D acã cineva scrie lacomputer „ProEtnica”imediat apare sub

cuvânt o linie roºie care spune cãaºa ceva nu existã în memorialui. Sã însemne acest fapt cã ºisãrmana „sculã” e tolerantã ºi cuminoritãþile? Vezi bine cã aºa e,din moment ce totuºi poþi scrie,iar prefixul acesta „Pro” e într-overtiginoasã ascensiune, învocabularul limbii româneultramoderne, încât va intra înlegalitatea memoriilor naturalesau artificiale foarte curând.

Ce-i de fapt „ProEtnica” asta?E un proiect, un festival? Ochermezã, sau o stare de spirit? Eo adunare, o înmulþire sau poateo eternã egalitate?

Desigur interviul cu VolkerReiter, pe care puteþi sã-l citiþi înacest generos supliment alrevistei „Tribuna”, interviu careare loc în acelaºi timp în carescriu aceste rânduri, vã va lãmurideplin.

Rostul vorbelor mele e altul.O poveste a „ProEtnicii”, mai

mult sau mai puþin romanþatã,aproape anecdoticã ºi cât de cât,realã.

Pentru a avea un început voitranscrie o afirmaþie aacademicianului Rãzvan Theodo-rescu la deschiderea primei ediþiiîn 2001: „Dreptul la identitateculturalã este o expresie adiversitãþii culturale a lumii, adreptului la diferenþã”.

Iar Mircea Florian în recitaluldin 25 august 2006 spunea:„Numai ºtiind diferenþele ºiasemãnãrile. oamenii se potapropia mai bine”.

Iatã aºadar, la o distanþã de 6ani, în câteva vorbe, aceeaºi ideeproetnicã revelatã.

ºi acum povestea. Amparticipat la primele seminariipregãtitoare la începutul anului2001, cu o curiozitatenedisimulatã, cãutând skepsisul

acestui proiect nemaiauzit. Nureprezentam nici o minoritate,deºi cu uºurinþã mã puteamrevendica la cel puþin trei dintreele. Îi rãmân îndatorat lui VolkerReiter cã nu m-a aruncat pe uºãafarã ci m-a lãsat sã-i cunosc pecei care mi-au devenit prieteni,dacã ar fi sã-i amintesc doar peEdi Antonian, Florin Reguº, OanaHaldanu, Mima Radan, LucianaFriedman ºi mulþi alþii, dar ºilaboratorul de producþie al unuifestival. Era multã bucurie laacele întâlniri, poate mai puþinprofesionalism, asta însã nupãrea important.

Festivalul începe sâmbãtã 25august 2001 ºi se terminã marþi28 august. Prezenþa cea mainumeroasã este a grecilor cu ºaseansambluri. Recitaluri maiimportante: Costi Ioniþã în marevogã atunci, Mircea Baniciu,Hara, la început de drum, ºidesigur Desperado. Singurulabsent: taurul la proþap, care s-aîncãpãþânat sã nu fie prezent nicila ediþia a doua, decât învãluit îndetergenþii ce nu aparþineauorganizatorilor, ci organelormereu atente ºi competente.

Ediþia a doua a adus maimulte ansambluri aleminoritãþilor, unul din Sardinia,ºi ei minoritari în Italia, „TerraMea”, ºi recitaluri importante –Holograf, Proconsul, DucuBertzi, Riff, Narcisa Suciu, ºimarea minune pe atunci, AdrianCopilul Minune. Finalul tot cuDesperado, care creeazãdependenþa muzicalã a sfârºituluide festival pânã la ediþia a ºasea.

Apare Agora ºi va rãmânepublicaþia mereu mai bunã afiecãrei sãrbãtori la care au scrisjurnaliºtii cei mai importanþi aicomunitãþilor etnice.

În 2003, pe lângã Taxi, Vasileºeicaru, BlackBeers, NightLoosers, Bere Gratis, apare oputernicã secþiune dance

maghiarã cu Dancs Anamarie,Cocktail, Mr. Kely ºi Klamy (dinUngaria).

Ediþia a patra a fost asecþiunii ProEtnica Poetica,moderatã de poetul ºicompozitorul Dinu Olãraºu cupoeþi ºi cântãreþi folk, dar ºi cuDirecþia 5, VH2, ºi Fanfara luiCrãciun din 10 prãjini. Începecolaborarea cu Institutul de StudiiInternaþionale al UniversitãþiiBabeº-Bolyai din Cluj-Napoca,care devine esenþialã laurmãtoarele ediþii prin activarealaturii ºtiinþifice a festivalului.Mulþumiri domnului conf. dr.Adrian Ivan, domnului dr. LucianNastasã ºi colaboratorilor lor.

Apare calendarul „ProEtnica”pentru anul 2005 în limbileromânã ºi englezã.

Ediþia a cincea aduce pentruprima datã în recital formaþia demuzicã evreiascã Mazeltov dinCluj-Napoca, Berti Barbera ºiNicu Patoi, din nou MirceaBaniciu, Fanfara 10 prãjini, Hara,ºi Desperado. Primelereprezentaþii de teatru de pãpuºi,în colaborare cu Centrul culturalPetre Þuþea. Este ediþia carestabileºte ca locul de manifestarea festivalului „ProEtnica” sã fieexclusiv în cetatea Sighiºoara.

Anul acesta el s-a desfãºuratde-a lungul a zece zile cu oparticipare mai numeroasã dinpartea minoritãþilor, cu recitaluride mare valoare, dacã ar fi sãamintesc doar pe Harry Tavitian,Mircea Florian, Nadara (muzicãþigãneascã), VH2, Gyuri Pascu,Kaºca, Sinkord ºi Teodora ºi dinnou Hara ºi Desperado.

Rândurile acestea poateoscileazã între raportul cãtreforurile superioare, (care nuexistã pentru noi) ºi relatãrilepentru prieteni (care existãbineînþeles). Cu partea realã m-am mai descurcat, deºi memoriami-e tot mai ºubredã, laturaanecdoticã e minimã, iar poeticao las în seama lui Dinu Olãraºucare scria într-un numãr dinAgora 2004: „Vom locui într-osingurã inimã, / Iar pietrele, toatepietrele din cetate / Se vorbucura împreunã cu noi.”

11

Black

Black

DOCUMENTA

ProEtnica 2006ZILELE COMUNITÃÞILOR ETNICE DIN ROMÂNIAF e s t i v a l o r g a n i z a t d e C e n t r u l E d u c a þ i o n a l I n t e r e t n i c p e n t r u T i n e r e t S I g h i º o a r a

