Brainstorming Final 2003

2014

FACULTATEA DE ADMINISTRAŢIE PUBLICĂ

TEHNICI ŞI METODE DE FORMULARE A DECIZIEI PUBLICE

COORDONATOR ŞTIINŢIFIC:

Asist.univ.dr. Andy Constantin Leoveanu

STUDENŢI:

Adina Cristina Duţu

Gherghiceanu Dora

METODA ASALTULUI DE IDEI

(BRAINSTORMING)

of 22

“Nimic nu se critică, nimic nu se şterge, fără atitudini sau prejudecăţi, cât mai multe idei!”- Alexander Osborn

“Turn brain potential into passion, energy and genuine accomplishments”-Camile Minichino

Introducere

Brainstoriming-ul reprezintă o metodă de simulare a creativităţii de grup, pusă la punct de Alex. Osborn, prin intermediul căreia se asigură o amplificare a cantităţii ideilor noi care au şansa de a fi folosite ca soluţii de rezolvare a unei probleme complexe. 1

Statisticile spun că prin brainstorming se emit de 1,7 ori mai multe idei decât individual. Dintre ideile emise, circa 20% sunt direct aplicabile. Dintre ele, o cincime sunt de o reală valoare. De aceea, în zilele noastre managerii organizaţiilor tind recurgă tot mai des la această metodă de generare şi evaluare a ideilor. În publicitate, brainstorming-ul este pasul preliminar al găsirii unui concept creativ. Atunci când toată echipa creativă este familiarizată cu brief-ul, se organizează o întâlnire cu scopul de a genera liber idei creative pentru găsirea unui concept. Realizat în echipă, brainstorming-ul este o cale uşoară de a aduce, într-un singur loc, experienţa tuturor membrilor, ceea ce duce la înmulţirea ideilor explorate.

Brainstorming-ul este caracterizat de mai multe variabile, printre care: o atmosferă relaxantă, libertatea exprimării ideilor, jocul creativ. Brainstorming-ul, aşa cum o spune şi numele, trebuie să fie o furtună de idei, un efort colectiv pentru găsirea celei mai bune abordări.2

Sesiunea de brainstorming este un instrument potenţial foarte puternic pentru atingerea scopului general: întărirea comunităţilor sărace (dezvoltare durabilă). Contribuie la capacitarea comunităţilor. Astfel o comunitate poate lua singură decizii privind viitorul său şi se poate integra proceselor care au loc la nivel naţional şi, de ce nu, la nivel mondial. Însă acest instrument, la fel ca multe altele, trebuie să fie bine înţeles de utilizatori şi trebuie să fie folosit de o manieră potrivită pentru a obţine rezultatele dorite.

1 Bartle, Phil (PhD)- Brainstorming; proces şi proceduri 2 Bartle Phil (PhD)- Ce înseamnă o şedinţă de brainstorming

of 22

Scurt istoric În calitatea sa de tehnică managerială, brainstorming-ul are o vechime considerabilă, fiind imaginat şi utilizat în cursul anilor '30 de Alex Oborn, care lucra într-o agenţie publicitară din New York. Cu trecerea anilor, termenele s-au mai demonetizat, ajungând să definească un grup de persoane care stau în jurul unei mese şi emit tot felul de idei.Având la bază budismul Zen, este sinteza între cultura întelectuală a Indiei, spiritul pragmatic al Chinei şi sensibilitatea emoţional-sentimentală a Japoniei, metoda facilitează transmiterea de la un participant la altul a iluminării ideatice asociativ-combinatorie şi, prin aceasta, realizarea unei “reacţii creative în lanţ”. Rezultatele experimentelor au fost publicate de Osborn în 1961 în lucrarea Applied imagination.

Cum se pregăteşte o sesiune de brainstorming3 O sesiune de creativitate se pregăteşte astfel:

• programarea şedinţei de creativitate la o oră la care participanţii sunt odihniţi;

• alegerea cu grijă a locului de desfăşurare şi asigurarea unor condiţii optime de microclimat;

• asigurarea aparatelor de înregistrare operativă a dezbaterilor (cameră video, etc);

• precizarea dimensiunilor grupului de creativitate;

• selecţionarea specialiştilor şi nominalizarea acestora ca membri ai grupului în aşa fel încât să se asigure o componenţă eterogenă;

• stabilirea cu acurateţe a a problemei pe care grupul de creativitate o are de soluţionat, cu suficient timp înainte de desfăşurarea şedinţei.

Etape: • Stabilirea obiectivului; • Stabilirea datelor (sau faptelor); • Formularea problemei; • Generarea ideilor; • Alegerea unei soluții; • Obţinerea acceptării soluţiei;

3 Bartle, Phil (PhD), Brainstorming-note pentru participanţi

of 22

Acestea sunt cele 6 etape stabilite de Alex Osborn şi Şid J. Parnes, cei care au dezvoltat modelul rezolvării creative a problemelor, denumit şi procesul Osborn-Parnes. Acest proces alternează fazele de gândire divergentă şi convergentă, pentru a ajuta grupurile să depăşească dificultăţile cu care se confruntă, când se află în impasul de a rezolva o problemă.

De regulă convocarea «oficială» la o astfel de sesiune, are un drum simplu. Se trimite un memo (scrisoare) participanţilor în care se scriu: numele şedinţei, problema care se va discuta, locul întâlnirii, data şi ora. Scrisoarea va cuprinde şi o mică relatare a problemei, câteva exemple de soluţii şi se va expedia cu minim trei zile înainte de sesiune, pentru a oferi timp suficient participanţilor de a gândi nişte soluţii.

