Pro Corvina

InspectoratulȘcolar Județean

Hunedoara

2

Asociația Pro Corvina, prin tinerii din cadrul acesteia, voluntari și membri, a derulat proiectul “Tânărul Arheolog”, un proiect rezultat al iniţiativei lor. Proiectul este finanţat de Comisia Europeană prin Programul “Tineret în acţiune” (program al Uniunii Europene care susţine activităţile de învăţare nonformală pentru tineri prin înfiinţarea de proiecte) în cadrul Subacţiunii 1.2 – Iniţiative naționale ale tinerilor. Echipa de proiect este formată atât din tineri liceeni, studenţi şi absolvenţi ai Universităţii “1 Decembrie 1918 Alba Iulia”.

Proiectul s-a desfășurat în perioada 15 februarie – 15 noiembrie 2013 și și-a propus prin scopul declarat să faciliteze accesul tinerilor liceeni la activităţi de arheologie experimentală prin implicarea şi stimularea acestora spre creativitate cultural-istorică. În cadrul acestui proiect au fost angrenați mai mulți parteneri: Muzeul Național de Istorie a Transilvanei Cluj-Napoca, care pune la dispoziție Baza de Cercetare Arheologică din comuna Sarmizegetusa, jud. Hunedoara, Inspectoratul Școlar Județean care se va implica în cadrul acestui proiect prin promovarea și selecția tinerilor, benficiari direcți. Un rol important l-a avut Centrul Județean de Resurse și Asistență Educațională Hunedoara care analizează impactul proiectului în rândul tinerilor. Asistență juridică și informațională cu privire la patrimoniul cultural mobil și imobil al județului Hunedoara va fi oferită de reprezentanții Direcției Județene pentru Cultură Hunedoara.

Activitățile proiectului au constat în derularea pentru 60 de tineri a trei ateliere de arheologie experimentală vizând producerea artefactelor ceramice și realizarea obiectelor din materii dure animale (os, dinți, cochilii de melc, scoici și coarne). S-a avut în vedere componenta de educație nonformală, astfel încât tinerii să învețe prin intermediul jocurilor să realizeze o roată a olarului, să producă

PROIECTUL „TÂNĂRUL ARHEOLOG”

3

ceramică, să realizeze instalații pentru ars ceramica și să prelucreze osul și cornul dându-le forma unor obiecte de armament, vestimentare sau piese pentru jocuri.

De asemenea, au fost pregătite pentru implementare și alte activități ce s-au adresat unui număr de 800 de beneficiari indirecți ai proiectului, tineri din liceele de proveninență ale participanților la ateliere, care vor primi broșuri din care vor afla informații despre arheologia experimentală și despre situl arheologic Ulpia Traiana Sarmizegetusa. Încă o acrivitate de diseminare a proiectului a fost realizarea unui film tematic și a unui site-web, www.colonia-sarmizegetusa.ro care conțin informații despre modul de desfășurare a atelierelor și concluziile acestora.

Prin amabilitatea Muzeului Național de Istorie a Transilvaniei Cluj-Napoca s-a pus la dispoziție pentru derularea atelierelor de arheologie experimental din cadrul proiectului, Baza de Cercetare Arheologică aflată în satul Sarmizegetusa, jud. Hunedoara acolo unde este amplasarea veche a capitalei provinciei Dacia Romană, unul din primele orașe întemeiat de romani după cucerire.

LOCAȚIA

Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa – un oraş antic

4

Satul contemporan Sarmizegetusa este amplasat in sud-vestul Transilvaniei, în comuna Sarmisegetusa, judeţul Hunedoara. Cel mai apropiat oraş modern este Haţeg (cca. 16,5 km).

În urma celor două războaie purate de romani, conduşi de împăratul Traian împotriva Daciei regelui Decebal, între 101-102 şi 105-106 d. Chr, teritoriul cucerit a fost organizat ca o nouă provincie romană.

Principala direcţie de atac romană a urmat valea Caraşului, în sud-vestul României de azi, iar cea mai grea încleştare, atât pentru daci, cât şi pentru romani s-a purtat la Tapae. Însă locul desemnat ca Tapae în izvoarele antice nu este cunoscut cu exactitate. Unii dintre specialişti consideră că el se găseşte pe teritoriul satului modern Bucova, nu foarte departe de actuala Sarmizegetusa. Însă ipoteza nu este suficient argumentată.

