Brasov

Format în primele decenii ale secolului al XIII-lea, pe baza evoluţiei unor vechi aşezări româneşti existente pe teritoriul vetrei urbane actuale, Braşovul a devenit oraş înaintea marii năvăliri tătare din 1241. El este menţionat documentar pentru prima oară în 1235 în Catalogus Ninivensis, unde este înscris sub numele de„Corona”.

Braşovul devine încă din secolul al XIV-lea cea mai importantă aşezare din Depresiunea Bârsei şi una dintre cele mai mari localităţi urbane din Transilvania. Treptat, el se defineşte ca un puternic centru de concentrare funcţională sub raportul producţiei meşteşugăreşti, fiind un mare centru comercial, cu un larg hinterland, în care erau cuprinse întinse părţi din Ţara Românească şi Moldova, fiind totodată şi centru cultural. Favorizat de poziţia în cadrul Depresiunii Bârsei, oraşul Braşov a evoluat încă de la primele începuturi ca „loc central” al întregului complex de aşezări din această zonă geografică.

Dezvoltarea funcţiilor a dus şi la creşterea continuă a populaţiei, în prima jumătate a secolului al XVlea oraşul Braşov având 6.000 de locuitori, iar în cea de a doua jumătate 8.000- 9.000 de locuitori, fiind cel mai mare oraş din Transilvania. Intensificarea funcţiilor economice, îndeosebi dezvoltarea producţiei manufacturiere, a făcut ca acest oraş să fie cea mai însemnată localitate urbană din Transilvania (în secolul al XVIII-lea numărul său de locuitori era de 17.700). Activităţile comerciale şi culturale sunt concentrate în această perioadă, ca şi în perioada anterioară, în sectorul central al oraşului

Din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, paralel cu dezvoltarea funcţiei industriale, Braşovul devine şi un însemnat nod feroviar, centru de convergenţă al unor importante căi ferate din direcţiile Arad – Timişoara, Oradea, Ciceu, Predeal, Zărneşti. Ca urmare a amplificăriifuncţiilor urbane, numărul de locuitori ajunge la 38.999 (conform recensământului din 1910), cea mai mare parte a populaţiei active fiind ocupată în industrie, transport şi comerţ (60 %).

Până la primul război mondial, în structura funcţională internă a oraşului Braşov se conturează zona de transport şi zonele mixte şi se lărgesc zonele rezidenţiale şi zona culturală, administrativă şi comercială. Între cele două războaie mondiale are loc o dezvoltare cu caracter exploziv a oraşului Braşov, atât în privinţa funcţiilor, a numărului de locuitori (84.557), cât şi în privinţa extinderii în teritoriu. După sfârşitul celui de-al doilea război mondial, odată cu venirea comuniştilor la putere, oraşul Braşov cunoaşte o dezvoltare mai ales industrială, astfel se

înregistrează o creştere a populaţiei prin migraţiile de forţă de muncă din diferite zone ale României.

În zilele noastre, putem spune că Braşovul, prin poziţia şi activitatea sa, este un oraş european cu funcţii complexe şi bine definite, mai ales în domeniul turismului, unde deţine o multitudine de obiective, atât antropice cât şi naturale. Dezvoltarea oraşului Braşov a fost însoţită, de-a lungul întregii sale istorii, de dezvoltarea aşezărilor aflate în imediata sa vecinătate. Astăzi, influenţa Braşovului generează existenţa unui areal metropolitan destul de compact, care adă- posteşte aproape 400.000 de locuitori. Structura asociativă existentă este o asociaţie de dezvoltare intercomunitară, creată cu respectarea prevederilor Legii nr. 215/2001, cu modificările şi completările ulterioare.

Brasov, oras istoric nemuritor

Un oras ce dateaza inca din secolul al 13-lea, atestat sub numele de Corona, devine, in timp, un important centru economic si cultural al Transilvaniei. In secolul al 14-lea, cetatea era concentrata in jurul pietei principale si al bisericii parohiale, Biserica Sfanta Maria, cunoscuta ca Biserica Neagra, construita incepand cu anul 1383.