INFO: S-a constatat în urma unor studii de specialitate, că grupurile foarte mari de oameni sunt neproductive faţă de un grup de 10 sau mai putin de 10 persoane.

Scopul şedinţelor de brainstorming

Scopul unei şedinţe de brainstorming este de a coopera în grup pentru definirea unei probleme şi pentru a găsi, prin intervenţie participativă, cea mai bună decizie de grup pentru un plan de acţiune în vederea rezolvării ei.4

Scopul imediat al şedinţei de brainstorming nu este “creativitatea” în sine. Bineînțeles soluţiile inovative şi creative sunt încurajate, însă şedinţa nu trebuie considerată pierdută dacă în fînal nu au fost generate idei noi. (În întregul proces de mobilizare sunt încurajate atât eliminarea ideilor şi convingerilor care împiedică dezvoltarea, cât şi introducerea unor idei noi în cadrul grupului.) Unele idei şi convingeri pot fi noi pentru membrii grupului, spre exemplu că au dreptul şi datoria de a lua decizii în problemele care îi afectează, că nu este de datoria lor să rămână pasivi, că integritatea culturală nu înseamnă menţinerea unor practici tradiţionale disfuncţionale, că nu trebuie să accepte în mod pasiv boala, sărăcia sau tirania. Unele idei pot fi noi pentru grup fără a fi creative în sensul de a fi absolut noi.

În cadrul şedinţei de brainstorming, participarea este mai importantă decât creativitatea. Creativitatea grupului ca întreg este mai importantă decât creativitatea individuală.

Scopul este de a pune bazele unei sesiuni de training care promovează participarea tuturor la luarea deciziilor. Deciziile care se iau în timpul şedinţei trebuie să fie importante şi să afecteze comunitatea în întregul său, sau grupul în întregul său.

4 Rawlinson, Geoffrey J.,Gândire creativă şi brainstorming

of 22

Cerinţe:

1. O problemă de rezolvat; 2. Un grup cu potenţial de a lucra în echipă. Poate fi o mică echipă managerială sau

operativă de 5-10 persoane (traineri, operatori de teren, sindicat) dar poate fi şi un grup mai numeros, spre exemplu o adunare generală sătească de câteva sute de persoane;

3. O tablă sau coli mari de hârtie, ceva care poate fi văzut cu uşurinţă de toţi participanţii şi nişte instrumente de scris;

4. O persoană care facilitează. O persoană a cărei sarcină este de a aduna sugestiile participanţilor fără să îşi impună propriul punct de vedere, de a le scrie pe tablă şi de a face uz de calităţile sale de lider pentru a menţine ordinea şi direcţia şedinţei.

Procedura sesiunii • Definiţi problema: 5

• Cereţi sugestii privind problema cea mai importantă; • Nu permiteţi formularea de critici la adresa sugestiilor exprimate; • Notaţi toate sugestiile pe tablă; • Grupaţi problemele care sunt similare sau au legătură unele cu altele; • Re-aranjaţi-le în ordinea descrescătoare a priorităţilor.

• Generaţi scopul:

• Inversaţi definiţia problemei (este soluţia); • Soluţia problemei definite la punctul anterior este scopul; • Definiţi scopul ca soluţie a problemei; • Scrieţi scopul pe tablă; • Reamintiţi grupului că scopul astfel stabilit este cel pe care ei înşişi l-au selectat.

• Definiţi obiectivul: • Explicaţi diferenţa dintre scop şi obiectiv;

Facilitatorii ar trebui să cunoască această diferenţă Cereţi grupului să sugereze obiective;

• Scrieţi pe tablă toate obiectivele sugerate; • Nu permiteţi formularea de critici la adresa sugestiilor exprimate; • Grupaţi obiectivele care sunt similare sau au legătură unele cu altele; • Re-aranjaţi-le în ordinea descrescătoare a priorităţilor; • Reamintiţi grupului că ei sunt cei care au stabilit principalul obiectiv.

• Identificaţi resursele şi limitele (constrângerile):

5 Bartle, Phil (Phd)- Ce înseamnă o şedinţă de brainstorming

of 22

• Cereţi grupului să sugereze resurse şi limite (constrângeri); • Scrieţi pe tablă toate resursele şi constrângerile sugerate; • Nu permiteţi formularea de critici la adresa sugestiilor exprimate; • Grupaţi resursele care sunt similare sau au legătură unele cu altele; • Re-aranjaţi-le în ordinea descrescătoare a priorităţilor; • Reamintiţi grupului că ei sunt cei care au generat lista obţinută. • Grupaţi constrângerile care sunt similare sau au legătură unele cu altele; • Re-aranjaţi-le în ordinea descrescătoare a priorităţilor; • Reamintiţi grupului că ei sunt cei care au generat lista obţinută.

• Identificaţi o strategie:

• Cereţi grupului să sugereze strategii; • Scrieţi pe tablă toate strategiile sugerate; • Nu permiteţi formularea de critici la adresa sugestiilor exprimate; • Grupaţi strategiile care sunt similare sau au legătură unele cu altele; • Re-aranjaţi-le în ordinea descrescătoare a priorităţilor; • Reamintiţi grupului că ei sunt cei care au generat lista obţinută. • Alegeţi strategia de la punctul 1 al listei.

