Boghian-Inceputurile Istoriei Omenirii

332
S E R I A A R H E O L O G I E DUMITRU BOGHIAN ÎNCEPUTURILE ISTORIEI OMENIRII

description

preistorie

Transcript of Boghian-Inceputurile Istoriei Omenirii

S E R I A A R H E O L O G I E

DUMITRU BOGHIAN

ÎNCEPUTURILE ISTORIEI OMENIRII

DUMITRU BOGHIAN

ÎNCEPUTURILE ISTORIEI OMENIRII

EDITURA BUCOVINA ISTORICÃSUCEAVA, 2003

EDITOR:CONSTANTIN-EMIL URSU

Proiectul a fost realizat în cadrul Editurii Bucovina Istoricã Suceava

Director editurã: ec. Laura URSU

Tehnoredactare ºi copertã: Constantin-Emil URSU

Toate drepturile rezervate

© Editura Bucovina Istoricã Suceava 2003Str. Lazãr Vicol-4-E56bis-B-2, Suceava-5800, România

tel.: (+04)-0230-520449; (+04)-0744-694018; (+40)-0744-523628e-mail: [email protected]

Lucrare finanþatã parþialdin Grantul CNCSIS 5/429/2002

Am pãºit în mileniul al III-lea al erei creºtine ºi pare cã timpul are din ce în ce mai puþinã rãbdare. În aceastã scurgere din ce în ce mai rapidã a vremii, ca fiinþe vremelnice, atenþia noastrã se îndreaptã statornic, deopotrivã, spre un viitor pe care-l scrutãm cu o oarecare neliniºte, generatã, firesc, de necunoscutul care ne aºteaptã, într-o epocã din ce în ce mai tehnicizatã ºi informatizatã, ºi cãtre trecut, încercând sã pãtrundem dimensiunile noastre istorice, de la puþin relevatele origini pânã la starea actualã.

În acest context, cunoaºterea începuturilor istoriei exercitã asupra noastrã o nealteratã atracþie, Arheologia preistoricã ºi Preistoria generalã contribuind, nu fãrã eforturi ºi dificultãþi, uneori majore, într-o manierã decisivã, la luminarea acestei pãrþi a trecutului uman. În acest demers, trebuie sã þinem seama cã nu existã populaþii ºi popoare “de dinainte de istorie” ci diferã doar metodele noastre de abordare istoriograficã ºi de investigare a trecutului de dinainte ºi de dupã inventarea scrierii.

Descoperirile tot mai numeroase, într-o cadenþã tot mai rapidã, de izvoare arheologice preistorice, au oferit cercetãtorilor un important material factologic, care au îmbogãþit cunoºtinþele asupra acestei perioade. Mai mult, în absenþa izvoarelor scrise, arheologia preistoricã ºi preistoria generalã se îndreaptã spre metodologiile proprii ºtiinþelor naturii, fizico-chimice ºi filosofico-culturale, pentru a conferi fiabilitate ºi obiectivitate reconstituirilor istorice, sistemelor de periodizare ºi cronologie ºi analizei materialelor descoperite.

De aceea, multe din cunoºtinþele ºi datele referitoare la preistorie, obþinute în ultima jumãtate de veac, au devenit caduce în faþa “ofensivei” noilor descoperiri ºi interpretãri, arheologia preistoricã ºi preistoria generalã înscriindu-se, astfel, în mersul general ascendent al ºtiinþei contemporane. Având în vedere ritmul rapid de acumulare a noilor cunoºtinþe ºi interpretãri, trebuie sã fim pregãtiþi pentru noi modificãri ale viziunii noastre despre acel atât de atractiv illore tempore al începuturilor istoriei, deoarece Arheologia, cu toate eforturile ei, nu a adus la lumina zilei decât mai puþin de o treime din uriaºele depozite ale trecutului, iar noile modalitãþi de interpretare ale acestora pun problema unor reconstituiri complexe ºi integrative, structural-sistemice, funcþionaliste, cultural-antropologice ºi psiho-sociale.

Din pãcate, oricât de optimiºti am fi, cunoaºterea istoricã nu va avea, probabil, niciodatã posibilitatea realã sã-ºi verifice adevãrurile vehiculate, cu atât mai mult pentru timpurile preistorice. Aceastã concluzie, oarecum tristã, asupra perspectivelor cunoaºterii istorice, nu trebuie sã ne demoralizeze ci, dimpotrivã, sã ne catalizeze acþiunile cognitive, pentru a descifra, cât mai mult, ºi, dacã se poate, cât mai obiectiv, din necunoscutul acestor vremuri de mult apuse.

Rezultã, de aici, ºi raþiunea de a fi a acestei întreprinderi, care reprezintã o încercare modestã de a cãlãuzi paºii studenþilor ºi a tuturor celor interesaþi pe drumul plin de obstacole al cunoaºterii celui mai îndepãrtat trecut al omului ca fiinþã istoricã, în care diversitatea istoricã ºi socio-culturalã a fost regula, într-o

ARGUMENTUM

strânsã intercorelare a fenomenelor de continuitate ºi discontinuitate.Deºi, vorba cronicarului Miron Costin, “se sparie gândul” în faþa cantitãþii

uriaºe de material informativ de parcurs ºi a multitudinii problemelor de abordat ºi “iaste a inimii durere” a le lãsa neluminate, am considerat necesarã o ordonare ºtiinþificã ºi didacticã a acestora, oferind cele mai importante repere de orientare în vederea studierii a ceea ce reprezintã majoritatea covârºitoare a timpului istoric, constituind, astfel, doar un punct de plecare spre alte încercãri similare. În acelaºi timp, am încercat, în limita posibilitãþilor de informare ºi interpretare, sã reflectãm, fãrã idei preconcepute, stadiul actual al cunoaºterii în acest domeniu, fiind siguri de perisabilitatea datelor, teoriilor ºi reconstituirilor transmise.

Suntem conºtienþi cã o asemenea încercare este plinã de riscuri ºi de neîmpliniri, existând, în mod firesc, foarte multe alte viziuni ºi maniere de abordare a problematicii supuse atenþiei. Singuri, cititorii vor fi aceia care ne vor ajuta în îmbunãtãþirea demersului nostru, fapt pentru care îi asigurãm de recunoºtinþa ºi preþuirea noastrã ºi le urãm succes în rezolvarea problemelor, care începe prin a ne îndoi de adevãrurile considerate imuabile, deoarece întoarcerea spre cunoaºterea trecutului îndepãrtat nu mai este demult o atitudine romanticã ci o stringentã necesitate ºtiinþificã.

În asemenea condiþii, ni se pare mai actual decât oricând îndemnul lui Vasile Pârvan de a avea o atitudine de “istoric al vieþii” care “…se uitã larg în lumea dimprejurul lui ºi vede cã popoarele nu se ºterg aºa de uºor de pe faþa pãmântului, cã, dimpotrivã, ca buruienile ºi copacii, care cresc parcã mai nãvalnic dupã câte un prãpãd de foc ori de ape, aºa ºi neamurile omeneºti se pãstreazã pe acelaºi pãmânt cu mare dragoste de brazda pe care din strãmoºi au arat-o. Iar când se întâmplã de-ºi mai schimbã portul ori graiul ori chiar numele amestecându-se cu frânturi de popoare strãine, pe care furtuna rãzboaielor le-a aruncat peste dânsele, ele rãmân în trupul ºi firea lor lãuntricã tot cele vechi”.

Cãlãtoria noastrã în trecutul istoric cel mai îndepãrtat, care poate fi asimilatã cu o veritabilã incursiune în tunelul timpului, are drept jaloane procesele istorice esenþiale cum au fost: antropogeneza, dezvoltarea primelor forme ale structurilor economice, sociale, de-a lungul epocilor pietrei ºi metalelor, apariþia ºi manifestarea celor mai importante invenþii timpurii, care au marcat, în chip decisiv, devenirea ulterioarã a umanitãþii. Mãsura timpului a fost diferitã de la epocã la epocã, variind de la sutele ºi zecile de mii de ani, în paleolitic, la milenii, secole sau chiar decenii, în perioadele urmãtoare, desemnând, totodatã, ºi accelerarea ritmului devenirii istorice, materializatã în creºterea exponenþialã a cadenþei invenþiilor, odatã cu apropierea de vremurile mai noi.

Înarmaþi cu mijloacele ºtiinþifice ale timpului modern, vã invit sã începeþi aceastã cãlãtorie, o adevãratã aventurã cognitivã, ridicându-vã la înþelegerea corectã a oamenilor ºi societãþilor din aceste vremuri demult apuse, care nu au fost deloc primitive. Vom vedea cã multe dintre civilizaþiile istorice, care pãstreazã, încã, nenumãrate enigme, au strãvechi ºi puternice rãdãcini în perioada preistoricã ºi protoistoricã, fiind o expresie a geniului creator uman.

Dumitru D. Boghian

I.1. Introducere în preistorie ºi concepte

În decursul evoluþiei sale, omul a prezentat ºi prezintã douã tendinþe aparent contradictorii: pe de o parte privirile sale s-au întors, statornic, cãtre trecut, încercând sã descifreze care i-au fost strãmoºii ºi ce patrimoniu material ºi spiritual i-au transmis, pe de altã parte a cãutat sã strãfulgereze viitorul, pentru a ºti încotro se îndreaptã, atât ca individ cât ºi ca societate. În mod normal, între cele douã tendinþe existã fireºti apropieri, deoarece trecutul ºi viitorul fac parte organicã din fiinþa istoricã care este omul, fiind legate prin intermediul efemerului prezent.

De la începuturile devenirii sale conºtiente, omul a încercat sã afle rãspunsuri la o serie de întrebãri fundamentale de Antropologie fizicã ºi Antropologie culturalã, de Istorie ºi Filosofie : Cine suntem, ca indivizi ºi societate? De unde provenim? Care a fost traseul evoluþiei noastre? Ce destin istoric avem? Încotro ne îndreptãm? (Quo vadis?), cercetarea trecutului exercitând o atracþie nealteratã asupra noastrã.

În acest context, din trupul viguros al istoriei omenirii, ca ºtiinþã, s-a delimitat, în secolul al XIX-lea, Preistoria, reprezentând acea parte a timpului istoric pentru care nu se cunosc izvoarele scrise, cuprinsã între desprinderea omului din lumea animalã ºi apariþia marilor civilizaþii din lumea orientalã, care cunoºteau organizarea statalã ºi scrisul.

În aceastã accepþiune, Preistoria este, de fapt, o Istorie a începuturilor îndepãrtate ale societãþii umane, înþeleasã ca o disciplinã istoricã sinteticã, cu un caracter particular, având drept obiect de studiu evoluþia omului ºi a diferitelor comunitãþi omeneºti, din toate spaþiile cunoscute ale Lumii Vechi ºi Noi, într-un interval temporal deosebit de îndelungat, care însumeazã, potrivit noilor cercetãri circa 4000 de milenii.

Aceastã disciplinã, cu caracter istoric, opereazã cu o metodologie specificã de descoperire a izvoarelor sale ºi de reconstituire a modului de viaþã ºi de gândire ale diferitelor comunitãþi umane strãvechi. Prin finalitatea demersului sãu, Preistoria este o disciplinã ºtiinþificã umanistã, în vreme ce, prin modul de obþinere, interpretare, coroborare a surselor sale de informare ºi de reconstrucþie ºtiinþificã se aflã la graniþa dintre ºtiinþele fundamentale ºi cele sociale, conþinuturile ºi filosofia sa fiind, în esenþã, istorice.

Constituirea Preistoriei, ca disciplinã ºtiinþificã cu caracter istoric, nu ar fi fost posibilã fãrã progresul general al cunoaºterii umane din perioada anterioarã, fiind favorizatã de descoperirile realizate în Geologia istoricã, Biologie ºi Zoologie, Antropologie fizicã, de conturarea mai precisã a statului Arheologiei ca ºtiinþã specialã, furnizoare de izvoare, de dezvoltarea Istoriei comparate a religiilor, de avântul Antropologiei culturale ºi a unor noi curente filosofice.

În scurtã vreme, s-a realizat un salt important de la concepþiile mitologice, religioase ºi ºtiinþifice din antichitate, evul de mijloc, perioada renascentistã ºi

CAP. I. Preistoria - început al istoriei

luministã spre o explicare raþionalã a vestigiilor strãvechi. Sãpãturile arheologice ºi descoperirile, efectuate în secolele al XVIII-lea ºi al XIX-lea, au avut ca urmare definirea treptatã a Arheologiei preistorice ºi Paleoantropologiei.

Descoperirea ºi interpretarea unor complexe geologico-arheologico-paleontologico-antropologice au permis formarea unor imagini tot mai clare despre timpurile strãvechi ale omenirii ºi interpretarea unitarã a acestora, vorbindu-se, tot mai des, de vestigii antediluviene ºi diluviene, cercetãtorii fiind preocupaþi de realizarea unor scheme cronologice ºi tipologice cât mai precise.

Dintre specialiºtii care s-au remarcat, în aceastã perioadã de început a cercetãrilor preistorice, pot fi amintiþi: J. Frère, F. Jouannet, M. Serres, Ph. Ch. Schmerling, W. Buckland, J. Boucher de Perthes, Ch. Lyell, Jean-Baptiste de

Fig. 1. J. Boucher de Perthes(1788-1868)

Fig. 2. J.-B. Lamarck (1744-1829)

La începutul secolului al XIX-lea, în urma progreselor realizate în procesul de cunoaºtere a începuturilor omenirii, filosoful german W. F. G. Hegel (1770-1831) a introdus noþiunea de preistorie (Vorgeschichte, Préhistoire, Prehistory, Doistorji), înþelegându-se prin aceasta, de regulã, o fazã premergãtoare a istoriei propriu-zise, cu sau fãrã legãturã cu aceasta. Noþiunea se va impune treptat, în perioada urmãtoare, ºi a fost folositã, cu predilecþie, din cea de-a doua jumãtate a secolului al XIX-lea.

Tot în aceastã perioadã, s-au înmulþit cercetãrile arheologice preistorice, paleonto-logice, paleoantropologice ºi geologice, s-au fãcut noi încercãri de explicare a rezultatelor obþinute ºi de elaborare a unor scheme logice care sã surprindã evoluþia omului ºi societãþii. Descoperirea primelor vestigii ale artei mobiliare ºi parietale paleolitice, au adus noi date ºi au oferit noi lumini asupra spiritualitãþii oamenilor primitivi.

În acelaºi timp, s-a impus, tot mai mult, metoda etnograficã în interpretarea vestigiilor strãvechi descoperite, prin analogie cu materialele oferite

Dumitru Boghian8

de comunitãþile umane, aflate în stadii retardate de dezvoltare, din Africa, Australia ºi cele douã Americi, pentru a înþelege, reconstitui ºi reda complexitatea societãþilor strãvechi.

Tot în aceastã vreme, începe conturarea unor scheme cronologice, în care sã poatã fi încadrate ºi datate vestigiile descoperite. Astfel, la începutul secolului al XIX-lea, danezul Chr. Thomsen a clasificat exponatele de la Muzeul Naþional din Copenhaga dupã tipul de materie primã, stabilind „perioadele” pietrei, bronzului ºi fierului. Ulterior, Edouard Lartet (1801-1871) a realizat o altã clasificare a perioadei preistorice, folosind o schemã de „cronologie paleontologicã”, potrivit cãreia primele vârste ale începutului istoriei oamenirii erau stabilite dupã fauna fosilã cu care erau asociate materialele osteologice umane, delimitându-se: epoca ursului de cavernã, a elefantului, a rinocerului, a renului ºi a bourului.

Ulterior, englezul John Lubbock, în lucrarea sa Man before history (1865), a fost cel care a divizat societatea preistoricã pe baza evoluþiei utilajului litic, stabilind douã perioade: Paleoliticul sau epoca veche a pietrei (cioplite) (Altsteinzeit, Old Stone Age, Paléolithique) ºi Neoliticul sau epoca nouã a pietrei (ºlefuite) (Jungsteinzeit, New Stone Age, Néolithique). Mai târziu, a fost introdusã o perioadã intermediarã, Mezoliticul, sau epoca mijlocie a pietrei (Mittelsteinzeit, Middle Stone Age, Mésolithique).

Meritã a fi amintite ºi alte periodizãri. Astfel, Gabriel de Mortillet (1821-1898) a periodizat Preistoria (1869) în perioada “dominaþiei osului”, subîmpãrþitã în epocile La Madeleine ºi Aurignac, ºi perioada “dominaþiei silexului”, cu epocile Solutré ºi Le Moustier, pe care a modificat-o, mai apoi, introducându-se definirea diferitelor etape temporale din preistorie pe bazã de eponime.

De asemenea, nu trebuie uitatã contribuþia lui Marcellin Boule (1861-1942) care, în lucrarea Essai de Paléontologie stratigrafique de l'homme (1888), a propus coroborarea, în realizarea periodizãrii preistorice, a datelor furnizate de geologie, cu perioadele glaciare ºi interglaciare, cu cele oferite de

Fig. 3. Henri Breuil Fig. 4. André Leroi-Gourhan

paleontologie, mai ales a fosilelor animale ºi umane tipice, ºi arheologie, în special studiile asupra uneltelor litice ºi osteologice asociate cu elemente de faunã.

Preistoria - început al istoriei 9

În paralel, au fost elaborate ºi s-au folosit alte scheme cronologice, ale evoluþiei primelor comunitãþi umane, stabilite pe diverse criterii de Filosofia culturii ºi Antropologie culturalã, în acest sens remarcându-se: J. J. Rousseau, I. Kant, A. Ferguson, A. Schmidt, J. J. Bachofen, L. H. Morgan, K. Marx, Fr. Engels º. a.

Schema generalã a cronologiei preistorice, aºa cum este cunoscutã astãzi, a fost completatã ºi dezvoltatã de “pãrintele preistoriei”, abatele Henri Breuil (1877-1961), ºi de continuatorul acestuia, Andre Leroi-Gourhan (1911-1986), fiind periodic revãzutã ºi adãugitã, potrivit datelor obþinute prin noile cercetãri.

Din perioada interbelicã, dar, mai ales, dupã cel de-al doilea rãzboi mondial, s-au acumulat foarte multe materiale arheologice, paleontologice ºi antropologice, care au favorizat conturarea cunoºtinþelor actuale referitoare la preistoria omenirii. În acest uriaº efort interdisciplinar, au fost angrenaþi preistoricieni, arheologi, paleontologi ºi antropologi, fiecare în parte ºi toþi laolaltã contribuind la reconstituirea istoricã a acestor timpuri atât de îndepãrtate. Dintre aceºtia s-au remarcat: Henri Breuil, Eugène Dubois, Davidson Black, Louis S.B. Leakey, Mary Leakey, Raymond Dart, M.F. Bordes, A. Leroi-Gourhan, Richard Leakey, Meave Leakey, Donald Johanson, Maurice Taïeb, Tim White, Yves Coppens, R. J. Braidwood, J. Mellaart, Gordon Childe, G. E. Wright, Hermann Müller Karpe, Colin Renfrew, Marija Gimbutas, J. Lichardus etc.

Astãzi cercetarea preistoriei prezintã o deosebitã actualitate, achiziþiile de instrumentar ºi metodologie din cele mai noi discipline ºtiinþifice: Chimie molecularã ºi Fizicã nuclearã, Inginerie geneticã, Paleofiziologie, Paleopatologie, la care se adaugã ºi noile viziuni din Filosofie, Etnologie ºi Antropologie culturalã, toate oferind preistoricianului noi date ºi modalitãþi de interpretare a diferitelor categorii de izvoare ºi noi posibilitãþi de asamblare a acestora în cadrul elementelor de culturã minorã sau majorã.

Mai mult, existã astãzi tendinþe interdisciplinare care permit coroborarea diferitelor categorii de informaþii în scenarii istorice, evolutive, studiind indivizii preistorici în comunitãþi ºi civilizaþii deosebit de complexe, înþelese ca spaþii ºi ecosisteme, economii, societãþi, mentalitãþi colective, spiritualitãþi vii ºi dinamice.

În aceastã accepþiune, se observã cã Preistoria nu este altceva decât o Istorie a timpurilor strãvechi ale societãþii umane, o Istorie strãveche, o istorie a societãþilor primitive (Urgeschichte, Histoire des sociétés primitives, History of primitives societies, Istorija pervobytnaja obšèestv), înþelese doar ca timpurii sau incipiente ºi nicidecum ca simple ºi nedezvoltate, înapoiate. În mod evident, acestea au prezentat ritmuri ºi niveluri diferite de dezvoltare, în funcþie de condiþiile concrete, specifice fiecãrei zone ºi populaþii.

În acelaºi timp, pledãm pentru eliminarea din limbajul specific al acestei discipline a noþiunilor de comunã primitivã ºi orânduire a comunei primitive, introduse de K. Marx ºi Fr. Engels, în cea de-a doua jumãtate a secolului al XIX-lea, ºi utilizate de adepþii materialismului istoric, prin care se desemna o societatea bazatã pe egalitate, un fel de comunism primar, care ar fi fost specifice Paleoliticului, Epipaleoliticului ºi Neoliticului.

Cercetãrile efectuate în secolul al XX-lea, mai ales dupã cel de-al doilea rãzboi mondial, au condus la îmbogãþirea substanþialã a cunoºtinþelor despre

Dumitru Boghian10

Istoria strãveche a omenirii, ceea ce a determinat ca aceste noþiuni sã nu mai corespundã noilor modalitãþi de reconstituire istoricã a societãþilor ºi civilizaþiilor umane ºi nici pentru periodizarea diferitelor etape de dezvoltare.

În acelaºi timp, credem cã ar trebui excluse, din domeniul înþelegerii ºi reconstituirii istoriei strãvechi a omenirii, a fenomenelor ºi proceselor economice, sociale, mentale, a civilizaþiilor ºi societãþilor, cliºeele uniformizatoare, naive, liniare, viziunile triumfaliste, continuu ascendente ºi progresive ale devenirii umane care formeazã un “folclor ºtiinþific” preistoric, pregãtindu-ne sã inserãm, pe trunchiul sãnãtos al vechilor cunoºtinþe, noile descoperiri, care pot schimba, uneori destul de mult, concepþiile noastre despre preistorie.

Totodatã, existã în limbajul istoric noþiunea de Protoistorie, înþeleasã ca primã istorie, legatã, cel mai adesea, de evoluþia societãþilor umane în timpurile apariþiei primelor izvoare scrise. În ultimul timp, pentru a nu exista o suprapunere între conþinuturile noþiunilor de preistorie ºi protoistorie, s-a recurs la folosirea primeia pentru a desemna dezvoltarea omenirii în Paleolitic ºi Epipaleolitic (Mezolitic), în vreme ce cea de-a doua este utilizatã pentru evidenþierea evoluþiei în Neolitic, Eneolitic, Epoca bronzului ºi, în unele cazuri, Epoca fierului, fiind parte componentã a celei dintâi.

În concluzie, Preistoria generalã sau Istoria societãþii strãvechi (primitive) reprezintã astfel partea integrantã a Istoriei omenirii, de la începuturile acesteia, ºi are ca obiect de studiu fenomenele ºi procesele produse într-un interval temporal deosebit de îndelungat, de aproximativ 4000000 ani, când sunt evidente elementele lungului, anevoiosului ºi complexului proces de antropogenezã, conturarea elementelor structurilor economico-sociale ºi spirituale din epoca pietrei ºi, în unele cazuri, din epoca metalelor, pânã la sfârºitul mileniului al IV lea bc, când apar, în Orient, marile civilizaþii care au cunoscut, printre altele, urbanizarea, diferitele forme de organizare statalã ºi izvoarele scrise.

În mod normal, aceastã îndelungatã perioadã reprezintã fundamentul civilizaþiilor ºi evoluþiei istorice ulterioare ºi, de aceea, are o importanþã deosebitã pentru cunoaºterea noastrã, timpul preistoric, originar, acel illore tempore (Urzeit) exercitând o fascinaþie mereu vie.

I.2. Periodizarea preistoriei generale

În urma cercetãrilor din ce în ce mai complexe, s-a realizat un tablou al periodizãrii ºi cronologiei Preistoriei generale, care, deºi este sprijinit pe date ºtiinþifice, este totuºi relativ, ilustrând nivelul actual de cunoaºtere ºi concepþiile actuale de reconstituire a acestui trecut istoric, inclusiv cele didactice, putând fi modificat, mai mult sau mai puþin, în viitor. Este vorba, în primul rând, de o periodizare arheologicã, completatã, în mãsura în care este posibil, de date de cronologie absolutã, celelalte modalitãþi de divizare a acestor timpuri istorice, dupã criterii social-economice, fiind grevate de o mare dozã de relativitate.

Astfel, imensul interval temporal, de mai bine de 4000000 de ani, poate fi împãrþit, din raþiuni convenþionale, ºtiinþifice ºi didactice, în douã perioade fundamentale: Preistoria propriu-zisã, de la începuturile procesului de antropogenezã pânã la sfârºitul Epipaleoliticului (Mezoliticului), mileniile al IX-

11Preistoria - început al istoriei

lea / al VIII-lea bc, ºi Protoistoria, de la începuturile Neoliticului pânã la naºterea ºi manifestarea civilizaþiilor orientale (mileniile al IX-lea / al VIII-lea - al IV-lea / al III lea bc). Preistoria mai poate fi consideratã ºi Epoca pietrei cioplite, incluzând, la rândul sãu, Prepaleoliticul (cu aºa-numita culturã osteo-donto-keraticã), care acoperã intervalul temporal de la începutul procesului de antropogenezã pânã la folosirea primelor unelte de piatrã (aproximativ 4000000 - 2500000 ani bp), Paleoliticul inferior (sau timpuriu), (2500000 - 300000 ani bp), Paleoliticul mijlociu ( sau evoluat), (aproximativ 300000 bp - 45 / 40000 ani bc), Paleoliticul superior (sau târziu), (45 / 40000 - mileniul al XI-lea bc, în lumea orientalã, sau 10 / 8000 bc, în zona europeanã), ºi Epipaleoliticul (sau Mezoliticul), (mileniile al XIV-lea - al IX-lea bc, în lumea orientalã, sau 10 / 8000 - 6000 / 5000 bc, în lumea europeanã).

Protoistoria cuprinde, în interiorul ei, Epoca pietrei ºlefuite, cu subdiviziunile sale: Neoliticul propriu-zis (mileniile al IX-lea / al VIII-lea mileniul al VI-lea bc, în lumea orientalã, sau 6000 / 5000 - 4000 bc, în zona europeanã), ºi Eneoliticul sau Chalcoliticul (mileniul al VI-lea - sfârºitul mileniului al IV-lea bc, în lumea orientalã, sau 4000 - 3000 / 2500 bc, pentru regiunea europeanã).

Se poate considera cã limita dintre Preistorie ºi Protoistorie este constituitã de trecerea de la economia de pradã ºi consum, caracteristicã pentru Paleolitic ºi Epipaleolitic - Mezolitic, la cea de producþie, evidentã odatã cu Neoliticul. Potrivit principiilor fenomenologice, odatã cu apariþia izvoarelor scrise ºi a marilor civilizaþii orientale se considerã cã, pe plan universal, s-a produs trecerea la evoluþia istoricã propriu-zisã.

Cu toate aceste scheme generale, omenirea s-a dezvoltat inegal, cu ritmuri ºi niveluri proprii pentru fiecare zonã ºi comunitate umanã, ºi, de aceea, pe lângã aceastã periodizare generalã existã periodizãri ºi cronologii speciale, particulare, regionale ºi chiar micro-regionale, reflectând specificul local, racordate mai mult sau mai puþin contextului universal.

Astfel, pentru unele regiuni, considerate secundare sau marginale Lumii Vechi, aºa cum sunt cele nord-est europene, extrem orientale: nord-est ºi sud-est asiatice, australiene, sud-africane ºi americane, perioada protoistoricã se prelungeºte, uneori, foarte mult.

Pentru zonele europene din afara regiunii greco-egeene, Preistoria cuprinde Epoca bronzului (mileniile al IV-lea / al III-lea - mijlocul mileniului al II-lea bc, în Orient, secolele al XII-lea/al VIII-lea bc, în lumea europeanã, ºi prima parte a Epocii fierului (secolele al XII-lea/al VIII-lea - al V-lea bc). În celelalte regiuni, caracteristicile dezvoltãrii preistorice ºi protoistorice se manifestã pânã în mileniul I ºi prima parte a mileniului al II-lea al erei noastre, pânã la marile descoperiri geografice, care au “introdus” în cunoaºterea istoricã o mare parte a Africii ºi Lumii Noi (unde s-au dezvoltat mari civilizaþii - olmecã, maya, aztecã, inca), în vreme ce, în cazul unor populaþii africane: boºimanii, pigmeii, masaii, sud americane: amerindienii amazonieni, cei din Podiºul Matto-Grosso, patagonezii, australiene: negritoºii, sau din zona polarã: eschimoºii, ca sã amintim numai câteva, societãþile tradiþionale, strãvechi, s-au conservat, cu inerente modificãri, pânã în zilele noastre.

Dumitru Boghian12

Periodizarea ºi cronologia Preistoriei generale rãmân probleme deschise ale cercetãrii din domeniu, precizându-se, îmbogãþindu-se, detaliindu-se ºi nuanþându-se ca urmare a noilor ºi importantelor achiziþii ºtiinþifice.

Preistoriapropriu-zisã

Protoistoria

Prepaleoliticul

Epocapietreicioplite

Epocapietreiºlefuite

Epocametalelor

Paleoliticul

Epipaleolitic/mezolitic

Neoliticul

Epoca bronzului

Epoca fierului

Inferior

Mijlociu

Superior

Neoliticul

Eneoliticul(chalcoliticul)

~ 4 - 2,5 mil. ani bp

~ 2,5 - 0,3 mil. ani bp

~ 0,3 - 0,04 mil. ani bp

~ 40000 - mil. XII bc

Orient mil. XIV - IX/VIII bcEuropa mil X/VIII - VI/V bc

Orient mil. IX/VIII - VI/VbcEuropa mil. VII/VI - V/IVbc

Orient mil. VI/V - IV/III bcEuropa mil. V/IV - IV/IIIbc

Orient mil.IV/III - mijl.mil.IIEuropa mil.IV/III - II/I bc

Orient mijl.mil. II - mil. I bcEuropa mil.II/I bc - sec. I bc

I.3. Demersul interdisciplinar în studierea Preistoriei

Ca disciplinã istoricã sinteticã, Preistoria, înþeleasã ca Istorie a societãþii strãvechi (primitive), foloseºte, pentru a nu deveni o ramurã culturalã a imaginarului, în descoperirea surselor ºi reconstituirea trecutului îndepãrtat, atât un instrumentar ºi metode proprii de cercetare, de naturã istoricã, evident de o facturã specialã, cât ºi elemente, uneori esenþiale, dobândite de la alte ºtiinþe ºi discipline ºtiinþifice: Arheologia preistoricã, Antropologia fizicã, socialã ºi culturalã, Etnologie, Istoria comparatã a religiilor, Geologie istoricã, Paleogeografie ºi Paleontologie etc. Datele ºtiinþifice furnizate de acestea sunt coroborate, obþinându-se tablouri istorice despre evoluþia din zorii omenirii. Potrivit acestei viziuni sistemice, întreaga devenire a omului ºi societãþilor preistorice se încadreazã într-un ecosistem complex, subsistemele componente intercorelându-se reciproc (D. L. Clark).

Cele mai multe date utilizate de Preistorie provin din subsistemul culturii materiale, fiind studiate de Arheologia preistoricã, care oferã o serie de elemente importante referitoare la subsistemele vieþii economice, psihologiei colective, sociale ºi spirituale. Trebuie sã arãtãm cã, deºi opereazã cu date certificate ºtiinþific, Preistoria nu lucreazã cu fapte istorice, cu evenimente încadrate precis în timp, în ciuda progreselor cronologiei absolute, ci foloseºte numai fapte arheologice,

Tabelul I. Periodizarea Istoriei societãþii primitive (Preistoria generalã)

Preistoria - început al istoriei 13

etnologice ºi culturale, care sunt foarte greu de descifrat ºi asamblat în reconstituiri ºtiinþifice pertinente. Rezultã, de aici, un demers ºtiinþific cu multe trasee ipotetice, cu intrãri ºi ieºiri multiple, constând din numeroase ipoteze de lucru, care urmeazã sã fie verificate ºi certificate prin cercetãrile prezente ºi viitoare.

Se observã, astfel, cã preistoria generalã are un caracter deschis, patrimoniul sãu factologic ºi ideatic îmbogãþindu-se permanent, ºi, de aceea, este necesarã, pe baza acumulãrilor ºtiinþifice, scrierea ºi rescrierea sa. În aceastã accepþiune, suntem conºtienþi de perisabilitatea conþinutului ºtiinþific al prezentei lucrãri, care reflectã doar stadiul actual de cunoaºtere al problemelor discutate.

Cel care se apropie de descifrarea timpurilor strãvechi, pãtrunde într-un labirint al cunoaºterii, ºi trebuie sã fie conºtient cã nu va putea înainta fãrã a poseda, în loc de firul Ariadnei, o solidã pregãtire de specialitate, o metodologie ºtiinþificã ºi dorinþa de a afla ºi reda adevãrul, fie el, de multe ori, ºi relativ.

I.3.1. Preistoria ºi Arheologia

Ocupându-se de reconstituirea începuturilor istoriei umane, Preistoria foloseºte o serie de izvoare speciale, între care, la loc de frunte, se aflã cele arheologice, furnizate de o ºtiinþã specialã (conexã) a Istoriei, Arheologia. Aºa cum arãtam mai sus, a existat o strânsã interdependenþã între drumul parcurs, spre statutul de ºtiinþã, de Preistorie ºi Arheologie, uneori acestea confundându-se.

Dintre ramurile Arheologiei, pentru studierea începuturilor omenirii, ne intereseazã Arheologia preistoricã, care are aceeaºi finalitate ºtiinþificã, metodologie de cercetare ºi reconstrucþie istoricã. Arheologia preistoricã utilizeazã metode ºi procedee clasice ºi moderne de identificare, de prospectare, de semnalare a vestigiilor arheologice, de sãpãturã ºi înregistrare a rezultatelor acesteia, de analizã complexã a vestigiilor obþinute prin sãpãturi, de cronometrie relativã ºi absolutã, radiometrice ºi neradiometrice, de reconstituire a paleomediului ºi asamblare a tabloului istoric, de stocare ºi operaþionalizare a datelor obþinute.

În categoria deosebit de largã a izvoarelor arheologice preistorice pot fi incluse: ecofactele (resturile de faunã ºi florã, studiate de Paleontologie), fosilele umane (materialele osteologice izolate sau asociate în complexe, cercetate Antropologia fizicã), artefactele (utilajul litic, osteologic, metalic, ceramica, piesele de cult, podoabele ºi obiectele de artã etc, care alcãtuiesc patrimoniul mobil), monumentele fixe (structuri de habitat uman - locuinþe, gropi, vetre, cuptoare, complexe gospodãreºti, sisteme de fortificaþie - ºanþuri, valuri, ziduri etc., construcþii de cult sanctuare, temple, picturi ºi sculpturi parietale, construcþii funerare necropole, tumuli (kurgane), dolmene, cromleh-uri etc.), complexele arheologice (categorii de vestigii aflate în conexiune: închise o groapã, o locuinþã izolatã, un mormânt, un depozit, dintr-o singurã secvenþã cronologicã, ºi deschise toate celelalte descoperiri asociate), definind trãsãturile diferitelor culturi arheologice (totalitatea manifestãrilor materiale ºi spirituale, asemãnãtoare între ele, care se rãspândesc la un moment dat, într-un anumit spaþiu), care nu pot fi identificate, întotdeauna, cu anumite etnosuri cunoscute istoric.

Descoperirile arheologice sunt înregistrate cu precizie, spaþial, topografic

Dumitru Boghian14

ºi stratigrafic, în planuri generale ºi de detaliu, în profile stratigrafice, pe peliculã foto ºi bandã magneticã, sunt studiate în funcþie de situarea lor în complexele arheologice ºi corelarea cu alte piese identificate, pe niveluri arheologice, reconstituindu-se astfel complexele gospodãreºti (tehnocomplexele), spaþiile private ºi comunitare, locurile de cult etc. În laborator, vestigiile arheologice sunt supuse unor studii interdisciplinare (analize tipologice, materiale ºi tehnologice, funcþionale, de datare relativã ºi absolutã-radiometricã ºi neradiometricã, de culegere ºi prelucrare informatizatã a datelor etc.), prin care sã releve toate informaþiile care le conþin, servind astfel reconstituirii istorice complexe. Metodele de cercetare arheologicã vizeazã: prospectarea, sãpãtura arheologicã propriu-zisã, interpretarea materialelor descoperite, reconstituirea istoricã, cronologia relativã ºi absolutã etc. Metodele de prospectare ºi sãpãturã pot fi clasificate în: clasice: stratigrafia verticalã ºi orizontalã, comparativ-tipologicã ºi chorologicã (sau geografico-cartograficã); ºi moderne: aerofotogrametria, rezistivitatea electricã a solului, prospecþiuni geo-magnetice ºi seismice, prospecþiuni magnetometrice, sonde fotografice, cercetarea subacvaticã, decapajul mecanic.

Metodele de interpretare a materialelor descoperite ºi de reconstituire istoricã sunt: arheologia experimentalã, traseologia, fizico-chimice (spectroscopia, difracþia razelor X etc.), biologie molecularã ºi geneticã,

Preistoria - început al istoriei 15

informatice (prelucrarea matematico-statisticã), iar cele de datare absolutã (radiometrice: potasiu-argon, radiocarbon, ºi neradiometrice: dendrocronologia, arheomagnetismul, geocronologia etc.

Cercetarea arheologicã trebuie sã þinã seama cã aceste izvoare sunt formate numai din vestigii materiale neperisabile, celelalte fosilizându-se doar în condiþii speciale ºi, de aceea, sunt incomplete ºi insuficiente, deoarece nu relevã decât parþial structurile ºi relaþiile economice, sociale, juridice ºi spirituale, M. Eliade vorbind, pe bunã dreptate, de “opacitatea semanticã” a acestora. În acelaºi timp, arheologul are datoria de “a umaniza preistoria, care altfel rãmâne ca o geologie, dar figuratã prin aceea cã nu este pusã în legãturã cu viaþa, fie ºi animalelor, viaþa care este singura interesantã.” (N. Iorga), de a se desprinde de caracterul tehnic ºi tehnicist al analizei izvoarelor specifice ºi a face reconstituiri istorice.

În asemenea condiþii, pentru reconstituirea societãþilor strãvechi, izvoarele arheologice trebuie coroborate cu alte categorii de izvoare: paleontologice, antropologice, etnologice, mitologico-religioase etc., cuprinse într-o nouã filosofie a istoriei, arheologul-preistorician devenind un adevãrat istoric al comunitãþilor strãvechi, care studiazã globalitatea vieþii de la începuturile istoriei.

I.3.2.Preistoria ºi Antropologia fizicã

O altã disciplinã ºtiinþificã, cu care Preistoria generalã coopereazã foarte strâns, este Antropologia fizicã, cunoscutã ºi sub numele de Paleontologie umanã, care studiazã, din punct de vedere biologic, fosilele umane ce constituie izvoarele antropologice (australopiteci ºi diferite tipuri de oameni fosili), adicã “actorii” evoluþiei umane pe scena Preistoriei. Din secolul al XIX-lea, când s-a admis existenþa oamenilor fosili, ºi pânã în prezent s-au descoperit numeroase fosile umane, care au permis antropologilor definirea diferitelor tipuri umane, precizarea unuia sau mai multor “lanþuri evolutive” ºi completarea mereu actualelor “verigi-lipsã”, stabilirea zonei unde a început procesul de antropogenezã, “mutatã” din Asia de sud-est în Africa de est.

În ultimul timp, graþie folosirii pe scarã largã a unor metode moderne, achiziþionate din genetica molecularã ºi medicinã, atenþia antropologilor s-a îndreptat spre studiul variabilitãþii diferiþilor taxoni, spre înþelegerea evoluþiei morfo-somatice ºi fiziologice a omului, inclusiv a dezvoltãrii creierului, a sistemului locomotor ºi poziþiei verticale ºi a aparatului fonator, care a înlesnit comunicare interumanã ºi deci socializarea, într-un lung ºi complex proces de antropogenezã, cu ritmuri ºi intensitãþi diferite, cu momente de continuitate ºi discontinuitate. În acelaºi timp, Antropologia fizicã coopereazã cu Antropologia culturalã ºi filosoficã, cu Sociologia ºi alte ºtiinþe, pentru înþelegerea cauzelor ºi modalitãþilor evoluþiei umane ºi relaþiile favorizante dintre diferitele aspecte de mediu, biologice ºi culturale, în cadrul acestei deveniri.

S-au conturat, în literatura de specialitate, mai multe teorii, numite dupã numele iniþiatorilor lor sau metaforic. Se pot aminti teoriile monocentriste sau monofilectice, înguste (restrânse) sau largi (extinse), ºi policentriste (polifilectice),

Dumitru Boghian16

sau cele numite mai plastic: East Side Story, teoria Evei mitocondriale, teoria Arca lui Noe, Garden Eden, Out of Africa etc.

I.3.3. Preistoria ºi Antropologia culturalã, Etnologia ºi Etnografia

Spre deosebire de ºtiinþele anterioare, Antropologia culturalã se ocupã de studierea populaþiilor ºi societãþilor primitive, care s-au conservat pânã azi, în interacþiunea elementelor lor ecologice, economice, sociale, juridice, mentale, artistice ºi religioase, asamblate, intim ºi interdependent, în culturi antropologice, care reprezintã o dezvoltare a culturilor arheologice, într-o complexã viziune sistemicã, încercându-se înþelegerea omului total.

În acest context, Preistoria generalã poate folosi, pentru reconstituirea trecutului de care se ocupã, izvoarele oferite de Antropologia culturalã, provenite din înregistrarea culturilor primitive ale populaþiilor a cãror dezvoltare a rãmas “suspendatã” în preistorie, care ne relevã “modele vii” de societãþi umane incipiente, uneori cu forme de manifestare deosebit de elaborate.

Cu toate acestea, preistoricienii trebuie sã fie atenþi deoarece aceste izvoare pot oferi numai posibilitãþi, modalitãþi de judecatã a realitãþilor strãvechi, ºi modelele date nu pot fi aplicate aidoma pentru cã ºi respectivele societãþi au cunoscut, la rândul lor, o fireascã evoluþie ºi pentru cã Istoriei nu-i este specificã nivelarea ºi uniformizarea, aºa cum reiese din anumite lucrãri, ci, dimpotrivã, marea diversitate culturalã.

Preistoria generalã ºi Arheologia preistoricã pot obþine importante date de la Etnografie, ºtiinþa care se ocupã cu descrierea vieþii complexe, materiale ºi spirituale, a popoarelor cunoscute istoric, cu studierea cutumelor, obiceiurilor, particularitãþilor felului de viaþã, legãturilor cultural-istorice reciproce, reuºindu-se, astfel, clasificarea popoarelor lumii, identificarea originilor, compoziþiei ºi rãspândirii acestora. Privitã sub aspectul formelor de manifestare materialã, Etnografia este o “arheologie înregistratã istoric”.

În ultimul timp, Etnografia a evoluat spre Etnologie, care prezintã foarte multe elemente asemãnãtoare, uneori chiar o suprapunere cu Antropologia culturalã, pe lângã care au apãrut unele discipline de contact cum sunt Etnoarheologia ºi Etnoistoria. Avându-se în vedere principiile legãturilor genetice inverse (sau al continuitãþii inverse) ºi istorismului formelor de culturã materialã ºi spiritualã, izvoarele etnografice ºi etnologice faciliteazã studiul uneltelor ºi armelor care nu s-au pãstrat din timpurile strãvechi, cunoaºterea economiei ºi ocupaþiilor casnice ºi comunitare, obiceiurile alimentare, relaþiile interumane, individuale ºi de grup, psihologia individualã ºi colectivã, datinile, riturile, tradiþiile, folclorul, implicând, într-un tot complex, infrastructura, structura ºi suprastructura diferitelor populaþii ºi popoare.

Toate acestea se exprimã în aºa-numitele culturi (civilizaþii) tradiþionale, asemãnãtoare culturilor antropologice, reprezentând rãspunsurile culturale date de om ºi comunitãþile umane necesitãþilor, provocãrilor, problematicilor existenþiale, izvorâte din datul biologic, psihologic ºi social. Chiar

Preistoria - început al istoriei 17

dacã continuitatea de vieþuire nu se poate surprinde întotdeauna arheologic, se observã adesea o continuitate etnologicã a modurilor de viaþã ºi de gândire ale diferitelor populaþii, uneori foarte greu de explicat. Tradiþia reprezintã întregul tezaur de valori materiale ºi spirituale ce se transmite peste generaþii: tipurile ºi formele de habitat, complexele gospodãreºti, tipurile, formele ºi decorurile ceramice, uneltele, armele, podoabele, construcþiile, accesoriile ºi piesele de cult, sesizabile arheologic, ºi obiceiurile, cutumele, datinile, credinþele, aparþinând unei comunitãþi umane, vãzutã în dezvoltarea sa istoricã.

Din punct de vedere metodologic, metoda tipologico-comparativã se utilizeazã ºi în cazurile Antropologiei culturale, Etnografiei ºi Etnologiei, aplicarea acesteia trebuind fãcutã cu multã corectitudine, înlãturându-se diferitele stratificãri istorice ºi “filoane” cultural-religioase pentru a se ajunge la substratul arhaic, la nucleul preistoric, la arhetipurile culturale. De aceea, este firesc sã nu existe forme integral conservate, date fiind suprapunerile istorice, interferenþele ºi devenirea normalã a comunitãþilor umane de-a lungul timpului. Culturile tradiþionale au decantat astfel, forme de civilizaþie, modele de viaþã, metatextele vechilor rituri, simboluri, valori etice ºi estetice, motive ºi teme constante etc.

În acest context, credem cã este corect sã se compare fapte etnografice ºi etnologice ºi sã se stabileascã analogii ºi diferenþieri între acestea relativ în aceleaºi spaþii ºi timpuri istorice, la populaþii înrudite, ºi mai rar sunt de recomandat comparaþiile încruciºate, între culturi din spaþii ºi timpuri diferite. Pledãm pentru studierea comparativã a populaþiilor relativ din aceleaºi spaþii, luând în considerare faptul cã civilizaþiile (culturile) arheologice, antropologice, etnologice reprezintã componentele structural-funcþionale ale uneia sau mai multor comunitãþi umane care prezintã, pe de o parte, anumite constante (matrici) stilistice (L. Blaga), care oferã elementele de continuitate, iar pe de altã parte sunt expresia transformãrilor multiple petrecute în societãþile respective, din interior ºi din exterior, explicând conþinuturile modificate, reflectând raporturile dinamice dintre tradiþie ºi înnoire.

Deosebit de valoroase, pentru înþelegerea complexã a lumilor strãvechi, sunt lucrãrile lui: E. B. Tylor, E. Durkheim, M. Mauss, Fr. Boas, Br. Malinowski, M. Mead, L. Lévi-Brühl, J. Lips, L. Frobenius, Cl. Lévi-Strauss, ca sã nu amintim decât câþiva antropologi ºi etnologi strãini, ºi B. Petriceicu-Haºdeu, V. Pârvan, L. Blaga, C. I. Gulian, dintre specialiºtii români cu preocupãri asemãnãtoare.

I.3.4. Preistoria ºi Istoria comparatã a religiilor

Indiferent de ce definiþii s-au dat, de-a lungul timpului, religiei, pare evident faptul cã reprezintã o formã a complexei conºtiinþe umane, sociale, având un caracter istoric, începuturile sale regãsindu-se în preistorie, în diferite forme de manifestare, sesizate sau nu arheologic sau antropologic. În acelaºi timp, sunt foarte greu de sesizat nucleele arhaice ale religiilor preistorice, în diferitele supravieþuiri din cadrul religiilor ulterioare, practicate istoric, datoritã dispariþiei purtãtorilor lor ºi întreruperii mesajului mental, dintre comunitãþile strãvechi ºi cele mai noi.

De cercetarea devenirii fenomenului religios, cu toate componentele ºi determinãrile sale, se ocupã Istoria comparatã a religiilor care studiazã - aºa cum arãta M. Eliade - formele ºi conþinuturile <<apariþiei istorice a unei anumite

Dumitru Boghian18

“religii” (a unui trib, a unui popor sau supranaþionalã), precum ºi structurile specifice vieþii religioase (forme sacre, reprezentãri despre suflet, mituri, rituri etc, instituþii etc., învãþãturi despre felurile experienþei religioase etc.)>>devenind ”o hermeneuticã totalã” care “este chematã sã descifreze ºi sã lãmureascã fiecare formã de întâlnire a omului cu sacrul”.

Pentru întreaga viaþã a omului preistoric, ca individ sau angrenat în grupul social, diferitele forme ale religiei au avut o importanþã deosebitã, profanul ºi sacrul îngemãnându-se organic în viaþa acestora, determinându-le trãirile ºi existenþa. “Mitul - arãta Br. Malinowski - într-o societate primitivã, în forma ei originarã de existenþã, nu e doar o simplã poveste ci o realitate trãitã (s. D. B.). Nu este o ficþiune, aºa cum citim în romanele contem-porane, ci o realitate de viaþã despre care se crede cã s-a petrecut în timpuri primordiale ºi care influenþeazã, de-atunci încoace, lumea ºi destinele oamenilor (...) Actualitatea acestor poveºti nu este întreþinutã de o curiozitate sterilã a basmelor plãsmuite sau adevãrate. Pentru bãºtinaºi ele sunt, dimpotrivã, o afirmare a unei realitãþi originare, mari ºi importante, care guverneazã viaþa prezentã, soarta ºi activitatea omenirii ºi a cãrei cunoaºtere conferã oamenilor, pe de o parte, raþiunea actului ritual ºi moral, iar, pe de altã parte, direcþii pentru dezvoltarea lor”.

Iatã de ce, pentru reconstituirea corespunzãtoare a trecutului preistoric, trebuie sã pãtrundem esenþa fenomenelor religioase strãvechi, în complexitatea ºi diversitatea acestora, de un real folos fiindu-ne, în incursiunea noastrã, lucrãrile semnate de: E. B. Tylor, A. Lang, J. G. Frazer, S. Freud, E. Durkheim, A. Von Geenep, L. Lévi-Brühl, A. Leroi-Gourhan, Br. Malinowski, C. Jung, M. Gimbutas, M. Eliade º. a.

În acelaºi timp, reconstiturea domeniului religios solicitã un efort spiritual deosebit care trebuie sã þinã cont de trei feluri de mijloace: datele arheologice materiale ºi “faptele” magico-religioase, care presupun, deopotrivã, componentele fizice ºi metafizice ale acestora, în realizarea riturilor, ritualurilor ºi ceremonialelor înmormântãri, iniþieri, sacrificii, incantaþii etc.; prelungirile ºi supravieþuirile preistorice în cadrul religiilor istorice ºi comportamentele universal - umane, ultimele fiind urmarea interferenþelor dintre cãutãrile metafizice ale spiritului ºi elementele naturale imuabile, exprimate prin repercursiunile orientãrilor astronomice, utilizarea miticã a elementelor naturale (apã, foc, luminã pãmânt etc.) sau biologice (naºtere, moarte etc.), manifestarea impresiei de vitezã, de spaþiu, culoare etc., în cadrul unor trãiri extatice, materializate în reacþii sociale cum ar fi utilizarea imaginilor, instituirea ceremonialelor, crearea miturilor etc.

Ca demers metodologic, citãm pãrerea lui M. Eliade: “Într-o bunã zi s-ar putea descifra ºi codul pe care-l reprezintã documentele preistorice. Pãcat cã savanþii sunt atât de timoraþi ºi nu îndrãznesc sã facã apel la documentele etnografice. (E drept, primii cercetãtori comparau la întâmplare, fãrã nici o metodã, materialele preistorice cu documentele etnografice). Când se va putea face legãtura între universurile de semnificaþii relevate de preistorie, de etnografie ºi de folclor istoria religiilor va deveni singura istorie universalã a spiritului care ne este

1încã accesibilã”.

Preistoria - început al istoriei 19

1. M. Eliade, Jurnal, Ed. Humanitas, Bucureºti, 1993, p. 83.vol. II,

I.3.5. Preistoria ºi Paleontologia, Paleogeografia ºi Geologia istoricã

Omul ºi comunitãþile umane au apãrut ºi s-au dezvoltat, de-a lungul celor aproximativ 4000 de milenii, în cadrul unor condiþii geologice, geografice ºi paleontologice deosebit de complexe, generale sau zonale, care au constituit ecosistemele preistorice ce au influenþat devenirea societãþilor strãvechi. De reconstituirea acestui cadru geografic al devenirii societãþilor strãvechi se ocupã Geologia istoricã, Paleogeografia ºi Paleontologia.

Geologia istoricã reprezintã partea Geologiei generale care se ocupã de studierea alcãtuirii ºi evoluþiei Pãmântului, mai ales în timpurile istorice, de la sfârºitul terþiarului ºi în cuaternar. În mod necesar, obiectul de studiu al Geologiei istorice este legat de cele ale Paleontologiei ºi Biogeografiei, care studiazã vieþuitoarele (plantele ºi animalele) descoperite în sedimentele scoarþei terestre ºi evoluþia acestora pânã azi, cele descoperite în depozitele arheologice fiind cercetate de Arheozoologie ºi Arheobotanicã, ºi Paleogeografiei, care se ocupã cu reconstituirea mediului natural ºi evoluþiei acestuia în diferite perioade istorice, inclusiv a paleoclimatului. Biogeografia, ca disciplinã ºtiinþificã de graniþã, care vizeazã studierea speciilor vegetale ºi animale ºi repartiþia lor în cadrul geografic, ne oferã o viziune ecologicã (sincronicã) asupra lumii ºi istoricã (diacronicã), prin aceasta din urmã putându-se explica numeroasele fenomene preistorice ºi protoistorice de miºcare ºi colonizare umanã, asemãnãtoare cu cele animale (sezoniere ºi ciclice), produse, cel mai adesea de modificãri în cadrul mediului natural ºi presiunilor demografice.

Utilizând metodele stratigrafiei ºi biostratigrafiei, elemente de Paleopedologie, Palinologie, Tafonomie, Geomorfologie, Sedimentologie, Hidrologie, geologii, geografii ºi paleonto-logii au reuºit sã reconstituie, evident tot ipotetic, înfãþiºarea generalã a Pãmântului sau numai a unor zone geografice, pentru diferite timpuri istorice, facilitând înþelegerea dezvoltãrii omului ºi comunitãþilor umane. Astãzi o cercetare preistoricã modernã trebuie sã se facã în echipe interdisciplinare, numai astfel putându-se obþine date cât mai complexe despre societãþile de altãdatã.

Dumitru Boghian20

II.1. Consideraþii generale

Cadrul natural, vãzut în evoluþia sa dinamicã, de la paleomediul diferitelor epoci strãvechi pânã în prezent, reprezintã un ansamblu complex de elemente ºi structuri geologice ºi geografice variate, care a influenþat, în proporþii variabile, comunitãþile umane, mai ales în primele etape de dezvoltarea istoricã. Astfel, omul s-a interferat continuu cu componentele litosferei, hidrosferei sau biosferei, fiind parte integrantã a naturii, a ecosistemului.

De aceea, relieful, reþeaua hidrograficã, bogãþiile minerale, clima, vegetaþia ºi fauna, aflate într-o strânsã intercondiþionare, au constituit ecosistemul, arena, scena, în care oamenii diferitelor timpuri istorice ºi-au desfãºurat viaþa materialã ºi spiritualã. În acelaºi timp, aceºtia nu au rãmas pasivi faþã de mediul ambiant, ci au intervenit activ în ecosistem, din ce în ce mai intens, odatã cu evoluþia societãþii, astãzi punându-ºi în pericol propria existenþã.

Fãrã a cãdea într-un determinism geografic exagerat, putem arãta cã, pentru procesul de desprindere ºi evoluþie a speciei umane din lumea animalã, cadrul natural a avut un rol hotãrâtor, ulterior condiþiile geologico-geografice favorizând în diferite grade devenirea, uneori în chip decisiv. Existenþa unor condiþii de mediu favorabile ºi favorizante a facilitat evoluþia fondului biologic preexistent, reprezentat de maimuþele antropoide, spre specia homo, iar aceasta, în procesul de adaptare dinamicã, a modificat cadrul natural în care a trãit, în funcþie de amploarea economice sau sociale.

Cadrul natural a influenþat, astfel, direct întemeierea habitatului uman (aºezãri, locuinþe ºi complexe gospodãreºti), tipurile de economie, alegerea terenurilor de vânat, pescuit, cules, cultivat ºi pãºunat, identificarea ºi exploatarea unor resurse esenþiale, pentru practicarea diferitelor ocupaþii, în special a meºteºugurilor, ºi indirect organizarea socialã, structurile politice ºi mentale. Mai mult, dezvoltarea unor civilizaþii, care au atins un grad înalt de manifestare, a fost facilitatã de zonele geografice de contact, care au potenþat conexiunile dintre diversele grupuri umane, în vreme ce izolarea ºi poziþiile marginale de vieþuire au avut ca urmare, de cele mai multe ori, rãmânerea în urmã a comunitãþilor umane care le-au locuit.

Totodatã, unele condiþii de mediu au influenþat deplasarea unor comunitãþi umane, de-a lungul unor trasee favorizante, în ceea ce priveºte resursele (rãspândirea diferitelor tipuri umane din Africa spre Asia ºi Europa sau în alte zone, eliberate ulterior de gheþari, în timpul îndelungatului proces de antropogenezã; difuzia modului de viaþã neolitic în zonele în care existau gramineele sãlbatice ºi terenuri fertile de cultivat; marile migraþii desfãºurate începând cu mileniile V - III bc, în regiunile cursurilor mijlocii ºi inferioare a unor mari fluvii ºi râuri, unde existau, chiar ºi în condiþii de ariditate a climatului, terenuri de pãºunat, raporturile paºnice sau violente dintre diferite comunitãþi), sau explicã dezvoltarea unor

CAP. II. Naturã ºi om în preistorie

aspecte particulare ale unor civilizaþii cvasiunitare. De altfel, multe din relaþiile politice ºi militare din antichitate, evul mediu, epoca modernã sau contemporanã au avut ºi au la bazã lupta pentru sfere de influenþã, pentru teritorii care dispun de importante resurse.

Pe lângã faptul cã demonstreazã strânsele interdependenþe dintre Istorie ºi Geografie, despre complexa adaptare la ecosistemul natural, aceste elemente vorbesc ºi despre necesitatea studierii paleomediului geografic pentru reconstituirea preistoricã, relevând, încã o datã, importanþa Geologiei istorice, Paleoclimatologiei, Paleozoologiei ºi Paleofaunei în cadrul acestui demers.

II.2. Caracteristicile mediului natural în preistorie

Începuturile Pãmântului, ca planetã a sistemului nostru solar, se plaseazã, potrivit ultimelor cercetãri, acum aproximativ 4, 5 miliarde de ani, de atunci ºi pânã în prezent petrecându-se o multitudine de fenomene geologice ºi, ulterior, biologice, care au avut ca urmare conturarea, în ultimã instanþã, a aspectului geologico-geografic actual. De-a lungul diferitelor ere, perioade ºi epoci geologice s-au configurat caracteristicile uscatului ºi oceanului planetar, ale vieþii vegetale ºi animale.

Pentru studierea Preistoriei generale ne intereseazã intervalul timpului istoric al ultimelor 4 - 5000 de milenii, adicã 1 ‰ din totalul vârstei planetei. Dacã am compara timpul geologic al planetei noastre cu echivalentul unei zile, timpul preistoric ºi istoric, cu toate acumulãrile lor, ar reprezenta, aproximativ, ultimele douã minute ale orei 24.

Privitor la cadrul natural al Preistoriei, din cuprinsul erei geologice prezente, Neozoicul, trebuie sã reþinem ultimele 5 milioane de ani ale Terþiarului (aprox. 65 - 2000000 ani), reprezentând o parte însemnatã a Pliocenului, ºi întreaga perioadã a Cuaternarului (Antropogen), numitã ºi perioada glaciaþiilor, a mamiferelor actuale ºi a omului, cu etapele sale Pleistocenul ºi Holocenul, (aprox. 2000000 pânã în prezent), când putem urmãri procesele istorice care fac obiectul acestei discipline ºtiinþifice.

În acelaºi timp, pentru buna înþelegere a complexitãþii individualizãrii speciei umane din lumea animalã, trebuie sã luãm în calcul o perioadã mult mai îndelungatã, de 10 - 15000000 de ani în care, în urma unor procese geologice dinamice, a derivei plãcilor continentale, uscatul a cãpãtat, evolutiv, configuraþia pe care o cunoaºtem astãzi, individualizându-se continentele existente ºi cele presupuse. Aceleaºi fenomene, de configurare generalã, s-au petrecut ºi la nivelul oceanului planetar. În acelaºi timp, în Terþiar s-au consolidat marile lanþuri alpine din Europa, Asia, Africa, cele douã Americi, relieful mai jos fiind într-o continuã modelare.

Astfel, în Neogen, în emisfera nordicã, Oceanul Atlantic, mult evoluat, despãrþea Europa de America de Nord, Marea Nordului separa Insulele Britanice, care erau atunci o peninsulã a Europei de NV, de Peninsula Scandinavicã, iar viitoarea Mare Mediteranã era împãrþitã de lanþul Alpino-Carpato-Balcanic într-un bazin oriental, numit ºi Marea Sarmaticã, care cuprindea Marea Pannonicã,

Dumitru Boghian22

Marea Ponticã ºi Marea Aralo-Caspicã, ºi un bazin occidental, în Pliocen, aceasta cãpãtând aproximativ formele de azi.

Fenomene geologice similare au avut loc ºi în alte pãrþi ale globului. America de Nord s-a unit parþial cu America de Sud iar prin formarea Atlanticului de Nord s-a fãcut legãtura cu Oceanul Îngheþat de Nord. Australia s-a despãrþit complet de Antarctica, apropiindu-se de zona tropical-ecuatorialã, în timp ce India s-a deplasat spre placa asiaticã, peste care a alunecat, prin coliziunea lor rezultând formarea masivului himalayan.

Riftul care exista în Marea Roºie a evoluat “rupând” Peninsula Arabia din partea de nord-est a Africii ºi a împins-o pânã la sudura cu continentul asiatic. În cele din urmã, lanþul muntos, apãrut pe vechiul amplasament al Mãrii Tethys, s-a întins de la Pirinei, Alpi, Dinarici, Carpaþi, Balcani, Caucaz, pânã în Himalaya, Indonezia ºi Oceania.

Importante au fost caracteristicile geografice ale Africii, în special de est ºi sud, zonã aproximativ centralã în cadrul acestor complexe procese geologice, în care au avut loc primele etape ale procesului de antropogenezã. Conturarea riftului african de est, de-a lungul cãruia erau înºirate, de la sud la nord, un lac principal ºi altele, de întinderi ºi adâncimi variabile, ar fi dus, potrivit noilor cercetãri, la individualizarea acestei regiuni de restul continentului, prin modificarea înveliºului vegetal forestier ºi apariþia unor savane cu arborete, într-un climat cald ºi destul de umed, creând condiþii pentru adaptarea unor maimuþe antropoide la noul mediu ºi evoluþia spre speciile preumane ºi umane, constituind, astfel, leagãnul procesului de antropogenezã.

Din punct de vedere climatic, în Terþiar a existat o alternanþã între perioadele calde ºi reci, ultimele fiind mai evidente în Pliocen. În acest context, trebuie sã arãtãm cã, în evoluþia geo-climaticã a Pãmântului, încã din era arhaicã, au avut loc numeroase glaciaþii, acoperind diferite zone ale planetei, dar pe noi ne intereseazã cele istorice, care au influenþat, într-un fel sau altul evoluþia omului.

Glaciaþiile au fost fenomene climatice complexe ale cãror cauze, cosmice ºi terestre, nu sunt pe deplin elucidate. Dintre cauzele cosmice, sunt invocate: poziþia Pãmântului în galaxie ºi univers, ciclicitatea distanþelor Pãmânt-Soare, caracteristicile orbitelor solare ºi terestre, toate influenþând curba radiaþiilor solare, iar dintre cauzele terestre pot fi presupuse: schimbãri în salinitatea unor pãrþi a oceanului planetar, modificarea sistemelor de circulaþie a apelor oceanice, la suprafaþã sau în adâncime, pe orizontalã sau verticalã, bararea curenþilor calzi, ridicãri ºi schimbãri în configuraþia maselor terestre, activitatea orogeneticã ºi vulcanicã etc.

În Pliocenul inferior (aprox. 5, 5 - 4, 5 milioane ani K / Ar) a avut loc o încãlzire a apelor marine de suprafaþã, urmatã de o perioadã de rãcire a apelor marine din emisfera nordicã (aprox. 4, 5 - 3, 5 milioane ani K / Ar), dupã care a existat un scurt interval de uºoarã încãlzire (aprox. 3, 5 - 3, 2 milioane ani K / Ar). Cea mai puternicã rãcire, a apelor atlantice din Terþiar, s-a produs în Pliocenul superior (Villafranchian), (aprox. 3 - 2 milioane ani K / Ar), când gheþarii arctici au pãtruns în Oceanul Atlantic sau au acoperit o bunã parte a Americii de Nord, Europei ºi Asiei, în timpul glaciaþiilor numite Biber (înainte de 2400000 ani K / Ar) ºi Donau (2400000 - 1800000 ani K / Ar), pentru zona alpinã europeanã.

Naturã ºi om în preistorie 23

De aceea, probabil, din cauza climatului mai rece, începuturile procesului de antropogenezã, cu diferitele sale tentative, s-au desfãºurat într-o zonã relativ restrânsã, mai caldã, din Africa, poate ºi Asia.

II.3. Cadrul natural al cuaternarului

Glaciaþiile istorice au continuat pe întreg parcursul primei perioade a Cuaternarului, Pleistocenul, (aprox. 2000000 ani K / Ar- mil. XII bc), existând mai multe centre în Europa, America de Nord, Asia ºi Australia, între acestea putându-se face unele corelãri. În acelaºi timp, în zonele de climã caldã, în timpul perioadelor glaciare s-au produs fenomene pluviale.

În Europa, în timpul Pleistocenului, au existat trei mari centre glaciare, unul în Scandinavia, altul în Insulele Britanice ºi al treilea în Alpi, constatându-se o intercorelare a lor, în timpul celor patru mari glaciaþii: Günz (aprox.1200000 775000 ani K / Ar), Mindel (625000 - 375000 ani K / Ar), Riss (275000 - 125000 ani K / Ar) ºi Würm (70000 - 10000 ani K / Ar), dupã terminologia alpinã, ultimelor trei fiind denumite, în nordul Europei, Cromer-Elster, Saale ºi Weichsel, cu fireºti intervale climatice inter ºi intraglaciare, cronologia acestora fiind relativã deoarece nu s-a ajuns la un consens între astronomi, climatologi, geologi, fizicieni, iar metodele de datare sunt încã discutabile. În nordul Americii (teritoriile actuale ale SUA ºi Canadei), se cunosc, de asemenea, patru perioade glaciare: Nebraska, Kansas, Illinois, Wisconsin, centrul fiind în bazinul Hudson, paralelizate, în linii generale, cu cele din Europa: Günz = Nebraska, Mindel = Kansas, Riss = Illinois, Würm = Wisconsin, cu perioadele interglaciare aferente.

Urme ale glaciaþiilor cuaternare sunt cunoscute ºi în alte zone: Rusia europeanã, Platoul Siberian, Peninsula Kamceatka, strâmtoarea Behring fiind exondatã, mai ales în glaciaþia Würm, ºi forma o vastã câmpie, care lega Siberia Orientalã cu Alaska, sau în Asia, Australia ºi Noua Zeelandã, în ariile antarctice, subantarctice ºi oceanice, în aceste din urmã regiuni fiind, deocamdatã, incomplet cunoscute. Cu toate acestea, se vede cã glaciaþiile au fost fenomene climatice generalizate, sincronizate, putându-se realiza corelaþii, în linii generale, între cele douã emisfere.

Ca urmare a acumulãrii apelor la nivelul calotelor glaciare, nivelul general al oceanului planetar era mai coborât cu 100-120 m, regresiunea marinã determinând o altã înfãþiºare a coastelor, diferitã de cea de azi, de-a lungul mileniilor existând “punþi” temporare între diferite arii continentale: Insulele Britanice ºi Europa, Asia de nord-est ºi America de Nord, Anatolia ºi Europa de SE, Asia continentalã de SE ºi Indonezia insularã, sau au apropiat regiunile Africii de Nord de Peninsula Ibericã sau de Peninsula Italicã º.a., utilizate de diferitele grupe umane de Homo sapiens pentru popularea unor noi teritorii.

În timpul glaciaþiilor, climatul nu a fost niciodatã uniform rece, ci a prezentat perioade mai reci (pleniglaciare ºi glaciare) ºi interglaciare, mai calde, care au servit la realizarea unor scheme cronologice. Gheþarii avansau, în Europa, pânã în sudul Belgiei ºi Luxemburgului, Alpi ºi Carpaþii Meridionali.

La nord de paralela 50°, climatul era subpolar, cu ierni foarte lungi ºi reci ºi

Dumitru Boghian24

veri scurte ºi rãcoroase. Flora era caracteristicã pentru tundrã, în vestul ºi centrul Europei, ºi pentru stepe reci ºi bãtute de vânturi, în timpul perioadelor reci, pãdurile de climã temperatã coborând în sudul continentului, în zonele mediteraneene, ºi specificã climatului temperat, în perioadele interglaciare.

Ca animale, în pleistocen, în Europa, au trãit, în regiunile de tundrã: renul (Rangifer tarandus), vulpea polarã (Vulpes arctos) ºi lemingul (Lemmus lemmus), iar în stepele reci: elefantul vechi (Elephas antiquus-Palaeoloxodon), rinocerul (Rhinoceros merki), rinocerul lânos (Rhinoceros tichorinus), mamutul (Elephas primigenius-Mammuthus), calul sãlbatic (Equus cabalus), bourul (Bos primigenius), zimbrul (Bison priscus), cerbul (Cervus megaceros), hiena (Crocuta crocuta), hiena peºterilor (Hyena spelaea), ursul peºterilor (Ursus spelaeus), leul peºterilor (Felix spelaeus) etc. (fig. 6).

În regiunile mediteraneene, clima avea un aspect temperat, scãderea temperaturii resimþindu-se ºi în zonele subtropicale, tropicale ºi, chiar, ecuatoriale, materializatã în coborârea limitei zãpezilor perpetui ºi a etajelor vegetale ºi prin variaþia cantitãþii de precipitaþii, care provoca o alternanþã a perioadelor pluviale cu cele secetoase.

Cuaternarul pare sã fi avut parte de mai multe episoade de înlocuiri de specii de plante ºi animale, desfãºurate cu o anumitã ciclicitate, uneori foarte rapide, cu restrângeri ºi extensii de populaþii, care au influenþat evoluþia ºi dispersia speciilor umane. În cazul Eurasiei temperate, un asemenea eveniment a avut loc cãtre sfârºitul Pleistocenului inferior (“evenimentul Villfranchianului final/ dispersia lui Galerian”), care ºi-a avut originea în Asia interioarã temperatã, ºi care a fost marcat ºi de o accelerare a deteriorãrilor climatice, pusã de unii specialiºti, considerãm eronat, pe seama extensiei prãdãtoare, distructive, mai mult sau mai puþin rapidã, a unor specii umane, care ar fi colonizat noile continente.

În unele cazuri, aºa cum s-a întâmplat dupã Würm III, acum 13000-12000 de ani, în emisfera nordicã, modificarea climaticã a fost foarte rapidã, de la un climat post-glaciar, oarecum mai cald ºi mai umed decât în perioada anterioarã, în care pãdurea se gãsea în expansiune, ca urmare a topiri calotei, cu o suprafaþã de

2aproximativ 300000 km , din regiunea Marilor Lacuri, din bazinul Hudson, s-a produs un potop local de apã dulce, care a rupt barajele naturale de pe continent ºi a deversat în partea de nord a Oceanului Atlantic. Aceastã masã de apã dulce a dus la scãderea salinitãþii oceanului în aceastã regiune, fapt care a avut ca urmare oprirea circulaþiei apelor pe verticalã, barându-se, astfel, curenþii calzi, producându-se într-un interval scurt, de 20-30 de ani, aºa cum aratã analiza planctonului fosil, o rãcire evidentã a climei, o micã glaciaþie, care a durat, dupã calculele specialiºtilor, circa 1000 de ani. Efectele imediate au fost evidente constatându-se o întoarcere bruscã spre climatul glaciar, reducerea semnificativã a suprafeþelor acoperite de pãdure, revenirea tundrei, ”mutarea” spre sud a zonelor temperate, o anumitã aridizare a climei în zona orientalã, toate creând o crizã deosebitã în viaþa lui Homo sapiens.

Naturã ºi om în preistorie 25

Fig. 6. Fauna din perioada glaciarã

Dumitru Boghian26

Aºa cum arãtam mai sus, în regiunile neacoperite de gheþuri, mai ales în Africa ºi sudul Asiei, au existat perioade pluviale, ploioase, caracterizare printr-o climã caldã ºi umedã, separate de perioade interpluviale, secetoase, calde ºi uscate, fiecare cu stadii, interstadii ºi intrastadii. Pentru continentul african au fost decelate mai multe perioade pluviale, specifice Pleistocenului, valabile, mai ales, pentru rãsãritul acestuia: Kageran-ul (râul Kagera), contemporan cu Villafranchianul, Kamasian-ul (Podiºul Kamasian, Kenya), cu douã faze maxime, considerate de unii specialiºti (L. S. B Leakey) drept perioade pluviale de sine stãtãtoare Kamasian-ul ºi Kanjeran-ul (localitate pe malul lacului Victoria Nyanza), Gamblian-ul (peºtera Gamble, Kenya), cu trei perioade de intensitate maximã. Aceste cicluri se încheie cu Epoca neotermalã, cu mai multe faze postpluviale, umede, numite Postgambliene: Makalian-ul (râu în Kenya), oarecum sincronã cu Tardiglaciarul, ºi Nakurian-ul (lacul Nakuru, Kenya) contemporan cu Holocenul (Postglaciarul).

De asemenea, s-a încercat corelarea perioadelor glaciare ºi interglaciare cu cele pluviale, rezultând urmãtoarele sincronizãri generale, destul de discutate în literatura de specialitate: glaciarul Günz = pluvialul Kageran; interglaciarul Mindel = pluvialul Kamasian; Riss = pluvialul Kanjeran; Würm = Gamblian, fiecare cu stadiile interglaciare/ interpluviale aferente.

Africa perioadei de început a antropogenezei prezenta caracteristici paleo-geografice diferite de cele ale regiunilor acoperite de gheþuri. La rãsãrit de Marele Rift se gãseau, în Plio-Pleistocen, numeroºi vulcani activi ºi un lac de mare adâncime care s-a transformat într-o salbã de lacuri, diferite ca suprafaþã ºi adâncime (Turkana / Rudolf, Victoria, Tanganyka, Malawi, Manyara, Natron, Bogoria, Nakuru, Abee, Shalla, Magadi, Assal etc.) ºi râuri cu debite ºi cursuri variabile, cu o vegetaþie ºi florã bogatã, ce a favorizat desprinderea ºi evoluþia primelor hominide.

Un exemplu de mediu natural favorabil evoluþiei umane a fost cel din zona Hadar (Afar, Etiopia). Pe la 4-3,7 milioane de ani BP în regiune, ca de altfel într-o porþiune importantã de la est de riftul african, existau vulcani tineri care erupeau din când în când. Un lac enorm ocupa fundul vãii, cãpãtând, în decursul timpului, suprafeþe ºi adâncimi variabile, iar platoul era mai puþin brãzdat de cursurile de apã. Vegetaþia era alcãtuitã din pãduri de conifere pe pantele montane ºi graminee ºi arborete în câmpii, populate de elefanþi Recki, dinoterium, gazele, hipopotami, crocodili, facoceri, antilope cu coarnele lirã, babuini etc. Acesta era mediul în care au evoluat unele dintre primele australopithecine, aºa cum a fost Lucy, care s-a modificat de mai multe ori în decursul timpului, cu intervale de reducere sau de revenire a habitatului.

Cãtre 3 milioane de ani BP lacul dispare treptat, o bogatã faunã, printre care ºi australopithecine, ºi florã rãmânând îngropatã în sedimente. Ulterior, în jur de 2 milioane de ani BP, zona a fost ocupatã de comunitãþi de Homo habilis, vegetaþia neavând bogãþia de altãdatã, ºi dupã 1,5 milioane de ani, de Homo erectus.

Deosebit de interesantã este, pentru evoluþia paleoclimatului african, situaþia Saharei, care se prezintã azi ca un deºert în continuã dezvoltare. În regiunea Hoggar din Sahara de NV (Ahaggar, NV Africii) au existat, la începutul

Naturã ºi om în preistorie 27

Cuaternarului, în Pleistocenul inferior, perioade de climate reci ºi umede, când lacurile tropicale erau mai extinse, iar dupã 1,5 milioane de ani BP s-a manifestat o perioadã de climã uscatã, cu lacuri mici ºi scurgere pe ueduri. Alternanþa perioadelor pluviale ºi interpluviale este mai evidentã ulterior, în cadrul episoadelor umede, de aluvionare fluvio-lacustrã, apãreau râuri, creºteau nivelul ºi întinderea lacurilor, se dezvolta covorul vegetal, se îmbogãþea ºi diversifica fauna.

Tabel II. Corelaþiile ultimelor stadii glaciare/pluviale ºi interglaciare/interpluviale

În Pleistocenul superior, în ultimii 40-50000 de ani, paleoclimatul Saharei a fost variabil în timp ºi spaþiu ºi a cunoscut ºase faze de evoluþie: I. înainte de 40000 BP, Sahara era uscatã (Anteghazelian); II. 40 - 20000 BP, regiunea a cunoscut douã episoade umede despãrþite de un interval secetos (35000 ºi 29000 BP), aºa-numita fazã pluvialã (Ghazelian), când în nordul Saharei existau râuri ºi lacuri mari, cu o etapã de maxim între 28000 ºi 22000 BP; III. 20000 - 12000 BP, Sahara de centru-nord a avut o climã umedã, în vreme ce Sahara sud-occidentalã era hiperaridã, Paleo-Ciadul ºi alte lacuri au dispãrut, regimul secetos rãspândindu-se spre nord-est pânã în Orientul Apropiat; IV. între 12000 - 11000 ani BP, în sudul Saharei au crescut precipitaþiile, formându-se lacuri care au atins nivele maxime între 9000 - 8000 BP (râurile din bazinul Ciad, din Munþii Tibesti ºi Hoggar / Ahaggar), ºi un episod secetos, între 8000 - 7000 bc, pânã la 6000 BP alternând episoadele umede cu cele secetoase; în nordul Saharei, dupã 12000 bc, a avut loc o fazã de ariditate generalizatã, formându-se ergurile, printre care Marele

Dumitru Boghian28

Erg Occidental; V. 6000 - 4500 BP, faza pluvialã zisã “neoliticã”, cunoscutã în sud ºi centru, care a avut ca urmare o importantã populare a acestei zone ºi începe procesul deºertificãrii, putându-se vorbi de o Saharã micã; VI. 4500 BP - prezent, continuarea deºertificãrii pânã la consecinþele de azi, fiind un exemplu de transformare a mediului înconjurãtor, de care activitatea grupelor umane nu a fost strãinã.

Dupã stadiul glaciar Würm III, mult mai uscat ºi mai rece decât astãzi (~ 25000-13000 bc), clima Pãmântului a intrat într-un proces de încãlzire, numit Tardiglaciar (aprox. 13000-9000 bc), în care s-au succedat cele trei perioade reci numite, în Europa de NV, Dryas [Dryas I (vechi)-13000-11000 bc, Dryas II (mijlociu)-10000-9800 bc, Dryas III (recent)-9000-8200 bc], separate prin douã faze cu climã mai caldã Bölling (11000-10000 bc) ºi Alleröd (9800-9000 bc), în care calota glaciarã se retrage treptat spre nord ºi sud, nefiind excluse episoade de tipul celui prezentat mai sus, fãcându-se trecerea spre cea de-a doua perioadã a cuaternarului, Holocenul sau Actualul. Începutul acestui stadiu a fost mai timpuriu în zona orientalã, pe la 12500 bc, în vreme ce în regiunile europene trecerea s-a fãcut treptat, între 10000-8000 bc

În Orient, prin mileniul al X-lea bc, climatul a atins un grad de cãldurã ºi umiditate asemãnãtor cu cel de astãzi, fapt care a permis dezvoltarea stepei cu graminee ºi leguminoase sãlbatice (mai ales lintea ºi mazãrea) ºi a silvostepei cu stejãriº ºi arborete de fistic în care trãiau ovine, caprine ºi suine, în vreme ce în Anatolia ºi Munþii Zagros pãdurea cu speciile actuale se va instala cãtre 5000 bc Aceste modificãri de mediu, floristice ºi faunistice au fost treptate ºi, de aceea, sunt greu de sesizat prin analize paleobotanice.

În literatura de specialitate se vorbeºte de un episod secetos în Orient cãtre 9000 bc, dupã care datele paleoclimatice sunt insuficiente, poate ºi datoritã intervenþiei omului în ecosistem, pânã la stadiul umed, cunoscut sub numele de “pluvialul neolitic”, care s-a desfãºurat între 5500 ºi 4000 bc, atunci când pãdurea cunoaºte o deosebitã dezvoltare în Anatolia ºi în zona siro-libano-palestinianã (þãrmurile lacului Houlé), iar mlaºtinile au invadat câmpia Béqa (Liban). Acest “pluvial neolitic” s-a extins ºi în zona Mesopotamiei, pe la 3000 bc începând ºi deºertificarea unor regiuni din Orientul Mijlociu.

Retragerea pânzelor de gheaþã ºi deglaciaþiile, din Tardiglaciar ºi Holocen, au permis extinderea uscatului acoperit de covorul vegetal, locuibil, în cea mai mare parte a sa, ºi creºterea nivelului oceanelor ºi mãrilor cu 100-120 m, fenomen numit transgresiunea marinã postglaciarã, care a condus la inundarea majoritãþii aºezãrilor paleolitice aflate altãdatã pe litoral sau în zone mai joase. De asemenea, odatã cu îndulcirea climei a avut loc creºterea debitelor apelor curgãtoare, reþeaua hidrograficã cãpãtând o înfãþiºare apropiatã de cea de astãzi. Pãdurile au înaintat spre nord, s-au restrâns tundrele ºi stepele deschise în paralel cu migraþia, în aceeaºi direcþie a animalelor specifice climatului glaciar. Unele comunitãþi de Homo sapiens s-au adaptat noilor condiþii, populând spaþiile eliberate de gheþuri, altele, aºa cum sunt eschimoºii, îºi vor pãstra modul tradiþional de viaþã, retrãgându-se în mediul subarctic.

Pentru regiunile din emisfera nordicã, Holocenul a fost împãrþit, din punct de vedere climatic, în mai multe faze: Preborealul (8700/8200-7900/7800 bc),

Naturã ºi om în preistorie 29

Borealul (7900/7800-6000/5500 bc), Atlanticul (6000/5500-3500/2500 bc), Subborealul (3500/2500-1000/700 bc), Subatlanticul (1000/700 bc-prezent), ultimul mileniu cuprinzând o fazã caldã (1000-1500) ºi o micã glaciaþiune (1500-prezent).

Preborealul reprezintã, mai mult, o fazã de trecere de la tardiglaciar la actualul interglaciar, care începe cu borealul, caracterizându-se printr-o climã mai caldã, decât în perioada anterioarã, dar mai rece decât cea de azi, cu o florã compusã din pãduri extinse de pin (Pinus silvestris) ºi mesteacãn (Betula verrucosa). Borealul a beneficiat de o climã temperatã, menþinându-se uscatã, apropiatã de cea actualã, atunci formându-se pãdurea oceanicã, în zonele litorale, pãdurea continentalã ºi taigaua rusã, alcãtuite din pin, mesteacãn, alun (Corylus avellana), în asociere cu stepe pe care creºteau graminee sãlbatice, favorizând expansiunea populaþiilor neolitice.

Perioada Atlanticului a marcat o fazã de maximum interglaciar, numitã ºi optimum climatic (Wärmezeit), uºor mai caldã, ºi mai umedã decât în prezent, caracterizatã printr-o pãdure mixtã de foioase, acel Quercetum mixtum, alcãtuitã din specii arboricole termofile. În peisajul Atlanticului, au apãrut, odatã cu extinderea populaþiilor ºi a modului de viaþã neolitic, terenurile de cultivat ºi pãºunat, în dauna pãdurilor, care se restrâng teritorial, ca urmare a exploatãrii lemnului ºi defriºãrilor, omul intervenind substanþial în ecosistem. În acest context, populaþiile primelor civilizaþii neolitice europene au defriºat pãdurea primarã ºi au “creat” pãdurea secundarã ºi silvo-stepa. Pe la mijlocul mileniului al IV bc, climatul emisferei nordice intrã într-o fazã subborealã, în care a existat o uºoarã rãcire ºi o scãdere a umiditãþii. Instalarea unei perioade de ariditate, dublatã de restrângerea masivelor forestiere, a avut ca urmare deplasarea unor grupe de populaþii pãstoreºti, considerate indo-europene, pe anumite culoare stepice, aºa-numitele “culoare verzi”, dinspre Asia centralã ºi Europa de est spre þinuturile nord-pontice ºi danubiene, spre Anatolia, Podiºul Iranian ºi India, sau a unor populaþii pãstoreºti semite dinspre Asia de sud-vest ºi Peninsula Arabicã spre alte pãrþi ale acestui continent.

Din Boreal pânã la sfârºitul Subborealului, clima a fost mai caldã, cu o temperaturã medie anualã mai mare cu circa 2°C decât astãzi, atingând un apogeu de 2°- 3°C la sfârºitul Atlanticului, pentru ca, în Subatlantic clima sã fie ceva mai rãcoroasã ºi umedã.

Holocenul a început, aºa cum am vãzut, mai devreme în Orient, pe la 12500 bc, condiþiile prielnice de mediu ºi amplasamentul zonei din partea de rãsãrit a Mediteranei, la confluenþa dintre civilizaþiile africane, orientale ºi asiatice, de la sfârºitul Paleoliticului ºi din Epipaleolitic, au permis inventarea, în mileniul al IX-lea bc, a modului de viaþã neolitic, bazat pe cultivarea plantelor ºi creºterea animalelor, devenind, ulterior, centrul Lumii Vechi.

În mileniile VIII-V bc, modul de viaþã neolitic s-a rãspândit, direct, prin migraþie, sau indirect, prin aculturaþie, în alte zone ale Lumii Vechi, din Africa, Asia ºi Europa, într-o serie de bazine fluviale, printre care cel al Dunãrii, sau a apãrut în centre independente de invenþie, cum au fost cele din Extremul Orient sau zona americanã.

Practicarea agriculturii, cu sau fãrã irigaþie, creºterea numãrului aºezãrilor

Dumitru Boghian30

umane, defriºãrile masive au avut ca urmare treptata degradare a mediului natural ºi la apariþia, în Orient, a unor suprafeþe deºertice, aºa cum se observã în Peninsula Sinai ºi Deºertul Arabiei Saudite, chiar dacã, de-a lungul marilor fluvii, înfloreau primele civilizaþii.

Pe lângã aceste caracteristici generale, ale cadrului natural preistoric, trebuie sã subliniem importanþa cercetãrilor paleoclimatice microzonale, care oferã imagini de detaliu ºi aratã modul de adaptare particularã a diferitelor comunitãþi umane la condiþiile concrete de viaþã.

În acest cadru natural, divers, complex ºi dinamic, s-a produs, începând cu Pliocenul, desprinderea din lumea animalã ºi evoluþia biologicã ºi istorico-culturalã a omului, cu diferitele sale variante, tipuri de societãþi ºi civilizaþii, fiind parte integrantã a naturii.

Naturã ºi om în preistorie 31

CAP. III. Procesul de antropogenezã

III.1. Consideraþii generale

“Miracolul trezirii umane”, aºa cum numea, foarte frumos, T. Arghezi procesul de antropogenezã, a reprezentat ºi continuã sã fi una dintre cele mai importante probleme ale cercetãrii ºtiinþifice, deoarece numai odatã cu omul se poate vorbi de dezvoltarea istoricã propriu-zisã. De aceea, cãutarea rãspunsurilor, referitoare la originile sale, a preocupat omul aproape dintotdeauna, probabil odatã cu apariþia conºtiinþei de sine, rãmânând poate mai actualã decât oricând ºi astãzi ºi ca o sarcinã de rezolvat în viitor.

Din punct de vedere etimologic, noþiunea de antropogenezã derivã din cuvintele greceºti: anthropos = om ºi genesis = apariþie, formare, fiind înlocuitã, în lumea francofonã, de noþiunea de antropogenie (gr. gennao = a naºte), definind complexul proces istoric, obiectiv ºi subiectiv, de desprindere a omului din lumea animalã ºi evoluþia sa, în diferite moduri, pânã la formele cunoscute astãzi sau în viitor, studiat, din punct de vedere biologic (anatomic ºi fiziologic), de Antropologia fizicã, iar din punct de vedere istoric, social, spiritual de diferite ºtiinþe socio-umane, în special de Antropologia culturalã. În aceastã accepþiune, cele douã noþiuni se deosebesc de antropogonie (gr. gónein = a crea), care desemneazã procesul de creare a omului de cãtre una sau mai multe divinitãþi.

Acest complex proces, biologic ºi istoric, s-a desfãºurat într-un interval temporal foarte îndelungat, a cãrui limitã inferioarã s-a modificat continuu, ca urmare a noilor descoperiri ºi cercetãri, mai ales din ultima jumãtate de secol, fiind astãzi cifratã la aproximativ 5-4 milioane de ani, datã relativã care va fi modificatã, foarte probabil, în perioada urmãtoare.

Cu toate progresele înregistrate în cunoaºterea acestui proces, existã numeroase lacune în definirea sa, atât în ceea ce priveºte liniile sale generale cât, mai ales, detaliile, rezultând o mare varietate de teorii ºi ipoteze, în funcþie de diferitele ºcoli antropologice. În acelaºi timp, cu tot numãrul mare de fosile care au fost descoperite ºi atribuite “lanþului evolutiv uman”, rãmân deschise problemele asocierii acestora în diferite scenarii ºi a identificãrii a mereu permanentelor “verigi lipsã” fundamentale, referitoare la strãmoºul comun al omului ºi maimuþelor actuale, la data când s-a produs despãrþirea celor douã linii ale devenirii primatelor actuale, la strãmoºii maimuþelor actuale, în condiþiile în care toate fosilele de australopitecine sunt plasate doar pe traiectul uman, sau chestiunea raporturilor complexe dintre linia australopitecinelor ºi specia Homo etc.

Avându-se în vedere multiplele probleme de rezolvat, cercetarea procesului de antropogenezã rãmâne deschisã, rezultate notabile putându-se obþine numai prin demersuri pluri- ºi interdisciplinare, prin eforturile conjugate ale

arheologilor, geologilor, antropologilor, paleontologilor, specialiºtilor în geneticã molecularã, preistoricienilor, etnologilor, filosofilor etc., aºa cum se realizeazã în cadrul ºcolilor antropologice americanã, englezã, francezã, sud - africanã, deoarece omul, ca fiinþã istoricã, are o triplã determinare bio-psiho-socialã, implicând cunoaºterea profundã a schimbãrilor cadrului natural în care s-a petrecut umanizarea, a biogenezei omului, a psihogenezei ºi sociogenezei sale, cu toate fenomenele asociate.

Cercetãtorii sunt chemaþi sã lãmureascã când, unde, cum s-a petrecut procesul de antropogenezã ºi care au fost traseele evolutive ale fiinþei umane ºi speciei sale pânã în prezent, þinând seama cã acest proces nu a fost întotdeauna liniar, ascendent sau continuu, cu o singurã linie ºi ritmuri egale de dezvoltare. Pare, în momentul de faþã, pe baza datelor de care dispunem, cã au avut loc mai multe variante de “umanizare”, cu traiectorii, ritmuri ºi intensitãþi deosebite, de la zonã la zonã, în care, paradoxal, continuitatea unor linii evolutive, spre specia homo, a fost excepþia a numeroase momente de sincopã ºi discontinuitate.

III.2. Teorii referitoare la procesul de antropogenezã

Întrebãrile pe care ºi le-a pus omul cu privire la originea sa au primit rãspunsuri diferite, în decursul timpurilor istorice: legendar-mitologice, filosofice ºi ºtiinþifice, reflectând nivelul de înþelegere ºi cunoaºtere al perioadelor respective. Din cauza conþinuturilor lor, aceste teorii ºi concepþii sunt greu de reunit, de grupat în categorii mai largi. Din punct de vedere conceptual ºi didactic s-au putut, totuºi, defini douã grupe, cuprinzând: teoriile creaþioniste (mitologico-religioase, creaþionismul ºtiinþific, evoluþionismul dirijat, paleoastronauticã etc.) ºi teoriile evoluþioniste (biologice-protocatarhiene, prebrahiatorilor, brahiatorilor; antropologice-monofilectice: ipoteza dezvoltãrii radiale, ipoteza treptelor, ipoteza spectrului, ipoteza Neanderthalului, ipoteze monocentriste Arca lui Noe (Arch Noah Model), Grãdina Edenului (Eden Garden), Povestea pãrþii (Africii) de est (East Side Story), ipoteza Evei mitocondriale (africane), Out of Africa, ipoteza pre-sapiens, ipoteza sapiens-ului afro-european; ºi polifilectice: ipotezele relativ policentriste sau multiregionale). Dat fiind numãrul mare al acestor teorii, este foarte greu de trecut în revistã fiecare în parte. De aceea, ne vom rezuma numai la evidenþierea unor caracteristici generale, detalierile putând fi obþinute din lucrãrile de specialitate.

Astfel, în multe din mitologiile antice, prin artizanat divin s-a realizat cosmogonia, dupã care, prin aceiaºi activitate, a fost realizat omul (oamenii) primordial(i), într-un proces de antropogonie, diferit de la populaþie la populaþie, de la civilizaþie la civilizaþie. Concepþii antropogonice asemãnãtoare s-au perpetuat în unele religii monoteiste: iudaism ºi creºtinism, fiind susþinute de reprezentanþii acestor culte religioase.

În secolul al XIX-lea, o serie de oameni de ºtiinþã au încercat sã fundamenteze ºtiinþific teoriile creaþioniste, remarcându-se, printre alþii, biologul George Cuvier, promotorul teoriei catastrofelor ºi al curentului fixist, iar în secolul al XX-lea reprezentanþii creaþionismului ºtiinþific, susþinãtori ai unor teorii ca:

Dumitru Boghian34

evoluþionismul teist (dirijat), creaþia progresivã, teoria “o zi o epocã”, teoria hiatului etc., care neagã teoriile evoluþioniste ºi combat argumentele aduse de geologi, paleontologi, antropologi în sprijinul acestora, încercând sã acomodeze rezultatele cercetãrilor ºtiinþifice principiilor ºi conþinuturilor propriilor concepþii.

De cealaltã parte se situeazã transformaþionismul/evoluþionismul (care a cãpãtat, ulterior, numele de darwinism ºi neodarwinism), ale cãrui baze au fost puse de J. B. Lamarck (1809) ºi a fost dezvoltat prin activitatea ºi lucrãrile lui Boucher de Perthes, Charles Lyell (1859), Charles Darwin (1859) ºi prietenul sãu Th. Henry Huxley etc. În esenþã, în prezent, evoluþionismul a cãpãtat forma unei teorii sintetice a evoluþiei care reuneºte principiul darwinist al selecþiei naturale cu datele Geneticii, Biochimiei, Embriologiei, Sistematicii biologice, Biogeografiei, Ecologiei, Paleontologiei ºi Geologiei, fiind îmbrãþiºatã de majoritatea oamenilor de ºtiinþã din domeniile respective.

Cu toate acestea, o serie de oameni de ºtiinþã, printre care ºi geneticianul Michael Denton, adept al viziunii finaliste a evoluþiei, autorul lucrãrii Evoluþia o teorie în crizã ?, criticã aceastã teorie ºi aratã cã toate formele de viaþã terestrã depind de o serie de adaptãri chimice simultane, prestabilite, evoluþia fiind înscrisã într-un scenariu cosmic, în vreme ce paleontologul Anne Dambricourt susþine cã evoluþia de la primate la om s-a datorat unei logici interne ºi nu hazardului. Ea motiva demersul sãu ºtiinþific prin urmãtoarele cuvinte: “A cãuta argumente în favoarea lui Dumnezeu înseamnã a trãda metoda ºtiinþificã, dupã cum a cãuta probe ale inexistenþei lui Dumnezeu înseamnã a cultiva o mare iluzie. Poþi fi, de pildã, evoluþionist fãrã a fi darwinist”.

Toate acestea sunt expresia beneficã a confruntãrii de idei, dar trebuie sã fim pregãtiþi, pentru viitor, ca o parte însemnatã a concepþiile noastre actuale sã se schimbe, aceleaºi procese ºi fenomene putând fi judecate ºi altfel, evident în câºtigul adevãrului. În acest context general evoluþionist, al vieþii pe Pãmânt, se încadreazã ºi teoriile evoluþioniste ale antropogenezei, la care subscriu cei mai mulþi antropologi, paleontologi ºi preistoricieni.

Cu toate cã au fost inventariate peste 24 de mari scenarii ale umanizãrii, se

Procesul de antropogenezã 35

Fig. 7B. Th. Henry Huxley(1825-1895)

Fig. 7A. Charles Darwin(1809-1882)

observã cã, cele mai multe, în ciuda diversitãþii lor se bazeazã pe explicaþii deosebit de simple, ºablonarde, de-a dreptul naive, tributare, într-un fel sau altul, vechilor credinþe religioase sau ideologice, fie sunt înlãnþuiri de cauze ºi efecte, cu un numãr foarte restrâns de caracteristici sau reprezintã, pur ºi simplu, rãspunsuri scolastice la problemele puse de teoriile creaþioniste. E nevoie, în condiþii impuse de noile descoperiri, ca antropologii sã renunþe la vechile cliºee ºi interogaþii, sã reþinã numai problemele abordabile, sã construiascã noi modele de judecatã, verificabile din punct de vedere ºtiinþific, ºi sã manifeste multã prudenþã în explicarea cauzelor umanizãrii, modelele simple fiind, mai întotdeauna, false.

În ultimul timp, cercetarea antropologicã ºi arheologicã a adus la lumina zilei noi dovezi fosile ºi complexe arheologice cum sunt: materialele osteologice de Australopithecus ghari, descoperite la Afar-Etiopia, datate la aproximativ 2, 5 milioane ani, cercetate de antropologii de la Kent State University (SUA), care ar prezenta elemente de folosire a uneltelor de piatrã; cele de Australopithecus anamensis (StW573) din peºtera Silderberg (Sterkfontein-Africa de Sud), datate la 3, 5 milioane de ani, studiate de antropologul Ron Clark; fosilele aparþinând aceleiaºi specii, descoperite la Kanapoi ºi Allia Bay, în SV ºi respectiv E Lacului Turkana (Rudolph) din Kenya, datate la 4,1-3,9 milioane ani K/Ar; fosilele de Homo (habilis, ergaster?) ºi Paranthropus (Australopithecus?) robustus descoperite la Drimolen (provincia Gauteng-Africa de sud, studiate de Dominique Gommery, André Keyser ºi José Braga); fosilele de Australopithecus-StW431 de la Sterkfontein, cercetate de Lee Berger (Universitatea Wit-Waterstrand, Johannesburg), diversificând modalitãþile de judecatã ale începuturilor procesului de antropogenezã.

Pe de altã parte, descoperirile fãcute la sfârºitul secolului al XX-lea (fosilele ºi piesele lirice de la Dmanissi, în Georgia, artefactele de la Riwat ºi Pabbi Hills, din Pakistan, materialele osteologice de la Langgupo, China, ºi din alte situri din Java), datate prin metode moderne de cronometrie la aprox. 1, 82 mil. ani, pun probleme serioase legate de rãspândirea timpurie a lui Homo habilis/ergaster ºi erectus, pe un mare spaþiu geografic ºi de filiaþia dintre cele douã genuri umane. În acelaºi timp, noile metode de analizã anatomicã ºi mãsurare în 3 D (scanarea ºi reconstituirea tridimensionalã a craniilor fosile ºi antropometria computerizatã), au condus la “micºorarea” capacitãþii craniene a unui Australopithecus africanus,

3descoperit în 1989, datat la 2, 6-2, 8 milioane de ani, de la valoarea de 600 cm , 3stabilitã prin metode clasice, la 515 cm , potrivit mãsurãtorilor informatizate ºi a

mulajelor realizate pe baza acestora, fapt ce l-a determinat pe antropologul american Dean Falk sã arate cã este necesarã reconsiderarea evoluþiei capacitãþii craniene a tuturor hominizilor. Restudierea amprentelor de picioare de la Laetoli (Tanzania) a fãcut-o pe Yvette Deloison (din echipa Y. Coppens) sã considere cã acestea nu aparþin unei fiinþe cãreia îi era proprie bipedia, ºi cã specia Australopithecus afarensis avea o deplasare arboricolã ºi patrupedã, mersul biped fiind ocazional, fapt certificat ºi de studierea canalului urechii interne, care a arãtat cã statura verticalã ºi bipedia erau avantaje “câºtigate” de Homo habilis.

Cercetãrile de biologie molecularã au adus date deosebit de importante pentru cunoaºterea antropogenezei, progresele realizate în acest domeniu inaugurând “cea de-a opta zi a creaþiei”, în vreme ce reconstituirile de paleomediu

Dumitru Boghian36

(teoria savanelor, teoria glaciaþiilor), inclusiv noile modalitãþi de judecatã a fenomenelor (a se vedea lucrãrile lui W. Stoczkowski), au permis formarea unei viziuni mai nuanþate asupra acestui complex fenomen. De aceea, cunoaºterea procesului de antropogenezã rãmâne un demers ºtiinþific deschis, cercetarea în echipe interdisciplinare putând oferi soliditate rezultatelor obþinute.

III.3. De la primii hominizi la Homo sapiens recens

În rândurile ce urmeazã, vom face o incursiune în cadrul procesului de antropogenezã, aºa cum rezultã din descoperirile ºi reconstituirile actuale, pe baza informaþiilor obþinute din literatura de specialitate, supusã mereu unor fireºti ºi necesare completãri.

Antropogeneza, ca proces evolutiv ºi deschis, s-a desfãºurat într-un complex de condiþii naturale, în care mediul geografic optim a determinat structura bazei de resurse ºi progresia calitativã a populaþiilor de primate ancestrale. Dacã mult timp compor-tamentul adaptativ al reprezentanþilor hominoidelor (suprafamilia Anthropo-morpha/Hominoidea)ºi hominizilor (Hominidae), la

v a r i a t e l e p r o v o c ã r i a l e mediului, a fost unul instinctiv, na-tural, acesta a dobândit, ulterior, î n s t a d i u l d e H o m i n i n a e , t r ã s ã t u r i c o n -ºtiente, culturale, având ca urmare dezvoltarea unei linii antropologice robuste, de succes evolutiv, pânã la omul actual, în defavoarea ramu-rilor ancestrale care ºi-au încetat, pe diferite trepte, d e v e n i r e a . I n t e r a c þ i u n e a complexã dintre mediul natural ºi forma specializatã ºi complexã de c o m p o r t a m e n t cultura, dezvoltatã ºi adaptatã pentru

37

Fig. 8. Filogenia genului Hominoidea(B. Senut 1998)

Procesul de antropogenezã

asigurarea supravieþuirii, a avut ca urmare schimbarea structurilor forþelor de selecþie ºi a rãspunsurilor, provocând transformãri ireversibile ale genomului hominoidelor, hominidelor ºi homininelor.

Noile formule genetice, dobândite de o generaþie, au fost îmbunãtãþite, natural, pentru optimizarea potenþialului de supravieþuire, de cãtre generaþiile urmãtoare, având ca urmare diversificarea caracterelor genotipice ºi formarea unor fenotipuri superioare, capabile sã reacþioneze eficient la complexele solicitãri de mediu. Procesele de modificare geneticã ºi selecþie naturalã s-au desfãºurat de-a lungul a mai multor milioane de ani, deoarece salturile genetice calitative sunt posibile numai în condiþiile funcþionãrii unui mecanism de reglaj ºi autoreglaj pozitiv (feedback pozitiv), sprijinit pe epuizarea totalã a potenþialului adaptativ acumulat pe treapta evolutivã anterioarã.

Cercetãrile interdisciplinare aratã cã omul modern (Homo sapiens sapiens) este, din punct de vedere biologic (anatomo-fiziologic), rezultatul acestor complexe ºi succesive modificãri genetice, tipice (biologice) ºi paratipice (de mediu), ca urmare a acþiunii selecþiei naturale, care îi oferã o deosebitã flexibilitate în adaptarea la variabilitatea mediului natural ºi socio-cultural.

III.3.A. Hominizii arhaici. Australopithecinele (~5-1 mil. bc)

Vastele ºi complexele modificãri climatice produse la scarã planetarã în Oligocen (începând de pe la 34 milioane de ani bp) au avut ca urmare, printre altele, ºi evoluþia maimuþelor antropoide, pentru ca transformãrile geologice ºi geo-morfologice ºi oscilaþiile climatice din Miocen (26-7 mil. ani bp) sã determine cumularea unor elemente favorabile evoluþiei pre-hominizilor ºi apariþiei hominizilor. Încãlzirea generalã a climatului, extinderea arealelor forestiere, miºcãrile tectonice etc. au determinat perfecþionarea caracterelor genetice ale maimuþelor antropoide, dezvoltând condiþiile necesare diversificãrii speciilor de primate ancestrale. Numeroasele contacte interrasiale au stimulat procesul de diversificare ºi specializare a genotipurilor existente, creând condiþiile producerii multiplelor speciaþii în rândul populaþiilor de maimuþe antropoide.

În aceste condiþii, au apãrut, în Africa ºi Asia, premisele dezvoltãrii, în cadrul suprafamiliei Anthropomorpha/Hominoidea, a unei linii independente de evoluþie, reprezentatã de subfamilia Dryopithecinae (Dryopithecus ºi Sivapithecus), care sunt considerate precedesoare ale pre-hominizilor, prezentând un potenþial deschis de supravieþuire, sprijinit pe o bazã geneticã superioarã.

Fãrã a se putea stabili cu precizie care sunt legãturile directe dintre Dryopithecinae ºi Hominidae (Ramapithecinae, Australopithecinae ºi Homininae), consemnãm cã, între 14/12 ºi 5/4 milioane ani BP, au trãit, probabil, pre-hominizii din subfamilia Ramapithecinae, de tip Ramapithecus punjabicus, Bramapithecus thorpei, B. sivalensis ºi Kenyapithecus wickeri, rãspândiþi pe un areal întins din Lumea Veche, din Kenya pânã în India ºi din China pânã în Europa, cu calitãþi biologice ºi comportamentale superioare celorlalte tipuri de primate antropoide (cu capacitate cranianã mai mare, arcadã maxilarã în formã parabolicã,

Dumitru Boghian38

dentiþie evoluatã, elemente ale unei poziþii bipede, alimentaþie omnivorã, creºterea duratei dependenþei parentale ºi temporizarea procesului de maturizare fizicã ºi “socialã” a tinerilor, traiul în comunitate etc.), consideraþi cei mai vechi reprezentanþi ai familiilor premergãtoare umanitãþii. Deºi le este atribuitã utilizarea primelor unelte, acest comportament este foarte discutabil.

Graþie acestor achiziþii comportamentale, pre-hominizii de tip Ramapithecus s-ar fi transformat în hominizii strãmoºi direcþi ai austraopithecinelor ºi ai omului. În acest sens, pot fi menþionate o serie de fosile care ar asigura, potrivit unor specialiºti, tranziþia menþionatã: Samburupithecus kiptalami, datat pe la 9, 5 mil. ani bp (descoperit în 1984 la Samburu Hills, Kenya, de cãtre H. Ishida), Millenium ancestor (Orronin tugenensis), datat pe la 6 mil. ani bp (descoperite la Kapsomin, Kenya, de cãtre Martin Pikford ºi Brigitte Senut), Australopithecus arhaicus (afarensis), încadrat între 6-5 mil. ani bp (descoperiri L o t h a g a m , L u k e i n o , Chemeron ºi Tabarin/Baringo, Kenya), ºi Ardipithecus ramidus, plasat pe la 4, 4 mil. ani bp (Aramis, Etiopia, T. D. White), unele cu caracteristici de australopithecine. De aceea, mulþi antropologi considerã cã hominizi i t impuri i sunt r e p r e z e n t a þ i d e Australopi thecinae (gr. a u s t r a l u s = s u d i c , g r . pithecon=maimuþã), definind un grup foarte complex de p r i m a t e , c o m p u s d i n numeroase genuri ºi specii, de multe ori fosile asemãnãtoare fiind numite diferit, în funcþie de descoperitor ºi ºcoli antropologice.

Cele mai vechi fosile de Australopithecus sunt cunoscute din anul 1924 (Austalopithecus africanus, Raymond Dar t , Taung-Kimberley, Africa de Sud), fiind urmate de numeroase alte vestigii osteologice recuperate d i n A f r i c a d e e s t ( Z i n j a n t h ro p u s b o i s e i , Olduvay Gorge, 1951, S. B. Louis Leakey) ºi sud (Paran-thropus robustus, Kromdraai;

39

Fig. 9. Descoperiri de australopithecine arhaice ºi gracile

(dupã Grimaud-Hervé D., Serre F., Bahain J.-J. Nespoulet R)

Procesul de antropogenezã

Dumitru Boghian40

P. crassidens, Swartkrans, Johanesburg, Robert Broom, A. prometheus, Makapansgat, R. Sud-Africanã), unele dintre cele mai recente fiind identificate la Koro Toro, în Ciad, sau Afar-Etiopia (Australopithecus ghari), cea mai cunoscutã fiind celebra Lucy, identificatã în Afar-Hadar (Awash, Etiopia; M. Taieb, D. Johanson, Y. Coppens, 1974 1975), (fig. 9). În ultimul timp, noile cercetãri efectuate de Donald Johanson au condus la identificare altor fosile de australopithecine în regiunea etiopianã, mãrindu-se considerabil familia cunoscutei Lucy, unele dintre acestea prezentând o musculaturã foarte dezvoltatã a membrelor superioare, probabil ca urmare a unei deplasãri arboricole, diferenþe de talie care vorbesc de existenþa dimorfismului sexual, precum ºi caracteristici intermediare între A. afarensis ºi A. africanus.

În ciuda acestei mari diversitãþi, australopithecinele au putut fi împãrþite în trei grupe, cu sau fãrã legãturi între ele, care ar fi trãit între 5-1 milioane de ani bp: arhaice, gracile ºi robuste (fig. 14).

Australopithecinele arhaice, est-africane ºi din Ciad (A. bahrelghazali; A. anamensis/Praeanthropus africanus), au o vechime de mai mult de 4 milioane de ani, ºi se considerã cã ar fi supravieþuit pânã pe la 2, 7 milioane de ani contri-buind, probabil, la geneza unora dintre liniile ulterioare (fig. 10).

Australopithecinele gracile (A. afarensis, A. africanus, A. prometheus), sunt cunoscute în Africa de est ºi sud, de pe la aproximativ 3 milioane de ani, ºi aveau o talie de cca. 120-140 cm, craniul cu aspect humanoid, fãrã creste sagitale, o dentiþie adaptatã unei alimentaþii variate, omnivore, mersul biped ºi patruped, o

poziþie cvasi-verticalã, ca t rãsãtur i evolut ive º i cu dimorfismul sexual destul de evident.

Australopithecinele robuste, clasificate în genul Paranthropus, sunt încadrate în cel puþin 4 specii: boisei ºi aethiopicus, în Africa de est, ºi robustus ºi crassidens, în Africa de sud (fig. 12), ºi aveau o înãlþime de pânã la 150 cm,

craniul masiv, cu creste sagitale la partea superioarã, dentiþia puternicã, adaptatã la o alimentaþie predominant vegetarianã (fig. 11).

Descoperirea australopithecului din Ciad (A. bahrelghazali), la Koro-Toro (Michel Brunet), ºi a altora sud-africani (Sterkfontein, Ron Clarke) a complicat viziunea tradiþionalã, Africa de est nemaiputând fi consideratã zona originarã a acestei specii de primate, de unde s-ar fi rãspândit în celelalte pãrþi ale acestui continent.

Astfel, antropologul francez Y. Coppens a fost nevoit sã modifice unele elemente ale teoriei sale East Story Side. În acelaºi timp, deoarece toate fosilele de australopithecine au fost cuprinse în conþinutul procesului de antropogenezã ºi nu au fost decelate, pânã în prezent, fosile ale maimuþelor actuale (cimpanzei, gorile), apare ca fireascã întrebarea: care dintre fosilele de australopithecus au aparþinut

Fig. 10. Australopithecus africanus(dupã Mustaþã Gh., Mustaþã M.)

41

strã-moºilor maimuþelor actuale ºi care pot fi legate de lanþul evolutiv uman? Referitor la cauzele care ar fi dat naºtere unui proces evolutiv al unor

primate strãvechi, sunt invocate, în mod clasic, transformãrile climatice, dar credem cã trebuie luat în considerare un complex de factori, modele multicauzale fiind mai apropiate de adevãrul ºtiinþific.

A s t f e l , potrivit teoriei East S t o r y S i d e ( Y. Coppens) acum 15-12 milioane de ani ar f i a v u t l o c o restrângere a treptatã a pãdurii africane ºi dezvoltarea savanei, care ar fi impus fie evoluþia primatelor a r b o r i c o l e , f i e dispariþia lor. În aceste noi condiþii, u n e l e m a i m u þ e ( b a b u i n i i d e e x e m p l u ) a r f i c o n t i n u a t s ã f o l o s e a s c ã d e p l a s a r e a patrupedã, în timp ce altele s-au adaptat la bipedie, în paralel cu p ã s t r a r e a u n e i m o r f o l o g i i o s t eo log i ce ma i vech i , doved ind p ã s t r a r e a c a r a c t e r i s t i c i l o r traiului arboricol. Cele mai multe fosile de australopithecine, au fost descoperite în acele locurile în care a existat un mediu forestier, dupã cum ne aratã studiile sporo-polinice, din Africa de est ºi lianele fosilizate, din Africa de sud.

Mai mult, oscilaþiile climatice de la sfârºitul Miocenului ºi din Pliocen au

Fig. 12.Situri africane cu fosile de Paranthopus

(dupã Grimaud-Hervé D., Serre F., Bahain J.-J. Nespoulet R)

Fig. 11. Australopithecus robustus(dupã Mustaþã Gh., Mustaþã M.)

Procesul de antropogenezã

creat condiþiile evoluþiei diferenþiate a hominizilor timpurii, prin accelerarea ritmului transformãrilor biologice ºi, probabil, culturale, dezvoltându-se noi comportamente adaptative, procesul de antropogenezã intrând într-o nouã fazã a sa (fig. 13).

De aceea, legate de evoluþia australopithecinelor, au apãrut mai multe teorii, prin care se încearcã cuprinderea descoperirilor în scenarii logice.

Potrivit teoriei unei singure specii (R. Leakey), toate australopithecinele ar fi aparþinut unei singure specii cu variabile, diferenþele morfologice dintre acestea f i i n d p u s e p e s e a m a diversitãþii cadrului geografic în care au evoluat. Din nefericire, susþinãtorii acestei teorii nu pot explica apariþia liniei evolutive cãtre Homo habilis. D. Johanson ºi Tim White au fost iniþiatorii teoriei evoluþiei secvenþiale prin care susþineau evoluþia d i f e r e n þ i a t ã a a u s t r a l o p i t h e c i n e l o r , pornindu-se de la stadiul de

A. afarensis, încercând sã ordoneze descoperirile. Astfel, s-ar fi dezvoltat cele douã linii evolutive, care cuprind tipurile gracile ºi robuste, în vreme ce linia Homo ar fi evoluat în salturi, prin secvenþe succesive, paralele cu traiectul Australopithecus.

Nu în cele din urmã, trebuie menþionatã teoria tranziþiei evolutive (J. T. Robinson) care considerã ca obligatorie transformarea lui A. afarensis în A. africanus, care, la rândul sãu, în urmã cu circa 2, 5 milioane de ani ar fi determinat o linie evolutivã spre Homo habilis. Acest reprezentant al speciei Homo ar fi evoluat, mai apoi, separat dar în paralel cu linia ancestralã, reprezentatã de A. robustus ºi A. boisei, fiind o formã de tranziþie între australopithecinae ºi homininae.

În stadiul actual al cercetãrilor, se observã cã au existat mai multe specii de australopithecine care au evoluat spre bipedie, alimentaþie omnivorã (plante comestibile, insecte, pãsãri, ouã, mamifere mici, leºuri abandonate sau capturate de la alþi prãdãtori carnivori etc.) ºi un comportament cvasi-socializat (axat pe ierarhie, solidaritate ºi coeziune din cadrul grupului, acþiunile fiind realizate în cooperare), unele în Africa de est ºi de centru-nord ºi altele în Africa de Sud, factorul geografico-climatic, ca agent al evoluþiei ºi umanizãrii, fiind insuficient azi pentru explicarea complexitãþii antropogenezei. În acelaºi timp, în opoziþie cu pãrerile anterioare, care considerau cã savana ar fi fost un mediu “inospitalier”, ostil, faþã de spaþiul pãdurilor umede, ºi ar fi creat un stres adaptativ, unii specialiºti considerã cã, dimpotrivã, evoluþia australopithecinelor ºi, ulterior, a primelor homininae s-ar fi fãcut într-un cadru natural favorabil, savana africanã, mai puþin

Dumitru Boghian42

Fig. 13. Modificãri climatice în zona riftului est-african

(Y. Coppens)

43

deschisã ºi amestecatã cu pâlcuri de arborete, oferind bogate resurse traiului comunitãþilor de hominizi arhaici ºi arheanthropi, care exploatau spaþiul din jurul râurilor ºi lacurilor ºi efectuau migraþii sezoniere în funcþie de deplasãrile turmelor de animale, pãsãrilor ºi a plantelor de cules.

De asemenea, se socoate cã, deºi se asemãnau, în multe privinþe, cu maimuþele antropomorfe de azi (cimpanzei, urangutani, gorile º. a.), aceste fiinþe antropoide reprezentau altceva, o mutaþie geneticã calitativã faþã de elementele biologice anterioare, datoratã, poate, ºi acþiunii fondului ridicat de iradiaþie din aceste zone africane, cunoscute ca “reactoare naturale”. Chiar dacã se considerã cã bipedia era o achiziþie importantã a australopithecinelor, aºa cum au arãtat unele studii recente, inclusiv simularea pe calculator, aceasta era totuºi incipientã ºi întâmplãtoare, denotând un mers greoi ºi nesigur, fiind combinatã cu episoade de deplasare arboricolã ºi patrupedã.

Pentru aceasta pledeazã ºi faptul cã australopithecinele arhaice au membrele, configuraþia umãrului ºi bazinului asemãnãtoare cu a primatelor arboricole, iar urmele de la Laetoli (Tanzania), imprimate în cenuºa vulcanicã, de acum 3, 6 milioane de ani, aparþineau, mai degrabã unei primate cu mers patruped, asemãnãtor cimpanzeilor, care folosea doar ocazional deplasarea bipedã.

De aceea, la determinarea gradului de „umanizare” al australopithecinelor, credem cã ar trebui sã se adauge ºi alte elemente, din nefericire foarte greu de reconstituit, cum ar fi utilizarea uneltelor naturale, luate din naturã (pietre, beþe) ºi abandonate sau pãstrate pentru o folosire ulterioarã.

Cele mai vechi australopithecine aveau o talie de pânã la 1 m ºi prezentau 3un dimorfism sexual evident, o capacitate cranianã de aproximativ 380-600 cm , în

3 timp ce A. robustus ajungea pânã la 1,40 - 1,50 m înãlþime ºi 650 cm volumul cranian. Faþa acestora era dezvoltatã, craniul prezenta o boltã joasã ºi suprastructuri osoase evidente. Dantura australopitecinelor era mai mult umanã decât simianã, cele arhaice ºi gracile fiind adaptate la o alimentaþie omnivorã, în vreme ce grupul robustus avea, pe baza analizei traseologice a dinþilor, un regim dominant vegetarian, fapt care a permis coexistenþa în acelaºi ecosistem fãrã o concurenþã în domeniul procurãrii hranei. Din aceastã cauzã, grupul robustus, considerat ca nespecializat alimentar, este exclus de specialiºti dintre posibilii strãmoºi ai genului Homo, în timp ce grupul gracil este cuprins, în unele ipoteze, printre participanþii la cursa pentru umanizare.

În acelaºi timp, unii antropologi (Y. Coppens, Y. Deloison), considerã cã australopithecinele reprezintã o cale paralelã de evoluþie, un grup-frate derivând dintr-un strãmoº comun cu genul Homo, bipedia lor fiind mult mai veche, omul pãstrându-ºi poziþia erectã ºi mersul biped, în vreme ce maimuþele actuale ºi-ar fi prezervat sau ar fi revenit la deplasarea patrupedã, în condiþiile conservãrii unui mod de viaþã arboricol. Deocamdatã, ei cred cã primatul, probabil biped, numit Ardipithecus ramidus (descoperit în 1994), datat la 4, 4 milioane de ani bp, care a fost considerat o perioadã ca strãmoº al omului, poate fi legat, mai degrabã de marile maimuþe actuale. De altfel, ipotezele ramurii paralele implicã existenþa unui strãmoº comun cãtre 7-5 milioane de ani bp, în acest sens trebuind clarificatã încadrarea fosilelor de tranziþie prezentate mai sus.

Din punct de vede cultural, câþiva specialiºti considerã cã unele specii de

Procesul de antropogenezã

Dumitru Boghian44

austalopithecine ar fi folosit chiar cioplirea pietrei, pentru obþinerea de unelte rudimentare (Hélène Roche, 1999) fiind, în acest caz, vorba de un australopithecus

Fig. 14. Schema evolutivã a australopithecinelor (dupã Grimaud-Hervé D., Serre F., Bahain J.-J. Nespoulet R.)

45

habilis (a se vedea, în acest sens, asocierea lui australopithecus garhi cu unelte de piatrã ºi oase sparte de antilopã, în Afar-Etiopia, precum ºi descoperirile de la Olduvay Gorge), încadrat în conþinutul teoriei tranziþiei evolutive Australopithecus-Homo.

De aceea, problema evoluþiei ºi destinului antropogenetic al australopithecinelor rãmâne deschisã, cercetãrile ulterioare aducând, fãrã îndoialã, noi descoperiri ºi necesare clarificãri.

III. 3. B. Arheanthropinele. Grupul Homo erectus

III. 3. B. 1. Grupul Homo erectus habilis/Homo erectus rudolfensis/Homo erectus ergaster (~ 2, 5 1, 5 mil. ani bp)

În aceastã categorie sunt cuprinse fosilele ºi liniile evolutive care dovedesc evidente caracteristici umane ºi care, ulterior, s-au rãspândit în Lumea Veche, generând alte cãi de dezvoltare, reprezentate în mai multe ipoteze. Primele resturi fosile de Homo erectus habilis (= omul îndemânatic) au fost descoperite de cãtre Mary, Louis ºi Jonathan Leakey, în anul 1960, la Olduvay, nivelurile I ºi II, în Tanzania, fiind numit astfel de-abia în 1964, datoritã asocierii cu artefactele litice, fiind datat la 1, 75 milioane de ani bp, pe baza metodei K/Ar. Se considera, pe atunci, cã era vorba de inventatorul uneltelor sub forma bolovanilor ciopliþi monofacial (choppers) ºi bifacial (chopping-tools), din cadrul aºa-zisei culturi de prund (Pebble Culture), ulterior considerându-se cã ºi australopithecii ciopleau

*pietrele .

În momentul actual, pare cã Homo erectus habilis a apãrut acum aproape 2, 5 milioane de ani, derivând, poate, dintr-un australopithec arhaic, care fãcea parte dintr-un ipotetic grup Praeanthropus, compus din speciile Praeanthropus africanus sau Australopithecus anamensis, care s-a dezvoltat pânã pe la 1, 5 milioane de ani, fiind considerat cel mai vechi reprezentant al genului Homo.

Dintre trãsãturile sale morfo-somatice pot fi menþionate: un volum cranian 3mai mare decât la australopithecine, ajungând pânã la 600-750 cm , o boltire a

pãrþii superioare a craniului, mai înaltã, cu o uºoarã lãþime a frunþii, o suprastructurã osoasã mai puþin dezvoltatã ºi faþa cu un prognatism redus, îmbinând caractere primitive cu altele mai evoluate.

Antropologii considerã cã acest tip uman era omnivor, sistemul sãu masticator fiind mai apropiat de cel al oamenilor. De asemenea, configuraþia aparatului sãu locomotor ºi prehensil nu mai trãdeazã trãsãturi specifice unei deplasãri arboricole. În ceea ce priveºte talia, se poate arãta cã s-a caracterizat printr-o mare variabilitate individualã, dimorfismul sexual fiind destul de pronunþat, specialiºtii distingând, deocamdatã, douã tipuri:

?- Homo erectus habilis, care a trãit acum 2,4-1,6 milioane de ani în Africa de Est (Hadar, Omo/Etiopia, Ileret, Koobi Fora, Fejej/Kenya) ºi Sud (Swartkrans, Sterkfontein), fiind reprezentat de indivizi mici de staturã,

*Predãm pentru aceste denumiri deoarece tuturor tipurilor de oameni, timpurii sau evoluaþi, le era proprie poziþia verticalã (erectã) ºi bipedia.

Procesul de antropogenezã

Dumitru Boghian46

aproximativ 1,25 m ºi 30 de kg, prezentând multe caracteristici arhaice ºi o 3capacitate cranianã de aproximativ 600-690 cm ; a confecþionat, probabil, unele

din artefactele oldovayene cu care a fost descoperit în asociere;?- Homo erectus rudolfensis trãia pe malurile lacului Turkana

(Rudolph) acum aproxi-mativ 2, 4 - 1, 6 milioane de ani, fosile ale sale fiind descoperite la Ileret, Koobi Fora IV, zona 131 (Richard ºi Mary Leakey, 1972), ºi Allia Bay (Kenya), Uraha (Malawi); avea o talie mai înaltã, de peste 1, 60 m ºi peste 50 kg greutate, cu mai puþine caractere arhaice ºi o capacitate cranianã de

3700-775 cm , fiind, probabil, contemporan cu H. erectus habilis sau descinzând din acesta ºi evoluând spre Homo erectus erectus.

Aceastã nouã etapã evolutivã, legatã de Homo erectus habilis ºi Homo

Fig. 15. Siturile cu descopriri fosile aparþinând lui Homo erectus habilis ºi Homo erectus erectus (dupã Larick R.)

Fig.16. Homo erectus habilis (dupã Mustaþã Gh., Mustaþã M)

Fig. 17.Homo erectus rudolfensis (Koobi Fora), (dupã Y. Coppens)

47

erectus rudolfensis a fost pusã în legãturã cu noi modificãri climatice, care s-ar fi petrecut acum aproximativ 2, 5 milioane de ani ºi ar fi avut ca urmare dezvoltarea unui proces adaptativ, care a determinat apariþia unei morfologii mai puþin arhaice ºi a unei capacitãþi cerebrale mai importante, materializate în forme elementare de comunicare, un limbaj articulat simplu, altfel decât cel simian.

În multe ipoteze, grupele de H. erectus habilis trãiau în apropierea lacurilor africane, în special, din mijlocul unor vaste savane, vânau animale mici, preluau s târvur i abandonate sau alungau alþi prãdãtori luându-le leºurile, culegeau tuberculi, fructe, tulpini suculente, moluºte, ouã de pãsãri etc. Se pare cã se deplasau periodic, în funcþie de sursele de hranã, în unele locuri întemeindu-ºi adãposturi mai durabile (Olduvay/Tanzania ºi Melka Kunturé/Etiopia).

Homo erectus ergaster (= care lucreazã) a fost decelat fie ca o variantã a lui Homo erectus habilis, fie a lui Homo erectus erectus, cele mai vechi fosile africane, mai gracile, datate pe la 2-1, 6 milioane de ani, fiind considerate, de unii specialiºti, cã ar reprezenta forma arhaicã a lui Homo erectus erectus. Acest tip uman a perfecþionat industria liticã a Paleoliticului inferior, confecþionând primele piese bifaciale, acheuleene. Fosilele lui H. erectus ergaster au fost descoperite la Nariokotome ºi Koobi Fora, în Kenya, Olduvai (Tanzania), Dmanissi (Georgia) ºi, probabil, Longgupo/Sichuan ºi Yuanmou / Yunnan (China), reprezentând un tip uman mai robust decât cele precedente, cu o capacitate cranianã cuprinsã între 850

3ºi 1000 cm , o faþã mai aplatizatã ºi o danturã apropiatã de cea a oamenilor moderni, dar mai robustã.

Din zona africanã, aceste grupuri umane s-au extins, din aproape în aproape, în zona caucazianã, chinezã ºi sud-asiaticã, realizând prima expansiune majorã a genului Homo ºi generând, în noile teritorii, tipuri specifice de Homo erectus erectus.

III. 3. B. 2. Grupul Homo erectus erectus (2000000-400/300000 bp)

Primele fosile de Homo (Pithecanthropus) erectus erectus au fost descoperite în anul 1890 în depozitele de la Trinil, din insula indonezianã Java, de cãtre Eugène Dubois, care au fost datate, pe atunci, la 550000 ani. În aceastã regiune, au mai fost descoperite ºi alte fosile: la Djetis (Modjokerto), aparþinând unui tip uman denumit Pithecanthropus modjokertensis (G. H. R. von Koenigswald), Sangiran ºi Ngandong, numite Homo soloensis (Homo erectus ngandongensis) (fig. 21).

În urma cercetãrilor din anii 1921-1939, de la Zhoukoudian (fostul Kou-Koutien), în China (Davidson Black, W. C. Pei, Teilhard de Chardin au descoperit fosile de Sinanthropus pekinensis (beijinensis, fig. 22). Dupã cel de-al doilea

Fig. 18. Homo erectus ergaster (Koobi Fora, Kenya) (dupã Y. Coppens)

Procesul de antropogenezã

Dumitru Boghian48

rãzboi mondial, în regiunea Lantian (provincia Shen-si), la Gongwangling ºi Chenjiawo, au fost descoperite alte fosile de H. erectus, care au fost denumite Sinanthropus lantianensis. Tot lui H. erectus erectus îi sunt atribuite fosilele de la Loggsan (nordul Chinei).

Alte fosile au fost recuperate din Africa de Nord, de la Ternifine (Algeria), de cãtre Camile Arambourg ºi R. Hoffstetter (1954-1955), care au definit aºa-numitul Atlanthropus mauritanicus, precum ºi de la Rabat, Temara, Slaé, Thomas Quarries, Sidi Abderrahman (Maroc) ºi Tighennif (Algeria). În Africa de Est, fosile de H. erectus erectus au fost identificate la OlduvayTanzania (craniile OH , OH , OH ), Baringo ºi Koobi Fora (Kenya, KNM-E-3733 ºi 3883), Omo, 9 12 13

Melka Kunturé ºi Bodo d'Ar (Etiopia). În Africa de Sud, fosile de H. erectus au fost descoperite la Swartkrans- R. Sud-Africanã (Telanthropus capensis).

Reprezentanþii acestui tip uman, descoperiþi pe un areal atât de l a rg º i încadra þ i în t re arheanthropi, aveau un volum

3cerebral cuprins între 780 cm ,

3pentru cei mai vechi, ºi 1250 cm , pentru cei mai noi, valoare care se încadreazã în variabilitatea umanã actualã (cu

3 3media de 1500 cm ºi extremele între 1000 ºi 2000 cm ). Talia tipurilor de H. erectus erectus era cuprinsã între 1, 50 ºi 1, 60 m, cu o

musculaturã puternicã, cu craniul foarte alungit ºi foarte jos, prezentând suprastructuri evidente ºi având un prognatism mai accentuat decât Homo sapiens, dar mai puþin reliefat decât la Homo erectus habilis ºi Australopithecus. Poziþia verticalã ºi mersul biped erau bine încetãþenite.