Oraşul roman în antichitate acoperea se întindea pe o suprafaţă de mai mult de 32 de Ha şi a fost pentru prima oară identificat în anul 1500 de către preotul albaiulian Johanes Mezerzius pe teritoriul

satului medieval Grădişte (Várhely) – care înseamnă „Dealul Cetăţii”. Ulterior, alţi învăţaţi au menţionat în lucrările lor informaţii privind descoperirile de antichităţi din acel loc.

Contele italian Luigi Ferdinando Marsigli (1658-1730), originar din Bologna, a fost primul care a desenat un plan al sitului, în care a reprezentat o serie de monumente care erau vizibile la acea dată, precum amfiteatrul. În acelaşi timp a desenat şi unele monumente epigrafice şi statui.

Primele săpături au fost realizate de geologul şi arheologul Johann Michael Akner (1782-1862), născut în Sighişoara, în 1832. Dar în acelaşi timp, o serie de colecţionari locali, precum Kemény Janos, au întreprins propriile săpături şi au găsit unele inscripţii. Unele dintre descoperirile descrise de învăţaţi nu se mai păstrează. Unele au fost transportate în muzee la Budapesta, Viena, Deva etc., dar altele au fost utilizate de localnici ca material de construcţii, multe fiind transformate în var. În acest fel, numeroase monumente importante au fost pierdute pentru totdeauna.

5

Într-un anumit sens, procesul distrugerilor majore la Sarmizegetusa s-a încheiat la sfârşitul secolului al XIX, în momentul în care a fost înfiinţată Societatea de Istorie şi Arheologie a Comitatului Hunedoara. Tot în aceeaşi perioadă, Societatea a înfiinţat şi Muzeul din Deva, instituţie care va organiza mai multe campanii de săpături până în 1896 având ca rezultat dezvelirea mai multor monumente publice (amfiteatrul, unele terme, temple etc), precum şi unele clădiri particulare.

După primul război mondial, monumentele de la Sarmizegetusa au intrat în atenţia “Comisia monumentelor istorice pentru Transilvania”, care în colaborare cu Muzeul din Deva stabileşte direcţii pentru restaturarea monumentelor. Ca rezultat al acestor hotărâri, între 1924 şi 1937, cercetările organizate de Constantin Daicoviciu, de la Cluj şi Octavian Floca din Deva au cercetat unele dintre clădirile importante din punct de vedere istoric şi arhitectural. În anii ’40 cercetările s-au rărit datorită războiului şi a sărăciei de după război. După o pauză îndelungată, în 1973 au fost reluate cercetările, care continuă şi astăzi.

Din anul 2013, cercetările arheologice de la Sarmizegetusa sunt conduse de actualul director al Muzeului Național de Istorie al Transilvaniei, Dr. Carmen Ciongradi care alături de un colectiv numeros de specialiști încearcă să scoată la iveală noi monumente arhitecturale aflate în interiorul orașului antic sau în afara acestuia, dar și să corecteze prin recercetare unor zone unele informații arheologice care nu au putut fi surprinse la nivelul cercetărilor din anii `80.

Cele mai importante monumente descoperite sunt:

• Amfiteatrul• Schola Gladiathorum• Templul zeiţei Nemesis• Templul lui Liber Pater • Templul lui Aesculap şi al Hygiei• Basilica• Templul mare• Templul lui Silvanus• Atelierul de sticlărie• Horreum-ul• Casa procuratorului financiar• Termele• Forum-ul

În prezent, restaurarea mai multor edificii rămâne ca un deziderat important.

