile Galaţi, Sulina, Tulcea, Constanţa-Sud sau Moldova Veche.(3) La navele sub pavilion străin care navighează în sectorul Dunării de Jos, între porturile Sulina şi Brăila, controlul pentru trecerea frontierei se efectuează la intrare în portul Sulina, iar la ieşire, în unul dintre porturile Brăila, Galaţi, Tulcea sau Sulina, dacă din aceste porturi navele pleacă direct în cursele externe. Controlul navelor care navighează prin canalul Dunăre–Marea Neagră se efectuează la intrare în portul Constanţa-Sud, iar la ieşire, în ultimul port românesc din care navele pleacă în cursă.(4) În portul Cernavodă se controlează numai acele nave care sosesc sau pleacă în cursă externă din portul Basarabi, Poarta Albă, Medgidia sau Cernavodă.(5) Controlul pentru trecerea frontierei se efectuează în portul Sulina asupra tuturor navelor care navighează prin acesta spre porturile Reni sau Ismail; în portul Sulina nu sunt supuse controlului navele româneşti şi străine care vin din aceste porturi şi nu se opresc într-un port românesc, precum şi navele de mărfuri şi pasageri sub pavilion românesc care navighează între porturile Constanţa, Sulina, Galaţi şi Brăila, la intrarea şi la ieşirea din sectorul Dunării de Jos.

21

(6) Navele sub pavilion străin care navighează în aval pe Dunărea interioară şi urmează să o tranziteze cu oprire efectuează controlul la intrarea în ţară în portul Călăraşi, iar pentru ieşirea din ţară, în ultimul port din care pleacă, dacă este organizat punct de trecere a frontierei, sau în portul Galaţi. Pentru navigaţia în amonte de acest sector al Dunării controlul la intrarea în ţară se efectuează în portul Galaţi, iar pentru ieşirea din ţară, în ultimul port din care pleacă nava, dacă este organizat punct de trecere a frontierei, sau în portul Călăraşi.(7) Navele sub pavilion străin care navighează în tranzit fără oprire pe Dunărea interioară sau pe canalul Dunăre – Marea Neagră sunt supuse controlului în portul Călăraşi, respectiv în portul Galaţi.Art. 28 (1) În cazul în care în rada portului a eşuat o navă sau la bordul unei nave a izbucnit un incendiu, navele de salvare sau cele desemnate să intervină pentru salvare pot să iasă în radă pentru acordare de ajutor, fără a li se efectua controlul pentru trecerea frontierei. Aceste situaţii se aduc la cunoştinţă şefului punctului de trecere, de îndată, de către căpitănia portului.(2) Când în port a izbucnit un incendiu sau a apărut un pericol iminent care afectează siguranţa navelor ori care pune în pericol siguranţa navelor, acestora li se permite ieşirea din port în radă, fără a li se efectua controlul pentru trecerea frontierei.Art. 29 (1) Activitatea de căutare şi salvare a vieţii omeneşti în marea teritorială se organizează şi se desfăşoară pe baza acordurilor bilaterale dintre statele riverane Mării Negre, încheiate în conformitate cu prevederile Convenţiei internaţionale (SAR) din 1979 privind căutarea şi salvarea pe mare, adoptată la Hamburg la 27 aprilie 1979.(2) Delimitarea regiunilor de căutare/salvare între statele riverane Mării Negre nu este legată de delimitarea liniei de frontieră.(3) Serviciile de căutare şi salvare se desfăşoară în conformitate cu principiul primului sosit la locul unde are loc activitatea de căutare şi salvare, dacă prin acordurile bilaterale ale României cu statele riverane Mării Negre nu se stabileşte altfel. Salvatorul este obligat să îşi anunţe prezenţa şi motivul acesteia în apele teritoriale ale României sau deasupra acestora, prin staţia radiocoastă care va informa imediat căpitănia portului în a cărei zonă de jurisdicţie se află salvatorul şi inspectoratul judeţean al poliţiei de frontieră.(4) Pentru îndeplinirea prevederilor alin. (1) şi numai în scopul căutării locului de producere a accidentelor maritime şi al salvării supravieţuitorilor, cu excepţia cazurilor în care statele riverane Mării Negre convin altfel, se autorizează intrarea imediată în/deasupra mării teritoriale a României a unităţilor de salvare aparţinând celorlalte state riverane.Art. 30 (1) Controlul documentelor privind identitatea străinilor, membri ai echipajelor navelor care execută voiaje internaţionale, şi a pasagerilor pentru trecerea frontierei se efectuează cu respectarea prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 1.335/2000 pentru aprobarea Normelor metodologice de punere în aplicare a prevederilor Convenţiei privind facilitarea traficului maritim internaţional (FAL), adoptată la Londra la 9 aprilie 1965, cu modificările şi completările ulterioare.(2) La navele româneşti de transport de mărfuri care, din motive justificate, sunt obligate să staţioneze în rada portului, accesul la uscat al membrilor echipajelor este permis cu aprobarea şefului punctului de trecere. În acest caz controlul navelor se execută după intrarea lor în port, iar controlul carnetelor de marinar se efectuează la coborârea pe uscat.Art. 31 (1) Membrilor echipajelor navelor aflate în rada portului, asupra cărora la sosire nu s-a efectuat controlul pentru trecerea frontierei, li se poate acorda asistenţă medicală cu accesul medicului la bord, la cererea comandanţilor de navă şi cu aprobarea şefului punctului de trecere.(2) În baza avizului organelor sanitare competente debarcarea marinarilor străini în vederea internării în unul dintre spitalele oraşului portuar se aprobă de şeful punctului de trecere, la cererea căpităniei portului.Art. 32 (1) Marinarii rămaşi pe teritoriul României după plecarea navei se vor prezenta la agenţia companiei de navigaţie de care aparţine nava, pentru a li se rezolva situaţia. Dacă în localitatea portuară nu există agenţie de navigaţie, şeful punctului de trecere permite marinarilor plecarea din ţară cu altă navă.(2) Marinarilor străini aflaţi pe nave în porturile româneşti, care urmează să se deplaseze în interes de serviciu într-un alt port sau într-o altă localitate de pe teritoriul României, pentru a lua legătura cu misiunea diplomatică sau cu oficiul consular al statului ai cărui cetăţeni sunt, li se acordă, la cerere, viză de intrare. Cererea de viză se rezolvă prin agenţia de navlosire sau prin agenţia de navigaţie a statului de care aparţine nava ori de către şefii punctelor de trecere. În cazul deplasării marinarilor spre alte state li se acordă vize de tranzit.(3) Trecerea oricărui membru al echipajului unei nave străine în echipajul altei nave străine, aflată în unul dintre porturile româneşti, se face prin modificarea corespunzătoare de către

22

comandanţii celor două nave a listelor cuprinzând echipajul acestora, cu acordul agenţilor navelor. Listele cuprinzând echipajele sunt prezentate la căpitănia portului, la şeful punctului de trecere a frontierei la biroul vamal şi la biroul direcţiei de sănătate publică din port de către agenţii navelor.Art. 33 (1) La navele de pasageri sub pavilion românesc sau sub pavilion străin, precum şi la pasagerii aflaţi pe navele de mărfuri care vin sau pleacă în/din România controlul documentelor la trecerea frontierei se efectuează asupra persoanelor şi bunurilor la debarcarea şi, respectiv, îmbarcarea la/de pe nave.(2) Accesul pasagerilor străini la uscat este permis numai după îndeplinirea formalităţilor legale pentru trecerea frontierei de stat.Art. 34 Şefii misiunilor diplomatice, oficiilor consulare, precum şi şefii reprezentanţelor organizaţiilor internaţionale aflate pe teritoriul României, în limitele convenţiilor la care statul român este parte, au acces la bordul navelor de comerţ străine aflate în porturile sau apele teritoriale româneşti, în baza cărţilor de identitate eliberate de Ministerul Afacerilor Externe.Art. 35 Accesul la bord al membrilor de familie ai marinarilor străini îmbarcaţi pe navele aflate în porturile româneşti care navighează între porturile Constanţa, Sulina şi Moldova Veche se face pe baza paşapoartelor ori a altor documente de trecere a frontierei, la cererea comandantului navei şi cu avizul şefului punctului de trecere.Art. 36 (1) În aeroporturi controlul pentru trecerea frontierei se face la plecarea şi la sosirea aeronavelor în/din curse internaţionale. Când din cauze de forţă majoră o aeronavă de transport internaţional nu îşi poate continua cursa şi călătorii în tranzit nu au legături imediate, acestora li se permite, la cerere, accesul în localitate până la îmbarcarea în prima aeronavă sau tranzitarea teritoriului României cu alte mijloace de transport, în baza vizei de tranzit acordate în punctul de trecere, potrivit legii.(2) În cazul în care aeronavele care efectuează curse internaţionale aterizează din cauze de forţă majoră pe aeroporturi care nu sunt destinate traficului internaţional, situate în afara zonei de frontieră, controlul pentru trecerea frontierei se asigură de către unitatea de poliţie şi autoritatea vamală cele mai apropiate.(3) Călătorilor în tranzit, cu escală în România, nu li se efectuează controlul paşapoartelor dacă nu părăsesc aerogara, cu excepţia situaţiilor deosebite ce reclamă efectuarea acestui control.Art. 37 Avioanele militare româneşti şi străine şi echipajele lor, atunci când aterizează sau decolează de pe aeroporturi româneşti deschise traficului internaţional, se supun regulilor prevăzute la art. 36.

SECŢIUNEA a 3-a Accesul, circulaţia şi alte activităţi ce se desfăşoară în zona de frontieră şi în punctele de trecere a frontierei de statArt. 38 (1) Zborurile aeronavelor civile care execută operaţiuni aeriene în spaţiul aferent zonei de frontieră vor fi comunicate Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră de către operatorii aerieni care efectuează zborurile respective, cu cel puţin o oră înainte de decolare, cu precizarea tipului şi înmatriculării aeronavei, a itinerarului şi a orarului de zbor.(2) Zborurile având drept scop acordarea asistenţei medicale sau a ajutorului umanitar de urgenţă, efectuate în spaţiul aerian aferent zonei de frontieră, se comunică Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră de către operatorii aerieni care execută zborurile respective, înainte de decolare, cu precizarea tipului şi înmatriculării aeronavei, a itinerarului şi a orarului de zbor.(3) Zborurile menţionate la alineatele precedente, pentru care, conform reglementărilor aeronautice în vigoare, este necesară obţinerea unei autorizaţii de survol, se comunică Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră de către Autoritatea Aeronautică Civilă Română în momentul emiterii autorizaţiei respective.(4) Prevederile prezentului articol nu se aplică în cazul zborurilor efectuate pe căile aeriene alocate traficului aerian internaţional.Art. 39 În zona de frontieră, pe adâncimea de 500 m de la linia de frontieră către interior, cu avizul şefului inspectoratului judeţean al poliţiei de frontieră competent, se pot executa activităţi cum sunt: mineritul, exploatările de ţiţei, de gaze, de ape minerale, de ape termale, exploatările forestiere, balastiere sau de cariere, lucrările de îmbunătăţiri funciare şi irigaţii, îndiguirile, lucrările ori construcţiile pe cursurile de apă, lucrările de asigurare a condiţiilor de navigaţie, construcţiile şi amenajările turistice, de agrement sau de altă natură, cercetările ori prospectările geologice.

23

modificat deOrdonanţă de urgenţă nr. 130/2008 - pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 104/2001 privind organizarea şi funcţionarea Politiei de Frontieră Române, precum şi pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României din 14 octombrie 2008, M. Of. 711/2008 ; Art. 40 Pescuitul industrial şi sportiv în apele de frontieră, apele maritime interioare şi în marea teritorială se efectuează, în condiţiile legii, în locurile şi sectoarele stabilite de autorităţile competente, cu avizul prealabil al şefului inspectoratului judeţean al poliţiei de frontieră.Art. 41 Bărcile şi ambarcaţiunile înmatriculate potrivit legii, aflate pe apele de frontieră şi apele maritime interioare, se păstrează în locurile stabilite de căpităniile de port sau, după caz, de autorităţile administraţiei publice locale, cu avizul şefilor sectoarelor poliţiei de frontieră, luându-se măsuri de către cei care le deţin, pentru a se preveni folo sirea acestora la trecerea ilegală a frontierei de stat, la practicarea contrabandei sau la alte activităţi ilicite.modificat deLege nr. 243/2002 - pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României din 29 aprilie 2002, M. Of. 302/2002 ; Art. 42 (1) Activităţile de agrement şi sportive în apele de frontieră, marea interioară şi marea teritorială se pot desfăşura cu aprobarea căpităniei de port sau, după caz, a administraţiei publice locale şi cu avizul şefului sectorului poliţiei de frontieră ori, după caz, al şefului grupului de nave al poliţiei de frontieră.(2) În apele de frontieră, în marea interioară şi în marea teritorială navele cu excursionişti, precum şi orice altă navă sau ambarcaţiune nu au voie să acosteze decât în porturi sau în alte locuri special amenajate în acest scop. În caz de forţă majoră acostarea se poate face în orice punct de pe malul românesc, anunţându-se cea mai apropiată formaţiune locală a poliţiei de frontieră sau, în lipsa acesteia, a poliţiei. Dispoziţiile acestui alineat nu se aplică cetăţenilor români posesori de bărci.(3) Abrogat.modificat deOrdonanţă de urgenţă nr. 26/2009 - pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României din 18 martie 2009, M. Of. 181/2009 ; Ordonanţă de urgenţă nr. 108/2006 - pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României din 13 decembrie 2006, M. Of. 1028/2006 ; Art. 43 Păşunatul animalelor este permis în timpul zilei până la fâşia de protecţie a frontierei de stat, iar noaptea, până la 500 metri faţă de aceasta, către interior, în locurile stabilite de autorităţile administraţiei publice locale şi cu avizul şefului sectorului poliţiei de frontieră.modificat deOrdonanţă de urgenţă nr. 108/2006 - pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României din 13 decembrie 2006, M. Of. 1028/2006 ; Art. 44 (1) Vânătoarea de-a lungul frontierei de stat pe adâncimea de 500 metri de la fâşia de protecţie a frontierei de stat către interior, pentru frontiera de uscat, şi de la limita terenului inundabil, pentru frontiera de apă, este interzisă.(2) Vânătoarea organizată a animalelor de pradă, pe adâncimea prevăzută la alin. (1), este admisă numai ziua şi numai de la fâşia de protecţie a frontierei de stat către interior, pe baza hotărârilor consiliilor locale şi cu avizul prealabil al şefului sectorului poliţiei de frontieră.modificat deOrdonanţă de urgenţă nr. 108/2006 - pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României din 13 decembrie 2006, M. Of. 1028/2006 ; Art. 45 (1) Orice activitate în punctele de trecere a frontierei de stat, alta decât efectuarea controlului de frontieră, se poate desfăşura numai după obţinerea prealabilă a avizului din partea şefului inspectoratului judeţean al poliţiei de frontieră competent sau a şefului structurii de coordonare a punctelor de trecere aeroportuare, a autorităţilor administraţiei publice locale şi a altor autorităţi prevăzute de lege, după caz.(2) Condiţiile de eliberare de către şeful inspectoratului judeţean al poliţiei de frontieră competent sau de şeful structurii de coordonare a punctelor de trecere aeroportuare a avizului prevăzut la alin. (1), precum şi obligaţiile persoanelor avizate se stabilesc prin normele de aplicare a prezentei ordonanţe de urgenţă. În aviz se menţionează obligaţiile persoanelor avizate.

24

modificat deOrdonanţă de urgenţă nr. 130/2008 - pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 104/2001 privind organizarea şi funcţionarea Politiei de Frontieră Române, precum şi pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României din 14 octombrie 2008, M. Of. 711/2008 ; Ordonanţă de urgenţă nr. 108/2006 - pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României din 13 decembrie 2006, M. Of. 1028/2006 ;

Art. 46 (1) Persoanelor care se deplasează sau care desfăşoară diferite activităţi în apropierea frontierei de stat le este interzis:a) să tragă cu arma peste frontiera de stat;b) să deterioreze sau să distrugă semnele de frontieră, instalaţiile sau mijloacele tehnice de pază ale poliţiei de frontieră;c) să utilizeze focul deschis fără luarea măsurilor pentru împiedicarea propagării focului la vecinătăţi;d) să fixeze pe bandă magnetică, pe hârtie sau alt suport imagini care să redea porţiuni din teritoriul statelor vecine;e) să facă schimb de obiecte sau corespondenţă peste frontiera de stat, în alte puncte decât cele destinate prin lege acestui scop;f) să desfăşoare activităţi care pot polua apele, marea, aerul sau solul în zona de frontieră, precum şi apele maritime aflate sub jurisdicţia statului român;g) să poarte convorbiri neautorizate peste linia de frontieră;h) să comită fapte, gesturi sau să profereze expresii jignitoare la adresa statului vecin sau a cetăţenilor acestuia.(2) Restricţiile prevăzute la alin. (1) lit. d), e) şi g) sunt aplicabile doar în situaţia în care acestea sunt prevăzute în acordurile sau convenţiile privitoare la frontieră încheiate de România cu statele vecine.Art. 47 În situaţii deosebite, pe timpul unor acţiuni ale poliţiei de frontieră, se poate opri temporar accesul şi desfăşurarea unor activităţi în apropierea frontierei de stat în afara localităţilor. Aceste măsuri vor fi aduse la cunoştinţă autorităţilor administraţiei publice locale şi populaţiei în timp util.

CAPITOLUL IV Sistemul de Informare Naţional privind circulaţia persoanelor şi bunurilor prin frontieră (SIF)

SECŢIUNEA 1 Dispoziţii privind înfiinţarea, scopul funcţionării şi gestionarea SIFArt. 48 Abrogat.modificat deOrdonanţă de urgenţă nr. 130/2008 - pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 104/2001 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei de Frontieră Române, precum şi pentru abrogarea cap. IV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României din 14 octombrie 2008, M. Of. 711/2008 ; Art. 49 Abrogat.modificat deOrdonanţă de urgenţă nr. 130/2008 - pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 104/2001 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei de Frontieră Române, precum şi pentru abrogarea cap. IV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României din 14 octombrie 2008, M. Of. 711/2008 ; Art. 50 Abrogat.modificat deOrdonanţă de urgenţă nr. 130/2008 - pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 104/2001 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei de Frontieră Române, precum şi pentru abrogarea cap. IV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României din 14 octombrie 2008, M. Of. 711/2008 ; Art. 51 Abrogat.

25

modificat deOrdonanţă de urgenţă nr. 130/2008 - pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 104/2001 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei de Frontieră Române, precum şi pentru abrogarea cap. IV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României din 14 octombrie 2008, M. Of. 711/2008 ;

SECŢIUNEA a 2-a Funcţionarea SIFArt. 52 Abrogat.modificat deOrdonanţă de urgenţă nr. 130/2008 - pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 104/2001 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei de Frontieră Române, precum şi pentru abrogarea cap. IV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României din 14 octombrie 2008, M. Of. 711/2008 ; Art. 53 Abrogat.modificat deOrdonanţă de urgenţă nr. 130/2008 - pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 104/2001 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei de Frontieră Române, precum şi pentru abrogarea cap. IV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României din 14 octombrie 2008, M. Of. 711/2008 ; Art. 54 Abrogat.modificat deOrdonanţă de urgenţă nr. 130/2008 - pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 104/2001 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei de Frontieră Române, precum şi pentru abrogarea cap. IV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României din 14 octombrie 2008, M. Of. 711/2008 ; Art. 55 Abrogat.modificat deOrdonanţă de urgenţă nr. 130/2008 - pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 104/2001 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei de Frontieră Române, precum şi pentru abrogarea cap. IV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României din 14 octombrie 2008, M. Of. 711/2008 ; Art. 56 Abrogat.modificat deOrdonanţă de urgenţă nr. 130/2008 - pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 104/2001 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei de Frontieră Române, precum şi pentru abrogarea cap. IV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României din 14 octombrie 2008, M. Of. 711/2008 ; Art. 57 Abrogat.modificat deOrdonanţă de urgenţă nr. 130/2008 - pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 104/2001 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei de Frontieră Române, precum şi pentru abrogarea cap. IV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României din 14 octombrie 2008, M. Of. 711/2008 ; Art. 58 Abrogat.modificat deOrdonanţă de urgenţă nr. 130/2008 - pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 104/2001 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei de Frontieră Române, precum şi pentru abrogarea cap. IV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României din 14 octombrie 2008, M. Of. 711/2008 ; Art. 59 Abrogat.modificat deOrdonanţă de urgenţă nr. 130/2008 - pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 104/2001 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei de Frontieră Române, precum şi pentru abrogarea cap. IV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României din 14 octombrie 2008, M. Of. 711/2008 ; SECŢIUNEA a 3-a ControlulArt. 60 Abrogat.modificat deOrdonanţă de urgenţă nr. 130/2008 - pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 104/2001 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei de Frontieră Române, precum şi pentru abrogarea cap. IV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României din 14 octombrie 2008, M. Of. 711/2008 ; Art. 61 Abrogat.modificat deOrdonanţă de urgenţă nr. 130/2008 - pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 104/2001 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei de Frontieră Române, precum şi pentru abrogarea cap. IV din

26

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României din 14 octombrie 2008, M. Of. 711/2008 ; Art. 62 Abrogat.modificat deOrdonanţă de urgenţă nr. 130/2008 - pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 104/2001 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei de Frontieră Române, precum şi pentru abrogarea cap. IV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României din 14 octombrie 2008, M. Of. 711/2008 ; Art. 63 Abrogat.modificat deOrdonanţă de urgenţă nr. 130/2008 - pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 104/2001 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei de Frontieră Române, precum şi pentru abrogarea cap. IV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României din 14 octombrie 2008, M. Of. 711/2008 ; Art. 64 Abrogat.modificat deOrdonanţă de urgenţă nr. 130/2008 - pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 104/2001 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei de Frontieră Române, precum şi pentru abrogarea cap. IV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României din 14 octombrie 2008, M. Of. 711/2008 ; Art. 65 Abrogat.modificat deOrdonanţă de urgenţă nr. 130/2008 - pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 104/2001 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei de Frontieră Române, precum şi pentru abrogarea cap. IV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României din 14 octombrie 2008, M. Of. 711/2008 ; Art. 66 Abrogat.modificat deOrdonanţă de urgenţă nr. 130/2008 - pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 104/2001 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei de Frontieră Române, precum şi pentru abrogarea cap. IV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României din 14 octombrie 2008, M. Of. 711/2008 ; Art. 67 Abrogat.modificat deOrdonanţă de urgenţă nr. 130/2008 - pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 104/2001 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei de Frontieră Române, precum şi pentru abrogarea cap. IV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României din 14 octombrie 2008, M. Of. 711/2008 ;

CAPITOLUL V Răspunderi şi sancţiuniArt. 68 Încălcarea dispoziţiilor prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă atrage, după caz, răspunderea penală, civilă, contravenţională sau administrativă a persoanei vinovate.Art. 69 Pentru faptele prevăzute la art. 46 lit. f) poliţiştii de frontieră şi organele specializate ale administraţiei publice centrale şi locale aplică prevederile dispoziţiilor legale privind protecţia mediului.Art. 70 (1) Intrarea sau ieşirea din ţară prin trecerea ilegală a frontierei de stat constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani.(2) Dacă fapta prevăzută la alin. (1) a fost săvârşită în scopul sustragerii de la executarea unei pedepse, fapta se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.(3) Tentativa faptelor prevăzute la alin. (1) şi (2) se pedepseşte.(4) Fapta prevăzută la alin. (1) săvârşită de o victimă a traficului de persoane nu se pedepseşte.modificat deLege nr. 278/2006 - pentru modificarea şi completarea Codului penal, precum şi pentru modificarea şi completarea altor legi din 4 iulie 2006, M. Of. 601/2006 ; Lege nr. 39/2003 - privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate din 21 ianuarie 2003, M. Of. 50/2003 ; Art. 71 (1) Racolarea, îndrumarea sau călăuzirea uneia sau mai multor persoane în scopul trecerii frauduloase a frontierei de stat, precum şi organizarea acestor activităţi constituie infracţiunea de trafic de migranţi şi se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani.(2) Dacă fapta prevăzută la alin. (1) este de natură a pune în pericol viaţa sau securitatea migranţilor ori a-i supune pe aceştia unui tratament inuman sau degradant, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 10 ani.