Din punct de vedere cultural, Homo erectus erectus a fost creatorul industriilor litice din Paleoliticul inferior mijlociu ºi final (Abbevillian, Acheulean, Clactonian), descoperitorul, utilizatorul ºi “îmblânzitorul” focului luat din naturã (~ 500000 de ani), care i-a îmbunãtãþit simþitor nivelul de viaþã, ºi era posesorul unui grai articulat incipient, cu structuri gramaticale primare.

Privitor la originea lui Homo erectus erectus ºi popularea Lumii Vechi, lucrurile pãreau, altãdatã, destul de simple. Pentru unii specialiºti, Homo erectus erectus african, evoluat din H. erectus habilis, prin varianta Homo erectus ergaster, ar fi stat la baza celorlalte varietãþi de Homo erectus erectus din Africa ºi Asia, în vreme ce pentru alþi antropologi, diferenþele între fosile nu erau datorate existenþei a douã specii, ci, mai degrabã, variabilitãþii în timp ºi spaþiu. Astfel, Homo erectus ergaster sau erectus erectus ar fi migrat pânã în Asia, unde ar fi evoluat local, apãrând diferenþe din ce în ce mai evidente între fosilele de erectus erectus din Java ºi China, sau spre Africa de nord ºi, mai târziu, spre Europa.

Descoperirile recente de la Dmanissi (Georgia), Longgupo/Sichuan,

Fig. 19. Homo erectus erectus (dupã Mustaþã Gh., Mustaþã M.)

49

*Yuanmou/Yunnan (China) ºi Sangiran (Java) au complicat, însã, ipotezele anterioare (fig. 20). Dacã se considerã cã Homo erectus ergaster ar fi apãrut acum ~ 2-1, 6 milioane de ani bp ºi ar fi dat naºtere lui Homo erectus erectus, este greu de explicat prezenþa unui Homo erectus erectus atât de vechi în Asia. Dacã se ia în considerare o populare cu Homo erectus habilis ºi ergaster a Asiei, atunci apare o

Fig. 20. Rãspândirea lui Homo erectus ergaster în Africa, Asia, Caucaz ºi Europa (dupã Grimaud-Hervé D., Serre F.,

Bahain J.-J. Nespoulet R.)

Fig. 21. Homo erectus soloensis (Java) (Necrasov O.)

Fig. 22. Homo erectus beijinensis (Pithecanthropus) (Necrasov O.)

*Aceste descoperiri datate pe la 1, 8-1,7 mil ani bp aºteaptã o confirmare prin aplicarea unor metode moderne de cronometrie ºi o încadrarea mai precisã într-un anume tip uman (erectus ergaster sau erectus erectus).

Procesul de antropogenezã

Dumitru Boghian50

nouã ipotezã, aceea a evoluþiei paralele a lui Homo erectus habilis ºi ergaster de pe cele douã continente, într-un mod similar, cãtre Homo erectus erectus. Este posibil ca Homo erectus erectus mai vechi sã fie descoperiþi în Africa ºi, de ce nu, sã se realizeze o redatare a vechilor fosile, dar atunci se va pune problema regândirii locului ºi rolului lui Homo erectus habilis în cadrul acestei evoluþii (strãmoº al lui H. erectus erectus sau ramurã colateralã ºi contemporanã a acestuia).

Dacã cei mai vechi Homo erectus erectus africani sunt semnalaþi, în Africa de Est, pânã pe la 1 milion de ani bp, aceºtia ar fi ocupat cea mai mare parte a continentului. În Europa, descoperirile recente, de fosile ºi artefacte litice ºi datãrile asociate, dovedesc cã Homo erectus erectus a colonizat parþial continentul spre 1, 5-1 mil. ani, existând probe sigure la: Ceprano (Italia, 800000 de ani), grota Gran Dolina (fosile ºi unelte de cuarþit, datate între 700-500000 de ani) ºi Atapuerca (Spania) (fig. 24), Boxgrove (Anglia, ~500000 de ani), Mauer (1907,

He ide lbe rg , 600000-250000 de an i , H . heidelbergensis), Bilzingsleben ºi Steinheim (Germania), Tautavel (Arago 21, Franþa) (fig, 23), Vértessöllös (Ungaria, 400000 de ani, H. paleohungaricus), Petralona (Salonic, Grecia, 200000 d e a n i ) (fig. 24) etc.

Ultimii Homo erectus erectus par sã fi “dispãrut” cãtre 400000 de ani (o altã datã propusã 250000 de ani), transformându-se treptat în diferitele tipuri de presapiens sau sapiens arhaicus. În aceste condiþii, rãmâne deschisã problema legãturilor dintre “specia” erectus erectus ºi “specia” sapiens, în timp ce, pentru unii antropologi, Homo erectus erectus nu ar fi decât primul stadiu al speciei H. sapiens.

La rândul lor, reprezentanþii tipului H. erectus erectus au cunoscut o anumitã evoluþie, atât în Africa cât ºi în noile teritorii în care s-au aºezat, materializatã ºi în realizarea unei industrii litice perfecþionate, fãcând trecerea cãtre tipurile urmãtoare. Astfel, numeroase fosile de H. erectus erectus, datate

între 500000-100000 bp prezintã o interesantã

Fig. 23. Cranii de H. erectus de la Tautavel ºi Steinheim (Feustel R.)

Fig. 24. Cranii de H. erectus de la Atapuerca ºi Petralona ( Feustel R.)

Fig. 25. Craniul de la Broken Hill

(dupã Larsen C. S.)

51

îmbinare de trãsãturi evoluate (bolta cranianã mai înãlþatã, capacitate cranianã de 3

1200 cm , în medie, contur pentagonal al craniului, vãzut din spate) cu unele mai arhaice (în special faþa masivã cu torus supraorbital pronunþat). Asemenea fosile au fost descoperite în valea Omo (formaþiunea Kibish) ºi Bodo (Etiopia), Ndutu ºi Laetoli (Tanzania), Broken Hill (Zambia) (fig. 25), Florisbad ºi Elandsfontein (R. Sud-Africanã), Salé ºi Rabat (Maroc), Hexian/Anhui, Dali, Maba (China).

Una dintre cele mai interesante chestiuni care s-ar pune este aceea legatã de modul în care Homo erectus erectus a putut ocupa un teritoriu atât de vast, din Africa ºi Asia, fãrã ca sã se realizeze o diferenþiere de specie foarte importantã, fapt care s-a petrecut ulterior, în sprijinul acestei uniformitãþi invocându-se contactele din aproape în aproape, care ar fi avut darul sã consolideze ºi sã stabilizeze aceastã linie umanã.

Astfel, condiþiile climatice favorabile ar fi permis rãspândirea lui Homo erectus habilis (ergaster) sau a lui Homo erectus erectus din centrul african, ulterior drumurile naturale prin Africa de nord-est “închizându-se”, ca urmare a declanºãrii unor perioade interpluviale aride, cu întinse procese de deºertificare. “Porþile” Africii de nord-est” s-au “deschis” mult mai târziu, cãtre sfârºitul fenomenelor glaciare/pluviale, în condiþiile în care o altã fiinþã umanã, poate strãmoºul direct al lui Homo sapiens, apãrut tot în leagãnul est-sud-est african, s-a rãspândit spre cele mai îndepãrtate colþuri ale Lumii Vechi ºi Lumii Noi.

III. 3. C. Paleanthropinele

III.3. C. 1. Grupul Homo sapiens arhaicus (400/300000 - 200000 bp)

Cu acest tip uman, care compune grupul paleantropilor, se pãtrunde pe linia ascendenþei directe a omului actual, dar existã, ºi în acest caz, numeroase ºi fireºti discuþii.

Tipul Homo sapiens arhaicus era caracterizat printr-un craniu mai rotunjit, cu o boltire mai ridicatã, în raport cu predecesorul sãu, completatã de o gracilizare evidentã ºi generalã, marcatã printr-o îngustare bolþii ºi cu suprastructuri (arcadele oculare) osoase reduse sau absente, staturã verticalã evidentã, mers biped, îndemânare deosebitã în confecþionarea utilajului litic.

Aºa cum am arãtat, unele fosile de Homo erectus evoluat ºi H. sapiens arhaicus, descoperite în Africa de Est ºi SE, prezintã forme tranzitorii cãtre Homo sapiens, dar cele mai sigure vestigii aparþinând acestui tip sunt datate pe la 250000 de ani bp. Asemenea dovezi mai noi s-au descoperit ºi în Africa de Sud, în grotele ºi adãposturile de pe valea râului Klasies (~ 200000 ani bp), ceea ce determinã susþinerea unei ipoteze est-sud-est africane a lui Homo sapiens.

Este adevãrat însã cã, deocamdatã, nu se pot stabili cu suficientã precizie, pe baza descoperirilor din aceste regiuni africane detaliile legãturile antropologice dintre H. erectus erectus ºi H. sapiens arhaicus. Fosilele africane (Laetoli, LH18/Tanzania, Omo/ Etiopia, Border Cave, Florisbad, Cave of Hearts/Africa de Sud), datate între 200000-100000 bc, prezintã certe trãsãturi moderne. În aceeaºi

Procesul de antropogenezã

Dumitru Boghian52

perioadã, în Europa evoluau ante-neanderthalienii ºi neanderthalienii, dezvoltaþi tot din Homo erectus erectus. Orientul Apropiat a fost spaþiul unde se regãsesc fosile ale celor douã tipuri principale de paleanthopine, care s-au succedat, în zonã, în funcþie de evenimentele climatice prin care au trecut.

Puþin mai târziu, cãtre 100000 bc, sunt datate fosilele de Homo sapiens d e s c o p e r i t e O r i e n t u l Apropiat (Skhul 4, Qafzeh 6 ºi 9, în Israel), care au fost an t e r io r a t r i bu i t e l u i

H. sapiens neanderthaliensis, dar astãzi sunt legate de tipul Proto-Cro-Magnon.

III. 3. C. 2. Grupul Homo sapiens neanderthaliensis (400/ 300000-40/30000bc)

Grupul Homo sapiens neanderthaliensis, care a evoluat paralel cu cel anterior, este cunoscut de pe la mijlocul secolului al XIX-lea, reunind, în prezent, fosile bine situate tipologic ºi cronologic, de pe un spaþiu delimitat strict, din Europa ºi Orientul Apropiat, din Spania pânã în Uzbekistan ºi Irak, ºi din Germania pânã în Israel, putând fi încadrat în aceeaºi categorie de sapiens arhaicus.

Cercetãrile recente plaseazã apariþia caracterelor acestui tip uman pe la 400000 de ani bp, perioadã pentru care se vorbeºte de pre- sau anteneanderthalieni, tipul clasic de Homo sapiens neanderthaliensis, fiind prezent pe la aproximativ 120000 de ani bp.

Grupul anteneanterthalienilor cuprinde o serie de fosile cum sunt cele ale lui Homo tautavelensis, descoperite la Tautavel, în grota Arago din Pirineii Orientali, Franþa (~ 400000 de ani), considerat de descoperitor (H. de Lumley) ca aparþinând tipului Homo erectus, Steinheim (Germania), considerat, aºa cum am vãzut ºi ca erectus evoluat, Lazaret (Franþa, 1950-1967), Swanscombe (Anglia, 1935-1936), Fontechevade (Franþa, 1947), Cova Negra (Spania), La Chaise (Franþa) etc. Aceºtia prezintã, însã, o serie de caracteristici tipice neanderthaliene, printre care absenþa fosei canine, fapt care îi plaseazã printre cei mai vechi anteneanderthalieni din lume.

Grupul neanderthalienilor clasici, cu o morfologie proprie pe deplin formatã, se deosebeºte anatomic de Homo sapiens propriu-zis, cu toate cã unele caracteristici ale lor se întâlnesc în variabilitatea morfologiei umane actuale, dar

Fig. 26. Situri orientale cu fosile de Homo erectus evoluaþi ºi Homo sapiens arhaicus (Proto-Cro-Magnon) ºi artefacte paleolitice

mijlocii (Bar-Yosef O.)

53

totalitatea acestora nu se asociazã decât la un neanderthalian clasic. Pe baza variabilitãþii fosilelor acestui grup, se pot decela, cel puþin, douã populaþii, cu trãsãturi oarecum diferite: neanderthalienii din Europa ºi cei din Orientul Apropiat.

Neanderthalienii europeni sunt cunoscuþi datoritã unui numãr mare de fosile descoperite la: Felhofer (Neanderthal, Germania, 1856), La Quina (Franþa, 1872), Spy (Namur, Belgia, 1886), Chapelle-aux-Saints (Franþa, 1908), Le Moustier (Franþa, 1908), La Ferrassie (Franþa, 1909), Ehringsdorf

(Germania, 1914), Saccopastore (Italia, 1929), Monte Circeo (Italia, 1939), Krapina (Croaþia) etc.

Aceºtia aveau multe trãsãturi antropometrice apropiate de cele ale omului actual: o talie medie de 1,65-1, 70 m, cu o musculaturã puternicã, ºi un volum

3cerebral cu valori cuprinse între 1200 ºi 1750 cm , dar construcþia cranianã era deosebitã faþã de cea a lui Homo sapiens. Astfel, craniul era alungit ºi foarte lat, cu fruntea teºitã, bolta joasã ºi suprastructuri osoase dezvoltate, mai ales torusul supraorbital evident. Dea aceea, faþa acestuia avea dimensiuni mari iar mandibula nu prezenta bãrbie osoasã pronunþatã.

Fig. 27. Situri europene cu fosile de neanderthalieni (dupã Grimaud-Hervé D., Serre F., Bahain J-J., Nespoulet R.

Procesul de antropogenezã

Dumitru Boghian54

Neanderthalienii orientali, numiþi ºi neanderthalieni progresivi, sunt reprezentaþi prin descoperirile de fosile din grotele Mugharet-el-Skhül (1929-1935), Mugharet-el-Zuttieyeh (1925), Mugharet-el-Tabun (1932) ºi Kebara (Muntele Carmel, Israel), Djebel Qafzeh (Nazaret, Israel, 1930-1935), Amud (în apropierea lacului TiberiadaIsrael, 1961).

Aceºtia sunt dataþi între aproximativ 100000 ºi 30000 de ani bp, aveau o staturã de aprox. 1, 80 m, prezentau bolta cranianã puþin mai rotunjitã ºi frontalul mai înalt, caracteristicã care îi leagã mai mult de anteneanderthalieni ºi Proto-Cro-Magnon decât de neanderthalienii clasici, susþinând, probabil, ipoteza cã anteneanderthalienii europeni ar fi migrat în Orientul Apropiat, unde caracteristicile neanderthaliene s-ar fi dezvoltat mai puþin decât a celor

contemporani din Europa. De altfel, multã vreme s-a considerat cã aceastã deplasare spre Orientul Apropiat s-ar fi petrecut într-o perioadã glaciarã, dar cercetãrile recente aratã cã ar fi avut loc în stadiile interglaciare. Alþi antropologi considerã cã neanderthalienii orientali reprezintã, de fapt, diverse forme de H. sapiens, de tipul Proto-Cro-Magnon. În acelaºi timp, o serie de descoperiri

Fig. 28. Craniu de H. neanderthaliensis

de la Chapelle-aux-Saints (www.mnh.si.edu./anthropo

/human origins.html)

Fig. 29. Craniu de H. neanderthaliensis

de la La Quina 5 (dupã Larsen C. S.)

Fig. 30. Craniu de H. neanderthaliensis de la Amud I (Grimaud-Hervé D., Serre

F., Bahain J-J., Nespoulet R.

Fig. 31. Craniu de H. neandertha-liensis de la de la Tabun

(Larsen C. S.)

55

africane, cum ar fi acelea de la Broken Hill (Kabwe-Zambia/Rhodesia de Nord), Saldanha Bay ºi Florisbad (Africa de Sud), Haua Fteah, Cyrenaica, sunt încadrate diferit, unii antropologi considerând cã aparþin grupului neanderthalian iar de alþii ca fãcând parte din grupul H. sapiens sapiens.

Din punct de vedere arheologic ºi cultural, se observã cã Homo sapiens neanderthaliensis ºi-a depãºit predecesorii, cu toate cã, multã vreme, a fost considerat de unii antropologi ca abia ieºit din animalitate. El a fost creatorul culturii levalloisiano-musteriene din Paleoliticul mijlociu, tehnocomplex litic caracterizat prin vârfuri ºi racloare retuºate pe o singurã faþã, pe când în zona Franþei, la Saint-Césaire (Charente-Maritime) ºi la Arcy-sur-Cure (Yonne), ultimii neanderthalieni au dezvoltat o industrie liticã pe lame, numitã châtelperronianã, consideratã o invenþie a acestora ºi nu un rezultat al aculturãrii industriilor din Paleoliticul superior, proprii lui Homo sapiens (D' Errico, Zilhao, Julien, Baffier ºi Pelegrin, 1998).

Neanderthalienii dovedeau o grijã deosebitã faþã de rãniþii care puteau supravieþui ºi îºi îngropau morþii în morminte izolate sau necropole incipiente, aflate în grotele pe care le-au locuit. În unele cazuri (Krapina, Croaþia), cercetãrile au dovedit practicarea antropofagiei rituale, chiar dacã nouã, ca oameni civilizaþi, aceastã idee nu ne convine.

Una dintre marile enigme legate de neanderthalieni, care trebuie soluþionatã de noile cercetãri, este legatã de „dispariþia” acestora, petrecutã, probabil acum 36-30000 de ani bc, în Europa, ºi mai timpurie ºi mai brutalã, probabil, pe la 40000 de ani bc, în Orient.

În stadiul actual al cunoºtinþelor, se poate observa o anumitã contemporaneitate (ºi convieþuire ?) a neanderthalienilor cu oamenii moderni (Homo sapiens sapiens), de aproximativ 5-10000 de ani, în Europa, ºi de câteva zeci de mii de ani în Orientul Apropiat, unde în unele situri se observã mai mult decât o simplã coabitate, constatându-se alternanþã a acestora. Adesea se considerã, de unii specialiºti, cã, odatã cu apariþia oamenilor moderni a început o competiþie pentru dominarea spaþiului, în condiþiile unui climat mai aspru (glaciarul Würm), care s-a sfârºit în favoarea noilor veniþi, antrenând stingerea („dispariþia”) neanderthalienilor.

Alþi cercetãtori considerã cã neanderthalienii nu au dispãrut ci s-au “topit” progresiv în urma metisajelor cu oamenii moderni, punând o nouã problemã, aceea a relaþiilor filogenetice dintre aceºtia. Dacã aceºtia ar aparþine la aceeaºi specie, având în vedere principiul biologic al interfertilitãþii în cadrul aceleiaºi specii, un asemenea metisaj ar putea fi luat în considerare. Dar o serie de date noi, bazate pe studiile ADN, aratã cã distanþele genetice dintre cele douã tipuri ar fi fost destul de mari, putând fi vorba de douã specii. Cu toate acestea, metodologia folositã se sprijinã pe ipoteze teoretice care nu sunt verificate, îndoiala rãmânând, mulþi antropologi nefiind convinºi de aceste rezultate.

Aceasta cu atât mai mult cu cât recent au fost descoperite, în Portugalia (Trinkaus, Zilhao), fosilele unui copil de 4 ani, datate la 24500 ani bc, cu trãsãturi de metisaj, fapte care rãmân de certificat la timpul viitor. În asemenea condiþii, dacã Homo sapiens neanderthaliensis constituie o specie diferitã, înseamnã cã, împreunã cu Homo sapiens sapiens au derivat dintr-un strãmoº comun. Aici este

Procesul de antropogenezã

Dumitru Boghian56

introdus, de unii antropologi, Homo heidelbergensis care, contemporan cu Homo erectus din Africa, s-ar afla la originea lui Homo sapiens sapiens ºi ar fi dat naºtere, în Europa, lui Homo sapiens neanderthaliensis, ipoteze care trebuie verificate, prin noile cercetãri.

III. 3. D. Neanthropinele. Grupul oamenilor moderni Homo sapiens sapiens (200000 ?-100000 bp-prezent)

Homo sapiens sapiens, care este încadrat în categoria neanthropilor, creatorul industriilor litice de la sfârºitul Paleoliticului mijlociu ºi din întreg Paleoliticul superior este cunoscut din secolul al XIX-lea, datoritã cercetãrilor efectuate în zona europeanã: Cro-Magnon (Dordogne, Franþa, 1868), Chancelade (Dordogne, Franþa, 1888), Combe - Capelle (Dordogne, Franþa), Grimaldi (Italia), Brno (Cehia, 1885, 1907), Mladeè (Cehia, 1881 ºi 1904).

În secolul al XX-lea s-au descoperit foarte multe urme ale acestui tip uman în Africa (Border Cave, Florisbad, Fish Hoek, Kanjera, Bushman Rock Shelter, Matjes River, Navaisha, Boskop ºi Peºtera Gamble, în Africa de sud; Mumbwa, Oldovay, Lukenya, Bromhead, Omo-Kibish, Ngaloba, Eliye Springs în Africa de est; Afalou-Algeria, Dar-es-Soltan ºi Jebel- Irhoud-Maroc, Asselar-Mali), Asia (Mugharet-el-Skhül, Mugharet-el-Zuttieyeh, Mugharet-el-Tabun/Muntele Carmel Israel, Djebel Qafzeh (Nazaret Israel; Zhoukoudian-China, Wadjak / Java-Indonezia, Niah / Sarawak-Borneo), Australia (Kosite, Vers, Kiowa-Noua Guinee; Cohùna, Keilor, Wadgac-Australia), ºi America (Minesota ºi Konnesvick-SUA, Tepexpan-Mexic), sau cele mai noi din Europa (Roc de Sers-Franþa, Grimaldi-Italia, Brno ºi Pøedmosti/Moravia-Cehia, Deventer-Olanda, Brühl ºi Oberkassel-Germania etc.).

Dezvoltat în Africa ºi Orientul Apropiat, într-o perioadã în care în Europa evolua Homo sapiens neanderthaliensis, Homo sapiens sapiens este tipul uman care a colonizat întreaga planetã, strãbãtând, probabil, “punþile” care s-au creat între zonele continentale ºi regiunile vecine în timpul ultimei glaciaþii (Würm), sau folosind, poate, o navigaþie incipientã, de tip cabotaj, din insulã în insulã sau de-a lungul marginii banchizei, ajungând în Polinezia, Micronezia, Oceania, Australia cele douã Americi, fãrã a se putea considera cã aceste ipoteze sunt irefutabile.

În stadiul actual al cercetãrilor, se pare cã originile lui Homo sapiens sapiens, care a marcat un progres biologic fundamental al umanitãþii (M. Lorblanchet), trebuie cãutate, aºa cum am arãtat, în tipul de Homo sapiens arhaicus african ºi oriental. Noile caracteristici, specifice morfologiei omului modern, au apãrut între 200000-100000 de ani, când grupe de populaþii de Homo sapiens sapiens erau prezente Africa de sud ºi est cãtre 200000 - 100000 de ani (valea râului Klasies, R. Sud Africanã; Omo Kobish (~ 130000 de ani, Etiopia). Studiindu-se, din punct de vedere genetic, populaþia Koisan din Africa Centralã, Ciad ºi Sudan, care trãieºte ºi astãzi în condiþii preistorice, specialiºtii în biologie molecularã au constatat cã posedã un genotip strãvechi, concentrat, putând fi urmaºa comunitãþilor strãvechi de H. sapiens.

În Orientul Apropiat, pe la 100000-90000 ani bp, evoluau populaþiile de oameni pre-moderni (Proto-Cro-Magnon), cu caracteristici asemãnãtoare cu omul

57

de Cro-Magnon, dezvoltând o industrie liticã destul de evoluatã. De aceea, se pare cã acest tip de om modern a venit dinspre Africa de est-nord-est, în Orient întâlnindu-se, pe la 100000 de ani, cu reprezentanþii grupului H. sapiens neanderthaliensis, cu care au intrat în concurenþã pentru supravieþuire, locuirile acestora alternând.

În Asia, cei mai vechi oameni moderni sunt cunoscuþi pe la 60000 de ani ºi

Fig. 32. Situri europene cu fosile de Homo sapiens sapiens(dupã Grimaud-Hervé D., Serre F., Bahain J-J., Nespoulet R.)

Fig. 33. Homo sapiens sapiens(www.mnh.si.edu./anthropo/human

origins.html)

Fig. 34. Craniu Cro-Magnon(www.mnh.si.edu./anthropo/human

origins.html)

Procesul de antropogenezã

Dumitru Boghian58

prezentau caracteristici mongoloide, ceea ce i-a fãcut, pe unii specialiºti, sã vorbeascã de marea vechime a subdiviziunilor actuale ale umanitãþii, diviziuni care nu pot fi, în nici un caz, considerate ca rase umane distincte ci numai tipuri umane: albã, europeanã ºi americanã, galbenã, asiaticã, nord-africanã ºi sud-americanã, ºi neagrã, sud-africanã ºi australianã (negritoºii).

În Europa, cel mai vechi tip de om modern a fost Cro-Magnon, care a sosit pe continent pe la 40000 de ani bp, dar ºi acesta poate fi subdivizat în mai multe subtipuri, dintre care unele cu trãsãturi negroide africane ºi orientale (Grimaldi, Chancelade, Combe - Capelle etc.).

Homo sapiens sapiens avea o capacitate cranianã cuprinsã între 1450-3 3 1650 cm , foarte apropiatã de cea a omului actual (aproximativ 1100-1700 cm ), o

talie medie ºi înaltã, de 1, 65-1, 80 m, fãrã arcadele proeminente ale neanderthalianului, cu bãrbie pronunþatã ºi o faþã cu prognatism. Pe lângã schimbãrile morfo-somatice, care au condus la omul modern, s-au dezvoltat limbajul articulat, cu structuri gramaticale destul de elaborate, desprinzându-se probabil marile familii de limbi, poate ºi de popoare, structurile sociale ºi mentale, deosebit de edificatoare fiind arta ºi religia Paleoliticului superior.

Una dintre cele mai discutate probleme antropologice este legatã de origine lui Homo sapiens sapiens, în acest sens fiind actuale mai multe ipoteze. Una dintre acestea este teoria Arca lui Noe sau a speciaþiei/schimbãrii, care susþine cã Homo sapiens sapiens a avut o origine unicã africanã, subsaharianã. Homo sapiens arhaicus ar fi evoluat în Africa spre omul modern, colonizând, recolonizând ºi înlocuind în întregime populaþiile locale din Lumea Veche, fapte care sunt verificabile, se pare, prin datele ADN (teoriile Evei mitocondriale ºi Aut of Africa). Este totuºi greu de conceput ca o populaþie, venitã din Africa, sã fi putut coloniza spaþii atât de întinse ºi înlocui toate populaþiile locale, fãrã a se mixta cu ele ºi fãrã ca acestea din urmã sã nu fi lãsat markeri genetici.

O altã ipotezã care pare a fi acceptabilã este teoria apariþiei simultane multi-regionale a unor tipuri de Homo sapiens sapiens, numitã ºi a candelabrului. Pentru aceasta ar pleda persistenþa unor caracteristici regionale de-a lungul a sute de mii de ani, putând vorbi ºi de o continuitate geneticã localã. Pentru unii antropologi, ipoteza multiregionalã poate fi invocatã ºi pentru Homo erectus erectus care ar fi evoluat peste tot cãtre oamenii moderni. Dar, în acest caz o specie nu poate evolua spre aceleaºi forme în mai multe locuri, deoarece ar trebui sã considerãm cã Homo erectus ar fi fost acelaºi cu Homo sapiens.

Nu în cele din urmã, s-ar putea lua în considerare o teorie intermediarã, cuprinzând, în acelaºi înveliº, evoluþia încruciºatã (în reþea) sau hibridizarea/înlocuirea cu continuitatea geneticã localã dar ºi cu migraþii ºi încruciºãri între diverse populaþii ale oamenilor moderni ºi Homo sapiens arhaici autohtoni.

Din punct de vedere cultural, Homo sapiens sapiens a fost creatorul industriilor ºi civilizaþiilor Paleoliticului superior, a unor structuri economice, sociale, spirituale deosebit de elaborate, între care, la loc de frunte se aflã arta rupestrã ºi mobiliarã. De asemenea, Homo sapiens sapiens a evoluat, ulterior, nu atât biologic, cât mai ales comportamental ºi spiritual, continuând dezvoltarea din Paleoliticul superior, în forme specifice de la zonã la zonã,

59

Epipaleoliticul/Mezoliticul, Neoliticul ºi Eneoliticul, Epoca metalelor ºi civilizaþia istoricã propriu-zisã furnizând dovezi în acest sens.

Cu toate aceste clasificãri mai mult sau mai puþin didactice, recunoscute sau nu, rãmân multiple probleme nerezolvate. De pildã, una ar fi legatã de diferenþele genetice dintre om ºi cimpanzeu, care sunt doar de 1 %, în vreme ce diferenþierile biologico-morfologice sunt de 60 %, ceea ce împiedicã cele douã specii sã se reproducã între ele (funcþionând aºa-numita intersterilitate). În acelaºi timp, ne putem întreba legitim care au fost mecanismele interne ale acestor modificãri sau a celor existente în „lanþul filogenetic uman ºi cel al maimuþelor antropoide” ? Biologia geneticã ne va oferi, fãrã îndoialã, o serie de rãspunsuri în viitor, cunoaºterea factorilor genetici contribuind la modificarea, credem substanþialã viziunii noastre asupra acestei probleme. Sã ne pregãtim pentru a face faþã acestei provocãri.

În concluzie, procesul de antropogenezã are o importanþã crucialã pentru înþelegerea ºi cunoaºterea evoluþiei ulterioare a societãþii umane. Aceasta a fost un proces neliniar, cu multe tendinþe de umanizare, cu fenomene de continuitate ºi discontinuitate, a cãrui mai bunã cunoaºtere se va face numai prin demersuri interdisciplinare. Lanþul evolutiv uman ar cuprinde, în stadiul actual al cercetãrilor: hominizii arhaici (Australopithecus aferensis ºi africanus), arheanthropii (Homo erectus habilis, H. e. rudolfensis, H. e. ergaster ºi H. e. erectus), paleanthropii (Homo sapiens arhaicus ºi Homo sapiens neanderthaliensis) ºi neanthropii (diferitele tipuri de Homo sapiens sapiens sau H. s. recens), procesul de antropogenezã fiind în continuare deschis, Homo sapiens recens evoluând spre alte tipuri, dintre care Homo sapiens sapientissimus ºi Homo sapiens cosmicus vor popula, foarte probabil, alte lumi.

Procesul de antropogenezã

Fig. 27. Diferite tipuri de Homo sapiens.

CAP. IVDezvoltarea societãþilor de vânãtori - culegãtori.

Paleoliticul ºi Epipaleoliticul - Mezoliticul

IV. 1. Consideraþii generale, periodizare ºi cronologie

Paleoliticul reprezintã prima ºi cea mai îndelungatã epocã din istoria strãveche a omenirii, în care diferitele tipuri umane, aflate într-o evoluþie, cu fenomene fireºti de continuitate ºi discontinuitate (Homo habilis, Homo erectus, Homo sapiens arhaicus ºi Homo sapiens sapiens), au dobândit, alãturi de trãsãturile anatomo-fiziologice proprii speciei (în special bipedia ºi poziþia verticalã, graiul articulat, inteligenþa extinsã, gândirea ºi acþiunea logicã), componentele sistemului economic, social ºi spiritual, omul definindu-se din ce în ce mai mult ca un animal cultural.

Aceastã devenire, foarte îndelungatã, desfãºuratã pe parcursul a peste patru milioane de ani, nu a fost întotdeauna liniarã ºi ascendentã, petrecându-se deopotrivã în condiþii de existenþã prielnice ºi neprielnice, noile achiziþii fãcându-se foarte lent, în cadrul unor unitãþi temporale deosebit de îndelungate, viaþa oamenilor fiind reconstituitã foarte greu, de cele mai multe ori pe baza “industriei litice” pe baza cãrei s-a dat, de altfel, numele epocii. Chiar dacã existã ºi pãrerea potrivit cãreia arheologia paleoliticului ar trebui asimilatã Paleontologiei animale (Turner, 1982), deoarece aceastã din urmã disciplinã ar oferi un cadru mai larg pentru înþelegerea complexitãþii diferitelor fenomene ale difuziei ºi evoluþiei comunitãþilor umane în cadrul ecosistemului, ca parte integrantã a acestuia, totuºi doar odatã cu omul se poate vorbi de devenirea istoricã propriu-zisã. De aceea, considerãm cã odatã cu omul mediul natural a dobândit o nouã componentã, o dimensiune conºtientã a sa, fãuritorii istoriei începuturilor au determinat ca Paleoliticul ºi Epipaleoliticul-Mezoliticul, care alcãtuiesc Epoca pietrei cioplite sã reprezinte perioade fundamentale ale Preistoriei generale, bineînþeles cu luarea în considerare a tuturor interdependenþelor care au existat, de-a lungul timpului, între om ºi naturã.

În acest sens, arheologii ºi specialiºtii din unele ºtiinþe conexe, au reuºit sã reconstruiascã, parþial, trãsãturile modului de viaþã ºi de gândire din Paleolitic ºi Epipaleolitic-Mezolitic, rãmânând, totuºi, încã foarte multe probleme nesoluþionate sau care au fost studiate de pe poziþii simpliste, empirice ºi chiar naive. Dacã lucrurile sunt oarecum mai clare pentru perioada de sfârºit a Epocii pietrei, acestea se complicã cu cât ne îndreptãm atenþia spre primele 3000 de milenii ale începuturilor istoriei, prudenþa ºtiinþificã fiind o însuºire necesarã cercetãrii.

Deºi folosim sintagma de societate umanã, în spatele acesteia înþelegem de fapt o multitudine de manifestãri, dezvoltate în spaþii geografice diferite,

Dumitru Boghian62

reprezentate prin numeroase tipuri sociale, alãturi de biodiversitate, sociodiversitatea fiind o caracteristicã ºi a acestei epoci. Reunirea lor în cadrul unor trãsãturi generale, uniformizatoare, este deosebit de dificilã ºi nu serveºte nici corectei înþelegeri ºi nici reconstituirii ºtiinþifice. De aceea, multe din reconstituirile realizate din necesitãþi ºtiinþifice sau didactice, sunt ipotetice ºi vor suferi, în viitor, diferite ajustãri, în conformitate cu mersul firesc al cunoaºterii.

Aºa cum am vãzut, atunci când am discutat despre periodizarea ºi cronologia Preistoriei generale, existã un decalaj temporal între primele etape ale procesului de antropogenezã ºi primele dovezi de activitate conºtientã, manifestate sub forma confecþionãrii primelor unelte din piatrã cioplitã. Aceastã perioadã de peste 1, 5 milioane de ani a fost definitã ca Prepaleoliticã (cuprinzând aºa-numita culturã osteo-donto-keraticã), (aproximativ 4000000-2500000 ani BP), dupã care a fost definitã perioada Paleoliticului, cu care începe epoca propriu-zisã a pietrei cioplite, cu trei paliere temporale: Paleoliticul inferior (timpuriu), (aprox. 2500000-300000 ani BP), Paleoliticul mijlociu (evoluat), (aprox. 300000-40000 ani BP), ºi Paleoliticul superior (târziu sau recent), (40000-mileniul al XIV-lea BC, în lumea orientalã, sau 10000/8000 BC, în zona europeanã).

Epoca pietrei cioplite, ºi Preistoria propriu-zisã, se încheie cu Epipaleoliticul - Mezoliticul, (mileniile al XIV-lea al IX-lea BC, în lumea orientalã, sau 10/8000- 6000/ 5000 BC, în lumea europeanã), prin care se face trecerea spre perioada urmãtoare a epocii pietrei ºlefuite, consideratã ºi partea iniþialã a Protoistoriei.

IV. 2. Prepaleoliticul (aprox. 4000000 - 2500000 BP)

Sub aceastã denumire este inclusã perioada de început a istorie strãvechi, când au avut loc primele etape ale procesului de antropogenezã, atunci când primii hominizi s-au individualizat din trunchiul maimuþelor antropoide, adicã vremea strãmoºului(lor) comun(i) ai omului ºi maimuþelor antropomorfe actuale ºi a arheantropinelor (Homo erectus cu diferitele sale subtipuri), pânã la apariþia primelor unelte certe, confecþionate intenþionat din piatrã cioplitã. Acest interval temporal a mai fost denumit, în literatura arheologicã mai veche, Eolitic gr. åïò (eos) = aurorã, ëéèïò (lithos) = piatrã, care a devenit caduc.

Este foarte greu de definit care au fost caracteristicile modului de viaþã al acestor grupe de hominizi. Se poate bãnui cã acesta nu era foarte diferit de cel al maimuþelor antropoide din care descindeau ºi cu care se înrudeau în mod direct, atât prin felul de procurare a hranei din biotop, prin vânãtoare ºi cules, organizare “socialã” în cete, cu descendenþã naturalã, ierarhii ºi relaþii biologice, sau prin raporturile cu alte populaþii de animale sau hominizi.

Se considerã cã, pentru procurarea hranei, pentru amenajarea culcuºurilor ºi eventualelor adãposturi ºi pentru apãrare, în faþa altor animale de pradã sau grupe de hominizi, australopithecinele ar fi folosit o serie de unelte ºi arme naturale, beþe, pietre de diferite dimensiuni, oase ºi coarne de animale, luate din naturã, pe care le utilizau ocazional, aºa cum fac astãzi cimpanzeii, urangutanii, gorilele, pe care, poate, le pãstrau pentru întrebuinþãri ulterioare.

În urma descoperirilor de la Makapansgat (Republica Sud-Africanã), în

Dezvoltarea societãþilor de vânãtori - culegãtori 63

1924, R. Dart a definit, pentru aceastã etapã, aºa-numita culturã osteo-donto-keraticã (gr. osteon=os; odontos=dinte; keras/keratos=corn), când hominizii ar fi folosit, pe lângã echipamentul lor natural, ca unelte incipiente: dinþi, coarne ºi oase, uneori sparte ºi utilizate în cadrul vânãtorii. Existenþa unei asemenea culturi discutabile a fost susþinutã ºi de H. Breuil. Ulterior aceastã denumire a folositã ºi de C. S. Nicolãescu Plopºor pentru încadrarea discutabilelor materiale fosile de la Bugiuleºti (com. Tetoiu, jud. Vâlcea). Acest tip de comportament ar fi pregãtit confecþionarea propriu-zisã a uneltelor.

IV. 3. Paleoliticul inferior (aprox. 2500000 - 300000 ani BP)

Noþiunea de Paleolitic a fost introdusã, în anul 1865, de Sir John Lubbock, fiind derivatã din alãturarea a douã cuvinte greceºti: ðáëáéïò (palaios) = vechi ºi ëéèïò (lithos), desemnând etimologic Epoca veche a pietrei, înþeleasã ca Epocã a pietrei cioplite. La rândul sãu, epoca paleoliticã a fost subîmpãrþitã în mai multe faze evolutive, aºa cum am vãzut mai sus, stabilite ºi judecate, în special, dupã progresul tehnologic, tipologic ºi funcþional al utilajului litic, la care s-au adãugat, în limita posibilitãþilor, alte componente, care permit surprinderea evoluþiei contradictorii a componentelor sistemelor economico-sociale ºi spirituale.

Paleoliticul inferior, cea mai îndelungatã perioadã preistoricã, a fost divizat în urmãtoarele faze: Paleoliticul inferior timpuriu sau Protopaleoliticul- gr. ðñïôùò (protos)=primul, (aprox. 2500000-1000000 ani BP), numit ºi arhaic, în spaþiul african, Paleoliticul inferior mijlociu/dezvoltat (aprox. 1000000-400000 ani BP) ºi Paleoliticul inferior târziu/recent (aprox. 400000-300000 ani BP).

IV. 3. 1. Paleoliticul inferior timpuriu/Protopaleoliticul - (2500000 - 1000000 BP)

Aceastã perioadã desemneazã prima ºi cea mai îndelungatã parte a acestei epoci, caracterizatã prin existenþa dovezilor clare de confecþionare conºtientã, de cãtre Homo erectus (australopithecus ?) habilis, a uneltelor de piatrã cioplitã, probabil ºi din alte materii prime: lemn, os, corn, dar care, din pãcate, nu s-au pãstrat sau descoperit.

Dobândirea acestor abilitãþi creatoare a fost urmarea interacþiunii unui complex de factori, între care trebuie luate în calcul: dezvoltarea în volum, cantitate ºi calitate a substanþei cerebrale, o anumitã specializare a coordonãrii centrale a diferitelor miºcãri ale membrelor, observarea ºi repetarea unor gesturi noi, învãþarea ºi transmiterea experienþelor însuºite, conºtientizarea avantajelor noilor unelte ºi/sau arme, pentru a face faþã, mai bine provocãrilor existenþei, în principal pentru dobândirea hranei ºi apãrare, strâns legate de procesul general de umanizare.

Primele unelte confecþionate din piatrã au fost, aºa-numitele cioplitoare, lucrate pe extremitãþile unor bolovani, de diferite dimensiuni, numite ºi galete (atunci când erau rulaþi ca urmare a acþiunii apelor marine, gheþarilor ºi torenþilor), unifaciale, prin desprinderea de aºchii, de pe o singurã faþã, denumite choppers,

Dumitru Boghian64

sau bifaciale, cioplite pe douã suprafeþe, numite chopping tools sau galets aménagés, încadrate în zisa Culturã de prund (Pebble Culture), reprezentând ipoteticele tehnocomplexe litice Preacheuleene, stabilite de H. L. Movius Jr., în anul 1944, ºi denumite diferit de la zonã la zonã (Pebble Tools sau Chopping-Tool Culture în Asia de SE, China, India, ºi culturile cu toporaºe de mânã-Hand-Axe Cultures, cu bifaciale, în Africa ºi Europa) (fig. 28). Prin tehnicile de cioplire (percuþie) directã, folosindu-se un bolovan de prelucrat ºi un percutor, ºi bloc contra bloc (fig. 30 a ºi b), se obþineau aceste unelte cu margini tãioase, care stau, pe

Fig. 28. Tipologia cioplitoarelor (choppers/chopping tools)(dupã Cavaillon J. & N )

Fig. 29. Cioplitoare de la Olduvai(dupã M. D. Leakey)

Fig. 30. Modalitãþi de cioplire a uneltelor (dupã M. Brezillon)

65

de o parte, la baza industriei litice pe nucleu (sau miez), ºi, pe de cealaltã parte, la originea industriei litice pe prefabricate aºchiale, avându-se în vedere cã erau folosite, în procesul muncii, ºi aceste produse de debitaj. Din punct de vedere funcþional, aceste piese erau folosite în operaþii multiple: lovit, tãiat, rãzuit sau ca percutoare, frecãtoare etc., mai eficiente decât o serie de unelte naturale. Cioplitoarele monofaciale ºi bifaciale s-au pãstrat, în proporþii diferite, în funcþie de pãstrarea unor tradiþii, creativitate ºi influenþe, pânã în Neolitic.

Cele mai vechi dovezi de prelucrare intenþionatã a pietrei, pentru obþinerea de unelte, se cunosc în Africa de Est, la rãsãrit de Riftul Gregory (Gregory Rift Valley) ºi provin din zona Hadar/Afar în Etiopia unde, de la Kada Hadar ºi Kada Gona, au fost recuperate piese litice (choppers, chopping tools, nuclee-choppers) care au fost datate prin magnetostratigrafie, între 2, 7-2, 4 mil. ani BP, vorbind, probabil, de începuturile îndepãrtate ale Paleoliticului inferior african, prin faza sa Protopaleoliticã, arhaicã.

Alte asemenea unelte/arme, lucrate din bazalt ºi cuarþ, datate dupã 1, 8 mil. ani BP, au fost descoperite, la Olduvai Gorge, la nord de Ngorongoro Crater (N Tanzaniei) (fig. 29), fapt pentru care cultura arheologicã ºi tehnocomplexul cãrora le-au aparþinut a fost denumitã olduvaian, cu diferite faze, specificã tot pentru perioada arhaicã a Paleoliticului inferior african (Early Stone Age). Piese similare au mai fost descoperite la Koobi-Foora (Kenya), unde a fost definitã “industria Karari”, dezvoltatã paralel cu fazele olduvaiene evoluate (aprox. 1, 65-1, 25 mil. ani BP), Omo ºi Melka Kounturé (Etiopia) (fig. 34. 3), Semliki (Zair), Sterkfontein ºi Swartkrans (Republica Sud-Africanã), existenþa lor prelungindu-se, în anumite zone, pânã în Paleoliticul superior.

Redatarea fosilelor de Homo erectus erectus de la Sangiran (Indonezia), la 1, 8 - 1, 6 milioane de ani BP, ºi asemãnarea acestora cu unele fosile descoperite la Trinil ºi Solo, din aceeaºi zonã, descoperite împreunã cu cioplitoare lucrate din tuf vulcanic, descoperirile de la Dmanissi, în Georgia ºi artefactele de la Riwat ºi Pabbi Hills, din Pakistan, pot pune problema, sub rezerva gãsirii de noi piese litice, în asocieri arheologice certe, includerii Asiei în aria de rãspândire a Protopaleoliticului. În celelalte pãrþi ale Lumii Vechi, mai ales zona europeanã, elementele ale Culturii de prund/Pebble Culture sunt datate dupã 1000000 de ani BP, fiind confecþionate de comunitãþile de Homo erectus erectus care se rãspândeau treptat, din aproape în aproape, ºi cucereau noi spaþii, desprinderea lor din trunchiul afro-asiatic producându-se, probabil, înainte de trecerea la producerea industriei litice acheuleene, astfel explicându-se ritmurile diferite de dezvoltarea a diferitelor societãþi omeneºti. Nu excludem nici posibilitatea ca produsele considerate ca aparþinând Culturii de prund sã reprezinte, în Europa, doar moºteniri arhaice în cadrul unei industrii acheuleene propriu-zise. De aceea, se poate vorbi de o variabilitate a Paleoliticului inferior, presupunând un nou demers euristic de înþelegere nuanþatã a colonizãrii umane a Asiei ºi Europei precum ºi o definire mai precisã a diferitelor lanþuri operatorii ale cioplirii pietrei, ale modului de folosire a materiei prime, în strânsã legãturã cu ocuparea unor noi spaþii.

Se socoate, de asemenea, cã pe lângã confecþionarea intenþionatã a primelor unelte, Homo erectus habilis ºi, ulterior, Homo erectus erectus ar fi fãcut

Dezvoltarea societãþilor de vânãtori - culegãtori

Dumitru Boghian66

paºi importanþi pe calea dezvoltãrii altor atribute umane, cum ar fi elementele incipiente de organizare economicã: procurarea hranei prin vânãtoare, în continuitatea tradiþiilor fireºti, naturale, din care cauzã acest tip de economie a fost denumitã, nu tocmai potrivit, de pradã, omul, ca omnivor, aflat la capãtul superior al lanþului trofic, luând din biotop, nu fãrã eforturi, uneori considerabile, produsele alimentare ºi utilitare (carnea unor animale mari ºi mici, vânate de el sau luate de la alþi prãdãtori, de aceea este foarte greu de spus cine era, în aceastã etapã vânãtor

sau vânat, fiind vorba de relaþii naturale antropo-zoologice), ºi cules, prin care

procura majoritatea hranei, constând din ouã de pãsãri ºi reptile, insecte comestibile, melci, scoici, tuberculi, rãdãcini, fructe, plante comestibile, piei, oase, coarne etc.), neafectând echilibrul ecologic.

De asemenea, încã din Protopaleolitic se observã preocupãri pentru amenajarea primelor adãposturi, sub forma unor colibe rotunde, din crengi, frunze, ierburi, construite pe o bazã de bazalt, aºa cum sunt cunoscute la Olduvai Gorge (Tanzania) (fig. 31), (cercetãri M. D. Leakey), datatã la 1, 8 mil. de ani BP, sau pe o platformã de lut la Gomboré (Awash-Etiopia), (cercetãri J. Chavaillon), încadratã pe la 1, 7 mil. de ani BP. Aceste adãposturi-colibe reprezintã elementele unor tabere sezoniere sau mai durabile ale primilor culegãtori-vânãtori, aflate în apropierea unor bogate surse de hranã. De altfel, despre existenþa unor tabere sezoniere protopaleolitice vorbesc ºi descoperirile de la Omo 71, Omo 123 (Etiopia) ºi Koobi Fora (Kenya), toate datate înainte de 2 mil. BP.

În acelaºi timp, prezenþa acestor structuri de locuire, dovedesc existenþa unor elemente evoluate de organizare a cetelor de hominizi, reconstituite ipotetic, în care structurile de agregare biologicã, bazate pe ierarhii, relaþii interindividuale ºi descendenþã naturalã erau, probabil, puþin modificate faþã de perioada anterioarã, fãrã a se cunoaºte gradul de implicare conºtientã, în sens social, rudenia sanguinã fiind un factor important de coagulare. În acest context, în cadrul relaþiilor interumane, se considerã, ipotetic fireºte, cã Homo erectus habilis utiliza o formã elementarã de limbaj, în timp ce Homo erectus erectus, a cunoscut o normalã evoluþie spre un limbaj rudimentar, cu unele structuri gramaticale simple.

Nu se cunosc, deocamdatã, elemente ale manifestãrilor spirituale, neputându-se preciza dacã fosilele umane descoperite provin de la indivizi morþi în urma unor accidente, a acþiunii animalelor de pradã, de la cadavre abandonate sau de la eventuale înmormântãri incipiente, cu un ritual foarte simplu ºi greu de sesizat arheologic.

Totuºi, începutul confecþionãrii uneltelor, cu alte forme ºi caracteristici

Fig. 31. Structurã de locuit de la Olduvai (dupã M. D. Leakey)

67

decât cele naturale, întemeierea primelor structuri de habitat ºi dovezile de organizare socialã au modificat locul ºi rolul primilor oameni în cadrul ecosistemului ºi au stat la baza dezvoltãrii conºtiente ulterioare.

IV. 3. 2. Paleoliticul inferior mijlociu/dezvoltat (aprox. 1000000 - 400000 ani BP)

Aceastã perioadã a fost, foarte probabil, creaþia tipurilor evoluate de Homo erectus erectus din Africa, Asia ºi Europa, care au realizat o anumitã diversificare a formelor de culturã materialã, urmare fireascã a transformãrilor prin care a trecut omul ca specie ºi fiinþã culturalã, cu o întreagã suitã de structuri economice, sociale ºi mentale.

Din punct de vedere arheologic, pentru aceastã perioadã au fost definite mai multe aspecte culturale (tehnocomplexe litice, culturi ?), dintre care cel mai important este Acheuleanul, definit încã din 1872 de cãtre G. de Mortillet, în urma cercetãrilor efectuate pe terasele aluvionare ale râului Somme din cartierul Saint-Acheul al oraºului Amiens (Franþa), unde s-au descoperit numeroase piese bifaciale tipice. Ulterior, prin cercetãrile efectuate, s-au definit caracteristicile industriei litice bifaciale acheuleene, au fost realizate diferite periodizãri, dintre care o menþionãm pe cea utilizatã astãzi, introdusã de F. Bordes, cu trei faze

principale; Acheulean timpuriu, Acheulean mijlociu ºi Acheulean târziu (superior), aceastã culturã încheindu-se la nivelul Paleoliticului mijlociu.

Fig. 32. Filiaþia ºi tipologia pieselor litice din Acheuleanul african(dupã Isaac Gl., Garanger J)

Dezvoltarea societãþilor de vânãtori - culegãtori

Dumitru Boghian68

Acheuleanul timpuriu (sau vechi) deºi este caracteristic pentru întregul teritoriu al Lumii Vechi, fiind mai bine documentat în perioada echivalentã a

glaciarului Mindel ºi interglaciarului Mindel-Riss=sfârºitul pluvialului Kanjeran-Gamblian ºi începutul pluvialului Kamasian, a debutat, se pare, în Africa de Est, pe la 1, 5 mil. ani BP, prin aºa-numitul Acheulean african, specific pentru Paleoliticul inferior propriu-zis/Early Stone Age, unde se cunosc primele situri cu piese bifaciale.

Industria liticã a acestui aspect cultural este compusã din unelte mari de tipul pieselor bifaciale, lucrate pe nucleu (miez), cu forme alungite, mai regulate, cu baza rotunjitã, cu talonul înlãturat, marginile sinuoase tãioase ºi suprafeþele cioplite în întregime, considerate tot toporaºe de mânã, grele, care se regãsesc ºi în fazele ulterioare ale Acheuleanului. În cadrul Acheuleanului vechi erau prezente ºi racloarele pe aºchie ºi s-au pãstrat însemnate elemente ale Culturii de prund (fig. 32).

Descoperiri de piese litice acheuleene timpurii se cunosc în Africa: la sfârºitul nivelurilor Olduvai I ºi Olduvai II (Tanzania) (fig. 34. 1-2), Nariokotome III (Kenya), în siturile Stellenboch (Rhodesia), Kamoa, Luena, Katanga (Republica Sud-Africanã), în zona Saharei de NV ºi la Ternifine (Algeria) (fig. 33). În Africa australã, în urma descoperirilor de la Kaiso, pe valea râului Kafu (Uganda), este cunoscut ºi un facies cultural (tehnocomplex ?) deosebit de primitiv, numit Kafuan, caracterizat prin pseudo-choppers ºi bolovani naturali, care debuteazã anterior Acheuleanului, pentru ca, mai apoi, sã evolueze paralel cu acesta.

Paleoliticul inferior vechi din Orientul Apropiat este reprezentat tot de industriile acheuleene, care prezintã mai multe faciesuri: de litoral (Sitt Markho,

Fig. 33. Situri africane: A. Olduvaiene; B. Acheuleene(dupã Garanger J.)

69

Liban), de graben (Ubeidiyeh, Iordania) ºi o posibilã tradiþie cu bifaciale, datate înainte de 1 milion de ani BP. Aceste faciesuri ºi tradiþii continuã ºi în Paleoliticul inferior mijlociu (aprox. 850000-450000 BP), aºa cum ne aratã descoperirile de la Berzine, Khallalé, Ouadi Aabet ºi Ras Beyrouth (Liban), pentru faciesul de litoral, Joubb Jannine, Latamné, pentru faciesul de graben.

În Europa, începuturile industriei litice bifacialã acheuleene sunt mai

târzii, fiind datate pe la 1000000-700000 de ani BP, asemenea piese descoperin-du-se: în Grota Vallonnet (Nisa) ºi Soleilhac, în Franþa, Isernia La Pineta ºi la Mandrascava (Italia), Gran Dolina (Spania), Kärlich Bb (Germania), La Belle-Roche/Sprimont (Belgia), Sandalja (Croaþia), Beciov ºi Pribite Kamni (Slovacia), Korolevo (Ucraina) etc., dintre care ultimele sunt mai noi. De aceea, multe dintre descoperirile acheuleene timpurii din Europa sunt nesigure, chiar dacã sunt asociate cu faunã villafranchianã. Pentru perioadele urmãtoare, de dupã 700000 de ani BP, lucrurile devin mai clare ºi datoritã imbogãþirii descoperirilor ºi precizãrii condiþiilor crono-stratigrafice.

Fig. 34. Piese litice aparþinând Paleoliticului inferior african (1-5) ºi asiatic (6-7). Olduvai (1-2), Melka Kountouré (3), Lac Langano,

Etiopia (4), Sidi Abderrahman, Maroc (5), Lanþian (6-7) (dupã M. D. Leakeay, R. Feustel, J. Garanger)

Dezvoltarea societãþilor de vânãtori - culegãtori

Dumitru Boghian70

Pentru o anumitã perioadã a Paleoliticului inferior european a fost definitã cultura abbevillianã (denumitã astfel dupã localitatea Abbeville, Franþa, unde au fost efectuate cercetãri de cãtre J. Boucher de Perthes). În unele lucrãri mai vechi, pentru perioada abbevillianã a fost utilizat ºi termenul de Chellean, dupã localitatea Chelles-Seine-et-Marne, Franþa, care este astãzi desuet. Abbevillianul este considerat astãzi o fazã a Acheuleanului timpuriu european ºi este datat în interglaciarul Günz-Mindel ºi glaciarul Mindel=prima parte a pluvialului Kanjeran-Gamblian.

Ca fazã a Acheuleanului timpuriu, Abbevillianul se caracterizeazã printr-o etapã evoluatã a confecþionãrii cioplitoarelor bifaciale, de pe suprafeþele cãrora desprinzându-se numeroase aºchii se obþineau margini neregulate, deosebit de tãioase, cu taloane rezervate, ºi vârfuri, piese care au mai fost denumite toporaºe de mânã (fr. coup de poing; germ. Faustkeil, engl. hand-adze), de formã triunghiularã sau amigdaloidã, având aceeaºi funcþionalitate multiplã ºi puteau fi prinse, probabil, în anumite cozi sau mânere.

Deºi nu este foarte clar, în perioada Acheuleanul timpuriu îºi aflã, probabil, începuturile ºi industria liticã din Asia de sud-est (Solo, Java, Sangiran, Mondjokerto), unde au fost descoperite foarte multe fosile de Homo erectus, care ar putea reprezenta creatorii faciesului Padjitanian (dupã zona Padjitan/Pacitan). În zona chinezã, în aceeaºi perioadã a început, probabil, ºi faciesul cultural Zhoukoudian (numit altã datã Kou-Kou-tien), cu o tipologie liticã rudimentarã (fig. 34. 6-7), în timp ce în Pakistan ºi India (Madras ºi Kaºmir) este cunoscut un aspect Presoanian (râul Soan, Pendjab-ul pakistanez), cu piese choppers ºi spãrturi masive.

IV. 3. 3. Paleoliticul inferior târziu/recent (aprox. 400000 - 300000 ani BP)

Ultima perioadã a Paleoliticului inferior reprezintã o dezvoltare fireascã a industriei litice anterioare, în special a celei bifaciale, fiindu-i caracteristice fazele evoluate ale Acheuleanului (mijlocie ºi târzie), mult mai bine cunoscute, ºi alte faciesuri culturale, Clactonianul ºi Tayacianul, în regiunea europeanã, Zhoukoudianul, în zona chinezã, Soanianul, în spaþiul indian etc. Aceastã perioadã, cu durate diferite de la zonã la zonã, a reprezentat un apogeu al Paleoliticului inferior, în interiorul sãu observându-se apariþia treptatã a caracteristicilor industrilor litice ale Paleoliticului mijlociu.

Aceste aspecte culturale acoperã o perioadã temporalã echivalentã stadiilor glaciare Riss I ºi II (Acheuleanul mijlociu), Riss III (Acheuleranul târziu sau superior), care se prelungeºte ºi în timpul interglaciarului Riss-Würm (Acheuleanul final-Micoqianul), toate paralele în timp cu cea de-a doua parte a pluvialului Kamasian ºi începutul pluvialului Kageran.

Acheuleanul mijlociu cunoaºte o evoluþie ºi o diversificare tipologicã ºi funcþionalã a pieselor bifaciale (fig. 35 ºi 36), acum fiind prezente piesele lanceolate, cele ovalare, amigdaloide ºi limandele plate (numite astfel dupã forma oval-alungitã a unei specii de peºte Limanda limanda), cioplite atent ºi retuºate, folosite ca vârfuri de lance (?) ºi cuþite, piesele cordiforme, toporaºele de mânã cu

71

Fig. 35. Tipologia pieselor bifaciale (dupã F. Bordes)

Fig. 36. Prelucrarea bifacialelor acheuleene (dupã F. Bordes)

Dezvoltarea societãþilor de vânãtori - culegãtori

Dumitru Boghian72

muchia transversalã, alãturi de care sunt prezente piesele unifaciale, lucrate pe aºchie, într-o tehnicã numitã Protolevallois: racloare, cuþite denticulate, burine, strãpungãtoare.

Într-o anumitã etapã a Acheuleanului mijlociu apar elemente ale tehnicii de cioplire Levallois (numitã astfel dupã localitatea Levallois-Peret (Paris, Franþa), constând din pregãtirea specialã a nucleului, în special de silex, prin decorticare ºi realizarea unui plan de lovire, neted sau retuºat, numit câteodatã “în formã de carapace de broascã þestoasã”, din care meºterul, cu o dexteritate deosebitã, obþinea aºchii cu formã predeterminatã: ovalã, rotundã, rectangularã, triunghiularã ºi numai puþine lame cu laturile paralele, care constituiau “prefabricate”, cu talonul faþetat sau neted, prelucrate secundar, prin retuºare, confecþionându- se racloare, gratoare ºi vârfuri triunghiulare.

În Acheuleanul târziu (superior) se observã o nouã diversificare a utilajului litic, limandele reducându-se numeric, în vreme ce predominã piesele bifaciale lanceolate, care aveau o formã triunghiularã, aplatizatã, ºi cele de tip micoqian, având marginile tãioase regulate ºi suprafeþele mult mai atent retuºate. Simetria deosebitã a acestor piese, reprezintã nu numai un reflex al progreselor funcþionale, ci, poate, ºi o serie de mutaþii în spiritul uman, care denotã o oarecare deschidere spre inovare, o orientare spre ordine ºi frumuseþe. Prin tehnica Levallois, care se generalizeazã, s-au produs mult mai multe unelte pe aºchie: gratoare, racloare, cuþite, burine, piese denticulate cu scobiturã (encoche) etc.

Clactonianul este un facies cultural ºi o tehnicã de cioplire specifice pentru Paleoliticului inferior, numit aºa dupã staþiunea eponimã Clacton-on-Sea (Essex, Anglia), caracteristic pentru zona nord-vest europeanã, ale cãrui începuturi sunt greu de precizat, regãsindu-se, probabil, odatã cu popularea Insulelor Britanice, de cãtre Homo erectus erectus (a se vedea fosilele de la Boxgrove din Anglia, datate pe la 500000 de ani BP).

Ca facies cultural, Clactonianul s-a dezvoltat pe parcursul a trei faze: vechi, evoluat ºi final, în acelaºi timp cu sfârºitul Acheuleanului ºi Levalloisianul, între acestea existând fireºti interferenþe, influenþe ale sale întâlnindu-se ºi în spaþiul afro-asiatic. Din aceastã cauzã, mulþi specialiºti considerã cã este vorba doar de o tehnicã de cioplire aºchialã, dintr-un nucleu biconic, nepreparat în mod special, “prefabricatele” (aºchiile) cu unghiul de spãrturã foarte larg având un talon neted, oblic, cu bulbul de percuþie conic, proeminent, din care, prin retuºare, s-au obþinut racloare, piese denticulate ºi cu scobiturã (encoche), piese discoidale, cu forme nestandardizate, în paralel cu continuarea confecþionãrii uneltelor de tip choppers, la începuturile Clactonianului, sau a bifacialelor ºi limandelor, în celelalte etape de dezvoltare.

Piesele clactoniene sunt, adesea, amestecate cu materiale acheuleene, fiind localizate în bazinul Tamisei. Dintre descoperirile clactoniene, pot fi menþionate, pe lângã cele din staþiunea eponimã, acelea de la Swanscombe (fig. 38. 6), Warren Hill ºi High-Lodge (Anglia), La Micoque (Franþa), Markkleeberg (Leipzig, Germania), Vértesszölöss (Ungaria) º. a., aflându-se în aria debitajului de tip acheulean.

Acheuleanul final sau Tayacianul (Tayac, Dordogne, Franþa) poate fi considerat drept o perioadã de trecere spre Paleoliticul mijlociu (aºa-numitul

73

Musterian de Tradiþie acheuleanã), fiind caracterizat prin continuarea realizãrii unor puþine piese bifaciale, lanceolate ºi cordiforme, cu vârf ascuþit ºi baza semicircularã, împreunã cu unelte variate pe aºchii: racloare simple, convexe ºi transversale, gratoare, cuþite, burine, piese denticulate, vârfuri tayaciene, lucrate, uneori, în tehnicã Levallois.

Tayacianul, definit de H. Breuil, caracterizat prin unelte realizate pe aºchii, este mai puþin cunoscut ºi contestat de mulþi specialiºti, ar putea reprezenta, probabil, o împletire între industria liticã a Acheuleanului final cu cea clactonianã, fãcând trecerea spre Musterian, aºa cum se vede dintr-o serie de descoperiri din Orient: Et Tabun (Muntele Carmel), Qumm Qatafa (Iudeea), Yabroud (Siria) etc. sau din Spania, Italia ºi Asia Micã. Dacã Clactonianul este specific pentru Europa centralã ºi de nord-vest, Tayacianul este, a fost, mai degrabã, circummediteranean ºi evolueazã, probabil, cãtre Micoqian.

Cãtre sfârºitul Paleoliticului inferior, pe la 300000 de ani BP, existã dovezi

clare de utilizare a armelor de lemn cu vârful întãrit în foc, aºa cum este lancea de la Lehringen (Germania), gãsitã între coastele unui elefant de climã caldã, dovedind vânãtoarea animalelor mari.

Descoperiri încadrate în etapele evoluate ºi târzii ale Acheuleanului sunt

Fig. 36. Prelucrarea bifacialelor acheuleene (dupã F. Bordes)

Dezvoltarea societãþilor de vânãtori - culegãtori

Dumitru Boghian74

cunoscute la: Arago (Tautavel), Terra Amata (Nisa), Orgnac (Franþa), Torre in Pietra, Rio Correcchio, Basilicate, Capri (Italia), grotele Sinzing (Germania), Vértesszöllös (Ungaria), Petralona (Grecia), în Europa (fig. 37), Ubeidyah (Israel), Beirouth (Liban), vãile Iordan, Béeka, Oronte în Orientul Apropiat, în timp ce în Africa se constatã o continuitate de locuire, în multe din staþiunile amintite anterior, realizându-se o trecere localã la urmãtoarele aspecte ale Paleoliticului mijlociu/Middle Stone Age: Fauresmithianul, Sangoeanul, Lupembianul.

În spaþiul carpato-danubiano-pontic, care este parte integrantã a lumii europene, ca descoperiri care pot fi atribuite cert Paleoliticului inferior, în stadiul actual al cercetãrilor, sunt cele de tip acheulean de la Duruitoarea Veche (niv. 4 ºi 3)

ºi Ofatinþi (niv. 3 ºi 2), din Rep. Moldova, ºi clactoniene de la Valea Lupului, jud. Iaºi, Mitoc-Malul Gaben, jud. Botoºani, fãrã a se putea preciza care a fost poziþia cronologicã a pieselor litice gãsite în depozitele remaniate de pe vãile: Argeºului, Mozacului, Dâmbovnicului, Cotmenei, Oltului, Dârjovului ºi în împrejurimile Sibiului. Cãtre sfârºitul Paleoliticului inferior carpato-danubiano-pontic sunt cunoscute aºa numitele industrii premusteriene din Rep. Moldova (Mersîn, Buteºti, Bobuleºti V, Varvareuca VII ºi X, Ofatinþi) cuprinse în faciesurile

Fig. 37. Situri aparþinând Paleoliticului inferior din Europa centralã ºi de vest (dupã Grimaud-Hervé, Serre, Bahain, Nespoulet)

75

Tayacian ºi Micoquian, sau cele de la Ripiceni-Izvor care nu sunt precis încadrate.

Zhoukoudianul este aspectul cultural dezvoltat în Paleoliticul inferior mijlociu ºi târziu, în zona chinezã, denumit astfel dupã descoperirile d i n g r o t e l e d e l a Z h o u k o u d i a n ( S V Beijing), care alcãtuiesc un complex de situri, fiind opera variantelor asiatice ale lui Homo erectus e r e c t u s ( H o m o l a n t i a n e n s i s º i S i n a n t h r o p u s ( P i t h e c a n t h r o p u s ) beijinensis. Între cele peste 2000 de unelte descoperite, lucrate din cuarþit, roci vulcanice ºi cristal de stâncã, se întâlnesc: toporaºe de m â n ã , u n e l t e aºchiale,racloare, vârfuri retuºate, nuclee sferoidale ºi poliedrice etc. Piese s i m i l a r e s - a u m a i descoperit în peºtera Guanyin , la Tongzi (provincia Guizhou), la Daye (provincia Hubei), Peºtera Dragonului de la Yunxan, la Litsun ºi în valea Fen (Fen Ho), care anunþã un stil acheulean.

Î n z o n a i n d o -pakistanezã s-a dezvoltat aspectul Soanian (denumit dupã valea râului Soan, Pendjab, Pakistan), în regiunile Madras ºi Kaºmir, caracterizat printr-o industrie liticã rudimentarã, compusã din choppers ºi

Fig. 38. Piese litice aparþinând Paleoliticuluiinferior european. 1. Remontajul unui chopper

de la Vallonnet (Franþa); 2-4. Choppers ºi chopping-tools de la Caune de Arago (Franþa);

5. Bifacialã din Grota Paglicci (Italia); 6. Bifacialã Swanscombe; 7. Bifacialã Côtes-d'Armor (Franþa); 8-11. Racloare ºi bifaciale de la

Saint-Acheul (Franþa); 12-14. Piese acheuleene finale de la Lazaret (Franþa)

(dupã H. de Lumley, F. Bordes, J. L. Monnier, A. Tuffreau, A. Galiberti)

Dezvoltarea societãþilor de vânãtori - culegãtori

Dumitru Boghian76

chopping-tools, piese bifaciale acheuleene, aºchii masive, greu de deosebit de desprinderile naturale, aºchii de tip clactonian, rar retuºate, la care se adaugã aºchii ºi gratoare, cu planul de lovire faþetat, prezentând caracteristici de debitaj Levallois, fãcând trecerea spre Paleoliticul mijlociu.

Prin caracteristicile sale, Soanianul, mai ales prin descoperirile din situl Chauntra (valea Soan), cu seriile sale de de bifaciale, prezintã o interferenþã a industriilor litice africane ºi europene cu cele sud-est asiatice. În regiunea Madras s - a d e z v o l t a t f a c i e s u l Madrasian, caracterizat prin prezenþa bifacialelor ºi puþine piese chopping tool, iar în situl At t i rampakkam au fos t descoperite unelte de aspect acheulean. Cãtre sfârºitul S o a n i a n u l u i a u f o s t confecþionate piese litice de tip Musterian ºi Levallois.

În sud-estul Asiei, cu toate cã existã numeroase fosile legate de unele etape timpurii ale procesului de antropogenezã, Paleoliticul inferior, aºa cum am vãzut deja, este puþin cunoscut, deoarece existã foarte puþine a s o c i e r i , î n c o m p l e x e arheologice cu stratigrafie sigurã, cu unelte specifice acestei perioade, piesele fiind lucrate din tufuri vulcanice ºi lemn fosilizat.

Astfel, piese de tip choppers ºi chopping tools, asociate cu aºchii clactoniene ºi Protolevalloisiene, au fost descoperite la Irrawaddy (Mandalay), (Birmania), pe terasele Mekongului ºi râului Kwaï Noï (Siam), ale râului Perak (Malaka-Malaesia), Tuguegarao (insula Luzon-Filipine) ºi pietriºurile râului Baksoka (Java-Indonezia). Au fost definite, astfel, mai multe faciesuri regionale cum sunt: Cabalwanianul, în Filipine, Tampanianul, în Malaezia, Anyathianul, în Birmania,

Fig. 39. Locuinþe ºi vatrã din Paleoliticul inferior european. A. Vatrã de la Terra Amata; B. Locuinþã de la Terra Amata; C. Locuinþã de

la Lazaret (dupã H. de Lumley)

77

Fingoianul ºi Lannathianul, în Thailanda etc., care rãmân domenii deschise de cercetare.

În cea de-a doua parte a Paleoliticului inferior, toate tipurile de Homo erectus au fãcut, nu dintr-o datã ºi foarte facil, paºi însemnaþi pe drumul umanizãrii propriu-zise, a conturãrii mai exacte a structurilor economice, sociale ºi mentale.Noile unelte/arme de piatrã, cu funcþionalitãþi multiple, alãturi de cele mai vechi (suliþe de lemn, mãciuci, ciomege, beþe de scormonit, coºuri de nuiele etc.), au permis practicarea vânãtorii, probabil în cete, a diferitelor animale, mai mari sau mai mici, presupunând o oarecare specializare, care asigura, aºa cum ne aratã studiile etnologice, pânã la 20-30 %, din hranã, în vreme ce culesul permitea obþinerea restului de resurse alimentare, de pânã la 70-80 %. În ciuda unei creºteri demografice, judecatã relativ, dupã numãrul crescut de fosile descoperite, procurarea hranei nu a avut ca urmare modificarea raporturilor ecologice.

Relaþiile economice dintre indivizi sunt mai greu de determinat, dar nu se poate exclude, probabil, o anumitã cooperare ºi solidaritate între membrii cetelor ºi ginþilor, rudenia conºtientizatã jucând un rol, credem, din ce în ce mai important. În acelaºi timp, este greu de definit care au fost formele de agregare socialã, care au fost elementele noi dobândite în procesul treptat ºi lent de umanizare.

Considerãm cã, în continuitatea formelor de organizare socialã, prezente în perioadele anterioare, cetele de hominizi capãtã caracteristicile ginþilor umane, în care descendenþa naturalã, matriliniarã, fundamenta relaþiile de rudenie, iar o serie de interdicþii sexuale, biologice, moºtenite din lumea animalã înruditã, devin tabuuri ºi au avut ca urmare dezvoltarea exogamiei, care existã, de altfel, ºi la unele specii, inclusiv la maimuþele antropoide. În cadrul acestor comunitãþi, ierarhiile au capãtat, probabil, noi conotaþii, pe lângã calitãþile biologice, înþelepciunea, îndemânarea, experienþa ºi fertilitatea jucând un rol deosebit, existenþa unui stadiu matriarhal în organizarea ºi devenirea preistoricã a omului nemaiputându-se susþine.

Grupele de Homo erectus erectus, care nu erau foarte numeroase, poate pânã la 30-40 membri, cum aratã analogiile etnologice, dovedeau o preocupare deosebitã pentru alegerea, organizarea sau construirea adãposturilor locuinþã ºi pentru “domesticirea” ºi folosirea focului, luat din naturã. Astfel, la Makapansgat (Africa de Sud), în Acheulean era ocupatã “Peºtera vetrelor”, cu instalaþii pentru foc, pe care existau nu mai puþin de nouã straturi de cenuºã. Asemenea adãposturi mai sunt cunoscute în unele grote de la Zhoukoudian, cu straturi groase de cenuºã, dovedind întreþinerea îndelungatã a focului pe acelaºi loc, chiar dacã o serie de specialiºti susþineau recent cã aceasta se datoreazã unor inundaþii care ar fi adus cenuºa din exterior (Sic!).

În acelaºi timp, alte grupe de Homo e. erectus au construit locuinþe în aer liber, sub forma unor colibe circulare-ovale, unele temporare, ca cele de la Terra Amata (Nisa-Franþa), construite pe pari înfipþi în solul nisipos al unor dune, cu vetre interioare ºi exterioare amenajate în mici alveolãri pavate cu plãci de piatrã, datate pe la 400000 de ani BP sau Lazaret (Franþa) (fig. 39). Dovezi ale folosirii focului ºi vetrelor mai sunt cunoscute la Vértesszöllös (Ungaria), Torre in Pietra (Italia), Lunel Viel ºi Achenheim (Franþa), legate de Acheuleanul mijlociu.

“Domesticirea” focului reprezintã o cucerire deosebit de importantã a lui

Dezvoltarea societãþilor de vânãtori - culegãtori

Dumitru Boghian78

Homo e. erectus, acesta devenind un factor civilizator, fiind greu de conceput o umanitate evoluatã fãrã acest element. Focul a cãpãtat, de-a lungul timpului, funcþii tehnologice, sociale ºi spirituale. Dupã o perioadã în care hominzii au dovedit aceeaºi teamã instinctualã faþã de focul natural, ca ºi animalele, Homo e. erectus a învãþat sã cunoascã acest element natural, luându-l din naturã (unde se naºte prin autoaprindere, erupþii vulcanice, descãrcãri electrice etc.) ºi l-a folosit, probabil, acum 500000 de ani BP, pentru încãlzit, iluminat, apãrarea de animalele sãlbatice ºi prepararea hranei, prin frigerea cãrnii ºi coacerea rãdãcinilor, tuberculilor, ameliorarea cioplirii pietrei ºi întãrirea uneltelor de lemn etc.Ulterior, în Paleoliticul mijlociu ºi superior, odatã cu producerea focului, acesta a fost întrebuinþat la: prelucratul pieilor prin argãsire, transformarea unor coloranþi, prelucrarea osului, a substanþelor cleioase, ºi, nu în cele din urmã, în cadrul diferitelor rituri ºi practici magico-religioase, toate implicând un întreg cortegiu de schimbãri complexe în comportamentul uman, în plan economic, social ºi mental.

Cu toate progresele pe care le face Homo erectus erectus, în aceastã a doua fazã a Paleoliticului inferior, nu sunt sesizabile, deocamdatã, deºi pot fi bãnuite, elementele spirituale, magico-religioase ºi artistice. În acest sens, foarte buna pãstrare a unor cranii, datând din Paleoliticul inferior final (Tautavel, Steinheim º.a), poate fi legatã, probabil, de prefigurarea unui comportament funerar, alãturi de alte practici magico-religioase. IV. 4. Paleoliticul mijlociu/dezvoltat (aprox. 300000 - 40/35000 ani BP)

Acest etaj cronologic al Paleoliticului a fost creaþia lui Homo e. erectus evoluat, care s-a rãspândit pe o mare suprafaþã a Lumii Vechi, a lui Homo sapiens archaicus, Homo sapiens neanderthaliensis ºi Homo s. sapiens, care, potrivit descoperirilor arheologice, au dovedit importante calitãþi tehnologice, lucrând la un nivel superior piatra, folosindu-se atât nucleele cioplite cât ºi aºchiile, lamele ºi vârfurile, oarecum standardizate, desprinse prin percuþie directã sau indirectã ºi presiune (fig. 30 a, c-d), folosite într-o manierã sistematicã ºi pe scarã largã, în tehnica numitã Levallois (fig. 40), care cunoaºte o înflorire deosebitã.

În acelaºi timp, în arsenalul omului din Paleoliticul mijlociu îºi face loc tehnica, din ce în ce mai perfecþionatã, a retuºãrii prefabricatelor, putându-se obþine piese litice mult mai perfecþionate ºi eficace, a se vedea vârfurile de tip Levallois ºi Le Moustier (fig. 41. 2-5), care puteau fi prinse în tije groase, realizându-se lãnci eficace.

Noua metodã de cioplire a pietrei cerea cantitãþi însemnate de materie primã, fapt care a condus, probabil, cãtre “inventarea” exploatãrii cvasi-sistematice a unor surse litice, cu calitãþi deosebite, prin sãparea de puþuri ºi galerii, aºa cum se cunosc, deocamdatã, în Egipt, unde, din puþuri adânci de pânã la 2 m, se extrãgeau bolovanii de silex, sau în Africa de Sud, unde, din galerii orizontale, se scotea ocrul roºu.

Cãtre 120000 de ani oamenii preistorici au trecut, în momente diferite de la zonã la zonã, la reducerea dimensiunilor nucleului ºi extragerea de prefabricate sub formã de lame fine, alungite, care au permis o specializare mai accentuatã a

79

uneltelor, aceastã tehnicã extinzându-se foarte mult în Paleoliticul superior.În Paleoliticul mijlociu, s-a dezvoltat un important complex tehnologic ºi

cultural, Musterianul, dupã denumirea localitãþii Le Moustier (Dordogne, Franþa), rãspândit în diferite forme în Europa, Africa ºi Asia, de la sfârºitul glaciaþiei Riss pânã la sfârºitul stadiului glaciar Würm II. Musterianul îºi are originea în industriile litice ale Paleoliticului inferior, existând împletiri cu Levalloisianul.

Din punct de vedere tipologic, Musterianul este o industrie pe aºchii, prefabricate din care s-au confecþionat, mai ales, vârfuri bifaciale ºi racloare (fig. 41). Unii cercetãtori ai Paleoliticului (D. Peyrony ºi F. Bordes) au stabilit mai

multe faciesuri musteriene, definite pe baza rolului determinant al proporþiei racloarelor în comparaþie cu alte unelte:

!Musterianul de Tradiþie Acheuleanã asemãnãtor, în parte, cu Micoquianul, cu

bifaciale cordiforme, plate ºi triunghiulare, lame - cuþite à dos, gratoare, strãpungãtoare, burine, care au devenit predominante în faza finalã;

!Musterianul tipic (Le Moustier) - caracterizat prin întrebuinþarea tehnicii

levalloisiene de cioplire a pietrei, prin preponderenþa vârfurilor de mânã, a

Fig. 41. Piese litice musteriene. 1. Racloar convex; 2. Vârf Levallois; 3-5. Vârfuri mus-teriene; 6. Racloar oblic; 7. Racloar trans-versal; 8. Racloar convergent; 9. Racloar

dublu; 10. Aºchie Levallois (1, 3-9. Combe-Grenal, Dordogne; 2. Hauppeville, Norman-

dia; 10. Corbiac, Franþa (dupã F. Bordes)

Fig. 40. Modalitãþi de cioplire Levallois unipolarã (dupã E. Boëda)

Dezvoltarea societãþilor de vânãtori - culegãtori

Dumitru Boghian80

racloarelor, un numãr redus de lame - cuþite à dos ºi prezenþa accidentalã a bifacialelor;

!Musterianul denticulat care cuprinde o industrie liticã mediocrã, caracterizatã

prin unelte cu scobituri (encoches) ºi piese denticulate, în timp ce vârfurile de mânã, racloarele, cuþitele ºi bifacialele sunt rare;

!Musterianul La Quina (Charentian), denumit dupã localitatea La Quina

(Charente-Franþa) pare cã evolueazã din Clactonian ºi Tayacian, industria sa prezentând numeroase racloare circulare ºi înguste, laterate, transversale ºi plan-convexe, în vreme ce cuþitele, bifacialele ºi piesele denticulate sunt rare;

!Musterianul La Ferrassie (dupã localitatea eponimã din Dordogne, Franþa) pare

cã evolueazã din mediul La Quina, având ca unelte caracteristice racloarele transversale, convergente, înguste, plan-convexe sau bifaciale, piesele bifaciale lipsesc iar uneltele denticulate sunt rare.

De asemenea, au mai fost definite ºi alte faciesuri musteriene, cum ar fi discutabilul Musterian alpin (E. Bächler, 1903), cunoscut pe baza descoperirilor din zona montanã a Elveþiei, cu o industrie liticã sãrãcãcioasã, asociatã cu

Fig. 42. Industrie liticã aterianã din Algeria. 1-4. Beir el Ater;5-14. Sahara (dupã Camps G.,

Chavaillon N.)

Fig. 43. Industrie liticã africanã MSA. 1-9. Lupembian; 10-12. Orange (Africa de Sud);

13-17. Pietersburg (dupã Clark J. D.)

81

numeroase materiale osteologice de urs de peºterã, ºi Musterianul din Asia Centralã, subîmpãrþit, la rândul sãu în cel puþin patru grupe regionale (grupul Levallois, grupul Levalloisiano-Musterian, grupul Musterian tipic, montan, ºi grupul Musterian de tip soanian).

Ca descoperiri musteriene mai importante, din spaþiul european, pot fi menþionate cele de la La Ferrassie, Le Moustier, La Quina, Combe-Grenal, Pech de l'Aze (Franþa), Grimaldi, Guattari (Italia), El Castillo, Romani (Spania), Saint Brelade (Anglia), Spy (Belgia), Altmühl (Germania), Predmost (Moravia), Tata (Ungaria), Krapina (Croaþia), Asprocaliko (Grecia), Molodova (Ucraina etc.).

În acelaºi timp, pe lângã Musterian ºi Levalloisian, au fost decelate ºi definite mai multe faciesuri: Micoquianul, care succede Acheuleanului, cu varianta Micoquianul Europei centrale; Pontinianul, apropiat de Charentian ºi Musterianul La Quina, dezvoltat pe litoralul Pontin (la sud de Roma pânã la Monte Circeo) ºi caracterizat prin bogãþia de racloare cu retuºe La Quina, utilizarea pe scarã redusã a tehnicii Levallois, puþine vârfuri musteriene, nuclee discoidale ºi pãstrarea pieselor choppers ºi chopping-tools; Taubachianul, cunoscut în Europa centralã (situl Taubach, Germania), s-a rãspândit în Germania, Moravia, Ungaria, vestul Ucrainei ºi a avut o industrie interesantã, de mici dimensiuni, neregulatã, ca artefacte remarcându-se: piesele denticulate, piesele cu scobituri retuºate, vârfurile robuste etc.; Charentianul, denumit dupã zona Charente, unde pe baza cercetãrii unor situri au fost definite: Charentianul de tip La Quina ºi Charentianul de tip La Ferrassie remarcate prin tipurile de racloare ºi tehnica Levallois; Krumlovianul, rãspândit în sudul Moraviei (regiunea Moravsk, Krumlov), în repertoriul utilajului sãu gãsindu-se: aºchii retuºate, racloare, piese cu scobituri retuºate, piese denticulate, bifaciale poliedrice etc.; Altmühlianul, dezvoltat poate din Micoquianul Europei centrale, în partea de centru-nord a Europei (râul Altmühl, afluent al Dunãrii, în Bavaria), a avut o industrie liticã caracterizatã prin vârfuri bifaciale (Blattspitzen), racloare bifaciale ºi simple, lame bifaciale.

În spaþiul carpato-danubiano-pontic, Paleoliticul mijlociu este mult mai bine cunoscut decât perioada anterioarã, evidenþiindu-se cercetãrile efectuate în mai multe zone: Prutul mijlociu (Ripiceni-Izvor), reprezentând faciesurile musteriane tipice de debitaj Levallois ºi de tradiþie acheuleanã ºi debitaj Levallois, spaþiul pruto-nistrian cu mai multe descoperiri ºi faciesuri (Buzdugeni I, Musterian denticulat, Chetrosu, Musterian de tip micoquian, Molodova I, Molodova V, Cormani IV, grota Buteºti facies Levallois fãrã bifaciale, Stânca un facies particular), Dobrogea (situri deschise Mamaia-Sat, Peninsula, Saligny, Peºtera, situri în peºteri Cheia La Izvor ºi Târguºor La Adam), specifice pentru aºa-numitul facies al Musterianului denticulat cu elemente micoquiene, Transilvania, nordul Olteniei ºi Banatul (Baia de Fier, Nandru/Peºtera Curatã ºi Peºtera Spurcatã, Ohaba Ponor, Boroºteni-Peºterea Cioarei, Gura Cheii-Râºnov, Peºtera-Braºov, Bãile Herculane-Peºtera Hoþilor, Peºtera Climente I, Cladova, Româneºti-Dumbrãviþa, Gornea-Dealul Cãuniþei) încadrate în aºa-numitul Musterian cuarþitic ºi în Charentian, cu toate cã existã evidente diferenþieri între unele staþiuni, ºi Þara Oaºului (Boineºti, Remetea Somoº I ºi II, niv. I).

Paleoliticul mijlociu african, numit ºi Middle Stone Age, a fost mult mai diversificat decât în perioada anterioarã ºi s-a caracterizat prin douã stadii

Dezvoltarea societãþilor de vânãtori - culegãtori

Dumitru Boghian82

evolutive. Stadiul mai vechi, a cunoscut zonal, faciesurile Musterian, în nordul Africii, din Maroc (Taforalt, niv. 35, J' Bel Irhoud), Tunisia (Gafsa) pânã în Egipt (Kharga) ºi, poate, în Sahara, oarecum asemãnãtor cu cel de tip La Ferrassie, anterior sau poate contemporan Aterianului; Sangoean-Toumbian (golful Sango/Sango Bay, pe tãrmul lacului Victoria, Uganda), în partea de centru sud ºi, parþial, vest a continentului, pentru zona forestierã (Congo, Zair, Burundi, Ruanda, Rep. Centrafricanã, Gabon, Angola, Mozambic); Tiemassasianul în Africa de Vest (Tiemassas, Senegal); faciesul cu aºchii Levallois ºi mici bifaciale, în est, ºi faciesul cu lame ºi mici bifaciale, în sud-sud-vest, unde, într-un peisaj de stepã a evoluat aspectul Fauresmithian, în care se mai pãstreazã destul de însemnate tradiþii de tip acheulean, între ultimele trei existând unele suprapuneri.

Astfel, în Africa de Sud ºi Est Homo sapiens a generalizat tehnica Levallois ºi a inventat debitajul lamelar, uneori într-o manierã deosebit de elaboratã, ca piese predilecte fiind cunoscute: racloarele, artefactele retuºate ºi cele denticulate. Ca descoperiri se remarcã cele din zona Olduvai Gorge (Tanzania), Boomplaas ºi Klasies River Mouth (provincia Cap, Africa de Sud).

Stadiul mai nou s-a caracterizat prin faciesurile: Aterian, specific pentru toatã zona de nord a continentului, (Bir-el-Ater, Algeria), în care predominau vârfurile, gratoarele, piesele pedunculate ºi tehnica Levallois (fig. 42); Lupembian (Lupemba, în bazinul Shaba, Zair), în zona în care anterior s-a dezvoltat Sangoean-Toumbianul (fig. 43. 1-9); faciesul cu vârfuri unifaciale ºi piese bifaciale, în est, ºi faciesul Pietersburg (fig. 43. 10-17), cu vârfuri unifaciale ºi bifaciale, în sud, fiind prezente, de asemenea, unele interferenþe ºi supapuneri. Pentru Africa de Sud ºi Est a fost definit, ca facies “industrial” al Paleoliticului mijlociu, Stillbayanul, caracterizat prin utilizarea pe scarã largã a tehnicii Levallois, a vârfurilor cu retuºe uni- ºi bifaciale, racloare, piese denticulate împreunã cu lame macrolitice, care este divizat, mai nou, în mai multe faciesuri regionale, termenul fiind uzitat din ce în ce mai rar.

Tot în Africa, mai precis în estul Zairului, se cunosc, încã din Paleoliticul mijlociu, uneltele standardizate din os, printre care harpoanele care au fost întrebuinþate atât la vânãtoare cât ºi la pescuit. Este foarte posibil ca multe din industriile Paleoliticului mijlociu african/Middle Stone Age sã fi fost create de diferite variante de Homo sapiens, care se rãspândeau spre alte zone ale lumii.

Orientul Apropiat, spaþiu de concurenþã ºi înlocuire între diferitele grupe umane de Homo sapiens neanderthaliensis ºi Homo sapiens sapiens, s-a caracterizat, în Paleoliticul mijlociu, printr-o serie de faciesuri litice interesante: Amoudianul (Grota Amoud, Israel), care a prezentat o tehnicã lamelarã timpurie, în care s-au realizat gratoare ºi burine, în special, împreunã cu aºchii levalloisiene, Musterianul târziu reprezentat prin vârfuri triunghiulare cu baza subþiatã (de tip Emireh), confecþionate în tehnicã Levallois, ºi Yabroudian (Grota Yabroud, Siria), în cadrul cãruia s-au perpetuat piesele bifaciale acheuleene. De asemenea, trebuie remarcat faptul cã prezenþa sau absenþa debitajului Levallois pare a fi un criteriu de departajare a industriilor litice din Orientul Apropiat de cele din Zagrosul irakiano-iranian. Astfel, dacã în zona levantinã piesele de tip Levallois (aºchii ºi vârfuri) sunt numeroase ºi de bunã calitate, în zona Zagrosului acestea lipsesc, acolo fiind cunoscute doar piesele pe aºchii, în special racloarele, care fac trecerea cãtre

83

industria liticã a Paleoliticul mijlociu extrem-oriental. Yabroudianul a fost urmat, în zona Eufratului, de faciesul Hummalian, datat pe la 157000-90000 BP.

În zona chinezã, în perioada Paleoliticului mijlociu, continuã sã se dezvolte Zhoukoudianul, caracterizat prin vârfuri de mânã, aºchii, racloare, gratoare, burine denticulate, piese cu encoches, realizate pe produse de debitaj Levallois, ºi cultura Ordos (numitã dupã platoul eponim din Mongolia), care a pãstrat, pânã târziu, uneltele de tip choppers, artefactele discoidale ºi bifaciale dar au apãrut ºi racloarele, vârfurile musteriene, piesele denticulate, lucrate în tehnica Levallois, ºi în cadrul cãreia au fost decelate tehnocomplexele Shuidonggou/Chouei-tong-keou ºi Sjara-osso-gol.

În Japonia, în ciuda controverselor, primele dovezi de locuire umanã ºi confecþionare a uneltelor litice sunt datate între 150000/130000- 70000 BP (Insula Kyshu, Babadan/prefectura Miyagi). În staþiunile Hoshino, la nord de Tokyo, ºi Gongenyama, datate între 50000 ºi 30000 BP, pe lângã piese mai vechi, de tip choppers ºi chopping-tools, sunt cunoscute ºi bifaciale de tip acheulean împreunã cu artefacte lucrate în tehnicã Levallois.

În Asia de sud-est continuã, ºi în Paleoliticul mijlociu, datoritã folosirii unor materii prime litice inferioare, mai ales tufurile vulcanice ºi lemnul ºi calcarul silicifiat, confecþionarea uneltelor ºi armelor “culturii de prund”, în mediul cãreia au început sã fie folositã tehnica levalloisianã. Un fenomen asemãnãtor se petrece ºi în cadrul Soanianului recent indian, în Pendjab, dar piesele levalloisiene ºi musteriene sunt mai numeroase (siturile Narmada/Narvada ºi Patne/Maharachtra).Tipul de economie din Paleoliticul mijlociu a rãmas aproape neschimbat, faþã de perioada anterioarã, existând, foarte probabil, o mai accentuatã specializare a vânãtorii ºi culesului, strâns legatã de perfecþionarea utilajului litic, osteologic, lemnos ºi de specificul mediului geografic în care comunitãþile umane au trãit.

Probabil, odatã cu inventarea ºi utilizarea harpoanelor, oamenii din aceastã perioadã, au inclus ºi pescuitul printre importantele activitãþi legate de cules.

Referitor la organizarea habitatului uman din aceastã perioadã, se poate arãta cã au fost folosite, deopotrivã ºi în acelaºi timp, grotele ºi adãposturile de sub stânci, probabil într-un climat mai aspru, pentru care a fost definit aºa-numitul Musterian de peºterã, precum ºi locuinþele-colibe ºi corturile, într-un climat mai

Fig. 44. Structuri de habitat musterian. A. Colibã de la Molodova I; B. Adãpostul-paravan de la Ripiceni Izvor (România)

(dupã A. Cernyš, Al. Pãunescu)

Dezvoltarea societãþilor de vânãtori - culegãtori

Dumitru Boghian84

propice, în cadrul numitului Musterian de terasã, sau asociate în funcþie de condiþii.

Astfel, existã ºi asocieri de grote ºi alte tipuri de locuinþe cu vetre, aºa cum se cunosc în adãpostul de la Lazaret (Nisa, Franþa), dupã cum am amintit mai sus, datat acum aprox. 230000-130000 de ani BP, cu substrucþie de pereþi uºori ºi “piese de mobilier” pentru odihnã, acoperite cu alge ºi blãnuri (fig. 39. C), sau La Ferrassie, unde adãpostul a fost pavat cu lespezi. În aer liber sunt cunoscute locuinþele-colibã, cu schelet din ramuri ºi oase mari de animale, acoperite cu piei, unele mari, realizate pe podine la Molodova I (Ucraina), cu 15 vetre, sau la Ripiceni (România), unele putând fi simple adãposturi (paravane) de vânt (fig. 44).

Se socoate, adesea, cã Paleoliticul mijlociu a reprezentat perioada în care omul a reuºit sã treacã de la folosirea focului la producerea acestuia, considerându-se, pe baza dovezilor etnologice, cã au existat cel puþin douã tehnici principale de aprindere a acestuia: prin percuþie ºi prin fricþiune, fãrã a exclude anumite etape de pãstrare ºi de întreþinere a “focului domestic” în cadrul aºezãrilor ºi l o c u i n þ e l o r (fig. 45).

Prin tehnica percuþiei, se considerã cã se loveau anumite bucãþi de silex (percutoare) de nuclee de piritã (sulfurã naturalã de fier), cu ajutorul scânteilor fierbinþi rezultate aprinzându-se ierburi uscate ºi iascã, peste care erau puse lemne subþiri ºi se obþinea un jar capabil sã incendieze ºi lemne mai groase. Ar sta mãrturie, în acest sens, bucãþile de piritã descoperite în grota Chaleux (Furfooz) ºi Trou Al Wesse (Belgia), Laucelle (Franþa), Star Carr (Anglia), Montillier (Elveþia), sau a urmelor de iascã de la Star Carr (Anglia), Salzgitter-Lebenstädt (Germania), Portalban (Elveþia), Charavines (Franþa) etc., datate în Paleoliticul superior, Epipaleolitic ºi Neolitic.

Tehnica fricþiunii presupunea frecarea unul de altul a douã lemne uscate, pânã se obþinea o micã grãmãjoarã de rumeguº aprins, peste care se puneau ierburi ºi iascã, ºi rezulta un jar. Un alt procedeu consta din frecarea, printr-o miºcare circularã rapidã, a unui beþigaº într-un orificiu sãpat într-o plãcuþã de lemn uºor de aprins. Ambele tehnici sunt cunoscute doar etnologic, deoarece nu se fosilizeazã arheologic.

Progresele înregistrate pe diferite planuri, materiale ºi spirituale, au permis specialiºtilor sã considere cã structurile sociale din Paleoliticul mijlociu erau mult mai închegate, ginþile constituind acele familii mari bazate pe rudenie ºi

Fig. 45. Modalitãþi producere a focului. A. Fricþiune; B. Percuþie; C. Vatrã.

85

solidaritate, care ar fi constituit cadrul social în care indivizii, înrudiþi direct sau indirect, îºi duceau traiul. Astfel, este posibil ca relaþiile biologice de altã datã sã fi cãpãtat certe ºi ireversibile forme sociale. Nu se poate ºti, cel puþin în momentul de faþã, dacã în interiorul acestor ginþi s-a produs o separare pe diferite tipuri de familii ºi care ar fi fost configuraþia acestora, diferitele modele etnologice invocate neputând fi luate decât parþial în considerare.

Oamenii Paleoliticului mijlociu aveau, probabil, un limbaj apropiat de cel al oamenilor moderni, evident mult mai rudimentar, care le-au permis sã conceapã ºi sã ordoneze acþiunile, obiectele, evenimentele, uºurând posibilitãþile de comunicare, cu importante repercusiuni în plan reflexiv. Pe baza cercetãrilor arheologice, s-a dovedit cã oamenii Paleoliticului mijlociu aveau, cu siguranþã, o serie de reprezentãri spirituale, artistice ºi funerare, nãscute, probabil, încã de la sfârºitul perioadei anterioare.

Au fost descoperite o serie de mojare, în care se mãrunþeau diferiþi coloranþi naturali, de culoare roºie sau neagrã, care au servit, probabil la pictarea corpului, în cadrul unor ceremonii ºi ritualuri magico-religioase, sau pentru decorarea unor piese realizate din materiale perisabile. Astfel, François Bordes a descoperit, la Pech de l'Aze (Dordogne, Franþa), un fragment de coastã având trasate douã linii fine, paralele, desemnând o ondulare dublã, datat la aproximativ 120000 ani BP, la începutul interglaciarului Riss-Würm, iar la Qafzeh (Palestina), Bernard Vandermeersch a descoperit, într-un nivel datat la 95000 ani BP, scoici perforate ºi colorate cu roºu, denotând o modificare la nivelul mentalitãþilor omului, despre care nu vom mai afla niciodatã suficient.

Cãtre sfârºitul Paleoliticului mijlociu, pe lângã folosirea ocrului roºu, cu scopuri cultice ºi artistice, au mai fost descoperite, în Tunisia ºi Franþa, blocuri de piatrã având incizate linii paralele ºi cupule. De asemenea, se considerã cã pot fi legate de preferinþele estetice ale omului miniblocurile de piritã de fier (legate, poate, ºi de tehnicile de producere a focului) ºi mulajul unui gasteropod fosil descoperite la Arcy-sur-Cure (Franþa), dovedind capacitatea acestuia de a recunoaºte frumosul natural. Asemenea dovezi se înmulþesc foarte mult odatã cu trecerea la Paleoliticul superior.

Existenþa unui rit funerar ºi, poate, a unui cult al morþilor este doveditã la nivelul Paleoliticului mijlociu, prezentând, de la început, un caracter închegat, ceea ce presupune, aºa cum am arãtat, o lungã ºi sinuoasã etapã de conturare, unele descoperiri arheologice ºi dovezi etnologice putându-ne oferi posibile modalitãþi de reconstituire.

Acestea reflectã, fãrã îndoialã, transformarea petrecutã în percepþia morþii ºi naºterea ideilor despre o viaþã postumã, paleoantropologia funerarã considerând mormântul ca o relaþie specialã, privilegiatã, stabilitã între cei vii ºi cei defuncþi, un rãspuns colectiv ºi cultural faþã de viaþã ºi moarte, legat, dupã pãrerea noastrã, nu numai de raþiuni sanitare ºi spirituale ci ºi de un grad avansat de socializare, vorbind de o “maturizare” a conºtiinþei umane.

O serie de înmormântãri intenþionate (fig. 46) aratã cã, în Paleoliticul mijlociu, existau ritualuri destul de elaborate ºi standardizate cum ar fi: aºezarea chircitã a corpului, orientarea acestuia în mormânt, realizarea înmormântãrii în apropierea sau în cadrul spaþiului locuibil, depunerea unor ofrande, constând, mai

Dezvoltarea societãþilor de vânãtori - culegãtori

Dumitru Boghian86

ales, din oase de animale (bizoni, cerbi, mufloni) ºi unelte sau arme, cum se cunosc la Teºik-Taº în Uzbekistan, Staroselje ºi Kiik-Koba (Crimeia) Chapelle-aux-Saints, Régourdou ºi La Ferrassie în Franþa, Spy (Belgia), Shanidar (Irak) ºi Mugharet-el-Tabun (Muntele Carmel, Israel), aparþinând unor indivizi de tipul Homo sapiens neanderthaliensis, precum ºi cele de la Skhul ºi Djebel-el-Qafzeh, în Israel, atribuite lui Homo sapiens sapiens, vãdind o diversitate tipologicã.

Înhumarea de la Shanidar aratã cã omul de Neanderthal avea o grijã deosebitã faþã de cel defunct, cadavrul fiind depus pe un pat vegetal ºi înconjurat cu flori, specifice pentru lunile mai-iunie, unele având virtuþi medicinale. Alte morminte aratã cã au fost utilizate, pentru defuncþi, depuneri în poziþii orizontale, chircit pe o parte sau pe spate, foarte rar pe torace, considerându-se cã este vorba de imitarea dispunerii naturale din timpul somnului sau a foetusului, în viaþa intrauterinã. În acest cadru, a mai fost invocat un cult al craniilor, probabil legat de configurarea unui cult al strãmoºilor, putând fi aduse în sprijin descoperirile de la Monte Circeo (Italia), în peºterile Guettari ºi Fosselone, puse în relaþie, dupã unii specialiºti, ºi cu practici de canibalism ritual, cum se presupune pentru fosilele de la Krapina (Croaþia) sau Zhoukoudian (China), pe care s-au gãsit urme clare ale dezmembrãrii cu ajutorul uneltelor litice.

Tot în legãturã cu Paleoliticul mijlociu au fost puse o serie de înmormântãri de cranii aparþinând urºilor de peºterã, potrivit fosilelor din grota Regourdou (Dordogne, Franþa), Boroºteni-Peºtera Cioarei sau Buteºti (Rep. Moldova), postulându-se un cult al ursului de peºterã, dar pot reprezenta, dupã pãrerea

noastrã, ºi anumite practici totemice.

Toate aceste manifestãri magico-religioase ºi artistice denotã apariþia unui clar comportament religios al lui Homo s a p i e n s neanderthaliensis ºi a lui Homo sapiens sapiens, ca o parte i n t e g r a n t ã a spiritului uman, care a implicat o strânsã întrepãtrundere între viaþa de zi cu zi, a i n d i v i z i l o r º i c o m u n i t ã þ i l o r p r e i s t o r i c e , implicând latura profanã, ºi sacrul, prezente în toate acþiunile omului

Fig. 46. Înhumãri din Paleoliticul mijlociu. A. Kiik-Koba; B. Qafzeh 9; C, I. La Ferrassie; D. Skhul IV; E. Amud;

F. Kebara 2; H. Tešik-Taš (dupã Tokarev S. A., Cordy J.-M)

87

paleolitic. “Primitivul” nu face nici o distincþie între lumea sacrã ºi cea profanã. Orice act al sãu, efectuat natural pentru asigurarea supravieþuirii, are ºi o conotaþie sacrã, perceputã atât la nivel individual cât ºi colectiv.

Astãzi, este tot mai mult acceptat cã apariþia ºi evoluþia fenomenului religios au fost rezultatul unor interacþiuni complexe între latura bio-psihologicã a omului, ca individ, cu cea socialã, instituþionalã, a comunitãþilor umane, ºi componenta istoricã, reflectate prin însuºirea moºtenirilor, completarea ºi transmiterea tradiþiilor, modelele de antropologie culturalã fiind elocvente, procesul de închegare a acestuia fiind aproape la fel de îndelungat ca ºi procesul de antropogenezã. Din aceastã perspectivã, fenomenul religios se caracterizeazã prin armonie internã funcþionalã ºi universalitate structuralã.

IV. 5. Paleoliticul superior (aprox. 40000 BP - mil. XIV/10/8000 bc)

Deºi este cea mai scurtã, perioada Paleoliticului superior se caracterizeazã printr-o cadenþã deosebitã a progreselor atât în planul industriei litice ºi osteologice, a structurilor economice ºi sociale, cât, mai ales, în cel al manifestãrilor artistice ºi spirituale, mulþi specialiºti ai epocii pietrei vorbind de o ”revoluþie a Paleoliticului superior”. Aceastã perioadã preistoricã a fost opera diferitelor tipuri de oameni moderni, Homo sapiens sapiens, care s-au rãspândit pe cea mai mare parte a suprafeþei uscatului, populând ºi zonele marginale ale Lumii Vechi, cunoscutã ca Lumea Nouã: Oceania ºi Australia, America de Nord ºi America de Sud, precum ºi întinse suprafeþe “eliberate” de foºtii gheþari, în Europa, Asia ºi America.

Aceastã difuzie a avut ca urmare nu numai diversificare biologicã a omului modern ci ºi dezvoltarea unei multitudini de trãsãturi economice, sociale ºi spirituale, cu efecte foarte benefice în manifestarea spiritului creator uman. Zonele de contact, unde diferitele comunitãþi umane s-au aflat în strânse interferenþe culturale, au favorizat ritmul de inovare, zonele marginale, izolate, mai mult sau mai puþin, dezvoltându-se mai lent, la nivelul Paleoliticului superior constatându-se adâncirea decalajelor dintre societãþi ºi civilizaþii.

Periodizarea Paleoliticului superior s-a fãcut tot pe baza analizelor tipologico-comparative ºi stratigrafice a diferitelor descoperiri ºi industrii litice, acestor criterii adãugându-li-se altele: industria osteologicã, tipurile de habitat uman, arta mobiliarã ºi rupestrã, ºi cronologia absolutã, care foloseºte datãrile radiocarbon.

În ceea ce priveºte utilajul litic, meºterii Paleoliticului superior au atins un nivel deosebit în producþia uneltelor ºi armelor pentru cã s-a generalizat cioplirea (debitajul), dintr-un nucleu, a lamelor succesive ºi paralele. În acest sens meritã reþinute consideraþiile lui André Leroi-Gourhan: “Dintr-un kilogram de materie primã cioplitorul musterian de silex obþinea doi metri de tãiºuri, randament care îi permitea sã trãiascã mai multe luni, fãrã a reveni în carierele de silex. Odatã cu cioplirea lamelarã, omul vârstei renului a fãcut un salt considerabil, de 6- 8 m de tãiº, pentru lamele masive, pânã la 20-25 m pe kilogram, pentru lamele fine ºi lamele…”. O lamã se prezenta ca o desprindere alungitã ºi îngustã, care avea unul sau douã tãiºuri, realizate cu ajutorul retuºelor (fig. 48) putându-se obþine burine,

Dezvoltarea societãþilor de vânãtori - culegãtori

Dumitru Boghian88

racloare, strãpungãtoare, ºi, în special, unelte mixte.În perioada cuprinsã între 45000 ºi 35000 de ani BP s-ar fi realizat trecerea

de la Paleoliticul mijlociu la cel superior, fiind definite mai multe aspecte culturale în aria euroasiaticã ºi africanã între 37/32000 ºi 29000 de ani BP este cunoscutã, mai ales în apusul Europei, cultura aurignacianã, urmatã de cultura gravettianã, datatã între 29000 ºi 22000 de ani BP. Mai apoi, între 22000 ºi 20000 de ani BP a fost definitã cultura protosolutreanã, urmatã de cultura solutreanã propriu-zisã, 20000-17000 de ani BP. Paleoliticul superior se încheie cu cultura magdalenianã,

Fig. 47. Stadiile climatice ale Paleoliticului superior european ºi corelarea cu industriile litice (dupã Garanger J.)

89

dezvoltatã, la rândul ei pe parcursul a mai multor faze, între 17000 ºi 10000 BC (fig. 47). Trebuie remarcat cã aceastã periodizare ºi cronologie este valabilã, mai ales pentru Europa de Vest, în celelalte regiuni existând unele aspecte particulare sau lipsind unele dintre aceste stadii, subliniind tocmai acea evoluþie diversificatã, de care vorbeam mai sus.

În perioada de trecere de la Paleoliticul mijlociu la cel superior, a fost definit aspectul cultural Châtelperronean (Grotte des Fées-Châtelperron, Allier, Franþa) sau Castelperronean, specific, mai ales pentru centrul regiunile franco-cantabrice, contemporan cu sfârºitul intersadiului Würm II ºi începutul glaciaþiei Würm III. A fost numit ºi Perigordian vechi, deoarece pãstreazã în industria liticã însemnate tradiþii musteriene, putând sã derive din Musterianul de Tradiþie Acheuleanã. Utilajul litic a fost lucrat pe aºchii desprinse din nuclee levalloisiene, dintre care se remarcã: vârfurile Châtelperron, lamele “cuþite” à dos, aºchiile ºi lamele denticulate ºi cu scobiturã (encoches), racloarele cu retuºe abrupte, gratoarele, burinele diedre, lamele Dufour. Dintre piesele osteologice pot fi amintite: vârfurile biconice de suliþã, retuºoarele, podoabele, dintre care unele din dentiþie prelucratã. A fost datat pe baze C pe la 35000 de ani BC, putând fi , în 14

unele zone, contemporan parþial cu Aurignacianul. La începutul glaciaþiei Würm III, pe la 35/30000 BP a înflorit, în zona

europeanã ºi Orientul Apropiat, cultura aurignacianã, numitã dupã peºtera Aurignac (Haute-Garonne, Franþa, cercetatã de E. Lartet, 1860), în cuprinsul cãreia, pe lângã piese de facturã mai veche, ca racloarele de tip La Quina, sunt prezente numeroase lame înguste aurignaciene, cu retuºe “solzoase”, gratoare ºi burinele carenate, lamele cu retuºe semiabrupte, cunoscute ca lamele Dufour, lamele denticulate. De asemenea, Aurignacianul s-a caracterizat prin perfecþionarea cioplirii lamelare, din nuclee piramidale ºi prismatice, a tehnicii de obþinere a lamelor simetrice, precizia retuºelor, ºi prin apariþia utilajului osteologic vârful de tip Mladec, cârligele de undiþã cu vârf dublu, vârfurile de suliþã, bastoanele perforate, spatulele, presupunând o specializare deosebitã a vânãtorii ºi pescuitului. În dezvoltarea sa, Aurignacianul a fost subdivizat în trei etape, inferior, mijlociu ºi superior, durând d in t impul oscilaþiei Hengelo pânã cãtre 20000 BP.

Perigordianul reprezintã un complex de faciesuri tehno-c u l t u r a l e d e l a î n c e p u t u r i l e Paleoliticului superior, definite pentru regiunea Perigord/Franþa (D. Peyrony, 1933), dar a fost caracteristic, în general, pentru vestul Europe i , unde s -a

Fig. 48. Tipuri de retuºe utilizate în Paleoliticul superior: retuºe solzoase; b. retuºe paralele; c. retuºe scalariforme; d. retuºe aurignaciene; e. retuºe marginale; f. retuºe aco-peritoare de tip solutrean (dupã M. Brézillon)

Dezvoltarea societãþilor de vânãtori - culegãtori

Dumitru Boghian90

interferat cu Châtelperronianul, care pare a fi un facies local al sãu. Industria liticã pãstreazã multe elemente de tip levalloisiano-musterian, folosindu-se pe scarã largã retuºarea abruptã. Este cunoscut din cercetarea grotelor de La Ferrassie, Laugerie-Haute, La Gravette, Arcy-sur-Cure (Franþa) etc. ºi a cunoscut cinci faze de dezvoltare din care prima a fost contemporanã cu Châtelperronianul, a doua ºi a treia cu Aurignacianul iar a patra ºi a cincea cu Gravettianul, între aproximativ 28000-20000 BP.

Uluzzianul este prima culturã (aprox. 33000 - 32000 BP) încadratã în Paleoliticul superior de pe teritoriul Italiei (Grota Cavallo din golful Uluzzo, cercetãri A. Palma di Cesnola) care s-a caracterizat prin moºteniri musteriene, vârful semilunar specific, o cioplire bipolarã ºi o industrie osteologicã sãracã.

Bacho-Kirianul (Grota Bacho-Kiro, Bulgaria) este considerat cel mai vechi facies al Paleoliticului superior din spaþiul balcanic (aprox. 43000 BP), fãrã a se putea demonstra caracterul sãu aurignacian.

Szeletianul, denumit astfel de I. L. Èervinka, în anul 1927, dupã peºtera Szeleta (Munþii Bükk, Ungaria), este datat între 41000 ºi 38000 ani BP, fiind contemporan parþial cu Châtelperronianul ºi parþial cu Aurignacianul din Europa de vest. Se pare cã Szeletianul ar putea fi o formã de trecere de la un Musterian local (Micoquianul Europei centrale) spre Paleoliticul superior, în industria liticã a acestuia fiind prezente piesele bifaciale, foliacee cu baza rotunjitã, mult mai subþiri

Fig. 49. Principalele situri aparþinând Paleoliticului superior din centrul ºi apusul Europei

(dupã Grimaud-Hervé, Serre, Bahain, Nespoulet)

91

decât cele anterioare, având funcþii multiple, unele de tip micoquian, gratoarele carenate, burinele diedre ºi racloarele, care se rãspândesc pe un spaþiu destul de larg din Europa est-centralã.

În Europa centralã, mai ales în zona Moraviei, la începuturile Paleoliticului superior (aprox. 42000-38000 BP) s-a dezvoltat un facies al Szeletianului numit Bohunicianul (Brno-Bohunice, definit de M. Oliva, 1984) care conservã o serie de tradiþii Levallois ºi a influenþat industriile szeletiene ºi aurignaciene din regiune.

În perioada 39000-30000 BP, spaþiul cuprins între Insulele Britanice, Belgia ºi estul Câmpiei Germano-Polone a fost repopulat de grupele umane ale Micoqianului oriental ºi ale culturilor cu vârfuri foliacee, formându-se un vast tehnocomplex leptolitic cunoscut sub numele de complexulul-Lincombian- Ranisian-Jermanowician (eponime: Kent’s Cavern pe Lincombe Hill, Anglia; grota Niltoperzowa, Jermanowice, voievodatul Cracovia, Polonia ºi Ranis, Germania).

În imensa regiune a Marii Câmpii Ruse (Orientale) au fost decelate, la începuturile Paleoliticului Superior, douã faciesuri cu industrie laminarã, parþial contemporane cu Aurignacianul: Streleþkianul (dupã staþiunea Kostienki 6 Streleckaja) ºi Spicinian-Gorodtsovian (situri eponime Kostienki 17 Spicin ºi Kostienki 15 - Gorodtsov).

Un facies al Aurignacianului din Europa est-centralã, dezvoltat probabil dintr-un Musterian alpin este Olschewianul (definit de L. Vértes, 1955), cunoscut mai ales prin cercetãrile din Munþii Bükk din Ungaria (grotele Istállóskõ, Peskõ, Herman, Hillebrand etc).

Cultura gravettianã (La Gravette-Dordogne, Franþa, cercetãri F. Lacorre, 1930-1954) s-a rãspândit în întreaga zonã europeanã, dezvoltându-se în interstadiul climatic Paudorf al glaciaþiei Würm III (aproximativ 28000-22000 de ani BP). Industria liticã gravettianã era compusã din vârfuri La Gravette, lamele à dos, retuºate abrupt, à bord abattu, sau cu trunchiere retuºatã, la unul sau la ambele capete, întrebuinþate la tãiat, burinele pe trunchieri retuºate ºi cu scobituri (encoches), numite Noailles (fig. 50. 6-14), folosite, pe scarã largã, la prelucrarea osului ºi cornului, vârfurile de sãgeatã cu suprafaþã planã. Multe din uneltele din silex cioplit ºi retuºat erau prinse, în diverse maniere, în mânere sau tije, mai subþiri sau mai late, servind ºi ca arme. În gravettian au continuat sã se perfecþioneze piesele lucrate în os ºi corn, mai ales vârfurile de suliþã, bastoanele perforate, strãpungãtoarele, acele (?) etc. Este posibil ca originea Gravettianului sã se gãseascã în Europa centralã, aºa cum par sã o demonstreze descoperirile din Austria ºi Moravia.

Destinul Gravettianului a fost diferit, în partea de apus a Europei fiind urmat de Solutrean în timp ce în rãsãrit, dupã ce s-a divizat în diferitele faciesuri ale Gravettianului oriental, a continuat prin Epigravettian, fãcând legãtura cu Epipaleoliticul-Mezoliticul.

Aºa cum am menþionat, în jumãtatea de rãsãrit a Europei, s-a dezvoltat Gravettianul oriental (fig. 51. 1-12) care a cunoscut mai multe faciesuri: Pavlovianul, în Europa Centralã, ºi Kostienkianul, în Marea Câmpie Rusã, fiecare cu anumite specificitãþi.

Dezvoltarea societãþilor de vânãtori - culegãtori

Dumitru Boghian92

Pavlovianul, definit de H. Delporte ºi B. Klima în urma cercetãrilor de la Pavlov-Bøeclav, Moravia, Rep. Cehã, este considerat Gravettianul Europei centrale, în inventarul acestuia gãsindu-se, ca piese litice, lamele drepte sau curbe, cu spatele retuºat abrupt, burine, vârfurile ºi lamele cu trunchiere, iar ca ar tefacte osteologice º i cornulare: vârfurile de suliþã, baghetele, sãpãligile din corn de ren, “lopeþile” din omoplaþi de mamut, pandantivele.

Legat de Aurignacian ºi de Gravettianul oriental este aspectul Kostenkian (Kostenki-Voronej, Ucraina), 37000-32000 BP, cãruia îi sunt proprii vârfuri bifaciale foliacee, cu baza dreaptã, aºa cum este vârful de tip Markina Gora, gratoarele pe lame mari, burinele, în special diedre, alãturi de o industrie osteologicã destul de bogatã, cu strãpungãtoare, pumnale ºi spatule. Acest aspect este reflectat în culturile Kostenki-Sungir sau Streleckaja, cu origine localã din Musterianul cu bifaciale de tip Zaskalnaja, care au coexistat cu o industrie leptoliticã de tip Kostenki-Spicinskaja, caracterizatã prin

unelte à dos ºi o tehnicã lamelarã dezvoltatã.Acest aspect, specific pentru stepele nord ponto-caspice s-a prelungit, în

formele particulare ale Gravettianului oriental, perioadã pentru care a fost numit Kostienki-Avdeevo, cunoscut prin vârfurile à cran ºi cuþitele Kostienki. Acest facies s-a dezvoltat pânã la sfârºitul Paleoliticului superior, cunoscând, în evoluþia sa, mai multe faze, în care s-au resimþit influenþe solutreene ºi magdaleniene.

De asemenea, trebuie sã arãtãm cã, în rãsãritul Europei, Gravettianul oriental s-a prelungit, aºa cum am precizat, pânã la sfârºitul Paleoliticului superior, sub forma Epigravettianului oriental, necunoscând o evoluþie clasicã de tip solutrean sau magdalenian.

În Bazinul Pannonic, la sud de lacul Balaton, a fost definit un facies local al Gravettianului est-central european, numit Sagvarian (situl Ságvár, în Ungaria), datat între 18900 - 17700 BP, în timp ce în zona vest-central europeanã ºi mediteraneanã este cunoscut faciesul Arenian (situl Arene Candide din Italia),

Fig. 50. Piese litice din Paleoliticul superior european. 1. Cuþit Châtelperron; 2. Burin; 3, 12. Gratoare pe aºchie; 4. Vârf musterian; 5. Lamã denticulatã cu trunchiere; 6. Vârf La Gravette; 7. Burin multiplu cu trunchiere; 8, 11 Lame cu trunchiere dublã retuºatã; 9. Burin Noailles; 10. Lamelã à dos; 13. Vârf Font-Robert; 14. Burin diedru (dupã F. Bordes)

93

încadrat pe la 20300 BP, cu piese litice de tip Gravette ºi microgravette.Solutreanul (Crot du Charnier, Solutré-Pouilly, Franþa, ales în 1869 de

G. de Mortillet ca sit eponim) reprezintã un aspect cultural definit, în special, pentru întreg spaþiul franco-cantabric ºi s-a dezvoltat dupã 20000 BP, într-o perioadã climaticã mai caldã, post-Paudorf, pânã în timpul interstadiului Lascaux.

Faza timpurie a acestui aspect cultural a fost denumitã Protosolutrean sau Solutreanul inferior urmatã de a l t e l e : So lu t reanu l mi j loc iu , Solutreanul superior ºi final.

Industria liticã a Solutreanului prezintã o deosebitã individualitate, caracterizându-se prin numãrul mare de piese bifaciale, lucrate foarte atent, prin totala ºi atenta retuºare a suprafeþelor, întrebuinþându-se retuºele paralele ºi subparalele, razante ºi cele solzoase. Vârfurile bifaciale solutreene au fost, la începutul acestui aspect cultural, asimetrice, fiind numite “vârfuri cu suprafaþa planã”, parþial retuºate, pentru ca în fazele evoluate aceste piese sã prezinte o simetrie ºi svelteþe deosebitã, fiind categorisite drept vârfuri foliacee, retuºate cu grijã pe ambele suprafeþe, de tipul frunzelor de laur (feuilles de laurier), în faza mijlocie, reprezentând aproximativ jumãtate din piesele descoperite în staþiuni, ºi sub forma f r u n z e l o r d e s a l c i e ( f e u i l l e s d e s a u l e ) , l u n g i º i î n g u s t e (fig. 51.13-19).

Fãrã a fi precizate, deocamdatã, legãturile cu Szeletianul, Aterianul sau eventuala evoluþie localã din Perigordianul final, piesele de tip solutrean se regãsesc ºi în Europa centralã ºi de est, în Orient ºi Africa, fãrã a se putea vorbi de o oicumena solutreanã. De asemenea, în ultima vreme, s-a lansat ipoteza potrivit cãreia, în timpul perioadei de sfârºit a glaciaþiei Würm III, comunitãþi solutreene, din Europa de Vest, s-ar fi putut deplasa de-a lungul banchizei din Atlanticul de Nord, ajungând pe coasta de sud-sud-est a Americii de Nord, unde ar fi dat naºtere civilizaþiei Pre-Clovis care a evoluat, ulterior, spre cunoscuta culturã a Lumii Noi, Clovis.

În zona Insulelor Britanice, pentru perioada cuprinsã între aprox. 20000- 10000 BP, a fost decelat (D. Garrod, 1926) faciesul Creswellian (Grotele de la Creswell Crags, Anglia), cãruia i-au fost proprii lamele à dos, vârfurile à dos ºi à cran de tip Creswell, diferite piese osteologice, obiecte de artã ºi podoabe, care se

Fig. 51. Piese litice aparþinând Gravettianului oriental (1-12) ºi Solutreanului (13-19) (dupã M.Otte., H. Schmit)

Dezvoltarea societãþilor de vânãtori - culegãtori

Dumitru Boghian94

perpetueazã ºi în Epipaleolitic.Cãtre sfârºitul Paleoliticului superior, în vestul ºi centrul Europei

(Peninsula Ibericã, Franþa, Elveþia, Germania, Moravia, Polonia) s-a dezvoltat aspectul cultural Magdalenian (abri La Madeleine-Tursac, Dordogne, Franþa, reperat de E. Lartet în 1863), încadrat între 17000 ºi 12000 BP, care a cunoscut trei mari faze evolutive: inferioarã, cu etapele I-II, evoluatã, etapele III-IV, ºi superioarã, cu etapele V-VI, fiind contemporan cu începutul interstadiului Würm III-IV, sfârºitul g lac ia þ ie i Würm º i începutu l Postglaciarului.

Piesele litice magdaleniene caracteristice sunt: burinele, mai ales cel numit “cioc de papagal”, pentru Magdalenianul superior, gratoarele, strãpungãtoarele, lamele à dos abattu, triunghiurile, lamele neretuºate, v â r f u r i l e f o l i a c e e , v â r f u r i l e pedunculate (fig. 52. 1-15). Foarte nume-roase sunt uneltele ºi armele de os ºi corn: spatule, vârfuri de suliþe, unele cu baza despicatã, harpoane simple ºi duble, cu barbeluri pe o parte sau bilaterale, baghete (fig. 52. 16-20), podoabe , p iese de a r t ã e t c . , presupunând o specializare deosebitã a ocupaþiilor.

Influenþe de tip magdalenian se cunosc ºi în alte pãrþi ale Europei, pânã în stepele ucraineano-ruse. În nordul Europei, mai cu seamã în zona germanã, s-a dezvoltat un facies contemporan magdalen ianulu i t â rz iu , numi t Hamburgianul. Unii specialiºti considerã cã Magdalenianul târziu ar fi stat la baza culturii epipaleolitice timpurii europene, Azilianul, deoarece în cuprinsul sãu apar elemente ale microlitismului ºi geometrizãrii.

În rãsãritul Europei, în partea a doua a Paleoliticului superior, de pe la 20000 BP, s-a dezvoltat o culturã epigravettianã orientalã, rãspânditã în bazinul Dunãrii mijlocii, spaþiul carpato-danubiano-pontic, zona centralã ºi de sud a Câmpiei Ruse, pânã la Marea Neagrã (Amvrosievka, Bolšaja Akkarja, Anetkova 2, Kamenaja Balka II).

Populaþiile epigravettiene au fost contemporane cu cele ale faciesurilor Kostienkian, Molodovian, Sagvarian, Puškarian ºi cu culturile est-europene; Zamjatnin, Mezin ºi Eliseeviciean. Acestea erau specializate, de la zonã la zonã, în

Fig. 52. Piese litice ºi osteologice magdaleniene

(dupã M. Otte)

95

vânarea renului, calului, bizonilor ºi mamuþilor. Deºi industria liticã este specificã pentru Gravettian, cãtre sfârºitul acesteia apar piesele microlitice ºi geometrice.

Paleoliticul superior din spaþiul carpato-danubiano-pontic este reprezentat prin douã faciesuri de bazã: Aurignacianul ºi Gravettianul, pe baza cãrora, în funcþie de tradiþii, poziþii crono-stratigrafice, influenþe ºi direcþii evolutive s-au constituit o serie de alte faciesuri particulare. Pentru prima parte a Paleoliticului superior, în cadrul faciesului Aurignacian pot fi încadrate descoperirile de la Mitoc-Malul Galben, cele din cultura Brânzeni-Ripiceni (grota Brânzeni, Ripiceni-Izvor, Gordineºti, Corpaci, Bobuleºti IV, Ciutuleºti, Climãuþi I), siturile de pe terasele Bistriþei (Bistricioara-Lutãrie, niv. I, Ceahlãu-Cetãþica I, niv. I-II, Ceahlãu-Cetãþica II, niv. I-II, Dârþu, niv. I-II ºi Podiº, niv. I), din Dobrogea (Gherghina, Þibrinu, Peninsula, peºterile Cheia ºi Târguºor-La Adam), din Câmpia Românã (Slobozia-Giurgiu, Malu Roºu-Giurgiu ºi Lapoº-Buzãu), din sud-vestul Transilvaniei (Boroºteni, Cioclovina), Þara Bârsei (Gura Cheii-Râºnov), nord-vestul României (Buºag/Baia Mare, niv. I, Boineºti ºi Remetea-ªomoº I-II) etc.

Fãrã a se putea preciza, în stadiul actual al cercetãrilor, care au fost legãturile dintre Aurignacian ºi Gravettian, se pare acã între acestea a existat o relativã contemporaneitate. Începând dupã 28000 BP, Gravettianul din spaþiul nostru a avut o evoluþie îndelungatã, ºi a fost denumit Gravettian oriental fãrã a i se putea face o periodizare internã precisã, asupra acestei probleme existând încã discuþii. Dintre descoperiri meritã a fi amintite cele din zona Nistrului mijlociu, unde a fost definit faciesul Molodovian (Molodova V, niv. 10-7, 6-1), din staþiunea Coºãuþi, cele de pe terasele Prutului mijlociu (Crasnaleuca, Cotu Miculinþi, Mitoc, Ripiceni, în România, Costeºti I, în Rep. Moldova), terasele Bistriþei (Bistricioara-Lutãrie, Podiº, Dârþu, Buda ºi Lespezi), Dobrogea (Þibrinu), Þara Bârsei (Gura Cheii-Râºnov), Banat (Româneºti-Dumbrãviþa I, niv VI, peºtera Climente I), Þara Oaºului (Boineºti, Remetea-Somoº I-II, Cãlineºti I, III ºi IV, Turulung) etc. Gravettianul s-a prelungit în Tardiglaciar ºi Postglaciar, când s-au dezvoltat stadiile Tardigravettian sau Epigravettian.

Africa pãstreazã, ºi în Paleoliticul superior, numit Late Stone Age, o dezvoltare diferenþiatã. Astfel, în Africa de nord, a continuat sã se dezvolte Aterianul, care, la începutul perioadei a mai pãstrat multe elemente levalloisiano-musteriene. Aterianul a evoluat, în cea mai mare parte a sa, în Paleoliticul superior dezvoltat, piesele sale bifaciale prezentând asemãnãri cu cele solutreene, în special vârfurile foliacee sau cele cu peduncul ºi retuºa continuã pe ambele suprafeþe ale pieselor, la care s-au adãugat multe gratoare. Acest aspect a contribuit, foarte probabil, la geneza faciesurilor nord-africane ale Epipaleoliticului: Ibero-maurusianul, Capsianul, Sebilianul etc.

În sudul continentului african, în zona forestierã, din aspectul Sangoean a evoluat Lupembianul (cu niveluri de locuire datate între aprox. 42000-38000 ºi 29000-27000 BP), care a cunoscut mai multe faciesuri zonale, în cadrul cãrora, pe lângã utilajul de tradiþie anterioarã se gãsesc topoare ºi bifaciale subþiri, alungite, apar lame-pumnal, vârfuri foliacee denticulate, unele de facturã solutreanã, sau vârfuri pedunculate, asemãnãtoare cu cele magdaleniene. Acest aspect s-a dezvoltat pânã cãtre 12/10000 BP, în cadrul stadiului Lupembian-Tshitolian, tradiþiile sale continuând în Tshitolian. În zona nubianã este cunoscut un facies al

Dezvoltarea societãþilor de vânãtori - culegãtori

Dumitru Boghian96

Paleoliticului superior, cu aºchii Levallois, burine ºi piese denticulate, numit Khormusian (situl Khor Musa Pasha, în Sudan), datat între 25000-17000 BP.

Stillbayanul (aºezarea Stillbay, provincia Cap, R. Africa de Sud), cunoscut, aºa cum am vãzut anterior, din perioada de sfârºit a Paleoliticului mijlociu (Middle Stone Age), printr-o fazã protostillbayanã s-a dezvoltat plenar pe parcursul întregului Paleolitic superior (Late Stone Age) pe lângã piesele prezentate mai sus, au fost confecþionate un numãr mare de piese bifaciale apropiate tipologic de “frunzele de laur” solutreene, lamele ºi lamelele cu retuºe abrupte, aºchiile denticulate, vârfurile triunghiulare, retuºate unifacial. La rândul sãu, Stillbayanul prezintã diferite aspecte culturale regionale, caracterizate prin industrii litice particulare, denumite diferit în funcþie de zone ºi þãri: aspectul Pietersburg (Transvaal ºi Natal, Africa de sud), aspectul kenyan, aspectul somalian (Bur Eibi) ºi etiopian (Yavello ºi Melka Kounturé), zambian (Charaman) etc. Se considerã cã faciesul Stillbayan a contribuit la geneza Epipaleoliticului cu microlite ºi piese geometrice din aceastã zonã, cunoscut sub numele de Magosian. În ultimul timp, preistoricienii care se ocupã cu cercetarea Paleoliticului Africii au renunþat la termenul de Stillbayan, utilizând denumirile regionale ale faciesurilor menþionate.

