brosura administratie publica

48
Administraţie publică Suport de curs realizat în cadrul proiectului de înfrăţire instituţională RO03/IB/OT/01 “Întărirea capacităţii UCRAP şi a reţelei naţionale de modernizatori” Unitatea Centrală pentru Reforma Administraţiei Publice

Transcript of brosura administratie publica

Page 1: brosura administratie publica

Administraţie publică

Suport de curs realizat în cadrul proiectului de înfrăţire instituţională RO03/IB/OT/01

“Întărirea capacităţii UCRAP şi a reţelei naţionale de modernizatori”

Unitatea Centrală pentru Reforma Administraţiei Publice

Page 2: brosura administratie publica

Această broşură este una dintre cele 6 realizate în cadrul Componentei 1 din proiectul de înfrăţire instituţională RO03/IB/OT/01 privind „Întărirea capacităţii UCRAP şi a reţelei naţionale de modernizatori”. Au mai fost realizate broşuri pe următoarele teme:

- Planificare strategică - Comunicare - Managementul schimbării - Tehnici de negociere - Afaceri Europene – Fonduri Structurale

Echipa care a realizat broşura pe tema „Administraţie publică” este formată din membrii Reţelei Naţionale de Modernizatori care au participat la formările de formatori din cadrul Componentei 1 din proiectul sus-menţionat. Ministerul Administraţiei şi Internelor Unitatea pentru Reforma Administraţiei Publice Piaţa Revoluţiei nr. 1A, etaj 7 Sectorul 1, Bucureşti Tel. 021 3037080 Fax. 021 3105362 [email protected] http://modernizare.mai.gov.ro

Page 3: brosura administratie publica

Cuvânt înainte Administraţia publică trebuie să asigure servicii publice, la acelaşi nivel de calitate, în toate zonele şi localităţile ţării. Membrii societăţii devin responsabili pentru soarta lor şi a comunităţii din care fac parte, numai după ce li se asigură cadrul legal de participare activă la deciziile care privesc viaţa lor. Ca partener al comunităţii, administraţia publică trebuie să asigure o deplină transparenţă a deciziilor. De aceea, consider că este necesar un parteneriat tot mai strâns al Guvernului cu reprezentanţii societăţii civile, cu formatorii de opinie. Avem nevoie de ajutorul dat de cetăţeni, dar şi de cel al membrilor organizaţiilor non-guvernamentale specializate în sfera afacerilor europene, pentru a aduce mai multă Europă în România, pentru a vorbi mai mult despre Uniunea Europeană, despre drepturile şi îndatoririle unui cetăţean european şi, de ce nu, despre cum va fi viaţa noastră în casa comună europeană. Personal, consider că administraţia publică românească cunoaşte un important şi cursiv proces de modernizare, astfel încât aceasta să se adapteze la realităţile economice şi sociale ale ţării noastre, pregătind în continuare structurile administrative pentru aderarea în anul 2007 la Uniunea Europeană. Dezvoltarea economică locală se înscrie în logica generală a procesului de descentralizare, conferind substanţă autonomiei locale, fiindcă nu putem să dăm la nivel local doar obligaţia asigurării activităţilor de administrare, păstrând pârghiile economice la centru. LIVIU RADU Secretar de Stat

Page 4: brosura administratie publica
Page 5: brosura administratie publica

CUPRINS

1. Dezvoltarea sistemului informaţional al administraţiei publice.....................7

1.1. Introducere .................................................................................................7 1.2. Scopul şi obiectivele cursului privind dezvoltarea sistemului informaţional al administraţiei publice...............................................................8 1.3. Societatea informaţională în viziunea europeană......................................8 1.4. Structura generală a sistemului informatic şi informaţional al administraţiei publice.......................................................................................11 1.5. Creşterea calităţii administraţiei publice prin informatizarea instituţiilor ................................................................................15 1.6. Studiu de caz: Sistemul informaţional al Instituţiei Prefectului – Judeţul Suceava .........................................................22

1.6.1. Sistemul informaţional al managementului instituţiei prefectului ...................................................................................22 1.6.2. Sistemul informaţional privind relaţiile cu publicul...........................23 1.6.3. Internet, World Wide Web, Intranet – în administraţia publică........24 1.6.4. Sistemul informatic integrat în administraţia publică locală a judeţului Suceava ......................................................................................25

2. Politici publice ...................................................................................................33

2.1. Conceptul de politici publice ....................................................................33 2.2. Definirea problemei ..................................................................................36

2.2.1. Identificarea problemei ....................................................................36 2.2.2. Stabilirea scopului şi obiectivelor politicii.........................................37

2.3. Analiza Stakeholderilor ............................................................................38 2.4. Identificarea alternativelor şi alegerea soluţiei.........................................40 2.5. Implementarea politicilor publice..............................................................42 2.6. Monitorizarea şi evaluarea politicilor........................................................44

Bibliografie.............................................................................................................47 Datele de contact ale formatorilor .......................................................................48

Page 6: brosura administratie publica
Page 7: brosura administratie publica

Administraţie publică

7

1. DEZVOLTAREA SISTEMULUI INFORMAŢIONAL AL ADMINISTRAŢIEI

PUBLICE

1.1 INTRODUCERE Ultimele decenii ale secolului trecut au fost marcate de o serie de schimbări

majore în domeniul tehnicii informaţionale, conducând la crearea şi dezvoltarea unui nou tip de societate, cea informaţională.

Esenţa societăţii informaţionale constă în folosirea integrată, masivă şi generalizată a tehnologiilor informaţiilor şi comunicaţiilor în toate domeniile vieţii economice şi sociale, incluzând administraţia publică, producţia materială şi artistică, serviciile, petrecerea timpului liber etc.

Societatea informaţională integrează obiectivele dezvoltării durabile, bazată pe dreptate socială şi egalitatea şanselor, protecţie ecologică, libertate, diversitate culturală şi dezvoltare inovativă, restructurarea industriei şi a mediului de afaceri.

Informatizarea societăţii poate fi realizată cu succes numai în condiţiile unei infrastructuri informaţionale bine organizate şi eficient dirijate.

În contextul aderării ţării noastre la Uniunea Europeană, administraţia publică trebuie să-şi ia propriile măsuri de restructurare, modernizare şi chiar de regândire a rolului şi modului de funcţionare, în special în condiţiile cerute de societatea informaţională.

Pentru ca societatea informaţională să aducă beneficii tuturor, ea trebuie să se dezvolte într-un cadru naţional care să răspundă cerinţelor locale, în corelaţie cu mediul regional naţional şi internaţional.

Sistemul informaţional trebuie să constituie suportul de aplicare şi de simplificare a unor reguli şi proceduri administrative în scopul asigurării unui acces larg şi nediscriminatoriu al publicului la servicii publice, precum şi reducerii tarifelor pentru aceste servicii şi a costurilor de operare şi personal.

Informaţia însăşi constituie un simbol al timpului nostru care necesită instrumente specifice: computere, telefoane, copiatoare, faxuri etc. Se poate afirma, fără nici un fel de îndoială, că informaţia a devenit una din cele mai importante resurse strategice pentru toate tipurile de organizaţii, inclusiv pentru administraţiile publice. Culegerea, procesarea, transmiterea şi stocarea datelor sunt esenţiale pentru calitatea deciziilor şi finalitatea acestora.

Informaţia devine materia primă de bază a societăţii informaţionale şi sursa principală de modelare a mentalităţii şi a comportamentelor oamenilor.

Totodată, accesul la informaţiile publice conferă transparenţă procesului de management şi în mod cert susţine dezvoltarea societăţii în ansamblul ei.

În studiul intitulat Penser la societe d`information, specialistul francez Jaques Lesourne a identificat patru schimbări semnificative care gravitează în sfera mentalităţilor şi a comportamentelor din administraţia publică: transparenţa, cunoaşterea sistemică, pregătirea polivalentă, abordarea sistemică a managementului public, prin asigurarea accesului la informaţii utilizând tehnologia informaţiei în cadrul serviciilor publice.

Page 8: brosura administratie publica

Administraţie publică

8

Modernizarea administraţiei publice din România – ţară candidată la aderare – nu se poate realiza fără a ţine seama de necesitatea îmbunătăţirii sistemului informaţional.

1.2 Scopul şi obiectivele cursului privind dezvoltarea sistemului

informaţional al administraţiei publice Scopul cursului privind dezvoltarea sistemului informaţional în administraţia publică este:

1) de a face cunoscută importanţa dezvoltării sistemului informaţional în realizarea unei administraţii publice moderne;

2) de a prezenta căile de îmbunătăţire a transmiterii datelor şi a circuitului informaţional;

3) de a transmite participanţilor dorinţa de perfecţionare continuă, într-o societate informaţională, bazată pe transparenţă şi satisfacerea cerinţelor cetăţenilor şi comunităţilor local.

Obiectivul general urmărit este de modernizare a administraţiei publice, prin introducerea unui sistem informaţional corespunzător cerinţelor impuse de societatea informaţională. Obiectivele specifice vizează:

1) creşterea calităţii şi accesibilităţii serviciilor oferite de administraţia publică cetăţenilor, mediului de afaceri, etc;

2) utilizarea mijloacelor moderne de comunicaţie; 3) acces rapid la baza de date specifică administraţiei publice; 4) realizarea unui flux informaţional rapid şi eficient, necesar procesului

decizional.

1.3 Societatea informaţională în viziunea europeană

Constituirea societăţii informaţionale este o problemă de ordin global (planetar) şi care constituie o preocupare a multor ţări.

Conform “Declaraţiei de la Tartu” – Estonia, document adoptat la 31 mai 1997, de 59 de specialişti din 19 ţări în problemele comunicaţiei în societatea informaţională, “era informaţională se adresează oamenilor şi în nici un caz nu are un caracter tehnologic”. Cu alte cuvinte, în societatea bazată pe informaţie, omul este în centrul atenţiei.

Iniţiativa “Societăţii Informatice Globale” aparţine summit-ului şefilor de stat şi de guvern a ţărilor G7 de la Napoli, din 1994. Un an mai târziu, în 1995, Conferinţa pentru Societatea Informaţională, desfăşurată la Bruxelles, a suscitat numeroase discuţii asupra implementării unei infrastructuri informaţionale competitive, la nivel planetar. În anul 1996, a avut loc la Praga, Forumul ţărilor din Uniunea Europeană şi din Centrul şi Estul Europei asupra Societăţii Informaţionale, care a reunit peste 400 de participanţi care au concluzionat printre altele că

Page 9: brosura administratie publica

Administraţie publică

9

societatea informaţională face posibilă crearea de noi servicii şi activităţi bazate pe tehnologii moderne de prelucrare a informaţiei şi telecomunicaţiilor, care vor avea impact asupra tuturor sectoarelor economice, administraţiei publice şi vieţii culturale şi sociale a cetăţenilor.

Societatea informaţională se caracterizează prin democratizarea informaţiei, comunicării, înţelegerii şi cooperării. Din această perspectivă, ţările Europei şi-au definit strategii şi programe ce vizează toate domeniile vieţii pentru a face trecerea la Societatea Informaţiei.

Priorităţile au vizat: - crearea unui nou cadrul de reglementări; - promovarea unei noi culturi şi a spiritului întreprinzător în afaceri,

obţinerea poziţiei de lider în noile tehnologii; - educarea şi instruirea cetăţenilor; - implementarea unor noi metode de business. Un document strategic este planul ”eEurope – O Societate Informaţională

pentru toţi”, lansat oficial cu ocazia summit-ului european de la Göteborg, din 15 – 16 iunie 2001. Obiectivele cheie ale planului eEurope sunt:

• asigurarea comunicării on-line pentru fiecare locuinţă, şcoală, întreprindere şi instituţie din administraţia publică;

• crearea culturii antreprenoriale a Europei, de care să beneficieze investitorii dinamici, dispuşi să finanţeze şi să dezvolte aceste idei noi;

• asigurarea principiului conform căruia tranziţia la era digitală să fie un proces care să includă întreaga societate, să asigure încrederea consumatorilor şi să întărească coeziunea socială.