Tribunas u p l i m e n t

Mon AAmour @@ pproetnica.ro

Adrian Ivaniþchi

Centrul ººi mmiezul lluiDan Lotoþchi

Exista în politica delemn a anilor(definitiv) trecuþi oî n c u r a j a r ediscriminatorie aminoritarului: elavea acces la „visulde aur” ºi „nouasocietate” doardacã dansa dupãmuzica ºtiutã: cusurle ºi trâmbiþe,chiar dacã inven-tarul instrumentar propunea confuzii: într-unlicãr de lampã ce ardea aripile fluturilor dinproximitate. ºi iatã cã fluturii au rãmas liberi cuamendamentul fluturilor. Comunitateafluturilor liberi e liberã de proximitãþi, datoritãSighiºoarei, în aerul dens al condensãrii: flacãrãiradiind, dans comunitar, peste prejudecãþi ºiinterdicþii. Spaþiul vorbeºte din nou pe limba luimuzicalã. Muzicala ºi zicala limbã, care nu prelimba ei piere ci iradiazã semne de aripi, pe ospiralã creatoare de noi ritmuri în universuluman al comunicãrii. Bucuria de a fi viu, de a-þiarãta bucuria de a fi viu, de a iubi femeiafrumoasã, indiferent de limba ei maternã, de aieºi din labirintul minotaurului minoritar, spreo deschidere europeanã. Nici unde ºi nici cânddar nu ca la acest festival: aripa lor, a pãsãrii, alibelulei, a genului de aripã pe acoperiºul lumii:Icar e ºi el prezent. Într-aripând aerul arzânddintre reactoare. Dacã ºi aici e limbajmetaforico-lemnos, numinosul participant neva ierta aceste rânduri care nu pot transmutabucuria unui fest pe coordonate lizibile. A senota: lizibil e doar prilejul, ºi nu binomul lui:lãsaþi minoritãþile sã vinã aºa ºi vom sighiºorenítocmai aºa, tot mai aºa. Formula e însãperfectibilã. Prilejul de a se întâmpla acesteîntâlniri pentru o cetate a cosmosului e însãunicã. Vibraþie cosmopolitã.

Nu putem uita etimologia propusã de CarlSagan într-un serial despre „Ascensiuneaomului” difuzat în anii pomeniþi, laTeleenciclopedie. Schimbarea de sens esemnificativã: a fi cosmopolit nu mai poate fiamendabil, eclectic, blamabil sau chiarcondamnabil de o politicã a izolãrii. Ab origine- a fi cosmopolit înseamnã a fi cetãþean alcosmosului. Cosmos. Polis. Un cosmos iradiant,spre comunitãþi gãzduibile. Flacãrã ºi cenuºã,zid ºi ocol proteguitor. Centrul Interetnic vãconvoacã la o permanenþã -ocrotitoare.

Letiþia IIlea: -Domnule Volker Reiter, în calitatede director al Centrului Educaþional Interetnicpentru Tineret din Sighiºoara, v-aº ruga sã-mispuneþi mai întâi cum s-a înfiinþat acest centru.

Volker RReiter: - Prima idee a fost sã se facã uncentru de întâlnire a tinerilor. În anul 2000 s-acreat, din întâmplare sau destin, cine ºtie, Pactul deStabilitate pentru sud-estul Europei. Institutulpentru Relaþii Culturale Externe din Stuttgart (IFA)la care lucram atunci a cãutat proiecte pentruPactul de Stabilitate ºi atunci am formulat euproiectul de a înfiinþa ºi de a crea un centrueducaþional interetnic pentru tineret. Ulteriorprintr-un proiect depus la IFA am obþinutfinanþarea necesarã.

- De ce aþi ales Sighiºoara?- Nu ºtiu dacã eu am ales Sighiºoara sau

Sighiºoara m-a ales pe mine. Cetatea Sighiºoareiavea în trecut rolul de a delimita invadatorii deinvadaþi; astãzi, prin antitezã cu evenimenteleistoriei, ea este un loc preferat pentru întâlnireaîntre diferite culturi, popoare, etnii. Noi ne-amgândit cã o clãdire din cetate ar fi cea mai potrivitãpentru ca tinerii sã se simtã în largul lor. Clãdirilede pe strada Bastionului, unde ne-am stabilit, eraugoale; doar câteva camere erau locuite. Ele au fostconsolidate ºi renovate ºi aratã aºa cum le vedeþiastãzi. Complexul actual are 53 de camere, salã deconferinþe ºi tot ce trebuie pentru un centru deîntâlnire. Centrul are cinci angajaþi ºi este în acelaºitimp asociat unic al unui SRL, Interetnica SRL, princare desfãºurãm activitãþi comerciale: cazare,gastronomie etc. Aºa cã, dupã finanþarea din pactulde stabilitate, la ora actualã ne auto-finanþãm.

- Care au fost cele mai importante proiecte pecare le-aþi derulat în aceºti ºase ani?

- La început, primul proiect ºi cel mai importanta fost bineînþeles reamenajarea clãdirilor, unproiect care mi se pare etern pentru cã tot timpulmai gãsim câte ceva de lucru la clãdirile acesteavechi, ca sã le facem tot mai frumoase. A fost apoicrearea unui staff, a unei echipe cu care sã lucrãm;asta dureazã, nu poþi sã începi de la zero ºi sãfuncþioneze totul din start. A durat doi-trei anipânã când am gãsit tot ce ne trebuie, pânã ne-ammaturizat puþin. Eram ºi noi visãtori, suntem ºiacum, dar la început eram chiar naivi. Proiectele pecare le-am derulat de-a lungul anilor au fost locale,naþionale ºi internaþionale. Pe plan local, amorganizat ºi organizãm expoziþii, audiþii muzicale,cenacluri, ºi avem spre exemplu un proiect cu unpost de radio, Radio One, în colaborare cuForumul Democrat al Germanilor, cu Asociaþiaºcolii din Deal ºi cu Liceul Joseph Halrich. Eleviiproduc emisiuni de radio care sunt difuzate întimpul pauzelor. Dorim sã intermediem astfeltehnici de radio ºi metode de mass media, dar ºi sãidentificãm formele de manipulare mediaticã.

- Pe plan naþional, cel mai important proiecteste, cred, Festivalul ProEtnica, ajuns, iatã, la aºasea ediþie. De unde a pornit acest proiect? Maiexistã vreunul asemãnãtor în România, de oasemenea amploare?

- Ideea festivalului a apãrut din întâmplare,atunci când la interviul pentru angajarea staff-ului

care urma sã lucreze la centru nostru candidaþii aufost întrebaþi ce ar face în cazul în care ar trebui sãorganizeze un festival interetnic. Nu ºtiu sã maiexiste un proiect comparabil pe plan naþional.ProEtnica este un proiect al Centrului EducaþionalInteretnic pentru Tineret împreunã cu celedouãzeci de comunitãþi etnice din România. Noidorim sã le oferim o bazã organizatoricã pentru ase putea exprima pe toate planurile care existã înviaþa lor. Acesta ar fi idealul nostru ºi probabil ºiidealul lor. Cã nu reuºim în totalitate, asta este cutotul altceva. Existã manifestãri artistice pe scenafestivalului, dar mai sunt ºi o serie de conferinþe laPrimãrie care din pãcate nu au o foarte mareaudienþã.

- Ele sunt totuºi de o înaltã þinutã.- Da, a fost de exemplu conferinþa domnului

profesor Andrei Marga, care a fost foarte valoroasãdin toate punctele de vedere, a fost apoi domnulHarry Kuller din partea evreilor, domnul AdrianIvan, domnul Lucian Nastasã ºi e pãcat cã lumeanu a participat în numãr mai mare. ºi lameºteºuguri s-ar putea sã avem o bogãþie mult maimare, nu ajunge dacã expui. În concluzie, Festivalular putea sã fie mult mai dinamic, mai plin de viaþã.Mai sunt multe lucruri pe care dorim sã le facem,ProEtnica este ca o fiinþã vie care existã în viitor,care devine. Este un proiect concret al societãþiicivile. Sincer, însã, este foarte greu sã colaborezi cudouãzeci de comunitãþi etnice, dar cred, totuºi, cãsuntem pe drumul cel bun. În timpul Festivaluluise creeazã o atmosferã de pace ºi toleranþã întreoameni, o culturã socialã, s-ar putea spune.