Unul dintre cele mai importante situri paleolitice sud-africane este cel de la Klasies River Mouth (cercetat începând cu 1980), care a oferit o secvenþã cronologicã cuprinsã între Paleoliticul mijlociu ºi superior (aprox. 120000 BP - mil. al III-lea BC), caracterizatã prin succesiunea diferitelor industrii litice, unele foarte “moderne”, create de Homo sapiens, dintre care cea de tip Howieson's Poort, datatã între 90000 ºi 50000 BP, avea piese microlitice geometrice (semilune, trapeze etc.), pe lamele retuºate, fiind cea mai veche de acest fel, cunoscutã pânã în prezent, înlocuitã ulterior de piesele de tip Pietersburg.

Paleoliticul superior din Orientul Apropiat s-a caracterizat printr-o serie de specificitãþi, la începutul perioadei fiind cunoscut un Aurignacian levantin numit Antelian (Antelias în Liban), cuprins între 38000-20000 BP, ºi un alt facies, fãrã elemente aurignaciene, datat între 25000-17000 BP, denumit Atlitian.

Restul Asiei prezintã mai multe aspecte de trecere de la Paleoliticul mijlociu la cel superior, aºa cum ar fi Baradostianul (termen creat de R. S. Solecki, în 1958, denumit dupã masivul Baradost, unde se gãseºte ºi grota Shanidar) din Munþii Zagros (Irak), poate ºi în jur, India ºi Iran. Baradostianul s-a caracterizat printr-o evoluþie localã, fãrã influenþe orientale sau elemente aurignaciene, dintre piesele litice caracteristice fiind cunoscute lamele ºi lamelele cu marginile teºite ºi vârfurile Arjeneh.

Paleoliticul superior din zona indianã a cunoscut o continuitate a industriei litice din cadrul Soanianului dezvoltat, o serie de trãsãturi moºtenite de Soanianul recent, când a fost populat întreg bazinul Gangelui, unde au fost descoperite o serie de aºezãri ca cele de la Modi, Sidhpur, Morhana Pahar, Barkaccha, Lekhania, Birbhanpur, sudul podiºului Dekkan, staþiunea de la Teri, ºi insula Sri Lanka, alãturi de care au apãrut, cãtre sfârºit, elemente ale microlitizãrii, acestea din urmã menþinându-se pânã în Neolitic ºi Eneolitic ºi chiar în Epoca metalelor.

Pentru Asia de sud-est, dupã o perioadã în care Homo soloensis (Solo ºi

97

Ngandong, Java, Indonezia) a confecþionat, la nivelul de sfârºit al Paleoliticului mijlociu ºi început al celui superior un utilaj robust, format din aºchii masive, racloare, gratoare ºi vârfuri, împreunã cu o serie de piese de os. Pe la 40000-30000 de ani BP este cunoscutã populare altor insule, aºa cum este cazul grotei de la Niah (Sarawak, Kalimantanul de NV), tipul local de Homo erectus creând o industrie liticã de tip soanian recent, în cadrul cãruia se mai menþin aºchiile masive ºi cioplitoarele. Pe la 10000 BC s-a manifestat o tendinþã spre microlitizare, în cadrul cãreia apar ºi unelte de piatrã ºlefuitã.

În Indochina, aspectul Anyathian pare sã fi fost urmat de o serie de faciesuri locale ale Paleoliticului inferior: Tampanian ºi Patjitanian, care s-au prelungit pânã în Paleoliticul superior, industria liticã, cu bolovani ciopliþi sumar ºi aºchii fiind legatã de perioada anterioarã, ºi Bacsonianul ºi Hoabinhianul, care

pot fi încadrate, cu suficientã siguranþã, la sfârºitul Paleoliticului superior, în Epipaleolitic pânã la începuturile Neoliticului, acestea aflându-se într-o anumitã relaþie cu zona chinezã.

Paleoliticul târziu din zona chinezã (Late Paleolithic) s-a caracterizat printr-o serie de schimbãri faþã de perioada anterioarã, materializate în dezvoltarea terhnologiei litice pe lame, apariþia pieselor microlitice, existenþa unei diversitãþi tipologice ºi a unei standardizãri pe tipuri de piese ºi diferenþierea regionalã a unor culturi distincte (fig. 53). Astfel, Homo sapiens din regiunea chinezã a confecþionat industria liticã a Zhoukoudianului târziu, compus din piese pe aºchii, racloare ºi gratoare de silex ºi cuarþit, împreunã cu unelte de os, mãrgele, fluiere, ºi ace cu ureche; fazele evoluate ale culturii Ordos (platoul Ordos, în marele meandru de pe cursul mijlociu al fluviului Huangho, la nord-nord-vest de Marele Zid Chinezesc), cunoscutã prin siturile din bazinele Zhueidonkeu/ªuei-ton-keu ºi Sjara-osso-gol), cu unelte de tradiþie musterianã amestecate cu cele specifice Paleoliticului superior, ºi cultura Shiyu, în China de Nord.

Paleoliticul superior sau recent japonez pare sã se fi dezvoltat dupã 30000

Fig. 53. Situri ale Paleoliticului superior din China

Dezvoltarea societãþilor de vânãtori - culegãtori

Dumitru Boghian98

BP, când în cadrul industriei litice dispar trãsãturile arhaice ºi au fost confecþionate numeroase gratoare, cuþite late ºi scurte, vârfuri cu marginile retuºate ºi “topoare” cu tãiºul lustruit, ultima categorie de piese fiind asemãnãtoare cu cele hoabinhiene. Debitajul laminar a fost folosit de pe la 20000 BP, când s-a produs o deosebitã diversificare a utilajului ºi a început utilizarea obsidianului pentru confecþionarea artefactelor litice (adus de la distanþe de aprox. 150 km). Dupã 15000 BP, în cadrul industriei litice din arhipelagul nipon au apãrut elementele microlitice, în perioada urmãtoare fãcându-se trecerea la cultura Pre-Jomon.

Siberia a fost ocupatã, probabil, în Paleoliticul superior, dupã 35000 BP, cunoscând culturile Angara (râu care se varsã în Lacul Baikal), pentru prima parte a acestei perioade, cu staþiunile de la Bureti ºi Mal'ta, ºi Fontova Gora (aproape de Krasnoiarsk), rãspânditã din Munþii Altai pânã în zona fluviilor Ienisei, Selenga ºi Lena, specificã pentru cea de-a doua parte a perioadei, în utilajul litic al cãrora, pe lângã piese de tradiþie musterianã, sunt prezente lamele retuºate abrupt, piesele bifaciale foliacee, racloarele ºi gratoarele, industria osteologicã.

În partea de nord-est a Siberiei, a fost definitã o tradiþie beringianã care a cunoscut douã faze de dezvoltare: faza inferioarã, datatã între 35000 - 12000 BP, în care a fost încadrat faciesul Djuktajan, ºi o fazã superioarã, î n c a d r a t ã d u p ã 1 2 0 0 0 B P, c a r a c t e r i z a t ã p r i n f a c i e s u l Sumnaginian, care par a sta la baza unor curente de populare a Americii de Nord, aºa cum vom vedea în sub-capitolul IV. 8. 1.

* * *Din succinta prezentare a

industriilor litice ºi osteologice ale Paleoliticului superior, rezultã cã, în aceastã perioadã, a avut loc o specializare deosebitã a ocupaþiilor, pe lângã unelte ºi arme “universale”, producându-se piese cu destinaþie precisã, servind la practicarea de operaþii diverse. Probabil cã fabricarea uneltelor de piatrã ºi os devin ocupaþii m e º t e º u g ã r e º t i , c o m u n i t a r e , implicând cãutarea ºi exploatarea unor materi i prime, perfecþionarea tehnicilor de percuþie directã dar, mai ales, indirectã, prefabricatele fiind lamelare, în special, ºi aºchiale, ºi a modalitãþilor de retuºare.

Î n d o m e n i u l i n d u s t r i e i osteologice, pe lângã tehnica cioplirii

Fig. 54. Modalitãþi de realizare ºi u t i l i za re a unor a rme d in Paleoliticul superior. 1-4. Lance cu vârf de os; 5, 7-8 a-f. Plopulsoare ºi moduri de utilizare; 6. Harpon de os (dupã Cordy J.-M., Garanger J.)

99

se observã folosirea renurajului, secþionarea cu ajutorul lamelor denticulate, prelucrarea prin abraziune ºi ºlefuire, perforare, burinul, în diferitele sale variante, fiind unealta predilectã utilizatã în realizarea artefactelor de os ºi corn.

Armele de piatrã cioplitã ºi os, în special vârfurile de lance, suliþã ºi sãgeatã, prinse în tije de diferite grosimi ºi lungimi, au pierdut din masivitate dar au câºtigat în precizie, lungimea tirului, puterea de penetrare º i s i g u r a n þ a vânãtorului, sãgeþile f i i n d l a n s a t e folosindu-se arcul simplu, cunoscut pe la 20000 de ani BC în Peninsula Ibericã, în vreme ce unele suliþe mai scurte ºi mai uºoare erau aruncate c u a j u t o r u l propulsoarelor de corn, a cãror invenþie se observã pe la 15000 B C (fig. 54. 5, 7-8 a-f).

În ace laº i timp, apariþia, încã din perioada anterioarã, a harpoanelor din corn, pe r fec þ ionarea º i folosirea pe scarã largã a acestora, a condus la dezvoltarea pescuitului, mai ales a exemplarelor de mari dimensiuni, pe lângã cârligele de undiþã de os, folosite pentru prinderea peºtilor mici ºi mijlocii, ºi a vânãtorii, probabil a pãsãrilor mai mari (fig. 54. 6). Vânãtoarea pãsãrilor a fost, poate, favorizatã de inventarea ºi fabricarea unor fluiere, confecþionate din falange de ren, perforate în partea medianã, sau din oase tubulare, care serveau la imitarea limbajului acestora ºi atragerea lor.

În aceste condiþii, s-au perfecþionat tehnicile de vânãtoare ºi pescuit, fiind practicate în grupe umane mai mici, folosindu-se ºi alte unelte ºi arme: capcane sãpate, laþuri, vârºe, saci, dar acestea nu s-au mai pãstrat, ºi sau utilizat unele mijloace de deplasare pe apã de tipul plutelor, pirogilor monoxile, bãrcilor dinpiei etc.

Amenajarea locuinþelor a cunoscut o anumitã evoluþie ºi diferite variante. Astfel, în funcþie de condiþiile climatice, tradiþii ºi necesitãþi regionale, se cunosc, arheologic, urmãtoarele tipuri de locuinþe, specifice unor aºezãri deschise (în aer liber): adãposturi uºoare, locuinþe comunitare, bordeie, colibe, corturi, individuale sau asociate în tabere, mai mult sau mai puþin durabile (fig. 55), ºi adãposturi sub

Fig. 55. Tipuri de locuinþe din Paleoliticul superior. A-B. Pincevent (Franþa); C-D. Meze-rich; E-F. Puºkari (Ucraina) (dupã A. Leroi-Gourhan, J.-M. Cordy, Garanger J., Borisovski P. I., Gladkik M. )

Dezvoltarea societãþilor de vânãtori - culegãtori

Dumitru Boghian100

stânci ºi în grote.Adãposturile uºoare erau construite relativ simplu, într-o groapã naturalã

sau sãpatã intenþionat, la micã adâncime, cu diametrul de 4-5 m, care era înconjuratã de o suprastructurã realizatã din materiale lemnoase sau osteologice, ºi acoperitã cu frunze, plante, piei, închise sau deschise la partea superioarã ºi cu una sau mai multe vetre dispuse, oarecum, central, ca la Bureti (Angara, Siberia).

Locuinþele comunitare erau de mari dimensiuni, compuse din mari gropi ovale, un fel de bordeie, de multe ori de peste 30 m lungime, pe axul acestora fiind dispus un ºir de vetre, aºa cum sunt “casele lungi” de la Kostienki (Ucraina), cu diametre de 23-34 m x 5, 5-6 m, sau Puºkari (Ucraina) (fig. 55. E-F), împãrþite în mai multe camere prin vãlãtuci de lut, fiecare dotatã cu douã-trei camere, punând poate problema divizãrii ginþilor în mai multe familii, inegale numeric. Bordeie se mai cunosc la Pavlov (Moravia, Cehia), unde au fost sãpate în loess, având, probabil, o substrucþie lemnoasã ºi osteologicã ºi erau acoperite cu piei de animale ºi materiale vegetale, fiecare având vetre de foc ºi mici gropi pentru cenuºã ºi resturi menajere.

Locuinþe circulare, de diferite dimensiuni se cunosc pentru foarte multe aºezãri aflate în aer liber, folosindu-se, ca materiale de construcþie oasele, defensele ºi maxilarele de mamut ca la Molodova ºi Mezerik (Ucraina) (fig. 55. C-D), Ripiceni (România) sau Climãuþi (R. Moldova), cu vetre centrale sau exterioare, fiecare tabãrã cuprinzând mai multe construcþii de acest tip. În cadrul altor tabere de vânãtori, sezoniere, sunt cunoscute construcþii uºoare de tipul colibelor ºi corturilor mici, asemãnãtoare cu cele ale vechilor amerindieni, aºa cum a descoperit A. Leroi-Gourhan la Pincevent (Franþa), pe malurile Senei (fig. 55. A-B).

În perioadele mai reci, din timpul stadiilor glaciare Würm III ºi IV, dar nu numai, au continuat sã mai fie ocupate unele grote ºi adãposturi sub stânci (“Peºtera renului” de la Arcy-sur-Cure, Aurignac, Combe-Capelle, Cro-Magnon, “Grotte des Enfants” ºi “Grotte du Prince” Grimaldi, “Peºtera Uscatã” Cioclovina etc.), dupã cum nu trebuie exclus sã fi fost utilizate, în regiunile reci, locuinþe de tipul iglu, care au dispãrut odatã cu încãlzirea climei, ºi nu s-au fosilizat arheologic, acestea respectând ºi astãzi formele preistorice.

Structurile organizatorice, economice ºi sociale ale lui Homo s. sapiens au fost mult mai elaborate decât cele ale precedesorilor sãi, reglementãrile morale ºi juridice fiind susþinute de cutumele magigo-religioase, care, dacã ar fi sã le judecãm dupã celelalte progrese materiale ºi artistice, erau deosebit de avansate, termenul de primitiv fiind cu totul inadecvat pentru definirea oamenilor acestei perioade. Ginþile au continuat sã fie forma predilectã de organizare socialã, acestea asociindu-se, pe baza înrudirii, în comunitãþi umane mai mari de tipul triburilor, relaþiile dintre acestea nefiind întotdeauna paºnice. Este posibil ca, din cadrul ginþilor, sã se fi desprins familiile, cu numãr variabil de generaþii ºi membri.

În cadrul vieþii economice, pe lângã proprietatea comunitarã a terenurilor de vânat ºi cules, exista, foarte probabil, o proprietate de grup, a familiilor ºi ginþilor, ºi o proprietate privatã, asupra locuinþei, armelor ºi uneltelor, ºi, de ce nu, asupra unei pãrþi din produsele agonisite, accentuându-se ºi specializându-se, în acelaºi timp, ºi diviziunea naturalã a muncii, pe sexe, vânãtoarea, pescuitul

construirea adãposturilor, apãrarea fiind ocupaþiile practicate mai ales de cãtre bãrbaþi, în vreme ce culesul, activitãþile casnice ºi unele meºteºuguri domestice erau apanajul femeilor, realitatea preistoricã fiind însã mult mai complexã decât aceastã palidã viziune. Dacã ar fi sã judecãm dupã unele documente etnologico-antropologice, au existat, foarte probabil, mai multe tipuri de vânãtoare, specifice pentru zonele de pãdure, silvo-stepã ºi savanã, semideºertice ºi deºertice sau cele reci, cu unelte specifice, dupã cum s-au practicat diverse tipuri de cules ºi pescuit, în funcþie de resursele disponibile în ecosistem, necesitãþi ºi comportamente economice.

IV. 6. Religia ºi arta paleoliticului superior

Paleoliticul superior marcheazã o nouã ºi însemnatã mutaþie în spiritualitatea lui Homo s. sapiens, diferitele credinþe ºi practici magico-religioase, pe care nu le vom cunoaºte niciodatã suficient, sunt reflectate în creaþiile artistice cu semanticã complexã ºi destinaþie bine definitã, imaginea fiind prezentã aproape peste tot, cu diverse maniere de realizare: de la piesele de artã mobiliarã pânã la “operele monumentale” de sculpturã ºi picturã parietalã, în cadrul unor adevãrate sanctuare.

Manifestãrile religioase ºi artistice au fost rezultatul unei treptate maturãri spirituale, începutã, aºa cum am arãtat, mult înainte, epoca Paleoliticului superior marcând, în fapt, trecerea la un alt nivel al mentalitãþilor. Dintre credinþele ºi practicile magico-religioase, mai explicit pare ritul funerar, care se amplificã ºi se diversificã, impunându-se, în funcþie de tradiþii ºi influenþe, diferenþieri regionale tot mai clare, în zona vest-europeanã fiind, se pare, preferatã înhumarea chircitã pe partea stângã, în Liguria înhumarea în poziþie întinsã pe spate, în timp ce în Moravia a fost practicatã înhumarea chircitã pe partea dreaptã. Cel mai adesea, scheletele erau presãrate cu ocru roºu, culoarea sângelui ºi, implicit, a vieþii, ºi erau dispuse în morminte singulare (Dolni Vestonièe, Brno ºi Stare-Mesto în Moravia-Cehia; Kostenki/ Markina Gora-Ukraina (fig. 56. 1), Sungir (Rusia), Lapeto-Portugalia), duble (Grimaldi, Italia), (fig. 56. 2) sau multiple (Pøedmosti, Moravia/Cehia, 14 defuncþi (dupã alte date 20), adulþi ºi copii, depuºi chircit, acoperiþi cu pietre, într-o groapã ovalã cu

Fig. 56. Înhumãri din Paleoliticul superior (1-2) ºi epipaleolitic (3). 1. Kostenki (Ucraina); 2. Grimaldi (Italia); 3. Ofnet (Germania) (dupã Rogachev A. N.,

Dezvoltarea societãþilor de vânãtori - culegãtori 101

Dumitru Boghian102

pereþii placaþi cu omoplaþi de mamut ºi plãci de calcar), dupã cum existã ºi înmormântãri de cranii acoperite cu ocru roºu (Pøedmosti-Cehia, Ciulatovo-Ucraina), împreunã cu piese de inventar ºi ofrande, legate de unii specialiºti ºi de canibalismul ritual. Dintre aceste înmormântãri meritã a fi remarcat mormântul de la Brno, edificator pentru complexitatea ritualului funerar.

Astfel, într-o groapã de peste 4,50 m adâncime se gãsea scheletul unui bãrbat adult care conþinea, ca inventar, un colier alcãtuit din ºase sute de melci dentalium, o statuetã masculinã ºi discuri perforate din fildeº de mamut ºi oase de animale, vorbind, probabil de importanþa defunctului.

Toate aceste înmormântãri vorbesc de structurarea deosebitã a cultului morþilor ºi strãmoºilor ºi a concepþiilor despre viaþa postumã, în Europa fiind cunoscute, pânã în prezent, peste 61 de morminte provenind din 31 de situri, grupate în cinci zone: ucraineano-rusã (Kostenki ºi Sungir), sudul Moraviei, Liguria, sud-vestul Franþei ºi Peninsula Ibericã.

Au mai fost invocate, pentru credinþele ºi practicile magico-religioase din Paleoliticul superior: cultul osemintelor (cercuri de oseminte, depozite de oase, dispuse în grãmezi, depozite de oase aflate în conexiune anatomicã, exemplul tipic fiind cel oferit de scheletele de femele de reni, cu cavitatea toracicã ºi abdominalã umplutã cu piatrã, jertfite prin aruncarea în apa lacului de la Stellmoor (Hamburg, Germania de Nord), oasele decorate ºi trofeele, cultul mandibulelor, cultul ursului de peºterã Chauvet-Vallon-Pont-d'Arc (Ardèche, Franþa), Zots-Silezia (Germania), Petershöhle ºi Salzsofenhöhle.(Austria) etc., presupuse în urma descoperirilor arheologice, sau animismul, fetiºismul, ºamanismul, totemismul, magia de vânãtoare (simpateticã), cu multiple variante observate în picturile rupestre sau la statuetele de mamuþi de la Vogelherd (Germania) ºi ritualurile de fertilitate, exprimate prin prezenþa unor statuete de tip Venus ºi de tip phalloi sau a celor zoomorfe etc., existenþa acestora fiind stabilitã ºi prin cercetãri de istorie comparatã a religiilor.

Arta Paleoliticului superior este, poate, cea mai expresivã realizare a lui Homo s. sapiens din aceastã perioadã, având o determinare bio-psiho-socio-culturalã ºi reflectând strânsa dependenþã de manifestãrile magico-religioase, a cãror varietate a fost foarte mare, fiind prezentã în toate zonele ocupate de omul modern. Considerãm cã fiecare din teoriile referitoare la originile artei preistorice are partea sa de adevãr, dar nu trebuie trecut cu vederea faptul cã, odatã cu apariþia unor rãspunsuri magico-religioase, în cea de-a doua parte a Paleoliticului mijlociu, sunt evidente, aºa cum am arãtat mai înainte, primele elemente ale manifestãrilor artistice.

De aceea, credem cã ideile, credinþele ºi practicile magico-religioase au stat la baza manifestãrilor artistice, teoriile hedoniste (a jocului ºi cele de naturã fiziologicã), cea a imitãrii ºi cele psihologiste având un rol complementar în explicarea conturãrii artei preistorice ºi istorice ca un întreg, disociat doar din raþiuni didactice pentru înþelegerea “mecanismului” spiritual.

Dintre specialiºtii de marcã, care s-au ocupat de cercetarea manifestãrilor artistice ºi magico-religioase ale Paleoliticului superior, pot fi amintiþi: H. Breuil, A. Laming-Emperaire, A. Leroi-Gourhan, E. Anati, A. Marshack, H. Delporte, P. Graziosi, J. K. Kozlowski, G. Bosinski, M. Otte etc., conturându-se mai multe

viziuni interpretative, cu atât mai mult cu cât este vorba de vestigii pãstrate fragmentar.

Din punct de vedere cronologic ºi stilistic, credem cã se mai poate lua în considerare clasificarea reprezentãrilor artistice din Europa occidentalã fãcutã de A. Leroi-Gourhan, care este un important punct de plecare, putând fi completatã prin noile descoperiri ºi interpretãri, pentru aceeaºi zonã, pentru Europa centralã ºi de est sau pentru celelalte regiuni, deoarece, cu toate amendamentele unor specialiºti, nu i s-au adus, pânã în prezent, modificãri esenþiale.

Astfel, dupã o etapã prefigurativã, la sfârºitul Paleoliticului mijlociu ºi începutul Paleoliticului superior, cu dovezi ale folosirii pigmenþilor minerali ºi a unor motive, cum sunt cupulele ºi inciziile, s-ar putea decela patru stiluri (fig. 57): I. specific pentru Aurignacian, pânã spre 29000 BP, asimilabil, în parte, figurativului geometric, reprezentat prin blocuri ºi plachete de calcar gravate cu reprezentãri sexuale umane, realiste, sau zoomorfe, schematizate, puncte ºi bastonaºe; II. caracteristic pentru Gravettianul occidental, aproximativ 27000-20000 ani BP, considerat un stil figurativ sintetic, reprezentãrile animaliere

Fig. 57. Schema evolutivã a stilurilor picturale rupestre, centratã pe reprezentãrile animaliere. Stilul I 1. Abri Cellier; 2. La Ferrassie; 3. Belcayre (Dordogne); Stilul II 1. La Grèze; 2. La Mouthe (Dordog-ne); 3-5. Pair-non-Pair (Gironde); Stilul III 1, 5. Pech Merle (Lot); 2-3, 6. Lascaux (Dordogne); 4. Cougnac (Lot); Stilul IV 1, 7. Font-de-Gaume; 2, 6. Teyjat (Dordogne); 3. Le Portel; 4. Niaux (Ariège); 5. Arcy-sur-Cure (Yonne) (dupã A. Leroi-Gourhan, J. Garanger)

Dezvoltarea societãþilor de vânãtori - culegãtori 103

Dumitru Boghian104

parietale fiind situate în locuri mai accesibile, distingându-se prin linia cervico-dorsalã sinuoasã; III. propriu pentru Solutrean ºi primele douã stadii ale Magdalenianului, aproximativ 19000-15000 BP, un stil figurativ analitic juxtapus, cãruia îi sunt caracteristice reprezentãrile parietale în locuri mai greu accesibile, artiºtii respectând mai mult proporþiile ºi realitatea vizualã, “personajele” fiind redate în miºcare; IV. încadrat temporal în celelalte stadii magdaleniene, între aproximativ 15000-10000 ani BP, manifestat prin redarea realistã a animalelor (stil figurativ analitic înlãnþuit), subîmpãrþit în douã perioadestilul IV vechi, caracteristic pentru Magdalenianul evoluat (III-IV), reprezentãrile zoomorfe fiind redate naturalist, cu multe detalii, ºi stilul IV recent, specific pentru Magdalenianul superior (V-VI), denotând un “realism cvasi-fotografic”, fãrã detaliile din perioada anterioarã.

Potrivit aceluiaºi autor, reprezentãrile artei Paleoliticului superior reprezintã expresia vizualã a unor mituri preistorice dualiste, bazate pe opoziþia masculin-feminin, exprimatã, la rândul sãu, prin dispunerea antagonicã a unor animale ºi simboluri, principiul masculin fiind redat prin cal, cerb, capra sãlbaticã ºi semnele falice, iar cel feminin prin bizon, mamut, bour ºi vulve, interpretare care este supusã, în ultima vreme, unei fireºti revizuiri.

Alþi specialiºti, L. R. Nougier ºi Cl. Barrière, aratã cã este vorba, mai degrabã, de un dualism existenþial, care opune simbolurile vieþii ºi ale morþii, poziþie la care subscriem deoarece principiul coincidentia oppositorum este unul fundamental în gândirea ºi arta preistoricã, înglobând ºi dualismul masculin-feminin, perpetuându-se apoi în mentalul tuturor societãþilor istorice (fig. 58).

La începutul Paleoliticului superior au continuat tradiþiile folosirii pigmenþilor minerali, în special a ocrului roºu, probabil pentru pictarea pieilor de animale, întrebuinþate pentru confecþionarea de veºminte uzuale sau de cult, pentru pictarea corpului, în cadrul ceremoniale cultice, pentru înfrumuseþarea locuinþelor ºi sanctuarelor ºi, nu în ultimul rând, în cadrul ritualului funerar, aceastã etapã pregãtind pictura parietalã. Astfel de dovezi se cunosc la Combe-Grenal (Dordogne-Franþa, 35000 BP), Uçagizli Magara (Turcia, 32000 BP), Brassempouy ( Landes-Franþa, 32000 BP) etc., atribuite unor niveluri châtelperroniene.

Pictura, gravura ºi sculpura parietalã rupestrã reprezintã manifestãri ale artei monumentale paleolitice, aceste trei genuri artistice apãrând, de cele mai multe ori, asociate, grotele în care au fost descoperite fiind considerate adevãrate sanctuare, centre religioase regionale, tribale.

Artiºtii preistorici au întrebuinþat mai multe tehnici pentru realizarea elementelor de artã parietalã: gravarea contururilor reprezentãrilor cu ajutorul burinelor ºi vârfurilor ºi acoperirea corpului animalelor cu culoare, ca la Périgord, Chauvet (Vallon-Pont-d'Arc, Ardèche) þi Laugerie-Basse, toate în Franþa, trasarea cu culoare neagrã (cãrbune de lemn) sau roºie (ocru) a conturului ºi trãsãturilor anatomice prin linii continue sau punctate, subþiri, groase sau chiar dispuse în fascicule, respectând, câteodatã, foarte scrupulos unele detalii, folosind, uneori ºabloane, corpul anima-lelor fiind zugrãvit cu culoare cu ajutorul unor pensoane sau prin suflarea pigmenþilor minerali cu ajutorul unui tub sau direct din gurã, picturile fiind monocrome sau policrome, aºa cum se observã la Chauvet, Cosquer,

Pech-Merle, Lascaux, Rouffignac, Niaux, Font-de-Gaume, în Franþa, sau S a n t i m a - m i n e , L a s Monedas, Altamira, Tito Bustillo ºi Ekain, în Spania etc.

Printre cele mai t impurii descoperiri picturale rupestre se numãrã blocurile de calcar pictate bicrom, cu figuri liniare, animale ºi vulve de la Périgord ºi C e l l i e r - D o r d o g n e (Franþa), în asociere cu gravuri ºi sculpturi în basorelief, ºi cele din grota Chauvet (Vallon-Pont-d'Arc, Ardèche, Franþa), total intactã, descoperitã recent.

Grota Chauvet este compusã din mai multe galerii de mari dimensiuni, conþinând mai mult de 400 de p i c t u r i º i g r a v u r i paleolitice, datate la aprox. 32-30000 ani BP, compunând un bestiariu foarte original ºi variat, alcãtuit din: rinoceri, feline, urºi, bufniþã, mamuþi, un craniu de urs de peºterã, împreunã cu o vatrã, realizatã pe un sol argilos, cu un depozit de cãrbuni, ca urme ale focului fãcut în Paleolitic, unelte de silex cioplit, amprente, fiind un important obiect de studiu. Începe sã se manifeste un stil realist-paleolitic, care va înflori în perioadele urmãtoare (fig. 59. 1-4).

Pentru Gravettian ºi Solutrean, trebuie menþionate scenele pictate din peºterile Pair-non-Pair (Gironde), Grotte de Portel (Ariège), Fourneau du Diable þi Bourdeilles (Dordogne), Croze à Gontran, Gargas (Pirinei) ansambluri sculptate ca cel de la Roc de Sers (Charente) etc. Chiar dacã arta solutreanã este mai puþin cunoscutã, cãtre sfârºitul acestui stadiu paleolitic, este de remarcat celebra grotã pictatã de la Lascaux, un veritabil sanctuar al comunitãþilor de vânãtori ºi

Fig. 58. Tabel sinoptic cu simbolurile grafice prezente în picturile rupestre. A. Simboluri masculine (phalloi); B. Simboluri feminine (vulve, profile antropomorfe feminine); C. Puncte ºi bastonaºe (dupã A. Leroi-Gourhan, J. Garanger)

Dezvoltarea societãþilor de vânãtori - culegãtori 105

Dumitru Boghian106

culegãtori paleolitici (fig. 59. 5).

În acest context, pot fi consemnate ºi picturile din N a m i b i a ( A f r i c a ) , identificate în situl Apollo XI, realizate pe pereþii stâncoºi ai adãpostului, datate pe la 27000 de ani BP nefiind exclus ca ºi alte descoperiri sã fie la fel de vechi.

Tot pentru aceastã perioadã, deosebit de importantã ºi interesantã în acelaºi timp, este grota submarinã Cosquer (capul Morgiou, Calanques-Marsilia, Franþa), datatã

între 27000-19000 ani BP, adãpostind picturi ºi gravuri cu animale: cai, bizoni, bouri, cervidee, feline, mufloni, capre sãlbatice, pinguini, foci, peºti, meduze

(?), în total 142 de exemplare, mâini negative (55 exemplare), (fig. 59. 6), zeci de semne geometrice ºi gravura “omului mort”.

În cadrul Gravetianului oriental (stadiul Epigravettian, aproximativ 18000-12000 BP) sunt cunoscute o serie de grote pictate, cum este cea de la Cuciulat (România), Kapovaja ºi Ignatiev (Ural, Rusia), picturile cu animale, uneori destul de schematizate, având dimensiuni mici ºi mijlocii, dovedind existenþa unei comunitãþi spirituale, pe spaþii vaste, exprimatã ºi prin pictura parietalã, pãstratã, din cauza alterãrilor ulterioare, doar în anumite locuri.

În urmã cu 22000 de ani BP au fost realizate, probabil, unele picturi rupestre descoperite în partea de NV a Australiei. Cam în aceeiaºi perioadã, au fost datate picturile din situl Pedra Furada, din statul Piaui (NE Braziliei), reprezentând oameni, animale semne, care nu se pot grupa în scene.

Magdalenianul a însemnat perioada de apogeu a manifestãrii artei picturale parietale paleolitice, “artiºtii” de la sfârºitul Paleoliticului superior au reprezentat realist animalele, respectând proporþiile anatomice ale acestora ºi au pus accent pe redarea detaliilor specifice pentru fiecare specie. Cãtre sfârºitul Magdalenianului se observã un mai accentuat dinamism al figurinelor reprezentate, în paralel cu renunþarea la redarea detaliilor anatomice. Reprezentative pentru arta parietalã a Magdalenianului sunt grotele Altamira, Les Trois Frères, Les Combarelles, Niaux, Font-de-Gaume, Rouffignac etc.

De o deosebitã valoare artisticã ºi magico-religioasã au fost statuetele de

Fig. 58. Tabel sinoptic cu simbolurile grafice prezente în picturile rupestre. A. Simboluri masculine (phalloi); B. Simboluri feminine (vulve, profile antropomorfe feminine); C. Puncte ºi bastonaºe. (Dupã A. Leroi-Gourhan, J. Garanger)

tip Venus, naturaliste sau schematizate, aºa cum sunt cele de la Grimaldi (Menton) (fig. 60. 4), Brassempouy (Landes), Lespugue, Laussel (fig. 60. 7), toate în Franþa, Willendorf (Austria) (fig. 60. 8), Dolni Vestonièe (Cehia) (fig. 60. 1-3), Kostienki (fig. 61. 3-6), Avdeevo (fig. 60. 6), Mezin (Ucraina) (fig. 60. 9-11), Mal'ta (fig. 61. 1-2) ºi Bureti (fig. 60. 5) (Siberia, Rusia), statuetele zoomorfe (grota Vogelherd ºi Geissenklösterle, din zona Dunãrii superioare, Germania), Bruniquel (Franþa), reprezentãrile de tip phalloi (fig. 61. 8-9), (adãpostul Blanchard ºi Gorge d'Enfer, Les Eyzies-de-Tayas, Dordogne-Franþa), gravurile pe diferite obiecte de os, fildeº, corn, piatrã, amulete cu diverse gravuri etc., dovedind o deosebitã diversitate a artei mobiliare din paleoliticul superior, cu funcþionalitãþi multiple, în principal magico-religioase.

Fig. 60. Statuete (1-6, 8-11) ºi basorelief (7) de tip Venus. 1-3 Dolni Vestonièe; 4. Grimaldi; 5. Bureti; 6. Avdeevo; 7. Laussel; 8. Willendorf ; 9-11. Mezin (dupã Latzmann M., Harault C., Okladnikov A. P., Klein R. G., Soffer O.)

Fig. 61. Statuete de tip Venus (1-3, 6), reprezentãri zoomorfe (4-5), dop de burduf (7), phalloi (8-9). 1-2. Mal'ta-I r k u t s k ; 3 - 6 . K o s t e n k i 1 ; 7 . Brassempouy; 8. Pirinei-Spania; 9. Gorge d'Enfer, Les Eyzies-de-Tayas, Dordogne (dupã Klein R. G., Gherasimov M. M., Harault C., A. Leroi-Gourhan)

Dezvoltarea societãþilor de vânãtori - culegãtori 107

Dumitru Boghian108

Prin manifestãrile sale artistice ºi religioase, Omul Paleoliticului superior s-a ridicat la statutul de veritabil Creator, latura spiritualã, în toatã amplitudinea ºi complexitatea sa, contribuind la accelerarea devenirii istorice.

IV. 7. Epipaleoliticul - Mezoliticul (mil. XIV/10000/8000- mil. IX/VII/VI/V bc)

Într-o viziune istoricã dinamicã, între Paleoliticul Superior ºi Neolitic, au fost definite epocile epipaleoliticã (gr. epi = dupã) ºi mezoliticã (gr. mesos = mijlociu; lithos=piatrã), în cadrul cãrora s-au “stins”, pe de o parte, trãsãturile vechiului mod de viaþã ºi, pe de altã parte, au aparut elementele unui nou comportament economic, social ºi spiritual al omului. Termenul de Mezolitic a fost introdus de M. Reboux (1873), care a definit stadiul de tranziþie tehnologicã între epoca paleoliticã ºi cea neoliticã. Ulterior Archibald Carlyle (1888) a dezvoltat conþinutul acestei noþiuni, prin introducerea microlitismului geometric printre caracteristicile de bazã ale Mezoliticului. Mai târziu, Georges Hervé (1895), A. Rutot (1905) ºi J. de Morgan (1909) au încercat sã defineascã Mezoliticul în accepþiunea actualã, de perioadã de tranziþie de la Paleolitic la Neolitic. În anul 1931, G. Goury, a divizat Mezoliticul în Epipaleolitic, în care a încadrat Azilianul ºi Sauveterrianul, ºi Preneolitic, caracterizat prin Tardenoisian, introducând o anumitã confuzie terminologicã ºi dând naºtere unei intense dispute în literatura de specialitate, care a avut ca urmare apariþia unor clasificãri ºi denumiri zonale.

Deoarece pentru aceastã epocã, cuprinsã între Paleoliticul superior ºi Neoliticul timpuriu, existã încã numeroase discuþii, considerãm, pentru a elimina, unele neclaritãþi ºi suprapuneri terminologice, cã operãm cu formula compusã Epipaleolitic - Mezolitic, înþelegând prin primul termen: perioada culturile ºi faciesurile care prin caracteristicile principale (industrii litice ºi osteologice, trãsãturi ale vieþii economice sociale ºi spirituale) sunt mult mai legate de Paleolitic, în vreme ce al doilea termen credem cã desemneazã toate manifestãrile cultural-cronologice ºi comportamentale care anunþã Neoliticul.

Din punct de vedere paleogeografic, aceastã perioadã preistoricã se dezvoltã la sfârºitul Tardiglaciarului (Post-Würmian) ºi în prima parte a Postglaciarului (Holocen-Preboreal ºi Boreal), când a avut loc o încãlzire generalã a climei în fostele zone reci, importante suprafeþe de apã ºi uscat eliberându-se de gheþuri, ºi într-un stadiu interpluvial în regiunile cu climat cald, care au favorizat modificarea ºi diversificarea vegetaþiei ºi faunei faþã de perioadele anterioare ºi au determinat importante deplasãri ale unor comunitãþi umane ºi intensificarea legãturilor dintre acestea.

Pentru Epipaleolitic - Mezolitic au fost precizate, de cãtre A. Leroi-Gourhan, douã stadii cultural-arheologice ºi cronologice distincte, model care ni se pare adecvat cunoºtinþelor actuale despre epocã, deoarece surprinde transformãrile gradate petrecute în perioada finalã a preistoriei ºi la începutul protoistoriei. Primul stadiu este cel al “prãdãtorilor” epipaleolitici, mai apropiat de realitãþile de altã datã din Paleoliticul superior, în cadrul sãu coexistând mai multe grupe culturale, cu sau fãrã interferenþe între ele: grupele de vânãtori epipaleolitici

“tradiþionali”, care ºi-ar fi continuat, fãrã inovaþii majore, modul de viaþã, tipologia ºi tehnologia industriei litice pe lame ºi aºchii, acestea trãind la sfârºitul Tardiglaciarului; grupele de vânãtori epipaleolitici cu microlite care, deºi mai pãstrau multe din trãsãturile vechiului mod de viaþã, inventeazã ºi perfecþioneazã tehnici noi de cioplire ºi confecþionare a pieselor pentru arme ºi unelte, în special microlitizarea ºi geometrizarea; grupele de vânãtori epipaleolitici cu unelte din piatrã ºlefuitã, care ºi-au pãstrat, o vreme destul de îndelungatã, caracteristicile tradiþionale ale modului de trai, dar au inventat separat, în diferite pãrþi ale lumii (America, Asia de SE, unele zone forestiere ale Europei), ºlefuirea pietrei.

Cel de-al doilea stadiu, mult mai dezvoltat, a fost numit al “prãdãtorilor” epipaleolitici pe cale de evoluþie, este mult mai apropiat de definiþia Mezoliticului, prevestind viitorul mod de viaþã, cãruia i-au fost specifice mai multe grupe culturale: grupele epipaleolitice mezolitice) propriu-zise, prezente în zonele dinamice de invenþie, care se aflau într-o etapã avansatã a vânãtorii ºi culesului, cunoscând momente succesive de invenþie ºi perfecþionare a industriei litice ºi de modificare a comportamentului economico-social ºi spiritual, care le-au condus la o neolitizare prin evoluþie, în mai multe pãrþi ale Lumii Vechi; grupele umane epipaleolitice, aflate la periferia zonelor de invenþie, care au cunoscut, prin influenþele primite, fie un stadiu Neolitic aceramic, fie inovaþiile neolitice propriu-zise, ajungând la o neolitizare prin aculturaþie, între acestea existând sensibile decalaje culturale ºi cronologice.

La sfârºitul Tardiglaciarului ºi începutul Postglaciarului (mileniile al XIV-lea al X-lea BC), Lumea Veche, cu excepþia Orientului Apropiat, era populatã de comunitãþi umane care îºi prelungeau modul de viaþã din Paleoliticul superior ºi începutul Epipaleoliticului - Mezoliticului, bazat pe vânãtoare, cules, pescuit etc. În aceeaºi perioadã ºi puþin mai târziu, în Orientul Apropiat, în zona cunoscutã ºi sub numele de Semiluna fertilã, alte comunitãþi umane inventau, într-un context epipaleolitic, cultivarea plantelor ºi creºterea animalelor, pregãtind comportamentul neolitic propriu-zis, de unde acesta s-a rãspândit în regiunile învecinate.

Lumea Veche s-a caracterizat, în Epipaleolitic - Mezolitic, printr-o mare diversitate a condiþiilor naturale ºi a formelor de manifestare arheologico-culturalã specifice grupelor umane târzii de vânãtori, culegãtori, pescari. Dintre toate caracteristicile epocii, doar industria liticã prezintã o importantã trãsãturã comunã microlitizarea, la care s-a adãugat, ca element obligatoriu, geometrizarea (fig. 62). Inventatã, probabil, în regiunea sud-africanã, aºa cum se observã în cadrul industriei tip Howieson's Poort, datatã pe la 20000 BP (situl Klasies River Mouth), industria microliticã geometricã a fost, ulterior, cunoscutã în nordul continentului ºi în Orientul Apropiat (aprox. 16000-14000 BP), de unde aceste industrii ºi tehnologii s-au rãspândit pe douã direcþii principale spre NV, cãtre Europa, ºi spre est, cãtre restul Asiei.

Cauzele care au determinat trecerea la o nouã tehnologie ºi tipologie de confecþionarea a uneltelor litice sunt mai puþin cunoscute, invocându-se, cel mai adesea, epuizarea resurselor litice cunoscute anterior, extinderea suprafeþelor împãdurite care îngreunau aprovizionarea cu materie primã, pânã la descoperirea

Dezvoltarea societãþilor de vânãtori - culegãtori 109

Dumitru Boghian110

altor resurse în Neolitic, creºterea cererii de unelte ºi arme ca urmare a înmulþirii populaþiei active, micºorarea ta l ie i vânatului postglaciar, care ar fi solicitat un utilaj ºi un armament mai puþin robust etc. La acestea, credem cã se poate adãuga conturarea unui alt c o m p o r t a m e n t t e h n o l o g i c , caracterizat printr-o s p e c i a l i z a r e d e o s e b i t ã a c o n f e c þ i o n ã r i i utilajului de piatrã cioplitã ºi retuºatã, avându-se în vedere cã, în ultima vreme, se acordã o mare a t e n þ i e intenþionalitãþii u n o r i n v e n þ i i epipaleolitice ºi neolitice, industria liticã aflându-se, a p r o a p e în to tdeauna , în p r i m - p l a n u l inovaþiilor. Acest nou comportarment tehnologic a fost favorizat, probabil, ºi de perfecþionarea i n d u s t r i e i osteologice ºi a lemnului, cu rol major în realizarea uneltelor ºi armelor

compuse, cu toate cã multe piese macrolite continuã sã-ºi pãstreze importanþa.Astfel, din aceeaºi cantitate de materie primã se puteau obþine mult mai

Fig. 62. Tipologia pieselor microlitice geometrice trapezoidale (I ºi 7-19), rombice (II ºi 20-24) triunghiulare (III ºi 1-6), segmente de cerc/semilunare (V-VI ºi 25-33) ºi rectangulare (IV). L=lungime, l=lãþime, t=trunchiere, Tm=trunchiere mare, tm=trunchiere micã, Bm=baza mare, bm=baza micã (dupã A. Leroi-Gourhan)

multe prefabricate lame întregi sau trunchiate, lamele, aºchii, cu dimensiuni maxime de pânã la 2, 5 cm, majoritatea având lungimea ºi lãþimea în jur de 1 cm, aºa-numitele piese microlitice, de diferite forme geometrice triunghiuri, trapeze, paralelograme, semicirculare (semilunare), care erau prinse, prin presiune sau cu ajutorul gumei, bitumului, rãºinilor vegetale ºi betulinei, în suporturi, tije ºi mânere din os, corn sau lemn, ºi deveneau foarte eficiente în activitãþile cãrora le erau destinate, denotând o valorificare eficientã a resurselor.

Pentru a trunchia micile lame în fragmente meºterii Paleoliticului superior/Late Stone Age, au inventat spãrtura microburin, care este atestatã în Africa de Sud pe la 20000 BP, în Egipt pe la 18000-16000 BP (aspectul Silsihian, fazã a Sebilianului) iar în Europa pe la 14000-12000 BP. Aceastã nouã tehnicã de cioplire împreunã cu piesele litice microlite ºi geometrice s-au perpetuat de-a lungul multor milenii, pânã în Neoliticul evoluat ºi, în unele zone, pânã în epoca bronzului sau în perioadele istorice.

IV. 7. 1. Epipaleoliticul - Mezoliticul din Orientul Apropiat

Zona Orientului Apropiat poate fi consideratã regiunea care a cunoscut un Epipaleolitic - Mezolitic clasic, care, deºi foarte scurt (aprox. mileniile al XIV-leaal IX-lea BC), prezintã trãsãturi tipice, de progresele realizate în aceastã zonã

Fig. 63. Harta rãspândirii siturilor natufiene ºi materiale arheologice kébariene (1-3) ºi natufiene (4-16). 1-3. Vârfuri Kébara; 4-5. Microlite segmentiforme; 6. Vârf microlitic; 7. Burin; 8-9, 12-14. Unelte ºi podoabe de os; 10. Statuetã de piatrã; 11. Pandantiv de piatrã, 15. Vas de piatrã; 16. Planul unei locuinþe rotunde (dupã I. Copeland, J. Cauvin, J. Lichardus )

Dezvoltarea societãþilor de vânãtori - culegãtori 111

Dumitru Boghian112

fiind, probabil, dependente celelalte aspecte culturale, în special cele circummediteraneene, circumpontice ºi orientale, ºi, de aceea, poate fi considerat, în totalitatea sa, un Epipaleolitic - Mezolitic de invenþie, cu microlite ºi piese geometrice. Epipaleoliticul-Mezoliticul oriental, cu piese microlite ºi geometrice, îºi aflã rãdãcinile în aspectele culturale ale Paleoliticului superior final (aproximativ 17000-12000 BP), mai ales în complexul Kebarian (Kébara, Israel), caracterizat printr-o industrie cu piese cu lamele à dos sau trunchiate, vârfuri Kebara (fig. 63. 1-3) ºi triunghiuri scalene, fiind bine cunoscut în zona litoralului mediteranean al Libanului ºi Israelului, ºi mai puþin la est de Iordan ºi Munþii Antiliban, precum ºi în cadrul altor faciesuri.

Din acest complex kebarian s-au dezvoltat, înainte de 12000 BP, în timpul perioadei orientale 0, diverse faciesuri epipaleolitice, cum al fi Kebarianul geometric, pe litoralul oriental, în valea Iordanului, oazele iordaniene (Azrak), siriene, zona palmyrianã ºi de la El Kowm, ºi Mushabianul, în zona Sinaiului ºi Galileii. Kebarianul geometric a avut o industrie liticã în care s-au confecþionat microlite geometrice, mai ales trapeze, alãturi de râºniþe de mânã ºi zdrobitoare-frecãtoare, aºezãri mici, locuinþe rotunde semiîngropate etc., care continuã în

cultura natufianã.Natuf ianul (gro ta

Shuqba în Wadi en-Natuf, D. Garrod, 1928) este o civilizaþie a Epipaleoliticului evoluat, care descinde din Kebarianul geometric, ºi s-a dezvoltat în perioada 12000-10300 BP (perioada 1), într-un spaþiu destul de întins, cuprins între litoralul Mediteranei de est, cursul mijlociu al Eufratului, oazele din deºertul arabic (El Kowm, Azrak), influenþând, în mãsuri diferite, faciesurile mezolitice nord ºi nord-est africane (Delta Nilului) sau sud-vest anatoliene (Cilicia). Industria liticã natufianã era predominant microliticã, un rol important avându-l piesele în formã semilunarã sau arc de cerc, segmentiforme, retuºate bifacial, oblic sau abrupt (fig. 63. 4-5), spre sfârºitul culturii manifestându-se tendinþa de miniaturizare a microlitelor. Alãturi de aceste piese au fost confecþionate aºchii ºi lamele

Fig. 64. Unelte microlitice ºi modalitãþi de prindere a acestora în mânere-suporturi. Piese geometrice componente a unor vârfuri cu barbeluri: a. Star Carr (Anglia); b. La Cocina, Spania; c. Palegawra (Irak), d. Jarmo (Irak); e. vârf de suliþã prins cu rãºini; f. cuþit compus cu microlite Mugharet el-Kebarah (Israel) (dupã G. Clark).

late care erau folosite ºi ca pãrþi componente de secerã. În acelaºi timp, se foloseau unelte pentru zdrobirea cerealelor culese, o abundentã industrie osteologicã reprezentatã prin vârfuri cu barbeluri (harpoane ?), cârlige curbe de undiþã, suporturi pentru seceri (fig. 63. 8-9, 12-14), ºi ºlefuirea unor obiecte de podoabã, care pregãteºte tehnica deplinã neoliticã. În perioada a 2-a (10300 - 9600 BP), Natufianul a evoluat spre faciesul Khiamian (El Khiam, Iordania).

Una dintre caractersticile importante ale Natufianului este legatã de sedentarizarea mai accentuatã a habitatului uman (sate cu locuinþe rotunde sau ovale, pe temelii de piatrã, fig. 63. 16) ºi prezenþa unui nou comportament economic ºi alimentar, bazat pe utilizarea unui spectru mai larg de resurse, au fãcut trecerea spre modul de viaþã neolitic aceramic.

Printre cele mai vechi descoperiri epipaleolitice din Orient, trebuie luate în considerare ºi cele încadrate în aºa-numitul facies cultural Zarzian (definit dupã nivelul B din grota Hazer Merd, Zarzi, Irak), specific pentru Munþii Zagros din spaþiul irakiano-iranian (grotele de la Shanidar, nivelul B ºi Hajiyah, în Kurdistan, 2

Palegawra, fig. 64. c, Zarzi, Turkaka, în Zagrosul central, cele de la Warwasi ºi Ghar-i-khar din regiunea Kermanshah, Iran), caspic (Belt, Hotu ºi Ali Tappeh) ºi spaþiul mesopotamian, datate prin metoda C între 10500-6000 BC, unele fiind 14

legate mai mult de Paleoliticul superior altele de Neoliticul preceramic. În mileniile al IX-lea-al VIII-lea BC, Zarzianul a evoluat spre un stadiu epipaleolitic de invenþie în cadrul unei alte culturi, Karimshahirianul (Karim Shahir, Irak), reprezentatã, pe lângã staþiunea eponimã, de siturile de la Gird Chai ºi Zawi Chemi-Shanidar (Irak).

În industria liticã a Zarzianului sunt prezente numeroase lamele cu scobiturã (encoche) ºi denticulate, vârfurile cu tãieturã (à cran), lamele ºi lamelele à dos abattu, microlitele geometrice (triunghiuri, semilune, trapeze), gratoare mici, burine, prezentând unele influenþe kebariene. Descoperirea unor râsniþe de mânã ºi mojare, împreunã cu frecãtoare-zdrobitoare sau topoare cu tãiºul slefuit, pun problema existenþei, în cadrul Karimshahirianul, a unui stadiu avansat al culesului gramineelor sãlbatice ºi a consumului acestora, pregãtind cultivarea unor cereale ºi leguminoase, într-o etapã ulterioarã, numitã în literatura de specialitate PPNA Neoliticul (pre-) aceramic A (Pre-Pottery-Neolithic A (mileniile al X-lea-al IX-lea BC). De altfel, din perioada a 3-a (9600 - 8600 BP) sunt evidente semnele trecerii cãtre noul mod de viaþã ºi gândire din Neolitic (tabel Tranziþia epi-PPNA)În Anatolia, prelungirea Orientului cãtre Europa, care a fost o placã turnantã, o veritabilã punte de transmitere a influenþelor dinspre lumea orientalã ºi cursurile mijlocii ale Tigrului ºi Eufratului spre sud-estul european, dupã Paleoliticul superior urmeazã, pentru o scurtã perioadã, o serie de culturi cu lame, aºchii ºi bolovani ciopliþi. În acest mediu, în mileniul al IX-lea BC, sunt prezente grupuri umane care au adoptat microlitismul ºi geometrizarea unor piese litice aºa cum se vede în grotele de la Karain, Beldibi, Belbaºi (Antalya), adãpostul Tekeköy (Samsun) ºi de lângã Burdur (Turcia), fiind vorba, probabil sub influenþa Natufianului, de un Epipaleolitic de evoluþie spre Neoliticul aceramic (mil. al VIII-lea - al VII-lea BC), aºa cum este ºi cazul culturii Asikli.

IV. 7. 2. Epipaleoliticul - Mezoliticul din Orientul Apropiat

Dezvoltarea societãþilor de vânãtori - culegãtori 113

Dumitru Boghian114

La sfârºitul stadiului Gamblian (=Würm) continentul african era populat

de grupe de Homo sapiens care îºi continuau modul tradiþional de viaþã, de vânãtori ºi culegãtori paleolitici, dar acestea au fost puternic influenþate, la începutul Preborealului, de progresele receptate dinspre centrele de invenþie din Orientul Apropiat ºi Valea Nilului.

Pe mãsurã ce se pãtrunde spre interiorul Africii, pe direcþia SV, industriile microlitice ºi-au pierdut importanþa. De aceea, din punct de vedere arheologic, pentru aceastã vreme, continentul african poate fi subîmpãrþit în douã zone culturale: Africa de nord, nord-est ºi est, cu industrii microlitice predominante, în spaþii de savanã, lacustre ºi litorale, ºi Africa sub-saharianã, centralã ºi de vest cu puternice remanenþe paleolitice, într-un teritoriu forestier întins.

În prima regiune, spaþiul geografic era foarte divers, dintre acestea remarcându-se Sahara cu mai multe episoade aride sau lacustre. Aici sunt cunoscute mai multe aspecte culturale: Sebilianul, Capsianul ºi Ibero-maurusiamul.

Sebilianul (Sebil-Kom Ombo, Egipt) este caracteristic pentru nord-estul Africii, în special Valea Nilului mijlociu ºi inferior. Deºi îºi gãseºte începuturile (faza I) în Paleoliticul mijlociu ºi evolueazã în Paleoliticul superior, pentru perioada de care ne ocupãm acum ne intereseazã fazele a II-a (cu aspectele Silsihian 14000-13000 BC ºi Sebikian 13000-11000 BC) ºi a III-a, aspectul Sebilian propriu-zis.

În faza a II-a (14000-11000 BC) se observã o dezvoltare derivatã din Paleoliticul superior la Epipaleolitic, cu noi tehnici de confecþionare a uneltelor cioplite ºi piese microlite geometrice (microburine, triunghiuri, trapeze, segmente/arce de cerc), în stadiul Silsihian, cu o revenire la un utilaj cu talie normalã ºi lame fin retuºate, în aspectul Sebikian, în timp ce în faza a III-a, a Sebilianului propriu-zis (11000-8000 BC), industria liticã capãtã un accentuat caracter microlitic ºi geometric, asemãnându-se, în multe privinþe, cu cea tardenoisianã din Europa. În cadrul Sebilianului se observã influenþe primite din partea Natufianului oriental sau Capsianului ºi Ibero-maurusianului din nordul Africii.

Capsianul (Capsa/Et Mekta-Gafsa, Tunisia) rãspândit în partea de nord, inclusiv Sahara, poate ºi est, a Africii, s-a dezvoltat, pe parcursul a douã faze, la sfârºitul Paleoliticului superior ºi în Epipaleolitic.

Prima fazã, cea a Capsianului tipic (11000-6500 BC), are o serie de moºteniri din Paleoliticul superior, în special lamele à dos abattu de tip Châtelperron, burine laterale, lame cu scobituri, gratoare pe capete de lame etc., alãturi de care sunt prezente numeroase piese microlite ºi geometrice: microburine, trapeze cu marginea concavã, triunghiuri scalene, lamele cu scobituri multiple, lamele à dos, segmente de cerc (fig. 65).

În Capsianul superior (6500-5000 BC), pe lângã persistenþa gratoarelor late ºi scurte, a puþinelor burine, piesele microlitice ºi geometrice au fost deosebit de numeroase: triungiuri, segmente de cerc, lamele cu scobituri multiple ºi, mai cu seamã, trapezele, se dezvoltã industria osteologicã, de unelte ºi podoabe. Tradiþia Capsianului se prelungeºte în cadrul Neoliticului timpuriu nord-african.

Se pare, în stadiul actual al cercetãrilor, deºi schema cultural-cronologicã nu este foarte clarã, cã, în Africa de est, aºa cum au demonstrat-o cercetãrile din Gamble Cave II (Kenya), au existat o serie de asemãnãri cu Capsianul lacustru din zona Saharei, din care cauzã aceastã “civilizaþie acvaticã” din jurul lacului Nakuru, foarte extins în Gamblian, a fost denumitã Capsianul din Kenya (L. Leakey), caracterizat prin existenþa lamelor à dos abattu ºi piese geometrice semilunare. De altfel, aceastã regiune a fost un spaþiu de interferenþã culturalã epipaleoliticã între Orientul Apropiat ºi nordul Africii.Ibero-maurusianul es te

faciesul cultural datat la sfârºitul Paleoliticului superior ºi în Epipaleolitic (mil. XII-V BC), rãspândit în regiunea coastei de nord-vest a Africii (Maroc ºi Tunisia). Acest aspect cultural evolueazã din Aterian, perpetuând unele tradiþii litice ale acestuia, pe lângã care sunt numeroase piesele microlitice, lamelele retuºate, fãrã forme geometrice, lamelele à dos abattu (~60 % din totalul utilajului), piese semilunare, microburine, gratoare circulare etc.

Cea de-a doua regiune a Africii, sub-saharianã, centralã ºi de vest, a fost caracterizatã, în timpul Gamblianului, prin episoade succesive de restrângere sau expansiune deosebitã a pãdurii ecuatoriale ºi tropicale, ultimul caz fiind propriu ºi Epipaleoliticului, ecosistem populat încã din Paleoliticul inferior.

În zona Angolei, Zaïrului ºi Republicii Central-Africane au fost descoperite atât urmele unei industrii litice masive, cu topoare de peste 30 cm lungime, cât ºi industrii microlitice, diferite tipologic de la zonã la zonã, cum sunt cele de la Matupi sau din grota Ishango, cuprinse în faciesurile Tshitolian, în zona de centru-vest, datat între 10000-5000 BC. Spre est predominã industria microliticã lamelarã, în vreme ce în zona ecuatorialã sunt cunoscute piesele microlitice aºchiale ºi lamelare, mici gratoare unguiforme, segmente de cerc ºi trapeze, încadrate în faciesul Magossian (Magossi, Uganda), derivat din Stillbayan, contemporan cu aspectul anterior, în timp ce în regiunea Somaliei se cunoaºte aspectul Hargesian. În Africa de sud, industria macroliticã predominã chiar ºi într-o perioadã avansatã ca acea a Epipaleoliticului, în zona Rhodesiei industria din grota Nachikufu ºi aspectul Smithfield, la nord de Zambezi.

IV. 7. 3. Epipaleoliticul - Mezoliticul asiatic

Fig. 65. Industrie liticã capsianã din zona Algeriei (dupã G. Camps)

Dezvoltarea societãþilor de vânãtori - culegãtori 115

Dumitru Boghian116

Marea diversitate geograficã a Asiei a oferit o particularizare deosebitã a evoluþiei comunitãþilor umane în Epipaleolitic - Mezolitic, întâlnindu-se o multitudine de stadii de dezvoltare istoricã, aspecte culturale ºi tradiþii. De aceea, pentru aceastã perioadã, Asia poate fi împãrþitã în mai multe zone culturale epipaleolitico - mezolitice: de la nord de Himalaia, de la sud de Himalaia, din jurul Mãrii Caspice ºi extrem orientalã ºi de sud-est.

Zona asiaticã de la nord de Himalaia este reprezentatã de regiunea vest-siberianã, care, deºi se aflã în prelungirea rãsãriteanã a stepelor est-europene, pare sã fi avut un destin istoric oarecum diferit. Astfel, în aceastã zonã continuã tradiþiile Paleoliticului superior în care se regãsesc moºteniri ale culturilor forestiere, cu un utilaj litic destul de robust, iar în vãile Angara, Hinskaja ºi Èastye au apãrut vârfuri de facturã swiderianã ºi unele piese geometrice, care sunt însã greu de încadrat cronologic, se pare în mileniile al VII-lea al VI-lea BC, când s-a folosit ºi arcul.

În zona platourilor înalte din Mongolia ºi Manciuria (China de nord) existã dovezi ale existenþei unui Epipaleolitic local cu elemente de microlitism negeometric, aºchial, care, se pare, este la fel de târziu ca ºi cel din regiunea siberianã.

Epipaleoliticul din regiunea de la sud de Himalaia, mai ales zona indianã, afganã ºi pakistanezã, prezintã o serie de particularitãþi, fiind, în stadiul actual al cercetãrilor, mai târziu decât cel oriental. Pentru aceastã perioadã sunt proprii descoperirile din grota Sanghao, nivelul al III-lea, (NV Pakistanului), Snake Cave (Ghar-i-Mar/Agkupruk, Afganistan), Khandivli (Bombay, India), Langhnaj (Gujerat, India), în care, pe lângã o industrie liticã de aspect propriu Paleoliticului superior cu lame, gratoare, vârfuri ºi burine, existã ºi piese microlitice: lamele à dos abattu, semilune, trapeze, triunghiuri, microburine etc., dovedind, probabil, o influenþã primitã, direct ºi indirect, din partea zonei mediteraneene sau a Zarzianului. Din punct de vedere cronologic, Epipaleoliticul din aceastã zonã se dateazã în Postglaciar, continuându-se pânã în culturile Neoliticului aceramic local.

Epipaleoliticul - Mezoliticul circumcaspic este reprezentat de douã grupe culturale/faciesuri distincte, ambele derivate din tradiþiile industriei litice ale Paleoliticului superior din zona Platoului Krasnovosk ºi crestele Marelui Balkan. Primul, reprezentat prin descoperirile din grotele Dam Dam Cešme 2 (niv. VII-VI) ºi Džebel (niv. VIII-VII), se caracterizeazã printr-o industrie liticã cu piese macrolitice trapezoidale ºi în formã de triunghiuri isoscele, cu analogii în zona iranianã (niv. inferioare din grotele Bel't ºi Khotu/Iran); cel de-al doilea, divizat la rândul sãu în douã variante, una cu variate piese microlitice groase, vârfuri de sãgeatã ºi suliþã cu retuºe bifaciale (Dam Dam Cešme 1, niv. IV, Baš Keriz, Taš Arvat), cealaltã cu piese trapezoidale alungite ºi înguste, segmente de cerc, triunghiuri scalene ºi vârfuri în formã de “lamã de briceag” (Dam Dam Cešme 2, niv. IV), ultima cu asemãnãri în zona iranianã (Zarzi ºi Shanidar B ).2

Tadžikistanul prezintã, în Epipaleolitic - Mezolitic mai multe tradiþii ºi culturi/faciesuri. Cele mai vechi manifestãri (Tutkaul, niv. 3, ºi Ak Tanga, niv. 6, mileniile al XII-lea al X-lea BC), caracterizate prin piese rectangulare alungite ºi înguste, se apropie de utilajul kebarian ºi cel din nordul Afganistanului. În nivelul 2

a de la Tutkaul au fost descoperite diferite materiale litice (lamele à dos, vârfuri lamã de briceag”, segmente de mari dimensiuni, choppers ºi chopping tools etc.) care se aseamãnã, în parte, cu cele din zona caspicã sau cu industria culturii Obšir (Fergana în Uzbekistan, aprox. 9000 - 8000 bc). Pentru regiunea Pamirului rãsãritean a fost definitã (V. A. Ranov) cultura Karkansu (mil. al VIII-lea bc), cu locuinþe ovale, alungite ºi vetre de piatrã, choppers, chopping tools, lamele subþiri, gratoare, microgratoare, racloare, vârfuri de sãgeatã cu retuºe bifaciale etc.

Epipaleoliticul chinez este puþin cunoscut, în cadru aspectului Zhoukoudian apãrând anumite unelte microlite, industrie care se prelungeºte ºi la începutul civilizaþiilor neolitice.

În Asia de sud-est existã mai multe tendinþe evolutive. Astfel, în Indochina au fost identificate mai multe aspecte culturale epipaleolitice: Bacsonianul ºi Hoabinhianul.

Bacsonianul (definit în 1906 de Henry Mensuy în urma cercetãrilor din grotele masivului calcaros Bac-son din Vietnam, prima cercetatã fiind Phö-bingh-gia, completat, ulterior, cu descoperirile de la est de Tonkin, 1922-1923, ºi din aglomerãrile de cochilii de pe litoral). Unii specialiºti considerã cã este un facies al Hoabinhianului cu o duratã deosebitã, de pe la 8000 pânã cãtre 4000/2000 BC, corespunzând începuturilor Neoliticului. Se caracterizeazã printr-o industrie liticã cioplitã (piese cu retuºe bifaciale, racloare neîngrijit lucrate) ºi, câteodatã, ºlefuitã (toporul scurt doar cu tãiºul ºlefuit, numit protoneolitic) alãturi de care apar polisoare de ºist ºi un utilaj osteologic (strãpungãtoare, tesle, spatule). În nivelurile recente ale acestui aspect apare ceramica cu decor sub formã de împletiturã specificã Neoliticului.

Hoabinhianul (definit de Madeleine Colani, prin anii 1920, în urma cercetãrilor din grotele aflate în regiunea Hoa Binh) este cunoscut mai mult ca tradiþie sau tehnocomplex decât sub formã de culturã sau fazã cronologicã, fiind considerat cã fãce tranziþia de la Paleolitic la Neolitic (cca. 14000 - 3000 BP). Alte situri ale acestui facies au fost descoperite pe un spaþiu mai larg care cuprinde, în întregime, Peninsula Indochina ºi nordul Indoneziei (vestul Birmaniei, sudul Chinei, Malaiezia, nordul Sumatrei ºi Taiwan). În fazele mai vechi au fost descoperite piese litice destul de grosier lucrate, în fazele mijlocii sunt caracteristice topoarele scurte cu tãiºul ºlefuit ºi un utilaj litic mai uºor, unele unelte de tip choppers ºi artefacte de os, iar în fazele evoluate continuã sã existe topoare ºi tesle cu tãiºul ºlefuit, apar spãrturile de mojare ºi pisãloage de piatrã, spatulele de os ºi ceramica decoratã cu ºnurul. Prin apariþia utilajului litic ºlefuit (topoare, dãlþi ºi sãpãligi), fazele mijlocii ºi târzii ale Hoabinhianului sunt încadrate în Neoliticul sud-est asiatic.

IV. 7. 4. Epipaleoliticul - Mezoliticul european

Pentru Europa tardiglaciarã ºi postglaciarã (Dryas, Preboreal, Boreal ºi Atlantic) au fost stabilite trei faze evolutive ale Epipaleoliticului Mezoliticului, care, în linii generale, pot fi surprinse pe întreg continentul, materializate într-o deosebitã diversificare culturalã:

Dezvoltarea societãþilor de vânãtori - culegãtori 117

Dumitru Boghian118

!faza de tradiþie paleoliticã (mil. al X-lea - al IX-lea BC), în care comunitãþile de

“prãdãtori” îºi continuã modul de viaþã, receptând anumite influenþe primite din partea zonelor de invenþie;

!faza epipaleoliticã propriu-zisã (mil. al IX-le/al VIII-lea - al VII-lea BC), în

timpul cãreia grupurile umane folosesc cu predilecþie piesele microlitice ºi geometrice iar în sud-estul Europei apar elementele Neoliticului aceramic;

!faza de trecere la Neolitic (mil. al VII-lea - al VI-lea BC), mai ales pentru o parte

a Europei de est, centralã sau de vest, piesele microlitice ºi geometrice supravieþuind într-un mediu pe cale de neolitizare.

Î n a c e a l a º i t i m p , p e r i o a d a c u p r i n s ã î n t r e s f â r º i t u l Tardiglaciarului/începutul Postglaciarului (Holocenului) ºi apariþia primelor elemente ale modului neolitic de viaþã ºi gândire a fost cuprinsã de unii specialiºti (M. Orliac, J. K. Koz³owsky, M. Otte) într-o perioadã mezoliticã, definitã prin caracteristicile indicate mai sus, impunând astfel maniere personale de etapizare.

Astfel, M. Otte a stabilit mai multe stadii ale Mezoliticului pe care le-a suprapus peste principalele oscilaþii climatice de la sfârºitul Tardiglaciarului (Dryas III) ºi de la începutul Holocenului (Preboreal, Boreal, Atlantic) Stadiul 0/Mezolitic foarte vechi (aprox. 8800 - 8200 BC), Stadiul I/Mezolitic vechi (aprox. 8200 - 6800 BC), Stadiul II/Mezolitic mijlociu (aprox. 6800 - 5500 BC) ºi Stadiul III/Mezolitic recent (aprox. 5500 - 3000 BC).

De asemenea, faciesurile mezolitice europene au fost clasificate (H. Schwabedissen, K. S. Koz³owski) în mai multe cercuri cultural-cronologice ºi regiuni, care reprezintã entitãþi distincte: nord estic (jumãtatea nordicã a pãrþii europene a Federaþiei Ruse, din nord-estul Poloniei pânã la Urali ºi din nordul Ucrainei pânã la Marea Barents), dezvoltat pe baza culturii Angara din Paleoliticul siberian, cuprinzând culturile /faciesurile Niemen, Volga-Oka, Kunda, Yangelka, în industria liticã a cãrora se regãsesc, ca elemente comune, nucleele standardizare, o tehnicã specialã de desprindere a lamelor ºi lamelelor; prezenþa gratoarelor ºi burinelor pe lame trunchiate, a burinelor de unghi, a lamelelor de tip Borki, a vârfurilor de os de tip Singirskoe ºi Stara Dode; nordic (Insulele Britanice, Belgia, Olanda, Danemarca, sudul Suediei, nordul Germaniei, Polonia, Lituania ºi Bielorusia), compus din culturile/faciesurile Maglemosian, Post-Maglemosian, Duvensee, Kongemose, Ertebølle, Janis³awice, având ca elemente de unitate gratoarele foarte scurte ºi lamele de topoare ºi tesle (herminete); ºi vestic (Anglia, sudul Belgiei, Luxemburgul, sudul Germaniei, Cehia, Slovacia, Elveþia, Franþa, Spania, Portugalia), reprezentat de culturile/faciesurile Sauveterrian, Tardenoisian ºi Castelnovian, cu o industrie liticã în care se gãseau numeroase piese microlitice, geometrice.

În prima fazã a Epipaleoliticului - Mezoliticului se înscriu toate culturile epipaleolitice de la începutul Preborealului, multe aflate în continuitatea unor aspecte culturale din Paleoliticul superior, marcate în cvasitotalitatea lor printr-o tendinþã de microlitizare ºi geometrizare, lumea europeanã fiind, din acest punct de

vedere, dependentã de cea nord-africanã ºi orientalã.Dintre culturile care pot fi situate în aceastã fazã amintim: Romanellianul

în spaþiul italian, Azilianul, care urmeazã Magdalenianului din zona Pirineilor ºi face parte, împreunã cu f a c i e s u r i l e T j o n g e r i a n º i Federmesserian din complexul cu vârfuri à dos courbe, Creswello-Hamburgianul urmat de culturile Ahrensburg-Lavenstädt pentru Europa centralã ºi de centru-nord (Germania), Brommianul, în spaþiul nord-european, Swiderianul, în zona nord-est europeanã, Epigravettianul oriental târziu, în teritoriul nord-vest pontic, descoperirile de tip Shan-Koba, în Crimeea, Desnanianul, în spaþiul rus (pe Desna) sau secvenþa epipaleoliticã greceascã.

Romane l l i anu l ( pe º t e r a Romanelli-Otranto, Puglia Italia) este

mai timpuriu decât Azilianul, fiind datat între 14000 - 10500 BP, rãspândindu-se în zona de la nord de Mediterana, în zona italianã ºi Franþa meridionalã (Provence), unde a primit numele de Valorguian ºi precede, acolo, Azilianul. De asemenea, Romanellianul a fost împãrþit în mai multe faze, fiecare cu specificitãþile sale.

În faza timpurie, Romanellianul p r e z i n t ã u n e l e a s e m ã n ã r i c u Magdalenianul recent ºi Epigravettianul final, pentru ca, mai apoi (grota Arene Candide, Liguria) sã releve similitudini cu Azilianul. În industria sa liticã, Romanellianul cuprinde: gratoare microlite rotunde, gratoare unguiforme pe aºchie, lame cu partea dorsalã curbã, numite ºi cuþite aziliene, lame à dos abattu, puþine burine, vârfuri cu suprafaþa planã, desemnate ca vârfuri romanelliene etc. ( f ig . 66) . Unele inf luenþe a le Romanellianului se resimt pânã la curbura de sud a Dunãrii mijlocii, Banat, Peninsula Balcanicã sau Grecia.

Fig. 66. Piese romanelliene (dupã H. Blanc)

F i g . 6 7 . T i p u r i d e v â r f u r i epipaleolitice. 1-2. Creswell; 3. Tjonger; 4. Federmesser; A-B. Aziliene (dupã J. Campbell, A. Brohmers, H. Schwabedissen, G. Céllérier)

Dezvoltarea societãþilor de vânãtori - culegãtori 119

Dumitru Boghian120

Azilianul (peþtera Mas d'Azil, Ariège, Franþa) este datat în perioada 12000 - 11000 BP, s-a dezvoltat din Magdalenianul recent ºi a influenþat populaþiile dintr-un spaþiu destul de larg, în unele zone interferându-se cu Romanellianul, unii specialiºti vorbind de un facies intermediar Romanello-Azilian. Se considerã cã, în ansamblul sãu, Azilianul ar însemna un regres faþã de Magdalenian, dar reprezintã, în fapt, o culturã de adaptare la un ecosistem în schimbare spre climatul temperat.

În utilajul litic al acestei civilizaþii sunt de remarcat: gratoarele mici, rotunde ºi plate, unguiforme, burine vârfurile numite aziliene, în formã de “lamã de briceag” (fig. 67. A-B), iar industria osteologicã cuprinde: harpoane plate, cu dinþi ºi cu perforãri la bazã, lucrate din corn de cerb, baghete ºi poansoane. Dintre descoperirile spirituale, cu o semnificaþie încã nedescifratã, trebuie menþionaþi acei bolovani (galeþi) de râu pictaþi cu roºu ºi negru, reprezentând figuri geometrice schematizate, numiþi petroglife.

Azilianul a fost clasificat în mai multe aspecte “franceze”: Azilian de facies provensal (tipul Cassis), apropiat de Romanellian, Azilianul de facies pirineian (tipul Mas d'Azil), Azilianul de facies périgourdian (tipul Villepin) sau Langueroquian, Azilianul de facies Vercors (tipul Bobache) ºi pe baza acestuia s-au format probabil, faciesurile Asturian, în zona litoralului de nord al Spaniei, Sauveterrian ( abri Martinet din Sauveterre-la-Lémance, Lot-et-Garonne, Franþa), ultimul caracterizat prin numeroase piese microlite geometrice (triunghiuri, semilune, “felie de portocalã”), microburine, lamele etc. (fig. 69), dezvoltat de-a lungul a trei faze, Federmesserian (în zona Rinului mijlociu) ºi Tisnovian (Moravia, Boemia, Polonia).

Creswello-Hamburgianul (Creswell Crags, Derbyshire în Anglia, ºi Hamburg, în Germania), dezvoltat în Insulele Britanice ºi Marea Câmpie nord-europeanã, în perioada 13000- 11500 BP, este caracterizat printr-o industrie liticã alcãtuitã din lame ce prezintã o tendinþã de microlitizare, piese geometrice, lame ºi lamele cu trunchieri retuºate ºi vârfuri cu tãieturã oblicã ºi partea activã lateralã (fig. 67. 1-2, 68. 1-2), burine, pe trunchiere, gratoare, din os confecþionându-se harpoane ºi vârfuri de lance, frumos decorate cu motive geometrice (siturile Stellmoor, Meiendorf/Ahrensburg, Kreis Stomarn, Schleswig-Holstein, Germania).

Complexul cu vârfuri arcuite (pointes à dos courbe) sau Federmesserian (de la germ. Federmesser = briceag prin care se desemneazã

F i g . 6 8 . T i p u r i d e v â r f u r i epipaleolitice cu peduncul. 1-2. Hamburgian; 3-4. Ahrensburg; 5-7. Swideriene (dupã W. Taute, J. K. Koz³owski)

vârfurile specifice, fig. 67. 4), care aparþine azilianului, s-a dezvoltat tot în zona nord-europeanã, în intervalul temporal 12000 - 11000 BP, pe fond Magdalenian târziu ºi Creswello-Hamburgian ºi reprezintã un facies de adaptare la un vânat mai mic, specific spaþiilor acoperite cu pãdure ºi, de aceea, în cadrul industriei sale litice se observã prezenþa pieselor microlitice cu o laturã tãioasã ºi cealaltã arcuitã ºi retuºatã abrupt, numeroase gratoare, burine diedre etc. Unul dintre apectele sale este faciesul Tjongerian, cunoscut prin staþiunile de pe valea râului Tjonger (din Frisia, Drenthe ºi Groningen, în Olanda) ºi Meer II (Belgia) (fig. 67. 3).

Un alt ansamblu cultural-industrial, dezvoltat în zona de centru-nord a Europei, este complexul cu vârfuri pedunculate (Stielspitzen) în cadrul cãruia sunt incluse faciesurile: Brommian, Ahrensburgian ºi Swiderian.

Brommianul (Bromme, Sjaeland în Danemarca) s-a dezvoltat pe un spaþiu întins din nordul Europei din Danemarca ºi pânã în Polonia ºi Lituania, inclusiv Peninsula Scandinavicã. S-a caracterizat printr-o industrie liticã alcãtuitã din burine diedre, gratoare pe lame scurte ºi alungite, vârfuri cu peduncul scurt ºi larg, în formã de limb, puþin retuºate, mari ºi mici (peste ºi sub 9 cm), numite “vârfuri Lyngby”, lame ºi aºchii cu scobiturã, piese denticulate, strãpungãtoare. Evoluat, probabil, din Magdalenian se înrudeºte cu Ahrensburgianul ºi Swiderianul.

Ahrensbourgianul (denumit dupã siturile de lângã Ahrensburg/ Hamburg, Germania) a ocupat un areal larg, cuprins între estul Olandei ºi sudul Danemarcei pânã în centrul ºi rãsãritul Germaniei ºi Rhenania. Purtãtorii acestui facies, ca vânãtori de reni, confecþionau o industrie liticã lamelarã, alcãtuitã din gratoare scurte pe aºchie, burine, strãpungãtoare, “vârfuri Lyngby” ºi vârfuri ahrensburgiene (realizat pe lamã cu trunchiere oblicã retuºatã, cu peduncul obþinut prin retuºare directã, bilateralã, concavã, fig. 68. 3-4) ºi piese din materiale dure scheletice (topoare din corn de ren, harpoane cu un rând sau douã rânduri de barbeluri, vârfuri de lance, unele decoarate cu motive geometrice incizate ºi gravate), podoabe din dentiþie ºi cochilii etc. Prin tendinþele de microlitizare ºi geometrizare (piese triunghiulare ºi microburine), Ahrensburgianul stã, probabil, la baza Mezoliticului propriu-zis din zona nord-germanã.

Swiderianul (Swidry-Wielkie, în interfluviul Vistula-Swider din Polonia) este un facies cultural care s-a dezvoltat în mileniile al X/IX-lea - al VIII-lea BC, în Polonia, Bielorusia, nordul Slovaciei, nord-vestul Ucrainei (Volhynia ºi bazinul superior al Nistrului), nord-estul României (Carpaþii Orientali ºi bazinul Bistriþei), urmând Gravettianului oriental final. În faza mai veche, vânãtorii de reni swiderieni continuã o serie de tradiþii paleolitice cu gratoare circulare, vârfuri pedunculate cu retuºe inverse de tip Swidry (fig. 68. 5-7), alãturi de care apar piese microlitice, mai numeroase în cea de-a doua fazã: lamele cu vârful ascuþit prin retuºe oblice pe trunchieri, microburine, confecþionate din silex adus, uneori, de la mari distanþe sau din “exploatãri miniere” (Gojœæ din zona Cracovia-Czestochowa). Din corn ºi os au fost realizate topoare, vârfuri de suliþã, harpoane cu decoruri geometrice etc. A mai fost denumit complexul cultural Mazovian sau Chwalibogowician (Chwalibogowice, Voivodatul Kielce, Polonia). Deplasându-se spre nord-est (Letonia ºi Estonia), swiderienii au contribuit la geneza culturii Kunda, spre est în bazinele Desnei (cultura Desna), Niemenului ºi Volgãi.

Dezvoltarea societãþilor de vânãtori - culegãtori 121

Dumitru Boghian122

Epigravettianul oriental final reprezintã supravieþuirile de facturã paleoliticã într-un mediu geografic în schimbare într-o zonã destul de largã a estului ºi sud-estului european, inclusiv în Peninsula Balcanicã, multe asemenea elemente împletindu-se cu influenþele de tip swiderian, aºa cum se vede din descoperirile de la Molodova V, nivelurile 1a ºi 2, în regiunea Nistrului, ºi Borºevo II, pe Don, la sud de Voronej, comunitãþile acestuia vânând, în special, renul ºi calul.

Descoperiri epipaleolitice din Crimeea de tip Shan-Koba, sunt prezente în grotele ºi adãposturile de la Siuren II ºi Shan-Koba (niv. 6), Fatma-Koba (niv. 6 ºi 5), datate în mileniile al X-lea al VIII-lea BC, fiind reprezentate prin lame cu spatele curbat, lamele trunchiate ºi retuºate, strãpungãtoare, microlite geometrice (segmente de cerc, trapeze) ºi microburine, vãdind o anumitã influenþã orientalã ºi o treptatã adaptare la un vânat de dimensiuni mai reduse (antilope, cerbi, mistreþi, lupi, iepuri). În acelaºi timp, trebuie menþionat cã, în aceastã perioadã, s-au resimþit influenþe de facturã azilianã (vârfurile curbe, piesele segmentiforme, microgratoarele circulare, artefactele de os, cu motive decorative gravate, galeþi/petroglife ºi plachete decorate cu ornamente geometrice pictate, podoabe din dentiþie) ºi swiderianã (vârfuri pedunculate, cu faþa planã, la Siuren II, niv. 2 ºi 3).

În Peninsula Balcanicã, Epipaleoliticul este reprezentat prin mai multe descoperiri care denotã importante supravieþuiri ale Epigravettianului final în care au pãtruns multe elemente de tip azilian (Sandalja/Peninsula Istria, în Croaþia, Crvena Stijena, niv. VIII, în Muntenegru, Klithi, niv. superioare, în Epir/Grecia ºi grota Franchthi, în Argolida/Grecia.

În zona greceascã se considerã cã a avut loc o pãtrundere, pe uscat ºi pe apã, în condiþiile utilizãrii navigaþiei, a unor comunitãþi umane venite dinspre Orient sau dinspre Peninsula Italicã, care se suprapun peste nivelurile Paleoliticului superior. În grota de la Franchthi, din Argolida, au fost descoperite unelte de silex, cherturi ºi obsidian din insula Melos (care se aflã la 150 km depãrtare), dintre care se remarcã lame à dos, lame cu întrebuinþãri multiple, microgratoare, piese geometrice microlite. Nivelul epipaleolitico-mezolitic propriu-zis este datat între 8300-6000 BC, fiind urmat de descoperiri de tip neolitic.

Faza epipaleoliticã - mezoliticã propriu-zisã (mileniile al VIII-lea - al VII-lea, chiar al VI-lea BC, în unele zone) este reprezentatã, aºa cum am arãtat ºi mai sus, prin dezvoltarea mai multor tehnocomplexe (R. Desbrosse, J. K. Koz³owski): occidental (Sauveterrian, Campignian, Tardenoisian etc.), nordic (Ahrensburgian final, Maglemosian etc.), între Rin ºi Vistula, nord-estic (faciesurile episwideriene ºi siberiene), dintre Marea Balticã ºi Munþii Urali, ºi sud-estic (nord-pontic).

Faciesul/tehnocomplexul tardenoisian (denumit dupã siturile din regiunea Tardenois, în sudul departamentului Aisne/Franþa), a fost definit ºi încadrat în Mezolitic de cãtre G. de Mortillet (1897) ºi este cunoscut pe un întins areal din Europa, cu mai multe aspecte particulare, mai ales în spaþiile deschise, acoperind întreaga perioadã a Borealului ºi începutul Atlanticului, ºi, de aceea, unii specialiºti considerã cã este vorba, mai degrabã, de o tehnicã de cioplire a pietrei ºi o industrie liticã specificã.

Tardenoisianul a fost periodizat în trei faze (încadrate între mijlocul Borealului ºi mijlocul Atlanticului), primele douã fiind epipaleolitico - mezolitice,

ultima prelungindu-se în cadrul Neoliticului timpuriu. Tardenoisianul I ºi II se caracterizeazã printr-un debitaj lamelar ºi confecþionarea vârfurilor microlitice triunghiulare ºi rectangulare, a vârfurilor duble asimetrice, retuºate bifacial, a microlitelor trapezoidale ºi semilunare, lamele cu encoche, gratoare pe aºchii (fig. 70), prin continuarea unei bogate industrii osteologice-strãpungãtoare, pumnale, ace, mânere etc., în prima fazã resimþindu-se influenþele sauveterriene (piese triunghiulare, semilunare, “felie de portocalã” etc.).

De asemenea, în cadrul tardenoisianului au fost decelate mai multe variante regionale, de litoral faciesul de litoral provensal, numit ºi Castelnovian (abri Font-des-Pigeons, Châteauneuf-les-Martigues, la gurile Rhonului), faciesul de litoral armorican (siturile Muge, Teviec), sau continentale Tardenoisianul tipic din Bazinul Parizian, Tardenoisianul din Agenais, Tardenoisianul de tip Sainte-Catherine din Trets, numit ºi Protolagozzian. În zonele vecine, s-au manifestat influenþele de facturã tardenoisianã, aºa cum se observã în Valea Rhinului ºi în cadrul faciesului Beuronian (grota Jägerhaus/Jägerhaushöhle, lângã Beuron, pe Dunãrea superioarã, în Germania), rãspândit pe un întins areal din Europa centralã, ºi faciesurile orientale, inclusiv din spaþiul carpato-danubiano-pontic.

Comunitãþile umane tardenoisiene târzii, ale faciesului Montbani, au participat direct, prin aculturaþie, sau indirect, prin cucerirea lor ºi asimilare, la geneza culturilor Neoliticului timpuriu din Valea Dunãrii mijlocii, Valea Rhinului, Valea Rhonului, Bazinul Parizian etc., conferind anumite particularitãþi acestora.

Alte aspecte culturale epipaleolitico-mezolitice au fost specifice pentru zonele de pãdure, care erau mult mai extinse în Preboreal, Boreal ºi începuturile Atlanticului, mai ales în regiunile eliberate de gheþurile de altãdatã, ºi pentru noile întinderi de litoral, constituite ca urmare a modificãrii configuraþiei litoralului în Postglaciar, ca urmare a creºterii nivelului oceanului planetar.

Fig. 69. Piese litice sauveterriene (dupã A. Thévenin, J. G. Rozoy)

Fig. 70. Piese litice tardenoisiene (dupã J. Hinout)

Dezvoltarea societãþilor de vânãtori - culegãtori 123

Dumitru Boghian124

Pentru zonele forestiere, rãspândite de-a lungul pânzelor de loess european, se remarcã o serie de culturi cu unelte macrolitice cum sunt: Campignianul (Campigny-Blagny, Franþa), cu topoare ºi dãlþi robuste, ºi Maglemosianul (potrivit termenului danez magle mose = mlaºtinã, Jütlanda, Danemarca, cercetãri 1903, G. F. L. Sarauw în situl Mullerup, Zealand/Sjaelland, Danemarca), datat între 7600 - 6000 BC, s-a dezvoltat în teritoriul cuprins din Insulele Britanice pânã în rãsãritul Mãrii Baltice, spaþiu în care s-au dezvoltat mai multe culturi ºi grupe culturale maglemosiene sau de influenþã maglemosianã ale aºa-numitului cerc cultural nordic: grupul Svaerdborg (Danemarca), grupul Ageröd (Scania, Suedia), grupul Oderului inferior (Pomerania, Germania), Duvensee (Germania), Janislawice (Polonia) etc.

Acest complex mezolitic nordic s-a caracterizat printr-o industrie liticã mai robustã, adaptatã acestui mediu, formatã din: topoare, unele cu urme de ºlefuire, tesle, dãlþi, cuþite, vârfuri-stãpungãtoare, alãturi de care se

resimt multe influenþe tardenoisiene cu piese triunghiulare ºi trapezoidale, vârfurile cu spatele teºit, microburine (fig. 44).

Aºezãrile maglemosiene, rãspândite în regiunea de centru-nord a Europei,erau amplasate pe malurile lacurilor, râurilor, în zone mlãºtinoase ºi unele turbãrii, fapt care a favorizat buna conservare a uneltelor de os ºi corn (vârfuri compuse, vârfuri cu barbeluri, mânere, harpoane cu barbeluri largi, distanþate, cârlige de undiþã, ace, strãpungãtoare, teci pentru topoare, tesle, podoabe etc.), lemn (vâsle scurte ºi late/pagãi, pirogi-monoxile, arcuri, sãgeþi, mãciuci, vintire etc.) ºi piese de chihlimbar (capul de elan de la Egemarke), care permit o mai completã reconstituire arheologico-istoricã. Ca vânãtori-pescari-culegãtori, purtãtorii Maglemosianului au întemeiat aºezãri sezoniere, în zonele de procurare a hranei ºi de pregãtire a rezervelor pentru iarnã, ºi campamente de iarnã, mai durabile (Holmegaard V).

Aceste comunitãþi umane, care au contribuit la geneza celor urmãtoare, au început defriºarea pãdurii preistorice, continuatã de grupurile neolitice timpurii din aceastã parte a Europei sau de creatorii Neoliticului lacustru.

Cultura/complexul cultural Duvensee (situl eponim dintr-o turbãrie din Schleswig-Holstein, Germania) face parte din acelaºi cerc cultural nordic, fiind specificã pentru perioada cuprinsã între sfârºitul Preborealului ºi sfârºitul Borealului, în spaþiul de nord-vest al Europei (Insulele Britanice - Germania). Industria liticã a acestei culturi/complex cultural este alcãtuitã din topoare, tesle, “târnãcoape”, gratoare scurte, burine pe trunchiere, strãpungãtoare, piese

F i g . 7 1 . P i e s e l i t i c e maglemosiene t impuri i (dupã E. Brinch Petersen)

microlitice diferite tipuri de vârfuri, triunghiuri isoscele ºi scalene etc. În cadrul industriei osteologice ºi cornulare se întâlnesc, în special, vârfuri cu barbeluri (tip Duvensee-Dobbertin).

Înrudit cu aceastã culturã este faciesul Star Carr (asezarea eponimã din apropiere de Seamer, Yorkshire, Anglia), dezvoltat în perioda Borealui, într-un mediu umed din estul Angliei. În industria liticã a acestui facies se gãsesc numeroase piese microlitice (vârfuri cu trunchiere, triunghiurim lamele bitrunchiate, microburine), gratoare, burine etc., iar ca piese osteologice ºi cornulare au fost confecþionate; harpoane cu barbeluri pe o singurã laturã, vârfuri, strãpungãtoare, unelte de sãpat, podoabe. Din lemn s-au realizat platformele unor locuinþe, pagãi ºi rulouri de scoarþã de mesteacãn.

Cea de-a treia fazã a Epipaleoliticului - Mezoliticului european, legatã de trecerea la Neolitic, este specificã numai pentru pentru Europa centralã ºi de vest ºi unele zone din partea de rãsãrit a Continentului, unde se prelungesc, pânã la neolitizare, tradiþiile epipaleolitice mezolitice tardenoisiene ºi maglemosiene.

Astfel, în zonele de coastã, din cadrul cercului mezolitic nordic, s-a individualizat complexul de litoral, reprezentat de culturile Kongemose þi Ertebølle. Cultura Kongemose (denumitã dupã situl din mlaºtina Konge/Kongemosen, Kalundborg, Danemarca) s-a dezvoltat la sfârºitul Borealului ºi în prima parte a Atlanticului (aprox. 5600 - 5000 BC) în sudul Scandinaviei (Suedia, Danemarca). Deºi urmeazã, în zonã, culturii maglemosiene, industria liticã kongemosianã se diferenþiazã în bunã mãsurã de cea anterioarã, fiind alcãtuitã din lame mari cu forme regulate, burine, gratoare, piese microlitice (romburi, vârfuri-ace triedre, realizate prin tehnica microburin, vârfuri cu tãiº transversal drept sau oblic), topoare, tesle ºi tãiºuri unifaciale, în cadrul industriei osteologice întâlnindu-se pumnale, vârfuri de os cu caneluri, utilizate ca suporturi pentru arme compuse, harpoane, topoare din corn de cerb. Din lemn au fost confecþionate vintire ºi pagãi.

Comunitãþile culturii Kongemose practicau vânãtoarea tereastrã, probabil prin hãituialã cu ajutorul câinilor (cerbi, cãprior, mistreþ etc), marinã (foci ºi marsuini) ºi a pãsãrilor, pescuitul marin (moruni, merlani, peºti plaþi, rechini) ºi de apã dulce (ºtiucã, somn), culesul moluºtelor, în acest domeniu apãrând unele aºezãri cu aglomerãri de scoici (în limba danezã kjökkenmödings = grãmezi de bucãtãrie, engl. kitchenmiddens).

În domeniul spiritual se cunosc piese decorate cu motive geometrice incizate, ornamente antropomorfe ºi animaliere, pandantive ºi statuete din chihlimbar, ca rit funerar fiind cunoscutã inhumaþia (Vedbaek Boldbaner).

Pe baza culturii Kongemose, prin evoluþie ºi influenþe s-a format la începutul Atlanticului, în Europa septentrionalã, un complex cultural numit Ertebølle-Ellerbeck (localitãþile eponime Ertebølle, lângã Løgstør, Jutland, în Danemarca, ºi Ellerbeck, lângã Kiel, în Germania), ale cãrui comunitãþi finale au fost asimilate de purtãtorii culturii paharelor cu gâtul în formã de pâlnie (Trichterbecherkultur).

În inventarul litic al acestui complex cultural se gãsesc: gratoare, burine, strãpungãtoare, piese compuse cu tãiº, realizate pe suporturi lamelare, topoare, tesle, cuþite, în cadrul industriei osteologice ºi cornulare întâlnindu-se harpoane

Dezvoltarea societãþilor de vânãtori - culegãtori 125

Dumitru Boghian126

(din os ºi corn de cerb ºi oase de cetacee), piepteni, topoare etc. Modul de viaþã al purtãtorilor acestui complex cultural era foarte asemãnãtor cu cel al predecesorilor din cultura Kongemose, îmbogãþindu-se repertoriul animalelor ºi pãsãrilor vânate ºi cel al peºtilor prinºi, navigaþia de coastã ºi în larg fiind o achiziþie tehnologicã bine încetãþenitã. De asemenea, culesul este atestat de numeroasele kjökkenmödings ºi apariþia, în faza finalã, probabil prin aculturare, a unei ceramici grosiere cu forme simple (vase cu fundul ascuþit, strãchini/tãvi) decorate simplu, fãrã a se putea preciza, pânã în prezent, dacã este vorba de o producþie localã.

Ritul funerar al acestor comunitãþi este bine cunoscut, constând din înhumãri în poziþie întinsã ºi chircitã, cu dovezi de utilizare a ocrului ºi a unui inventar destul de bogat, câteva incineraþii ºi dovezi ale practicãrii canibalismului. În domeniul artistic, complexul cultural Ertebølle-Ellerbeck continuã tradiþiile anterioare, ca noutate existând tehnica umplerii motivelor decorative incizate cu o materie de culoare brunã.

Unele grupe umane Epipaleolitice - Mezolitice ºi-au pãstrat, pânã în Atlantic, modul de viaþã bazat pe vânãtoare, pescuit ºi cules, cu un utilaj litic apropiat de Tardenoisianul continental, ºi au contribuit, împreunã cu comunitãþile neolitice de tip Impresso-Cardial ºi limiar-ceramice (danubiene), la geneza Neoliticului timpuriu din zonele de nord ºi nord-vest al Europei.

* * *Epipaleoliticul Mezoliticul din spaþiul carpato-danubiano-pontic prezintã

o serie de specificitãþi legate de evoluþia culturilor locale, diferitele influenþe receptate ºi, de ce nu, de stadiul cercetãrilor, din literatura de specialitate individualizându-se trei grupuri culturale ºi cronologice.

Într-un prim grup sunt incluse descoperirile de tip epigravetian târzii: Lapoº (Muntenia), Banat ºi zona Porþilor de Fier (grotele Climente I ºi II, adãpostul Cuina Turcului), ultimele niveluri ale locuirilor de pe terasele Bistriþei, Ripiceni, niv. II b (?), Mãluºteni IV, Tg. Bereºti-Dealul Taberei, niv. IV, (Moldova), Castelu, Gherghina (Dobrogea). Dacã la Lapoº se observã persistenþa elementelor de facturã aurignoidã pânã în Mezolitic, în zona Carpaþilor Orientali (Ceahlãu-Scaune ºi Bicaz-Bardosu) existã dovezi ale prezenþei Swiderianului, în timp ce în zona Porþilor de Fier (Cuina Turcului, Climente II) ºi Bãile Herculane au fost puse în evidenþã elemente de facturã romanello-azilianã.

Tot în zona Porþilor de Fier, în stânga ºi dreapta Dunãrii, în mileniile urmãtoare (al VII-lea - al VI-lea BC) este cunoscut grupul descoperirilor aparþinând culturii Schela Cladovei-Lepenski-Vir (Schela Cladovei, Ostrovul Mare, Ostrovul Corbului, Rãzvrata, Icoana, Veterani-terasã, Alibeg-Pescari, în România, ºi Lepeski-Vir, Padina, Hajduèka-Vodenica, Vlasaè, în Serbia) care pare sã înceapã în Epigravettianul final (Climente I) ºi dureazã pânã la pãtrunderea comunitãþilor neolitice de tip Anzabegovo-Donja Branjavina-Cârcea-Ocna Sibiului-Gura Baciului, considerându-se cã urmele de gramineele, topoarele ºi sãpãligile de os ºi corn, perforate gãsite (Ostrovul Corbului, Icoana), ar putea fi legate de existenþa unui eventual Neolitic local aceramic, care trebuie, însã, mai bine cunoscut ºi definit. În categoria manifestãrilor spirituale ºi artistice ale acestei culturi pot fi încadrate piesele de os decorate cu motive geometrice incizate, de la Cuina Turcului, Icoana, Ostrovul Banului, Gura Vãii, puse în legãturã cu practici

mai vechi.Cel de-al treilea grup este alcãtuit din descoperirile încadrate în

Tardenoisianul nord-vest pontic, care pot fi cuprinse în categoria mai largã a manifestãrilor acestui complex din Europa centralã ºi de estic. În aceastã categorie se înscriu descoperirile de la: Ceahlãu, Erbiceni, Ripiceni, Icuºeni, Mãluºteni (Moldova), Varvareuca, Brânzeni, Zaim, Frumuºica, Lazo, Soroca (Rep. Moldova), Adam ºi Cumpãna (Dobrogea) etc., legate de tehnocomplexele din Crimeea sau de la Odesa, ºi cele de la Ciumeºti (NV Transilvaniei), cu afinitãþi în varianta central-europeanã.

* * *Epipaleoliticul - Mezoliticul a reprezentat o diversificare, nemaiîntâlnitã

pânã atunci, a civilizaþiilor ºi aspectelor culturale, ca urmare a adaptãrilor multiple a comunitãþilor umane la noile condiþii de trai ale primei pãrþi a Holocenului, cu ritmuri inegale de la zonã la zonã, de aceea evoluþia lor este mai greu de cuprins în scheme generale.

Aceastã diversitate ºi-a pus amprenta asupra modurilor de întemeiere ºi tipurilor de habitat uman ºi modului de organizare a spaþiului, continuând sã fie ocupate unele adãposturi sub stânci sau grote, ca reminiscenþe paleolitice, alãturi de care au fost realizate mult mai multe staþiuni deschise, fie sub forma unor mici aºezãri, mai durabile, cu diverse tipuri de locuinþe (locuinþe rotunde si ovale pe temelii de piatrã, în Natufian ºi Zarzian, colibe cu podine de lut la Sauveterre, în Tardenoisian I etc.), populate de grupuri restrânse, în zonele litorale, pe malurile lacurilor, fluviilor ºi râurilor, în spaþiile forestiere sau continentale, fie sub forma unor aºezãri mai mari, mai ales în Orient, prefigurând viitoarele situri neolitice aceramice.

Structurile economice epipaleolitice, judecate pe baza descoperirilor arheologice, vãdesc, aºa cum am vãzut, la început, continuarea economiei bazate pe vânãtoare, cules, pescuit, practicarea unor meºteºuguri casnice ºi comunitare, într-o multitudine de aspecte particulare.

Creºterea populaþiei, rãspândirea treptatã a acesteia în noi ecosisteme, “exploatarea” intensivã a unor zone, a se vedea Orientul, contactele dintre populaþii ºi civilizaþii au dus la dezvoltarea unui alt comportament economic al omului, adaptativ ºi preventiv alimentar, în faþa noilor provocãri apãrând elementele economiei de producþie, atât de specificã pentru perioadele urmãtoare, fãrã a se putea renunþa, evident, la economia de “pradã” ºi consum.

Din punctul de vedere al organizãrii sociale, se poate bãnui cã Epipaleoliticul- Mezoliticul a prelungit, de asemenea, tradiþiile familiale, gentilice ºi tribale din Paleoliticul superior, alãturi de care se manifestã, ca urmare a interdependenþelor mai strânse dintre grupurile umane, a suprapunerilor ºi colonizãrilor, noi elemente de agregare, acelea ale comunitãþilor teritoriale, reunind mai multe familii, ginþi sau triburi, înrudite sau nu, fenomen binecunoscut în Neoliticul aceramic oriental.

Spiritualitatea epipaleolitico - mezoliticã este mai puþin cunoscutã decât cele ale perioadelor: anterioarã ºi posterioarã. ªi în acest domeniu, se pot surprinde elemente de perpetuare a unor tradiþii din Paleoliticul superior, alãturi de care apar, mai ales în zonele de invenþie, germenii unei noi spiritualitãþi neolitice.

Dezvoltarea societãþilor de vânãtori - culegãtori 127

Dumitru Boghian128

Ritul funerar, una dintre cele mai însemnate manifestãri ale spiritualitãþii preistorice, este documentat prin practicarea înhumaþiei individuale, duble sau multiple a defuncþilor, însoþiþi de unele piese de inventar ºi acoperiþi, uneori, cu ocru roºu, sau prin înhumarea numai a craniilor, secþionate de restul corpului, cu o serie de piese de inventar ºi podoabã, câteodatã mai multe în aceeaºi groapã, punând problema existenþei unor necropole, în grote sau deschise.

Morminte epipaleolitice de înhumaþie, cu defunctul acoperit, în unele cazuri, cu un strat de ocru, se cunosc la Margaux (Dinant, Belgia), Cuzoul de Gramat (Lot), Rochereil (Dordogne), grota Trou-Violet (Montardit), insulele Teviec ºi Höedic (Bretagne), toate în Franþa, ºi Muge (Portugalia), Vedbaek Bogebakken (Danemarca) datate în Azilian, Tardenoisian ºi Maglemosian, ºi Medjez ºi Afalou (Algeria) aparþinând Ibero-maurusianului ºi Capsianului. În necropola maglemosianã de la Vedbaek Bogebakken s-au descoperit înhumãri în poziþie întinsã, douã morminte de incineraþie, elemente care denotã practicarea canibalismului, probabil funerar ºi ritual. Unele morminte erau “bogate”, cu defuncþii depuºi în poziþie chircitã (Skateholm II, Danemarca)

De asemenea, înmormântãri de cranii sunt cunoscute în grotele Ofnet (Nardlingen, Bavaria), douã gropi cu 27 ºi respectiv 6 cranii, Hohlenstein (Germania) ºi Sauveterre (Franþa), legate, foarte probabil, de un cult al craniilor ºi al strãmoºilor.

În nivelul Epipaleolitic din lacul Stellmoor (Hamburg, Germania) au fost descoperite sãgeþi de lemn, unelte de os, topoare din corn de cerb, un stâlp din lemn de pin cu un craniu de cerb în vârf, puse pe seama unor rituri votive, în anumite locuri sacre. Cu aceeaºi semnificaþie sau legatã de imagine unei “Fiinþe Supranaturale”, abstracte, a fost consideratã ºi descoperirea de pe fundul unui lac de la Ahrensburg-Hopfenbach (Germania), constând într-un “idol” sculptat în lemn de salcie, cu vagi trãsãturi, de 3,50 m lungime, care fusese, altãdatã, împlântat în pãmânt.

Arta epipaleoliticã îºi pãstreazã acelaºi caracter magico-religios predominant, cunoscând, se pare, un proces de abstractizare, atât pentru reprezentãrile picturale cât ºi pentru piesele cotidiene.Totodatã, în domeniul artistic, sunt tot mai des redate siluetele umane, evident stilizate, de multe ori prezentate în acþiunile vânãtoreºti, în cadrul unor scene compuse, realiste ºi însufleþite, fapt pus, de unii specialiºti pe seama unor modificãri produse în credinþele ºi comportamentul religios al ultimilor “prãdãtori”, în care Omul capãtã un loc central, în detrimentul Naturii, pregãtind spiritualitatea neoliticã.

Reprezentãri picturale epipaleolitice se cunosc, pentru mileniile al IX-lea al VII-lea BC, în Anatolia: seria a II-a de la Kumbukaði (Antalya), cu figuri geometrice ºi omeneºti stilizate excesiv, ºi seria I din grota de la Palanli (Malatya), cu desene de animale cornute (ibex ºi capre de munte), precum ºi picturile rupestre de la Sierra Morena ºi Cueva de los Caballos, din Spania, cu scene de vânãtoare, reprezentãri zoomorfe, geometrice, sau unele reprezentãri tardenoisiene (siluete, motive ovale) etc.

În domeniul artistic ºi, deopotrivã, religios, se înscriu bolovanii (galeþii) pictaþi cu peroxid de fier, cu motive simple, geometrice ºi antropomorfe (H. Breuil), care alcãtuiesc aºa-numitele petroglife aziliene de la Mas d'Azil

(Franþa) sau din grota Birsek (Elveþia), ale cãror semnificaþii nu au fost lãmurite ºi care sunt asemãnãtoare, în parte, cu semnele pictate, abstracte descoperite pe pereþii stâncoºi de la Sierra Morena (Spania), care redau cerbi, mufloni, panglici spiralate, cercuri, puncte, sori, sau cu cele gravate pe plãcuþe de os, aparþinând Maglemosianului danez. Aceste piese au fost socotite, rând pe rând: rãbojuri, semne grafice magice, simboluri falice, ciuring-uri (embleme totemice, iniþiatice, pe plãcuþe de piatrã sau lemn, la negritoºii-aranda australieni), ultima înterpretare, bazatã pe analogii etnografice, are cea mai frecventã receptare.

În Epipaleolitic - Mezolitic se pãstreazã importanþa artei mobiliare, multe din piesele de os ºi corn, ºi probabil cele din lemn, au fost decorate prin gravare ºi sculptare cu motive geometrice, dar, mai ales, cu scene de vânãtoare ºi diferite animale, cum sunt cele natufiene de la Kebarah ºi El Wad. În acest context, trebuie menþionate ºi o serie de piese sculptate în formã capete umane de os, natufiene, descoperite la Karain (Turcia) ºi Nahal Oren (Muntele Carmel), ºi statuetã dublã, din piatrã, redând douã personaje umane în poziþie de acuplare, de la Ain Sakhri, prefigurând, poate, plastica neoliticã.

IV. 8. Paleoliticul ºi Epipaleoliticul în America de Nord, America de Sud ºi Australia

IV. 8. 1. America de Nord ºi America de Sud

Problema populãrii celor douã Americi este una dintre cele mai discutate ºi nelãmurite probleme ale preistoriei. Existã pãreri autorizate potrivit cãrora între nord-estul Asiei ºi America de nord ar fi existat între 70000-35000 ºi 28000-10000 BC punþi continentale, în dreptul Strâmtorii Bering, exondatã în perioadele de maxim glaciar. De asemenea, nu trebuie exclusã ºi o deplasare maritimã, cu ambarcaþiuni incipiente, de-a lungul banchizei, cale care ar fi putut fi urmatã atât din nord-estul asiatic cât ºi dinspre Europa de vest ºi nord-vest.

Deºi cele mai vechi locuiri americane sunt datate pe la 47000 de ani BP, în adãpostul de la Boquerov da Pedra Furada (NE Brazilie, cercetare Niede Guidon), 38000 BP, într-o grotã din New Mexico (cercetare Richard MacNeish), 35000 BC, aºa cum este vatra de la Lewisville (Texas), asociatã cu faunã fosilã, ºi complexul de la Monte Verde (Chile, cercetare Tom Dillehay), încadrat pe la 33000 BP, acestea însã nu sunt recunoscute de toþi specialiºtii. În schimb, nivelul mai nou, din ultimul sit, datat pe la 14000-12000 BP, a fost acceptat de lumea ºtiinþificã.

Alte situri nord-americane au fost descoperite la: San Diego-Texas Street (California), contemporanã cu cele de mai sus, Santa Rosa Islands (sudul Californiei), aproximativ 27650 ± 2500 BC, Tule Spring (Nevada), 21800 BC, La Jolla (California), 19500 ± 700, Meadowcroft Rockshelter, din partea vest-centralã a Pennsylvaniei, datat pe la 16000 BP, peºtera Fort Rock (Oregon), Bluefish Caves din Yukon (Canada) ºi Trail Creek Caves din Peninsula Seward, Valsequillo (Mexico), ºi sud americane ca cele de la Taima-Taima (Brazilia) ºi Monte Verde (Chile) încadrate pe la 14000 BP. Celelalte descoperiri ºi fosile umane sunt datate dupã 12000 BP ºi sunt atribuite paleoindienilor americani.

S-a încercat sã se realizeze un tablou al populãrii zonei americane, cea mai

Dezvoltarea societãþilor de vânãtori - culegãtori 129

Dumitru Boghian130

importantã fiind teoria celor trei valuri (Greenberg, Turner, Zegura), sprijinitã pe analiza datelor lingvistice ºi genetice, inclusiv pe studierea morfologiei ºi traseologiei dentare, în acord cu descoperirile arheologice, fãrã a fi general accepatã. Potrivit acestui model, a existat o colonizare terestrã ºi una maritimã a zonei americane, când populaþii din Siberia ºi Asia de nord-est au traversat Strâmtoarea Bering exondatã, care se prezenta ca o întinsã porþiune de uscat (Beringia) .

Primul val ar fi trecut în Alaska, punând bazele grupului amerindian din Lumea Nouã, cel de-al doilea ar fi condus la întemeierea aºezãrilor de tip Athabaskan, care au ocupat zona de taiga, cel de-al treilea val fiind constituit din strãmoºii populaþiilor eskimose ºi aleutine, dintre care unele au coborât, în diferite etape, spre sud, de-a lungul coastei Pacificului sau urmând un culoar la est de Gheþarul Cordilierian (Munþii Alaskãi, Munþii Coastei, Munþii Cascadelor, Sierra Nevada ºi Munþii Stâncoºi) ºi gheþarul de la rãsãrit (Laurenþianul), populând America Centralã ºi cea de Sud.

Foarte probabil cã între aceste valuri de populaþii au avut loc suprapuneri ºi interferenþe, cercetãrile de detaliu aflându-se de-abia la început. De asemenea, nu trebuie exclus definitiv aportul vest-european, în acest caz deplasarea putându-se face tot de-a lungul banchizei, dar de data aceasta prin partea de nord a Oceanului Atlantic.

Cea mai cunoscutã teorie a populãrii Americii, devenitã clasicã de acum, este cea a traversãrii strâmtorii Bering care, exondatã în timpul glaciaþiilor, ar fi devenit o lesnicioasã punte de legãturã între nord-estul asiatic (Siberia de NE) si Alaska. Populaþii venind dinspre Lumea Veche ar fi întemeiat aºezãri ca cele de la Bluefish Caves din Yukon (Canada), datatã la cca. 16800 BP, ºi Walker Road din Alaska (13300 BP), de unde, pe culoarul dintre Gheþarul Cordilierian ºi Gheþarul Laurenþian, s-ar fi rãspândit spre centrul ºi sudul continentului.

De asemenea, mai sunt cunoscute si alte teorii care încearcã sã explice popularea celor douã Americi. Una este teoria traversãrii Atlanticului, potrivit cãreia vânãtori paleolitici europeni, creatori ai civilizaþiei solutreene, ar fi înaintat, din motive necunoscute, deocamdatã, spre NV, de-a lungul banchizei nord-atlantice, întemeind o serie de aºezãri pe coasta de SE a Americii de Nord, aºa cum sunt cele de la Cactus Hill (datatã pe la 18000 BP) ºi Topper, cu descoperiri Pre-Clovis (lame mici ºi rãzuitoare), care par a indica cã, la început, populaþia de tip Clovis ar fi putut locui pe coasta rãsãriteanã a acestui continent.

Cunoscutã este ºi teoria drumului Pacificului de nord, de-a lungul uscatului sau a banchizei, pe unde populaþii est-asiatice ºi aïnu s-ar fi rãspândit în Lumea Nouã. În sprijinul acesteia sunt invocate descoperirile din Hecate Strait (lângã Queen Charlotte Islands, SUA), unde piese paleolitice au fost dragate dintr-un probabil sit preistoric submarin, aflat la mai mult de 50 m adâncime, din Santa Rosa Island (California, SUA), unde, în punctul Arlington Spring, a fost identificat un schelet feminin, datat pe la 13000 BP, sau ºi mai recentul schelet gãsit la Kennewick (SUA), apreciat ca având o vechime de 9500 ani BP.

Mai nouã, dar la fel de interesantã, este teoria traversãrii Pacificului de cãtre populaþii paleolitice din Asia de SE, folosind, evident, mijloace de navigat specifice acelor timpuri (plute, monoxile, bãrci din piei de animale, de tipul umiak-urilor eskimose etc.), trecând din insulã în insulã, din arhipelag în arhipelag, care ar

fi supravieþuitoarele legendarului continent Mu, ajungând pe coasta vesticã a Americii de S u d . D i n t r e descoperirile invocate, în acest sens, sunt cele de la Monte Verde (Chile), unde au fost cercetate vestigiile unei tabere de vânãtori ºi culegãtori paleolitici, care foloseau diferite unelte de piatrã, os ºi lemn, datat pe la 14700 BP, ºi cele de la Pachamachay (Peru), datate pe la 13900 BP.

În acelaºi timp, deosebit de interesante sunt descoperirile din partea de est a Americii de Sud de la Pedra

Furada ºi Lapa Wermelha IV (Brazilia) ºi Los Toldos (Argentina), datate între 30000 ºi 13000 BP, care pun problema unei populãri destul de timpurii a acestui continent, pe baza unui scenariu diferit de cele prezentate anterior. Evident, popularea celor douã Americi de cãtre Homo sapiens mai cuprinde multe enigme.

Pentru continentul nord-american, într-un interval temporal contemporan cu sfârºitul Paleoliticului ºi cu Epipaleoliticul - Mezoliticul european, a fost definitã Perioada Paleo-indianã (1850). Peste un secol (1958), unii cercetãtori ai perioadei ºi zonei (Willey G., Phillips Ph.), au fãcut unele precizãri, introducând în literatura de specialitate, aºa-numitul stadiu Lithic, cu douã mari faze de evoluþie: Perioada fãrã vârfuri/Preprojectile (înainte de 10000 BC) ºi Perioada Paleoindianã propriu-zisã (10000 - 6000 BC), când s-au dezvoltat mai multe tradiþii sau culturi, de-a lungul a trei faze (inferioarã/early, mijlocie/middle ºi superioarã/late). Acest stadiu a fost urmat, în viziunea specialiºtilor amintiþi, de altele: Archaic, Formativ, Classic ºi Postclassic, în timpul cãrora s-a trecul la producþia de hranã ºi, ulterior, la societãþile ierarhizate ºi organizarea statalã cunoscute istoric.

Cea mai bine cunoscutã perioadã a Paleoliticului ºi Epipaleoliticului nord ºi centro-american este încadratã în Tardi- ºi Postglaciar (Holocen), când s-a dezvoltat cultura Clovis (aprox. 10000-9000 BC), numitã astfel dupã oraºul eponim (New Mexico), cunoscutã din anul 1932, consideratã ca aparþinând Tradiþiei Paleoindiene nord-americane, care s-a rãspândit pe o mare suprafaþã din sudul Americii de Nord, mai ales în Mexic, ºi din America Centralã, bineînþeles, unde a cunoscut mai multe forme particulare. Aceastã culturã este încadratã în Complexul sau Tradiþia vânãtorilor de megafaunã/Big-Game

Fig. 72. Vârfuri din cadrul industriei litice paleoindiene nord-americane. 1. Sandia; 2-3. Clovis; 4-5. Folsom; 6. Plainview; 7-8. Agate Basin; 9. Meserve; 10. Milnesand; 11-12. Scottbluff; 13-14. Eden; 15. Cuþit Cody (dupã H. M. Wormington, M. Brézillon)

Dezvoltarea societãþilor de vânãtori - culegãtori 131

Dumitru Boghian132

Hunting Tradition, datatã în perioada de trecere de la Pleistocenul superior la Holocen (aprox. 13000- 7000 BC). Elementul definitoriu al industriei litice a acestei culturi este cioplirea aºchialã, numãrul lamelor folosite fiind mic, ºi confecþionarea aºa-numitului vârf Clovis (fig. 72. 2-3), cioplit ºi atent retuºat, pe ambele suprafeþe, cu laturile zimþate, baza scobitã ºi cu scurtã canelurã distalã, care a avut ca urmare subþierea pãrþii respective ºi favoriza prinderea în tijã.

Originea acestui tip de vârf nu este precizatã, dar se presupune fie existenþa unei tradiþii anterioare Pre-Clovis, cu rãdãcini în tradiþia vârfurilor/cuþite bifaciale asimetrice de tip Sandia (fig. 72. 1), fie regresia tehnologicã a unei populaþii care folosea cioplirea lamelarã odatã cu înaintarea spre Lumea Nouã. De asemenea, unii cercetãtori, mai ales ruºi, considerã cã vârfurile nord-americane timpurii, cu caneluri, se apropie, prin formã ºi facturã, de vârfurile siberiene, datate în Paleoliticul superior, descoperite în situl de la Ushki, pe cursul mijlociul al Kamceatkãi, vorbind de un curent paleoindian de populare a Americii pornit tocmai din culturile vânãtorilor nord-est asiatici (siberieni) de mamuþi, încadraþi în Aurignacian-Gravettian, cu atât mai mult cu cât asemenea piese au fost gãsite într-o serie de situri din Alaska: Dry Creek, Putu, Lacul Healy ºi Akmak, încadrate în Tradiþia Paleoarcticã. Aceste vârfuri au fost descoperite într-o serie de situri datate cãtre 9500 BC ºi încadrate în aºa-numitul orizont (fazã ?) Llano, care defineºte cea mai veche culturã paleoindianã.

Purtãtorii acestei civilizaþii ºi-au întemeiat aºezãrile într-o multitudine de condiþii: pãduri, tundrã, deºerturi, câmpii deschise, de-a lungul þãrmurilor, ºi practicau vânãtoarea animalelor mari (mamuþi, bizoni ºi ecvidee) ºi mici, a animalelor marine, culesul ºi pescuitul.

Aºa cum arãtam, se pare cã aceastã culturã a evoluat dintr-o tradiþie Pre-Clovis, care trebuie mai bine definitã, pentru a se identifica eventualele legãturi ale acestora cu locuitorii siturilor mai timpurii. De asemenea, trebuie lãmuritã evoluþia acestor comunitãþi în perioada ulterioarã, caracterizatã prin utilizarea vârfurilor Folsom (fig. 72. 4-5), 9000-8000 BC, ºi invenþia independentã a unui nou mod de viaþã. Astfel, aria de rãspândire a siturilor cu vârfuri Folsom este mult mai restrânsã decât a celor cu vârfuri Clovis, limitându-se, deocamdatã la partea de sud-vest a continentului nord-american, aºa cum se observã în situl Lindenmeier (Colorado, SUA). Vârfurile Folsom aveau o lungime mai micã sau egalã cu cea a vârfurilor Clovis ºi prezintã caneluri distale pe ambele feþe.

Deºi nu a fost clarificatã filiaþia între vârfurile Clovis ºi Folsom, mai precisã pare legãtura între piesele din urmã ºi vârfurile Plainview (fig. 72. 6) (în statele mexicane Tamaulipas, Nuevo Léon ºi Puebla), inclusiv cele de tip Agate Basin (fig. 72. 7-8), cu marginile uºor convexe ºi cu baza dreaptã sau concavã incluse în aºa-numitul Orizont (fazã ?) Plano, specific pentru Perioada Paleoindianã târzie (8000 - 6000/5000 BC). Comunitãþile umane ale acestui orizont au ocupat treptat teritoriile care s-au eliberat de gheþarul Wisconsin (regiunile din sud-vestul Americii ºi câmpiile), contribuind, poate, la geneza culturilor amerindiene arhaice. Acest orizont s-a caracterizat prin utilizarea, pe lângã tipurile prezentate mai sus, a altor varietãþi de unelte litice: vârfurile Scottsbluff (fig. 72. 11-12), introduse pe la aproximativ 6500 BC ºi Eden (fig. 72. 13-14) ºi cuþitul tip Cody (Wyoming) (fig. 72. 15), în timp ce aceste piese au fost mult mai diversificate în zona Californiei ºi Arizonei (vârfurile Pinto Basin ºi

Mojave) sau în est (vârfurile Dalton ºi Meserve, fig. 72. 9), vorbind de existenþa unor diferenþieri cronologice ºi regionale.

Pe lângã aceastã deosebitã varietate a industriilor litice, populaþiile paleoindiene ale orizonturilor Llano ºi Plano au întemeiat aºezãri sezoniere, cu duratã scurtã de locuire (Levi), ºi durabile (Lindenmeier, Quad), dar ºi specializate în ceea ce priveºte practicarea ocupaþiilor - aºezãri în care se prelucra lemnul ºi cornul (Shoop), în care se aflau ateliere de cioplire a pietrei (Williamson), situri în care se vânau ºi se tranºau mamuþi (Blackwater Draw) ºi bizoni (Horner ºi Olsen-Chubbuck), aºa cum demonstreazã cercetãrile americane mai noi.

Tradiþiile litice paleoindiene bazate pe confecþionarea ºi utilizarea vârfurilor sunt cunoscute, aproximativ în acelaºi timp cu orizonturile descrise mai sus, ºi în pãrþile de nord-est ºi vest (siturile Debert, în Noua Scoþie/Canada ºi Vail, Maine/SUA) ale continentului ºi în Alaska. Astfel, în partea de vest a SUA (statele Washington, Oregon, California) au fost descoperite numeroase situri în cadrul cãrora industria liticã se baza pe vârfurile cu canelurã, relativ contemporane (pe la 11000 BC) cu aºezãrile în care se gãsesc vârfuri cu baza concavã (Fort Rock/ Oregon) ºi cu cele specializate în vârfuri cu peduncul (Lind Coulee/Washington ºi siturile din jurul lacului Mojave/California).

Aceste situri ºi culturi, care sunt caracterizate prin vârfuri foliacee, cu peduncul, fãrã canelurã, au fost cuprinse în a º a - n u m i t a C u l t u r ã v e c h e cordilierianã/Old Cordilleran sau Northwest Culture caracteristicã zonei Munþilor Cordilieri ºi Stâncoºi, din California pânã la graniþa americano-canadianã, care poate avea unele legãturi cu Vechile Culturi ale Deºertului/Desert Culture/Tradition (fig. 73). Între aceste culturi/tradiþii au existat multe legãturi, acestea influenþându-se reciproc. Purtãtorii vechii culturi cordilieriene sau ocupat, în zonele înalte, cu vânãtoarea cerbului, elanului, castorului, pescuitul somonului ºi culesul moluºtelor. Pe la 5000 BC, populaþiile culturii cordilieriene se regãsesc ºi pe coastele Pacificului, unde se observã o împletire cu cele purtãtoare ale culturilor microlitice venite din nord.

Pentru perioada ulterioarã anilor 5000 BC, în siturile aparþinând vechii culturi cordilieriene, mai ales în acelea din Munþii Cascadelor, sunt cunoscute râºniþele de mânã ºi zdrobitoarele, locuinþele semiadâncite ºi uneltele pentru prelucrarea lemnului, dovedind o anumitã modificare a modului de viaþã, în timp ce

Fig. 73. Piese litice aparþinând Culturii Deºertului (dupã C. M. Aikens)

Dezvoltarea societãþilor de vânãtori - culegãtori 133

Dumitru Boghian134

pe litoralul pacific, cãtre 1000 BC, era cunoscutã o economie bazatã pe pescuitul marin, exploatarea mediilor forestiere, culegerea leguminoaselor, o relativã sedentarizare, construirea unor locuinþe din lemn, semiadâncite, ºi ierarhizarea societãþii.

În zona de vest ºi sud-vest a continentului nord-american, dupã un scurt interval caracterizat prin utilizarea vârfurilor, debuteazã, în jur de 9500 BC, Perioada Arhaicului vechi/Archaic Tradition, pentru care a fost specific aºa-numitul Orizont (fazã ?) San Dieguito sau San Dieguito-Pinto (dupã râul eponim din districtul San Diego/California), cunoscut ºi sub denumirea de Tradiþia pluvialului vestic al lacurilor/Western Pluvial Lakes Tradition. Industria liticã a acestei tradiþii culturale era alcãtuitã din vârfuri foliacee lanceolate, cuþite, gratoare de mari dimensiuni, choppers etc.

În zona Podiºului Marelui Bazin au trãit, pe la 9000 BC, în condiþiile începutului unui episod de aridizare, grupele umane ale celei mai vechi culturi a Deºertului/Desert Culture/Tradition, care au confecþionat o industrie liticã alcãtuitã din vârfuri fãrã canelurã ºi cioplitoare. De la începuturile sale, vechea culturã a Deºertului a cunoscut utilizarea râºniþelor, frecãtoarelor, diferite tehnici de împletit coºuri ºi ºnururi/sfori, pentru sandale, saci ºi fire, organizarea în grupe seminomade ºi exploatarea unui mediu divers.

Dacã la început comunitãþile vechii culturi a Deºertului au manifestat o cvasiunitate a formelor lor de manifestare, ulterior dezvoltat variante regionale ºi au cunoscut ritmuri diferite de evoluþie, multe comunitãþi trecând la un mod de viaþã bazat pe producþie (Stadiul Formativ/Formatif, din Utah, culturile Fremont, dezvoltate între 1600700 BP ºi influenþate de Mogollonian-ul din Noul Mexic ºi Arizona), dupã care pãtrunderea shoshonianã a readus un mod de viaþã cu trãsãturi arhaice.

În regiunea vechiului lac Mojave (azi deºertul Mojave), în perioada Pinto (aprox. 5000-3000 BC), în condiþiile accentuãrii aridizãrii, zona nu a mai fost locuitã la fel de intens ca înainte, pentru ca vieþuirea umanã sã revinã în aºa-numita Perioadã Gypsum (2000 BC - 500), când au fost resimþite importante influenþe dinspre sud-vest, din partea Culturii Basketmaker II. Ulterior, dupã anul 500, la nord-est de Mojave s-a manifestat o puternicã influenþã a Culturilor Anasazi ºi Shoshonianã, în condiþiile dezvoltãrii unor trasee comerciale de-a lungul cursului inferior al fluviului Colorado.

De asemenea, zona Fort Rock a cunoscut o dezvoltare particularã, marcatã de perfecþionarea industriei litice cu vârfuri, într-o perioadã mai umedã, de extensie a vegetaþiei ºi vânatului (pânã la aprox. 6000 BC), pentru ca, ulterior, în condiþiile unui climat mai uscat, habitatul uman sã devinã mai puþin dens iar împletitul s-a diversificat. În unele regiuni (Insula Nightfire din lacul Klamath) au fost utilizate locuinþele semiadâncite ºi un mod de viaþã caracterizat prin cules.

În partea de nord-est a Podiºului Marelui Bazin, de-a lungul Snake River ºi Salmon River, au evoluat comunitãþi umane care au prelungit, pe la 6000 BC, un mod de viaþã bazat pe vânãtoarea bizonului ºi o industrie liticã asemãnãtoare cu cele din zonele preeriilor ºi câmpiilor, urmate de faciesurile regionale ale Culturilor Fremont ºi Shoshonianã.

Se observã astfel, cã deºi au ocupat un areal foarte întins (Oregon, Nevada, Utah, Arizona, Noul Mexic, piemonturile vestice ale Californiei), culturile

Deºertului au prezentat caracteritici destul de unitare, situaþie despre care nu se poate vorbi pentru civilizaþiile dezvoltate în perioada ulterioarã, în zonde sud-vest a Americii Hohokam, Anasazi ºi Mogollon.