Faţă de obiectivele şi acţiunile prevăzute pentru ţările UE, planul eEurope conţine un obiectiv suplimentar, care să referă la accelerarea asigurării elementelor fundamentale pentru Societatea Informaţională în ţările candidate la aderare, prin dezvoltarea şi asigurarea accesibilităţii serviciilor de comunicaţie şi prin adoptarea elementelor din acquis-ul comunitar specifice societăţii informaţionale.

Informatizarea societăţii poate fi realizată cu succes numai în condiţiile unei infrastructuri informaţionale bine organizate şi eficient dirijate.

Guvernarea bazată pe noile tehnologii, guvernarea digitală e - Government reprezintă ”ansamblul de sisteme şi resurse specifice managementului public, care, prin utilizarea tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor, vizează optimizarea actului administrativ”1.

1 Dan Nica: Guvern, cetăţean, societate informaţională, Ed. SEMNE, 2001, pag. 33

Page 10: brosura administratie publica

Administraţie publică

10

Structura ” e-Government ” se prezintă astfel:

e - Government

Instrumentele prin care se realizează practic strategia ” e- Government” sunt:

1) G2C – sistemul de relaţii on – line Guvern – Cetăţean; 2) G2B – sistemul de relaţii on – line Guvern – Business ( Afacere); 3) 3. G2E – sistemul de relaţii on – line Guvern – Employee (funcţionar

public); 4) G2G – sistemul de relaţii on – line Guvern – Guvern

Programul e-Government cuprinde următoarele măsuri:

- cooperarea cu autorităţile locale pentru dezvoltarea reţelelor informatice care asigură funcţionarea reţelelor regionale de învăţare şi a grupurilor de competenţă;

- cooperarea cu primăriile, serviciile publice descentralizate şi deconcentrate, pentru realizarea unei reţele metropolitane de comunicaţii – City Net – ca sistem de management al informaţiei.

Scopul final al ”e-Government” (G) îl reprezintă creşterea calităţii şi accesibilităţii serviciilor guvernamentale, ai căror beneficiari sunt cetăţenii (C), mediul de afaceri (B) şi angajaţii serviciilor publice – funcţionarii publici (E).

Apreciem că în ţara noastră eforturile făcute în ultimii ani, prin programe speciale de sprijinire a şcolilor, universităţilor, institutelor de cercetări, administraţiilor publice locale etc., au contribuit la înregistrarea unor succese fireşti în derularea procesului de tranziţie spre societatea informaţională.

În ţările Uniunii Europene se aplică din ce în ce mai mult principiile bunei guvernări şi anume: deschiderea, participarea, responsabilitatea, eficacitatea şi coerenţa. Fiecare principiu este important pentru stabilirea unei guvernări democratice. Ele pun baza democraţiei şi regula de drept în Statele Membre, şi se aplică la toate nivelele guvernului – global, european, naţional, regional şi local.

G2C

G2B

G2E

G2G

Încredere, Confidenţialitate, Siguranţă

Infrastructura pentru comunicaţii şi tehnologia informaţiei

Page 11: brosura administratie publica

Administraţie publică

11

Deschiderea – fiecare instituţie trebuie să lucreze într-o manieră mult mai deschisă, să comunice activ despre ce se întreprinde în UE şi deciziile care se iau.

Participarea – asigură o mai largă participare în lanţul politicii – de la concepere la implementare. Participarea îmbunătăţită este creată în vederea acordării unei mai mari încrederi în rezultatul final şi în instituţiile care diseminează politicile UE. Participarea decisivă depinde de modul în care guvernele centrale urmăresc o abordare cuprinzătoare când dezvoltă şi implementează politicile UE.

Responsabilitatea – fiecare dintre instituţiile UE trebuie să–şi asume responsabilitatea pentru ceea ce face în Europa.

Eficacitatea – depinde de implementarea politicilor UE în mod proporţional cu luarea deciziilor la nivelul corespunzător.

Coerenţa – Politicile şi acţiunile întreprinse trebuie să fie coerente şi uşor de înţeles. Necesitatea coerenţei în Uniunea Europeană este sporită: alinierea la norme este crescută, lărgirea va crea o diversitate mărită, provocările, atât climatice, cât şi schimbările demografice întâlnesc graniţele politicilor sectoriale, pe care Uniunea a fost construită.

Deoarece politicile pot fi eficace numai atunci când sunt pregătite şi implementate corect, sistemul informaţional joacă un rol deosebit de important în aplicarea acestor principii, pentru toate ţările Uniunii Europene şi mai ales pentru structura sistemului administrativ ale acestora.

1.4 Structura generală a sistemului informatic şi informaţional al

administraţiei publice

Un sistem reprezintă ”un ansamblu de elemente (componente) interdependente, între care se stabileşte o interacţiune dinamică, pe baza unor reguli prestabilite, cu scopul atingerii unui anumit obiectiv2.

Sistemul informatic este o parte a sistemului informaţional prin intermediul căruia se asigură prelucrarea automată a datelor, în vederea obţinerii operative a informaţiilor cerute de multipli utilizatori.

Definirea sistemului informaţional al administraţiei publice trebuie să aibă în vedere caracteristicile generale ale oricărui sistem informaţional, indiferent dacă se referă la contabilitate, resurse umane, evidenţa petiţiilor sau a programelor da finanţare şi de dezvoltare.

Ca orice sistem şi sistemele informaţionale transformă intrările în ieşiri. Prelucrarea informaţiilor este un proces de transformare în care datele ( intrările) sunt transformate în informaţii.

Diferenţa dintre dată şi informaţie continuă să fie sursa multor confuzii deoarece: datele reprezintă ansamblul descrierilor unui fenomen sau proces, pe când informaţiile sunt cele ce aduc un spor de cunoaştere, fiind noţiunea prin care se desemnează fiecare din elementele noi conţinute în semnificaţia unui simbol, 2 Victoria Stanciu, Proiectarea Sistemelor Informatice, Editura DUAL TECH, pag.11

Page 12: brosura administratie publica

Administraţie publică

12

grup de simboluri, ştire, imagine cu care se exprimă un eveniment, o stare, o situaţie, o acţiune.

În condiţiile actuale datorate utilizării mijloacelor electronice de calcul în administraţia publică, introducerea sistemului informaţional devine tot mai mult legată de studiul sistemelor informatice.

După cum rezultă din tabelul de mai jos, sistemul informatic poate fi privit ca o grupare a celor trei nivele tehnice asociate funcţiilor de bază ale unui sistem informaţional .

Funcţiile sistemului informaţional

Niveluri de modelare

Cinematica (schimburi logice de informaţii)

Memorare Date De acces la date

Prelucrare Activităţi De prelucrare

Circulaţie Flux de informaţii (comunicaţii)

De dialog

Termenul de cinematică este utilizat pentru a reflecta ideea de mişcare pe care o dă schimburile logice de informaţii într-un sistem informaţional.

Administraţia publică evoluează odată cu progresul societăţii, eficientizarea acesteia impunând utilizarea tehnicilor moderne şi în primul rând a calculatoarelor.

Dezvoltarea societăţii informaţionale, bazată pe dezvoltarea infrastructurilor tehnice, creează cadrul necesar asigurării accesului oricărui cetăţean la informaţii care îl privesc sau care au influenţă asupra condiţiilor sale de muncă, de studiu, de viaţă.

Sistemul informaţional – în general – poate fi definit ca fiind ”un ansamblu de principii, concepte, reguli şi tehnici folosite pentru culegerea, înregistrarea şi transmiterea datelor în vederea prelucrării în scopul obţinerii de informaţii ce stau la baza luării deciziilor .

Sub aspect static sistemul informaţional presupune înregistrarea faptelor survenite în baza informaţională, înregistrarea structurilor de date, a regulilor şi a restricţiilor în modelul datelor.

Sub aspect dinamic, sistemul informaţional urmăreşte procesarea informaţiilor prin aducerea la zi a datelor memorate în bazele de date şi schimbarea structurilor, regulilor şi restricţiilor modelului de date.

Sistemul informaţional poate fi perceput şi prin elementele sale componente, fie că acestea sunt materiale, logice, umane şi care trebuie să fie într-o permanentă coordonare pentru ca organizaţia să funcţioneze bine. Instrumentul acestei coordonări este sistemul informaţional, care posedă un dublu rol de legătură, permiţând schimburile de informaţii în interiorul aceleiaşi organizaţii şi a organizaţiei cu exteriorul.

Scopul principal al sistemului informaţional este de a furniza fiecărui utilizator, în funcţie de responsabilităţile şi atribuţiile sale, toate informaţiile necesare.

Page 13: brosura administratie publica

Administraţie publică

13

Informaţia furnizată de sistemul informaţional trebuie să se caracterizeze prin:

• acurateţe şi realitate: informaţia furnizată trebuie să reflecte cât mai fidel realitatea, printr-o evaluare corectă;

• concizie: informaţia trebuie să ofere plusul de cunoaştere la obiect, succint, evitându-se elementele nerelevante;

• relevanţă: informaţia trebuie să ofere plusul de cunoaştere de care decidentul are nevoie pentru soluţionarea unei probleme.

• consistenţă: informaţia trebuie să fie densă, lipsită de elemente needificatoare pentru problema studiată;

• oportunitate: informaţia trebuie să parvină utilizatorului în timp util pentru a-i servi la fundamentarea deciziei sale;

• forma de prezentare adecvată: informaţia trebuie oferită utilizatorului într-o manieră relevantă, astfel încât acesta să o recepteze rapid şi corect;

• cost corespunzător în raport cu valoarea acesteia. Informaţia este o resursă esenţială în dezvoltarea unei societăţi, iar utilizarea

pe scară largă a tehnologiilor informaţiei şi comunicaţiilor (TIC) este vitală. Administraţiile publice sunt cei mai importanţi clienţi şi utilizatori ai

tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor, investind pentru creşterea performanţelor propriilor activităţi, dar mai ales pentru diversificarea şi îmbunătăţirea relaţiilor lor cu cetăţenii.

Toate ştiinţele operează cu informaţii, ca elemente ale cunoaşterii senzoriale şi raţionale.

În sens larg, informaţia este noţiunea prin care se desemnează fiecare din elementele noi conţinute în semnificaţia unui simbol, grup de simboluri, ştire, semnal, imagine, cu care se exprimă un eveniment, o stare, o situaţie, o acţiune . Rezultă că atributele informaţiei sunt:

• adăugarea de noi cunoştinţe la fondul deja existent;

• înlăturarea unei incertitudini sau îndoieli pentru cel ce o receptează;

• utilitatea pentru receptorul său. Se poate considera că, deşi informaţia este imaterială, ea comportă patru

proprietăţi fizice esenţiale :

• informaţia este apriori inepuizabilă – dacă produsele şi serviciile se consumă pe măsura utilizării lor, informaţia este nelimitată;

• informaţia este copiabilă – prin transfer bunurile se mută fizic, în timp ce informaţia poate exista concomitent în mai multe puncte;

• informaţia este indivizibilă – dacă celelalte resurse, la utilizare sunt individualizate( electricitate, apă etc.), informaţia reprezintă un tot unitar neputând fi divizată, separată etc.

• informaţia este cumulativă – dacă acumularea de bunuri poate avea loc numai atunci când acestea nu sunt consumate, informaţia fiind nelimitată şi multiplicabilă, ea se adaugă întotdeauna în baza de informaţii creată anterior.

Page 14: brosura administratie publica

Administraţie publică

14

Informaţia pentru a fi percepută trebuie exprimată într-o formă concretă care

se numeşte dată. Prin noţiunea de dată înţelegem suportul material al mesajului informaţiilor,

alcătuite din semne convenţionale de reprezentare a informaţiilor (literele alfabetului, semnele sistemului de numeraţie, culorile etc.).

Datele constituie suportul simbolic al informaţiilor, iar transformarea lor în informaţii devine posibilă numai printr-un proces de prelucrare cu diverse mijloace, în primul rând cu cele electronice parcurgând următorul flux:

- introducerea datelor (culegere, verificare, codificare, transmitere); - prelucrarea datelor (clasificare, sortare, calcule, rezumare/sintetizare); - extragerea rezultatelor prelucrării (regăsire, decodificare, difuzare). Sistemul informaţional strict referitor la administraţia publică poate fi definit

ca fiind ansamblul de date, informaţii conţinute în documente, circuite informaţionale, fluxuri informaţionale şi mijloace de tratare a informaţiilor implicate în procesul de fundamentare a deciziilor elaborate, care contribuie prin conţinutul lor, la satisfacerea necesităţilor generale ale populaţiei .