6

Primul atelier numit generic, „Ceramica – artefact arheologic – I” a avut ca participanți douăzeci de tineri cu vârste cuprinse între 15 și 19 ani care au învățat prin metode de educație nonformală să lucreze vase din lut, atât la roata olarului cât și la mână, au dobândit cunoștințe noi legate de civilizația romană care a trăit pe teritoriul primei capitale a Daciei Romane, au aflat cum ajunte un artefact ceramic de la descoperirea lui în săpătură până la valorificarea lui în lucrări de specialitate dar și mai multe aspecte practice ale muncii de arheolog și ale activităților de arheologie experimentală. Echipa proiectului, îndrumătorul și lectori precum și câțiva invitați speciali din partea Asociației Terra Dacica Aeterna au interacționat cu tinerii beneficiari ai proiectului punându-se un accent important pe metodele de educație formală. În cadrul primei zile, activitatea a fost concentrată în special pe jocuri de cunoaștere, prin care atât participanții între ei, cât și membrii echipei și invitații s-au cunoscut prin mai multe metode.

Dacă la început au trebuit să își spună numele și o caracteristică ce începe cu inițiala numelui, urmând ca următorul să repete numele celor dinaintea lui, la ultimul dintre jocuri s-a ajuns la discuții față în fața pe diverse teme. Un aspect reamarcat de participanți a fost faptul că regulile au fost stabilite de ei înșiși și nu au fost stabilite pedepse, punându-se accent pe responsabilizarea acestora. În cea dea a doua zi, tinerii au făcut o vizită pe situl arheologic unde li s-a prezentat multe aspecte legate de viața romanilor în antichitate, urmând ca apoi să li se vorbească în cadrul unei prelegeri interactive despre rolul ceramicii în arheologie și de ce acest artefact atât de des întâlnit este extrem de important pentru activitatea unui arheolog. În partea a doua a zilei s-a trecut efectiv la aplicarea celor învâțate, tinerii lucrând cu lutul și reușind să creeze vase care să imite pe cele din antichitate. Desigur, sesiunile au fost presărate cu mai multe exerciții de energizat grupul, momente savurate îndeosebi de cei mai tineri.

PRIMUL ATELIER DE ARHEOLOGIE EXPERIMENTALĂ DIN CADRUL PROIECTULUI “TÂNĂRUL ARHEOLOG”

“CERAMICA - ARTEFACT ARHEOLOGIC”

7

Una dintre activitățile cele mai interesante pentru participanți a rămas „Vânătoarea de comori”, când urmând mai multe indicii legate de aspectele învâțate pe parcursul zilei au dus la descoperirea comorii. De la indicii care duceau la piatra de temelie a Coloniei Sarmizegetusa, până la monumentele epigrafice, de la Domus Procuratoris până la Templul Zeiței Nemesis, de la For și până în Amfiteatru, cele două echipe s-au întrecut în deslușirea mai multor indicii lăsate în locuri cheie de echipa de proiect.

Ultima zi a fost rezervată evaluării, care, firește a fost făcută tot nonformal participanții împărtășind impresii, lucruri care le-au plăcut în mod deosebit, lucruri care le-au atras atenția, lucruri care le-au plăcut mai puțin precum și învățăminte pe care le duc cu ei. Concluzia generală trasă de aceștia a fost că vor spune colegilor despre această experiență unică pentru ei și le vor recomanda să participe la activități de acest gen, care stimulează învățarea istoriei prin metode mai puțin obișnuite, metode de educație nonformală. De asemenea, s-au arătat interesați să particie și în cadrul altor activități derulate de Asociația Pro Corvina precum cele de pe șantierul arheologic de la Ardeu, județul Hunedoara, care își va deschide porțile acest an în luna iulie.

8

Acest nou atelier a venit în continuarea primului fiind numit „Ceramica – artefact arheologic – II” și a avut ca participanți douăzeci de tineri cu vârste cuprinse între 15 și 19 ani care au învățat prin metode de educație nonformală să decoreze vasele din lut realizate de tinerii care au participat la primul atelier. Le-au pictat cu migală cu ocru roșu și fiertură din coji de ceapă. De asemenea au făcut și ei propriile vase din lut pe care le-au decorat cu incizii, lâsându-și pe fundul acestora chiar și semnul personal de „meșter olar”. Ca experimient foarte rar întâlnit în România, tinerii au pregătit o groapă în care au pregătit un foc care să atingă o temperatură înaltă, ca vasele de lut să se ardă bine. După cinci ore de ars lemne, tinerii au dat jarul la o parte și au plantat câteva vase, iar mai apoi le-au acoperit cu jarul rămas și au mai făăcut încă trei ore foc deasupra. În dimineața următoare, când temperatura din groapă a mai scăzut, vasele au fost scoase cu grijă și fotografiate.