- Centrul pe care îl conduceþi are ºi proiecte peplan literar?

- Am colaborat la lansãri de carte: a fost deexemplu Dieter Schlesak ºi a citit din opera lui, afost o searã minunatã acum doi ani. Am sprijinitiniþiative literare, dar totuºi nu pot sã spun cãliteratura este un scop al muncii noastre, este maimult ceva tangenþial.

- Care sunt proiectele dumneavoastrã cucomponentã internaþionalã?

- Suntem prinºi într-un lanþ de proiecte cu uncentru internaþional din Bavaria, unde la oraactualã am trimis o voluntarã care face un serviciude voluntariat de un an de zile, ºi sunt implicaþitineri din Germania, Cehia, Polonia ºi România,care se vor întâlni, cred, prima datã la Sighiºoara.Cred cã în februarie vom avea primul seminar dinacest lanþ de proiecte. Mai avem un proiect cu oorganizaþie din Berlin, care implicã Rusia,România, Serbia, Kosovo, Muntenegru ºi tot aºa osã participãm la seminarii în þãrile respective, iar eivor veni la noi sã construim împreunã cu tineriiceea ce vrem sã fie ºi Europa.

- Se poate vorbi de un scop, de o idee generalã,o þintã constantã pe care o urmãriþi?

- Bineînþeles cã avem un scop general:transformarea materiei în spirit sau eliberareaspiritului din materie. Aºa cum un artist modeleazãlutul sau un sculptor scoate o figurã dintr-o piatrã,aºa dorim noi, prin educarea oamenilor, sãformãm, sã modelãm societatea. Asta urmãrim,aici dorim sã ajungem, sã dãm o direcþie pe care

noi o credem bunã societãþii de azi. Sigur, ºiartistul gãseºte uneori o piatrã mai tare, mairezistentã, dar nu ne descurajãm.

- Cum apreciaþi activitatea centrului pe care îlconduceþi în perspectiva integrãrii europene aRomâniei?

- Mihail Gorbaciov a rotunjit imaginea cu casaEuropei. Existã multe concepþii despre cum poatesã arate aceastã casã. Va fi o casã a birocraþilor sauva fi o casã a ecumenismului, a toleranþei, o casãspiritualã sau una materialistã? Aceasta esteîntrebarea. ºi noi avem acum posibilitatea de aparticipa creativ la construirea Europei. Europa nuînseamnã numai Uniunea Europeanã, care este unorganism supranaþional. Europa vrea sã fie altceva.Mã refer aici la ideile lui Dostoievski, din discursullui despre Puºkin, sau din povestea lui despreAnticrist. Uniunea Europeanã e binevenitã, dartrebuie sã avem grijã ca ea sã nu degradeze ideeaEuropei într-un imperialism provenit din vestulEuropei. Nu trebuie sã preluãm toate ideile dinvestul Europei ºi sã ajungem la o Europã fãrãspiritualitate.

- Ce se va întâmpla cu aceastã diversitateculturalã, pe care o întâlnim ºi aici, la ProEtnica, încondiþiile viitoarei unificãri Europene? Va avea loco nivelare, o ºtergere a diferenþelor?

- Existã întotdeauna riscul de a niveladiversitatea. Fiecare om are mai multe identitãþi.Are o identitate în societate, o identitate în familie,o identitate etnicã, o alta care s-ar putea numi eulomului, ºi poate chiar ºi mai multe identitãþi pemai multe planuri pe care deocamdatã poate cãnici nu le ºtim sau de care nu suntem conºtienþi.Existã riscul sã nivelãm aceste identitãþi ºi sãcredem cã avem numai o singurã identitate. Dacãnivelãm totul, ºi peste tot vedem Mc Donald’s-uriºi numai aceleaºi produse pe piaþa multinaþionalã,dacã produsele regionale dispar ºi gusturileregionale dispar... eu vãd un mic risc în asta.

- Care sunt proiectele Centrului Interetnic petermen lung?

- Sã îmbunãtãþim ºi sã perfecþionãm proiectelepe care le-am început. Nu vrem sã avem oactivitate foarte largã sau sã facem foarte multe.Vrem sã facem bine, foarte bine, sã perfecþionãmceea ce am început.

- Vã mulþumesc.

Interviu realizat de

Letiþia IIlea

IIII S U P L I M E N T T R I B U N A • DOCUMENTA • 16-30 septembrie 2006

22

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

„Nu ttrebuie ssã ppreluãm ttoate iidei ledin vvestul EEuropei ºº i ssã aajungem lla oo

Europã ffãrã sspiri tual i tate .”

Interviu cu domnul Volker Reiter, director al Centrului EducaþionalInteretnic pentru Tineret din Sighiºoara

T ranziþia din Europa Centralã ºiRãsãriteanã a pus douã problemeprincipale cu privire la identitãþile etnice.

Prima problemã este conþinutã în întrebarea„cum se face autoidentificarea etnicã?”. A douaproblemã poate fi redatã în termenii relaþieidintre the politics of egual dignity ºi the politicsof difference în condiþiile de astãzi.

Prima problemã s-a pus în condiþiile în careautoidentificarea etnicã – adicã autoidentificareacu cutare naþiune sau naþionalitate – s-a fãcut înmulte comunitãþi din Europa Centralã ºiRãsãriteanã, în anii tranziþiei, în mod tradiþional,prin revenirea la simboluri naþional ale trecutului.În multe locuri, tranziþia a reactivat simbolisticanaþionalã reprimatã sub presiunea lainternaþionalizare exercitatã de ideologiacomunismului. Am arãtat, în Rumänischeethnische Identifizierung (1995), cã de pildã, încultura românã s-au formulat în timp diferiteidentificãri naþionale: prin situaþii istorice, prinmentalitãþile timpului, prin ascendenþa istoricã,prin religie, prin viziunea asupra lumii, prinmoralã, prin limbã. Astfel de identificãri segãsesc, desigur, ºi în celelalte culturi ale Europeicentrale ºi Rãsãritene. Toate þin însã de registrulidentificãrilor etnice tradiþionale. Dar ºi încultura românã, ca ºi în celelalte culturi, au fostºi voci favorabile unei identificãri non-tradiþionale, prin performanþe exemplare încunoaºtere, tehnologie, modernizareainstituþionalã, arte, filosofie. Tranziþia a arãtatclar cã acele þãri în care autoidentificarea etnicã aluat mai devreme forma identificãrilor non-tradiþionale, prin performanþe exemplare, în care,altfel spus, naþionalismul etnic a bãtut înretragere, modernizare s-a fãcut mai profund ºimai repede.