Perioada Arhaicului nord-american s-a caracterizat printr-o deosebitã adaptare la noi ecosisteme, inclusiv cele dinspre nord-est eliberate de gheþuri, diferitele populaþii holocene ocupând niºele ecologice ºi spaþiile acoperite cu vegetaþie arboricolã. Dupã 6000 BC, Tradiþia Arhaicã s-a diversificat ºi a evoluat în funcþie de diferitele zone geografice, pânã la trecerea la cultivarea plantelor sau pânã la contactul cu europenii. Astfel, se cunosc mai multe culturi nord-americane: ! Arhaicul câmpiilor specific pentru perioadele mai calde ºi mai aride, în preeriile ºi câmpiile de la est de Munþii Stâncoºi, unde populaþiile paleoindiene s-au adaptat unor noi condiþii de mediu ºi au contribuit la geneza amerindienilor din câmpii, aºa cum au fost cunoscuþi la venirea europenilor; ! Arhaicul scutului canadian (Archaic Canadian Shield) s-a dezvoltat de pe la 3000 BC, în teritoriile din jurul golfului Hudson, pânã la fluviul Saint-Laurent ºi Marile Lacuri americane, probabil din tradiþia Agate Basin, ºi s-a rãspândit pânã la þãrmul Atlanticului; industria liticã a purtãtorilor acestuia era alcãtuitã din gratoare, cuþite, vârfuri ºi topoare cioplite, indicând o adaptare dinamicã la un mediu forestier cu arbori de esenþã moale, practicarea pescuitului ºi vânãtorii animalelor mici (castori ºi iepuri) ºi mari (caribuul/Rangifer tarandus ºi elanul/Alces alces);! Arhaicul de sud-est este cunoscut de-a lungul marilor cursuri ale fluviilor Tennessee ºi Mississipi prin aºezãrile sub forma unor masive aglomerãri de scoici (siturile Eva/ Tennessee ºi Indian Knoll/Kentucky), formate în urma practicãrii intense a culesului ºi pescuitului între 6000-1700 BC; industria liticã este caracterizatã printr-o reducere a dimensiunilor pieselor (vârfuri de sãgeþi cu peduncul sau cu scobituri laterale), indicând, probabil, vânãtoarea practicatã cu ajutorul arcului ºi propulsorului;! Arhaicul laurenþian s-a rãspândit în mediul forestier temperat mixt (arþar/Acer platanoides, stejar/Quercus sp., pinete etc.), ducând un mod de viaþã cvasinomad (situl Pointe-du-Buisson, Quebec), bazat pe utilizarea unui spectru larg de resurse naturale, într-o zonã extinsã situatã la nord de fluviul Saint-Laurent pânã aproape de Atlantic, spaþiu în care s-a învecinat cu populaþiile Arhaicului scutului canadian, cu cele ale Arhaicului maritim ºi cel al Marilor Lacuri (Old Copper, în special); de aceea, în cadrul acestei variante a Arhaicului nord-american, se regãsesc o serie de trãsãturi specifice culturilor vecine (ritualul funerar ºi bogatul utilaj litic robust, utilizat pentru prelucratul lemnului topoare, dãlþi concave, tesle), precum ºi prin confecþionarea unor timpurii obiecte de aramã, aºa cum este cunoscut ºi în Arhaicul maritim ºi Cultura Old Copper; ! Arhaicul maritim este cunoscut pentru perioada cuprinsã între 3000-1000 BC, într-un spaþiu deosebit de întins cuprins între statul Noua Anglie ºi provinciile atlantice canadiene ºi de-a lungul fluviului Saint-Laurent, având unele elemente de culturã materialã diferite de cele ale civilizaþiilor vecine (Arhaicul laurenþian ºi Old Copper), fãrã a se putea stabili, deocamdatã, eventuale filiaþii ºi legãturi între acestea; populaþiile arhaicului maritim au exploatat un mediu specific (vânãtoarea mamiferelor marine foci, în principal, pãsãri, pescuitul ºi culesul moluºtelor) ºi unele niºe ecologice terestre ºi au dezvoltat o spiritualitate elaboratã, important fiind ritul funerar caracterizat prin înhumãri dupã ritualuri precise,

Dezvoltarea societãþilor de vânãtori - culegãtori 135

Dumitru Boghian136

defunctul fiind însoþit de numeroase piese de inventar, deasupra mormântului ridicându-se o micã construcþie tumularã, de pãmânt ºi dale de piatrã (Port-au-Choix ºi Golful Amour);! Arhaicul nordic/Northen Archaic este specific pentru zona arcticã americanã, începuturile sale fiind plasate pe la începuturile mileniului al V-lea BC; aceastã tradiþie s-a nãscut, probabil, din amestecul populaþiilor locale mai vechi, reprezentante ale Tradiþiei Paleoarctice ºi alte grupe umane, rãspândite cãtre nord ca urmare a încãlzirii în timpul perioadei optimului climatic postglaciar, rezultând o industrie liticã bazatã pe vârfuri lanceolate, vârfuri cu scobituri proximale ºi microlame, ai cãror descendenþi sunt indienii Athabascan.

În partea de nord a continentului, într-o perioadã relativ contemporanã cu începutul Tradiþiei Paleoindiene, s-a dezvoltat Tradiþia Paleoarcticã, numitã ºi Tradiþia nord-vesticã cu microlame/Northwest Microblade Tradition (R. S. Mac Neish), care este consideratã ca o extensie a mai vechii tradiþii paleoarctice siberiene. (Tabel IV. Tabel Crono.doc) Aceastã tradiþie culturalã a fost, foarte probabil, rezultatul deplasãrii spre nord-vestul american, pe cãi binecunoscute din perioadele anterioare, a unor noi grupe de populaþii siberiene de vânãtori care trãiau într-un mediu de tundrã ºi confecþionau ºi utilizau un utilaj predominant microlitic (lame ºi microlame, burine pe desprinderi aºchiale, gratoare) împreunã cu piese bifaciale foliacee (grota Djuktai ºi alte situri din bazinul Aldan, în Yakuþia, Ushki VI, în Kamceatka, poate ºi unele situri japoneze etc.). Dacã unele situri ale acestei tradiþii, datate pe la 9000 BC, se gãsesc în pãrþile de vest, sud ºi centru ale Alaskãi (siturile Hidden Falls, Ground Hog Bay, Trail Creek, Dry Creek, Healy Lake, College Campus/Fairbanks), ulterior aceste populaþii s-au rãspândit spre est ºi nord-est, în zona arcticã, alcãtuind o Tradiþie circumpolarã cu microlame. Este posibil ca industriile microlitice arctice din prima parte a Holocenului sã fi fost create de populaþiile de paleoeschimoºi, care au evoluat spre o nouã industrie microliticã, aºa-numita Tradiþie Arcticã cu unelte mici/Arctic Small Tool Tradition, cu diferite aspecte cronologice ºi regionale, care au durat pânã la sfârºitul mileniului I BC, când au coexistat cu tradiþiile culturale neoeschimose, care s-au nãscut ca urmare a interacþiunilor comunitãþilor din zona Beringiei ºi Alaskãi. Astfel, în Vechile Tradiþii Culturale ale Mãrii Bering/Old Bering Sea Culture se gãsesc rãdãcinile culturilor neoeschimose, numite diferit de specialiºti: Tradiþia Balenierã Arcticã/Arctic Whale Hunting Culture, Tradiþia Maritimã Nordicã/ Northen Maritime Tradition, Tradiþia Thuleanã/Thule Tradition, dezvoltate pânã în mileniul al II-lea al erei noastre.

* * *În spaþiul mezoamerican, în paralel cu comunitãþile vânãtorilor de

megafaunã din nord, ºi, mai ales dupã 5000 BC, s-a dezvoltat o Culturã/Tradiþie a Deºertului/Desert Tradition cu caracteristici particulare faþã de cea prezentatã anterior. În cadrul inventarului acestei culturi au fost identificate: diverse vârfuri mici de sãgeatã, atent lucrate, lansate cu ajutorul arcului, în partea nordicã, ºi cu propulsorul, în cea sudicã, o bogatã industrie lamelarã (mai ales aºa-numitele racloare chichimece), numeroase obiecte împletite (coºuri, sandale, ºnururi etc.), Râºniþe fixe simple pentru zdrobitul seminþelor ºi boabelor, indicând existenþa unui mod de viaþã seminomad ºi nomad, bazat pe exploatarea unei niºe ecologice

semiaride, prin cules (leguminoase, cactuºi, agave, unele graminee etc.) ºi vânãtoare (insecte, reptile, mamifere mici, pãsãri, lynxul, cervidee, coyoþi ? etc.), aºa cum se observã în siturile Tehuacán, faza Riego (Pueblo), Diablo (Tamaulipas), Bolson de Mapimi (Durango), Cerro de Silva ºi Gran Tunal (San Lois Potosi), Candelaria ºi Paila (Coahuila), cele mai multe datate pe la 6000 BC.

Prin cercetarea sitului de la Tehuacán (R. S. Mac Neish, Fr. Peterson) ºi a altora, amplasate în medii diverse, a fost definitã o importantã ºi interesantã secvenþã cultural-cronologicã, cu acelaºi nume, dezvoltatã de-a lungul a patru faze (Ajuereado aprox. 10000-6500 BC, El Riego aprox. 6500-5000 BC, Coxcatlan 5000-3500 BC ºi Abejas 3500- 2700 BC), fiecare cu caracteristicile sale. Dacã în fazele Ajuereado ºi El Riego comunitãþile umane ºi-au pãstrat modul de viaþã bazat pe vânãtoare ºi cules, într-un mediu semiarid, din faza Coxcatlan este evidentã trecerea la agriculturã bazatã pe cultivarea porumbului (Zea mays), una dintre cele mai vechi dovezi (aprox. 3600 BC), laurului american (Persea gratissima), dovleacului alb (Curcubita melopepo) ºi fasolei (Phaseolus sp.), chiar dacã seminomadismul ºi ocupaþiile tradiþionale erau importante. Dar trecerea la un veritabil mod de viaþã bazat pe producþie, asemãnãtor Neoliticului din Lumea

Veche, s-a realizat cãtre anii 1000 BC, în Stadiul Formativ/Formative Stage.

Recent, în America de Sud s-au fãcut o serie de cercetãri în peºterile de pe fluviul Amazon, din apropierea oraºului Monte Alegre (N. Braziliei), între care a fost sãpatã Caverna de Pedra Pintada (Cave of the Painted Rock) (Anna C. Roosevelt, Field Museum Chicago, Universitãþile din Illinois ºi Chicago), care prezintã urme de locuire, datate prin termo-luminiscenþã la 11000 BP, care ar putea fi atribuite unor purtãtori diferiþi de cei ai ai culturii Clovis, care, ca vânãtori ºi culegãtori, s-au deplasat spre sud, atingând zona andinã, cea amazonianã ºi pampa argentinianã.

În America de Sud se cunosc mai multe complexe culturale, care au fost denumite diferit în literatura de specialitate, în funcþie de cercetãtori, întreaga perioadã de dinainte de invenþia ºi utilizarea ceramicii fiind desemnatã cu numele generic de Preceramicul sud-american, divizat în ºase faze mari: I - înainte de 10000/9500 BC, II - 10000/9500-8000 BC, III - 8000-

Fig. 74. Vârfuri mezoamericane ºi sud-americane. 1-3. Vârfuri Clovis din America de Sud; 4-7, 9-10. Vârfuri “coadã de peºte”/fishtail din Grota Fell (Ch i le ) ; 8 . Vâr fur i “coadã de peºte”/fishtail din zona Piura (Chile); 11-20. Vârfuri “coadã de peºte”/fishtail din grota El Inga (Ecuador) (dupã J. Bird, R. Cooke, Th. F. Lynch, J. Emperaire, C. Chauchat, J. Zevallos-Quinoñes et alii)

Dezvoltarea societãþilor de vânãtori - culegãtori 137

Dumitru Boghian138

6000 BC, IV - 6000-4200 BC, V - 4200-2500 BC, VI - 2500-1800/1500 BC. Cel mai vechi complex arheologic este reprezentat de Tradiþia cu

cioplitoare/Chopper, fãrã vârfuri/ Pre-projectile specificã pentru Pre-ceramicul I, adusã de noii veniþi pe continent, datatã pe la 10000 BC, care este supusã astãzi reevaluãrilor. Acestei tradiþii le sunt atribuite o serie de descoperiri din Venezuela (situl Rio Pedregal, încadrat în complexul Las Lagunas), Peru (Chivateros, nivelurile inferioare din Grota Pikimachay), Chile (complexul Chuqui, industria Talabre, ansamblul litic Ghatchi ) Ecuador (Manantial) ºi Argentina (Ampajango, Punta de Agua, Totoral, Tulirali, Zapagua, Tres Morros, Saladillo etc.).

Unul dintre cele mai vechi complexe arheologice pare a fi ºi cel al aºa-numitei Tradiþii sud-americane cu bifaciale (definitã de G. Willey), care se suprapune peste aºa-numitul Preceramic II. Aceastã tradiþie mai este cunoscutã ºi sub numele de Orizontul vârfurilor pleistocene/The Pleistocene Projec-tile Point Horizon, cunoscut din cercetãrile de la Tagua Tagua ºi din Grotele Palli Aike ºi Fell (Magal-lanes, Chile) ºi El Inga (Ecuador).

Dupã aceastã perioadã, destul de neclarã din punct de vedere crono-cultural, a fost definitã, tot de G. Willey, Vechea Tradiþie a vânãtorilor sud-americani/Old South American Hunting Tradition, care corespunde Preceramicului III; ar fi apãrut ca urmare a rãspândirii spre sud a unor noi grupe de vânãtori mezoamericani, purtãtori ai Tradiþiei Paleoindiene nord-americane/Big-Game Hunting Tradition. În cadrul industriei litice a acestora se gãseau frecvente vârfuri bifaciale, retuºate prin presiune, clasificate în douã tipuri principale: “coadã de peºte”/fishtail projectile point (fig. 74), bifaciale, mai mult sau mai puþin ovale, cu un peduncul evazat, care sunt mai vechi, ºi foliacee, lanceolate, mai noi.

Vârfuri foliacee, lanceolate, au fost subdivizate în tipurile El Jobo (Venezuela), Ayampitin ºi Lauricocha, alãturi de care au mai fost utilizate racloare ºi gratoare pe aºchie ºi strãpungãtoare de os.

Orizontul sau complexul vârfurilor “în coadã de peºte” (definit de Junius Bird) acoperã întregul continent sud-american (Argentina, Chile, Peru, Columbia andinã, Ecuador, Peru, Uruguay, Brazilia) ºi partea sudicã a spaþiului mezoamerican (Panama, Costa Rica, Honduras), ºi pare, în stadiul actual al cercetãrilor, cã a fost mai vechi în partea meridionalã a acesteia (aºa-numita fazã Magellan I, aprox. 9000-7000 BC) ºi mai noi în grotele Fell ºi Palli Aiki (Chile) ºi El Inga (Ecuador), fiind datate pe la 8000/7000 BC.

Practicând vânãtoarea animalelor mari, diferite specii de lama (Camelidae sp.), cervidee, leneºul american (Megatherium), elefantul columbian, calul sud-american, mastodontul (multe dispãrute astãzi), comunitãþile vechilor vânãtori sud-americani au populat, între aprox. 9000 ºi 7000 BC, un areal vast, cuprins între litoralul Pacificului, regiunile andine, pampa argentinianã ºi extremul sud al Continentului. Deocamdatã nu existã descoperiri care sã poatã face legãtura cu perioada urmãtoare.

Pentru o perioadã avansatã de la începutul Holocenului, cuprinsã între aproximativ 6000-4200 BC, G. Willey a introdus, pentru Anzii centrali ºi sudici ºi pampa sud-esticã, aºa-numita Tradiþie a vânãtorilor ºi culegãtorilor andini/Andean Hunting-Collecting Tradition, sau a Preceramicului IV, care o

continuã, deºi nelãmurit, pe cea anterioarã a vechilor vânãtori sud-americani. Comunitãþile umane care au fost incluse în aceastã tradiþie au creat o industrie liticã bazatã pe vârfuri bifaciale foliacee (“frunzã de salcie”), cu baza subþiatã ºi rotunjitã, rombice (cu douã pãrþi active) ºi cu peduncul, rezultate fie în urma unei evoluþii locale fie prin împrumuturi din zona nord ºi mezoamericanã. Se pare cã în aceastã perioadã a început domesticirea unor specii de plante ºi animale

Pentru celelalte zone sud-americane, tot dupã 6000 BC, au fost definite (G. Willey) douã tradiþii specifice zonei de litoral: Tradiþia litoralului sud-american de nord-vest/North-West South American Littoral Tradition ºi Tradiþia litoralului pacific sud-american/Pacific Littoral Tradition, în cadrul cãrora se observã realizarea unor adaptãri la noi ecosisteme (în special marine) ºi trecerea cãtre o incipientã economie de producþie, bazatã pe horticulturã.

Tradiþia litoralului sud-american de nord-vest/North-West South American Littoral Tradition este cunoscutã pentru zonele de coastã ale Ecuadorului, nordul Columbiei, nord-vestul Venezuelei, Panama ºi în Insulele Caraibe (Antile, Porto Rico, Vierges), unde a fost creaþia unor populaþii de paleoindieni care practicau vânãtoarea ºi culesul în medii foarte diversificate. Fãrã a avea o origine clarificatã, se pare cã aceastã tradiþie derivã din cea anterioarã a vânãtorilor-culegãtori andini sau dintr-o altã tradiþie din Brazilia de est. S-a caracterizat printr-o industrie liticã destul de sãrãcãcioasã alcãtuitã din choppers, gratoare ºi unelte cu tãiºuri masive, alãturi de care se gãsesc ºi piese din scoicã ºi os.

Tradiþia litoralului pacific sud-american/Pacific Littoral Tradition s-a dezvoltat în zona coastei Pacificului din nordul Perului (siturile Ambo, Ancón, fazele Arenal Luz ºi Canario, Ayacucho, fazele Jaywa, Piki, Chihua ºi Cachi, Callavallauri, Lauricocha, orizontul al III-lea, Pachamachay), Bolivia (Viscachani), centrul statului Chile (Puripica ºi Tulan) ºi Argentina (Intihuasi), într-o perioadã cuprinsã în Preceramicul V-VI, datatã între 4000-1500 BC, prelungindu-se în unele regiuni (Chile), pânã cãtre mijlocul mileniului I BC. Dupã ce o anumitã perioadã au prelungit caracteristicile unei economii bazate pe vânat ºi cules, ulterior purtãtorii acestei tradiþii au cunoscut o dezvoltare diferenþiatã, în funcþie de ecosisteme pe care le-au populat, în care sedentarizarea progresivã ºi trecerea la cultivarea unor plante au avut o deosebitã importanþã. În pampa argentinianã ºi în stepele Patagoniei, comunitãþile umane vânau guanaco (Lama guanicoe), fiind urmate de Tradiþiile Paraná-Pampa ºi Fuégiannã (din Þara de Foc), în cadrul cãrora predominantã devine vânãtoarea mamiferelor marine.

De-a lungul ultimelor douã faze ale Preceramicului sud-american, în zona andinã, mai ales în Peru, au apãrut marile centre cvasiurbane, cu construcþii cu destinaþie publicã, în cadrul economiei producþia fiind evident bazatã pe agriculturã (porumb, fasole, curcubitacee etc.) ºi creºterea unor animale, care anunþã marile civilizaþii. În celelate zone, vechile tradiþii au evoluat deosebit de lent.

IV. 8. 2. Australia ºi zona insularã din sud-estul asiatic

Indonezia, Polinezia, Micronezia, Melanezia ºi Australia au avut, în Paleoliticul superior ºi Epipaleolitic, o evoluþie particularã, care le-au individualizat. Pe la 60000-50000 de ani BP, porþiunile de uscat evocate mai sus,

Dezvoltarea societãþilor de vânãtori - culegãtori 139

Dumitru Boghian140

care formau Continentul Sunda, dispãrut prin “scufundare”, în Postglaciar, au început sã fie colonizate de comunitãþi de Homo sapiens, rãspândindu-se, apoi, pe uscat sau pe cale maritimã, cu ambarcaþiuni simple, de tipul plutelor ºi canoelor, pânã în porþiunile de uscat numite Wallancea (compusã din Sulawesi ºi Timor) ºi Sahul (care cuprindea Noua Guinee ºi Australia), deºi descoperirile antropologice de la Kosite, Vers, Kiowa-Noua Guinee, Kow Swamp, Cohùna, Keilor ºi Wadjak sunt mai noi.

Cele mai vechi dovezi de locuire din Paleoliticul superior se cunosc în Peninsula Iluan (SE Noii Guinei), constând din topoare de piatrã, datate pe la 40000-32000 BP, ocupaþia de bazã fiind pescuitul. De asemenea, situri cu urme vechi de locuire au fost identificate la Upper Swan River (aprox 36000 BP), Devil's Lair Cave (cu vestigii datate de la aprox. 32000 BP, dar mai ales dupã 23000 BP), în jurul lacului Mungo (Noua Gallie de Sud), cu urme ale pescuitului, culesului scoicilor ºi vetre de lut, datate prin termoluminiscenþã la 32000 BP, alãturi de morminte vechi de incineraþie datate pe la 25000 BP, Koonalda Cave (aprox. 24000-15000 BP). Unii specialiºti estimeazã cã pe la 40000 de ani BP, din zona Sahul (fig. 75), comunitãþi umane s-au deplasat pe cale maritimã spre insula Buka (nordul arhipelagului Solomon, Melanezia) ºi, de aici, din insulã în insulã, în diferite etape, în Micronezia ºi Polinezia.

Pentru epoca pietrei din zona australianã au fost definite douã mari tradiþii litice: Tradiþia uneltelor pe nucleu ºi rãzuitoare/Australian Core-Tool-and-Scrapers Tradition ºi Tradiþia uneltelor mici/Australian small-tool tradition.

Tradiþia uneltelor pe n u c l e u º i rãzuitoare/Australian C o r e - T o o l - a n d -Scrapers Tradition, definitã în anul 1970, este caracteristicã pentru o lungã perioadã din preistoria Australiei, c u p r i n s ã î n t r e începuturile populãrii continentului Sahul pânã cãtre 40000 BP, incluzând mai vechile c u l t u r i d i n S E Kartianul (Insula Karta s a u K a n g o u r o u , Australia de Sud) ºi Tartangianul (situl Tartanga), care nu au fost precizate nici sub aspect cronologic ºi nici cultural; au o arie largã de difuzie ºi multe variante regionale, fiind

Fig. 75. Harta Indoneziei ºi Australiei cu principalele descoperiri paleolitice ºi epipaleolitice (dupã http://employees.oneonta.edu/walkerr/OldWorld/ Africa,%20Asia%20and%20Australia.ppt.)

astãzi considerate doar faciesuri ale industriei litice despre care vorbim. În cadrul a c e s t e i t r a d i þ i i s e c u n o s c u n e l t e d e t i p c h o p p e r s (fig. 76. 1) ºi chopping-tools, gratoare pe nucleu, în formã de “copite de cal” (engl. horse-hoofs) (fig. 76. 2), aºchii atipice, de diferite dimensiuni, uneori retuºate pe margini, aºa cum se gãsesc în nivelurile vechi din situl Lake Mungo.

Dovezile de locuire din Paleoliticul superior sunt datate în Australia ºi între 37000-15000 BP, relevante fiind, în acest sens, descoperirile din regiunea lacurilor Willandra, în timp ce în Tasmania acestea sunt prezente de pe la 33000 BP. În grota Koonalda (regiunea carsticã a Marelui Golf Australian), între 23000 ºi 15000 BP, existã dovezi ale exploatãrii bolovanilor de silex, care însã erau prelucraþi înaltã parte.

Ulterior, cãtre 20000-18000 BP, au fost realizate în Þara Arnhem, lame mari cu tãiºul lustruit, utilizate, probabil ca sãpãligi sau tesle. De asemenea, lame ºi aºchii cu tãiºul lustruit împreunã cu mari lame cu scobituri laterale ºi tãiºul ºlefuit (fig. 76. 8) au fost descoperite ºi în Highlands (Noua Guinee), unde au fost datate pe la 14000 BP, sau mai târziu în sudul Australiei, fãrã a se putea vorbi de existenþa unei perioade neolitice.

În ceea ce priveºte viaþa spiritualã a lui Homo sapiens din zona australianã, trebuie menþionate înhumãrile din necropolele de la Lake Mungo ºi Kow Swamp, utilizându-se ocrul roºu pentru picturi corporale. De asemenea, sunt cunoscute dovezi ale artei parietale, aºa cum sunt cele din grota Koonalda, constând din linii incizate, ondulate, paralele, încruciºate, trasate cu degetele sau gravate, care au fost

datate pe la 20000-18000 BC, ºi Laura (Peninsula York) cu gravuri de urme de paºi umani ºi canguri, datate pe la 11000 BC.

În zona Indoneziei, în Holocen continuã industria aºchialã, microlitele lipsind în mare par te , f i ind prezente doar în sudul Insulei Sulawesi (Celebes) ºi în regiunea Maros, unde este cunoscut faciesul Toalian. În Toalianul vechi (aprox. 8000/6000 BC) piesele litice au fost lucrate pe aºchii ºi lame à dos, fiind realizate vârfuri din os ºi rãzuitoare din scoici bivalve, care dispar,

însã, în nivelurile superioare. De asemenea, pentru regiunea insularã a Indoneziei trebuie menþionate descoperirile din nivele superioare din grota Niah (Sarawak-Kalimantan), datate în mileniile al VIII-lea - al VII-lea BC, cu topoare de piatrã ºlefuitã, în absenþa elementelor care dovedeascã practicarea agriculturii, punând problema existenþei unui centru independent de descoperire a noii tehnici de

Fig. 76. Industrie liticã australianã. Tradiþia uneltelor pe nucleu ºi rãzuitoare/Core-Tool-and-Scrapers Tradition (1-2, 9-10) ºi Tradiþia uneltelor mici/Small-tool tradition (3-8, 11-16) (dupã Mulvaney D. J., O'Connel J. F.)

Dezvoltarea societãþilor de vânãtori - culegãtori 141

Dumitru Boghian142

prelucrare a pietrei.În Toalianul mijlociu (aprox. 5000/4000 BC) sunt cunoscute microlitele

geometrice (semilunare ºi trapezoidale) ºi lamelele, micile vârfuri compuse de sãgeatã cu retuºe bifaciale, cu marginile adesea denticulate ºi barbeluri (aripioare), numite “vârfuri de tip Maros”. Ulterior, în Toalianul recent, care dureazã pânã în mileniul I p. Chr., când au apãrut, pe la 2500 BC, ceramica ºi cultura orezului (nivelurile superioare din adãpostul Ulu Leang). De asemenea, tot din aceastã acestei perioade i-au fost atribuite unele dovezi de artã parietalã (mâini negative ºi porci sãlbatici pictaþi cu ocru roºu). În Insula Java, industria liticã de la începutul Holocenului a fost realizatã tot pe aºchii ºi lame puþin retuºate (lame à dos abattu ºi vârfuri unifaciale de sãgeatã cu baza convexã). În centrul ºi sudul Sumatrei sunt cunoscute vârfurile ºi microlitele din obsidian.

Tradiþia uneltelor mici/Australian Small-Tool Tradition a fost datatã dupã 4000 BC, caracterizându-se printr-un utilaj de dimensiuni mai reduse, de o mare varietate, realizat printr-un debitaj mai elaborat ºi o mai accentuatã precizie a retuºãrii prin percuþie ºi presiune, deosebite fiind vârfurile bifaciale Kimberley, cu marginile denticulate, care prezintã o atentã finisare de tip solutrean (fig. 76. 10-11). De asemenea, au fost confecþionate: diferite lame à dos abattu, unele de tip elouera, în formã de felie de portocalã (fig. 76. 5), vârfuri de tip Bondi (fig. 76. 3-4), microlite geometrice, vârfuri foliacee unifaciale de tip Pirri (fig. 76. 6-7), piese bifaciale retuºate ºi neretuºate etc. Aceastã tradiþie pare a fi rezultatul unei evoluþii ºi rãspândiri locale deoarece nu este cunoscutã în Noua Guinee, unde s-a dezvoltat, pe la ºi dupã 4000 BC, o economie bazatã pe horticulturã ºi domesticirea porcului (a se vedea descoperirile din situl Kuk/Highlands), ºi în insulele estice ale Indoneziei. Toate aceste unelte erau prinse în mânere, tije ºi suporturi de lemn, cu ajutorul rãºinilor ºi gumei, obþinându-se cuþite ca cele de tip leilira, specifice pentru centrul Australiei (fig. 76. 13. 15), mai fine ºi retuºate, utilizate de femei, ºi mai robuste, rar retuºate, folosite de bãrbaþi, vârfuri compuse de suliþã sau de propulsoare, “dinþi” de piatrã pentru cuþite-fierãstrãu de tip taap, întrebuinþate pentru tranºarea focilor, tesle de tip tula, alcãtuite dintr-o aºchie cu partea activã rotunjitã, retuºatã pe partea dorsalã (fig. 49. 14), uzitate pentru exploatarea ºi prelucrarea lemnului pânã în perioada colonizãrii europene.

În perioada târzie a Tradiþiei uneltelor mici australiene/Australian Small-Tool Tradition se observã o oarecare uniformizare a industriei litice ºi pãtrunderea unor elemente noi, probabil datoritã dezvoltãrii legãturilor maritime cu regiunile învecinate: pãtrunderea câinelui dingo pe continent, utilizarea propulsoarelor, boomerang-ului, a scutului, utilizarea pe scarã largã a picturilor parietale, în diferite variante regionale, ºi o mai mare diversitate a ritualurilor funerare.

În zona Tasmaniei, comunitãþile umane preistorice au rãmas oarecum izolate, datoritã dificultãþilor de traversare a strâmtorii Bass, continuând sã confecþioneze ºi sã utilizeze Tradiþia uneltelor pe nucleu ºi rãzuitoare/Australian Core-Tool-and-Scrapers Tradition, pe care, însã, au adaptat-o resurselor litice locale.

* * *Epipaleoliticul - Mezoliticul încheie îndelungata epocã a pietrei cioplite,

care, deºi a marcat un progres general, nu a fost lipsitã de fenomene de discontinuitate, de o evoluþie cu ritmuri inegale. Diversitatea manifestatã odatã cu

Dezvoltarea societãþilor de vânãtori - culegãtori 143

Dumitru Boghian144

CAP. V. Primele societãþi cu economie de producþie.

Neoliticul ºi Eneoliticul (Mil. IX/VIII - IV/III bc)

V. 1. Consideraþii generale, terminologie, periodizare ºi cronologie

Societatea umanã a cunoscut, începând cu Epipaleoliticul - Mezoliticul, o nouã cadenþã, mai acceleratã, a dezvoltãrii sale istorice, în unele zone, fapt care s-a repercutat în apariþia unor noi ºi complexe elemente ale structurilor economice, sociale ºi spirituale la nivelul Epocii neolitice. Neoliticul face trecerea spre Protoistorie, definind una dintre cele mai însemnate transformãri culturale înregistrate de societatea umanã. Ulterior, în interiorul acestei perioade istorice, s-a dezvoltat Epoca eneoliticã (chalcoliticã) care a reprezentat o altã etapã de remarcabil progres al civilizaþiei ºi culturii.

Cercetãrile arheologice, efectuate în secolul al XIX-lea, au condus la descoperirea a numeroase vestigii realizate din piatrã ºlefuitã ºi ceramicã. Pe baza acestor materiale, analizate ºi interpretate din punct de vedere tipologic, a fost decelatã Epoca nouã a pietrei Neoliticul (gr. neos / íÝïò = nou, lithos / ëéèïò - piatrã) sau epoca pietrei ºlefuite, în acest sens fiind cunoscute contribuþiile lui: John Lubbock (1865), Georg Nilson (1868), Gabriel de Mortillet (1883). În secolul al XX-lea, Richard Pittioni propunea pentru aceastã epocã, având în vedere importanþa producþiei ceramice, termenul de Keramikum, caracteristicile sale fiind stabilite în urma unor asidui cercetãri care continuã ºi astãzi.

Astfel, încã din 1929, preistoricianul britanic Gordon V. Childe, interpretând descoperirile arheologice avute la dispoziþie ºi însumând toate achiziþiile tehnologice ºi structurale care sunt proprii noii epoci a pietrei, care pãreau atunci oarecum sincrone ºi acumulate dintr-o datã, vorbea de o “revoluþie neoliticã”, comparabilã, prin amploare ºi consecinþe, evident respectând diferenþele temporale, cu “revoluþia urbanã” sau cu “revoluþia industrialã”, din timpurile moderne. Se aduceau, ca argumente, pentru justificarea modificãrilor profunde, determinate de noul mod de viaþã: trecerea la practicarea cultivãrii plantelor ºi creºterii animalelor, realizarea uneltelor de piatrã cioplitã, ºlefuitã ºi perforatã, confecþionarea ceramicii, sedentarizarea comunitãþilor umane etc. Acelaºi specialist a schiþat ºi un scenariu asupra felului în care s-a trecut la noul mod de viaþã, punând accent pe factorii climatici, obiectivi, specifici începutului Holocenului, care ar fi forþat unele comunitãþile umane sã adopte un nou comportament economic, social ºi spiritual, model cunoscut sub denumirea de

ipoteza oazelor. Cu toate acestea, multã vreme Neoliticul a fost caracterizat drept Epoca pietrei ºlefuite, înþelegându-se cã noua tehnologie de confecþionare a uneltelor ºi armelor de piatrã ar fi fost determinatã.

Cercetãrile arheologice, efectuate dupã cel de-al doilea rãzboi mondial, ºi utilizarea unor metode moderne de datare ºi interpretare a vestigiilor au permis reconsiderarea vechilor concepþii ºi abandonarea parþialã a noþiunii de “revoluþie neoliticã”, care a fost, tot mai frecvent, înlocuitã cu cea de “transformare”, de “evoluþie neoliticã”, procesul desfãºurându-se gradual, poziþie la care subscriem ºi noi, avându-se în vedere cã cele mai multe dintre trãsãturile noului mod de viaþã au fost inventate la sfârºitul Paleoliticului superior ºi în Epipaleolitic - Mezolitic, când a devenit tot mai evidentã schimbarea felului în care comunitãþile umane îºi procurau resursele alimentare sau cum realizau o serie de progrese tehnologice, cu implicaþii deosebite. Aceste modificãri s-ar datora nu numai factorilor obiectivi, menþionaþi anterior, ci ºi celor subiectivi, cum ar fi intervenþia directã, conºtientã ºi intenþionatã a omului în naturã, acesta transformându-se treptat, din “prãdãtor” ºi consumator (vânãtor, culegãtor, pescar etc.) în producãtor propriu-zis (cultivator de plante ºi crescãtor de animale, în principal), cu un ansamblu de schimbãri secundare, un nou comportament economic al omului, adaptativ ºi preventiv alimentar, în faþa noilor provocãri apãrând elementele economiei de producþie, transmise, de atunci, pânã în prezent.

În acelaºi timp, au fost definite zonele de invenþie, primare, (numite ºi nucleare), ale noului mod de viaþã, în care a avut loc o neolitizare prin evoluþie:

Fig. 77. Semiluna fertilã (dupã American Society of Agronomy)

Dumitru Boghian146

Semiluna fertilã din Orient: între Litoralul estic al M. Mediterane ºi Zagrosul irakiano-iranian, cu extensie în regiunea anatolianã (fig. 77), zona chinezã ºi extrem-orientalã, zona mezoamericanã ºi cea africanã (saharianã), precum ºi modurile ºi cãile de difuzie ale acestuia în zonele secundare ºi terþiare de neolitizare, din Europa, Asia ºi Africa, direct, prin migraþie, cucerire ºi colonizare, sau indirect, prin aculturaþie, schimburi ºi influenþe.

Fiecare dintre aceste zone a avut particularitãþile, cãile ºi ritmurile sale proprii de dezvoltare. Între toate aceste regiuni, care au cunoscut o neolitizare prin evoluþie, este demonstratã întâietatea temporalã a Orientului Apropiat, spaþiu în care s-au produs mai devreme o serie de mutaþii paleogeografice specifice Holocenului (încãlzirea generalã a climatului care a generat în Orient o anumitã ariditate, care nu este contradicþie cu denumirea de Semilunã fertilã) cu impact pentru expansiunea gramineelor sãlbatice ºi a animalelor erbivore, în special, care au fost, ulterior, domesticite. La acestea, s-a adãugat o anumitã presiune demograficã, asupra paleogeografiei postglaciare ºi holocene, mai mult sau mai puþin darnice, ºi tendinþa spre o sedentarizare mai accentuatã, toate generând un comportament adaptativ al comunitãþilor umane, “grãbind” astfel trecerea cãtre noul mod de viaþã, printr-o exploatarea intensivã a resurselor, omul începând sã opereze prima intervenþie majorã în cadrul geografic, creând un alt ecosistem, în interiorul celui natural, mediul antropic, vorbindu-se de o “revoluþie neoliticã cu spectru larg” ( R. Braidwood).

În acelaºi timp, Orientul Apropiat a fost, la sfârºitul Paleoliticului superior ºi în Epipaleolitic - Mezolitic, zona cea mai dezvoltatã dând tonul multor invenþii tehnologice, economice, sociale ºi spirituale. De aceea, aceastã regiune a fost, în diferite timpuri preistorice, un loc geografic central, o punte ºi o arie de convergenþã culturalã, unde s-au întâlnit experienþele diverselor comunitãþi umane de pe trei continente: Asia, de vest-sud-vest, Africa de nord ºi nord-est ºi Europa de sud-est. În acest spaþiu larg din jurul Mediteranei orientale, unde se poate constata o continuitate neîntreruptã între Paleoliticul superior - Epipaleolitic - Mezolitic - Neolitic, s-au întâlnit, în mod fericit, premisele naturale, cu diferitele tipuri de experienþe umane, generându-se ºi potenþându-se schimbãrile comportamentale ºi spirituale specifice noului mod de viaþã ºi gândire.

Trãsãturile modului neolitic de viaþã ºi de gândire sunt deosebit de complexe ºi s-au acumulat treptat, în funcþie de ritmurile de dezvoltare ale diferitelor comunitãþi umane. De aceea, în literatura de specialitate, se vorbeºte de noua perioadã istoricã fãrã a fi acumulate, în mod obligatoriu, toate componentele sale. Astfel, pentru începuturile epocii, este folositã, adesea, noþiunea de Neolitic aceramic (Preceramic, Pre-Pottery Neolithic, Akeramikum), stabilit de Kathleen Kenyon, în anii '50 ai secolului al XX-lea, pentru o perioadã destul de îndelungatã în care, deºi s-a trecut la noul mod de viaþã, nu a fost, încã, inventatã ceramica, cunoscut ºi sub numele de Protoneolitic. De asemenea, mai este cunoscut ºi termenul de Subneolitic, desemnând modul de trai al comunitãþilor umane aflate la periferia Lumii Vechi, care au adoptat unele componente ale Neoliticului, fie cultivarea plantelor, fie creºterea unor animale domestice, fie confecþionarea ceramicii, lipsind alte elemente. În acelaºi timp, în unele zone, cum ar fi, de exemplu, arhipelagul nipon, ceramica era cunoscutã încã din fazele

147Primele societãþi cu economie de producþie

Dumitru Boghian148

Pre-Jômon (aprox. 12500 - 10000 bc), dar comunitãþile respective continuau ºã practice un mod de viaþã bazat vânãtoare, pescuit, cules, fiind vorba, în acest caz, de un Neolitic ceramic fãrã producþie propriu-zisã de hranã.

Totodatã, existã mai mulþi termeni prin care se defineºte cea de-a doua parte a Neoliticului, când, pe lângã piatrã, au început sã fie utilizate ºi unele metale: arama, aurul, argintul. Pentru a desemna perioada inauguratã de acest progres tehnologic major, încadrat în categoria pirotehnologiilor, este întrebuinþat termenul de Eneolitic (lat. aeneus = aramã, gr. Lithos / ëéèïò - piatrã), (Äneolithikum, Enéolithique, Eneolithic), sinonim cu cel de Chalcolitic (gr. khalcos / ÷áëêùò = aramã). Pentru unele zone, în care cantitatea de piese de aramã este mare, chiar dacã nu o depãºeºte pe cea a uneltelor ºi armelor de piatrã, a fost întrebuinþatã ºi denumirea de epocã a aramei (Kupferzeit, Âge du Cuivre, Copper Age) sau vârsta pietrei ºlefuite ºi a aramei (Steinkupferzeit, Âge de la Pierre et du Cuivre, Stone and Copper Age). Deºi are ºi o conotaþie tehnologicã, legatã de invenþia ºi practicarea metalurgiei aramei, Epoca eneoliticã s-a caracterizat printr-o serie de procese istorice deosebit de importante, marcând un apogeu al Neoliticului.

În ceea ce priveºte periodizarea ºi cronologia, Epoca nouã a pietrei, cuprinsã între mileniile IX / VIII - IV / III bc, poate fi divizatã în douã perioade distincte, cu evidente legãturi între ele: Neoliticul propriu-zis (mileniile IX / VIII - VI / V bc) ºi Eneoliticul ( mileniile VI / V - IV / III bc), fiecare cu subdiviziunile sale timpuriu, mijlociu ºi târziu).

Aceastã periodizare generalã este completatã, de câte ori este cazul, cu

periodizãrile zonale ºi microregionale, surprinzându-se mai bine specificitãþile de dezvoltare istoricã.

Neolitizarea, ca proces complex de trecere, prin evoluþie, la noul mod de viaþã neolitic, petrecut în mileniile al X-lea al VIII-lea bc, îºi are, indubitabil, originea în zona Semilunii Fertile a Orientului Apropiat (sud-estul Anatoliei, Podiºul Iranian, Zagrosul Irakian, cursul mijlociu al Eufratului ºi Tigrului, litoralul estic al Mãrii Mediterane Levantul pânã la þãrmul Mãrii Moarte).

În lumea ºtiinþificã nimeni nu contestã, astãzi, întâietatea Orientului Apropiat în configurarea celor mai multe caracteristici ale noului mod de viaþã, dar, în decursul cercetãrilor, au apãrut mai multe teorii care încearcã sã explice neolitizarea secundarã ºi/sau terþiarã, prin rãspândirea agriculturii ºi, deci, rãspândirea noului mod de viaþã, dintre acestea putând fi citate: teoria avansãrii în

Neoliticul(Epoca pietrei ºlefuite)

Neoliticul

Eneoliticul(Chalcoliticul)

Orient mil. IX/VIII - VI/V bc

Europa mil. VII/VI - V/IV bc

Orient mil. VI/V - IV/III bc

Europa mil. V/IV - IV/III bc

Periodizarea generalã a Neoliticului ºi Eneoliticului oriental ºi european

valuri, teoria graniþelor ºi a aculturaþiei ºi teoria dezvoltãrii autohtone, neputându-se acorda credit deplin doar unuia din aceste modele, împletirea lor explicând mai nuanþat realitatea istoricã de altãdatã.

Astfel, din aceastã arie primarã, zisã “nuclearã”, noul mod de viaþã ºi de gândire s-a difuzat direct, prin migraþie ºi colonizare, sau indirect, prin aculturaþie, în regiunile din jurul Semilunii fertile: valea Nilului, vãile inferioare ale Tigrului ºi Eufratului, centrul ºi vestul Anatoliei, sud-estul Europei, Dunãrea mijlocie ºi inferioarã, zona circummediteraneanã, Transcaucazia, valea Indusului etc., unde existau deja o serie de paºi fãcuþi pe calea unui mod de viaþã bazat, în special, pe producþia de hranã, acestea putând fi considerate, fãrã teama de a greºi, zone secundare de neolitizare, existând, în paralel, ºi alte zone de neolitizare primarã, cum au fost: regiunea extrem-orientalã, zona mezoamericanã ºi, poate, una africanã, saharianã (?). La rândul lor, comunitãþile umane, din aceste regiuni, în procesul firesc de dezvoltare, petrecut în diferite etape istorice, s-au rãspândit în zonele neolitice terþiare: Europa vesticã ºi de nord, unele regiuni din Africa ºi Asia etc.

În mod asemãnãtor, dar cu alte specificitãþi, s-a desfãºurat trecerea la modul de viaþã ºi de gândire eneolitic. Astfel, progresele specifice noii perioade a eneoliticului (noile stadii atinse de cultivarea plantelor, caracterizatã prin utilizarea arãturilor, cu ajutorul tracþiunii animalelor ºi irigaþii, ºi de creºterea animalelor, organizarea superioarã a habitatului uman, înmulþirea, extinderea, diversificarea ºi perfecþionarea aºezãrilor urbane ºi cvasi-urbane, a structurilor sociale, în care ierarhiile economico-politice, militare ºi religioase erau tot mai evidente, metalurgia propriu-zisã a aramei, bazatã pe reducere, topire ºi turnare, lucrarea perfecþionatã a ceramicii, la roata olarului ºi arderea în cuptoare perfecþionate, extinderea ºi perfecþionarea meºteºugurilor ºi relaþiilor comerciale, configurarea unei spiritualitãþi, în cadrul cãreia existau panteonurile politeiste ºi divinitãþi proeminente cu atribute solare) au apãrut, chiar dacã s-au manifestat deosebit sub aspectul modalitãþilor ºi ritmurilor, tot în zona orientalã, prefigurând marile civilizaþii cunoscute la începuturile Istoriei universale vechi, sumerianã în special.

Aceste faze de genezã, evoluþie ºi difuzie a modului de viaþã ºi de gândire neoliticã ºi eneoliticã s-au desfãºurat în timpuri ºi cu ritmuri ºi intensitãþi diferite, în funcþie de diverse cauze ºi condiþii, care au presupus numeroase etape de continuitate ºi discontinuitate, ultima fiind mai evidentã din punct de vedere arheologic.

Omul Neoliticului ºi Eneoliticului reprezintã fazele evoluate ale lui Homo sapiens recens, fãrã deosebiri esenþiale, biologice, economice, sociale, culturale ºi comportamentale faþã de tipurile umane ulterioare. Acesta a dezvoltat, în complexul proces de adaptare la mediu, o serie de particularitãþi, nu atât biologice cât comportamentale ºi culturale. În acelaºi timp, diferenþele de culoarea pielii ºi pãrului, de formã ºi culoare a ochilor, de înãlþime, indice cranian etc., nu marcheazã inegalitãþi rasiale între oameni, ci se înscriu în variabilitatea fireascã a lui Homo sapiens sapiens, care, în anumite condiþii, favorabile sau mai puþin favorabile, a creat forme superioare de culturã materialã ºi spiritualã.

De asemenea, se observã cã, în Neolitic ºi Eneolitic, au avut loc o serie de suprapuneri ºi amestecuri antropologice ºi lingvistico-culturale, din care au

149Primele societãþi cu economie de producþie

Dumitru Boghian150

rezultat, în urma unor complicate procese etno-culturale de individualizare, migraþie, simbiozã ºi asimilare, marile familii de popoare ºi limbi, care au fost, mai apoi, cunoscute ºi înregistrate în izvoarele scrise. Astfel, se poate plasa în Neolitic ºi Eneolitic procesul de configurare a marilor grupe de limbi semite, hamite, indo-europene, extrem-orientale, africane, americane precolumbiene, acestea evoluând, ulterior, spre ceea ce se cunoaºte istoric, în Epocile bronzului ºi fierului.

V. 2. Trãsãturile modului de viaþã ºi de gândire în Neolitic ºi Eneolitic

Neoliticul ºi Eneoliticul, luate în ansamblu ºi/sau separat, s-au caracterizat printr-un ansamblu de achiziþii tehnologice, economice, sociale, comportamentale ºi spirituale care au influenþat în chip decisiv evoluþia ulterioarã a societãþii umane: cultivarea plantelor ºi dezvoltarea agriculturii, domesticirea ºi creºterea animalelor, invenþia ºi utilizarea pirotehnologiilor: ceramica ºi metalurgia aramei, perfecþionarea confecþionãrii ºi funcþionalitãþii utilajului litic cioplit, realizarea unui bogat utilaj ºi armament litic ºi osteologic ºlefuit ºi perforat, sedentarizarea mai accentuatã a habitatului ºi comunitãþilor umane, diversificarea ºi evoluþia formelor de organizare socialã, cristalizarea formelor mentalului colectiv, a manifestãrilor magico-religioase ºi artistice etc.

Una dintre cele mai importante modificãri comportamentale umane, realizatã în Neolitic, este cea legatã de trecerea de la stadiul preistoric, de “prãdãtor” ºi consumator, la cel protoistoric ºi istoric, de producãtor al resurselor alimentare ºi al altor bunuri, fãrã ca noua epocã sã însemne numai o “revoluþie alimentarã”. Dezvoltarea unei economii de producþie s-a materializat în practicarea agriculturii ºi creºterii animalelor, a meºtesugurilor casnice, comunitare ºi intercomunitare, a schimbului regulat de produse, uneori pe distanþe foarte mari, modificând locul ºi rolul omului în cadrul ecosistemului. Toate acestea au fost urmarea fireascã a acþiunii unui complex de factori economici, sociali ºi spirituali, ºi au avut profunde urmãri în modul de viaþã ºi de gândire al societãþilor neolitice ºi eneolitice, diversificate din ce în ce mai mult.

V. 2. 1. Cultivarea plantelor ºi dezvoltarea agriculturii

Dupã ce mai bine de 95 % din existenþa sa preistoricã omul a trãit din vânãtoare ºi cules, la sfârºitul Paleoliticului superior ºi în Epipaleolitic -Mezolitic, comunitãþile umane din zona orientalã ajunseserã, probabil, într-un stadiu avansat al culesului, acela al recoltatului, un fel de exploatare controlatã a gramineelor sãlbatice, practicat, mai ales, de femei, care a avut ca urmare cunoaºterea trãsãturilor plantelor ºi a comportamentului biologic al acestora, etapã esenþialã în trecerea la cultivarea plantelor. Dacã vânãtoarea ºi culesul au fost instinctive ºi ereditare, agricultura reprezintã un comportament economic ºi social eminamente cultural, învãþat ºi transmis din generaþie în generaþie, de-a lungul a aproximativ 10000 de ani (cca. 500 de generaþii), realizându-se progrese impresionante, care au marcat în chip decisiv evoluþia ulterioarã a umanitãþii:

explozia demograficã neoliticã, expansiunea economicã ºi tehnologicã, apariþia oraºelor-state, “revoluþia” spiritualã, apariþia scrisului etc. ºi “trecerea” la istoria propriu-zisã.

Dintre numeroasele plante comestibile cunoscute (cu fructe, tulpini, frunze, rãdãcini ºi tuberculi comestibili), gramineele sãlbatice au jucat, încã de la sfârºitul Paleoliticului superior, un rol tot mai important, remarcându-se grâul sãlbatic (speciile Triticum boeticum ºi Triticum dicoccoides), orzul sãlbatic (Hordeum spontaneum) ºi ovãzul sãlbatic (Avena) etc. Astãzi, zona de rãspândire naturalã a gramineelor sãlbatice se aflã în sud-estul Turciei, la mai mult de 150 km nord de siturile de la Mureybet ºi Abu Hureyra, unde erau destul de bine reprezentate în Neolitic. În zonele de rãspândire secundarã, gramineele sãlbatice se asociazã agriculturii ca plante sãlbatice. În habitatul lor natural, gramineele sãlbatice au fost foarte afectate de pãscutul turmelor de animale (oi, capre, vaci) ºi ºi-au redus drastic aria de rãspândire, aºa cum s-a întâmplat, de altfel, ºi cu arborii ºi arbuºtii.

În aºezarea de la Ohalo II, în valea Iordanului, grâul, orzul ºi ovãzul sãlbatic erau culese ºi consumate pe la 20000 bc, ulterior natufienii, zarzienii ºi sebilienii dovedind o deosebitã predilecþie pentru aceste plante, lamele ºi lamele de silex, obsidian ºi piatrã cu lustru fiind interpretate ca elemente componente de seceri ºi cuþite de secerat, iar râºniþele de mânã descoperite, împreunã cu frecãtoarele/zdrobitoarele respective, pun problema “mãcinãrii” grãunþelor obþinute. În valea Nilului, culegerea ºi consumarea gramineelor sãlbatice, mai ales a orzului, era cunoscutã dupã 13000 BC, aºa cum s-a sesizat în aºezarea de la Nabta Playa (zona Gilf el-Kebir, în Sahara egipteanã).

De asemenea, în intervalul 20000-7000 bc, se cunoºteau ºi se consumau seminþele de orz, ovãz, linte (Lens sp.), mãzãriche (Vicia sp.) etc. în grota Franchthi (Grecia), iar în unele peºteri Epipaleolitice - Mezolitice ca cele de la La Balma de l'Abeurador ºi La Baume Fontbrégoua din Franþa ºi Uzzo (Sicilia, Italia) s-au descoperit o serie de leguminoase: lintea (Lens esculenta), mãzãroiul (Lathyris cicera), mãzãrichea (Vicia ervilia), mazãrea (Pisum sativum), punând problema existenþei unui centru nord-mediteranean de domesticire, alãturi de care se adaugã ºi descoperirile de tip Lepenski Vir-Vlasaè-Schela Cladovei, cu graminee Cerealia, susþinându-se, cu titlu de ipotezã, ºi existenþa unui centru balcanic de trecere la cultivarea plantelor.

Domesticirea cerealelor a fost o importantã achiziþie culturalã a omului, care a determinat, din punct de vedere biologic, un rãspuns genetic la nivelul populaþiilor de graminee, provocat printr-o selecþie conºtientã, o manipulare voitã de cãtre specia umanã. Agricultura intenþionatã implicã obligatoriu obþinerea de seminþe vizând reproducerea acestora, pe când agricultura pre-domesticã se caracterizeazã doar prin culegerea ºi folosirea de plante sãlbatice, ca prelungire a culesului.

Astfel, cerealele devin o sursã importantã de hranã, cu deosebite avantaje principale ºi secundare, deoarece sunt foarte bogate în hidraþi de carbon (zaharuri ºi amidon) ºi, implicit, în calorii, zdrobite putând fi pregãtite sub formã de fierturi, terciuri ºi turte, iar prin fermentare, în special orzul, conducea la obþinerea berii, o bãuturã slab alcoolizatã, atestã în Orient din Neolitic.

151Primele societãþi cu economie de producþie

Dumitru Boghian152

De asemenea, seminþele de graminee pot fi pãstrate, în anumite condiþii stabile, chiar în urma unor tratamente termice, vreme mult mai îndelungatã, în comparaþie cu produsele oferite alte plante, iar pãrþile fibroase paiele ºi pleava, tocate sau nu, au fost întrebuinþate în diferite scopuri: degresanþi pentru lutuielile de locuinþã, pentru speciile ceramice uzuale, aºternut pentru oameni ºi animale, chiar hranã, pentru acestea din urmã. Alãturi de gramineele sãlbatice, au fost culese, aºa cum am vãzut, unele plante leguminoase, oleaginoase, textile, precum ºi fructele unor arbori ºi arbuºti, pe care, mai apoi, le-au cultivat în sistem domestic, completându-se, astfel, registrul alimentar al omului preistoric ºi protoistoric.

Drumul de la cules/recoltat la culturã a fost destul de lung, complex ºi insuficient de clarificat, pânã acum. Comportamentul prevãzãtor al omului, observaþia, experimentul ºi chiar întâmplarea au jucat un rol, important, primele unelte ale cultivatorilor nefiind deosebite esenþial de cele ale culegãtorilor, iar cunoºtinþele acestora au fost folosite ºi transmise conºtient. În acelaºi timp, cultivarea primitivã a plantelor a fost practicatã, probabil în prelungirea obiceiurilor de cules, de cãtre femei, fapt care s-a rãsfrânt pe plan spiritual în naºterea ideilor despre Terra Genitrix (Pãmântul-Mamã), componentã de bazã a cultului fertilitãþii ºi fecunditãþii, foarte elaborat, atât de caracteristic Neoliticului, cu paleodivinitãþile sale, prezente în cadrul tuturor religiilor antice ale producãtorilor.

De asemenea, trebuie arãtat cã elementele unei agriculturi primitive se observã în vãile marilor fluvii ºi râuri ale Orientului, multe din procedeele cunoscute ulterior prefigurându-se în aceastã perioadã (mai ales semãnatul în aluviunile aduse de ape, folosirea câmpurilor de cultivat de pe terasele de luncã sau din albiile majore precum ºi cele din oaze, obþinerea unor terenuri agricole prin defriºare ignicã, “deplasarea” periodicã a ogoarelor, în urma epuizãrii fertilitãþii naturale a pãmântului, în alte zone din regiunea stãpânitã de comunitate, inventarea modalitãþilor de stocare a rezervelor ºi metodele de irigaþie care erau specifice Neoliticului pe deplin cristalizat).

În aceastã etapã, de început a Neoliticului, este vorba de o agriculturã extensivã, probabil de tipul grãdinãritului, periodic ºi itinerant, cu mijloace încã modeste, beþele de cultivat ºi sãpãligile de piatrã, corn, os ºi lemn, secerile de os sau lemn, cu lame de silex sau piatrã, fiind unelte predilecte, dar care putea, potrivit calculelor specialiºtilor sã asigure o recoltã de 3-5 ori mai mare decât s-a cultivat (pentru comparaþie, în Sumer, unde exista o agriculturã bazatã pe irigaþie, produsul era mai mare de aproximativ 86 de ori decât sãmânþa pusã în pãmânt), necesitând o cantitate mult mai mare de muncã decât ocupaþiile tradiþionale (vânat, pescuit, cules etc.).

Cãtre sfârºitul Neoliticului ºi, mai ales, în Eneolitic, cultivarea plantelor cunoaºte un progres vizibil, perfecþionându-se tehnicile de lucrare a pãmântului prin arare cu ajutorul aratrului (plug incipient de lemn, cu partea activã din piatrã ºi corn), tractat cu ajutorul vitelor mari, mai ales a bovinelor, aºa cum sunt cunoscute în cultura Obeid (mileniul V bc) ºi la Vãdastra (sfârºitul mileniului V bc), loturile cultivate crescând dimensional. De asemenea, au început sã fie utilizate unele metode de îmbunãtãþire a calitãþii solului, prin uzitarea îngrãºãmintelor de origine animalã ºi irigaþiilor cu ajutorul canalelor, ºadufurilor sau în tehnica qanât, toate

având drept consecinþã creºterea cantitãþii de cereale obþinute, conducând la creºterea populaþiei, a bunãstãrii acesteia, la dezvoltarea schimburilor ºi la apariþia formelor superioare de organizare socio-juridicã ºi politico-statalã, aºa cum se cunosc în cadrul civilizaþiilor din vãile Nilului, Tigrului ºi Eufratului, Indusului ºi Gangelui, Huang-he ºi Yangzijiang etc.

Astfel, primele dovezi legate de practicarea irigaþiilor sunt atestate din mileniul al VI-lea bc, din timpul culturii Samarra, odatã cu avansarea purtãtorilor acesteia spre câmpiile aluvionare ale Mesopotamiei. La Tell Sawwan se realiza o irigare cu apã adusã prin canale din Tigru iar la Mandali (Chaga Mami) se foloseau canalele sãpate perpendicular pe cursurile apelor care coborau de pe dealuri. Cam în aceeaºi perioadã, sub influenþa culturii Samarra, în câmpiile din zonele depresionare ale Zagrosului irakiano-iranian au început sã fie utilizate irigaþiile ºi o agriculturã de tip superior, aºa cum se cunoaºte la Chaga Sefid (faza Surkh), pentru ca mai târziu, în mileniul al V-lea bc, în timpul culturii Obeid sã se foloseascã, pe scarã largã, în Mesopotamia, o serie de lucrãri de îmbunãtãþiri funciare, în special drenãrile pentru a evita sãrãturarea câmpurilor cultivate ºi irigaþiile pe suprafeþe extinse.

Datoritã faptului cã procesul domesticirii cerealelor nu este suficient elucidat, în decursul cercetãrilor au apãrut mai multe teorii care încearcã sã explice aceastã modificare economicã ºi comportamentalã, fãrã avantaje vizibile imediat, deoarece omul a devenit mai puþin liber, trebuind sã se ocupe de culturi ºi protejarea acestora, schimbându-ºi chiar ritmul natural de viaþã cu unul artificial, antropic, bazat pe un nou calendar, cel agricol.

Astfel, G. V. Childe (1925) socotea cã unele modificãri climatice din Orient, datorate unei aridizãri, ar fi determinat omul sã recurgã la cultivarea plantelor, dezvoltând, ulterior (1929), conceptul de “revoluþie neoliticã”. J. G. D. Clarke se plasa pe poziþii asemãnãtoare, dar a adãugat (1952), ca factor central, pentru trecerea la agriculturã, cãutarea unui echilibru economic. Între cercetãtorii care susþineau, în completarea lui V. G. Childe, scenarii bazate pe determinismul mediului asupra cultivãrii plantelor se numãrã H. E. Wright (1977), O. Bar-Yosef (1989) ºi M. Kislev (1989).

În anii '50-'70 ai secolului al XX-lea, teoriile referitoare la invenþia agriculturii susþineau aºa-numitul “echilibru model” sau “revoluþia cu spectru larg” a lui K. V. Flannery (1969). Alþi specialiºti considerã naºterea agriculturii s-a bazat pe necesitãþi sociale ºi modificãri culturale.

Astfel, L. R. Binford susþinea (1968) existenþa, la începutul Neoliticului, a unei “presiuni demografice” care ar fi generat modificarea tipului de economie, introducând noþiunea de “cultural ecology”, ipotezã care nu s-a verificat decât parþial, pânã în prezent. C. Runnels ºi T. van Andel (1988) considerau cã la baza agriculturii au stat schimburile comerciale, iar B. Hayden (1990) vorbea o evoluþie socialã, cultivarea plantelor rezultând, dupã pãrerea sa, dintr-o nevoie de bogãþie, de surplus. Mai nou, J. Cauvin (1978, 1989, 1994) aratã cã naºterea agriculturii a fost precedatã de o serie de modificãri psihice ºi culturale ale oamenilor, care au fãcut posibil noul tip de economie, vorbind de o adevãratã revoluþie mentalã “la revolution des symboles”, cu reverberaþii complexe.

Din mileniul al IX-lea bc, în prima fazã a Neoliticului (PPNA, aprox.

153Primele societãþi cu economie de producþie

Dumitru Boghian154

9000-8200 bc) au apãrut, probabil, elementele unei economii agricole propriu-zise, chiar dacã cultivarea plantelor este încã insuficient demonstratã (la Djade în Siria se considerã cã ne-am afla în faþa primelor gesturi agricole evidente), urme

ale unor cereale stocate existând în zona Siriei (Tell Aswad IA), Iordania (Jerichon), Irak (Zewi Chemi-Shanidar), unde sau gãsit “silozuri” de lut ars, încercându-se, astfel, asigurarea unei securitãþi alimentare. Paleobotaniºtii considerã cã despre cultivarea propriu-zisã a plantelor, într-un sistem bine organizat, se poate vorbi, cu suficientã certitudine, din mileniul VIII bc (fig. 78 ºi 79).

De aceea, se poate considera cã trecerea de la cules la semãnat s-a datorat unei multitudini de factori printre care pot fi menþionaþi: existenþa gramineelor ºi leguminoaselor sãlbatice în peisaj, culese pentru consum, o anumitã presiune demograficã, epuizarea periodicã a resurselor din preajma aºezãrilor, o schimbare de mentalitate economicã ºi spiritualã, fãrã a se mai putea lua în considerare, cel puþin deocamdatã, o instabilitate climaticã care ar fi generat o penurie alimentarã, deoarece atentele studii arheobotanice ºi arheozoologice din Orient relevã o abundenþã de surse alimentare în vãile marilor fluvii Nil, Eufrat, Tigru, Iordan).

Noua ocupaþie cultivarea plantelor nu a rezolvat problemele alimentare ale comunitãþilor neolitice, deoarece perioadele de secetã, inundaþii sau de atacuri ale dãunãtorilor ºi altor triburi puteau sã afecteze, uneori drastic, resursele de cereale, spectrul foametei ºi malnutriþiei constituind o mare ameninþare. De aceea, culesul îºi pãstreazã o nealteratã importanþã, completând regimul alimentar, proteic, glucidic, vitaminic ºi mineral al omului protoistoric.

Fig. 78. Harta unor centre agricole orientale cu dovezi de cultivare a plantelor. ?- Situri din mileniul VIII BC; - Situri din

mileniul VII BC (dupã Zochary & Hopf, 1988)

Opt plante sunt considerate ca stând la baza agriculturii în Lumea Veche: douã specii de grâu, inul, orzul, ºi leguminoasele - lintea, mãzãrichea, mazãrea ºi nãutul, care prezintã avantajul de a avea atribute biologice pre-adaptative, favorabile unei co-evoluþii între om ºi plante. Astfel, acestea sunt plante anuale, cu boabe care rezistã un anotimp (adormite), sunt autogame, ceea ce a permis ca modificãrile genetice sã persiste ºi sã se transmitã de la o generaþie la alta. Spicele ºi pãstãile care rãmâneau intacte la maturitate au fost culese ºi selecþionate conºtient de om. De asemenea, acestea sunt plante de varã, înflorirea petrecându-se înainte de solstiþiul de varã, adicã înainte de perioada secetoasã, iar boabele erau adaptate pentru o pãstrare îndelungatã.

Cercetãrile arheobotanice ºi de arheologie experimentalã au evidenþiat diferitele modalitãþi de cultivare a gramineelor sãlbatice, de recoltare a acestora, chiar înainte de maturarea deplinã, seminþele pãstrându-ºi calitãþile nutritive, biologice ºi de stocare.

Grâul (fig. 80), considerat cereala universalã a Lumii Vechi, face parte din genul Triticum, fiind cunoscute, de timpuriu, speciile diploide (Monococca - Einkorn): sãlbatic (Triticum boeticum) ºi alacul cultivat (Triticum monococcum), de toamnã ºi primãvarã, la Tell Abu Hureyra (mil. X-IX BC) ºi Mureybet (mil. VIII BC) în Siria, la Ali Kosh-Bus Mordeh ºi Tepe Sabz în Iran, Jarmo în Irak, Hacilar (nivelul aceramic), Cayönü ºi Can Hasan în Turcia, pentru mileniile VIII-VII BC, Argissa Magoula ºi Ghediki, în Thessalia, ºi Nea Nikomedia, în Macedonia, (mil. VII-VI BC), ºi mileniul V BC pentru civilizaþiile din valea Dunãrii mijlocii ºi inferioare.

Speciile tetraploide de grâu (Dicoccoidea Emmer), se gãsesc ºi astãzi în stare sãlbaticã în zona de altãdatã a Semilunii fertile, unde au fost “domesticite”,

Fig. 79. Situri neolitice timpurii (apud American Society of Agronomy)

155Primele societãþi cu economie de producþie

Dumitru Boghian156

divizându-se în mai multe subspecii: sãlbatic (Triticum dicoccoides), grâul moale, cultivat (Triticum dicoccum) ºi grâul tare (Triticum durum).

G r â u l s ã l b a t i c (Triticum dicoccoides) de toamnã este foarte adaptabil, întâlnindu-se pânã la altitudinea de 1600 m, ale cãrui urme timpurii au fost identificate la Jarmo ( I r a k ) , C a y ö n ü (Turcia), Tell Aswad ºi Tell Abu Hureyra

(Siria), în mileniile VIII-VII BC; grâul m o a l e , c u l t i v a t (Triticum dicoccum),

de toamnã ºi primãvarã, era foarte frecvent în aºezãrile orientale la: stratul aceramic de la Beidha (Iordania de sud), Hacilar (nivelul aceramic) ºi Çatal Hüyük (Turcia), în nivelurile timpurii de la Ali Kosh (Iran) ºi locuirile preceramice (mil. VII bc) de la Ghediki, Achilleion ºi Argissa (Thessalia, Grecia) ºi Nea Nikomedia ºi Sesklo (Macedonia, Grecia), în mileniile VII - VI bc rãspândindu-se în zona carpato-balcanicã, Valea Dunãrii mijlocii ºi inferioare, în ariile civilizaþiilor Presesklo, Protosesklo, Starèevo - Criº ºi ceramicii liniare; ºi grâul tare (Triticum durum), cu varietãþi de toamnã ºi primãvarã, prezent, în mileniile VIII-VII bc la Tell Aswad ºi Tell Bouqras, ºi în mileniul al VI-lea la Ras Shamra ºi Tell el Kown, toate în Siria, în perioada urmãtoare fiind cunoscut pânã în regiunea central-europeanã.

Varietãþile hexaploide ale grâului (Speltoidea - Dinkel) erau reprezentate prin: Triticum spelta, o specie de grâu de primãvarã ºi de toamnã, adaptat la un climat mai rece sau montan, putând rezulta dintr-un centru ponto-caspic, este atestat relativ târziu, în mileniile VI-V bc, probabil la Erbaba (Turcia), cu siguranþã la Arukhlo, în Transcaucazia, Hãrman (România) ºi Sacarovca (R. Moldova), ultimele douã aparþinând culturii Starèevo-Criº; Triticum aestivum (T. vulgare), de primãvarã ºi toamnã, foarte bun pentru hranã, cu origine, probabilã, orientalã, este cunoscut în mileniul al VI-lea bc la Çatal Hüyük ºi nivelurile neolitice târzii de la Hacilar, în Turcia, Tell-es-Sawwan (Siria), Tepe Sabz (Iran), Knossos (Creta), Tell Azmak (Bulgaria), iar, la începutul mileniului urmãtor, la Vršnik III ºi Anza I-III (Serbia), ºi, pe la mijlocul perioadei, la Cârcea ºi Liubcova (România); grâul pitic (Triticum compactum), rezistent la soluri mai sãrace ºi perioade secetoase, cu mai multe tipuri de primãvarã, mai puþin cunoscut, din punct de vedere arheologic, este menþionat la Tell Ramad (Siria), nivelul neolitic preceramic B, ºi Vršnik, Obre I ºi Kakanj (Serbia), fiind mai frecvent în Eneolitic; grâul pitic indian (Triticum sphaerococcum) este o specie de toamnã, bine adaptat la regimul climatic secetos, este cunoscut în valea Indusului pe la 4000 bc la Mehrgarh (India), ulterior fiind prezent în cultura Harappa (mil. IV-III bc).

Fig. 80. Diferite specii de grâu. A. Triticum monococcum; B. T. dicoccum (turgidum); C. T. Aestivum

Orzul (genul Hordeum) ocupã locul al doilea, ca frecvenþã, între cerealele cultivate ºi consumate în Lumea Veche, având mai multe varietãþi sãlbatice sau cultivate, nude sau acoperite. Orzul sãlbatic, cu douã rânduri de boabe, (Hordeum spontaneum C. Koch), era rãspândit din zona litoralului estic al Mediteranei pânã în Afganistan, fiind identificat în aºezãrile de la Tell Abu Hureyra (~9000 bc), Tell Mureybet ºi Tell Aswad (8000-7500 bc) din Siria, Ali Kosh (faza Bus Mordeh), în Iran, Jarmo (Irak) ºi Franchthi (Grecia), datate pe la 7500-6750 bc, Beidha (Israel), Cayönü ºi Çatal Hüyük, în Turcia, încadrate dupã 6700 bc.

Orzul este mai puþin pretenþios decât grâul, tolerând solurile cu tendinþe saline sau alcaline. Dovezi ale orzului cultivat sunt datate, în Orient, pe la 7500-6500 bc: nivelurile aceramice de la Tell Abu Hureyra ºi faza a II-a de la Tell Aswad (Siria), precum ºi în nivelul aceramic de la Jarmo (Irak), ulterior fiind cunoscut ºi în câmpia Thessaliei, Macedonia ºi Insula Creta.

Tot din mileniile VIII-VII bc provin boabe de orz cu ºase rânduri (Hordeum vulgare), recuperate de la Tell Abu Hureyra ºi Tell-es-Sawwan (Siria), Ali Kosh ºi Tepe Sabz (Iran), Hacilar, Can Hasan, Çatal Hüyük, Mersin (Turcia), în staþiunile anatoliene descoperindu-se ºi varianta Hordeum vulgare nudum, Argissa Magoula ºi Nea Nikomedia (Grecia), în mileniile VI-V bc aceste varietãþi fiind cunoscute ºi în Balcani, Valea Dunãrii, Podiºul Moldo-Volhyno-Podolian etc.

Secara (genul Secale) este mai puþin cunoscutã ºi cultivatã în Orient. Specia sãlbaticã (Secale montanum) este semnalatã în nivelul epipaleolitic de la Tell Abu Hureyra, în vreme ce de secarã cultivatã (Secale cereale) poate fi vorba în nivelul aceramic de la Can Hasan III (~6600 bc) ºi în mediul culturii ceramicii liniare din zona polonezã ºi dunãreanã, chiar ºi în Europa de nord-nord-vest, în mileniile V-IV bc, vorbindu-se de existenþa unui centru european de cultivare a acestei cereale

Ovãzul (genul Avena) este o graminee cu valenþe mai mult furajere, descoperitã, în stare sãlbaticã din mileniul al VIII-lea bc, la Ali Kosh (fazele Ali Kosh ºi Mohamad Jaffar), în Iran, Beidha, în Israel, dar se pare cã nu a fost cultivat. Probabil, ca plantã de culturã (Avena fatua, A. strigosa, A. sativa) este cunoscut din mileniul al VII-lea bc la Achilleion (Grecia), fiind atestat, mai apoi, în multe staþiuni neolitice ºi eneolitice din Europa.

Meiul (genul Panicum) este cunoscut din mileniul al VII-lea bc la Argissa Magoula (Grecia), ºi din mileniul al V-lea bc în zonele Caucazului, Iranului (Tepe Yahya), sud-est ºi central-europeanã, în mediul civilizaþiilor Starèevo-Criº ºi ceramicii liniare.

Agricultorii timpurii au învãþat, relativ devreme, cã pentru a se asigura o recoltã suficientã, în condiþii nu întotdeauna favorabile, era necesarã cultivarea, câteodatã amestecatã, a diferitelor graminee, ºi, de aceea, acestea se regãsesc asociate în “depozitele” de cereale. De asemenea, existã dovezi de selecþionare a boabelor de cereale, poate de încruciºare naturalã ºi artificialã, pentru a se obþine plante mai productive ºi rezistente.

Pentru completarea resurselor de hranã vegetalã ºi pentru refacerea fertilitãþii naturale a solului, prin rotaþia culturilor, în lumea orientalã ºi europeanã au fost culese, domesticite ºi cultivate, în mileniile IX-VII bc, în niveluri aceramice sau ceramice, anumite plante leguminoase: lintea (Lens esculenta, Lens

157Primele societãþi cu economie de producþie

Dumitru Boghian158

culinaris), descoperitã la Tell Abu Hureyra, Mureybet, Tell Aswad, Tell Ramad (Siria), Jarmo (Irak), Ali Kosh ºi Tepe Sabz (Iran), Jerichon B (Iordania), Hacilar ºi Girikihaciyan (Turcia), Ghediki, Argissa Magoula ºi Sesklo (Grecia), din mileniul al V-lea bc fiind cunoscute în restul lumii europene; mazãrea (Pisum elatius, P. sativum, P. arvense), atestatã, pentru mileniile VIII-VII bc, la Tell Aswad (Siria), Jarmo (Iran), Jerichon (Iordania), Can Hasan, Cayönü, Hacilar, Çatal Hüyük ºi Erbaba (Turcia), iar în mileniile V-IV bc la Nea Nikomedia, Ghediki, Sesklo, Soufli Magoula (Grecia), Tell Azmak (Bulgaria), Gomolova (Serbia) etc; mãzãrichea (Vicia ervilia), cunoscutã pentru mileniile VII-VI bc, la Can Hasan III, Cayönü, Hacilar, Çatal Hüyük ºi Erbaba (Turcia), Nea Nikomedia ºi Sitagrioi (Grecia), Tell Azmak ºi Tell Karanovo (Bulgaria, ºi în valea Dunãrii mijlocii; bobul (Vicia narbonensis ºi V. Faba L. = Faba vulgaris Moench), identificat, pentru început, la Beidha (Israel), Jerichon B (Iordania), Tell Abu Hureyra (Siria), Cape Andreas-Kastros (Cipru), Sesklo ºi Dimini (Grecia), Passo di Corvo (Italia); mãzãroi (lintea albã)(Lathyrus sativus), la Jarmo (Irak), Dimini (Grecia), unele situri ale neoliticului cardial ºi liniar-ceramic etc.

În acelaºi timp, de la începutul Neoliticului au fost cunoscute unele plante textile ºi oleaginoase aºa cum este inul (Linum bienne ºi L. usitatissimum), prezent la Tell Mureybet ºi Tell Ramad (Siria), Jerichon (Iordania), Ali Kosh (faza Bus Mordeh) ºi Tepe Sabz (Iran), Tell Arpachiyah (cultura Tell Halaf, Irak), în nivelurile epipaleolitice de la Èavdar ºi Kazanlyk (Bulgaria) ºi în aºezãrile civilizaþiilor Presesklo, Protosesklo, ceramicii liniare, pânã în Europa de nord. De asemenea, este semnalat ºi macul (Papaver somniferum), cu calitãþi medicinale ºi narcotice, descoperit în staþiuni ale culturii liniar-ceramice.

Prin cules, oamenii Neoliticului îºi procurau ghinde de stejar (Quercus sp.), jirul fagului (Fagus sp.), porumbele (Prunus spinosa), mãrul pãdureþ (Pyrus malus), coarne (Cornus mas) ºi struguri sãlbatici (Vitis silvestris), ale cãror fructe le consumau, proaspete, uscate ºi, poate, afumate, sau le dãdeau animalelor domestice. O menþiune aparte meritã viþa de vie (Vitis vinifera) descoperitã în stare sãlbaticã în situri epipaleolitice ºi neolitice timpurii, mileniile VII-VI bc, din Grecia (Franchthi, Argissa Magoula, Achilleion, Sesklo) ºi Bulgaria (Anza, Èavdar ºi Kazanlyk), pentru ca, din mileniul al IV-lea bc, sã existe dovezi clare de cultivare a acesteia în Egipt, zona siro-palestinianã, Anatolia, Grecia ºi, probabil, în zona est-carpaticã (Basarabia), vinul intrând în alimentaþie ºi în practicile magico-religioase.

Prin mileniul al VII-lea bc, probabil, cultivarea plantelor a apãrut ºi în regiunea caucazianã, aceasta aflându-se în imediata vecinãtate a Semilunii fertile, fiind cunoscute urmele descoperite în câmpia fertilã a Araratului, pe pantele Aragadzului, valea Araxului ºi alte pãrþi ale Transcaucaziei, ºi în valea Kuro, pânã în Kars, plantele de culturã fiind asemãnãtoare cu cele din Orientul Apropiat.

Pe lângã Lumea Veche (orientalã ºi europeanã), unele plante de culturã au fost domesticite în alte regiuni, putându-se reþine, deocamdatã, zonele africanã, cu domesticirea ºi cultura sorgului, extrem-orientalã ºi sud-est asiaticã, unde, foarte probabil, independent, a fost cultivat orezul, fiind mai greu de precizat începuturile acestuia, cu o tehnologie agricolã destul de pretenþioasã ºi deosebitã de a celorlalte cereale, precum ºi regiunea mezoamericanã, cu cultura

porumbului, în special.Sorgul (Sorghum bicolor L. Mœnch) este una dintre puþinele cereale

cultivate care are o origine africanã, domesticirea sa realizându-se pe la 8000-7000 BP în spaþiul sudanez, fãrã a se putea ºti, cel puþin deocamdatã, dacã a fost cunoscutã ºi în Sahara. Ulterior, a fost cunoscutã ºi cultivatã în zona Orientului Apropiat (Abu Dhabi ºi Oman pe la 5000 - 4500 BP) ºi India (4000 BP).

În Asia de sud, sud-est ºi est, cunoscutã ºi sub denumirea de indianã ºi indochinezã, de-a lungul vãilor unor mari fluvii: Indul, Gangele, Brahmaputra, Mekong, Huang-Ho, Yangzijiang ºi Hanshui, a fost cules ºi mai apoi cultivat, în diferite etape istorice, orezul (Oryza sativa), necesitând terenuri aluvionare, foarte bogate în umiditate. Orezul cunoaºte douã specii principale, una asiaticã (Oryza sativa L.) ºi o alta africanã (Oryza glaberrima Steudel), fãrã a se putea preciza, deocamdatã, care au fost speciile sãlbatice din care au derivat. De asemenea, se mai cunosc o serie de specii sãlbatice care au fost culese de-a lungul timpului: orezul sãlbatic din America de Nord (Zizania aquatica L.), cules de amerindienii algonkini, ºi orezul sãlbatic din Manciuria (Zizania latifolia Turcz), cultivat de chinezi în secolul al X-lea.

Orezul era cunoscut în zona chinezã înainte de 7000 bc, mai ales în bazinul Yangzijiang (Fluviul Albastru), în situl de la Hemudu (districtul Yuyao, provincia Zhejiang), datat în mileniul al VI-lea bc, erau întrebuinþate sisteme complexe de barare a apei ºi obþinerea unor suprafete inundate pentru cultivat aceastã cerealã. Ulterior, din satele culturii Yangshao, provin cantitãþi însemnate de cariopse calcinate de orez, ceea ce demonstreazã cã a devenit, în scurtã vreme, o importantã resursã alimentarã, deºi comunitãþile acestei civilizaþii chineze cultivau predilect meiul pãsãresc (Panicum miliaceum). În Asia de sud-est, urme de paie ºi pleavã de orez carbonizate au fost descoperite în conþinutul fragmentelor ceramice provenind din situl de la Non Nok Tha (Thailanda de est), datate pe la 3500 bc, în aºezãrile neolitice din regiune fiind gãsite ºi cuþite de secerat din ardezie (mileniul II bc, Spirit Cave, Thailanda).

Hriºca (Fagopyrum esculentum), originarã, probabil, din Asia centralã s-a rãspândit, deopotrivã, spre est ºi vest. Prezentã în zona chinezã înaintea orezului, hriºca este cunoscutã ca una dintre plantele timpurii de culturã în Japonia (faza mijlocie a culturii Jômon, 4000 - 3500 bc). În spaþiul european, hriºca a fost cunoscutã din Neolitic ºi Eneolitic.

Pe lângã aceastã cerealã, în zona chinezã au mai fost cultivate: meiul pãsãresc (Panicum miliaceum) ºi meiul italic (Setaria italica L. Beauv.), coada vulpii (Alopecurus pratensis), sorg (Sorghum vulgare), cânepã (Cannabis sativa), arbuºti precum dudul (Morus alba ºi Morus nigra), ºi plante cu rizomi ºi tuberculi: taro (Colocasia antiquorum) ºi ignama asiaticã (Dioscorea alata), cu origine indochinezã. Soia (Glycine hispida Max.) pare sã fi fost domesticitã ºi cultivatã în zona Manciuriei (China).

Ca plantã textilã, cânepa (Cannabis sativa) este recunoscutã pentru fibrele sale rezistente din care se puteau realiza frânghii, sfori, vele pentru ambarcaþiuni ºi diverse þesãturi, în vreme ce uleiul extras din seminþe, asemãnãtor cu cel de in, era utilizat pentru realizarea diferiþilor coloranþi sau în alte scopuri. Varietatea sa indianã (Cannabis indica), prin florile ºi frunzele uscate, are calitãþi

159Primele societãþi cu economie de producþie

Dumitru Boghian160

medicinale (analgezice ºi sedative) ºi stupefiante (marijuana ºi haºiº). Cannabis sativa era cunoscutã, în Neolitic, în diferite regiuni: în cultura Yangshao din China de nord, în unele staþiuni liniar-ceramice europene (Eisenberg, în Thuringia/Germania), în situl de la Nagada (Egipt), descoperiri datate în mileniile al IV-lea-al III-lea bc, fiind greu de stabilit un centru unic de domesticire a acesteia.

Bumbacul (Gossypium sp.) din familia malvaceelor, cunoscut ca plantã textilã ºi oleaginoasã, a fost domesticit ºi cultivat în douã spaþii geografico-culturale diferite. În Lumea Veche se socoate, pe baza descoperirilor, cã bumbacul sãlbatic (Gossypium herbaceum) ar fi originar din India sau din Sudan ºi era cultivat în Orientul Mijlociu. O altã variantã de bumbac (Gossypium arboreum) era cultivat în India pe la 3000 bc. În Lumea Nouã, o variantã sãlbaticã de bumbac (Gossypium barbadense) era cunoscutã în Ecuador, nordul Perului ºi Insulele Galapagos, iar ca plantã cultivatã era prezentã în centrul ºi nordul Perului pe la 2500 bc, în timp ce varianta Gossypium hirsutum a fost descoperit, ca plantã de culturã, la Tehuacán (Mexic), pe la 3500 bc.

În spaþiul american, se cunosc douã centre relativ timpurii de cultivare a unor plante comestibile: regiunea mezoamericanã (America centralã), pentru porumb (Zea mays), dovleac (Cucurbita melopepo ºi pepo), cartofi dulci (Solanum tuberosa) ºi manioc (Manihot esculenta), fasole (Phaseolus vulgaris), ºi zona central-andinã (Anzii centrali), pentru cartof, manioc ºi fasole, de unde s-au rãspândit ºi în alte teritorii.

Mulþi paleobotaniºti considerã cã strãmoºul sãlbatic al porumbului este teosintul (o graminee sãlbaticã mezoamericanã, Euchlœna mexicana), ale cãrui boabe au fost mai întâi culese pentru ca, mai apoi, sã fie cultivat, în mileniile al VI-lea - al V-lea bc, perioadã în care s-ar fi trecut, în zona mexicanã ºi, probabil, în cele vecine, la cultura diferitelor varietãþi de porumb, dintre care una cu opt ºiruri de boabe.

Fasolea (Phaseolus spp.) a cunoscut patru specii diferite genetic ºi morfologic, cu forme sãlbatice care au fost domesticite în America, în diferite etape evolutive. Fasolea sãlbaticã era cunoscutã, în mileniile IX-VII bc, la Guila Naquitz pe valea Oaxaca (Mexic), în regiunea mezoamericanã, ºi la Guitarrero (Peru) în zona central-andinã, neputându-se spune, cu precizie când a fost cultivatã, dar ca plantã de culturã era prezentã în valea Tehuacán (Mexic) din mileniul al V-lea. „Fasolea de Lima” (Phaseolus lunatus) pare sã fi fost domesticitã ºi cultivatã în spaþiul andin pe la 8800 - 8200 BP în grota Guitarrero Peru, fiind consideratã una dintre cele mai vechi plante cultivate în zona andinã, pe la 5750 BP la Chilca, Peru, ºi pe la 4500 BP la Huaca Prieta (Peru). Fasolea comunã (Phaseolus vulgaris) era cultivatã în regiunea Tamaulipas ºi la Tehuacán pe la 6000 BP ºi pe la 2900 BP în zona andinã, în epocã ceramicã. În regiunea mezoamericanã au mai fost cultivate Phaseolus acutifolius ºi P. coccineus pe la 2200 BP (Tehuacán) ºi P. lunatus pe la 1850 - 1150 BP.

În zona andinã au fost cunoscute mai multe Chenopodiaceae dintre care cañihua (Chenopodium pallidicaule) era semidomesticitã iar quinoa (Chenopodium quinoa) era domesticitã încã de pe la 5800-4400 bc (faza Piki, în regiunea Ayacucho, Peru). Spanacul (Spinacia oleacera) era probabil domesticit în zona Zagrosului, prin mileniului al IV-lea bc.

Culesul tuberculilor comestibili a condus nemijlocit la cultura cartofului ºi maniocului, oamenii învãþând sã nu consume pãrþile aeriene ºi fructele acestor plante care sunt otrãvitoare, pe care le-au cultivat doar pentru tulpinile lor subterane, îngroºate, bogate în substanþe de rezervã (proteine ºi amidon). Mai mult, oamenii au învãþat, încã din stadiul de culegãtor, sã extragã substanþa otrãvitoare din tuberculii de manioc, ºi sã prepare aºa-numita tapioca, fãina de manioc, folositã în alimentaþie. Ulterior, au fost cultivate: amarantul, floarea soarelui, tigva (Lagenaria vulgaris), ardeiul iute, sau erau culese: diferite varietãþi comestibile de cactuºi, alunele de pãmânt, fructele arborelui de cacao etc.

În multe diagrame polinicice provenind din statiuni neolitice se întâlnesc, ca plante ruderale, diferite varietãþi de cicoare (Fam. Compositae) asociate cu zonele unde se practica agricultura ºi de concentrare a locuirii, în cadrul cãrora a avut loc o uzurã superficialã a solului ºi o acumulare a derivaþilor azotaþi ca urmare descompunerii resturilor (vegetale ºi menajere) ºi dejecþiilor. În aceeaºi categorie pot fi incluse ºi urzica (Urtica dioica), patlagina (Plantago major), spanacul porcesc (Chenopodium album ºi hybridum) ºi alte Chenopodiaceae.

V. 2. 2. Creºterea animalelor

Domesticirea ºi creºterea animalelor sunt alte achiziþii fundamentale ale modului de viaþã neolitic, premisele sale regãsindu-se din perioada finalã a Paleoliticului superior, când comunitãþile umane practicau o fazã avansatã a vânãtorii. Nu se poate preciza încã, în detaliu, începuturile ºi modul în care s-a realizat domesticirea unor animale, deoarece modificãrile somato-fiziologice între animalele domestice ºi cele sãlbatice nu sunt clare dintr-o datã, dar este evident saltul calitativ care l-a determinat aceasta în cadrul vieþii comunitãþilor umane neolitice.

Dintre multiplele cauze care au stat la baza trecerii la creºterea animalelor meritã menþionat importantul spor demografic de la sfârºitul Paleoliticului superior ºi din Epipaleolitic - Mezolitic care a creat o presiune asupra surselor de vânat, odatã ºi cu schimbarea climatului, oamenii fiind nevoiþi sã-ºi modifice comportamentul economic, procesul fiind favorizat de cultivarea plantelor, sedentarizarea mai accentuatã a unor grupe umane ºi alte invenþii tehnologice.

Odatã cu Neoliticul se intrã într-o nouã etapã a relaþiilor antropozoologice, dintre om ºi animal, lãrgindu-se treptat registrul speciilor domesticite, selectându-se ºi ameliorându-se caracteristicile acestora, prin selecþie artificialã ºi întreþinerea lor în condiþii mai bune decât cele oferite de mediul natural. În perioada care cuprinde sfârºitul Paleoliticul superior, Epipaleoliticul - Mezoliticul ºi începuturile Neoliticului, domesticirea animalelor a cunoscut cel puþin douã etape: o etapã iniþialã în care erau vânate animalele mature, puii fiind prinºi ºi crescuþi, cei care supravieþuiau se maturizau ºi se reproduceau în captivitate, schimbându-ºi treptat comportamentul ºi domesticindu-se; ºi etapa creºterii propriu-zise a animalelor domestice în cadrul aºezãrilor sau pe lângã acestea, din care se va dezvolta, pãstoritul, predominant la unele comunitãþi ºi transhumanþa chiar.

Transhumanþa reprezintã o modalitate de creºtere intensivã a animalelor, prin care o populaþie exploata mai bine pãºunile din teritoriul pe care îl gestiona,

161Primele societãþi cu economie de producþie

Dumitru Boghian162

prin ocuparea succesivã a diferitelor spaþii geografice (pãºuni montane, pãºuni din vãile inferioare ale unor mari cursuri de ape, stepe etc.) în perioade favorabile. Turmele erau îngrijite de „echipe” specializate care se deplasau cu ele (mai mulþi indivizi chiar familii întregi) în terenurile de pãºunat, revenind periodic în teritoriul de bazã, într-un sistem pendulatoriu care diferã de nomadism.

Prima etapã reprezintã o fazã ºi o formã evoluatã ºi specializatã a vânãtorii, în care nu era vorba numai de satisfacerea unor necesitãþi imediate de hranã ci ºi de un anumit comportament prevãzãtor, comunitãþile umane demonstrând intenþionalitatea ºi voinþa de creºtere a animalelor, urmãrindu-se ºi reproducerea, regenerarea acestor surse de carne, aflate oricând la îndemânã, în condiþii de relativã siguranþã. În acest context, trebuie arãtat cã patru dintre speciile de animale, vânate cu predilecþie la sfârºitul Paleoliticului ºi în Epipaleolitic- Mezolitic, în Orient ºi Anatolia: bovine (bour), oaia ºi capra sãlbaticã ºi mistreþul, au constituit baza biologicã naturalã pentru domesticire. Vânãtorii cunoºteau caracteristicile ºi comportamentul acestor specii, din rândul lor ºi a urmaºilor lor recrutându-se viitorii crescãtori de animale.

Unul dintre cele mai importante principii ale Arheozoologiei, disciplinã ºtiinþificã care se ocupã cu studiul resturilor osteologice fosile provenind de la animale, este acela cã o specie nu poate fi domesticitã decât acolo unde aceasta a existat din abundenþã în stare sãlbaticã, modelul multicauzal fiind mult mai apropiat de realitate. De aceea, domesticirea animalelor, ca de altfel cultura plantelor, nu s-a petrecut doar într-un centru unic ºi numai la începutul Neoliticului. Pe lângã Orient, existã mai multe locuri de domesticire a unor specii de animale, din care unele regionale, aºa cum au fost zonele extrem-orientalã ºi sud-est asiaticã ºi mezoamericanã. De asemenea, a fost emisã ºi pãrerea cã, în decursul istoriei, au existat ºi locuri de redomesticire a unor animale sãlbatice, acolo unde unele specii domestice au fost decimate ca urmare a unor epidemii, calamitãþi naturale sau antropice.

Domesticirea animalelor se bazeazã pe capacitatea de învãþare ºi „socializare” a acestora în cadrul haitei ºi turmei specifice speciei respective, pe lângã fondul biologic înnãscut, bazat pe o anumitã gregaritate “socialã” naturalã, dobândind comportamentul caracteristic. Creºterea puilor în captivitate a indus un alt mod de a fi a fostului animal sãlbatic, cel oferit de mediul antropic, oarecum diferit de cel natural, reproducerea acestora ducând la obþinerea, în timp, a unor indivizi cu trãsãturi deosebite de cele ale strãmoºilor, fapte observate de vânãtorii specializaþi.

Domesticirea ºi evoluþia ulterioarã a animalelor domestice a produs importante modificãri în organismul acestora atât din punct de vedere biologic (somato-morfologic ºi patologic) cât ºi “psihologic”-comportamental, generând aºa-numitul stres al domesticirii, noii indivizi diferenþiindu-se, din ce în ce mai mult, de strãmoºii lor sãlbatici. Selectând indivizii cei mai robuºti, asigurându-le adãpost ºi o alimentaþie oarecum constantã, introducând sarea în hrana acestora, omul a indus o serie de calitãþi care nu se gãsesc decât periodic la precursorii sãlbatici: lactaþia prelungitã, creºterea cantitãþii de carne ºi grãsime, obþinerea firelor de pãr ºi lânã, folosirea forþei de muncã la cãrat ºi tracþiune etc.

Domesticirea animalelor, alãturi de cultivarea plantelor, schimbã ºi locul

ºi rolul omului în cadrul mediului natural ºi social, recoltele mai bogate ºi/sau turmele erau un semn de distincþie economicã ºi socialã, conducând la apariþia elitelor ereditare, în prelungirea diviziunii naturale a muncii, pe sexe, dezvoltându-se o diviziune socialã, o specializare a cultivatorilor de plante ºi crescãtorilor de animale, uneori aceastã diferenþiere putându-se observa pe staþiuni, necropole ºi chiar civilizaþii arheologice, mitul despre Cain ºi Abel aflându-ºi începuturile, probabil, încã din Neoliticul timpuriu.

Noua ocupaþie a adus ºi o modificare pe plan spiritual, unele divinitãþi cãpãtând chip de animale domestice sau sãlbatice. Creºterea animalelor, alãturi de vânãtoare, a condus la dezvoltarea unui ciclu zoomorf al complexului cult al fecunditãþii ºi fertilitãþii, reprezentat prin numeroase statuete zoomorfe, utilizate în practicile magico-religioase, sau prin existenþa sacrificiilor de animale de ofrandã (tauri, viþei, berbeci, miei etc), prezente în numeroase religii antice timpurii.

Astãzi este destul de clar cã primele animale domesticite apar la sfârºitul Paleoliticului superior (Pleistocenul final), în Orient (stratul zarzian din grota de la Palegawra, Irak) ºi Europa centralã (mormântul magdalenian de la Bonn-Oberkassel, Germania) fiind descoperite materiale osteologice aparþinând unor câini primitivi (Canis familiaris), datate pe la 12000 bc, care, foarte probabil, au derivat din lupii ºi ºacalii cu care omul se afla în concurenþã pentru hranã, fãrã a se putea preciza, deocamdatã, modul concret cum s-a produs domesticirea acestui prãdãtor. Au fost postulate ºi alte centre de domesticire a acestui animal, cum ar fi cel din spaþiul carpato-balcanic, dovadã stând, în acest caz, descoperirile de tip Lepenski Vir - Vlasaè - Schela Cladovei, care este însã mult mai târziu.

Probabil cã vânãtorii Paleoliticului superior au reuºit sã creascã în captivitate puii de lup (Canis lupus), ºacal (Canis aureus), coiot (Canis latrans) probabil ºi de vulpe (Vulpes vulpes), prinºi dupã uciderea adulþilor, care au dobândit astfel un alt comportament, urmaºii acestora fiind mult mai apropiaþi, ca mod de a fi, de câinii domestici decât de strãmoºii sãi sãlbatici, devenind “asociaþi”, însoþitori ºi apãrãtori ai omului, ai turmei domestice ºi aºezãrilor în faþa ameninþãrilor altor animale, poate utilizaþi ºi ca forþã de tracþiune, pentru sãnii, în perioadele reci. Astfel, câinii domestici apãrându-ºi noul teritoriu antropic, în virtutea unui comportament înnãscut, au fost opuºi rudelor lor sau altor prãdãtori, realizându-se prima solidaritate culturalã om-animal.

Cantitatea de materiale osteologice aparþinând câinilor este micã în complexele arheologice, fapt care aratã cã numãrul indivizilor crescuþi era încã mic, acest animal consumând aceeaºi hranã ca ºi omul. Se pot invoca ºi considerente psihologice ºi religioase ale domesticirii câinelui, ºtiut fiind faptul cã acest animal dã dovadã de o deosebitã fidelitate faþã de stãpân sau cã s-au descoperit podoabe, cu funcþii de cult, cum sunt colanele cu dinþi de lup, putând vorbi de anumite practici totemice, fãcând asocierea dintre omul-vânãtor ºi lupul/câinele - prãdãtor.

Din aºezãri epipaleolitice, cu straturi de locuire azilianã ºi tardenoisianã din Crimeea se cunosc resturi osteologice aparþinând porcilor, acest animal având o alimentaþie apropiatã de cea a omului (omnivorã), fãrã a necesita un efort deosebit de hrãnire, care, însã, nu sunt considerate, deocamdatã, domesticiri

163Primele societãþi cu economie de producþie

Dumitru Boghian164

veritabile. Porcul sãlbatic/mistreþul (Sus scrofa) era rãspândit, într-un mediu forestier ºi mai cald, în vastul spaþiu euro-asiatic ºi nord-african, unele specii apropiate regãsindu-se pânã în insulele sud-est asiatice ºi Noua Guinee. S-au dezvoltat, astfel, diferite variante (Sus scrofa scrofa, în Europa vesticã, ºi Sus scrofa leucomystax, în Asia de rãsãrit), care erau vânate de cãtre comunitãþile epipaleolitice-mezolitice. De materiale osteologice aparþinând cu certitudine porcului domestic se poate vorbi la Qualat Djarmo, datate pe la 7000-6500 bc ºi în Anatolia, iar pe la 6500 bc în Europa.

Erbivorele mici ºi mari, ovinele, caprinele ºi bovinele au fost domesticite, pentru prima oarã, tot în Orient. Oile ºi caprele aveau o talie mai micã, fiind mai uºor de capturat indivizii tineri, domesticibili, iar în stare adultã erau mai docile. De aceea, aceste mici rumegãtoare, aflate, relativ, din abundenþã în stare sãlbaticã în Orient au fost domesticite destul de uºor. Astfel, la Zawi Chemi Shanidar, încã din mileniului al IX-lea bc, se cunosc materiale osteologice, fãrã a se ºti dacã provin în întregime de la indivizi domesticiþi cu certitudine.

Materiale osteologice, de ovine (Ovis aries) ºi caprine (Capra hircus) cert domesticite, potrivit pãrerilor arheozoologilor, se cunosc la Ali Kosh (vestul Iranului), iar de caprine la Tell Asiab ºi Ganj Dareh (Iranul de vest) ºi Jerichon (Iordania), putând fi datate pe la 8000-7500 bc. În sud-estul Europei, acestea dateazã de la începutul mileniului al VII-lea bc, în Neoliticul timpuriu grecesc cunoscând procentaje de 75-80 % din totalul turmei domestice, fapt pus pe seama caracteristicilor mediului geografic din aceastã regiune.

Se pare cã bovinele mari (Bos taurus) au fost domesticite puþin mai dificil ºi mai târziu, indivizi domestici fiind descoperiþi în nivele arheologice datate pe la 7000-6500 bc, în Orientul Apropiat ºi Anatolia (Çatal Hüyük), centrul de domesticire al acestora prelungindu-se pânã în Grecia (Argissa-Magoula, Nea Nikomedia, Achilleion etc., dar, în aceastã zonã, boul era mai puþin frecvent decât porcul (Sus scrofa domestica). În mileniile al VI-lea ºi al V-lea, în Italia ºi în Provence (Franþa), unde mediul geografic era asemãnãtor cu cel sud-balcanic, fauna domesticã era similarã cu cea din zona greceascã, ovinele ºi caprinele fiind preponderente. În zona Belucistanului era cunoscutã, la mijlocul mileniului al VII-lea bc, o variantã domesticã a speciei Bos, zebul (Bos indicus), ºi, tot în spaþiul indian, în mileniul IV bc, bivolul (Bos bubalis).

Foarte probabil cã, din centrul oriental ºi anatolian, procesul de domesticire ºi animalele domestice s-au rãspândit, odatã cu neolitizarea prin migraþie ºi aculturaþie, în zona europeanã, pe direcþia nord-vest sau nord-est, unde unele dintre aceste animale existau în fauna naturalã. Datoritã climatului temperat ºi biotopului modificat faþã de cele anterioare, s-au produs o serie de modificãri în structura ºi procentajele animalelor domestice.

Astfel, în turma domesticã din Europa au devinit predominante bovinele ºi porcinele, care se aflau din abundenþã ºi în stare sãlbaticã, unii specialiºti presupunând chiar posibilitatea domesticirilor sau redomesticirilor locale din bour (Bos primigenius), aºa cum este cazul Neoliticului lacustru, forestier sau silvo-stepic, ºi din mistreþ (Sus scrofa ferus). Eventualele domesticiri locale ar fi contribuit ºi la creºterea ºeptelului local sau la refacerea acestuia, în urma luptelor, calamitãþilor sau epidemiilor.

Ovinele erau mai puþin numeroase în Neoliticul european, situaþie pusã pe seama lipsei strãmoºilor acestora în noul mediu ºi diferenþelor de ecosistem, dar numãrul acestora creºte odatã cu Chalcoliticul ºi, mai ales, în perioadele urmãtoare, datoritã migraþiilor din stepele nord-pontice, stepizãrii mai accentuate a mediului, schimburilor comerciale, darurilor etc. Un centru european de domesticire ºi evoluþie a oii domestice pare a fi zona vest-caucazianã, viitorul tãrâm al “Lânii de aur”, regiune legatã de cea nord-irakianã ºi nord-iranianã sau est-anatolianã. Existenþa unui eventual centru vest-pontic de domesticire a oii, definit dupã resturile osteologice descoperite în peºtera Târgºor - La Adam, nu se mai poate susþine astãzi.

Prin domesticire, ovinele ºi caprinele au devenit mai mici ºi mai robuste, a încetat, datoritã, probabil, unei mutaþii genetice (?), cãderea anualã a pãrului (nãpârlirea), s-a dezvoltat, destul de devreme, leucismul, albinismul ºi fineþea lânii, lactaþia prelungitã, acestea devenind animale deosebit de mult crescute în turme domestice, în cadrul unui pãstorit local sau chiar pendulatoriu, transhumant, fapt care a determinat un anumit seminomadism al comunitãþilor umane.

Porcinele au suferit, la rândul lor, unele adaptãri de domesticire, chiar dacã unii arheozoologi aratã cã acestea ar putut fi crescute ºi în stare de semidomesticire, fiind prinse ºi sacrificate atunci când era nevoie de carne, grãsime sau de o piele rezistentã. De aceea, porcinele ocupau, cel mai adesea, locul al doilea, dupã bovine, în cadrul ºeptelului comunitãþilor neolitice ºi eneolitice europene, disputat cu ovicaprinele, în vreme ce în Orient s-a instaurat un anumit tabu al consumului cãrnii de porc, probabil din raþiuni de igienã, transmis apoi istoric, fapt care a determinat ca acestui animal sã i se acorde o atenþie redusã, bovinele, oile ºi caprele fiind preferate.

Este important de arãtat cã domesticirea animalelor nu s-a oprit numai la stadiul neolitic ºi, dupã o perioadã de consolidare a cunoºtinþelor acumulate anterior, a continuat, în diferite zone fiind îmblânzite ºi alte specii, cunoscute istoric, printre care, la nivelul eneoliticului, în stepele est-europene a fost calul.

Calul (Equus caballus), cu diferitele sale variante, trãia, în stare sãlbaticã, la sfârºitul Pleistocenului superior ºi începutul Holocenului, pe un larg areal stepic ºi silvo-stepic euro-asiatic, în vreme ce, în preeriile Americii de Nord, exista o rudã a primului, litopternul, care, însã, a fost doar vânat ºi consumat, la descoperirea Lumii Noi fiind introduºi primii indivizi domestici aduºi din Europa.

Calul, spre deosebire de animalele prezentate anterior, a fost domesticit mai puþin din raþiuni ºi trebuinþe alimentare, deºi acestea nu trebuie excluse. Acesta a fost transformat într-un mijloc de transport deosebit de rapid, pentru vremea aceea, folosit, la rândul sãu, la însoþirea ºi urmãrirea turmelor de animale ºi, nu în ultimul rând, pentru facilitarea deplasãrilor pe distanþe lungi. Astfel, distanþele dintre diferite comunitãþi umane s-au „redus” simþitor, calul devenind ºi o forþã foarte rapidã de penetrare, în cazul confictelor intercomunitare, domesticirea sa inducând prima mobilitate majorã din istorie, explicând, uneori, supremaþia rãzboinicilor cãlãri faþã de cei pedeºtri sau unele uniformizãri culturale pe arii întinse.

Deºi sunt foarte greu de sesizat diferenþele morfo-biologice timpurii între calul sãlbatic ºi indivizii domestici, se pare cã acest animal a fost îmblânzit în

165Primele societãþi cu economie de producþie

Dumitru Boghian166

stepele ponto-caspice, unde exista din abundenþã, zonã de unde s-a rãspândit spre regiunile caucazianã ºi transcaucazianã, cental-asiaticã, anatolianã ºi est-central europeanã. Cele mai vechi resturi osteologice de cal domesticit, datate în mileniul al IV-lea bc, se cunosc la Dereijvka (Ucraina), într-o aºezare ºi într-o necropolã aparþinând civilizaþiei Srednyi Stog II, la acestea adãugându-se psaliile primitive din corn sau os ºi o serie destul de largã de sceptre în formã de capete de cal, descoperite în spaþiul balcano-carpato-niprovian.

Resturi osteologice care pot fi atribuite calului domestic, e drept puþine, datate tot în mileniul al IV-lea bc, s-au mai descoperit în Rep. Moldova, România de est, Bulgaria, bazinul nord-vest carpatic ºi Moravia, cunoscând o largã extensie în perioada urmãtoare, justificând, în parte, restructurãrile etno-culturale, petrecute în aria euro-asiaticã, în cea de-a doua parte a Eneoliticului ºi din Epoca bronzului, legatã de aºa-numitul proces de indoeuropenizare.

Cam în acelaºi timp, la mijlocul mileniului al IV-lea bc, în nord-estul Africii ºi Orientul Apropiat era domesticit mãgarul sãlbatic (asinul) (Equus asinus) ºi onagrul sau hemionul (Equus hemionus subsp. onager), întrebuinþaþi la transportul poverilor, cu samarul, la tracþiunea unor atelaje simple ºi la cãlãrie, folosindu-se totodatã ºi corcitura rezultatã din împerecherea accidentalã a iepelor cu mãgarii, catârul.

În aceastã a doua etapã a domesticirii animalelor se încadreazã îmblânzirea: cãmilei (Camelus bactrianus), în regiunea iraniano-turkmenã, ºi dromaderului (Camelus dromedarius), în diferite pãrþi ale Peninsulei Arabice, mileniile IV-III bc, a yakului (Poephagus grunniens) în zona sino-tibetanã (mil. II bc), alpaca (Lama pacos) ºi lama (Lama lama) pe platourile andine ale Americii de Sud (mileniul IV bc). Tot din aceastã ultimã regiune era cunoscut de pe la 6500 bc, porcul de India (Sus scrofa indica).

O menþiune aparte meritã domesticirea unor animale carnivore, cu caractere deosebite, cum este pisica (Felis domestica), cu rol utilitar, pentru distrugerea rozãtoarelor, ºi de companie, cunoscutã în Egipt cu 2500 de ani bc, a pãsãrilor, pentru ouã, carne, pene: gãina (Gallus bankiwa domestica), identificatã în China prin mileniul al VI-lea bc ºi în India ºi Indochina în mileniul al III-lea bc, gâsca (Anser anser), cunoscutã în Orientul Apropiat din mileniul al III-lea bc, raþa (Anas domestica), prezentã în China cam în aceiaºi perioadã, curcanul (Meleagris galloparo), datat în America centralã prin mileniul al II-lea bc, ºi unele pentru agrement, cum este pãunul (Pavo cristatus), semnalat în India mileniului al III-lea bc, sau pentru comunicaþie, cum este porumbelul (Columba columba), cunoscut în China din mileniul al V-lea bc

În acest context, trebuie menþionatã „domesticirea” viermelui de mãtase, în fapt larva fluturelui Bombix mandarina, ale cãrui „gogoºi” erau culese sau obþinute prin sericiculturã în China prin mileniul al IV-lea bc, crescut devenind Bombix mori, folosit pentru obþinerea unui tip special de fibre textile, cele de mãtase, ºi a albinei (Apis mellifica), cunoscutã, cel mai târziu din mileniul al IV-lea, în Egipt, ºi zeificatã chiar în mileniul al III-lea bc, care oferea mierea, un produs foarte apreciat în vechime, alãturi de cearã.

Produsele obþinute prin creºterea animalelor nu ofereau numai o mai mare siguranþã alimentarã ºi produse (carnea, laptele, ouã, miere) cu o importantã

valoare proteicã, glucidicã, lipidicã ºi vitaminicã, îmbogãþind registrul nutritiv al omului preistoric, ci ºi o nouã forþã de muncã ºi tracþiune, noi mijloace de transport, materii prime textile (lâna, pãrul, firele de mãtase) sau pentru ornamentare (penele). În mod normal, vânãtoarea a continuat sã aibã o importanþã aparte, pentru completarea resurselor de hranã, a ºeptelului, pentru antrenament rãzboinic, iniþiere în vârsta adulþilor ºi agrement, cantitatea materialelor osteologice provenind de la specii sãlbatice având, uneori, cote destul de ridicate.

V. 2. 3. Ceramica

Ceramica reprezintã unul dintre cele mai însemnate produse ale gândirii ºi muncii umane, realizat începând cu o etapã evoluatã a Neoliticului, pe la mijlocul mileniului al VIII-lea BC, chiar dacã statuete antropomorfe ºi zoomorfe lucrate din argilã crudã au fost confecþionate în timpul ultimei vârste a gheþii din Europa (Würm III) la Dolni Vestonice (Moravia-Cehia) ºi Tuc D'Adoubert (Ariège, Franþa). Alte statuete de lut, nears sau ars, sunt cunoscute din mileniile al VIII-lea al VII.-lea bc, din fazele PPNA (la Mureybet-Siria) ºi PPNB (Munhata-Israel, Aswad II, Ghoraifé-Siria, Ganj Dareh-Munþii Zagros/Iran).

O problemã controversatã, deocamdatã, este reprezentatã de invenþia destul de timpurie a ceramicii în Japonia, într-o perioadã Pre-Jômon (cãtre 12500- 12000 bc), în cadrul unei economii fãrã dovezi clare ale producþiei de hranã, ºi în Africa, într-un mediu pre-agricol ºi pre-pastoral, aºa cum ne lasã sã înþelegem descoperirile din masivul muntos Ahaggar din Sahara centralã, provenind din

14 situri datate prin C în mileniul al VIII-lea bc (Jean-Pierre Maître, 1965),), sau cercetãrile mai noi de la Tagalagal-Aïr (Niger) datate ulterior pe la 8000-7000 bc (Jean-Pierre Rosset, 1978), care par sã atesta ipoteza existenþei unor centre independente (nipon ºi saharian) pentru realizarea acestor artefacte, anterioare celui din Orientul Apropiat.

Ceramica propriu-zisã a fost precedatã de utilizarea a numeroase vase de lemn, împletituri de nuiele, coji de ouã, tigve, dovleac ºi piatrã ºlefuitã, ultimele cunoscute foarte bine în Orient, sau de aºa-numita “veselã albã”, realizatã din var stins ºi gips, prezentã, în mileniul al VII-lea bc, în Siria ºi Liban. În Orient, vasele din lut ars, de facturã gospodãreascã la început, au fost confecþionate la sfârºitul mileniului al VII-lea bc, aºa cum aratã descoperirile din unele situri din Siria (Tell Assouad/Djezireh ºi Bouqras), Turcia (Çatal Hüyük) ºi Iran (Tepe Guran U), fiind reduse cantitativ ºi având forme destul de simple. Ulterior, producþia ceramicã a cunoscut o deosebitã dezvoltare tehnologicã, cantitativã ºi calitativã (în ceea ce priveºte formele ºi decorurile), fiind produsã în unele centre de olãrit, depãºind, în unele cazuri industria liticã.

Invenþia ceramicii a fost un rezultat al unor complexe tehnici ºi arte de prelucrare a argilelor, în urma cãrora s-au obþinut, prin omogenizarea amestecului plastic, modelarea acestuia, decorarea, uscarea ºi arderea lui, diferite obiecte, în special vesela, intens folositã în Protoistorie ºi Istorie.

Cercetarea arheologicã ºi/sau preistoricã a stabilit cã, prin diferitele sale categorii, forme ºi decoruri, în asociere cu alte vestigii, ceramica reprezintã un important limbaj arheologic, o fosilã directoare, un marker cultural, pe baza

167Primele societãþi cu economie de producþie

Dumitru Boghian168

cãruia se reconstituie profilul istorico-cultural al unor populaþii ºi societãþi, evoluþia ºi încadrarea temporalã a acestora. În acelaºi timp, studierea ceramicii, din toate punctele de vedere, poate sã releve, pe lângã reale elemente de culturã materialã ºi civilizaþie, ºi importante caracteristici ale unor componente spirituale, deoarece, aºa cum arãta Mircea Eliade: „Olarul care, primul, a reuºit, datoritã focului, sã întãreascã în mod conºtient «formele» pe care le dãdea argilei, a simþit, cu siguranþã, beþia demiurgicã: descoperise un agent al transmutaþiei”, ºi a cãpãtat o poziþie deosebitã în societate.

Mai mult, prin categoriile sale deosebite, prin unele forme ºi destinaþii ºi prin semnificaþiile decorului, indiferent de maniera de realizare a acestuia, ceramica oferã unele indicii legate de structura socialã a comunitãþilor care au produs-o ºi au folosit-o sau despre componentele unei spiritualitãþi complexe, care este greu de reconstituit. Mai dificilã este, pentru Neolitic, identificarea cu ajutorul caracteristicilor ceramicii a unor entitãþi etno-lingvistice unitare, deoarece în cadrul unor culturi arheologice pot exista ºi populaþii diferite care sã întrebuinþeze aceleaºi tipuri de vase, produse în anumite centre de olãrit sau vehiculate prin intermediul comerþului.

Din punct de vedere material, ceramica reprezintã o invenþie, încadratã în categoria pirotehnologiilor (tehnologii ale focului), care a marcat profund viaþa de toate zilele ºi evoluþia ulterioarã a comunitãþilor umane, servind atât la stocarea ºi pregãtirea superioarã a hranei, prin fierbere frecventã, pãstrarea resurselor de apã, transportul unor lichide alimentare, mãsuri pentru cereale, cât ºi în anumite procesiuni religioase, ca vase sacre ºi accesorii de cult, sau pentru înfrumuseþarea ambientului gospodãresc, din raþiuni estetice, artistice, spirituale. Câteodatã, decorul incizat, excizat, plastic sau pictat al unor vase reflectã elemente din viaþa ºi gândirea comunitãþilor neolitice ºi eneolitice, putând fi interpretate ca o scriere pictograficã, incipientã.

Pe parcursul Neoliticului ºi Eneoliticului, oamenii au realizat progrese însemnate în cunoaºterea proprietãþilor diferitelor categorii de argile, pregãtirea acestora în vederea obþinerii unor materiale plastice de calitate, modelarea formelor ceramicii, prin folosirea unor suporturi fixe sau rotative, de tipul roþii olarului Kili Ghul-Muhammad-Togau/Belucistan, în Pakistan, mileniul al V-lea bc, Korucu Tepe, în Anatolia, mileniul al IV-lea bc, sau în cultura Cucuteni, tot în mileniul al IV-lea bc) sau a altor unelte ºi accesorii, prin perfecþionarea ornamentãrii, în special incizate, excizate, pictate ºi plastice, a compoziþiilor decorative ºi creºterii complexitãþii semanticii acestora.

În acelaºi timp, s-a acordat o atenþie deosebitã perfecþionãrii pirotehnologiei produselor ceramice, arderea evoluând pe parcursul acestor epoci, de la simplele gropi-cuptor pânã la cuptoare din ce în ce mai evoluate, cu douã camere ºi insuflarea de aer (cel mai vechi fiind cunoscut în complexul cultural Proto-Sesklo, mileniile al VI-lea - al V-lea bc), pentru realizarea unei arderi (coaceri) oxidante, olãritul devenind un meºteºug de sine stãtãtor, în cadrul marilor culturi neolitice ºi eneolitice existând chiar centre de olãrit, care îºi desfãceau produsele în anumite zone, variabile ca întindere, progrese care se vor perpetua în cadrul primelor civilizaþii istorice.

Înainte de a prezenta caracteristicile tipologice ale formelor ºi decorurilor

ceramicii, din cadrul unor civilizaþii neolitice ºi eneolitice, se cuvin precizate câteva detalii tehnologice ale confecþionãrii acesteia.

Argila, ca rocã de sedimentarã loess-ul, este un silicat de aluminiu ºi reprezintã materia primã care se foloseºte la fabricarea materialelor ceramice. Provine din silicaþi magmatici prin degradare erozivã, sub influenþa agenþilor climatici, în special la limita calotelor glaciare continentale. Odatã cu distrugerea reþelei cristaline se îndepãrteazã ºi cationii solubili (Na, K, Mg, Ca) ºi rãmâne un silicat de aluminiu insolubil.

Caolinul, o varietate importantã a argilei, s-a format prin degradarea feldspaþilor ºi este compus, în cea mai mare parte din caolinitã (alãturi de dickitã ºi nacritã), toate cu o structurã monocristalinã. Nu conþine impuritãþi colorate (fier) ºi are o compoziþie aproximativã Al O x 2 SiO x 2 H O. Caolinul a fost utilizat pentru 2 3 2 2

realizarea unor produse ceramice foarte fine, din care se remarcã, pentru perioadele ulterioare, porþelanul, în zona chinezã.

Argila ceramicã se deosebeºte de caolin prin plasticitatea ei mai mare ºi un conþinut ridicat în oxid de fier colorat. Lutul este o argilã impurificatã, cu mult fier ºi nisip, având o calitate inferioarã, fiind folosit mai mult ca material pentru construcþia caselor.

Aceste materii prime, utilizate pentru confecþionarea produselor ceramice, se exploatau din aºezãri, cu ocazia sãpãrii ºanþurilor de apãrare sau a gropilor, cu diferite destinaþii, sau din apropierea acestora, din “lutãrii”, similare cu cele ulterioare, care aveau rolul unor adevãrate cariere de argilã.

Dupã extragere, lutul (argila plasticã), era lãsat, aºa cum ne aratã analogiile etnografice, la “dospit”, mai ales prin acþiunea naturalã a factorilor climatici, în locuri special amenajate pentru prelucrarea preliminarã a argilei, depozitatã în grãmezi sau în împrejmuiri din scânduri de lemn ºi împletituri de nuiele, care nu întotdeauna pot fi surprinse arheologic. De cele mai multe ori aceste locuri au rãmas foarte simple de-a lungul timpului. „Dospirea” contribuia la sporirea plasticitãþii ºi consistenþei naturale a argilei, deoarece, prin îngheþul-dezgheþul apei din interspaþiile celulare ºi uscare excesivã urmatã de o umezire rapidã, se ajunge la desfacerea în particule microscopice, iar microorganismele pot acþiona asupra substanþelor organice din lut. Aceastã „dospire” avea o duratã variabilã, de la câteva zile, la câteva luni, mai ales peste iarnã, deoarece, cu cât aceastã operaþiune era mai îndelungatã, cu atât lutul devine mai bun pentru prelucratul ceramicii.

Urmãtoarea operaþie era frãmântarea lutului cu picioarele, aºa-numita cãlcãturã, de cãtre oameni, la care se adãuga folosirea bovinelor ºi baterea cu maiul. Cu acest prilej, se realiza o organizare superioarã a pastei de lucru, eliminându-se spaþiile haotice, care pot afecta calitatea materialului plastic ºi scãderea bruscã în volum a vaselor. Având în vedere densitatea ºi duritatea deosebitã a pastei unor vase, presupunem cã pentru olãria de calitate superioarã, se realiza o cernere ºi o spãlare a argilei, eliminându-se impuritãþile, obþinându-se fracþiuni fine, utilizate, mai ales, pentru finisarea vaselor. Astfel, materialul plastic devine mai moale, mai omogen, mai dens. Unii specialiºti considerã cã a fost întrebuinþatã ºi argila iluvialã, adusã de râuri cu prilejul inundaþiilor de primãvarã ºi varã.

169Primele societãþi cu economie de producþie

Dumitru Boghian170

Alegerea lutului, frecatul în mânã ºi bãtutul în palmã, duceau la înlãturarea ultimelor impuritãþi. Lutul se frãmânta pânã când devenea ca ceara sau ca aluatul, putând fi întins fãrã sã plesneascã, dupã care se fãceau turte ºi se puneau lângã suportul de modelat, sã se jilãveascã.

În mod normal, o asemenea atenþie se acorda numai confecþionãrii pastei ceramicii fine, de facturã superioarã. Pentru ceramica semifinã ºi, mai ales, pentru ceramica uzualã, gospodãreascã, prepararea lutului era mai puþin atentã, iar în ultima parte a acestei etape a procesului tehnologic se adãugau, pe lângã degresanþii naturali (nisip foarte fin, micã etc.), alte componente, de exemplu nisip fin, pietriº, silex ºi silicolit mãrunþit sau cioburi pisate, provenite din rebuturi ºi deºeuri pisate, aºa-numita ºamotã, ºi materiale vegetale, în special pleavã, care aveau o importanþã particularã, pentru a evita scãderea în volum a vaselor la uscare, crãparea pereþilor ºi pentru a oferi calitãþi termice deosebite veselei gospodãreºti. Accidental, în pasta pregãtitã au fost cuprinse seminþe ºi sâmburi de fructe, o dovadã certã cã modelarea ceramicii se realiza în anotimpurile cãlduroase. Din analiza materialului ceramic, se observã o evoluþie, o perfecþionare a activitãþii de pregãtire a lutului, pentru confecþionarea vaselor ºi plasticii de la Neolitic la Eneolitic.

Modelarea sau formarea vaselor era o altã operaþiune, deosebit de importantã, în realizarea ceramicii, prin care argila amorfã cãpãta forma doritã de meºterul olar. Studierea materialului ceramic fragmentar, aparþinând comunitãþilor neolitice, a condus la concluzia, pe baza modului de spargere a vaselor, cã erau lucrate din fâºii, „colaci de lut”, dispuºi succesiv ºi neteziþi, pânã se obþineau pereþii, procedeu care s-a pãstrat pe întreg parcurs al epocii

Astfel, vasele de mici dimensiuni, cupele, paharele, în special, se modelau dintr-un singur colac de lut, care se dispunea peste un fund plat, care se putea roti uºor, realizându-se pereþii subþiri în forma doritã, care apoi era atent finisatã. Vasele de dimensiuni mijlocii, amforele, strãchinile, urcioarele, vasele tronconice ºi bitronconice se modelau, cel mai adesea, din douã pãrþi, realizate, la rândul lor, din „colaci de lut”: o parte superioarã, cuprinzând umãrul ºi gura vasului, ºi o parte inferioarã, alcãtuitã din corpul ºi fundul vasului, care, mai apoi, se îmbinau aproximativ în zona centralã, ºi se “sudau” prin finisare. Vasele de mari ºi foarte mari dimensiuni se modelau din trei pãrþi, în aceeaºi tehnicã a „colacilor”: partea superioarã umãrul ºi gura vasului, partea centralã, de mijloc corpul tronconic sau semisferic, ºi partea inferioarã fundul vasului, care se îmbinau, în final, într-o singurã piesã.

Probabil cã, la început, se modela partea inferioarã a vasului. O turtã jilãvitã de lut era pusã pe suportul de modelat, presãrat cu anumite substanþe organice, probabil pleavã de cereale, sau nisip, iar în Eneolitic, pe bucãþi de þesãturã sau împletiturã, care uºurau rotirea ºi prelucrare substanþei de modelat, urme care s-au imprimat, uneori, puternic pe fundul vaselor. Din aceastã turtã, se modela, prin aplatizare, fundul vasului, peste care se dispuneau alþi „colaci” de lut, din care se confecþionau pereþii inferiori, la grosimea doritã, potrivit mãrimii vasului. Nu este exclus ca aceste operaþiuni sã se fi desfãºurat ºi într-o altã ordine ºi dupã alte tipicuri.

Astfel, pentru vasele de mici dimensiuni, pereþii erau subþiri, pânã la 5 mm,

la vasele de dimensiuni mijlocii între 5 ºi 10 mm, în vreme ce, pentru vasele mari se ajungea la grosimi cuprinse între 10 ºi 30 mm, chiar mai mult. Evident, pãrþile inferioare ºi zonele de îmbinare aveau grosimi mai mari decât restul pereþilor. Pentru “sudare”, în fâºia inferioarã de lut se practica un ºãnþuleþ în care se introducea partea inferioarã a urmãtorului „colac” º.a.m.d., urmând o spiralã. La interiorul vaselor, se observã urmele lãsate, la modelare, de degetele olarului sau de unele unelte, un fel de spatule din lemn ºi os. Pereþilor exteriori li se acorda o atenþie deosebitã, fiind finisaþi cu grijã, cu ajutorul spatulelor de os ºi lemn, a unor “cosoare”, din defense de mistreþ, sau a unor lame de silex, urmele fiind ºterse prin netezire cu ajutorul materialelor textile sau vegetale.

Cel mai adesea, pe suprafaþa exterioarã a vaselor de facturã finã, se aplica o angobã realizatã dintr-o suspensie omogenã de argilã subþire, bine spãlatã, amestecatã sau nu cu pigmenþi minerali, care astupa toþi porii vasului, ºi care, dupã uscare, era atent lustruitã, fiind pregãtitã pentru a primi decorul, cel mai adesea pictat. Angoba era aplicatã fie prin scufundarea vasului în aceastã suspensie, fie cu pensula, într-un strat sau în mai multe straturi, pãtrunzând în interiorul pereþilor, ºi care, din cauza unor condiþii improprii de zacere, se exfoliazã, uneori, la descoperire.

Ceramica grosierã, uzualã, era lucratã tot din pastã bunã, conþinând degresanþii cunoscuþi nisip, pietricele, cioburi pisate, materiale vegetale, dar se acorda mai puþinã atenþie finisãrii suprafeþelor exterioare a pereþilor, feþuirea fãcându-se prin folosirea unei barbotine omogene, organizatã cu ajutorul spatulelor, cu mãturica sau cu degetele, în care se trasau, de regulã, puþinele decoruri adâncite sau plastice, cunoscute pentru aceastã categorie ceramicã.

O menþiune particularã meritã ceramica aparþinând comunitãþilor neolitice ºi eneolitice din zonele marginale ale Lumii Vechi, care a fost de o calitate inferioarã faþã de cea din focarele de civilizaþie, atât sub raportul pastei, repertoriul formelor ceramice ºi, nu în cele din urmã, al decorurilor. Dintre aceste varietãþi ceramice se remarcã cea a populaþiilor neolitice ºi eneolitice din stepele ponto-caspice, cu scoicã în compoziþie, decoratã cu motive ornamentale trasate cu obiecte dinþate, “piepteni” (?), cu vârfuri triunghiulare sau rectangulare, cu ºnurul rãsucit ºi înfãºurat, numitã “de bucãtãrie” sau Cucuteni “C”, pusã de Marija Gimbutas pe seama diferitelor valuri Kurgan.

Dupã modelare ºi finisare, vasele, din diferitele categorii ceramice, erau puse la uscat, la umbrã, în încãperi ºi paravane, special amenajate în acest scop, asigurându-se o ventilare corespunzãtoare. Astfel, uscarea se fãcea lent, evitându-se crãparea, fisurarea pereþilor vaselor, ºi, deci, rebutarea lor. În urma uscãrii, prin pierderea unei cantitãþi însemnate de apã, vasele îºi micºorau dimensiunile ºi volumul cu pânã la 25%.

Decorarea ceramicii fine, semifine ºi grosiere (uzuale), avea o importanþã aparte, necesitând, mai ales în cazul picturii, cunoºtinþe deosebite. Ornamentarea adâncitã se realiza cu ajutorul unor vârfuri ascuþite sau boante, de lemn, os, corn, piatrã sau metal, cu care se inciza în pasta încã moale a pereþilor vaselor motivistica specificã fiecãrei culturi arheologice. Existã destule cazuri când ceramica neoliticã ºi eneoliticã a fost decoratã prin excizare, motivele ornamentale fiind obþinute în relief, prin “sãparea” în peretele vasului cu ajutorul

171Primele societãþi cu economie de producþie

Dumitru Boghian172

lamelor de silex ºi os, a burinelor, într-o manierã asemãnãtoare sculpturii în lemn.Cea mai sofisticatã modalitate de ornamentare a ceramicii, folositã mai cu

seamã în Eneolitic, a fost pictarea vaselor, uneori foarte elaboratã. Aceasta presupunea cunoºtinþe ºi deprinderi deosebite referitoare la alegerea, pregãtirea, aplicarea coloranþilor ºi despre comportamentul pigmenþilor naturali în timpul arderii, care proveneau cel mai adesea, din aºa-numitele pãmânturi colorate oxizii minerali de fier (hematitul Fe O , goethitul Fe O x H O, limonitul Fe O x H x 2 3 2 3 2 2 3 2

H O etc.), recuperaþi fie din fierul aluvionar (“de baltã”), care se gãsea în anumite 2

vãi, de vârstã cuaternarã, fie din zonele unde se aflã zãcãminte feroase, oxizi de fier, sub formã de lentile, în intercalaþiile marno-calcaroase, pentru nuanþele de galben, galben-închis, galben-roºiatic, oxizi de mangan (piloruzitã - MNO ºi 2

hausmanit - Mn O ), aflaþi în depozite cuaternare, sedimentar-aluvionare, 3 4

remaniate, sau în zona montanã, grafitul ºi, probabil, unele substanþe organice, pentru culorile brunã, brun-închis ºi neagrã, pulbere de aur, pentru culoarea galbenã, oxizi de calciu (hidroxidul de calciu - Ca(OH) , ºi carbonatul de calciu - 2

CaCO , care se gãseau în anumite depozite sedimentare) sau silicaþi de aluminiu 3

(caolin - Al O x 2SiO x 2H O, format, din degradarea feldspaþilor, onctuos, cu o 2 3 2 2

granulaþie foarte finã) pentru alb. Prezenþa alumino-silicaþilor determina o “deschidere” a culorilor, o creºtere a capacitãþii de acoperire, a opacitãþii acestora.

Olarii neolitici ºi eneolitici cunoºteau “comportamentul” acestor pigmenþi în decursul arderii, deoarece hausmanitul (cultura Cucuteni), în condiþiile unei arderi la o temperaturã mai micã de 1000°C, dã o culoare roºie-brunã, ºi, numai peste aceastã temperaturã, culoarea neagrã. Aceleaºi modificãri suferã ºi oxizii de fier, culoarea oferitã variind între galben, roºu viu ºi brun, în timp ce oxizii de calciu pot vira, la temperaturi mari, spre galben. Pentru aplicarea picturii cu grafit ºi aur (culturile Sãlcuþa, Gumelniþa-Karanovo VI) erau necesare, adesea, temperaturi cuprinse între 1000-1200° C, cu douã arderi succesive.

O altã etapã importantã, în algoritmul confecþionãrii ceramicii, era arderea acesteia, în condiþii superioare, care ºi-au pus amprenta asupra calitãþii ºi rezistenþei vaselor realizate.

La începuturile confecþionãrii ceramicii, aceasta era arsã pe vetrele deschise sau în cuptoare simple, compuse dintr-o groapã cu o deschidere lateralã ºi partea superioarã tronconicã, realizatã din lipiturã groasã de lut, cu o micã deschizãturã, prin care se realiza tirajul. În aceste cuptoare se aranja, cu grijã, combustibilul ºi vasele, în aºa fel încât, acestea din urmã, sã nu se degradeze prin arderea prea intensã sau sã nu se “coacã” inegal.