27

(3) Dacă fapta prevăzută la alin. (2) a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani.(4) Tentativa faptelor prevăzute la alin. (1) şi (2) se pedepseşte.modificat deLege nr. 39/2003 - privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate din 21 ianuarie 2003, M. Of. 50/2003 ; Art. 72 Abrogat.modificat deLege nr. 39/2003 - privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate din 21 ianuarie 2003, M. Of. 50/2003 ; Art. 73 Bunurile şi valorile care au servit sau care au fost destinate să servească la săvârşirea infracţiunilor prevăzute la art. 70 şi 71 ori care au fost obţinute prin săvârşirea acestor infracţiuni, dacă sunt ale infractorului, se confiscă.Art. 74 Orice utilizare a datelor din SIF care nu este conformă cu dispoziţiile legii constituie abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi se pedepseşte conform Codului penal. Art. 75 Sunt contravenţii, dacă potrivit legii penale nu constituie infracţiuni, următoarele fapte:a) tragerea cu arma peste frontiera de stat, deteriorarea ori distrugerea semnelor de frontieră, a instalaţiilor sau mijloacelor tehnice de pază, supraveghere şi control ale Poliţiei de Frontieră Române, utilizarea focului deschis fără luarea măsurilor pentru împiedicarea propagării focului la vecinătăţi, în apropierea liniei de frontieră;b) aducerea în România de către transportatorii aerieni, navali sau tereştri a cetăţenilor străini sau apatrizi fără documente de trecere a frontierei, cu documente sau vize false ori falsificate, sau ascunşi în mijloacele de transport;c) refuzul sub orice formă de a permite autorităţilor de frontieră vizitarea aeronavelor, navelor, mijloacelor de transport rutiere sau feroviare, a magaziilor, hambarelor şi a altor locuri ce prezintă interes pentru controlul de frontieră;d) refuzul unei persoane de a da relaţii pentru stabilirea identităţii sale, de a se legitima cu actele de identitate ori de a prezenta la control bagajele sau mijloacele de transport, la cererea organelor poliţiei de frontieră sau ale poliţiei;e) accesul la uscat fără aprobarea şefului punctului de trecere a membrilor echipajelor navelor româneşti de transport de mărfuri care, din motive justificate, sunt obligate să staţioneze în raza portului; neprezentarea, după plecarea navei, a marinarilor rămaşi pe teritoriul României la agenţia companiei de navigaţie de care aparţine nava, pentru a li se rezolva situaţia; accesul la bord al membrilor de familie ai marinarilor străini îmbarcaţi pe navele aflate în porturile româneşti care navighează între porturile Constanţa, Sulina şi Moldova Veche fără paşaport ori alte documente de trecere a frontierei sau fără aprobarea şefului punctului de trecere; desfăşurarea oricărei activităţi în punctele de trecere a frontierei de stat, alta decât efectuarea controlului de frontieră, fără avizul, după caz, al şefului inspectoratului judeţean al poliţiei de frontieră competent, al şefului structurii de coordonare a punctelor de trecere aeroportuare, al administraţiei publice locale sau al altei autorităţi prevăzute de lege; nerespectarea obligaţiilor prevăzute în avizul eliberat de şeful inspectoratului judeţean al poliţiei de frontieră competent sau de şeful structurii de coordonare a punctelor de trecere aeroportuare, potrivit prevederilor art. 45 alin. (1);f) accesul persoanelor în fâşia de protecţie a frontierei de stat până la culoarul de frontieră sau malul apelor, după caz, fără documente de identitate ori fără aprobarea şefului formaţiunii locale a poliţiei de frontieră; accesul persoanelor pentru efectuarea unor activităţi dincolo de fâşia de protecţie a frontierei de stat, în situaţia în care aceasta se constituie mai în adâncime, precum şi în insulele şi ostroavele aparţinând statului român, situate în apele de frontieră, prin alte locuri sau în alte condiţii decât cele stabilite de şeful formaţiunii locale a poliţiei de frontieră; accesul persoanelor în insulele şi ostroavele de formaţiune nouă din apele de frontieră înainte de determinarea apartenenţei acestora; desfăşurarea activităţilor prevăzute la art. 39 fără avizul şefului inspectoratului judeţean al poliţiei de frontieră; efectuarea pescuitului în apele de frontieră, apele maritime interioare şi în marea teritorială în alte locuri sau în alte sectoare decât cele stabilite de autorităţile competente ori fără avizul prealabil al şefului inspectoratului judeţean al poliţiei de frontieră competent; păstrarea bărcilor şi ambarcaţiunilor aflate pe apele de frontieră sau pe apele maritime interioare în alte locuri decât cele stabilite de autorităţile competente ori neluarea de către cei care le deţin a măsurilor necesare pentru a preveni folosirea acestora la trecerea ilegală a frontierei de stat, la practicarea contrabandei sau la alte activităţi ilicite; desfăşurarea activităţilor de agrement şi sportive în apele de frontieră, marea interioară şi marea teritorială, fără aprobarea căpităniei de port sau, după caz, a administraţiei publice locale ori fără avizul şefului sectorului poliţiei de frontieră sau, după caz, al şefului

28

grupului de nave al poliţiei de frontieră; acostarea fără drept a navelor, a ambarcaţiunilor cu excursionişti în alte locuri decât porturile sau locurile special amenajate în acest scop; păşunatul animalelor în timpul zilei dincolo de fâşia de protecţie a frontierei de stat; păşunatul animalelor în timpul nopţii în alte locuri decât cele stabilite de autorităţile administraţiei publice locale sau fără avizul şefului sectorului poliţiei de frontieră; vânătoarea de-a lungul frontierei de stat, pe adâncimea de 500 m de la fâşia de protecţie a frontierei de stat către interior, pentru frontiera de uscat, şi de la limita terenului inundabil, pentru frontiera de apă; desfăşurarea vânătorii prevăzute la art. 44 alin. (2), fără avizul prealabil al şefului sectorului poliţiei de frontieră; fixarea pe bandă magnetică, pe hârtie sau pe alt suport, a imaginilor care redau porţiuni din teritoriul statelor vecine de persoanele care se deplasează ori care desfăşoară diferite activităţi în apropierea frontierei de stat, dacă acest lucru este prevăzut în acordurile sau convenţiile privitoare la frontieră încheiate de România cu statele vecine; purtarea de convorbiri neautorizate peste linia de frontieră, dacă acest lucru este prevăzut în acordurile sau convenţiile privitoare la frontieră încheiate de România cu statele vecine; comiterea sau proferarea de persoanele care se deplasează ori desfăşoară activităţi în apropierea frontierei de stat de fapte, gesturi sau expresii jignitoare la adresa statului vecin ori a cetăţenilor acestuia, dacă acestea sunt prevăzute în acordurile sau convenţiile privitoare la frontieră încheiate de România cu statele vecine.modificat deOrdonanţă de urgenţă nr. 130/2008 - pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 104/2001 privind organizarea şi funcţionarea Politiei de Frontieră Române, precum şi pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României din 14 octombrie 2008, M. Of. 711/2008 ; Ordonanţă de urgenţă nr. 26/2009 - pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României din 18 martie 2009, M. Of. 181/2009 ; Ordonanţă de urgenţă nr. 108/2006 - pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României din 13 decembrie 2006, M. Of. 1028/2006 ; Lege nr. 243/2002 - pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României din 29 aprilie 2002, M. Of. 302/2002 ; Art. 76 (1) Contravenţiile prevăzute la art. 75 se sancţionează după cum urmează:a) cu amendă de la 500 lei la 5.000 lei cele de la lit. a);b) cu amendă de la 3.000 lei la 15.000 lei cele de la lit. ;c) cu amendă de la 500 lei la 2.500 lei cele de la lit. e);d) cu amendă de la 300 lei la 1.500 lei cele de la lit. c) şi ;e) cu amendă de la 100 lei la 1.000 lei cele de la lit. f).(2) Sancţiunea prevăzută la alin. (1) lit. b) se aplică transportatorului pentru fiecare persoană transportată.(21) Săvârşirea în mod repetat a contravenţiei de nerespectare a obligaţiilor prevăzute în avizul eliberat de şeful inspectoratului judeţean al poliţiei de frontieră competent sau de şeful structurii de coordonare a punctelor de trecere aeroportuare, potrivit prevederilor art. 45 alin. (1), se sancţionează cu amendă de la 1.000 de lei la 5.000 de lei şi cu retragerea avizului.(3) Prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă se completează cu dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.(4) Cuantumul amenzilor se actualizează prin hotărâre a Guvernului.modificat deOrdonanţă de urgenţă nr. 130/2008 - pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 104/2001 privind organizarea şi funcţionarea Politiei de Frontieră Române, precum şi pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României din 14 octombrie 2008, M. Of. 711/2008 ; Ordonanţă de urgenţă nr. 108/2006 - pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României din 13 decembrie 2006, M. Of. 1028/2006 ; Lege nr. 243/2002 - pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României din 29 aprilie 2002, M. Of. 302/2002 ; Art. 77 (1) Contravenţiile prevăzute la art. 75 se constată şi sancţiunile se aplică, potrivit legii, după caz, de către personalul Poliţiei de Frontieră Române, al Poliţiei Române sau de către împuterniciţii autorităţilor administraţiei publice locale.(2) În cazul sancţiunilor cu amendă contravenientul poate face plângere, în termen de 15 zile de la comunicarea procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii, la instanţa de judecată, potrivit legii.(3) În cazul contravenţiilor prevăzute la art. 75 lit. a), dacă agentul constatator apreciază că sancţiunea amenzii este îndestulătoare, aplică amenda. În caz contrar procesul-verbal de

29

constatare a contravenţiei se trimite de îndată judecătoriei în a cărei rază teritorială a fost săvârşită contravenţia, pentru judecarea cauzei şi aplicarea sancţiunii. Participarea procurorului este obligatorie. Împotriva hotărârii instanţei se poate face cerere de reexaminare de către contravenient sau procuror în termen de 24 de ore de la pronunţare, pentru procuror şi contravenientul prezenţi, sau de la comunicare, când contravenientul a lipsit la dezbateri.(4) Sancţiunea închisorii contravenţionale poate fi aplicată minorilor numai dacă au împlinit vârsta de 16 ani; în acest caz limitele sancţiunii prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă se reduc la jumătate.(5) În cazul minorilor care nu au împlinit vârsta de 16 ani se aplică prevederile legii privind regimul ocrotirii unor categorii de minori.modificat deLege nr. 243/2002 - pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României din 29 aprilie 2002, M. Of. 302/2002 ; Art. 78 Din sumele rezultate din amenzile aplicate conform art. 76, o cotă de 50% va reveni Poliţiei de Frontieră Române, Poliţiei Române sau autorităţii publice locale din care face parte agentul constatator. Această sumă se reţine integral ca venituri extrabugetare, cu titlu permanent, şi va fi repartizată astfel: 20% pentru premierea persoanelor care au descoperit săvârşirea faptei şi au aplicat sancţiunea, iar 80% pentru finanţarea cheltuielilor materiale şi de capital; sumele rămase necheltuite la sfârşitul fiecărui an se reportează în anul următor, având aceeaşi destinaţie.Art. 79 Amenzile aplicate persoanelor fizice sau juridice străine pot fi plătite şi în valuta liber convertibilă, prin transformarea amenzilor din lei în valuta convertibilă, la cursul valutar oficial în vigoare la data săvârşirii contravenţiei.

CAPITOLUL VI Dispoziţii finale şi tranzitoriiArt. 80 Dispoziţiile prezentei ordonanţe de urgenţă se completează cu prevederile acordurilor, convenţiilor şi altor înţelegeri internaţionale în materie, încheiate de România cu terţe state, ratificate potrivit legii.Art. 81 Ministerul de Interne va elabora normele de aplicare a prezentei ordonanţe de urgenţă, pe care le va supune Guvernului spre adoptare în termen de 40 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.Art. 82 La intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se abrogă Legea nr. 56/1992 privind frontiera de stat a României, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 24 august 2000, precum şi orice alte dispoziţii contrare.

CODUL PENAL AL ROMÂNIEI *) [1] /1968M.Of. nr. 65 din 16.4.1997

PARTEA GENERALĂ

30

TITLUL IIINFRACŢIUNEA

Capitolul IDISPOZIŢII GENERALE

Art. 17 Trăsăturile esenţiale ale infracţiuniiInfracţiune este fapta care prezintă pericol social, săvârşită cu vinovăţie şi prevăzută de legea penală.Infracţiunea este singurul temei al răspunderii penale.Art. 18 Pericolul social al fapteiFaptă care prezintă pericol social în înţelesul legii penale este orice acţiune sau inacţiune prin care se aduce atingere uneia dintre valorile arătate în art. 1 şi pentru sancţionarea căreia este necesară aplicarea unei pedepse.Art. 181 Faptă care nu prezintă pericolul social al unei infracţiuniNu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege şi prin conţinutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanţă, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.La stabilirea în concret a gradului de pericol social se ţine seama de modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum şi de persoana şi conduita făptuitorului, dacă este cunoscut.În cazul faptelor prevăzute în prezentul articol, procurorul sau instanţa poate aplica una dintre sancţiunile cu caracter administrativ prevăzute la art. 91. modificat deLege nr. 202/2010 - privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor din 25 octombrie 2010, M. Of. 714/2010 ; Art. 19 VinovăţiaVinovăţie există când fapta care prezintă pericol social este săvârşită cu intenţie sau din culpă.1. Fapta este săvârşită cu intenţie când infractorul:a) prevede rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin săvârşirea acelei fapte;b) prevede rezultatul faptei sale şi, deşi nu-l urmăreşte, acceptă posibilitatea producerii lui.2. Fapta este săvârşită din culpă când infractorul:a) prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l acceptă, socotind fără temei că el nu se va produce;b) nu prevede rezultatul faptei sale, deşi trebuia şi putea să-l prevadă.Fapta constând într-o acţiune săvârşită din culpă constituie infracţiune numai atunci când în lege se prevede în mod expres aceasta.Fapta constând într-o inacţiune constituie infracţiune fie că este săvârşită cu intenţie, fie din culpă, afară de cazul când legea sancţionează numai săvârşirea ei cu intenţie.Art. 191 Condiţiile răspunderii penale a persoanelor juridicePersoanele juridice, cu excepţia statului, a autorităţilor publice şi a instituţiilor publice care desfăşoară o activitate ce nu poate face obiectul domeniului privat, răspund penal pentru infracţiunile săvârşite în realizarea obiectului de activitate sau în interesul ori în numele persoanei juridice, dacă fapta a fost săvârşită cu forma de vinovăţie prevăzută de legea penală.Răspunderea penală a persoanei juridice nu exclude răspunderea penală a persoanei fizice care a contribuit, în orice mod, la săvârşirea aceleiaşi infracţiuni.modificat deLege nr. 278/2006 - pentru modificarea şi completarea Codului penal, precum şi pentru modificarea şi completarea altor legi din 4 iulie 2006, M. Of. 601/2006 ;

Capitolul IITENTATIVAArt. 20 Conţinutul tentativei

31

Tentativa constă în punerea în executare a hotărârii de a săvârşi infracţiunea, executare care a fost însă întreruptă sau nu şi-a produs efectul.Există tentativă şi în cazul în care consumarea infracţiunii nu a fost posibilă datorită insuficienţei sau defectuozităţii mijloacelor folosite, ori datorită împrejurării că în timpul când s-au săvârşit actele de executare, obiectul lipsea de la locul unde făptuitorul credea că se află.Nu există tentativă atunci când imposibilitatea de consumare a infracţiunii este datorită modului cum a fost concepută executarea.Art. 21 Pedepsirea tentativeiTentativa se pedepseşte numai când legea prevede expres aceasta.Tentativa se sancţionează cu o pedeapsă cuprinsă între jumătatea minimului şi jumătatea maximului prevăzute de lege pentru infracţiunea consumată, fără ca minimul să fie mai mic decât minimul general al pedepsei. În cazul când pedeapsa prevăzută de lege este detenţiunea pe viaţă, se aplică pedeapsa închisorii de la 10 la 25 de ani.În cazul persoanei juridice, tentativa se sancţionează cu amendă cuprinsă între minimul special şi maximul special al amenzii prevăzute de lege pentru infracţiunea consumată, reduse la jumătate. La această pedeapsă se pot adăuga una sau mai multe pedepse complementare.modificat deLege nr. 278/2006 - pentru modificarea şi completarea Codului penal, precum şi pentru modificarea şi completarea altor legi din 4 iulie 2006, M. Of. 601/2006 ; Art. 22 Desistarea şi împiedicarea rezultatuluiEste apărat de pedeapsă făptuitorul care s-a desistat ori a împiedicat mai înainte de descoperirea faptei producerea rezultatului.Dacă actele îndeplinite până în momentul desistării sau împiedicării producerii rezultatului constituie o altă infracţiune, se aplică pedeapsa pentru acea infracţiune.

Capitolul VCAUZELE CARE ÎNLĂTURĂ CARACTERUL PENAL AL FAPTEI

Art. 44 Legitima apărareNu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, săvârşită în stare de legitimă apărare.Este în stare de legitimă apărare acela care săvârşeşte fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat şi injust, îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva unui interes obştesc, şi care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul obştesc.Se prezumă că este în legitimă apărare, şi acela care săvârşeşte fapta pentru a respinge pătrunderea fără drept a unei persoane prin violenţă, viclenie, efracţie sau prin alte asemenea mijloace, într-o locuinţă, încăpere, dependinţă sau loc împrejmuit ori delimitat prin semne de marcare.Este de asemenea în legitimă apărare şi acela care din cauza tulburării sau temerii a depăşit limitele unei apărări proporţionale cu gravitatea pericolului şi cu împrejurările în care s-a produs atacul.modificat deLege nr. 247/2005 - privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente din 19 iulie 2005, M. Of. 653/2005 ; Lege nr. 169/2002 - privind modificarea şi completarea Codului penal, a Codului de procedură penală şi a unor legi speciale din 10 aprilie 2002, M. Of. 261/2002 ; Art. 45 Starea de necesitateNu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, săvârşită în stare de necesitate.Este în stare de necesitate acela care săvârşeşte fapta pentru a salva de la un pericol iminent şi care nu putea fi înlăturat altfel, viaţa, integritatea corporală sau sănătatea sa, a altuia sau un bun important al său ori al altuia sau un interes obştesc.Nu este în stare de necesitate persoana care în momentul când a săvârşit fapta şi-a dat seama că pricinuieşte urmări vădit mai grave decât cele care s-ar fi putut produce dacă pericolul nu era înlăturat.Art. 46 Constrângerea fizică şi constrângerea moralăNu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, săvârşită din cauza unei constrângeri fizice căreia făptuitorul nu i-a putut rezista.De asemenea, nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, săvârşită din cauza unei constrângeri morale, exercitată prin ameninţare cu un pericol grav pentru persoana făptuitorului ori a altuia şi care nu putea fi înlăturat în alt mod.

32

Art. 47 Cazul fortuitNu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, al cărei rezultat este consecinţa unei împrejurări care nu putea fi prevăzută.Art. 48 IresponsabilitateaNu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, dacă făptuitorul, în momentul săvârşirii faptei, fie din cauza alienaţiei mintale, fie din alte cauze, nu putea să-şi dea seama de acţiunile sau inacţiunile sale, ori nu putea fi stăpân pe ele.Art. 49 BeţiaNu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, dacă făptuitorul, în momentul săvârşirii faptei, se găsea, datorită unor împrejurări independente de voinţa sa, în stare de beţie completă produsă de alcool sau de alte substanţe.Starea de beţie voluntară completă produsă de alcool sau de alte substanţe nu înlătură caracterul penal al faptei. Ea poate constitui, după caz, o circumstanţă atenuantă sau agravantă.Art. 50 Minoritatea făptuitoruluiNu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, săvârşită de un minor care la data comiterii acesteia nu îndeplinea condiţiile legale pentru a răspunde penal.Art. 51 Eroarea de faptNu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, când făptuitorul, în momentul săvârşirii acesteia, nu cunoştea existenţa unei stări, situaţii sau împrejurări de care depinde caracterul penal al faptei.Nu constituie o circumstanţă agravantă împrejurarea pe care infractorul nu a cunoscut-o în momentul săvârşirii infracţiunii.Dispoziţiile alin. 1 şi 2 se aplică şi faptelor săvârşite din culpă pe care legea penală le pedepseşte, numai dacă necunoaşterea stării, situaţiei sau împrejurării respective nu este ea însăşi rezultatul culpei.Necunoaşterea sau cunoaşterea greşită a legii penale nu înlătură caracterul penal al faptei.

33

GUVERNUL ROMÂNIEI

ORDONANŢĂ Nr. 2/2001privind regimul juridic al contravenţiilor

M.Of. nr. 410 din 25.7.2001

În temeiul prevederilor art. 107 din Constituţia României şi ale art. 1 pct. IV.9 din Legea nr. 324/2001 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe,Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă.