O mica plimbare prin Brasovul contemporan ne poate dezvalui impactul si importanta sa asupra istoriei si culturii romanesti. Prima scoala romaneasca din Schei, avand tiparnita proprie si, ca dascali, pe familia Tempea, Diaconu Coresi si autorul primei gramatici romanesti, Dimitrie Eustatievici. Pentru inzestrarea scolii si a bisericii Sf. Nicolae, erau platite sume exagerate de catre preotii scheieni. Putem aminti de Johannes Honterus care a infiintat o biblioteca, o tiparnita si o scoala.

In anul 1689, un incendiu pustieste Brasovul, mistuind o mare parte din cetate. Drept urmare, a fost interzisa ridicarea caselor din lemn. Biserica Sf. Maria a fost partial distrusa in urma incendiului iar dupa reconstruirea sa a primit numele de Biserica Neagra.

Fiind o biserica evanghelica, original a avut o arhitectura gotica dar dupa refacerea sa, a fost folosita si arhitectura in stil baroc. Biserica nu este faimoasa doar pirn marimea sa, ci si prin clopotul de bronz in greutate de

6 tone si faimoasa orga in stil baroc.

Strazile laturalnice ale orasului ne prezinta fortificatiile Brasovului, care aveau rol defensiv impotriva invadatorilor. Orasul dispune de Bastioane si Turnuri care in prezent sunt vizitabile. Dintre acestea amintim Bastionul Fierarilor (1) si Turnul alb (2) ca fiind cele mai semnificative.

Orasul profita din plin de potentialul turistic, iar pana in prezent Brasovul este invaluit de o atmosfera cu influente medievale. Vilele si pensiunile locale pastreaza stilul rustic iar turistii nu ezita sa apara.

Pozitionat la bazele muntelui Tampa, care este declarat ca fiind o rezervatie naturala, orasul se afla la o altitudine de 600m deasupra marii, fiind cel mai sus pozitionat oras din Romania.

Importanta culturala a orasului este de necontestat, festivale, concerte si sarbatori specifice transilvanenilor avand loc lunar spre bucuria turistilor. Brasovul este invadat de turisti straini care stiu sa profite de oportunitatea vizitarii unui oras cu o istorie bogata, germani, austrieci cat si maghiarii sunt unii dintre cei mai comuni turisti. Posibilitatea practicarii sporturilor de iarna pe masivul Postavarul cat si abundenta traseelor montane ii bucura pana si pe cei mai indrazneti oaspeti.

Obiective turistice

1. Castelul Bran2. Poiana Brasov3. Piata Sfatului4. Biserica Neagra5. Prima scoala romaneasca6. Strada Sforii7. Bastionul Tesatorilor8. Turnul negru9. Poarta Schei si Poarta

Ecaterinei

1. Castelul Bran

Situat la 30 km de Brasov, intre Muntii Bucegi si Piatra Craiului, Castelul Bran este un important monument national si punct de reper al turismului din Romania, datorita atat frumusetii lui, a peisajului, cat si a legendei contelui Dracula, al carui spirit bantuie inca aceste locuri stravechi

Pasul Bran, cunoscut ca unul dintre cele mai importante trecatori din Carpatii Meridionali, este mentionat inca din antichitate in rapoartele geto-dacice. In urma tratatului de alianta antiotomana incheiat la Brasov in 1395 intre Mircea cel Batran, si Sigismund de Luxemburg, Bran a trecut in stapanirea Tarii Romanesti. Mircea cel Batran, bunicul de filiatie paterna a viitorului voievod Vlad Tepes, este primul din dinastia Basarabilor ce stapaneste Branul si tot el a fost cel ce a initiat acordare de privilegii comerciale acestei cetati, privilegii care au dus la incurajarea comertului cu Muntenia.

Intentia de a construi o cetate in pasul Bran exista inca de la 1364. Actul emis la 19 noiembrie 1377 de catre Ludovic I acorda brasovenilor apanajul de a ridica un nou fort din piatra la Bran “cu propriile lor osteneli si cheltuieli” si sa niveleze terenul in vederea construirii cetatii. In schimbul acestui serviciu, brasovenilor li s-au intarit unele privilegii asupra celor 13 targuri din Tara Barsei, precum au fost in vechime, acordandu-li-se si altele noi ca: dreptul de folosinta a “campului numit Turches” si reducerea impozitului regal. Promisiunea mutarii vamii de la Rucar la Bran se includea tot in noile privilegii acordate Brasovului.