Olarii aveau posibilitatea sã controleze temperatura de ardere, care putea ajunge pânã la 600-800° C, pentru speciile fine ºi semifine, ºi pânã la 400-600° C, pentru categoria uzualã. De asemenea, în funcþie de atmosfera care se pãstra în cuptoarele simple, oxidantã, cu tiraj de aer, sau reducãtoare sau semireducãtoare, înãbuºitã sau parþial înãbuºitã, se obþineau, în primul caz, vase de culoare roºiaticã sau brunã-roºiaticã, în vreme ce, în cel de-al doilea caz, ceramica cãpãta o culoare brunã, cenuºie sau neagrã, fireºte cu diferite nuanþe, existând, de multe ori, diferenþe între suprafeþele interioare ºi exterioare ale recipientelor ºi miezul pereþilor acestora.

Aºa cum am vãzut, destul de timpuriu, prin mileniile al VI-lea al V-lea bc, în Orient ºi în lumea egeeo-anatolianã, au fost inventate ºi utilizate cuptoarele evoluate cu douã camere: focãria ºi încãperea pentru arderea ceramicii, despãrþite de un grãtar perforat, care au permis obþinerea unor produse de o deosebitã calitate. Cuptoarele evoluate de ars ceramica erau umplute cu vase, în diferite variante, aºa cum ne aratã analogiile etnografice ºi, apoi, se trecea la realizarea focului, operaþie comportând mai multe etape, folosindu-se diferite tipuri de combustibil. Numãrul vaselor, care compuneau o “ºarjã”, era diferit, în funcþie de dimensiunile pieselor ceramice ºi ale fiecãrui cuptor.

La început, cuptorul ºi oalele se încãlzeau câteva ore la foc redus, mai mult cu fum fierbinte decât cu flacãrã, pentru ca vasele sã nu se contracte brusc ºi sã se fisureze, dupã care focul era împins, în camera focãriei, înteþindu-se treptat, cu lemne cu putere caloricã mai mare. În tot acest timp, olarii vegheau la creºterea treptatã ºi controlul temperaturii, ajungându-se pânã la 900°-1000°-1100°C, într-o atmosferã oxidantã, nefiind exclusã dirijarea curentului de aer cu ajutorul unor foale incipiente, realizându-se, astfel, o economie de combustibil. Din studiile etnologice, s-a ajuns la concluzia cã, arderea vaselor cu pereþii mai subþiri dura între 5 ºi 12 ore, în vreme ce vasele cu pereþii groºi erau arse 14-16 ore, producându-se mai multe fenomene fizice ºi chimice, care aveau ca urmare obþinerea unei ceramici oxidante sau reducãtoare, rezistente, cu un sunet clar la lovirea uºoarã, iar pictura, atunci când era cazul, se fixa foarte bine pe suprafaþa recipientelor.

Dupã rãcirea cuptorului, vasele erau scoase ºi depozitate, probabil, în “magazii” special amenajate, de unde erau desfãcute în aºezãrile din apropierea centrului de olãrit, fiind purtate din loc în loc, fie în spate, legate pe sfoarã, pe samare sau cu carele, aºa cum ne aratã analogiile etnografice, olarii primind în schimbul lor diferite produse.

Ceramica cunoaºte o varietate tipologicã deosebitã, evoluând de la Neolitic spre Eneolitic, acest fapt observându-se, mai mult, în cadrul speciilor semifine ºi fine, vorbind nu numai o specializare a meºteºugului ci ºi o diversificare a cerinþelor ºi gusturilor estetice la nivelul fiecãrei civilizaþii în parte. În acelaºi timp, în cazul ceramicii uzuale, dar chiar ºi la cele fine, se observã o deosebitã standardizare, o creºtere dimensionalã, legatã, probabil, de necesitatea stocãrii unor cantitãþi sporite de hranã ºi apã, ca urmare a sporului demografic ºi a asigurãrii subzistenþei pe o duratã mai mare de timp, pentru un numãr mare de locuitori. În cadrul fenomenului de urbanizare, în viitoarele centre orãºeneºti din zona egipteanã, orientalã ºi egeo-anatolianã, olarii s-au grupat în anumite cartiere, dezvoltând importante centre meºteºugãreºti, având, în unele cazuri, zei tutelari, cum a fost Hnum în Egipt. Olãritul intrã astfel în rândul meºteºugurilor neolitice, contribuind la dezvoltarea generalã a societãþii.

Tipologia ceramicii neolitice ºi eneolitice a fost stabilitã pe mãsura extinderii cercetãrilor metodice, prelucrãrii ºi sistematizãrii materialelor descoperite, repertoriul acestora îmbogãþindu-se, în perioada ulterioarã, astfel încât specialiºtii dispun astãzi de un set apreciabil de forme de bazã, cu variante, în funcþie de fazele ºi etapele evolutive, ºi în relaþie directã cu centrele de producþie, care, împreunã cu decorurile specifice, indicã prezenþa unor civilizaþii arheologice.

173Primele societãþi cu economie de producþie

Dumitru Boghian174

În acelaºi timp, este necesarã stabilirea tipurilor de forme ale ceramicii neolitice dupã funcþionalitatea la care au servit recipientele ºi nu dupã forma generalã sau a pãrþilor componente sau potrivit impresiilor arheologilor.

V. 2. 4. Prelucrarea metalelor

Descoperirea metalelor ºi prelucrarea acestora a reprezentat o altã importantã cucerire tehnologicã din istoria omenirii, cu o influenþã hotãrâtoare pentru devenirea ulterioarã a societãþii. Aurul, argintul ºi arama se numãrã printre primele metale descoperite ºi utilizate de om, dat fiind faptul cã acestea pot apãrea în iviri naturale la zi, în stare nativã, natural purificatã, sub formã de pepite, fiind numai lucrate, la început ca oricare altã rocã, cu aspect ºi proprietãþi curioase, prin procedee simple cum este baterea la rece.

Metalurgia, ca sumã de tehnici ºi tehnologii de prelucrare a metalelor, în special la cald, a reprezentat, dupã invenþia ceramicii, un alt important meºteºug, una dintre cele mai însemnate pirotehnologii, cu reflexe însemnate pe plan material ºi spiritual. În acest context, dacã în Neolitic se poate vorbi de o paleometalurgie, când s-au folosit tehnici simple de prelucrare a metalului, în special a cuprului, în anumite centre, unde acest metal se gãsea la zi, în Eneolitic asistãm la dezvoltarea unei metalurgii propriu-zise, putându-se vorbi, în anumite regiuni, chiar de o anumitã epocã a aramei (Kupferzeit), în perioadele urmãtoare, ale bronzului ºi fierului, noile materii prime cãpãtând un rol deosebit în plan economic.

Meºterii metalurgi au dobândit, datoritã meºteºugului pe care l-au inventat, învãþat ºi practicat, un statut deosebit în societãþile în care au trãit. Ei erau, aºa cum ne aratã Mircea Eliade, “stãpânii focului”, “fãurari divini ºi eroi civilizatori”, “fãurari, rãzboinici, maeºtrii ai iniþierii”, panteonul cu divinitãþi eneolitice cuprinzând, probabil, unul sau mai mulþi zei-metalurgi, în vreme ce cultul soarelui dobândeºte o importanþã aparte, astrul strãlucitor al zilei guvernând focul fãurarului pãmântean, dezvoltându-se astfel o “mitologie a metalelor”.

Metalurgia nu s-a nãscut dintr-o datã ci în urma acumulãrii unei multitudini de observaþii ºi experienþe succesive, produse în mai multe locuri ale Lumii Vechi, potrivit mai multor modalitãþi, evident, aºa cum arãtam mai sus, acolo unde materia primã exista în stare nativã. Astãzi existã pãrerea cã invenþia metalurgiei aramei s-a fãcut în mai multe centre, independente unele de altele, aºa cum ar fi Orientul, cu Anatolia de est, Transcaucazia, nord-vestul Iranului, unde urme ale prelucrãrii aramei sunt documentate din mileniile al X-lea - al VII-lea bc, de unde s-ar fi rãspândit în zonele învecinate, ºi zona balcano-carpaticã, pentru mileniul al V-lea bc.

Din mileniul al X-lea bc este cunoscut un pandantiv din aramã la Shanidar (Iran, Munþii Zagros) iar din mileniul al IX-lea bc malachitul (carbonatul de cupru) era folosit, în regiunile muntoase din nordul Mesopotamiei, ca materie primã pentru confecþionarea de podoabe. Unele din primele obiecte de cupru au fost realizate, în mileniul al VIII-lea bc, în partea de rãsãrit a Anatoliei, în satul Çayönü (Turcia), aflat la aprox. 20 km de marele zãcãmânt de la Ergani Maden, unde dintr-un nivel aceramic au fost recuperate piese de aramã (mãrgele, sule, ace, cârlige),

lucrate prin batere la rece ºi cãlite la o temperaturã de 150-400 C. Asemenea piese au mai fost descoperite, pentru aceeaþi perioadã, în satele montane din Siria, Irak ºi Iran.

Dupã aceastã etapã paleometalurgicã, din mileniul al V-lea bc s-a trecut de la prelucrarea aramei native la reducerea acestui metal din minereu, obþinându-se prefabricate, care erau, ulterior, retopite ºi turnate, în forme simple, duble sau complexe, sau au fost lucrate prin batere la rece sau la cald sau prin alte procedee, obþinându-se o mare diversitate de produse finite: unelte, arme, podoabe º.a., marcând o etapã metalurgicã propriu-zisã, eneoliticã. Astfel, la Tal-I-Iblis (Iran) a fost descoperitã o cantitae însemnatã de artefacte de aramã topitã ºi turnatã indicând o producþie constantã ºi extinsã.

Se pare cã aceastã trecere nu ar fi fost posibilã fãrã identificarea a noi surse de cupru ºi exploatarea acestora prin sistemul mineritului preistoric, ale cãrui urme sunt mai greu de sesizat, fiind distruse de întreprinderile ulterioare. Metalurgia eneoliticã (chalcoliticã) s-a rãsfrânt nu numai în denumirea perioadei ci s-a caracterizat prin introducerea de noi tehnici ºi tehnologii de obþinere ºi prelucrare a aramei, noi tipuri de piese ºi creºterea cantitativã ºi calitativã a acestora, cât ºi prin circulaþia produselor finite pe distanþe, uneori, deosebit de lungi, sprijinind trecerea cãtre civilizaþia urbanã. Este greu de stabilit care a fost amploarea acestei metalurgii deoarece multe produse finite uzate erau recuperate ºi reciclate “dispãrând” în conþinutul noilor piese.

O serie de descoperiri, de piese de aramã asociate în tezaure-depozite ºi morminte bogate, cum ar fi cele de la Varna ºi Devnja (Bulgaria), Cãrbuna (Rep. Moldova), Tibava (Ungaria), Nahar Mishnar (Israel) etc., ne aratã care ar fi fost cantitatea de produse de aramã, aflate la un moment dat în circulaþie, acestea fiind doar supravieþuiri ale înfloritoarei producþii ºi circulaþii metalurgice de altãdatã.

Printre cele mai de seamã centre metalurgice eneolitice pot fi amintite cele de la Timna (Wadi Arabah, Israel), Rudna Glava (Serbia), Aibunar (Bulgaria), curbura carpaticã de nord-vest, Caucazul, care se adaugã la cele deja cunoscute din perioada anterioarã.

Unii specialiºti considerã cã, în cea de-a doua jumãtate a mileniului al IV-lea bc, s-ar fi produs o epuizare a minereurilor cuprifere mai uºor de redus (oxizii ºi carbonaþii de cupru) din zona carpato-balcanicã, în vreme ce minereurile sulfuroase, mult mai bogate în aramã reclamau un proces de reducere mult mai complex, pentru a înlãtura eventualele oxidãri în procesul tehnologic, cuptoarele pentru redus fiind astfel construite pentru a a elimina o cantitate sporitã de zgurã. Din aceastã cauzã, se socoate cã, în perioada Eneoliticului final, s-ar fi produs o decãdere a centrului metalurgic balcano-carpatic, crezându-se cã arama nu ar mai fost atât de abundentã ca în perioada anterioarã, concluzie care trebuie verificatã prin noi cercetãri.

În mileniul al IV-lea bc, legat de exploatarea ºi utilizarea minereurilor polimetalice neferoase, s-a ajuns, în mod firesc, la obþinerea aliajelor de bronz din aramã ºi arsenic (bronzul arsenical) ºi din aramã ºi staniu (bronzul propriu-zis), materie primã larg utilizatã în epoca urmãtoare. Tot în mileniul al IV-lea bc, metalurgia aramei ºi aurului s-a difuzat, dinspre Europa de sud-est, spre Europa Centralã, ajungând pânã în zona Elveþiei, în culturile eneolitice din aceastã regiune

175Primele societãþi cu economie de producþie

Dumitru Boghian176

(Pfyn ºi Cortalloid) descoperindu-se creuzete deschise, topoare plate, pumnale, vorbind despre o intensã producþie localã. Cãtre sfârºitul mileniului al IV ºi pe tot parcursul celui de-al III-lea bc s-a dezvoltat un centru independent al metalurgiei aramei ºi apoi a bronzului în partea de sud-sud-vest a Peninsulei Iberice (civilizaþiile Almeria ºi Los Millarès).

Pentru buna înþelegere a locului ºi rolului metalurgiei aramei, se cuvin precizate unele detalii tehnice ºi tehnologice ale acesteia.

Arama (lat. aes, aeris; gr. chalcos) este un metal care se gãseºte în naturã, liber, sub formã nativã, sau sub formã de minereuri: sulfuri (calcosina, Cu S; 2

calcopirita, Cu Fe S , erubescita sau bornita Cu Fe S ), sulfoarsenuri ºi 2 3 3

sulfostibiuri (fahlerze sau tetraedrite Cu Sb S ; bournonita (Cu Pb Sb S ), oxizi 3 3 3

(cuprita Cu O), carbonaþi [(malachitul Cu CO x Cu (OH) ; azuritul 2 Cu CO x Cu 2 3 2 3

(OH) ] ºi silicaþi (dioptasul H Cu Si O ) etc. 2 2 4

Dacã prelucrarea aramei native culese era o treabã relativ uºoarã, baterea la rece sau la cald ºi cãlirea pieselor fiind operaþiile cele mai importante, extragerea acesteia din minereu a fost oarecum mai complicatã, necesitând cunoºtinþe speciale de ºtiinþã practicã, un viu spirit de observaþie ºi creativitate, metalurgul local sau itinerant fiind cei care posedau respectivele cunoºtinþe ºi deprinderi ºi le aplicau în munca de zi cu zi.

Astfel, prin reducere, într-o atmosferã încãlzitã între 450°C ºi 800°C,bogatã în carbon, prin întrebuinþarea drept combustibil a cãrbunelui de lemn (mangalul), din malachit sau alte minereuri cuprifere polimetalice se obþinea arama. De aceea, progresele din domeniul metalurgiei aramei au fost favorizate de realizare unor cuptoare perfecþionate pentru arderea ceramicii ºi utilizarea unor instalaþii de suflarea aerului (foalele ºi duzele) pentru obþinerea unor temperaturi ridicate, într-un timp scurt ºi cu consum redus de combustibil.

Arama obþinutã putea fi purificatã prin retopiri succesive, îmbunãtãþindu-se calitãþile acesteia. Topitã la 1083º C, arama putea fi turnatã în forme sau tipare, simple, duble sau complexe, din lut sau piatrã, Cu toate acestea, arama prezintã, în prelucrarea sa, o serie de inconveniente cum ar fi vâscozitatea mare la turnare, absorbþia de aer ºi formarea de goluri în produsele finite, iar piesele rezultate erau destul de moi (3 pe scara Mohs), deºi unele au fost cãlite prin încãlzire ºi rãcire bruscã.

În acest context, se cuvin câteva precizãri cu privire la turnarea metalului în forme deschise, monovalve, sau în forme închise, bivalve ºi, chiar, tripartite sau prin metoda “cerii pierdute”. Tiparele simple, monovalve, mai sunt numite ºi forme deschise, serveau la obþinerea de piese masive, cu o faþã planã ºi cu cealaltã profilatã, produsele finite fiind, cel mai adesea, asimetrice. Tiparele bivalve ºi trivalve, ca forme închise, serveau la realizarea de piese pline, cu profil evident, simetrice, cu miez pentru rezervarea gãurii pentru coadã.

Metoda “cerii” sau “formei piedute” reprezintã un procedeu avansat de turnare a aramei ºi, ulterior, a bronzului, permiþând realizarea de piese complexe, cu decoruri deosebit de fine. Pe un sãculeþ de nisip sau un miez de argilã, modelat grosier, se aºternea un strat de cearã, special preparatã pentru a se topi mai greu, pe care se modelau cu atenþie cele mai fine detalii ale piesei de obþinut. Aceastã formã era apoi “îmbrãcatã” cu un strat gros de argilã plasticã, în care se prezervau douã

orificii. Dupã întãrirea formei, prin orificiul de la partea superioarã se turna arama sau bronzul topit care lua locul cerii care se topea ºi se scurgea prin orificiul de la partea inferioarã, copiind toate detaliile trasate anterior. La sfârºitul operaþiunii se spãrgea forma de argilã extrãgându-se piesa finitã.

Arama este maleabilã, ductilã ºi trefilabilã, prin turnare sau batere la cald obþinându-se foi de tablã, sârme ºi bare, de diferite grosimi, cu secþiune rectangularã sau rotundã, care puteau fi, mai apoi, decupate, tãiate dupã anumite ºabloane (matriþe), produsele prefabricate fiind finisate prin sudare, perforare, nituire, roluire, îndoire, polisare ºi decorare.

Decorarea pieselor de aramã se realiza prin ciocãnire, în tehnica au repoussé, specificã pentru ornamentarea metalului (metaloplastie), motivele obþinându-se prin percuþia unor table de cupru, aur, argint cu ajutorul unor poansoane din os sau lemn dur pe o matriþã din material tare. Motivele ornamentale erau obþinute prin batere de pe partea dorsalã (revers) imaginea fiind redatã în relief pe avers. Unele piese de aramã prezintã o finisare cu dãltiþa, aºa-numita cizelare, în relief sau în adâncime. Cizelarea era completatã prin polisare, realizatã prin abraziune cu nisipuri fine, bucãþi de gresie sau ºist. Mai este cunoscutã ºi decorarea unor piese metalice prin ajurare, reprezentând obþinerea unor ornamente perforate prin ºtanþare, turnare sau sculptare.

V. 2. 5. Confecþionarea utilajului ºi armamentului

Confecþionarea utilajului ºi armamentului litic, cornular, osteologic, metalic, de lut ºi lemn a cunoscut, în Neolitic ºi Eneolitic, noi etape de dezvoltare, chiar dacã pare, uneori, sã fi fost depãºitã cantitativ de producþia ceramicã, acest meºteºug contribuind la realizarea majoritãþii uneltelor ºi armelor din epocã, inventându-se noi tehnici ºi tehnologii de prelucrarea a acestor materii prime, cele mai importante fiind ºlefuirea sau polisarea ºi perforarea pietrei. Deºi aceste tehnici apar încã din Epipaleolitic - Mezolitic, au cunoscut o adevãratã înflorire în Neolitic ºi Eneolitic.

V. 2. 5. 1. Utilajul ºi armamentul litic

În ceea ce priveºte materiile prime din care s-a fabricat utilajul ºi armamentul litic, trebuie arãtat cã s-au folosit rocile sedimentare, vulcanice ºi cele metamorfice, bineînþeles mai intens cele care se gãseau în mediul sau în apropierea spaþiului în care a trãit fiecare comunitate. Din aceastã cauzã, populaþiile din unele zone geografice, bogate în resurse litice, au prosperat de pe urma valorificãrii acestor materii prime, a prefabricatelor ºi pieselor finite.

În acest sens, pot fi amintite materiile prime litice care au circulat pe distanþe de sute ºi chiar mii de kilometri. Astfel, este cazul obsidianului anatolian, originar din Cappadocia, de culoare neagrã strãlucitoare, adesea translucidã cu nuanþe cenuºii, verzi sau roºii, care a ajuns, între 12000-8500 bc, sub formã de produse finite, la distanþe mari, pânã în aºezãrile de pe þãrmul Mãrii Moarte ºi în cele din Valea Iordanului, la care s-au adãugat, de pe la 9000 bc, noile surse de

177Primele societãþi cu economie de producþie

Dumitru Boghian178

obsidian din Anatolia de SE, cum au fost cele din zãcãmântul din regiunea Bingöl (Munþii Taurus) ºi din zona lacului Van, astfel de piese fiind prezente în aceleaºi

situri orientale ºi în siturile neolitice de pe cursurile mijlocii ale Eufratului ºi Tigrului.

Pentru Neolitic ºi Eneolitic mai sunt cunoscute ºi alte surse de obsidian, cum sunt cele din Insulele Melos (Grecia), de culoare albã, translucidã, rãspânditã în Europa de SE, Sardinia, Palmarola, Pantellera, Lipari (Italia) sau din zona Tokaj (Ungaria), Satu Mare (România), fumurie-translucidã, prezentã în staþiunile din Europa dunãreanã ºi carpaticã (fig. 81).

Silexul a constituit o altã rocã care a fost intens utilizatã pentru confecþionarea utilajului ºi armamentului litic în Neolitic ºi Eneolitic. În aceastã epocã se cunosc zãcãminte de silex exploatate în sistemul mineritului preistoric, aºa cum au fost cele de la Krzemionki (Polonia), Spiennes (Belgia), Grimes Graves (Anglia) sau Rijckholt (Olanda) etc.

Mai putem menþiona o serie de surse de silex din spaþiul carpato-balcanic, aºa cum sunt: silexul balcanic, de culoare ciocolatie deschisã, care se gãseºte în partea de nord-est a Bulgariei ºi în Dobrogea (România), cunoscutã altãdatã sub numele de “platforma prebalcanicã”, prezent în arealele unor civilizaþii ca Hamangia, Boian-Gumelniþa, Stoicani-Aldeni-Bolgrad, Precucuteni-Cucuteni/Tripolie, silexul de Prut, cu diferite nuanþe, de la cenuºiu la negru, cu aria de ocurenþã în cursul mijlociu al acestui râu, ºi cel de Nistru de asemenea de diferite nuanþe, mai ales cenuºii, folosite cu intensitate de cãtre purtãtorii tuturor civilizaþiilor neolitice ºi eneolitice din spaþiul carpato-nistrian.

La aceste exemple mai pot fi adãugate altele, vorbind de un schimb destul de timpuriu, între diferitele comunitãþi umane, sau de alte relaþii tributale, daruri etc., care au marcat, în general, dezvoltarea societãþii.

Cioplirea uneltelor ºi armelor litice nu cunoaºte, în Neolitic ºi Eneolitic, unele modificãri esenþiale faþã de perioada anterioarã. S-a practicat, deopotrivã,

Fig. 81. Surse mediteraneene ºi orientale de obsidian (dupã Dixon, Cahn, Renfrew)

cioplirea lamelarã ºi aºchialã, directã, indirectã sau prin presiune, cu ajutorul percutoarelor, pe nicovale de piatrã, din nuclee cvasi-piramidale ºi cvasi-conice, cvasi-cilindrice ºi amorfe, prelucrate termic în prealabil, cu unul, douã sau mai multe planuri de lovire, în funcþie de tradiþiile moºtenite, forþa de creaþie a fiecãrei comunitãþi ºi influenþele primite din partea altor triburi ºi civilizaþii, obþinându-se produsele de debitaj: lamele ºi aºchiile care au fost, cel mai adesea, prelucrate secundar, prin retuºare ºi, uneori, polisare, obþinându-se unelte ºi arme, deosebit de eficace, ºi podoabe foarte elaborate.

Din punct de vedere al mãrimii, se observã cã dupã o perioadã pãstrare a microlitismului, la începuturile Neoliticului, a avut loc o creºtere gradualã a dimensiunilor uneltelor ºi armelor, acestea atingând, la un moment dat, un anumit echilibru dimensional ºi funcþional, oamenii epocii realizându-ºi majoritatea pieselor de utilaj de care aveau nevoie.

Deºi tipologia pieselor litice este deosebit de variatã, potrivit diversitãþii comunitãþilor care le-au produs ºi funcþionalitãþii lor, dintre uneltele ºi arme din piatrã cioplitã, silex, gresii, roci vulcanice etc, confecþionate ºi utilizate de oamenii Neoliticului ºi Eneoliticului, în activitãþi complexe, se remarcã artefactele prezentate mai jos:

! lamele neretuºate ºi retuºate, polifuncþionale, folosite, aºa cum ne aratã

traseologia, în calitate de cuþite ºi pumnale, pentru tãiat, eviscerat ºi tranºat animalele sacrificate sau vânate, pentru lucratul diferitelor materiale lemn, piei, oase, coarne etc, mai ales cele denticulate, ca minifierãstraie, sau cele cu scobiturã retuºatã (à encoche);

! rãzuitoarele gratoare ºi racloare simple ºi duble, de diferite forme-drepte,

laterale, convexe, concave, unguiforme, ovalare, duble, ascuþite, ºi dimensiuni, utilizate pentru rãzuitul (curãþatul) pieilor, oaselor, lemnului, iar când prezintã urme de lustru, pe laturile lungi, ca piese componente de secerã, ºi compuse, asociate cu burine sau strãpungãtoare, în cadrul unor operaþiuni de rãzuit-gãurit, rãzuit-tãiat, ºãnþuit ºi gravat;

! burinele de unghi, laterale ºi mediane, întrebuinþate pentru gravarea, gãurirea,

ºãnþuirea (canelarea) unor obiecte din lemn, os, corn, a suporturilor pentru unelte ºi arme compuse sau pentru tâmplãrie;

! strãpungãtoarele uzitate ca sule, “burghie” (sfredele) ºi alezoare pentru

gãurirea pieilor, oaselor, cornului, lemnului, pietrei;

! piesele componente de secerã, prezente de la sfârºitul Paleoliticului superior

pânã la sfârºitul Epocii bronzului, au fost lucrate din lame întregi sau trunchiate, de silex, obsidian ºi gresie, retuºate sau nu, uneori pe gratoare, prezentând un lustru, numit ºi “lustru de cereale”, continuu ºi evident, longitudinal, drept, curb sau unghiular (de “colþ”), pe o suprafaþã sau pe ambele suprafeþe ale unei laturi, mai rar pe cele douã laturi, care prinse în rame-suport drepte sau curbe din lemn, corn sau

179Primele societãþi cu economie de producþie

Dumitru Boghian180

os, prin forþare sau cu ajutorul rãºinilor vegetale, cerii (?), bitumului ºi betulinei, au servit în calitate de seceri pentru recoltarea a diferite vegetale (graminee sãlbatice ºi cultivate, trestie, stuf etc.), cu o productivitate apropiatã de cea a secerilor de bronz, aºa cum ne aratã arheologia experimentalã, astfel încât existenþa lor nu demonstreazã, în mod obligatoriu, cultivarea plantelor;

! piesele geometrice componente ale unor unelte ºi arme compuse,

confecþionate din lame mici, retuºate sau nu, triunghiulare, dreptunghiulare, paralelograme, semilunare, segmentiforme, constituie o reminiscenþã a prefabricatelor microlitice epipaleolitico-mezolitice, ºi, de aceea, sunt mai numeroase la începutul epocii, numãrul lor descrescând cãtre sfârºitul acesteia, fiind utilizate prinse asemãnãtor pieselor de secerã, în suporturi ºi rame cu caneluri, obþinându-se vârfuri compuse de suliþã, harpoane cu “dinþi” de silex, fierãstraie compuse etc.;

! vârfurile de suliþã (lance) ºi sãgeatã erau lucrate, în general, din lame

triunghiulare, de diferite dimensiuni, cu sau fãrã peduncul, de regulã în formã de triunghiuri isoscele, mai rar echilaterale sau scalene, cu laturile lungi drepte sau uºor curbate în afarã, ºi cu baza dreaptã, convexã, concavã ºi/sau unghiularã, cel mai adesea finisate cu retuºe solzoase, “în pojghiþã”, care prinse în tije de lemn sau stuf ºi trestie, de diferite grosimi ºi lungimi, constituiau arme cu un randament deosebit pentru vânãtoare ºi în conflictele intertribale.

Utilajul ºi armamentul litic cioplit, ºlefuit ºi perforat este, de asemenea, foarte complex ºi variat tipologic ºi funcþional. Deºi unele elemente ale ºlefuirii ºi perforãrii uneltelor ºi armelor litice apar din Epipaleolitic-Mezolitic, aceste achiziþii au cunoscut o deosebitã dezvoltare în cea de-a doua parte a Neoliticului ºi, mai ales, în Eneolitic.

ªlefuirea parþialã sau totalã a uneltelor si armelor de piatrã se realiza prin mijloace relativ simple, împrumutate tehnologic de la modalitãþile de polisare a pieselor din os, fãrã a necesita o pregãtire aparte a meºterului. Mai întâi, printr-o cioplire iniþialã se obþinea o eboºã (piesã prefabricatã) care semãna în mare cu viitoarea piesã finitã. Pentru ºlefuirea uneltelor ºi armelor cioplite grosier, se foloseau diferite pietre-suport abrazive, cu granulaþie ºi rezistenþã mecanicã mai mare, pe care, cu ajutorul apei ºi nisipului umed, prin frecare repetatã, se obþinea o piesã apropiatã dimensional ºi morfologic de cea proiectatã mental. Finisarea acestor piese, ºlefuite grosier, se fãcea printr-o nouã prelucrare, folosindu-se pietre abrazive cu granulaþie mai finã sau prin frecarea pe diferite suporturi de os, piele, materiale textile, poate lemn ºi/sau argilã etc., în funcþie de duritatea ºi textura materiei prime, obþinându-se piese polizate, uneori, pânã la lustru, de o deosebitã fineþe ºi eficacitate.

Perforarea uneltelor ºi armelor de piatrã necesita cunoºtinþe deosebite din partea meºteºugarului, în vederea confecþionãrii unei instalaþii de gãurit, o “maºinã de gãurit” primitivã, compusã dintr-un cadru din lemn masiv, în care se practicau, probabil, o serie de orificii în care se fixa un ax, constând dintr-o tijã de lemn, cãruia i se putea imprima o miºcare rotativã, cu ajutorul unor sfori groase, trase manual, succesiv de cele douã capete, sau folosind coarda slãbitã a unui arc.

În vârful acestui ax se putea fixa fie un os sau un bãþ tubular, fie un vârf strãpungãtor de silex sau obsidian, care jucau rolul unor veritabile burghie. În cazul în care pentru perforarea unor unelte ºi arme se folosea un os sau un bãþ tubular, în “procesul tehnologic” de gãurire se mai utilizau apa ºi nisipul umed, pentru creºterea puterii de frecare, ca produse secundare rezultând unele “dopuri” de piatrã care s-au gãsit în unele aºezãri, descoperindu-se, de asemenea, ºi piese rebutate, cu perforare parþialã, distruse în cadrul prelucrãrii. Atunci când s-au folosit “burghie” de silex sau obsidian, acestea prezintã o uzurã accentuatã ºi lustru pe partea activã.

Tipologia ºi dimensiunile utilajului de piatrã ºlefuitã ºi perforatã sunt diferite, diversitatea trebuind pusã pe seama variabilitãþii materiilor prime, etapele evolutive, specificul tehnicilor de confecþionare, tradiþiile, influenþele exterioare ºi forþa de creaþie a fiecãrei comunitãþi ºi civilizaþie în parte.

De-a lungul cercetãrilor, s-au conturat mai multe serii de unelte ºi arme de piatrã ºlefuitã ºi/sau perforatã. Astfel, este de remarcat seria topoarelor, teslelor (herminete) ºi dãlþilor cu profil asimetric, plan-convexe, numite de tip “calapod”, specificã pentru Neoliticul vest ºi nord-vest anatolian ºi cel sud-est european (Protosesklo, Starèevo-Criº) ºi est-central european (cultura ceramicii liniare), la care se renunþã treptat cãtre sfârºitul Neoliticului ºi începutul Eneoliticului.

Cel mai bine cunoscute sunt seriile de unelte ºi arme de piatrã, topoare, tesle, dãlþi ºi dãltiþe, cu profiluri uºor asimetrice ºi cele simetrice, dreptunghiulare, trapezoidale ºi, chiar, neregulate, unele lucrate în roci dure, cum ar fi silexul sau rocile vulcanice, prinse, în diferite maniere, în cozi, sporindu-le, astfel, eficacitatea.

Dintre topoarele ºi dãlþile confecþionate din silex pot fi remarcate cele din ariile culturilor: Gumelniþa-Karanovo VI, mai mult cioplite decât ºlefuite, paharelor cu gâtul în formã de pâlnie (TRBK) ºi amforelor sferice, purtãtorii acesteia din urmã realizând piese deosebit de bine ºlefuite.

Topoarele ºi teslele au fost perforate, cel mai adesea, central sau în treimea superioarã, zonã în care, cele mai multe piese sunt fracturate din vechime, probabil în procesul întrebuinþãrii. Alãturi de aceste unelte ºi arme, au mai fost descoperite: topoare-ciocan, ciocane ºi mãciuci, de diferite dimensiuni ºi forme, prinse în cozi de lemn.

Din punct de vedere funcþional, topoarele de piatrã, ºlefuite ºi perforate, au fost întrebuinþate, în unele cazuri, pentru tãiatul ºi despicatul buºtenilor, fasonarea trunchiurilor, îndepãrtarea cioatelor, în altele pentru spartul pietrelor, lucratul pãmântului, ca unelte aratorii ºi sãpãligi, la sãpatul gropilor ºi ºanþurilor etc. Teslele, dãlþile ºi dãltiþele au fost folosite la prelucratul lemnului, osului ºi cornului, la confecþionarea mobilierului ºi a elementelor de tâmplãrie.

O categorie aparte de topoare de piatrã, lucrate mai ales din roci dure, finisate cu o deosebitã grijã, a fost cea a topoarelor de luptã, triunghiulare, rombice sau naviforme ºi topoare-ciocan, care au jucat ºi rolul de arme ºi cel de sceptre, ca însemne ale puterii ºi poziþiei sociale, ºi, de aceea, unele tipuri au fost transpuse, ulterior, în aramã (a se vedea diferitele tipuri de topoare carpato-balcanice, în special cele „cu braþele în cruce”). Asemenea piese de piatrã sunt

181Primele societãþi cu economie de producþie

Dumitru Boghian182

cunoscute în Europa în cadrul civilizaþiilor cu ceramicã ºnuratã, a paharelor cu gâtul în formã de pâlnie, a mormintelor individuale etc.

Din piatrã au mai fost confecþionate: râºniþe de mânã, de formã ovalã sau rectangularã cu marginile rotunjite ºi suprafeþele alveolate, mojare ºi pive, frecãtoare (zdrobitoare sau pisãloage), utilizate pentru “mãcinarea”, zdrobirea boabelor de cereale, ºi, în secundar, la mãrunþirea coloranþilor minerali ºi a altor substanþe, “nicovale”, percutoare, presatoare ºi retuºoare, poansoane, pietre pentru ascuþit, bile de praºtie etc., folosite pentru prelucrarea altor unelte de piatrã, os, corn ºi aramã, sau ca proiectile.

V. 2. 5. 2. Utilajul ºi armamentul din materiale scheletice dure

Utilajul din os, corn ºi dentiþie prelucratã ocupa, de asemenea, un loc însemnat în cadrul artefactelor neolitice ºi eneolitice, completând repertoriul mijloacelor de muncã ºi al obiectelor de podoabã. Uneltele ºi armele, lucrate din materii prime organice, prezintã o continuitate neîntreruptã din epoca anterioarã.

Ca materii prime pentru acest tip de utilaj, comunitãþile neolitice ºi eneolitice au întrebuinþat, pentru realizarea uneltelor, armelor ºi podoabelor de os ºi corn, materii prime organice dure, scheletice, osteologice, cornulare ºi elemente de dentiþie, provenind de la animale domestice ºi sãlbatice. Creºterea animalelor domestice ºi vânãtoarea au oferit, nu numai o însemnatã cantitate de carne ºi alte produse animaliere esenþiale, ci ºi menþionatele materii prime organice.

Astfel, pentru confecþionarea uneltelor ºi armelor s-au întrebuinþat oase rezistente: metapodii, peronee, tibii, canoane, metatarsii, femure, astragale, falange, coaste, scapule, humerusuri, recuperate de la animale domestice: bovine, ovine, caprine, suide, canide, ºi sãlbatice: bour, cerb, cãprior, mistreþ. De asemenea, pentru unele unelte ºi podoabe s-au utilizat oase tubulare de pãsãri, dentiþie prelucratã: canini de cerb ºi defense de mistreþ ºi materiale cornulare de bovine, cãprior ºi cerb. Materialele osteologice, cornulare ºi dentiþia, au fost prelucrate de meºteri specializaþi, în ateliere care existau, credem, în cadrul fiecãrei aºezãri, unde s-au descoperit asemenea piese, în diferite stadii de confecþionare, sau în anumite centre, unde s-a gãsit o cantitate însemnatã de asemenea unelte ºi arme.

Prelucrarea osului, cornului ºi dentiþiei se realiza prin cioplire, prin percuþie ºi spargere intenþionatã, despicare, prin tehnica renurajului (fisurãrii), folosindu-se aºchii ºi burine de silex pentru subþierea peretelui materialului, prin realizarea unei caneluri/ºãnþuiri, secþionare, cu firul umed ºi nisip, abraziune, utilizându-se un substrat dur, cu granulaþie diferitã, perforare, cu ajutorul strãpungãtoarelor ºi burinelor de silex, ºlefuire, ornamentare etc., aºa cum ne aratã ºi studiile traseologice ºi tafonomice. De regulã, partea activã se gãsea în extremitatea distalã (ED) dar existã ºi piese lucrate ºi în extremitatea proximalã (EP).

Tipologia utilajului cornular este diversã, apropiindu-se de cea a pieselor litice, fiind complementarã acestora. În general, în Neolitic ºi Eneolitic au

fost confecþionate:

! strãpungãtoare lucrate, mai întotdeauna, din pãrþile terminale ale coarnelor

de cãprior, secþionate transversal, cu lame denticulate de silex sau cu fibre ºi nisip umed; vârfurile acestor strãpungãtoare prezintã fie lustrul natural ºi urme de uzurã, fie au suferit o prelucrare suplimentarã, subþiindu-se mult partea activã, fiind folosite pentru perforarea pieilor groase de animale, pentru coaserea acestora, la împletit etc. iar unele cu capãtul bont au fost întrebuinþate ºi pentru decorarea ceramicii prin canelare, incizare sau la realizarea alveolelor;

! sãpãligile, unele dintre cele mai importante unelte de corn, au fost prelucrate

din ramuri de coarne de cerb sau cãprior adult, tãiate la unul sau la ambele capete, cu secþiuni rotunde sau despicate, pe întreaga lungime a piesei, sau numai cioplite ºi ascuþite în zona pãrþii active, având profilul transversal plan-convex sau rotund, tãiºurile în V dispuse oblic sau perpendicular pe axul gãurii pentru coadã, care se realiza aproximativ în zona centralã sau în treimea superioarã a piesei, dupã ce, în prealabil, aceastã porþiune era pregãtitã prin cioplire, subþiindu-se corpul piesei pentru uºurarea gãuririi; existã sãpãligi care nu prezintã perforare pentru coadã sau piese care pãstreazã “rozeta” cornului, cu suprafaþa netedã a desprinderii naturale, dovadã cã pentru confecþionarea acestora s-au întrebuinþat ºi coarne de cerb “lepãdate”, fiind uzitate în practicarea agriculturii sau pentru sãpatul gropilor ºi ºanþurilor, ca niºte târnãcoape.

! plantatoare ºi/sau scormonitoare realizate din unele tije de corn, drepte sau

puþin curbate, cu urme de uzurã pe vârful natural, care au fost întrebuinþate la lucratul pãmântului, în lucrãrile agricole de tipul grãdinãritului sau la recoltat ºi cules;

! brãzdarele din corn de cerb (aratrurile, râmocurile), confecþionate din

ramuri robuste, provenind de la cerbi maturi sau chiar bãtrâni, secþionate în bucãþi mari de corn, de aproximativ 30-50 cm lungime ºi 6-10 cm diametru, care pãstreazã “rozeta” (coroana naturalã), fie au fost tãiate din zona lãþitã, de îmbinare a mai multor ramuri, conservându-se corpul rotund al piesei; în zona mai lãþitã, în treimea superioarã, în apropierea capãtului proximal, a fost realizatã o perforare, care are diferite forme: rotundã, ovalã sau rectangularã rotunjitã, realizatã prin cioplire ºi tehnica de gãurire a pietrei, tãiºul brãzdarului fiind oblic, în profil longitudinal, paralel cu axul gãurii; aceste unelte erau prinse în tãlpicul de lemn al aratrului, într-un sistem reconstituit pe baza analogiilor etnografice, la acest plug primitiv fiind înjugate bovine, realizându-se o “arãturã”, prin scormonirea pãmântului în anotimpurile umede sau în zonele de luncã, cu umiditate ridicatã, mai ales în Eneolitic;

! ramele de seceri au fost lucrate, alãturi de cele din lemn, din coarne curbe,

având la interior o ºãnþuire practicatã în mod artificial, în care se prindeau lame întregi sau trunchiate de silex, obsidian ºi gresie, aºa cum sunt cunoscute încã de la

183Primele societãþi cu economie de producþie

sfârºitul Paleoliticului superior;

! suporturi din care se extrãgea miezul spongios ºi se fixau topoare de piatrã,

sãpãligi, tesle, realizându-se unelte compuse;

! recipiente din corn de cerb, scobite la interior, folosite pentru pictarea

vaselor, similare celor folosite ºi azi la decorarea ceramicii;

! ciocanele confecþionate din porþiuni masive de corn de cerb, provenind din

zona naturalã, netedã a “rozetei” (cununei), unde este mai lãþitã ºi mai rezistentã, care a fost folositã ca parte activã, cu sau fãrã perforare, fiind greu de stabilit cum arãta cealaltã parte a ciocanelor de corn, deoarece majoritatea au fost rupte din vechime, erau întrebuinþate la bãtut þãruºi, pari, cuie de lemn sau la sfãrâmat bulgãrii de pãmânt;

! topoarele-ciocan, cu axul tãiºului paralel cu axul perforãrii, forma acestra

fiind asimetricã, oblicã, plan-convexã sau simetricã, în V, utilizate pentru tãiat diferite materiale ºi pentru bãtut ºi sfãrâmat sau ca arme, în calitate de topoare de luptã;

! sãpãligile-ciocan cu tãiºul asimetric, plan-convex, sau simetric, în V,

transversal faþã de sensul gãurii pentru coadã;

! mânerele („manºoanele”) din corn au fost confecþionate din pãrþile rotunjite

ale cornului, atent ºlefuite, pentru a se atenua asperitãþile suprafeþei materiei prime, capetele pieselor fiind îngrijit lucrate, în miezul piesei se înfigându-se unele unelte de silex, os ºi aramã.

Uneltele ºi armele de os au fost mult mai numeroase decât cele de corn, prezentând o tipologie asemãnãtoare, materia primã organicã, destul de durã, permiþând confecþionarea unor piese foarte eficiente. Încadrãm în aceastã categorie de arme, unelte ºi podoabe ºi artefactele realizate din dentiþie prelucratã, în special plachetele provenind de la defense, caninii inferiori de mistreþ. Dintre acestea pot menþionate:

! acele de diferite mãrimi, au fost lucrate din oase de mici dimensiuni, fie întregi,

fie despicate longitudinal, de pânã la 10 cm lungime, extremitatea proximalã pãstrând, adesea, forma anatomicã naturalã, unde s-au realizat perforãri rotunde, cu ajutorul unor strãpungãtoare de silex, servind la trecerea firului, atunci când se cosea, în vreme ce extremitatea distalã a fost atent ºlefuitã, obþinându-se un vârf, cu secþiunea transversalã rotundã sau ovalã, în porþiunea extremitãþii proximale.

! strãpungãtoarele (sulele, suvacele), cu diferite variante, au fost

confecþionate, aproximativ la fel ca piesele anterioare, pe fragmente de oase despicate longitudinal, pe jumãtãþi de oase subþiri sau chiar din oase subþiri întregi, cunoscându-se ºi piese duble, cu ambele extremitãþi ascuþite, corpul acestor piese având secþiune transversalã ovalã, rotundã sau pãtratã, iar vârfurile o secþiune

Dumitru Boghian184

rotundã, fiind folosite pentru gãurirea lemnului, pieilor, ºi a altor materiale cu o rezistenþã relativ scãzutã;

! andrele confecþionate din oase lungi, în jur de 20 cm, atent ºlefuite, cu

extremitatea proximalã este rotunjitã uºor, iar cea distalã ascuþitã, atestând existenþa împletitului firelor de naturã vegetalã ºi animalierã;

! dãlþile ºi dãltiþele sunt piese cu extremitatea distalã transversalã subþiatã prin

desprinderi succesive, lucrate din oase întregi sau fragmentare, cu capãtul proximal natural, sau din oase fragmentare, cu tãiºul drept sau uºor convex, întreg sau rupt, realizat prin polizare atentã ºi ºlefuire, întrebuinþate pentru lucratul obiectelor de lemn sau, dupã cum au arãtat cercetãrile traseologice, în calitate de rãzuitoare pentru obiectele din piele, sãpãligi pentru agriculturã, spatule ºi lopãþele;

! spatulele lucrate cu o deosebitã grijã, au fost confecþionate din pereþii unor

oase late, chiar tubulare, despicate longitudinal, cu extremitatea proximalã naturalã pãstratã, sau fãrã aceasta, în extremitatea distalã atent lucratã, prin abraziune ºi ºlefuire, obþinându-se o formã dreaptã, convexã sau ascuþitã, cu cozi, folosite pentru lucratul ceramicii sau în alte activitãþi;

! „hârleþele” confecþionate din oase late, în special omoplaþi de animale mari,

sunt cunoscute în Neoliticul ºi Eneoliticul chinez;

! harpoanele, cu barbeluri cioplite pe o singurã laturã sau pe ambele laturi, erau

folosite pentru pescuit ºi sunt cunoscute în cadrul civilizaþiilor dezvoltate de-a lungul marilor fluvii, rîuri sau pe þãrmurile oceanelor, mãrilor ºi lacurilor, dovedind continuarea practicãrii pescuitului ºi importanþa acestei ocupaþii pentru unele comunitãþi;

! cuþitele ºi pumnalele, încadrate atât în categoria uneltelor cât ºi în cea a

armelor, au fost lucrate din pereþii unor oase despicate longitudinal, prelucrate cu grijã, prin abraziune ºi ºlefuire, mai ales pe partea interioarã a canalului medular, obþinându-se o extremitate distalã atent ºlefuitã ºi tãiºuri mai mult sau mai puþin ascuþite.

Dintre piesele mai mãrunte din os pot fi amintite: suveici, (navete), pentru rãzboiul de þesut vertical, mânere realizate din oase tubulare, unele decorate, ºi plãsele, lucrate din pereþi longitudinali ai unor oase, rotunjite la capete, fiecare prezentând perforãri, în care se prindeau sulele ºi pumnalele de silex, os sau aramã, vârfuri de sãgeatã ºi suliþã, ºlefuitoare, cârlige pentru capcane ºi cârlige de pescuit etc.

Ca podoabe, din canini de cerb, defense de mistreþ, canini de animale de pradã s-au realizat coliere, folosite pentru înfrumuseþare ºi vestimentaþie, precum ºi ca însemne de distincþie socialã, politicã, militarã ºi religioasã, mãrgele, în special tubulare, brãþãri, cercei ºi inele etc. Din valve de scoici s-au confecþionat

185Primele societãþi cu economie de producþie

diferite podoabe.

V. 2. 5. 3. Utilajul ºi armamentul din lut

Uneltele de lut ars sunt mai puþin numeroase decât precedentele, dar ocupã un loc distinct în cadrul utilajului Neolitic ºi Eneolitic fiind utilizate în practicarea unor ocupaþii casnice ºi comunitare. Între acestea pot fi amintite:

! fusaiolele sau prâsnelele de fus confecþionate din pastã de diferite calitãþi,

arsã reducãtor, semireducãtor sau oxidant, au forme variate: „colaci” plaþi, relativ circulari, perforaþi central, bitronconice ºi conice, mai alungite sau mai aplatizate, cu planul perforãrii drept sau uºor concav; sferice, gãurite vertical sau puþin oblic ºi plate, realizate din fragmente ceramice, rotunjite prin frecarea de pietre abrazive, perforate central, decorate cu impresiuni de unghii, motive incizate, gropiþe, crestãturi, altele de-a dreptul neglijent, având diametre diferite, de la 2, 5 la 5 cm, fiind întrebuinþate la toarcerea fibrele animale ºi vegetale, obþinându-se firele pentru þesut ºi împletit;

! greutãþile de lut ars lucrate din pastã mai grosierã, compactã, cu nisip în

compoziþie, arsã la cãrãmiziu sau brun-cãrãmiziu, cu mai multe variante: tronconice, cu baza dreaptã, mai latã ºi partea superioarã dreaptã, mai îngustã, sau rotunjitã, având, în treimea de sus, o perforare transversalã, în formã de trunchi de piramidã, cu aceeaºi perforare în treimea superioarã, dar mai robuste ºi mai grele decât primele, servind la întinderea firelor de urzealã, atunci când se þeseau la rãzboiul vertical, pânze mai subþiri sau mai groase, sau la împletitul rogojinilor, rotunjite, mai mult sau mai puþin, aplatizate, cu diametre cuprinse între 7 ºi 10 cm ºi gaurã dispusã central sau excentric, prezentând urmele rosãturilor de sfoarã, cilindrice, neregulate, ºi paralelipipedice, neregulate, ambele cu perforãri longitudinale, întrebuinþate pentru plasele de pescuit;

! duzele de lut de la foale incipiente, modelate dintr-o argilã destul de omogenã,

având nisip fin în compoziþie, arse oxidant, la roºu-cãrãmiziu sau brun-cãrãmiziu, cu o formã cilindricã alungitã ºi capãtul distal conic, rotunjit, având o perforare conicã, cu diametrul mai mare la capãtul proximal de aproximativ 1, 3 - 1, 5 cm ºi mult mai mic, de 0, 5-0, 7 cm în porþiunea opusã, constituind accesorii, deosebit de importante, pentru obþinerea de temperaturi deosebit de ridicate, necesare atât arderii ceramicii de bunã calitate, reducerii, topirii ºi turnãrii aramei;

Din lut ars au mai fost lucrate diferite suporturi, piese de mobilier, bile etc, vorbind de o economie neoliticã ºi eneoliticã deosebit de complexã.

V. 2. 5. 4. Utilajul, armamentul ºi podoabele de aramã

Aceste artefacte nu sunt foarte numeroase dar sunt foarte importante,

Dumitru Boghian186

vorbind despre progresele înregistrate în domeniul metalurgiei aramei ºi al schimburilor intercomunitare din Eneolitic, mai ales (fig. 82). Tipologic se pot distinge:

! acele, confecþionate din sârmã de

aramã, cu secþiunea rotundã, cu capãtul proximal subþiat ºi îndoit în formã de ureche, iar capãtul distal ascuþit, fiind foarte apropiate de piesele din perioadele ulterioare, fiind folosite pentru cusut;

! strãpungãtoarele (sulele), cele

mai numeroase unelte de aramã, sunt confecþionate din sârmã groasã sau barã subþire, cu lungimi cuprinse între 5 ºi 10 cm, cu secþiunea pãtratã, rombicã, dreptunghiularã sau rotundã, având extremitatea proximalã boantã, iar cea dorsalã ascuþitã sau uzatã, care prinse în mânere realizate din corn, os ºi lemn, erau folosite pentru gãurirea prefabricatelor ºi produselor din lemn, os, corn, piele etc;

! cârligele de undiþã, realizate tot din sârmã, de de diferite mãrimi, servind,

neîndoielnic, la pescuit;

! cuþitele de aramã aveau lama dreaptã sau de o formã aproximativ semilunarã,

folosite pentru tãiat, împuns, tranºat carcasele de animale sau, poate, ca brice, ca rãzuitoare ºi cosoare;

! pumnalele, prezente în cea de-a doua parte a Eneoliticului, originare din

arealul egeo-caucazo-anatolian, cu mai multe variante, bine definite în literatura de specialitate, mai ales de formã triunghiularã alungitã, cu sau fãrã nervurã medianã pe ambele feþe ºi secþiune transversalã, adesea, rombicã, iar mânerul dreptunghiular sau trapezoidalã, cu douã-patru gãuri pentru nituri, cu ajutorul cãrora se prindeau plãselele, fiind întrebuinþate ca arme;

! topoarele au reprezentat importante unelte, arme ºi însemne sociale, lucrate

prin turnare, în tipare monovalve ºi bivalve, ºi retuºate cu o deosebitã grijã, cunoscându-se mai multe variante, perforate ºi neperforte: topoare-ciocan (Hammeräxte), topoare „cu braþele în cruce”, topoare douã tãiºuri paralele, întrebuinþate ca topoare de luptã, arme de paradã sau însemne/sceptre, ale unor

Fig. 82. Piese de aramã din Bulgaria, Ucraina ºi România (Dupã Tringham R.)

187Primele societãþi cu economie de producþie

conducãtori ai comunitãþilor, topoare-daltã, plate, utilizate, probabil, la lucrarea lemnului etc, existând ºi modele miniaturale de lut ars ale acestora.

De asemenea, mai pot fi menþionate ºi alte tipuri de unelte ºi arme de aramã: seceri, interpretate ca sceptre, lame de halebarde, ºi podoabe: discuri, brãþãri din sârmã ºi tablã, simple sau plurispiralate, inele, cercei, piese de cult etc.

V. 2. 5. 5. Utilajul ºi armamentul de lemn ºi alte materiale

Cele mai multe unelte, arme, recipiente ºi instalaþii neolitice ºi eneolitice au fost confecþionate din lemn, dar datoritã materialului perisabil nu s-au pãstrat decât cu totul excepþional, bogãþia, varietatea ºi tipologia acestora le putem intui numai pe baza unor piese care au fost transpuse în lut ºi os, a analogiilor etnografice cu civilizaþiile tradiþionale ale lemnului, sau sprijinindu-ne pe unele descoperiri din zonele lacustre sau în depozitele de turbã etc. De altfel, în cadrul unor civilizaþii, inclusiv ceramica a confecþionatã ºi decoratã în tehnica cioplirii/sculptãrii motivelor ornamentale în lemn.

Astfel, presupunem cã oamenii Neoliticului au întrebuinþat o gamã deosebit de largã de: unelte de lemn, unele dintre acestea pãstrându-se în condiþii de conservare prielnice, cum ar fi: în turbãrii, sedimentele Neoliticului “lacustru”, regiuni reci, saline ºi slatine etc. Pentru agriculturã au fost confecþionate: sãpãligi, lopeþi, cãuºe, pluguri de lemn, pe care se ataºau unelte aratorii de piatrã ºi corn, furci, îmblãcie, sãdile, chitonoage, pive, boroane, coºuri, cozi ºi mânere pentru alte unelte, ciocane, pari, þãruºi; pentru creºterea vitelor se cunosc: linguroaie, vase pentru lapte, doniþe; ca arme pentru vânãtoare ºi luptã se remarcã: arcurile, tijele de sãgeþi, suliþele de lemn, bâtele, ghioagele; pentru pescuit se întrebuinþau: vârºe ºi lese; ca unelte pentru cules sunt cunoscute: coºurile ºi coºuleþele; pentru meºteºugurile casnice - furci de tors, tije pentru fus, rãzboaie verticale pentru þesut ºi împletit, ace, vârtelniþe, piepteni; numeroase recipiente: cupe, vase pentru mãsurat cereale, linguri; piese de mobilier; mijloace de transport - sãnii ºi care cu patru roþi etc., asigurându-se confortul traiului zilnic ºi desfãºurarea corespunzãtoare a tuturor activitãþilor.

În acelaºi timp, au confecþionat accesorii pentru unelte, din piele ºi fâºii de piele: teci, suporturi, recipiente; din fibre animale ºi vegetale: sfori, plase, rogojini, suporturi pentru vase pe “roata olarului” etc.

Practicarea acestor meºteºuguri ºi utilizarea tehnologiilor amintite a avut ca efect dezvoltarea accentuatã a comerþului terestru, fluvial ºi maritim, uneori la distanþe apreciabile, ºi înflorirea unor zone ºi culturi, cu importante reflexe pe plan social, materializate prin creºterea ºi concentrarea bogãþiilor ºi apariþia ºi accentuarea rolului elitelor ereditare, economice, sociale, militare ºi religioase, a structurilor ierarhice comunitare, intercomunitare ºi supraregionale prefigurând naºterea statelor antice propriu-zise.

V. 2. 6. Sedentarizarea comunitãþilor umane neolitice ºi eneolitice

Dumitru Boghian188

Odatã cu Neoliticul se observã o preocupare deosebitã a unor comunitãþi umane pentru organizarea superioarã a habitatului ºi spaþiului comunitar ºi casnic, privat (întemeierea aºezãrilor, locuinþelor, complexelor gospodãreºti, construirea fortificaþiilor ºi locurilor de cult), cu profunde implicaþii sociale ºi conotaþii practice ºi spirituale.

Aceastã nouã atitudine se aflã în continuarea comportamentului lui Homo sapiens, vizibil din Paleoliticul superior, de a-ºi organiza habitatul, presupunând, probabil, ºi unele schimbãri în modul de organizare socialã, regula rudeniei fiind completatã de cea a teritorialitãþii. Astfel, unele dintre marile aºezãri neolitice ºi, mai apoi, eneolitice erau constituite nu numai prin gruparea unor indivizi ºi a unor comunitãþi umane înrudite direct ci ºi prin reunirea naturalã a unor grupe de familii ºi obºti înrudite sau nu, ceea ce presupune ºi existenþa unor conducãtori ºi a unei ierarhizãri pe ranguri ºi categorii sociale, în cadrul sistemului numit chieferie ºi chiefdom, în care aristocraþia gentilicã ºi tribalã, civilã, militarã ºi religioasã avea un rol de seamã în mersul structurilor economice, social-politice ºi spirituale ale unei societãþi complexe, prefigurând evoluþia istoricã ulterioarã.

De modul de alegere a locului pentru întemeierea noii aºezãri, de resursele zonei ºi posibilitãþile de exploatare a acestora, de felul de organizare internã a locuirii ºi relaþional externã, inclusiv de raporturile cu alte aºezãri vecine, mai apropiate sau mai îndepãrtate, depindea evoluþia ulterioarã a membrilor sãi, dezvoltarea economicã, modul de trai ºi de gândire al lor. Habitatul trebuia sã asigure supravieþuirea unei comunitãþi umane (terenuri pentru practicarea agriculturii, creºterii animalelor, arii de vânãtoare, cules, pescuit, materii prime pentru meºteºuguri etc.), într-un anumit interval temporal, stabilitatea ºi nedeteriorarea resurselor economice ºi alimentare, capacitatea de a rezista la diferite atacuri, deoarece a existat, dintotdeauna, o competiþie naturalã între grupele de populaþii, chiar ºi între cele aparþinând altor specii, vegetale ºi animale, ºi toate componentele fizice ale mediului.

Din Neolitic, odatã cu sedentarizarea mai accentuatã a diferitelor comunitãþi umane, se observã o întãrire a interdependenþelor dintre caracteristicile geografice ale locului de întemeiere a aºezãrilor ºi tipul de locuire realizat, atât în ceea ce priveºte organizarea, întinderea ºi durata de existenþã a acesteia, necesitãþile individuale ºi colective, cât ºi caracteristicile economiei practicate de comunitatea respectivã, sesizabile la nivelul tuturor culturilor arheologice cunoscute, înflorirea unor civilizaþii fiind urmarea realizãrii unui echilibru între aceste componente. De altfel, în cazul comunitãþilor cu economie agrarã, aºa cum au fost unele dintre cele neolitice ºi eneolitice, la întemeierea unei aºezãri, într-un clasament al prioritãþilor, importante erau: apa (10 puncte într-un clasament al prioritãþilor), terenurile agricole (5 puncte), terenurile de pãºunat (3 puncte), sursele de combustibil (3 puncte) ºi sursele de materii prime ºi materiale de construcþii (1 punct). În cazul comunitãþilor de crescãtori de animale existau aºezãri de bazã ºi sezoniere, pentru cei care practicau transhumanþa, pe când pentru cei care se ocupau cu pãstoritul nomad specifice erau aºezãrile temporare în corturi, iurte, cãruþe-coviltir, care, din nefericire, lasã foarte puþine urme arheologice, în ambele cazuri pãºunile fiind indispensabile desfãºurãrii vieþii

189Primele societãþi cu economie de producþie

acestora.În acelaºi timp, vatra, cuptorul din locuinþã ºi locuinþa, în întregul sãu, au

ocupat un loc central în viaþa oamenilor din Neolitic ºi Eneolitic ºi, de aceea, a devenit un micro-spaþiu sacru, modelele miniaturale de cuptoare, locuinþe ºi aºezãri, fiind utilizate în practicile cultice. Locuinþele ºi modul de dispunere în aºezãri ne explicã modul de concepere a microcosmosului, reprezentând o imago mundi, în acest spaþiu desfãºurându-se majoritatea momentelor vieþii acestor oameni, de la naºtere pânã la moarte. M. Eliade arãta, în acest sens: “casa este sanctificatã, în parte sau în întregime, printr-un simbolism ori ritual cosmogonic. Aºezarea într-un anume loc, construcþia unui sat sau a unei case implicã aºadar o hotãrâre de cea mai mare importanþã, pentru cã aceasta priveºte existenþa însãºi a omului: este vorba, de fapt, de crearea propriei <lumi> ºi de asumarea responsabilitãþii de a o pãstra ºi de a o reînnoi (…) Orice construcþie ºi orice inaugurare a unei locuinþe noi echivaleazã într-un fel cu un nou început, cu o nouã viaþã”.

De asemenea, încã de timpuriu, perimetrul aºezãrilor neolitice ºi eneolitice era trasat prin ºanþuri de împrejmuire care nu erau numai simple lucrãri de delimitare a aºezãrilor, cu scopul de a împiedica rãspândirea turmei de animale domestice ºi pãtrunderea animalelor sãlbatice, cu rolul de ocoale sau þarcuri, sau cu scopul protejãrii spaþiului sacru al locuirii, care era, în mic, imaginea modelului cosmogonic din acea epocã, ci ºi importante construcþii de fortificare, care completate cu valuri ºi garduri sau palisade aveau o valoare defensivã realã. Aºezãrile mai mari, de caracter protourban ºi urban erau înconjurate de incinte de zid, confecþionate din piatrã sau cãrãmizi de lut, conflictele ºi rãzboaiele intercomunitare fiind destul de frecvente în Neolitic ºi Eneolitic.

Având în vedere aceste considerente precum ºi diversitatea tradiþiilor ºi ecosistemelor în care au trãit oamenii Neoliticului ºi Eneoliticului, ne apare ca firesc sã nu se poatã stabili anumite tipuri generale de aºezãri sau sã se creeze scheme rigide de încadrare a acestora. Potrivit modelelor geografico-etnografice ºi cultural-antropologice s-a stabilit cã a existat o mare diversitate de aºezãri: compacte ºi rãsfirate, fortificate ºi deschise, ierarhizate sau nu, centrale (polarizante) ºi periferice, principale ºi secundare, de duratã sau vremelnice ºi sezoniere, sãteºti ºi urbane, cu o bunã organizare internã, întemeiate într-o multitudine de forme de relief ºi condiþii de mediu: zone semiaride ºi aride, oaze, de-a lungul marilor fluvii ºi a altor ape curgãtoare, pe litoralul mãrilor ºi oceanelor, pe þãrmurile lacurilor, regiuni lacustre, turbãrii, spaþii forestiere ºi luminiºuri etc.

Cercetãrile arheologice au relevat cã existã atât staþiuni cu un singur nivel de locuire, mai subþire sau mai consistent cât ºi aºezãri pluristratificate, dintre care unele, întemeiate pe formele mai înalte din vãile majore ale marilor cursuri de apã sau din zonele de câmpie, au cãpãtat forma unor mari movile, adevãrate dealuri, care au fost denumite tell-uri, aºa cum sunt binecunoscutele situri din Orient, pe vãile Eufratului ºi Tigrului, din valea Dunãrii inferioare ºi mijocii sau din Câmpia Thessaliei.

În primele sate pre-agricole, cu un inventar destul de bogat, construcþiile cu o oarecare soliditate ºi necropole, sunt cunoscute în cadrul civilizaþiei natufiene (12500-10000 bc), lutul ºi lemnul constituind materiale de bazã, reprezentând,

Dumitru Boghian190

probabil, o dezvoltare a taberelor sezoniere de vânãtori, pescari, culegãtori, ºi indicã o locuire permanentã, chiar în lipsa producþiei de hranã. Astfel, la Mallaha (Israel), pe valea Iordanului, sunt cunoscute vreo zece locuinþe (cinci-ºase dupã François Valla) semiadâncite, în gropi rotunde, având pereþii întãriþi cu pietre sau sub forma unei palisade de lemn, unsã cu lut, ca la Abu Hureyra (Siria), cu una-douã vetre interioare ºi gropi-cuptor, gropi de provizii, gropi menajere ºi urme de stâlpi ºi bârne dispuse radial, care au servit, potrivit descoperitorilor, ca substrucþie lemnoasã pentru susþinerea acoperiºului.

Locuirea sedentarã de tip sãtesc este mai puþin cunoscutã în zona Neguev (Rosh Horesha) ºi în Iordania de sud (Beidha). În regiunea litoralului estic al Mãrii Mediteraneene aceastã locuire are caracterul unor mici aºezãri cu ocupare diferitã ca întindere temporalã, cu o economie bazatã pe cules. Satele natufiene cu locuire permanentã sunt bine documentate în regiunile cu ecosisteme ºi resurse acvatice bogate: peºte, scoici, vânat de apã sau vânat forestier (cervidee, bovine, mistreþi) etc., aºa cum sunt unele zone de litoral, de-a lungul vãilor majore ale fluviilor, cum au fost cele de pe valea Eufratului (Abu Hureyra ºi Mureybet I), ºi de pe þãrmurile lacurilor, reprezentând în fapt tabere de bazã, permanente, înconjurate de mai multe staþiuni sezoniere, legate de vânat ºi cules, locuinþele dovedind individualizarea celulelor familiale, probabil poligame ºi monogame.

În regiunea iraniano-irakianã, aºezãrile zarziene (14000-12000 bc) din zona Zagros aveau forma unor adãposturi în grote (Zarzi B, Palegawra, Shanidar etc.) dar au apãrut ºi staþiunile în aer liber, cum este cea de la Zawi Chemi Shanidar, parþial contemporanã cu siturile natufiene, în care s-au gãsit urmele unor case rotunde, în care este atestat un mod de viaþã Protoneolitic, pre-agricol.

În timpul urmãtoarei perioade a evoluþiei preistorice din Orient, numitã Khiamian (aprox. 10000-9500 bc), habitatul nu prezintã prea mari diferenþe faþã de Natufian, caracteristice fiind locuinþele rotunde sau ovale construite la suprafaþa solului, aºa cum sunt cunoascute în siturile Mureybet II (Siria), pe valea Eufratului, Azraq (oazã în Iordania), Naccharini (Antiliban) ºi Abu Madi (Sinai).

Odatã cu perioada PPNA, între 10200-8800 bc, a avut loc o diversificare a formelor de habitat, majoritare fiind satele cu suprafeþe de pânã la 2-3 ha ºi dispãrând, în mare mãsurã, siturile din grote, pe lângã locuirile rurale anterioare apãrând aºezãri cvasiurbane. Locuinþa rotundã, cu diferite variante (semiîngropatã, cu scarã de acces, la Jérichon/Tell es Sultan, casa micã semiîngropatã, de 2-3 m diametru, ºi realizatã din stuf uns cu lut ca la Tell Aswad, coliba la Jerf el-Ahmar, construcþia adâncitã sau de suprafaþã cu divizare interioarã la Mureybet sau cu pereþii de piatrã, la Netiv Hagdud), a rãmas tipul întrebuinþat frecvent.

Aºezarea de la Jerichon (Tell es Sultan) a dovedit o extraordinarã dezvoltare încã din PPNA, faza mai recentã, datatã între 9000-8300 bc, locuinþele semiîngropate rotunde fiind construite pe o temelie de piatrã, pereþii fiind ridicaþi din cãrãmizi de argilã crudã, cu secþiune plan-convexã, legate cu lut, cu podeaua dalatã ºi o scarã de acces. De asemenea, în aceastã staþiune sunt cunoscute ºi construcþii de mari dimensiuni, realizate, utilizate ºi întreþinute, fãrã îndoialã, în colectiv. Este vorba de un zid de incintã, construit din piatrã, cu o grosime de 3 m, considerat ca fãcând parte dintr-un sistem defensiv sau de protecþie împotriva

191Primele societãþi cu economie de producþie

inundaþiilor a localitãþii cu caracter protourban sau chiar urban, ºi de un turn circular de piatrã, cu diametrul de 10 m la bazã, ºi înãlþimea pãstratã de 8,50 m, cu scarã interioarã de acces la etaj. Toate aceste elemente pun problema unei organizãri interne deosebite a comunitãþii teritoriale de la Jérichon (Tell es Sultan), care ar fi atins, potrivit unor calcule ale specialiºtilor, cifra de aproximativ 3000 de locuitori, înflorirea sa datorându-se activitãþilor comerciale ºi mai puþin producerii de hranã.

La Mureybet, în faza a III-a, datatã între 9500-8700 bc, unele dintre locuinþele rotunde, semiîngropate sau de suprafaþã, construite din chirpici, erau mai spaþioase, pânã la 6 m în diametru, cu interiorul bine diferenþiat (locuri pentru dormit, camere ºi cãmãri pentru produse, vetre etc.), acoperite cu o platformã lutuitã. Aceste locuinþe erau alipite sau învecinate cu spaþii colective între ele, unde se aflau gropi-cuptor cilindrice, construite cu bolovani la partea superioarã, înconjurate cu numeroase resturi menajere. Din aceastã aºezare ºi fazã provine o locuinþã (de cult ?) pe pereþii cãreia s-au descoperit urme de frescã pictatã cu un decor geometric reprezentând cãpriori negri sau poate roºii pe fond alb, o primã manifestare de artã neoliticã orientalã integratã în arhitecturã.

Cãtre sfârºitul fazei Mureybet III B s-a produs o modificare radicalã în domeniul construcþiei de locuinþe, pusã în legãturã (Jacques Cauvin) ºi cu o serie de mutaþii petrecute la nivelul spiritual al comunitãþilor neolitice timpurii. Astfel, la Mureybet (III B) ºi Cheikh Hassan sunt atestate primele construcþii rectangulare, cunoscute pânã în prezent în lume, subîmpãrþite în mai multe camere de mici dimensiuni (cca 1 m p), construite din bucãþi de cretã moale, cioplite în formã de þigarã, legate cu mortar, care au avut, probabil funcþia de “silozuri”, alãturi de acestea coexistând ºi locuinþele rotunde, mici (aprox. 3-4 m diametru), monocelulare. Se pare cã satul de la Mureybet avea, de pe la 9000 bc, o suprafaþã de circa 2 ha, legatã ºi de o anumitã explozie demograficã localã.

În regiunea Munþilor Zagros, au existat diferite forme de organizare a habitatului în PPNA, majoritatea aºezãrilor, de duratã sau sezoniere, fiind întemeiate sub cerul liber, cuprinzând, cel mai adesea, locuinþe rotunde de suprafaþã ºi bordeie, dupã cum este demonstrat de descoperirile de la Karim Shahir, Mlefaat, Ganj Dareh (E) ºi Zawi Chemi Shanidar (B). În perioada cuprinsã între între 7500-6000 bc, în zona iraniano-irakianã a aceloraºi munþi, la Ganj Dareh (nivelele A-D), Ali Kosh (faza Bus Mordeh) ºi Jarmo (nivelul preceramic) sunt cunoscute locuinþe rectangulare cu pereþii realizaþi din cãrãmizi crude, cu camere de mici dimensiuni, ºi, probabil, clãdiri etajate, constituind sate stabile, închegate, dar continuã sã fie utilizate ºi colibele rotunde, construite adesea din materiale uºoare, ca la Tepe Asiab ºi Tepe Guran (VT), care erau popasuri (sãlaºuri) sezoniere ale crescãtorilor de animale, putându-se vorbi ºi de o transhumanþã timpurie.

Pentru perioada urmãtoare, a PPNB vechi ºi mijlociu (7600-6500 bc), sunt cunoscute diferite sisteme de construire a caselor, potrivit tradiþiilor moºtenite ºi achiziþiilor realizate de-a lungul timpului. Astfel, în zona Damascului, la Aswad II ºi Ghoraifa au continuat sã se construiascã colibe rotunde din materiale uºoare, în timp ce la Beidha (Israel) se cunosc locuinþe pãtrate, dintre care unele cu etaj, pentru ca în PPNB recent aºezarea de la Abu Hureyra sã atingã o suprafaþã de 12

Dumitru Boghian192

ha, cu case mai numeroase, dispuse regulat de-a lungul unor stradele, la ridicarea ºi înfrumuseþarea cãrora s-au folosit calcarul ºi varul stins.

Cãtre sfârºitul mileniului al VIII-lea bc, în staþiunile din regiunea Munþilor Taurus ºi din Anatolia centralã ºi orientalã: Cayönü, Cafer Höyük, Ašikli, Hacilar erau construite locuinþe cu etaj care aveau infrastructuri rectangulare de piatrã, întrebuinþate, probabil, ca silozuri sau ca sisteme de asanare.

Mileniul al VI-lea bc a adus, în Orient, o deosebitã diversificare a modului de întemeiere a aºezãrilor ºi de construire a locuinþelor, chiar în interiorul aceleiaºi culturi arheologice. Dacã în zona dunelor de pe coasta israelo-palestinianã se manifesta persistenþa unui anumit arhaism al habitatului, tradiþia caselor rotunde continuând sã fie deosebit de puternicã, cunoscându-se colibe simple, în gropi rotunde, cu silozuri ºi vetre sãpate în nisip, mai la nord, la El Kowm, în Siria, este atestat un sat stabil, cu suprafaþa de circa 6 ha, înconjurat de altele sezoniere, iar la Bouqras era prezentã arhitectura rectangularã, cu camere mici, care comunicau prin deschizãturi înguste.

În regiunea siriano-cilicianã, în cadrul culturii Amuq, cu ceramicã de culoare cenuºie-neagrã, roºu închis ºi brunã-ciocolatie lustruitã (Dark Faced Burnished Ware/DFBW), erau cunoscute, în aceastã perioadã, situri foarte concentrate, amplasate în zone favorabile pentru dezvoltarea agriculturii ºi habitatului uman. În cadrul acestora, existau construcþii ºi locuinþe monocelulare rectangulare, cu pereþii ºi podeaua unse cu var, dupã cum sunt cunoscute la Tell Assouad, Amuq A ºi B, Ras Shamra V B, Mersin, Ramad III.

Zona Mesopotamiei inferioare era, în timpul perioadei neolitice 5 (6900-6400 bc), aproape nelocuitã, sau, poate siturile mai vechi au fost acoperite cu straturi groase de aluviuni. Mult mai bine cunoscutã este locuirea neoliticã în restul Mesopotamiei ºi zona Zagros-ului, unde s-a dezvoltat complexul cultural Umm Dabagijah-Sotto-Hassuna-Samarra, care acoperã, din punct de vedere temporal, aceastã perioadã ºi cea urmãtoare (aproximativ 6400-5800 bc).

În cadrul culturii Umm Dabagijah erau construite locuinþe mici, monocelulare, cu camere mici, pãtrate, dispuse în “case-vagon”, mari ºi alungite, cu accesul prin acoperiº, din care unele au servit, poate, ºi ca magazii (barracks), având interioarele amenajate prin folosirea mulurilor de ipsos. Purtãtorii culturii urmãtoare, Hassuna, au continuat sã foloseascã “construcþiile-vagon”ºi ipsosul pentru decoraþiuni interioare. În siturile de la Yarim Tepe I ºi Hassuna apar construcþii rotunde, cu acoperiºul în formã de cupolã, care amintesc de tipul de construcþie tholos.

În cultura Samarra, arhitectura din aºezãrile mai importante se prezenta sub forma unor clãdiri rectangulare mari, multicompartimentate, unele cu planul în forma literei T, etajate, cu contraforturi de colþ, construite din cãrãmizi turnate în forme, în care trãiau mai multe familii. Tot în cadrul acestei culturi sunt semnalate ºi satele mici, cu o suprafaþã de pânã la 1 ha, legate de creºterea animalelor într-un sistem transhumant, aºa cum sunt cunoscute la Sotto în Sinjar-ul semiarid ºi în nivelul inferior de la Hassuna, precum ºi mici tabere montane de varã ca cea de la Shimshara (Zagros).

Anatolia denotã, în mileniile VII-VI bc, o deosebitã înflorire a unor aºezãri, care pot fi considerate ca adevãrate staþiuni cu caracter protourban. Astfel,

193Primele societãþi cu economie de producþie

aºezarea de la Çatal Hüyük, în timpul perioadei 5 era un sat de mari dimensiuni (aproximativ 12 ha), de tipul “adunat”, aglutinant, având case rectangulare, cel mai adesea compuse din douã camere, înghesuite una lângã alta, cu accesul prin acoperiº. Pereþii caselor erau realizaþi din cãrãmizi crude, dispuse în alternanþã cu bârne, ºi erau unºi cu lut, tencuiþi cu ipsos ºi var, iar comunicarea între camere se fãcea prin deschizãturi înguste, rotunde sau ovale, aºa cum se cunoºteau ºi pe cursul mijlociu al Eufratului. Prin dimensiunile sale, prin arhitecturã ºi construcþiile de cult, prin tipul de economie practicat, în care comerþul cu obsidian ºi meºteºugurile aveau un loc central, aceastã aºezare a fost consideratã un adevãrat oraº neolitic (C. Renfrew). Un alt important sit neolitic anatolian a fost cel de la Hacilar (nivelurile VI-II), care dateazã din perioada 6. Locuinþele din aceastã aºezare, dintre care unele aveau etaj, erau rectangulare, cu camere mari, ºi acces normal pe uºi.

Pentru perioadele neolitice 6 ºi 7 (5800- 5400 bc), în cadrul culturii Halaf se observã cã, alãturi de construcþiile rectangulare, cu camere lungi ºi înguste sau cu camere mici, s-au construit ºi clãdiri circulare, cu acoperiºul în formã de cupolã ºi o antecamerã rectangularã, potrivit planului zis “gaura cheii”, numite tholoi, ridicate din lutuieli ºi cu pereþii ºi podeaua tencuite cu ipsos, demne de reþinut fiind descoperirile de la Tell Halaf ºi Tell Arpachyah, care au cunoscut o deosebitã înflorire datoratã, mai ales, meºteºugurilor ºi comerþului.

În timpul aceloraºi perioade, în regiunea Zagrosului irakian, în cultura Jarmo, era cunoscutã arhitectura rectangularã, pluricelularã, casele, cu pereþii realizaþi din lutuieli, aveau cuptoare cu cupolã, denotând sedentarizarea mult mai accentuatã a grupelor umane montane, ca la Jarmo, Tepe Guran (nivelele O-M), Ali Kosh, Changha Sefid, pe lângã care existau tabere sezoniere, de varã, ca cele de la Sarab, cu locuinþe de tip bordei.

Un pas însemnat, în domeniul arhitecturii, se face în Orient în timpul perioadelor neolitice 6-9 (aproximativ 6400-4500 bc), observându-se trecerea cãtre construcþiile protourbane, predominant monumentale, cu o separare evidentã a spaþiului privat de cel colectiv, public. Un bun exemplu, în acest sens, este cultura Obeid (numitã ºi Eridu) dezvoltatã în câmpia aluvialã a Eufratului, cãreia îi erau caracteristice casele rectangulare, monocelulare, despãrþite, cel mai adesea, de sectorul public, ca la Eridu (nivelurile 19-15), Ouelli ºi Tell Obeid, construite din cãrãmizi turnate în forme, ºi locuinþele rectangulare cu mai multe camere, dispuse în jurul uneia centrale, diferite prin dimensiuni de clãdirile publice, ca la Tell Gawra, în partea de nord a acestei civilizaþii.

De asemenea, existau ºi clãdiri de mari dimensiuni, monumentale, realizate pe platforme amenajate ºi temelii înalte, considerate de unii specialiºti drept temple, prototipuri ale viitoarelor ziggurate, de alþii construcþii cu caracter comunitar, în care se adunau fruntaºii comunitãþilor respective sau erau sedii ale unor instituþii de conducere, aºa cum se cunosc, mai târziu, în cadrul civilizaþiei sumeriene.

Alãturi de aceste aºezãri, de tipul satelor mari ºi staþiunilor protourbane, poate chiar urbane, dezvoltate ca urmare a practicãrii meºteºugurilor specializate, a comerþului terestru ºi fluvial, existau, în Mesopotamia inferioarã, sate mici, alcãtuite din colibe construite din stuf ºi argilã, aºa cum s-au pãstrat, în unele

Dumitru Boghian194

cazuri, pânã astãzi, care gravitau, probabil, în jurul primelor.Revenind la zona siriano-cilicianã, în perioada 8 (5400- 5000 bc), cultura

Amuq D, se observã o sãrãcire ºi o decãdere a construcþiilor, aºa cum este vizibil la Ras Shamra IIIC, sau o distrugere violentã a unor fortificaþii, ca la Mersin XVI, pusã în legãturã cu expansiunea nepaºnicã a purtãtorilor culturii Obeid.

În cea de-a doua jumãtate a mileniului al V-lea ºi începutul mileniului al IV-lea bc, în regiunea israeliano-palestinianã locuinþele simple, de tip bordei, ca cele de la Jerihon (PNB) au fost înlocuite cu case de piatrã, în timp ce la Byblos, din Neoliticul recent se trece la construcþiile monumentale ºi temple, înconjurate de incinte, marcând etapa urbanizãrii propriu-zise.

La fel de diversificat ºi interesant a fost habitatul uman ºi în zona europeanã, aºezãrile, locuinþele, complexele ºi anexele gospodãreºti, fiind întemeiate într-o varietate de condiþii, fapt care denotã o mare adaptabilitate a comunitãþilor umane la diferiþi factori geografici ºi climatici locali.

În sud-estul Europei existã numeroase aºezãri de tip tell, cunoscute în câmpia Thessaliei, în Macedonia, Thracia ºi valea Dunãrii inferioare ºi mijlocii. În aceastã zonã nu se poate pune, deocamdatã, problema continuitãþii între formele de habitat epipaleolitice ºi cele neolitice aceramice, ultimele fiind destul de discutabile.

Cel mai bine cunoscute sunt aºezãrile sãteºti ale culturii Protosesklo, (mileniie al VII-lea - al VI-lea bc) care a acoperit, în Neoliticul timpuriu, o mare parte a Peninsulei Balcanice, întemeiate pe pantele joase ale dealurilor, pe terasele joase ale râurilor ºi de-a lungul câmpiilor fertile, suprapunerea mai multor situri ducând la formarea unor magoulas ºi toumbas.

Locuinþele cunoscute, deocamdatã, erau cele de tip pãtrat sau rectangular, unele realizate cu ajutorul stâlpilor de lemn, ca la Argissa ºi Achileion, uneori pe temelii de piatrã (Achileion), altele cu pereþii din cãrãmizi crude (Argissa), cu una sau douã camere, ºi aveau acoperiºuri “în patru ape”, sprijinite pe stâlpi interiori groºi. La Nea Nikomedia s-a folosit un sistem de construcþie particular constituit dintr-o temelie întãritã alcãtuitã din stâlpi groºi, distanþaþi la circa 1 m, între care erau prinºi montanþi mai subþiri care formau armãtura (osatura) pereþilor, unºi la interior ºi la exterior cu un strat gros de lut.

Unele elemente ale acestei arhitecturi rectangulare au fost continuate de purtãtorii culturii Sesklo, din Neoliticul mijlociu grecesc, care succede genetic ºi cronologic cultura anterioarã. Unele aºezãri denotã o deosebitã stabilitate a locuirii, la Otzaki-Magoula cunoscându-se nu mai puþin de opt faze de construcþie, care însumeazã circa 4 m de depozit arheologic aparþinând acestei culturi. Situl eponim al acestei culturi dovedeºte o organizare deosebitã, având înfãþiºarea unui “oraº” care avea un sistem de incinte defensive care înconjurau un megaron central, reconstituirea fiind, bineînþeles ipoteticã.

Locuinþele de la Otzaki-Magoula erau rectangulare simple sau case cu douã camere, cu ante, de tip megara, fiind înºiruite una lângã alta. În aºezarea de la Tsangli, erau construite case aproape pãtrate, ridicate din cãrãmizi crude pe temelii de piatrã, Pe fiecare perete se aflau câte douã intrânduri care subîmpãrþeau spaþiul casnic ºi facilitau realizarea acoperiºului. Aceste moduri de construire a locuinþelor este justificat ºi de modelele miniaturale ale unor asemenea clãdiri, acoperiºul lor

195Primele societãþi cu economie de producþie

fiind redat în pantã, susþinut de stâlpi interiori. La Sesklo se cunosc locuinþe etajate, cu planºeu intermediar sprijinit pe grinzi încastrate în zidãrie.

La sfârºitul Neoliticului mijlociu ºi în Neoliticul recent grecesc, în cadrul culturii Dimini, în staþiunea eponimã existã o serie de elemente arhitecturale evoluate. Staþiune se aflã pe un loc înalt, numit “acropola” de la Dimini, ºi era înconjuratã de ziduri concentrice, cu caracter complex, de susþinere, demarcare ºi defensiv. Locuinþele mai modeste se grupeazã în jurul unor megara mari, vorbind de o organizare internã ierarhizatã.

Mai puþin cunoscute sunt structurile arhitectonice din Neoliticul timpuriu carpato-balcanic. Odatã cu deplasarea din centrul anatoliano-egeano-sud balcanic spre NV ºi N, habitatul comunitãþilor neolitice a suferit un proces de rudimentarizare, prin înglobarea în cadrul tradiþiilor originare a unor influenþe primite din partea grupurilor mezolitice, pe care le-au cucerit ºi, poate, asimilat. De asemenea, întâlnind medii geografice sensibil diferite, comunitãþile neolitice nou venite au trebuit sã adopte soluþii constructive noi. De aceea, la începutul Neoliticului din aceastã zonã, pentru locuire au fost utilizate bordeie de diferite forme ºi adâncimi, care reprezintã o bunã adaptare la noile condiþii de mediu, ºi locuinþe de suprafaþã simple, de paiantã, (Gura Baciului, Cârcea, Ocna Sibiului). Aceste tipuri de locuinþã se menþin ºi ulterior, în cadrul complexului Starèevo-Criº, când sunt cunoscute ºi locuiri în peºteri. Mai deosebite au fost unele locuinþe de suprafaþã, construite din lemn ºi lutuialã, având ca instalaþii cuptoare cu boltã, din care una etajatã (Stara Zagora-Spital, în Bulgaria) aparþinând culturii Karanovo II sau casele cu etaj, lucrate din lut din cultura Èavdar-Kremikovci (Slatina lângã Sofia).

Chiar dacã purtãtorii culturii cu ceramicã liniarã, aparþinând variantei occidentale au pãstrat, în rãspândirea lor spre nord-est ºi est, multe elemente tradiþionale, în spaþiul carpato-danubiano-pontic aceste comunitãþi nu au construit ºi folosit, cel puþin pânã în stadiul actual al cercetãrilor, locuinþe mari, cu mai multe încãperi, aºa cum sunt cunoscute în arealul central ºi vest-central european, ci au realizat doar locuinþe de dimensiuni modeste, de tipul unor colibe uºoare, ºi bordeie de diferite forme ºi adâncimi.

Migraþia chalcoliticã anatoliano-balcanicã de tip vinèian (Vinèa ºi Dudeºti) ºi Hamangia pare sã fi adus un tip superior de locuinþã eneoliticã, de suprafaþã cu platformã pe butuci despicaþi, unsã cu lut, ºi pereþi de argilã bãtutã pe o carcasã de împletituri de nuiele, pe furci sau stâlpi, cu acoperiºul realizat din paie sau stuf, cu vetre ºi cuptoare interioare. Acest tip de locuinþã, care denotã o preocupare de asigurare a unui habitat cu un plus de confort ºi sanitate, în condiþiile de umiditate crescutã din Atlantic, s-a rãspândit rapid, direct sau prin aculturaþie, în toate complexele culturale eneolitice din zonã (Petreºti, Tiszapolgar/Româneºti, Boian - Gumelniþa - Karanovo VI - Kodžadermen, Precucuteni - Cucuteni - Tripolie, Sãlcuþa - Krivodol - Bubanj Hum etc), fãrã ca celelalte tipuri de locuinþe (bordeiele ºi locuinþele de suprafaþã fãrã platformã) sã disparã total. În multe cazuri, comunitãþile umane eneolitice au ocupat amplasamente mai vechi, aºezãrile de tip tell fiind destulde numeroase.

În Eneoliticul carpato-balcanic ºi carpato-niprovian (complexele culturale Gumelniþa - Karanovo VI - Kodžadermen ºi Cucuteni - Tripolie) se cunosc

Dumitru Boghian196

elemente de sistematizare a locuinþelor în cadrul aºezãrilor, fortificate cu ºanþuri ºi valuri de apãrare, acestea fiind grupate de-a lungul unor uliþe/stradele sau erau dispuse în cercuri mai mult sau mai puþin regulate. Cãtre sfârºitul complexului cultural Cucuteni - Tripolie, în aria rãsãriteanã a acestuia, au fost întemeiate aºezãri gigantice, de câteva sute de hectare, considerate, pe drept cuvânt, de caracter protourban ºi militar, ca cele de la Petreni (Rep. Moldova), Majdaneþk, Taljanki, Dobrovody (Ucraina).

Neoliticul ºi Eneoliticul central-european, tributar unor tradiþii mezolitice locale mai puternice, pe care s-au grefat importante elemente anatoliano-egeo-balcanice, este reprezentat de complexul cultural al ceramicii liniare ºi de mozaicul de civilizaþii succesoare ale acestuia. Tipul principal de locuinþã al purtãtorilor acestui complex cultural era casa rectangularã ºi alungitã, de mari dimensiuni, pânã la 45-50 m ºi o lãþime de pânã la 6-8 m, construitã pe stâlpi, cu pereþii realizaþi din împletituri de ramuri ºi nuiele, acoperiþi cu un strat gros de argilã, compartimentatã în mai multe încãperi, din care unele au fost pictate la interior sau vãruite. Modul de dispunere a stâlpilor de susþinere prezintã anumite diferenþieri, fiind decelate, pânã în prezent, case în “Y” ºi cu aliniamente de trei rânduri, oarecum paralele. Dintre cele mai importante descoperiri, pot fi amintite cele de la Bylany (Boemia), Olszanica ºi Oslonki (Polonia), Köln-Lindenthal (Rhenania de Nord-Westphalia), Hienheim (Bavaria) ºi Vaihingen/Enz (Baden-Württemberg, Germania), Elsloo ºi Sittard (Limbourg, Olanda), Darion (Liège, Belgia), Cuiry-lès-Chaudardes (Franþa) etc. Locuinþele de mari dimensiuni au fost considerate fie case locuite pentru familiile mari, cu mai multe generaþii, fie locuinþe ale ºefului de clan/obºte, fie clãdiri comunitare pentru adunãri.

Cele mai importante staþiuni liniar-ceramice au fost înconjurate cu unul sau mai multe ºanþuri de apãrare, completate cu valuri ºi palisade, având un rol utilitar evident, pentru protecþia locuitorilor, vitelor, culturilor, atunci când locuirile erau întemeiate în apropierea pãdurilor sau a unor cãi de comunicaþiem, dar ºi unul cultic, pentru delimitarea spaþiului sacru al aºezãrii. Aceste incinte fortificate, care închideau spaþii diferite ca suprafaþã, sunt cunoscute la Vaihingen/Enz (Baden-Württemberg), Köln-Lindenthal ºi Langweiler 8 ºi 9 Aldenhoven (Rhenania de Nord-Westphalia, Germania), Darion (Liège, Belgia) etc., dovedind ºi existenþa unei stratificãri sociale, politice ºi militare.

În cadrul Neoliticului lacurilor (lacustru) se pune problema existenþei aºa-numitelor locuinþe palafite, mari, realizate din lemn, pe piloni/piloþi, construite la marginea lacurilor, dupã unele opinii (Oscar Paret), sau în largul întinderilor de apã al lacurilor, dupã altele. Cercetãrile interdisciplinare mai noi aratã cã este vorba de locuinþe realizate la marginea unor întinderi de apã (Charavines ºi Clairvaux/Franþa, cercetãri Anne-Marie ºi Pierre Petrequin), care, ulterior, dupã încetarea existenþei aºezãrilor, datoritã unor condiþii climatice deosebite (creºterea nivelurilor unor lacuri alpine) ºi nu numai, au fost îngropate în sedimente ºi pãstreazã foarte bine vestigiile arheologice. De asemenea, mai sunt cunoscute ºi aºezãri întemeiate în zona unor turbãrii (Ehrenstein/Alb-Donau Kreis, în Baden Wurtemberg/Germania, Egolzwil/Cantonul Lucerna, în Elveþia, ºi Sweet Track/Somerset în Anglia). Toate acestea demonstreazã capacitatea omului neoliticului ºi eneoliticului de a se adapta unor condiþii particulare de mediu, într-o

197Primele societãþi cu economie de producþie

mare diversitate a formelor de habitat.

V. 2. 7. “Revoluþia” spiritualã neoliticã ºi

eneoliticã

Trece rea l a no i l e moduri de viaþã, neolitice ºi eneolitice, cu întreg cortegiul de transformãri, a determinat ºi o profundã modificare a spiritualitãþii producãtorilor. Trebuie remarcat, pe de o parte, cã în Orient, acolo unde noul mod de viaþã s-a impus printr-o evoluþie fireascã, poate fi sesizatã o anumitã continuitate spiritualã între Paleoli t icul superior, Epipaleolitic - Mezolitic ºi

N e o l i t i c î n c a d r u l reprezentãrilor plastice, vorbind de modul în care

cultul fecunditãþii ºi fertilitãþii din Epoca pietrei cioplite evolueazã spre noi forme în Neolitic ºi Eneolitic. Stau dovadã, în acest sens, statuetele feminine de piatrã sau cuplurile, redate uneori în poziþii explicite de acuplare, descoperite în unele aºezãri natufiene sau aparþinând perioadei PPNA. Pe de altã parte, mai ales în Neoliticul central ºi nord-vest european, se observã o interesantã împletire între vechile tradiþii spirituale epipaleolitico-mezolitice ºi cele neolitice vehiculate prin migraþie sau aculturaþie, conferind o anumitã originalitate de la zonã la zonã. Alte specificitãþi ale spiritualitãþii neolitice se observã ºi în Extremul Orient.

În spiritualitatea neoliticã, aºa cum arãta ºi Mircea Eliade, a existat o legãturã directã, misticã, între fertilitatea femeii- mamã ºi fertilitatea pãmântului mamã (Terra Mater, Terra Genitrix), exprimatã printr-o mare varietate de manifestãri ale agricultorilor ºi crescãtorilor de animale în principal: sanctuare ºi locuinþe de cult, complexe de cult, plasticã antropomorfã ºi zoomorfã aflatã în diferite asocieri etc. Este posibil, aºa cum arãta Jacques Cauvin, ca de la începuturile Neoliticului sã se fi configurat cuplul fundamental femeie-taur, implicând cele douã componente femininã, teluricã (chtonianã) ºi masculinã, solarã (uranianã) ale cultului fecunditãþii ºi fertilitãþii, vorbind de o veritabilã

Dumitru Boghian198

Fig. 83. Plasticã antropomorfã ºi zoomorfã din Orient (PPN) (dupã Cauvin J.)

revoluþie mentalã “la revolution des symboles” (fig. 83). Asemenea elemente ale spiritualitãþii neolitice se observã în cadrul sanctuarelor de la Çatal Hüyük, unde erau reprezentate bucranii aflate în asociere cu imagini feminine, redate în poziþii ginecologice ºi cu scene de vânãtoare culticã a taurului.

Din zona orientalã, aceste manifestãri spirituale s-au rãspândit spre zona europeanã, urmând direcþia de deplasare a comunitãþilor neolitice care au neolitizat Europa de sud-est ºi balcano-carpaticã. Din punct de vedere spiritual, lumea neoliticã carpato-balcanicã, care fãcea parte din Vechea Europã (Marija Gimbutas), conceputã ca o extensie a Lumii Vechi, reprezintã un fel de Orient dupã Orient, multe forme ale spiritualitãþii transmiþându-se direct sau indirect. În acest context se înscriu sanctuarele, locuinþele ºi complexele de cult, plastica antropomorfã ºi zoomorfã, femininã ºi masculinã, din lumea cicladicã, egeeanã ºi balcano-carpaticã, care prezintã, uneori, mari asemãnãri cu manifestãrile ºi realitãþile din zona orientalã.

Cu cât se avanseazã spre Europa Centralã, vechile tradiþii spirituale orientale se estompeazã ºi, deºi se menþin, vãdesc o îmbinare originalã, aºa cum am mai arãtat, în cadrul complexului cultural liniar-ceramic, între gândirea comunitãþilor neolitice colonizatoare ºi vechiul fond epipaleolitico-mezolitic, care a fost asimilat. De aceea, reprezentãrile plastice antropomorfe ºi zoomorfe, feminine ºi masculine, sunt mult mai rare, fiind realizate, mai ales, pe ceramicã, cultul fecunditãþii ºi fertilitãþii având alte forme de expresie, mai puþin evidente din punct de vedere arheologic.

Este foarte posibil ca, de la începuturile Neoliticului încã, sã se fi configurat panteonurile cu paleodivinitãþi (fig. 84), care s-au individualizat în perioadele ulterioare, ºi sunt cunoscute din Epoca bronzului, între care divinitãþile vegetaþiei, naturii ºi/sau dragostei aveau un loc bine definit (Iºtar/Aºtarte ºi Dumunzi/Tamuz, Isis ºi Osiris, Cybele, Gea, Demeter ºi Persephone etc.), chiar dacã nu mai aveau locul central.

Din Eneolitic, în spiritualitate ºi-au fãcut loc noi divinitãþi, teme, idei ºi practici magico-religioase, legate de dezvoltarea pirotehnologiilor (prelucrarea

Fig. 84. Ipostaze ale Zeiþei - Mamã ilustrate în plastica de la Hacilar VI (dupã Mellaart J.)

199Primele societãþi cu economie de producþie

superioarã a ceramicii ºi metalurgia cuprului), materializate în afirmarea tot mai puternicã, în cadrul cultului fecunditãþii ºi fertilitãþii, a componentei solare (uraniene), reprezentate, aºa cum arãta Mircea Eliade, prin diferite zeitãþi centrale sau secundare, inclusiv meºtesugãreºti ºi metalurgice (“stãpânii focului”, “fãurari divini ºi eroi civilizatori”, “fãurari, rãzboinici, maeºtrii ai iniþierii”, cultul soarelui, o “mitologie a metalelor” etc.).

Configurarea panteonurilor cu paleodivinitãþi, existenþa sanctuarelor, a locuinþelor ºi complexelor de cult, a diferitelor ,manifestãri ºi practici magico-religioase, existenþa, probabilã, a unui personal religios, cu loc ºi rol bine definit, vorbesc de importanþa religiei în viaþa spiritualã neoliticã ºi eneoliticã. De asemenea, se poate constata cã unele dintre miturile cosmogonice ºi antropogonice îºi aflã unele rãdãcini în mentalul Epocii neolitice ºi eneolitice, trasmiþându-se, pe cãi mai puþin elucidate, pânã astãzi.

În ceea ce priveºte ritul funerar, credem cã ºi acesta era legat de cultul fecunditãþii ºi fertilitãþii, existenþa ºi postexistenþa fiind înþelese ca etape obligatorii în ciclul “eternei reîntoarceri” (Mircea Eliade): viaþã-moarte- renaºtere. Diversitatea riturilor funerare de inhumaþie exprimã variante ale unor concepþii închegate, parþial moºtenite din Paleoliticul superior ºi Epipaleolitic- Mezolitic. În anumite zone, mai ales europene, ºi-au fãcut loc, de la începuturile Neoliticului, e drept timid, riturile funerare ale incineraþiei, care denota o anumitã modificare spiritualã, legatã de afirmarea cultului ºi divinitãþilor solare ºi de credinþele potrivit cãrora numai corpul era trecãtor iar sufletul /spiritul nemuritor, practici care se vor afirma în epoca bronzului.

* * *Neoliticul ºi Eneoliticul reprezintã unele dintre cele mai importante

perioade ale Preistoriei, când omul a realizat progrese materiale ºi spirituale deosebite, ale cãror moºteniri se pot urmãri pânã astãzi. Început în Orientul atâtor sinteze culturale, etnice ºi spirituale, care a reprezentat un important centru de invenþie, modul de viaþã neolitic s-a rãspândit direct, prin migraþie ºi colonizare, ºi indirect, prin aculturaþie, din aproape în aproape, spre zona europeanã, care reprezintã un spaþiu secundar ºi terþiar de neolitizare. Totodatã au existat ºi alte zone de neolitizare primarã, aºa cum au fost lumea extrem-orientalã (chinezã, indochinezã ºi indianã) ºi cea mezoamericanã, care au avut o anumitã specificitate a modului de viaþã ºi de gândire. Trãsãturile modului de viaþã neolitic: cultivarea plantelor, domesticirea animalelor, confecþionarea ceramicii, prelucrarea metalelor (aramã, aur), confecþionarea utilajului ºi armamentului litic, osteologic, cornular, de lut, lemn ºi metal, sedentarizarea comunitãþilor umane ºi “revoluþia” mentalã au reprezentat achiziþii fundamentale pentru evoluþia ulterioarã, istoricã, a societãþii umane.

Dumitru Boghian200

CAP. VIProcese etno-culturale în Neoliticul ºi Eneoliticul

mondial

Diversitatea etno-culturalã manifestatã încã de la sfârºitul Paleoliticului superior ºi în Epipaleolitic - Mezolitic a cãpãtat noi forme de expresie în Neolitic ºi Eneolitic. Pe lângã faptul cã în noua epocã s-au configurat ºi diversificat marile grupe de popoare ºi limbi, trebuie arãtat cã tipurile de societãþi protoistorice, identificate pe baza izvoarelor arheologice, nu reflectã decât parþial complexitatea fenomenelor etno-lingvistice petrecute în Neolitic ºi Eneolitic.

De altfel, formarea ºi evoluþia marilor familii de popoare ºi limbi constituie una dintre cele mai atractive probleme ale preistoriei ºi protoistoriei, fãcând joncþiunea fireascã cu istoria, deoarece marea majoritatea a populaþiilor actuale au, într-un fel sau altul, o ascendenþã strãveche, care este, de cele mai multe ori, foarte greu de sesizat cãlãtorind pe coridoarele întortocheate ale timpului. Din aceastã cauzã, referitor la aceastã problemã, au apãrut numeroase teorii ºi variante ale acestora, fiecare în parte ºi toate laolaltã încercând sã lãmureascã cât de cât aceastã necunoscutã.

Folosindu-se, cel mai adesea, metodele lingvisticii comparate, cele ale legãturilor genetice inverse ºi ale piramidei rãsturnate, s-a încercat ca, pornindu-se de la ceea ce este cunoscut istoric, sã se gãseascã rãdãcinile strãvechi ale populaþiilor ºi limbilor actuale: indo-europene, semite, hamite, africane sud-sahariene, extrem orientale, sud-est asiatice ºi australiene, nord ºi sud americane etc. În acest context, modelele simple au toate ºansele sã conþinã doze mari de eroare, deoarece este foarte greu de arãtat care au fost suprapunerile de populaþii în decursul istoriei, pentru cã haina lingvisticã poate fi transmisã, producându-se asimilãri ºi amalgamãri, aºa cum sunt cunoscute istoric. Astfel, o populaþie poate fi legatã biologic ºi genetic de trunchiul comun din care a provenit dar sã vorbeascã o altã limbã, care i-a fost impusã, direct sau indirect, prin cucerire sau influenþã, de o altã populaþie. De aceea, este foarte greu sã gãsim astãzi populaþii ºi limbi pure, chiar pentru timpuri mai noi.

În altã ordine de idei, atunci când încercãm sã studiem o populaþie ºi o limbã strãveche, trebuie sã avem în vedere ºi evoluþia celorlalte familii de populaþii ºi limbi, cu care acestea au interacþionat. Nu putem studia indo-europenizarea, de pildã, fãrã a cunoaºte procesul de semitizare, hamitizare etc. De asemenea, nu vom înþelege corespunzãtor realitãþile istorico-lingvistice de altãdatã dacã nu vom þine cont de complexitatea evoluþiei istorice, de existenþa unor fenomene de continuitate ºi discontinuitate, de suprapuneri etno-lingvistice, chiar în cadrul aceleiaºi familii lingvistice, sau de modul de viaþã ambivalent, agrar ºi pastoral, în cadrul marilor familii de popoare ºi limbi. De exemplu, nu credem cã se procedeazã corect dacã considerãm cã indoeropenizarea se datoreazã numai unor fenomene de migraþie pastoralã produse la sfârºitul Eneoliticului (Marija Gimbutas), din diferite zone geografice, arii culturale ºi puncte cardinale, spre

lumea Europei vechi, fãrã sã avem în vedere cã au existat perioade de migrare ºi timpuri de sedentarizare, migraþii indoeuropene în mediu indoeuropean, migraþii neindoeuropene în mediu indoeuropean ºi migraþii indoeropene în mediu neindoeuropean, chiar migraþii compozite indoeuropene ºi neindoeuropene în diferite areale etno-lingvistice etc.

Arheologia preistoricã ºi protoistoricã singurã nu poate sã rezolve aceste complexe probleme deoarece modelele de dezvoltare istoricã ne aratã cã în arealul unui complex cultural sau a unei culturi arheologice pot coexista, la un moment dat, mai multe populaþii cu limbi proprii, care au creat forme asemãnãtoare din punct de vedere material, cu fireºti procese de aculturaþie ºi asimilare, dupã cum au existat etnosuri „tenace”, mai mici sau mai numeroase, care ºi-au pãstrat multã vreme identitate etno-lingvisticã, în condiþii istorice nu tocmai prielnice, deºi au îmbrãcat componentele etno-arheologice ale comunitãþilor dominante. De aceea, în studierea acestor probleme Preistoria trebuie sã coroboreze cu Antropologia culturalã, Lingvistica comparatã, Arheolingvistica.

În absenþa unor date etno-lingvistice sigure, în acest capitol ne vom referi doar la prezentarea principalelor complexe culturale ºi civilizaþii din Neoliticul ºi Eneoliticul mondial, care exprimã amploarea sociodiversitãþii din aceastã epocã ºi nivelul înalt atins de diferitele comunitãþi umane în dezvoltarea lor, într-o lume dinamicã ºi marcatã de fenomene de continuitate ºi discontinuitate.

VI. 1. Neoliticul ºi Eneoliticul Orientului Apropiat

Orientul, în special cel Apropiat, constituie zona unde au apãrut, prin evoluþie, pentru prima datã, elementele modului neolitic de viaþã ºi de gândire, cu implicaþii profunde asupra evoluþiei generale a lumii, factorii favorizanþi fiind continuitatea neîntreruptã din Paleoliticul superior ºi Epipaleolitic - Mezolitic ºi permanenþa contactelor interumane, într-o zonã geograficã de interferenþã.

În sens larg, ca noþiune geograficã, Orientul civilizaþiilor neolitice ºi eneolitice ºi a celor istorice timpurii, reprezintã un spaþiu geo-istoric divers, cuprins între litoralul rãsãritean al Mãrii Mediterane, la vest, ºi valea Indusului, la est, ºi de la Marea Neagã, Platoul Anatoliei, Munþii Taurus ºi Antitaurus, la nord, pânã la Marea Moartã, nordul Peninsulei Arabice, Golful Persic ºi Oceanul Indian, la sud. La rândul sãu, acest teritoriu imens este divizat în mai multe zone naturale, fiecare cu caracteristici ecologice ºi climatice distincte, care au influenþat particularitãþile dezvoltãrii preistorice ºi istorice.

Acest spaþiu mozaicat, care cuprinde zone litorale (estul Mãrii Mediterane), câmpii (Béqa) ºi stepe aluvionare (sudul Mesopotamiei, Câmpia Indusului), platouri înalte (Anatolia, Iran) ºi munþi mai scunzi (Taurus ºi Antitaurus) sau mai înalþi (Elburz, Zagros, Belucistan), a fost traversat de mai multe cursuri de apã, dintre care Eufratul, Tigrul, Oronte, Iordanul, Indusul º. a. au avut o importanþã deosebitã. De-a lungul acestor culoare naturale a avut loc o deplasare a comunitãþilor umane, un schimb activ de produse ºi idei, cu rol benefic în accelerarea dezvoltãrii istorice.

Din punct de vedere paleogeografic, dupã o perioadã mai uscatã ºi mai

Dumitru Boghian202

rece decât astãzi (aprox. 25000-13000 bc), climatul Orientului Apropiat s-a încãlzit treptat, pentru a atinge, începând cu mileniul al X-lea, un grad de umiditate

ºi o temperaturã medie anualã asemãnãtoare cu cele de astãzi. De aceea, la începuturile Holocenului, în Orientul Apropiat, au apãrut câmpiile cu stejãriº amestecat ºi arbori de fistic, în care s-au rãspândit gramineele sãlbatice ºi unele animale sãlbatice copitate (ovicaprine, bovine, suine etc.), care au favorizat ºi determinat o serie de modificãri adaptative ale comunitãþilor umane epipaleolitice. De asemenea, pe baza cercetãrilor paleobotanice, s-au stabilit o serie de detalii climatice. Astfel, cãtre 9000 bc s-a produs o oarecare aridizare a climatului, în vreme ce între 5500-4000 bc s-a manifestat o perioadã umedã, denumitã “pluvialul

Fig. 85. Situri neolitice ºi eneolitice din Orientul Apropiat (dupã Dictionnaire de la Préhistoire)

203Procese etno-culturale în Neolitic ºi Eneolitic

neolitic”, care a favorizat fie dezvoltarea masivelor forestiere (Anatolia, Iordania), fie extinderea unor suprafeþe mlãºtinoase (Câmpia Béqa, Liban) În regiunile Anatoliei ºi Zagrosului, aceste modificãri climatice s-au produs pe la aproximativ 5000 bc, când s-au dezvoltat tipurile actuale de pãdure.

Din punctul de vedere al precipitaþiilor, cu excepþia vãii Indusului, unde se resimt influenþele musonice, Orientul Apropiat (Asia Anterioarã) se gãseºte într-o zonã semiaridã (250 - 500 mm/an), cu maximum în regiunile montane din nord ºi minimum în teritoriile deºertice din sud, care a permis trecerea la cultivarea plantelor ºi creºterea animalelor.

De aceea, în aceastã regiune, pentru a desemna începuturile noii epoci, poate fi utilizat conceptul de Neolitic Preceramic (Pre-Pottery Neolithic/PPN), introdus de Kathleene Kenyon (1954), în urma cercetãrilor efectuate în nivelurile vechi de la Jerichon (Tell es-Sultan Iordania). Acest stadiu mai este cunoscut ºi sub denumirea de Protoneolitic ºi este caracterizat printr-o asociere a sedentarizãrii comunitãþilor umane (care au întemeiat aºezãri mai durabile), cu începuturile agriculturii, ºlefuirea pietrei ºi o organizare socialã elaboratã, deºi creºterea animalelor nu este încã doveditã cu certitudine, iar ceramica nu era cunoscutã.

În cadrul Neoliticului Preceramic oriental au fost deosebite douã stadii PPNA ºi PPNB, utilizate pentru a urmãri evoluþia locuirilor din siturile siriene,

iordaniene, israeliene, iraniano-irakiene ºi anatoliene, aflate în regiunea aºa-numitei Semilune Fertile (fig. 85).

În faza PPNA (aprox. 8200-7600 bc), care urmeazã în zonã Natufianului, Harifianului ºi Epipaleoliticului iranian de tip Zawi Chemi Shanidar (Irak), se observã cã industria liticã pãstreazã tradiþiile microlitice alãturi de care au fost întrebuinþate vârfurile de sãgeatã au scobituri ºi câteva unelte ºlefuite (tãiºuri, topoare), confecþionate din calcar ºi bazalt. În domeniul economiei, se trecuse la o agriculturã incipientã (protoculturã), cultivându-se unele cereale grâul ºi orzul ºi legume mazãrea ºi lintea.

Noua ocupaþie a determinat ºi o mai mare stabilitate a aºezãrilor de tip tell, întemeiate pe formele de relief mai înalte din vãile marilor fluvii sau în zonele de câmpie, dintre care unele au avut caracterul unor proto-oraºe (Jerichon). În cadrul satelor ºi oraºelor timpurii PPNA, locuinþele erau rotunde, semiadâncite, în general cu o

singurã încãpere, construite din lemn ºi cãrãmizi crude, dotate cu vatrã ºi/sau cuptor interior. La Jerf el-Ahmar (Siria), au fost descoperite locuinþe rectangulare. În zona muntoasã a Iranului de vest (Munþii Zagros), la Ganj Dareh (nivelul E) se

Dumitru Boghian204

Fig. 86. Piese litice, osteologice, plasticã ºi planuri de locuinþã de la Mureybet (dupã Cauvin, Cauvin ºi Lichardus et alii)

cunoaºte o aºezare de înãlþime (aprox. 1450 m altitudine), cu locuinþe adâncite în gropi simple, unde, în faza PPNA, se practica creºterea animalelor (capre), neolitizarea realizându-se de cãtre crescãtorii de animale, în acelaºi spaþiu existând ºi alte asemenea dovezi la Tepe Asiab ºi Tepe Guran V (PPNB).

În domeniul spiritual, este vizibilã o anumitã continuitate din perioada anterioarã, materializatã în prezenþa statuetelor feminine, de piatrã ºi argilã arsã (El-Khiam/Iordania, Mureybet III A/Siria (fig. 86), care denotã configurarea unui nou cult al fecunditãþii ºi fertilitãþii ºi naºterea unei mitologii proprii comunitãþilor neolitice de cultivatori de plante ºi crescãtori de animale.

La acestea se adaugã statuetele antropomorfe ºi zoomorfe de lut, descoperite la Ganj Dareh. De asemenea, cuprinderea coarnelor de taur în pereþii unor locuinþe ºi a bucraniilor de taur îngropate în banchete de lut (Mureybet II-III) sunt legate, probabil, de dezvoltarea unui cult al taurului, considerat, poate, ca acolit masculin al Zeiþei-Mamã ºi a unei hierogamii incipiente. Ca rit funerar, a continuat sã se practice inhumaþia, defuncþii fiind depuºi, în poziþie chircitã, într-o groapã din locuinþã. Existã ºi cazuri în care craniile desprinse de corp erau pãstrate într-un loc special. (de introdus tabelele tranzitia epi-PPNA doc ºi PPNB NeoeneoOR. doc)

Faza PPNB (7600-6000 bc) reprezintã o extindere a modului de viaþã neolitic incipient, fiind cunoscut, în stadiul actual al cercetãrilor, din Anatolia pânã în Peninsula Arabicã, în cadrul sãu definindu-se mai multe faciesuri: al Eufratului mijlociu, cel din zona Damascului, palestinian ºi din Munþii Taurus. În aceastã perioadã s-a produs neolitizarea Anatoliei ºi s-a extins modul de viaþã neolitic în întreaga zonã irakiano-iranianã.

În cadrul utilajului litic, predominã piesele lamelare, cioplite dintr-un nucleu naviform. De asemenea, sunt numeroase vârfurile de tip Jerichon (fig. 87. 2), cu peduncul ºi aripioare, caracteristic pentru faciesurile palestinian ºi sirian al PPNB (Beidha ºi Negev, în Iordania, Munhata ºi Nahal Divshon în Israel, Tell Aswad II ºi Ramad în Siria), de tip Byblos (fig. 87. 3), lamelar, cu peduncul retuºat, de dimensiuni vriabile, întrebuinþat ca vârf de sãgeatã ºi/sau pumnal (Mureybet IV, Abu Hureyra în zona Eufratului mijlociu, Siria, Çayönü ºi Cafer Hüyük, în faciesul anatolian Taurus/Turcia, Jerichon ºi Beidha, Ras-Shamra V C, pe litoralul sirian, ºi Bouqras ºi El Kowm, în zona deºertului sirian) ºi tipul Amuq (fig. 87. 1, 4), cu peduncul ºi retuºe lamelare, specific pentru fazele mijlocii ºi târzii (Tell Aswad II, Ghoraifa I B, Ramad II, în Siria, Munhata în Israel ºi Beidha). În acelaºi timp, în aceleaºi situri existã dovezi ale ºlefuirii uneltelor de silex. La Çayönü/Turcia (aprox. 7250-6570 bc) ºi Ali Kosh/Iran (faza Ali Kosh, aprox. 6600-6000 bc) s-au descoperit cele mai vechi piese lucrate din aramã (mãrgele lucrate prin batere la rece) ºi brãþãri de malachit.

Numãrul aºezãrilor PPNB s-a înmulþit, locuinþele tipice fiind cele rectangulare, cu una sau mai multe încãperi (Abu Hureyra, Mureybet IV, în Siria, Ali Koshfaza Bush Mordeh/Iran, Jarmo/Irak, Jerichon, Munhata etc.). O menþiune aparte meritã construcþiile rectangulare de la Çayönü, realizate cu pereþii din lemn acoperit cu lut, cu mai multe planuri, care au avut destinaþii diferite: locuinþe, magazii pentru pãstrarea rezervelor alimentare, sanctuare etc. Tot în acest spaþiu anatolian, la Hacilar (nivelurile aceramice) se cunosc case rectangulare, construite

205Procese etno-culturale în Neolitic ºi Eneolitic

din cãrãmizi crude, pe temelii de piatrã, cu podeaua unsã cu lut, netezitã ºi pictatã, dispuse în jurul unor curþi în care se aflau cuptoarele. În acelaºi timp, locuinþele cu planurile circulare au continuat sã fie folosite în zonele periferice din sud, unde se cunosc ºi locuinþe etajate (Beidha), (fig. 87. 10). Podeaua acestora era adesea acoperitã cu un strat de var, câteodatã pictatã.

Economia agricolã s-a consolidat în aceastã fazã, mai ales prin introducerea unor noi plante de culturã. Totodatã, existã semne tot mai evidente cã se trecuse la creºterea animalelor: ovicaprine ºi poate suine la Çayönü ºi Jerichon, ºi bovinele la Mureybet IV ºi Tell Halula (Siria).

În ceea ce priveºte viaþa spiritualã, se observã o înmulþire ºi diversificare a statuetelor antropomorfe ºi zoomorfe, legate de cultele agricole, construirea unor sanctuare (Çayönü) ºi o îmbogãþire a practicilor funerare. Au fost descoperite cranii modelate cu lut ºi var, având ochii modelaþi cu scoici (Jerichon, fig. 87. 8), cranii depuse pe postamente de argilã,

independent de morminte (Mureybet IV), sau aranjate în sanctuare (Çayönü), demonstrând, probabil, existenþa unui cult al strãmoºilor. Dupã câteva experienþe anterioare, materializate, aºa cum am vãzut, în confecþionarea unor statuete antropomorfe ºi zoomorfe din argilã arsã, la sfârºitul perioadei PPNB s-a trecut, în Orient, la realizarea ceramicii propriu-zise, precedatã de o fazã a “veselei albe”, realizatã din var stins ºi gips, prezentã, în mileniul al VII-lea bc, în Siria ºi Liban.

Pe baza elementelor economice, sociale ºi spirituale, acumulate pe parcursul fazelor PPNA ºi PPNB se vor forma ºi vor evolua civilizaþiile Neoliticului Ceramic timpuriu din Orient. În timpul Neoliticului propriu-zis, caracterizat ºi prin producþia ceramicã, s-a produs o deosebitã diversificare a fenomenelor etno-culturale din Orient, evoluþia comunitãþilor umane putând fi urmãritã pe urmãtoarele regiuni: zona de litoral a Siriei, regiunea Eufratului mijlociu (Siria), Liban, Levantul sudic, Anatolia (Turcia), Mesopotamia ºi regiunea Zagros (Irak), Iranul de vest, între care au existat fireºti legãturi.

* * *La începuturile Neoliticului Ceramic, în zona de litoral a Siriei, s-a

dezvoltat Complexul cultural al neoliticului siro-cilician, definit de R. Braidwood, care s-a rãspândit în Turcia de SV ºi Siria de NV, în mileniul al VI-lea bc, reprezentând un nou mod de viaþã dezvoltat în apropierea zonei nucleare de neolitizare, probabil în legãturã cu aceasta, cu modalitãþi particulare de exprimare. Astfel, neoliticul timpuriu cuprinde culturile Amuq, denumitã astfel

Dumitru Boghian206

Fig. 87. Piese litice, osteologice, plasticã, craniu modelat cu lut ºi plan de locuinþã PPNB (dupã P e r r o t , C a u v i n , K e n y o n , Lichardus et alii)

dupã câmpia mlãºtinoasã din regiunea Hatay (Turcia), cu fazele A, 6000-5600 bc, ºi B, aprox. 5600-5000 bc, cu descoperirile de la Mersin ºi Tarsus în Cilicia, de la Judaideh ºi Kurdu, în Câmpia Amuq, Ras-Shamra ºi Tabbat el-Hammam, pe coasta levantinã pânã la Byblos, Sakce Gözü/Turcia ºi poate Halaf, spre interior. Complexul siro-cilician îºi aflã începuturile în perioada PPNB din regiune ºi se caracterizeazã printr-o ceramicã de culoare cenuºie-neagrã, roºu închis ºi brunã-ciocolatie lustruitã (Dark Faced Burnished Ware/DFBW), cu degresanþi minerali în compoziþie, lucratã cu mâna, în forme simple, mai ales urcioare cu gâtul drept ºi boluri, cu interiorul lustruit cu ajutorul unor bolovani.

Decorul a fost realizat prin incizie ºi imprimare, cu unghia, ºnurul, pieptenele, scoica etc. În cadrul industriei litice se cunosc vârfurile de tip Byblos ºi Amuq, piesele de secerã cu „dinþii” mari ºi topoare, iar în domeniul habitatului locuinþele erau rectangulare, cu pereþii vãruiþi.

Au fost decelate câteva variante, printre care cea definitã prin descoperirile de la Byblos (Liban) (fig. 88), unde sunt cunoscute locuinþe monocelulare, rectangulare, de piatrã, cu podeaua vãruitã, topoare din silex cioplit, cu tãiºul rotunjit sau drept, împreunã cu cele din piatrã ºlefuitã ºi de obsidian.

Ceramica se gãseºte într-o cantitate foarte mare, fiind de culoare deschisã, lustruitã, cu forme simple ºi decoratã cu impresiuni de scoicã (Cardium) sau incizii liniare. Mai exista ºi o “veselã albã”, lucratã din var, precum ºi câteva boluri ºi farfurii de piatrã. Pentru domeniul spiritual sunt caracteristice statuetele antropomorfe feminine. În faza Amuq B, la Mersin ºi Judaideh, a fost realizatã o ceramicã cu picturã simplã, numitã Pre-Halaf sau “friabilã portocalie”. Ceramica de culoare închisã ºi lustruitã, cu sau fãrã angobã, s-a pãstrat pânã în Amuq C, când s-au manifestat influenþe de tip Halaf.

* * *La începuturile Neoliticului Ceramic (aprox. 6000-5600 bc), în zona

litoralã israelo-iordanianã se observã, din punctul de vedere al culturii materiale, o rupturã faþã de perioada anterioarã, vechile forme de locuire din PPNB fiind abandonate, modificãrile fiind datorate, probabil, unor profunde schimbãri în mediul ambiant. În aceastã perioadã s-a dezvoltat aspectul Askhelon (situl eponim din zona litoralã a Israelului), în cadrul cãruia a existat un habitat

Fig. 88. Materiale arheologice descoperite la Byblos încadrate în neoliticul timpuriu (A), mijlociu (B), târziu (C) ºi eneolitic (D) (Dunand, Cauvin, Lichardus et alii)

207Procese etno-culturale în Neolitic ºi Eneolitic

semipermanent, caracterizat prin locuinþe de tipul colibelor semiadâncite, “silozuri” ºi cuptoare sãpate în nisip întãrit, împreunã cu o ceramicã grosierã, care nu a fost, însã, descoperitã în toate siturile contemporane.

Aceastã zonã a fost una particularã, în care, pe lângã trãsãturile economiei de producþie s-au manifestat elemente particulare, legate,mai ales, de un anumit specific al tendinþelor de sedentarizare a comunitãþilor umane, fãrã ca aceste caracteristici sã se pãstreze în perioada ulterioarã.

Ulterior, spre interiorul zonei israelo-iordaniene, în perioada Neoliticului Ceramic timpuriu ºi mijlociuPottery Neolithic A (aprox. 5600-4500 bc), s-a dezvoltat cultura Shaar-ha-Golan/Munhata (siturile eponime din Israel), cunoscutã ºi sub numele de yarmoukian, numit dupã râul Yarmouk (M. Stékélis, 1950), în bazinul Iordanului mijlociu.

În cadrul acesteia s-a continuat construirea ºi folosirea colibelor semi-adâncite, cu podeaua lutuitã, a cuptoa-relor în gropi ºi utilizarea unei ceramici grosiere, uneori angobatã cu roºu, ca forme întâlnindu-se urcioare cu gât, oale, boluri, cupe cu picior, decoratã cu incizii ºi picturã, amintind de ceramica Hassuna din nordul Mesopotamiei.

Ca motive ornamentale au fost utilizate benzile în formã de “cãpriori”, umplute cu decoruri în formã de “spinãri de peºte”, alãturi de care se regãsesc fragmente DFBW, provenind din import.

Pentru domeniul spiritual, sunt cunoscute statuetele antropomorfe cu nas, ochii în formã de boabe de cafea ºi coapsele exagerate, ºi zoomorfe, din lut sau piatrã, modelate, uneori, în stil fantastic (fig. 89). Morþii erau înhumaþi chircit, sub o movilã de pietre, în locuinþe.

În Neoliticul târziu (Pottery Neolithic B), datat între aprox. 4500-4000 bc, s-a dezvoltat faza Wadi Rabah (dupã afluentul cu acelaºi nume al râului Yarkon, la est de Tel Aviv). Locuinþele rectangulare au fost construite din chirpici, pe fundaþie de piatrã, având o curte aferentã, continuând sã fie realizate ºi case semiadâncite (nivelul PNB de la Jerichon). Industria liticã era caracterizatã prin topoare ºi tesle parþial ºlefuite, gratoare, strãpungãtoare, lame de secerã, vârfuri de sãgeatã, bile de praºtie etc.

În aceastã fazã, pãtrunde, în zona israelo-iordanianã, ceramica de culoare închisã, lustruitã (DFBW), fiind reprezentatã de vase mari. Au mai fost realizate urcioare cu gâtul evidenþiat ºi marginea înclinatã spre interior, boluri, strãchini ºi farfurii cu gura largã, în stil halafian, decorate cu ornamente incizate, în formã de “spinãri de peºte” ºi frecvente impresiuni de scoicã, precum ºi cu reprezentãri plastice, în special antropomorfe. În cadrul ritului funerar, sunt cunoscute înmormântãri de cranii (Ein-el-Jarba) ºi morminte individuale în ciste.

Pentru perioada eneoliticã, între 4100-3200 bc, este cunoscutã faza veche

Dumitru Boghian208

Fig. 89. Cultura Shaar-ha-Golan /Munhata (dupã Stekelis, Perrot, Cauvin)

a culturii ghassouliene (Tell Ghassoul, Teleilat, Jordania, cercetãri 1929-1938, A. Mallon, R. Koeppel; 1960, R. North; 1967-1978, J. B. Hennesy). Habitatul uman prezintã o anumitã stabilitate ºi diversificare, care a cunoscut o evoluþie fireascã, de la locuinþele circulare, semiadâncite sau în gropi, pânã la case rectangulare, mari (aprox. 12 x 5 m), cu stâlpi de susþinere, dispuºi pe axul lung, ºi cu o micã atenansã la unul din capete, în care se aflau vetre, cuptoare ºi silozuri. Pereþii locuinþelor erau, de multe ori, pictaþi.

Purtãtorii acestei culturi practicau agricultura (grâu, orz, linte), creºterea animalelor (porcine, caprine ºi bovine), culesul (curmale, mãsline), unele meºteºuguri ºi comerþul, în câmpiile joase ale zonei israelo-iordaniene. Industria liticã era compusã, mai ales, din gratoare pe lame, iar cea osteologicã a fost foarte dezvoltatã, mai ales în fazele târzii. Arama, destul de rarã la începutul culturii, a fost utilizatã pe scarã largã cãtre sfârºitul acesteia.

La rândul ei, ceramica a cunoscut o anumitã evoluþie. La început s-au realizat urcioare ºi boluri rar pictate, alãturi de care exista ºi specia de culoare închisã, lustruitã. În fazele evoluate erau cunoscute urcioarele cu gât evidenþiat, vasele conice (cornete), vasele cu picior, pictate frecvent cu culoare neagrã-brunã pe fondul vasului, redând motive geometrice (fig. 90). Pentru domeniului cultului, se cunosc sanctuare, dispuse în anumite incinte, ºi idoli en violon. Ritul funerar a fost diferit de la zonã la zonã. Astfel, în zona litoralã, unde erau cunoscute grotele sepulcrale, au fost descoperite ºi osuare în vase mari ºi locuinþe, în care au fost depuse materialele osteologice ale defuncþilor.

În mileniul al III-lea bc, teritoriul israelo-iordanian a intrat în perioada istoricã a zonei orientale, aflându-se la interferenþa lumilor egipteanã, sumero-mesopotamianã, anatolianã ºi est-mediteraneanã.

* * *Într-o zonã extinsã, cuprinsã între Eufratul mijlociu (Siria de Nord),

nord-vestul Irakului, Munþii Zagros, piemontul Munþilor Taurus, regiunea Alep ºi Câmpia Amuq, s-a dezvoltat cultura Halaf (aprox. 5600-4500 bc), precedatã de o fazã mai puþin definitã, numitã Pre-Halaf. Geneza acestei culturi s-a realizat în Siria de Nord, aºa cum se observã la Tell Aqab ºi Tell Halaf (situl eponim), ºi în nord-vestul Irakului (Tell Arpachiyah, pe Tigru), de unde, de-a lungul celor trei faze de evoluþie (prima în Neoliticul vechi ºi urmãtoarele douã în Neoliticul mijlociu ºi final), s-a rãspândit, probabil prin cucerire, ºi în celelalte regiuni.

Aºezãrile halafiene erau amplasate pe forme mai înalte de relief, din vãile marilor cursuri de apã. În cadrul aºezãrilor, se cunosc atât locuinþe rectangulare, perpetuate din tradiþia Eufratului mijlociu, ºi tholoi, cu diametrul de 3-4 m, atât de

Fig. 90. Ghassoulian (dupã R. Amiran)

209Procese etno-culturale în Neolitic ºi Eneolitic

specifice pentru aceastã culturã. Locuinþele aveau anexe, instalaþii casnice (vetre ºi cuptoare), spaþii pentru treierat (fig. 94. 26) etc.

Ca ocupaþii, purtãtorii culturii Halaf prezintã o specializare pe zone geografice, practicând agricultura (fãrã irigaþie), creºterea animalelor (în special bovinele, în câmpia aluvionarã Jazirah, Irak) ºi unele meºteºuguri, mai ales în cadrul unor aºezãri centrale.

Industria liticã era confecþionatã din obsidian sud-est anatolian (halafienii controlând comerþul cu artefactele din aceastã materie primã) ºi silex, din care s-au realizat piese de secerã, cuþite ºi pumnale în vreme ce din piatrã verzuie s-au lucrat topoare. De asemenea, din piatrã au mai fost fabricate proiectile pentru praºtie, pandantive, amulete, mãrgele, mãrgele-fluture ºi sigilii (fig. 94. 18-21), statuete zoomorfe ºi antropomorfe.

Ceramica culturii Halaf este de o calitate deosebitã, fiind lucratã foarte îngrijit, dintr-o pastã gãlbuie, de facturã superioarã, pictatã înainte de ardere, pe lutul umed, în cadrul unor centre artizanale specializate. La începuturile culturii a fost cunoscutã ºi o specie neagrã lustruitã, cu pereþii groºi, numitã Altmonochrom.