Într-o societate modernă problema centrală a teoriei economice este de a defini un sistem care transformă preferinţele individuale ale cetăţenilor, într-o alocare a mijloacelor deficitare, în aşa fel încât bunăstarea economică să se aproprie cât mai mult de cea optimă .

În administraţia publică informaţiile, calitatea acestora şi a prelucrărilor sunt deosebit de importante pentru procesul decizional.

Înlănţuirea tipurilor de informaţii caracteristice administraţiilor publice sunt prezentate în figura de mai jos:

Page 15: brosura administratie publica

Administraţie publică

15

Metodele de luarea deciziilor în sectorul public (excluzând sectorul public bazat pe schimbul de bunuri pentru bani) sunt: negocierea, referendumul, democraţia reprezentativă şi aplicaţiile aparatului administrativ.

Negocierea reprezintă soluţionarea unor conflicte de interese între persoane sau grupuri care au ca scop ajungerea la un rezultat acceptabil de către majoritate (ex. distribuirea veniturilor, asigurarea unor condiţii mai bune de muncă).

Referendumul constă în supunerea unui proiect de decizie la vot în care rezultatul votării devine obligatoriu pentru întreaga comunitate.

Democraţia reprezentativă constă în a lăsa reprezentanţii aleşi să conducă negocierile, deciziile fiind luate în Parlament şi de Guvern.

Aplicaţiile aparatului administrativ vizează transpunerea în practică a deciziilor luate de Parlament, Guvern, ministere şi în departamentele acestora.

Fazele luării deciziei sunt: ♦ proiectarea politicilor; ♦ aplicarea politicilor de către birocraţie/ funcţionari publici. Proiectarea politicilor este realizată de către economişti şi politicieni

apelând la modele ideale, însă în momentul aplicării deciziei, intervine rezistenţa sau constrângerea din partea unor factori, cum ar fi:

- timpul; - distanţa; - formalităţile sau regulile instituţionale; - complexitatea organizaţională; - interesele actorilor implicaţi în aplicarea deciziei. Pentru ca aplicarea deciziilor politice de către sistemul administraţiei

publice să se facă corect, rapid şi într-un spaţiu geografic mare, utilizarea sistemului informaţional este esenţială. 1.5 Creşterea calităţii administraţiei publice prin informatizarea instituţiilor Calitatea a devenit astăzi un concept de viaţă, un principiu general aplicabil, indiferent de domeniul de activitate sau de existenţa sectorului public sau privat.

În condiţiile globalizării, fenomen contemporan tot mai pregnant, managementul calităţii reprezintă o metodă de sprijinire a organizaţiilor sau instituţiilor în scopul obţinerii unor rezultate remarcabile în domeniile lor de activitate.

Globalizarea reprezintă destinul implacabil spre care se îndreaptă lumea, un proces ireversibil care ne afectează pe toţi în egală măsură şi în acelaşi mod.

Considerând că prin globalizare nu se pierde individualitatea, ci are loc o întrepătrundere a mai multor individualităţi, sectorul public nu trebuie să fie reticent

Page 16: brosura administratie publica

Administraţie publică

16

în a îmbrăţişa acele metode eficiente folosite de sectorul privat în asigurarea calităţii serviciilor oferite.

Dimensiunea complexă a actelor de conducere, care trebuie să armonizeze eficient elementele economice, sociale, administrative, ecologice şi politice, impun ca managerii să aibă constituite baze de date puternice care să ofere posibilitatea nu numai a furnizării informaţiilor, cât şi a agregării acestora în raport cu obiectivele urmărite a se realiza..

Domeniul administraţiei publice reclamă în aceste condiţii folosirea unor specialişti bine pregătiţi.

Caracterul accentuat normativ al acţiunilor întreprinse în cadrul administraţiei publice lasă uneori marje reduse de mişcare a conducătorilor, ceea ce presupune o interpretare foarte corectă a extensiei normative şi o iniţiativă deosebit de amplă şi fundamentată.

Impactul foarte mare al opţiunilor manageriale asupra populaţiei creează necesitatea fundamentării foarte atente a deciziilor şi manifestarea unui profesionalism ridicat.

Deciziile din administraţia publică au de regulă, consecinţe asupra unui mare grup de locuitori, rezultând ideea consultării punctelor de vedere ale populaţiei sau a reprezentanţilor acesteia.

Managementul în administraţia publică este puternic influenţat de presiunea solicitărilor permanente care vin din partea cetăţenilor, a partenerilor sociali.

Pentru a putea gestiona această presiune, managerii trebuie:

• să aibă o bază de date sau programe specifice administraţiei publice;

• să pună la dispoziţia cetăţenilor toate informaţiile (legi, hotărâri, date statistice, etc.) pentru clasificarea problemelor;

• să organizeze bine, profesionist, compartimentele de relaţii publice şi relaţii cu publicul;

• să construiască inteligent imaginea care să îi reprezinte;

• să organizeze periodic diferite analize. Colectivităţile urbane europene se găsesc în prezent într-un amplu proces

de competiţie, declanşat în ultimele decenii ale secolului trecut şi, în cadrul căruia trebuie să facă faţă unui dublu set de exigenţe.

În primul rând, în amplul proces de edificare a unei societăţi europene unite s-a declanşat o competiţie a ierarhiilor comunităţilor teritoriale: oraşe sau regiuni întregi caută să ocupe o poziţie privilegiată în spaţiul european, fiecare entitate căutând să-şi impună propria-i personalitate, prin definirea identităţii şi spiritul locului. Acest lucru se realizează prin valorificarea poziţiei geografice, peisagistică, cultural istorice, dar şi de cele economice şi sociale.

În al doilea rând, au crescut exigenţele cetăţenilor faţă de calitatea serviciilor şi prestaţiilor oferite de administraţiile publice locale, precum şi de prestaţiile aleşilor locali. Cetăţenii solicită să nu mai fie trataţi ca simpli consumatori, ci în calitate de clienţi în cadrul binomului cerere – ofertă, aplicat şi în sectorul serviciilor publice. Prin această poziţie se modifică însăşi semnificaţia

Page 17: brosura administratie publica

Administraţie publică

17

conceptului de serviciu public ( în cadrul căruia fiecare cetăţean are obligaţia de a cotiza sub formă de impozite şi taxe locale ), care se transformă în servicii pentru public, care se pot cumpăra ca orice marfă şi pe care aleşii locali au obligaţia să le ofere cetăţenilor.

Activitatea administraţiilor publice capătă astfel o dimensiune antreprenorială de tip „proiect”, prin care se administrează un sistem de interese, de delegări de responsabilităţi, cum ar fi externalizarea serviciilor publice, precum şi implementarea unor programe de dezvoltare a localităţilor.

Considerăm că este imperios necesar a se schimba concepţia tradiţională despre serviciu public, punându-se accent pe calitate şi diversificare.

Funcţionarii publici din administraţia publică locală, precum şi agenţii prestatori de servicii publice, trebuie să adopte noi reguli de conduită în relaţiile cu cetăţeanul, inspirate din principiile moderne de gestiune ale sectorului privat. Totodată trebuie să manifeste exigenţă şi faţă de cetăţenii care, în mod mai mult sau mai puţin voluntar, nu respectă condiţiile de regularitate bugetară în achitarea taxelor şi impozitelor fixate de edilii locali.

Gestionarea serviciilor publice este mai complexă faţă de funcţia de bunuri materiale, datorită specificului realizării lor, şi anume:

• serviciile publice sunt intangibile, au expresie imaterială;

• serviciile publice nu sunt stocabile (există simultaneitate între momentul producerii şi cel al consumului);

• serviciile publice au caracter interactiv, fiind necesară prezenţa activă a consumatorului în momentul producerii lor;

• serviciile publice au un coeficient de capitalizare scăzut (în acest sector dotarea tehnică este mai redusă, la fel ca productivitatea şi profitabilitatea).

Aceste particularităţi contribuie la întâmpinarea de dificultăţi în standardizarea serviciilor publice.

În prezent, se manifestă o tendinţă tot mai evidentă, de a „rentabiliza” tot mai multe servicii publice, pornindu-se de la ideea că cetăţeanul este un client care cumpără servicii.

În acest context apar două constrângeri: pe de o parte mijloacele şi resursele administraţiilor publice sunt insuficiente în raport cu nevoile cetăţenilor, iar pe de altă parte trebuie să se facă faţă unor exigenţe sporite privind calitatea serviciilor oferite.

Pentru înlăturarea acestor constrângeri considerăm că parteneriatul public – privat reprezintă soluţia viabilă şi durabilă în vederea asigurării unor servicii publice de calitate, care să răspundă cerinţelor cetăţenilor. Acest parteneriat a început cu externalizarea unor servicii publice ale instituţiilor publice, servicii administrative, însă destul de timid şi mai ales la nivelul unităţilor administrativ – teritoriale dezvoltate. În comunităţile locale mici şi mai puţin dezvoltate, serviciile publice sunt orientate cu precădere în satisfacerea unor nevoi de bază a comunităţilor locale.

Creşterea calităţii activităţilor desfăşurate de administraţiile publice locale se

Page 18: brosura administratie publica

Administraţie publică

18

poate realiza prin implementarea în cadrul acestora a unui sistem informaţional corespunzător.

Trecerea la Societatea Informaţională a fost unul din obiectivele strategice ale Guvernului României pentru perioada 2001 – 2004 şi una din condiţiile de pre-aderare la Uniunea Europeană.

Motorul societăţii informaţionale îl constituie infrastructura informaţională şi de comunicaţii, care înglobează, în sens larg:

• Infrastructura de comunicaţii;

• Calculatoare şi software-ul de bază;

• Resursele informaţionale de interes general (nomenclatoare, registre generale, bănci de date de interes public).

Susţinerea societăţii informaţionale este realizată de:

• Cadrul normativ şi instituţional necesar pentru construirea şi asigurarea accesului larg la infrastructura informaţională în condiţii de maximă performanţă, securitate, confidenţialitate şi la preţuri accesibile;

• schimbarea culturală orientată spre utilizarea serviciilor societăţii informaţionale, facilitatea de dezvoltare a capabilităţilor, prin educaţie şi comunicare.

Prin H.G. nr. 1007/2001 Guvernul României a adoptat Strategia privind Informatizarea Administraţiei Publice, creându-se astfel cadrul juridic, instituţional şi tehnic pentru abordarea unitară a acestei importante componente a procesului de reformă a administraţiei publice.

Informatizarea administraţiei publice vizează îmbunătăţirea calităţii actului administrativ şi modificarea profundă a raportului dintre administraţia publică şi cetăţean.

Modernizarea comunicării instituţionale prin introducerea tehnologiei informaţiei are ca rezultat creşterea eficienţei activităţii administraţiei publice, eliminarea birocraţiei şi creşterea calităţii serviciilor publice. Astfel, trecerea de la o administraţie dirijată, centralizată, la o administraţie descentralizată, aflată în slujba cetăţeanului, determină redefinirea relaţiei de tip ”Administraţie – către-cetăţean” şi ”Administraţie-către-Administraţie” utilizând mijloacele tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor”.

Factorii care influenţează ritmul de trecere la Societatea Informaţională în România sunt:

o Factori pozitivi: • Politica actuală, favorabilă dezvoltării societăţii informaţionale:

reorganizarea Ministerului Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei – H.G. nr. 744/ 2003, înfiinţarea departamentului pentru informatizarea structurilor guvernamentale prin O.G. nr. 64/2003, înfiinţarea Ministerului Administraţiei şi Internelor prin fuziunea Ministerului Administraţiei Publice şi a ministerului de Interne, conform O.G. nr. 64/2003, înfiinţarea Comisiei de Tehnologii Avansate, Comunicaţii şi tehnologia Informaţiei la nivelul Parlamentului româniei, înfiinţarea

Page 19: brosura administratie publica

Administraţie publică

19

Grupului pentru Promovarea Tehnologiei Informaţiei, prin H.G. nr. 271/2001.