2. Poiana Brasov

Poiana a fost din vechi timpuri destinația drumețiilor și a practicării sporturilor de iarnă. Prima mențiune documentară a locației datează din 1427, în contextul activităților de oierit ce aveau loc aici. Schiorii au urcat Postăvaru încă din 1895, iar în 1906 în Poiană a avut loc primul concurs de schi. Până în preajma lui 1950, stațiunea s-a menținut în limitele dotărilor naturale. Doar câteva vilișoare sau cabane puteau fi zărite ici-colo. În 1951, la Poiana Brașov, au loc Jocurile Mondiale Universitare de iarnă. Cu această ocazie, se dă în folosință un modern hotel al sporturilor și primul teleferic - Poiana-Postăvarul - pe o lungime de 2.150m. Urmează apoi alte și alte amenajări și dotări, care au adus Poiana la înfățișarea pe care o cunoaștem astăzi.

Poiana Brașov dispune de 12 pârtii de schi cu grade diferite de dificultate (Bradul - 458

m, Kanzel - 350 m, Sulinar - 2441 m, Ruia - 540 m, Subteleferic 1 - 495m, Subteleferic 2- 2220

m, Lupului - 2860 m, Drumul Roșu - 3821 m, Stadion - 300 m), terenuri de sport, un lac,

discoteci, baruri și restaurante. Cazarea este asigurată în hoteluri de lux, pensiuni, vile sau

cabane. De asemenea, în Poiană se află o stație de ambulanță și una de poliție precum și un oficiu

poștal.

Stațiunea este de asemenea recomandată pentru tratamentul nevrozei astenice, pentru

stări de epuizare si surmenaj fizic și intelectual, pentru anemii secundare și boli endocrine, pentru

boli ale aparatului respirator. Deseori, iarna, temperatura ajunge la -15oC.

3. Piata Sfatului

Piata Sfatului era, in Evul Mediu, locul in care in Brasov se organizau targuri atat pentru negustori sasi si maghiari cat si pentru cei veniti din Romania. Se ajungea in piata pe strada Vamii (actuala Muresenilor), iar langa strada erau vamuite marfurile.

Casa Sfatului din centrul pietei, era locul unde fiecare negustor trebuia sa-si aseze marfa, iar functionarii orasului se asigurau ca aceste locuri sa fie respectate

In aproprierea pietei se afla Biserica Neagra, bastioanele Fierarilor si Graft, Turnul Alb si Turnul Negru precum si Poarta Schei.

Piata Sfatului este probabil cel mai cunoscut si vizitat loc al Brasovului, unde sunt organizate diverse evenimente culturale artistice, concerte in aer liber ca “Cerbul de Aur”.

4. Biserica Neagra

Biserica Neaga este biserica parohiala a comunitatii evanghelice luterane din Brasov, situata in centrul municipiului Brasov. Cladirea gotica a fost partial avariata in incendiul din 1689, cand zidurile ei s-au inegrit si a primit numele actual. Denumirea populara de dupa incendiu “Biserica Neagra” a fost acceptata oficial in secolul XIX-lea. Biserica Neagra este unul dintre cele mai reprezentative monumente de arhitectura gotica din Romania, datand din secolele XIV—XV. Avand o lungime de peste 89 metri este considerata a fi cea mai mare biserica din Romania. Datorita marimii ei, cand a fost finalizata a primit titlul de “Cea mai mare biserica dintre Viena si Constantinopol”.