Ca forme, se întâlnesc diferite tipuri de boluri (cu pereþii drepþi cream bowl, globulare, carenate, cu profilul ascuþit sau în “S”), farfurii ºi strãchini, urcioare scunde ºi cu gâtul evazat etc. Decorul pictat era deosebit de frumos, fiind realizat cu culoare neagrã sau roºie. Ca motive, se întâlnesc: benzi lustruite, decoruri geometrice (romburi umplute cu haºuri), dispuse în benzi ºi metope,

reprezentãri animaliere schematizate (bucranii) sau naturaliste (tauri, pantere, reptile, pãsãri), florale, antropomorfe feminine etc.

În faza finalã s-a dezvoltat o ceramicã pictatã policrom, cu roºu, negru ºi alb pe fondul galben-portocaliu al vasului (Fig. 91, ºi 94. 23-25). Pe baza analizei decorului ceramic halafian, s-au stabilit o serie de variante locale.

Pe plan spiritual, plastica antropomorfã (fig. 94. 22) ºi zoomorfã ºi unele motive simbolice pictate vorbesc de practicarea cultului

fecunditãþii ºi fertilitãþii, cu diferitele sale componente. Ritul funerar era deosebit de diversificat, cunoscându-se mai multe tipuri de înmormântãri: în ciste, în puþuri, sub podeaua locuinþei, ºi morminte de incineraþie (Tell Arpachiyah). La Tell Arpachiyah au mai fost descoperite cranii pãstrate în vase decorate cu scene simbolice, legate de cultul craniilor, moºtenit din PPNB ºi atât de caracteristic Neoliticului sud-vest asiatic.

Cultura Halaf a influenþat multe din civilizaþiile contemporane vecine, dupã cum a primit numeroase elemente de la comunitãþile Çatal Hüyük, Hassuna, Samarra/Siria; se pare cã un anumit grad de nomadism a permis ºi potenþat aceste legãturi.

Dumitru Boghian210

Fig. 91. Ceramicã Halaf de la Tell Arpachiyah (dupã Mallowan & Rose)

* * *În Anatolia, în Neoliticul timpuriu din câmpia aluvialã Konya (Turcia),

este cunoscutã cultura Çatal Hüyük (aprox. 6000-5600 bc), care a apãrut ca urmare a transformãrilor ºi sintezelor produse în zonã în PPNB, sub influenþa elementelor primite din Orientul Apropiat. Staþiunea caracteristicã este situl de la Çatal Hüyük (împreunã cu tell-ul alãturat, Çatal Hüyük Vest, cercetate de J. Mellaart, 1961 1965), o aºezare aglutinantã de tip proto-urban (mai ales nivelurile VIII-VI B), cu locuinþe rectangulare, de lut ºi lemn, cu mai multe încãperi ºi intrarea prin acoperiº, organizate în jurul unei curþi centrale, exprimând o evoluþie a sedentarizãrii, care a înflorit, probabil, aºa cum am vãzut, graþie comerþului cu piese de obsidian. Arhitectura, inclusiv cea de cult, ºi-a pãstrat, de-a lungul secolelor, aceleaºi caracteristici, în nivelul I descoperindu-se ºi edificii cu uºi (fig. 92. 11).

Ca ocupaþii, purtãtorii culturii Çatal Hüyük practicau o agriculturã bazatã pe irigaþii incipiente, crescând numãrul plantelor cultivate, iar domesticirea animalelor a vizat ovicaprinele ºi, probabil, bovinele. Meºteºugurile erau dezvoltate, confecþionându-se vase de lemn (fig. 92. 8) ºi piatrã ºlefuitã, unelte ºi piese de os (mânere de pumnal sculptate, palete de fard, catarame de centurã, podoabe etc.), diferite obiecte din piele ºi împletituri, alãturi de bijuterii de aramã, lucrate prin ciocãnire, piese din plumb ºi piatrã. Industria liticã era realizatã, în mare mãsurã, din obsidian provenind din sud-estul Anatoliei ºi silex, tipologic observându-se influenþe siriene: vârfuri de sãgeatã ºi suliþã, ovalare ºi pedunculate (fig. 92. 1-2), piese de secerã ºi pumnale atent retuºate prin presiune (fig. 92. 3), topoare, râºniþe ºi frecãtoare, sceptre, sigilii, statuete etc.

Ceramica este foarte rar întâlnitã înainte de nivelul VIII. Aceasta era de bunã calitate, fiind confecþionatã din pastã de culoare roºie deschisã sau cenuºie, lustruitã, având forme simple, globulare sau ovale, fãrã gât ºi cu fundul plat, asemãnãtoare, în parte, cu ceramica de culoare închisã, lustruitã (DFBW), din zona siro-cilicianã (fig. 92. 7). În nivelurile mai noi, ceramica era de foarte bunã calitate, lucratã cu nisip în compoziþie, pasta prezentând culori diferite de la crem, roz ºi portocaliu, lustruitã, cu încercãri de decorare prin pictare cu roºu ºi incizare, vasele având torþi-urechiuºe, tubulare ºi semilunare, sau în formã de mânere de coºuleþ.

Foarte bine reprezentate sunt construcþiile-sanctuar (fig. 92. 9), fiind

Fig. 92. Industrie liticã, ceramicã, piese de cult ºi sanctuare de la Çatal Hüyük (dupã Mellaart, Lichardus)

211Procese etno-culturale în Neolitic ºi Eneolitic

cercetat, probabil, un “cartier al preoþilor”. Construcþiile sacre aveau altare dispuse pe platforme ºi diferite obiecte rituale (rânduri de glezne de tauri, zeiþe-mamã sculptate în relief, bucranii aflate în asociere cu reprezentãri feminine, redate în poziþii ginecologice ºi scene de vânãtoare culticã a taurului, fig. 92. 10). În nivelurile VI B-II, decorarea sanctuarelor era alcãtuitã din frize pictate în care sunt redaþi vulturi urmãrind oameni acefali. De asemenea, în pereþii sanctuarelor erau încastrate maxilare de mistreþ ºi cranii de vultur cu ciocurile vizibile. În cadrul mobilierului casnic de cult, se încadreazã statuete ale “zeiþelor-mamã”, ale “stãpânei animalelor” (fig. 92. 6), reprezentãri de leoparzi, bouri, mistreþi ºi amulete. Legate, probabil, de cultul funerar sunt oasele descãrnate în prealabil, depuse în saci de piele sau bucãþi de pânzã, în gropi sãpate sub podeaua locuinþelor, împreunã cu diferite obiecte (aflate în cutii de lemn): bucãþi de carne, migdale, mãrgele (pentru femei) ºi arme (pentru bãrbaþi).

Mai sunt menþionate morminte secundare, defuncþii neavând, uneori, cranii, în timp ce cranii izolate erau depuse în sanctuare. Toate aceste elemente de cult, vorbesc de o spiritualitate deosebit de elaboratã, care s-a transmis, pe cãi încã insuficient lãmurite, ºi în lumea europeanã.

O altã culturã, care a fost parþial contemporanã cu sfârºitul celei precedente ºi s-a dezvoltat în continuarea acesteia, este Hacilar (situl eponim se aflã la sud de lacul Burdur, în sud-vestul Turciei), cunoscutã prin cercetãrile lui J. Mellaart (1957-1960), precedatã de o serie de niveluri aceramice. Din primele niveluri neolitice ceramice (IX-VI), care nu se aflã în continuitatea directã a celor anterioare, cel mai dezvoltat ºi bine datat este al VI-lea, contemporan cu sfârºitul culturii Çatal Hüyük, (5820- 5400 bc).

Atunci s-au perpetuat o serie de tradiþii culturale, printre care tipul de locuinþã rectangularã, cu pereþii lucraþi din cãrãmizi crude ºi stâlpi de lemn, din care s-au pãstrat bine pragurile ºi o serie de bârne. În spaþiile casnice, doar “silozurile” ºi ariile de râºnit (mãciniº) erau feþuite atent (fig. 93). Ca ocupaþii, locuitorii aºezãrii din nivelul Hacilar VI au practicat agricultura, pe bazã de irigaþie, ºi creºterea animalelor. Ceramica era de bunã calitate, lucratã atent, având o culoare deschisã ºi suprafaþa lustruitã, pe care erau aplicate torþi în formã de “urechiuºe”, tubulare ºi verticale, asemãnãtoare cu cele din “Neoliticul târziu din Câmpia Konya”.

În cadrul elementelor de cult, meritã a fi evidenþiate numeroasele tipuri de statuete, încadrate în câteva categorii elocvente pentru cultul fecunditãþii ºi

Dumitru Boghian212

Fig. 93. Locuinþe Hacilar (mileniul VI bc) (dupã Mellaart J.)

fertilitãþii ºi complexitatea spiritualitãþii neolitice: “Zeiþa-Mamã ºi fiul (paredru)”, “Zeiþa nãscând”, “Marea mamã a animalelor Potnia theron”, însoþitã de feline (leoparzi), (fig. 84). Nivelurile VII de la Hacilar sunt contemporane cu fazele

14Amuq B - Amuq C iar nivelul I a fost sincron cu Amuq C, ca date C putând fi amintite cele cuprinse între 5220 - 5040 (Hacilar, niv. III ). Aºezarea din nivelurile Hacilar VII a fost mult mai micã, era fortificatã cu un zid, în cadrul incintei gãsindu-se locuinþele în formã de megaron, ateliere ale ceramiºtilor, hambare ºi, probabil, sanctuare. Locuirea a încetat în urma unui puternic incendiu. Ceramica era îngrijit lucratã ºi cuprindea categoriile monocromã ºi pictatã, cu roºu pe fondul crem al vasului, ca motive fiind întrebuinþate simboluri fantastice, realizate într-un stil textil.

În morminte au fost descoperite statuete care, dimensional, erau mai mari decât cele anterioare ºi au fost decorate prin pictare, redându-se piese de vestimentaþie.

În nivelul Hacilar I s-au observat o serie de tulburãri, materializate prin schimbãri în domeniul ceramicii, care a fost predominant pictatã cu roºu pe fondul crem al vaselor, decorul imitând împletiturile, ca forme întâlnindu-se urcioarele ovale, “putineiele” ºi vasele antropomorfe, care reprezintã femei aºezate îmbrãcate cu rochii decorate cu dungi. În ultimele orizonturi de locuire de la Hacilar, apar elemente care dovedesc influenþe primite din partea culturii Can Hasan. Cultura Can Hasan, denumitã astfel dupã tell-ul Can Hasan I, lângã Karaman, în sudul Câmpiei Konya din Turcia (cercetãri D. H. French, 1961-1966), este specificã pentru Neoliticul târziu ºi Chalcoliticul din zonã (aprox. 5300-4500 bc). În situl eponim au fost descoperite locuinþe de mari dimensiuni, cu pereþii construiþi din cãrãmizi crude, finisaþi atent ºi vopsiþi cu culoare roºie. Ceramica specificã Neoliticului târziu era de culoare deschisã, lustruitã, monocromã, asemãnãtoare cu cea de la Mersin, în Cilicia/Turcia, (niv.27-26). În prima jumãtate a mileniului al V-lea bc, la Can Hasan (niv. 3) a apãrut ceramica pictatã timpurie, cu motive liniare ºi geometrice, realizate cu roºu ºi brun pe fondul crem sau cenuºiu al vasului, care prefigureazã Proto-Chalcoliticul anatolian, aºa cum este cunoscut la Çatal Vest ºi Mersin (niv. 25-24).

Chalcoliticul timpuriu anatolian, datat între aprox. 5000-4800 bc, este cunoscut prin cercetãrile de la Can Hasan (niv. 2 B), Mersin (23-20) ºi Çatal Vest. La Can Hasan, aºezarea era de tip aglutinant, fãrã drumuri, locuinþele fiind construite din cãrãmizi crude ºi paiantã, fãrã uºi, intrarea fãcându-se prin acoperiº. Ceramica finã era predominatã, decorurile fiind obþinute prin pictare cu roºu aprins ºi crem.

În Chalcoliticul mijlociu anatolian (aprox. 4800-4300 bc), locuinþele au fost construite pe temelii de piatrã (Can Hasan 2 A), iar ceramica cunoaºte mai multe varietãþi: monocromã roºie, monocromã neagrã lustruitã, pictatã cu roºu ºi crem ºi policromã, la fel ca la Mersin (niv. 19-17), unde s-au observat influenþe halafiene ºi utilizarea obiectelor de aramã. În Chalcoliticul târziu anatolian (aprox. 4300-3300/3100 bc) se observã o diversificare a culturii materiale. La Can Hasan (niv. 1 a-f) locuinþele aveau camere mari, cu pereþii feþuiþi cu lutuialã deschisã la culoare, refãcuþi periodic. Ceramica utilizatã era grosierã, monocromã, de culoare închisã, lustruitã, deosebitã de cea de la Beycesultan 31, care era pictatã

213Procese etno-culturale în Neolitic ºi Eneolitic

policrom. În cadrul ceramicii descoperite la Mersin (niv.16), în fortãreaþã, s-au resimþit influenþe anatoliene ºi de tip Obeid.

În Câmpia Antinova, din zona Munþilor AntiTaurus, pentru Chalcoliticul mijlociu ºi final, este cunoscutã cultura Korucu Tepe (estul Turciei, cercetãri M. Van Loon, 1969-1970), care a fost contemporanã cu Amuq D-F, dezvoltatã pe parcursul a trei faze (Korucu Tepe A timpurie, Korucu Tepe A târzie ºi Korucu Tepe B). Nivelul al V-lea, datat între aprox. 4550-4250 bc (faza Korucu Tepe A timpurie), prezintã locuinþe construite din cãrãmizi crude ºi lemn de stejar, cu pereþii feþuiþi. Industria liticã, confecþionatã din obsidian, cuprindea lame de secerã ºi mici vârfuri foliacee de sãgeatã, de tip Obeid. Ceramica predominantã era cea din categoria de culoare închisã, roºie ºi neagrã, cu pereþii groºi, alãturi de care era prezentã ºi specia lustruitã, pictatã uneori în manierã Halaf. Ca forme existau, în principal, urcioare fãrã gât, boluri cu profilul drept, având torþi orizontale ºi motive decorative aplicate sun buzã (benzi în relief), asemãnãtoare cu descoperirile de la Tepecik ºi Kor Tepe (Turcia). În fazele urmãtoare, datate în mileniul al IV-lea bc, se observã cã ceramica era lucratã la roata înceatã într-o manierã care face trecerea cãtre faza Uruk ºi epoca bronzului. Odatã cu cultura Beycesultan se trece la epoca bronzului în spaþiul anatolian.

* * *Complexul Umm Dabagijah/Sotto - Hassuna - Samarra (Irak) s-a

dezvoltat în nordul Mesopotamiei, în câmpiile de la poalele Munþilor Taurus ºi Zagros, într-o vreme în care sudul regiunii dintre Eufrat ºi Tigru, care se prezenta ca o importantã ºi întinsã zonã aluvionarã, nu pare sã fi fost locuit în totalitate. Avându-ºi rãdãcinile în elementele PPNB târziu din zonele Eufratului ºi Taurus, care s-au rãspândit pânã în spaþiul Jazirah-ului irakian, complexul Umm Dabagijah/Sotto Hassuna a evoluat, cu particularitãþi temporale ºi geografice, între 6000 - 5000 bc, cãtre sfârºitul perioadei contribuind la formarea culturii Samarra.

Din acest ansamblu, cultura Umm Dabagijah/Sotto (denumitã astfel dupã tell-urile epo-nime din Irak, cercetate de N. Kirkbride, între 1971 ºi 1974, ºi respectiv N. Merpert, R. Munèaev ºi N. Bader, între 1970-1974) este mai timpurie, apãrând ºi evoluând în partea vesticã a zonei, de unde s-a rãspândit cãtre nord-est ºi est, fiind denumitã ºi Pre- sau Proto-Hassuna.

Aceastã culturã neoliticã timpurie nord-mesopotamianã (aprox. 6000-5600

Dumitru Boghian214

F i g . 9 4 . M a t e r i a l e U m m Dabagijah/Sotto (1-11), Samarra (12-17) ºi Halaf (18-26), (dupã Kirkbride, Lloyd Safar, Herzfeld, Oates, Abu-es- Soof, Aurenche, Hijara, Lichardus)

bc) prezintã multe asemãnãri cu descoperirile din siturile PPNB de la Abu Hureyra, El Kown ºi Bouqras, aflate în zona deºertului sirian: vârfurile de tip Byblos, larga utilizare a gipsului, pentru decorarea locuinþelor ºi construcþiilor de cult, precum ºi confecþionarea unor vase din alabastru ºi marmurã.

Locuinþele, construite din chirpici, erau rectangulare ºi erau organizate în lungi ºiruri paralele sau în grupuri aflate jurul unor curþi (fig. 94. 11). Casele aveau ferestre dar intrarea se fãcea prin acoperiº. Unele spaþii erau folosite ca silozuri ºi magazii. Cu ajutorul gipsului se netezeau podeaua ºi pereþii, care, uneori, erau pictaþi cu scene de vânãtoare ºi onagri/hemioni (Umm Dabagijah).

Industria liticã era reprezentatã prin lame de obsidian, topoare ºlefuite, proiectile de praºtie, vase (fig. 94. 9-10) ºi figurine antropomorfe ºi zoomorfe. Ceramica acestei culturi a fost divizatã în mai multe categorii. Olãria lucratã dintr-o pastã grosierã, cu paie în compoziþie, nedecoratã, prezenta ca forme: boluri cu deschiderea ovalã ºi urcioare mari, carenate, câteodatã cu fundul ogival, care pentru stabilitate erau îngropate. Cea de-a doua categorie, finã, cuprinde ceramica lustruitã, pictatã câteodatã, cu culoare roºie, motivele predilecte fiind benzile simple, „cãpriorii” ºi punctele, sau era decoratã cu ornamente plastice în relief:

butoni, protome animaliere, „ochi”, motive geometrice ºi antropomorfe etc. , cu apropiate analogii în descoperirile de la Bouqras (fig. 94. 1-4). Deocamdatã, în afara decorurilor pictate ºi plastice, de pe ceramicã ºi pereþii construcþiilor, ºi a statuetelor antropomorfe ºi zoomorfe de piatrã ºi lut (fig. 94. 6, 8 ), nu se cunosc alte elemente care sã vorbeascã despre spiritualitatea acestor comunitãþi neol i t ice t impur i i d in nordul Mesopotamiei.

Pe fondul descris mai sus, s-a format cultura Hassuna (aprox. 5600-5200 bc), dezvoltatã din Jazirah-ul irakian pânã pe ambele maluri ale Tigrului mijlociu, în regiunea Sinjar (tell-ul eponim de la sud-est de Mossul,

nordul Irakului, cercetat sistematic în 1943-1944, de S. Lloyd ºi F. Safar).

Ca ocupaþii, purtãtorii acesteia practicau, ca ºi înaintaºii lor, agricultura

pe bazã de irigaþii, în condiþiile unor stepe aride, ºi creºterea animalelor (bovine, porcine, ovi-caprine), poate într-un sistem trashumant, pendulatoriu între câmpia uscatã, podiº ºi zonele montane învecinate, completate de practicarea unor meºtesuguri ºi a comerþului.

În domeniul material, sunt evidente moºtenirile din perioada anterioarã, atât în ceea ce priveºte arhitectura, industria liticã ºi ceramica. Astfel, arhitectura a

Fig. 95. Ceramicã cultura Hassuna (a-g), Samarra (h-j) ºi Hajji Muhammed (k-m), (dupã Mellaart, Lloyd, Safar, Ippolitoni, Ziegler)

215Procese etno-culturale în Neolitic ºi Eneolitic

continuat sã fie dezvoltatã, construindu-se, din chirpici ºi cãrãmizi crude, mari locuinþe rectangulare, cu mai multe camere, ºi anexe gospodãreºti, în special silozuri, tencuite cu gips sau cu bitum. În acelaºi timp, la Yarim Tepe I (Sinjar, vest de Mossul, Irak) este atestat ºi un nou tip de locuinþã, de formã rotundã, cu acoperiºul în formã de cupolã. În cadrul spaþiilor gospodãreºti se gãseau gropi, vetre, cuptoare, cuptoare pentru ars ceramica etc.

Industria liticã era compusã din vârfuri de tip Byblos, confecþionate din silex, lame ºi piese segmentiforme pentru secerã, realizate din obsidian, nuclee cu urmele cioplirii lamelare, topoare ºi tesle ºlefuite lucrate din roci verzui. Se cunosc unelte de os, bile de praºtie din lut, în vreme ce cuprul ºi plumbul au început sã fie utilizate doar pentru podoabe (Yarim Tepe I).

Ceramica culturii Hassuna cuprinde mai multe specii, diferenþiate pe faze (fig. 95. ag): grosierã, forma comunã fiind tipsia pentru decorticarea cerealelor (faza Ia-Ib); finã: pictatã cu roºu-brun pe angoba crem-roºiaticã, lustruitã, a vasului, prezentând ca motive benzi late sub buzã, grupuri de linii oblice ºi „cãpriori” pe gâtul ºi umãrul urcioarelor, care sunt recipientele predominante, numitã ºi ceramicã pictatã Hassuna arhaicã (faza Ib); finã: incizatã, caracterizatã prin urcioare mari, decorate cu grupe de benzi liniare, obþinute prin zgârierea angobei umede, numitã ceramicã incizatã Hassuna clasicã (faza II).

Alãturi de ceramica incizatã Hassuna clasicã, au fost confecþionate, în cantitãþi reduse vase pictate ºi incizate, încadrate în aºa-numita ceramicã pictatã Hassuna clasicã, cu decor mat; motivele utilizate fiind cele “în spinare de peºte”, “brãduþ” ºi triunghiulare (fig. 94. 7, 95 a-g. ), care sunt bine cunoscute în nivelurile Hassuna târzii (fazele III-IV). De asemenea, au fost importate: o mare cantitate de ceramicã de tip Samarra, de bunã calitate, ºi puþine materiale de tip Halaf.

Cãtre sfârºitul mileniului al VI-lea bc, toate siturile Hassuna au fost abandonate, din cauze greu de precizat, ºi au fost ocupate de comunitãþile Samarra ºi Halaf, probabil în urma unor conflicte din zonã, care nu sunt încã bine precizate.

Cultura Samarra (dupã situl Samarra, Beit al-Khalifa, situat pe malul stâng al Tigrului, la nord de Bagdad, cercetat între 1911-1913 de E. Herzfeld), a ocupat, la sfârºitul mileniului al VI-lea ºi începutul celui de-al V-lea (aprox. 5500-4900 bc), o zonã aflatã în centrul Irakului (cuprinsã între Baghouz, la vest, ºi Choga Mami, Mandali, la est), marcând începuturile rãspândirii comunitãþilor umane în câmpia aluvionarã a Mesopotamiei, odatã cu partea de nord-est a acesteia, ca urmare a trecerii la practicarea agriculturii bazate pe irigaþii. Având centrul în valea Tigrului mijlociu (siturile Mubbadad, Tell Sawwan ºi Samarra) ºi în piemontul de la sud de Kirkuk, nord-vestul Zagrosului (aºezãrile Matarrah ºi Rihan), purtãtorii culturii Samarra trecuserã la o agriculturã avansatã (noile specii cultivate erau orzul cu ºase rânduri, inul ºi unele leguminoase) ºi o înfloritoare creºtere a animalelor (bovine în special). La Tell Sawwan, irigarea câmpurilor cultivate se fãcea din Tigru, în timp ce la Mandali (Choga Mami), asigurarea umiditãþii terenurilor agricole se realiza prin canale colectoare, sãpate perpendicular pe cursul apelor.

Purtãtorii culturii Samarra au continuat, în parte, moºtenirea primitã de la cultura Hassuna, aºa cum lasã impresia descoperirile din situl de la Matarrah, aflat la marginea nordicã a arealului de rãspândire.

Dumitru Boghian216

În domeniul arhitecturii, s-au realizat construcþii mari, etajate, cu mai multe încãperi, cu planurile alungite sau în formã de T (fig. 94. 17), locuite de familii mari, ca materiale de construcþii utilizându-se cãrãmizile turnate în tipare, bitumul ºi, mult mai puþin, gipsul. Unele construcþii au jucat rolul de veritabile grânare, altele aveau o destinaþie culticã.Industria liticã era puþin deosebitã de cea a culturii Hassuna, ca piese aparte gãsindu-se, la Tell Sawwan, sãpãligile de piatrã ºi numeroase râºniþe ºi pisãloage, ca reflex al practicãrii agriculturii. De asemenea, se cunosc vase ºi statuete confecþionate din alabastru (fig. 94. 14) ºi marmurã.

Ceramica acestei culturii a fost foarte atent lucratã, denotând un meºteºug deosebit de dezvoltat ºi o simbolisticã a decorului care vorbeºte de o spiritualitate complexã. Astfel, au fost decelate mai multe categorii: grosierã ºi finã, cu diferite varietãþi. Ceramica grosierã are ca forme: tipsiile pentru decorticat

cerealele, strãchinile, bolurile globulare, urcioarele de diferite dimensiuni, cu profilul gâtului în “S”, în general nedecorate (fig. 94. 12-13, 15-16, 95. h-j, 96).

Ceramica finã a fost lucratã din pastã bunã, cu nisip în compoziþie ºi acoperitã cu o angobã deschisã, în urma arderii oxidante, vasele, cu pereþii groºi sau subþiri, cãpãtând o culoare gãlbuie. Se pot semnala urmãtoarele varietãþi ale ceramicii fine: nepictatã, pictatã, incizatã ºi combinatã. Cea mai bine reprezentatã a fost ceramica finã pictatã cu negru sau brun mat pe fond crem, diferitele motive decorative (benzi înguste asociate cu motive geometrice, liniare, ºi simbolice, în special cruci ºi zvastici) fiind dispuse pe umãrul bolurilor ºi urcioarelor sau în interiorul strãchinilor ºi farfuriilor.

Semnificative sunt decorurile naturalistezoomorfe, reprezentând þapi, bucranii, cerbi, antilope, pãsãri, peºti, scorpioni, ºi antropomorfe, redând personaje feminine cu pãrul în vânt, toate fiind dispuse, cel mai adesea, cruciform ºi redate dinamic, aranjate centrifug, în turbion. De asemenea, interesante sunt vasele-urcior, decorate combinat prin picturã ºi incizie, reprezentând feþe feminine modelate, cu ochii în formã de boabe de cafea, pãrul ºi sprâncenele pictate, numite vase-efigie, legate probabil de religia ºi mitologia acestor comunitãþi.

În ceea ce priveºte viaþa spiritualã, triburile culturii par sã fi practicat un complicat cult al fecunditãþii ºi fertilitãþii încã insuficient definit. Statuete antropomorfe de alabastru, steatit, marmurã au fost descoperite în mormintele de copii, depuse, probabil, cu scop apotropaic sau cu rol psihopomp, în timp ce în locuinþe, în sanctuare ºi în construcþiile funerare au fost gãsite reprezentãri feminine de argilã, decorate, prin modelare ºi picturã, cu elemente de coafurã, vestimentaþie, tatuaje ºi podoabã. Ritul funerar era inhumaþia, defuncþii fiind

Fig. 96. Ceramicã Samarra de la Baghouz (dupã Mesnil du Buisson)

217Procese etno-culturale în Neolitic ºi Eneolitic

îngropaþi în necropole. Dezvoltând o economie înfloritoare, structuri sociale ºi spirituale

elaborate, cultura Samarra a întreþinut legãturi cu purtãtorii culturii Halaf ºi a participat la naºterea civilizaþiei Obeid, care a cunoscut o largã rãspândire ºi a colonizat întreg sudul câmpiei aluvionare a Mesopotamiei.

Cultura Obeid (situl eponim Tell el-Obeid/Ubaid, la 10 km V de Ur, pe malul drept al Eufratului, cercetãri 1919 H. R. Hall, 1923-1924 L. Woolley, 1937 Hall ºi Woolley) s-a dezvoltat în perioada chalcoliticã (mileniile V-IV bc) în câmpia aluvionarã a Mesopotamiei. Se pare cã a fost precedatã, la sfârºitul mileniului al VI-lea ºi în prima jumãtate a mileniului V bc de o perioadã Pre-Obeid, aºa cum lasã sã se înþeleagã descoperirile mai noi de la Tell Oueilli (Irak, cercetãri, J. -L. Huot, 1976-1981), când s-au configurat trãsãturile acestei civilizaþii ºi purtãtorii acesteia au ocupat întreaga lor arie de rãspândire din Mesopotamia inferioarã.

În decursul evoluþiei lor, probabil de-a lungul a cinci faze (Obeid 0 sau Oueilli, I sau Eridu, II sau Hajji Muhammed, IIIObeid clasic ºi IV sau Obeid târziu), purtãtorii culturii Obeid, între care s-au aflat, probabil, ºi sumerienii, au întreþinut legãturi comerciale cu vaste spaþii, ceramica de “tip Obeid” sau de “tradiþie Obeid” ajungând pânã în Câmpia Amuq, în vest, spre nord, pânã la Korocu Tepe, în Anatolia, pânã la Golful Arabic, în sud, ºi pânã în Iran, în est.

Aºezãrile Obeid au fost constituite din colibe realizate pe schelet lemnos, pereþii ºi podeaua fiind alcãtuite din rogojini ºi “panouri” de stuf întãrite cu bitum. Au fost descoperite ºi locuinþe mai trainice construite din chirpici ºi piatrã spartã. Industria liticã a fost compusã din seceri cu piese masive de silex ºi obsidian, numeroase nuclee cu negativele desprinderilor lamelare, gratoare, cuþite de obsidian ºi cristal de stâncã, sãpãligi de calcar ºi topoare de diorit, mici vârfuri de sãgeatã, mai ales în cadrul variantei arabice. Din lut s-au realizat greutãþi pentru plasa de pescuit ºi fusaiole, suporturi de seceri, alãturi de care se cunosc ºi multe piese metalice.

Ceramica Obeid este subîmpãrþitã în patru specii, douã de facturã grosierã, nepictatã ºi decoratã cu motive incizate sau imprimate cu pieptenele, ºi douã din categoria finã, una, mai rarã, cu angobã roºie, ºi cealaltã, majoritarã, de bunã ºi foarte bunã calitate, numitã ceramicã Obeid clasicã, cu forme standardizate ºi pictatã.

Ca forme ale ceramicii fine se pot aminti: bolurile, cupele, strãchinile cu pereþii foarte subþiri, urcioare, vase de cult (în formã de animale, cãdelniþe etc.), pictate cu culoare neagrã pe fondul vasului, ca motive ornamentale fiind folosite reprezentãrile geometrice, animaliere ºi florale (fig. 97 ºi 98). Dintre piesele de

Dumitru Boghian218

Fig. 97. Ceramicã Obeid II/Hajji Muhammed (dupã Ziegler)

cult, meritã a fi menþionate figurinele antropomorfe feminine, reprezentând “Zeiþa-Mamã”, cu ochii bridaþi, umerii redaþi exagerat ºi cu detalii de coafurã ºi vestimentaþie. Ca rit funerar, se poate arãta cã în faza Obeid IV, la Ur (Tell al-Muquyyar, Irak), nivelul Ur-al Ubaid II, a fost folositã inhumaþia, defuncþii erau înveliþi în rogojini ºi depuºi, împreunã cu ceramica ºi plastica din inventar, în puþuri ºi morminte delimitate cu fragmente ceramice. Într-o perioadã post-Obeid, aprox. 4000-3600 bc, apar elementele târzii, care trebuie legate de o fazã numitã Uruk (Tell Warka, în apropiere de Samawa, la NE de Basra, Irak), care face trecerea spre faza urbanã propriu-zisã.

* * *Neoliticul din zona Munþilor Zagros a cunoscut o evoluþie oarecum

particularã faþã de cea a zonelor prezentate mai sus, un rol important avându-l legãturile cu regiunile vestice. Astfel, dupã perioadele preceramice A ºi B, atestate la Ganj Dareh (D-A), Ali Kosh (faza Bush Mordeh), în Iran, ºi Jarmo, în Irak, despre care am menþionat mai sus, au urmat o serie de civilizaþii ºi grupe cronologico-culturale. Cea mai importantã dintre acestea a fost cultura Jarmo (Irak, la est de Kirkuk, cercetãri R. Braidwood, 1951-1953), care a continuat tradiþiile preceramice locale ºi s-a rãspândit pânã în Zagrosul central iranian (Sarab, pe valea Qara Su, ºi Tepe Guran, în bazinul Saimarreh, în Iran). Se pare cã începuturile fazei ceramice a culturii Jarmo se pot plasa, prin analogie cu descoperirile de la Tepe Guran (nivelul V), la sfârºitul mileniului al VII-lea bc.

Comunitãþile Jarmo au practicat o economie diversificatã pe zone geografice. Astfel, la Jarmo erau cunoscute: agricultura bazatã pe cultivarea diferitelor specii de grâu ºi a orzului, creºterea animalelor domestice (ovicaprine, suine ºi bovine), împreunã cu culesul, vânãtoarea, meºteºugurile ºi comerþul. La Tepe Guran se cultiva orzul ºi erau crescute caprele domestice, în vreme ce la Sarab, ovicaprinele reprezentau 50% din materialele osteologice descoperite în aºezare. Locuinþele rectangulare aveau mai multe camere (fig. 99.13), erau construite din chirpici, pe fundament de piatrã, acoperiºul fiind realizat din lemn, stuf ºi lut. Circulaþia între anumite încãperi, mai ales acelea destinate pãstrãrii proviziilor, se fãcea prin uºi în tavan (un fel de hublouri) închise cu panouri de lemn. Câteodatã, în unele camere se gãseau cuptoare cu hornuri cuprinse în pereþi, ºi complexe casnice, alcãtuite din râºniþe ºi vetre. La Sarab sunt cunoscute locuinþe circulare, sub formã de colibe semiadâncite.

Industria liticã a culturii Jarmo era deosebit de bogatã ºi diversã ºi era alcãtuitã din lame ºi lamele retuºate ºi neretuºate, piese cu trunchiere (fig. 99. 1-4) piese componente de secerã, prinse în rame cu ajutorul bitumului, gratoare, strãpungãtoare, “burghie”, topoare ºi tesle semiºlefuite, confecþionate din silex ºi

Fig. 98. Ceramicã Obeid II ºi III (dupã Safar, Mustafa, Lloyd)

219Procese etno-culturale în Neolitic ºi Eneolitic

obsidian, dovedind adaptarea la un mediu forestier. De asemenea, triburile culturii Jarmo au produs vase (fig. 99. 11-12) ºi podoabe (brãþãri, fig. 99. 10, ºi mãrgele) din marmurã ºlefuitã, râºniþe ºi frecãtoare/ zdrobitoare. Bogatã a fost ºi industria osteologicã (strãpungãtoare, ace, spatule), (fig. 99. 9). Ceramica acestei culturi era alcãtuitã din categoriile grosierã ºi finã, prezentând ca forme urcioarele ºi bolurile simple, câteodatã lustruite ºi pictate cu diferite motive (arbori ºi linii oblice punctate), dispuse sub buza vasului, cunoscându-se ºi un stil J a r m o a r h a i c p i c t a t (fig. 99. 14).

În fazele mai noi ale culturii, vasele erau de mai mari dimensiuni, pictura ceramicii era mai rarã, predominând ornamentarea plasticã, aplicatã, ºi motivele incizate. În cea de-a doua jumãtate a mileniului al VI-lea bc, ceramica Jarmo a evoluat cãtre un nou stil, denumit Sarab, caracterizat printr-o ceramicã grosierã cu degresant vegetal, acoperitã, câteodatã, cu angobã roºiaticã, ºi o specie finã, reprezentatã prin numeroase vase bol, cu profilul carenat, decorate cu benzi orizontale pictate sub buzã, cu culori închise pe fondul deschis sau invers.

Spiritualitatea comunitãþilor Jarmo este doveditã de o foarte bogatã plasticã zoomorfã ºi antropomorfã, unele foarte schematizate, legate probabil, de cultul fecunditãþii ºi fertilitãþii (fig. 99. 5-8). Adesea au fost reprezentate personaje feminine, în poziþie aºezatã, sau deosebit de schematizate, în formã de pioni dar cu trãsãturile anatomice ale chipului reliefate.

Este foarte greu de definit care a fost moºtenirea culturii Jarmo, în regiunea pe care aceasta a ocupat-o, deoarece cercetãrile sunt încã insuficiente. Este posibil ca populaþiile de tip Jarmo sã fi ocupat, în Neoliticul evoluat ºi în Eneolitic, toate depresiunile intramontane înalte ale Zagrosului iraniano-irakian, aºa cum se observã în descoperirile de la Jarri B (bazinul Shiraz, Iran, cercetãri L. Van den Berghe, 1951-1952, 1955, în cea mai mare parte inedite), aprox. 56005000 bc, caracterizate printr-o ceramicã grosierã, cu degresant vegetal, pictatã cu culoare închisã pe fondul deschis al vasului, Mushki (tot în bazinul Shiraz, cercetãri japoneze conduse de T. Matsusani, 1965), aprox. 50004500 bc, unde, pe lângã unelte ºi arme microlitice de obsidian (piese geometrice ºi negeometrice, lame de secerã, gratoare etc.) ºi de os (strãpungãtoare, ace, mânere etc.), sunt cunoscute piese de aramã lucrate prin ciocãnire (strãpungãtoare, mãrgele, cârlige de undiþã), împreunã cu o ceramicã grosierã ºi finã, pictatã cu culori închise pe fondul deschis sau roºiatic al vaselor.

Locuirile de la Bakun B (bazinul Shiraz, Iran, cercetãri japoneze restrânse, conduse de N. Egami ºi S. Masuda, 1956), datate la aprox. 45004100 bc,

Dumitru Boghian220

Fig. 99. Cultura Jarmo (dupã Braidwood, Mortensen, Mellaart)

reprezintã a treia fazã de ocupare a Zagrosului central ºi vãdesc o continuare a tradiþiilor anterioare (fig. 100), fiind mai dificil de generalizat din cauza suprafeþei restrânse sãpate

2(12 m ) Ultima fazã de ocupare Neo-

Eneoliticã din zonã, încadratã între 41003700 bc, este reprezentatã prin situl Gap A, nivelul I (în bazinul Shiraz, Iran, cercetãri japoneze N. Egani, T. Sono, 1962), unde s-a

constatat continuarea practicãrii agriculturii ºi creºterii animalelor ºi o grijã deosebitã pentru întemeierea habitatului uman (locuinþele rectangulare erau lucrate din cãrãmizi crude, pereþii fiind atent feþuiþi).

Ceramica cuprindea douã specii principale, grosierã ºi finã, cu variante. Se remarcã ceramica pictatã cu culoare închisã pe fondul deschis al vasului. Urmãtoarele niveluri, contemporane cu cultura Uruk din Mesopotamia, de la sfârºitul mileniului al IV-lea bc, fac trecerea cãtre epoca bronzului în zonã.

* * *Aceeaºi individualitate a cunoscut ºi civilizaþia din câmpia aluvialã a

regiunii Susa (Khuzistan, în SV Iranului), cunoscutã ºi sub numele de Susiana sau Elam, care s-a dezvoltat la contactul cu lumea mesopotamianã, zonã care a furnizat o secvenþã cronologicã ºi culturalã neoliticã ºi eneoliticã aproape completã. Deºi prezintã un paralelism cultural cu Mesopotamia, aceastã civilizaþie este mult mai legatã de Neoliticul din platoul central iranian. Pe baza cercetãrilor efectuate într-o serie de situri ca Susa, Djowi, Djaffarabad ºi Bendebal, L. Le Breton (începând cu 1957) a propus o periodizarea bazatã pe cinci faze Susiana A-E (mileniile VI-IV bc). Aceastã periodizare a fost definitã mai precis în urma noilor cercetãri (în special la Choga Bonut, Choga Mish, Boneh Fazili).

În aceastã regiune, primele locuiri neolitice pot fi datate, pe la 7600 bc, în perioada aceramicã de tip Ali Kosh (cu toate fazele sale), în timp ce elementele Neoliticului ceramic sunt cunoscute, pe la 6000 bc, prin descoperirile de la Choga Mish, caracteristice pentru aºa-numita fazã: de formare Susiana. Pe la 5600 bc au fost datate începuturile fazei vechi Susiana (A), unul dintre cele mai importante situri fiind Djaffarabad (bazinul Karkeh, Kuzistan în Iran). Aºezãrile aveau aspectul unor sate, dar în faza Susiana C, pe la 4500 bc, apar situri urbane, cum este cel de la Choga Mish, (18 ha). Ceramica culturii Susiana s-a caracterizat prin mai multe specii, dintre s-a evidenþiat cea finã, pictatã policrom, ca motive fiind cunoscute cele geometrice ºi

Fig. 100. Vas pictat Tal-i Bakun (dupã Deshayes J.)

Fig. 101. Vas Susa I (dupã Casal J-M)

221Procese etno-culturale în Neolitic ºi Eneolitic

cele zoomorfe (insecte, serpi, pãsãri picioroange, capre, oi, pantere, câini etc., Fig. 101).

* * *În parte de nord-vest a Iranului, cele mai vechi descoperiri neolitice

cunoscute sunt cele de tip Sang-i-Chakhamak (situl eponim din valea Rud-i-Hasanabad/Iran, pe versantul sudic al Munþilor Elburz, cercetãri în douã situri conduse de japonezul S. Masuda, 1971-1973), datate între aprox. 6000 - 5100 bc.

Cea mai veche locuire neoliticã din zonã este cea de la Sang-i-Chakhamak Vest (aprox. 6000-5600 bc), unde au fost cercetate cinci straturi neolitice aceramice, cel mai reprezentativ fiind nivelul al treilea. Nivelurile aceramice prezintã o arhitecturã reprezentatã de locuinþe rectangulare, construite din cãrãmizi crude, cu contraforturi la interior ºi vetre supraînãlþate. Într-o locuinþã a fost descoperit un decor mural din lut modelat (asemãnãtor poate cu cele de la Çatal Hüyük), care fãcea parte, probabil, dintr-un sanctuar casnic. În domeniul spiritual pot fi încadrate statuetele antropomorfe ºi zoomorfe de lut, legate de cultul fecunditãþii ºi fertilitãþii. Utilajul litic era parþial microlitic, lamelar, fiind cioplit din nuclee piramidale, alãturi de care au existat ºi sãpãligi din piatrã ºlefuitã. Din os au fost confecþionate mânere pentru unelte ºi, poate, arme.

Fazele urmãtoare ale Neoliticului nord-iranian sunt reprezentate la Sang-i-Chakhamak Est, nivelurile 6-4, datate între aprox. 5600-4500 bc, observându-se continuitatea unor elemente din perioada anterioarã. Astfel, deºi casele au fost realizate tot din cãrãmizi crude, aveau o formã ovalã, cu pereþii feþuiti ºi coloraþi. În cadrul industriei litice au continuat sã fie folosite piesele microlitice, dar au apãrut lamele de secerã ºi topoarele ºlefuite. Ca piese lucrate din os, au fost descoperite strãpungãtoare, spatule ºi mânere sculptate cu motive animaliere.

Ceramica descoperitã poate fi încadratã în douã categorii importante: grosierã, cu degresanþi vegetali în compoziþie ºi cu pereþii de culoare deschisã, neteziþi, ºi finã, cu decor pictat cu culoare închisã pe fondul deschis al vaselor. Ceramica finã se aseamãnã cu cea descoperitã în câmpia de la rãsãrit de Marea Caspicã, la Yarim Tepe (cercetãri D. Stronach) ºi cu cea a culturii Džejtun. În ceea ce priveºte ritul funerar, precizãm cã în acest sit au fost descoperite mai multe înhumãri de copii, într-un caz defunctul fiind depus într-un urcior.

Descoperirile aparþinând fazelor urmãtoare, nivelurile Sang-i-Chakhamak Est 3-2 (aprox. 5000-3500 bc) ºi 1 (aprox. 3500-3100 bc) nu sunt bine cunoscute. Se poate preciza doar cã în nivelul Sang-i-Chakhamak Est 1 a fost descoperit un mormânt colectiv (femei ºi copii) în asociere cu ceramicã aparþinând fazei a doua a culturii Sialk, care poate fi regãsitã ºi la Hissar Tepe, dovedind o extindere a purtãtorilor acesteia.

În ceea ce priveºte siturile din zona piemontului nordic al Munþilor Elburz, acestea sunt importante pentru aflarea originii culturii Džejtun, din Turkmenistan, unde apare ca fiind constituitã de la începuturi (a doua jumãtate a mileniului al VI-lea bc).

Pentru începuturile Neoliticului în partea de nord-vest a zonei montane a Iranului, sunt cunoscute ºi descoperirile de tip Yanik Tepe (în nordul Munþilor Zagros, în bazinul lacului Rizaiyeh/Urmia, Iran, cercetãri C. Burney, 1960-1962) ºi Hadji Firuz (spre SV, tot în bazinul lacului Rizaiyeh, Iran, cercetãri C. Burney,

Dumitru Boghian222

1958, ºi T. C. Young, R. Dyson, 1961, 1968), datate între 5600-4500 bc. Economia acestor comunitãþi, care au trãit în depresiunile intramontane înalte, era bazatã pe creºterea animalelor, în principal ovi-caprine, în timp ce boul sãlbatic era vânat, ºi pe agriculturã, deºi nu au fost descoperite piese componente de secerã.

Arhitectura vãdeºte o asemãnare cu unele tradiþii din zonã, locuinþele de formã rectangularã fiind construite din cãrãmizi crude ºi lutuieli, cu pereþii ºi podelele feþuite ºi colorate cu ocru roºu. Dispuse în interiorul unor curþi, locuinþele aveau silozuri (hambare) ºi cuptoare simple, în formã de potcoavã. Industria liticã a fost lucratã din obsidian ºi silex ºi este reprezentatã prin puþine topoare ºlefuite (Yanik Tepe), în vreme ce din alabastru s-au confecþionat vase (boluri, în special) ºi brãþãri.

Ceramica este alcãtuitã din douã tipuri, cu variante: unul mai grosier, lucrat din pastã cu amestecuri vegetale, vasele cu pereþii de culoare deschisã neteziþi fiind, câteodatã, pictate, ºi al doilea, de facturã mai finã, cu decor predominant pictat, cu culoare închisã pe fondul deschis al recipientelor. Ceramica grosierã, acoperitã cu angobã roºie este reprezentatã la Hadji Firuz, Dalma ºi Hasanlu (tot în bazinul lacului Rizaiyeh,Iran).

Pe plan spiritual, se cunosc statuete antropomorfe lucrate din argilã, decorate cu puncte ºi ciupituri realizate cu unghia, legate de cultul fecunditãþii ºi fertilitãþii, precum ºi o serie de înmormântãri colective, defuncþii fiind coloraþi cu ocru roºu.

Faza Dalma a ocupãrii nord-vestului Iranului, datatã între 4500-4100 bc (cercetãri Ch. Burney, 1958-1959, T. Cuyler Young Jr., 1961), s-a caracterizat prin locuinþe rectangulare pluricompartimentate, dotate cu curþi în care se gãseau vetrele ºi cuptoarele. În cadrul industriei litice, realizate din obsidian, se cunosc lamele de secerã, iar ca piese osteologice se remarcã strãpungãtoarele. Ceramica fazei Dalma cunoaºte speciile: grosierã, cu degresant vegetal, pictatã ºi nepictatã, ºi finã, cu degresant mineral, cu fondul acoperit de o angobã roºie, pictatã cu culoare închisã sau cu impresiuni realizate cu degetele, unghiile ºi cu beþiºoare de stuf. Pentru domeniul spiritual se poate menþiona înhumarea copiilor în urcioare.

Ultima fazã de ocupare neoliticã ºi eneoliticã a nord-vestului Iranului, încadratã între 4100 - 3700 bc, este cunoscutã insuficient, fiind reprezentatã prin descoperirile de tip Pisdeli (bazinul lacului Rizaiyeh,Iran, cercetãri restrânse R. H. Dyson ºi T. C. Young, 1957). Autorii cercetãrilor aratã cã purtãtorii acestei faze au practicat creºterea animalelor (ovicaprine, bovine ºi câini) ºi o agriculturã bazatã pe un sistem de irigaþii, dintre descoperirile litice fiind menþionate doar lamele de secerã. În domeniul confecþionãrii ceramicii, se observã continuarea utilizãrii speciilor anterioare, în special cea grosierã, pictatã, nedecoratã ºi cu angobã roºie.

Cultura Hissar (situl Tepe Hissar, în apropiere de Damghan/Iran, pe versantul sudic al Munþilor Elburz, cercetat de E. F. Schmidt, 1931-1932) s-a dezvoltat în regiunea Munþilor Elbur, din nordul Iranului, care a fost, în Neolitic ºi Eneolitic, mult mai legatã de culturile sudice (în special Sialk) decât de cele nordice (Džejtun mai ales).

Cunoscând douã faze de evoluþie, cultura Hissar s-a caracterizat printr-o relativã stabilitate ºi prosperitate. Astfel, în domeniul arhitecturii, în faza mai veche, Hissar I A (aprox. 4500-4100 bc), locuinþele erau rectangulare,

223Procese etno-culturale în Neolitic ºi Eneolitic

pluricelulare, cu zidurile din chirpici finisaþi la interior, având fiecare vetre interioare. În faza urmãtoare, Hissar I B (aprox. 4100-3700 bc) casele ºi-au pãstrat particularitãþile constructive, erau bine pãstrate în sãpãturã încât se distingeau uºile ºi ferestrele.

Industria liticã este puþin cunoscutã, nu a mai fost lucratã in obsidian, menþionându-se doar prezenþa unor vârfuri de sãgeatã de silex, fapt necunoscut pânã atunci în mediul iranian. În faza a doua a fost întrebuinþatã arama, care a fost utilizatã pentru confecþionarea pieselor mãrunte (ace) ºi pentru podoabe. Tot pentru podoabe au fost întrebuinþate unele pietre semipreþioase (cornalina, serpintinitul).

Ceramica finã era lucratã din pastã bunã, fiind ornamentatã, în faza Hissar I A, cu decoruri realizate cu culoare închisã pe fondul acoperit cu angobã roºie al vasului. Pe lângã specia ceramicã finã, cunoscutã din faza precedentã, în faza Hissar I B, s-a confecþionat ºi o specie grosierã, pictatã cu culori închise pe fondul deschis al recipientelor, arsã în cuptoare evoluate. Domeniul spiritual este reprezentat doar de ritul de înmormântare, care era inhumaþia, decedaþii fiind însoþiþi de un inventar funerar compus din vase de ofrandã.

În regiunea platoului central iranian, dar în afara zonelor secetoase, într-un teritoriu cu o pânzã freaticã bogatã, din bazinul lacului DaryachehyeNamak, s-a dezvoltat, în Neolitic ºi Eneolitic, cultura Sialk (situl eponim lângã Kashan, Iran, cercetãri efectuate de expediþia francezã condusã de R. Ghirshman, 1933-1934, 1937), dezvoltatã, cu o remarcabilã continuitate ºi putere de influenþã, între 5600-3700 bc, de-a lungul a trei faze principale (I-III), fiecare cu subfaze ºi etape. Aceastã stabilitate ºi dezvoltare deosebitã s-a datorat poziþiilor geografice ocupate, pe o veritabilã placã turnantã cuprinsã între zona mesopotamianã ºi cea central-asiaticã, între platourile înalte iraniano-afgane ºi lumea caucazianã ºi est anatolianã, precum ºi resurselor ºi ocupaþiilor statornice pracicate, agricultura, creºterea animalelor (oi ºi bovine), meºteºugurile ºi schimburile comerciale fiind foarte importante.

Încã de la începuturi, din faza Sialk I, 1-3 ºi 4-5 (5600-4500 bc), au existat preocupãri pentru asigurarea soliditãþii ºi sanitãþii habitatului. Astfel, locuinþele au fost construite pe schelet lemnos, cu chirpici, planurile fiind rectangulare, cu mai multe încãperi, cu spaþii destinate traiului ºi activitãþilor gospodãreºti zilnice precum ºi pentru pãstrarea proviziilor (în vase/urcioare mari). În faza Sialk II (4500-4100 bc), locuinþele au fost construite din cãrãmizi crude, pereþii fiind feþuiþi ºi vopsiþi la interior cu roºu, pentru ca apoi, în faza Sialk III (4100-3700 bc), sã aparã acoperiºurile boltite ºi cuptoarele evoluate pentru ars ceramica.

Industria liticã a fost reprezentatã, în prima fazã, prin lame de secerã,

Dumitru Boghian224

Fig. 102. Ceramicã de tip Sialk (dupã Ghirshman)

sãpãligi ºi topoare cioplite, pentru ca, în fazele urmãtoare, sã cunoascã o diversificare deosebitã, ca piese noi introducându-se strãpungãtoarele ºi topoarele ºlefuite. Din piatrã au mai fost lucrate boluri ºi brãþãri ºlefuite.

Utilizarea cuprului este menþionatã încã din prima fazã, când s-au realizat, prin batere la rece, strãpungãtoare, ace cu ureche ºi podoabe (spirale), pentru ca, în fazele evoluate, sã se confecþioneze piese prin turnare, cum ar fi pumnalele cu limbã la mâner.

Ceramica a cunoscut o deosebitã extensie în cadrul culturii Sialk (fig. 102-103),

fiind confecþionate, în faza I cele douã categorii principale, grosierã ºi finã, fiecare cu câte douã variante. Ceramica grosierã, lucratã cu degresanþi vegetali în compoziþie, de culoare deschisã, uniformã, era atât nedecoratã cât ºi pictatã, cu culori închise pe fondul vasului; ea nu a mai fost întâlnitã în fazele evoluate.

Ceramica finã a cunoscut o fireascã evoluþie. Astfel, existã, de la începuturi, o ceramicã finã, monocromã, cu angobã roºie, neornamentatã ºi pictatã cu nuanþe închise, pe fond roºu. În faza Sialk I, 4-5, sunt cunoscute vasele cu picior, în timp ce, în faza Sialk II, a fost utilizatã doar ceramica finã cu decor pictat cu culori închise pe fond roºu. În faza Sialk III s-a folosit doar ceramica finã, pictatã cu negru pe fondul vasului sau pe un fond roºu, ca motive întâlnindu-se romburile simple sau îngemãnate, reprezentãrile zoomorfe etc.

În ceea ce priveºte domeniul spiritual, cel mai bine cunoscut este ritul funerar al comunitãþilor Sialk. Din faza I se cunosc doar înmormântãri de copii, depuºi în urcioare, în vreme ce, în fazele a II-a ºi a III-a, defuncþii acoperiþi cu ocru roºu au fost înhumaþi împreunã cu piese de inventar funerar.

În decursul evoluþiei lor, comunitãþile de tip Sialk au influenþat, în grade ºi maniere diferite, comunitãþile contemporane din vestul ºi nord-vestul Iranului sau pe cele din Asia centralã.

VI. 2. Neoliticul ºi Eneoliticul în Asia Centralã

În Neoliticul ºi Eneoliticul central-asiatic au evoluat mai multe comunitãþi istorico-etno-culturale, bine definite, cum au fost culturile Džejtun, Kerlteminar, Hissar, Anau ºi Namazga, dintre care unele au coexistat ºi s-au influenþat reciproc între mileniile al VI-lea ºi al III-lea bc. Fiecare entitate culturalã a ocupat câte o niºã ecologicã bine individualizatã, a avut o origine ºi o evoluþie proprie, dezvoltând grupe ºi variante regionale, care au depins, în unele din elementele lor, de Neoliticul ºi Eneoliticul iranian.

Cultura Džejtun (Djeitun) (situl Džejtun, la 30 km NV de Aškhabad, cercetat de V. M. Masson, 1955 - 1963, ºi O. B. Berdyev, în 1964), reprezintã, probabil, prima culturã neoliticã (sedentarã ºi agricolã) din sudul Turkmenistanului, dezvoltatã la poalele muntelui Kopet Dagh, de la Kyzyl Arvat,

Fig. 103. Vas Sialk (Dupã Deshayes)

225Procese etno-culturale în Neolitic ºi Eneolitic

în vest, pânã în regiunea Meana-Èaaè, la est, pe parcursul a trei faze: timpurie (în cea de-a doua jumãtate a mileniului al VI-lea bc), mijlocie ºi târzie (sfârºitul mileniului al VI-lea bc.

Asezãrile erau amplasate pe malurile râurilor care coborau din munte, într-un mediu semideºertic, ºi în zonele de contact dintre câmpie ºi lanþul nisipos al Deºertului Kara Kum, unde primãvara devreme se formau lacuri sezoniere. Siturile acestei civilizaþii au fost grupate în trei zone geografice: occidentalã (aºezarea Bami), centralã (staþiunile Džejtun ºi Èopan Depe) ºi rãsãriteanã (Monžukly Depe), cu trãsãturi comune ºi particularitãþi locale exprimate în ocupaþii, procentajul ceramicii pictate ºi numãrul statuetelor zoomorfe ºi antropomorfe.

Siturile, cu dimensiuni variabile (0, 5 la 2 ha), au fost intens ºi îndelung locuite, grosimea unor straturi de culturã ajungând pânã la 6, 50 m, ºi cuprindeau locuinþe rectangulare, cu mai multe încãperi, cu vetre interioare. Acestea erau construite din cãrãmizi crude alungite (60-70 cm), pereþii fiind finisaþi cu argilã ºi acoperiþi cu culoare roºie sau neagrã, iar podelele erau vãruite cu alb ºi roºu. Casele aveau curþi ºi anexe gospodãreºti, aºa cum s-a observat la Džejtun, unde au vieþuit, în cele 70 de case, aprox 140-160 locuitori (fig. 104).

Ocupaþia principalã a purtãtorilor culturii Džejtun a fost agricultura, aceºtia cultivând mai multe specii de grâu ºi orz (Èagally Depe, perioada târzie), ºi creºterea animalelor, în turma de animale un rol important avându-l oile ºi caprele urmate de bovine. Utilajul litic al acestei culturi a prelungit o tradiþie de tip mezolitic, fiind caracterizat, în special, prin piese microlitice geometrice (trapeze, triunghiuri ºi semilune), întrebuinþate pentru unelte compuse, lucrate pe lame de silex, trunchiate, ºi gratoare, utilizate, împreunã cu lamele neretuºate, pentru prelucrarea pieilor. De asemenea, a fost pusã în evidenþã prezenþa cuþitoaielor (geluitoare), lucrate din lame retuºate cu scobiturã, ºi a burghielor (sfredelelor). Piesele componente de secerã erau numeroase (aprox. 36, 5 % din totalul utilajului microlitic). Au mai fost identificate râºniþe de mânã, pisãloage, frecãtoare/zdrobitoare, topoare de piatrã ºlefuitã, sfere de piatrã etc.

Ceramica culturii Džejtun este consideratã cea mai veche din Asia centralã, având paie tocate în compoziþie ºi o ardere de calitate mediocrã (fig. 105). Existã ºi vase lucrate mai îngrijit, cu pereþii neteziþi ºi, uneori, lustruiþi. Formele erau simple, cilindro-conice: strãchini, cãni, pahare ºi aºa-numitele “salatiere”, decorate în majoritate cu motive incizate simple. O micã parte a ceramicii a fost pictatã, cu motive realizate cu culoare roºie în formã de acolade, linii ondulate, linii drepte, pãtrate rezervate etc.

Dumitru Boghian226

Fig. 104. Planul aºezãrii Džejtun (Dupã V. M. Masson)

Pentru domeniul vieþii spirituale sunt cunoscute câteva picturi murale, realizate cu culoare neagã ºi roºie, figurinele zoomorfe ºi antropomorfe ºi “fisele de joc” (idoli conici, în formã de jetoane). Ca rit funerar s-a folosit inhumaþia, defuncþii fiind depuºi în morminte simple, sub podeaua locuinþelor sau sub solul curþilor.

În ceea ce priveºte originea culturii, se pare cã ea a fost rezultatul pãtrunderii, pe teritoriul Turkmeniei, a unor triburi din NE Iranului, care au asimilat o serie de comunitãþi mezolitice locale, ºi nu este vorba de o evoluþie localã spre Neolitic.

Cultura Kelteminar s-a dezvoltat în câmpiile deºertice ale Asiei centrale cuprinse, în mod special, în Uzbekistan, în regiunea vechilor delte ale fluviilor Amu-Daria ºi Syr-Daria ºi a râului

Zeravshan, la est de Marea Aral, în interiorul deºertului Kyzyl Kum (cercetãri S. P. Tolstov, 1939, A. V. Vinogradov, din 1954 pânã în prezent, în colaborare, din 1965, cu geograful E. D. Mamedov, în cadrul expediþiei Horezmia, U. I. Islamov, 1960-1961, E. B. Bižanov, 1977). De aceea, dezvoltarea ºi rãspândirea comunitãþilor Kelteminar a fost, probabil, strâns legatã de evoluþia climaticã a Asiei centrale în Holocen, în special de creºterea umiditãþii relative în zona Ljavljakan.

Din cele peste 1000 de situri Kelteminar cunoscute, cele mai importante sunt: Djanbas 31 (Tolstov), la NE de Tutkul, Djingeldy în zona deltei, la sud de Akèadarin, Darbaza Kyr 1 ºi 2, spre vãile uscate ale Makhandariei ºi Gudjajlei, Komsomol 1-6, spre vechiul curs Syr-Daria, Ljavljakan, spre lacul cu acelaºi nume, Uèašèa 131 în zona înãlþimilor Darjasaj. Numeroase situri au fost descoperite în interfluviile Asiei centrale, pe malul drept al fluviului Amu-Daria, în delta Sarykamyš, unde este cunoscut ºi mormântul neolitic târziu de la Tumek-Kièidižik, în Ust-Yurt ºi la limita orientalã Karakum Zaunguz.

Cu toate datele insuficiente ºi discutabile de cronologie relativã ºi absolutã, A. V. Vinogradov a stabilit urmãtoarea schemã de periodizare a culturii Kelteminar: faza I, Kelteminar timpurie (situl Darjasaj) aprox. sfârºitul mileniului al VII-lea/mijocul mileniului al V-lea bc; faza a IIa, Neolitic evoluat (situl Djanbas)sfârºitul mileniului al V-lea/mijlocul mileniului al IV-lea bc; faza a IIIa, Neolitic târziu sfârºitul mileniului al IV-lea/mileniul al III-lea bc.

Oamenii culturii Kelteminar nu au avut, foarte probabil, o economie de producþie, traiul lor întemeindu-se pe practicarea vânãtorii, culesului ºi pescuitului, la fel ca în Epipaleolitic Mezolitic, dar au receptat, prin aculturaþie, o serie de trãsãturi ale modului de viaþã neolitic, în special ceramica. De aceea, industria liticã, realizatã din silex, a fost bogatã ºi s-a caracterizat printr-o cioplire lamelarã, din nuclee microlitice, piesele realizate fiind: trapezele numite cornus, trapezele asimetrice ºi triunghiurile alungite. În faza a II-a, în cadrul industriei lamelare s-au produs o serie de modificãri tipologice, ca piese întâlnindu-se: trapezele, lamele evoluate, cu vârf evidenþiat, vârfurile pedunculate pe lamele (tip Kelteminar), gratoarele pe capãt de lamã ºi triunghiurile asimetrice. În cea de.a

Fig. 105. Ceramicã Džejtun

(Dupã V. M. Masson)

227Procese etno-culturale în Neolitic ºi Eneolitic

treia fazã, industria liticã ºi-a menþinut caracterul particular, caracterizându-se prin vârfuri bifaciale, strãpungãtoare, trapeze cu conturul simetric etc. Ceramica a fost prezentã în toate fazele culturii Kelteminar, cu forme ºi decoruri diverse, dar nu a fost atât de bogatã ca industria liticã.

Cultura Hissar, cercetatã începând cu anul 1948 (siturile Kui Bulyen, A. P. Okladnikov, 1957-1959, Tutkaul, V. A. Ranov, 1963-1969, ºi Saijed, A. Kh. Jugupov, 1965-1972), s-a dezvoltat, între aprox. 6000 - 4000 bc, evoluând, poate, pânã la sfârºitul mileniului al III-lea bc, în zona sudicã. Aria sa de rãspândire se aflã în estul Asiei centrale (Tadjikistan), unde sunt cunoscute peste 300 de situri, amplasate pe terasele râurilor Kafirnigan, Vahš, Kyzyku Jaksu ºi pe conurile de dejecþie de la poalele munþilor Adyrov, pe un relief înalt, cuprins între 500 ºi 1500 m, dar în afara marilor acumulãri loessoide.

Siturile au avut o întindere variabilã, cu o locuire durabilã ºi intensã pe acelaºi loc, acumulându-se zãcãminte arheologice de pânã la 22, 5 m grosime, ºi reveniri periodice. În aºezãrile cercetate, structurile de locuire au fost, de regulã, sub forma colibelor uºoare, identificate arheologic ca suprafeþe ºi orizonturi pietruite (aprox. 40 mp, la Tutkaul, ºi 25 mp, la Saijed), asemãnãtoare cu cele descoperite la Kharim Shahir, în Munþii Zagros. Se mai cunosc ºi locuinþe semiîngropate (bordeie), din care una de la Tutkaul avea aprox. 1 m adâncime ºi aprox. 12 m diametru. Toate tipurile de locuinþe au avut vetre, cu forme variate: rectangulare, ovale sau rotunde (cu suprafaþa de aprox. 1 mp), dispuse în alveolãri semisferice (de 1530 cm adâncime) ºi construite din roci calcaroase ºi bolovani de râu, sparþi.

Industria liticã a fost foarte bogatã (aprox. 40000-50000 de piese, în siturile mai importante), dar ceramica era aproape inexistentã. De aceea, cultura Hissar a fost legatã de existenþa unui posibil Neolitic aceramic din zonã. Piesele litice au fost lucrate pe bolovani de râu, continuând sã fie realizate artefacte de tip choppers, chopping tools, ºi din nuclee de silex sumar pregãtite, cele mai masive servind pentru prelucrarea lemnului (cuþitoaie/geluitoare) iar cele mai uºoare, confecþionate din aºchii retuºate, pentru curãþatul pieilor, ca rãzuitoare (racloare). Se cunosc ºi numeroase piese microlitice (racloare, gratoare, cuþitoaie/geluitoare cu scobituri sau denticulate, piese cu retuºe solzoase, piese componente de secerã, trapeze etc). Utilajul litic ºlefuit este restrâns cantitativ ºi era reprezentat de topoare total sau parþial ºlefuite, cuþite cu lustru de utilizare ºi „fierãstraie”.

În ceea ce priveºte economia culturii Hissar, au fost avansate mai multe ipoteze, nici una nefiind unanim acceptatã. Astfel, dupã R. Braidwood, comunitãþile Hissar s-ar fi aflat în stadiul culesului intensiv (evoluat), al naºterii agriculturii ºi creºterii animalelor (incipient era of food production); potrivit altor specialiºti, triburile Hissar practicau creºterea animalelor care era, împreunã cu vânãtoarea ºi culesul, baza economiei, sau se aflau încã în stadiul de vânãtori ºi culegãtori mezolitici.

Eneoliticul din Asia centralã este reprezentat de cultura Anau (situl eponim Anau Tepe Nord, pe versantul nordic al Munþilor Kopet Dag, în Turkmenistan, cercetãri H. Schmidt la sfârºitul secolului al XIX-lea), care succede, în aceastã regiune, culturii Džejtun. Este cunoscutã prin cercetãrile efectuate la Namazga-Depe, Kara-Depe, Altyn-Depe ºi Geoksjur. Eneoliticului timpuriu îi

Dumitru Boghian228

aparþin doar nivelurile Anau I A (aprox. 5000-4500 bc) ºi Anau I B (aprox. 4500-4100 bc).

Faza Anau I A, formatã prin evoluþia localã a comunitãþilor Džejtun, puternic influenþate de complexul cultural Sialk I, s-a caracterizat printr-o arhitecurã complexã, bine reprezentatã la Chakmakli (Šakmakli) ºi Monjukli. Astfel, sunt cunoscute locuinþele rectangulare, cu mai multe încãperi specializate (bucãtãrii cu vatrã, camere pentru activitãþile cotidiene, magazii etc.). Podeaua ºi supafeþele pereþilor erau atent finisate cu lut fin ºi, în unele cazuri, erau acoperite cu ocru roºu (fig. 106). În faza Anau I B, unele situri depãºeau 10 ha (Kara-Depe, Namazga-Depe), continuând sã fie construite locuinþe rectangulare cu mai multe camere, cu podeaua realizatã din tencuialã cu ipsos. La Anau s-a descoperit o încãpere cu decor mural pictat,

constând din pãtrate ºi triunghiuri roºii într-un cadru de culoare neagrã. Industria liticã a fazei Anau I A pãstreazã piesele microlitice ºi sãpãligile

de piatrã ºlefuitã, alãturi de care apar obiectele de aramã, în timp ce în faza Anau I B dispar artefactele lucrate din silex, iar din cupru erau confecþionate ace cu secþiunea pãtratã ºi capul piramidal.

Ceramica fazei Anau I A cuprindea douã specii de ceramicã finã, cu degresanþi minerali în compoziþie, diferenþiate prin maniera de decorare. Astfel, exista o ceramicã decoratã prin pictare cu nuanþe închise pe fond deschis º i o a l ta ornamentatã tot prin pictare, dar cu culoare neagrã (brun închisã) pe fondul roºu-gãlbui al vasului.

În faza Anau I B se cunosc tot douã specii ceramice, dar diferite calitativ: o veselã grosierã, care continuã, decoratã cu culori închise pe fondul deschis al vasului, ºi ceramica finã, pictatã cu negru (brun închis) pe fondul roºu al vasului, motivele decorative fiind geometrice, în special triunghiuri de mari dimensiuni. Ca piese de cult, au fost realizate statuete feminine, redate în poziþie verticalã (fig. 107).

De la un nivel contemporan cu Anau I B (aprox.4500-4100 bc), îºi începe

Fig. 106. Planul aºezãrii Anau I A

(dupã V. M. Masson)

Fig. 107. Materiale Anau I B (dupã V. M. Masson)

229Procese etno-culturale în Neolitic ºi Eneolitic

evoluþia o altã culturã eneoliticã din Asia centralã, Namazga I (situl Namazga Depe, pe versantul nordic al Munþilor Kopet Dagh, în Turkmenistan, cercetãri D. D. Bukinich, 1916, 1924, Expediþia arheologicã a Complexului Sud-Turkmenistan, 1952, B. A. Kuftin, A. Maruchtchenko, A. Ganjalin, 1957-1963, N. I. Khlopin, cercetãri recente).

În cadrul culturii Namazga au fost decelate douã perioade: Namazga I (aprox. 4500-4100 bc) ºi Namazga II (aprox. 4100-3700 bc). Construcþiile acestei culturi sunt cunoscute prin cercetãrile de la Yassi, Kara Depe ºi din oaza Geoksjur. Este vorba de case rectangulare, de tradiþie Anau, cu mai multe încãperi, construite din cãrãmizi crude. Într-o locuinþã de la Yassi, într-o camerã s-a pãstrat un perete pictat policrom, cu motive geometrice, aflat în asociere cu coloane de lemn.

În faza Namazga I se observã o revenire la ceramica grosierã cu degresant vegetal în pastã, pictatã cu nuanþe întunecate pe fond deschis, continuându-se ºi confecþionarea ceramicii pictate cu negru pe fond roºu. În cea de-a doua fazã apare ceramica bicromã, roºie ºi neagrã pe fond deschis, ºi sporadic o ceramicã gri sau neagrã, netedã, foarte bine lustruitã. De-a lungul dezvoltãrii culturii, au fost realizate mari figurine feminine, nude, redate în picioare sau poziþie aºezatã, cu

mâinile depãrtate sau aºezate pe piept ºi cu decor pictat (fig. 108).

Din Eneoliticul mijlociu (4500-3700 bc), între culturile central-asiatice se observã o deosebitã diferenþiere: în timp ce în zona apuseanã continua ceramica fazei Anau II (fig. 108), cu picturã policromã ºi motive geometrice, în zona rãsãriteanã a apãrut o ceramicã monocromã pictatã cu linii paralele pe gâtul vasului, de tip Jalangaè. S-a produs, în acelaºi timp, o rãspândire generalizatã a caselor rotunde ºi rectangulare, a vârfurilor pedunculate de suliþã ºi a statuetelor feminine aºezate. Ca podoabe au fost descoperite coliere de aur, argint, lazurit, cornalinã ºi turcoaze.

În Eneoliticul târziu (3700-2800 bc) s-au menþinut diferenþierile culturale. Astfel, în zona occidentalã

au evoluat comunitãþi care aveau o ceramicã de tip Kara-Depe, pictatã cu brun închis pe fondul alb-verzui al vasului, reprezentând motive geometrice, destul de rãu conservate, ºi figuri zoomorfe (þapi, pantere pãtate, vulturi). În zona esticã era cunoscutã ceramica de stil Geoksjur, pictatã policrom cu cruci mari ºi jumãtãþi de cruce. Casele continuã sã fie multicompartimentate. De asemenea, au fost descoperite vase de marmurã.

Ca elemente deosebite, meritã amintit sistemul de canale eneolitice de

Dumitru Boghian230

Fig. 108. Materiale arheologice Anau II (1-19) ºi Namazga II (20-36)

(dupã V. M. Masson)

irigaþie, cu lungimea de 3 km, descoperit la Geoksjur. Piesele de aramã central-asiatice erau lucrate prin metoda à cire perdue. În domeniul vieþii spirituale, se cunosc elegante statuete feminine, redate în poziþie aºezatã, cu pãrul împletit, ºi masculine, în picioare ºi cu coifuri de luptã, sanctuare cu vetre-altar ovale (în cadrul unei locuinþe de la Geoksjur) ºi sanctuare izolate, cu podium rectangular (Kara-Depe).

Ca rit funerar, era utilizatã inhumaþia în morminte individuale, în morminte colective ºi în construcþii funerare circulare de tip tholoi. Dacã în domeniul plasticii de lut se resimt, în Eneoliticul Asiei centrale, influenþe de tip Obeid, venite dinspre culturile Obeid ºi Susiana, în domeniul ceramicii Kara-Depe sunt prezente influenþele de tip Sialk III, dovezi elocvente ale intenselor legãturi cu respectivele zone.

VI. 3. Neoliticul ºi Eneoliticul în zona Indusului Civilizaþiile Indusului s-au dezvoltat în valea fluviului cu acelaºi nume,

în Pakistan ºi India de nord-vest, fiind caracteristice pentru perioada Neoliticului final ºi Chalcolitic. Acestea au fãcut trecerea cãtre începuturile epocii istorice, bazate pe urbanism ºi transmiterea experienþei prin scris. Cea mai cunoscutã este civilizaþia Harappa, dupã situl eponim din Pendjab, pe vechiul curs al râului Ravid (Pakistan), unde, începând cu anul 1921, Sir John Marshall ºi Sir Mortimer Wheeler (1921, 1923-1925) ºi M. S. Vats (1926-1934) au întreprins vaste cercetãri. De asemenea, au mai fost efectuate cercetãri sistematice la Mohendjo-Daro (1922-1931) în cadrul misiunii americane conduse de E. Mackay. Alte cercetãri, de mai micã amploare, au fost întreprinse în Belucistan (Sir Aurel Stein), în Sind, (N. C. Majumdar, la Amri, 1929), iar, din 1931, E. Mackay a început sã cerceteze aºezarea Chanhu-Daro. Astãzi sunt cunoscute câteva sute de situri ale acestei civilizaþii, conturându-se trasãturile acesteia.

Originea civilizaþiilor Indusului este încã puþin lãmuritã, presupunându-se existenþa unor culturi neolitice anterioare, denumite preharappeene, definite în cea de-a doua jumãtate a secolului trecut, aºa cum demonstreazã descoperirile din siturile Mehrgarh (cercetãri J.-F. Jarrige începând cu 1974) ºi Kili Ghul-Muhammad Togau (sondaj W. A. Fairservis, 1950) în Belucistan, Pakistan.

Astfel, în situl de la Mehrgarh au fost descoperite vestigii aceramice, datate în mileniul al VII-lea bc, prin care se poate urmãri evoluþia unei economii agricole, într-o regiune din apropierea vãii Indusului. În faza veche (mileniul al VII-lea bc) au fost descoperite locuinþe rectangulare, cu mai multe încãperi, dispuse simetric, construite din cãrãmizi crude. Oamenii acestei perioade cultivau orzul (Hordeum vulgare) ºi creºteau, probabil, caprinele. În mileniul al VI-lea bc, la Mehrgarh se observã largirea registrului plantelor de culturã ºi sporirea rolului creºterii animalelor (bovinele, în special, zebul/Zebus). Locuitorii acestui sit aveau un cult funerar bine cunoscut. În faza veche, defuncþii erau înhumaþi în poziþie chircitã, mormintele fiind organizate în necropole. Ca inventar funerar, în morminte erau depuse unelte, podoabe din scoici ºi pietre semipreþioase (lapislazuli ºi turcoaze), multe procurate pe calea schimburilor.

Structurile de locuit, construite din cãrãmizi crude, erau organizate în

231Procese etno-culturale în Neolitic ºi Eneolitic

complexe, pe lângã case existând ºi magazii pentru pãstrarea proviziilor. Ceramica a început sã fie confecþionatã pe la jumãtatea mileniului al VI-lea bc, ca ºi în cazul altor aºezãri din zona iranianã, fiind lucratã din „colaci” de argilã, având ca degresant paie tocate.

Ulterior, în mileniul al V-lea bc, ceramica era de bunã calitate, a început sã fie lucratã la roata cu “arcuº” (înainte de 4000 bc) ºi a fost decoratã prin picturã, ca motive utilizate fiind ornamentele geometrice, animaliere (frize cu þapi, pãsãri) ºi antropomorfe („dansatoare”), în stilul Kili Ghul-Muhammad-Togau (fig. 109), care, împreunã cu Mehrgarh, reprezintã importante centre artizanale de olari. Deºi a avut o origine localã, producþia ceramicã preharappeanã prezintã influenþe receptate din partea culturilor din zona platoului iranian (Sialk ºi Hissar, în special).

Pentru sfârºitul mileniului al V-lea bc, existã la Mehrgarh dovezi ale practicãrii metalurgiei aramei, progres care a marcat o serie de modificãri ºi în cadrul industriei litice ºi osteologice. Înflorirea acestei aºezãri s-a da to ra t , în Cha lco l i t i c , º i comerþului realizat cu regiunile îndepãrtate din vest, ca bunuri de schimb fiind arama, turcoazele ºi bumbacul.

Ceramica Chalcoliticului din regiunea pakistanezo-indianã era poli-omã, realizatã în stilul Kechi Beg (aprox 3500-3000 bc), fiind influenþatã de lumea iranianã a civilizaþiei Djemdet Nasr. Pe lângã ceramicã, s-au confecþ ionat numeroase figurine antropomorfe ºi zoomorfe, din ce în ce mai realiste. Într-o perioadã care precede ceramica cenuºie, monocromã, din stilul Quetta (aprox. 3000-2500 bc), au apãrut cunoscutele sigilii, cu elemente de protoscriere, realizate din lut, fildeº ºi metal.

În Chalcolitic, la Mehrgarh a continuat sã se practice inhumaþia în cadrul unor necropole de sine stãtãtoare. Ca piese de inventar, în morminte au fost puse puþine unelte ºi multe podoabe (coliere de steatit ºi pandantive din lapislazuli).

Aceste descoperiri, prezentate mai sus, au pregãtit trecerea la civilizaþia propriu-zisã a Indusului (Harappa), dezvoltatã între mileniile al IV-lea ºi al II-lea bc, bazatã pe o economie agricolã prosperã, pe un comerþ intens, pe un urbanism evoluat, o structurã socialã elaboratã ºi o scriere încã nedescifratã, comparabilã cu cea din zona Egiptului, Mesopotamiei ºi Iranului antic.

Dumitru Boghian232

Fig. 109. Motive decorative Togau ºi corespondenþe (dupã Casal J-M)

VI. 4. Neoliticul ºi Eneoliticul extrem-oriental ºi sud-est asiatic

Extremul Orient ºi sud-estul asiatic s-au caracterizat, în perioadele epipaleoliticã, neoliticã ºi eneoliticã, printr-o serie de complexe culturale care, pe lângã diversitate, în funcþie de tradiþii ºi mediul geografic de dezvoltare, sunt deosebit de originale, unele dovedind o continuitate remarcabilã. Dacã Orientul Mijlociu, Apropiat, Asia Micã ºi Europa s-au aflat într-o anumitã conexiune în timpul procesului de neolitizare ºi de evoluþie a unor complexe culturale, civilizaþiile neolitice extrem-orientale ºi sud-est asiatice par sã reprezinte mai multe spaþii de început independent al vieþii neolitice ºi anumite particularitãþi de dezvoltare ale fiecãrui subcentru (japonez, chinez, indochinez ºi indonezian).

* * *Zona chinezã prezenta, în Neolitic, o geografie mult diferitã faþã de cea de

astãzi, menþinându-ºi varietatea datã de imensitatea ºi diversitatea spaþialã. Climatul Chinei neolitice a fost mult mai cald ºi mai umed, decât cel actual, în nord existând lacuri ºi mlaºtini, în timp ce zona centralã era acoperitã de un lac enorm. Dezvoltarea agriculturii ºi creºterii animalelor au fost astfel favorizate, evoluþia independentã spre modul de viaþã neolitic fãcându-se în vãile marilor fluvii Huang-He (Fluviul Galben) ºi Yangzijiang (Fluviul Albastru) ºi a afluenþilor acestora, nãscându-se ºi evoluând civilizaþii ºi complexe culturale originale (fig. 110).

Cercetãrile efectuate, începând cu anul 1921 (Yangshaocun, în nordul provinciei Henan) au arãtat cã au existat mai multe centre de neolitizare în China. Astfel, în mileniile al VII-lea al VI-lea bc, domesticirea soiei s-a realizat în Manciuria (cultura Hongshan), cultura timpurie a orezului s-a practicat în bazinul fluviului Yangzijiang, iar în centrele protoneolitice din zona cursului mijlociu a fluviului Huang-He s-a cultivat, de timpuriu, meiul.

În Neoliticul timpuriu, în zona cursului mijlociu al fluviului Huang-He ºi a afluenþilor sãi Wei ºi Fen, s-a dezvoltat, de sfârºitul mileniului al VI-lea bc, cultura Yangshao, numitã astfel dupã situl Yang Shao T'sun (Yangshaocun din zona Henan, în apropiere de Ming Xian, la vest de Zheng-zhou, cu o suprafatã de peste 24 hectare, sãpat începând cu 1921 de cãtre geologul suedez J. G. Anderson). Aceasta este bine cunoscutã datoritã cercetãrilor din numeroase situri din zonele Henan, Shaanxi, Gansu ºi, spre est, în Quiughai, ultima pentru perioadele târzii, ocupând, în principal zonele muntoase din vestul ºi nordul Chinei.

Este posibil ca aceastã culturã sã fi fost precedatã de o serie de manifestãri protoneolitice, cu dovezi clare de recoltare ºi pãstrarea a meilui în gropi, prezenþa porcului, câinelui ºi gãinii, unelte din piatrã ºlefuitã (lame de topoare, sãpãligi, cuþite de secerat) împreunã cu o ceramicã grosierã, decoratã cu pieptenele ºi cu impresiuni de ºnur, aºa cum se cunosc în situl Cishan (Hebei).

Aºezãrile Yangshao aveau aspectul unor sate, amplasate pe terasele de loess, care dominã cursul fluviului Huang-He ºi bazinele afluenþilor acestuia (Wei

ºi Fen, în special). Una dintre cele mai importante este cea de la Banpo (Banpocun/X'ian, în regiunea Shanxi. Din aceastã ultimã provincie, comunitãþile

233Procese etno-culturale în Neolitic ºi Eneolitic

Yangshao s-au rãspândit spre sud, ajungând, în mileniul al II-lea bc, pânã în golful Hangzhou (la Liangzhu ºi Qingliangang), unde au influenþat pe cele ale culturii Liangzhu, localizate pe cursul inferior al Fluviului Albastru.

În nord, dupã o perioadã de conveþuire, aºa cum este atestat în faza a II-a a sitului de la Miaodigou, comunitãþile Yangshao au fost treptat înlocuite de cele ale

Dumitru Boghian234

Fig. 110. Harta siturilor preistorice din zona extrem orientalã (Dupã Dictionnaire de la Préhistoire)

culturii Longshan. Spre vest, deplasându-se prin valea Wei, comunitãþile Yangshao au ocupat pãrþile orientale ale zonelor Qinghai ºi Gansu, în special de-a lungul fluviului Tao. Spre nord-est, comunitãþile Yangshao au cucerit zonele Shandong-ului ºi Changchun-ului în Manciuria, unde s-au amestecat ºi au asimilat o serie de influenþe primite din partea civilizaþiilor central-asiatice. De asemenea, triburile Yangshao au mai influenþat o serie de comunitãþi vestice ºi rãsãritene.

Satele Yangshao aveau dimensiuni mijlocii, erau sistematizate ºi divizate în cartiere specializate, fiind specifice pentru cultivatori ºi crescãtori de animale semistabili. Acestea prezintã elemente de fortificare cu ºanþuri completate, uneori, cu valuri de apãrare ridicate din pãmânt. Casele erau rotunde ºi rectangulare, cu stâlpi interiori, care susþineau ºarpanta ºi un acoperiº din paie. Pereþii erau alcãtuiþi din lemn sau din împletituri de nuiele acoperite cu lut (fig. 111). Aceste comunitãþi îºi schimbau locul de aºezare în funcþie de epuizarea terenurilor ºi de necesitãþile legate de creºterea animalelor, revenind periodic pe vechile amplasamente.

Principala ocupaþie a purtãtorilor culturii Yangshao era agricultura, pe terenuri obþinute prin defriºarea vegetaþiei sãlbatice, prin incendiere, cultivând meiul pãsãresc (Setaria italica var. germanica), adaptat la un climat mai secetos, pe care îl pãstrau în gropi sau în vase de provizii, diverse legume, între care varza de China (Brassica sinensis), cânepa ºi unii arbori fructiferi. De asemenea, comunitãþile Yangshao creºteau viermii de mãtase, câini, porci, gãini, bovine ºi ovicaprinele, vorbindu-se de o specializare a creºterii animalelor.

Culesul ºi vânãtoarea au continuat sã aibã un rol important în asigurarea hranei, aºa cum este atestat de numeroasele resturi osteologice de peºti ºi animale sãlbatice: bovidee ºi cervidee, antilope, leoparzi, cai, iepuri ºi marmote. Ca arme, purtãtorii culturii Yangshao utilizau praºtiile, bolasul, sãgeþile rotunjite, pentru vânatul pãsãrilor, suliþele cu vârful din os, harpoanele, iar ca unelte: beþele pentru sãpat, îngreunate cu o piatrã ºi greutãþile pentru plasele de pescuit. La acestea se adaugã piesele de piatrã ºlefuitã: cazmale, sãpãligi, cuþitele pentru secerat (seceri) ºi defriºat, râºniþele de mânã, topoare ºi tesle cu secþiunea elipticã, fusaiolele de piatrã ºi ceramicã, acele de os cu ureche.

Din lut au fost realizate: proiectile pentru aruncat (bile de praºtie), greutãþi, fluiere sau ocarine (de formã ovoidalã sau sfericã, cu o gaurã pentru cele mai vechi sau cu trei (Yumen, provincia Gansu).

Ceramica reprezintã o importantã realizare a comunitãþilor Yangshao ºi se caracterizeazã printr-o deosebitã varietate ºi eleganþã, cu un decor policrom deosebit. A fost confecþionatã ºi o ceramicã de uz gospodãresc, perpetuatã pânã în cultura Longshan, lucratã mai puþin îngrijit, arsã oxidant, fãrã motive pictate,

Fig. 111. Locuinþã Yangshao de la Banpo (dupã Chang K.C.)

235Procese etno-culturale în Neolitic ºi Eneolitic

decoratã cu impresiuni de ºnur înfãºurat, cu pieptenele, amprente de împletituri ºi þesãturi etc.

Ceramica finã a fost lucratã mult mai îngrijit, vasele fiind finisate cu mâna, pe un suport rotativ. Argila era bine epuratã ºi arsã oxidant, pânã la 1000ºC, cãpãtând culori diferite, de la galben deschis la roºu intens. Decorul era realizat prin pictare pe argila în curs de uscare, cu culori închise: roºu, brun ºi negru. Au fost realizate ºi vase negre lustruite sau cu corpul alb. Formele sunt foarte variate: cupe adânci, oale,

boluri, butelii etc., cele mai vechi fiind, adesea, carenate sau conice. Unele semne/ mãrci, realizate pe ceramicã, au putut sta, la baza scrierii chineze, alãturi de pictogramele divinatorii de pe carapacele de broascã þestoasã din cultura Longshan, la baza scrierii chineze.

Motivele decorative nonfigurative au fost folosite pe scarã largã ºi derivau din cercuri ºi pãtrate. Motivele decorative antropomorfe sunt foarte rare, în vreme ce temele animaliere erau mai frecvente, în special cele ce redau peºti (bazinul Wei), fiind, uneori, foarte stilizate sub forma unor triunghiuri (fig. 112).

Cea mai bine studiatã este ceramica din faza târzie (mileniile al III-lea-al II-lea bc), alcãtuitã din amfore mari, cu baza alungitã, ºi vasele pictate din valea fluviului Tao, utilizate ca urne funerare, de formã sfericã sau piriforme, descoperite în necropolele de pe dealurile de la Banshan (Panshan). Aceasta era lucratã cu mâna, prin dispunerea succesivã de „colaci” de argilã, aplatizaþi cu spatula, ºi ornatã cu volute, spirale ºi cercuri concentrice, uneori cu motive „în ºah” sau ochiuri de reþea, mai rar cu decoruri zoomorfe.

Dupã o lungã perioadã de înflorire ºi expansiune, spre est ºi vest, cultura Yangshao a sfârºit prin a fi asimilatã, treptat, de comunitãþile culturii Longshan.

Cultura Dawenkou (situl eponim, lângã Ningyang, în partea de cent ru-sud a provincie i Shandong) s-a dezvoltat, probabil, începând cu mileniul al V-lea bc, cum se observã în siturile Huaiyin, Zijinshan, Xixiaou. Unele din datele obþinute la Qingliangang par sã demonstreze cã este vorba de o culturã separatã (numitã cultura Qingliangang) care a fuzionat în mileniul al IV-lea bc cu cea numitã Dawenkou, formând un complex arheologic, cu variante regionale, care a înflorit în mileniul al III-lea bc, pe o arie foarte largã, din Xuzhou pânã în sudul Shandongului ºi pânã la nord de Anhui ºi Jiangsu.

Purtãtorii acestei culturi erau crescãtori de animale ºi cultivatori de plante.

Dumitru Boghian236

Fig. 112. Ceramicã aparþinând culturii Yangshao (dupã Chasng K.C.)

Fig. 113. Ceramicã Dawenkou (Dupã Chang K.C.)

Pentru confecþionarea utilajului, purtãtorii culturii Dawenkou au folosit, deopotrivã, piatra, cornul, osul, lemnul ºi dentiþia animalelor.

La începutul culturii a fost utilizatã ceramica lucratã cu mâna, cenuºie sau albã, pictatã, ca forme fiind cunoscute ibricele tripode, cu picioarele scobite ºi marginea rãsfrântã în afarã (de tipul gui/kui), binecunoscute în cultura Longshan, vasele cu picior (fructierele), amforele etc. (fig. 113). Ca rit funerar, în cadrul culturii Dawenkou a fost utilizatã inhumaþia, cel mai adesea în poziþie alungitã pe spate, decedatul fiind depus cu capul spre est. Inventarul mormintelor individuale vorbeºte de existenþa unei diferenþieri sociale evidente (morminte bogate ºi sãrace).

Cultura Longshan (situl eponim Longshan/Lungshan, în Shandong, unde începând cu anul 1928, a fost sãpatã aºezarea Chengziyai) îºi are originea, probabil, în cadrul civilizaþiei Dawenkou. Aceastã culturã a înflorit în decursul mileniului al III-lea bc, în zona bazinului inferior al Fluviului Galben (Huang-He) ºi pe litoralul Mãrii Chinei, cum se observã în siturile Jingzhizhen, Zijinshan, Shangman, unde se poate vorbi de cultura Longshan clasicã, sau cultura Longshan din Shandong (cultura cu ceramicã neagrã lustruitã).

De acolo, comunitãþile Longshan au pãtruns treptat spre vest, cum se observã în aºezãrile Kexingzhuang, Machang, Xindian ºi, apoi, în alte puncte mai sudice, în zona litoralului (aºezãrile Dadunze, Xiaoxian, Shouxian, Qianshanyang, Majiabin, Liangzhou etc). În bazinul mijlociu al Fluviului Galben, cultura Longshan a fost precedatã de cea Yangshao, cu care a coexistat uneori, aºa cum se observã în situl Miaodigou II. Problemele stratigrafice, unele diferenþieri ale organizãrii sociale ºi tehnice între comunitãþile Yangshao ºi Longshan fac discutabile raporturile de filiaþie între cele douã culturi: filiaþie directã (liniarã) sau indirectã, prin intermediul altor culturi, cu o origine mai veche sau diferenþiate geografic.

Satele culturii Longshan prezintã elemente de sistematizare, fiind organizate, în general, în jurul unei clãdiri centrale ºi erau înconjurate de un zid de pãmânt sau din cãrãmizi crude. Creºterea animalelor a fost comparabilã cu cea din cultura Yangshao, dar cunoºteau, în plus, bivolul, în vreme ce în domeniul agriculturii cultivau mei grâu ºi orz. Utilajul litic era deosebit de fin ºlefuit ºi era reprezentat de: cuþite de secerat în formã de semilunã, cu perforãri multiple pe margine, pentru prinderea mânerului. Aceastã culturã s-a caracterizat printr-o frumoasã ceramicã neagrã, lustruitã, lucratã la roatã, cu pereþii vaselor foarte fini dar rezistenþi, dar care nu existã în nivelurile vechi (fig. 114).

Fig. 114. Ceramicã Longshan (dupã Chang K. C.)

237Procese etno-culturale în Neolitic ºi Eneolitic

* * *Neoliticul din partea de nord a Chinei este mai puþin cunoscut, dar s-au

cercetat situri care pot fi încadrate în culturile Hongshan ºi Soungari, care succed în zonã faciesurile mezolitice cum este cel de la Ang Angxi. Purtãtorii culturii Hongshan au domesticit soia, probabil înainte de mileniile al IV-lea - al III-lea bc, cultivau meiul, pe ogoare arate cu plugul cu brãzdar de corn, ºi aveau râºniþe de piatrã. În domeniul ceramicii, se observã folosirea unei specii de culoare neagrã, cu impresiuni cenuºii, indicând unele contacte cu comunitãþile culturii Longshan din nordul Chinei. Cultura Soungari (în valea râului cu acelaºi nume) s-a caracterizat prin cultivarea soiei ºi a meiului, prin utilizarea perlelor ºi brãþãrilor de jad ºi o ceramicã care se apropie de cea din aºezãrile cu aglomerãri de scoici din bazinele Amour ºi Oussouri.

* * *În valea joasã a fluviului Yangzijiang (Fluviul Albastru), începuturile

agriculturii ºi a creºterii animalelor au fost aproape sincrone (mileniul al V-lea bc) cu cele din cultura Yangshao. În aceastã zonã, s-a dezvoltat cultura orezului ºi creºterea unor animale (câinele, porcul, gãina ºi bivolul). Se cunosc mai multe variante culturale regionale, reunite, uneori, în “cultura golfului Hangzhou”. Aceste variante s-au rãspândit pânã în nordul zonei Jiangsu, unde se aflã situl eponim al culturii Qingliangang, datatã între 4800-3600 bc, cunoscutã prin sãpãligile de piatrã ºlefuitã, cu perforare proximalã, ºi cuþitele de secerat cu o margine perforatã pentru prinderea mânerului. Cultura Liangzhu (Liang-Chu), numitã astfel dupã situl eponim din apropiere de Hangzhou, succede, între mijlocul mileniului al IV-lea ºi sfârºitul mileniului al III bc, civilizaþiei Qingliangang, comportând multe asemãnãri cu cultura Longshan, cu care se înrudea.

În situl Hemudu (datat 5000-3400 bc), din zona Zhejiang, cercetat începând cu 1973 ºi foarte important pentru cunoaºterea civilizaþiilor prezentate mai sus, au fost descoperite însemnate dovezi legate de cultivarea orezului. De asemenea, se cunosc elemente care vorbesc de o elaboratã arhitecturã în lemn (fig. 115) ºi despre o ceramicã lucratã dintr-o pastã foarte bunã, cu forme diverse, ºi decoratã, cel mai adesea, cu motive ºnurate (fig. 116).

În acelaºi timp, în bazinul inferior al fluviului Yangzijiang au fost descoperite, deoarece prezenþa vechilor niveluri de barare a apei a permis conservarea materiilor organice, elemente de structuri lemnoase cu cepuri ºi caneluri (uluce), beþe pentru sãpat, lopeþi din omoplaþi de bovidee, tulpini, pleavã ºi boabe de orez, în cantitate însemnatã, împreunã cu resturi de fructe, legume ºi nuci. Utilajul litic cuprindea lame de topoare ºi dãlþi.

Dumitru Boghian238

Fig. 115. Modalitãþi de relizarea a îmbinãrilor din

lemn în situl Hemudu(dupã Liu Jung)

Ceramica era de culoare neagrã, avea forme foarte variate ºi era decoratã cu impresiuni de ºnur ºi motive complementare. Este posibil ca ceramica fazelor târzii sã fi fost lucratã la roatã. În afarã de agriculturã ºi creºterea animalelor, au fost practicate pescuitul ºi vânãtoarea (cerbi, elefanþi ºi rinoceri etc.).

Numeroase situri aparþinând cultivatorilor de orez au fost cercetate în sudul Chinei, în zona cursului mijlociu al fluviului Yangzijiang. Cele mai vechi situri, cum este cel de la Daxi, sunt datate în mileniul al IV-lea bc, altele în mileniul al III-lea, ca cel de la Qujialing (2750-2650 bc), ultimele prezentând o ceramicã lucratã la roatã.

Cultura Daxi era reprezentanta Neoliticului dezvoltat (mileniul al IV-lea bc) din bazinul mijlociu al fluviului Yangzijiang, centrul sãu gãsindu-se astãzi în provincia Hubei, unde se aflã siturile de la Jiangling ºi Gong'an. Comunitãþile Daxi s-au rãspândit pânã estul zonei Sichuan, unde este cunoscut situl Wushan, iar spre sud pânã la Lixian, în zona lacului Dongting, în Hunan.

Ceramica acestei culturi era acoperitã cu o angobã roºie ºi avea un decor pictat cu negru, brun ºi roºu. Ca forme se remarcã vasele cilindrice care nu se întâlnesc în nici o altã culturã chinezã contemporanã. În timpul existenþei lor, comunitãþile culturii Daxi au întreþinut, în zona nordicã, importante legãturi cu cele ale fazelor evoluate ale civilizaþiei Yangshao.

Cultura Qujialing (situl eponim din provincia Hubei, China centralã) s-a dezvoltat între 2750-2650 bc, în interfluviul Huei-Yangzijiang, bazându-ºi economia pe cultivarea orezului. În decursul evoluþiei lor, comunitãþile Qujialing, au receptat influenþe din partea civilizaþiei Longshan. Triburile Qujialing au confecþionat un perfecþionat utilaj litic ºi osteologic: lame de cuþit ºi secerã, sãpãligi, vârfuri compuse de sãgeatã ºi suliþã etc. Ceramica acestei culturi a cãpãtat o deosebitã dezvoltare, specia finã fiind lucratã la roatã. Ca forme tipice sunt cunoscute: cupele cu picior înalt, cilindric, ºi ibricele cu picioare conice, vãdind influenþe Longshan. Ca maniere decorative au fost utilizate: pictarea, pe fond alb-cenuºiu, ºi imprimarea.

În China de SE, este cunoscut complexul cultural neolitic numit Yue (Yueh), dezvoltat în zonele sudice de coastã Fujian, Guangdong ºi Guangxi, ºi în insulele din apropierea litoralului: aºezarile Cham Wan (pe insula Lema, în Hong Kong) ºi Dapengeng (Taiwan), între mileniile al V-lea ºi al III-lea bc. Aºezãrile erau amplasate pe malurile râurilor ºi pe coastã. Ca ocupaþii, purtãtorii acestor culturi practicau, pe scarã largã, pescuitul ºi culesul scoicilor. Nu existã indicii arheologice ale desfãºurãrii altor îndeletniciri. Cu toate acestea, în cadrul industriei litice au fost descoperite lame ºlefuite de topoare ºi tesle, cu secþiunea rectangularã ºi umãr, identice cu cele din Polinezia, ºi lopãþele (palete) cu suprafaþa netedã sau

Fig. 116. Ceramicã din situl Hemudu (niv. 4), începutul mil V bc

(dupã Liu Jung)

239Procese etno-culturale în Neolitic ºi Eneolitic

gravatã, destinate confecþionãrii stofei de tip tapa, din scoarþã de copac bãtãtoritã, bine cunoscutã în Indonezia ºi Oceania, ceea ce vorbeºte de existenþa unei navigaþii timpurii în largul mãrii.

Comunitãþile Yue aveau o ceramicã grosierã, decoratã la bazã cu ºnurul ºi incizatã în partea superioarã, ºi o ceramicã mai finã, cu decor ºtanþat, motivele fiind curbiliniare. Au fost descoperite numeroase vase cu fundul rotunjit, formele tripode fiind mai puþin utilizate, dupã cum se observã în siturile Chao'an, Haifeng, Wengyuan, Xijiaoshan (în Fujian), Lingshan, Nanning, Dongxing (în Guangxi) ºi Xianrendong (în Jiangxi). Ceramica cu decor geometric s-a perfecþionat devenind, în mileniul al II-lea bc, o caracteristicã a Neoliticului târziu.

Unele comunitãþi Yue au primit influenþe de tip Longshan, aºa cum se observã în siturile de la Tanshihshan ºi Wuping, în Fujian, Fengpitou ºi Yingpu, în

14Taiwan, datate prin C la sfârºitul mileniului al II-lea bc.Cultura Dapengeng (dupã situl din apropiere de Taipei/Taiwan),

dezvoltatã între mileniile al V-lea ºi al II-lea bc reprezintã o variantã a aºa-numitului complex al “civilizaþiilor neolitice de pe coasta Yue”, prezentând unele elemente asemãnãtoare ºi cu Neoliticul continental. Comunitãþile aceastei culturi au avut o economie de producþie, bazatã pe cultura tuberculilor.

Industria liticã a acestei culturi prezintã multe asemãnãri cu cea a complexul cultural Yue (piese atent ºlefuite, tesle cu secþiunea rectangularã ºi umãr). Acelaºi lucru se poate arãta ºi despre producþia ceramicã, caracterizatã printr-un decor ºnurat ºi cu impresiuni de pieptene, care a fost urmatã de o ceramicã cu motive geometrice.

În Neoliticul târziu, în zona Chinei de Nord, prin cultura Shang, s-a pãtruns în epoca bronzului. Comunitãþile meridionale au adoptat noua tehnologie ºi au decorat, adesea, vasele de bronz cu motivele geometrice ale ceramicii.

* * *În stadiul actual al cercetãrilor, lacunare din pãcate, nu se poate stabili cu

precizie, care au fost civilizaþiile neolitice din Asia de sud-est ºi evoluþia acestora, deoarece transgresiunea marinã holocenã a “rupt” continentul de zona insularã a Indoneziei, fapt care a determinat modalitãþi proprii de dezvoltare.

La sfârºitul Epipaleoliticului - Mezoliticului sud-est asiatic de tip hoabinhian ºi bacsonian (aprox. 12000-2000 bc) s-a petrecut tranziþia cãtre Neolitic (Peninsula Indochina ºi nordul Indonezieivestul Birmaniei, sudul Chinei, Malaezia, nordul Sumatrei ºi, probabil, Taiwan) (fig. 117). Încã din fazele mijlocii ale hoabinhian bacsonianului erau cunoscute topoarele scurte cu tãiºul ºlefuit în timp ce, în fazele evoluate, sub influenþa comunitãþilor neolitice chineze, au apãrut mojare ºi pisãloage de piatrã, spatule de os ºi ceramica decoratã cu ºnurul ºi cu motive sub formã de împletiturã. De aceea, prin prezenþa utilajului litic ºlefuit (topoare, dãlþi ºi sãpãligi), fazele hoabinhianului mijlociu ºi târziu au fost încadrate în aºa-numitul Neolitic sud-est asiatic, care se considerã cã se sfârºeºte odatã cu rãspândirea comunitãþilor Dong-Son (Vietnamul de nord), care aparþin începutului epocii bronzului din regiune (secolul al VIII-lea bc).

Începuturile propriu-zise ale agriculturii ºi creºterii animalelor în Asia de sud-est nu sunt cunoscute cu precizie. Unele descoperiri din situl Spirit Cave (Thailanda de nord), în niveluri datate între 10000-6000 bc, pun problema

Dumitru Boghian240

practicãrii unei cultivãri timpurii a plantelor (resturi de mazãre, fasole, curcubitacee, betel ºi diverse nuci). Se pare cã în unele niveluri bacsoniene, datate, discutabil, pe la 8000/6000 bc, au fost descoperite resturi de orez cultivat ºi dovezi ale existenþei câinelui domestic.

Este posibil ca procesul de acumulare a trãsãturilor neolitice în sud-estul Asiei sã fi fost foarte lent ºi cu particularitãþi specifice. Astfel, acesta ar fi început, probabil, prin realizarea unor unelte de piatrã ºlefuitã ºi cu protejarea plantelor alimentare, ca etapã avansatã a culesului, între care se gãseau diferite varietãþi de igname ºi taro (Aracea), arborii de pâine ºi bananierii, cultivaþi mai apoi prin reproducere asexuatã. Culesul orezului sãlbatic ºi rizicultura au apãrut mai târziu, poate independent, poate sub influenþa Neoliticului chinez.

De aceea, populaþiile care au pãrãsit Asia de sud-est, prin mileniul al III-lea bc, pentru a coloniza insulele din Pacificul de vest, au dus, în noile teritorii, toate plantele menþionate, cu excepþia orezului, ºi unele animale domestice (câinele, porcul ºi gãina). În aceste condiþii, în nordul Indoneziei, pe la 2500 bc, în Toalianul recent, a fost cunoscutã ceramica ºi cultura orezului (nivelurile superioare din adãpostul Ulu Leang din regiunea Maros, în Insula Sulawesi/Celebes).

* * *Japonia a reprezentat, în Holocen, un spaþiu interesant cu o evoluþie

particularã, datoratã, în parte ºi specificului sãu geografic. Arhipelagul nipon a cãpãtat, în general, aspectul geografic pe care îl cunoaºtem astãzi: numeroase insule, cu o mare lungime a coastelor, importante resurse marine, pãduri masive în zonele muntoase, cu însemnate resurse animaliere ºi vegetale, spaþii restrânse de câmpie, care sã poatã fi întrebuinþate într-o agriculturã propriu-zisã. În acest areal specific a evoluat, în Epipaleolitic - Mezolitic ºi Neolitic, complexul cultural

Fig. 117. Situri din SE Asiei cu dovezi de practicare a agriculturii ºi creºterii animalelor în Holocen (dupã American Society of Agronomy)

241Procese etno-culturale în Neolitic ºi Eneolitic

Jômon (aprox. 12500-300 bc) caracterizat prin ceramica decoratã cu diferite impresiuni ºnurate (numitã Jomon, în japonezã).

Interesant este faptul cã, deºi au cunoscut de timpuriu ceramica, comunitãþile Jômon aveau, la început, un mod de viaþã caracterizat prin pescuit, vânãtoare (mistreþul, cerbul, mamiferele marine) ºi cules (la Hamansuno, în sudul insulei Hokkaido, aprox. 7000 ºi 5000 bc, erau culese: meiul ºi hriºca-Fagopyrum esculentum), putându-se vorbi despre un Neolitic ceramic fãrã producþie propriu-zisã de hranã. De asemenea, pentru alimentaþie mai erau utilizate: nucile, castanele comestibile, ghinda, tigva (Lagenaria vulgaris), mazãrea ºi o specie de fasole. În domeniul construcþiilor ºi meºteºugurilor, erau utilizaþi dudul ºi arborele de lac.

Cultura plantelor este cunoscutã, cu siguranþã, în arhipelagul nipon, din mileniul al IV-lea, în fazele mijlocii Jomon (aprox. 3500-2500 bc), când meiul era cultivat de cãtre comunitãþile seminomade care trãiau pe litoralul Pacificului, în special cele din regiunea Tokyo, ca animal domestic fiind cunoscut doar câinele, bovinele fiind introduse mai târziu, în epoca Yayoi (secolele al III-lea bcal - III AD).

Amplasarea geograficã a comunitãþilor Jômon a determinat ca, încã din mileniul al VIII-lea bc, sã fie practicat pescuitul în largul mãrii. Mãrturie stau, în acest sens, descoperirile de peºti marini din situl Natsushima (golful Tokyo), fragmentele de pagaie ºi de pirogã de la Torihama (60 km nord de Kyoto) ºi Kamo (la 70 km sud de Tokyo), ultima datatã la 3100 bc. Despre acest tip de navigaþie vorbeºte ºi rãspândirea ceramicii, din perioada iniþialã Jomon, pânã în insulele mai îndepãrtate (situl Agaribara/Okinawa 4670- 4450 bc).

Locuinþele comunitãþilor Jomon erau de tipul colibelor semiadâncite (tate ana în japonezã), având câte o vatrã, construite în apropierea unor mari aglomerãri de scoici (Kaizuka, în japonezã). Acoperiºul era susþinut de stâlpi ºi era realizat din paie. Casele erau organizate în cãtune, amplasate fie pe litoral, fie pe malurile lacurilor ºi râurilor, alcãtuite din trei pânã la zece case de locuit, dispuse (în perioada mijlocie Jômon) în jurul unei construcþii mari, probabil comune.

În ceea ce priveºte utilajul litic, trebuie arãtat cã, deºi nu diferã de cel din Paleoliticul final (Pre-Jômon), au fost abandonate treptat microlamele ºi au apãrut micile vârfuri triunghiulare de sãgeatã, topoarele ºi teslele, care s-au menþinut de-a lungul întregii civilizaþii. De asemenea, erau utilizate sãpãligile, râºniþele de mânã, frecãtoarele ºi, în perioada târzie Jômon, secerile de ºist lustruit. Din os s-au confecþionat ace de diferite tipuri, cârlige de undiþã ºi harpoane. Pentru pescuit erau cunoscute plasele cu plutitoare ºi greutãþi.

Dovedind o deosebitã adaptare la mediul în care au trãit ºi o relativã izolare faþã de continentul asiatic, comunitãþile complexului cultural Jômon au dovedit o remarcabilã continuitate, de circa 10000 de ani, dezvoltarea acestora fiind împãrþitã în cinci perioade, definite, în principal, dupã evoluþia tipurilor ceramice ºi a siturilor din câmpia Kanto.

Se considerã cã ceramica a apãrut, în sudul arhipelagului nipon, într-o perioadã Pre-Jômon (cãtre 12500 bc în siturile de la Fukui ºi Sempukuji, în Kyushu, ºi pe la 12000 în aºezarea de la Kamikuroiwa, în Shikoku) de unde s-a rãspândit ºi în restul teritoriului. Ceramica Pre-Jômon (aprox. 12500-10000 bc) ºi

Dumitru Boghian242

cea din perioada Proto- (aprox. 10000-5000 bc) avea forme simple, cu gura largã ºi fundul conic sau rotunjit, fiind decoratã cu motive liniare sau în relief, realizate prin incizii cu unghia sau cu pieptenele, ºi imprimatã, ºi ºtanþatã cu ajutorul scoicilor (fig. 118. A).

A c e s t e d e c o r u r i s e perpetueazã ºi în perioada veche Jômon (aprox. 5000-3500 bc), când s-au resimþit ºi unele influenþe primite din partea comunitãþilor neolitice ale Asiei de nord-est. Atunci au fost confecþionate vase cu baza dreaptã ºi mai rar conicã sau circularã, decorate prin aplicarea unui bastonaº înfãºurat de argilã, pe care era trasat un ºnur împletit sau înnodat, reprezentând aºa-numitul decor ºnurat sau cu impresiuni ºnurate.

În perioada mijlocie Jômon (aprox. 3500-2500 bc), ceramica avea ca forme principale vasele adânci ºi modelate mai complex, câteodatã, cu protuberanþe voluminoase, ca decoruri fiind cunoscute variate motive ºnurate, ornamentele sinusoidale ºi spiralice, realizate în relief. Perioada târzie Jômon (aprox. 2500-1000 bc) s-a caracterizat prin îmbogãþirea fãrã precedent a formelor ºi decorurilor ceramicii, care a cãpãtat un deosebit rafinament artistic (fig. 118 B-C).

În perioada finalã Jômon (aprox. 1000-300 bc), multe vase au avut o funcþie cultico-ritualã, în acest domeniu fiind imitate recipientele rituale de bronz, din China. Decorul ceramicii Jômon final este deosebit de sofisticat, reunind ºi alternând motivele sinusoidale în relief cu zone netede ºi lustruite, spaþiile cu impresiuni ºnurate ºi benzile liniare incizate, manifestându-se o serie de particularitãþi regionale, legate de tradiþiile ºi de forþa de creaþie a diferitelor centre de producþie. Tradiþia Jômon s-a perpetuat ºi în epoca Yayoi (sec. al III-lea bcal III-lea AD), mai ales în nordul arhipelagului (nordul insulelor Honshu ºi Hokkaido), unde se poate vorbi de un Epi-Jômon.

În afarã de ceramicã, începând cu perioada timpurie (pe la aprox. 4000-3000 bc), purtãtorii complexului cultural Jômon au realizat deosebite reprezentãri antropomorfe stilizate, în special feminine, acoperite cu decoruri incizate (Dogu în limba japonezã), legate, probabil, de riturile funerare ºi de cultul fecunditãþii. Aceste statuete au devenit mai numeroase în perioada mijlocie Jomon, când erau însoþite ºi de pietre falice (numite Sekibo) ºi se leagã de începuturile agriculturii în arhipelag, când dupã cultura meiului s-a trecut la cultivarea extinsã a orezului.

Odatã cu începuturile epocii Yayoi, pe la 300 bc, se considerã cã se terminã preistoria ºi începe evoluþia protoistoricã a spaþiului japonez, când o serie de elemente de origine continentalã au pãtruns în sudul arhipelagului, în insula Kyushu, de unde s-au impus treptat ºi în celelalte spaþii. Epoca sau cultura Yayoi reprezintã o modificare esenþialã faþã de cultura Jômon, marcatã prin manifestarea unui ºir întreg de transformãri tehnice (pãtrunderea obiectelor chineze de bronz ºi

Jômon

Fig. 118. Ceramicã (dupã Dictionnaire de la Préhistoire)

Jômon

243Procese etno-culturale în Neolitic ºi Eneolitic

fier), ale mediului economic (cultura extinsã a orezului bazatã pe amenajãri de diguri artificiale), social ºi în domeniul spiritual.

VI. 5. Neoliticul ºi Eneoliticul african

Africa a reprezentat, ºi în Neolitic, un spaþiu istoric particular, caracterizat printr-o diversitate derivatã din evoluþia holocenã, Neotermalã, a acestui teritoriu, cu fazele postpluviale, umede, numite Postgambliene (Makalian-ul, oarecum sincron cu Tardiglaciarul, ºi Nakurian-ul contemporan cu Postglaciarul. De aceea, în funcþie de tradiþiile Epipaleolitice - Mezolitice ºi de tendinþele evolutive, au fost definite mai multe tipuri ale neoliticului: Neoliticul de tradiþie capsianã, Neoliticul mediteranean, Neoliticul saharo-sudanez, Neoliticul pastoral,

Neoliticul guinean, Neoliticul leopoldian ºi Neoliticul din valea Nilului, fiecare cu trãsãturile sale caracteristice, cu unele interferenþe fireºti.

* * *În nordul Africii a fost definit Neoliticul de

tradiþie capsianã (1933, R. Vaufrey, sãpãturile de la Jaatcha ºi Redeyef/Gafsa, Tunisia; 1952, E. G. Gobert; 1955, L. Balout; 1957, H. J. Hugot; 1966, H. Camps-Fabrer ºi G. Camps; 1968, C. Roubert; 1974, G. Camps), considerat ca fiind continuatorul Epipaleoliticului local (Capsian) ºi rezultatul unei evoluþii neolitice locale, rãspândit pânã în Guineea ºi Congo. Se caracterizeazã prin vârfuri de sãgeþi, piese foliacee, topoare ºlefuite, tãiºuri, ceramicã, împreunã cu o industrie capsianã tipicã. Ulterior, s-a constatat cã aria de rãspândire a acestui neolitic a fost mai restrânsã ºi s-a arãtat cã s-a caracterizat printr-un interes redus pentru

confecþionarea ºi utilizarea ceramicii, cuprinzând doar vase cu fundul conic ºi sãrac decorate, împreunã cu o bogatã industrie osteologicã ºi o artã mobiliarã, realizatã pe ouã de struþ, la care se adaugã arta rupestrã nord-africanã.

În cadrul acestuia G. Camps (1974) a fost stabilite mai multe faciesuri:

!faciesul câmpiilor înalte din zona localitãþii Constantine, cu trei

stadiiCapsianul neolitizat (mileniile al V-lea - al IV-lea bc), cu aºezãri sub forma unor aglomerãri de cochilii, vârfuri transversale de sãgeatã ºi unelte de piatrã ºlefuitã (Redyef, Adãpostul 402, djebel Fartas, djebel Marshel, Medjez I, Mechta el Azla, Harmelia, Aïn Naga, Khanguet Si Mohamed Tahar nivelul inferior; Neoliticul capsian (mileniile al IV-lea - al III-lea bc), cu numeroase gratoare, strãpungãtoare ºi racloare, vârfuri pedunculate de sãgeþi, podoabe ºi gravura animalierã (straturile mijlocii de la Khanguet Si Mohamed Tahar, Damous el Ahmar (fig. 119), Ouled Zouaï, Ksar Tebilet þi Redeyef), þi Neoliticul final de tradiþie capsianã.(mileniul al III-lea bc), care încheie evoluþia neoliticã din Africa de nord-vest, reprezentând un facies montan al unei populaþii pastorale

Dumitru Boghian244

Fig. 119. Vas Damous el Ahmar

(Algeria) (dupã Champs-Fabrer)

seminomade, care creºtea vite mici ºi trãia în grote ºi adãposturi sub stânci, caracterizat prin reducerea cantitativã a uneltelor de tip epipaleolitic, numeroase gratoare ºi vârfuri de sãgeatã, o importantã industrie osteologicã, ceramica fiind slab reprezentatã, în vreme ce piesele litice destinate mãcinãrii/zdrobirii erau abundente (Bou Zabaouine, nivelurile superioare de la Khanguet Si Mohamed Tahar ºi în djebel Marshel);

!faciesul neolitic din zona Munþilor Atlas, în vestul Algeriei, cu o ceramicã

asemãnãtoare cu a Neoliticului mediteranean, decoratã, în zona sudicã, cu motive realizate cu pieptenele (Aïn Naga, Brézina, Columnata, Nador, Safiet Bou Rhenan, Tiaret, Thiout, Oued Saïda, Rhar Oum el Fernan);

!faciesul neolitic vest-saharian, rãspândit pânã la Aoulef, este cunoscut prin

cercetãrile de la Hassi Manda, Foum Saïda, Hassi Bou Bernous, Butte Catherine, Tarentule III, Zmielet þi Barka, þi se caracterizeazã prin numeroase microlite geometrice, racloare, vârfuri de sãgeatã “în forma turnului Eiffel” ºi o ceramicã decoratã cu pieptenele, cu forme sferice (Autruche V, în ergul Iguidi), caracteristice Neoliticului saharo-sudanez.

Ritul funerar al comunitãþilor Neoliticului de tradiþie capsianã era inhumaþia în morminte individuale. Date le an t ropologice ara tã cã Neoliticului de tradiþie capsianã a fost creat de o populaþie mixtã formatã din protomediteraneeni, mechtoizi (proto-Cro Magnon din Orient sau evoluaþi din oamenii aterieni) ºi negroizi, dovedind ºi un permanent ºi benefic amestec uman ºi de tradiþii culturale.

* * *În zona Maghrebului, pe fond

ibero-maurusian, pentru mileniile al VII-lea - al VI-lea bc, a fost definit Neoliticul mediteranean, cãruia i-a fost proprie o industrie liticã compusã din piese denticulate, cioplite simplu, piese cu retuºe continui, lamele à dos, gratoare, microlite segmentiforme, frecvente râºniþe ºi zdrobitoare, o bogatã ºi diversificatã industrie osteologicã, o abundentã ceramicã, vasele având profile simple, cu fundurile conice sau rotunjite ºi, rar, gât. Decorul ceramicii era realizat sub forma benzilor orizontale ºi verticale, între care se gãsesc elemente au fost modelate torþi. Cu toate acestea, cercetãrile efectuate nu au condus la identificarea unor elemente referitoare la practicarea agriculturii.

În schimb, materialele osteologice provenind de la capre, oi, bovine, porci, câini, justificã, foarte probabil, practicarea creºterii animalelor, introdusã, poate de purtãtorii complexului cu ceramicã cardialã.

Neoliticul mediteranean este bine cunoscut regiunea oraþului Oran, din Algeria (Batterie Espagnole, Les Genêts, Corales/Cimetiere des Escargots, în grotele El Cuartel, Aïn Gueddara, Grotte du Polygone, Grotte du Midi, Grotte des

Fig. 120. Ceramicã de la El Kiffen (Maroc) (dupã Bailloud G.)

245Procese etno-culturale în Neolitic ºi Eneolitic

Troglodytes, uedul Guettara ºi Oued de Noiseux), unde a fost numit Neolitic mauritanian, considerat, ulterior, un facies al Neoliticului de tradiþie capsianã. Alte descoperiri s-au fãcut în grotele Cap Tenès, Grand Rocher, Ali Bacha/Algeria, Achakar, Caf That el Ghar, El Khrill, Les Trois Marabouts, Ouled Haddou, Sidi Bou Knadel, Aïn el Kedid, El Kiffen (fig. 120) Dar es Soltan/Maroc, ultimele descoperiri caracterizându-se printr-o ceramicã decoratã, parþial, prin canelare.

Din punct de vedere antropologic, indivizii descoperiþi în înhumãrile Neoliticului mediteranean, aparþin tipului mechtoid (Mechta el Arbi), unii au fost protomediteranoizi robuºti ºi numai unul (Grotte des Troglodytes) era protomediteranoid gracil, dovedind o populaþie amestecatã.

* * *În zona sudului Saharei ºi

Sudanului a fost identificat Neoliticul de tradiþie sudanezã denumit, ulterior, Neoliticul saharo-sudanez, care se deosebeºte de tradiþiile africane prezentate anterior, rãspândindu-se pânã în Ciad ºi Niger, ºi marcheazã o tranziþie cãtre Neoliticul din valea Nilului.

Acest facies neolitic s-a dezvoltat în condiþiile ultimelor faze climatice din Sahara (IV-VI, aprox. 10000-2500 bc), când au alternat episoadele umede, cu vegetaþie bogatã, ºi cele secetoase, la sfârºitul acestora putându-se vorbi de o “Saharã micã”, care s-a aflat, pânã astãzi,

într-o continuã extindere. Neoliticul saharo-sudanez s-a caracterizat printr-o serie de aºezãri care se gãsesc astãzi fie în aer liber, fie în adãposturile de sub stâncã, prin prezenþa unor puþine microlite geometrice (în Tenerian), a numeroase râsniþe ºi zdrobitoare, harpoane de os ºi recipiente din coajã de ou de struþ.

În ceea ce priveºte practicare agriculturii, o serie de probe polinice de mei african (Pennisetum), descoperite la Amekni, ºi numeroasele piese de mãciniº par a pleda în acest sens.

Ceramica descoperitã este abundentã, vasele având forme sferice ºi decorul realizat pe întreaga suprafaþã exterioarã a vasului. Ca ornamente se cunosc impresiuni realizate predominant cu pieptenele ºi motivele sub formã de linii vãlurite (wavy line). În cadrul Neoliticului saharo-sudanez au fost decelate mai multe faciesuri regionale ºi faze cronologice, rãspândindu-se, în perioadele mai noi, pânã în Mauritania:

!faza veche (mileniile al VIII-lea - al V-lea bc), dezvoltatã într-o perioadã pluvialã

din holocenul inferior, este bine cunoscutã în zona Hoggar ºi împrejurimi (Amekni, Timidouin, Tin Amensar, Site Launey, Hirafok); în Ciad (Delebo ºi Soro Kezenanga II) a fost atestatã o timpurie domesticire a animalelor, în timp ce la Tagalagal ºi Temet/Aïr, în Niger, aceastã fazã este prezentã pe la jumãtatea

Dumitru Boghian246

Fig. 121. Ceramicã de la Tagalagal/Aïr (Niger)

(dupã Roset J.-P.)

mileniului al VIII-lea bc, când a fost inventatã (Tagalagal/Aïr, fig. 121), probabil, ceramica, care era decoratã cu linii vãlurite punctate, realizate cu un instrument cu dinþii triunghiulari în secþiune (pieptene de olar), specific pentru stilul Orogowdé, datat cãtre sfârºitul perioadei, când motivele erau obþinute prin impresiuni cu pieptenele ºi unele urme de împletiturã;

!faza mijlocie (mileniile al V-lea - al III-lea bc) este cunoscutã la Meniet, Amekni

(niv. Superior), Tiouyne, unde au fost descoperite numeroase resturi osteologice de peºti ºi harpoane de os, care sugereazã practicarea pescuitului, într-o perioadã umedã din holocenul mijlociu; pentru aceastã perioadã sunt cunoscute unele faciesuri ca Bovidianul (vechi ºi mijlociu) ºi Tenerianul, care atestã o activitate pastoralã, bazatã la început pe vite mici ºi bovidee.

Bovidianul reprezintã o culturã specificã pentru o perioadã pastoralã, cunoscutã ºi prin intermediul artei rupestre sahariene (fig. 122 ºi 123), fazele veche ºi mijlocie aparþinând Neoliticului saharo-sudanez mijlociu (mileniile al V-lea - al III-lea bc). S-a caracterizat printr-un habitat sezonier, în adãposturi (abri), ca cele din Tassili-n-Adjer, ºi în cãtune cu colibe rotunde, dispuse în jurul lacului Ciad, care era mult mai extins decât astãzi, o industrie liticã lucratã din cuarþ

Fig. 122. Situri cu picturi rupestre bovidiene din Sahara (dupã Lhote H.)

247Procese etno-culturale în Neolitic ºi Eneolitic

(Ciad), unelte pentru mãcinat (râºniþe ºi zdrobitoare), o ceramicã decoratã cu motive punctate ºi imprimate, sub formã de împletiturã, o plasticã zoomorfã ºi reprezentãri rupestre înfãþiºând, în special, bovine, pe crescãtorii lor ºi construcþiile acestora.

Bovidianul târziu, încadrat în Neoliticul recent, a marcat o abandonare a vechilor forme de habitat în adãposturi ºi întemeierea de mici sate cu colibe, o creºtere a numãrului pieselor ºlefuite, între care ºi topoarele “cu gâtuire”, a vârfurilor de sãgeatã ºi brãþãrile de piatrã. Ceramica bovidianului târziu se diferenþiazã de la zonã la zonã, fapt pentru care au fost definite mai multe stiluri: Arsa-Ténébyéla, caracterizat printr-un decor format din puncte ºi “lacrimi” mari, dispuse în benzi orizontale, Ouaguif cu benzi alcãtuite din puncte mici, asociate cu registre lustruite, uneori colorate în negru, ºi Télimorou cu o olãrie cu angobã roºie ºi decorul dispus în jurul gurii, ultimele douã prezentând legãturi cu Neoliticul târziu din Nubia.

Specialiºtii zonei ºi ai epocii nu au o pãrere unanimã în legãturã cu atribuirea etno-culturalã a Bovidianului, cert fiind faptul cã schimbãrile climatice prin care a trecut Sahara au determinat importante miºcãri ºi mixturi de populaþii negroide robuste, mediteraneene ºi europoide, împreunã cu fauna sãlbaticã ºi domesticã din aceeaºi perioadã, aºa cum se observã ºi din reprezentãrile rupestre.

Bovidianul a cunoscut o rãspândire deosebitã în zonele Ouenat, Ennedi, Tibesti, Hoggar ºi în împrejurimi. La Téfédest, Neoliticul saharo-sudanez a decãzut atunci când populaþiile bovidiene, venite dinspre est s-au amalgamat cu cele locale ºi s-a format faciesul idelesian, faza terminalã a epocii neolitice în aceastã zonã, care ar fi precedat faciesul cabalin/equidian (început în mileniul al II-lea bc), caracterizat printr-o ceramicã finã, nedecoratã ºi arta sa rupestrã, care redã mici personaje cu capete geometrice ºi mici bovidee. La sud de Hoggar s-a dezvoltat faciesul Tilemsi, cunoscut prin cercetãrile de la Asselar, Karkarichinkat, In Begouan etc.

Cercetãrile arheologice au dus la descoperirea unor importante loturi de materiale osteologice umane, provenind de la înhumãri în decubitus lateral, cu picioarele mai mult sau mai puþin îndoite, în cadrul cãrora au existat mai multe tipuri antropologice: indivizi negroizi de tip melano-african, relativ gracili, ºi sudanezi orientali robuºti; indivizi micºti, câþiva indivizi nonnegroizi, unii cu trãsãturi mechtoide (M.-C. Chamla), în mare mãsurã certificând reprezentãrile antropomorfe de pe picturile parietale.

* * *Neoliticul din valea Nilului sudanez pare sã-ºi aibã originea în aºa-zisul

Mezolitic de Khartoum/Sudan (definit în 1949 de A. J. Arkell), în fond o culturã proto-neoliticã (mileniile al VI-lea - al V-lea bc), care, la rândul sãu, prezintã multe

Dumitru Boghian248

Fig. 123. Tamrit. Reprezentãri ale

bovidianului (Dupã Lhote H.)

asemãnãri cu Neoliticul saharo-sudanez. Acest Mezolitic de Khartoum s-a caracterizat prin pãstrarea unei industrii microlitice din cuarþ ºi cuarþit, gresii plate, zdrobitoare, mãrgele, ace ºi harpoane de os ºi o ceramicã evoluatã, decoratã cu linii vãlurite, punctate, incizate cu pieptenele. Locuirea era, în acest spaþiu ºi perioadã, semisedentarã, compusã din colibe de lut, specificã unei economii de subzistenþã, bazatã pe pescuit, cules ºi vânãtoare, fãrã ca sã fie atestate, deocamdatã, cultivarea plantelor ºi creºterea animalelor. Mormintele erau dispuse în locuinþe, defuncþii fiind depuºi chircit, pe o parte. Tipul antropologic era cel negroid ºi prezentau mutilãri dentare, aºa cum sunt cunoscute încã din Capsian ºi Iberomaurusian (Maghreb) precum ºi în Neoliticul pastoral kenyan.

Aceastã fazã protoneoliticã a fost urmatã de Neoliticul de Khartoum (mileniile al V-lea - al IV-lea bc) sau Shaheinabianul (aºezarea Esh Shaheinab/Sudan), care a avut o economie bazatã pe vânãtoare, pescuit ºi cules ºi în care a apãrut creºterea caprelor ºi a oilor. De asemenea, Neoliticul de Khartoum s-a caracterizat printr-o industrie liticã marcatã prin numãrul mare de piese segmentare ºi unelte parþial ºlefuite (dãlþi), împreunã cu o producþie osteologicã destul de variatã (harpoane, topoare) ºi cârlige de undiþã din valve de scoici, obiecte de podoabã din amazonit ºi o ceramicã lustruitã, cu angobã roºie ºi cu decoruri realizate prin impresiune. Acest facies neolitic prezintã unele asemãnãri cu Fayoumianul din valea inferioarã a Nilului. În Nubia, în perioada mileniilor al V-lea - al IV-lea bc, s-a pãstrat economia de subzistenþã, bazatã pe pescuit ºi adunatul moluºtelor, dar a fost realizatã o ceramicã cu micã în compoziþie, decoratã cu impresiuni punctate.