CAPITOLUL I Dispoziţii generaleArt. 1 Legea contravenţională apără valorile sociale, care nu sunt ocrotite prin legea penală. Constituie contravenţie fapta săvârşită cu vinovăţie, stabilită şi sancţionată prin lege, ordonanţă, prin hotărâre a Guvernului sau, după caz, prin hotărâre a consiliului local al comunei, oraşului, municipiului sau al sectorului municipiului Bucureşti, a consiliului judeţean ori a Consiliului General al Municipiului Bucureşti.modificat deLege nr. 180/2002 - pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor din 11 aprilie 2002, M. Of. 268/2002 ; Art. 2 (1) Prin legi, ordonanţe sau hotărâri ale Guvernului se pot stabili şi sancţiona contravenţii în toate domeniile de activitate.(2) Prin hotărâri ale autorităţilor administraţiei publice locale sau judeţene se stabilesc şi se sancţionează contravenţii în toate domeniile de activitate pentru care acestora le sunt stabilite atribuţii prin lege, în măsura în care în domeniile respective nu sunt stabilite contravenţii prin legi, ordonanţe sau hotărâri ale Guvernului.(3) Consiliile locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti pot stabili şi sancţiona contravenţii în următoarele domenii: salubritate; activitatea din pieţe, curăţenia şi igienizarea acestora; întreţinerea parcurilor şi spaţiilor verzi, a spaţiilor şi locurilor de joacă pentru copii; amenajarea şi curăţenia spaţiilor din jurul blocurilor de locuinţe, precum şi a terenurilor virane; întreţinerea bazelor şi obiectivelor sportive aflate în administrarea lor; întreţinerea străzilor şi trotuarelor, a şcolilor şi altor instituţii de educaţie şi cultură, întreţinerea clădirilor, împrejmuirilor şi a altor construcţii; depozitarea şi colectarea gunoaielor şi a resturilor menajere.(4) Consiliul General al Municipiului Bucureşti poate stabili şi alte domenii de activitate din competenţa consiliilor locale ale sectoarelor, în care acestea pot stabili şi sancţiona contravenţii.(5) Hotărârile consiliilor locale sau judeţene ori, după caz, ale sectoarelor municipiului Bucureşti, prin care s-au stabilit contravenţii cu nesocotirea principiilor prevăzute la alin. (2)–(4), sunt nule de drept. Nulitatea se constată de instanţa de contencios administrativ competentă, la cererea oricărei persoane interesate.modificat deLege nr. 180/2002 - pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor din 11 aprilie 2002, M. Of. 268/2002 ; Art. 3 (1) Actele normative prin care se stabilesc contravenţii vor cuprinde descrierea faptelor ce constituie contravenţii şi sancţiunea ce urmează să se aplice pentru fiecare dintre acestea; în cazul sancţiunii cu amendă se vor stabili limita minimă şi maximă a acesteia sau, după caz, cote procentuale din anumite valori; se pot stabili şi tarife de determinare a despăgubirilor pentru pagubele pricinuite prin săvârşirea contravenţiilor.(2) Persoana juridică răspunde contravenţional în cazurile şi în condiţiile prevăzute de actele normative prin care se stabilesc şi se sancţionează contravenţii.Art. 4 (1) Dispoziţiile din actele normative prin care se stabilesc şi se sancţionează contravenţiile intră în vigoare în termen de 30 de zile de la data publicării, iar în cazul hotărârilor consiliilor locale

34

sau judeţene, punerea în aplicare se face şi cu respectarea condiţiilor prevăzute la art. 50 alin. (2) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2002.(2) În cazuri urgente se poate prevedea intrarea în vigoare într-un termen mai scurt, dar nu mai puţin de 10 zile.(3) Hotărârile autorităţilor administraţiei publice locale sau judeţene prevăzute la art. 1, prin care se stabilesc şi se sancţionează contravenţii, pot fi aduse la cunoştinţă publică prin afişare sau prin orice altă formă de publicitate în condiţiile Legii nr. 215/2001. modificat deLege nr. 526/2004 - pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor din 25 noiembrie 2004, M. Of. 1149/2004 ; Lege nr. 180/2002 - pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor din 11 aprilie 2002, M. Of. 268/2002 ; Art. 5 (1) Sancţiunile contravenţionale sunt principale şi complementare.(2) Sancţiunile contravenţionale principale sunt:a) avertismentul;b) amenda contravenţională;c) prestarea unei activităţi în folosul comunităţii.d)Abrogată.(3) Sancţiunile contravenţionale complementare sunt:a) confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contravenţii;b) suspendarea sau anularea, după caz, a avizului, acordului sau a autorizaţiei de exercitare a unei activităţi;c) închiderea unităţii;d) blocarea contului bancar;e) suspendarea activităţii agentului economic;f) retragerea licenţei sau a avizului pentru anumite operaţiuni ori pentru activităţi de comerţ exterior, temporar sau definitiv;g) desfiinţarea lucrărilor şi aducerea terenului în starea iniţială.(4) Prin legi speciale se pot stabili şi alte sancţiuni principale sau complementare.(5) Sancţiunea stabilită trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite.(6) Sancţiunile complementare se aplică în funcţie de natura şi de gravitatea faptei.(7) Pentru una şi aceeaşi contravenţie se poate aplica numai o sancţiune contravenţională principală şi una sau mai multe sancţiuni complementare.modificat deOrdonanţă de urgenţă nr. 108/2003 - pentru desfiinţarea închisorii contravenţionale din 24 octombrie 2003, M. Of. 747/2003 ; Lege nr. 180/2002 - pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor din 11 aprilie 2002, M. Of. 268/2002 ; Art. 6 (1) Avertismentul şi amenda contravenţională se pot aplica oricărui contravenient persoană fizică sau juridică.(2) Prestarea unei activităţi în folosul comunităţii se poate aplica numai contravenienţilor persoane fizice.modificat deOrdonanţă de urgenţă nr. 108/2003 - pentru desfiinţarea închisorii contravenţionale din 24 octombrie 2003, M. Of. 747/2003 ; Art. 7 (1) Avertismentul constă în atenţionarea verbală sau scrisă a contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârşite, însoţită de recomandarea de a respecta dispoziţiile legale.(2) Avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă.(3) Avertismentul se poate aplica şi în cazul în care actul normativ de stabilire şi sancţionare a contravenţiei nu prevede această sancţiune.Art. 8 (1) Amenda contravenţională are caracter administrativ.(2) Limita minimă a amenzii contravenţionale este de 250.000 lei, iar limita maximă nu poate depăşi:a) 1 miliard lei, în cazul contravenţiilor stabilite prin lege şi ordonanţă;b) 500 milioane lei, în cazul contravenţiilor stabilite prin hotărâri ale Guvernului;c) 50 milioane lei, în cazul contravenţiilor stabilite prin hotărâri ale consiliilor judeţene ori ale Consiliului General al Municipiului Bucureşti;d) 25 milioane lei, în cazul contravenţiilor stabilite prin hotărâri ale consiliilor locale ale comunelor, oraşelor, municipiilor şi ale sectoarelor municipiului Bucureşti.(3) Sumele provenite din amenzile aplicate persoanelor juridice în conformitate cu legislaţia în vigoare se fac venit integral la bugetul de stat, cu excepţia celor aplicate, potrivit legii, de

35

autorităţile administraţiei publice locale şi amenzilor privind circulaţia pe drumurile publice, care se fac venit integral la bugetele locale.(4) Sumele provenite din amenzile aplicate persoanelor fizice în conformitate cu legislaţia în vigoare se fac venit integral la bugetele locale.modificat deLege nr. 182/2006 - pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor din 16 mai 2006, M. Of. 443/2006 ; Lege nr. 526/2004 - pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor din 25 noiembrie 2004, M. Of. 1149/2004 ; Lege nr. 180/2002 - pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor din 11 aprilie 2002, M. Of. 268/2002 ; Art. 9 (1) Prestarea unei activităţi în folosul comunităţii poate fi stabilită numai prin lege şi numai pe o durată ce nu poate depăşi 300 de ore.(2) Sancţiunea prevăzută la alin. (1) se stabileşte alternativ cu amenda.(3) În cazul în care contravenientul nu a achitat amenda în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a sancţiunii şi nu există posibilitatea executării silite, organul din care face parte agentul constatator va sesiza instanţa de judecată pe a cărei rază teritorială s-a săvârşit contravenţia, în vederea înlocuirii amenzii cu sancţiunea obligării contravenientului la prestarea unei activităţi în folosul comunităţii, ţinându-se seama de partea din amendă care a fost achitată.(4) La primul termen de judecată, instanţa, cu citarea contravenientului, poate acorda acestuia, la cerere, un termen de 30 de zile, în vederea achitării integrale a amenzii.(5) În cazul în care contravenientul nu achită amenda în termenul prevăzut la alin. (4), instanţa procedează la înlocuirea amenzii cu sancţiunea obligării la prestarea unei activităţi în folosul comunităţii.(6) Hotărârea prin care s-a aplicat sancţiunea prestării unei activităţi în folosul comunităţii este supusă recursului.modificat deLege nr. 293/2009 - pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor din 28 septembrie 2009, M. Of. 645/2009 ; Decizie curtea constituţională - referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, precum şi art. 1 alin. (3), art. 8 alin. (5) lit. b) şi art. 13 din Ordonanţa Guvernului nr. 55/2002 privind regimul juridic al sancţiunii prestării unei activităţi în folosul comunităţii, aşa cum a fost modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 108/2003 privind desfiinţarea închisorii contravenţionale din 29 decembrie 2008, M. Of. 887/2008 ; Lege nr. 352/2006 - pentru completarea Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor din 21 iulie 2006, M. Of. 640/2006 ; Ordonanţă de urgenţă nr. 108/2003 - pentru desfiinţarea închisorii contravenţionale din 24 octombrie 2003, M. Of. 747/2003 ; Art. 10 (1) Dacă aceeaşi persoană a săvârşit mai multe contravenţii sancţiunea se aplică pentru fiecare contravenţie.(2) Când contravenţiile au fost constatate prin acelaşi proces-verbal, sancţiunile contravenţionale se cumulează fără a putea depăşi dublul maximului amenzii prevăzut pentru contravenţia cea mai gravă sau, după caz, maximul general stabilit în prezenta ordonanţă pentru prestarea unei activităţi în folosul comunităţii.(3) În cazul în care la săvârşirea unei contravenţii au participat mai multe persoane, sancţiunea se va aplica fiecăreia separat.modificat deOrdonanţă de urgenţă nr. 108/2003 - pentru desfiinţarea închisorii contravenţionale din 24 octombrie 2003, M. Of. 747/2003 ; Art. 11 (1) Caracterul contravenţional al faptei este înlăturat în cazul legitimei apărări, stării de necesitate, constrângerii fizice sau morale, cazului fortuit, iresponsabilităţii, beţiei involuntare complete, erorii de fapt, precum şi infirmităţii, dacă are legătură cu fapta săvârşită.(2) Minorul sub 14 ani nu răspunde contravenţional.(3) Pentru contravenţiile săvârşite de minorii care au împlinit 14 ani minimul şi maximul amenzii stabilite în actul normativ pentru fapta săvârşită se reduc la jumătate.(4) Minorul care nu a împlinit vârsta de 16 ani nu poate fi sancţionat cu prestarea unei activităţi în folosul comunităţii.(5) Cauzele care înlătură caracterul contravenţional al faptei se constată numai de instanţa de judecată.modificat de

36

Ordonanţă de urgenţă nr. 108/2003 - pentru desfiinţarea închisorii contravenţionale din 24 octombrie 2003, M. Of. 747/2003 ; Art. 12 (1) Dacă printr-un act normativ fapta nu mai este considerată contravenţie, ea nu se mai sancţionează, chiar dacă a fost săvârşită înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ.*****)(2) Dacă sancţiunea prevăzută în noul act normativ este mai uşoară se va aplica aceasta. În cazul în care noul act normativ prevede o sancţiune mai gravă, contravenţia săvârşită anterior va fi sancţionată conform dispoziţiilor actului normativ în vigoare la data săvârşirii acesteia.modificat deDecizie curtea constituţională - referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor din 27 aprilie 2007, M. Of. 283/2007 ; Art. 13 (1) Aplicarea sancţiunii amenzii contravenţionale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârşirii faptei.(2) În cazul contravenţiilor continue termenul prevăzut la alin. (1) curge de la data constatării faptei. Contravenţia este continuă în situaţia în care încălcarea obligaţiei legale durează în timp.(3) Când fapta a fost urmărită ca infracţiune şi ulterior s-a stabilit că ea constituie contravenţie, prescripţia aplicării sancţiunii nu curge pe tot timpul în care cauza s-a aflat în faţa organelor de cercetare sau de urmărire penală ori în faţa instanţei de judecată, dacă sesizarea s-a făcut înăuntrul termenului prevăzut la alin. (1) sau (2). Prescripţia operează totuşi dacă sancţiunea nu a fost aplicată în termen de un an de la data săvârşirii, respectiv constatării faptei, dacă prin lege nu se dispune altfel.(4) Prin legi speciale pot fi prevăzute şi alte termene de prescripţie pentru aplicarea sancţiunilor contravenţionale.Art. 14 (1) Executarea sancţiunii amenzii contravenţionale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenţiei nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancţiunii.(2)Abrogat.(3)Abrogat.modificat deOrdonanţă de urgenţă nr. 108/2003 - pentru desfiinţarea închisorii contravenţionale din 24 octombrie 2003, M. Of. 747/2003 ; Ordonanţă nr. 61/2002 - privind colectarea creanţelor bugetare din 29 august 2002, M. Of. 644/2002 ; CAPITOLUL II Constatarea contravenţieiArt. 15 (1) Contravenţia se constată printr-un proces-verbal încheiat de persoanele anume prevăzute în actul normativ care stabileşte şi sancţionează contravenţia, denumite în mod generic agenţi constatatori. (2) Pot fi agenţi constatatori: primarii, ofiţerii şi subofiţerii din cadrul Ministerului de Interne, special abilitaţi, persoanele împuternicite în acest scop de miniştri şi de alţi conducători ai autorităţilor administraţiei publice centrale, de prefecţi, preşedinţi ai consiliilor judeţene, primari, de primarul general al municipiului Bucureşti, precum şi de alte persoane prevăzute în legi speciale.(3) Ofiţerii şi subofiţerii din cadrul Ministerului de Interne constată contravenţii privind: apărarea ordinii publice; circulaţia pe drumurile publice; regulile generale de comerţ; vânzarea, circulaţia şi transportul produselor alimentare şi nealimentare, ţigărilor şi băuturilor alcoolice; alte domenii de activitate stabilite prin lege sau prin hotărâre a Guvernului.Art. 16 (1) Procesul-verbal de constatare a contravenţiei va cuprinde în mod obligatoriu: data şi locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea şi instituţia din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupaţia şi locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenţionale cu indicarea datei, orei şi locului în care a fost săvârşită, precum şi arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravităţii faptei şi la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabileşte şi se sancţionează contravenţia; indicarea societăţii de asigurări, în situaţia în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulaţie; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac şi organul la care se depune plângerea.

37

(11) În cazul contravenienţilor cetăţeni străini, persoane fără cetăţenie sau cetăţeni români cu domiciliul în străinătate, în procesul-verbal vor fi cuprinse şi următoarele date: seria şi numărul paşaportului ori ale altui document de trecere a frontierei de stat, data eliberării acestuia şi statul emitent.(2)Abrogat.(3)Abrogat.(4)Abrogat.(5) În cazul în care contravenientul este minor procesul-verbal va cuprinde şi numele, prenumele şi domiciliul părinţilor sau ale altor reprezentanţi ori ocrotitori legali ai acestuia.(6) În situaţia în care contravenientul este persoană juridică în procesul-verbal se vor face menţiuni cu privire la denumirea, sediul, numărul de înmatriculare în registrul comerţului şi codul fiscal ale acesteia, precum şi datele de identificare a persoanei care o reprezintă.(7) În momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoştinţă contravenientului dreptul de a face obiecţiuni cu privire la conţinutul actului de constatare. Obiecţiunile sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica „Alte menţiuni“, sub sancţiunea nulităţii procesului-verbal.modificat deLege nr. 526/2004 - pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor din 25 noiembrie 2004, M. Of. 1149/2004 ; Lege nr. 357/2003 - pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România din 11 iulie 2003, M. Of. 537/2003 ; Art. 17 Lipsa menţiunilor privind numele, prenumele şi calitatea agentului constatator, numele şi prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii şi a sediului acesteia, a faptei săvârşite şi a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată şi din oficiu.Art. 18 Contravenientul este obligat să prezinte agentului constatator, la cerere, actul de identitate ori documentele în baza cărora se fac menţiunile prevăzute la art. 16 alin. (3). În caz de refuz, pentru legitimarea contravenientului agentul constatator poate apela la ofiţeri şi subofiţeri de poliţie, jandarmi sau gardieni publici.Art. 19 (1) Procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator şi de contravenient. În cazul în care contravenientul nu se află de faţă, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face menţiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puţin un martor. În acest caz procesul-verbal va cuprinde şi datele personale din actul de identitate al martorului şi semnătura acestuia.(2) Nu poate avea calitatea de martor un alt agent constatator(3) În lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod.Art. 20 (1) Dacă o persoană săvârşeşte mai multe contravenţii constatate în acelaşi timp de acelaşi agent constatator, se încheie un singur proces-verbal.(2)Abrogat.modificat deLege nr. 180/2002 - pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor din 11 aprilie 2002, M. Of. 268/2002 ; CAPITOLUL III Aplicarea sancţiunilor contravenţionaleArt. 21 (1) În cazul în care prin actul normativ de stabilire şi sancţionare a contravenţiilor nu se prevede altfel, agentul constatator, prin procesul-verbal de constatare, aplică şi sancţiunea.(2) Dacă, potrivit actului normativ de stabilire şi sancţionare a contravenţiei, agentul constatator nu are dreptul să aplice şi sancţiunea, procesul-verbal de constatare se trimite de îndată organului sau persoanei competente să aplice sancţiunea. În acest caz sancţiunea se aplică prin rezoluţie scrisă pe procesul-verbal.(3) Sancţiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ şi trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul-verbal.Art. 22 (1) În cazul contravenţiilor pentru care legea prevede sancţiunea închisorii contravenţionale alternativ cu amenda, dacă agentul constatator apreciază că sancţiunea amenzii nu este îndestulătoare, încheie procesul-verbal de constatare şi îl înaintează în cel mult 48 de ore

38

judecătoriei în a cărei rază teritorială a fost săvârşită contravenţia, pentru aplicarea sancţiunii corespunzătoare. Judecata se face cu participarea procurorului.(2) În cazul în care se apreciază că se impune aplicarea închisorii contravenţionale, instanţa va dispune înlocuirea închisorii cu sancţiunea obligării la prestarea unei activităţi în folosul comunităţii, dacă persoana care a săvârşit contravenţia este de acord.(3) Aplicarea sancţiunii închisorii contravenţionale sau, după caz, obligarea la prestarea unei activităţi în folosul comunităţii, exercitarea căilor de atac, precum şi locul şi modalitatea de executare a sancţiunilor se fac potrivit dispoziţiilor cuprinse în legile speciale.modificat deOrdonanţă de urgenţă nr. 108/2003 - pentru desfiinţarea închisorii contravenţionale din 24 octombrie 2003, M. Of. 747/2003 ; Lege nr. 180/2002 - pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor din 11 aprilie 2002, M. Of. 268/2002 ; Art. 23 (1) În cazul în care prin săvârşirea contravenţiei s-a cauzat o pagubă şi există tarife de evaluare a acesteia, persoana împuternicită să aplice sancţiunea stabileşte şi despăgubirea, cu acordul expres al persoanei vătămate, făcând menţiunea corespunzătoare în procesul-verbal.(2) Dacă nu există tarif de evaluare a pagubei persoana vătămată îşi va putea valorifica pretenţiile potrivit dreptului comun.Art. 24 (1) Persoana împuternicită să aplice sancţiunea dispune şi confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contravenţii. În toate situaţiile agentul constatator va descrie în procesul-verbal bunurile supuse confiscării şi va lua în privinţa lor măsurile de conservare sau de valorificare prevăzute de lege, făcând menţiunile corespunzătoare în procesul-verbal.(2) În cazul în care bunurile nu se găsesc contravenientul este obligat la plata contravalorii lor în lei.(3) Agentul constatator are obligaţia să stabilească cine este proprietarul bunurilor confiscate şi, dacă acestea aparţin unei alte persoane decât contravenientul, în procesul-verbal se vor menţiona, dacă este posibil, datele de identificare a proprietarului sau se vor preciza motivele pentru care identificarea nu a fost posibilă.Art. 25 (1) Procesul-verbal se va înmâna sau, după caz, se va comunica, în copie, contravenientului şi, dacă este cazul, părţii vătămate şi proprietarului bunurilor confiscate.(2) Comunicarea se face de către organul care a aplicat sancţiunea, în termen de cel mult o lună de la data aplicării acesteia.(3) În situaţia în care contravenientul a fost sancţionat cu amendă, precum şi dacă a fost obligat la despăgubiri, o dată cu procesul-verbal, acestuia i se va comunica şi înştiinţarea de plată. În înştiinţarea de plată se va face menţiunea cu privire la obligativitatea achitării amenzii la instituţiile abilitate să o încaseze, potrivit legislaţiei în vigoare şi, după caz, a despăgubirii, în termen de 15 zile de la comunicare, în caz contrar urmând să se procedeze la executarea silită.modificat deLege nr. 526/2004 - pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor din 25 noiembrie 2004, M. Of. 1149/2004 ; Art. 26 (1) Dacă agentul constatator aplică şi sancţiunea, iar contravenientul este prezent la încheierea procesului-verbal, copia de pe acesta şi înştiinţarea de plată se înmânează contravenientului, făcându-se menţiune în acest sens în procesul-verbal. Contravenientul va semna de primire.(2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi faţă de celelalte persoane cărora trebuie să li se comunice copia de pe procesul-verbal, dacă sunt prezente la încheierea acestuia.(3) În cazul în care contravenientul nu este prezent sau, deşi prezent, refuză să semneze procesul-verbal, comunicarea acestuia, precum şi a înştiinţării de plată se face de către agentul constatator în termen de cel mult o lună de la data încheierii.modificat deRectificare m. of. 584/2001 din 18 septembrie 2001, M. Of. 584/2001 ; Art. 27 Comunicarea procesului-verbal şi a înştiinţării de plată de face prin poştă, cu aviz de primire, sau prin afişare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operaţiunea de afişare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puţin un martor.Art. 28 (1) Contravenientul poate achita, pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal ori, după caz, de la data comunicării acestuia, jumătate din minimul amenzii prevăzute în actul normativ, agentul constatator făcând menţiune despre această posibilitate în procesul-verbal. În actul normativ de stabilire a contravenţiilor această posibilitate trebuie menţionată în mod expres. Termenele statornicite pe ore încep să curgă de la miezul nopţii zilei