A doua problemã a apãrut imediat dupã 1989,pe fondul asigurat de preluarea în þãrile EuropeiCentrale ºi Rãsãritene a doctrinei drepturilor ºilibertãþilor fundamentale ale individului ºicetãþeanului, ºi este „naturalã” pentru un statmodern. Într-un astfel de stat, datã fiindrecunoaºterea de drepturi ºi libertãþifundamentale ale individului ºi cetãþeanului, estenormal ca pe trunchiul drepturilor ºi libertãþilorindividuale sã se solicite drepturi ºi libertãþicolective, ceea ce s-a ºi petrecut. Solicitarea a fostmai intensã întrucât survenea dupã decenii derestriºti privind posibilitãþile de exprimare aminoritãþilor, ca efect al aceleiaºi presiuniideologice la internaþionalizare prin reducereaparticularitãþilor de grup. Politica „equal dignity”,încorporatã în noile constituþii ºi legi, era astfel„provocatã” ºi pusã la încercare de presiunea la„diferenþiere” venitã din partea minoritãþiloretnice. Era evident, destul de devreme, cã soluþiiproaspete la vechea (pentru regiune) problemã aminoritãþilor trebuiau gãsite, ca o condiþie amodernizãrii ºi încheierii tranziþiei. Formula„renaºterii statului naþional”, ce-ºi gãsea avocaþiprintre succesorii regimurilor rãsturnate în 1989,nu era realistã în condiþiile vãditelor diferenþeculturale dintre comunitãþile etnice ºi aleglobalizãrii. Formula diametral opusã, a „noului

pluralism”, ce prevedea recunoaºterea diversitãþiiculturale a comunitãþilor etnice, lãsa în afaraabordãrii interacþiunea inevitabilã a grupurilor înstatul modern. „Federalismul”, ce s-a doveditsoluþia în multe þãri occidentale, avea prea puþinepremise culturale în unele þãri din regiune.Soluþia care a câºtigat teren în regiune ºi care adus, atunci când a fost aplicatã, la succes, a fostcea a „liberalismului substantiv”.

Acesta pleacã de la observaþia cã statulmodern, întemeiat pe doctrina drepturilor ºilibertãþilor fundamentale ale individului ºicetãþeanului, cuprinde în dreptul sãu pozitiv nunumai libertãþile individuale, ci ºi dreptul de aasuma aceste libertãþi în aºa fel încâtdiferenþierile culturale sã devinã posibile. Nu esteacceptabilã, din motive principiale, restrângereadrepturilor ºi libertãþilor individuale. Legalitate ºi,

mai precis, generalitatea legilor sau, mai concis,the politics of equal dignity rãmâne singurulteren de pe care o politics of difference se poatedesfãºura cu succes. În acest sens, drepturilecolective se cuvin recunoscute ca efect algeneralitãþii drepturilor ºi libertãþilor individuale,iar structura individualistã a legislaþiei trebuiepãstratã. Pe de altã parte, legislaþia este deconceput nu doar ca un ansamblu de legipozitive, ci ºi ca rezultat al unor proiecte politice,iar culturile diversificate, particularizate naþional,trebuie sã fie gata nu numai sã intre îninteracþiune, ci ºi sã se adapteze reciproc ºi, lanevoie, sã-ºi asume revizia.

În þãrile Europei Centrale ºi Rãsãritene auavut loc dezbateri de diferite grade de intensitateprivind cuplarea dintre the politics of egualdignity ºi the politics of difference. Acolo unde s-a ieºit din identificãri etnice tradiþionale ºi s-apromovat mai devreme optica amintitã mai sus,modernizarea nu numai cã nu a întâlnit piedici„identitare”, dar a avut în corelarea identitãþilor onouã resursã.

Tranziþia de la socialismul rãsãritean lasocietatea deschisã s-a fãcut în legãturã cuprocesul integrãrii europene a þãrilor Europei

Centrale ºi Rãsãritene. De aceea, pe fondulreafirmãrii identitãþilor, în consecinþa adeziunii lastatul modern ºi a dezvoltãrii acestuia, problemaformãrii identitãþii europene ºi a corelãrii ei cucelelalte identitãþi a intrat pe agenda autoritãþilor,comunitãþilor, cetãþenilor. Identitãþile tradiþionalenu s-au mai putut aborda realist fãrã a asumaidentitatea europeanã.

Identitatea europeanã nu este, prin natura ei,un simplu dat al istoriei, efect al situãrii îngeografia Europei ºi al participãrii la evoluþiaistoricã a acesteia, ci un rezultat, efectul unorperformanþe. Desigur, rãmâne oricând laîndemânã posibilitatea de a invoca caractere aleEuropei bazate pe datele înregistrate ale culturiiei. Multe conceperi ale identitãþii europeneinvocã astfel de caractere ºi ajung sã exalte ungrup de caractere sau altul înlãuntrul unei„paradigme” – aº numi-o paradigma diversitãþii –care nu face pânã la urmã decât sã descrie ceeace este. Edgar Morin, de pildã, în Die kulturelleIdentität Europas (1988), concepe identitateaeuropeanã ca „ein Strudel von Wechselwirkungenzwischen vielen « Dialogiken »”, precum religie -raþiune, credinþã - îndoialã, gândire miticã -gândire criticã, empirism - raþionalism, existenþã -idee, specific - universal, problematizare - nouãîntemeiere, filosofie – ºtiinþã a naturii, educaþieumanistã – educaþie naturalist-ºtiinþificã, vechi-nou, tradiþie – evoluþie, reacþiune – revoluþie,individ – colectivitate, imanenþã – transcendenþã,Hamlet – Proteus, Don Quijote – Sancho Panzaetc. „Diese « Dialogik » ist das entscheidendeCharakteristikum der kulturellen IdentitätEuropas, und nicht etwas dieser oder jener ihrerBestandteile oder Augenblicke » (in Edgar Morin,op. cit.). Trecem peste întrebarea dacã o astfel dedescriere specificã cultura europeanã în modunivoc, ca ºi peste observaþia cã, odatã descrisãidentitatea europeanã cu „paradigma diversitãþii”,toþi cei care au respirat aerul dintre Atlantic ºiUrali aparþin identitãþii europene.

În fapt, procedurile de integrare a diferitelorþãri în Uniunea Europeanã au plecat de la intuiþiacã nu este destul sã respiri aerul continentuluipentru a fi european, cã european, înainte de a fi,se devine. În locul unei abordãri statice aidentitãþii europene s-a promovat, pe bunãdreptate, o concepere dinamicã a acesteiidentitãþi, concentratã asupra caracteristicilorgenezei identitãþii europene.

Identitatea europeanã se lasã reconstruitã –aºa cum am argumentat în Filosofia unificãriieuropene (1997) – ca o culturã legatã de ºtiinþã,orientatã spre cunoaºtere factualã ºi pusã înserviciul rezolvãrii de probleme de viaþã aleoamenilor; de tehnologie ºi tehnicã bazatã pecunoaºtere ºtiinþificã; de comportamenteconomic cu randament; de administraþie ce treceexamenul eficienþei; de cultura dreptului cepromoveazã individul; de drepturi fundamentaleºi inalienabile ale persoanei umane; de derivareavoinþei politice din dezbaterea democraticã; dereflexivitatea culturalã. Acestea sunt caractere alegenezei culturii europene, iar preluarea lor înconceperea identitãþii europene conferã acesteinu numai capacitate descriptivã, ci ºi necesaracomponentã normativã.