* * *În zona cursului mijlociu al Nilului

(Egiptul de Sus ºi Mijloc) au evoluat mai multe culturi, de la început foarte dezvoltate, ca urmare a expansiunii unor comunitãþi neolitice sahariene târzii spre valea marelui fluviu. Astfel, Tazianul, cunoscut în Egiptul mijlociu (Taza, Badari, Matmar), s-a caracterizat printr-o industrie liticã compusã din gratoare, cuþite ºi topoare ºlefuite, alãturi de care s-au confecþionat inele ºi brãþãri din fildeº ºi scoici marine, o ceramicã de culoare brunã ºi, rar, roºie, cu marginea neagrã, forma predilectã fiind cupa. Mormintele erau ovale ºi rectangulare, cu niºã uneori, unde era depus cadavrul cu faþa spre vest.

Badarianul (fig. 124), localizat tot în zona Egiptului mijlociu (siturile Badari, Matmar ºi Hemamiéh) dar ºi în deºertul est-nubian, este specific Eneoliticului. Locuinþele erau sub forma colibelor simple, se practica cultivarea grâului, orzului, inului, creºterea bovinelor ºi ovinelor, în timp ce gazelele ºi struþii erau vânate iar broaºtele þestoase capturate.

Fig. 124. Materiale Badariene

249Procese etno-culturale în Neolitic ºi Eneolitic

Ceramica acestei culturi era de foarte bunã calitate, având diferite culori: roºie, brunã, cenuºie ºi roºie cu marginea gurii neagrã. Era cunoscutã o bogatã veselã de piatrã. Din os ºi fildeº au fost confec-þionate cãuºe, piepteni, inele de braþ, cârlige de undiþã, figurine; podoabele cuprindeau mãrgele de cuarþ ºi din aramã turnatã, din scoici, precum ºi palete de fard din ºist. Practicile funerare perpetueazã tradiþia tazianã (inhumaþia în morminte cu niºã).

Nagadianul I (situl Nagada/Egipt) sau Predinasticul I/Amratian (situl El-Amra) s-a dezvoltat în Egiptul mijlociu, Nubia ºi în deºertul oriental, între aprox. 4000-3500 bc. În ceea ce priveºte habitatul uman, la Mahasna au fost descoperite locuinþe uºoare din lemn. Utilajul litic era bifacial ºi cuprindea sãgeþi, diferite tipuri de cuþite, topoare ºlefuite ºi capete de mãciuci, discoidale sau conice.

De asemenea, purtãtorii Nagadianului I au mai confecþionat palete de fard din ºist, reprezentãri antropomorfe ºi zoomorfe din os ºi fildeº ºi au utilizat pe scarã

largã arama. Spre deosebire de Badarian, ceramica Nagada I era pictatã cu alb pe fond roºu, ca motive cunoscându-se cele liniare ºi naturaliste. Au fost confecþionate, deopotrivã, vase tubulare de piatrã (bazalt), cu torþi perforate ºi adesea picior conic (fig. 125).

Nagadianul II sau Predinasticul mijlociu/Gerzeean (situl El-Gerzeh, Egiptul de Jos), cuprins între aprox. 3500-3100 bc, a cunoscut o extindere deosebitã, din zona Fayoum pânã în Nubia egipteanã de sud, ca ºi la Hemamieh ºi Mostagedda. Locuinþele erau de diferite forme, fie adãposturi simple, fie colibe de lut, uºor adâncite. Industria liticã era alcãtuitã din cuþite cu tãiºul concavo-convex ºi vârful întors în sus ºi secþiunea în formã de V (fig. 126. 1), având mânerele acoperite cu plãcuþe de aur sau fildeº, mãciuci piriforme ºi vase elipsoidale sau tubulare, palete de fard, de formã zoomorfã etc. Din os ºi fildeº s-a realizat un

repertoriu deosebit de variat de podoabe. Prelucrarea aramei a cunoscut o

deosebitã extensie, confecþionându-se pumnale, vârfuri, ace, topoare, tesle, dãlþi. Erau cunoscute ºi obiecte realizate din alte metale: aur, argint, fier meteoritic ºi plumb

Ceramica cu decor alb a fost înlocuitã printr-o veselã cu torþi ondulate, roºiat icã sau gãlbuie , cu forme asemãnãtoare vaselor din piatrã. Decorul ceramicii era foarte bogat, fiind realizat cu brun, motivele fiind variate: spirale, bãrci (fig. 126. 2), elemente vegetale, pãsãri flamingo, personaje cu braþele ridicate etc.

Dumitru Boghian250

Fig. 125. Materiale Nagadian I/Amratian

Fig. 126. Materiale Nagadian II/Gerzeean

(dupã Petrie, Vila)

Domeniului spiritual îi sunt atribuite figurinele extrem de schematizate, din os ºi fildeº. Practicile funerare au cunoscut o perfecþionare, morþii fiind depuºi într-un “sicriu” de lemn, lut, împletiturã sau cãrãmizi ºi în urcioare mari, ºi erau însoþiþi de ofrande depuse în gropi laterale. Cãtre sfârºitul culturii au apãrut sigiliile cilindrice ºi diferite motive simbolice, care prefigureazã scrierea hieroglificã.

Chiar dacã faza a III a Nagadianului, numit ºi Semainian, prezintã un recul faþã de cele anterioare, în ansamblul sãu aceastã culturã eneoliticã a mileniului al IV-lea bc din Egiptul de mijloc a marcat deosebite progrese tehnologice, economice, artistice ºi spirituale contribuind la constituirea culturii faraonice a regatului vechi.

* * *Civilizaþiile neolitice ale Egiptului de Jos, dezvoltate pe cursul inferior

al Nilului, prezintã o serie de caracteristici particulare care le diferenþiazã faþã de cele din sud, atât în ceea ce priveºte dimensiunile siturilor, ceramica monocromã, cât ºi folosirea îndelungatã a inhumaþiei în interiorul locuinþelor.

Fayoumianul B, denumit astfel dupã oaza ºi bazinul Fayoum din Egipt, (aprox. 6500 - 5200 bc) este prima civilizaþie cu caracter neolitic preceramic, în care s-au resimþit încã puternice tradiþii epipaleolitice, reprezentate de lamelele simple, microlitele geometrice ºi vârfurile de sãgeatã, alãturi de care au apãrut dãlþi concave, denotând o serie de legãturi cu culturile contemporane din Sahara. Nu se poate preciza, deocamdatã, în ce mãsurã purtãtorii acestei civilizaþii au cunoscut o economie de producþie.

Spre deosebire de faza anterioarã, faza A a Fayoumianului (cu date C 14 cuprinse între 4450-3850 bc) s-a dezvoltat pe întregul parcurs al mileniului al V-lea bc, caracterizându-se printr-o economie de producþie evoluatã. Deºi nu au fost descoperite locuinþe, se cunoaºte cã proviziile erau pãstrate în coºuri îngropate în puþuri-silozuri. Se practica agricultura (grâu, orz, mei, in), creºterea animalelor (bovine, ovicaprine, porcine), erau vânaþi hipopotami ºi prinse broaºte þestoase iar pescuitul era extins. Industria liticã prezintã multe elemente de tradiþie Fayoum B, fiind descoperite numeroase seceri, râºniþe, zdrobitoare ºi topoare cioplite cu tãiºul ascuþit, iar industria osteologicã a fost diversificatã (palete de fard, în special). Ceramica a fost de facturã grosierã, având suprafaþa roºiaticã ºi neagrã, uneori lustruitã, cu un repertoriu variat al formelor, remarcându-se vasele cu picior decorate cu proeminenþe mamelonare, care prezintã asemãnãri cu Badarianul. Nu au fost descoperite, deocamdatã, morminte.

Într-un interval temporal deosebit de larg, cuprins între Neoliticul timpuriu ºi Neoliticul târziu, în Egiptul de Jos, în directã legãturã cu Fayoumianul, este cunoscut faciesul Mérimdian (marea aºezare de lângã Mérimdé-Beni Salamé, vestul deltei Nilului), datat între aprox. 5000 ºi 3600 bc. Acest facies s-a caracterizat printr-un habitat uman evoluat, care a cunoscut, în fazele mai dezvoltate, elemente de sistematizare cvasi-urbanã, cu locuinþe ovale semiadâncite, construite din crengi ºi lut, sezoniere sau mai durabile, care erau dispuse de-a lungul unor ”strãzi”. În unele zone special destinate existau arii de treierat, spaþii de mãciniº ºi silozuri-„grânare”, cu coºuri ºi vase de provizii îngropate. Populaþia acestei aºezãri practica agricultura (în special grânele), creºterea animalelor (oi, capre, câini), vânãtoarea (hipopotami) ºi pescuitul. Din

251Procese etno-culturale în Neolitic ºi Eneolitic

punctul de vedere al industriei litice ºi osteologice se observã multe asemãnãri cu Fayoumianul, realizându-se piese cu retuºare bifacialã, topoarele slefuite, capete piriforme de mãciuci ºi vase de piatrã.

Ceramica avea suprafaþa roºie sau neagrã, netezitã atent ºi, câteodatã, lustruitã, fiind cunoscute formele cu trei sau patru picioare. În fazele evoluate a fost confecþionatã o ceramicã ornamentatã cu motive incizate, care reprezentau, printre alte motive, frunzele de palmieri. Locuitorii acestei aºezãri au întreþinut strânse legãturi comerciale cu centrele meºteºugãreºti din Egiptul sudic (de Sus), de unde au fost aduse bijuterii ºi palete de fard, din ºist ºi granit. Din lut ars, au fost confecþionate diferite reprezentãri antropomorfe ºi zoomorfe ºi modele de bãrci, probabil cu rol cultic. Morþii erau înhumaþi în cadrul aºezãrii, printre locuinþe, în gropi ovale, fãrã inventar specific.

Omarianul A (situl El-Omari, în apropiere de Hélouan, pe o falezã abruptã , unde a fost descoperitã o ceramicã de bunã calitate, monocromã, cu forme diversificate), poate fi datat la sfârºitul mileniului al V-lea ºi în prima jumãtate a mileniului al IV-lea bc. Industria liticã a fost lucratã din silex ºi era, în special bifacialã, lamelarã, cunoscându-se piese noi de tipul cuþitelor cu spatele curbat; industria osteologicã era de bunã calitate. Obiectele de podoabã, foarte numeroase, au fost confecþionate din scoici ºi cochilii de gasteropode din Marea Roºie, dupã cum au existat ºi mãrgele lucrate din coajã de ou de struþ, os, piatrã ºi vertebre de peºte. Purtãtorii Omarianului A cultivau grâul, orzul, inul, dar erau culese ºi unele plante sãlbatice. Locuinþele erau de douã tipuri: ovale, cu acoperiºul susþinut de pari, ºi altele semiadâncite, rotunde. Morþii erau înhumaþi în sat, defuncþii erau depuºi în vase, cu capul la sud ºi faþa spre vest.

Omarianul B, contemporan cu începutul Nagadianului I meridional, a fost descoperit la est de situl precedent ºi diferã prin industria liticã, de dimensiuni mai reduse, ºi practicile funerare particulare, caracterizate prin existenþa necropolei ºi a mormintelor acoperite cu movile de pietre.

Meadianul cunoscut prin cercetarea celor douã necropole de la Méadi ºi necropola de la Héliopolis, toate în zona oraºului Cairo, unde s-a descoperit o ceramicã monocromã, mai puþin finã decât cea omarianã, decoratã cu negru, având ca forme vasele ovoide ºi alungite, cu marginea evidenþiatã ºi cu baza în formã de inel circular, amintind de vasele din bazalt, ºi vase tubulare, importate din sud, din mediul Nagada I (aprox. 4000-3500 bc).

În ceea ce priveºte locuirea, aceasta era alcãtuitã din colibe ovale ºi rectangulare, construite pe stâlpi îngropaþi în sol, pentru ultimul tip fiind utilizate cãrãmizile uscate la soare. Mai este atestat un tip de locuinþã adâncitã, accesul realizându-se prin intermediul treptelor. În apropierea aºezãrilor se gãseau necropolele, compuse din morminte rotunde sau ovale, defuncþii fiind depuºi pe o parte, cu capul spre sud ºi faþa spre vest. Au fost îngropate, probabil cu caracter ritual, ºi animale (câini, gazele etc.).

Podoabele sunt deosebit de puþine, în schimb se constatã o utilizare masivã a aramei, pusã pe seama descoperirii, în perioada predinasticã, a zãcãmintelor miniere din zona Sinai. În ceea ce priveºte ocupaþiile, acestea erau asemãnãtoare, ca structurã ºi importanþã, cu cele din perioada anterioarã.

Méadianul este, probabil, o culturã de tranziþie cãtre perioadele predinasticã ºi istoricã, care nu au modificat modul tradiþional de viatã al

Dumitru Boghian252

locuitorilor din Egiptul de Jos, contribuind la constituirea culturii faraonice a regatului egiptean vechi.

* * *Pentru spaþiul est-african, a fost definit

aºa-numitul Neolitic pastoral prin care s-a desemnat economia populaþiilor producãtoare de hranã, care au trãit în acel teritoriu înainte de practicarea metalurgiei (mileniile al III-lea-I bc). Chiar dacã a fost accentuat rolul creºterii animalelor într-un sistem pastoral, nu s-a stabilit cu precizie dacã au existat ºi alte forme de producþie de hranã, inclusiv dacã s-a practicat agricultura.

În câmpiile joase din nordul Kenyei, în bazinul lacului Turkana, aºa cum au arãtat cercetãrile din siturile Dongodien ºi Ele Bor/Kenya, pe la aprox. 2500 ani bc, într-un climat mai umed decât cel de astãzi, era cunoscutã creºterea bovinelor, oilor ºi, poate, a cãmilelor, culesul cerealelor, probabil sãlbatice, dovadã, în acest sens, stând ºi pietrelor pentru zdrobit boabele, ºi ceramica, acest tip de mod de viaþã fiind mult mai vechi decât cel din siturile similare, amplasate pe terenurile înalte din sud.

În sudul Kenyei ºi nordul Tanzaniei, economia pastoralã este atestatã pe la 1300 bc; ipotezele legate de descoperirea unor materiale osteologice de animale domestice, în contexte datate pe la 8000 bc, sunt discutabile, nefiind gãsite în complexe sigure. Mai bine cunoscute sunt fazele finale, din mileniul al II-lea bc, aºa cum este situl Hyrax Hill, pe malul lacului Nakuru (fig. 127). În sudul Kenyei ºi nordul Tanzaniei se cunosc mai multe variante regionale ºi, poate, cronologice, din care, cele mai bine studiate sunt: Elmenteitianul ºi Neoliticul pastoral de savanã.

Elmenteitianul, dezvoltat într-o zonã umedã de pe versantul vestic al vãii riftului central ºi pe abruptul pantei Mau, s-a caracterizat prin creºterea animalelor domestice (bovine ºi ovicaprine), o industrie liticã cu lame mari de obsidian, cu dublu tãiº, ºi boluri de piatrã, care înceteazã în mileniul I AD, o ceramicã nedecoratã, în general, ºi un rit funerar particular, constând din incineraþii în morminte colective, sub tumuli de piatrã sau în crãpãturile stâncilor, ca la Njoro River Cave (aprox. 1000 bc).

Neoliticul pastoral de savanã grupeazã restul descoperirilor ºi manifestãrilor, care, în stadiul actual al cercetãrilor, sunt cam eterogene ºi incomplet cunoscute ºi definite. Aºezãrile ºi locuinþele au avut suprafeþe ºi durate de evoluþie variabile, adaptate, probabil, unui complex sistem sezonier de utilizare a variatelor resurse ale savanelor înalte est-africane.

Industriile litice ºi tipologia ceramicii au fost diverse, neputându-se realiza, deocamdatã, o schemã evolutivã logicã sau sã se stabilescã diferenþieri geografice ºi culturale. Astfel, în situri ºi în morminte au fost descoperite boluri de piatrã (fig. 127), mojare ºi pisãloage, fãrã a se putea preciza dacã au servit la

Fig. 127. Vase piatrã Hyrax Hill (dupã M. D. Leakey)

253Procese etno-culturale în Neolitic ºi Eneolitic

mãrunþirea pigmenþilor sau a alimentelor vegetale.Situri aparþinând Neoliticului pastoral sunt cunoscute ºi în Câmpia

Serengeti (nordul Tanzaniei), dar mai la sud nu existã dovezi ale producþiei de hranã înainte de începuturile prelucrãrii fierului (începutul mileniului I AD), în cadrul Complexului Chifumbaze.

Pe baza unor studii lingvistice, se presupune cã unele populaþii ale Neoliticului pastoral ar fi vorbit o limbã sud-cuºiticã ºi cã practicau creºterea animalelor ºi cultura unor plante, cu toate cã descoperirile arheologice sunt încã neconcludente.

* * *Într-o zonã largã, cuprinsã între Senegal, Mali, Camerun ºi Congo s-a

dezvoltat Neoliticul guinean, prin care s-a înlocuit aºa-numita culturã a sãpãligilor ºi Paratumbianul, ultimul desemnând, altãdatã, civilizaþia „agricolã” dezvoltatã la graniþa dintre Mali-Mauritania ºi Senegal, care a avut o industrie liticã asemãnãtoare.

Cunoscut prin descoperirile de la Kakimbon, Sopie, Yengema, Kamabai, Blandé, Nioro, Fangala Toukoto (Mali) etc., Neoliticul guinean s-a caracterizat printr-o deosebitã abundenþã a topoarelor, teslelor, târnãcoapelor, sãpãligilor, cioplite sau ºlefuite, asociate destul de frecvent cu gratoare, microlite, discuri perforate uneori, râºniþe ºi zdrobitoare/frecãtoare. Existenþa greutãþilor pentru beþele de sãpat a fost interpretatã drept probã plauzibilã a practicãrii culturii tuberculilor.

* * * În regiunea statelor Zair ºi Congo ºi în bazinul inferior al fluviului Congo, la sud de pãdurile ecuatoriale central-africane, a fost definit Neoliticul leopoldian caracterizat prin aºezãri deschise ºi în grote, ceramicã ºi topoare din piatrã ºlefuitã, datate între în a doua jumãtatea a mileniului I bc, care precede cea mai veche atestare a prelucrãrii fierului în zonã, fiind creaþia unor comunitãþi care adoptaserã târziu agricultura bazatã pe cultivarea ignamei.

Din pãcate, în stadiul actual al cercetãrilor, nu se pot face precizãri referitoare la neoliticul sud ºi sud-est african, dar este posibil ca populaþiile din aceste regiuni sã fi pãstrat vreme îndelungatã modul de viaþã bazat pe vânãtoare, cules ºi pescuit, trecerea la economia de producþie fãcându-se în diferite perioade istorice, în mileniul I AD.

VI. 5. Neoliticul ºi Eneoliticul european

Neoliticul ºi Eneoliticul european sunt perioadele cele mai bine cunoscute, dupã cele din zona Orientului Apropiat, graþie cercetãrilor efectuate începând cu mijlocul secolului al XIX-lea. Cu toate acestea, existã încã multe lacune ºi inconsecvenþe de cercetare ºi reconstituire, cu toate cã Europa este mai micã decât cele prezentate anterior. De aceea, se observã, pe de o parte, cã existã multe legãturi, genetice ºi culturale, cu Mediterana orientalã, Orientul Apropiat ºi Asia Micã, formula Ex Oriente lux pãstrându-ºi multe din caracteristicile determinative; pe de altã parte, este evidentã o anumitã individualizare ºi evoluþie particularã pe zone ºi subzone geografice, atât în Neolitic cât ºi în Eneolitic, fiind

Dumitru Boghian254

cercetate foarte multe situri ( f i g . 1 4 6 ) . Î n a c e s t e accepþiuni, este normal sã se punã în evidenþã trãsãturile particulare ale dezvoltãrii n e o l i t i c e , r e l i e f â n d moºtenirile ºi tradiþiile, p r e c u m º i e v o l u þ i a secvenþialã.

Neolitizarea Europei s-a fãcut diferit de la regiune la regiune, fiind tentantã ºi încercarea de punere în luminã a unei evoluþ i i locale , încadratã într-un ipotetic, încã, Neolitic preceramic, în urma descoperirilor de la Argissa Magoula, Souphli Magoula, Sesklo, Nea Nikomedia (aprox. 7000-6500 BC), din Câmpia Thessaliei (Grecia), cu construcþii simple de locuit, în formã de bordeie dotate cu vetre, a celor din regiunea Porþilor de Fier (Lepenski Vir-Schela Cladovei), din Rep. Moldova (Soroca) sau cele din grota Franchthi (datate 6000-5700 bc), care ar prezenta elemente ale unei economii de producþie, dar care nu rezistã decât parþial unei critici serioase a izvoarelor arheologice cercetate.

Peninsula Balcanicã, aflatã în directã legãturã cu Asia Micã, cu prelungiri pânã în valea Dunãrii mijlocii ºi inferioare, a fost o regiune de neolitizare timpurie, prin evoluþie ºi aculturaþie, fiind o parte însemnatã a Vechii Europe (fig. 128). În Neoliticul timpuriu, la sfârºitul mileniului al VII-lea ºi în mileniul al VI-lea bc, în regiunea Balcanilor rãsãriteni (Thessalia, Macedonia, Grecia centralã, Eubeea ºi Sporadele), s-a dezvoltat complexul cultural Protosesklo-Sesklo (Hr. Tsountas, 1903-1908, cu sãpãturi în staþiunile-acropole thessaliene de la Sesklo ºi Dimini, continuate în perioada postbelicã), care s-a caracterizat

Fig. 128. Vechea Europã (dupã M. Gimbutas)

Fig. 129. Complexe neolitice timpurii din Peninsula Balcanicã ºi valea

Dunãrii (dupã M. Gimbutas)

255Procese etno-culturale în Neolitic ºi Eneolitic

printr-o vastã arie de rãspândire (fig. 129) ºi o deosebitã stabilitate a habitatului uman.

Importante sunt descoperirile din aºezãrile tell ºi magoulas (Nea Nikomedia, Argissa Magoula, Otzaki, Sesklo etc.), care au furnizat diferite tipuri de locuinþe, adâncite ºi de suprafaþã, ultimele fiind realizate din chirpici sau cãrãmizi crude ºi substrucþie lemnoasã, pe o temelie de piatrã, ºi acoperiº în patru ape, care au devenit tradiþionale ºi s-au transmis populaþiilor ºi civilizaþiilor ulterioare.

Ca ocupaþii, purtãtorii complexului Protosesklo practicau cultivarea plantelor (grâu, orz, mei, leguminoase mazãre, bob, linte), creºterea animalelor (ovicaprine, porcine, bovine), culesul, vânãtoarea, pescuitul marin etc.

Industria liticã este, în general, lamelarã, fiind lucratã din silex ºi obsidian. Piesele microlitice geometrice (trapeze ºi segmente) ºi lamele de secerã, cu “lustru de cereale” erau bine reprezentate. Ca piese litice ºlefuite, se remarcã topoarele ºi teslele, bilele de praºtie, unele podoabe, sigilii (pintadere) ºi statuete antropomorfe ºi zoomorfe. Industria osteologicã (cârlige, ace, dãlþi, spatule, plãci de centurã) completeazã gama artefactelor. Ceramica a fost de facturã bunã, cu degresanþi minerali în compoziþie, în general monocromã, neagrã-cenuºie sau brun-cãrãmizie (Frühkeramikum), dar ºi deschisã, roºie-portocalie, bej, acoperitã cu angobã lustruitã (fig. 130).

Ca forme se întâlnesc: boluri semisferice sau cu profilul în S, cu picior ºi cu marginea mai mult sau mai puþin rãsfrântã, urcioare globulare, cu funduri inelare etc. Ceramica finã a fost decoratã prin pictare, motivele ornamentale fiind liniile, zig-zagurile, triunghiurile, romburile, reprezentãrile umane, redate cu roºu ºi negru pe fondul natural sau albicios al vaselor, în vreme ce specia grosierã era acoperitã cu barbotinã ºi ornamentatã cu impresiuni de unghie, de degete, linii dispuse în zig-zag ºi impresiuni realizate cu scoica cardium, denotând o influenþã de tip Impresso-Cardial.

Domeniul spiritual este reprezentat printr-o construcþie-sanctuar, împãrþitã, prin ºiruri de stâlpi, în trei nave (Nea Nikomedia), cu un bogat inventar cultic, compus din statuete ale Zeiþei-Mame ºi piese depuse votiv (topoare ºlefuite, lame, rondele de lut, vase askoi etc.). De asemenea, legate de cultul fecunditãþii ºi fertilitãþi, sunt numeroasele statuete antropomorfe feminine, redând un tip uman asianic, cu ochii bridaþi, în formã de boabe de cafea, împreunã cu reprezentãrile zoomorfe ºi bogata simbolisticã geometricã. În cadrul ritului funerar se cunosc înhumãri individuale sau familiale, unii defuncþi fiind depuºi pe o parte sau pe abdomen, precum ºi incineraþii de copii, ambele tipuri de morminte fiind înzestrate cu un inventar particular (vase, ofrande etc.).

Aceastã civilizaþie neoliticã timpurie ºi-a pus amprenta ºi a influenþat

Dumitru Boghian256

Fig. 130. Piese aparþinând culturii Protosesklo

(Dupã Seferiadis Ch. I. M.)

evoluþia ulterioarã a perioadei neolitice balcanice ºi, poate, din zona danubianã. Deplasându-se de la sud-est cãtre nord ºi nord-vestul Peninsulei Balcanice, pe o serie de culoare favorabile: Vardar-Morava, Mariþa ºi Struma-Isker, agricultorii ºi crescãtorii de animale P ro to se sk lo au con t r i bu i t l a neolitizarea zonelor pe care le-au colonizat, conducând la formarea unor puternice civilizaþii neolitice: Sesklo, Karanovo I-II, Starèevo-Criº-Körös.

Cultura Sesklo ( tel l-ul Sesklo, în Grecia) este descendenta directã a culturii Protosesklo, aºa cum se observã în situl de la Magoulitsa, ºi s-a dezvoltat, pe parcursul a trei faze (I-III), la începutul mileniului al V-lea bc, în Grecia centralã ºi nordicã.

Formele de culturã materialã se aflã în continuitatea perioadei an te r ioa re . As t fe l , locu in þe le (rectangulare, trapezoidale sau aproape pãtrate), au fost construite din cãrãmizi crude pe o temelie de piatrã, prefigurând tipul megaron, ºi se gãsesc în sate aglutinante, fortificate cu ºanþuri ºi ziduri (Sesklo, Souphli Magoula, Zarkou etc.). Industria liticã, confecþionatã din silex ºi obsidian, nu mai prezintã piese microlitice, ci doar lame de secerã, topoare º i t e s l e º l e f u i t e , f u s a i o l e , p r o i e c t i l e d e p r a º t i e , s i g i l i i , ultimele fiind confecþionate ºi din lut, în timp ce din os au fost produse strãpungãtoare ºi dãlþi.

Ceramica a fost realizatã în cadrul unor ateliere de olãrit, specializate, aºa cum a fost cel de la Sesklo, cu cuptoare evoluate, cu douã camere, având ca forme: strãchinile adânci cu marginea evazatã, cupele cu picior, cãnile ºi paharele, urcioarele cu pereþii profilaþi, cu fundul inelar ºi torþi pe umãr etc (fig. 131).

Ceramica finã a avut mai multe specii: monocromã lustruitã, în general roºie, finã, pictatã cu roºu închis pe fondul albicios al vasului, finã, pictatã cu alb pe fondul roºu, ca motive întâlnindu-se benzile liniare, triunghiurile, spiralele, meandrele, „tabla de ºah”, „dinþii de lup”, în timp ce specia semifinã avea un decor rãzuit, acoperit, uneori, cu culoare.

De cultul fecunditãþii ºi fertilitãþii, exprimat în diferite rituri ºi practici, sunt legate statuetele antropomorfe pictate, imagini ale Zeiþei-Mamã, phalloi, altarele (fig. 131. 11), sigiliile cu simboluri geometrice (pintadere), (fig. 131. 16), ºi spiralo-meandrice. Ritul funerar este cunoscut foarte puþin, fiind vorba de morminte individuale sau colective, în poziþie chircitã, însoþite de un inventar specific.

Civilizaþia Sesklo a evoluat ºi în Neoliticul mijlociu grecesc, faza sa

Fig. 131. Ceramicã aparþinând culturii Sesklo

(dupã Seferiadis Ch. I. M.)

257Procese etno-culturale în Neolitic ºi Eneolitic

Zarkou fãcând trecerea cãtre cultura urmãtoare, Dimini faza veche. De asemenea, purtãtorii culturii Sesklo au contribuit la formarea unor variante regionale, care reunesc diferite caracteristici ale ceramicii.

În celelalte pãrþi ale Peloponezului, în Neoliticul timpuriu ºi mijlociu (mileniul al VI-lea - începutul mileniului al V-lea bc) se întâlnesc elemente de tip Protosesklo-Sesklo dar ºi elemente particulare, în special ceramica monocromã, strãlucitoare, de tip curcubeu (rainbow ware), ºi cea acoperitã cu un fel de vernis deschis, brun sau roºiatic (urfirnis), pictatã cu benzi liniare, motive geometrice, romburi haºurate, triunghiuri, zig-zaguri etc.

În cadrul organizãrii habitatului, se observã o serie de specificitãþi, între care se remarcã utilizarea grotelor pentru locuit (Franchthi) alãturi de situri amplasate în zonele litorale, cu locuinþe mai durabile (Lerna) sau sezoniere. În ceea ce priveºte domeniul spiritual, plastica antropomorfã ºi zoomorfã a fost destul de bine ilustratã, în special statuetele feminine, aºezate, cu mâinile împreunate la piept (Doamna de la Lerna).

Cultura Dimini (situl eponim cercetat de Hr. Tsountas) a cunoscut o deosebitã înflorire în Neoliticul mijlociu ºi târziu grecesc (Grecia centralã, Thessalia, vestul Macedoniei), mai ales în cea de-a doua jumãtate a mileniului al V-lea ºi începutul mileniului al IV-lea bc, evoluând de-a lungul a cinci faze, influenþe ale sale regãsindu-se pânã în valea Dunãrii mijlocii ºi Transilvania.

Cercetãrile efectuate la Dimini, Tsangli, Arapi, Otzaki, Souphli, Nea Nikomedia, Elateea, Orchomenos etc. au arãtat cã a existat un habitat diversificat, întemeiat în funcþie de condiþiile de mediu ºi destinaþia aºezãrilor: sate fortificate (fig. 132. F), cu locuinþe de suprafaþã, lucrate din cãrãmizi crude, cãtune ºi chiar adãposturi sub stânci sau grote. Industria liticã era diversificatã, fiind lucratã din silexuri ºi obsidian (lame, lame trunchiate, gratoare, strãpungãtoare etc.). Din piatrã ºlefuitã s-au confecþionat: topoare, tesle, râºniþe, fusaiole, proiectile de praºtie, brãþãri. La acestea se adaugã o importantã industrie osteologicã ºi podoabele din scoicã Spondylus.

Ceramica este foarte bine reprezentatã de-a lungul tuturor celor cinci faze. Prima fazã, Tsangli s-a caracterizat printr-o ceramicã predominant cenuºie sau neagrã lustruitã (numitã ºi de tip Larissa), vãdind o anumitã influenþã Vinèa A, puþin decoratã cu alb, cu cenuºiu pe suprafaþa cenuºie (grey-on-grey) ºi, mai rar, pictatã cu negru pe fondul roºu al vasului (fig. 132. A). În faza a doua, Arapi, vasele au fost decorate policrom, cu o picturã matã, cu negru pe fond deschis (fig. 132. B). Din faza a treia, Haghia Sophia, se observã o îmbogãþirea a repertoriului formelor (vasele cu picior în special) ºi decorurilor ceramice, realizate cu picturã albã pe fondul roºu al recipientelor (fig. 132. C). În faza a patra, numitã ºi Otzaki (B), era cunoscutã pictura cu negru pe fondul roºu (fig. 132. D), în vreme ce în faza a cincea, Dimini clasic, ornamentaþia ceramicii a cãpãtat o deosebitã amploare, decorul combinat fiind foarte rafinat, realizat prin pictare cu brun sau crem, în asociere cu motivele incizate (fig. 132. E).

Ca motive decorative au fost utilizate cele geometrice (cercuri, volute, pãtrate, romburi), ornamente în reþea, „în ºah”, ºi o variatã gamã de spirale ºi meandre, simple sau combinate, redate prin benzi pictate, organizate în metope, dovedind strânse legãturi cu civilizaþiile contemporane din rãsãritul Peninsulei

Dumitru Boghian258

Balcanice.În ceea ce priveºte viaþa spiritualã a acestor comunitãþi, au fost descoperite

gropi rituale (bothroi), de fundaþie sau nu, vase de cult, zoomorfe ºi antropomorfe, o bogatã plasticã antropomorfã ºi zoomorfã, pictatã sau nu, dispusã în diferite asocieri cultice, chiar în complexe de cult în grote. Ritul funerar este foarte puþin cunoscut, din faza Tsangli fiind cercetatã o necropolã de incineraþie la Plateia Magoula Zarkou, unde resturile de cremaþie împreunã cu mici recipiente au fost depuse în vasele-urnã.

În Neoliticul mijlociu ºi târziu, a doua jumãtate a mileniului al V-lea-începutul mileniului al IV-lea bc, în rãsãritul Macedoniei ºi zona tracã a Greciei, au evoluat comunitãþi ale culturilor Paradimini ºi Karanovo II-III (Veselinovo), cunoscute ºi sub denumirea de Topolnica-Akropotamos (S Bulgariei) caracterizate prin mai multe categorii ceramice: finã, monocromã, cenuºie-neagrã, cu decor canelat; black-topped, cu suprafaþa lustruitã, pictatã cu alb, brun ºi cu grafit; pictatã cu negru pe angobã cãrãmizie sau cu alb pe angobã roºie; decoratã cu benzi mate maron, cenuºii ºi violacee pe fond cenuºiu sau pe angobã gri sau crem.

Descoperirile de la Dikili Tash, Sitagrioi, Akropotamos, Paradimini demonstreazã existenþa unei continuitãþi a tipului de habitat (de-a lungul râurilor, în case din chirpici), a unei diversificate industrii litice ºi osteologice, alãturi de care, cãtre sfârºitul perioadei, apar piesele mici de cupru (Dikili Tash I). Purtãtorii acestor comunitãþi au practicat agricultura (grâu, orz, ovãz, linte, mazãre etc.), creºterea animalelor (ovicaprine, bovine, suine), vânãtoarea ºi culesul.

Despre viaþa spiritualã a acestora vorbeºte bogata plasticã antropomorfã,

Fig. 132. Ceramicã Dimini pe faze evolutive (A-E), planul staþiunii eponime (F) (dupã Lichardus J., Seferiades Ch. I. M.)

259Procese etno-culturale în Neolitic ºi Eneolitic

naturalistã sau stilizatã, mãsuþele-altar cu trei picioare, decorate prin pictare ºi incizare, ritul funerar nefiind încã cunoscut.

În perioada urmãtoare, a Neoliticului târziu ºi Eneoliticului timpuriu (sfârºitul mileniului al V-lea - începutul mileniului al IV-lea bc), în rãsãritul Macedoniei ºi zona tracã a Greciei au evoluat comunitãþile culturii Marica (Mariþa), care reprezintã, în fapt, aspectul sudic al complexului cultural Boian-Karanovo V, interesante fiind, în acest sens, descoperirile de la Dikili Tash, Sitagrioi, Akropotamos, Paradimini º. a., urmate, în Neoliticul târziu/Eneoliticul clasic (mileniul al IV-lea bc) de purtãtorii aspectului sudic (balcanic) al complexului cultural Gumelniþa-Kodžadermen-Karanovo VI.

O parte din zona Thessaliei a fost ocupatã, în cea de-a doua jumãtate a mileniului al IV-lea bc, de comunitãþile culturii Rakhmani, caracterizate printr-o ceramicã originalã, de culoare cafenie, roºie sau neagrã, policromã, decoratã cu o picturã crudã, groasã, prãfoasã, realizatã cu culorile albã, roºiaticã, gãlbuie (crusted ware), redând diferite motive spiralice, meandrice ºi geometrice (arce de cerc, triunghiuri, ºah etc.), care fac trecerea cãtre epoca bronzului în regiune (fig. 133).

Neoliticul cretan vechi, datat în mileniile al VI-lea - al V-lea bc, este cunoscut doar prin cercetãrile de la Knossos, în cadrul lui fiind decelatã o fazã aceramicã. La rândul sãu, Neoliticul cretan a cunoscut o evoluþie fireascã. Astfel, dacã locuirea aceramicã s-a caracterizat prin bordeie, ulterior au fost realizate locuinþe temeinice, de cãrãmidã crudã, pe fundaþii de piatrã, dotate cu mai multe încãperi, cu silozuri ºi cuptoare.

Industria liticã cioplitã a pãstrat multe din tradiþiile microlitismului ºi geometrizãrii, din piatrã ºlefuitã au fost confecþionate topoare, tesle, mãciuci perforate etc. Ceramica a fost lucratã dintr-o pastã de bunã calitate, cunoscând mai multe specii monocromã ºi policromã, neagrã, roºiaticã, cenuºie, lustruitã, decoratã cu motive plastice sau încrustate ºi pictate (haºuri, „spinãri de peºte”, benzi punctate, triunghiuri, zig-zaguri, tabla de ºah etc.). De asemenea, sunt cunoscute numeroase statuete antropomorfe, feminine ºi masculine, din care cele redate în poziþie aºezatã vor evolua spre schematizare, precum ºi cele zoomorfe, reprezentând, mai ales, bovine. Ritul funerar era reprezentat de inhumaþia nou-nãscuþilor, copiilor ºi adulþilor, depuºi în poziþie chircitã.

Multe dintre aceste elemente au fost transmise Neoliticului mijlociu cretan, caracterizat prin utilizarea ceramicii netezite neagrã, cenuºie, roºiaticã, câteodatã angobatã, decoratã cu caneluri ºi incizii (linii drepte, haºuri, benzi haºurate, “cãpriori”, “spinãri de peºte”, triunghiuri, romburi), care s-a transmis ºi Neoliticului târziu cretan (mileniul al IV-lea bc).

În zona Cicladelor, în Neoliticul mijlociu ºi târziu (sfârºitul mileniului al

Dumitru Boghian260

Fig. 133. Ceramicã Rakhmani (dupã Seferiadis)

V-lea-începutul mileniului al IV-lea bc), într-un mediu specific insular (Antiparos, Mykonos, Melos, Naxos), s-a dezvoltat cultura Saliagos, care a cunoscut o economie particularã, bazatã pe agriculturã, creºterea animalelor, navigaþie, pescuit ºi comerþul cu obsidian de Melos. Ceramica caracteristicã acestei culturi era monocromã, cu decor mat, alb pe fond închis, cu picturã roºie crudã, ºi motive plastice etc.

* * *În zona Balcanilor de rãsãrit, pe

teritoriul actual al Bulgariei (valea Mariþei ºi aºa-numita Câmpie tracã), s-a dezvoltat, în Neoliticul timpuriu (sfârºitul mileniului al VII-lea - începutul mileniului al VI-lea BC), cultura Karanovo I ºi II (cercetare V. Mikov, 1957), cunoscutã ºi în siturile Azmak, Kazanlyk, Plovdiv-Jassa Tepe º. a. creatã de agricultorii ºi crescãtorii de animale ai culturii Protosesklo pãtrunºi în zonã, probabil dinspre Câmpia Thessaliei.

În cadrul organizãrii habitatului uman, au fost întemeiate aºezãri, dupã planuri preconcepute, cu locuinþele rectangulare organizate de-a lungul unor “strãzi”. Casele au fost construite din lemn ºi lutuialã sau numai din argilã, aproape toate având cuptoare rectangulare cu cupolã. În situl de la Stara Zagora-Spital (Karanovo II) a fost descoperitã o locuinþã etajatã. Industria liticã a fost confecþionatã din silex cafeniu, provenind din pãrþile nord-estice ale Bulgariei, importante fiind lamele de secerã, prinse în mânere de corn.

Ceramica cunoaºte douã specii fundamentale: grosierã, cu decoruri barbotinate, în relief, ºi finã, monocromã, roºiaticã, unele vase având decoruri pictate cu alb, dupã ardere, pe suprafaþa ºlefuitã, prezenând ca motive: triunghiurile, ghirlandele ºi ornamentele liniare. În faza a doua, ceramica pictatã s-a împuþinat ºi a devenit din ce în ce mai abundentã ceramica cenuºie, ornamentatã cu caneluri, benzi semicirculare, triunghiuri (fig. 134. 1-10).

Plastica antropomorfã femininã a fost confecþionatã din lut ºi marmurã, reprezentând personaje steatopige de tipul orantã. De asemenea, au mai fost confecþionate statuete zoomorfe ºi vase de cult. Ca rit funerar, se practica inhumaþia copiilor, sub podeaua locuinþelor, ºi a adulþilor în afara acestora, dar în interiorul aºezãrii.

În partea de nord-vest a Bulgariei, în neoliticul timpuriu (sfârºitul mileniului al VII-lea - începutul mileniului al VI-lea BC), cu legãturi în civilizaþia anterioarã, s-a dezvoltat cultura Èavdar-Kremikovci, numitã ºi cultura pictatã nord-vest bulgarã încadratã în mult mai extinsul complex arheologic: Sesklo-Starèevo-Karanovo- Kremikovci-Körös-Criº, rãspândit din Grecia, Bulgaria de NV ºi Serbia, pânã în valea Dunãrii mijlocii ºi bazinul Criºurilor, Nistru ºi Bugul de

Fig. 134. Ceramicã Karanovo II (dupã Bojadjiev, Dimov, Todorova)

261Procese etno-culturale în Neolitic ºi Eneolitic

sud, unde au neolitizat populaþiile din respectivele zone. Cultura Èavdar-Kremikovci (cercetatã începând din 1939), ca ºi cele

înrudite, îºi gãseºte rãdãcinile în descoperirile de tip Karanovo I-II (cultura Protosesklo), fiind caracterizatã prin locuinþe de suprafaþã, de tipul colibelor simple (Gãlãbnik), sau mai durabile, cu etaj ºi pereþii lucraþi din lut (Slatina, lângã Sofia), având la interior vetre, cuptoare ºi silozuri (depozite pentru cereale), o industrie liticã din silex local sau importat (de bunã calitate) din NE regiunii, cuarþ, cuarþit ºi amfibolit (pentru piesele ºlefuite), o industrie osteologicã destulde dezvoltatã (linguri, spatule, cârlige de pescuit, ace de cusut, obiecte de podoabã) etc.

Ceramica acestei culturi cuprinde mai multe specii, cea mai conservatoare fiind cea grosierã, acoperitã cu barbotinã ºi decoratã cu impresiuni de degete, unghii, incizii, motive plastice în relief etc. Ceramica finã, acoperitã cu o angobã roºie sau galbenã, e foarte evoluatã, fiind monocromã sau pictatã, înainte sau dupã ardere, cu motive spiralice, meandrice ºi geometrice, realizate cu alb, roºu, negru, în diferite maniere monocrome, bicrome sau policrome. De asemenea, plastica antropomorfã ºi zoomorfã este bine reprezentatã, alãturi de care au fost confecþionate vase antropomorfe ºi zoomorfe ºi altare cu destinaþie culticã, legatã de cultul fecunditãþii ºi fertilitãþii. Ritul funerar este reprezentat de câteva morminte de inhumaþie, aflate în interiorul siturilor (Gradešnica/Gradeºniþa).

În zona de platouri din partea de nord-est a Bulgariei, cu excepþia litoralului, s-a dezvoltat, la începuturile mileniului al VI-lea BC, cultura Ovèarovo (situl din reg. Tãrgoviºte, studiatã de H. Todorova începând cu 1971), care prezintã unele asemãnãri cu cultura Karanovo I-II. Aceastã civilizaþie s-a caracterizat prin colibe semiîngropate care au evoluat cãtre locuinþele de suprafaþã, amplasate de-a lungul unor “stradele” dispuse în unghi drept, în cadrul siturilor de tip tell. În cadrul industriei litice este evidentã utilizarea silexului local, de bunã calitate, sau a celui cenuºiu, din care s-au confecþionat piese microlitice geometrice (trapeze), lame de secerã prinse în mânere de corn de cerb, topoare ºi tesle din amfiobolit etc.

Ceramica era compusã din mai multe varietãþi: grosierã, cu degresant vegetal (paie ºi pleavã), monocromã, cu forme globulare ºi semisferice ºi rare decoruri imprimate, finã, pictatã cu alb, monocromã cenuºie ºi roºiaticã, ornamentatã mai ales cu caneluri. Se cunosc câteva mese de argilã, care au putut servi ca altare, ºi o plasticã femininã redusã numeric, schematizatã, statuetele fiind ornamentate, uneori, cu caneluri. Ca rit funerar era practicatã inhumaþia în cadrul aºezãrilor, defuncþii fiind depuºi în poziþie chircitã pe dreapta.

În zona de litoral a Traciei, în perioada corespunzãtoare a Neoliticului timpuriu (Karanovo II, mileniului al VI-lea BC), a fost definitã cultura Conevo, destul de puþin cunoscutã, care a avut o ceramicã grosierã ºi finã, cenuºie, cenuºie-neagrã ºi brunã decoratã doar cu caneluri, care, credem, cã poate fi pusã în legãturã cu ansamblul cultural al Neoliticului mijlociu ºi târziu balcanic, cu ceramicã cenuºie neagrã, lustruitã ºi canelatã (Vinèa-Hotnica-Dudeºti), cu toate aspectele ºi faciesurile sale balcano-carpato-dunãrene.

În regiunea centralã a Bulgariei, mai ales în bazinele râurilor Mariþa ºi Tundža, a evoluat, în mileniul al VI-lea BC (mileniului al. V-lea bc), cultura

Dumitru Boghian262

Karanovo III-Veselinovo, specificã pentru Neoliticul mijlociu din zonã, care, din punct de vedere economic, prezintã puþine deosebiri faþã de Neoliticul timpuriu. Astfel, habitatul uman prezintã o serie de elemente de continuitate (planul predeterminat al locuirii în tell, locuinþele cu pereþii din lutuieli, mobilierul ºi complexele gospodãreºti din lut etc.).

Ceramica finã a acestei culturi era, aºa cum am vãzut ºi mai sus, de culoare cenuºie sau cenuºie-neagrã, cu suprafaþa bine netezitã, cu forme bitronconice, rar decorate. Plastica antropomorfã era bine reprezentatã, împletind tendinþele naturaliste, în redarea corpului, cu cele schematice, la reprezentarea capului ºi a trãsãturilor anatomice.

Neoliticul târziu balcanic este datat în cea de-a doua jumãtate a mileniului al VI-lea BC (mileniului al V-lea bc), când, în cea mai mare parte a regiunii, se formeazã, sub impactul unor puternice prezenþe ºi influenþe venite dinspre Chalcoliticul anatolian, complexul cultural vinèian, cu ceramicã cenuºie, neagrã, lustruitã ºi canelatã. Pe teritoriul Bulgariei de nord-vest ºi în Câmpia Sofiei, s-a format ºi a evoluat un aspect al culturii Vinèa, numit cultura Kurilo, în vreme ce, în bazinele râurilor Mariþa ºi Tundža, tot de acest fenomen cultural, este legatã cultura Kalojanovec.

În aceeaºi perioadã, de genezã ºi evoluþie a culturii Vinèa, în partea nord-centralã a Bulgariei ºi în Muntenia (România), au evoluat comunitãþile neolitice târzii ale culturii Hotniþa-Dudeºti (definitã de Eug. Comºa, 1960), care face parte din acelaºi curent chalcolitic anatoliano-egeean, cu ceramicã cenuºie-neagrã, lustruitã ºi decoratã prin canelare. Dintre siturile cercetate, se remarcã cele de la Hotniþa-Orlovska, Kaèica, Samovodene (Bulgaria) ºi Dudeºti, Fundeni, Malu Roºu, Cernica (România). Evoluând de-a lungul a trei faze, purtãtorii acestei culturi au întemeiat aºezãri în apropierea surselor de apã, de regulã pe terase joase, unele dintre acestea fiind fortificate cu ºanþuri de apãrare, în interiorul lor gãsindu-se colibe ovale ºi rectangulare, de suprafaþã sau semiadâncite ºi complexele gospodãreºti.

Ceramica acestei culturi era de culoare cenuºie-neagrã, cu decoruri canelate ºi pliseuri mai fine. În fazele evoluate, probabil în urma contactelor cu elementele liniar-ceramice, repertoriul decorativ s-a îmbogãþit, fiind utilizate benzile spiralice ºi meandrice, incizate ºi umplute cu puncte sau încrustate cu culoare albã, anunþând cultura urmãtoare, Boian-Karanovo V. Pe plan spiritual, sunt cunoscute statuetele antropomorfe ºi zoomorfe, vasele antropomorfe ºi ritul funerar al inhumaþiei, în poziþie chircitã, pe o parte, fãrã inventar.

În partea de nord-est a Bulgariei, pânã pe litoralul pontic, s-a dezvoltat un aspect estic al complexului cu ceramicã cenuºie-neagrã, canelatã, denumit cultura Usoe (definitã de H. Todorova, 1971). Dacã în prima fazã, ceramica este destul de grosierã ºi rar decoratã cu caneluri, în fazele evoluate devine mai finã, doar cu degresanþi minerali în compoziþie ºi cu motive incizate ºi imprimate. A stat la baza culturii Sava din Eneoliticul timpuriu.

Începuturile Eneoliticului în spaþiul vest-pontic se plaseazã în cea de-a doua jumãtate a mileniului al V-lea bc (sfârºitul mileniului al VI-lea-începutul mileniului al V-lea BC), fiind legate de pãtrunderea, dinspre Anatolia, ºi evoluþia comunitãþilor culturii Hamangia (D. Berciu, 1952), cunoscutã în urma

263Procese etno-culturale în Neolitic ºi Eneolitic

c e r c e t ã r i l o r d i n s i t u r i l e Baia/Hamangia, Ceamurlia de Jos, Medgidia, Hârºova, Cernavoda, Techirghiol, Mangalia (România) ºi D u r a n k u l a k , Š a b l a B a l è i k , Draganovo, Èerna, Luljakovo (Bulgaria). Începuturile acesteia par sã se fi produs în timpul fazelor evoluate ale culturilor Dudeºti-Hotnica ºi Usoe, cu care existã unele interferenþe, la care ne vom referi în subcapitolul Neoliticul ºi Eneoliticul din spaþiul carpato-danubiano-pontic.

Eneoliticul est-balcanic (mileniile al IV-lea - al III-lea bc/al V-leaal IV-lea BC) s-a caracterizat prin conturarea a douã entitãþi etno-culturale, caracterizate printr-o puternicã individualitate ºi o relativã unitate: complexul Gradešnica-Dikili Tash-Slatino, legat de evoluþia culturii Vinèa, ºi complexul Boian-Poljanica-Marica-Sava moºtenitorul unor tradiþii anterioare ale ceramicii incizate, excizate ºi pictate cu grafit.

În partea de sud a Bulgariei (valea Struma) ºi NE Greciei, în prima jumãtate a mileniului al V-lea bc, s-a dezvoltat cultura Dikili Tash-Slatino (studiatã de H. Todorova, I. Èjohadjiev).

Aceastã culturã, care a cunoscut, pe lângã alte elemente de culturã materialã, numeroase obiecte din cupru (Slatino, reg. Kustendil), o bogatã plasticã antropomorfã ºi zoomorfã ºi o ceramicã decoratã cu decoruri incizate, încrustate cu culoare albã, picturã cu grafit ºi motive canelate, în urma receptãrii de influenþe Vinèa C (fig. 135).

Cultura Gradešnica s-a dezvoltat în nord-vestul Bulgariei ºi estul Serbiei (decelatã de B. Nikolov, 1970) ºi s-a caracterizat printr-un habitat uman polarizat în jurul unor staþiuni centrale, aflate în apropierea surselor de apã, cu locuinþe durabile, construite din lutuieli. Ceramica acestei civilizaþii era de o foarte bunã calitate, de culoare cenuºie, cenuºie-brunã, lustruitã ºi decoratã cu motive incizate, spiralice, meandrice ºi geometrice (romburi), (fig. 136), alãturi de care, în fazele evoluate, au fost realizate ºi piese pictate cu grafit, vase antropomorfe ºi zoomorfe.

Plastica antropomorfã a fost deosebit de bogatã, fiind predominante statuetele redate în picioare, unele în poziþie de orantã, bogat ornamentate cu motive incizate, cu o simbolisticã profundã.

Cultura Marica, dezvoltatã în nordul Greciei ºi bazinele Mariþa ºi

Dumitru Boghian264

Fig. 135. Ceramicã Dikili Tash-Slatino (dupã Bojadjev, Dimov, Todorova)

Fig. 136. Ceramicã Gradešnica (dupã Bojadjiev, Dimov,

Todorova)

Tundža (definitã de J. Gaul, 1939), face parte, aºa cum s-a arãtat, din complexul Boian-Karanovo V, reprezentând un aspect sudic ºi este specificã pentru Eneoliticul timpuriu din zonã, evoluând din cultura Kalojanovec.

Purtãtorii sãi s-au remarcat prin ocuparea tell-urilor, fortificarea aºezãrilor ºi prin locuinþe de suprafaþã, construite din lut. În cadrul industriei litice se cunosc multe piese realizate din silex balcanic, alãturi de care apar multe piese de aramã

Ceramica acestei culturi s-a caracterizat prin diversitatea formelor ºi decorurilor. Decorurile predominante au fost cele spiralice, meandrice ºi geometrice, realizate prin incizie, excizie, încrustare cu culoare albã ºi roºie ºi picturã cu grafit. În plan spiritual, se observã utilizarea mãsuþelor-altar, a plasticii antropomorfe ºi

zoomorfe ºi a vaselor cu aceleaºi atribute, inclusiv askoi, atent lustruite ºi pictate cu grafit (fig. 137).

Cultura Poljanica, rãspânditã în partea de nord-est a Bulgariei (definitã de H. Todorova, 1971), este mult mai aproape de definiþia complexului cultural Boian-Karanovo V, fiind mai degrabã o variantã ponticã a acestuia.

Purtãtorii acestei variante au întemeiat un habitat sistematizat de-a lungul a douã axe ale aºezãrii, locuinþele compartimentate, de tipul megaron, ºi complexele gos-podãreºti fiind aliniate în funcþie de acestea. Nu este exclusã existenþa unor construcþii etajate, aºa cum aratã unele modele de lut. Industria liticã a fost confecþionatã din silex balcanic, de bunã calitate, existând, în acelaºi timp, ºi piese de aramã.

Ceramica s-a remarcat atât prin forme cilindrice, cu picior sau nu, cât ºi cilindro-tronconice, decorate cu o bogatã ornamentaþie, realizatã prin tehnicile inciziei, exciziei, încrustãrii cu alb, galben ºi roºu, ºi a picturii cu grafit. Motivele predilecte au fost cele spiralice, meandrice ºi geometrice (cercuri, triunghiuri haºurate, ºah, „dinþi de lup” etc.). Plastica acestei variante a complexului Boian-Karanovo V este bogatã ºi variatã, ornamentatã cu motive incizate. De asemenea, au fost confecþionate ºi utilizate, în practicile cultice, modele de locuinþe, cuptoare, turnuri etc. (fig. 138).În domeniul ritului

Fig. 137. Ceramicã Marica (dupã Bojadjiev, Dimov,

Todorova)

Fig. 138. Artefacte ale culturii Poljanica

(dupã Bojadjiev, Dimov, Todorova)

265Procese etno-culturale în Neolitic ºi Eneolitic

funerar se cunosc înhumãri în poziþie chircitã, pe partea stângã ºi capul spre est, dispuse în necropole, asemãnãtoare cu cele de la nord de Dunãre.

În zona litoralului bulgãresc la Mãrii Negre, în Eneoliticul timpuriu (prima jumãtate a mileniului al IV-lea bc/al V-lea BC), este cunoscutã cultura Sava (H. Todorova, 1962), care prezintã multe asemãnãri cu cele anterioare ºi, de aceea, considerãm cã este vorba tot de o variantã regionalã (ponticã) a complexului Boian-Karanovo V. Ceramica acestei variante a cunoscut o evoluþie fireascã, apropiatã de cea a culturii Poljanica, fiind decoratã cu incizii, excizii, încrustare cu alb ºi roºu, picturã cu grafit etc. Plastica, vasele de cult ºi ritul funerar sunt asemãnãtoare cu cele ale culturii prezentate anterior.

Pe baza unificãrii acestor fonduri s-au nãscut, în Eneoliticul clasic (mileniul al IV-lea bc), în aceleaºi spaþii ºi în cele vecine (Serbia, România,

Grecia), douã mari complexe culturale: în vest Sãlcuþa-Krivodol-B u b a n j º i î n est Gumelniþa-Kodžadermen-K a r a n o v o V I , r e p r e z e n t â n d manifestãri plenare ale epocii.

Cultura Krivodol s-a format ºi a evoluat în valea Strumei ºi vestul Bulgariei, prin variantele sale ajungând pânã în nordul Greciei, România (Oltenia, cultura Sãlcuþa) ºi

Serbia (Bubanj-Hum), cele mai cunoscute situri bulgãreºti fiind, pe lângã staþiunea eponimã, Galatin, Zamiec, Teliš, Pernik, Djakovo. Trãsãturile vieþii materiale sunt, în mare parte, asemãnãtoare cu cele ale întregului complex. Ca elemente de individualizare, pot fi citate: existenþa unor aºezãri situate în poziþii dominante, cu locuinþe de suprafaþã, construite din lemn ºi argilã, pe o temelie de piatrã, etajate câteodatã, dotate cu sanctuare casnice (Teliš), prezenþa multor obiecte confecþionate din aramã, unele de mari dimensiuni (topoare Ploènik, tesle, cârlige, podoabe etc.), o bogatã ºi diversã plasticã antropomorfã ºi zoomorfã, împreunã cu vase cultice de acelaºi fel, existenþa sigiliilor (pintadere) ºi a vaselor cu o simbolisticã complexã ce pare a indica o protoscriere.

Ceramica acestei culturi se caracterizeazã printr-o puternicã tradiþie vinèianã, fiind cunoscute mai multe specii ºi categorii, care au cunoscut o normalã evoluþie, de-a lungul celor patru faze de dezvoltare. Astfel, s-a confecþionat o ceramicã finã, adesea cu forme carenate, cu suprafaþa cenuºie, brunã, neagrã sau bej, decoratã cu caneluri, incizii ºi încrustare cu culoare roºie, picturã cu grafit. În fazele evoluate apare ºi pictura cu un strat gros de culoare galbenã sau alb-roºiaticã.

Ca motive ornamentale, se cunosc spiralele, meandrele, romburile, triunghiurile, combinate cu canelurile verticale (fig. 139).

Cãtre sfârºitul culturii, ca urmare a restructurãrilor etno-culturale care s-au petrecut, la finalul Eneoliticului clasic (a doua jumãtatea mileniului al IV-lea bc/al V-lea BC), în valea Dunãrii mijlocii ºi de Jos ºi în spaþiul carpato-balcanic, s-a format vastul complex cultural Sãlcuþa IV-Bãile Herculane-Cheile Turzii-

Dumitru Boghian266

Fig. 139. Ceramica culturii Krivodol (dupã Bojadjiev, Dimov, Todorova)

Hunyadihálom, care anunþã încheierea perioadei eneolitice ºi geneza complexelor culturale specifice epocii timpurii a bronzului. În acest context, cultura Krivodol a evoluat cãtre cultura Galatin, încadratã în aºa-numitul “orizont al torþilor pastilate” (Scheibenhenckel).

Cultura Kodžadermen-Karanovo VI (definitã de R. Popov, 1901, V. Mikov, 1937), dezvoltatã în estul Bulgariei ºi câmpia tracã, are ca situri mai importante, pe lângã cele e p o n i m e : R u s e , K u b r a t , Radingrad, Hisarlika, Poljanica, Ovèarovo, Azmak, Varna I, Devnja, Durankulak etc. Aceasta a cunoscut, împreunã cu celelalte variante (Gumelniþa/România, Varna/litoralul pontic ºi aspectul grecesc), o deosebitã înflorire, care s-a datorat ºi poziþiei ocupate de aceste comunitãþi, spaþiul lor geografic constituind o veritabilã placã turnantã între Eneoliticul final anatolian, Neoliticul târziu cretan ºi cicladic ºi civilizaþiile contemporane din Balcani, valea Dunãrii, zona carpaticã ºi cea nord-vest ponticã, numeroase elemente superioare de culturã materialã (piesele de aur, cupru, silexul balcanic, scoicile Spondylus) ºi spiritualã (idolii cicladici en violon), din Mediterana Orientalã, fiind vehiculate de-a lungul unor vechi trasee comerciale, terestre, marine ºi fluviale.

Nãscutã din evoluþia puternicului fond Boian-Marica-Poljanica-Karanovo V, cu influenþe receptate din partea Eneoliticului anatolian ºi oriental, cultura Kodžadermen-Karanovo VI, cu variantele sale; prezintã o serie de elementede continuitate, între care modul de întemeiere a habitatului sistematizat ºi ierarhizat, aºezãrile, dispuse de-a lungul vãilor apelor, fiind fortificate cu ºanþuri, valuri ºi palisade. Locuinþele de suprafaþã sunt aliniate de-a lungul unor „stradele” ºi prezintã cuptoare ºi alte amenajãri gospodãreºti, dovedind o deosebitã grijã pentru asigurarea sanitãþii locuirii, pentru amenajarea ºi gestionarea spaþiului. În centrul aºezãrilor se gãsea o casã mare, în care se pãstrau, probabil, rezervele de grâne, ºi construcþiile-sanctuar.

Industria liticã era diversificatã, fiind confecþionatã din silex cafeniu de bunã calitate (balcanic ºi dobrogean), iar metalurgia aramei a cunoscut o deosebitã amploare, realizându-se piese de diferite dimensiuni.

Ceramica, în general, de bunã ºi foarte bunã calitate, era lucratã în anumite

Fig. 140. Ceramica Kodžadermen-Karanovo VI

(dupã Bojadjiev, Dimov, Todorova)

267Procese etno-culturale în Neolitic ºi Eneolitic

centre, cunoscând o mare varietate de forme, în special bitronconice, carenate. Dacã ceramica grosierã era, cel mai adesea, barbotinatã ºi decoratã cu motive simple incizate, ceramica finã ºi foarte finã a fost ornamentatã în tehnica inciziei, pictãrii, cu culoare albã, roºie, cu grafit ºi, mai rar, cu praf de aur, ºi prin imprimare. Motivistica decorului ceramicii culturii Kodžadermen-Karanovo VI este deosebit de bogatã ºi este compusã din motive spiralice ºi meandrice, mult schematizate, geometrice (cercuri, motive cruciforme, ºah, romburi etc.), alcãtuind o simbolisticã cu evident caracter uranian (fig.140).

Deosebit de bine evidenþiat este domeniul practicilor cultice, reprezentat de existenþa sanctuarelor, a complexelor de cult, casnice ºi comunitare, exprimate prin modele ale unor locuri ceremoniale, ca cele de la Ovèarovo, ºi printr-o abundentã plasticã antropomorfã, femininã, în special, naturalistã sau extrem de schematizatã, lucratã din lut, os, marmurã, metal (aramã, aur). La acestea se adaugã elemente de plasticã pãtrunse din lumea cicladicã (idolii en violon) sau thessalianã (idolii cu cap mobil). Ritul funerar este bine cunoscut, defuncþii fiind înhumaþi în poziþie chircitã pe stânga, cu capul spre est, însoþiþi de un inventar mai bogat sau mai sãrac, în funcþie de statutul social ºi spiritual al fiecãruia (vezi necropola de la Varna).

Toate aceste elemente vorbesc de o spiritualitate bine conturatã, asemãnãtoare, în multe privinþe, cu cea a marilor civilizaþii ºi complexe culturale orientale sau microasiatice.

Deºi este consideratã drept fenomen etno-cultural separat, cultura Varna (H. Todorova, 1968) reprezintã o parte integrantã a marelui complex Gumelniþa-Kodžadermen-Karanovo VI, diferenþele datorându-se pãstrãrii mai îndelungate, în domeniul ceramicii, a unor tradiþii de tip Usoe, Hamangia, Poljanica (ceramica neagrã sau brunã, lustruitã, decoratã cu motive incizate ºi încrustate cu culoare albã sau roºie, sau pictate cu grafit, plastica), comunitãþi care au fost înglobate, în decursul timpului, în noile sinteze eneolitice pontice. Pentru ritul funerar al acestei variante pontice, trebuie menþionate necropolele de la Varna I (morminte întinse, pentru bãrbaþi, unele foarte bogate, chircite pe stânga, pentru femei, cenotafe etc.), Devnja ºi Durankulak, inventarul acestora dovedind o strictã diferenþiere socialã, ereditarã, ºi existenþa unei pãturi conducãtoare supraregionale sau protostatale.

Cãtre sfârºitul mileniului al IV-lea bc/începutul mileniului al V-lea BC, cultura Kodžadermen-Karanovo VI a suferit un puternic proces de restructurare, o parte a comunitãþilor sale fiind cucerite ºi asimilate de purtãtorii orizontului pastoral nord-pontic de tip Petro Svistunovo-Suvorovo-Cainari, ºi s-a format cultura Pevec/Cernavoda I, care mai pãstrezã unele elemente anterioare. Alte comunitãþi s-au retras în zone deluroase ºi montane, continuând tradiþia Kodžadermen-Karanovo VI, sau au pãtruns în mediul civilizaþiilor vecine (Krivodol, Cucuteni-Tripolie). Pe acest fond s-au format o serie de civilizaþii specifice Eneoliticului final ºi Epocii bronzului din estul Peninsulei Balcanice (cultura Ezero).

* * *Complexul neolitic timpuriu balcano-danubiano-carpatic Starèevo-

Körös-Criº (sfârºitul mileniului al VI-lea - sfârºitul mileniului al V-lea bc), care face parte din complexul cardial circummediteranean, îºi gãseºte originile, aºa

Dumitru Boghian268

cum am vãzut, în cultura Protosesklo cu care este înrudit, dupã cum o dovedesc descoperirile de la Anzabegovo, Donja Branjavina ºi Vršnik (Serbia), Cârcea, Ocna Sibiului ºi Gura Baciului (România). Dezvoltate de-a lungul a patru faze, fiecare cu caracteristicile ei, aceste comunitãþi au cunoscut fenomene istorico-culturale particulare printre care ºi asimilarea, în drumul lor cãtre nord ºi nord-est, de noi triburi epipaleolitico - mezolitice mult întârziate (Moldova/România, Rep. Moldova, Ucraina), pe care le-au neolitizat, prin colonizare ºi aculturaþie, iar prin rãspânirea lor spre nord-vest au dat naºterea unui alt mare complex încadrat în Neoliticul timpuriu, caracteristic pentru valea Dunãrii mijlocii ºi, parþial, a celei superioare, ansamblul liniar ceramic sau Danubian. De aceea, în vastul spaþiu de rãspândire (Kossovo. Bosnia, Serbia, Voivodina, sud-estul Ungariei, România, Rep. Moldova, V. Ucrainei), aceste comunitãþi au dezvoltat mai multe aspecte ºi faciesuri, unele abordate anterior.

Purtãtorii acestui complex cultural au practicat agricultura, pãtrunzând în câmpiile aluvionare din vãile Dunãrii, Tisei, Dravei, Savei ºi Moravei, ºi creºterea animalelor, în legãturã cu ultima ocupaþie, putând fi menþionatã ocuparea ºi exploatarea unor zone cu resurse salifere, cum ar fi cele din Transilvania (Ocna Sibiului, ªeuºa, Gura Baciului) ºi Moldova (Solca, Lunca ºi Oglinzi).

Tipurile de aºezãri ºi de locuinþe Starèevo-Körös-Criº au fost foarte variate, ca urmare a adaptãrii dinamice la noi ºi noi ecosisteme. Astfel, deºi aºezãrile dovedesc o relativã stabilitate, fiind întemeiate pe terasele de luncã ale râurilor, în strânsã legãturã cu tipul incipient al agriculturii itinerante ºi modul de creºtere a animalelor, tipurile de locuinþe au fost diferite, cunoscându-se bordeiele ºi locuinþele simple de suprafaþã, de regulã de formã rectangularã, însoþite sau nu de o serie de anexe din lemn ºi lutuieli.

Industria liticã a acestor comunitãþi era confecþionatã din varietãþi locale sau regionale de silex, lamele ºi gratoarele, în principal, pãstrând dimensiuni mici ºi mijlocii, în timp ce, din piatrã ºlefuitã au fost confecþionate topoare ºi tesle calapod sau cu p ro f i l s ime t r i c , r â ºn i þ e , frecãtoare etc. Din os au fost realizate ace de cusut, spatule ºi l inguri. În faza târzie a complexului cul tural , au pãtruns, ca urmare a influenþelor exercitate de ansamblul cultural al Neoliticului mijlociu ºi târziu balcanic, cu ceramicã cenuºie neagrã, lustruitã ºi canelatã (Vinèa-Hotn ica -Dudeº t i ) , pr imele obiecte mãrunte de cupru.

Ceramica Starèevo-Körös-Criº cuprinde mai multe specii ºi, chiar dacã dovedeºte o anumitã îndepãrtare faþã de modelele egeo-balcanice, pãstrezã moºtenirile parentale ºi o deosebitã forþã de supravieþuire a arhetipurilor. Formele

Fig. 141. Ceramicã ºi plasticã Starèevo (dupã Marijanoviè Br.)

269Procese etno-culturale în Neolitic ºi Eneolitic

specifice au fost cele tradiþionale: semisferice ºi globulare, cu picior inelar sau lobat, transmise, ulterior, complexului liniar- ceramic.

Astfel, numeroasã a fost ceramica grosierã, cu suprafaþa barbotinatã ºi decoratã cu motive incizate (zig-zaguri), imprimate cu degetele ºi unghia (motivul “în spic”), considerate influenþe de tip Impresso-Cardial, ºi reprezentãrile în relief. Ceramica finã, lucratã cu nisip ºi micã în compoziþie, se subdivide în mai multe tipuri: cu picturã albã pe fondul roºu angobat al vasului, picturã neagrã, brunã ºi roºiaticã, pe fondul deschis al vasului, ºi policromã. Motivele pictate sunt diverse: ghirlande, spirale, meandre, motive geometrice, fiind, câteodatã, asociate cu cele incizate ºi/sau imprimate. În unele cazuri, conservate în mod excepþional, se cunosc ºi recipiente de lemn (Grãdinile), care respectã forma celor din argilã (fig. 141.1-4, 10-13).

În domeniul spiritual, se încadreazã statuetele antropomorfe feminine, cu steatopigie mai mult sau mai puþin pronunþatã, cilindrice (fig. 141. 7-9), pintaderele, amuletele, diferite variante de mãsuþe-altar, cu trei sau patru picioruºe, cu sau fãrã recipient la partea superioarã (141. 5-6). Ritul funerar este puþin cunoscut, fiind vorba de înhumãri în poziþie chircitã, dispuse printre locuinþele din aºezare, decedatul fiind, uneori, însoþit de obiecte de inventar. Tipul antropologic specific acestor comunitãþi a fost cel mediteranoid gracil. Purtãtorii complexului Starèevo-Körös-Criº s-au “topit”, parþial, în cadrul proceselor etno-culturale ulterioare ale Neoliticului mijlociu ºi târziu (Vinèa-Hotnica-Dudeºti), parþial în sinteza liniar-ceramicã, la care au participat din plin.

În zona Macedoniei, din împletirea elementelor de tip Starèevo târzii cu cele de tradiþie Sesklo, au luat fiinþã, în Neoliticul târziu (sfârºitul mileniului al V-lea bc), culturile: Anzabegovo-Vršnik, cu ceramicã pictatã cu alb pe fondul de culoare închisã al vasului, în fazele timpurii, ºi picturã de culoare închisã pe fond, în fazele mai noi, cu motivisticã geometricã, spiralicã ºi meandricã, ºi Velušina-Porodin (în Câmpia Pelagoniei), caracterizatã printr-o ceramicã grosierã, cu forme semisferice, barbotinatã ºi decoratã cu impresiuni, ºi o ceramicã finã, pictatã cu alb pe fond închis, prezentând motive geometrice (triunghiuri, lunule, picãturi, benzi etc), care s-au dezvoltat ºi în eneolitic. În cadrul ultimei culturi, interesante sunt o serie de modele miniaturale de locuinþe ºi vasele cu reprezentãri de feþe umane.

În partea de vest- nord-vest a Balcanilor, pe coasta Adriaticei (de la Trieste/Italia pânã în nordul Albaniei ºi Herþegovina), în mileniile al VI-lea - al V-lea bc, a evoluat o variantã a complexului Impresso-Cardial, cunoscutã prin cercetãrile din Grotta Gialla ºi Grotta della Tartuga (Trieste, Italia), Šandalja (Pula), Danilo (Šibenik), în Herþegovina etc., având analogii deosebite atât în ceea ce priveºte tipul de aºezare (în grote ºi deschise, cu colibe uºoare de suprafaþã), industria liticã de tradiþie microliticã ºi geometricã, ocupaþiile (creºterea animalelor ovicaprine, porcine, câini, agricultura incipientã, culesul, pescuitul ºi vânãtoarea), ceramica cu forme puþine, în special ovoidale ºi conice, decorate cu impresiuni realizate cu scoica, cu degetele, unghiile ºi instrumente ascuþite ºi dinþate.

În Bosnia centralã, la Obre I (în apropiere de Kakanj), pentru sfârºitul mileniului al VI-lea bc ºi începutul celui urmãtor, s-a realizat o interesantã mixturã

Dumitru Boghian270

Starèevo-Impresso, materializatã printr-o îmbogãþire evidentã a formelor de culturã materialã ºi spiritualã: colibe de suprafaþã, o industrie liticã ºi osteologicã mai bine reprezentatã, expresie a unei societãþi neolitice bazate pe creºterea animalelor, vânãtoare ºi agriculturã. Ceramica de tip Starèevo-Impresso îmbinã cele douã componente, atât în forme cât ºi în decor. În domeniul cultului sunt mai numeroase elementele de tip Starèevo (mãsuþe-altar, discuri din piatrã ºi lut ars, statuete etc.).

Pe coasta rãsãriteanã a Mãrii Adriatice ºi în zona dalmatã, în Neoliticul mijlociu (a doua jumãtate a mileniului al V-lea ºi începutul mileniului al IV-lea bc) s-a dezvoltat cultura Danilo, a cãrei ceramicã, cu forme semisferice ºi conice cu picior inelar, a fost decoratã cu impresiuni încrustate cu culoare roºie ºi picturã brunã închisã, motivele ornamentale fiind caracterizate printr-un geometrism riguros (capete de spirale ºi meandre), reprezentãri în formã de C ºi S, triunghiuri, romburi, zig-zaguri, „tabla de ºah” etc.

În Bosnia, în paralel cu comunitãþile Danilo s-a dezvoltat cultura Kakanj, cunoscutã prin cercetãrile din situl de la Obre I. Aceastã dualitate culturalã a persistat ºi în Neoliticul târziu, când în zonã a evoluat cultura Hvar-Lisièièi, care a înlocuit cultura Danilo din zona litoralã, în timp ce cultura Kakanj s-a transformat în cultura Butmir. Dacã în perioada anterioarã, ceramica era incizatã ºi, câteodatã, pictatã, cultura Butmir a marcat o anumitã modificare, fiind predominante vasele negre lustruite, cu frecvente decoruri canelate, alãturi de care au fost utilizate ºi motive spiralice.

În Albania, Neoliticul timpuriu s-a caracterizat prin douã zone culturale oarecum distincte: litoralul adriatic, care a fost încadrat în complexul Impresso-Cardial, în timp ce partea esticã a fost legatã de complexul egeeano-balcanic. Astfel, pentru prima zonã, au fost proprii, în Neoliticul timpuriu, cultura Blaz II, ºi, în Neoliticul mijlociu, cultura Cakran, caracterizate prin decoruri imprimate ºi incizate. În Neoliticul târziu, în spaþiul albanez este cunoscutã cultura Malik I-Kamnik, care a evoluat, începând cu faza a II-a, cãtre Eneoliticul timpuriu. Ceramica acestei culturi era lustruitã ºi pictatã, cu brun, roºu ºi tricrom pe fondul vasului, alãturi de care era prezentã decorarea cu picturã onctuoasã (crusted ware), incizia ºi incrustaþia.

În perioada Neoliticului final, au pãtruns ºi s-au extins, într-o mare parte a Balcanilor (Serbia, Kosovo, Voivodina, Slavonia/Croaþia, Bosnia, Muntenegru, Banat, Transilvania, Oltenia/România, nord-vestul Bulgariei), aºa cum am arãtat mai sus, comunitãþile chalcolitice cu ceramicã cenuºie-neagrã, lustruitã ºi canelatã, dintre care foarte importante au fost cele ale complexului cultural Vinèa, care a cunoscut, astfel, mai multe variante regionale ºi acoperã întreaga perioadã a Eneoliticului timpuriu ºi mijlociu (jumãtatea mileniului al V-lea-jumãtatea mileniului al IV-lea bc).

Originea ei pare a fi anatolianã, rãspândirea sa înscriindu-se într-un nou val migratoriu, care a vehiculat elemente de tip Can Hasan 2 B, au asimilat sau au dislocat elementele anterioare ale Neoliticului mijlociu din Peninsula Balcanicã ºi valea Dunãrii.

În ceea ce priveºte habitatul uman, purtãtorii complexului vinèian, au ocupat terasele din apropierea apelor, ºi-au fortificat aºezãrile, perpetuarea locuirii

271Procese etno-culturale în Neolitic ºi Eneolitic

pe acelaºi loc conducând ºi la formarea unor tell-uri. În cadrul aºezãrilor, în fazele mai timpurii, s-au construit colibe semiadâncite, ovale, cu mobilier de lut, iar în fazele dezvoltate locuinþe de suprafaþã, de multe ori cu platformã de lut ars, dintre care unele au avut forma de megaron.

Industria liticã, confecþionatã din materii prime locale sau de import, era diversificatã, ca de altfel ºi industria osteologicã. În fazele dezvoltate ale complexului cultural, au fost realizate ºi utilizate numeroase piese de aramã, multe de mari dimensiuni, legate, probabil, de

exploatarea unor mine ca Rudna Glava ºi Ai Bunar.Ceramica acestui complex cultural a fost destul de unitarã, lucratã într-o

pastã de bunã calitate, cenuºie, neagrã sau brunã, lustruitã, cunoscânde ca forme: vasele bitronconice, carenate, vasele cu picior conic, amforele, pithoi, capace cu reprezentãri umane. Decorul predilect a fost cel canelat ºi plisat, dispus vertical, oblic, încruciºat, la care s-au adãugat diferite tehnici de incizie, impresiune ºi pictare, mai ales dupã ardere, într-o motivisticã variatã: benzi lustruite, fascicole de incizii, triunghiuri ºi alte motive geometrice, dintre care unele ar putea fi interpretate ca elemente de protoscriere (fig. 142 ºi 143).

Plastica antropomorfã ºi zoomorfã a fost deosebit de bogatã, cunoscându-se diferite tipuri, mai ales antropomorfe feminine, cilindrice ºi plate, cu ºoldurile hipertrofiate, ºi capul modelat triunghiular, redând trãsãturi anatomice asianice. Aceste reprezentãri au fost gãsite într-o multitudine de situaþii, unele indicând clare contexte rituale.

Acest complex cultural s-a dezvoltat pe parcursul a mai multor faze (Vinèa A-D, cu mai multe etape, dupã Vl. Milojèiè, ºi Vinèa Turdaº I ºi II, etapa Gradac, Vinèa-Ploènik I ºi II, cu mai multe etape, dupã M. Garašanin). Complexul cultural vinèian a intrat în contact cu comunitãþile culturii liniare, participând la naºterea ºi dezvoltarea multor culturi eneolitice din spaþiul carpatic, balcanic ºi valea Dunãrii mijlocii ºi inferioare. Din împletirea elementelor starèeviene ºi vinèiene, între Drava ºi Sava, din Bosnia pânã în Transdanubia, s-a format ºi a evoluat paralel cu cultura Vinèa, cultura Sopot, cunoscutã ºi sub numele de Sopot-Lengyel, cunoscând mai multe faciesuri regionale.

* * *Unul dintre cele mai extinse complexe culturale ale Neoliticului timpuriu

Dumitru Boghian272

Fig. 142. Ceramicã ºi plasticã Vinèa (dupã Lichardus J. Müller-

Karpe H.)

Fig. 143. Ceramicã ºi plasticã Vinèa (dupã Marijanoviè)

circum-mediteranean (sfârºitul mileniului al VII-lea bc) este cel Cardial, care a primit acest nume de la maniera specificã de decorare a ceramicii prin impresiuni realizate cu ajutorul scoicii Cardium edule. Ca fenomen cultural al neoliticului timpuriu, acesta a fãcut parte din cercul mai larg al complexului cu ceramicã imprimatã (Impresso), care s-a rãspândit din Africa de Nord ºi Grecia pânã pe coastele atlantice ale Franþei (regiunea de centru-vest ºi sud). Cultura cardialã a fost, în principal, o civilizaþie de coastã maritimã, vestigii ale comunitãþilor acesteia fiind descoperite, în principal, în NV Italiei, zona Languedoc-Roussillon din Franþa, coasta rãsãriteanã a Spaniei ºi cea a Portugaliei, dar influenþe ale sale se gãsesc, în unele cazuri, în Peninsula Balcanicã (mileniul al VI-ea bc). În mod firesc, în acest vast areal circummediteranean, purtãtorii complexului cultural Impresso-Cardial au dezvoltat mai multe faciesuri regionale, care poartã, însã, amprenta decorului ceramic specific. În aceste condiþii, se pare cã purtãtorii culturii cardiale au neolitizat regiunile unde s-au aºezat, introducând: cultivarea plantelor, creºterea animalelor, ºlefuirea u n e l t e l o r d e p i a t r ã º i confecþionarea ceramicii.

Locuirile cardiale erau amplasate în grote ºi în adãposturi sub stânci, ca la Châteauneuf-lès-Martigues (la gurile Rhônului, Franþa) unde existã, probabil, o continuitate între nivelurile anterioare preneolitice (castelnoviene) ºi cele ale culturii cardiale propriu-zise. Una dintre cele mai complete locuiri este cea din grota de la Fonbrégoua (Var, Franþa).

Modul de viaþã al comunitãþilor cardiale este cunoscut ºi în grotele Gazel ºi Roc de Dourgne (Aude), Baume de Montclus (Gard), Camprafaud-à-Ferrières þi Saint-Pierre-de-la- Fage (Hérault), în Franþa. Ca aºezare deschisã este cunoscut

satul de la Couthézon (Vaucluse, Franþa), alcãtuit din mai multe colibe cu plan circular ºi vetre exterioare. Aºezarea de pe litoral, de la Leucate (Pirineii rãsãriteni) reprezintã un tip particular de habitat, specific pentru condiþiile zonei. În acelaºi timp, se socoate cã acest sit ar fi putut fi un punct de plecare în transhumanþele montane, în care ºi adãpostul Jean Cros (Franþa) ar fi putut fi un popas pentru creºterea animalelor.

În cadrul industriei litice cardiale se menþin piesele de tradiþie microliticã: trapeze ºi alte piese compuse, care existau ºi în Castelnovian, vârfurile de sãgeatã ºi mici topoare ºlefuite, realizate din roci dure. Gratoarele, lamele denticulate („fierãstraiele”) ºi strãpungã-toarele au fost confecþionate din

Fig. 144. Ceramicã Impresso-Cardial din Calabria (Italia) (dupã Ammerman)

Fig. 145. Ceramicã cardialã din sudul Franþei(dupã Vaquer J.)

273Procese etno-culturale în Neolitic ºi Eneolitic

lame masive. Prezenþa lamelelor de obsidian confirmã existenþa relaþiilor comerciale medite-raneene pe calea apei, în principal contactele cu insulele vulcanice, aºa cum este Lipari sau Melos, aceastã materie primã fiind menþionatã în multe aºezãri. Alte exemple de continuitate zonalã a industriei microlitice mezolitice este prezentã în nordul (valea Adige, lângã Trento), centrul (Maddalena du Muccia, Marche), sudul ºi sud-estul (Coppa Nevigata) Italiei, în situri ceramice datate în mileniile al VII-leaal V-lea bc, precum ºi în siturile cercetate în Spania (Coveta de l'Or, Valencia) ºi Portugalia.

Ceramica era modelatã în forme globulare cu fundul rotunjit ºi polonice, vasele fiind arse la roºu-vineþiu, având ca mijloace de prindere: ºnururi orizontale netezite, butoane ºi torþi bandate, fiind semnalate diferenþieri regionale între siturile din sudul Italiei (Liguria, Calabria, Sicilia) ºi cele din jurul Adriaticii, în special cele de pe coasta vesticã a Peninsulei Balcanice ((Bosnia ºi Hertegovina), între aºezãrile provensale (Châteauneuf-lès-Martigues) þi cele din Languedoc (Gazel) sau între cele din zona Valenciei þi Barcelonei þi sudul Spaniei. Motivele decorative sunt realizate prin imprimare cu ajutorul valvelor Cardium, cu un pieptene sau cu unghia, formând linii în zig-zag, dispuse în benzi orizontale sau în panouri ºi metope, la partea superioarã a vaselor, în aºa-numitul stil Impresso-Cardial (fig. 144-145).

Sistemul incipient de practicare a agriculturii itinerante ºi creºterea animalelor, prin transhumanþã, au condus la rãspândirea ceramicii cardiale care a ajuns pânã în Ardèche, la Ronze þi Oullins (Franþa). Ulterior, aceastã culturã a evoluat ºi se poate vorbi de un Epicardial, dezvoltat, în mileniul al IV/lea bc, pânã în Masivul Central Francez.

În Corsica, la sfârºitul mileniului al VI-lea ºi începutul mileniului al V-lea bc, au evoluat comunitãþile grupului cultural Basian (situl Basi), care a fãcut parte din complexul cultural cardial, specific pentru lumea mediteraneanã, ai cãrui purtãtori erau agricultori ºi crescãtori de animale, în special de ovine.

* * *Complexul liniar-ceramic, denumit ºi Bandkeramik (F. Klopfleish,

1903) sau Linear-bandkeramik, Rubané, Volutová keramika sau Ceramika wstêgowa, ºi Danubian (considerat de G. Childe drept cel mai vechi neolitic din Europa dunãreanã) desemneazã ansamblul cultural datat în Neoliticul timpuriu din Europa centralã ºi vesticã, rãspândit de la Marea Neagrã ºi pânã la Atlantic ºi individualizat prin totalitatea manifestãrilor sale, care denotã o realã unitate în diversitate, atât în ceea ce priveºte economia, modul de întemeiere a aºezãrilor ºi locuinþelor, cât ºi ritualul funerar ºi celelalte componene ale spiritualitãþii. Acest complex cultural cuprinde douã entitãþi (variante) principale: Ceramica liniarã orientalã ºi Ceramica liniarã occidentalã, precum ºi toate variantele ºi faciesurile regionale care au derivat: ceramica punctatã (La Céramique Pointillée), Hinkelstein, Grossgartach, Rössen, Liniarul recent (târziu) din Bazinul Parizian etc.

Complexul cultural liniar-ceramic s-a format la sfârºitul mileniului al VI-lea ºi în prima jumãtate a mileniului al V-lea bc, ca urmare a contactelor ºi sintezelor/asimilãrilor dintre purtãtorii complexului cultural Starèevo-Criº/Körös, care s-au rãspândit în valea Dunãrii Mijlocii (pannonice), Transdanubia (regiunea

Dumitru Boghian274

de la vest de Dunãre) ºi în bazinul carpatic de nord-vest (în Ungaria ºi Slovacia), cu cei ai Epipaleoliticului - Mezoliticului local mult întârziat, individualizându-se, de foarte timpuriu, cele douã ramuri (variante) cultura liniar-ceramicã occidentalã ºi cultura liniar-ceramicã orientalã, care s-au rãspândit ºi au evoluat în mod specific.

Astfel, din zona de origine (Transdanubia, la vest de Dunãre, în apusul Ungariei), purtãtorii culturii vestice cu ceramicã liniarã s-au rãspândit ºi au colonizat succesiv, încã din etapele vechi (începutul mileniului al V-lea bc), cea mai mare parte a Europei centrale, ajungând pânã în nordul Poloniei, în landurile Hessa, Saxonia inferioarã, valea Rhinului (Baden-Wurtemberg ºi Rhenania-Palatinat), Hanovra, punând bazele aºa-numitului Complex cu ceramicã liniarã occidentalã sau Danubian (G. Childe). Începând cu cea de-a doua etapã (începuturile celei de a doua jumãtãþi a mileniului al V-lea bc), au fost colonizate regiunile mai vestice din zona Rhinului Inferior ºi Limbourg (Olanda), în vreme ce, în cea de-a treia etapã (sfârºitul mileniului al V-lea bc), au ocupat Bazinul Parizian, cum se observã în situl de la Larzicourt (Franþa). În cursul dezvoltãrii lor (mijlocul mileniului al V-lea bc), comunitãþile liniar-ceramice occidentale au trecut la nordul ºi rãsãritul arcului carpatic, ºi s-au aºezat în Polonia sudicã, Moldova ºi Ucraina vesticã, unde au format variante încadrate într-o culturã liniar-ceramicã nord ºi est carpaticã care a menþinut o puternicã legãturã cu zonele de origine. Este posibil ca deplasarea comunitãþilor liniar-ceramice spre vest, nord-vest ºi est-nord-est sã se fi realizat în condiþiile presiunilor exercitate de rãspândirea, dinspre Anatolia ºi Balcani a comunitãþilor neolitice târzii/chalcolitice timpurii cu ceramicã neagrã, lustruitã ºi canelatã (în special Vinèa-Hotniþa-Dudeºti), care s-a

suprapus ºi peste o fireascã creºtere demograficã care a determinat o presiune adaptativã asupra ecosistemului ºi cãutarea unor noi resurse de supravieþuire.

Începând cu cea de-a doua etapã, se observã o regionalizare a dezvoltãrii comunitãþilor liniar-ceramice occidentale, vizibilã, mai ales, în domeniul decorului ceramicii. Astfel, în Cehia, Moravia ºi Slovacia s-a dezvoltat stilul

Fig. 146. Situri neolitice ºi eneolitice din Europa mileniilor V-IV bc (dupã Dictionnaire de la Préhistoire )

275Procese etno-culturale în Neolitic ºi Eneolitic

Aèkovy iar mult spre vest, în Germania, stilul Flomborn. De asemenea, în regiunile danubiene (Transdanubia, Moravia, Austria inferioarã, Slovacia vesticã) (fig. 149) s-a dezvoltat ceramica liniarã zisã cu capete de note muzicale, care a evoluat spre ceramica de tip Želiez (Želiezovèe) (fig. 150). În acelaºi timp, în regiunile Elbei (Boemia, Germania de est ºi o parte a Poloniei), în decorul ceramicii se observã o predilecþie pentru spirale ºi meandre, compuse din benzi umplute cu puncte, din care a derivat tipul Šárka (fig. 151). Spre vest, în regiunile rhenane, evoluþia stilisticã a decorului ceramicii a fost legatã de derivarea benzilor în formã de arc de cerc, de spiralele ºi meandrele umplute cu incizii ºi impresiuni, precum ºi de decorurile executate cu pieptenele (tipul Plaindt) ºi de prezenþa

motivelor înguste „în cãpriori”, aºa cum se cunosc în ceramica liniarã occidentalã târzie din Bazinul Parizian.

Referitor la modul de viaþã, purtãtorii ceramicii liniare occidentale au practicat cultivarea plantelor (diverse specii de grâu, orz, linte, mazãre, in), creºterea animalelor (bovine, ovi-caprine, porci, câini), vânãtoarea, culesul, meºteºugurile. Satele culturii ceramicii liniare occidentale au fost întemeiate, de regulã, pe soluri loessoide sau în apropierea acestora, cu excepþia sitului de la Cuiry-lès-Chaudardes (Franþa) ca ºi a altora din Bazinul Parizian, amplasate pe primele terase ale râurilor sau în apropierea zonelor inundabile. Aºezãrile au fost fortificate, adesea, cu ºanþuri de apãrare, cu secþiunea în V sau U, dublate de palisade, amplasate în apropierea aºezãrilor sau chiar în interiorul lor, aºa cum sunt cele de la Eilsleben, Aldenhoven, Köln-Lindenthal (Germania), care pun în continuare probleme legate de funcþia acestor întãrituri antropice (fig. 148). Cel mai adesea, locuinþele erau rectangulare, cu orientarea NV-SE, lungimea variind, aºa cum am vãzut în capitolul anterior, între 6 ºi 45 m, în timp ce lãþimea era destul de

constantã, de aprox. 6-7 m. Locuinþele cu patru nave erau construite din stâlpi de lemn ºi s-au decelat, dupã dispunerea stâlpilor în partea centralã a caselor, structuri

Dumitru Boghian276

Fig. 147. Locuinþe neolitice central-europene. 1. Bylany; 2. Zwenkau; 3.

Deiringen-Ruploh; 4. Postoloprty (dupã Lichardus J.)

Fig. 148. Fortificaþii neolitice din centrul Europei. 1. Köln-Lindenthal; 2. Langweiler 9; 3. Tešetice; 4. Bochum-Harpen; 5. Kothingeichendorf (dupã

Lichardus J.)

în formã de Y (tipul Geleen) ºi case cu trei rânduri de stâlpi aliniaþi (tipul Elsloo) (fig. 147).În acelaºi timp, sãpãturile efectuate în unele staþiuni importante, ca cele de la Bylany (Cehia), Olszanica (Polonia), Hienheim, Aldenhoven, Köln-Lindenthal (Germania), Elsloo (Limbourg, Olanda) ºi Cuiry-lès-Chaudardes (Franþa) au pus o serie de probleme legate de stabilirea raporturilor cronologice între diferitele structuri de locuire ºi datarea precisã a acestora, pentru stabilirea succesiunilor ºi modelelor de locuire.

Astfel, la Bylany (Kutná Hora, Boemia/Cehia), pe acelaºi loc s-au succedat mai multe cicluri de locuire, realizate prin deplasarea întregului sat, odatã la 15-18 ani, în spaþiul microregiunii date. În satul de pe platoul Aldenhoven au existat „ferme” relativ izolate în vreme ce la Elsloo a existat o aºezare permanentã, reînnoitã prin reconstrucþia ºi extinderea locuinþelor individuale.

Din punct de vedere spiritual, se poate arãta cã, deocamdatã, nu se cunosc construcþii-sanctuar ºi nici o plasticã antropomorfã ºi zoomorfã evidentã, aºa cum este caracteristic pentru Neol i t icul or iental , microasiatic ºi egeo-balcanic, în schimb, asemenea reprezentãri apar fie sub formã de protome, fie ca elemente decorative incizate sau în relief, dispuse pe pereþii vaselor.

În ceea ce priveºte ritul funerar, se poate arãta cã au fost utilizate, deopotrivã, inhumaþia ºi incineraþia, predominantã fiind prima, mormintele fiind organizate în necropole, cum sunt cele de la Nitra (Slovacia), Sonderhausen, Arnstadt, Aiterhofen, Flomborn, Niedermerz (Germania) ºi Elsloo (Olanda).

În cadrul mormintelor de inhumaþie , ce l mai adesea individuale, defuncþii erau depuºi în poziþie chircitã, pe partea dreaptã ºi/sau stângã sau alungit pe spate, aceastã particularitate regionalã întâl-nindu-se în etapa târzie a ceramicii-liniare occidentale din Alsacia ºi Baden-Wurtemberg.

Defuncþii erau acoperiþi, adesea, cu ocru roºu ºi inventarul mormintelor era compus din vase, elemente de podoabã (mãrgele de piatrã ºi scoicã, brãþãri ºi catarame de centurã din scoicã

Fig. 149. Ceramicã liniarã occidentalã timpurie (Slovacia ºi Moravia) (dupã

Lichardus J., Müller-Karpe H.)

Fig. 150. Ceramicã Želiezovce (dupã Lichardus J, Müller-Karpe H.)

Fig. 151. Ceramicã liniarã din Boemia (1, 6-15) ºi Šarka (2-5) (dupã Lichardus J,

Müller-Karpe H. )

277Procese etno-culturale în Neolitic ºi Eneolitic

Spondylus, pandantive diverse), tesle-calapod, lame, vârfuri de sãgeþi etc. Sunt cunoscute ºi morminte de incineraþie (Arnstadt, Niedermerz ºi Elsloo).

Ca tip antropologic, purtãtorii culturii ceramicii liniare occidentale erau mediteranoizi (cu talie micã, adesea cu un uºor prognatism, uneori gracili).

Complexul cultural cu ceramica punctatã (La Céramique Pointillée, Stichband-keramik, Stroke ornamented ware, Keramika vypichaná, Ceramika wstêgowa k³uta), specific pentru Neoliticul târziu (sfârºitul mileniului al V-lea bc) din Boemia, Germania de est, vestul Poloniei, Moravia, Bavaria ºi Austria, era înrudit genetic cu cultura liniar-ceramicã târzie din regiunea Elbei ºi a fost periodizatã în cinci faze (I-III, IV a, IV b ºi V, M. Zápotocká) sau în trei etape cronologice (I a, Ib ºi II, D. Kaufmann). A fost denumit astfel datoritã decorului predominant al ceramicii, cu impresiuni simple, duble ºi multiple (realizate cu ajutorul unui pieptene sau al unui instrument dinþat) sau cu motive punctat-adâncite, care acoperea întreaga suprafaþã exterioarã a vaselor, evoluat din cel de tip Šarka al ceramicii liniare târzii. Ca forme, se remarcã bolurile piriforme sau cu profilul în “S”, cupele plate ºi semisferice decorate, la început, cu motive bandate organizate „în cãpriori” simpli, separate, câteodatã, de benzi verticale (fig. 152).

În cadrul industriei litice s-au pãstrat topoarele, dãlþile ºi teslele calapod ºi icurile (penele) perforate. Habitatul uman continuã utilizarea amplasamentelor anterioare (Hienheim ºi Zwenkau, în Germania), fiind cunoscute locuinþele de formã alungitã, care aveau pereþii curbaþi, ºi care au evoluat, ulterior, spre p l a n u r i l e t r a p e z o i d a l e (Postoloprty/Žatec, Boemia, Cehia), devenind caracterist ice pentru Neoliticul târziu din zona danubianã.

În cadrul aºezãrilor se remarcã ºanþurile circulare concentrice, de incintã sau de apãrare, dotate cu palisade ºi spaþii de trecere (un fel de porþi) dispuse cardinal, care au fost interpretate drept construcþii de cult (Vochov/Plzeò-Nord, în Boemia, Teše t ice -Kyjav ice /Znojmo, în Moravia, Kothingeichendorf ºi Bochum-Harpen, în Germania) sau fortificaþii. Ritul funerar era cel tradiþional, moºtenit de la comunitãþile anterioare. Astfel, s-au descoperit morminte izolate sau cuprinse în mici necropole, conþinând fie o singurã înhumare, în poziþie chircitã, fie o singurã incineraþie.

În partea de centru-nord a Europei s-au dezvoltat o serie de culturi ºi complexe culturale, toate reprezentând o prelungire a curentului danubian, unele dintre acestea pãstrând multe dintre tradiþiile din care au derivat.

Grupul cultural Hinkelstein (Monsheim/Worms, Germania), s-a dezvoltat în Neoliticul târziu (sfârºitul mileniului al V-lea bc), din fond liniar-ceramic recent, în landurile germane Baden-Wurtemberg, Hessa rhenanã ºi Palatinat, fiind cunoscut prin necropolele sale de la Worms-Rheingewann ºi

Dumitru Boghian278

Fig. 152. Ceramicã punctatã timpurie (1-6-15) ºi târzie (2-5) (dupã Zápotocká M., Lichardus J.)

Rheindürkheim, unde au fost descoperire înhumãri individuale, cu defuncþii depuºi în decubit dorsal.

Ca materiale de inventar s-au descoperit: ceramicã cu forme ºi decoruri derivate din liniarul recent (fig. 153), unelte calapod, foarte subþiri, ºi obiecte de podoabã. Acest grup cultural a evoluat spre ce l urmãtor, Grossgatarch, care moºteneºte majoritatea caracteristicilor.

Grupul cultural Gros-sgatarch (lângã Heilbronn, în valea Neckar, în Germania, cercetãri A. Schliz, la sfârsitul secolului al XIX-lea), aparþine Neoliticului liniar-ceramic târziu.

Comunitãþile sale s-au rãspândit, în principal, în landurile Baden-Wurtenberg, în Alsacia ºi Hessa rhenanã, considerate zone de origine, de unde s-au extins pânã în valea Rhinului inferior, Bavaria, regiunea Saale/Elba ºi în bazinul Yonne (mormântul de la Passy), contribuind, ulterior, la geneza culturii Rössen.

Aºezãrile acestui grup cultural erau alcãtuite din locuinþe cu planul naviform sau trapezoidal (Jülich-Walldorf/Aldenhoven, Germania). Din cadrul inventarului, se remarcã vasele carenate, paharele cu picior, cupele quadrilobate ºi vasele-sticlã, decorate cu motive adâncite, trasate cu un vârf ascuþit, ºi impresiunile duble, care au devenit frecvente în cadrul culturii Rössen. Mormintele, descoperite mai ales în Alsacia (42 de morminte în necropola de la Lingolsheim, Germania), constau din înhumãri individuale, în poziþie alungitã pe spate, în gropi simple, rectangulare, având ca inventar vase, unelte de piatrã ºi os, piese de podoabã.

Cultura Rössen (necropolã lângã Merseburg/Saxa-Anhalt, Germania, cercetatã de A. Nagel, H. V. Borries, N. Niklasson, între 1879-1918), aparþine Neoliticului mijlociu ºi final din nordul Europei, de tradiþie liniar-ceramicã, când comunitãþile de acest tip s-au rãspândit progresiv, din zona de origine, aflatã în Germania de SV, în Câmpia joasã din nordul Germaniei, în regiunile Saale-Elba ºi în Bavaria, unde au dezvoltat un aspect local, aºa-numitul Rössen bavarez sau grupul Oberlauterbach, în Elveþia, unde a dezvoltat faciesul Wauwil, în Bazinul Parizian, unde sunt cunoscute staþiunile de tip Berry-au-Bac, ºi pânã la Atlantic. De asemenea, în Germania de SV, s-au dezvoltat o serie de grupe locale ca: Planig-Friedberg, Rhin-Main, Neckar ºi Bischheim, care par a fi faze ºi etape cronologice.

Fig. 153. Ceramicã liniarã din zona rhenanã

(dupã Lichardus J.)

Fig. 154. Ceramica culturii Rössen(dupã Lichardus J., Muller-Karpe H.)

279Procese etno-culturale în Neolitic ºi Eneolitic

În dezvoltarea acestei culturi au fost stabilite trei faze de evoluþie. În timpul etapelor finale, purtãtorii culturii Rössen au pãtruns în regiuni încã neneolitizate, unde au intrat în contact cu vânãtorii ºi culegãtorii culturii Ertebølle-Ellerbek, pe care i-au neolitizat direct, prin cucerire, sau indirect, prin aculturaþie. În cadrul siturilor cercetate în bazinul Rhinului inferior (Aldenhoven I, Inden-Lamersdorf, Deiringsen-Ruploh, Germania), se observã atât pãstrarea unor tradiþii constructive cât ºi apariþia unor modificãri. Astfel, în cadrul aºezãrilor existau palisade ºi mici ºanþuri poligonale, iar cele circulare (Bochum-Harpen) sunt considerate cã au avut o funcþie ritualã. De asemenea, s-au pãstrat locuinþele mari, care tindeau cãtre un plan trapezoidal (Bochum-Hiltrop, Germania) ºi un spaþiu interior extins.

Ca ocupaþii, purtãtorii culturii Rössen practicau agricultura ºi creºterea animalelor, în cadrul industriei litice fiind specifice penele (icurile) perforate, utilizate ca sãpãligi. Ceramica fazei vechi Rössen (I) s-a caracterizat printr-un decor dispus pe întreaga suprafaþã a vasului, realizat prin aºa-numitele impresiuni duble rösseniene, care au condus la apariþia benzilor negative (fig. 154. 9-12); cea a fazei mijlocii Rössen (II) a avut o ornamentare mai spaþiatã, motivele fiind realizate, adesea, prin zig-zaguri (fig. 154. 5-8).

În faza recentã a culturii Rössen (III), ceramica prezintã impresiuni succesive trasate cu un instrument ascuþit, care formeazã benzi continui ºi triunghiuri “agãþate” (fig. 154. 1-4).

Ritul funerar a fost reprezentat, cu puþine excepþii, de înhumãri individuale, cu unele particularitãþi zonale de ritual. Astfel, în aria occidentalã, corpurile decedaþilor erau depuse pe spate, cu picioarele întinse (necropolele de la Jechtingen ºi Wittmar, Germania), în vreme ce, în aria orientalã acestea erau dispuse chircit, pe partea stângã sau dreaptã, dovedind o mai puternicã tradiþie liniar-ceramicã (Rössen), având ca inventar: vase, unelte ºi arme de piatrã ºi os, podoabe, între care tipicele brãþãri din marmurã ºi ºist.

În Europa vest-centralã o serie de g r u p e c u l t u r a l e ( A i c h b ü h l , Schwieberdingen , Bischoffingen-L i e s e l h e i m / G e r m a n i a , L u t z e n g ü e t l e / E l v e þ i a d e N , Entzheim/Alsacia ºi Menneville/ Bazinul Parizian) au fost incluse în aºa-numitele manifestãri culturale Epirössen sau Poströssen, observându-se o continuitate a unor forme de culturã materialã (tip de habitat, locuinþã, unele forme ºi decoruri ceramice, rit funerar).

Cultura paharelor cu gâtul în formã de pâlnie (Trichterbecherkultur /TRBK; Funnel Beaker Culture) s-a dezvoltat, în Neoliticul târziu/Chalcoliticul

Dumitru Boghian280

Fig. 155. Ceramica culturii cu gâtul în formã de pâlnie (TRBK)

(dupã Becker C.J., Ebbesen , Glob P. V., Muller S., Lichardus J)

timpuriu (sfârºitul mileniului al IV-lea- mileniul al III-lea bc) pe un spaþiu deosebit de larg, care cuprins sudul Scandinaviei, Þãrile de Jos (Belgia, Olanda), Germania de nord ºi Polonia, de unde s-a extins cãtre sud ºi sud-est, influenþe ale sale gãsindu-se în mediile unor culturi eneolitice din zonele dunãreanã, est-carpaticã ºi vest-ucraineanã. Originea acestei culturi nu este lãmuritã, dar fondul Rössen final ºi unele influenþe danubiene par sã fi avut o importanþã deosebitã, cãrora li s-au adãugat, în diferite etape, impulsuri primite din partea culturilor ºi grupelor culturale vecine ºi contemporane, sau de la unele civilizaþii eneolitice danubiene ºi est-carpatice. În mod normal, în acest vast areal s-au dezvoltat mai multe aspecte ºi grupe regionale, care au evoluat pe parcursul a douã faze principale (TRBK A ºi C), faza intermediarã (TRBK B) nemaifiind de actualitate.

Habitatul purtãtorilor acestei culturi este puþin cunoscut, în ambele faze fiind locuite atât zonele litorale cât ºi spaþiile continentale, unele dintre aºezãri, în faza TRBK C, având sisteme de fortificare cu ºanþuri ºi palisade. În ceea ce priveºte locuinþele, acestea sunt cunoscute, deocamdatã, doar pentru faza a doua, fiind vorba de case mari, rectangulare, construite pe stâlpi, unele având pânã la 85 m lungime ºi 6, 5 m lãþime, cu o bunã distribuire a spaþiului (camere pentru fiecare familie?), ºi structuri mai modeste, cu baza de piatrã. Ca ocupaþii, purtãtorii complexului cultural cu pahare cu gâtul în formã de pâlnie practicau agricultura (cereale) ºi creºterea animalelor domestice (ovica-prine, bovine, porcine), unele meºteºuguri, comerþul etc.

Industria liticã s-a caracterizat prin topoare plate ºi lungi de silex, robuste, vorbind de exploatarea unor zãcãminte ºi a unui mediu forestier, vârfuri de sãgeatã, topoare-ciocan de piatrã ºlefuitã ºi perforatã. În spaþiul acestui complex cultural au fost descoperite multe piese de aramã, provenind fie sub formã de prefabricate, fie sub formã de produse finite (tesle plate, pumnale, topoare, brãþãri, discuri, mãrgele, tuburi în spiralã etc.) din arealul Eneoliticului carpato-balcanic.

Ceramica este diferenþiatã pe faze. În faza timpurie (TRBK A), ceramica avea ca forme: paharele cu gâtul în formã de pâlnie, vasele-sticlã, strãchini, amfore, discuri-tãvi de pâine, nedecorate sau ornamentate cu unele impresiuni ºi alveole. Ceramica fazei TRBK C evolueazã din cea precedentã, cunoscând o anumitã standardizare a formelor ºi decorurilor. Trebuie menþionate: vasul-sticlã, cu pereþii bombaþi ºi gâtul decorat cu un ºnur inelar, numit sticlã cu guleraº, vasele cu gura largã ºi vasele cu corpul globular ºi gâtul cvasi-cilindric, decorate cu motive incizate ºi imprimate, linii verticale, triunghiuri haºurate, „spinãri de peºte” etc. (fig. 155).

Cu o semnificaþie culticã, încã nedesluºitã pe deplin (funerarã, votivã, sacrificialã etc.), se cunosc depozite intenþionate cu vase, podoabe din chihlimbar (mãrgele ºi plãcuþe perforate), topoare de silex, piese de aramã (podoabe, unelte ºi arme) etc., oase umane ºi de animale. Cel mai bine cunoscut este ritul funerar. Din faza TRBK A provin înhumãri individuale ºi duble, în gropi simple, fãrã amenajãri suplimentare. Defuncþii erau depuºi în poziþie întinsã ºi acoperiþi cu un strat consistent de ocru roºu, dintre piesele de inventar putându-se menþiona: ceramica, armele de vânãtoare, trofeele, podoabele ºi accesoriile vestimentare, unele lucrate din chihlimbar. În faza TRBK C, ritul funerar a cunoscut o dezvoltare deosebitã, existând deopotrivã, probabil ca urmare a unei insemnate stratificãri sociale,

281Procese etno-culturale în Neolitic ºi Eneolitic

morminte modeste, în gropi simple, ºi construcþii de influenþã megaliticã: dolmene, dolmene lãrgite, tumuli din aglomerãri de pietre, cu camere de piatrã (ciste) ºi lemn.

Acest grup cultural a evoluat ºi s-a regionalizat, în faza târzie fiind cunoscut aspectul târziu al paharelor cu gâtul în formã de pâlnie, care a reprezentat perioada de apogeu a megalitismului funerar nordic. În cadrul acestuia, pe lângã formele tradiþionale, au fost create cupe cu picior, linguri, cãni, vase pentru suspendat, decorate cu o ornamentare bogatã, incizatã, imprimatã, încrustatã cu roºu ºi alb, care acoperea întreaga suprafaþã a vasului, cu motive geometrice (triunghiuri, romburi pozitive ºi negative), benzi în zig-zag etc. Industria liticã era foarte bogatã, cunoscându-se “topoarele de luptã”, alãturi de care se gãseau câteva piese de aramã ºi aur (brãþãri).

În Polonia, în zona Varºoviei ºi Kuyavice, s-a dezvoltat grupul cultural Sarnowo. Dupã cultura cu pahare în formã de pâlnie, din sudul Suediei pânã în Þãrile Baltice ºi Finlanda, s-a dezvoltat cultura cu ceramicã decoratã cu gropiþe, iar în Suedia rãsãriteanã cultura topoarelor naviforme (Bootaxtkultur).

Dupã evoluþia culturii paharelor cu gâtul în formã de pâlnie, în zona cuprinsã între Ucraina de vest, Elba, Saale ºi Havel (Germania de est, Polonia, Boemia), s-a format ºi a evoluat, pe baze anterioare, cultura amforelor sferice (prima jumãtate a mileniului III bc), ale cãrei comunitãþi au pãtruns ºi în spaþiul de la rãsãrit de Carpaþi. Comunitãþile culturii amforelor sferice au participat la geneza culturii central-europene cu ceramicã ºnuratã.

Habitatul acestei culturi nu este bine cunoscut, locuinþele fiind de forma unor structuri simple, de tipul colibelor uºoare, care sunt greu de identificat arheologic. Materialele specifice: topoarele masive ºi dãlþile de silex, topoarele de luptã ºi vasele, în principal în formã de amfore globulare, cu gâtul conic, decorate cu incizii ºi impresiuni ºnurate, ca motive decorative având romburi ºi triunghiuri, au fost descoperite în morminte individuale, duble sau colective, de inhumaþie, în gropi simple ºi cutii de piatrã (ciste), plane ºi tumulare. Se cunosc puþine morminte de incineraþie ºi înhumãri de animale (bovine). În inventarul mormintelor au mai fost descoperite piese de podoabã, în special discuri dispuse pe piept.

* * *Tot pe fond Rössen, la care s-au adãugat, probabil, unele influenþe ale

culturii paharelor cu gura în formã de pâlnie, s-a format complexul cultural Michelsberg, datat în Neoliticul final/Chalcoliticul timpuriu (sfârºitul mileniului al IV-lea - mileniul al III-lea bc), numit dupã staþiunea eponimã din Germania (în apropiere de Untergrombach/Bruchsal, Baden-Wurtemberg), fiind identificat în Elveþia, Austria, Belgia, NE Franþei, pânã la Pas-de-Calais ºi valea Aisne, pe parcursul dezvoltãrii sale cunoscând mai multe faze (Michelsberg I-V) ºi grupe culturale regionale, printre care cultura Pfyn.

Purtãtorii acestui complex cultural au ocupat aºezãri de înãlþime, fortificate cu valuri, palisade ºi ºanþuri, în formã de pinten barat (Michelsberg, Munzingen-Tuniberg), precum ºi locuri joase, în preajma surselor de apã, cele de mari dimensiuni fiind apãrate natural ºi antropic (Urmitz/Koblenz, Ehrenstein, Mayen, Noyen-sur-Seine). Locuinþele prezintã diferite tradiþii constructive, cunoscându-se atât case rectangulare, pe stâlpi (Urmitz), cât ºi structuri uºoare, a

Dumitru Boghian282

cãror planuri sunt greu de definit (Michelsberg). Acest tip de habitat uman corespunde atât caracteristicilor ocupaþiilor principale ale comunitãþilor Michelsberg (agricultura ºi creºterea animalelor, cu ponderi diferite de la sit la sit), cât ºi modificãrilor produse în cadrul societãþilor, ca urmare a progreselor realizate în Eneolitic. În domeniul creºterii animalelor, s-a manifestat o anumitã spec ia l izare , carac ter iza tã pr in practicarea stabulaþiei. În cadrul unor aºezãri au fost descoperite ºi oase de cal domestic.

În spaþiul culturii Michelsberg era cunoscutã exploatarea silexului (Spiennes/ Belgia), piesele prefabricate (eboºe) fiind comercializate la distanþe destul de mari. Din silex ºi din piatrã se confecþionau topoare, tesle, dãlþi. În unele situri au fost descoperite urme ale prelucrãrii cuprului, prin ciocãnire ºi turnare (creuzete cu urme de aramã), aduse, probabil din mediul Pfyn. Ceramica Michelsberg, în general ne-ornamentatã, prezintã ca forme: paharele mari, cupele, vasele-sticlã, decorate cu ºiruri de proeminenþe mamelonare perfo-rate, cãnile, paharele caliciforme, discuri-tãvi pentru pâine (fig. 156).

Ritul funerar era reprezentat prin înhumãri individuale, în poziþie alungitã sau chircitã, în gropi simple, ºi morminte colective, în puþuri, grote ºi camere de piatrã (Lenzburg), cu un inventar deosebit de sãrãcãcios (pahare, cãuºe, câteva unelte ºi podoabe). Pe fond Michelsberg, cu diferite influenþe, în Chalcoliticul mijlociu s-au format o serie de culturi ºi grupe culturale: Horgen, Seine-Oise-Marne ºi cultura ceramicii cu impresiuni adânci, în principal.

În Chalcoliticul final (a doua jumãtate a mileniului al III-lea bc), în zona central-europeanã, s-a dezvoltat complexul cultural al ceramicii ºnurate/cultura cu morminte individuale (The Corded Ware/Single Grave Culture), care a ocupat un areal deosebit de întins, cuprins între vestul Ucrainei, la est, estul Franþei, la vest, Elveþia, la sud, Polonia ºi Saxa inferioarã, la nord, teritoriu ocupat, altãdatã, de comunitãþile culturii paharelor cu gâtul în formã de pâlnie. Geneza acestui imens complex cultural nu este lãmuritã pe deplin, la formarea sa participând, cu contribuþii diferite, comunitãþile locale ºi elementele cuceritoare, venite dinspre est, din stepele ºi silvo-stepele nord- pontice, purtãtoare ale unor elemente de tip kurgan (purtãtorii culturilor eneolitice din zona Niprului mijlociu).

Imaginea unor profunde schimbãri etno-culturale, încadrate în aºa-numitul proces de indoeuropenizare a Europei, care s-ar fi petrecut la sfârºitul Eneoliticului ºi începutul epocii bronzului european, este întãritã ºi de faptul cã la contactul dintre civilizaþiile autohtone ºi noii veniþi, probabil cuceritori, au fost impuse, pe cãi încã insuficient lãmurite din punct de vedere arheologic, multe dintre trãsãturile morfo-funcþionale ale modului lor de viaþã. Acestã imagine este

Fig. 156. Ceramica culturii Michelsberg (dupã Lüning J.)

283Procese etno-culturale în Neolitic ºi Eneolitic

întãritã ºi de faptul cã, prin utilizarea calului pe scarã largã, pentru cãlãrie, pãtrunderea noilor veniþi pare mai rapidã ºi evident nepaºnicã, având ca urmare, pe lângã declanºarea unui nou dinamism istoric, schimbarea vechiului „echilibru” eneolitic european ºi „dispariþia”/transformarea unor vechi civilizaþii ºi centre de culturã. De aceea, raportul continuitate-discontinuitate între Neoliticul ºi Eneoliticul european, pe de o parte, ºi Epoca bronzului, pe de altã parte, trebuie reevaluat din perspectivã antropologico-culturalã, la geneza noilor comunitãþi contribuind, în proporþii diferite, elementele fondurilor etno-culturale care au intrat în sintezã.

În cadrul complexului cultural cu ceramicã ºnuratã/cultura cu morminte individuale (The Corded Ware/Single Grave Culture) s-au manifestat mai multe grupe regionale, care au interacþionat.

În cadrul monumente lor arheologice, mai ales în morminte, au fost descoperite materiale osteologice provenind de la cai domestici ºi care de lemn cu patru roþi, vorbind de caracterul mai dinamic al acestor comunitãþi. Din pãcate pânã în prezent, se cunosc foarte puþine aºezãri aparþinând purtãtorilor

acestui complex cultural, cele mai multe pe malurile lacurilor elveþiene, dar locuinþele nu s-au pãstrat. Este posibil ca numãrul extrem de redus al aºezãrilor ºi locuinþelor sã se datoreze unui anumit specific al întemeierii habitatului, sub forma unor construcþii uºoare, sezoniere, sau a corturilor (iurtelor) ºi carelor cu coviltire, specifice unor comunitãþi seminomade, care nu lasã decât puþine urme arheologice.

Cel mai bine cunoscute sunt construcþiile funerare de forma tumulilor, cu diferite înãlþimi ºi diametre, înconjurate cu ºanþuri, cercuri de piatrã ºi eventuale palisade, cu sau fãrã construcþii interioare (ciste, camere de lemn ºi catacombe), unele fiind marcate cu stele funerare, gravate cu diferite reprezentãri. În cadrul mormintelor tumulare, existau, de regulã, câte o înmormântare centralã (principalã) ºi înmormântãri secundare, contemporane sau ulterioare. Defuncþii erau depuºi diferit, dupã rang, sex, vârstã, indicând existenþa unei ierarhii stricte. Astfel, bãrbaþii erau înhumaþi chircit, pe partea stângã, cu orientarea vest-est, iar femeile tot în poziþie ghemuitã, pe partea dreaptã, pe direcþia est-vest. Cele mai cunoscute necropole tumulare ale ceramicii ºnurate central europene se gãsesc la Forst Lucka ºi Forst Leina (Thuringia/Germania) ºi Vikletice (Boemia/Cehia). În aspectele regionale din Elveþia se cunosc ºi morminte tumulare cu incineraþie (Schöfflisdorf).

Inventarul funerar al acestei complex cultural era destul de standardizat, mai bogat pentru personajele mai importante, fiind compus din ceramicã (amfore, pahare, cupe, strãchini), unelte de silex ºi os, „topoare de luptã” din piatrã ºlefuitã ºi perforatã sau din aramã, care au servit ca sceptre ºi însemne de prestigiu,

Dumitru Boghian284

Fig. 157. Ceramicã ºnuratã din estul Germaniei (dupã Behrens H.)

podoabe de aramã (mai ales în siturile elveþiene). Despre stratificarea socialã ºi existenþa unor ºefi tribali (chiefdom) vorbesc depozitele cu obiecte de podoabã ºi topoare de luptã de aramã (Kelsterbach ºi Eschollbrücken). Maniera de decorare a ceramicii, pe baza cãreia s-a dat ºi numele complexului cultural, constã din impresiuni realizate cu ºnurul sau cu un obiect dinþat, inciziile, ornamentele negative fiind dispuse pe gâtul ºi umãrul vaselor (fig. 157).

Complexul cultural al paharelor campani forme s au ca l i c i forme (Glockenbecher, Gobelet campaniforme, Bell Beaker Culture) s-a dezvoltat, la sfârºitul mileniului al III-lea bc, pe un areal geografic deosebit de întins, din Peninsula Ibericã pânã în valea Dunãrii mijlocii ºi din sudul Italiei pânã în sudul Peninsulei Scandinavice, la formarea sa contribuind elementele locale (neolitice târzii ºi chalcolitice), uniformizate prin noi legãturi comerciale, contacte politico-militare, miºcãri de populaþii ºi cuceriri pornite, dupã unii specialiºti, dinspre sud-vest (Peninsula Ibericã), potrivit altora, dinspre Dunãrea pannonicã, procese etnoculturale care aºteaptã o necesarã clarificare. În aceste condiþii, modelul genezei particulare de la zonã la zonã este, credem, cel mai plauzibil. Totodatã, având în vedere vastul sãu spaþiu de rãspândire, specialiºtii au decelat douã mari variante: cultura paharelor campaniforme din Europa centralã ºi cultura paharelor campaniforme din Europa vesticã, în cadrul acestora remarcându-se diferite aspecte ºi grupe regionale.

Cultura paharelor campaniforme din Europa centralã este cunoscutã, ca ºi cea precedentã (civilizaþia ceramicii ºnurate), prin ritul funerar, al inhumaþiei în poziþie chircitã, în gropi simple ºi camere de lemn, diferenþiate ca orientare dupã sex: bãrbaþii pe stânga, pe direcþia nord-sud, ºi femeile, pe dreapta, cu sensul sud-nord, în etapele târzii fiind utilizatã ºi incineraþia. Mormintele erau plane, dar existã ºi înhumãri în monumentele funerare megalitice sau cele tumulare ale ceramicii ºnurate. Inventarul mormintelor era alcãtuit din ceramicã (pahare ºi vase cu gura largã), arme (apãrãtori de braþ pentru arcaºi, vârfuri de sãgeatã de silex, pumnale triunghiulare de cupru) podoabe ºi accesorii vestimentare (cercei, inele, plãcuþe din aramã, aur ºi electrum, nasturi de os, perforaþi etc.).

Asemenea morminte au fost descoperite ºi în nord-vestul Africii (Maroc), Sicilia ºi Sardinia. Ceramica a fost lucratã, adesea, dintr-o pastã de foarte bunã calitate, roºiaticã, ca forme remarcându-se paharele-clopot de diferite dimensiuni, strãchinile ºi vasele cu gura largã, decorate pe întreaga suprafaþã exterioarã, cu benzi care alterneazã cu suprafeþe netede, realizate prin incizie simplã, excizie,

Fig. 158. Ceramica paharelor campaniforme din Olanda

(Dupã Guilaine J.)

285Procese etno-culturale în Neolitic ºi Eneolitic

impresiuni de pieptene, ºnur rãsucit etc. În zonele rãsãritene sunt cunoscute ºi paharele cu toartã bandatã, cupele cu patru picioruºe ºi vasele nedecorate.

Purtãtorii acestei complex cultural practicau agricultura ºi creºterea animalelor, calul domestic fiind bine cunoscut (65 % din materialele osteologice ale animalelor domestice la Csepel Haros/ Budapesta, Ungaria).

Cultura paharelor campaniforme din Europa vesticã s-a caracterizat prin multe elemente de culturã materialã ºi spiritualã asemãnãtoare cu varianta central-europeanã (rit ºi inventar funerar, unele forme ºi decoruri ceramice etc.). Ceramica era de foarte bunã calitate, paharele descoperite în morminte fiind decorate pe întreaga suprafaþã exterioarã, cu linii orizontale ºnurate, benzi liniare punctate, realizate prin impresiuni cu pieptenele, benzi cu linii oblice, mãrginite cu incizii, în alternanþã cu spaþii nedecorate. Aceste vase sunt foarte puþin reprezentate în aºezãri, aparþinând probabil cuceritorilor sau unei categorii sociale suprapuse. În faza a doua, care face trecerea cãtre Epoca bronzului, ceramica a fost mai abundentã în aºezãri ºi avea un repertoriu diversificat de forme, reprezentat prin vase mai scunde sau mai alungite, decorate cu pãtrate, triunghiuri haºurate, linii puþin evidente etc. (fig. 158).

Pe baza diferitelor culturi ºi aspecte regionale care s-au dezvoltat pe fond campaniform, s-au format, în jurul anilor 2000 bc, civilizaþiile epocii bronzului celtic în spaþiul central ºi vest european.

* * *În Bazinul Parizian, Neoliticul este caracterizat prin evoluþia culturii

ceramicii liniare târzii, numitã ºi cultura liniarã Champenois (departamentul Marna), dezvoltatã în mileniul al al V-lea bc, urmatã de grupul cultural Villeneuve-Saint Germain, care a fost contemporan cu grupele culturale Grossgatarch (Germania) ºi Blicquy (sudul Belgiei), datate în cea de-a doua jumãtate a mileniului al V-lea bc. Aºezarea eponimã (Villeneuve-Saint Germain), întemeiatã într-un meandru al râului Aisne, pãstreazã multe tradiþii liniar-ceramice în construirea locuinþelor, care nu erau la fel de mari. În cadrul industriei litice, se folosea un utilaj robust, reprezentat prin tãiºuri. Ceramica prezenta douã specii, finã, cu forme semisferice ºi margine decoratã cu crestãturi, ca ornamente cunoscându-se motivele realizate cu pieptenele: „cãpriori”,”dinþi de lup”, „ºah”, la care s-au adãugat „spinãrile de peºte”, ca urmare a influenþelor primite din partea grupului Limbourg, ºi grosierã, împodobitã cu ºnururi ºi impresiuni digitale în V. Acest grup cultural a fost urmat, la sfârºitul neoliticului timpuriu din sudul Bazinului Parizian, de unul post-liniar, numit, dupã cele douã staþiuni de la Bourgogne (Augy ºi Sainte-Pallaye, Yonne, Franþa), Augy-Sainte-Pallaye (sfârºitul mileniului al V-lea - începutul mileniului al IV-lea bc), fiind rezultatul unei interesante sinteze între elementele liniare ºi cele epicardiale. Ceramica prezintã moºteniri din grupele culturale parentale: marginile cu crestãturi ºi decorul dispus în V („dinþi de lup”), ºnururile plastice ºi butonii.

Grupul cultural Augy-Sainte-Pallaye a fost succedat de cultura Cerny (Parc aux Bœufs din Cerny, Essone, Franþa) care a fost, în Neoliticul mijlociu (sfârºitul mileniului al V-lea bc), contemporanã cu primele manifestãri megalitice din vestul Franþei ºi cu cultura Rössen în est, rezultând din împletirea grupelor liniar-ceramice vestice cu influenþele mediteraneene, cardiale târzii (Epicardial).

Dumitru Boghian286

În faza de maximã dezvoltare (mijlocul mileniului al V-lea bc), cultura Cerny s-a rãspândit pânã pe litoralul atlantic (siturile Etaples, Guernesey, Pinacle/Jersey), cunoscând mai multe faciesuri regionale ºi manifestãri deosebite de culturã materialã: aºezãri de înãlþime, fortificate (Barbuise-Curtavant), structuri de cult, cu ºanþuri ºi palisade (Passy-sur-Yonne) ºi rituri funerare caracterizate prin apariþia structurilor megali t ice (Insula Guernesey) ºi a mormintelor în ciste (Chambon). Cultura Cerny s-a nãscut pe fond Villeneuve-Saint Germain ºi Augy-Sainte-Pallaye, de la primul moºtenind o serie de caracteristici liniar-ceramice ca: tipul de locuinþã mare, cu patru nave ºi cinci rânduri de stâlpi, un utilaj robust, confecþionat din silex, ceramica cu forme semisferice ºi decoruri realizate cu pieptenele ºi spatula, însoþite de butoni au repoussé.

De la grupul cultural Augy-Sainte-Pallaye, purtãtorii culturii Cerny au preluat decorurile plastice, asociate cu ghirlande ºi linii vãlurite (fig. 159).

Dupã o perioadã în care au pãtruns, în Bazinul Parizian, elementele fazelor finale Rössen ºi Epirössen, de tip Berry-au-Bac, care prelungesc o serie de liniar-ceramice târzii, aceastã zonã a fost ocupatã de purtãtorii orizontului Chasséan-Michelsberg.

Grupul cultural Chasséan (Chassey-le-Camp, Saône-et-Loire, Franþa) s-a dezvoltat, în aceeaºi zonã, în Neoliticul mijlociu, între sfârºitul mileniului al V-lea - mijlocul mileniului al IV-lea bc, ºi a fãcut parte din complexul cultural Cortaillod-Chassey-Lagozza, care s-a rãspândit pe teritoriile Franþei, Elveþiei ºi Italiei de Nord, impunând, peste tot, modul de viaþã agro-pastoral.

Având în vedere marele areal de rãspândire, grupul cultural chasséan a cunoscut mai multe aspecte regionale (meridional, nordic ºi vestic), elementul de unitate fiind dat de ceramica finã, de culoare roºie-închisã sau neagrã, lustruitã, bine arsã (fig. 160).

Aspectul meridional, în cadrul cãruia a fost tipic grupul cultural Montbolo (a doua jumãtate a mileniului al IV-lea bc), a prelungit habitatul în adãposturi, grote (Font Juvenal, Aude, ºi Fontbrégoua, Var) ºi cel din aer liber

Fig. 159. Ceramicã Cerny (dupã Lichardus J.)

Fig. 160. Ceramica grupului Chaséean (dupã Guilaine J.)

287Procese etno-culturale în Neolitic ºi Eneolitic

(Saint-Michel-du-Touch ºi Villéneuve-Tolosane, în zona Toulouse). În domeniul ceramicii, grupul cultural Montbolo s-a caracterizat prin vase cu torþi cu perforaþii multiple, dispuse pe diametrul maxim al vasului, prin decorul adâncit realizat dupã ardere, strãchini cu marginea rãsfrântã, cupe, vase suport etc.

Aspectul nordic, rãspândit în Bazinul Parizian ºi zona Bourgogne, s-a caracterizat printr-un habitat deschis, pe terase joase ºi înalte (Noyen-sur-Seine, Seine-et-Marne, Chassey, Saône-et-Loire, Fort-Harrouard/Sorel-Moussel etc), o ceramicã mai puþin diversificatã decât cea din aspectul sudic, de o calitate variabilã, ºi multe statuete antropomorfe feminine din lut ars.

Aspectul vestic, dezvoltat în regiunile de coastã, a cunoscut atât aºezãrile deschise (Lizo, Er Lannic/ Morbihan) cât ºi cele fortificate, de înãlþime (Chatelliers-du-Vieil-Au-zay/Vandéa), împreunã cu monumentele funerare megalitice (Bougon, Deux-Sèvres). Ceramica acestui aspect, avea ca forme: strãchini, vase-sticlã, urcioare carenate, vase cu suport cubic, decorate cu triunghiuri ºi pãtrate umplute cu puncte.