Ca și în primul atelier tinerii participanți au dobândit cunoștințe noi legate de civilizația romană care a trăit pe teritoriul primei capitale a Daciei Romane, au aflat cum ajunge un artefact ceramic de la descoperirea lui în săpătură până la valorificarea lui în lucrări de specialitate dar și mai multe aspecte practice ale muncii de arheolog și ale activităților de arheologie experimentală. Echipa proiectului, îndrumătorul și lectori precum au interacționat cu tinerii beneficiari ai proiectului punându-se un accent important pe metodele de educație nonformală. În cadrul primei zile, activitatea a fost concentrată în special pe jocuri de cunoaștere, prin care atât participanții între ei, cât și membrii echipei și invitații s-au cunoscut prin mai multe metode. și-au stabilit reguli de grup și prin regula catenei și-au prezentat adresându-se unui coleg așteptările și temerile vis-a-vis de acest atelier. În cea dea a doua zi, tinerii au beneficiat de un ghidaj profesionist

AL DOILEA ATELIER DE ARHEOLOGIE EXPERIMENTALĂ DIN CADRUL PROIECTULUI “TÂNĂRUL ARHEOLOG”

9

realizat de Dr. Gică Băeștean, arheolog la Sarmizegetusa, pe situl arheologic unde li s-a prezentat multe aspecte legate de viața romanilor în antichitate, urmând ca apoi să li se vorbească în cadrul unei prelegeri interactive susținută de Dr. Iosif Vasile Ferencz despre rolul ceramicii în arheologi. În partea a doua a zilei s-a trecut efectiv la aplicarea celor învâțate, tinerii lucrând cu lutul, fiind ghidați de un tânăr de aceași vârstă cu ei, membru al echipei de proiect, Vlad Torok care după primul atelier deja stăpânea tehnica realizării vaselor din lut, reușind să creeze vase care să imite pe cele din antichitate. Desigur, sesiunile au fost presărate cu mai multe exerciții de energizat grupul, momente savurate îndeosebi de cei mai tineri. Pentru că data trecută s-a bucurat de un real succes, una dintre activitățile cele mai interesante pentru participanți a rămas „Vânătoarea de comori”, când urmând mai multe indicii legate de aspectele învâțate pe parcursul zilei au dus la descoperirea comorii. Inndiciile au fost schimbate de echipa de proiect pentru că tinerii au vorbit după primul atelier în școlile lor despre această activitate și celor care au urmat să participe la cel de-al doilea atelier. De la indicii care duceau la piatra de temelie a Coloniei Sarmizegetusa, până la monumentele epigrafice, de la Domus Procuratoris până la Templul Zeiței Nemesis, de la For și până în Amfiteatru, cele două echipe s-au întrecut în deslușirea mai multor indicii lăsate în locuri cheie de echipa de proiect.

Ultima zi a fost rezervată evaluării, care, firește a fost făcută tot nonformal participanții, folosind degetele de la o mână au împărtășit impresii, lucruri care le-au plăcut în mod deosebit pentru degetul mare, lucruri care le-au atras atenția pentru degetul arătător, lucruri care le-au plăcut mai puțin pentru cel mijlociu precum și învățăminte pe care le duc cu ei, pentru inelar sau un mic detaliu din timpul atelierului pentru degetul mic. Nu au lispit și o evaluare a cunoașterii membrilor din grup, menită să identifice relațiile dintre tineri din timpul atelierului, astfel tineri au fost puși în ipostaza de a desena lucruri care le-au învățat în aceste trei zile și apoi să vorbească despre desenul realizat de un alt coleg și să reușească să îl identifice. Concluzia generală trasă de aceștia a fost că vor spune colegilor despre această experiență unică pentru ei și le vor recomanda să participe la activități de acest gen, care stimulează învățarea istoriei prin metode mai puțin obișnuite, metode de educație nonformală. De asemenea, s-au arătat interesați să particie și în cadrul altor activități derulate de Asociația Pro Corvina precum cele de pe șantierul arheologic de la Ardeu, județul Hunedoara, care își va deschide porțile acest an în luna iulie dar și de șantierele Muzeului Național de Istorie a Transilvaniei.