33

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

IIIIIIS U P L I M E N T T R I B U N A • DOCUMENTA • 16-30 septembrie 2006

Identi tãþ i le eetnice ººi identi tatea eeuropeanã

Andrei Marga

IIVV S U P L I M E N T T R I B U N A • DOCUMENTA • 16-30 septembrie 2006

44

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

Ital ienii llaSighiºoaraValentino Iuliano

Î n zilele când nu e foarte multã lume,atmosfera încântãtorului Burg medievalîndeamnã vizitatorul la visare. Turnul cu ceas,

Piaþa centralã, Scara acoperitã ºi Biserica din Dealsunt numai câteva dintre locaþiile ce trebuiescvizitate, iar dacã trecãtorul doreºte sã afle câtevalucruri despre vechii locuitori (întemeietori) aicetãþii Sighiºoarei atunci trebuie sã facã o plimbareprin Cimitirul din deal. Dimpotrivã, cu ocaziaevenimentelor festive, întreaga atmosferã se animã,umplându-se de turiºti din toatã lumea ºi deromâni dornici sã cunoascã latura sãrbãtoreascã afrumoasei Sighiºoare. Cu aceste ocazii plimbareaprin cetate este doar o opþiune de relaxare.Evenimente precum faimosul Festival Medieval ºitot mai cunoscutul Festival al Minoritãþilor„ProEtnica” sunt ocazii în care toatã lumea sedistreazã. Atâti n t e r e s a n t e l ereprezentaþii depe scenele ce seamenajeazã, cât ºitipicele localuri îldeterminã pevizitator sã sebucure cât maimult de timpulpetrecut în Sighiºoara. Ediþia cu numãrul ºase afestivalului „ProEtnica” a fost fdin nou o ocazie încare minoritãþile au arãtat tot ce au maireprezentativ ºi mai bun, oferind celor care auvenit sã urmãreascã festivalul amintiri plãcute ºielemente educative legate propriile lor valoriculturale.

Italienii din România, reprezentaþi de AsociaþiaItalienilor din România „RO.AS.IT”au venit laaceastã ediþie a festivalului „ProEtnica” printre ceimai numeroºi ºi mai bine pregãtiþi. Binecunoscutulgrup de dansuri „Di nuovo insieme” de la Iaºi aavut douã reprezentaþii pe scena festivalului,sâmbãtã 19 august ºi duminicã 20 august. Corul dela Craiova a evoluat miercuri 23 august iarformaþia coralã de copii de la Albeºtii de Muscel pe22 august, demonstrând auditoriului cât de bine s-a pregãtit pentru prima apariþie la un festivalnaþional de minoritãþi.

Nici standurile ºi expoziþiile nu au lipsit, cei 4artiºti plastici ai noºtri de la Oþelu Roºu ºiTimiºoara ºi-au expus creaþiile ºi, surprizã, aucântat ºi live în formaþie de trio (chitarã clasicã,chitarã electricã, clape ºi voce), melodii italiene, încadrul secþiunii „Poetica ProEtnica”

Reprezentativitatea italienilor pe zone ale þãrii afost bunã iar repertoriile, îndrãznim sã credem cãau încântat spectatorii.

Korcea- „„patria”imigraþiei aalbaneze

din RRomâniaMarius Dobrescu

C omunitatea albanezã din Româniaprovine, în proporþie de 95 la sutã, dinoraºul ºi districtul Korcea. Ce i-a fãcut pe

korceari sã prefere România? Înainte de toatetrebuie spus un lucru: Korcea a fost leagãnulcivilizaþiei aromâne. Convieþuirea alãturi dearomâni explicã în mare parte uºurinþa albanezilorajunºi în þara noastrã de a învãþa limba românã. Înplus, aproape toþi erau creºtini ortodocºi, ceea ce a

constituit un important atu pentru alegereadestinaþiei în epoca la care ne referim. Dar maipresus de toate, albanezii stabiliþi în România augãsit aici un mediu extrem de prietenos, care i-aabsorbit ºi i-a ajutat sã se integreze cu marerepeziciune. Oameni harnici, mânaþi din urmã desãrãcia care-i alungase de acasã, albanezii aumuncit cu tenacitate ºi au reuºit sã se ridice la unstatut economic ºi social de invidiat. Aproape cã nua existat familie albanezã care sã nu posede, la unmoment dat, proprietãþi, vii, case ºi prãvãlii. ºi-auînfiinþat societãþi patriotice ºi culturale în cadrulcãrora au desfãºurat o vie activitate comunitarã.„Perioada de aur” a acestei minoritãþi, dacã poate finumitã aºa, a fost între 1880 ºi 1930.

Acum, câteva cuvinte despre districtul Korcea:este situat în sud-estul Albaniei ºi se mãrgineºte cudistrictele Elbasan, Gjirokastra ºi Berat, cuMacedonia ºi Grecia. Este format din patruraioane: Korça, Pogradeþ, Devoll ºi Kolonja. Munþiiocupã mai mult de jumãtate din teritoriu. Climaeste continental-mediteraneeanã , cu iernifriguroase ºi veri uscate ºi calde. Temperaturamedie anualã este de 10,6 grade Celsius. Luna ceamai ploioasã este noiembrie. Districtul dispune deo suprafaþã împãduritã de peste 132 mii hectare, încare dominã stejarul, plopul, teiul ºi bradul. Celedouã lacuri Prespa (cea Mare ºi cea Micã ), situatela o înãlþime de 1438 m sunt de o frumuseþetulburãtoare.

Dacã ne referim doar la raionul Korcea, trebuieremarcat cã aici funcþioneazã 148 de ºcoli, dintrecare cele mai multe sunt rurale: 129. Majoritatea(124) sunt ºcoli de opt ani, 23 sunt licee ºi ouniversitate. Tot raionul Korcea dispune de uncinematograf cu 240 de locuri, un teatru cu 480 delocuri, douã biblioteci, un muzeu ºi 140 demonumente culturale. În raion sunt 6 oraºe, 31 decomune ºi 344 de sate. Tot aici existã un stadioncu capacitatea de 6500 de locuri, un palat alsporturilor cu 2400 de locuri, ºase ºcoli cu sãli desport ºi 48 de terenuri speciale în comune.

Se spune cã ºi Korcea, la fel ca fratele sãu maimare, Bucureºtiul, a fost consideratã un Mic Paris.Arhitectura, cultura ºi civilizaþia ei i-au dat dreptulsã se bucure de acest apelativ onorant. Aici s-adeschis prima ºcoalã în limba albanezã, iar tradiþiaînvãþãmântului în limba naþionalã are un faimosprecursor în Naum Veqilharxhi, considerat cel maide seamã iluminist albanez (o mare parte din viaþaacestuia s-a desfãºurat la Brãila, în România). ºi totla Korcea s-au nãscut mari artiºti ai penelului,precum David Selenica, fraþii Zografi, ori mai nouVangjush Mio, Spiro Xega, Guri Madhi. Nudeparte de Korcea, la Pogradec, a trãit mareleromantic al poeziei albaneze, Lasgush Poradeci, ºitot de aici a plecat Mitrush Kuteli, un adevãratSadoveanu shqiptar (ambii au trãit ºi s-au format înRomânia, la Bucureºti). Korcea a dat lumiimuzicale ºi literare mari nume de artiºti. Dar, maipresus de toate, oraºul acesta a dat minunateleserenade, în care iubeºte, ofteazã ºi cântã sufletulkorçar. Mari interpreþi lirici albanezi, a cãror faimãa depãºit hotarele Albaniei, au plecat de la Korça,dupã ce ºi-au îndulcit sufletul cu nectarulîmbãtãtor al serenadelor.

Serenada ººi„Serenada”

Marius Dobrescu

S erenada e un fel de sport naþional laKorcea. În fiecare casã existã o chitarã

sau o mandolinã . Pe mulþi dintrekorceari, serenadele i-au însurat, se spune în oraº.