39

următoare, iar termenul care se sfârşeşte într-o zi de sărbătoare legală sau când serviciul este suspendat se va prelungi până la sfârşitul primei zile de lucru următoare.(2) Amenzile care se cuvin bugetului de stat pot fi achitate la Casa de Economii şi Consemnatiuni – C.E.C. – S.A. sau la unităţile Trezoreriei Statului, iar amenzile cuvenite bugetelor locale se achită la Casa de Economii şi Consemnaţiuni – C.E.C. – S.A. sau la casieriile autorităţilor administraţiei publice locale ori ale altor instituţii publice abilitate să administreze veniturile bugetelor locale, indiferent de localitatea pe a cărei rază acestea funcţionează, de cetăţenia, domiciliul sau de reşedinţa contravenientului ori de locul săvârşirii contravenţiei, precum şi la ghişeul unic din punctele de trecere a frontierei de stat a României. O copie de pe chitanţă se predă de către contravenient agentului constatator sau se trimite prin poştă organului din care acesta face parte, potrivit dispoziţiilor alin. (1).(3) Amenzile contravenţionale pot fi achitate şi prin intermediul instrumentelor de plată electronică în cadrul Ghişeului virtual de plăţi, proiect-pilot coordonat de Minsterul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei, parte a Sistemului e-guvernare, din cadrul Sistemului Electronic Naţional. În acest caz:a) achitarea unei amenzi contravenţionale se dovedeşte prin prezentarea extrasului de cont al plătitorului sau a dovezii de plată emise de Ghişeul virtual de plăţi, aceasta specificând data şi ora efectuării plăţii;b) se elimină obligativitatea pentru plătitor de a preda o copie de pe extrasul de cont sau de pe dovada de plată emisă de Ghişeul virtual de plăţi către agentul constatator sau organul din care acesta face parte.modificat deOrdonanţă nr. 8/2006 - pentru completarea Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor din 19 ianuarie 2006, M. Of. 78/2006 ; Ordonanţă nr. 8/2006 - pentru completarea Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor din 19 ianuarie 2006, M. Of. 78/2006 ; Lege nr. 526/2004 - pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor din 25 noiembrie 2004, M. Of. 1149/2004 ; Art. 29 Dispoziţiile art. 28 se aplică şi în cazurile prevăzute la art. 10 alin. (2), dacă contravenientul achită jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ pentru fiecare dintre contravenţiile constatate, fără ca prin totalizare să se depăşească maximul prevăzut pentru contravenţia cea mai gravă.Art. 30 (1) Dacă persoana împuternicită să aplice sancţiunea apreciază că fapta a fost săvârşită în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, constituie infracţiune, sesizează organul de urmărire penală competent.(2) În cazul în care fapta a fost urmărită ca infracţiune şi ulterior s-a stabilit de către procuror sau de către instanţă că ea ar putea constitui contravenţie, actul de sesizare sau de constatare a faptei, împreună cu o copie de pe rezoluţia, ordonanţa sau, după caz, de pe hotărârea judecătorească, se trimite de îndată organului în drept să constate contravenţia, pentru a lua măsurile ce se impun conform legii.(3) Termenul de 6 luni pentru aplicarea sancţiunii în cazul prevăzut la alin. (2) curge de la data sesizării organului în drept să aplice sancţiunea.CAPITOLUL IV Căile de atacArt. 31 (1) Împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.(2) Partea vătămată poate face plângere numai în ceea ce priveşte despăgubirea, iar cel căruia îi aparţin bunurile confiscate, altul decât contravenientul, numai în ceea ce priveşte măsura confiscării.Art. 32 (1) Plângerea însoţită de copia de pe procesul-verbal de constatare a contravenţiei se depune la organul din care face parte agentul constatator, acesta fiind obligat să o primească şi să înmâneze depunătorului o dovadă în acest sens.****)(2) Plângerea împreună cu dosarul cauzei se trimit de îndată judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia.(3) Plângerea suspendă executarea. Plângerea persoanelor prevăzute la art. 31 alin. (2) suspendă executarea numai în ceea ce priveşte despăgubirea sau, după caz, măsura confiscării.modificat deDecizie curtea constituţională - referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor din 23 ianuarie 2007, M. Of. 53/2007 ; Art. 33

40

(1) Judecătoria va fixa termen de judecată, care nu va depăşi 30 de zile, şi va dispune citarea contravenientului sau, după caz, a persoanei care a făcut plângerea, a organului care a aplicat sancţiunea, a martorilor indicaţi în procesul-verbal sau în plângere, precum şi a oricăror alte persoane în măsură să contribuie la rezolvarea temeinică a cauzei.(2) În cazul în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulaţie, judecătoria va cita şi societatea de asigurări menţionată în procesul-verbal de constatare a contravenţiei.Art. 34 (1) Instanţa competentă să soluţioneze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o şi pe celelalte persoane citate, dacă aceştia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal, şi hotărăşte asupra sancţiunii, despăgubirii stabilite, precum şi asupra măsurii confiscării.(2) Hotărârea judecătorească prin care s-a soluţionat plângerea poate fi atacată cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, la secţia contencios administrativ a tribunalului. Motivarea recursului nu este obligatorie. Motivele de recurs pot fi susţinute şi oral în faţa instanţei. Recursul suspendă executarea hotărârii.(2) Dacă prin lege nu se prevede altfel, hotărârea judecătorească prin care s-a soluţionat plângerea poate fi atacată cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, la secţia contencios administrativ a tribunalului. Motivarea recursului nu este obligatorie. Motivele de recurs pot fi susţinute şi oral în faţa instanţei. Recursul suspendă executarea hotărârii.modificat deLege nr. 202/2010 - privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor din 25 octombrie 2010, M. Of. 714/2010 ; Lege nr. 180/2002 - pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor din 11 aprilie 2002, M. Of. 268/2002 ; Art. 35 Plângerile împotriva proceselor-verbale de constatare şi sancţionare a contravenţiilor se soluţionează cu precădere.Art. 36 Plângerea împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, recursul formulat împotriva hotărârii judecătoreşti prin care s-a soluţionat plângerea, precum şi orice alte cereri incidente sunt scutite de taxa judiciară de timbru.CAPITOLUL V Executarea sancţiunilor contravenţionaleArt. 37 Procesul-verbal neatacat în termenul prevăzut la art. 31, precum şi hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluţionat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.Art. 38 (1) Avertismentul se adresează oral atunci când contravenientul este prezent la constatarea contravenţiei şi sancţiunea este aplicată de agentul constatator.(2) În celelalte cazuri avertismentul se socoteşte executat prin comunicarea procesului-verbal de constatare a contravenţiei, cu rezoluţia corespunzătoare.(3) Dacă sancţiunea a fost aplicată de instanţă prin înlocuirea amenzii contravenţionale cu avertisment, comunicarea acesteia se face prin încunoştinţare scrisă.Art. 39 (1) Punerea în executare a sancţiunii amenzii contravenţionale se face astfel:a) de către organul din care face parte agentul constatator, ori de câte ori nu se exercită calea de atac împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei în termenul prevăzut de lege;b) de către instanţa judecătorească, în celelalte cazuri.(2) În vederea executării amenzii, organele prevăzute la alin. (1) vor comunica din oficiu procesul-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii, neatacat cu plângere în termenul legal, în termen de 30 de zile de la data expirării acestui termen, ori, după caz, dispozitivul hotărârii judecătoreşti irevocabile prin care s-a soluţionat plângerea, în termen de 30 de zile de la data la care hotărârea a devenit irevocabilă, astfel:a) pentru sumele care se fac venit integral la bugetele locale, organelor de specialitate ale unităţilor administrativ-teritoriale în a căror rază teritorială domiciliază contravenientul persoană fizică sau, după caz, îşi are domiciliul fiscal contravenientul persoană juridică;b) pentru sumele care se fac venit integral la bugetul de stat, organelor de specialitate ale unităţilor subordonate Ministerului Finanţelor Publice – Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, în a căror rază teritorială îşi are domiciliul fiscal contravenientul persoană juridică.(3) Executarea se face în condiţiile prevăzute de dispoziţiile legale privind executarea silită a creanţelor fiscale.(4) Împotriva actelor de executare se poate face contestaţie la executare, în condiţiile legii.modificat de

41

Lege nr. 182/2006 - pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor din 16 mai 2006, M. Of. 443/2006 ; Ordonanţă de urgenţă nr. 16/2002 - pentru reglementarea unor măsuri fiscale din 20 februarie 2002, M. Of. 145/2002 ; Art. 391 (1) În cazul în care contravenientul nu a achitat amenda în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a sancţiunii şi nu există posibilitatea executării silite, acesta va sesiza instanţa în circumscripţia căreia s-a săvârşit contravenţia, în vederea înlocuirii amenzii cu sancţiunea prestării unei activităţi în folosul comunităţii, ţinându-se seama, după caz, şi de partea din amendă care a fost achitată.(2) În cazul în care contravenientul, citat de instanţă, nu a achitat amenda în termenul prevăzut la alin. (1), instanţa procedează la înlocuirea amenzii cu sancţiunea prestării unei activităţi în folosul comunităţii pe o durată maximă de 50 de ore, iar pentru minori începând cu vârsta de 16 ani, de 25 de ore.(3) Hotărârea prin care s-a aplicat sancţiunea prestării unei activităţi în folosul comunităţii este supusă recursului.(4) Urmărirea punerii în executare a sentinţelor se realizează de către serviciul de executări civile de pe lângă judecătoria în a cărei rază s-a săvârşit contravenţia, în colaborare cu serviciile specializate din primării.modificat deLege nr. 293/2009 - pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor din 28 septembrie 2009, M. Of. 645/2009 ; Lege nr. 352/2006 - pentru completarea Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor din 21 iulie 2006, M. Of. 640/2006 ; Art. 40 Executarea sancţiunilor contravenţionale complementare se face potrivit dispoziţiilor legale.Art. 41 (1) Confiscarea se aduce la îndeplinire de organul care a dispus această măsură, în condiţiile legii.(2) În caz de anulare sau de constatare a nulităţii procesului-verbal bunurile confiscate, cu excepţia celor a căror deţinere sau circulaţie este interzisă prin lege, se restituie de îndată celui în drept.(3) Dacă bunurile prevăzute la alin. (2) au fost valorificate, instanţa va dispune să se achite celui în drept o despăgubire care se stabileşte în raport cu valoarea de circulaţie a bunurilor.Art. 42 În scopul executării despăgubirii stabilite pe bază de tarif actele prevăzute la art. 39 alin. (2) se comunică şi părţii vătămate, care va proceda potrivit dispoziţiilor legale referitoare la executarea silită a creanţelor.Art. 43 Abrogat.modificat deOrdonanţă de urgenţă nr. 108/2003 - pentru desfiinţarea închisorii contravenţionale din 24 octombrie 2003, M. Of. 747/2003 ; CAPITOLUL VI Dispoziţii speciale şi tranzitoriiArt. 44 (1) Sancţiunile prevăzute în prezenta ordonanţă nu se aplică în cazul contravenţiilor săvârşite de militarii în termen. Procesul-verbal de constatare se trimite comandantului unităţii din care face parte contravenientul, pentru a i se aplica măsuri disciplinare, dacă se constată că acesta este întemeiat.(2) Dacă prin contravenţia săvârşită de un militar în termen s-a produs o pagubă sau dacă sunt bunuri supuse confiscării, organul competent potrivit legii va stabili despăgubirea pe bază de tarif şi va dispune asupra confiscării. Câte o copie de pe procesul-verbal se comunică contravenientului, părţii vătămate şi celui căruia îi aparţin bunurile confiscate.Art. 45 Abrogat.modificat deOrdonanţă de urgenţă nr. 108/2003 - pentru desfiinţarea închisorii contravenţionale din 24 octombrie 2003, M. Of. 747/2003 ; Art. 46 Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul de Interne, precum şi celelalte autorităţi ale administraţiei publice care au structuri militare vor stabili prin regulamentele interne organele competente să constate şi să aplice sancţiunile în cazul contravenţiilor săvârşite de cadrele militare şi de angajaţii civili în legătură cu serviciul.Art. 47

42

Dispoziţiile prezentei ordonanţe se completează cu dispoziţiile Codului de procedură civilă. Art. 48 Ori de câte ori într-o lege specială sau în alt act normativ anterior se face trimitere la Legea nr. 32/1968 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor, trimiterea se va socoti făcută la dispoziţiile corespunzătoare din prezenta ordonanţă.Art. 49 Cauzele aflate în curs de soluţionare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe vor continua să se judece potrivit legii aplicabile în momentul constatării contravenţiei.Art. 50 Actele normative prin care se stabilesc contravenţii, în vigoare la data publicării prezentei ordonanţe în Monitorul Oficial al României, Partea I, vor fi modificate sau completate, dacă este cazul, în termen de 3 luni, potrivit prevederilor acesteia.Art. 501 Abrogat.modificat deOrdonanţă nr. 8/2006 - pentru completarea Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor din 19 ianuarie 2006, M. Of. 78/2006 ; Ordonanţă nr. 8/2006 - pentru completarea Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor din 19 ianuarie 2006, M. Of. 78/2006 ; Art. 51 (1) Prezenta ordonanţă va intra în vigoare în termen de 30 de zile de la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea I.(2) Pe aceeaşi dată se abrogă Legea nr. 32/1968 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor, publicată în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 148 din 14 noiembrie 1968, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi orice alte dispoziţii contrare.

43

LEGE Nr. 17 /1996privind regimul armelor de foc şi al muniţiilor

M.Of. nr. 74 din 11.4.1996

CAPITOLUL III Uzul de armăArt. 46 Prin uz de armă, în sensul prezentei legi, se înţelege executarea tragerii cu arma de foc asupra persoanelor sau bunurilor.Art. 47 Persoanele care sunt dotate cu arme de foc pot face uz de armă, pentru îndeplinirea atribuţiilor de serviciu sau a misiunilor militare, în următoarele situaţii:a) împotriva acelora care atacă militarii aflaţi în serviciul de gardă, pază, escortă, protecţie, menţinerea şi restabilirea ordinii de drept, precum şi împotriva celor care, prin actul săvârşit, prin surprindere, pun în pericol obiectivul păzit;b) împotriva acelora care atacă persoanele învestite cu exerciţiul autorităţii publice sau cărora, potrivit legii, li se asigură protecţie;c) împotriva persoanelor care încearcă să pătrundă ori să iasă în mod ilegal în sau din unităţile, subunităţile militare ori din perimetrele sau zonele păzite – vizibil delimitate – stabilite prin consemn;d) pentru imobilizarea infractorilor care, după săvârşirea unor infracţiuni, încearcă să fugă;e) împotriva oricărui mijloc de transport folosit de persoanele prevăzute la lit. b) şi c), precum şi împotriva conducătorilor acestora care refuză să oprească la semnalele regulamentare ale organelor abilitate, existând indicii temeinice că au săvârşit o infracţiune ori că este iminentă săvârşirea unei infracţiuni;f) pentru imobilizarea sau reţinerea persoanelor cu privire la care sunt probe ori indicii temeinice că au săvârşit o infracţiune şi care ripostează ori încearcă să riposteze cu arma ori cu alte obiecte care pot pune în pericol viaţa ori integritatea corporală a persoanei;g) pentru a împiedica fuga de sub escortă sau evadarea celor aflaţi în stare legală de deţinere;h) împotriva grupurilor de persoane sau persoanelor izolate care încearcă să pătrundă fără drept în sediile sau în perimetrele autorităţilor şi instituţiilor publice;i) împotriva celor care atacă sau împiedică militarii să execute misiuni de luptă;j) în executarea intervenţiei antiteroriste asupra obiectivelor atacate sau capturate de terorişti, în scopul reţinerii sau anihilării acestora, eliberării ostaticilor şi restabilirii ordinii publice.Art. 48 Persoanele autorizate să deţină, să poarte şi să folosească arme pentru pază sau autoapărare pot face uz de armă, în legitimă apărare sau în stare de necesitate, potrivit legii.Art. 49 În cazurile prevăzute la art. 47 lit. c), d), g), h) şi i), se va face uz de armă numai după ce s-a făcut somaţia legală.Somaţia se face prin cuvântul „Stai!“. În caz de nesupunere, se somează din nou prin cuvintele: „Stai, că trag!“. Dacă cel în cauză nu se supune nici de această dată, se somează prin tragerea focului de armă în sus, în plan vertical.În cazul în care, după executarea somaţiei legale, potrivit alin. 2, persoana în cauză nu se supune, se poate face uz de armă împotriva acesteia.În cazul prevăzut la art. 47 lit. h) şi i), se face uz de armă numai după ce s-a repetat de trei ori, la intervale de timp suficiente pentru dispersarea participanţilor, somaţia: „Părăsiţi ..., vom folosi arme de foc!“.În situaţiile prevăzute la art. 47 lit. a), b), f) şi j), precum şi la art. 48, se poate face uz de armă fără somaţie, dacă lipseşte timpul necesar pentru aceasta.În cazul folosirii armelor împotriva autovehiculelor se execută un foc în plan vertical, iar apoi se va trage în pneurile acestora în scopul imobilizării.

44

Art. 50 Comandanţii sau şefii militari pot face uz de armă împotriva subordonaţilor, pentru a restabili ordinea, dacă alte măsuri de împiedicare sau de constrângere nu sunt posibile, atunci când acţiunile acestora sunt îndreptate în mod vădit spre trădarea patriei sau zădărnicirea îndeplinirii unei misiuni de luptă ori când periclitează în mod grav capacitatea de luptă a unităţii. În aceste cazuri, se face uz de armă, respectându-se prevederile referitoare la somaţia legală.Art. 51 Uzul de armă, în condiţiile şi situaţiile prevăzute în prezentul capitol, se face în aşa fel încât să ducă la imobilizarea celor împotriva cărora se foloseşte arma, trăgându-se, pe cât posibil, la picioare, pentru a evita cauzarea morţii acestora.Dacă uzul de armă şi-a atins scopul prevăzut la alin. 1, se încetează recurgerea la un asemenea mijloc.Persoanei rănite trebuie să i se dea primul-ajutor şi îngrijiri medicale.Art. 52 Se va evita, pe cât posibil, uzul de armă împotriva minorilor, femeilor şi bătrânilor.Se interzice uzul de armă:a) împotriva copiilor, femeilor vizibil gravide, cu excepţia cazurilor în care înfăptuiesc un atac armat sau în grup, care pune în pericol viaţa sau integritatea corporală a unei persoane; b) în situaţiile în care s-ar primejdui viaţa altor persoane ori s-ar viola teritoriul, spaţiul aerian sau apele naţionale ale unui stat vecin.

45

PARLAMENTUL ROMÂNIEI CAMERA DEPUTAŢILOR SENATUL

LEGE Nr. 182/2002privind protecţia informaţiilor clasificate

M.Of. nr. 248 din 12.4.2002

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

CAPITOLUL IDispoziţii generale

SECŢIUNEA 1PrincipiiArt. 1 Scopul prezentei legi este protecţia informaţiilor clasificate şi a surselor confidenţiale ce asigură acest tip de informaţii. Protejarea acestor informaţii se face prin instituirea sistemului naţional de protecţie a informaţiilor.Art. 2 (1) Dreptul de a avea acces la informaţiile de interes public este garantat prin lege.(2) Accesul la informaţiile clasificate este permis numai în cazurile, în condiţiile şi prin respectarea procedurilor prevăzute de lege.Art. 3 Nici o prevedere a prezentei legi nu va putea fi interpretată în sensul limitării accesului la informaţiile de interes public sau al ignorării Constituţiei, a Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului, a pactelor şi a celorlalte tratate la care România este parte, referitoare la dreptul de a primi şi răspândi informaţii.Art. 4 Principalele obiective ale protecţiei informaţiilor clasificate sunt:a) protejarea informaţiilor clasificate împotriva acţiunilor de spionaj, compromitere sau acces neautorizat, alterării sau modificării conţinutului acestora, precum şi împotriva sabotajelor ori distrugerilor neautorizate;b) realizarea securităţii sistemelor informatice şi de transmitere a informaţiilor clasificate.Art. 5 Măsurile ce decurg din aplicarea legii sunt destinate:a) să prevină accesul neautorizat la informaţiile clasificate;b) să identifice împrejurările, precum şi persoanele care, prin acţiunile lor, pot pune în pericol securitatea informaţiilor clasificate;c) să garanteze că informaţiile clasificate sunt distribuite exclusiv persoanelor îndreptăţite, potrivit legii, să le cunoască;d) să asigure protecţia fizică a informaţiilor, precum şi a personalului necesar protecţiei informaţiilor clasificate.Art. 6

46

(1) Standardele naţionale de protecţie a informaţiilor clasificate sunt obligatorii şi se stabilesc de către Serviciul Român de Informaţii numai cu acordul Autorităţii Naţionale de Securitate.(2) Standardele la care se referă alin. (1) vor fi în concordanţă cu interesul naţional, precum şi cu criteriile şi recomandările NATO.(3) În cazul unui conflict între normele interne privind protecţia informaţiilor clasificate şi normele NATO, în această materie vor avea prioritate normele NATO.Art. 7 (1) Persoanele care vor avea acces la informaţii clasificate secrete de stat vor fi verificate, în prealabil, cu privire la onestitatea şi profesionalismul lor, referitoare la utilizarea acestor informaţii.(2) Pentru candidaţii la funcţii publice ce implică lucrul cu asemenea informaţii, precum şi competenţa de a autoriza accesul la astfel de informaţii, verificarea este anterioară numirii în acele funcţii şi se solicită obligatoriu de autoritatea de învestire.(3) Procedurile de verificare sunt cele obligatorii pentru persoanele care lucrează în cadrul Autorităţii Naţionale de Securitate, care gestionează informaţii NATO, potrivit echivalenţelor nivelurilor de secretizare prevăzute prin prezenta lege.(4) Accesul la informaţii clasificate ce constituie secret de stat, respectiv secret de serviciu, potrivit art. 15 lit. d) şi e), este garantat, sub condiţia validării alegerii sau numirii şi a depunerii jurământului, pentru următoarele categorii de persoane:a) Preşedintele României;b) primul-ministru;c) miniştri;d) deputaţi;e) senatori,care, în concordanţă cu atribuţiile specifice, sunt îndreptăţite să aibă acces la informaţiile clasificate fără îndeplinirea procedurilor prevăzute la alin. (1)–(3), respectiv la art. 28, în baza unor proceduri interne ale instituţiilor din care aceştia fac parte, avizate de Oficiul Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat, după ce au luat cunoştinţă de responsabilităţile ce le revin privind protecţia informaţiilor clasificate şi au semnat angajamentul scris de păstrare a secretului prevăzut la art. 36 alin. (3).modificat deLege nr. 268/2007 - pentru completarea art. 7 din Legea nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate din 1 octombrie 2007, M. Of. 678/2007 ; Art. 8 Personalul anume desemnat pentru realizarea protecţiei informaţiilor clasificate se include într-un sistem permanent de pregătire şi perfecţionare, la intervale regulate, potrivit standardelor naţionale de protecţie.Art. 9 Protecţia informaţiilor clasificate vizează:a) protecţia juridică;b) protecţia prin măsuri procedurale;c) protecţia fizică;d) protecţia personalului care are acces la informaţiile clasificate ori este desemnat să asigure securitatea acestora;e) protecţia surselor generatoare de informaţii.Art. 10 (1) Instituţiile care deţin sau utilizează informaţii clasificate vor ţine un registru de evidenţă a autorizaţiilor acordate personalului, sub semnătură.(2) Fiecare autorizaţie se reverifică ori de câte ori este necesar să se garanteze că este conformă standardelor aplicabile funcţiei pe care respectivele persoane o ocupă.(3) Reverificarea autorizaţiei este obligatorie şi constituie o prioritate ori de câte ori apar indicii că menţinerea acesteia nu mai este compatibilă cu interesele de securitate.Art. 11 Accesul în clădirile şi infrastructurile informatice în care se desfăşoară activităţi cu informaţii clasificate ori sunt păstrate sau stocate informaţii cu acest caracter este permis numai în cazuri autorizate.Art. 12 Standardele de protecţie a informaţiilor clasificate, încredinţate persoanelor ori organizaţiilor din afara structurilor guvernamentale, vor fi necondiţionat compatibile cu cele stabilite pentru aceste structuri.Art. 13 Solicitarea certificatului de securitate pentru persoanele cu atribuţii nemijlocite în domeniul protecţiei informaţiilor clasificate este obligatorie.Art. 14

47

Consiliul Suprem de Apărare a Ţării asigură coordonarea la nivel naţional a tuturor programelor de protecţie a informaţiilor clasificate.