10

Atelierul s-a derulat în Baza de Cercetare Arheologică a Muzeului Național de Istorie a Transilvaniei, de la Sarmizegetusa (Colonia Ulpia Traiana Sarmizegetusa), avînd o tematică diferită față de primele două. „Osul și Cornul în Arheologi” a fost titlul acestuia și așa cum se poate înțelege a fost vorba de confecționarea mai multor artefacte din os și corn asemănătoare cu cele din antichitate. Douăzeci de tineri cu vârste cuprinse între 16 și 18 ani au învățat prin metode de educație nonformală despre importanța artefactelor din os în arheologie, ce tipuri de obiecte se realizau din această materie în antichitate, metode și tehnici de confecționare a unor astfel de artefacte precum și modalități de ornamentare a acestora. Tinerii participanți și-au dorit cel mai mult să își confecționeze amulete, medalioane, inele de eșarfă

(mulți dintre aceștia fiind cercetași) sau ace de păr. De un real folos a fost prezența unui membru al Asociației Terra Dacica Aeterna, Paul Cheptea, care a venit pregătit la acest atelier cu un adevărat arsenal de unelte care a făcut posibilă realizarea obiecteor de os. Artist talentat și pasionat de istorie, acesta a reușit să le transmită tinerilor participanți o serie de lucruri interesante legate de realizarea unor artefacte din os și

corn. Pe lângă acestea, participanții s-au bucurat și de ghidaj pe situl arheologic de la Sarmizegetusa, unde au aflat detalii importante despre monumentele orașului roman, iar apoi au avut parte de câteva prezentări ce au făcut referire la cele mai importante obiecte din os realizate în antichitate precum și o prezentare ce a vizat atelierul de os și corn descoperit în apropierea Forului Roman al Coloniei Ulpia Traiana Sarmizegetusa.

Echipa proiectului, îndrumătorul și lectori precum au interacționat cu tinerii beneficiari ai proiectului punându-se un accent important pe metodele de educație nonformală. În cadrul primei zile, activitatea a fost concentrată în special pe jocuri de

ULTIMUL ATELIER DE ARHEOLOGIE EXPERIMENTALĂ DIN CADRUL PROIECTULUI “TÂNĂRUL ARHEOLOG”

“OSUL ȘI CORNUL ÎN ARHEOLOGIE”

11

cunoaștere și autocunoaștere, prin care atât participanții între ei, cât și membrii echipei și invitații s-au cunoscut prin mai multe metode. și-au stabilit reguli de grup și prin regula catenei și-au prezentat adresându-se unui coleg așteptările și temerile vis-a-vis de acest atelier. Tot în prima seară, participanții au primit vizita domnului Dr. Dorin Alicu, care a vorbit despre experiențele din viața unui arheolog ce a săpat pentru patru decenii la Sarmizegetusa și mai ales despre satisfacțiile pe care le oferă meseria de arheolog. Din păcate, profesorul Dorin Alicu, s-a stins din viață după doar două luni, la vârsta de 65 de aniimagine de mai sus fiind printre ultimele fotografii, lăsând parcă munca lui pe mâinile celor care îi vor urma în această meserie. În cea de a doua zi activitatea s-a concentrat pe partea practică și anume realizatul artefactelor din os și corn, dar și partea teoretică. În această zi ne-am bucurat și de participarea reprezentanților de la CJRAE Hunedoara care însoțiți de șapte copii au venit să vadă și să participe la realizarea obiectelor din os. Desigur, sesiunile au fost presărate cu mai multe exerciții de energizat grupul, momente savurate de participanți. Cea mai interesantă dintre activități a rămas „Vânătoarea de comori”, participanții urmând mai multe indicii conexe cu lucrurile învățate pe parcursul zilei au dus la descoperirea comorii aflate în Amfiteatrul Roman.