• Rezumatul deciziilor de grup (pe tablă):

• problema; • scopul; • obiectivele; • resursele; • constrângerile; • strategia;

Înformaţi grupul că astfel ei au produs un plan de acţiune. Dacă cineva ar scrie ce s-a decis în fiecare dintre paşii menţionaţi anterior, ar avea esenţa unui document standard de planificare. Spuneţi-le că ei au produs planul în echipă şi că este în totalitate planul lor. Că “le aparţine”.

Rolul facilitatorului

Persoana care facilitează sesiunea de brainstormingare un rol esenţial. O grupare neorganizată nu se va organiza în mod spontan pentru luarea deciziilor şi nici nu se va asigura că input-ul vine de la toţi membrii grupării, în special de la cei care tind să stea de o parte. 6

Prin urmare, este nevoie de structură, adică de un set de reguli de bază şi de o procedură clară. Rolul principal al facilitatorului este de a asigura că acea structură există şi că este respectată.

6 Maisel, Eric(PhD); Maisel Ann, Brainstorm; Harnessing the Power of Productive Obsessions

of 22

Facilitatorul trebuie să demonstreze că deciziile care se iau vin de la grup, nu de la facilitator şi nici de la o facţiune sau un individ. El sau ea face acest lucru cu ajutorul structurii sesiunii de brainstorming. Mai precis, prin intermediul procedurilor prin care atrage sugestiile participanţilor.

Facilitatorul are nevoie de multe calităţi şi trebuie să aibă experienţă ca lider. Este important ca în procesul de mobilizare comunitară facilitatorul să nu folosească aceste calităţi pentru câştiguri personale sau pentru scopuri politice. Facilitatorul are rolul de a conduce un grup neorganizat de indivizi prin procesul de formare a deciziilor colective. Acţiunile prin care este organizată şedinţa de brainstorming sunt “de sus în jos” în sensul că ele sunt introduse de facilitator şi nu de către participanţi şi au rolul de a conduce grupul la formularea unor decizii colective.

Regulile de bază care sunt impuse temporar pe durata şedinţei crează un mediu care încurajează participarea (la luarea deciziilor) a acelora care de obicei nu fac acest lucru.

Regulile brainstorming-ului7

1. Încurajarea ideilor

Prima regulă a brainstorming-ului este accea că nu există idei nebuneşti sau ridicole. Fiecare ideea adusă în discuţie poate fi începutul unui concept extraordinar. Din acest motiv, fiecare participant trebuie să se simtă liber să spună orice îi trece prin cap, indiferent de cât de trăznit poate părea. Este mai uşor să modelezi o idee nebunească decât să transformi în original o idee banală.

2. Interzicerea criticilor

Ideile celorlalţi nu trebuie judecate, pentru că în brainstorming nu există idei bune şi idei proaste. De asemenea, trebuie evitată şi laudarea unor idei, pentru că există riscul ca brainstorming-ul să se axeze doar pe acele idei.

3. Cantitatea primează în faţa calităţii

Scopul brainstorming-ului este de a genera cât mai multe idei, îndiferent de calitatea lor. Cu cât sunt mai multe cu atât cresc şansele de a găsi o idee extraordinară. De aceea e important ca fiecare membru al echipei să nu-şi limiteze gândirea doar la soluţii creative, de calitate, pentru că există riscul de a apărea un blocaj mental.

4. Toate ideile trebuie notate

7 Petca, Ioan- Constantin- Metode şi tehnici moderne de management organizaţional

of 22

În faza de brainstorming, fiecare idee trebuie notată rapid, fără a reflecta foarte mult asupra ei. Ulterior se încearcă dezvoltarea lor şi li se hotărăşte valabilitatea.

5. Generarea de idei

Fiecare participant trebuie să fie atent la ce spun ceilalţi, pentru a putea să dezvolte ideile deja spuse cu noi adăugiri care să genereze alte noi idei.

6. Fiecare membru este important

În cadrul unui brainstorming, nu există şefi şi subalterni, nu există oameni mai creativi şi oameni mai puţin creativi. Fiecare individ are o perspectivă unică asupra situaţiei discutate, de accea e important ca fiecare membru al echipei să participe activ la întâlnire.

7. Încurajaţi-i pe cei timizi Facilitatorul trebuie să încurajeze toate sugestiile, chiar şi cele mai nebuneşti. Unii participanţi ar putea să blufeze şi în mod deliberat și să formuleze sugestii ciudate. Orice ar fi, persoana care facilitează nu trebuie să dea nici un feed-back sau să formuleze judecăţi de valoare; el sau ea trebuie doar să le scrie pe tablă.

8. În timpul procesului de prioretizare (a se vedea mai jos), sugestiile mai puţin folositoare vor fi eliminate.

În cadrul şedinţei de brainstorming critica directă este întârziată până când prin procedura de prioretizare unele sugestii sunt eliminate. Astfel, prin această metodă credibilitatea participanţilor nu este pusă la îndoială chiar dacă ideile lor sunt îndoielnice.

9. Discuţiile între participan ţi nu sunt încurajate.

Când un paticipant face o sugestie, facilitatorul trebuie să o noteze pe tablă, fără să reacţioneze, fără să răspundă şi nu trebuie să permită nici unui alt participant să întervină. Astfel este promovată imaginea imparţialităţii facilitatorului precum şi idea că el sau ea nu încearcă să îşi impună propriile idei în faţa grupului, ci că ajută grupul să îşi formuleze propriile idei şi valori.