Biserica Neagra de astazi se inalta pe locul unei biserici romanice mai vechi din secolul al XII-lea, distrusa in marea invazie tatara din 1241. Constructia actuala a inceput in anul 1383, cand Brasovul se afla intr-o perioada de dezvoltare culturala si economica puternica, fiind cel mai insemnat oras comercial si industrial la granita Transilvaniei cu Tara Romaneasca. Invazia turcilor din 1421 a intrerupt lucrarile de

constructie a bisericii, orasul fiind nevoit sa se concentreze asupra fortificatiilor, dar au fost continuate mai tarziu dupa un plan mult simplificat. Din cauza unui cutremur de proportii in 1471, turnul sudic nu a fost construit pana la inaltimea intentionata. Anul 1477 poate fi considerat anul incheierii lucrarilor de construtie a bisericii, in 1499 se mentioneaza o orga noua, iar mai tarziu s-au mai efectuat lucrari la turn prin care i s-au adaugat un ceas si clopote in 1514. Biserica, initial romano-catolica a primit hramul Sfanta Maria, fapt dovedit si astazi de fresca Mariei, aflata in hala portii sudice.

La jumatatea secolului al XVI-lea, reforma protestanta a patruns in Transilvania si s-a raspandit in mare parte datorita umanistului si pedagogului Johannes Honterus (1498-1549). In 1542 s-a celebrat prima slujba evanghelica-luterana in Biserica Neagra, iar in timpul aceleasi miscari s-au indepartat si altarele secundare.

5. Prima scoala romaneasca

Prima scoala romaneasca din Brasov se afla in interiorul curtii Bisericii Sfantul Nicolae din cartierul istoric Scheii Brasovului. Primele cursuri in limba romana au avut loc aici in 1583. Actuala cladrie dateaza din anul 1760, fiind declarata monument istoric. In prezent edificiul adaposteste “Muzeul Prima Scoala Romaneasca” sub conducerea filologului Vasile Oltean.

Vechii scheieni, care practicau un negot de larg rasunet cu Moldova si Muntenia, dar care ajunsesera sa strabata Levantul, Balcanii pana departe in Siria si Egipt, au protejat prin danii lacasul de cultura si invatatura, care astazi a devenit “Muzeul Prima Scoala Romaneasca”. Cele aproximativ 4.000 carti vechi si peste 30.000 documente precum si numeroase obiecte muzeale stau astazi straja la temelia istoriei, oferind tuturor posibilitatea de cunoastere a adevarului care se derula istoric pe aceste meleaguri.

Sala “Anton Pann”, aminteste nu numai de popasurile repetate ale marelui povestitor Anton Panm dar si de scoala cea veche. In tot timpul existentei sale, in jurul scolii s-a fondat un focar de cultura, tiparindu-se cele dintai carti de cultura in limba romana prin teascurile diaconului Coresi, scriindu-se prima cronica cu subiect romanesc, prima gramatica romaneasca de catre brasoveanul Dimitrie Eustatievici.

"Dac-am cetit, bine am ispitit și socotit și am aflat că toate tâlcuiesc, acleverează și întăresc cu Scriptura sfântă și mie tare plăcură și am scris cu tipariul voao fraților românilor să vă fie pre învățătură!". (Diaconul Coresi.)

Mânat de aceste idealuri, diaconul Coresi și colaboratorii săi (Călin, Mănăilă, Șerban Coresi, Toma, protopopii Iane și Mihai ș.a.) au realizat cele dintâi cărți de circulație în limba roamana, făcând posibilă biruința definitivă a scrisului în limba poporului, tipărindu-se între anii 1556-1558 a circa 40 titluri de carte în sute de exemplare, care s-au răspândit în toate ținuturile românești, consfințind astfel

unitatea spirituală a acestui popor.

6. Strada Sforii

Strada Sforii este localizata in municipiul Brasov, Romania, intre strazile Cerbului si Poarta Schei. Existenta ei este atestata in documentele din secolul al XVII-lea ca un simplu coridor, pentru a ajuta munca pompierilor. Latimea Strazii Sforii variaza intre 1,11 si 1,35 m, ceea ce ii confera titlul de cea mai ingusta strada a orasului Brasov. Strada Sforii, cu o lungime de 83 metri, reflecta tendintele de urbanizare a Brasovului medieval.