Ultima zi a fost rezervată evaluării, care s-a concentrat în special pe abilitățile dezvoltate sau dobândite în urma acestui curs. Prin regula „catenei” tinerii au mărturisit stările prin care au trecut de-alungul acestui atelier, dând un feedback echipei de proiect, încurajând această inițiativă spre a fi repetată și diseminată în rândul cât mai multor tineri.

12

În același timp, tinerii din echipa de proiect au vorbit despre oportunitățile oferite de programul Tineret în Acțiune, despre posibilitatea acestora de a participa și în cadrul altor proiecte derulate în cadrul acestui program, precum și posibilitatea de a iniția ei înșiși un astfel de proiect. De asemenea, tinerilor li s-a prezentat și oportunitate de a participa și în cadrul altor activități derulate de Asociația Pro Corvina precum cele de pe șantierul arheologic de la Ardeu, județul Hunedoara, care își va deschide porțile acest an în luna iulie dar și de șantierele Muzeului Național de Istorie a Transilvaniei.

13

„Acum doi ani pe vremea asta mă apucasem să scriu pe blog. Motivul: melancolia, imaginația, dorința de a avea un pseudo-jurnal, toate astea la un loc. Acum, că aproape a început vacanța, îmi propun din nou să îmi notez aici toate aventurile, mai ales că sper ca vara asta va fi una…epică! Totuși, problema mea este că sunt incapabilă să îmi fac o rutina. Oricât de mult mi-aș dori sa îmi aștern undeva toate gândurile, sentimentele și experientele, am încercat toate metodele: blog, jurnal, poze, caiet, borcan cu bilețele and „so on” și niciuna nu a durat mai mult de… un sezon[blogul]. Pot spune că sunt imprevizibila! Niciodată nu se știe când am să mai postez

urmatorul articol. Trecând peste aceasta mică introducere am vrut foarte mult să scriu aici despre proiectul la care am luat parte în weekend, ca să nu uit niciodată experiența minunată pe care am trăit-o, deși oricum cred ca ar fi imposibil! Deci, Asociația Pro Corvina a lansat un proiect desfășurat pe 3 etape diferite, toate punând accent pe arheologie. Primele doua etape s-au ocupat de ceramica, iar etapa a treia, la care am participat și eu, pe prelucrarea osului și a coarnelor de cerb. Sunt atât de multe lucruri care mi-au plăcut la acest proiect încât nici nu știu cu ce sa încep! Totuși, am sa pornesc de la tinerii organizatori, care mi-au lasat o impresie placuta încă de când am vorbit prima oară la telefon. Ceea ce am apreciat enorm de mult la ei este răbdarea, calmul și capacitatea de a nu reacționa chiar și în momentele când alții s-ar fi manifestat cel puțin verbal cu o oarecare asprime. Un alt lucru care mi-a plăcut a fost voiciunea lor și pofta de viața care ne-au transmis-o și noua la fiecare activitate. Prima zi a fost de cunoaștere, dar a doua a fost cea mai importantă. Nu am crezut niciodată că se pot face așa multe lucruri într-o singura zi. De dimineață am lucrat în os și corn de cerb și fiecare ne-am ales cu cate un obiect făcut cu propriile mâini, iar eu, una sunt foarte incantata de medalionul meu. După asta a urmat o vizită pe situl arheologic de la Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa [am învățat și numele complet între timp] , unde, deși ne-a prins ploaia la început, am avut până la urma parte de o experiență placută și am învățat informații noi. La amiază am urmarit niște filmulete despre felul în care prelucrau dacii și romanii osul în antichitate, iar înainte de asta experimentaserăm și noi această metoda și ne-am convins că era foarte grea. Înca nu mă pot decide ce mi-a plăcut mai mult: prelucrarea oaselor [îmi place foarte mult să confecționez accesorii din diverse materiale] sau treasure huntingul de noapte.