În întâlnirile obişnuite discuţiile dintre participanţi sunt încurajate, însă în cadrul şedinţei de brainstorming ele pot avea efecte negative: duc la irosirea de timp preţios, crează diversiuni prin care atenţia grupului este deturnată de la problema principală şi tind să fie beneficiale membrilor mai activi ai grupului în detrimentul celor mai timizi, care rămân figuranţi.

8În afară de sesiunea de brainstorming propriu-zisă, procesul de mobilizare urmăreşte să încurajeze participarea acelor grupuri care în trecut au fost sistematic excluse din procesul de luare a deciziilor la nivelul comunităţii. Pentru aceasta, mobilizatorul trebuie să cunoască bine structura comunităţii înainte de a începe procesul de facilitare/mobilizare.

8 Ţîţu, Mihail, Managementul inovării, Bucureşti, 2005

of 22

Grupurile care tind să fie sistematic excluse sunt femeile, vârstnicii sau tinerii, personele cu dizabilităţi (fizice, mentale), săracii, indivizii reticenţi (timizi şi cărora le lipseşte încrederea personală), minorităţile entice şi lingvistice, persoanele iliterate şi alte persoane vulnerabile şi marginalizate. În timpul procesului de formulare a sugestiilor, facilitatorul trebuie să încurajeze în mod special aceste persoane dacă ele nu întervin spontan în discuţie.

Facilitatorul trebuie să le reamintească participanţilor că interdicţia de a discuta în contradictoriu şi de a se critica reciproc este o regulă temporară, valabilă doar pe durata şedinţei de brainstorming. În afara cadrului sesiunii de brainstorming, discuţiile sunt permise şi chiar încurajate.

10. Utilizarea unei table sau a unei coli de hârtie pe perete:

Procesul de formulare a deciziilor (în timpul şedinţei de brainstorming) trebuie să fie un proces de grup. Tabla îl ajută pe facilitator să transmită imaginea că decizia la care se ajunge aparţine grupului, şi nu unui singur individ.

Termenul “tablă” utilizat aici desemnează în fapt numeroase poşibilit ăţi. Poate fi un proiector pentru care facilitatorul poate utiliza folii transparente. Cele mai populare sunt însă, acolo unde sunt disponibile, tablele albe. În localităţile izolate, tablele negre ale şcolilor pot fi folosite cu succes. Dacă nici unele dintre acestea nu sunt diponibile, facilitatorii pot fi creativi... şi pot scrijeli pe pământ.

În cazul grupurilor aliterate, este preferabil să fie folosite imagini şi şimboluri. Unii facilitatori, care pot investi în materiale, utilizează fotografii şi desene pe care le aplică pe tablă. Pentru alegerea modalităţilor de prezentare, mobilizatorul trebuie să fie foarte familiar cu cultura comunităţii. Cercetările au arătat că imagini care par evidente indivizilor aparţinând unei culturi, pot fi interpretate în mod complet diferit de membrii unei alte culturi.

Utilizarea unei table şi a unui marker este o parte necesară a procesului, prin care deciziile luate par mai obiective şi nu sunt asociate cu un singur individ. Dacă procesul rămâne doar verbal, este mai puţin eficient. Atunci când sugestii nepotrivite sunt notate pe tablă, dar ulterior, în procesul de prioretizare sunt eliminate, nimeni nu se simte ruşinat. Re-arajarea sugestiilor, prioretizarea lor sunt procese transparente şi publice, iar atenţia este transferată de la indivizii care le-au formulat la importanţa sugestiilor ca atare.

Pentru aceasta, tabla şi marker-ul sunt elemente esenţiale ale structurii şi procesului de brainstorming.

Evaluarea şi valorificarea “produc ţiei” de idei

Aceasta reprezintă o etapă derulată în afara reuniunii de creativitate propriu-zisă. Demersurile iniţiale se referă la:

of 22

- selecţia şi clasificarea ideilor emise în reuniune;

- realizabile şi aplicabile imediat;

- relizabile şi aplicabile într-o perioadă viitoare;

- nefezabile;

- analiza şi evaluarea finală a soluţiilor.

Facem precizarea că “brainstormingul”, ca metodă de stimulare a creativităţii de grup, poate fi utilizată ca atare sau în contextul unor sisteme şi metode de management precum managementul pe obiective, managementul pe proiecte şi analiza valorii.

Tehnici de brainstorming

9În cadrul oricărui brainstorming se pot aplica mai multe tipuri de tehnici pentru a încuraja generarea de idei. Mai jos aveţi o listă cu câteva dintre ele pe care le-am strâns parcurgând diferite resurse.

- Time Travel – Cum ai aborda problema dacă ai fi într-o altă perioadă de timp? Acum 10 ani? Acum 100 de ani? Dar dacă ai fi în viitor?

- Teleportation - Cum ai face faţă situaţiei dacă ai fi în alt loc, într-o altă ţară, într-o altă cultură?

- Attribute change – Cum ai analiza situaţia dacă ai fi de alt sex, de altă vârstă, de altă rasă? Cu fiecare schimbare de atribut, te expui unui nou spectru de gândire, pe care, în mod înconştient, îl aveai închis.

- Rolerstorming – Ce ai face dacă ai fi altcineva? Tatăl tău? Profesorul din liceu? Şeful tău? Prietenul tău cel mai bun?

- Mind Map – Pornind de la o idee, dezvoltă o hartă de concepte asemănătoare, ierarhizate şi subcategorizate.