• Existenţa unor strategii coerente de modernizare a administraţiei publice prin intermediul tehnologiei informaţiei: Strategia e-administraţie prin H.G. nr. 1007/2001, Strategia Naţională pentru promovarea noii economii şi implementarea Societăţii Informaţionale prin H.G. nr. 1440/2002.

• Resursele şi potenţialul uman de înaltă calificare existentă în România, recunoscute pe plan internaţional( cultură generală, creativitate, cunoaşterea limbilor străine).

• Existenţa, în majoritatea instituţiilor publice, a sistemelor informatice cu acces la Internet.

o Factori negativi: • Nivelul scăzut al accesului la magistralele de comunicaţii şi Internet,

datorită politicii de preţuri şi a nivelului încă scăzut al investiţiilor în infrastructura de acces.

• Mediul de afaceri insuficient de stimulativ pentru utilizarea noilor tehnologii informaţionale şi de comunicaţii şi pentru deschiderea către e-business şi e-commerce.

• Aplicarea necorespunzătoare a legislaţiei privind respectarea drepturile de autor în domeniul TI, cu urmări asupra nivelului încă ridicat al pirateriei software.

• Nivelul mediu al salariilor specialiştilor din administraţia publică relativ mic, comparativ cu cel din ţările dezvoltate şi cu cel din sectorul privat.

• numărul mic al aplicaţiilor informatice existente.

• Flux dezorganizat de primire şi procesare a informaţiilor în cadrul instituţiilor publice.

• păstrarea datelor în mod redundant, în cadrul mai multor instituţii publice.

• Inexistenţa unui sistem eficient de evaluare a activităţilor.

• Nivelul ridicat al birocraţiei. Una dintre tehnologiile cele mai folosite astăzi în administraţia din întreaga

lume este Internetul. Conform statisticilor, în prezent peste 50 de milioane de oameni utilizează internetul zilnic. Acesta permite accesul rapid şi la costuri scăzute la documentele oficiale şi la informaţiile guvernamentale.

Reţeaua Internet poate fi considerată ca un mediu informaţional şi de calcul, cu bogate resurse şi servicii, care permite oamenilor să se informeze, să schimbe idei, să conlucreze în diverse domenii de activitate. Arhitectura internet de tip client/ server permite organizaţiilor să utilizeze instrumente informatice în

Page 20: brosura administratie publica

Administraţie publică

20

două direcţii opuse, dar complementare: ca sistem informaţional intern şi ca instrument de comunicare externă. Orice organizaţie conectată la Internet are posibilitatea de a utiliza servicii, cât şi de a crea servicii, de a primi informaţii şi a deveni producători de informaţie.

Ulterior apariţiei Internetului, o nouă soluţie a venit în sprijinul instituţiilor administrative, Intranet-ul, care poate fi definit ca o implementare a tehnologiei internet în cadrul unei instituţii şi autorităţi sau ca un world wide web particular. Acesta permite utilizarea totală sau parţială a tehnologiilor şi a infrastructurii internet pentru transmiterea şi prelucrarea fluxurilor de informaţie interne ale unui grup de utilizatori.

Intranet-ul aduce noutăţi conceptuale, propunând un model tehnocratic de organizare a comunicaţiilor interumane, pe care le integrează într-o formă uşor accesibilă utilizatorilor.

Prin intranet resursele din cadrul unei reţele sunt concentrate spre partea care oferă serviciile şi informaţiile din bazele de date, hiperlegături indicate de creatorul documentelor. Astfel, intranet-ul este apreciat ca o cale rapidă, sigură şi uşor de apelat pentru comunicarea interdepartamentală.

Principalele avantaje ale introducerii intranet-ului în instituţiile publice sunt:

• suport pentru un număr mare de utilizatori;

• securitatea sistemului;

• prevenirea supraîncărcării informaţionale;

• asigurarea integrităţii informaţiei;

• accesul permanent la informaţiile necesare;

• scăderea redundanţei reţelei;

• utilizare uşoară de către nespecialişti, amatori şi începători;

• posibilitatea îmbunătăţirii permanente a programelor de tip client;

• reducerea costurilor sistemului informaţional;

• creşterea productivităţii şi competitivităţii;

• interoperabilitatea dintre aplicaţii prin utilizarea protocoalelor şi

• standardelor deschise;

• accesul restricţionat la aplicaţii: autentificarea utilizatorilor, certificate,

• protocoale de securitate; . creşterea interfaţa utilizatorilor unică pentru toate aplicaţiile;

• posibilitatea unei interogări dinamice cu sistemele existente de baze de date,

• cu depozitele de date, cu departamentele de stocare a datelor;

• varietatea formelor de lucru: text, grafică, sunete, video etc. În prezent Intranet-ul este foarte puţin folosit în sistemul administraţiei

publice locale, de cele mai multe ori pentru discuţii în grup sau cu Centrul de informare al Uniunii Europene de la Bucureşti. Autorităţile administraţiei publice

Page 21: brosura administratie publica

Administraţie publică

21

care sunt conectate la Internet deţin pagină Web unde sunt prezentate informaţii de interes general despre instituţie, dar şi specifice activităţii desfăşurate, diferite alte informaţii şi anunţuri.

Informatizarea instituţiilor administraţiei publice locale este un proces continuu, existând preocupări majore în acest sens.

Guvernul României, prin Ministerul Administraţiei şi Internelor a elaborat în anul 2001, Planul naţional de Acţiune ” e-administraţie”, care cuprinde următoarele coordonate:

- computerizarea activităţilor desfăşurate în instituţiile publice, prin care să se asigure creşterea eficienţei operaţionale în cadrul organismelor administraţiei locale şi centrale;

- computerizarea serviciilor publice pentru cetăţeni, agenţi economici de la nivelul administraţiilor locale şi centrale etc.

În articolul nr. 9 din Strategia Naţională de Informatizare se prevede utilizarea tehnologiei informaţiei în vederea susţinerii reformei în administraţia publică pentru:

- asigurarea informatizării omogene şi coordonarea instituţiilor din administraţia publică centrală şi locală, inclusiv în sistemul justiţiei;

- simplificarea procedurilor şi practicilor administrative; - înlăturarea arbitrariului şi corupţiei; - optimizarea comunicării şi a fluxului de informaţii între instituţiile de la

nivel local şi central; - asigurarea cooperării interdepartamentale; - generalizarea treptată a schimbului de informaţii bazat pe documente

electronice; - asigurarea accesului cetăţenilor la informaţia publică: centre de

informare, chioşcuri electronice plasate în locuri publice; - asigurarea compatibilităţii şi interoperabilităţii sistemelor informatice din

administraţia publică, la nivel naţional şi internaţional, prin accelerarea elaborării şi aplicării de metodologii, norme, standarde;

- coordonarea achiziţiilor publice de produse şi servicii TIC, conforme cu reglementările europene;

Experienţa multor state dezvoltate a arătat că, atât crearea, cât şi dezvoltarea unei societăţi informaţionale implică acţiuni complexe, de lungă durată, foarte bine integrate într-un proces amplu coordonat şi susţinut de către stat.

În acest context remarcăm atenţia acordată în general, tendinţei de informatizare a sistemului administrativ din ţare noastră şi care vizează trei coordonate majore:

• Informatizarea activităţilor din instituţiile publice, care să conducă la o creştere a eficienţei operaţionale în cadrul organismelor administraţiei centrale şi locale;

Page 22: brosura administratie publica

Administraţie publică

22

• Informatizarea serviciilor având ca beneficiari cetăţenii şi agenţii economici, fapt ce implică uneori integrarea serviciilor prestate de organizaţii de servicii din administraţia centrală şi locală;care prestează;

• Asigurarea accesului la informaţii, prin tehnologia informaţională pentru utilizatorii finali ai serviciilor administraţiei publice.

Până în prezent, computerizarea aplicată de organismele administraţiei publice centrale din ţara noastră a fost cu precădere una elementară şi, în general, a funcţionat sub o responsabilitate sectorială, la nivel de departament, agenţie, minister.

Fără îndoială că rolul determinant în succesul acestui proces de informatizare a instituţiilor publice revine reprezentanţilor managementului public, care trebuie să identifice modalităţile concrete de acţiune de la nivelul fiecărei instituţii. 1.6 Studiu de caz: Sistemul informaţional al Instituţiei Prefectului – judeţul

Suceava

1.6.1 Sistemul informaţional al managementului instituţiei prefectului Pentru a putea caracteriza structura Sistemului Informaţional al

managementui instituţiei prefectului evidenţiem câteva caracteristici privind fluxul informaţional din cadrul cabinetului prefectului.

În administraţia publică locală, procesul de adoptare a deciziilor constă în esenţă, în alegerea unei anumite căi de acţiune din mai multe posibile, în vederea atingerii unui obiectiv.

Impactul noilor tehnologii informaţionale s-a resimţit mai ales, în cel mai important domeniu al activităţii manageriale: adoptarea deciziilor.

Posibilitatea de acţiune, cât şi cea de interacţiune a funcţionarilor publici din instituţie a cunoscut mutaţii semnificative, în sensul asistării cu instrumente informatice a procesului de decizie.

Schematic, sistemul informaţional al managementului instituţiei publice se prezintă astfel:

Sistem Descriere Nivel Organizaţional

Implementarea deciziilor

Analiza determinarea serviciilor publice furnizate

Tactic

Elaborarea propunerilor de buget

Organizarea, coordonarea şi controlul lucrărilor privind elaborarea propunerilor de buget

Tactic

Gestiunea patrimoniului

Organizarea gestiunii materialelor şi mijloacelor fixe

Tactic

Relaţii presa, cu ONG, cetăţeni, agenţi

economici

Analiza serviciilor furnizate, a calităţii acestora, rezolvarea sesizărilor.

Tactic

Birotică Elaborarea lucrărilor de birotică Operaţional

Page 23: brosura administratie publica

Administraţie publică

23

Prezentăm mai jos, principalele entităţi ale sistemului informatic al conducerii prefecturii:

• Tab-pref – tablou de bord prefect/subprefect/secretar general/directori;

• Agenda - administrarea datelor personale ale conducătorilor serviciilor publice deconcentrate;

• Tehnoredactare computerizată – tehnoredactarea actelor emise de conducerea prefecturii;

• Utad – evidenţa unităţilor administrativ-teritoriale;

• Condun – agenda conducătorilor de instituţii ( primari, consilieri, directori etc.);

• Evserv – evidenţa serviciilor publice deconcentrate. Documente utilizate:

• ordine cu caracter normativ emise de prefect;

• documente privind organizarea şi desfăşurarea acţiunilor prilejuite de evenimente deosebite;

• documente privind rezultatele acţiunilor de control desfăşurate;

• documente privind pregătirea şi desfăşurarea unor întâlniri de lucru, vizite, simpozioane, etc.;

• recomandări, circulare, note transmise în teritoriu;

• situaţii statistice, ce se trimit autorităţilor centrale;

• documente privind susţinerea unor lucrări necesare activităţii prefectului, radiograme, etc.

Aceste documente emise şi/sau gestionate de Cabinetul prefectului au un grad de repetivitate aproape zilnic, urmând circuitul registratură→cabinet →registratură→cabinet→organizaţii centrale sau locale destinatare sau Cabinet→registratură→cabinet.

Privind instituţia prefectului ca organizaţia în care are loc producţia de servicii publice este normal să o considerăm drept locul în care se consumă resurse umane, materiale, financiare, de capital. În acest context se poate spune că în linii mari este urmată structura şi organizarea unui sistem informaţional al unei organizaţii economice. 1.6.2 Sistemul informaţional privind relaţiile cu publicul

Principalele entităţi din domeniul relaţii cu publicul

• Regpet – gestiune BD/ registratură;

• Asias – asistare activităţi secretariat, evidenţă şi urmărire a scrisorilor, petiţii şi reclamaţii;

Documente utilizate:

• registre de intrare – ieşire pentru corespondenţă şi pentru petiţii;

Page 24: brosura administratie publica

Administraţie publică

24

• registre pentru evidenţa audienţelor la prefect, subprefect şi secretar general;

• cereri şi contestaţii administrative, conform prevederilor Legii nr. 544 / 2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public;

• borderoul recomandărilor, etc. Pentru informarea corectă şi transparentă a cetăţenilor la nivelul instituţiei

prefectului, prin compartimentul de informare şi relaţii publice a fost constituit, începând cu anul 2004, un sistem de evidenţă şi soluţionare a semnalelor critice din mass-media.