IMPRESII ALE PARTICIPANȚILOR LA ATELIERE

SMARANDA LULA

14

Cu toate acestea, trebuie să spun că, deși eram cam obosită și speram să se termine cât mai repede, până la urmă mi-a placut enorm de mult treasure huntingul și ne-a ajutat să ne fixam informațiile auzite mai devreme, la fel ca și prezentarea de filme. Indiciile nu au fost nici prea grele, dar nici ușorare, destul cât să iți puna mintea la contribuție și mi-a plăcut foarte mult că toate aveau legatura directă cu ce învățasem și chiar cu limba latină, limba specifica într-o anumită perioada în acel loc [dacă nu era deja evident:D]. Seara s-a încheiat frumos cu gogoși, pentru care îi mulțumim Corinei, și cu o discuție foarte amuzantă în care ne reaminteam ce a pățit fiecare în timp ce căutam indiciile și ceva jocuri care s-au terminat la 6 dimineața, chiar dupa răsărit. A doua zi, deși mult mai scurta, nu a fost nici ea lipsita de evenimente. După ce am facut o evaluare în mai multe moduri [ ceea ce trebuie să reținem și noi la cercetași], am avut câteva discuții foarte plăcute și ne-am înmanat unii altora diplomele de participare. Vă mulțumim încă o data organizatorilor pentru experiența minunată pe care ne-ati oferit-o!”

„Tabara mi s-a părut o experiență pe carte nu am sa o uit foarte curând, o experiență plăcută. Mă bucur că am ajuns în mijlocul unui loc de spiritualitate, de cultură a țării noastre să descopăr anumite lucruri noi, să învăț. Cel mai interesant mi s-a părut situl arheologic de la Colonia Dacica Sarmizegetusa, modul în care au fost reconstituite anumite artefacte din muzeu, explicațiile pe care ni s-au dat pe parcurs. Mi-a mai plăcut „Tresaure Hunt-ul”, un joc care ne-a făcut să lucrăm în echipă, să descoperim lucruri noi, să ne descoperim unii pe alții și foarte mult mi-a plăcut locația aleasă. E un loc perfect pentru astfel de activități, iar faptul că noi tinerii sunte aici să retrăim un moment

din istorie într-un mod nonformal, ieșit din contextul școlar nu poate să fie decât în beneficiul nostru.”

„Mi-a plăcut foarte mult atmosfera care sa creeat în jurul participanților și a noastră, lectorii au fost deschiși, niște oameni foarte faini... a fost ca o gură de aer proaspăt. Mi-a plăcut stilul în care s-au făcut experimentarea practică. Am fost pe situl arheologic unde ni s-a făcut ghidajul și ni s-au spus tot felul de lucruri și apoi seara le-am fixat prin acel „Tresaure Hunt” unde a trebuit să dovedim că am fost atenți și că am învățat ceva. Chiar dacă am fost pe mai multe șantiere arheologice și am învățat o mulțime de lucruri despre istoria noastră, acest mod nonformal pe care l-am propus cu colegii s-a dovedit a fi unul util și pentru

RALUCA

VLADmembru al echipei de proiect

15

mine. Ni s-a povestit de lector cum era prelucrată ceramica în antichitate, cum era pictată, cum era arsă, dar dacă acestea nu erau lucruri necunoscute pentru mine, partea în care am încercat și noi practic să realizăm artefacte mi s-a părut foarte interesant și am observat o serie de lucruri noi și anume dificultatea prin care se realizează un vas, cum efectiv mai dai rateuri. Cum se realizează groapa de ardere a vaselr ceramice, ce temperatură trebuie să obții.”

Totul mi s-a părut extraordinar, oamenii au fost foarte de treabă, copii au fost fericiți și mereu energici, binevoitori și cu răbdare. Cel mai mult cred că mi-a plăcut Tresaure-Hunt, faptul că am lucrat în echipă să deslușim indicii, plus sentimentul pe care lam avut seara cu lanterne pe ruinele arheologice, căutând indicii. NU știu dacă mă voi vdea cu o carieră în arheologie în viitor, dar cu siguranță prin acest proiect am reuști să învăț multe lucruri despre lucru în echipă, despre implementarea unei idei și cum aceasta poate să devină realitate și cred că acestea sunt niște lucruri pe care trebuie să le am în vedere în viitor. Cred că mă va ajuta să reușesc să stabilesc niște obiective în ceea ce vreau să fac și nu doar să le stabilesc ci să le și ating.

ANA MARIAmembru al echipei de proiect