- Brian Writing – Fiecare participant îşi scrie ideile pe o foaie proprie, care ajunge, ulterior, la toţi ceilalţi participanţi pentru a fi completată cu alte idei.

- Random input – Găseşte-ţi o serie de stimuli aleatorii şi vezi cum s-ar potrivi ei în situaţia dată. Stimuli ca: un cuvânt, o imagine, un obiect din cameră etc.

9 Scannell, Mary; Mulvihill, Mike, The big book of brainstorming games, 2012

of 22

- SWOT Analyses – Realizează o analiză SWOT a situaţiei. Vezi care îi sunt Punctele Tari (Strenghts), Punctele Slabe (Weaknesses), Oportunităţile (Opportunities) şi Ameninţările (Threats). Această analiză îţi va deschide drumul către idei la care nu te-ai fi putut gândi altfel.

- Reverse Thinking – Gândeşte-te la cum ar face toţi ceilalţi dacă ar fi în situaţia ta, apoi fă exact opusul.

Procesul de prioretizare

În fiecare etapă a sesiunii de brainstorming există o etapă de prioretizare care urmează după ce toate sugestiile sunt formulate şi scrise pe tablă.

Facilitatorul cere întregului grup să contribuie la rearanjarea sugestiilor. Acolo unde sugestiile formulate sunt în realitate moduri diferite de a spune acelaşi lucru sau sunt foarte asemănătoare, ele sunt grupate iar repetările sunt şterse. Facilitatorul cere grupului să decidă care sugestii sunt prioritare (ideea de prioritate a unor sugestii asupra altora minimizează ideea că unele sunt “mai bune” decât altele şi atrage atenţia asupra conţinului sugestiilor, îndepărtând atenţia de la persoanele care le-au formulat).

Este important să observăm că, la acest stadiu, e bine dacă participanţii au memorie scurtă. În timpul acestui proces numele celor care au formulat sugestii nu sunt menţionate. Prin aceasta este minimizată tendinţa de a asocia anumite sugestiile cu anumiţi participanţi, creându-se în schimb un cadru propice în care sugestiile să fie percepute ca aparţinând grupului în întregul său. Mai mult decât atât, atenţia se concentrează pe alegerea celei mai importante sugestii.

Întregul proces se bazează pe calităţile facilitatorului, calităţi care sunt întărite prin practică. Când grupul în întregul său cade de acord asupra ordinii priorităţilor, facilitatorul reaminteşte că sugestiile aparţin grupului. Facilitatorul are un rol esenţial în crearea structurii şi în managementul procesului (enunţarea regulilor de bază şi conducerea procesului) însă trebuie să accentueze că participanţii sunt cei care furnizează conţinutul.

Organizare şi acţiune

10Sesiunea de brainstorming nu este destinată informării despre modul în care grupurile iau decizii. Este un proces prin care se iau decizii în grup.

10 Roland, Jon.Questorming. Outline of the Method(1985)

of 22

Dacă această activitate s-ar desfăşura într-un institut specializat de instruire, poate că participanţii ar enunţa ceea ce ar face ei pentru a atinge scopurile propuse. Însă în această sesiune de management pentru întărirea comunităţii scopul este de a forma şi organiza grupul astfel încât să îşi poată duce la îndeplinire obiectivele. Amintiţi-vă că “Aceasta este instruire pentru acţiune.”

Rezultatul sesiunii este faptul că grupul nu numai că îşi defineşte obiectivele prioritare, dar se şi organizează pentru atingerea lor.

Avantajele brainstorming-ului:

1. Metodă de lucru în echipă

- punerea în comun a experienţei şi viziunii fiecărui participant;

- abordare multifaţetată a problemei prin contribuţia fiecărui membru;

- o multitudine de idei rezultate din efortul colectiv al echipei, idei care nu ar fi putut fi generate de un singur membru;

2. Evadare din gândirea clişeică

- fiecare membru al echipei este încurajat să abordeze problema din orice unghi doreşte;

- fiecare membru al echipei poate spune orice, fie că este relaţionat sau nu cu subiectul în cauză (uneori, din ideile care par pe lângă subiect se pot naşte concepte frumoase);

3. Metodă de teambounding

- fiecare membru are aceeaşi libertate de exprimare, lucru care le oferă tuturor o şansă egală de contribuţie;

- un singur scop (găsirea unei idei originale) care-i face pe membrii echipei să lupte pentru acelaşi lucru;

Dezavantajele brainstorming-ului

1. Devierea de la subiect

- participanţii au tendinţa de a ocoli subiectul în cauză, de aceea este important să existe un coordonator care să-i ghideze permanent spre scopul întâlnirii;

2. Timiditatea participanţilor

of 22

- nu toţi membrii echipei se exprimă cu uşurinţă sau nu toţi au curajul de a-şi face publice ideile, de accea este important de stabilit încă de la început că nimeni nu va fi judecat sau criticat pentru contribuţia sa;

3. Monopolul

- unii participanţi la brainstorming pot acapara discuţia, expunându-şi ideile în mod repetat şi nelăsându-le celorlalţi timp să şi le expună pe ale lor;

4. Brainstorming-ul nu este doar distracţie

- deşi este şi o metodă de relaxare şi de unificare a echipei, brainstorming-ul trebuie să fie focusat în principal pe găsirea unei idei creative care să se potrivească cu cerinţa brief-ului;

Brainstorming electronic

11Brainstormingul electronic este o formă de brainstorming asistat de software de sisteme-suport al grupurilor (sau GSS) care permit participanților să răspundă deodată și în mod anonim. Termenul "Sistem-suport al grupurilor" (GSS) este sinonim cu "Sistem de miting electronic" (EMS) (engleză electronic meeting system).