Uite, bunãoarã , povestea lui Tole Adhami, unbãiat sãrac de n-avea nici dupã ce bea apã , care s-a îndrãgostit de o fatã bogatã. Pãrinþii fetei n-au

vrut sã i-o dea ºi l-au îndemnat sã plece înAmerica, sã facã bani ºi abia dupã aceea vor mai

vedea... Numai cã serenada a fost mai tare ca toþi.Tole era un cântãreþ extraordinar, un tenor de

mare clasã, ºi vocea lui a þinut loc ºi de avere ºide tot. Ascultându-l searã de searã , fata s-a îndrã-gostit lulea de el ºi n-a mai vrut pe altcineva. ºi

astãzi, cântãreþii din Korcea sunt renumiþi pentrumuzica pe care o cântã.

Grupul „SERENADA” al albanezilor dinRomânia nu are o istorie prea veche. El a fostînfiinþat în anul 2002, dar de atunci a participat latoate manifestãrile artistice ale Asociaþiei LigaAlbanezilor din România (ALAR). La FestivalulProEtnica participã, fãrã întrerupere, chiar din anulînfiinþãrii. A cântat la toate televiziunile dinRomânia, la festivaluri naþionale ºi internaþionale,iar melodiile grupului au fost editate pe casete ºiCD-uri, în limbile românã ºi albanezã.Componenþa: Carmen Bãlãºoiu (voce), ºtefanCorbu (voce ºi orgã ), Gabriela Decu (voce) ºiManuela Mocanu (voce). Sufletul grupului rãmâne,însã, profesoara Oana Manolescu, preºedintaALAR ºi deputatul minoritãþii albaneze dinRomânia. Grupul „Serenada” a concertat ºi laaceastã ediþie a Festivalului ProEtnica (Sighiºoara,18 ºi 19 august).

Comunitatea EElenãa ooraºului BBraºov

Cristina Boboc

C omunitatea Elenã a oraºului Braºov are oveche tradiþie pe aceste meleaguri. Primelemãrturii ale prezenþei grecilor în aceastã

zonã dateazã din secolul al 15-lea, prin primelecãrþi greceºti ce se predau în ºcoalã ºi care suntpãstrate la muzeul „Prima ºcoalã Româneascã” încurtea bisericii „Sf. Nicolae”. Aceste cãrþi (manuale)erau folosite pe atunci de cãtre dascãli pentru eleviilor. În secolul al 18-lea, comercianþii greci care aupoposit ºi apoi s-au instalat în oraºul Braºov auconstruit un spital, o ºcoalã, magazine ºi locuinþe.În 1786 s-a finalizat construcþia bisericii „Sf.Treime”, destinatã tuturor credincioºilor ortodocºiai oraºului care se aflau în imperiul austro-ungar.Toate acestea pânã în 1976, când toate proprietãþileminoritãþilor au fost naþionalizate ºi Comunitateagreacã a încetat sã funcþioneze.

În 1990, imediat dupã schimbarea regimului aavut loc reînfiinþarea Comunitãþii Elene. Membriiei sunt formaþi din grecii care ce provin dincomercianþii veniþi mai de mult ºi din greci care s-au aflat fãrã voia lor departe de patria lor, datoritãevenimentelor politice de dupã cel de-al doilearãzboi mondial. Fãrã a se face vreo diferenþiereîntre ei, toþi au acelaºi scop: pãstrarea ºipromovarea elenismului cãtre generaþiileurmãtoare.

Pentru cine simte greceºte, istoria Greciei, limbagreacã, cultura greacã sunt ceea ce iubeºte ºirespectã mai presus de orice. Mai ales în aceastãperioadã când fantoma globalizãrii cucereºteomenirea, credem cu atât mai mult în importanþa

55

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

VVS U P L I M E N T T R I B U N A • DOCUMENTA • 16-30 septembrie 2006

ca cineva sã ºtie de unde provine, care îi suntrãdãcinile, cine este. Fãrã sã ºtim cine suntem nuºtim nimic, suntem nimic. De aceea ºi noi, aici, înBraºov, încercând sã pãstrãm ceea ce înseamnãelenism, am organizat cursuri de limbã greacã, pepatru grupe de studiu: grãdiniþã, copii ºcolari,adulþi începãtori ºi avansaþi.

De asemenea s-au format ºi douã ansambluriartistice: corul „Orfeas” ºi ansamblul de dansuri„Efthimos”. Repertoriul corului este format dincântece greceºti ºi româneºti iar ansambluldanseazã dansuri tradiþionale de pe tot cuprinsulGreciei.

Pentru fiecare sãrbãtoare importantã a Grecieiorganizãm manifestãri care sunt urmãrite demembrii noºtri ºi de mulþi români si altenaþionalitãþi, iubitori ai culturii elene. De altfel, laambele formaþii artistice participã ºi filoeleni. Toatãactivitatea se desfãºoarã pe bazã de voluntariat, cudrag ºi mândrie pentru ceea ce facem.

Pentru noi, cei care desfãºurãm aceastãactivitate, cea mai mare satisfacþie este sã facemcunoscut, în locurile unde trãim dar mai ales înGrecia, compatrioþilor noºtri, câtã importanþã arepentru noi pãstrarea ºi promovarea culturii elene, atradiþiilor greceºti.

ProEtnica este unul dintre cele mai importanteevenimente interetnice la care participãComunitatea Elenã din Braºov. Alãturi de formaþiade dansuri „Eftimos”, care se aflã la a douaparticipare ºi corul Orfeas, care se afla pentruprima datã pe scena festivalului, mai prezentãm ºiexpoziþiile de picturã ºi meºteºuguri.

Ansamblul „Efthimos” a participat în 2002 ºiîn 2004 la Festivalul de Dansuri Tradiþionalegreceºti din Salonic iar în 2006 la Langada - Grecia.De asemenea a participat la nenumãrate festivalurinaþionale la Braºov, Bucureºti, Sighiºoara, Sibiu,Ploieºti, Tg. Secuiesc, Zãrneºti. Corul mixt decamerã Orfeas a luat fiinþã în urmã cu 6 ani subîndrumarea d-nei profesor Alina Lazã, cor alcãtuitdin membri ai Comunitãþii Elene din Braºov dar ºidin prieteni ai culturii elene. Încã din primele lunide existenþã, corul a luat parte la o serie demanifestãri cultural – artistice: concerte localealãturi de coruri invitate din Grecia sau din Braºov,participãri la festivaluri naþionale ºi internaþionale(Salonic – Grecia 2001, 2004, în Insula Skiathos în2004). La invitaþia Mitropolitului Fthiotidei(Grecia) corul a fost invitat în oraºul grecesc Lamiaîn 2003 unde a susþinut un concert în Catedralaoraºului, concert înregistrat ºi transmis pe posturilelocale de radio.

De asemenea corul a concertat ºi în Insula Evia(Grecia), a avut concerte realizate cu ocaziasãrbãtorilor importante de peste an, înregistrãriTV, a participat la concerte de caritate. Oîncununare a activitãþii corale este ºi participarea înanul 2002 la realizarea CD-ului de autor aparþinândcompozitorului grec Vassilis Makridis, preºedinteal Forumului Coral Balcanic.