SECŢIUNEA a 2-a DefiniţiiArt. 15 În sensul prezentei legi, următorii termeni se definesc astfel:a) informaţii – orice documente, date, obiecte sau activităţi, indiferent de suport, formă, mod de exprimare sau de punere în circulaţie;b) informaţii clasificate – informaţiile, datele, documentele de interes pentru securitatea naţională, care, datorită nivelurilor de importanţă şi consecinţelor care s-ar produce ca urmare a dezvăluirii sau diseminării neautorizate, trebuie să fie protejate;c) clasele de secretizare sunt: secrete de stat şi secrete de serviciu; d) informaţii secrete de stat – informaţiile care privesc securitatea naţională, prin a căror divulgare se pot prejudicia siguranţa naţională şi apărarea ţării;e) informaţii secrete de serviciu – informaţiile a căror divulgare este de natură să determine prejudicii unei persoane juridice de drept public sau privat;f) nivelurile de secretizare se atribuie informaţiilor clasificate din clasa secrete de stat şi sunt:– strict secret de importanţă deosebită – informaţiile a căror divulgare neautorizată este de

natură să producă daune de o gravitate excepţională securităţii naţionale;– strict secrete – informaţiile a căror divulgare neautorizată este de natură să producă daune

grave securităţii naţionale;– secrete – informaţiile a căror divulgare neautorizată este de natură să producă daune

securităţii naţionale;g) protecţie juridică – ansamblul normelor constituţionale şi al celorlalte dispoziţii legale în vigoare, care reglementează protejarea informaţiilor clasificate;h) protecţie prin măsuri procedurale – ansamblul reglementărilor prin care emitenţii şi deţinătorii de informaţii clasificate stabilesc măsurile interne de lucru şi de ordine interioară destinate realizării protecţiei informaţiilor;i) protecţie fizică – ansamblul activităţilor de pază, securitate şi apărare, prin măsuri şi dispozitive de control fizic şi prin mijloace tehnice, a informaţiilor clasificate;j) protecţia personalului – ansamblul verificărilor şi măsurilor destinate persoanelor cu atribuţii de serviciu în legătură cu informaţiile clasificate, spre a preveni şi înlătura riscurile de securitate pentru protecţia informaţiilor clasificate;k) certificate de securitate – documentele care atestă verificarea şi acreditarea persoanei de a deţine, de a avea acces şi de a lucra cu informaţii clasificate.

CAPITOLUL IIIInformaţii secrete de serviciu

Art. 31 (1) Informaţiile secrete de serviciu se stabilesc de conducătorul persoanei juridice, pe baza normelor prevăzute prin hotărâre a Guvernului.(2) Informaţiile prevăzute la alin. (1) vor purta pe fiecare pagină şi menţiunea „personal“, când sunt destinate strict unor persoane anume determinate.(3) Dispoziţiile art. 28 se aplică în mod corespunzător în domeniul informaţiilor secrete de serviciu.(4) Neglijenţa în păstrarea informaţiilor secrete de serviciu atrage, potrivit legii penale, răspunderea persoanelor vinovate.Art. 32 Conducătorii autorităţilor şi instituţiilor publice, ai agenţilor economici cu capital integral sau parţial de stat şi ai altor persoane juridice de drept public ori privat sunt obligaţi să stabilească informaţiile care constituie secrete de serviciu şi regulile de protecţie a acestora, să coordoneze activitatea şi să controleze măsurile privitoare la păstrarea secretului de serviciu, potrivit competenţelor, în conformitate cu normele stabilite prin hotărâre a Guvernului.Art. 33 Este interzisă clasificarea ca secrete de serviciu a informaţiilor care, prin natura sau conţinutul lor, sunt destinate să asigure informarea cetăţenilor asupra unor probleme de interes public sau personal, pentru favorizarea ori acoperirea eludării legii sau obstrucţionarea justiţiei.

48

REGULAMENT (EC) Nr 562/2006 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI AL CONSILIULUI

Privind crearea unui Cod Comunitar asupra regulilor ce stau la baza liberei circulaţii a persoanelor peste frontiere (codul Frontierelor

Schengen)

TITLUL IPREVEDERI GENERALE

ARTICOLUL 1 OBIECT ŞI PRINCIPIIAcest Regulament prevede absenţa controalelor la frontieră pentru persoanele care trec frontierele interne dintre statele membre ale Uniunii Europene.Stabileşte reguli ce stau la baza controlului la frontieră pentru persoanele care trec frontierele externe ale statelor membre ale Uniunii Europene.

Articolul 2DefiniţiiPentru scopurile acestui Regulament, se vor aplica următoarele definiţii:1) "frontiere interne" înseamnă:(a) frontierele terestre comune, inclusiv frontierele fluviale şi lacuri ale statelor membre;(b) aeroporturile statelor membre pentru zboruri interne;(c) porturile maritime, fluviale şi lacuri ale statelor membre pentru legături regulate cu ferryboat-ul; 2) "frontiere externe" înseamnă frontierele terestre ale statelor membre, inclusiv frontiere

49

fluviale şi lacuri, frontiere maritime şi aeroporturi, porturi fluviale, maritime şi pe lacuri, cu condiţia ca acestea să nu fie frontiere interne;3) "zbor intern" înseamnă orice zbor exclusiv spre sau dinspre teritoriul statelor membre şi care nu aterizează pe teritoriul unui stat terţ;4) "legături regulate cu ferryboat-ul " înseamnă orice legătură cu ferryboat-ul între aceleaşi două sau mai multe porturi situate pe teritoriul statelor membre, fără a ajunge în alte porturi din afara teritoriului statelor membre şi care constă în transportul pasagerilor şi vehiculelor potrivit unui program publicat; 5) "persoane care se bucură de dreptul comunitar de liberă circulaţie" înseamnă:(a) cetăţenii Uniunii în sensul articolului 17(1) al Tratatului şi cetăţeni ai unui stat terţ care sunt membri ai familiei unui cetăţean al Uniunii care îşi exercită dreptul său la liberă circulaţie căruia i se aplică Directiva 2004/38/EC a Parlamentului European şi a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul cetăţenilor Uniunii şi al membrilor familiei sale să circule liber şi să se stabilească liber pe teritoriul statelor membre1 ,(b) cetăţeni ai unui stat terţ şi membrii familiei sale, indiferent de naţionalitate, care, în conformitate cu acordurile dintre Comunitate şi statele sale membre, pe de o parte şi acele state terţe, pe de altă parte, se bucură de dreptul de liberă circulaţie echivalente cu acelea ale cetăţenilor Uniunii;6) "cetăţean al unui stat terţ" înseamnă orice persoană care nu este cetăţean al Uniunii în sensul articolului 17(1) al Tratatului şi la care nu se face referire la punctul 5 al acestui articol;7) "persoane pentru care a fost emisă o alertă în scopul refuzului intrării" înseamnă orice cetăţean al unui stat terţ pentru care a fost emisă o alertă în Sistemul Informatic Schengen ("SIS") în conformitate cu şi în scopurile explicate în articolul 96 al Convenţiei Schengen;8) "punct de trecere a frontierei" înseamnă orice punct de trecere a frontierei autorizat de autorităţile competente pentru trecerea frontierelor externe;9) "controlul frontierelor" înseamnă activitatea desfăşurată la o frontieră, în conformitate cu şi în scopurile acestui Regulament, ca răspuns, în exclusivitate, la o intenţie de a trece sau la un act de trecere a acelei frontiere, indiferent de orice alte considerente, care constă în controalele trecerii frontierei şi supravegherea frontierei; 10) "controlul trecerii frontierei" înseamnă controale efectuate la punctele de trecere a frontierei pentru a garanta că persoanele, inclusiv mijloacele lor de transport şi obiectele pe care le posedă pot fi autorizate să intre pe teritoriul statelor membre sau sunt autorizate să le părăsească;11) "supravegherea frontierei" înseamnă supravegherea frontierelor între punctele de trecere a frontierei şi supravegherea punctelor de trecere a frontierei în afara orelor de program fixe, pentru a preveni ca persoanele să evite controalele trecerii frontierei;12) "controlul în linia a doua" înseamnă un control suplimentar care poate fi efectuat într-o locaţie specială departe de locul unde sunt controlate toate persoanele (prima linie);13) "poliţist de frontieră" înseamnă orice oficial public desemnat, în conformitate cu legislaţia naţională, la un punct de trecere a frontierei sau de-a lungul frontierei sau în imediata vecinătate a acelei frontiere care, în conformitate cu acest Regulament şi legislaţia naţională, are sarcini de control al trecerii frontierei;14) "transportator" înseamnă orice persoană fizică sau juridică a cărei profesie este de a transporta persoane;15) "permis de rezidenţă" înseamnă:(a) toate permisele de rezidenţă emise de statele membre în conformitate cu formatul comun menţionat de Regulamentul Consiliului (EC) Nr 1030/2002 din 13 iunie 2002 care detaliază formatul uniform pentru permisele de rezidenţă ale cetăţenilor statelor terţe2;(b) toate celelalte documente emise de un stat membru către cetăţeni ai unui stat terţ care autorizează o şedere sau o re-intrare pe teritoriul său, cu excepţia permiselor temporare emise ca urmare a examinării primei cereri de permis de rezidenţă, aşa cum a fost menţionat la punctul (a) sau cererii de azil; 16) "vas de croazieră" înseamnă un vas care parcurge un itinerariu dat în conformitate cu un program prestabilit, care include un program de activităţi turistice în diverse porturi şi care în mod normal, nu ia nici pasageri la bord şi nici nu permite debarcarea pasagerilor în timpul călătoriei; 17) "navigaţie de agrement" înseamnă folosirea bărcilor de agrement pentru practicarea sportului sau în scopuri turistice;18) "pescuit de coastă" înseamnă pescuitul efectuat cu ajutorul vaselor care se întorc zilnic sau în termen de 36 de ore într-un port situat pe teritoriul unui stat membru fără a ajunge la un port situat într-un stat terţ;19) "ameninţare la adresa sănătăţii publice" înseamnă orice afecţiune cu potenţial epidemic aşa cum este definită de Regulamentele Internaţionale de Sănătate ale Organizaţiei Mondiale a

1 OJ L 158, 30.4.2004, p. 77.

2 OJ L 157, 15.6.2002, p. 1.

50

Sănătăţii şi alte boli infecţioase sau boli contagioase parazitare dacă fac obiectul prevederilor de protecţie care se aplică cetăţenilor din statele membre.

Articolul 3ScopulAcest Regulament se va aplica oricărei persoane care trece frontiera internă sau externă a statelor membre, fără a afecta:(a) drepturile persoanei care se bucură de dreptul comunitar de liberă circulaţie;(b) drepturile refugiaţilor şi persoanelor care solicită protecţie internaţională, în special în ceea ce priveşte principiul non-refoulement.

TITLUL IIFRONTIERELE EXTERNE

Capitolul ITrecerea frontierelor externe şi condiţii de intrare

Articolul 4Trecerea frontierelor externe 1. Frontierele externe pot fi trecute doar prin punctele de trecere a frontierei şi în intervalul de timp în care acestea sunt deschise. Intervalul de timp în care acestea sunt deschise trebuie indicat clar la punctele de trecere a frontierei care nu sunt deschise 24 de ore. Statele Membre trebuie să notifice Comisiei lista punctelor de trecere a frontierei, conform prevederilor articolului 34.2. Prin derogare de la prevederile paragrafului 1, pot fi permise excepţii de la obligaţia de a trece frontierele externe doar prin punctele de trecere a frontierei şi doar în intervalul de timp când sunt deschise, în următoarele cazuri:(a) în cazul navigaţiei de agrement sau în cazul pescuitului de coastă;(b) în cazul marinarilor care coboară pe ţărm în zona portului în care sunt ancorate ambarcaţiunile acestora, sau în localităţile adiacente;(c) pentru persoane sau grupuri de persoane, în cazul în care există o cerere de natură deosebită şi sunt în posesia permiselor cerute de legea naţională şi nu există nici un conflict cu interese legate de ordinea publică şi cu securitatea internă a statelor membre;(d) pentru persoane sau grupuri de persoane în cazul unor situaţii de urgenţă neprevăzute.3. Fără să aducă atingere excepţiilor prevăzute în paragraful 2 sau obligaţiilor internaţionale de protecţie, statele membre vor introduce pedepse, în concordanţă cu legislaţia naţională, pentru trecerea neautorizată a frontierelor externe prin alte locuri decât punctele de trecere a frontierelor sau în afara intervalului de timp stabilit. Aceste pedepse vor fi eficace, proporţionale şi disuasive.

Articolul 5Condiţii de intrare pentru cetăţenii statelor terţe1. Pentru şederi ce nu depăşesc trei luni într-o perioadă de şase luni, condiţiile de intrare pentru cetăţenii statelor membre vor fi următoarele:(a) să fie în posesia unui document de călătorie valabil sau a unor documente ca să autorizeze trecerea frontierei;(b) să fie în posesia unei vize valabile, dacă se solicită, conform Regulamentului Consiliului (EC) nr. 539/2001 din 15 martie 2001 care enumeră statele terţe ai căror cetăţeni trebuie să fie în posesia unei vize când traversează frontierele externe şi statele ai căror cetăţeni sunt exceptaţi de la această cerinţă3, cu excepţia cazului în care posedă permise de şedere;(c) să justifice scopul şi condiţiile şederii, faptul că posedă mijloace suficiente de subzistenţă, atât pentru perioada şederii cât şi pentru întoarcerea în ţara de origine sau tranzitul spre un stat terţ în care intrarea le va fi permisă cu siguranţă, sau sunt în postura de a obţine legal asemenea mijloace;(d) pe numele lor nu au fost introduse alerte în Sistemul Informatic Schengen în scopul refuzării intrării;(e) nu sunt considerate a fi o ameninţare la adresa ordinii publice, securităţii interne, sănătăţii publice sau relaţiilor internaţionale a oricăruia dintre statele membre, mai ales în cazul în care, din acelaşi motiv, nu a fost introdusă nici o alertă în bazele de date ale statelor membre în scopul refuzării intrării. 2. O listă neexhaustivă de documente suplimentare care pot fi cerute de poliţiştii de frontieră cetăţenilor statelor terţe în scopul verificării îndeplinirii condiţiilor prevăzute în paragraful 1,

3 OJ L 81, 21.3.2001, p. 1. Regulamentul aşa cum a fost ultima oară amendat de Regulamentul (EC) nr. 851/2005 (OJ L 141, 4.6.2005, p. 3).

51

punctul c, este inclusă în anexa I. 3. Mijloacele de subzistenţă vor fi apreciate în funcţie de durata şi scopul şederii şi de media preţurilor pentru cazare şi masă din statul (statele) membru (membre) implicat (e), înmulţită cu numărul de zile al şederii.

Valorile de referinţă stabilite de statele membre vor fi notificate Comisiei în concordanţă cu prevederile articolului 34.

Evaluarea suficienţei mijloacelor de subzistenţă se poate face pe baza numerarului, cecurilor de călătorie şi cărţilor de credit aflate în posesia cetăţenilor statelor terţe. Declaraţiile de sponsorizare, în cazul în care acestea sunt prevăzute de legislaţia naţională şi scrisorile de garanţie din partea gazdelor, aşa cum sunt definite de legislaţia naţională în situaţia în care cetăţenii statelor terţe vor locui la o gazdă, pot face, de asemenea, dovada unor mijloace suficiente de subzistenţă. 4. Prin derogare de la paragraful 1:(a) cetăţenilor statelor terţe care nu îndeplinesc toate condiţiile prevăzute în paragraful 1 dar sunt în posesia unui permis de şedere sau a unei vize de reintrare emisă de unul dintre statele membre, sau, în situaţiile în care se cer, ambele documente, li se va permite intrarea pe teritoriul altor state membre, în scopul tranzitului, astfel încât să poate ajunge pe teritoriul statului membru care a emis permisul de şedere sau viza de reintrare, doar dacă numele lor nu se află pe lista naţională de alerte a statului membru a cărui frontiere externe intenţionează să o treacă şi alerta este însoţită de instrucţiuni de a refuza intrarea sau tranzitul. (b) cetăţenilor statelor terţe care îndeplinesc condiţiile prevăzute în paragraful 1, cu excepţia celei de la punctul (b) şi care se prezintă la frontieră li se poate permite intrarea pe teritoriul statelor membre în cazul în care li se eliberează viză la frontieră, în conformitate cu Regulamentul Consiliului (EC) nr. 415/2003 din 27 februarie 2003 privind eliberarea vizelor la frontieră, inclusiv eliberarea unor asemenea vize marinarilor în tranzit4. Vizele emise la frontieră vor fi înregistrate pe o listă.Dacă nu este posibilă aplicarea vizei pe document, în mod excepţional se va aplica pe o foaie volantă inserată în document. Într-un asemenea caz se va folosi formatul uniform al foilor volante pe care se aplică viza, prevăzut de Regulamentul Consiliului (EC) nr. 333/2002 privind formatul uniform al foilor volante pe care se aplică viza eliberată de statele membre persoanelor ce deţin documente de călătorie nerecunoscute de statele care au întocmit formularul5. (c) cetăţenilor statelor terţe care nu îndeplinesc una sau mai multe dintre condiţiile prevăzute în paragraful 1 li se poate permite de către un stat membru să intre pe teritoriul său din motive umanitare, din motive de interes naţional sau datorită obligaţiilor internaţionale. În cazul în care cetăţeanul statului terţ este subiectul unei alerte, aşa cum este prevăzut în paragraful 1, punctul (d), statul membru care a autorizat intrarea pe teritoriul său va informa corespunzător celelalte state membre

Capitolul IIControlul frontierelor externe şi refuzarea intrării

Articolul 6Efectuarea controalelor trecerii frontierei1. Poliţiştii de frontieră, în îndeplinirea îndatoririlor lor, vor respecta întru-totul demnitatea umană. Orice măsură luată în îndeplinirea îndatoririlor lor va fi proporţională cu obiectivele urmărite de acea măsură.2. Pe parcursul efectuării controalelor trecerii frontierei, poliţiştii de frontieră nu vor discrimina persoanele pe motive rasiale, legate de sex, origine etnică, religie sau credinţă, dizabilităţi, vârstă sau orientare sexuală.