O sesiune de brainstorming asistat de GSS se poate desfășura într-o încăpere dotată cu o rețea de terminale de calculator. Participanții sunt amplasați la terminale şi răspund la întrebările puse de moderator, care rulează software-ul GSS. Software-ul GSS colectează răspunsurile participanților și le proiectează pe un ecran mare din încăpere sau pe monitoarele participanților. Observarea răspunsurilor de către toți participanții stimulează exprimarea altor idei şi încurajează continuarea discuțiilor. GSS poate facilita activități la mai multe locații simultan (de exemplu, prin videoconferințe) şi poate coordona grupuri de dimensiuni mari, de câteva sute de participanți. Există numeroase dovezi că brainstormingul electronic este mai performant decât brainstormingul tradițional, în ceea ce privește productivitatea și generarea de idei unice. Această tehnică de creativitate a fost folosită, în particular, la dezvoltarea noilor produse, însă poate fi aplicată într-o serie de domenii în care este utilă colectarea și evaluarea ideilor.

Brainstorming-ul personal

Presupune reunirea unui grup de 15 persoane care se împarte în 3 grupuri de câte 5 persoane (se formează 3 microgrupuri de brainstorming);

• o problemă majoră se divide în 3 cazuri de discutat; • fiecare grup îşi propune unul (sau îşi alege fiecare grup câte unul);

11 Diehl, M., & Stroebe, W.. Productivity loss in idea-generating groups: tracking down the blocking effect. Journal of Personality and Social Psychology, (1991)

of 22

• în prima etapă grupurile realizează un brainstorming tradiţional; • la un moment dat grupul 1 se opreşte şi se divide în 2 subgrupuri care se distribuie în

celelalte grupuri de câte 5 membri (grupuri care fac în continuare brainstorming tradiţional);

• membrii grupului 1 continuă personal sarcina - ei trebuie să elaboreze un scurt material în ceea ce priveşte discuţia lor până la momentul respectiv;

• simultan ascultă discuţia din grupul în care au fost repartizaţi putând chiar interveni în discuţii;

• „produsul“ lor personal va fi influenţat de mobilitatea lor; • Se continuă: grupul 2 este divizat … apoi grupul 3. • Se realizează, astfel, posibilitatea unei asociaţii largi de idei dar şi dezvoltarea unei

perioade de incubaţie a ideilor, restructurarea perspectivelor, sistematizare etc.

În plus se realizează remotivarea pentru discuţii când s-a atins punctul de saturare (fizică, psihică).

Tehnica 6 / 3 / 5

Tehnica 6/3/5 este asemănătoare branstorming-ului. Ideile noi însă se scriu pe foile de hărtie care circulă între participanţi, şi de aceea se mai numeşte şi metoda brainwriting . Tehnica se numeşte 6/3/5 pentru că există:

• 6 membri în grupul de lucru, care notează pe o foaie de hârtie câte 3 soluţii fiecare, la o problemă dată, timp de 5 minute (însumând 108 răspunsuri, în 30 de minute, în fiecare grup)

Etapele metodei 6/3/5:

I. Împărţirea clasei în grupe a câte 6 membri fiecare. II. Formularea problemei şi explicarea modalităţii de lucru. Elevii/studenţii primesc fiecare câte o foaie de hârtie împărţită în trei coloane. III. Desfăşurarea activităţii în grup. În acestă etapă are loc o îmbinare a activităţii individuale cu cea colectivă. Pentru problema dată, fiecare dintre cei 6 participanţi, are de notat pe o foaie, 3 soluţii în tabelul cu 3 coloane, într-un timp maxim de 5 minute. Foile migrează apoi de la stânga spre dreapta până ajung la posesorul iniţial. Cel care a primit foaia colegului din stânga, citeşte soluţiile deja

of 22

notate şi încearcă să le modifice în sens creativ, prin formulări noi, adaptându-le, îmbunătăţindu-le şi reconstruindu-le continuu. IV. Analiza soluţiilor şi reţinerea celor mai bune. Se centralizează datele obţinute, se discută şi se apreciază rezultatele.

Avantajele aplicării tehnicii 6/3/5 sunt următoarele:

• oferă elevilor mai puţin comunicativi posibilitatea de a se exprima; • similar brainstorming-ului, stimululează construcţia de „idei pe idei”; • încurajează solidaritatea în grup şi competiţia între grupuri, îmbinând munca individuală

cu cea de echipă; • are caracter formativ-educativ, dezvoltând atât spiritul de echipă cât şi procesele psihice

superioare (gândirea cu operaţiile ei: analiza ideilor emise de ceilalţi, comparaţia, sinteza, generalizarea şi abstractizarea; dezvoltă imaginaţia, creativitatea, calităţile atenţiei etc);

Dezavantajele

• rezultă din constrângerea participanţilor de a răspunde într-un timp fix. • pot exista fenomene de contagiune negativă între răspunsuri • elevii/studenţii pot fi influenţaţi de soluţiile anterioare, intrând într-un blocaj creativ.