Aceste semnale au fost luate în evidenţă, verificate, aplicându-se măsuri şi informându-se opinia publică care a sesizat aspectele critice.

Total Semnale critice semnalate

Măsuri aplicate Grad de soluţionare

2004 125 118 95%

Ca urmare a atitudinii pro active promovate consecvent, a creşterii transparenţei şi dezvoltării dialogului cu jurnaliştii şi societatea civilă, a crescut progresiv ponderea neutră şi pozitivă a reflectărilor instituţiei în mass-media.

Astfel, dacă în anul 2001, doar 91,1% dintre articole au fost pozitive sau neutre, în anul 2002 procentul a crescut la 95%, procent care s-a menţinut până la sfârşitul anului 2004 (a crescut în 2004 la 98%), ceea ce reflectă o obiectivitate a mass-media în legătură cu eforturile instituţiei prefectului pentru îndeplinirea atribuţiilor legale.

Creşterea exponenţială a rolului activităţii desfăşurate de compartimentul relaţii publice relevă cu claritate consolidarea cadrului comunicaţional al instituţiei prefectului – transparent, deschis şi oportun în beneficiul cetăţenilor şi al comunităţii pentru întărirea legislaţiei.

Ca urmare, şi în cadrul acestui compartiment se impune elaborarea unui sistem de gestiune pentru evidenţa audienţelor pe care le acordă conducerea instituţiei. Acest lucru este necesar pentru a se cunoaşte dispersia teritorială a semnalelor venite de la cetăţenii care reclamă anumite probleme, gradul de repetitivitate al acordării audienţelor pentru acelaşi cetăţean şi nu în ultimul rând rezolvarea problemelor ridicate.

Menţionăm că numai în anul 2004 s-au prezentat în audienţă 1846 cetăţeni. De asemenea numărul de petiţii înregistrate a fost de 3.200, din care 854 redirecţionate de autorităţile administraţiei publice centrale.

1.6.3 Internet, Word Wide Web, Intranet – în administraţia publică

Accesul la informaţiile publice conferă transparenţă procesului de

management şi în mod cert susţine dezvoltarea societăţii in ansamblul ei. Acesta este, de altfel, şi obiectivul care a determinat apariţia şi dezvoltarea

a două domenii: informatica administrativă şi cibernetica administrativă. În judeţul Suceava, din cele 113 unităţi administrativ-teritoriale, numai un

Page 25: brosura administratie publica

Administraţie publică

25

număr de 18 au acces la Internet (16%). Instituţia prefectului şi Consiliul judeţean au acces la Internet şi-l utilizează frecvent pentru realizarea sistemului informaţional cu instituţiile guvernamentale, ministerele, serviciile publice deconcentrate, primăriile etc.

Deoarece 40% din suprafaţa judeţului cuprinde terenuri în zona muntoasă, cu vegetaţie forestieră şi greu accesibile, multe primării care au resurse pentru susţinerea unei reţele de calculatoare, nu au găsit până în prezent soluţia tehnică optimă. Alte primării, cum sunt cele situate în zona de şes a judeţului, nu dispun de resursele financiare necesare, priorităţile lor fiind altele.

Pe de altă parte, serviciile publice deconcentrate ale ministerelor care îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul judeţului, sunt conectate la Internet în proporţie de 95%.

Considerăm că realizarea unor pagini web dinamice, interactive şi bogate în informaţii, nu este posibilă decât prin accesarea unor baze de date. Instituţia Prefectului trebuie să reanalizeze posibilităţile de utilizare eficientă a resurselor umane şi materiale de care dispune şi să adopte o strategie de utilizare intensivă a tuturor posibilităţilor oferite de mediul informaţional. 1.6.4 Sistemul informatic integrat în administraţia publică locală a judeţului

Suceava

Modernizarea comunicării instituţionale, prin introducerea tehnologiei informaţiei va avea ca rezultat creşterea eficienţei activităţii administraţiei publice, debirocratizarea şi creşterea calităţii serviciilor publice oferite cetăţenilor.

Aceasta se va putea realiza prin aplicarea în totalitate a Strategiei Guvernului privind informatizarea administraţiei publice la nivel central şi local şi a Planului de acţiune corespunzător aprobat prin HG nr. 1007/2001.

Prin HG nr. 1363/26.08.2003 s-a înfiinţat Centrul Informatic al Ministerului Administraţiei şi Internelor şi operaţionalizarea Sistemului e-administraţie. Acest centru, în realizarea obiectului său de activitate are ca atribuţii: crearea şi administrarea Sistemului Informatic Integrat pentru Prefecturi (SIIP), interconectarea cu Centrul de Management al Sistemului Informatic Integrat (SII), operaţionalizarea Sistemului Informatic e-administraţie, organizarea, coordonarea şi controlul aplicării actelor normative privind accesul la informaţiile şi serviciile publice electronice de către aparatul propriu, aparatul de specialitate din prefecturi şi autorităţile publice locale etc.

Considerăm că prin înfiinţarea acestei structuri de specialitate a Ministerului Administraţiei şi Internelor se va asigura coerenţa acţiunilor de reformă în administraţia publică, cu cele din domeniul tehnologiei informaţiilor şi comunicaţiilor, simplificându-se şi chiar urgentându-se unele proceduri administrative.

Sistemul informaţional integrat va permite implicarea corectă şi nemijlocită a cetăţenilor în realizarea Programului de Guvernare, prin intermediul iniţiativelor legislative din domeniul administraţiei publice şi reducerea timpului de transfer al informaţiilor referitoare la reacţia cetăţenilor, către cel care are iniţiativa legislativă.

Page 26: brosura administratie publica

Administraţie publică

26

Suntem de părere că realizarea unui sistem informatic integrat înlătură barierele dintre informaţii şi îmbunătăţeşte fluxul informaţional existent în administraţia publică.

A informatiza administraţia publică locală a judeţului Suceava este echivalent cu a pune în funcţiune un mecanism care să antreneze funcţionarea infrastructurii hardware şi de comunicaţii, cât şi a componentelor software (baze de date şi aplicaţii), create pentru a lucra integrat şi distribuit în acelaşi timp, în scopul realizării democratizării accesului la informaţie.

Sistemul informatic integrat în administraţia locală a judeţului Suceava va avea ca scop interconectarea celor 113 unităţi administrativ-teritoriale cu Prefectura judeţului Suceava, astfel încât spaţiul electronic de comunicare creat să permită schimbul de date între primării, Consiliul judeţean şi instituţia prefectului.

Crearea Sistemului Informatic Integrat presupune şi crearea Sistemului Informatic propriu al Prefecturii judeţului Suceava, Consiliului judeţean Suceava şi primăriilor din judeţ, sisteme care vor interacţiona între ele, dar şi cu alte instituţii de interes judeţean cu care acestea colaborează.

Ansamblul rezultat este, de fapt, un cumul de date a căror prelucrare şi circulaţie electronică duce la realizarea unui schimb de informaţii între compartimentele funcţionale din primării, Consiliul judeţean şi Prefectura judeţului Suceava şi dintre acestea şi alte entităţi cu care acestea colaborează.

Sistemul informatic integrat al administraţiei locale a judeţului Suceava se va putea realiza prin:

• constituirea de sisteme informatice proprii pentru prefectură, consiliul judeţean, primării şi instituţii publice de interes judeţean, deci sisteme funcţionale independente;

• dezvoltarea de aplicaţii pentru punctele de injecţie informaţională în sistemul informatic al Prefecturii judeţului Suceava, deci aplicaţii care pun în relaţii toate instituţiile administraţiei publice.

În acest fel, Sistemul informatic specific Prefecturii judeţului Suceava, prin baza de date completă pe care o va avea va deveni nucleul de coerenţă informaţională la nivelul judeţului.

Cele patru nivele create astfel vor avea roluri importante diferite. Nivelul 1, respectiv cel al Sistemul informatic specific Prefecturii judeţului

Suceava va concentra în baza de date informaţii care vor servi nivelului direcţiilor şi compartimentelor din prefectură, cât şi nivelului decizional al conducerii.

Pentru utilizatorii a căror activitate depinde de accesarea în timp real a informaţiilor geografice, sistemul informaţional va oferi soluţia ca baza de date să păstreze şi informaţii geografice, ceea ce va avea ca efect construirea unui GIS (Geographic Information System).

Administraţia publică gestionează un spaţiu geografic bine definit şi coordonează activităţile ce se desfăşoară în acest spaţiu, motiv pentru care este necesară poziţionarea geografică a informaţiilor deţinute. De aceea va fi nevoie de integrarea datelor geospaţiale în fluxul informaţional zilnic, deci în baza de date prin realizarea hărţilor electronice, care vor deţine seturi de atribute utile pentru ca informaţia să fie cât mai bine şi complet documentată.

Page 27: brosura administratie publica

Administraţie publică

27

Ca urmare, în bază se va crea informaţie de tip hartă electronică, utilizată pentru diverse prelucrări cum ar fi:

• analiza informaţiilor conţinute în harta judeţului ;

• selectarea automată pe hartă a zonelor sau obiectivelor care întrunesc criteriile indicate de utilizator;

• asistarea şi urmărirea planurilor de urbanism;

• furnizarea de informaţii complete despre o suprafaţă de teren;

• gestiunea bugetelor;

• gestiunea reţelelor de utilităţi publice şi de transport;

• hotărârile consiliilor locale şi dispoziţiile primarilor şi ai consiliului judeţean;

• stabilirea traseelor vehiculelor şi echipamentelor de intervenţie în situaţii de urgenţă. Baza de date va fi unică, unicitatea generând posibilitatea ca datele să fie

lăsate libere de orice redundanţă, accesul la informaţie să fie controlat pe nivele de răspundere, administrarea să se facă într-un singur loc, toate aceste aspecte generând o gestiune corectă şi eficientă a informaţiilor.

Baza de date va fi şi depozitarul informaţiilor care circulă în sistem din exterior către Prefectura judeţului Suceava şi de la aceasta spre exterior.

Depozitând informaţii pe diverse segmente de activitate, baza de date va asigura un complex de informaţii cu caracter operativ, de sinteză, de prognoză, statistic, de arhivare.

Considerăm că prin realizarea acestui sistem va fi concentrat elementul fundamental – informaţia – iar în tratarea aplicaţiilor vor fi respectate anumite concepte: flux electronic de date; management de documente; arhivare electronică; interfaţă informaţională cu verigile administraţiei locale; generare de informaţii agregate; generare şi accesare de informaţii cu caracter public.

Nivelul 2, respectiv cel al Sistemului informatic specific Consiliului judeţean va concentra în baza de date informaţii care vor servi nivelului serviciilor şi direcţiilor din Consiliu, cât şi nivelului decizional al Consiliului.

Baza de date va fi utilizată pentru diverse prelucrări specifice, va depozita informaţii care circulă în sistem din exterior către Consiliul judeţean şi de la acesta către exterior realizând un schimb informaţional des ca periodicitate şi divers ca problematică.

Nivelul 3, reprezentat de Sistemului informatic specific primăriilor, se va dezvolta într-un mediu eterogen din punct de vedere al condiţiilor tehnice, economice, sociale, deoarece se va crea pentru primării de municipiu, oraş, comună. Acest tip de sistem diferă de celelalte prin amploare şi complexitate.

Aplicaţiile ce se vor realiza vor avea ca suport de date o bază unică de date a primăriei, la care toţi utilizatorii se vor adresa pentru citire-scriere, în funcţie de rolul şi drepturile pe care le au în sistem.

Aplicaţiile de interfaţă cu Sistemul informatic al Prefecturii judeţului Suceava vor face posibil transferul constant, ritmic şi controlat către acesta a datelor de la

Page 28: brosura administratie publica

Administraţie publică

28

primării. În acelaşi timp vor sosi de la Prefectură informaţii sau date, tot prin intermediul aplicaţiilor amintite.

Acest feed-back informaţional va optimiza circulaţia datelor şi a documentelor între instituţiile administraţiei locale.