Articolul 7Controlul trecerii frontierei efectuat asupra persoanelor1. Circulaţia transfrontalieră la frontierele externe va fi supusă controalelor poliţiştilor de frontieră. Controalele vor fi efectuate conform prevederilor acestui capitol. Controalele pot fi efectuate, de asemenea şi asupra mijloacelor de transport şi obiectelor aflate în posesia persoanelor care traversează frontiera. Legea în vigoare din statul membru implicat se va aplica oricăror tipuri de controale efectuate. 2. Toate persoanele trebuie să fie supuse unui control minim pentru stabilirea identităţii acestora pe baza prezentării documentelor de călătorie. Aceste controale minime trebuie să consiste în

4 OJ L 64, 7.3.2003, p. 1.

5 OJ L 53, 23.2.2002, p. 4.

52

verificarea rapidă şi imediată şi când este cazul prin folosirea mijloacelor tehnice corespunzătoare, prin verificarea în bazele de date relevante a informaţiilor cu privire la documentele furate, deţinute fără drept, pierdute sau anulate, a valabilităţii documentelor care autorizează posesorul legitim să traverseze frontiera şi a prezenţei semnelor falsificării sau contrafacerii. Controlul minim amintit în primul subparagraf constituie regula în cazul persoanelor care-şi exercită dreptul comunitar al libertăţii de mişcare. Oricum, într-o manieră aleatorie, pe parcursul efectuării controalelor minime asupra persoanelor care exercită dreptul comunitar al libertăţii de mişcare, poliţiştii de frontieră pot consulta bazele de date naţionale şi europene astfel încât să asigure că acele persoane nu reprezintă o ameninţare reală, prezentă şi suficient de serioasă la adresa securităţii interne, ordinii publice, sănătăţii publice şi relaţiilor internaţionale ale statelor membre. Consecinţele unor asemenea consultări nu vor periclita dreptul de libertate de mişcare al persoanelor pe teritoriul statului membru interesat, aşa cum este prevăzut în Directiva 2004/38/EC.3. La intrare şi ieşire, cetăţenii statelor terţe vor fi supuşi controalelor amănunţite. (a) controalele amănunţite la intrare vor include verificarea îndeplinirii condiţiilor de intrare prevăzute în articolul 5(1) şi când este cazul, a documentelor care autorizează şederea şi exercitarea activităţilor profesionale. Acestea vor include o examinare detaliată care să acopere următoarele aspecte:(i) verificarea faptului că cetăţeanul statului terţ este în posesia unui document valid care să permită trecerea frontierei şi a faptului că acel document, în cazul în care este necesar, este însoţit de viză sau de permisul de şedere; (ii) cercetarea completă a documentelor de călătorie, în căutarea unor semne de falsificare sau contrafacere;(iii) examinarea ştampilelor de intrare şi ieşire aplicate pe documentul de călătorie al cetăţeanului statului terţ implicat, prin compararea datei intrării şi ieşirii, prin verificarea faptului că persoana nu a depăşit deja timpul maxim de şedere autorizată pe teritoriul statelor membre;(iv) verificarea punctului de plecare şi de destinaţie al cetăţeanului statului terţ implicat, al scopului şederii şi verificarea, dacă este necesar, a documentelor de sprijin corespondente;(v) verificarea faptului că cetăţeanul statului terţ implicat are mijloace suficiente de subzistenţă pentru durata şi scopul şederii, pentru întoarcerea sa în ţara de origine sau tranzitul spre un stat terţ în care cu siguranţă i se va permite intrarea şi a faptului că acesta este în poziţia de a intra în posesia unor asemenea mijloace în mod legal;(vi) verificarea faptului că cetăţeanul statului terţ implicat, mijlocul(e) său (sale) de transport şi obiectele pe care le transportă nu periclitează ordinea publică, securitatea internă, sănătatea publică sau relaţiile internaţionale a oricăruia dintre statele membre. Aceste verificări vor include consultarea directă a datelor şi alertelor cu privire la persoane şi dacă este necesar, a obiectelor introduse în SIS, a bazelor de date naţionale şi a acţiunilor ce urmează a fi întreprinse, dacă este cazul, ca rezultat a unei alerte; (b) controalele amănunţite la ieşire vor cuprinde:(i) verificarea faptului că cetăţeanul statului terţ este în posesia unui document valid pentru trecerea frontierei;(ii) verificarea documentelor de călătorie, în căutarea unor semne de falsificare sau contrafacere;(iii) ori de câte ori este posibil, verificarea faptului că cetăţeanul statului terţ nu este considerat a fi o ameninţare la adresa ordinii publice, securităţii interne sau relaţiilor internaţionale ale oricăruia dintre statele membre.(c) Pe lângă controalele la care se face referire la punctul (b) controalele amănunţite la ieşire mai pot cuprinde:(i) verificarea faptului că persoana respectivă se află în posesia unei vize valabile, dacă aceasta se solicită conform Regulamentului (EC) nr. 539/2001, cu excepţia cazului în care persoana respectivă deţine un permis de şedere valid;(ii) verificarea nedepăşirii perioadei maxime de şedere autorizată pe teritoriul statelor membre;(iii) consultarea alertelor cu privire la persoanele şi obiectele introduse în SIS şi raportări către bazele de date naţionale.4. Când există posibilitatea şi dacă se solicită de către cetăţeanul statului terţ, controalele amănunţite vor fi efectuate într-o zonă retrasă.5. Cetăţenilor statelor terţe care vor fi supuşi unui control fizic li se vor da informaţii cu privire la scopul şi procedura în cazul unui asemenea control. Aceste informaţii vor fi disponibile în toate limbile oficiale ale Uniunii Europene şi în limba (limbile) statului sau statelor care au frontieră cu statul membru implicat şi vor cuprinde şi faptul că cetăţeanul statului terţ poate solicita numele şi numărul de identificare al poliţistului de frontieră care va efectua controlul fizic, denumirea punctului de trecere a frontierei şi data la care a fost traversată frontiera.

53

6. Controalele asupra persoanelor care îşi exercită dreptul comunitar al libertăţii de mişcare vor fi efectuate în conformitate cu prevederile Directivei 2004/38/EC. 7. Regulile detaliate cu privire la informaţiile ce urmează să fie înregistrate sunt prevăzute în Anexa II.

Articolul 8Relaxarea controalelor trecerii frontierei

1. Controalele trecerii frontierelor externe pot fi relaxate ca rezultat al unor circumstanţe excepţionale şi neprevăzute. Asemenea circumstanţe excepţionale şi neprevăzute sunt considerate a fi acele evenimente imprevizibile datorate traficului aglomerat astfel încât timpul de aşteptare la punctele de trecere a frontierei devine mult prea îndelungat şi toate resursele au fost epuizate în ce priveşte personalul, posibilităţile şi organizarea.2. În cazul în care controalele s-au relaxat, în conformitate cu prevederile paragrafului 1, vor fi prioritare controalele trecerii frontierei la intrarea în spaţiul statelor membre faţă de cele la ieşirea din statele membre. Decizia de a relaxa controalele va fi luată de poliţistul de frontieră care se află la comanda punctului de trecere a frontierei. Relaxarea controalelor va fi temporară, adaptată circumstanţelor care au justificat-o şi vor fi introduse gradual.3. Chiar şi în cazul în care controalele sunt relaxate, poliţistul de frontieră va ştampila documentele de călătorie ale cetăţenilor statelor terţe, atât la intrare cât şi la ieşire, conform articolului 10.4. O dată pe an fiecare stat membru va transmite un raport Parlamentului European şi Comisiei, cu privire la aplicarea acestui articol

Articolul 9Culoare separate şi informaţiile aflate pe indicatoare

1. Statele membre vor dispune crearea de culoare separate, mai ales în aeroporturi pentru a putea efectua controale asupra persoanelor, în conformitate cu prevederile articolului 7. Culoarele vor fi diferenţiate prin intermediul indicatoarelor prevăzute în anexa III. Statele membre pot crea culoare separate în punctele de trecere a frontierei maritime, terestre şi la frontierele dintre statele membre fără să aplice prevederile articolului 20 la frontierele interne. Dacă statele membre vor crea culoare separate vor folosi indicatoarele cuprinse în anexa III. Statele membre se vor asigura de faptul că culoarele sunt bine semnalizate, inclusiv în situaţia în care se renunţă la folosirea culoarelor separate, aşa cum se prevede în paragraful 4, pentru asigurarea fluidizării traficului de persoane care traversează punctele de trecere a frontierei. 2. (a) Persoanele care îşi vor exercita dreptul comunitar al libertăţii de mişcare sunt îndreptăţite să folosească culoarele indicate prin semnele cuprinse în partea A din Anexa III. De asemenea, pot folosi şi culoarele indicate de partea B a Anexei III.(b) Toate celelalte persoane vor folosi culoarele indicate de semnele din partea B a Anexei III. Informaţiile cuprinse în indicatoarele de la punctele (a) şi (b) pot fi afişate în limba sau limbile pe care statele membre le consideră potrivite.3. În punctele maritime şi terestre de trecere a frontierei statele membre pot separa traficul vehiculelor în culoare separate pentru vehicule de tonaj uşor şi tonaj greu, cu ajutorul indicatoarelor cuprinse în partea C a Anexei III. Statele membre pot decide schimbarea informaţiilor cuprinse în indicatoare, în funcţie de circumstanţele de la faţa locului. 4. În cazul survenirii unui dezechilibru în trafic într-un anumit punct de trecere a frontierei, regulile aplicabile pentru folosirea diferitelor culoare pot fi suspendate de autorităţile competente pentru perioada de timp necesară eliminării acelui dezechilibru.5. Adaptarea indicatoarelor existente, în conformitate cu prevederile paragrafelor 1, 2 şi 3 se va finaliza până la data de 31 mai 2009. În cazul în care statele membre înlocuiesc indicatoarele existente înainte de această dată, prevederile acestor paragrafe se vor considera îndeplinite.

Articolul 10Ştampilarea documentelor de călătorie ale cetăţenilor statelor terţe

1. Documentele de călătorie ale cetăţenilor statelor terţe se ştampilează sistematic la intrarea şi la ieşirea din spaţiul statelor membre. Ştampilele de intrare şi de ieşire se vor aplica pe:(a) documentele care conţin o viză valabilă şi care le permit cetăţenilor statelor terţe să traverseze frontiera;(b) documente care permit cetăţenilor statelor terţe, a căror viză a fost eliberată la frontiera unui

54

stat membru, să traverseze frontiera;(c) documente care permit cetăţenilor statelor terţe, nesupuşi cerinţei de a fi în posesia unei vize, să traverseze frontiera.2. Documentele de călătorie ale cetăţenilor statelor terţe şi care fac parte din familia unui cetăţean UE şi cărora li se aplică Directiva 2004/38/EC, dar care nu prezintă permisul de şedere prevăzut de articolul 10 al Directivei, vor fi ştampilate la intrare şi la ieşire. Documentele de călătorie ale cetăţenilor statelor terţe care fac parte din familia unor cetăţeni ai statelor terţe care îşi exercită dreptul comunitar al libertăţii de mişcare, dar care nu prezintă permisul de şedere prevăzut de articolul 10 al Directivei 2004/38/EC, vor fi ştampilate la intrare şi la ieşire.3. Ştampilele nu se vor aplica pe:(a) documentele de călătorie ale şefilor de stat şi ale demnitarilor a căror sosire a fost anunţată oficial, anterior, prin intermediul canalelor diplomatice;(b) licenţele piloţilor sau pe certificatele membrilor echipajelor aeronavelor;(c) documentele de călătorie ale marinarilor prezenţi pe teritoriul unui stat membru doar când nava lor acostează şi doar în raza portului de escală;(d) documentele de călătorie ale echipajului şi pasagerilor navelor de croazieră care nu sunt supuse controalelor trecerii frontierei, conform punctului 3.2.3 din Anexa VI;(e) documentele care permit cetăţenilor statelor Andora, Monaco şi San Marino să traverseze frontiera. În mod excepţional, la cerea unui cetăţean al unui stat terţ, se poate renunţa la ştampilele aplicate la intrare şi ieşire, dacă aplicarea ştampilelor ar crea dificultăţi majore acelei persoane. În acest caz intrarea sau ieşirea vor fi înregistrate pe o foaie volantă separată, unde să se indice numele persoanei şi numărul paşaportului. Fişa volantă va fi înmânată cetăţeanului statului terţ.4. Procedura practică a ştampilării este stabilită în Anexa IV.5. De câte ori este posibil cetăţenii statelor terţe vor fi informaţi despre obligaţia poliţiştilor de frontieră de a le ştampila documentele la intrare şi ieşire, chiar şi atunci când controalele sunt relaxate, conform prevederilor articolului 8.6. Comisia va elabora rapoarte Parlamentului European şi Consiliului până la sfârşitul anului 2008 cu privire la funcţionarea prevederilor referitoare la ştampilarea documentelor.

Articolul 11Prezumţia cu privire la îndeplinirea condiţiilor referitoare la durata şederii1. Dacă documentul de călătorie al unui cetăţean al unui stat terţ nu are aplicată ştampila de intrare, autorităţile naţionale competente pot prezuma faptul că posesorul documentului nu îndeplineşte, sau nu mai îndeplineşte, condiţiile referitoare la durata şederii, aplicabile statelor membre preocupate. 2. Prezumţia la care se face referire în paragraful 1 poate fi combătută în cazul în care cetăţeanul statului terţ pune la dispoziţie, prin orice mijloace, dovezi credibile, cum ar fi bilete de transport, prin care să-şi dovedească prezenţa în afara teritoriilor statelor membre şi că a respectat condiţiile cu privire la perioada şederii de scurtă durată. Într-un asemenea caz:(a) când cetăţeanul statului terţ este identificat pe teritoriul statului membru care aplică în întregime acquis-ul Schengen, autorităţile competente vor indica în documentul de călătorie, conform legilor şi practicilor naţionale, data şi locul prin care a traversat frontiera externă a unuia dintre statele membre care aplică în întregime acquis-ul Schengen;(b) când un cetăţean al unui stat terţ este identificat pe teritoriul unui stat membru care nu a luat decizia cuprinsă în articolul 3 (2) al Actului de Aderare din 2003, autorităţile competente vor indica în documentul de călătorie, în concordanţă cu legile şi practica naţională, data şi locul prin care a traversat frontiera externă a unui asemenea stat membru. Pe lângă cele indicate la punctele (a) şi (b), cetăţeanului statului terţ i se poate înmâna un formular aşa cum este prezentat în Anexa VIII.Statele membre au obligaţia de a se informa reciproc, de a informa Comisia şi Secretariatul General al Consiliului, cu privire la practicile naţionale referitoare la indicaţiile cuprinse în acest articol.3. Dacă prezumţia la care se face referire în paragraful 1 nu este combătută, cetăţeanul statului terţ poate fi expulzat, de către autorităţile competente, de pe teritoriul statului membru implicat.

Articolul 12Supravegherea frontierei 1. Principalele scopuri ale supravegherii frontierei sunt: prevenirea trecerilor frauduloase ale frontierei, contracararea criminalităţii transfrontaliere şi luarea măsurilor împotriva persoanelor care au trecut frontiera fraudulos.2. Poliţiştii de frontieră vor folosi unităţile fixe şi mobile în realizarea supravegherii frontierei. Supravegherea va fi efectuată într-o asemenea manieră încât să prevină şi să descurajeze

55

sustragerea de la controalele din punctele de trecere a frontierei.3. Supravegherea dintre punctele de trecere a frontierei vor fi efectuate de poliţiştii de frontieră al căror număr şi metode vor fi adaptate riscurilor şi ameninţărilor existente sau previzibile. Aceasta poate implica schimbări frecvente sau inopinate, astfel încât trecerile ilegale ale frontierei să fie ameninţate de riscul de a fi detectate.4. Supravegherea va fi efectuată de unităţi mobile sau fixe care îşi vor îndeplini îndatoririle prin patrulare sau prin prezenţa în locuri cunoscute ca fiind sensibile, scopul acestor supravegheri fiind surprinderea persoanelor care trec frontiera ilegal. Supravegherea poate fi efectuată şi prin mijloace tehnice, inclusiv prin mijloace electronice.5. În conformitate cu procedurile cuprinse în articolul 33 (2) pot fi adoptate reguli suplimentare privind supravegherea.

Articolul 13Refuzul intrării1. Unui cetăţean al unui stat terţ care nu îndeplineşte condiţiile de intrare prevăzute în articolul 5 (1) şi nu face parte din categoriile de persoane prevăzute în articolul 5 (4) i se va refuza intrarea pe teritoriul statelor membre. Acest lucru nu va afecta aplicarea prevederilor speciale cu privire la dreptul de azil, protecţia internaţională sau eliberarea vizelor de lungă durată.2. Intrarea poate fi refuzată pe baza unei decizii fundamentate care să conţină motivele precise ale refuzului. Decizia va fi luată de o autoritate naţională şi va fi aplicabilă imediat. Decizia argumentată care să cuprindă motivele precise ale refuzului va fi emisă în forma standard aşa cum este prevăzută de Anexa V, Partea B, şi completată de autoritatea competentă să dispună refuzarea intrării. Formularul standard completat va fi înmânat cetăţeanului statului terţ interesat care va putea face dovada deciziei de refuzare a intrării prin intermediul formularului.3. Persoanele cărora li s-a refuzat intrarea au dreptul de a contesta decizia. Contestarea (apelul) se va face ţinând seama de legislaţia naţională. Cetăţeanului statului terţ i se vor indica în scris punctele de contact care pot să ofere informaţii despre reprezentanţii competenţi să acţioneze în numele cetăţeanului terţ, conform legislaţiei în vigoare. Introducerea contestaţiei nu va suspenda efectele deciziei de refuz a intrării. Fără să afecteze compensaţiile garantate conform legislaţiei naţionale, în cazul în care se dovedeşte faptul că decizia de refuzare a intrării a fost nefondată, cetăţeanul statului terţ implicat este îndreptăţit la corectarea anulării ştampilei de intrare şi a oricăror altor anulări sau modificări făcute de statul care a refuzat intrarea.4. Poliţiştii de frontieră se vor asigura că un cetăţean al unui statului terţ căruia i s-a refuzat intrarea, nu a pătruns pe teritoriul statului membru implicat. 5. Statele membre vor întocmi statistici cu privire la numărul de persoane cărora li s-a refuzat intrarea, motivele refuzurilor, naţionalitatea persoanelor şi tipul de frontieră (terestră, aeriană sau maritimă) la care le-a fost refuzată intrarea. O dată pe an, statele membre vor trimite statisticile Comisiei. Comisia va publica, o dată la doi ani, statisticile furnizate de statele membre.6. Regulile detaliate privind refuzarea intrării sunt cuprinse în Partea A din Anexa V.

Capitolul IIIPersonal şi resurse pentru controlul frontierei şi cooperare între Statele Membre

Articolul 14Personal şi resurse pentru controlul frontierei Statele membre vor asigura personal şi resurse adevate şi suficiente pentru a efectua controale la frontieră la frontierele externe, în conformitate cu art. 6-13, pentru a asigura un nivel eficient, înalt şi uniform la frontierel externe.

Articolul 15Implementarea controalelor 1. Controlul frontierei menţionat la art. 6-13 va fi efectuat de poliţişti de frontieră, în conformitate cu prevederile acestui Regulament şi legislaţia naţională. În momentul efectuării controlului frontierei, responsabilităţile de a iniţia cercetări penale conferite poliţiştilor de frontieră de legislaţia naţională şi care nu fac obiectul acestui Regulament, nu vor fi afectate.Statele Membre vor asigura condiţiile necesare pentru ca poliţiştii de frontieră să fie profesionişti specializaţi şi antrenaţi. Statele Membre vor încuraja poliţiştii de frontieră să înveţe limbi străine, în speciale acele limbi care le sunt necesare pentru efectuarea responsabilităţilor lor.2. Statele Membre vor notifica Comisiei lista serviciilor naţionale responsabile pentru controlul frontierei, în conformitate cu legislaţia naţională, conform art. 34.

56

3. Pentru controlul eficient al frontierelor, fiecare stat membru va asigura o cooperare strânsă şi constantă între instituţiile naţionale responsabile pentru controlul frontierei.

Articolul 16Cooperarea între statele membre 1. Statele membre se vor asista reciproc şi vor menţine o cooperare strânsă şi constantă în vederea implementării eficiente a controlului frontierei, în conformitate cu art. 6-15. Acestea vor face schimba toate informaţiile relevante.2. Cooperarea operativă între statele membre în domeniul managementului frontierelor externe va fi coordonată de către Agenţia Europeană pentru Managementul Cooperării Operative al Frontierelor Externe ale Statelor Membre (denumită în continuare Agenţia), stabilită prin Regulamentul EC nr. 2007/2004.3. Fără a prejudicia competenţele Agenţiei, statele membre pot continua cooperarea operativă cu alte state membre şi/sau cu state terţe la frontierele externe, inclusiv schimbul de ofiţeri de legătură , în cazurile în care o asemenea cooperareeste complementară acţiunii Agenţiei. Statele membre se vor abţine de la orice activitate care ar putea pune în pericol funţionarea Agenţiei sau atingerea obiectivelor acesteia. Statele Membre vor raporta Agenţiei cu privire la cooperarea operativă la care se face referire în primul subparagraf. 4. Statele Membre vor asigura măsurile necesare cu privire la pregătirea cu privire la regulile referitoare la controlul frontierei şi la drepturile fundamentale. În această privinţă, vor fi luate în considerare standardele comune de pregătire. Conform celor stabilite şi dezvoltate de către Agenţie.

Articolul 17Controlul comun1. Statele Membre care nu aplică art. 20 la frontierele terestre comune, pot, până la data aplicării acelui articol, realiza controlul în comun la acele frontiere comune. În acest caz, o persoană poate fi oprită doar o dată în scopul realizării controalelor trecerii frontierei, la intrare şi ieşire, fără a prejudicia responsabilitatea individuală a Statelor Membre, conform art. 6-13. În acest scop, Statele Membre pot încheia acorduri bilaterale. 2. Statele Membre vor informa Comisia cu privire la orice aranjamente încheiate în conformitate cu paragraful 1.

Capitolul IVReguli specifice pentru controalele trecerii frontierei

Articolul 18Reguli specifice pentru diferitele tipuri de frontieră şi diferitele modalităţi de transport, folosite pentru trecerea frontierelor externeRegulile specifice stabilite în Anexa VI se vor aplica controalelor realizate la diferitele tipuri de frontieră şi diferitelor mijloace de transport folosite pentru traversarea punctelor de trecere a frontierei.Aceste reguli specifice pot conţine derogări de la art. 5, 7 -13.

Articolul 19Reguli specifice pentru controalele anumitor categorii de persoane 1. Regulile specifice stabilite în anexa VII se vor aplica controalelor asupra următoarelor categorii de persoane: (a) şefi de state şi delegaţiile acestora (b) piloţii aeronavelor şi echipajele acestora (c) marinari;(d) deţinătorii paşapoartelor diplomatice, oficiale şi de serviciu şi organizaţiile internaţionale ;(e) muncitorii transfrontalieri;f) minorii Aceste reguli specifice pot conţine derogări de la art. 5 şi 7 -13.2. Statele Membre vor notifica Comisiei modelul de carduri elaborate de ministerele de externe membrilor misiunilor diplomatice şi reprezentanţelor consulare acreditate, precum şi membrilor familiilor, în conformitate cu art. 34.

57

CONVENŢIE DE APLICARE A ACORDULUI SCHENGEN

din 14 iunie 1985între guvernele statelor din Uniunea Economică Benelux, Republicii

Federale Germania şi Republicii Franceze privind eliminarea treptată a controalelor la frontierele lor comune

Articolul 95 1. Datele privind persoanele căutate pentru a fi arestate în vederea extrădării vor fi introduse la cererea autorităţii judiciare a părţii contractante solicitante. 2. Înainte de a emite o alertă, partea contractantă va verifica dacă arestarea este autorizată conform legislaţiei naţionale a părţilor contractante solicitate. Dacă partea contractantă care emite alerta are îndoieli, ea trebuie să consulte celelalte părţi contractante vizate. Partea contractantă care emite alerta va transmite părţilor contractante solicitate în modul cel mai rapid posibil atât alerta, cât şi următoarele informaţii esenţiale legate de caz: a) autoritatea care a formulat cererea de arest; b) dacă există un mandat de arestare sau un alt document cu acelaşi efect juridic sau o hotărâre executorie; c) natura şi încadrarea juridică a infracţiunii; d) o descriere a împrejurărilor în care s-a comis infracţiunea, inclusiv data, locul şi gradul de participaţie la comiterea infracţiunii a persoanei pentru care s-a emis alerta; e) în măsura în care este posibil, consecinţele infracţiunii.