Dar activitatea corului nu s-a oprit aici ci a mersmai departe, având ca þel realizarea unui CD caresã constituie o paralelã între cele douã bogateculturi, cea greacã ºi cea românã. ºi iatã cã, dupãun an ºi jumãtate de muncã susþinutã, corul Orfeasa lansat CD-ul intitulat ORFEAS- SUNET ºISPIRIT în aprilie 2006. CD-ul cuprinde 16 piese (8piese romaneºti ºi 8 greceºti), lucrãri laice dar ºireligioase, prezentate într-un concert de lansaresusþinut la Centrul Cultural Reduta din Braºov.Laaceastã lansare au fost invitaþi de onoarecompozitorul pieselor greceºti Vassilis Makridis câtºi Corul Insulei Skiathos din Grecia.

Cu ocazia Festivalului „ProEtnica” organizat înfrumoasa cetate a Sighiºoarei, corul va prezentacâteva piese de pe noul CD dar ºi piese laice ºifoarte cunoscute din repertoriul grecesc, pregãtitespecial cu aceastã ocazie.

Este de prisos sã amintim cã ambele formaþiisunt solicitate ºi participã la toate manifestãrileartistice braºovene, ale minoritãþilor ºi nu numai,dat fiind faptul cã poporul român iubeºte ºirespectã muzica ºi dansul grecesc, cultura greacã cutot ce înseamnã ea.

Naiul GGeorgieiValentino Iuliano

V ineri,18 august, pe scena festivaluluiProEtnica, Comunitatea Elenã din Braºovne-a prezentat un tânãr talent - cu toþii am

rãmas uimiþi de prestaþiaunei tinere artiste braºovenecare, ieºind din tiparulreprezentaþiilor uzuale de pescenã, a cântat ºi ne-aîncântat cu piesele sale. Estevorba de Georgia MariaGulea, membrã aComunitãþii Elene dinBraºov, mai precis agrupului de dansuri„Efthimos”. La aceastã ediþiea festivalului, Georgia aîncununat spectacolul oferitde grupul de dans mai susnumit ºi de corul „Orfeas” cu un recital de nai,reuºind sã antreneze la dans mulþimea de oameniprezenþi în piaþa centralã a Sighiºoarei. Experienþape care am aflat cã a dobândit-o în turneele din þãriprecum Franþa, Grecia, Cipru, Belgia, Austria, sauIsrael a fãcut ca artista sã acapareze audienþa cunaiul sãu, oferind un spectacol original.Tânãraartistã, studentã la Conservatorul din Bucureºti, ne-a explicat cã atât melodiile interpretate vineri ºisâmbãtã pe scena festivalului cât ºi celelalte piesepe care le are în repertoriu sunt premiereinterpretative - nemaifiind prezentate publicului lafascinantul instrument al lui Pan pânã acum.Câteva din frumoasele melodii cu care ne-aîncântat în cele douã apariþii ale sale sunt cuprinseîntr-un album ce a fost lansat la Braºov în 2004 ºicare se numeºte „Georgia’s panpipes” („NaiulGeorgiei”).Georgia Maria Gulea - nume pe care uniil-au auzit pentru prima oarã cu ocazia acestuifestival, nume care se va auzi cu siguranþã în viitor.

Grupulmacedonean SSonþe

Gheorghe Marius Olaru

P rogramul artistic pus în scenã la ProEtnica înserile de 21 ºi 22 august de cãtre minoritariimacedoneni a aparþinut grupului Sonþe,

cuvânt care în românã înseamnã soare. Ansamblula luat fiinþã în 2005, la iniþiativa celor douãconducãtoare ale Asociaþiei Macedonenilor dinRomânia, doamnele Liana ºi ConstantinaDumitrescu. La 3 zile de la înfiinþare se prezentaudeja în faþa publicului bucureºtean cu ocaziamanifestãrilor prilejuite de Ziua Naþionalã aRomâniei. Atunci au prezentat un colaj de patrudansuri tradiþionale din Macedonia ºi succesul nus-a lãsat mult aºteptat. Au fost invitaþi în aceeaºilunã la trei evenimente importante: la postulnaþional de televiziune pe 18 decembrie în cadrultransmisiilor prilejuite de Ziua Minoritãþilor undeau avut o reprezentaþie difuzatã în direct, apoi auapãrut în programul de sãrbãtori al unui post deteleviziune privat ºi nu în ultimul rând au fostinvitaþi la Christmas Bazar unde au avut deasemenea un spectacol. Privitor la programul

artistic prezentat la ProEtnica, cele douã doamnene-au informat cã dansurile sunt originalemacedonene ºi cã se doreºte o cât mai corectãconservare a lor. Melodiile interpretate cu atâtatalent de cãtre Loredana Pascu, sunt preluãri dinrepertoriul unor mari soliºti de muzicã popularãdin Macedonia; mai mult, s-a procedat latraducerea textelor unora din melodii pentru caauditoriul în general sã poatã percepe mesajul pecare acestea îl traansmit. Costumele ce au fostpurtate pe scenã de cãtre membrii ansambluluiprovin din zona Skopje ºi sunt foarte bineconservate dacã þinem seama de vechimea lor (peste 100 de ani) ºi au fost cumpãrate chiar dinMacedonia. Specifici sunt ciorapii coloraþi ce suntîntâlniþi în aceastã formã doar la costumul popularmacedonean. Membrii ansamblului au vârstacuprinsã între 12 - 30 (n.n. unul dintre ei este chiarmedic), provin din patru localitãþi ºi au ajuns ca larândul lor sã fie dascãli pentru grupãrile nouapãrute în sânul comunitãþii. Din discuþiile purtatecu cele douã doamne am aflat cã îºi doresc sã punãla punct un muzeu care sã facã tradiþiilemacedonenilor din România cunoscute publiculuilarg ( n.n. multe din obiceiurile ºi tradiþiile pe carele regãsim în zona Olteniei sunt de fapt deprovenienþa macedoneanã, lucru mai puþincunoscut ).Între 27 august ºi 4 septembrie grupulfolcloric Sonþe se va afla, aºa cum ne spuneau ei,„acasã în Macedonia”, într-o tabãrã finanþatãparþial de Asociaþia Macedonenilor din România,parþial de partea macedoneanã. Acþiuni de felulacesteia sunt fãcute în dorinþa ca tinerii membrii aicomunitãþii sã-ºi cunoascã obârºiile. Urând succesansamblului macedonean în tot ceea ce îºi propunesã realizeze încheiem prin a le transmite unBRAVO binemeritat pentru prestaþia de lafestivalul ProEtnica .

O fformaþiepolonezã dde ssucces

Grupul de voluntari al UniuniiPolonezilor din România „Dom

Polski”

A nsamblul Ma?a Poiana, înfiinþat în anul1990 sub patronajul Uniunii Polonezilor„Dom Polski” din municipiul Suceava, s-a

aflat anul acesta la a doua participare la FestivalulProEtnica organizat în cetatea Sighiºoarei. Grupul,condus de Polacec Agneszka, este format dinaproximativ 45 de membri, reunind atâtinstrumentiºti ºi grupuri vocale, cât ºi dansatori (21de perechi de tineri).Toþi membrii ansambluluisunt originari din Poiana Micului - localitatesuceveanã aflatã nu departe de celebra mãnãstireHumor.Repertoriul curent al ansamblului cuprindecântece ºi dansuri ale muntenilor din zona deorigine Czadec. Au debutat în Polonia, în anul1990, pe scena Festivalului Internaþional „ÎntâlniriBucovinene”, la cea de-a VIII-a ediþie a acestuia,gãzduitã de municipiul Câmpulung Moldovenesc,oferind un spectacol de neuitat. În anii scurºi de ladebut, au încântat spectatorii din Polonia (16turnee), Cehia, Ucraina ºi Republica Moldova. ÎnRomânia, au fost invitaþi la festivaluri gãzduite demunicipiile Botoºani, Bucureºti, Bicaz, Craiova ºiSighiºoara. Participarea la Festivalul ProEtnica2006, le-a oferit ºansa de a prezenta tradiþiilepoloneze prin cântec, dans ºi port. Spectacoluloferit a impresionat cãldurosul public care i-arãsplãtit îndelung cu aplauze.