Nivelul 4 este reprezentat de aplicaţiile informatice specifice punctelor de injecţie informaţională ale serviciilor publice deconcentrate şi ale unor alte instituţii de interes judeţean. Acest nivel este reprezentat de traficul de informaţie dinspre instituţii către prefectură şi invers.

Pentru ca această construcţie a sistemelor informatice să poată deveni viabilă este necesară definirea unei arhitecturi de integrare a sistemelor informatice.

Arhitectura propusă pentru realizarea Sistemului Informatic Integrat în administraţia publică este arhitectura WEB, fundamentată pe utilizarea tehnologiilor de comunicare prin internet, având drept componente baze de date relaţionale, unice.

Rolul administraţiei publice locale devine fundamental şi se diversifică pe măsură ce continuă să crească problemele economice, sociale, de mediu, etc. pe care le întâmpină şi pe care trebuie să le soluţioneze. De aceea, la nivelul administraţiei publice locale apare nevoia găsirii unor noi strategii pentru a soluţiona problemele cu care se confruntă aceasta.

La nivelul administraţiei publice locale există o nevoie de instruire continuă a funcţionarilor publici şi a consilierilor locali şi judeţeni pentru dobândirea de noi cunoştinţe care să conducă la creşterea eficienţei şi eficacităţii activităţilor care se desfăşoară în sectorul public.

De aceea, considerăm că pentru administraţia publică sunt necesare programe de pregătire structurate şi adaptate profilului şi necesităţilor specifice acestui domeniu de activitate.

Trainingul oficialilor aleşi şi funcţionarilor publici este una din cheile reuşitei reformei în administraţia publică şi trebuie să constituie o prioritate. Reforma în administraţia publică nu poate fi realizată cu succes fără a se baza pe funcţionari publici şi oficiali aleşi competenţi şi performanţi care au participat la programe de training.

Pentru constituirea sistemului informatic propus pentru Instituţia Prefectului – judeţul Suceava, s-a ţinut seama de organigrama acestei instituţii, de schema legăturilor externe, de schema relaţiilor de comunicare, precum şi de domeniile şi activităţile informatizabile.

Page 29: brosura administratie publica

29

Page 30: brosura administratie publica

30

Acces supraveghere bază de date

Secretariat

Secretar general

SUBPREFECT

PREFECT E:1 N:1

E:1 N:1

E:1 N:1

E:3 N:3

- Integrare Europeană- Programe – Strategii- Coordonare Servicii Publice Deconcentrate

Direcţia/Serviciul

E:11 N:14

Cabinet prefect

Compartiment relaţii publice

Corpul de control alprefectului

Compartiment audit

E:1 N:1

E:1 N:1

E:1 N:1

E:0 N:1

- Financiar - Contabilitate - Administrativ - Resurse umane - Eliberare paşapoarte

Serviciul/Biroul

E:10 N:20

- Controlul legalităţii actelor şi contencios administrativ - Arhivă, registratură - Legile proprietăţii

Direcţia/Serviciul

E:5 N:6

Compartimentul informatic

Calculator

admin. Reţea – Server, bază de date

(securizată pe computere

individuale)

E:1 N:2

E – calculatoare existente N – necesar de calculatoare estimat Acces pe bază de parolă individuală

Schema de principiu a Sistemului Informatic Propriu propus pentru Prefectura judeţului Suceava

Page 31: brosura administratie publica

31

Baza de date pentru Primărie

Aplicaţii pentru domeniul Urbanism

şi Cadastru

Aplicaţii pentru Administrarea

domeniului public şi privat

Aplicaţii pentru domeniul Tehnic

Aplicaţii pentru domeniul

Administraţie publică, juridic,

relaţii cu publicul

Aplicaţii pentru domeniul

Protecţie socială

Aplicaţii pentru domeniul taxe şi

impozite

Aplicaţii pentru domeniul economic

Aplicaţii pentru Starea civilă şi

evidenţa populaţiei

Page 32: brosura administratie publica

32

Sistem informatic al Ministerului Administraţiei şi Internelor

SISTEM INFORMATIC INTEGRAT ÎN ADMINISTRAŢIA PUBLICĂ A JUDEŢULUI SUCEAVA

Nivel 0 --------------------------------------------------------------------------------------

Nivel 1 --------------------------------------------------------------------------------------

Nivel 2 --------------------------------------------------------------------------------------

Nivel 3 --------------------------------------------------------------------------------------

Aplicaţii informatice pentru interfaţa cu sistemul informatic al MAP

Sistem informatic al Consiliului Judeţean

Suceava

Sistem informatic al Instituţiei Prefectului – judeţul

Aplicaţii informatice pentru punctele de injecţie în

sistem specifice primăriilor

Sistem informatic al primăriilor de

municipii

Sistem informatic al primăriilor de

oraş

Sistem informatic al primăriilor de

comună

Page 33: brosura administratie publica

Administraţie publică

33

2. POLITICI PUBLICE

2.1. CONCEPTUL DE POLITICI PUBLICE

Politici publice – acţiuni întreprinse de autorităţi locale sau centrale cu scopul de a rezolva probleme intrate pe agenda politică.

Putem vorbi de o politică publică atunci când autorităţile locale sau centrale încearcă să modifice mediul economic, social sau cultural proiectând în acest scop un program coordonat de acţiuni.

Caracteristicile unei politici publice:

• Conţine un set de măsuri concrete;

• Include decizii cu privire la resursele alocate, decizie ce se bazează în mare parte pe coerciţie;

• Descrie un cadru general de acţiune şi de aceea este diferită de o măsură izolată;

• De obicei implică mai multe categorii de stakeholderi;

• Are scopuri şi obiective care sunt formulate în funcţie de anumite norme şi valori.

Principalele avantaje ale gândirii tip politică publică spre deosebire de cea normativă/legală sunt următoarele:

1) Creşterea predictibilităţii impactului pe care îl au programele de politici publice;

2) Îmbunătăţirea calităţii politicilor guvernamentale printr-o mai bună coordonare între instituţii şi printr-o mai mare implicare a acestora în viaţa socială;

3) Creşterea eficienţei în cazul procesului politicilor publice atât cu privire la rezultatele concrete dar şi cu privire la posibilitatea identificării din timp a unor disfuncţionalităţi care ar putea afecta aceste rezultate;

4) Creşterea implicării cetăţenilor şi a organizaţiilor societăţii civile în procesul de luare a deciziilor.

Procesul politicilor publice include următoarele etape:

1. Stabilirea agendei • În această etapă diferite probleme ajung în atenţia factorilor de decizie.

Actorii politici decid problemele care vor intra pe agenda politică.

Page 34: brosura administratie publica

Administraţie publică

34

2. Definirea problemei • După ce problema este identificată şi face obiectul atenţiei factorilor de

decizie sunt identificate scopuri şi obiective menite să conducă la rezolvarea acesteia.

3. Identificare alternativelor şi alegerea soluţiei • În această etapă sunt identificate mai multe posibile soluţii. Acestea sunt

evaluate în funcţie de anumite criterii şi, eventual, pe baza unor analize, urmând să fie aleasă soluţia cea mai potrivită pentru problema de politici publice.

4. Implementarea politicii • Implementarea presupune dezvoltarea unui plan de acţiuni şi punerea

acestuia în aplicare. 5. Monitorizarea şi evaluarea politicilor publice

• Rolul acestor activităţi este acela de a determina eficienţa şi eficacitatea unei politici precum şi acela de a o ajusta în funcţie de evoluţia implementării şi rezultatele intermediare.

Figura 1. Ciclul politicilor publice

Acest circuit reprezintă un model teoretic. Nu toate politicile parcurg in realitate toate etapele descrise mai sus. De asemenea, trebuie ţinut cont de faptul că există un flux permanent de probleme. De multe ori se întâmpla ca în decursul etapei de implementare să fie identificate noi probleme care vor fi ulterior supuse întregului circuit. Sau se întâmplă ca după etapa evaluării o parte dintre etape să fie reluate folosindu-se alte metode de atingere a rezultatelor prevăzute iniţial. Cu toate acestea, parcurgerea tuturor etapelor prevăzute se poate dovedi de folos

Stabilirea agendei

Identificarea alternativelor

şi alegerea soluţiei

Monitorizarea şi evaluarea

Implementarea

politicilor publice

Definirea problemei

Page 35: brosura administratie publica

Administraţie publică

35

mai ales în cazul politicilor de amploare, a problemelor complexe care presupun analize mai amănunţite.

Stabilirea agendei se referă la modul în care problemele devin o prioritate pentru autorităţi.

Cine stabileşte agenda?

Perspectiva pluralistă – presupune că procesul de luare a deciziilor de către guverne este împărţit în mai multe arene distincte şi cei care au putere într-una din aceste arene nu au, in mod necesar, această putere şi în cadrul celorlalte. Această perspectivă presupune că procesul de luare a deciziilor este cumva similar cu piaţa şi regulile ei, existând un număr de interese aflate în competiţie pentru putere şi influenţă chiar şi în cadrul unei singure arene. Acest tip de abordare se întâlneşte în special în Statele Unite ale Americii.

Perspectiva elitistă – presupune existenţa unei “elite” care domină procesul de luare a deciziilor în domeniul politicilor publice. Cu alte cuvinte, aceleaşi interese existente în societate câştigă în mod constant. Potrivit acestei perspective agenda nu reprezintă o competiţie între grupuri cu o putere relativ egală ci mai degrabă folosirea sistematică a puterii elitelor pentru a decide care probleme vor fi luate în considerare de către sistemul politic.

Perspectiva tehnocrată – presupune că sursa problemelor care intră pe agenda politică nu o reprezintă mediul grupurilor de interese ci autoritatea publică în sine. Conform acestei perspective rolul principal revine elitelor specializate din cadrul instituţiilor guvernamentale. Competiţia se desfăşoară, prin urmare, în interiorul guvernului, între diferite agenţii guvernamentale iar obiectul său îl reprezintă promovarea unor pachete de legi sau bugetul şi de aceea politicile ajung să se situeze destul de departe de problemele reale ale societăţii.

În prezent principalele surse ale agendei politice din România sunt:

• Uniunea Europeană (toate politicile legate de acquis-ul comunitar)

• Societate (ex: răpirea în Irak a celor 3 jurnalişti a determinat Ministerul Apărării să dezvolte programe de training pentru ziariştii care vor să meargă în zonele de conflict)

• Guvernul însuşi (Ministerul Sănătăţii de exemplu încearcă să rezolve problema ineficienţei şi a resurselor financiare insuficiente dezvoltând o politică de privatizare a spitalelor ca alternativă pentru sistemul existent)

Page 36: brosura administratie publica

Administraţie publică

36

2.2. DEFINIREA PROBLEMEI

2.2.1 Identificarea problemei

Definirea problemei reprezintă cea mai importantă etapă din cadrul ciclului politicilor publice deoarece dacă problema nu este bine definită sunt puţine şanse ca ea sa fie bine rezolvată. Tipul de politică ce va fi concepută depinde mult de natura problemei, daca ea e internă sau externă, dacă e vorba de o situaţie nouă sau de consecinţa unei alte politici, dacă problema este de amploare sau mai limitată, etc.

O problemă de politici publice poate fi definită ca o situaţie sau o circumstanţă care determină o stare de insatisfacţie şi care solicită în mod necesar intervenţia guvernamentală. Ex: poluarea, aglomeraţia din închisori, traficul, morbiditatea, etc.

Nu orice problema devine obiectul unei politici publice. Acest lucru se întâmplă în următoarele condiţii:

• O situaţie devine o problemă când este privită ca atare, când este formulată şi prezentată astfel autorităţilor. Acest lucru se întâmplă frecvent în cazul propunerilor prezentate parlamentarilor

• O situaţie devine o problemă şi atunci când se identifică cu un anumit domeniu al acţiunii guvernamentale, iar acest lucru face ca o soluţie să fie mai uşor de identificat decât în alte cazuri.

Aron Wildavsky1 afirmă că autorităţile au tendinţa ca mai degrabă să ignore o problemă dacă aceasta nu vine şi cu o soluţie. Dezastrele naturale nu pot fi considerate probleme datorită impredictibilităţii lor dar pagubele provocate de acestea pot fi asimilate problemelor de politici publice şi trebuie să fie abordate cu ajutorul unor programe de politici publice.