În spaþiul atlantic, s-a dezvoltat grupul cultural Carn (Ploudalmézeau, Finistère, Franþa), care reprezintã o expresie a Neoliticului mijlociu, mai ales de pe litoralul breton (a doua jumãtate a mileniului al V-lea bc), cu influenþe chasséene, purtãtorii sãi fiind creatorii primelor monumente megalitice din Bretagne ºi din partea vest-centralã a Franþei. Pânã în prezent, nu se cunosc aºezãrile acestor comunitãþi, bine reprezentate fiind construcþiile funerare megalitice, sub forma unor mari tumuli circulari care acopereau monumente de tip dolmen. Inventarul acestora era destul de sãrãcãcios, constând din lame ºi aºchii de silex, mãrgele din ºist ºi vase cu fundul rotund ºi buza îngustatã, decorate cu ºnururi oblice, dispuse în formã de mustaþã.

Se observã astfel, cã fenomenul megalitismului european îºi gãseºte începuturile la comunitãþile neolitice mijlocii (mijlocul mileniului al V-lea bc), care au trãit pe þãrmurile Oceanului Atlantic ºi în Insulele Britanice (fig. 161).

Acest fenomen poate fi pus în legãturã cu o serie de mutaþii sociale ºi spirituale produse în rândurile acestor triburi, care au continuat, în forme din ce în ce mai diversificate, pânã în Epoca bronzului, când a cunoscut o deosebitã înflorire. Se spulberã, astfel, o serie de aºa-zise enigme legate de multe dintre monumentele megalitice, ele fiind operele unor comunitãþi care, altãdatã, având importante cunoºtinþe de ºtiinþã aplicatã ºi suficiente resurse economice ºi organizatorice, au fost capabile de asemenea realizãri.

Cultura Seine-Oise-Marne a fost specificã pentru Neoliticul final/Chalcoliticul timpuriu (?) din Bazinul Parizian (mileniul al III-lea bc), prezentând o serie de caracteristici comune cu civilizaþia Horgen, printre care

Dumitru Boghian288

Fig. 161. Secvenþa neoliticã din Bretagne (Franþa), (dupã

L'Helgouac'h, Bailloud, Joussaume)

hipogeele (Mournouards/Mesnil-sur-Oger) ºi aleile acoperite (Chaussée-Tirancourt).

Din aºezãri (Videlles/Essone, Pré-aux-Vaches/Morains, Sagy/Val-d'Oise) ºi din necropole au fost recuperate numeroase unelte de silex, dintre care se remarcã vârfurile de sãgeatã foliacee, cu aripioare ºi peduncul, ºi pumnalele, piese cornulare ºi osteologice (teci-suporturi pentru topoare, ace, dãlþi), podoabe din dentiþie prelucratã, pandantive de piatrã ºi rare mãrgele de aramã.

Ceramica era lucratã cu mult degresant în compoziþie ºi era destul de diversificatã, în vreme ce vasele funerare aveau ca forme, în special, „oalele de flori” cu fundul plat.

* * *În Neolitic, unele comunitãþi liniare ºi descendentele lor au ocupat

terenurile de pe malurile unor lacuri, întemeind un habitat particular, cu locuinþe realizate pe platforme de lemn, ridicate pe stâlpi, care dominau zonele mlãºtinoase înconjurãtoare, formând adevãrate sate lacustre (palafite), în literatura de specialitate definindu-se un Neolitic lacustru, pentru care existã date de cronologie absolutã, obþinute prin metoda dendrocronologicã.

C u l t u r a C o r t a i l l o d (cantonul Neuchâtel , Elveþia) reprezintã un aspect cultural al Neoliticului mijlociu elveþian (mileniului al IV-lea bc), de tradiþie chasséanã ºi influenþe sudice, care a fost denumit ºi Neoliticul lacustru vechi (1934, P. Vouga).

Aceastã culturã s-a dezvoltat de-a lungul a patru faze principale (aprox.3850-3300 BC), cunoscând un habitat diversificat, constituit, în special, din aºezãri situate pe malurile unor lacuri montane (Auvernier, Twann, Burgäschi-Süd), pe terase glacio-lacustre (Rances) ºi în adãposturi sub stâncã (Vallon des Vaux, Baulmes), unde au construit locuinþe alungite, rectangulare în faza I, aprox. 3800 BC (Burgäschi), sau mai scurte, în fazele mai noi.

Ocupaþiile acestor comunitãþi erau: agricultura desfãºuratã în cicluri scurte, în concurenþã cu pãdurea secundarã, creºterea animalelor, vânãtoarea, culesul ºi pescuitul. Buna conservare a materialelor arheologice, inclusiv a celor din materie organicã, în sedimentele lacurilor, a permis cunoaºterea bogatului utilaj litic, osteologic ºi lemnos, oferind o imagine cvasi-completã asupra acestora. Ceramica a cunoscut o fireascã evoluþie, caracterizându-se prin forme scunde, cu profilul carenat sau rotunjit, cu reprezentãri plastice, în formã de sâni perforaþi (proeminenþe mamelonare) sau ginecologice, cu decor în imprimat cu scoarþã de mesteacãn aplicatã pe peretele crud al vasului. În fazele finale, ceramica a cunoscut o simplificare a formelor ºi decorurilor (fig. 162). Pe fondul acestei culturi, s-au format o serie de aspecte regionale.

În Elveþia de est ºi nord-est, una dintre culturile Neoliticului

Fig. 162. Ceramicã aparþinând culturii Cortaillod (dupã Petrequin P.)

289Procese etno-culturale în Neolitic ºi Eneolitic

mijlociu/Chalcolitic (prima jumãtate a mileniului al IV-lea BC) a fost Pfyn (Pfyn-Breitenloo/Thurgau), apãrutã ca urmare a unor sinteze ºi evoluþii complexe, fiind parþial contemporanã cu cultura Cortaillod, parþial cu Michelsberg. Aºezãrile acestei culturi au fost amplasate pe malurile unor lacuri (Sipplingen-Osthafen, lacul Constance) sau în zona unor turbãrii (Pfyn-Breitenloo), locuinþele prezentând douã tradiþii diferitecase lungi, rectangulare la Pfyn-Breitenloo ºi construcþii mici la Thayngen-Weier, ridicate, în funcþie de condiþii, pe stâlpi-piloni, platforme-planºee, “tãlpi” de fundaþie, pentru a supravieþui în mediile umede. Preponderentã era, în domeniul ocupaþiilor, creºterea animalelor, pentru adãpostirea acestora construindu-se adevãrate staule (Thayngen).

Datoritã condiþiilor propice de pãstrare, utilajul litic, cornular, osteologic ºi lemnos este bine cunoscut, dovedind o deosebitã diversitate. Se remarcã topoarele de luptã de piatrã, prinse în cozi prin diferite sisteme, sãpãligile ºi tãiºurile din corn de cerb, vârfuri de sãgeatã din os ºi silex, mãrgelele ºi pandantivele de piatrã ºi corn. La sfârºitul fazei clasice a culturii Pfyn (cãtre 3700 BC) a fost prelucrat cuprul, prin ciocãnire ºi turnare, obþinându-se topoare plate ºi mãrgele, preocupare care a fost abandonatã în Neoliticul final. Ceramica, utilizatã pentru periodizarea culturii, prezintã o „evoluþie” de la o specie mai finã, cu pereþii subþiri ºi forme carenate (în faza timpurie), la o specie mai grosierã, acoperitã cu barbotinã, având ca formefarfurii, pahare, cãni ºi urcioare cu proeminenþe mamelonare ºi decoruri realizate prin impresiuni de degete (faza mijlocie), în ultima fazã cu pereþii foarte groºi.

La sfârºitul mileniului al IV-lea BC ºi începutul celui urmãtor, în partea de nord a Elveþiei, s-a dezvoltat cultura Horgen, care a avut centrul în zona lacurilor Zürich ºi Constance. La începutul mileniului al III-lea (cãtre 2950 BC), în Elveþia de vest, aceastã culturã a fost înlocuitã de grupul Lüscherz. Habitatul acestei culturi s-a caracterizat prin aºezãri amplasate pe malurile lacurilor (Sipplingen/ Constance) sau în zone mai înalte (Cazis-Petrshügel), în cadrul cãrora micile locuinþe rectangulare erau construite în rânduri paralele, dispuse de-a lungul unor ulicioare (Sipplingen/Constance, Feldmeilen-Vorderfeld). Se mai cunosc ºi construcþii uºoare, de tipul colibelor ovale (Dullenried).

Utilajul litic s-a caracterizat prin vârfuri triunghiulare de sãgeatã ºi topoare-ciocan perforate. Din os, s-au realizat pandantive, din marmurã, mãrgele, în timp ce prelucrarea cuprului a marcat un recul, confecþionându-se doar puþine strãpungãtoare cu douã vârfuri ºi pandantive în formã de arc.

Ceramica specificã era destul de grosierã ºi avea forme cu pereþii drepþi, foarte rar profilaþi, ornamentele predilecte fiind canelurile adânci, orizontale, inciziile, zig-zagurile, pastilele aplicate sub buzã, ºnururile simple, în relief, motivele antropomorfe ºi decorurile asociate, în zona centralã întâlnindu-se ºi motive solare ºi în formã de arc (fig. 163).

Dumitru Boghian290

Fig. 163. Ceramica culturii Horgen(dupã Petrequin P.)

Din împletirea fondurilor Chasséan ºi Cortaillod s-a format cultura Saône-Rhône, care s-a dezvoltat în Neoliticul târziu/ Chalcoliticul mijlociu (sfârºitul mileniului al IV-lea ºi începutul mileniului al III-lea bc), în zona estului Franþei ºi în Elveþia, întreþinând puternice ºi variate legãturi cu culturile ºi aspectele culturale contemporane, în special Horgen ºi Seine-Oise-Marne.

Multe aºezãri ale acestei culturi au fost întemeiate pe þãrmurile lacurilor (Chalain, Clairvaux, Charavin/Paladru, Auvernier/Neuchâtel), unele cercetate subacvatic (Anne ºi Pierre Pétrequin) ºi râurilor (Ouroux/ Saône) sau în zona unor peninsule mlãºtinoase.

De aceea, locuinþele rectangulare erau mici ºi au fost construite într-un mod specific, pe stâlpi-piloni, fiind înconjurate de palisade cu rol defensiv, în aºezãri existând ºi drumuri „podite” cu lodbe de lemn. Inventarul litic, osteologic ºi lemnos s-a pãstrat foarte bine. Ceramica a fost reprezentatã prin vase semisferice sau carenate ºi vase cilindrice, înalte, lucrate dintr-o pastã destul de grosierã, fiind decoratã cu motive simple, sub formã de ºnururi simple ºi brâie alveolare în relief. Ca ocupaþii erau practicate: agricultura, creºterea animalelor, unele meºteºuguri, vânãtoarea ºi exploatarea mediului lacustru învecinat (pescuitul, culesul etc.).

* * *Ceramica liniarã orientalã a fost legatã genetic, aºa cum am vãzut, de

cultura Starèevo-Criº/Körös din Neoliticul timpuriu, dezvoltându-se în interiorul arcului carpatic, în Slovacia de rãsãrit, în nord-estul Ungariei (marea câmpie joasã de la est de Dunãre), în România (Transilvania), fiind denumitã, pentru primul stadiu, ceramica protoliniarã sau cultura Szatmár (a ceramicii liniare Alföld Ungaria), grupul Ciumeºti-Piºcolþ (România), ºi cultura liniarã Barca (Slovacia), cele trei entitãþi etno-culturale constituind o unitate, chiar dacã au nume diferite în istoriografiile respective.

Ceramica liniarã orientalã veche s-a caracterizat prin utilizarea unei paste cu multe materiale organice (pleavã) ca degresant. Vasele semisferice erau decorate cu rare motive pictate, în asociere cu ciupituri, impresiuni de degete, unghie ºi adâncituri largi, dispuse în motive rectilinii, bandate, aºa cum se observã în descoperirile de la Michailovce (Slovacia).

Cronologia internã a acestei ramuri a complexului liniar oriental a fost stabilitã, mai ales, pe baza ceramicii recuperate din gropile descoperite în aºezãri. Ceramica liniarã numitã Alföld, dezvoltatã în Câmpia Alföldului (NE Ungariei), caracteristicã pentru începuturile Neoliticului mijlociu (prima jumãtate a mileniului al V-lea bc), s-a dezvoltat dintr-un stadiu mai vechi. Ceramica sa era realizatã cu degresanþi vegetali ºi avea un decor realizat prin incizii rectilinii ºi curbilinii care au evoluat cãtre adâncituri mai fine, aºa cum sunt cunoscute în stadiile mai recente.

Pe fond Alföld, s-au dezvoltat o serie de grupuri culturale: Tiszadob (numit ºi Tiszadob-Kapušany), în nordul Câmpiei Alföld, ºi Szakálhát-Lebö, în sud. În cadrul grupului Szakálhát-Lebö, se întâlnesc aºezãri de tip tell, care sunt necunoscute mai la nord. În acelaºi timp, se cunosc planurile câtorva locuinþe rectangulare, alungite. De asemenea, ceramica acestui grup cultural a resimþit puternice influenþe din partea culturii Vinèa-Turdaº, din împletirea lor rezultând unele aspecte regionale.

291Procese etno-culturale în Neolitic ºi Eneolitic

În cadrul grupului cultural Tiszadob se cunosc locuinþe construite pe stâlpi de lemn ºi câteva morminte de inhumaþie. Aproximativ în paralel ºi derivând din cultura Alföld, grupul Gömör, s-a dezvoltat, în regiunea carstului ungaro-slovac, cultura Bükk, într-o perioadã în care, mult mai la vest s-a nãscut ºi a evoluat cultura liniar- ceramicã- occidentalã.

Cultura Bükk, nãscutã prin evoluþia culturii cu ceramicã liniarã orientalã, în Neoliticul mijlociu (mileniul al V-lea bc), în zona carstului din nordul Ungariei ºi sud-estul

Slovaciei, a cunoscut un habitat caracteristic, cu aºezãri mai durabile (Boldogköváralja) sau sezoniere (Domica ºi Ardovo), specifice unei economii predominant pastorale. Ceramica acestei culturi este de foarte bunã calitate ºi pãstreazã formele semisferice ºi globulare moºtenite. Decorul ceramicii a fost deosebit de bogat, fiind realizat prin incizie cu pieptenele ºi încrustare cu culoare

albã, galbenã sau roºie, reprezentând benzi paralele, volute, capete de spirale, motive geometrice (fig. 164). Pentru latura spiritualã, trebuie amintite unele picturi din grote, vasele antropomorfe ºi zoomorfe ºi ritul funerar al inhumaþiei în poziþie chircitã.

Cultura Tisza s-a dezvoltat în Neoliticul târziu (sfârºitul mileniului al V-lea bc) în partea de rãsãrit a Ungariei ºi de vest a României, în bazinul râului cu acelaºi nume, evoluând din fondul liniar-ceramic oriental. S-a caracterizat printr-o ceramicã de calitate

superioarã, decoratã cu o bogatã ºi variatã ornamentaþie, realizatã prin incizie ºi încrustare cu culoare albã ºi roºie, ºi picturã, motivistica fiind spiralicã, meandricã ºi geometricã.

Plastica antropomorfã este bine reprezentatã, fiind atât schematizatã cât ºi naturalistã, având un decor asemãnãtor cu al ceramicii (fig. 165) De asemenea, au fost descoperite ºi multe vase antropomorfe. Ritul funerar este cunoscut din cercetarea unor necropole de inhumaþie (Kökenydomb), cu un bogat inventar, între care apar ºi primele obiecte de cupru.

La sfârºitul Neoliticului târziu din Ungaria, în cadrul culturii Tisza s-a format grupul cultural Tiszapolgár-Csöszhalom, caracterizat printr-o ceramicã

Dumitru Boghian292

Fig. 164. Ceramica culturii Bükk (dupã Lichardus J)

Fig. 165. Piese arheologice aparþinând culturii Tisza

(dupã Kalicz N., Müller-Karpe H.)

pictatã dupã ardere, realizându-se o motivisticã asemãnãtoare cu cea a culturii Tisza, care a fost apropiat ºi de grupul Herpaly, unii specialiºti vorbind de faciesul Herpaly-Csöszhalom.

Cultura Tisza a evoluat, în Eneolitic, cãtre complexul cultural Tiszapolgár- Bodrogkeresztúr, care a acoperit întreg mileniul al IV-lea bc ºi a cunoscut o mare arie de rãspândire, pânã în Slovacia de sud-est ºi Serbia de nord-est. Purtãtorii acestei civilizaþii au ocupat, stãpânit ºi exploatat unele zãcãminte de aramã ºi aur din zona slovacã a Carpaþilor sau din Munþii Apuseni (România), piese din aceste metale gãsindu-se pe scarã largã, inclusiv în morminte.

Cultura Tiszapolgár s-a caracterizat printr-o ceramicã destul de mult diferitã faþã de cea anterioarã, remarcându-se vasele cu gâtul în formã de pâlnie, vasele cu deschiderea pãtratã, recipientele cu picior înalt, cu multiple „ferestre”, rar decoratã, cele mai frecvente ornamente fiind multiplele proeminenþe mamelonare, dispuse pe corpul acestora. Celelalte decoruri, canelate, incizate ºi pictate sunt foarte rare, ca de altfel ºi reprezentãrile plastice (fig. 166).

Mult mai bine cunoscut este ritul funerar al inhumaþiei, defuncþii fiind depuºi în necropole, cum sunt cele de la Tiszapolgár-Basatanya (Ungaria), cu 167 de morminte, Tibava sau Vel'ke Raškovce (Slovacia). Defuncþii erau depuºi în morminte potrivit poziþiei lor sociale ºi sexului (bãrbaþii chirciþi pe dreapta iar femeile chircite pe partea stângã), fiind însoþiþi de diferite obiecte de inventar, dintre care unele foarte bogate (piese de aramã ºi aur), dovedind existenþa unei stricte ierarhii sociale.

Datoritã pãtrunderii unor elemente etno-culturale stepice, nord-pontice, de tip Decea Mureºului-Csóngrad, la începutul celei de-a doua jumãtãþi a mileniului al IV-lea bc, cultura Tiszapolgár s-a restructurat ºi a e v o l u a t c ã t r e c u l t u r a Bodrogkeresztúr.

Purtãtorii acestei culturi au fost mult mai dinamici, pãtrunzând, în cãutare de sare ºi zãcãminte de aramã, ºi în spaþiul intracarpatic al Transilvaniei. În cadrul

Fig. 166. Formele ceramicii Tiszapolgár

(dupã Kalicz N., Müller-Karpe H.)

Fig. 167. Formele ceramicii Bodrogkeresztúr

(dupã Patay P., Lichardus J.)

293Procese etno-culturale în Neolitic ºi Eneolitic

acestei civilizaþii, metalurgia aramei a cunoscut o deosebitã înflorire, fiind cunoscute, în special, topoarele cu douã braþe dispuse în cruce ºi unele depozite cu piese de cupru, silex ºi obsidian.

În domeniul ceramicii, comunitãþile culturii Bodrogkeresztúr au continuat sã confecþioneze vase cu picior înalt, perforat, recipiente cu gâtul în formã de pâlnie, ºi aºa-numitele “oale de lapte”, destul de rar decorate cu motive incizate ºi încrustate, pãstrându-se ºi motivele “textile” (fig. 167).

În ceea ce priveºte ritul funerar, se observã o continuitate din perioada anterioarã, defuncþii fiind depuºi asemãnãtor. Se cunosc o serie de necropole, cum sunt cele de la Tiszavalk-Kenderföld ºi Tiszasöllös, în ultima descoperindu-se morminte foarte bogate.

Acestã civilizaþie a intrat, cãtre sfârºitul mileniului al IV-lea bc, într-un proces de restructurare etno-culturalã, participând la geneza orizontului cultural Galatin-Sãlcuþa IV-Bãile Herculane-Cheile Turzii-Hunyadihalom, pe baza cãruia s-au format civilizaþiile Eneoliticului final din regiune.

În Neoliticul final, în partea de est a Ungariei (sfârºitul mileniului al V-lea bc), s-a dezvoltat grupul cultural Herpaly, format, ca ºi cultura Tisza, prin evoluþia grupului Szakálhát-Lebö. Acest grup cultural s-a caracterizat prin existenþa aºezãrilor de tip tell ºi o ceramicã de bunã calitate, decoratã cu incizii ºi picturã, înainte de ardere, cu culori închise, ºi dupã ardere, cu alb ºi roºu sau cu un strat gros de culoare.

Neoliticul târziu ºi Chalcoliticul timpuriu (a doua jumãtate a mileniului al V-lea -începutul mileniului al IV-lea bc) din zona transdanubianã (vestul Ungariei) sunt reprezentate de complexul cultural Lengyel (M. Wosinsky, sfârºitul secolului al XIX-lea), care se formeazã pe fondul culturii cu ceramicã liniarã târzie la care s-au adãugat influenþe ale culturii Sopot. În faza de maximã dezvoltare, comunitãþile culturii Lengyel au ajuns pânã în Polonia Micã ºi Silezia, Moravia, unde este

cunoscutã drept cultura pictatã moravã, Slovacia de sud-vest, Austria de est ºi vestul Ungariei, dezvoltând mai multe variante regionale.

În ceea ce priveºte habitatul, purtãtorii complexului Lengyel au întemeiat atât aºezãri deschise cât ºi fortificate, în fazele evoluate, natural ºi antropic, cu ºanþuri ºi palisade (Nitrianský Hradok, Branè, Lengyel), în cadrul cãrora au fost construite mici locuinþe de suprafaþã sau semiadâncite, din lut, ºi incinte circulare, cu funcþie de cult (Tešetice). Pentru fazele mai noi se cunosc ºi locuinþe de mari dimensiuni, amintind de tipul megaron.

În cadrul industriei litice se cunosc piese realizate din obsidian, în fazele evoluate dezvoltându-se ºi metalurgia aramei. Ceramica a fost foarte bine

Dumitru Boghian294

Fig. 168. Ceramica culturii Lengyel (dupã Lichardus J.)

reprezentatã în cadrul acestui complex cultural, evoluând de-a lungul celor ºase faze de dezvoltare. Ca forme, au fost realizate: vase bitronconice, recipiente cu gâtul evazat, vase cu picior, amfore, vase-crater etc., decorate evolutiv, în maniere diverse.

Astfel, în fazele timpurii, au fost utilizate motivele bandate simple, spiralice, incizate sau pictate cu alb, brun, galben ºi roºu, cel mai adesea în asociere. În faza Lengyel III a fost întrebuinþatã, pe scarã largã, pictura cu alb pãstos ºi cu roºu, pentru ca, în fazele Lengyel IV ºi V, ornamentarea sã disparã în mare mãsurã. În faza a VI-a a reapãrut ornamentarea incizatã ºi punctatã, cunoscute fiind motivele geometrice (fig. 168).

La rândul ei, plastica antropomorfã ºi zoomorfã este variatã ºi a cunoscut o anumitã evoluþie de la naturalism cãtre schematizare. Ritul funerar este reprezentat prin înhumãrile în poziþie chircitã, câteva incineraþii ºi morminte colective, aflate în necropole (Aszód ºi Zengövárkony). În fazele târzii apar ºi mormintele colective în puþuri.

Comunitãþile complexului Lengyel au exercitat o influenþã puternicã asupra grupelor liniar-ceramice târzii din Europa centralã, participând, împreunã cu alte elemente etno-culturale contemporane, la geneza culturii chalcolitice târzii Baden.

* * *Neoliticul timpuriu iberic a fost reprezentat de orizontul cardial

(mileniile al VI-lea-al V-lea bc), cunoscându-se, aºa cum am arãtat mai sus, mai multe variante regionale (zona Valencia ºi Barcelona, sudul Spaniei). Deºi situaþia nu este tocmai clarã, au fost cercetate situri cu niveluri de locuire cardialã: Coveta de l'Or (Beniarres, Valencia), Verdelpino (Cuenca), Barranca de los Grajos (Cieza, Murcia), Nerja ºi Cueva de Dehesilla (Andalusia). Ceramica cardialã din zona ibericã este foarte sãracã, în ceea ce priveºte ornamentaþia.

Pe baza elementelor cardiale evoluate s-a format cultura Alméria din Neoliticul mijlociu (aprox. 4000-2600 bc), care s-a dezvoltat pe parcursul a trei faze. Faza I reprezentatã, în special, prin situl de la El Garcel, prezintã aºezãri înconjurate de un zid ºi o ceramicã netezitã, cu forme semisferice (boluri ºi vase cu gât înalt ºi îngust), cupe bitronconice, strãchini cu fundul plat ºi urcioare ovoide.

Industria liticã cioplitã se caracterizeazã prin piese microlitice: lamele, trapeze, triunghiuri, burine, cuþite ºi piese de secerã; industria liticã ºlefuitã este reprezentatã prin numeroase topoare lucrate în roci dure. Înmormântãrile s-au realizat în gropi circulare, înconjurate de un mic zid de piatrã, în care erau depuse unul sau douã schelete (câteodatã mai multe); ca obiecte de inventar gãsindu-se bolurile de ceramicã, lamele, trapezele ºi triunghiurile de silex, topoarele ºlefuite ºi brãþãrile lucrate din scoicã de stridie, ca la Atalya IV. Cistele cu plan poligonal, descoperite în regiunea Grenada reprezintã un stadiu evoluat al acestor prime morminte colective.

În faza a II-a, mormintele circulare, cu pereþii realizaþi din piatrã, aveau drept cale de acces un scurt culoar. În cadrul ofrandelor-inventar erau prezente elemente noi: sãgeþile triunghiulare sau rombice, uneori cu peduncul, strãpungãtoarele, idolii en violon, asemãnãtori cu cei cicladici, ºi vasele cu umãr. În provincia Grenada, megalitismul s-a diversificat, monumentele prezentând

295Procese etno-culturale în Neolitic ºi Eneolitic

camere poligonale sau patrulatere cu culoar scurt. În situl Gerundia, alãturi de vârfurile de sãgeatã, brãþãri de marmurã ºi scoicã ºi ceramica nedecoratã, au apãrut primele obiecte de metal, sub forma vârfurilor de sãgeatã din aramã, datate în jur de 3100 bc.

Ultima fazã (III) anunþã cultura Los Milarès. Casele din aºezarea Parazuelos (Mazarron, Murcia) erau rectangulare ºi prezentau asize de piatrã. Au fost descoperite vârfuri de sãgeatã cu aripioare ºi peduncul, piese realizate din aramã (strãpungãtoare/poansoane, ace, sãgeþi rombice) ºi idoli cu ochi pictaþi sau gravaþi. Mormintele megalitice colective prezentau cãi de acces mult mai lungi. Megalitismul a atins apogeul prin monumentele de la Cueva de Menga la Antequera sau cu cel de la Casilla în Gandul.

Megalitismul funerar este cunoscut ºi în Portugalia, în acest sens putând fi citate mormintele de la Poço da Gateira, districul Evora/Alentejo, Gorginos ºi Anta Grande di Olival da Pega/Reguengos, prezentând unele influenþe primite din mediul Alméria.

Civilizaþia Los Millarès (situl de la Santa Fé, Alméria) s-a dezvoltat în cea dea doua jumãtate a mileniului al III-lea bc, de-a lungul a douã faze, în cadrul celei din urmã apãrând elemente ale culturii ceramicii campaniforme. În cadrul habitatului uman se cunosc aºezãri fortificate cu ziduri, în sisteme complexe (Los Millarès/Spania ºi Zambujal/Portugalia). De asemenea, deosebit de elaboratã a fost industria liticã, în cadrul cãreia se remarcã armele, alãturi de care sunt prezente pumnalele de cupru, topoarele plate, cuþitele, fierãstraiele, inelele, cerceii, denotând o amplã activitate metalurgicã. Ceramica acestei culturi este compusã din vase bitronconice ºi sferice, vase-sticlã, vasele cu mai multe guri, vasele zoomorfe, decorate cu motive geometrice incizate ºi imprimate cu pieptenele, reprezentând motive geometrice (triunghiuri, „cãpriori”, cercuri solare, animale etc.).

Ritul funerar s-a caracterizat prin continuarea megalitismului, construindu-se morminte de piatrã, cu camerã rotundã, culoar ºi cupolã, unele parþial adâncite, în care erau depuºi defuncþii (Almizaraque, Antequera, Gandul/Spania, A Dos Tassos ºi Farisoa/Portugalia.

* * *Neoliticul Peninsulei Italice se alimenteazã din tradiþia Impresso-

Cardial, care, fiind un fenomen etno-cultural divers, a contribuit la introducerea, probabil pe cale maritimã, a noului mod de viaþã ºi de gândire, aflându-se într-o permanentã legãturã cu fenomenele culturale din spaþiile vecine, în special din vestul Peninsulei Balcanice. Cele mai vechi descoperiri neolitice/Neolitico Inferiore (mileniul al VI-lea bc), de tip Impresso-Cardial, sunt atestate în sudul peninsulei, fiind vorba de locuiri în grote, adãposturi sau pe litoral, în cadrul lor gãsindu-se o ceramicã grosierã, decoratã cu impresiuni de unghie, degete sau scoicã.

Pe fond Impresso-Cardial târziu, prin evoluþie ºi prin contribuþia unor influenþe externe, în special vest-balcanice ºi, poate, liniar-ceramice, s-a format, în Neoliticul mijlociu/ Neolitico Medio, în nordul Italiei, o serie de culturi ºi grupe culturale, dezvoltate pe parcursul mileniului al V-lea bc: Gaban (Valea Adige), Vhó (SE Lombardiei), Fiorano (Veneþia, Emilia ºi Toscana), fiecare cu combinaþii

Dumitru Boghian296

decorative particulare, pe formele principale (boluri, pahare, cãni ºi urcioare) fiind trasate ºiruri de motive incizate, imprimate ºi asociate cu ornamente plastice.

Elemente asemãnãtoare se regãsesc ºi în grupele culturale Sasso Furbara ºi Sarteano, În Insula Malta, primele atestãri neolitice se leagã tot de orizontul Impresso-Cardial, evidenþiat prin cercetãrile de la Skorba (sfârºitul mileniului al V-lea bc).

Prin intermediul grupelor evoluate cu ceramicã incizatã, Quinzano ºi Rivoli-Chiozza, care derivã din grupul Fiorano, în Liguria ºi Câmpia râului Pó/Pad, s-a format cultura vaselor cu gura pãtratã/Vasi à Bocca Quadrata, (fig. 169) care s-a dezvoltat pe parcursul a trei faze, cunoscutã prin vasele specifice (pahare, strãchini, boluri cu gura pãtratã), decorate cu motive liniare, spiralice ºi geometrice, realizate prin incizie, excizie ºi imprimare.

În sudul Italiei, orizontul Impresso-Cardial a evoluat spre o fazã târzie, marcatã prin dezvoltarea culturilor Matera ºi Sentinello, caracterizate prin perpetuarea ceramicii cu decoruri imprimate ºi incizate. De asemenea, pentru perioada mileniului al V-lea bc, trebuie menþionatã cultura cu ceramicã roºie pictatã (motivele predilecte fiind: benzile, „cãpriorii”, triunghiurile, romburile, cercurile etc.), numitã ºi stilul Capri, identificatã în siturile de la Ripoli, Lipari. Megara Hyblaea, Scaramella ºi Massernia la Quercia, faza Massernia la Quercia fiind continuatã de faza Passo di Corvo, cu ceramicã mult mai diversificatã atât în ceea ce priveºte formele ºi decorurile. Aceste culturi au întreþinut legãturi cu civilizaþiile neolitice mijlocii de pe coasta dalmatã, în special Danilo, ºi târzii, Hvar-Lisièièi. În zonã, în Neoliticul târziu/Neolitico Inferiore, la sfârºitul mileniului al V-lea bc, s-a dezvoltat cultura Serra d'Alto, cu ceramicã pictatã tricrom.

Chalcoliticul italian (mileniul al IV-lea bc) pare sã fi avut o dinamicã proprie, deoarece a fost oarecum marginal faþã de marile ºi puternicele centre chalcolitice carpatice ºi danubiene. Este reprezentat prin câteva culturi interesante cum sunt: Lagozza, Diana, Gaudo, Rinaldone ºi Remedello.

Cultura Lagozza (situl La Lagozza, Besnate, Italia) a fãcut parte din marele complex cultural Chassey-Cortalloid-Lagozza. S-a dezvoltat în Liguria, Lombardia, Emilia ºi Toscana, fiind caracterizatã printr-un habitat diversificat (grote ºi aºezãri deschise, chiar în apropierea lacurilor prealpine, a se vedea situl eponim), ritul funerar al inhumaþiei, în mici cutii de piatrã, o industrie liticã cu gratoare, topoare ºlefuite, vârfuri de sãgeþi ºi o ceramicã de facturã superioarã, neagrã sau roºiaticã-închisã, lustruitã, formele predominante fiind vasele

Fig. 169. Ceramicã cardialã, Fiorano, Bocca Quadrata (dupã

Bagolini B., Muller-Karpe H.)

297Procese etno-culturale în Neolitic ºi Eneolitic

globulare, strãchinile joase ºi carenate, paharele, bolurile, oalele, vasele cu torþi multiple, în formã de nai, cu un decor incizat, dispus la interiorul strãchinilor ºi pe umãrul recipientelor (fig. 170. 11-18).

În Italia sudicã, cultura neoliticã Serra d'Alto a fost urmatã de cultura Diana, a cãrei ceramicã monocromã, roºie ºi ºlefuitã nu a fost decoratã. În cadrul

acestei culturi au fost descoperite urme care denotã prelucrarea aramei prin turnare (Castello di Lipari), ºi morminte de inhumaþie, individuale ºi colective. În Insula Lipari, s-a dezvoltat un grup cultural înrudit cu cultura Diana, numit Bellavista.

În zona Abruzzes, în Campania, pe coasta adriaticã, pânã în Lombardia ºi Liguria, s-a dezvoltat, în mileniul al IV-lea bc, cultura Ripoli (în valea Vibrata, Abruzzes) cu ceramicã pictatã (vase ovoidale ºi cãni pictate cu roºu ºi brun, ornamentele fiind compuse din fascicole de linii orizontale ºi verticale, alcãtuind, uneori triunghiuri ºi romburi).

În t impul Chalcolit icului mijlociu ºi târziu, sfârºitul mileniului al IV-lea-mileniul al III-lea bc, în sudul Italiei au apãrut, poate sub influenþa culturilor epocii bronzului timpuriu din M a r e a M e d i t e r a n ã , e l e m e n t e l e arhitecturii funerare megalitice (Malta). În Campania, este cunoscutã cultura Gaudo, în cadrul ceramicii cãreia s-au

resimþit influenþe din partea bronzului timpuriu egeean (pahare, ceºti cu douã torþi, urcioare, askoi, lucrate într-o pastã monocromã, închisã la culoare, decoratã cu incizii simple ºi impresiuni sub formã de ºnururi în relief). Purtãtorii acestei culturi au cunoscut pumnalele de aramã ºi o industrie evoluatã a silexului.

În Latium ºi Toscana, în aceastã perioadã, s-a dezvoltat cultura Rinaldone, în mediul cãreia s-au realizat morminte sãpate în stâncã sau în cutii de piatrã (hipogee), ritul funerar fiind inhumaþia, defuncþii fiind însoþiþi de un inventar bogat.

Purtãtorii culturii Rinaldone au dezvoltat o evoluatã industrie a silexului (pumnale, vârfuri de sãgeatã ºi silex, mãciuci ºi topoare de luptã etc.), au confecþionat halebarde ºi pumnale triunghiulare de aramã (cu nervuri axiale, nituri ºi limba mânerului îngustã), caracteristice pentru Bronzul timpuriu mediteranean, ºi o ceramicã de culoare brunã închisã, alcãtuitã din vase globulare cu gâtul strâmt, strãchini carenate, urcioare cu torþi orizontale ºi verticale, decorate cu ºnururi în relief.

Cultura Remedello (necropola eponimã în apropiere de Brescia) s-a

Dumitru Boghian298

Fig. 170. Ceramicã aparþinând culturilor Lagozza, Remedello ºi

paharelor campaniforme (Barfield l.L., Fasani L, Cornaggia-

Castiglioni O, Lichardus J.)

dezvoltat în zona Veneþiei ºi Lombardiei (Câmpia Pô/Pad). Acesteia i-au fost proprii: o ceramicã cu pahare bitronconice ºi oale tronconice cu torþi, decorate cu incizii ºi impresiuni circulare, linii orizontale, motive dispuse metopic (fig. 170. 4-10), pumnalele triunghiulare, cu nituri ºi nervurã (tip Remedello), care s-au rãspândit pânã în Alpii Maritimi, Jura ºi Elveþia, ºi topoarele plate de aramã, armele de silex (vârfuri de suliþã ºi sãgeatã, topoare de luptã), podoabele de aramã ºi de argint (Villafranca) ºi inhumaþiile în groapã simplã, defuncþii depuºi în poziþie ghemuitã fiind însoþiþi de un inventar deosebit de bogat. Pe aceste fonduri s-au suprapus purtãtorii culturii paharelor campaniforme, (fig. 170. 1-3) fãcând trecerea cãtre epoca bronzului în regiune.

* * *Stepele nord-pontice reprezintã

un areal geografic ºi cultural foarte interesant în Neolitic ºi Eneolitic, un spaþiu prin care au evoluat sau s-au perindat diferite populaþii, mai stabile sau nomade, care au vehiculat numeroase elemente de culturã materialã ºi spiritualã între zona carpato-balcanicã ºi Dunãrea de Jos, pe de o parte, ºi lumea caucaziano-caspicã, pe de altã parte. Au rezultat, as t fe l , fenomene e tno-cul tura le particulare, care au fost legate, în Neoliticul final ºi Chalcolitic, de procesul de indoeuropenizare a Europei.

Deºi s-a vorbit de existenþa unui Neolitic aceramic local (Soroca/R. Moldova ºi Kamena Moghila/ Ucraina), în stadiul actual al cercetãrilor nu se mai poate susþine aceastã ipotezã. Fãrã a se putea lãmuri pe deplin, modul în care s-a realizat neolitizarea stepelor nord-pontice, arãtãm cã Neoliticul timpuriu (mileniul al V-lea bc) din aceastã zonã este caracterizat prin existenþa a trei culturi: Bug-Nistru, Sursk-Nipru ºi Nipru-Doneþk, denumite dupã principalele fluvii care brãzdeazã teritoriul lor.

Cultura bugo-nistrianã, nãscutã în interfluviul respectiv, a pãstrat, mai ales în domeniul industriei litice, multe tradiþii mezolitice locale (Soroca), ceramica având forme simple, cu fundul conic, decorate cu motive modeste, incizate ºi imprimate. Ca urmare a influenþelor primite din mediul culturilor Criº ºi ceramicii liniare, purtãtorii culturii bugo-nistriene ºi-au perfecþionat modul de viaþã, realizând o ceramicã de facturã mai bunã (fig. 171. 17-18).

Cultura Sursk-Nipru nu are o genezã elucidatã. Dovezile legate de modul de viaþã neolitic sunt puþine, ceramica cu forme simple (strãchini, pahare mari cu fundul ascuþit) fiind decoratã cu motive geometrice, realizate prin incizie ºi

Fig.171. Materiale arheologica ale culturilor Bug-Nistru, Sursk-Nipru,

Nipru-Doneþk, Srednyi Stog II, Jamnaja (dupã Berezanskaja,

Danilenko)

299Procese etno-culturale în Neolitic ºi Eneolitic

impresiuni de unghie (fig. 171. 19-21). Cultura Nipru-Doneþk este cel mai bine cunoscutã, dintre acestei trei

entitãþi arheologice, rãspândindu-se pânã în sudul Bielorusiei. Cel mai bine cunoscut, în cadrul acestei culturi, este ritul funerar al inhumaþiei, în poziþie alungitã, în morminte singulare sau colective, defuncþii fiind acoperiþi cu un strat consistent de ocru roºu ºi însoþiþi de un inventar compus din puþine vase, podoabe ºi, cãtre sfârºitul culturii, din mici piese de aramã. Este posibil ca în mediul acestei culturi sã se fi realizat domesticirea calului, ulterior, în Eneolitic, continuatorii acestei civilizaþii devenind deosebit de mobili.

Ceramica culturii Nipru-Doneþk s-a caracterizat prin forme foarte simple, cu fundul rotunjit ºi ascuþit ºi profilul în formã de S (pahare mari, strãchini, cupe etc.), realizate dintr-o pastã cu multã scoicã pisatã în compoziþie, prezentând ca ornamente motive incizate ºi imprimate, adesea combinate, dispuse la partea superioarã a vaselor (fig. 171. 13-16). Purtãtorii culturii Nipru-Doneþk au întreþinut legãturi, pe parcursul evoluþiei lor, cu complexul cultural Cucuteni-Tripolje sau cu cultura cu ceramicã decoratã cu gropiþe din zona Bielorusiei.

Eneoliticul stepelor nord-pontice s-a caracterizat printr-o diversitatea ºi mobilitatea mai accentuatã a comunitãþilor umane decât în perioada anterioarã, generând evoluþii particulare. Dacã în spaþiul cuprins între Nistru ºi Nipru au continuat sã evolueze comunitãþile culturii tripoliene, parte integrantã a vastului complex cultural Ariuºd-Cucuteni-Tripolie, cu ceramicã pictatã ºi adâncitã, în special, despre care vom vorbi mai jos, în celelalte teritorii nord-pontice, chiar ponto-caspice, s-au dezvoltat civilizaþiile: Srednyj Stog II, derivatã din cultura Nipru-Doneþk, Mihajlovka I, Nipru-Azov (Mariupol) ºi complexul Hvalynsk-Novo Danilovsk-Petro Svistunovo-Suvorovo-Cainari, bine cunoscute prin intermediul ritului funerar al inhumaþiei în tumuli ºi utilizarea ocrului roºu. În acest sens, pot fi menþionate marile necropole de la Mariupol, Maikop sau cele din cultura Kemi-Oba.

Cultura Srednyj Stog II reprezintã o fazã evoluatã a culturii Nipru-Doneþk ºi s-a caracterizat printr-o economie pastoral-agrarã, dezvoltatã într-un spaþiu stepic. Ceramica acestei culturi avea multã scoicã pisatã în compoziþie (aºa-numita ceramicã „Cucuteni C” din arealul Ariuºd-Cucuteni-Tripolje) ºi era decoratã cu motive ºnurate ºi imprimate (fig. 171. 1-12). Triburile sale au practicat ritul funerar al inhumaþiei, defuncþii fiind depuºi în poziþie întinsã s-au uºor chircitã, în gropi deasupra cãrora se ridicau construcþii tumulare (kurgane). Aceste comunitãþi, posesoare ale calului domestic ºi vehiculelor cu roþi, s-au deplasat înspre vest, interacþionând cu civilizaþiile contemporane din Balcani, Dunãrea de Jos ºi mijlocie ºi Carpaþi.

În acelaºi timp, purtãtorii complexului Hvalynsk-Novo Danilovsk-Petro Svistunovo-Suvorovo-Cainari au avut un rol deosebit de important în restructurarea etnoculturalã a civilizaþiilor aparþinând Eneoliticului clasic din zona carpato-balcanicã ºi dunãreanã. Migrând de la est cãtre vest, în condiþiile aridizãrii climatului, de la sfârºitul atlanticului ºi începutul subborealului, aceºtia au pãtruns în mediul culturilor eneolitice carpato-balcano-dunãreano-pontice (Cucuteni-Tripolje, Gumelniþa-Karanovo VI-Kodžadermen-Varna-Dikili Tash, Sãlcuþa-Krivodol-Bubanj Hum), generând o serie de restructurãri ca: formarea culturii

Dumitru Boghian300

Cernavoda I-Ezero, transformarea culturii Tiszapolgár în cultura Bodrogkeresztúr º.a., fenomen pus pe seama primului val Kurgan, când ar fi început procesul de indoeuropenizare (M. Gimbutas).

VI. 6. Neoliticul ºi Eneoliticul carpato-danubiano-pontic

Neoliticul ºi Eneoliticul din spaþiul carpato-danubiano-pontic reprezintã un caz particular al proceselor etno-culturale care s-au dezvoltat în zona anatolianã ºi egeo-balcanicã, cu care este strâns legat genetic ºi evolutiv, reprezentând, parafrazându-l pe N. Iorga, un fel de „Orient dupã Orient”. Cu toate acestea, în

decursul dezvoltãrii sale, epoca neoliticã ºi eneoliticã carpato-danubiano-ponticã, a cunoscut diferite ºi complexe procese de sintezã ºi asimilare, care i-au conferit o

Sisteme de periodizare ºi cronologie ale Neoliticului ºi Eneoliticului din România (adaptate apud N. Ursulescu)

301Procese etno-culturale în Neolitic ºi Eneolitic

Embedded EPS
There is embedded EPS on this page. Adobe Acrobat does not support the display of this type of object but it will print intact to a PostScript device.

pronunþatã individualitate în cadrul peisajului cultural contemporan european, cu o periodizare particularã (vezi tabelul de mai jos).

Fãrã a se putea susþine, în stadiul actual al cercetãrilor, existenþa unui Neolitic aceramic, ca rezultat al unei evoluþii dintr-un Epipaleolitic - Mezolitic local (a se vedea descoperirile discutabile de la Schela Cladovei-Lepenski Vir, Ciumeºti, Erbiceni, din România, ºi Soroca, din Rep. Moldova), se observã cã neolitizarea acestui spaþiu s-a produs, la fel ca în cazul unei pãrþi a spaþiului central, vest ºi nord balcanic, direct, prin migraþia unor comunitãþi de tip Protosesklo (Banat, Oltenia ºi P o d i º u l Tr a n s i l v a n i e i ) , S t a r è e v o - C r i º ( M u n t e n i a , M o l d o v a , Rep. Moldova ºi vestul Ucrainei) ºi Dudeºti-Hamangia (Dobrogea), ºi indirect, prin aculturaþia multor elemente superioare de civilizaþie neoliticã, mai timpurii sau mai târzii, ºi eneolitice, într-un context dinamic ºi flux continuu. De aceea, deºi s-au gãsit într-o zonã secundarã de neolitizare, majoritatea fenomenelor etno-culturale din spaþiul carpato-danubiano-pontic s-au dezvoltat în continuarea ºi în strânsã legãturã, în special, cu cele balcanice, formula Ex Balcani lux (H. T o d o r o v a ) f i i n d v a l a b i l ã în parte.

Astfel, în jurul anilor 6000 bc, comunitãþi umane neolitice anatoliano-egeene, aparþinând fazei timpurii (aprox. 6000-5500 bc), încadrate în orizontul cultural Anzabegovo-Donja Branjavina-Cârcea-Ocna Sibiului-Gura Baciului, atribuit complexului Protosesklo, s-au deplasat pe culoarele Vardar-Morava ºi Struma ºi Mariþa-Isker, colonizând ºi neolitizând o parte importantã a Peninsulei Balcanice, Oltenia, Banatul ºi Transilvania intracarpaticã. Acestea au adus modul de viaþã neolitic pe deplin format (cultivarea plantelor, creºterea animalelor, confecþionarea unei ceramici superioare pictate, cu înveliº roºu, puternic lustruit, pictat, uneori, cu alb, utilizându-se ca motive bulinele ºi reþelele de linii, elemente de plasticã neoliticã etc.). Acest orizont cultural a participat la formarea culturii Starèevo-Criº, din Neoliticul mijlociu propriu-zis (cristalizat). Cãtre sfârºitul Neoliticului mijlociu (prima jumãtate a mileniului al V-lea bc), Muntenia, Moldova, Rep. Moldova ºi vestul Ucrainei au fost neolitizate treptat de comunitãþile culturii Starèevo-Criº (fazele III-IV), în vreme ce, dupã mijlocul mileniului al V-lea, triburi Dudeºti ºi Hamangia au introdus modul de viaþã neolitic în Dobrogea.

Cea mai bine cunoscutã culturã a Neoliticului mijlociu (cristalizat) este Starèevo-Criº/Körös (aprox. 6000-5000/4500 bc), ale cãrei comunitãþi au populat aproape întreg spaþiul carpato-danubiano-pontic. Deºi, în partea de sud-

Dumitru Boghian302

Fig. 172. Ceramica Starcevo-Cris (dupã Marinescu-Bîlcu, Ursulescu)

vest, pãstreazã multe dintre trãsãturile de bazã ale complexului cultural din care face parte, odatã cu rãspândirea spre nord ºi est se observã o decãdere a tehnicii de prelucrare a ceramicii, mai ales în privinþa utilizãrii lustrului ºi a picturii. De aceea, ceramica de facturã semifinã ºi grosierã, cu pleavã compoziþie, este majoritarã ºi a fost decoratã cu incizii, impresiuni de unghie ºi deget.

Ceramica finã a fost mult mai rarã ºi prezintã, în fazele târzii, o frumoasã picturã policromã spiralicã (cu alb, roºu ºi negru), vorbind de nivelul înalt al olãritului atins încã din aceastã perioadã (fig. 172).

Organizarea habitatului ºi a spaþiului locuibil denotã o adaptare la noile ecosisteme, în aºezãrile variabile ca întindere, situate adesea în apropierea apelor, existau locuinþe simple, parþial adâncite, ºi colibe de suprafaþã, cu o singurã încãpere ºi cu scheletul format din pari ºi împletituri de nuiele, peste care se aplica o lutuialã destul de subþire. Industria liticã pãstreazã trãsãturi mezolitice (microlitismul ºi geometrizarea), dintre piesele ºlefuite fiind cunoscute topoarele ºi tesle cvasi-calapod (plan-convexe), rar perforate. Sunt cunoscute centre de extragere a sãrii, prin fierbere ºi evaporare, prelucrarea saramurii fãcându-se în vase speciale (briquetage), conice, ceea ce permitea transportarea sãrii rezultate ºi comercializarea la distanþã, prin troc.

Viaþa spiritualã e reprezentatã printr-o serie de statuete de lut, prin reliefurile antropomorfe ºi zoomorfe de pe ceramicã, mãsuþele-altãraº ºi ornamentele incizate asemãnãtoare unor pictograme (Ocna Sibiului, jud. Sibiu ºi Glãvãneºtii Vechi, jud. Iaºi). Defuncþii erau înhumaþi în poziþie chircitã, printre locuinþe, ca tipuri antropologice fiind atestate cel mediteranoid gracil, sporadic apãrând ºi proto-europoide, mai robuste.

Sfârºitul culturii Starèevo-Criº s-a produs, încã de la începutul fazei a III-a, ca urmare a pãtrunderii purtãtorilor complexului cultural Vinèa-Dudeºti, în regiunile sud-vestice (Oltenia ºi Banat), ºi prin rãspândirea, în faza a IV, a unor comunitãþi ale culturii ceramicii liniare occidentale, dinspre Europa est-centralã în regiunile nordice ºi est-carpatice (Ucraina, Moldova, Rep. Moldova).

La periferia nord-vesticã a ariei de rãspândire a fazelor târzii a culturii Starèevo-Criº, prin asimilarea populaþiei tardenoisiene locale, mult întârziate, ºi prin aculturaþie, s-a format ºi a evoluat, la sfârºitul Neoliticului mijlociu ºi în Neoliticul târziu, grupul cultural Ciumeºti-Piºcolþ (jud. Satu Mare), care reprezintã o variantã a culturii liniar-ceramice orientale timpurii din bazinul Tisei superioare ºi câmpia Sãtmarului (legatã de manifestãrile similare din N. Ungariei ºi S-E Slovaciei), în cadrul cãruia s-a pãstrat o industrie microliticã, lucratã din obsidian local, ºi particularitãþi în decorul ceramicii (linii incizate, uºor albiate ºi pictarea vaselor, cu negru, în stil liniar geometric) (fig. 173).

Fig. 173. Ceramicã Ciumeºti (dupã Gh.

Lazarovici)

303Procese etno-culturale în Neolitic ºi Eneolitic

În Neoliticul târziu (aprox. 5000/4500-4250 bc), au pãtruns, în spaþiul carpato-danubiano-pontic, douã curente etno-culturale, oarecum opuse ca direcþie ºi origine: primul, mai timpuriu, reprezentând cel de al doilea mare val (cultural ºi demografic) neolitic de origine sudicã (anatoliano-egeeanã), cu ceramicã neagrã sau cenuºie, puternic lustruitã ºi decoratã cu pliseuri ºi caneluri, individualizat prin culturile Vinèa, Dudeºti ºi, spre sfârºitul etapei, Hamangia, ºi cel al doilea, de origine est-central-europeanã, constituit din comunitãþile ceramicii liniare occidentale târzii.

Ulterior, din asimilarea fondului neolitic anterior ºi îmbinarea cu noile elemente etno-culturale, s-au nãscut, în spaþiul de referinþã, culturile ºi grupele culturale eneolitice timpurii, care s-au caracterizat printr-o deosebitã individualitate ºi forþã de creaþie.

Comunitãþile culturii Vinèa au ocupat Banatul (cultura Banatului, Gh. Lazarovici), unde, în parte au dislocat, în parte au asimilat comunitãþile Starèevo-Criº, ºi pãrþile vestice ale Olteniei (aspectul cultural Rast, Vl. Dumitrescu), unde s-au mixtat cu cele ale culturii Dudeºti. Într-o anumitã etapã a evoluþiei lor, aceste comunitãþi au pãtruns în Podiºul Transilvaniei, unde au asimilat grupurile Starèevo-Criº foarte târzii, de tip Lumea

NouaCheile TurziiCluj, ºi au format cultura Turdaº.

Deºi au cunoscut unele fenomene de retardare a dezvoltãrii lor, pe mãsura expansiunii spre nord-vest, ºi de revenire ºi înflorire, comunitãþile vinèiene au avut, ºi prin perpetuarea unor puternice legãturi cu zona de origine, un rol decisiv la trecerea societãþilor locale la modul de viaþã eneolitic. Ceramica comunitãþilor culturii Vinèa din spaþiul Olteniei, Banatului ºi Transilvaniei a prezentat aceleaºi caracteristici (pastã, forme, decoruri) cu cea din zonele vecine (fig. 174). Deosebit de interesant este, pentru domeniul spiritualitãþii neolitice ºi eneolitice a Vechii Europe, sanctuarele descoperite în aºezarea de la Parþa (jud. Timiº), (fig. 175).

Din sintezele realizate între comunitãþile vinèiene, Starèevo-Criº târzii ºi cele liniar-ceramice, printr-o evoluþie particularã, de la zonã la zonã, s-au format civilizaþiile ºi grupele culturale ale Eneoliticului timpuriu: cultura Tisa/Tisza (o parte a Banatului ºi estul Ungariei), Herpály, Lengyel º. a. (Câmpia Pannonicã),

Dumitru Boghian304

Fig. 174. Materiale Vinèa-Turdaº (dupã Gh. Lazarovici)

Fig. 175. Sanctuarul de la Parþa(dupã Gh. Lazarovici)

aspectul cultural Rast (Oltenia de vest), cultura Turdaº, grupurile Iclod, Suplac, Gilãu (Transilvania).

În Muntenia ºi estul Olteniei ºi pe teritoriul din nordul Bulgariei, au pãtruns ºi evoluat triburile culturii Dudeºti (Bucureºti) Hotniþa (Bulgaria), înrudite parþial cu cele vinèiene. În faza a treia a culturii Dudeºti (fig. 176), din împletirea cu purtãtorii culturii ceramicii liniare (din Moldova ºi Transilvania), cu influenþe sudice, s-a format complexul c u l t u r a l B o i a n - V ã d a s t r a d i n Eneoliticul timpuriu.

Comunitãþile culturii ceramicii liniare, mai ales cele din cea de-a doua mare perioadã din evoluþia lor, cunoscutã sub numele de cultura ceramicii liniare cu capete de note muzicale (decorul format din alveole dispuse pe linii incizate, asemenea capetelor notelor muzicale pe un portativ, fig. 177), au ocupat, îndeosebi Podiºul Transilvaniei, Moldova, Rep. Moldova ºi vestul Ucrainei.

În spaþiul nostru, aceste comunitãþ i au dezvoltat forme particulare de culturã materialã, necunoscându-se, pânã în prezent, locuinþe de mari dimensiuni ca în vest.

Totuºi, au fost perpetuate uneltele ºlefuite specifice, toporul ºi tesla de piatrã în formã de calapod (plan-convex). Purtãtorii culturii liniar-ceramice au intrat în sintezã cu comunitãþile Vinèa ºi Dudeºti , contribuind la formarea unor entitãþi etno-culturale din Eneoliticul timpuriu ca: Turdaº, Iclod ºi Boian, iar din legãturile cu ultima nãscându-se cultura Precucuteni.

E n e o l i t i c u l c a r p a t o -danubiano-pontic (aprox. 4250-2700 bc), nu a început, ca etapã istoricã, pe tot teritoriul, în acelaºi timp, debutând, se pare, mai timpuriu în regiunile sudice, legate de evoluþia avansatã a Chalcoliticului anatoliano-balcanic, primele piese de aramã apãrând în mediul fazelor târzii ale culturii Starèevo-Criº ºi cele timpurii ale culturii Vinèa.

Pe lângã utilizarea metalului, se configureazã, treptat ºi sigur, toate celelalte caracteristici: organizarea superioarã ºi fortificarea habitatului, sistematizarea spaþiului, utilizarea necropolelor, construirea unor locuinþe de tip

Fig. 176. Ceramicã aparþinând culturii Dudeºti (dupã E. Comºa)

Fig. 177.Ceramicã liniarã (dupã S. Marinescu-Bâlcu, N. Ursulescu)

305Procese etno-culturale în Neolitic ºi Eneolitic

superior, cu platformã de lut ars, folosirea unor tehnologii agricole înaintate (tracþiunea animalelor pentru arat), confecþionarea unei ceramici superioare, în special pictate, specializarea ºi perfecþionarea utilajului litic osteologic ºi din alte materiale, dezvoltarea componentei uraniene în cadrul cultului fecunditãþii ºi fertilitãþii etc.

În Eneoliticul timpuriu (aprox. 4250-3750 bc), ºi-au continuat evoluþia o serie de civilizaþii care s-au format în Neoliticul târziu, acesta fiind, mai degrabã, o perioadã când s-au acumulat trãsãturile noului mod de viaþã, numãrul pieselor de aramã crescând cãtre sfârºitul perioadei, depozitul de la Cãrbuna (jud.Tighina, Rep. Moldova, fiind un exemplu.

Astfel, pe teritoriul Munteniei s-au dezvoltat comunitãþile fazelor evoluate ale culturii Boian (situl de pe insula Grãdiºtea Ulmilor din lacul Boian, com. Vãrãºti, jud. Cãlãraºi), care s-au rãspândit, treptat, în toate direcþiile, pe teritoriul Bulgariei fiind cunoscutã s u b n u m e l e d e c u l t u r a Mariþa/Marica sau Karanovo IV-V).

Spre nord, în sud-estul Trans i lvan ie i º i sud-ves tu l Moldovei, comunitãþile fazei Giuleºti a culturii Boian au intrat în sintezã cu triburile liniar-ceramice târzii ºi s-a format cultura Precucuteni. Pe linia Dunãrii,

purtãtorii culturii Boian s-au interferat cu cei ai culturii Hamangia, iar spre vest, pe linia Oltului, cu cei ai culturii Vãdastra, cu care formeazã, probabil, un complex cultural.

Dintre toate caracteristicile culturii, se remarcã ceramica decoratã prin incizie ºi excizie, motivele decorative fiind încrustate, uneori, cu culoare roºie sau albã. Pentru domeniul spiritual, trebuie menþionat sanctuarul de la Cãscioarele (lângã Olteniþa), cu pereþii de lut pictaþi cu alb ºi roºu ºi coloane de lut pictate, care reprezentã, probabil, aºa-numitul “cult al coloanei” ca axis mundis, prin care se realiza legãtura dintre lumea teluricã ºi cea uranianã. În ceea ce priveºte ritul funerar, din faza Bolintineanu, este cunoscutã necropola de la Cernica (cu circa 370 de morminte) ºi altele, ritul funerar fiind inhumaþia în poziþie chircitã. Cultura Boian reprezintã fondul care a evoluat spre cultura

Dumitru Boghian306

Fig. 178. Ceramica culturii Hamangia(dupã D. Berciu)

Fig. 179. Ceramicã Precucuteni (dupã Silvia Marinescu-Bîlcu)

Gumelniþa, putându-se vorbi ºi de un complex cultural Boian-Gumelniþa.În pãrþile estice ale Olteniei au evoluat comunitãþile culturii Vãdastra,

nãscute pe fond Dudeºti târziu, cu influenþe vinèiene ºi liniar ceramice, care aveau aºezãri fortificate ºi o agriculturã evoluatã, în cadrul cãreia utilizau un plug primitiv (cu brãzdar din corn sau din lemn), tractat de bovidee domestice.

Ceramica culturii Vãdastra s-a remarcat printr-o bogãþie de forme, tehnici ºi motive ornamentale, predominante fiind exciziile ºi incrustaþiile cu alb ºi roºu, realizându-se mai ales motive spiralo-meandrice. În sud-vestul Olteniei, s-a dezvoltat aspectul cultural Rast, în fapt o variantã localã a culturii Vinèa (faza C), cu puternice influenþe primite din partea civilizaþiilor Vãdastra ºi Tisa, care s-a caracterizat prin aºezãri deschise ºi o ceramicã cenuºie, decoratã predominant cu caneluri ºi pliseuri.

Plastica antropomorfã ºi zoomorfã din cele douã arii culturale era bogatã ºi prezenta o puternicã amprentã vinèianã, remarcându-se „grupul statuar”, reprezentând o femeie cu un copil în braþe ºi „cuplul divin” („îndrãgostiþii”), sub forma unei statuete cu douã capete, de la Rast, vasele cu reprezentãri ºi protome antropomorfe ºi zoomorfe ºi statuetele Vãdastra. Din întrepãtrunderea celor douã fonduri etno-culturale, s-a format cultura Sãlcuþa.

De la sfârºitul Neoliticului târziu, Dobrogea a fost populatã de purtãtorii culturii Hamangia (Baia, jud. Tulcea), nãscuþi dintr-o sintezã a unor populaþii venite, pe mare ºi pe uscat, din nord-vestul Asiei Mici, cu comunitãþile mezolitice locale, rezultând o structurã antropologicã destul de eterogenã, aºa cum a relevat analiza scheletelor din marile necropolele de la Cernavoda (peste 500 de morminte) ºi Duranculac (nord-estul Bulgariei, peste 1000 de morminte).

Este posibil ca începutul culturii Hamangia sã fi fost contemporan cu fazele evoluate ale culturii Dudeºti, aºa cum se observã în descoperirile de la Medgidia-Cocoaºe ºi Duranculac. Ulterior, cultura Hamangia s-a dezvoltat paralel cu cultura Boian, interferându-se în zona dunãreanã (Hârºova). Sub presiunea comunitãþilor Boian, aria culturii Hamangia s-a restrâns spre zona litoralului, o parte dintre purtãtorii acesteia pãtrunzând în mediul culturii Precucuteni, cãreia i-au transmis o serie de elemente culturale (decorul imprimat, tipuri de statuete, în special de „gânditor”). Unele elemente Hamangia au contribui, indirect, la conturarea aspectului istro-pontic al culturii Gumelniþa, denumit ºi cultura Varna (Henrieta Todorova).

Purtãtorii culturii Hamangia aveau aºezãri nefortificate, rãsfirate de-a lungul apelor ºi litoralului pontic, cu locuinþe adâncite, colibe ºi locuinþe de suprafaþã cu platformã (Techerghiol). Utilajul litic pãstreazã tradiþiile microlitice mezolitice, în fazele evoluate descoperindu-se multe obiecte de aramã. Ceramica neagrã lustruitã, decoratã cu motive geometrice, trasate cu ajutorul unui instrument dinþat (fig. 178), plastica antropomorfã de lut ºi marmurã, cu forme „eutrofice”, ºi, în special, statuetele de tip “gânditor” (“Gânditorul” de la Cernavodã) dovedesc originea anatoliano-egeeanã a acestei culturi. Ritul de înmormântare era inhumaþia, cu scheletele întinse pe spate, însoþite de ofrande destul de bogate (brãþãri de marmorã, din scoici de tip Spondylus, pandantive din colþi de mistreþ, piese de aramã etc.).

În Eneoliticul timpuriu, Transilvania, s-a caracterizat printr-o „fãrâmiþare”

307Procese etno-culturale în Neolitic ºi Eneolitic

culturalã ºi o relativã instabilitatea a ariilor de rãspândire, datoritã amestecului, în proporþii diferite, a comunitãþilor vinèiene (din faza C) cu cele ale grupurilor liniar-ceramice, la care s-a adãugat ºi menþinerea mai îndelungatã a tradiþiilor Starèevo-Criº (conservate mai ales în zona Munþilor Apuseni).

Cultura Turdaº a fost una dintre cele mai reprezentative civilizaþii neolitice târzii-eneolitice timpurii din Podiºul Transilvaniei (tell-ul eponim din lunca Mureºului).

La geneza sa s-au „topit”, ca elemente locale, complexul neolitic târziu Lumea Nouã-Cheile Turzii-Cluj ºi influenþe ale ceramicii liniare târzii, fondul cultural Vinèa C fiind foarte puternic ºi preponderent. Ceramica acestuia a fost decoratã cu caneluri ºi pliseuri, benzi incizate (adeseori umplute cu puncte), dar ºi cu picturã. Domeniul spiritual este compus dintr-o bogatã plasticã antropomorfã ºi zoomorfã ºi complexele de cult de la Tãrtãria (lângã Orãºtie) ºi Parþa.

Pe fond Turdaº s-a format grupul cultural Iclod (jud. Cluj), care a evoluat de-a lungul a trei faze, fiind parþial contemporan cu aspectele târzii ale complexului Lumea Nouã-Cheile Turzii-Cluj ºi cu culturile Turdaº ºi Tisa, în timp ce ultima fazã a avut legãturi cu cultura Petreºti.

De asemenea, s-au format grupurile Gilãu (jud.Cluj) ºi Suplac (Suplacu de Barcãu, jud. Bihor), care reprezintã aspecte de tranziþie între ariile culturale Turdaº-Iclod ºi Tisa. Cele douã grupuri culturale au jucat un oarecare rol în trecerea de la cultura Tisa la Tiszapolgár.

În bazinul mijlociu ºi superior al Tisei, a evoluat cultura Tisa, nãscutã, aºa cum am vãzut, pe fondul culturii ceramicii liniare târzii din Câmpia Tisei, peste care s-au grefat puternice influenþe vinèiene din aºa-numita culturã a Banatului. Ceramica se caracterizeazã, în primul rând, printr-un decor incizat meandric, în reþea, formând aºa-numitul „stil textil”, cupele cu picior înalt, vasele rectangulare.

În Moldova, Eneoliticul timpuriu este reprezentat prin evoluþia unei culturi unitare, Precucuteni-Tripolje A, care precede cronologic ºi genetic cultura Cucuteni. Cultura Precucuteni s-a format din împletirea fondului culturii ceramicii liniare târzii, din vestul Moldovei ºi sud-estul Transilvaniei, cu comunitãþile culturii Boian (din faza a II-a, Giuleºti), ºi influenþe din partea culturilor Hamangia ºi Vinèa, cunoscând o deosebitã expansiune pânã aproape de Nipru. În faza a III-a, din contactul cu comunitãþile fazei de trecere de la Boian la Gumelniþa, s-a nãscut aspectul cultural Aldeni-Stoicani-Bolgrad, în nord-estul Munteniei ºi sudul Moldovei, precum ºi de o parte ºi de alta a gurilor Dunãrii. Acest aspect ºi-a continuat evoluþia ºi pe parcursul primei faze a culturilor Gumelniþa ºi Cucuteni.

Dumitru Boghian308

Fig. 180. Ceramica culturii Petreºti (dupã I. Paul)

Purtãtorii culturii Precucuteni-Tripolje A au dezvoltat forme superioare de culturã materialã (locuinþe de suprafaþã, unele cu platformã din faza a II-a, utilajul litic ºi osteologic abundent ºi diversificat, unelte, arme ºi podoabe de aramã, ceramica cu decoruri incizte ºi excizate, fig. 179) ºi spiritualã. Se remarcã o serie de complexe de cult ca cele de la Poduri (jud. Bacãu), Isaiia ºi Târgu Frumos (jud. Iaºi). De asemenea, a început sã fie folositã pictura cu roºu ºi cu alb, dar ºi cu grafit, atât înainte, cât ºi dupã arderea vaselor, fãcându-se astfel trecerea cãtre cultura Cucuteni.

Cultura Petreºti (jud. Alba) este cunoscutã ºi sub numele de cultura c e r a m i c i i p i c t a t e c e n t r a l -transilvãneanã, deoarece s-a rãspândit îndeosebi în Podiºul Transilvaniei, formatã, pe fond Vinèa-Turdaº, la care s-au adãugat noi influenþe sudice, în sud-vestul Transilvaniei ºi nordul Banatului (grupul cultural Foeni). S-a caracterizat printr-o frumoasã ceramicã pictatã bicrom ºi tricrom (fig. 180), de certã influenþã sud-balcanicã (cultura Dimini). Cultura Petreºti a influenþat grupul Iclod ºi cultura Precucuteni finalã, cãreia i-a transmis tehnica superioarã a pictãrii vaselor înainte de ardere, contribuind astfel la naºterea aspectului Ariuºd (din sud-estul Transilvaniei) ºi a culturii Cucuteni (din Moldova). Sfârºitul culturii Petreºti se produce datoritã extinderii grupului cultural Decea Mureºului ºi a culturii Bodrogkeresztúr în centrul Transilvaniei.

Eneoliticul dezvoltat (aprox. 3750-2700 bc) cunoaºte un stadiu înalt de civilizaþie, dar atacurile unor populaþii rãsãritene vecine (aflate într-un stadiu inferior de dezvoltare) au împiedicat trecerea la organizarea statalã.

Spaþiul transilvan a cunoscut o înfloritoare metalurgie a aramei materializatã prin apariþia topoarelor de tip panã, ciocan ºi „cu braþele în cruce” precum ºi a primelor podoabe de aur (culturile Gumelniþa, Cucuteni, Bodrogkeresztúr). Ceramica acestei perioade a fost de o deosebitã calitate, în special cea pictatã, care a avut o înaltã valoare artisticã.

Eneoliticul dezvoltat se caracterizeazã prin arii culturale stabile, cu caractere distincte, care continuã, în cea mai mare parte, evoluþia din Eneoliticul timpuriu, în cadrul unor complexe unitare Boian-Gumelniþa, Vãdastra-Sãlcuþa, Precucuteni-Cucuteni, Turdaº-Petreºti, Tisa-Tiszapolgár-Bodrogkeresztúr, spre sfârºitul perioadei avînd loc puternice infiltraþii de populaþii pastorale rãsãritene (grupurile Suvorovo-Cainari ºi Decea Mureºului, cultura Cernavoda I), ceea ce a declanºat lungul ºi complicatul proces al trecerii gradate a spaþiului carpato-danubiano-pontic spre epoca bronzului ºi spre o masivã ºi

Fig. 181. Ceramicã a culturii Gumelniþa (dupã Vl. Dumitrescu)

309Procese etno-culturale în Neolitic ºi Eneolitic

complexã restructurare etnico-lingvisticã.Cultura Gumelniþa s-a nãscut pe

teritoriul Munteniei ºi Bulgariei, prin transformarea lentã a vechiului fond cultural Boian-Karanovo V, care asimileazã noi procedee tehnice de decorare a ceramicii (pictura crudã cu roºu, pictura cu grafit ºi aur) ºi noi forme de vase (askos, rhyton) (fig. 181).

Aceastã culturã a cunoscut, aºa cum am vãzut deja, o deosebitã expansiune, cuprinzând tot teritoriul Dobrogei, partea esticã a Bulgariei, unde e cunoscutã sub numele de Karanovo VI-Kodžadermen-Varna, nord-estul Greciei, pânã în nordul Mãrii Egee (cultura Dikili Tash) ºi sudul Moldovei (unde, împreunã cu comunitãþile Precucuteni III-Cucuteni A, a format

aspectul Aldeni-Stoicani-Bolgrad). În estul Olteniei comunitãþile gumelniþene s-au interferat cu cele ale culturii Sãlcuþa. Purtãtorii culturii Gumelniþa au dezvoltat forme superioare de organizarea a habitatului, cu locuinþe de cult (Cãscioarele), necropole bogate (Varna), tezaure cu obiecte de aur (Sultana, jud. Ilfov), ceea ce indicã existenþa unei aristocraþii care îºi exercita dominaþia regional ºi dovezi ale prezenþei unor familii bogate.

Dezvoltatã pe parcursul a douã faze (A ºi B), cu mai multe etape, cultura Gumelniþa ºi-a restrâns aria de dezvoltare, datoritã penetraþiei, dinspre stepele nord-pontice, a unor populaþii pastorale (de tip Hvalynsk-Novo Danilovsk-Suvorovo-Cainari). Acestea, prin sinteza cu populaþia localã gumelniþeanã, au contribuit la geneza culturii Cernavoda I, din Dobrogea ºi valea Dunãrii de Jos, care a continuat parþial modul de viaþã. În aceste condiþii, a început sã creascã rolul pãstoritului ºi al ceramicii de o calitate mai slabã, pentru confecþionarea cãreia se folosea masiv amestecul de scoicã pisatã în pastã. Comunitãþile gumelniþene care s-au retras spre nordul Munteniei, în zona de dealuri ºi în Subcarpaþi, au dat naºtere aspectului Brãteºti (jud. Dâmboviþa).

Cultura Sãlcuþa (jud. Dolj) face parte dintr-un alt vast complex, care cuprindea, aºa cum am vãzut în capitolele precedente, în afarã de Oltenia, nord-vestul Bulgariei (aspectul Krivodol) ºi Serbia (aspectul Bubanj). Începând din faza a II-a, a ocupat sudul Banatului, unde s-a interferat cu purtãtorii culturilor Tiszapolgár ºi Bodrogkeresztúr. Având o puternicã componentã vinèianã, cultura Sãlcuþa a receptat, cãtre sfârºitul mileniului IV bc, influenþe din partea Bronzului timpuriu din Macedonia ºi Grecia (cultura helladicã), care i-au întãrit individualitatea. Ceramica sãlcuþeanã era decoratã prin pictare cu grafit, cu incizii incrustate cu alb ºi roºu, prin aplicarea culorilor dupã ardere, ºi cu caneluri de tradiþie vinèianã (fig. 182). În ultima fazã (a IV-a), cultura Sãlcuþa s-a transformat, în urma contactelor cu purtãtorii culturilor Cernavoda I ºi Bodrogkeresztúr, ºi a participat la formarea unui orizont cultural de mixturã Galatin-Sãlcuþa IV-Bãile Herculane-Cheile Turzii-Hunyadihalom, care a evoluat cãtre cultura Coþofeni

Dumitru Boghian310

Fig. 182. Ceramicã Sãlcuþa(dupã Ursulescu N.)

din Eneoliticul final/Bronzul timpuriu.

C u l t u r a T i s z a p o l g á r / Româneºti, s-a rãspândit în rãsãritul Ungariei , Vojvodina, sud-estul Slovaciei, Ucraina transcarpaticã, în Criºana, nordul ºi vestul Banatului, formându-se pe fondul culturii Tisa cu influenþe din partea grupurilor locale Iclod ºi Suplac. Metalurgia aramei era dezvoltatã cunoscându-se numeroase topoare mari de cupru. Ceramica continuã tradiþia vaselor cu picior înalt, perforat de grupuri de orificii rotunde, decorul incizat, în reþea, ºi proe-minenþele în formã de cioc de pasãre.

Evoluþia acestei civilizaþii a f o s t c o n t i n u a t ã d e c u l t u r a Bodrogkeresztúr/ Gorneºti (jud. Mureº) care a marcat o mai accentuatã mobilitate a comunitãþilor sale care au ocupat întreaga Transilvanie ºi Banatul, ºi au pãtruns ºi în ariile culturilor învecinate (Ariuºd-Cucuteni ºi Sãlcuþa).

Ceramica Bodrogkeresztúr/ Gorneºti este caracterizatã prin “oalele de lapte”, cu torþi pastilate care s-au transmis culturii Coþofeni. Purtãtorii culturii Bodrogkeresztúr au jucat un rol important în cadrul procesului de unificare culturalã care a avut loc, în vestul þãrii, la începutul Eneoliticului final, când s-a constituit marea sintezã Galatin-Sãlcuþa IV-Bãile Herculane-Cheile Turzii-Hunyadihálom, din care a luat naºtere cultura Coþofeni.

Complexul cultural Cucuteni-Ariuºd-Tripolje este cea mai reprezentativã manifestare a Eneoliticului românesc, ocupând un spaþiu vast, de peste 350000 kmp, din sud-estul Transilvaniei pânã la Nipru. Nãscutã prin evoluþia culturii Precucuteni, de o parte ºi de alta a Carpaþilor Orientali, cu importante contribuþii Gumelniþa ºi Petreºti, care au dus la transpunerea motivelor spiralo-meandrice în tehnica picturii policrome, aplicatã, în majoritatea cazurilor, înainte de arderea vaselor.

Organizarea habitatului uman a avut o deosebitã importanþã, cunoscându-se atât aºezãri deschise ºi fortificate natural ºi antropic, de tip „cetãþuie”, ºi o serie de aºezãri-gigant (“proto-urbane”), cu suprafaþa de sute de hectare ºi mai multe mii de locuinþe: Taljanki, Dobrovody, Majdaneþk, în zona Bugului Sudic, Petreni, în Rep. Moldova. În cadrul aºezãrilor, casele erau construite, de regulã, pe platforme

Fig. 105. Ceramica pictatã a culturii Cucuteni (dupã M. Petrescu-

Dîmboviþa, R. Vulpe, Vl. Dumitrescu, D. Monah)

311Procese etno-culturale în Neolitic ºi Eneolitic

masive de lut, cu substructurã de bârne despicate, cu mai ºi multe încãperi ºi chiar etaj, ºi erau dispuse dupã un anume plan (în cerc, ºiruri paralele sau pe grupe), adesea în centru aflându-se o construcþie mai impunãtoare, care putea servi drept loc de adunare a comunitãþii ºi ca sanctuar pentru ceremonii magico-religioase, toate aceste elemente vorbind despre o societate ierarhizatã.

Ceramica culturii Cucuteni a avut o calitate deosebitã. În domeniul ceramicii sunt cunoscute cele trei categorii: finã (aproape întotdeauna pictatã sau decoratã cu motive adâncite), uzualã (mai ales nepictatã) ºi aºa-numita specie ”Cucuteni C”, de origine strãinã, rãsãriteanã (Srednyi Stog II), având scoicã pisatã în amestecul pastei ºi decor imprimat (cu pieptene sau cu ºnurul). Ceramica pictatã cu roºu, negru ºi alb, redând motive spiralice, meandrice ºi geometrice, face faima acestui complex cultural, cu evoluþie milenarã (fig. 183).

În domeniul spiritual, se remarcã bogata plasticã antropomorfã ºi zoomorfã, reprezentatã atât prin statuete cât ºi prin vase schematizate (“Hora de la Frumuºica”), remarcabile fiind complexele de cult ºi altarele (Truºeºti, Poduri, Dumeºti, Ghelãieºti, Buznea º. a.). Ritul funerar este puþin cunoscut, unele morminte având caracter de cult (sacrificii umane, Traian, jud. Neamþ).

Din sinteza cucutenienilor cu noi elemente stepice s-au nãscut civilizaþiile specifice Eneoliticului final de la rãsãrit de Carpaþi: Tripolje finalã, Gorodsk-Usatovo, Horodiºtea-Erbiceni ºi Folteºti-Cernavoda II.

Eneoliticul final (numit ºi Perioada de tranziþie spre Epoca bronzului) (aprox. 3000/2700-2500 bc) a rezultat din restructurarea etno-culturalã a civilizaþiilor din Eneoliticul clasic graþie pãtrunderii tot mai masive a comunitãþilor pastorale nomade ºi seminomade din stepele nord-pontice ºi caspice Aceastã situaþie cultural-istoricã, începutã în cea de-a doua jumãtate a mileniului al IV-lea bc, a avut la bazã o multitudine de cauze: climatice (aridizarea subborealã), economico-sociale (pãstoritul predominant) ºi politico-militare (conflictele din Asia Centralã, Caucaz, Anatolia ).

A fost o perioadã caracterizatã printr-o mai mare instabilitate a habitatului, reflectatã în caracterul sezonier al aºezãrilor ºi predominarea locuinþelor adâncite. În cadrul utilajului litic ºi metalic s-au realizat numeroase arme, unele lucrate din roci foarte dure, inclusiv din silex, sau din bronz arsenical, remarcându-se topoarele de luptã, naviforme.

De asemenea, s-au produs o serie de mutaþii spirituale, materializate ºi în schimbarea unor elemente ale ritului ºi ritualului funerar (morminte tumulare, cu construcþie interioarã, de inspiraþie megaliticã, apariþia necropolelor de incineraþie etc.).

Culturile Eneoliticului final reprezintã împletirea diferitelor fonduri ºi tradiþii, cu puternice influenþe sudice, venite din partea Epocii bronzului anatoliano-egeo-helladic ºi est-central europene încadrate în aºa-numitul proces de indo-europenizare a spaþiului carpato-danubiano-pontic, configurându-se elementele timpurii ale popoarelor ºi limbilor europene ale epocii bronzului (grecii, tracii, illirii, celþii, germanii, slavii). Referitor la formarea acestei mari familii etno-lingvistice, s-au conturat ºi vehiculat mai multe ipoteze ºi teorii, niciuna, din pãcate, neîntrunind o majoritate a susþinãtorilor. Dintre manifestãrile etno-culturale ale acestei perioade se evidenþiazã: Horodiºtea-Folteºti-

Dumitru Boghian312

Cernavoda II, Cernavoda III ºi Coþofeni.Complexul cultural Horodiºtea-Folteºti-Cernavoda II a rezultat din

îmbinarea mai multor culturi ºi grupuri culturale, pe fond cucutenian ºi Cernavoda I. Acesta a evoluat în Eneoliticului final, fiind compus din douã culturi principale: Horodiºtea-Erbiceni ºi Folteºti-Cernavoda II, asupra cãrora s-au exercitat mai multe influenþe, în special sudice, din partea culturilor Bronzului helladic, ºi nordice, a comunitãþilor culturii amforelor sferice.

Cultura Horodiºtea-Erbiceni, numitã Brânzeni-Gordineºti (în Rep. Moldova), s-a format pe fond Cucuteni final la care s-au adãugat o serie de elemente rãsãritene, venite din aria culturalã Gorodsk-Usatovo (formatã din fondul tripolian) ºi noi elemente stepice. De aceea, s-au pãstrat o serie de influenþe mai vechi: parþial ceramica pictatã, de tradiþie cucutenianã, domeniu în care s-a renunþat la stilul spiralo-meandric în favoarea celui geometric, mai liber, alãturi de care s-au impus ceramica incizatã ºi cea decoratã cu ºnurul. Au fost confecþionate, în special, vase askoi, amfore ºi amforete, strãchini, cupe etc. Continuitatea unor forme de culturã materialã se observã ºi în organizarea habitatului (tip de aºezare, locuinþe, fortificaþii).

Pe parcursul evoluþiei sale, cultura Horodiºtea-Erbiceni a intrat în contact cu purtãtorii culturii amforelor sferice, pãtrunºi în jumãtatea nordicã a Moldovei. Mai multe dintre elementele acestei culturi (vasele cu corp sferic ºi decor imprimat, cu ºnur ºi liniuþe, în special amforele globulare), ºi mormintele de inhumaþie cu scheletele depuse în cutii de piatrã-ciste, uneori colective-Dolheºtii Mari ºi individuale-Basarabi, Suceava, Piatra Neamþ, Bãceºti º. a, s-au transmis în Epoca bronzului, la unele culturi (Glina, Monteoru, Costiºa).

Din împletirea unor comunitãþi ale culturii amforelor sferice (varianta volhyno-podolianã) cu cele ale culturii Horodiºtea-Erbiceni s-a format, în nordul Moldovei, grupul cultural Suceava (necropola de incineraþie de la Suceava, peste 100 morminte), cu resturile de incineraþie depuse în gropi simple, care a devenit specific, ulterior, lumii tracice.

În partea de sud a Moldovei, estul Munteniei ºi Dobrogea este cunoscutã cultura Folteºti-Cernavoda II, nãscutã din evoluþia fondului culturii Cernavoda I, la care s-a adãugat revitalizarea unor elemente locale de tradiþie gumelniþeanã ºi cucutenianã ºi asimilarea unor influenþe sudice ale Epocii bronzului egeo-anatolian ºi balcanic, materializatã în dispariþia scoicii pisate din pasta vaselor ºi rara utilizare a decorului ºnurat, ornamentul predominant fiind alcãtuit din ºiruri de crestãturi ºi brâie mãrunt crestate.

Cãtre sfârºitul perioadei, s-a ajuns la o uniformizare culturalã în tot spaþiul est ºi sud-est carpatic, formându-se complexul cultural Horodiºtea-Folteºti-Cernavoda II, care s-a perpetuat pânã la începutul Epocii bronzului, când a întreþinut legãturi cu cultura învecinatã Glina III-Schneckenberg. Pãtrunderea, la începutul epocii bronzului (a doua jumãtate a mileniului al III-lea bc), a unor noi valuri de populaþie pastoralã nord-ponticã, purtãtoare a grupului mormintelor tumulare cu ocru, în groapã simplã (Jamnaja, în limba rusã) ºi extinderea treptatã a culturii Glina III-Schneckenberg au determinat încetarea acestui complex cultural. În aceeaºi perioadã, în partea de sud a þãrii, s-a dezvoltat cultura Cernavoda III, fiind urmaºa directã a culturii Cernavoda I, influenþele sale

313Procese etno-culturale în Neolitic ºi Eneolitic

resimþindu-se pe spaþii mult mai largi. de la Dunãrea mijlocie ºi inferioarã.Cultura Coþofeni (jud. Dolj) s-a nãscut prin uniformizarea ºi revitalizarea

fondului local al Eneoliticului dezvoltat (Sãlcuþa, Bodrogkeresztúr, Cernavoda I). Pe fondul iniþial Galatin-Sãlcuþa IV-Bãile Herculane-Cheile Turzii-Hunyadihálom, s-au grefat noi impulsuri din lumea Bronzului egeean (Helladicul timpuriu). Aceasta a cuprins vestul Munteniei, Oltenia, Transilvania ºi Banatul, având trei faze ºi mai multe variante locale. Multe forme de culturã materialã s-au perpetuat ºi se observã o continuare a metalurgiei a bronzului cu arsen. Ceramica era extrem de variatã ca forme ºi avea un decor specific, realizat prin împunsãturi succesive. În cadrul ritului funerar, pe lângã inhumaþii plane sau tumulare, au fost cunoscute ºi morminte sporadice de incineraþie. Sfârºitul culturii Coþofeni s-a produs odatã cu evoluþia spre faza a III-a (Câlnic), specificã pentru Epoca timpurie a bronzului carpato-danubiano-pontic.

În aceeaºi perioadã, în sudul Banatului au evoluat, comunitãþile culturii Kostolac care s-a rãspândit, mai ales, în Serbia. În partea de vest a spaþiului carpato-danubiano-pontic au pãtruns purtãtorii culturii Baden (Austria), care a cunoscut o vastã rãspândire din Cehia, Slovacia, estul Austriei, vestul României, sudul Poloniei pânã în nordul Serbiei ºi al Croaþiei.

Toate aceste culturi au participat, într-un complex proces de genezã, insuficient cunoscut arheologic, la formarea civilizaþiilor Bronzului timpuriu din spaþiul nostru.

VI. 8. Societãþile producãtorilor din zona americanã

Zona americanã (sudul Americii de Nord, America centralã ºi nord-vestul Americii de Sud) reprezintã un spaþiu particular în perioada societãþilor producãtoare de hranã, deoarece “izolarea” faþã de Lumea Veche i-a conferit o anumitã individualitate ºi fenomene specifice. Modul de viaþã neolitic a fost inventat ºi a avut caracteristicile sale deosebite. Astfel, dacã numãrul plantelor cultivate este suficient de mare, nu acelaºi lucru se poate spune despre animalele domestice.

Aºa cum am vãzut în subcapitolul IV. 8. 1, în fazele Coxcatlan 5000-3500 BC ºi Abejas 3500-2700 BC ale secvenþei cultural cronologice Tehuacán a fost evidentã trecerea la agricultura bazatã pe cultivarea porumbului, laurului american, dovleacului alb ºi fasolei, în condiþiile pãstrãrii seminomadismul ºi a ocupaþiilor tradiþionale, erau importante. Trecerea la modul de viaþã bazat pe producþie, asemãnãtor Neoliticului din Lumea Veche, s-a realizat cãtre anii 1000

BC, în Stadiul Formativ/Formative Stage . Acesta s-a caracterizat prin apariþia ceramicii pentru pregãtitul hranei, pãstrarea rezervelor, servitul mâncãrii ºi apei, þeserea textilelor la rãzboiul vertical, cioplirea ºi ºlefuirea pietrei ºi prezenþa arhitecturii religioase

Primele aºezãri sãteºti ºi confecþionarea ceramicii au apãrut în zona mezoamericanã în perioada cuprinsã între 2000-1200 BC. Astfel, în faza Purrón (aprox. 2300-2000 BC), a secvenþei Tehuacán, a fost confecþionatã o ceramicã timpurie, cu forme specifice: vasele globulare cu gura strâmtã, numite tecomate,

Dumitru Boghian314

tãvi cu baza dreaptã, boluri semisferice, urcioare rotunde (olla), decorate uneori foarte simplu. O ceramicã la fel de veche a fost descoperitã ºi pe coasta Pacificului, în Guerrero, în siturile Puerto Marquez ºi Zandja (faza Pox), Ecuador, Columbia ºi Panama. În a doua jumãtate a mileniului al II-lea BC, într-o multitudine de situri mezoamericane a apãrut ceramica lucratã la roatã, originile sale nefiind bine precizate. Decorurile acesteia (motivele încruciºate ºi zgâriate, impresiunile cu degetul, cu scoica ºi cu instrumente de piatrã) par a indica o influenþã a ceramicii timpurii a fazei Valdívia, de pe litoralul ecuadorian.

De pe la mijlocul mileniului al II-lea BC, în siturile fazelor Ajalpan (Tehuacán), Tierras Largas (Oaxaca) ºi Tlalpan (Mexico Basin) a apãrut o ceramicã pictatã cu negru ºi roºu, care a cunoscut o deosebitã rãspândire în perioadele urmãtoare. Deºi modul de viaþã „neolitic” era rural, existau structuri organizatorice care reliefau trecerea cãtre organizarea statalã (prezenþa familiilor bogate, aºezãrile grupate ºi conduse de o elitã în frunte cu un ºef, organizarea riguroasã a vieþii religioase), mai multe centre dezvoltate interacþionând (zona mezoamericanã ºi cea andinã peruvianã, în principal).

În zona mezoamericanã, între 1200-900 BC s-a trecut, prin intermediul orizontului olmec (1500-500 BC), din partea de sud a Golfului Mexic, la civilizaþiile clasice.(Classic Stage): Teotihuacan, 250 BC - 750 AD, cultura Maya (1000 bc - 900 A. D), rãspânditã în regiunile Yucatan ºi Peten, Chichen Itza ºi Mayapan (900 - 1500 AD), toltecã (900 - 1160 AD) ºi aztecã (1325 - 1521 AD).

În America de Sud, mai ales în regiunea peruvianã, în faza Preceramicului IV (6000-4200 BC) au existat evidente tendinþe de utilizare a unor plante culese(cartoful, maniocul ºi fasolea), de stocare a acestora ºi de favorizare în raport cu altele) în cadrul unui mod de viaþã seminomad. Aceste tendinþe au continuat ºi în perioada preceramicã V (4200-2500 BC), dar pot fi sesizate o serie de progrese legate de trecerea la practicarea agriculturii, ca plante fiind utilizare: dovleacul, ardeii iuþi (Chili), arbustul guava (Psidium guajava) ºi bumbacul, subzistenþa fiind centratã, totuºi, pe exploatarea resurselor marine, aºezãrile având aspectul unor masive aglomerãri de scoici. În ceea ce priveºte confecþionarea ceramicii, aceasta a apãrut, probabil, pe la 3100 BC în regiunea litoralului caraibean din Columbia, de unde s-a rãspândit spre litoralul ecuadorian. Acolo este cunoscut, pe la 2800 BC, complexul Valdívia cu o ceramicã deosebit de bine realizatã, cu decoruri incizate, excizate, aplicate ºi în reþea. Din aceste regiuni, probabil de-a lungul unor trasee comerciale, pe la începutul mileniului al II-lea BC, ceramica a ajuns ºi în zonele andine din Peru, unde a cunoscut o deosebitã înflorire în perioadele urmãtoare.

Dupã Perioada preceramicã VI, numitã ºi Preceramicul cu bumbac (aprox. 2500-1800 BC), caracterizatã prin apariþia marilor aºezãri, cu contrucþii publice ºi religioase (Sechin Alto, El Paraiso etc.), locuite de o populaþie numeroasã, organizatã riguros, care practica cultura porumbului, care precede marile civilizaþii din zonã, a urmat Stadiul Formativ, datat între 1800-200 BC. În cadrul acestui stadiu, în perioada de început (1800 - 900 BC) au apãrut marile civilizaþii ºi statele teocratice, agricultura bazatã pe sistemele de irigaþii ºi ceramica produsã în centre meºteºugãreºti, pentru ca ulterior, între 900 ºi 200 BC. Aceste elemente, cunoscute sub forma artei teocratice Chavin (Chavin de Huantar), s-au rãspândit în diferite arii culturale, conducând la o anumitã uniformizare a

315Procese etno-culturale în Neolitic ºi Eneolitic

credinþelor religioase în Perioada timpurie a Stadiului Clasic, care se suprapune parþial peste sfârºitul celei precedente. Pe aceste baze s-au format ºi au evoluat în mod particular civilizaþiile urmãtoare: Moche (Mochica), aprox. 200 BC - 600 AD, Tiahuanaco (Tiwanaku) ºi Huari, 200 - 1200 AD, Chimor (Chimu), 1000 - 1476 AD, ºi Inca, 1476 1532.

* * *Neoliticul ºi Eneoliticul au încheiat Preistoria mondialã propriu-zisã, în

multe zone trecerea la prelucrarea metalelor, în special a bronzului, dechizând calea evoluþiei marilor civilizaþii cunoscute istoric, bazate pe urbanism, practicarea superioarã a agriculturii, meºteºugurilor ºi schimburilor, organizarea elaboratã a habitatului ºi a structurilor de conducere civilã, militarã ºi religioasã, transmiterea experienþei umane prin scriere etc., încadrate în Istorie. Cu toate acestea, în regiunile marginale, Protoistoria s-a prelungit foarte mult, dar inexistenþa unor structuri economice, sociale ºi spirituale asemãnãtoare cu cele din zonele dezvoltate nu a însemnat lipsa culturii ºi civilizaþiei sau perpetuarea stãrii de primitivitate, societãþile umane dând dovadã de un deosebit spirit creator în care diversitatea este o lege care se cere mai bine cunoscutã ºi explicatã.

Dumitru Boghian316

317Procese etno-culturale în Neolitic ºi Eneolitic

Dumitru Boghian318

Civ

ilizaþiile

ne

olitic

e o

rien

tale

(ad

ap

tare

du

J. L

ich

ard

us

)

319Procese etno-culturale în Neolitic ºi Eneolitic

Dumitru Boghian320

Glosar

Abri = termen francez care desemneazã habitatul uman incipient sub forma adãpostului sub stâncã, refugiu (cavitate naturalã sãpatã în rocã, de origine carsticã sau de eroziune, de diferite dimensiuni, folositã de unele comunitãþi umane preistorice ºi protoistorice pentru locuit, mai ales în perioadele de climat rece). Absidã = încãpere de formã semicircularã sau de jumãtate de poligon regulat: octogon, decagon, dodecagon (exedrã), care constituie partea terminalã a unei construcþii, fiind dispusã pe axul principal al acesteia. A. termina, de obicei, basilicile antice, bisericile medievale ºi aliniamentele în anfiladã a unor spaþii publice, chiar o serie de edificii cu caracter mai complex, chiar protoistorice.Acolit, -ã (s. m., f.) = însoþitor, persoanã sau divinitate care urmeazã, în cadrul unor culte ºi practici magico-religioase, un personaj sau o divinitate de rang superior.Aculturaþie (s. f.) = preluarea de cãtre o populaþie a unor elemente superioare de civilizaþie materialã ºi de ordin spiritual sau a întregii culturi a unei alte populaþii, mult mai evoluate; în sens mai larg, transformarea unei culturi prin contactul cu o altã culturã superioarã, ale cãrei elemente le împrumutã.Acropolã = (gr. Üêñüðïëéò, acropolis = oraº înalt) termen desemnând partea cea mai înaltã ºi fortificatã a unui oraº antic, în special grecesc, unde se aflau clãdirile administrative, templele ºi monumentele. Prin extensie, a. desemneazã orice aºezare protoistoricã ºi istoricã situatã în poziþie înaltã, fortificatã natural sau antropic, dominând o serie de staþiuni contemporane, deschise.Adaptare = modificare biologicã a unui organ sau organism ºi transformare culturalã a unei comunitãþi umane în funcþie de trãsãturile mediului natural sau de un oarecare mod de viaþã.Aglutinant, -ã (adj., s.) = care uneºte, care aglomereazã, adunã; în preistorie ºi istorie acest adjectiv se aplicã atunci când se vorbeºte despre caracteristicile unei limbi, în care cuvintele se formeazã prin adãugarea de afixe (prefixe, sufixe ºi infixe) sau ale unei aºezãri umane de tipul adunat.Alabastru (s. n.) = varietate de gips cu aspect de marmurã albã, cu vine transparente, din care s-au confecþionat diferite piese ornamentale, obiecte de cult ºi vase.Allerôd = fazã de încãlzire climaticã, datatã între 9800-8800 bc, denumitã dupã un sat din Danemarca.

Amazonit = varietate de feldspat microclin, verde-albãstrui, utilizat ca piatrã semipre-þioasã.Anfiladã = modalitate de construcþie constând dintr-un ºir de clãdiri, de portice sau colonade care se succed în linie dreaptãAngobã = peliculã subþire de argilã obþinutã dintr-o suspensie finã, de compoziþie ºi culoare diferitã, aplicatã, la exteriorul ºi interiorul recipientelor, prin pensulare sau scufundarea vasului, pentru acoperirea porozitãþilor ºi pregãtire pentru realizarea decorului, mai ales prin pictare (fr. engobe).Anthropoidea = subordin al primatelor cuprinzând maimuþele din Lumea Veche ºi Lumea Nouã, maimuþele antropoide actuale ºi fosile, oamenii fosili ºi moderni.Antropofagie = cutumã religioasã ºi socialã care constã în consumarea ritualã, cel mai adesea, unor pãrþi ale corpurilor umane ale celor mai importante personaje defuncte dintr-o comunitate sau ale celor mai însemnaþi duºmani, pentru a intra în posesia trãsãturilor fizice ºi spirituale ale acestora. Se mai foloseºte expresia canibalism ritual.Antropologia = ºtiinþã care studiazã omul din perspectiva caracteristicilor sale fizice (biologice), ca animal, ºi trãsãturile sale nebiologice, care definesc cultura. A. Astãzi este divizatã în trei discipline: a. fizicã (biologicã), a. culturalã (socialã) ºi arheologia (fr. anthropologie; en. anthropology).Antropologie fizicã = disciplina ºtiinþificã care studiazã variabilitãþile somatice, caracteristicile biologice ºi fizice ale oamenilor ºi cauzele evoluþiei acestora în timp ºi spaþiu. Din cadrul acesteia se desprinde Paleoantropologia, ca ramurã a Paleontologiei, care studiazã originile ºi evoluþia omului (fr. anthropologie physique (biologique); en. biological (physical) anthropology ). Antropologia culturalã (socialã) = ramurã a antropologiei care studiazã aspectele comportamentale ºi nebiologice ale societãþii, organizarea complexã (componente sociale, tehnologice, lingvistice etc.), funcþionarea ºi operele societãþilor umane, tradiþionale ºi actuale, la diferite niveluri (social, tehnologic, politic, religios etc.), materializate în cultura antropologicã. A. c. (s.) alcãtuitã din douã ramuri importante: etnografia, care studiazã culturile vii (actuale), ºi etnologia (fr. anthropologie culturelle (sociale); cultural (social) anthropology).Antropomorf = termen care desemneazã înfãþiºarea diferitelor obiecte ºi reprezentãri spirituale, realizate în decursul preistoriei, care prezintã asemãnãri cu omul (ex. plasticã antropomorfã, ceramicã antropomorfã, divinitate antropomorfã etc.).Apotropaic (gr. Üðïôñüðáéïò, -éïõ) = termen de origine greceascã care desemneazã etimologic care înlãturã relele, expiator (a ºterge, a

Dumitru Boghian322

rãscumpãra o greºealã, ispãºitor); în sens larg, ca adjectiv, se referã la calitatea unor artefacte cultice (amulete, talismane, reprezentãri etc), sacrificii, ofrande ºi ceremoniale de a poseda ºi determina un caracter protector împotriva neºansei, nenorocirilor, ghinionului, vrãjmaºilor, demonilor ºi duhurilor cu putere maleficã. Artã mobiliarã = termen utilizat pentru a desemna micile obiecte de artã din Paleoliticul superior (statuete antropomorfe ºi zoomorfe, mânere ºi unelte gravate sau incizate cu diferite motive ºi simboluri), realizate prin gravurã, sculpturã, incizie ºi picturã pe diferite suporturi de piatrã, corn, os, fildeº. Artã parietalã = manifestãri artistice monumentale (picturi, gravuri ºi sculpturi), realizate pe pereþii stâncoºi ai adãposturilor de sub stânci, ai grotelor ºi ai unor deschideri naturale (chei, defileuri etc.), cunoscute din paleoliticul mijlociu ºi pânã în epocile istorice, putând fi considerate ca sanctuare. Dintre cele mai importante dovezi de artã parietalã sunt cele de la Jinmium (Australia eu Nord), datate pe la 75000 bc, Pedra Furada (Brazilia), Chauvet, Cosquer, Lascaux, Niaux (Franþa), Altamira (Spania) etc. Artefact = produs al gândirii ºi muncii umane; obiect de sine stãtãtor realizat sau modificat de om. Categoriile principale de artefacte includ piesele litice, ceramice, organice, metalice etc. (fr. artefact; en. artifact). Askos (oi) = cuvânt grecesc utilizat pentru denumirea recipientelor de piele (burduf) sau, prin extensie, a vaselor care imitã forma trupului unor animale.Atlantic = fazã climaticã postglaciarã (Holocenã), caracterizatã printr-un climat cald ºi umed (optimum climatic atlantic), datatã între 5500-2500 bc, care a dus la o importantã transgresiune marinã ºi o dezvoltare a pãdurii de foioase termofile.Barbeluri = termen francez care desemneazã zimþii/aripioarele unor unelte/arme cum sunt harpoanele sau vârfurile compuse.Biotop = mediu geografic cu condiþii omogene ºi ansamblul fiinþelor vii care îl ocupã.Bitum = hidrocarburã naturalã care apare la zi în regiunile petroliere, folositã din neolitic în Orient (Mesopotamia ºi Elam) ca substanþã-liant pentru fixare uneltelor în cozi ºi suporturi. Ulterior, amestecat cu paie tocate ºi nisip era întrebuinþat ca material de construcþie, pentru impermealizarea pardoselilor ºi pereþilor, iar simplu ºi topit era utilizat pentru cãlãfãtuirea corãbiilor, pentru prinderea în suport a încrustaþiilor de sidef, confecþionarea de cilindri-peceþi, figurine, vase ºi alte obiecte.Betel = specie de piper agãþãtor (Piper betel) cunoscutã în Asia de sud-est încã din Epipaleolitic - Mezolitic ºi pus în legãturã cu obiceiul de mestecare a frunzelor acestuia cu nuci de arec (Areca catechu) ºi var stins ca stimulent

323Glosar

(nuci de arec au fost descoperite în situl Spirit Cave din Thailanda, datate pe la 10000-7000 bc ºi în alte aºezãri din insula Timor), practicã care se prelungeºte pânã în prezent.Betulinã = substanþã vâscoasã, ca un bitum, obþinutã prin distilarea lemnului ºi cojii de mesteacãn, un fel de dohot.Bölling = fazã de încãlzire climaticã, datatã între 11250 - 10300, numitã astfel dupã un lac din Danemarca.Boreal = fazã climaticã postglaciarã (holocenã), datatã între 6800-5500 bc, în timpul cãreia s-a instalat în Europa un climat cald ºi uscat.Bolas = armã alcãtuitã din bile de piatrã, gãurite sau ºãnþuite, sferice sau cvasisferice, prinse cu sfori sau curele câte 2-3 la un loc, utilizatã pentru imobilizarea picioarelor animalelor, cunoscutã în preistoria ºi protoistoria americanã ºi africanã.Bothros (oi) = termen grecesc care desemneazã o groapã ritualã (cu materiale de ofrandã, în special plasticã antropomorfã) realizatã în cadrul locuinþei sau în aºezare, poate cu rol de fundare.Brahicefal = tip uman al cãrui craniu este puþin alungit, lãþimea fiind aproximativ egalã cu lungimea.Bucraniu (s. n.) = frontalul taurului ºi, prin extensie, întregul craniu care reprezenta efigia întregului animal, considerat simbol al elementului masculin, viril, care apare, în diferite civilizaþii orientale ºi europene, ca acolit al zeitãþilor feminine ale fecunditãþii ºi fertilitãþii; bucranii au fost descoperite în diferite complexe de cult ºi sanctuare sau au fost reprezentate pe artefacte cultice, prin modelare în lut sau prin simboluri picturale pe ceramicã.Bumerang = armã de lemn sau fildeº, îndoitã în formã de unghi obtuz, cunoscutã etnologic (Australia) ºi arheologic, care datoritã felului de aruncare ºi modului de confecþionare revine lângã utilizator dacã nu a atins þinta.Calotã glaciarã = masã de gheaþã care acoperea, în timpul perioadelor glaciare, culmile montane de la latitudinile mai mici (Alpi, Carpaþi), în vreme ce în regiunile dinspre nord ºi sud constituia, pe uscat sau pe apã, o mare întindere (calora continentalã ºi banchizele), din care au supravieþuit gheþarii polari.Campaniform = în formã de clopot; termenul a fost uzitat pentru a defini un complex cultural din Chalcoliticul final central ºi vest-european (sfârºitul mileniului III bc), care avea, ca principalã formã ceramicã, paharul în formã de clopot întors.Cãpriori = mici semne unghiulare pictate sau gravate în coloane de douã la câteva unitãþi, frecvent redate în arta pre- ºi protoistoricã, rupestrã sau mobiliarã. Ceatã = termen utilizat pentru desemnarea micilor comunitãþi de vânãtori

Dumitru Boghian324

culegãtori, compuse din cca 100 de indivizi, care se deplaseazã periodic, într-un anumit areal, pentru procurarea resurselor alimentare sãlbatice. În interiorul acestora, un rol important îl au legãturile de rudenie, în special parentale, care determinã statusul ºi rolul individului în colectivitate.Cistã = cutie, ladã, sarcofag de piatrã. Cuaternar = (lat. quartus-al patrulea), termen geologico-istoric introdus în secolul al XVIII-lea de A. Werner, care diviza trecutul geologic în Primar, Secundar, Terþiar ºi Cuaternar, ulterior adãugându-se argumentele stratigrafice ºi paleontologice (J. Desnoyer, 1829, ºi Henri Reboul, 1830). Aceastã denumire a fost acceptatã oficial la Congresul geologic Internaþional de la Bologna (1888) ºi desemneazã ultima perioadã geologicã din istoria planetei noastre (aprox. 2000000 ani-prezent), în care au apãrut mamiferele actuale ºi omul, din care cauzã este numit Eiszeit (Karl Schimper, 1835), perioadã glaciarã (J. Geikie, 1874), Période Homozoïque (A. Vézian, 1865), Période anthropéienne (A. Reboul), perioadã antropogenã (A. P. Pavlov, 1922) ºi Antropogen (literatura rusã), Anthropozoikum (Cehia ºi Slovacia), fiind divizat în douã perioade, Pleistocenul ºi Holocenul. Faþã de alte ere ºi perioade, Cuaternarul se caracterizeazã printr-o rãcire globalã a climatului. În detaliu, geologii au stabilit o serie de variaþii climatice ciclice, folosindu-se studiile stratigrafice ale sedimentelor continentale ºi carotajele efectuate în sedimentele oceanice din diferite puncte ale globului. Data de început a cuaternarului a fost fixatã convenþional de cãtre UIQ la 1800000 ani.Defriºare = procedeu de obþinere ºi pregãtire (fertilizare) a unor terenuri agricole, prin înlãturarea cioatelor, arbuºtilor, ierburilor ºi rãdãcinilor prin incendiere, cenuºa rezultatã devenind un îngrãºãmãnt natural.Degresant = mici fragmente minerale (nisip, micã, pietricele, ºamotã etc) sau organice (pleavã, paie tocate, scoici pisate etc) adãugate în argilã de cãtre meºterul olar pentru asigurarea coeziunii pastei. Prezenþa degresantului evitã fisurarea ceramicii la uscare ºi ardere. Dendrocronologie = metodã modernã de datare absolutã bazatã pe realizarea unor diagrame cronologice înseriindu-se inele anuale de creºtere a arborilor. Denticulã = unealtã de piatrã, confecþionatã, cel mai adesea, pe lamã, prezentând dinþi ca o pânzã de fierãstrãu, realizaþi prin scobituri multiple, adiacente, obþinute prin mici lovituri aplicate pe marginea produsului primar de debitaj. Piesele denticulate se gãsesc, uneori în proporþii importante, în diferite industrii litice preistorice cum ar fi Mousterianul à denticulés. Diploid = cu numãr de cromozomi dublu în raport cu acela al celuleor sexuale.Dolicocefal = tip de om cu craniul mult mai lung decât larg.

325Glosar

Dolmen = construcþie funerarã megaliticã, numitã “masã de piatrã” dupã etimologia din limba bretonã (dol = masã, men = piatrã), cu un model simplu, format din trei pietre: doi montanþi, aºezaþi vertical, ºi o placã orizontalã, ca acoperiº, cu foarte multe variante. Alãturi de construcþiile singulare (Keriaval/Carnac, Mane-Groh din Franþa), cu sau fãrã coridor de acces, compartimentate sau cu transept, existã ºi unele dolmene care se prelungesc de-a lungul a mai multor zeci de metri, formând aºa-numitele “alei acoperite” (fr. alées couvertes; en. gallery grave), aºa cum este marele dolmen de la Antequera, în Andaluzia (Spania). Aceste morminte monumentale, utilizate în Europa de vest ºi nord-vest, erau adesea ridicate în vederea înhumãrilor colective, cel mai adesea ale mai marilor vremii, din mileniile V - II î. Chr.Dryas = perioadã climaticã numitã dupã o plantã din familia rozaceelor, tipicã pentru munþii înalþi ºi tundrã. Spre sfârºitul ultimei glaciaþii (între 14 000 ºi 8 300 ani bc, pânã la începutul Preborealului, în unele zone pânã la începutul Borealului), douã perioade temperate au separat trei faze reci: Dryas I, II ºi III, caracterizate prin instalarea unui peisaj de tundrã.Epifanie = (gr. ÝðéöÜíåéá=apariþie, manifestare, aparenþã) credinþe ºi practici magico-religioase legate de înfãþiºarea sau venirea unei zeitãþi.Eponim = termen grecesc care înseamnã cel care (-ºi) dã numele unei localitãþi, regiuni, seminþii, grup social; de asemenea, desemna magistratul care dãdea numele anului, pentru a se stabili o cronologie localã.Erg = regiune saharianã mai joasã, acoperitã cu dune de nisip întinse ºi mobile (sin. ighidi). Firnis = amestec lichid alcãtuit din ulei vegetal sau rãºini, oxizi minerali, cu acþiune sicativã; prin extensie reprezintã denumirea care este datã luciului specific ceramicii greceºti (un fel de smalþ); de asemenea, termenul desemneazã ºi luciul intens al categoriilor ceramicii fine din alte epoci (Neolitic - Epoca fierului).Galet, galeþi (s. m) = fragment dintr-o rocã sau dintr-un mineral ºlefuit ºi rotunjit ca urmare a acþiunii mãrii, torentelor, gheþarilor (fr. galet).Glaciaþie = (lat. glacies-gheaþã), fenomen complex, geologic, hidrologic ºi paleoclimatic, caracterizat prin scãderea temperaturii medii anuale, din cauze terestre ºi cosmice conjugate, mai puþin precizate, care a avut ca urmare dezvoltarea, pe importante suprafeþe ale uscatului ºi apelor, unor mari mase de gheaþã. Dupã zonele de extindere a maselor de gheaþã se cunosc: glaciaþii continentale, numite de calotã, glaciaþii montane sau alpine ºi glaciaþii oceanice sau de banchizã. În decursul evoluþiei geologice au fost identificate g. în precambrian, cambrian, siluro-devonian (America de Sud ºi Africa), permo-carbonifer (emisfera sudicã) ºi cuaternar (pleistocen). G. cuaternarã a fost un fenomen cvasigeneral, fiind cunoscutã, sub toate formele sale, în Eurasia, Groenlanda ºi America de Nord; America

Dumitru Boghian326

de Sud, Africa, Australia, Oceania ºi Antarctida, denumite diferit de la zonã la zonã, fiecare cu o cronologie specificã.Gratoar = cunoscut ºi sub denumirea de rãzuitor, reprezintã o unealtã de piatrã cioplitã ºi retuºatã, lucratã pe capãt de lamã sau de aºchie, prelucratã secundar prin retuºare, pe una sau ambele extremitãþi, formând o parte activã mai mult sau mai puþin abruptã, utilizatã pentru rãzuirea grãsimilor, cãrnii, pãrului de pe pieile de animale sacrificate, curãþarea oaselor, a beþelor de lemn etc. Câteodatã au fost retuºate una sau ambele laturi lungi, pe una sau ambele suprafeþe plate, care prezintã, uneori, urme de lustru, dovadã cã aceste g. au fost întrebuinþate ca piese componente de secerã. Din punct de vedere tipologic ºi morfologic, au fost stabilite mai multe tipuri de g.: drepte, semicirculare sau convexe, concave, ovalare, unguiforme, ogivale, laterale etc. (fr. grattoir; en. scarper)Hierogamie (s. f.) = termen cu etimologie greceascã utilizat pentru a desemna o serie de practici magico-religioase, din cadrul unor religii ºi mitologii, prin care se realiza cãsãtoria sacrã, o unire, o împreunare fizicã ºi simbolicã, a cuplului/cuplurilor divine, cu ocazia unor ceremoniale calendaristice, legate de cultele fecunditãþii ºi fertilitãþii.Hipogeu = mormânt sãpat în piatrã care înlocuieºte grota naturalã, cu una sau mai multe camere, definind o grotã artificialã în care erau depuse mai multe cadavre..Holocen = (gr. ÷ïëüò, holos-tot; êáßíüò, kainos-nou, recent), a doua subdiviziune a Cuaternarului, introdusã de Paul Gervais (1847), cuprinzând perioada postglaciarã, numit ºi Actual, Subactual, Epocã recentã, Aluvium, cuprinsã între 12000/10000 bc, în Orient, ºi 10000/8000 bc, în zona europeanã, pânã în prezent, subîmpãrþitã, la rândul ei, în mai multe perioade: Preboreal (rece ºi uscat), Boreal (cald ºi uscat), Atlantic (cald ºi umed), Subboreal (cald ºi uscat), Subatlantic (umed ºi rece), cu diferite cronologii relative ºi absolute, de la zonã la zonã. Interglaciar = perioadã caracterizatã printr-un climat mai cald, temperat, situatã între douã perioade glaciare, aºa cum este în zilele noastre Holocenul.Interstadiu = perioadã de încãlzire relativã în cadrul unei glaciaþii, cu o duratã destul de scurtã, caracterizatã printr-o uºoarã încãlzire a climei, materializatã printr-o uºoarã topire a gheþarilor, care conduc la unele modificãri ale peisajului vegetal ºi faunistic.Kurgan = termen care desemneazã un mormânt de inhumaþie sau incineraþie deasupra cãruia s-a ridicat o construcþie sub formã de movilã (tumul), de diferite dimensiuni; prin extensie denumirea se aplicã populaþiilor pastorale stepice, ponto-caspice, care începând cu mileniul al IV-lea bc au introdus acest tip de monument funerar. Lapislazuli (s. n.) = mineral numit lazurit, considerat piatrã semipreþioasã,

327Glosar

opacã, de culoare albastrã intensã, care a fost utilizatã pe scarã largã în Orient, din Neoliticul timpuriu pânã în timpul marilor civilizaþii, pentru realizarea unor podoabe, pentru trasarea unor detalii anatomice (pãrul, bãrbile, ochii) ale statuilor. Zonele de ocurenþã se gãseau în Afganistan ºi în regiunea lacului Baikal ºi, de aceea, a fãcut obiectul unui intens comerþ.Loess = formaþiune argiloasã de origine eolianã înscriindu-se în ciclul morfogenetic al climatului rece ºi arid. Originea l. trebuie cãutatã în particulele fine desprinse de vânt din sedimentele fragmentate de gheþarii din nordul Europei în timpul perioadelor reci. Lutuialã = amestec de argilã, paie tocate ºi plevã utilizat pentru realizarea pereþilor locuinþelor tradiþionate ºi lipirea podelelor (platformelor) neolitice ºi eneolitice. Megalite, megaliþi = monumente arheologice realizate din una sau mai multe pietre ridicate sau aranjate ºi îmbinate fãrã zidãrie. Se încadreazã în aceastã denumire menhirele, izolate sau nu, stelele funerare, dolmenele, aleile acoperite, unele temple circulare din Mediterana occidentalã etc. Cele mai vechi monumente megalitice sunt cunoscute cãtre 4500 bc în Europa de vest, acestea rãspândindu-se, ulterior, pe o arie largã, pânã în Europa centralã, de nord sau de est.Megaron = termen grecesc care se referã la un tip de locuinþã specific lumii egeano-anatoliene, începând cu mileniul al V-lea bc, alcãtuitã dintr-o încãpere rectangularã, alungitã, cu uºã pe una din laturile mici, de-o parte ºi de alta a acesteia, ieºindurile pereþilor laterali formau douã ante cu diferite grade de diferenþiere. Câteodatã, între ante se înãlþau câteva coloane care formau un pridvor sau o antecamerã care separa pridvorul propriu-zis de încãperea principalã. Aceastã antecamerã avea, uneori, în mijloc un cãmin circular în jurul cãruia se aflau patru stâlpi ce puteau susþine un lanternou. Mormânt preistoric = Un mormânt preistoric este locul unde au fost depuse resturile unuia sau a mai multor defuncþi ºi unde se pãstreazã suficiente indicii pentru a dovedi, în cadrul acestui complex, intenþia de a efectua o acþiune funerarã: existenþa unui schelet, mai mult sau mai puþin complet, conservarea acestuia în conexiune anatomicã, unele poziþii caracteristice ale corpului, cel mai adesea chircite, contractate sau în poziþie (decubit) orizontalã, lateralã sau dorsalã, prezenþa unor amenajãri evidente a gropilor sau a altor construcþii (tumuli, megaliþi), însoþirea mortului cu podoabe, piese de mobilier funerar, ocru, ofrande de animale sau hranã (A. Leroi-Gourhan, în Dictionnaire de la Préhistoire, PUF, Paris, 1988). Obsidian = rocã vulcanicã efuzivã, sticloasã, formatã prin rãcirea rapidã a lavei, de diferite culori: alb-cenuºie, neagrã-cenuºie, translucidã, cu duritatea de 6-6,5 (scara Mohs), care are o spãrturã concoidalã, dând, prin cioplire, aºchii ºi lame deosebit de tãioase, care au fost prelucrate prin retuºare.

Dumitru Boghian328

Palafite = ansamblu de locuinþe de lemn, construite pe platforme susþinute pe stâlpi înfipþi în pãmânt. P., cunoscute altãdatã sub numele de aºezãri lacustre, au fost construite, deopotrivã, pe teren ferm, la marginile lacurilor ºi deasupra suprafeþelor acoperite cu apã. Acest tip de aºezare este cunoscut în Neoliticul din Elveþia, Italia de nord, Germania ºi Munþii Jura (Franþa).Paleomediu = mediul sau cadrul natural al epocilor preistorice, esenþial pentru înþelegerea funcþionãrii ºi evoluþiei societãþilor umane preistorice, vorbind de interacþiune continuã dintre om ºi mediu. Reconstituirea p. se face prin coroborarea arheologiei cu unele ºtiinþe naturale de graniþã, cum sunt: arheozoologia, palinologia, carpologia, antracologia, malacologia, ihtiologia, micromorfologia, pedologia, geomorfologia, dendrocronologia etc. Paredru (s. m.) = divinitate masculinã sau simplu muritor care era acolitul unei divinitãþi feminine a fertilitãþii ºi fecunditãþii.Periglaciar = termen ce desemneazã regiunile reci unde îngheþul este important (dar care nu sunt acoperite permanent de gheaþã) ºi, prin extensie, climatul dominant în aceste zone. Astãzi regiunile periglaciare (unde pãmântul rãmâne îngheþat în adâncime tot timpul anului) reprezintã 1/5 din suprafaþa totalã a continentelor: în jurul cercului polar arctic (nordul Americii de Nord, Siberia) ºi, în afarã de aceastã zonã, pe crestele munþilor din cele douã emisfere. În trecut, în timpul glaciaþiunilor, domeniul p. ocupa zonele care sunt astãzi temperate. Peisajul regiunilor periglaciare este sub influenþa câtorva fenomene particulare, determinate esenþial de ciclul îngheþ/dezgheþ (cryoturbaþiunea, gelifracþiunea, solifluxiunea, fisurile de îngheþ, solurile poligonale, pingos, moviliþele înierbate etc).Phallus (-oi), fallus = termen grecesc care desemneazã organul sexual masculin (penis), ale cãrui reprezentãri în picturã, gravurã ºi sculpturã sunt binecunoscute în preistorie ºi istorie ca simboluri ale fecunditãþii, fertilitãþii ºi forþei generatoare..Pintaderã = pecete, sigiliu (în portughezã), termen prin care se indicã o serie de obiecte conice, cu desene geometrice în relief pe partea mai lãþitã, cunoscute din Neoliticul vechi, utilizate pentru pictura corporalã sau pentru realizarea de însemne.Pinten barat = tip de aºezare, de regulã, fortificatã natural (cu pante abrupte sau cursuri de apã, pe una-trei laturi) ºi antropic (cu ºanþuri, valuri de pãmânt, palisade, ziduri etc., mai ales pe latura accesibilã), amplasatã pe un martor de eroziune, care se desprinde evident dintr-o terasã medie sau superioarã, platou înalt etc.Pithos (oi) = termen vechi grecesc care desemneazã un vas mare de provizie, în special de uz gospodãresc, cu forme ºi dimensiuni variabile; prin extensie, acest termen a fost folosit, de cãtre cercetãtorii neo-eneoliticului balcanic pentru a denumi diferitele spaþii de depozitare a

329Glosar

cerealelor, în principal circulare sau pãtrate, cu diametrul/latura de aprox. 1 m, amplasate în interiorul locuinþelor.Pleistocen = (gr. ðëåßóôïò, pleistos-cel mai; êáßíüò, kainos-nou, recent), prima subdiviziune a Cuaternarului, denumitã astfel de Charles Lyell (1839), desemnând depozitele geologice în care 70% din fosile aparþin unor genuri ºi specii actuale, acceptatã ulterior ºi de Ed. Forbes (1846). P. a mai fost denumit ºi Diluvium, printre caracteristicile sale fiind stadiile glaciare ºi interglaciare ºi desprinderea omului din lumea animalã.Pliocen = perioada de sfârºit a neogenului, datatã între aproximativ 12,5 milioane ani ºi 2 milioane ani BP, care a avut, la rândul sãu, mai multe etaje geocronologice.Postglaciar = perioadã din istoria Pãmântului care a urmat ultima glaciaþie (Würm). P. (numit ºi Holocen) este marcat printr-o încãlzire generalã a climatului cu toate consecinþele sale: topirea gheþarilor, creºterea nivelului mãrii (submersia unor strâmtori Behring, Pas-de-Calais, SE asiatic), înlocuirea, în fostele regiuni reci, a tundrei cu pãdure. P. a debutat, în emisfera nordicã pe la 10000 / 8000 î. Chr., continuând ºi în prezent.Propulsor = un fel de pârghie scurtã, prevãzutã cu un cârlig sau o proeminenþã la una din extremitãþi, destinatã pentru creºterea forþei de propulsie a armelor de aruncat (suliþi, sãgeþi). Propulsorul a fost inventat în magdalenian ºi a rãmas în uz, pânã astãzi, la unele populaþii cum ar fi eskimoºii Inuit.Psihopomp = termen elen care desemneazã atribuþiile unei divinitãþi sau ale unui individ care conduce defunctul sau sufletul acestuia în lumea de apoi ºi are grijã de acesta.Putinei (s.n.) = vas de lemn sub formã de trunchi de con, o putinã micã, strâmtã ºi înaltã în care se bate smântâna pentru a se alege untul.Regresiune = coborâre generalã a nivelului marin, caracterizatã, d .p. d. v. geografic prin “ridicarea” unor suprafeþe de uscat, mai mult sau mai puþin vaste, dupã înclinarea pantei nivelului continental. O r. poate acea mai multe cauze: eliberarea apelor oceanice de cãtre gheþari, în epocile glaciare, o înãlþare a continentelor din cauze tectonice sau o ridicare izostaticã a maselor continentale, eliberate de greutatea gheþarilor în perioadele interglaciare. Existenþa regresiunilor explicã prezenþa unor aºezãri preistorice aflate sub nivelul marin actual (ca Fermanville, în Canalul Mînecii sau Grota Cosquer în Mediterana, ambele în Franþa). Remontaj = conexiunea dintre diferitele elemente ale unui bloc (nucleu) de piatrã cioplit de cãtre om. Prin r. se încearcã reconstituirea unui “mozaic” litic în 3 D, fãrã a avea, decât foarte rar, toate piesele litice cioplite (nucleul epuizat, aºchiile ºi lamele desprinse, deºeurile ºi rebuturile etc.). Reconstituirea unui bloc (nucleu) de piatrã permite, pe de o parte, studierea metodei de cioplire (în funcþie de succesiunea desprinderilor litice) ºi a

Dumitru Boghian330

contemporaneitãþii elementelor componente ale aceluiaºi r. ºi, pe de altã parte, recunoaºterea miºcãrilor obiectelor ºi acþiunii oamenilor, plecând de la repartiþia spaþialã a pieselor reasamblate. Ruderale = plante nitrofile a cãror existenþã ºi creºtere este favorizatã de prezenþa în sol a elementelor azotate rezultate în urma unor intense activitãþi antropice actuale ºi trecute (în cadrul vestigiilor arheologice, degradarea structurilor de locuitºi, degradarea rezidurilor alimentare ºi a dejecþiilor umane ºi animaliere (patlagina, urzica, chenopodiaceele, cicoarea etc.). Sediment = depozit de materiale minerale ºi organice a cãror formare este datoratã unor variate procese de transport (acþiunea mãrii, lacurilor ºi iazurilor, fluviilor ºi râurilor, gheþarilor, vântului, apelor subterane etc.). În funcþie de aceste procese, mediile sedimentare sunt mai mult sau mai puþin favorabile conservãrii siturilor preistorice.Stabulaþie = sistem perfecþionat de creºtere a animalelor în adãposturi, cu furaje pregãtite pentru perioada de iarnã.Stepã = mediu bio-geografic care se aflã, de regulã, în interiorul continentelor, unde climatul este uscat ºi temperaturile contrastante. Stepa se prezintã ca o vastã întindere de ierburi înalte (gramineele) fãrã arbori. Exemple edificatoare sunt: Marea Stepã Rusã ºi Marile Câmpii nord-americane, ultimele traversate altãdatã de turmele de bizoni.Stratigrafie = metodã de studiere a succesiunilor cronologice a depunerilor dintr-un anumit loc, vãzute din profil (ca într-o felie de tort), utilizatã de Geologie, Arheologie ºi Paleontologie. În mod obiºnuit, straturile cele mai vechi sunt acoperite de straturile mai noi, aºa cum s-ar stivui obiectele. Totuºi, numeroase fenomene naturale sau antropice perturbã aceastã ordonare teoreticã a depunerilor: eroziunea unor straturi, rãsturnarea sau inversiunea straturilor în urma miºcãrilor tectonice, alunecãrilor de teren, surpãri, distrugerea straturilor vechi de intervenþiile ulterioare ale omului etc).Tablã de ºah = motiv ornamental cunoscut din Paleoliticul superior pânã în epocile istorice, realizat prin gravurã, incizie, excizie ºi picturã. În grotele magdaleniene, ca cea de la Lascaux, acest semn rectangular prezintã o compartimentare geometricã internã, pentru ca în Neolitic, Eneolitic, Epocile bronzului ºi fierului motivul sã fie întrebuinþat intens.Tell = cuvânt arab care indicã o înãlþime artificialã, sub forma unui deal, constituitã prin acumularea succesivã a vestigiilor aparþinând mai multor niveluri de locuire, care constituiau rambleul pentru noile construcþii, depuneri foarte utile pentru studierea stratigrafiei arheologice. Drept corespondenþe pot fi amintite: tepè, în limba persanã, höyük-hüyük, în limba turcã, magoula ºi toumbas, în limba greacã, ghundai ºi damb, în Afganistan ºi Belucistan, dheri ºi daro, în funcþie de idiomurile din India ºi Pakistan.

331Glosar

Tetraploid = cu numãr de cromozomi de patru ori mai mare decât cei ai celulor sexuale.Tholos (oi) = termen grecesc care desemneazã un edificiu rotund, cu acoperiºul în formã de cupolã, ridicat din cãrãmizi de lut sau din piatrã, cu o anticamerã rectangularã, care au servit fie ca locuinþe fie în calitate de construcþii funerare. Sunt cunoscute în Orient din mileniul al VI-lea bc, în culturile Hassuna ºi Halaf, rãspândindu-se apoi pânã în zona Asiei centrale, Ciclade, Creta, Anatolia, Mycene.Transgresiune = creºtere generalã a nivelului mãrii, traducându-se d. p. d. v. geografic printr-o “retragere” a coastelor litorale ºi o acoperire cu apã a unor pãrþi a continentelor. O t. poate avea mai multe cauze: topirea gheþarilor în perioadele interglaciare, o scufundare a continentelor din cauze tectonice, o coborâre izostaticã a continentelor, încãrcate de greutatea gheþurilor, în epocile glaciare. T. se aflã la originea “plajelor înalte” care pot fi observate în diferite puncte ale globului. Tundrã = mediu bio-geografic caracterizat printr-o vegetaþie joasã formând o stepã discontinuã, compusã din specii persistente (muºchi, licheni, ciuperci, plante cu bulbi) împreunã cu câþiva arbuºti pitici (mesteacãnul pitic, salcia arcticã etc.). Tundra acoperã cea mai mare parte a domeniului periglaciar.Turcoazã (s. f.) = peruzea, piatrã semi-preþioasã de culoare albastrã-verzuie, utilizatã în Neolitic ºi Eneolitic pentru confecþionarea unor obiecte de podoabã.Ued = termen arab care desemneazã cursurile de apã, chiar ºi cele temporare, din diferite zone deºertice sau nu (pl. uadi/wadi)Umanizare = ansamblu de procese evolutive, biologice, sociologice ºi psihologice care au condus la dobândirea caracteristicilor proprii omului. Unghiulare = tip de semne rupestre sau mobiliare în formã de V, cu sau fãrã axã bisectoare (sãgeatã), redând simbolul vulvei, ca element al cultului fecunditãþii, folosit foarte mult în magdalenian ºi alte culturi preistorice. Vernis = soluþie alcãtuitã din rãºini ºi solvenþi, care, aplicatã pe anumite suprafeþe, formeazã un strat neted, lucios, cu rol ornamental ºi protector; pentru Neolitic ºi Eneolitic desemneazã luciul care se observã pe suprafaþa unor vase pictate.Villafranchian = (Villafranca d'Asti, Piemont, Italia), subdiviziune geo-cronologicã a Cuaternarului (L. Pareto, 1865), consideratã fazã de trecere de la Pliocen la Pleistocen, datat aproximativ între 4000000 ºi 2000000 de ani BP.Würm = Ultima glaciaþie cuaternarã alpinã, denumitã astfel dupã un afluent al Dunãrii din Bavaria.

Dumitru Boghian332