Metoda Philips 6 / 6

Metoda Philips 6/6 a fost elaborată de către profesorul de literatură J. Donald Philips (de unde provine şi numele) care a testat-o la Universitatea din Michigan. Este similară brainstorming-ului şi tehnicii 6/3/5, însă se individualizează prin limitarea discuţiei celor 6 participanţi la 6 minute. Acest fapt are ca scop intensificarea producţiei creative, ca şi în cazul tehnicii 6/3/5. Se pare că e foarte utilă metoda în educarea adulţilor. Grupurile sunt conduse de „un conducător de dicuţii“ (moderator) şi îşi desfăşoară activitatea pe 3 coordonate: pregătirea, desfăşurarea şi valorificarea producţiei de idei. Reuniunea se întinde pe două ore şi presupune două faze: discuţia pe grupe şi dezvoltarea în plen. Etapele metodei Philips 6/6:

1. Constituirea grupurilor de câte 6 (4 membri + 1 secretar + 1 conducător de grup). Secretarul fiecărul grup are în plus, sarcina de a consemna ideile colegilor.

of 22

Conducătorul este cel care dirijează dezbaterea în cadrul grupului şi prezintă concluziile. 2. Înmânarea temei/problemei ce urmează a fi dezbătută în particular, de către fiecare grup şi motivarea importanţei acesteia. 3. Desfăşurarea discuţiilor pe baza temei, în cadrul grupului, timp de 6 minute. Acestea pot fi libere, în sensul că fiecare membru propune un răspuns şi la sfârşit se reţin ideile cele mai importante sau pot fi discuţii progresive în care fiecare participant expune în cadrul grupului său o variantă care e analizată şi apoi se trece la celelalte idei. 4. Colectarea soluţiilor elaborate. Conducătorii fiecărui grup expun ideile la care au ajuns sau ele sunt predate în scris coordonatorului colectivului (profesorului). 5. Discuţia colectivă este urmată de decizia colectivă în ceea ce priveşte soluţia finală, pe baza ierarhizării variantelor pe tablă. Dezbaterea în plen este reuniunea propriu-zisă şi debutează cu expunerile liderilor; intervenţiile sunt libere; se realizează selecţia şi ierarhizarea soluţiilor. 6. Încheirea discuţiei se face în urma prezentării din partea profesorului a concluziilor privind participarea la desfăşurarea activităţii şi a eficienţei demersurilor întreprinse. Evaluarea generală a ideilor este realizată de către profesor; el sintetizează informaţiile şi susţine motivaţional interacţiunea participanţilor.

Avantajele metodei Philips 6/6

• sunt similare braistorming-ului şi tehnicii 6/3/5, în ceea ce priveşte facilitarea comunicării, obţinerea într-un timp scurt a numeroase idei, prin intensificarea demersului creativ şi prin stimularea imaginaţiei tuturor participanţilor.

• pemite întărirea coeziunii grupului şi angajează elevii/studenţii în (auto)evaluare. • cooperarea din interiorul echipei se îmbină cu competiţia dintre grupuri.

Dezavantajele apar atunci când numărul elevilor nu este multiplu de 6 şi mai pot fi create de limita de timp impusă, de 6 minute.

Concluzii finale(scurtă recapitulare):

Brainstorming-ul sau: „evaluarea amânată”, „furtuna de creiere”, “cascada ideilor”:

• metodă interactivă de dezvoltare de idei noi ce rezultă din discuţiile purtate între mai

mulţi participanţi;

of 22

• fiecare participant vine cu o mulţime de sugestii;

• rezultatul acestor discuţii se soldează cu alegerea celei mai bune soluţii de rezolvare

asituaţiei dezbătute;

• atmosferă lipsită de critică, neinhibatoare, rezultat al amânării momentului evaluării;

• brainstorming-ul se desfăşoară în cadrul unei reuniuni de durata a 30–45 minute;

• grupul - 3 pânǎ la 10 membri, de preferinţă eterogen din punct de vedere al pregătirii şi al

specializǎrilor, sub coordonarea unui moderator – lider;

Regulile de bază:

• Facilitatorul conduce fiecare şedinţă; • Facilitatorul cere sugestiile participanţilor; • Nu este permisă criticarea opiniilor participanţilor şi • Toate sugestiile trebuie notate pe tablă (chiar şi cele mai ciudate).

Opinii

Sesiunea de brainstorming pare simplă, iar regulile de bază şi rolul facilitatorului par simple şi de la sine înţelese, chiar dacă par puţin prea stricte. Raţiunea existenţei lor este însă crearea unei situaţii prin care grupul este capacitat să îşi formuleze propriile decizii, ţinând cont de complexitatea structurii sociologice de la baza sa. Sperăm că explicaţiile anterioare au dezvăluit dinamismul relaţiilor implicate şi complexitatea lor.

Noi ne-am ales această metodă datorită suflului nou şi puterii de investigare a brainstorming-ului. Este o metodă eficientă pe care o putem aplica în orice domeniu (fiind dat faptul că se poate realiza şi cu resurse materiale restrânse-după cum am menţionat şi în acest proiect).

of 22

BIBLIOGRAFIE

1) Bartle, Phil (PhD)- Brainstorming; proces şi proceduri

2) Bartle Phil (PhD)- Ce înseamnă o şedinţă de brainstorming

3) Bartle, Phil (PhD), Brainstorming-note pentru participanţi

4) Rawlinson, Geoffrey J.,Gândire creativă şi brainstorming

5) Maisel, Eric(PhD); Maisel Ann, Brainstorm; Harnessing the Power of Productive Obsessions

6) Petca, Ioan- Constantin- Metode şi tehnici moderne de management organizaţional

7) Ţîţu, Mihail, Managementul inovării, Bucureşti(2005)

8) Scannell, Mary; Mulvihill, Mike, The big book of brainstorming games(2012)

9) Roland, Jon ,Questorming. Outline of the Method (1985).