Problemele nu sunt întotdeauna identificate de către grupurile direct afectate sau implicate. În perioada anilor 60 în SUA sărăcia a făcut obiectul unui program de politici publice şi administraţia Johnson a început un “război” ca reacţie la presiunile exercitate de presă şi alţi oficiali şi nu ca rezultat al plângerilor înaintate de oamenii săraci.

În acelaşi timp, nu toate problemele sunt foarte bine structurate. Ele reprezintă de cele mai multe ori insatisfacţii, griji, frustrări. Este de aceea foarte important ca problema să fie verificată şi definirea ei să aibă la bază date statistice şi alte tipuri de analize astfel încât componentele sale să poată fi identificate separat şi problema mai uşor rezolvată astfel. Este de asemenea important să se stabilească fapte şi consecinţe în cazul acţiunilor ce vor fi întreprinse pentru rezolvarea problemelor respective.

Principalele întrebări care necesită răspuns astfel încât problema să fie cât mai bine definită sunt:

• Problema este reală? • Ce a generat existenţa acestei probleme?

1 Wildavski, Aaron, Budgeting – A comparative Theory of the Budgetary Process, Boston, 1975

Page 37: brosura administratie publica

Administraţie publică

37

• Care sunt dimensiunile şi diferitele aspecte ale problemei? • Care sunt consecinţele în cazul în care problema nu este abordată în nici

un fel? • Cine este afectat de problemă? Care sunt interesele fiecărei părţi

implicate?

2.2.2 Stabilirea scopului şi obiectivelor politicii

După ce există suficiente informaţii despre problema de politici publice următorul pas este de a stabili scopul şi obiectivele politicii menite să o rezolve. Ce anume se consideră că trebuie schimbat în situaţia actuală astfel încât lucrurile să se îmbunătăţească considerabil, eventual problema să fie rezolvată?

Scopul politicii reprezintă o descriere generală şi abstractă cu privire la calităţile dorite în condiţia umană şi în mediul social.

Exemple de scopuri: • Scopul unui program pentru copii abuzaţi este acela de a opri abuzurile

împotriva copiilor prea tineri pentru a se putea apăra

• Scopul unei părţi a Programului de Securitate Socială (Old Age and Survivors Insurance (OASI) este acela de a asigura condiţiile necesare pentru ca cetăţenii să aibă venituri suficiente atunci când nu mai pot munci.

Obiectivele unei politici reprezintă modalităţi specifice şi operaţionale de a atinge scopul propus.

Exemple de obiective: • Creşterea pedepsei pentru persoanele găsite vinovate de abuz împotriva

copiilor

• Construirea a încă 5 adăposturi pentru femeile victime ale violenţei domestice până în 2006

• Creşterea exportului de grâu cu 10% până în 2007

Diferenţa dintre scopuri şi obiective

• Este foarte important să înţelegem că atunci când descriem scopul unei politici descriem locul unde vrem să ajungem în timp ce atunci când descriem obiectivele descriem modalităţile prin care ajungem în locul respectiv.

• Scopurile sunt generale şi abstracte în timp ce obiectivele sunt specifice şi concrete

• Scopurile şi obiectivele au meniri diferite: Obiectivele sunt esenţiale pentru că:

- Stabilesc rezultatul operaţional către care se îndreaptă politica respectivă. Presupune luarea unor decizii despre detalii, probleme zilnice cum ar fi stabilirea unor cheltuieli, angajări, etc.

Page 38: brosura administratie publica

Administraţie publică

38

- Programele nu pot fi evaluate din punctul de vedere al eficacităţii daca nu există realizări parţiale concrete şi măsurabile.

Un rol important al rolului programelor este acela de a stabili o legătură între acţiunile concrete descrise mai sus şi sursele de documentare constând în legislaţie, decizii de natură juridică, etc.

În funcţie de dimensiunea unei politici pentru fiecare obiectiv pot fi descrise sub-obiective.

2.3 ANALIZA STAKEHOLDERILOR

Stakeholder – un individ sau un grup care poate influenţa o anumită politică sau care este afectat de aceasta.

De ce avem nevoie de o analiză a stakeholderilor? • Este bine să cunoaştem toţi actorii implicaţi şi să încercăm să stabilim

posibilul impact şi în funcţie de aceştia

• Este bine să ştim cine ne poate ajuta şi cine ar putea afecta implementarea unei politici

• Diferiţi stakeholderi ne pot ajuta să identificăm soluţii pentru o problemă şi, de asemenea, trebuie să fie consultaţi cu privire la soluţiile ce vor fi adoptate.

Criterii pentru stabilirea impactului/relevanţei unui stakeholder: 1. Dacă un actor sau un grup se află în poziţia de a dăuna sau slăbi puterea

factorilor de decizie în implementarea unei politici. Ex: producătorii industriali, în special în statele aflate în curs de dezvoltare se opun în mod frecvent reformelor care favorizează o economie îndreptată mai mult spre export. Dacă stakeholderii au putere economică au, în general, posibilitatea de a influenţa politicile adoptate.

2. Dacă prezenţa stakeholderilor înseamnă un beneficiu net sau are posibilitatea de a întări implementarea unei politici. Ex: dacă un grup pune la dispoziţie resurse care facilitează intrarea pe o nouă piaţă, atunci ar trebui luat în considerare.

3. Dacă un grup are puterea de a influenţa direcţia sau activităţile organizaţiei care trebuie să implementeze politica respectivă. Consumatorii sunt stakeholderi importanţi pentru toate politicile care au legătură cu furnizarea de servicii.

Analiza stakeholderilor se axează pe două elemente importante:

• Interesul pe care îl manifestă în anumite politici publice

• Cantitatea şi tipul de resurse pe care le pot mobiliza astfel încât să influenţeze rezultatele unei anumite politici.

Analiza stakeholderilor este utilă atât în etapa de formulare a politicilor cât şi în cea de implementare. În decursul etapei de formulare analiza permite conceperea politicilor astfel încât adoptarea şi implementarea să se petreacă în

Page 39: brosura administratie publica

Administraţie publică

39

condiţii cât mai bune şi fără contestări ulterioare. În decursul etapei de implementare analiza facilitează implicarea fiecărui grup în funcţie de contribuţiile pe care le pot aduce punerii în aplicare a politicii.

Matricea stakeholderilor (Lindenberg şi Crosby, 1981)

Matricea prevede mijloace de estimare a importanţei şi impactului potenţial al diferitelor grupuri de interese într-o anumită problemă de politici publice. Principalii factori care sunt luaţi în considerare sunt:

• Grupurile de interese

• Tipul şi nivelul resurselor pe care le posedă

• Capacitatea de a mobiliza aceste resurse

• Poziţia grupului în legătură cu politica discutată

Grup Interesul grupului în

politica respectivă

Resurse disponibile

Capacitatea de a mobiliza

resursele

Poziţia grupului asupra

problemei respective

Denumirea grupului

Estimarea gradului de interes pe car e îl are gupul (poate fi de la foarte ridicat la foarte scăzut) De asemenea tot aici se poate menţiona care sunt interesele respective

O sumă a resurselor deţinute de grupurile de interese. (Ex: informaţii de natură financiară, status, legitimitate, coerciţie)

Estimarea modului în care grupul poate mobiliza resursele. (Poate fi evaluat de la foarte ridicat la foarte scăzut sau se pot utiliza indicatori cantitativi +5, -5, etc.)

Estimarea poziţiei grupului asupra problemei (Poate fi pro sau contra, pozitivă sau negativă sau se pot utiliza indicatori cantitativi +5, -5, etc.)

Tipuri de resurse pe care stakeholderii le pot deţine:

• Financiare şi materiale De exemplu este util de ştiut dacă grupurile au resurse financiare pentru a mobiliza o campanie de lobby sau advocacy în favoarea sau împotriva unei anumite politici sau dacă un anumit grup are influenţă majoră asupra unei sector important al economiei.

• Acces la sau control asupra unor informaţii importante Poate grupul să pună la dispoziţie cunoştinţe sau informaţii relevante? Deţine informaţii cruciale pentru conceperea unei politici sau pentru implementare acesteia? Expertiza este în acelaşi timp la fel de importantă.

Page 40: brosura administratie publica

Administraţie publică

40

• Status sau poziţie socială Prestigiul sau statutul unui anumit stakeholder poate fi o garanţie că politica va primi sprijinul necesar astfel încât să îşi poată atinge obiectivele. Medicii au un cuvânt important de spus când e vorba de politici în domeniul sănătăţii pentru că se bucură de respect în societate. Pe de altă parte, oamenii săraci sau cei dezavantajaţi din anumite puncte de vedere întâmpină deseori dificultăţi în a manifesta o poziţie fermă într-un sens sau altul.

• Coerciţia Sindicatele se manifestă în mod tipic prin încetarea activităţii dacă revendicările nu le sunt satisfăcute. Angajaţii serviciului public de transport nu mai circulă atunci când protestează împotriva creşterii preţului la benzină sau când solicită creşteri salariale.

2.4 IDENTIFICARE ALTERNATIVELOR ŞI ALEGEREA SOLUŢIEI

Alternativa de politici publice – o modalitate posibilă de rezolvare a problemei de politici publice.

Trebuie menţionat în primul rând faptul că este aproape imposibil de găsit o soluţie care să satisfacă toate grupurile care au un interes în rezolvarea problemei într-un mod sau altul. O opţiune de politici publice care este considerată pozitivă de către un anumit grup poate genera insatisfacţii pentru altul. În acelaşi timp, o politică ce presupune costuri financiare rezonabile poate determina costuri foarte mari pentru mediul înconjurător. De aceea, scopul este de a găsi cea mai bună soluţie şi nu pe cea perfectă.

Întotdeauna status-quo (menţinerea situaţiei actuale) poate fi o soluţie. Efectele unei asemenea opţiuni sunt limitate dar ea este de preferat atunci când instituţia nu este pregătită (financiar, logistic, etc) pentru implementarea unei alte opţiuni sau o altă opţiune satisfăcătoare nu este identificată. De asemenea, uneori, o combinaţie între două sau mai multe soluţii poate reprezenta cheia rezolvării problemei de politici publice.

Cum pot fi generate alternativele?

• În interiorul organizaţiei: brainstorming, discuţii, tehnica Delphy

• Consultări cu persoane, grupuri interesate. Acest lucru nu numai că va creşte transparenţa instituţiei respective dar reprezintă o sursă foarte bună de informaţii

• Studierea modului în care alţii au rezolvat probleme similare

Cum alegem între diferite opţiuni? – Fiecare alternativă este evaluată în funcţie de anumite criterii relevante pentru politica în cauză, evaluarea urmând să stea la baza alegerii celei mai bune opţiuni.

Page 41: brosura administratie publica

Administraţie publică

41

Conceperea criteriilor este foarte importantă, utilă pentru a compara, măsura şi selecta între diverse opţiuni. Cele mai utilizate criterii sunt:

• Eficienţa – raportul între costuri şi rezultate

• Eficacitatea – în ce măsură obiectivele stabilite iniţial au fost atinse în urma implementării unei anumite politici

• Fezabilitate politică şi administrativă – cât de simplu este de obţinut acordul actorilor politici pentru o anumită opţiune şi cât de uşor este de implementat ulterior.

Alte criterii pot fi utilizate în funcţie de tipul de problemă aflat în discuţie. Iată câteva exemple:

• Stabilitate – în ce măsură obiectivele politicii vor fi sustenabile indiferent de posibile disfuncţionalităţi de pe parcursul implementării

• Certitudine – care este posibilitatea ca politica să funcţioneze în orice condiţii

• Flexibilitate – dacă opţiunea poate servi mai multe obiective sau dacă poate fi ajustată pe parcurs

• Comunicabilitate – dacă opţiunea este uşor de înţeles de către ceilalţi

• Reversibilitate – cât de simplă va fi reîntoarcerea la situaţia anterioară în cazul în care implementarea opţiunii eşuează, etc.