58

3. O parte contractantă solicitată poate adăuga la alerta din fişierul de date al secţiunii sale naţionale din cadrul Sistemului de Informaţii Schengen un indicator care să împiedice arestarea ca urmare a alertei până la ştergerea indicatorului. Indicatorul trebuie şters cel târziu la 24 de ore după ce s-a introdus alerta, dacă partea contractantă nu refuză să procedeze la arestarea solicitată pe temeiuri legale sau din raţiuni speciale impuse de împrejurări. În cazuri absolut excepţionale, când acest lucru este justificat de natura complexă a faptelor care au determinat alerta, termenul de mai sus poate fi prelungit la o săptămână. Fără a afecta un indiciu sau o decizie de refuz al arestării, celelalte părţi contractante pot efectua arestarea solicitată în alertă. 4. Dacă, din raţiuni de mare urgenţă, o parte contractantă solicită o căutare imediată, partea contractantă solicitată va analiza dacă poate să-şi retragă indicatorul. Partea contractantă solicitată va lua măsurile necesare pentru a asigura că acţiunea care trebuie luată poate fi executată imediat, în cazul validării alertei. 5. Dacă arestarea nu se poate face deoarece investigaţia nu a fost finalizată sau din cauza refuzului unei părţi contractante solicitate, aceasta din urmă trebuie să considere alerta ca fiind o alertă în vederea comunicării locului de reşedinţă al persoanei vizate. 6. Părţile contractante solicitate vor executa acţiunea solicitată în alertă în conformitate cu convenţiile în vigoare privind extrădarea şi cu legislaţia naţională. Ele nu sunt obligate execute acţiunea solicitată dacă este vorba de unul din cetăţenii lor, fără a aduce atingere posibilităţii de a face arestarea în conformitate cu legislaţia naţională.

Articolul 96 1. Datele cu privire la străinii în legătură cu care s-a emis o alertă în nepermiterii intrării se vor introduce în temeiul unei alerte naţionale rezultând dintr-o hotărâre luată de autorităţile administrative sau instanţele judecătoreşti competente, în conformitate cu normele de procedură prevăzute în legislaţia naţională. 2. Hotărârile pot să aibă la bază o ameninţare la adresa ordinii sau securităţii publice sau siguranţei naţionale pe care o poate reprezenta prezenţa unui străin pe teritoriul naţional. Această situaţie poate apărea în special în cazul: a) unui străin care a fost condamnat pentru o infracţiune care atrage o pedeapsă privativă de libertate de cel puţin un an; b) unui străin în privinţa căruia există motive serioase să se creadă că a comis infracţiuni grave, inclusiv cele precizate la art. 71, sau în privinţa căruia există probe clare că intenţionează să comită astfel de infracţiuni pe teritoriul unei părţi contractante. 3. Hotărârile se pot baza şi pe faptul că străinul a fost supus unor măsuri vizând deportarea, refuzul de intrare sau îndepărtare care nu au fost anulate sau suspendate, inclusiv sau însoţite de interzicerea intrării sau, după cum este cazul, interzicerea dreptului de şedere, ca urmare a nerespectării reglementărilor naţionale cu privire la intrarea sau şederea străinilor.

Articolul 97 Se vor introduce date cu privire la persoane dispărute sau persoane care, pentru a fi protejate sau pentru a preveni ameninţările, au nevoie să fie puse temporar sub protecţia poliţiei la cererea autorităţii competente sau a autorităţii judiciare competente a părţii care emite alerta, astfel încât autorităţile poliţieneşti să poată informa partea care face alertarea în legătură cu locul unde se află acestea sau să poată duce persoanele respective într-un loc sigur pentru a le împiedica să-şi continue călătoria, dacă acest lucru este permis de legislaţia naţională. Această dispoziţie se aplică în special minorilor şi persoanelor care trebuie internate în temeiul unei hotărâri emise de o autoritate competentă. Comunicarea datelor cu privire la o persoană dispărută majoră se va face cu consimţământul persoanei.

Articolul 98 1. Se vor introduce date cu privire la martori, persoane care au primit citaţii de înfăţişare în faţa autorităţilor judecătoreşti în cadrul unei acţiuni penale pentru a răspunde în legătură cu fapte pentru care sunt acuzate sau persoane împotriva cărora urmează să se pronunţe o sentinţă penală sau să se emită o citaţie de a se prezenta pentru a executa o pedeapsă privativă de libertate, la cererea autorităţilor judiciare competente, pentru a se comunica locul unde îşi au reşedinţa sau domiciliul.

16 Art. 99 alin. 1 a fost modificat în conformitate cu prevederile art. 1 alin. 4 din Decizia Consiliului JAI nr. 211/2005 din 24 februarie 2005 privind introducerea de noi funcţii Sistemului de Informaţii Schengen, inclusiv pentru lupta împotriva

terorismului17 Art. 99 alin. 3 a fost modificat în conformitate cu prevederile art. 1 alin. 5 din Decizia Consiliului JAI nr. 211/2005 din 24 februarie 2005 privind introducerea de noi funcţii Sistemului de Informaţii Schengen, inclusiv pentru lupta împotriva

terorismului

59

2. Informaţiile cerute se vor comunica părţii solicitate în conformitate cu legislaţia naţională şi convenţiile în vigoare privind asistenţa reciprocă în materie penală.

Articolul 99 116. Datele cu privire la persoane sau vehicule, vase, aeronave şi containere se vor introduce în conformitate cu legislaţia naţională a părţii contractante care emite alerta, în scopul de supraveghere discretă sau de controale specifice, conform alin. 5. 2. O astfel de alertă se poate emite în scopul urmăririi penale a infracţiunilor şi pentru prevenirea ameninţărilor la adresa securităţii publice: a) când există dovezi clare că persoana vizată intenţionează să comită sau comite numeroase infracţiuni extrem de grave; sau b) când evaluarea generală a persoanei vizate, în special în temeiul infracţiunilor comise în trecut, generează suspiciunea că acea persoană va comite şi în viitor infracţiuni extrem de serioase. 317. Statul membru care emite alerta în conformitate cu acest alineat va fi obligat să informeze în consecinţă celelalte state membre. 4. În scopul unei supravegheri discrete, următoarele informaţii pot fi în totalitate sau parţial culese şi comunicate autorităţii care emite alerta, cu ocazia controalelor la frontieră sau a altor controale poliţieneşti şi vamale desfăşurate în interiorul ţării: a) faptul că persoana sau vehiculul în legătură cu care s-a emis o alertă a fost găsit; b) locul, data sau motivul verificării; c) ruta şi destinaţia călătoriei; d) persoanele însoţitoare ale persoanei vizate sau ocupanţii vehiculului; e) vehiculul utilizat; f) bunurile transportate; g) împrejurările în care persoana sau vehiculul a fost găsit. În timpul culegerii acestor informaţii, se vor lua măsuri pentru a nu se periclita caracterul discret al supravegherii. 518. În timpul controalelor specifice menţionate la alin. 1, persoanele, vehiculele, vasele, aeronavele, containerele şi bunurile transportate pot fi cercetate în concordanţă cu legislaţia naţională în scopurile menţionate la alin. 2 şi 3.

18 Art. 99 alin. 5 a fost modificat în conformitate cu prevederile art. 1 alin. 6 din Decizia Consiliului JAI nr. 211/2005 din 24 februarie 2005 privind introducerea de noi funcţii Sistemului de Informaţii Schengen, inclusiv pentru lupta împotriva

terorismului19 Art. 100 alin. 3 a fost modificat conform prevederilor art. 1 alin. 7 din Decizia Consiliului JAI nr. 211/2005 din 24

februarie 2005 privind introducerea de noi funcţii Sistemului de Informaţii Schengen, inclusiv pentru lupta împotriva terorismului

6. Partea contractantă solicitată poate adăuga la alerta din fişierul de date din secţiunea sa naţională din cadrul Sistemului de Informaţii Schengen un indicator care interzice, până la ştergerea acestuia, executarea acţiunii impuse de alertă în scopul de supraveghere discretă sau controale specifice. Indicatorul trebuie şters cel mai târziu în decurs de 24 de ore de la emiterea alertei, dacă partea contractantă nu refuză să dea curs solicitării pe temeiuri legale sau din raţiuni speciale impuse de împrejurări. Fără a prejudicia un astfel de indicator sau un refuz, celelalte părţi contractante pot executa acţiunea cerută în cadrul alertei.

Articolul 100 1. Se vor introduce în Sistemul de Informaţii Schengen date cu privire la bunuri căutate pentru a fi confiscate sau folosite ca probe în acţiuni penale. 2. Dacă o operaţiune de căutare indică existenţa unei alerte pentru un bun care a fost găsit, autoritatea care a coroborat cele două informaţii va contacta autoritatea care a făcut alerta pentru a se conveni asupra măsurilor care urmează să fie adoptate. În acest scop, se pot comunica şi date cu caracter personal, în conformitate cu prezenta convenţie. Măsurile care urmează să fie adoptate de partea contractantă care a găsit bunul trebuie să fie în concordanţă cu legislaţia sa naţională. 319. Se vor introduce următoarele categorii de bunuri: a) autovehicule cu o capacitate cilindrică care depăşeşte 50 centimetri cubi, vase şi aeronave care au fost furate, însuşite ilegal sau pierdute; b) remorci care neîncărcate cântăresc maxim 750 kg, rulote, echipament industrial, motoare exterioare şi containere, care au fost furate, însuşite ilegal sau pierdute; c) arme de foc care au fost furate, însuşite ilegal sau pierdute; d) documentele oficiale în alb care au fost furate, însuşite ilegal sau pierdute; e) documentele de identitate eliberate, precum paşapoarte, cărţi de identitate, permise de conducere, permise de şedere şi documente de călătorie, care au fost furate, însuşite ilegal, pierdute sau invalidate;

60

f) certificat de înmatriculare şi plăcuţe de înmatriculare, care au fost furate, însuşite ilegal, pierdute sau invalidate; g) bancnote (note înregistrate); h) garanţii şi mijloace de plată, precum cecuri, carduri de credit, capitaluri şi acţiuni, care au fost furate, însuşite ilegal sau pierdute.

PARLAMENTUL ROMÂNIEI CAMERA DEPUTAŢILOR SENATUL

LEGE Nr. 360/2002privind Statutul poliţistului [1]

61

M.Of. nr. 440 din 24.6.2002

CAPITOLUL III Drepturile, îndatoririle şi restrângerea exerciţiului unor drepturi sau

libertăţi ale poliţistului

SECŢIUNEA 1 Drepturile poliţistuluiArt. 28 (1) Poliţistul are dreptul la:a) salariu lunar, compus din salariul de bază, indemnizaţii, sporuri, premii şi prime, ale căror cuantumuri se stabilesc prin lege. Salariul de bază cuprinde salariul corespunzător funcţiei îndeplinite, gradului profesional deţinut, gradaţiile, sporurile pentru misiune permanentă şi, după caz, indemnizaţia de conducere şi salariul de merit;b) ajutoare şi alte drepturi băneşti, ale căror cuantumuri se stabilesc prin lege;c) uniformă, echipament specific, alocaţii pentru hrană, asistenţă medicală şi psihologică, proteze, precum şi medicamente gratuite, în condiţiile stabilite prin hotărâre a Guvernului;d) locuinţă de intervenţie, de serviciu, socială sau de protocol, după caz, în condiţiile legii;e) concedii de odihnă, concedii de studii şi învoiri plătite, concediu fără plată, în condiţiile stabilite prin hotărâre a Guvernului;f) concedii medicale pentru: caz de boală, prevenirea îmbolnăvirilor, refacerea şi întărirea sănătăţii, accidente produse în timpul şi din cauza serviciului; concedii de maternitate, pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la 3 ani, îngrijirea copilului până la împlinirea vârstei de 2 ani, precum şi în alte situaţii, în condiţiile stabilite prin lege;g) bilete de odihnă, tratament şi recuperare, în condiţiile stabilite prin hotărâre a Guvernului;h) pensii, în condiţiile stabilite prin lege;i) indemnizaţii de instalare, de mutare, de delegare sau de detaşare, precum şi decontarea cheltuielilor de cazare, în condiţiile stabilite prin lege;j) decontarea cheltuielilor de transport în cazul deplasării în interesul serviciului, mutării în alte localităţi şi o dată pe an pentru efectuarea concediului de odihnă, precum şi în alte situaţii, în condiţiile stabilite prin hotărâre a Guvernului;k) încadrarea activităţii în condiţii deosebite, speciale sau alte condiţii de muncă, potrivit legii;l) portul permanent al armamentului din dotare sau achiziţionat personal, în condiţiile legii;m) asigurarea despăgubirilor de viaţă, sănătate şi bunuri, în condiţiile stabilite prin hotărâre a Guvernului;n) tratament medical în străinătate pentru afecţiuni contractate în timpul exercitării profesiei, în condiţiile stabilite prin hotărâre a Guvernului;o) suportarea de către unitate a sumelor necesare asigurării asistenţei juridice a poliţistului, pentru fapte săvârşite de acesta în exercitarea, potrivit legii, a atribuţiilor de serviciu, în condiţiile stabilite prin ordin al ministrului internelor şi reformei administrative;(2) Armamentul dobândit personal se deţine după pensionare pe baza permisului obţinut, în condiţiile legii.modificat deOrdonanţă de urgenţă nr. 153/2008 - pentru modificarea şi completarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului din 12 noiembrie 2008, M. Of. 769/2008 ; Ordonanţă de urgenţă nr. 89/2003 - pentru modificarea şi completarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului din 2 octombrie 2003, M. Of. 715/2003 ; Art. 29 (1) Pentru activitatea desfăşurată poliţiştilor li se conferă ordine şi medalii, potrivit legii.(2) În cazul întreruperii activităţii în poliţie, timpul cât poliţistul a desfăşurat o altă activitate nu va fi luat în calculul vechimii în poliţie pentru care se conferă ordinul sau medalia.(3) Poliţiştii decoraţi cu Ordinul Meritul Militar şi Semnul onorific În Serviciul Armatei îşi păstrează toate drepturile dobândite anterior intrării în vigoare a prezentei legi.modificat deOrdonanţă de urgenţă nr. 89/2003 - pentru modificarea şi completarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului din 2 octombrie 2003, M. Of. 715/2003 ; Art. 291 Abrogat.modificat deOrdonanţă de urgenţă nr. 102/2004 - pentru modificarea şi completarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului din 16 noiembrie 2004, M. Of. 1083/2004 ; Ordonanţă de urgenţă nr. 89/2003 - pentru modificarea şi completarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului din 2 octombrie 2003, M. Of. 715/2003 ; Art. 30

62

Condiţiile privind pensionarea şi drepturile de pensii ale poliţiştilor se stabilesc prin lege, în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi.Art. 31 (1) Poliţistul numit în prima funcţie sau mutat în interesul serviciului într-o altă localitate decât cea în care îşi are domiciliul şi care nu deţine locuinţă proprietate personală în acea localitate, nici el şi nici soţia/soţul acestuia, în situaţia în care nu i se poate asigura spaţiu de locuit corespunzător, are dreptul la o compensaţie pentru chirie de până la 50% din salariul de bază.(11) Poliţistul numit în prima funcţie sau mutat în interesul serviciului în localitatea în care îşi are domiciliul, dar care nu deţine locuinţă proprietate personală în acea localitate, nici el şi nici soţia/soţul acestuia, în situaţia în care nu i se poate asigura spaţiul de locuit corespunzător, poate beneficia de compensaţia lunară pentru chirie, prevăzută la alin. (1), în cazuri justificate, pe baza rezultatelor anchetei sociale efectuate de o comisie constituită prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor, însuşite de către conducătorul unităţii din care face parte poliţistul, la solicitarea acestuia.(2) Soţul sau soţia poliţistului mutat/mutată în interesul serviciului în altă localitate, care a fost încadrat/încadrată în muncă şi a întrerupt activitatea datorită mutării împreună cu soţul sau soţia, are dreptul la o indemnizaţie lunară de 50% din salariul de bază al poliţistului, până la o nouă angajare sau până la prestarea unei alte activităţi aducătoare de venituri, dar nu mai mult de 9 luni.(3) Abrogat.(4) De indemnizaţia lunară prevăzută la alin. (2) beneficiază şi soţul sau soţia care, la data mutării poliţistului, era înscris/înscrisă, în condiţiile legii, ca şomer, dar numai după expirarea termenului de plată a ajutorului de şomaj, stabilit prin lege.(5) Cuantumul compensaţiei prevăzute la alin. (1) şi condiţiile de acordare se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea ministrului de interne.modificat deOrdonanţă de urgenţă nr. 102/2004 - pentru modificarea şi completarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului din 16 noiembrie 2004, M. Of. 1083/2004 ; Ordonanţă de urgenţă nr. 102/2004 - pentru modificarea şi completarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului din 16 noiembrie 2004, M. Of. 1083/2004 ; Art. 32 (1) Poliţistul va fi sprijinit în construirea sau cumpărarea, o singură dată în timpul carierei, a unei locuinţe proprietate personală în localitatea în care îşi are sediul unitatea de poliţie la care este încadrat, în condiţiile legii.(2) Abrogat.(3) Criteriile şi condiţiile de sprijin prevăzute la alin. (1) se stabilesc prin ordin al ministrului de interne.modificat deLege nr. 562/2004 - privind autorizarea instituţiilor publice din sistemul de apărare, ordine publică şi securitate naţională de a vinde personalului propriu unele locuinţe de serviciu pe care acestea le au în administrare din 7 decembrie 2004, M. Of. 1169/2004 ; Art. 33 În exercitarea atribuţiilor de serviciu poliţistul beneficiază de protecţie specială, în condiţiile legii.Art. 34 Poliţistului i se asigură gratuit echipamentul de protecţie adecvat misiunilor specifice pe care le îndeplineşte, iar în cazul în care, ca urmare a îndeplinirii atribuţiilor de serviciu, i s-a degradat sau distrus îmbrăcămintea ori alte bunuri personale, are dreptul la despăgubiri corespunzătoare.Art. 35 Membrii familiei poliţistului beneficiază gratuit, în condiţiile stabilite prin hotărâre a Guvernului, de:a) asistenţă medicală şi medicamente în cadrul sistemului de asigurări de sănătate specific apărării, ordinii publice, siguranţei naţionale şi autorităţii judecătoreşti;b) decontarea cheltuielilor de transport în situaţia mutării poliţistului în interes de serviciu în altă localitate.Art. 36 În sensul prevederilor prezentei legi, familia poliţistului cuprinde soţul/soţia, copiii şi părinţii aflaţi în întreţinerea legală a acestuia.Art. 37 Copiii poliţistului decedat în timpul şi din cauza serviciului pot fi transferaţi, la cerere, la instituţiile de învăţământ ale Ministerului de Interne, în condiţiile stabilite prin ordin al ministrului de interne.Art. 371 La decesul unui poliţist, Ministerul Administraţiei şi Internelor acordă familiei acestuia sau persoanei care a suportat cheltuielile ocazionate de deces, după caz, un ajutor suplimentar de

63

deces egal cu de trei ori salariul de bază avut.modificat deOrdonanţă de urgenţă nr. 89/2003 - pentru modificarea şi completarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului din 2 octombrie 2003, M. Of. 715/2003 ; Ordonanţă de urgenţă nr. 89/2003 - pentru modificarea şi completarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului din 2 octombrie 2003, M. Of. 715/2003 ; Art. 38 (1)Poliţistul pensionat şi soţia/soţul acestuia au dreptul gratuit la asistenţă medicală şi medicamente, în cadrul sistemului de asigurări de sănătate specific apărării, ordinii publice, siguranţei naţionale şi autorităţii judecătoreşti, şi au acces la casele de odihnă, sanatoriile, bazele sportive şi alte spaţii pentru odihnă şi agrement, care aparţin sau sunt în administrarea Ministerului de Interne.(2) Poliţistul pensionat şi soţul/soţia acestuia, care au acces la casele de odihnă, sanatoriile, bazele sportive şi alte spaţii pentru odihnă şi agrement care aparţin sau sunt în administrarea Ministerului Administraţiei şi Internelor, beneficiază de înlesniri stabilite prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor.modificat deOrdonanţă de urgenţă nr. 102/2004 - pentru modificarea şi completarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului din 16 noiembrie 2004, M. Of. 1083/2004 ; Art. 39 (1) Durata programului de lucru al poliţistului este de 8 ore pe zi şi 5 zile pe săptămână, stabilită astfel încât să se asigure continuitatea serviciului poliţienesc şi refacerea capacităţii de muncă, în condiţiile prevăzute de lege.(2) Programul de lucru, formele de organizare a acestuia şi acordarea repausului săptămânal se stabilesc prin ordin al ministrului de interne, după consultarea Corpului Naţional al Poliţiştilor.(3) Dacă interesele serviciului o impun, acordarea zilelor de odihnă săptămânale ce se cuvin poliţistului poate fi amânată, în mod excepţional, cel mult de două ori într-o lună.Art. 40 Poliţistul şi membrii familiei sale au dreptul la protecţie din partea structurilor specializate ale statului faţă de ameninţările sau violenţele la care ar putea fi supuşi ca urmare a exercitării atribuţiilor de serviciu sau în legătură cu acestea.SECŢIUNEA a 2-a Îndatoririle poliţistuluiArt. 41 Poliţistul este dator:a) să fie loial instituţiei din care face parte, să respecte principiile statului de drept şi să apere valorile democraţiei;b) să dovedească solicitudine şi respect faţă de orice persoană, în special faţă de grupurile vulnerabile, să îşi consacre activitatea profesională îndeplinirii cu competenţă, integritate, corectitudine şi conştiinciozitate a îndatoririlor specifice de serviciu prevăzute de lege;c) să îşi perfecţioneze continuu nivelul de instruire profesională şi generală;d) să fie disciplinat şi să dovedească probitate profesională şi morală în întreaga activitate;e) să fie respectuos, cuviincios şi corect faţă de şefi, colegi sau subalterni;f) să acorde sprijin colegilor în executarea atribuţiilor de serviciu;g) să informeze şeful ierarhic şi celelalte autorităţi abilitate cu privire la faptele de corupţie săvârşite de alţi poliţişti, de care a luat cunoştinţă;h) prin întregul său comportament, să se arate demn de consideraţia şi încrederea impuse de profesia de poliţist.Art. 42 Poliţistul este obligat:a) să păstreze secretul profesional, precum şi confidenţialitatea datelor dobândite în timpul desfăşurării activităţii, în condiţiile legii, cu excepţia cazurilor în care îndeplinirea sarcinilor de serviciu, nevoile justiţiei sau legea impun dezvăluirea acestora;b) să manifeste corectitudine în rezolvarea problemelor personale, în aşa fel încât să nu beneficieze şi nici să nu lase impresia că beneficiază de datele confidenţiale obţinute în calitatea sa oficială;c) să asigure informarea corectă a cetăţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal ale acestora, potrivit competenţelor legal stabilite;d) să aibă o conduită corectă, să nu abuzeze de calitatea oficială şi să nu compromită, prin activitatea sa publică ori privată, prestigiul funcţiei sau al instituţiei din care face parte.e) să informeze de îndată structura de resurse umane a unităţii din care face parte despre dobândirea calităţii procesuale de învinuit sau inculpat, precum şi despre măsurile procesuale penale dispuse ori hotărârile penale pronunţate împotriva sa.modificat deOrdonanţă de urgenţă nr. 153/2008 - pentru modificarea şi completarea Legii nr. 360/2002