10) Diehl, M., & Stroebe, W.. Productivity loss in idea-generating groups: tracking down the blocking effect. Journal of Personality and Social Psychology. (1991)

of 22

STUDIU DE CAZ privind calitatea vieţii de student în Bucureşti

Tema pe care ne-am propus s-o abordăm se referă la calitatea vieţii ca student (condiţii de cazare la cămin, sălile de curs, cantine, săli de lectură. biblioteci ) în Bucureşti. Astfel, am strâns 11 studenţi reprezentanţi ai mai multor universităţi/facultăţi din Bucureşti şi anume :

1)Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative - Administraţie Publică -3 studenţi

2)Universitatea de Medicină şi Farmacie “Carol Davila”- Facultatea de Medicină-2 studenţi

3) Universitatea Politehnica Bucureşti- Facultatea de Electronică, Telecomunicaţii şi Tehnologia Informaţiei- 3 studenţi

4) Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară Bucureşti- Facultatea de Management, Inginerie Economică şi Dezvoltare Rurală-3studenţi;

Am ales acest număr de 11 persoane pentru a spori calitatea ideilor iar modalitatea de moderare este una lejeră. Locul unde am decis să ne întâlnim a fost la domiciliul moderatorului de sesiune.

Sesiunea de brainstorming a decurs în felul următor: Participanţii au ajuns la ora stabilită (14:00, în data de 03.01.2014) Moderatorul a prezentat întâi regulile sesiunii de brainstorming şi anume:

1) Aşezaţi-vă într-un cerc; plasaţi în mijloc un teanc de bilete.

2)Toţi participanţii trebuie să scrie pe bilete ideile pe care le asociază cu tema.

3)Fiecare va nota câte o idee pe câte un bilet.

4) Scrieţi ideile cât mai citeţ, folosind (de preferinţă) litere de tipar.

5)Sunt permise toate genurile de idei:experienţe, evenimente, ani, titluri de cărţi, nume de străzi, etc.

6)Moderatorul strânge biletele şi le lipeşte pe un panou.

După citirea regulilor, toţi participanţii timp de 30 minute şi-au notat ideile cu privire la tema propusă. După cele 30 de minute, au fost strânse 67 de idei.

Structura celor 67 de idei emise se prezintă astfel :

• 30% -lucrări constante de întreţinere a sistemelor sanitare din cămine; • 10% -lipsa cantinelor în cazul unelor universităţi;

of 22

• 15% -controlul corupţiei în cazul personalului de administraţie din universităţi; • 5% -orarul haotic şi deplasarea la alte sedii pentru desfăşurarea cursurilor/seminariilor; • 10% -dotarea superficială a unor biblioteci şi programul scurt; • 15% - spaţiul mic al sălilor de lectură şi dotarea superficială cu calculatoare; • 5% - numărul redus al sălilor de curs raportat la numărul studenţilor în unele universităţi; • 10%- amenajarea unui spaţiu pentru fumători.

Ponderea în emiterea ideilor se prezintă astfel:

SNSPA- AP-30%

UMF “Carol Davila”-20%

UPB - 23%

USAMV-27%

Sesiunea de brainstorming a decurs conform planului, urmând ca moderatorul să transmită Asociaţiilor Studenţeşti aceste idei, acesta fiind şi scopul acestui studiu de caz.

of 22

CUPRINS

Introducere .................................................................................................................................... 2

Scurt istoric.................................................................................................................................... 3

Cum se pregăteşte o sesiune de brainstorming .......................................................................... 3

Etape: ........................................................................................................................................... 3

Scopul şedinţelor de brainstorming ............................................................................................ 4

Cerinţe: ........................................................................................................................................ 5

Procedura sesiunii ......................................................................................................................... 5

Rolul facilitatorului ....................................................................................................................... 6

Regulile brainstorming-ului ......................................................................................................... 7

Evaluarea şi valorificarea “produc ţiei” de idei .......................................................................... 9

Tehnici de brainstorming ........................................................................................................... 10

Procesul de prioretizare ............................................................................................................. 11

Organizare şi acţiune .................................................................................................................. 11

Avantajele brainstorming-ului: ................................................................................................. 12

Dezavantajele brainstorming-ului ............................................................................................. 12

Brainstorming electronic ............................................................................................................ 13

Brainstorming-ul personal ......................................................................................................... 13

Tehnica 6 / 3 / 5............................................................................................................................ 14

Etapele metodei 6/3/5: ............................................................................................................... 14

Avantajele.................................................................................................................................. 15

Dezavantajele ............................................................................................................................ 15

Metoda Philips 6 / 6..................................................................................................................... 15

Avantajele metodei Philips 6/6 ................................................................................................. 16

Dezavantajele ............................................................................................................................ 16

Concluzii finale(scurtă recapitulare): ....................................................................................... 16

Regulile de bază: ....................................................................................................................... 17

Opinii ............................................................................................................................................ 17

BIBLIOGRAFIE ......................................................................................................................... 18

STUDIU DE CAZ ....................................................................................................................... 19

Brainstorming Final 2003

Documents

Transcript of Brainstorming Final 2003