Când este vorba de politici de amploare sau de politici care au un impact major asupra anumitor grupuri de beneficiari sau care, dimpotrivă, ar putea dăuna foarte mult, se recomandă folosirea unor analize mai complexe precum:

• Analiza cost-beneficiu

• Analiza de risc (mai ales în cazul politicilor de sănătate)

• Studii de caz (implementarea unor opţiuni pilot), etc.

Este important ca criteriile folosite să fie nu numai denumite dar şi definite. De exemplu, echitatea poate fi înţeleasă în mai multe moduri. Dacă avem un tort pe care îl împărţim unei clase de elevi putem face acest lucru în mai multe feluri: putem împărţi în mod egal tortul la numărul de elevi existent (egalitate), putem pune tortul în mijloc şi să îi lăsăm pe ei să îşi ia câte o felie (şanse egale), oferim cu prioritate celor ai căror părinţi au venituri scăzute (sprijin pentru cei mai puţin avantajaţi). Pentru a evita astfel de confuzii se recomandă o definire foarte clară şi cât mai amănunţită a criteriilor folosite. Nu trebuie să pornim de la ideea că ceilalţi înţeleg exact acelaşi lucru.

După evaluarea fiecărei alternative, cea mai bună dintre acestea ar trebui selectată. O singură alternativă poate fi evaluată potrivit mai multor criterii anterior menţionate. Mai jos este prezentat un model simplu de a selecta între diverse opţiuni. Pe rânduri sunt prezentate diferitele opţiuni, în timp ce pe coloane sunt enumerate criteriile. Fiecare opţiune primeşte o notă în funcţie de fiecare criteriu de evaluare, este efectuat un total şi alternativa cu cel mai mare scor va fi selectată. Notele pot fi acordate pe o scală de la 1 la 5.

Page 42: brosura administratie publica

Administraţie publică

42

De exemplu, dacă dorim să îmbunătăţim serviciile de sănătate din spitale putem alege o soluţie pe baza următorului model:

După ce este aleasă o anumită soluţie se recomandă efectuarea unor analize aprofundate pentru a determina impactul foarte precis al politicii, riscuri, beneficii, etc.

Există anumite constrângeri atunci când evaluăm diferite alternative:

• Timp

• Resurse financiare

• Informaţii disponibile limitate

• Expertiză limitată, etc.

2.5 IMPLEMENTAREA POLITICILOR PUBLICE

După ce a fost luată decizia în legătură cu cea mai bună soluţie următorul pas este de a o implementa. Anterior etapei de implementare este foarte important:

• Să se definească clar şi să existe aceeaşi înţelegere în legătură cu scopul şi obiectivele politicii

• Să se disponibilizeze resursele necesare

• Să se stabilească toate detaliile logistice şi operaţionale

• Să se asigure o bună comunicare şi cooperare între toţi actorii implicaţi.

Criteriul 1 (eficienţă)

Criteriul 2 (fezabilitate)

Criteriul 3 (Eficacitate)

Criteriul 4 (Flexibilitate)

Total

Opţiunea 1 (menţinerea sistemului public dar conceperea unor contracte pe baza criteriilor de performanţă pentru manageri)

2

4

2

3

11

Opţiunea 2 (parteneriat public-privat)

3

4

4

5

16

Opţiunea 3 (privatizarea spitalelor)

4

3

3

2

12

Page 43: brosura administratie publica

Administraţie publică

43

Instrumentele politicilor

Unul dintre cele mai importante criterii pentru a distinge între principalele instrumente ale politicilor este măsura în care intervine statul. Potrivit acestei clasificări avem următoarele tipuri de instrumente:

Familia şi comunitatea

Organizaţiile non-profit Voluntare (intervenţie redusă a statului)

Piaţa

Consiliere şi informare

Subvenţii

Achiziţii publice şi drepturi de proprietate

Mixte (intervenţie medie a statului)

Taxe

Reglementări

Companii publice Obligatorii (intervenţie ridicată a statului)

Furnizare directă de servicii

Ce factori trebuie să luăm în considerare atunci când alegem între diferite tipuri de instrumente?

1. Caracteristicile instrumentelor (resurse implicate, grupuri ţintă, risc politic, constrângeri)

2. Modalitatea în care politicile sunt concepute şi implementate într-o anumită regiune (ex: SUA este mai dispusă să descentralizeze servicii în timp ce Franţa desfăşoară activităţi mai centralizate în general)

3. Cultura organizaţională a ong-urilor care au un rol în implementarea politcilor

4. Contextul problemei de politici publice (actori implicaţi, activităţi necesare, etc.)

5. Preferinţele factorilor de decizie (legate de pregătirea lor, de afilierea politică şi instituţională, valori şi credinţe)

Toate aceste elemente reprezintă informaţii deosebit de importante atunci când se ia o decizie între diferite instrumente dar, uneori, ele pot fi privite şi drept constrângeri).

Planul de acţiune este conceput în momentul în care soluţiile care se regăsesc în acte normative (sau nu) sunt transpune în acţiuni administrative concrete. Se recomandă ca echipa tehnică (personalul specializat din cadrul

Page 44: brosura administratie publica

Administraţie publică

44

instituţiilor publice însărcinate cu implementarea) să includă în planul de acţiune următoarele elemente:

• Principale acţiuni necesare implementării;

• Termene limită de realizare a acţiunilor; • Distribuţia sarcinilor între diverse instituţii;

• Rezultatele intermediare ale activităţilor şi termenele până la care vor fi realizate;

• Riscuri pe care le implică diverse activităţi (posibile întârzieri sau alte dificultăţi ce pot apărea pe parcursul implementării);

• Diferite instrumente tehnice ce vor fi utilizate pentru obţinerea rezultatelor preconizate (ex: acte normative de adoptat);

• Cheltuieli estimate necesare desfăşurării activităţilor propuse;

• Rapoarte şi vizite ce vor fi efectuate de autorităţile decidente de la nivel central (dacă e cazul).

Când putem spune că implementarea unei politici s-a încheiat? După ce planul de acţiuni este pus în practică, în termeni de rezultate nu numai de acţiuni, atunci se poate declara încheiată politica respectivă. Dar, în realitate, implementarea este finalizată numai când scopul şi obiectivele iniţial prevăzute au fost atinse. Dacă procesul de monitorizare şi evaluarea intermediară oferă elemente care sugerează că obiectivele nu au fost atinse sau acest lucru nu se poate întâmpla doar prin activităţile prevăzute, o ajustare a politicii ar trebui făcută. Uneori se întâmplă ca finalizarea politicii să fie o decizie strict politică. De asemenea, se poate întâmpla, in practică, ca politica să continue chiar dacă obiectivele au fost atinse din dorinţa instituţiilor şi funcţionarilor de a păstra avantajele obţinute ca rezultat al politicii (acest lucru se întâmplă adesea în cazul instituţiilor care au fost create cu un scop foarte bine definit – agenţia pentru privatizare, de exemplu)

2.6 MONITORIZAREA ŞI EVALUAREA POLITICILOR

Rolul activităţilor de monitorizare şi evaluare este acela de a determina eficienţa şi eficacitatea unei politici publice. Evaluarea de la finalul implementării va stabili în ce măsură scopul şi obiectivele iniţial stabilite au fost atinse. Monitorizarea şi evaluarea au, de asemenea, un rol esenţial în ajustarea politicilor pe parcursul desfăşurării lor.

Monitorizarea – activitatea de colectare de informaţii în legătură cu modul în care este implementată politica

Evaluarea – formularea unor concluzii pe baza rapoartelor de monitorizare şi a analizelor suplimentare care stabilesc, în special, impactul politicilor asupra grupurilor ţintă.

Page 45: brosura administratie publica

Administraţie publică

45

Monitorizarea şi evaluarea trebuie să vizeze următoarele aspecte:

• Modificări instituţionale ca urmare a implementării

• Modificări în situaţia grupurilor ţintă

• Costuri

• Cum au fost desfăşurate activităţile şi dacă există întârzieri şi de ce

• Concordanţa rezultatelor cu obiectivele stabilite iniţial

Beneficiile monitorizării politicilor de reformă nu se limitează numai la nivelul managementului agenţiei şi raportării. Procesul de monitorizare poate fi folosit ca un catalizator care menţine reforma pe „calea dreaptă” în sensul în care ceea ce se monitorizează înseamnă că se şi face. Poate contribui de asemenea la creşterea legitimităţii şi asigurarea responsabilizării celor implicaţi precum şi a sustenabilităţii politicii.

Planul de acţiune constituie un element de bază în desfăşurarea activităţilor de monitorizare.

Este foarte important ca în momentul formulării să se definească o serie de evenimente importante (milestone events) în procesul de reformă. Acest lucru facilitează împărţirea politicii pe mai multe componente importante care sunt mai uşor de înţeles şi de abordat.

De asemenea se recomandă implicarea partenerilor şi celorlalţi stakeholderi în această etapă pentru a profita de experienţa şi expertiza pe care aceştia le deţin. În acest sens se pot organiza focus grupuri, ateliere de lucru, mese rotunde, etc.

Tipuri de indicatori de monitorizare

• Indicatori de input (ex. personal, fonduri, logistică)

• Indicatori de rezultat (ex. număr de imm-uri nou înfiinţate ca urmare a politicii, număr de sesiuni de instruire, număr de publicaţii distribuite)

• Indicatori de impact (ex. profitabilitatea imm-urilor înfiinţate, rata morbidităţii)

În timp ce monitorizarea foloseşte în principal primele două tipuri de indicatori, în cazul evaluării este absolut necesară utilizarea celui de-al treilea tip.

Caracteristicile unui indicator: • Util

• Simplu

• Fezabil

• Obiectiv

• Specific

• Etic

Page 46: brosura administratie publica

Administraţie publică

46

Pentru desfăşurarea activităţilor de monitorizare şi evaluare pot fi folosite următoarele surse:

• Documente, materiale rezultate în urma implementării politicii

• Interviuri, sondaje de opinie, studii de caz

• Rapoarte elaborate de organizaţii publice şi private precum şi de organizaţii internaţionale

• Monitorizarea de presă

Principalele instituţii care trebuie să desfăşoare activităţile de monitorizare şi evaluare sunt cele implicate în implementarea politicii dar este foarte important, mai ales în cazul evaluării, ca această responsabilitate să fie delegată sau împărţită cu organizaţiile societăţii civile, asociaţii profesionale, think tankuri, etc. Acest lucru stimulează procesul de reformă, contribuie la creşterea transparenţei politicilor şi a gradului de responsabilizare a instituţiilor implicate.

Page 47: brosura administratie publica

47

Bibliografie selectivă

- Guvern, cetăţean, societate informaţională, Dan Nica, Ed. SEMNE, 2001 - eGovernment in the Member States of the European Union, Francois-

Xavier Chevallerau, Gopa Cartermill, European Communities, 2005 - www.e-guvernare.ro - Proiectarea sistemelor informatice, Victoria Stanciu, Ed. DUAL TECH - The e-Government imperative, Paris, OECD, 2003, www.oecd.org - An Introduction in Public Policies, Brian W. Hogwood, Lewis A. Gunn,

2000 - Analysing Public Policy, Peter John, London, 1998 - Theories of Policy Process, P.A. Sabatier, H. Jenkins-Smith, 1999 - From Policy to Practice, M. Rein, 1983 - Public Policy Instruments, B.G. Peters, FKM van Nispen, 1998 - An Introduction to the Theory and Practice of Policy Analyses, Elgar

Edward, 1995 - The policy making process, Ch. Lindblom, 1968 - Managing Policy Reform, Derick W. Brinkerhoff, Benjamin L. Crosby,

2002 - Better Policy Making, A Guide to Regulatory Impact Assessment,

Cabinet Office, Great Britain, 2002

Page 48: brosura administratie publica

48

Datele de contact ale formatorilor:

1. Angela Ioanovici, director executiv Instituţia Prefectului, Judeţul Suceava, 720026, Suceava Str. Ştefan cel Mare, nr. 36 Tel. 0230 522138 Fax. 0230 522784 E-mail: [email protected], [email protected]

2. Anca Ghinea, expert

Secretariatul General al Guvernului Unitatea de Politici Publice 011791, Bucureşti, sector 1 Piaţa Victoriei, nr. 1 Tel. 021 319 1521 Fax: 021 319 1508 E-mail: [email protected]