7. Bastionul Tesatorilor

Situat în colțul de sud-vest al cetății Brasov, Bastionul Țesătorilor, ocupă o suprafață de 1.616 mp. Zidurile sale au o grosime cuprinsă între 4 m la bază și 1 m la cel de-al patrulea nivel al construcției. Construit de către breasla țesătorilor, pe patru nivele, cu goluri de tragere, guri de păcură și cu două turnuri de strajă, bastionul are o arhitectură unică în sud-estul Europei. Fiind cruțat de marele incendiu de la 1689, se păstrează în forma sa originală. Cele dintâi lucrări de construcție au avut loc între 1421 și 1436, fiind ridicate primele două nivele. În anul 1522 a fost atestat documentar. Între 1570 și 1573 a fost ridicat cel de-al treilea etaj, iar între 1750 și 1910 au fost executate importante lucrări de restaurare, după ce bastionul se prăbușise parțial în 1701.

În 1908, după ce a slujit mult timp numai ca depozit, bastionul a căpătat clădirea adiacentă (sediul breslei), și, din ce în ce mai mult, este folosit pentru petreceri și mai ales concerte de operă, datorită extraordinarelor calități acustice de care dă dovadă. În 1950, în interiorul bastionului s-a amenajat Muzeul Țării Bârsei, în care este expusă macheta vechii cetăți a Brașovului și a Șcheiului așa cum arăta la sfârșitul secolului al XVII-lea, precum și arme și produse ale breslei țesătorilor.

8. Turnul Negru

Turnul Negru este unul dintre cele patru turnuri de observație ale Cetății Brașovului construit ca o fortificație independentă amplasată în afara zidurilor cetății, înaltă de peste 11 metri. Situat la mică distanță de Bastionul Fierarilor, pe o stâncă a dealului Warthe, Turnul Negru din Brașov domina Șcheii cu dimensiunile sale, el trebuind să împiedice apropierea dușmanilor de zidurile orașului, care aici erau la mai puțin de 5 m de stâncă (abia în 1819 - 1820 trecerea a fost lărgită). Ocupând o suprafață de 50 mp, turnul are 11 m în înălțime, iar zidurile sale măsoară la bază 2 m grosime. Prezintă șase goluri de tragere pe fiecare față a sa, dispuse pe trei rânduri de atac. În interior are trei galerii etajate și, mai demult, turnul poseda un sistem de legătură cu Cetatea printr-un pod mobil ce se lăsa până la Bastionul Fierarilor.

Turnul datează din secolul XV, fiind construit concomitent cu Turnul Alb. Totuși, prima mențiune documentară a turnului datează din 1541. Acoperișul inițial nu se mai păstrează, fiind distrus de trăznet, la 23 iulie 1559, și de incendiul din 1689 - care au înegrit zidurile turnului și i-a dat denumirea de azi. A mai fost distrus de trăznet în1696, dar a fost refăcut, așa cum ne arată o stampă din 1735. În timpul epidemiei de ciumă din 1756, se pare că Turnul Negru a fost folosit ultima dată ca adăpost și punct de pază pentru paznicii cordonului sanitar din jurul orașului. În caz de primejdie, un lanț gros de fier între stâncă și bastion oprea comunicația cu Dupăzidurile de Jos. Acoperișul, existent încă la 1796, datorită vitregiilor timpului, a făcut la 1827 obiectul unei cereri de restaurare, dar, întrucât nu aducea venituri orașului, cererea nu a fost aprobată. Abia în 1900 s-a pus problema restaurării monumentului, efectuându-se o consolidare a zidurilor la partea lor superioară în anul 1901. În noaptea de 3 spre 4 iulie 1991, zidul sudic al turnului s-a prăbușit după o ploaie torențială. Restaurarea a avut loc însă de abia în 1996

9. Poarta Schei si Poarta Ecaterinei

Poarta Schei a fost construita in secolul XIX mai exact in 1827, Poarta Schei a aparut ca o necesitate de a fortifica orasul la vremea respectiva si pentru a facilita accesul scheienilor in Cetatea Brasovului, situata langa Poarta Ecaterinei

Poarta Ecaterinei apare in documente si sub denumirea de “Poarta Valahica” si era situata in capatul strazii Muresenilor. Intre 1828-1829 s-a constrruit actuala Poarta Schei pe strada Nicolae Balcescu. Constructia este in stil clasicist si pastreaza, in cele patru colturi superioare, inscriptii in limba latina. In zidurile portii existau opt gauri de tragere pentru turnurile care erau aduse de la Praga.