64

privind Statutul poliţistului din 12 noiembrie 2008, M. Of. 769/2008 ; Art. 43 Poliţistului îi este interzis, în orice împrejurare:a) să primească, să solicite, să accepte, direct sau indirect, ori să facă să i se promită, pentru sine sau pentru alţii, în considerarea calităţii sale oficiale, daruri sau alte avantaje;b) să rezolve cereri care nu sunt de competenţa sa ori care nu i-au fost repartizate de şefii ierarhici sau să intervină pentru soluţionarea unor asemenea cereri, în scopurile prevăzute la lit. a);c) să folosească forţa, altfel decât în condiţiile legii;d) să provoace unei persoane suferinţe fizice ori psihice cu scopul de a obţine de la această persoană sau de la o terţă persoană informaţii sau mărturisiri, de a o pedepsi pentru un act pe care aceasta sau o terţă persoană l-a comis ori este bănuită că l-a comis, de a o intimida sau de a face presiuni asupra ei ori asupra unei terţe persoane;e) să colecteze sume de bani de la persoane fizice sau juridice;f) să redacteze, să imprime sau să difuzeze materiale ori publicaţii cu caracter politic, imoral sau care instigă la indisciplină;g) să aibă, direct sau prin intermediari, într-o unitate supusă controlului unităţii de poliţie din care face parte, interese de natură să compromită imparţialitatea şi independenţa acestuia.Art. 44 (1) Serviciul poliţienesc are caracter permanent şi obligatoriu.(2) Poliţistul este obligat să se prezinte la programul de lucru stabilit, precum şi în afara acestuia, în situaţii temeinic justificate, pentru îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, cu compensarea timpului lucrat, potrivit legii.(3) În situaţii de catastrofe, calamităţi sau tulburări de amploare ale ordinii şi liniştii publice ori alte asemenea evenimente poliţistul este obligat să se prezinte de îndată la unitatea de poliţie din care face parte.(4) La instituirea stării de urgenţă sau a stării de asediu ori în caz de mobilizare şi de război poliţistul va acţiona conform legii.(5) În cazul producerii vreuneia dintre situaţiile prevăzute la alin. (3) şi (4) poliţistul care se află într-o altă localitate se va prezenta la cea mai apropiată unitate a Ministerului de Interne, informând superiorii săi despre aceasta.SECŢIUNEA a 3-a Restrângerea exerciţiului unor drepturi şi libertăţiArt. 45 (1) Poliţistului îi este interzis:a) să facă parte din partide, formaţiuni sau organizaţii politice ori să desfăşoare propagandă în favoarea acestora;b) să exprime opinii sau preferinţe politice la locul de muncă sau în public;c) să candideze pentru autorităţile administraţiei publice locale, Parlamentul României şi pentru funcţia de Preşedinte al României;d) să exprime în public opinii contrare intereselor României;e) să declare sau să participe la greve, precum şi la mitinguri, demonstraţii, procesiuni sau orice alte întruniri cu caracter politic;f) să adere la secte, organizaţii religioase sau la alte organizaţii interzise de lege;g) să efectueze, direct sau prin persoane interpuse, activităţi de comerţ ori să participe la administrarea sau conducerea unor societăţi comerciale, cu excepţia calităţii de acţionar;h) să exercite activităţi cu scop lucrativ de natură să lezeze onoarea şi demnitatea poliţistului sau a instituţiei din care face parte;i) să deţină orice altă funcţie publică sau privată pentru care este retribuit, cu excepţia funcţiilor didactice din cadrul instituţiilor de învăţământ, a activităţilor de cercetare ştiinţifică şi creaţie literar-artistică.(2) Poliţistul poate prezenta în public, numai în condiţiile stabilite prin ordin al ministrului de interne, informaţii şi date obţinute în exercitarea atribuţiilor de serviciu sau poate face comentarii referitoare la astfel de date şi informaţii, dacă prin acestea nu este încălcat principiul prezumţiei de nevinovăţie ori nu sunt lezate dreptul la propria imagine, demnitatea, viaţa intimă, familială ori privată a persoanei sau nu este prejudiciată finalizarea urmăririi penale într-o cauză aflată în curs de cercetare ori de judecare.(3) Datele şi informaţiile clasificate, potrivit legii, obţinute de poliţist în timpul exercitării atribuţiilor profesionale nu pot fi făcute publice pe o perioadă de 5 ani de la încetarea raporturilor sale de serviciu, dacă legea nu prevede altfel.modificat deOrdonanţă de urgenţă nr. 89/2003 - pentru modificarea şi completarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului din 2 octombrie 2003, M. Of. 715/2003 ; Art. 46 Poliţistul poate fi mutat într-o altă unitate, aflată în aceeaşi localitate sau în altă localitate decât

65

cea de domiciliu, în următoarele situaţii:a) în interesul serviciului;b) la cerere.modificat deOrdonanţă de urgenţă nr. 89/2003 - pentru modificarea şi completarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului din 2 octombrie 2003, M. Of. 715/2003 ; Art. 47 [2]

(1) Poliţistul poate fi delegat, detaşat ori transferat, potrivit normelor de competenţă aprobate prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor, în condiţiile legii.(2) Detaşarea poliţiştilor, cu acordul lor, în cadrul organelor speciale din structura autorităţilor publice se face pe perioada stabilită prin dispoziţiile legale în vigoare.(3) La încetarea detaşării, poliţistul va fi numit într-o funcţie echivalentă celei din care a fost detaşat, dacă este vacantă, sau în altă funcţie corespunzătoare gradului profesional deţinut, în condiţiile prezentei legi.(3) Abrogat.(4) Prevederile alin. (3) se aplică şi poliţiştilor care au desfăşurat misiuni internaţionale sau au participat la cursuri în străinătate, la încetarea acestor situaţii.(4) Abrogat.modificat deLege nr. 133/2011 - pentru modificarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului din 27 iunie 2011, M. Of. 448/2011 ; Ordonanţă de urgenţă nr. 89/2003 - pentru modificarea şi completarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului din 2 octombrie 2003, M. Of. 715/2003 ; Art. 48 (1)Poliţiştii se pot asocia şi pot constitui asociaţii cu caracter profesional, umanitar, tehnico-ştiinţific, cultural, religios şi sportiv-recreativ, fără a aduce atingere îndeplinirii atribuţiilor şi îndatoririlor de serviciu.(2) Perioada în care raporturile de serviciu ale poliţiştilor sunt suspendate potrivit prevederilor art. 29 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, sau ale art. 11 alin. (1) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 constituie vechime în serviciu. Pentru această perioadă funcţiile de conducere din organizaţia sindicală se echivalează cu funcţiile prevăzute în legislaţia privind salarizarea poliţiştilor, în vederea stabilirii salariului de bază brut care se ia în considerare la stabilirea drepturilor de pensie ca poliţist.(3) Echivalarea funcţiilor potrivit alin. (2) se face prin ordin al ministrului internelor şi reformei administrative, la propunerea organizaţiei sindicale şi cu avizul Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse.modificat deOrdonanţă de urgenţă nr. 153/2008 - pentru modificarea şi completarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului din 12 noiembrie 2008, M. Of. 769/2008 ; SECŢIUNEA a 4-a Corpul Naţional al PoliţiştilorArt. 49 (1) Se înfiinţează Corpul Naţional al Poliţiştilor, ca persoană juridică de drept public, denumit în continuare Corpul, cu sediul în municipiul Bucureşti, reprezentând forma de organizare pe criteriu profesional, autonom, apolitic şi nonprofit a poliţiştilor.(2) Corpul promovează interesele poliţiştilor şi apără drepturile acestora.(3) Organizarea şi funcţionarea Corpului se realizează pe principiile teritorialităţii, eligibilităţii, mutualităţii şi ierarhiei structurilor de conducere.(4) Organele de conducere şi control ale Corpului sunt:a) congresul naţional;b) consiliul naţional;c) consiliul Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti, consiliile inspectoratelor judeţene de poliţie şi consiliile instituţiilor de învăţământ ale Ministerului de Interne şi teritoriale;d) cenzorii.(5) Organele de conducere ale Corpului vor fi alese din 4 în 4 ani şi vor reprezenta, în mod proporţional, toate categoriile de poliţişti. Pe durata mandatului, poliţiştii aleşi în organele de conducere vor fi detaşaţi, în condiţiile stabilite prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor.modificat deOrdonanţă de urgenţă nr. 89/2003 - pentru modificarea şi completarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului din 2 octombrie 2003, M. Of. 715/2003 ; Art. 50

66

Prin organele sale de conducere Corpul exercită următoarele atribuţii:a) întreprinde măsuri pentru asigurarea integrităţii morale şi profesionale a poliţiştilor, precum şi a unei activităţi eficiente a acestora;b) oferă consultanţă la elaborarea propunerilor de acte normative care se referă la activitatea poliţiei sau la statutul poliţistului;c) abrogată;d) la cerere, reprezintă interesele poliţiştilor împotriva cărora au fost dispuse sancţiuni disciplinare;e) participă la elaborarea Codului de etică şi deontologie al poliţistului, ale cărui prevederi sunt obligatorii în exercitarea profesiei de poliţist;f) abrogată;g) reprezintă profesia de poliţist, împreună cu Inspectoratul General al Poliţiei, în raporturile cu organisme guvernamentale, foruri profesionale şi ştiinţifice, instituţii publice, precum şi cu alte persoane juridice şi fizice;h) promovează pe plan extern relaţii cu organizaţii şi instituţii profesionale similare;i) ţine şi actualizează permanent evidenţa membrilor săi.modificat deOrdonanţă de urgenţă nr. 89/2003 - pentru modificarea şi completarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului din 2 octombrie 2003, M. Of. 715/2003 ; Art. 51 (1) Veniturile Corpului se constituie din:a) taxa de înscriere, cotizaţii lunare ale membrilor, alte venituri realizate din manifestări ştiinţifice, culturale şi sportive, precum şi din drepturi editoriale;b) resurse obţinute de la bugetul de stat şi/sau bugetele locale;c) donaţii şi sponsorizări din partea unor persoane fizice sau juridice, din ţară ori din străinătate, în condiţiile legii şi ale normelor instituite de ministrul de interne;d) chirii, dobânzi şi orice alte surse legale.(2) Consiliile prevăzute la art. 49 alin. (4) lit. c) virează periodic Corpului o cotă-parte din veniturile încasate, în condiţiile stabilite prin regulament.(3) Fondurile băneşti obţinute în condiţiile alin. (1) pot fi utilizate pentru perfecţionarea pregătirii profesionale, acordarea de burse şi de ajutoare, crearea unor instituţii cu scop ştiinţific, investiţii legate de dotarea cu mijloace adecvate activităţilor Corpului, cheltuieli administrativ-gospodăreşti, asistenţa juridică a membrilor, cumpărarea şi administrarea unor hoteluri, case de odihnă şi cluburi ale poliţiştilor şi pentru fondul de salarii destinat aparatului tehnico-administrativ propriu.Art. 52 Modul de organizare şi funcţionare a Corpului se stabileşte, în condiţiile prezentei legi, prin Regulamentul de organizare şi funcţionare aprobat prin hotărâre a Guvernului.

CAPITOLUL IVRecompense, răspunderea juridică şi sancţiuni

SECŢIUNEA 1 RecompenseArt. 53 Pentru contribuţii deosebite la apărarea ordinii publice, a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor şi la prevenirea faptelor antisociale, poliţistului i se pot conferi decoraţii, în condiţiile legii.Art. 54 (1) Pentru îndeplinirea exemplară a atribuţiilor de serviciu poliţiştilor li se pot acorda recompense morale sau materiale, în condiţiile stabilite prin ordin al ministrului de interne.(2) Pentru merite excepţionale în atingerea unor obiective deosebite în activitatea poliţiei, poliţistul poate fi avansat în gradul profesional următor, înaintea îndeplinirii stagiului minim, în condiţiile stabilite prin ordin al ministrului de interne.(3) Pentru acţiuni deosebite care determină aducerea de venituri la bugetul de stat, poliţistul poate fi recompensat cu până la 1% din cuantumul acestora, dar nu mai mult decât venitul său brut anual, în condiţiile stabilite prin ordin al ministrului de interne.SECŢIUNEA a 2-a Răspunderea juridică şi sancţiuniArt. 55 Încălcarea de către poliţist, cu vinovăţie, a îndatoririlor de serviciu angajează răspunderea sa disciplinară, materială, civilă sau penală, după caz.Art. 56 Este absolvit de orice răspundere poliţistul care, prin exercitarea, în limitele legii, a atribuţiilor

67

de serviciu, a cauzat suferinţe sau vătămări unor persoane ori a adus prejudicii patrimoniului acestora.Art. 57 Constituie abateri disciplinare, dacă nu au fost săvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracţiuni, următoarele fapte săvârşite de poliţist, comise cu vinovăţie:a) comportarea necorespunzătoare, în serviciu, familie sau în societate, care aduce atingere onoarei, probităţii profesionale a poliţistului sau prestigiului instituţiei;b) neglijenţa manifestată în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau a dispoziţiilor primite de la şefii ierarhici sau de la autorităţile anume abilitate de lege;c) întârzierea repetată sau nejustificată a soluţionării lucrărilor;d) depăşirea atribuţiilor de serviciu ori lipsa de solicitudine în relaţiile cu cetăţenii;e) absenţa nemotivată ori întârzierea repetată de la serviciu;f) producerea de pagube materiale unităţii din care face parte sau patrimoniului Ministerului de Interne;g) încălcarea normelor privind confidenţialitatea activităţii desfăşurate;h) nerespectarea prevederilor jurământului de credinţă;i) imixtiunea ilegală în activitatea altui poliţist;j) intervenţia pentru influenţarea soluţionării unor cereri privind satisfacerea intereselor oricărei persoane;k) încălcarea prevederilor referitoare la îndatoriri, incompatibilităţi, conflicte de interese şi interdicţiile stabilite prin lege.modificat deOrdonanţă de urgenţă nr. 89/2003 - pentru modificarea şi completarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului din 2 octombrie 2003, M. Of. 715/2003 ; Art. 58 Sancţiunile disciplinare care pot fi aplicate poliţistului sunt:a) mustrare scrisă;b) diminuarea drepturilor salariale pentru funcţia îndeplinită cu 5–20% pe o perioadă de 1–3 luni;c) amânarea promovării în grade profesionale sau funcţii superioare, pe o perioadă de la 1 la 3 ani;c1) trecerea într-o funcţie inferioară până la cel mult nivelul de bază al gradului profesional deţinut.d) destituirea din poliţie.modificat deOrdonanţă de urgenţă nr. 102/2004 - pentru modificarea şi completarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului din 16 noiembrie 2004, M. Of. 1083/2004 ; Ordonanţă de urgenţă nr. 89/2003 - pentru modificarea şi completarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului din 2 octombrie 2003, M. Of. 715/2003 ; Art. 59 (1) Sancţiunile disciplinare se stabilesc şi se aplică numai după cercetarea prealabilă şi după consultarea consiliilor de disciplină, cu excepţia sancţiunilor prevăzute la art. 58 lit. a) şi b), care se pot aplica fără consultarea consiliilor de disciplină.(2) Procedura cercetării prealabile se reglementează prin ordin al ministrului de interne.(3) Cercetarea prealabilă se efectuează de şeful unităţii sau de poliţişti anume desemnaţi.(4) Cercetările referitoare la abateri, din care rezultă date şi indicii că au fost săvârşite fapte prevăzute de legea penală, se vor efectua şi cu participarea unui reprezentant al Corpului, urmând ca, în raport de constatări, să fie sesizate organele judiciare.(5) Ascultarea celui în cauză şi consemnarea susţinerilor sale sunt obligatorii.(6) Poliţistul cercetat are dreptul să cunoască în întregime actele cercetării şi să solicite probe în apărare.(7) În faţa consiliilor de disciplină poliţistul are dreptul de a fi asistat de un alt poliţist, ales de către acesta sau desemnat de Corp.(8) La stabilirea sancţiunii se ţine seama de activitatea desfăşurată anterior, de împrejurările în care abaterea disciplinară a fost săvârşită, de cauzele, gravitatea şi consecinţele acesteia, de gradul de vinovăţie a poliţistului, precum şi de preocuparea pentru înlăturarea urmărilor faptei comise.(9) Sancţiunea disciplinară se aplică în maximum 60 de zile de la finalizarea cercetării prealabile, dar nu mai târziu de un an de la data comiterii faptei.(10) Pentru aceeaşi abatere nu se poate aplica decât o singură sancţiune disciplinară.modificat deOrdonanţă de urgenţă nr. 89/2003 - pentru modificarea şi completarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului din 2 octombrie 2003, M. Of. 715/2003 ; Art. 60 (1) Aplicarea sancţiunilor disciplinare se face potrivit competenţelor stabilite prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor, după expirarea termenului de contestare, prevăzut la art.

68

61 alin. (1).(2) Destituirea din poliţie se dispune în mod corespunzător de persoanele care, potrivit art. 15, au competenţa să acorde gradele profesionale ale poliţiştilor.modificat deOrdonanţă de urgenţă nr. 89/2003 - pentru modificarea şi completarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului din 2 octombrie 2003, M. Of. 715/2003 ; Art. 61 (1) Poliţistul poate contesta sancţiunea disciplinară, în termen de 5 zile de la luarea la cunoştinţă, şefului ierarhic superior celui care a aplicat sancţiunea. Acesta se pronunţă prin decizie motivată, în termen de 15 zile.(2) Împotriva sancţiunilor aplicate şi a deciziilor nefavorabile poliţistul nemulţumit se poate adresa Corpului, potrivit art. 50 lit. d).(3) Poliţistul nemulţumit de sancţiunea aplicată se poate adresa instanţei de contencios administrativ, solicitând anularea sau modificarea, după caz, a ordinului ori a dispoziţiei de sancţionare.modificat deOrdonanţă de urgenţă nr. 89/2003 - pentru modificarea şi completarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului din 2 octombrie 2003, M. Of. 715/2003 ; Ordonanţă de urgenţă nr. 89/2003 - pentru modificarea şi completarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului din 2 octombrie 2003, M. Of. 715/2003 ; Art. 62 (1) La nivelul Inspectoratului General al Poliţiei se constituie Consiliul superior de disciplină, iar la Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti, inspectoratele judeţene de poliţie, unităţile teritoriale şi instituţiile de învăţământ ale poliţiei se constituie consilii de disciplină.(2) Consiliile de disciplină se constituie şi funcţionează pe lângă şefii unităţilor de poliţie şi au caracter consultativ.(3) Consiliile de disciplină îşi desfăşoară activitatea în baza regulamentului aprobat prin ordin al ministrului de interne.Art. 621 În cazul săvârşirii unor abateri disciplinare grave care aduc atingere imaginii şi credibilităţii instituţiei, precum şi profesiei de poliţist, cercetarea prealabilă şi consultarea consiliilor de disciplină se dispun şi se efectuează imediat după constatarea faptei.modificat deOrdonanţă de urgenţă nr. 102/2004 - pentru modificarea şi completarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului din 16 noiembrie 2004, M. Of. 1083/2004 ; Art. 63 (1) Poliţistul răspunde pentru pagubele cauzate patrimoniului unităţii, potrivit legislaţiei aplicabile personalului civil din Ministerul de Interne.(2) Poliţistul nu răspunde de pagubele cauzate patrimoniului unităţii dacă acestea sunt consecinţa unei acţiuni desfăşurate în limitele legii.Art. 64 Abrogat.modificat deLege nr. 281/2003 - privind modificarea şi completarea Codului de procedură penală şi a unor legi speciale din 24 iunie 2003, M. Of. 468/2003 ; Art. 65 (1) În cazul în care împotriva poliţistului s-a început urmărirea penală sau acesta a fost trimis în judecată, menţinerea sa în activitate se hotărăşte după soluţionarea definitivă a cauzei, cu excepţia situaţiei în care a comis şi alte abateri disciplinare, când operează procedura disciplinară obişnuită.(2) Poliţistul faţă de care s-a pus în mişcare acţiunea penală sau care este judecat în stare de libertate ori liberat provizoriu pe cauţiune este pus la dispoziţie.(3) Poliţistul arestat preventiv se suspendă din funcţie.(4) Poliţistul pus la dispoziţie îndeplineşte numai acele sarcini şi atribuţii de serviciu stabilite în scris de şeful unităţii de poliţie şi beneficiază de drepturile băneşti corespunzătoare gradului profesional pe care îl are, la nivelul de bază, precum şi de celelalte drepturi prevăzute în prezenta lege.(5) În perioada suspendării poliţistul nu beneficiază de nici un drept dintre cele prevăzute în prezenta lege şi este obligat să predea armamentul, legitimaţia şi insigna.(6) În cazul în care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală ori achitarea, precum şi în cazul încetării urmăririi penale ori a procesului penal, poliţistul va fi repus în toate drepturile anterioare, inclusiv compensarea celor de care a fost privat pe perioada punerii la dispoziţie, respectiv a suspendării din funcţie, potrivit competenţelor stabilite prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor.modificat de

69

Ordonanţă de urgenţă nr. 102/2004 - pentru modificarea şi completarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului din 16 noiembrie 2004, M. Of. 1083/2004 ; Ordonanţă de urgenţă nr. 89/2003 - pentru modificarea şi completarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului din 2 octombrie 2003, M. Of. 715/2003 ; Ordonanţă de urgenţă nr. 89/2003 - pentru modificarea şi completarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului din 2 octombrie 2003, M. Of. 715/2003

70