VVII S U P L I M E N T T R I B U N A • DOCUMENTA • 16-30 septembrie 2006

66

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

E diþia 2006 a Festivalului ProEtnica a cunoscutºi în acest an o consistentã dimensiuneºtiinþificã, asiguratã prin intermediul

conferinþelor susþinute de cercetãtori consacraþi înstudiul diverselor aspecte ale vieþii comunitãþiloretnice ºi religioase din România. Aceastãcomponentã a Festivalului, poate mai puþin atractivãpentru publicul larg, preumblãtor în aceste ziletoride pe uliþele patinate ale vechiul burg, esteasiguratã de cãtre Institutul de Studii Internaþionale(ISI) al Universitãþii Babeº-Bolyai, colaborator înorganizarea Festivalului chiar de la debutul din2000, alãturi de Asociaþia Centrul EducaþionalInteretnic pentru Tineret Sighiºoara ºi decomunitãþile etnice.

Cei care au avut curiozitatea sã participe ladeschiderea acestei secþiuni a festivalului au avutocazia de a audia o primã conferinþã, susþinutã decãtre dl. Profesor Andrei Marga, preºedinteleConsiliului Academic al acestei prestigioase instituþiide învãþãmânt superior clujean, universitate care, nesimþim obligaþi în a sublinia aceasta, are „caprincipalã direcþie de dezvoltare multiculturalismul,având în rândurile sale studenþi, respectiv cadredidactice de etnie românã, maghiarã, germanã ºiromã”. Sigur, obiectivul UBB este unul educativ, însãel vine ca o reflexie a puternicului caracterintercultural ºi interconfesional al Transilvaniei(sau/ºi: Ardeal - Erdely - Siebenburgen). Cu omultitudine de comunitãþi etnice ºi cu ºaptedenominaþiuni creºtine, la care se adaugã ceamozaicã, Transilvania cunoaºte, ºi nu credem acãdea în pãcatul exagerãrii, o situaþie aparte, înEuropa centralã ºi de sud-est, dacã nu chiar lanivelul continentului. Interculturalismul (în sensetnic ºi confesional) este prezent nu numai în spaþiultransilvan, dar ºi la nivelul întregii þãri iar Festivalul,cu a sa devizã europeanã „Unitate în diversitate”,este unul din argumentele în acest sens. Însã pentruArdeal - Erdely - Siebenburgen acest concept areparticularitãþi aparte prin aceea cã, aici,permanenta ºi multipla - de cele mai multe orifecundã, interacþiune a oamenilor din diverselecomunitãþi se petrece firesc, natural, chiar dacãidentitãþile sunt „tari” ºi s-au format nu doar prinraportare reciprocã, ci ºi prin opoziþie ºi conflict.Conflictul este acum de domeniul trecutului, chiardacã, ºi aceasta este oarecum de la sine înþeles,prezenþa „celuilalt” este privitã ºi apreciatã prinapartenenþa sa etnicã, dar, nuanþã care pentru restulþãrii este vizibilã mai puþin, ºi prin confesiuneaardeleanului. „Celãlalt” ar trebui completat aici cu„cel de alãturi”, situaþie care se consacrã, de cele maimulte ori, firesc, în timp, iar nu precum în„banlieue-urile” pariziene unde eterogenitatea etnicãa celor care populeazã cartierele-dormitor estemenþinutã administrativ.

„Multilingvism” ºi „interconfesionalism” suntalþi doi termeni ai ecuaþiei de înþelegere aTransilvaniei, vãzutã ca un studiu interesant de cazal conceptului de multiculturalism, inter-structuratºi funcþional, chiar dacã instituþionalizarea sa va maiavea, poate, de aºteptat. Este nu puþin dacã negândim, bunãoarã, la cazul Belgiei, sau - extrem, lacel al Irlandei de Nord, unde oamenii ºi cartierele seseparã prin garduri ºi sârmã ghimpatã iar drumulcasã - loc de muncã de foarte multe ori se dubleazãpentru a nu traversa teritoriul unde eºti consideratun intrus de neacceptat, doar prin faptul cã eºti un„celãlalt”. Multilingvism, deci existenþa consacratã întimp, într-un spaþiu relativ restrâns a mai multor

limbi materne ºi funcþionale în toate aspectele deviaþã cotidianã, uneori concurente, chiar opresiveuna faþã de cealaltã, dar mereu prezente ºi minimrespectate. Interconfesionalism, sau prezenþa uneipluralitãþi de religii, ºi de confesiuni (în cazultransilvan, creºtine) care se acceptã ºi se respectãreciproc, unde convertirea forþatã este un pãcat, iarfolosul comun al lãcaºului de cult este o practicãcurentã. Sigur, multiculturalismul este doar o partefoarte secvenþialã a chestiunii, chiar dacã specificãsocietãþii transilvane, iar acest model de integrare -compunere etnicã (în sensul anglo-saxon, decombinarea a mai multe pãrþi, astfel încât acestea sãfuncþioneze împreunã, mai trebuie spus faptul cã, înlatinã, „integrare” înseamnã „a reînnoi”, dar ºi „arestabili ceva cum a fost”, situaþie care permite unjoc complex de interpretare a semnificaþiilorconceptului de integrare interculturalã) cunoaºteinferenþe din partea unei multitudini de factoriexogeni, pentru aminti doar raportul stat -comunitãþi/comunitate particularã, sau raportulstat-confesiune.

Sâmbãtã (19 august) - conferinþa ProfesoruluiAndrei Marga a avut ca subiect tocmai chestiuneasecularismului (raportul Stat - Bisericã sau Societate- Bisericã) în condiþiile societãþii post(-)moderne.

Modernitatea, ca expresie a unei autoritãþi raþionaleîn explicarea ºi alcãtuirea societãþii, cunoaºte, peîntreg parcursul secolului trecut, reacþii de reevaluarea diverselor aspecte ale cunoaºterii, care, ideecentralã a post-modernismului, cuprinde tot ceea ceeste exterior unui individ, astfel încât raþionalitateanu poate atât de sigurã pe cât o proclamãIluminismul. Domnia sa prezintã conceptul de post-secularism, în jurul cãruia construieºte o prezentareextrem de articulatã metodologic, conceptual ºibibliografic.În cursul conferinþei, care a fost urmatãde un dialog între auditoriu ºi conferenþiar,profesorul clujean argumenteazã necesitatearevizuirii atitudinii de excludere a Bisericii capartener de dialog cu Statul (atitudine specificãIluminismului care este pusã în practicã odatã cuRevoluþia Francezã ºi consacratã de cãtre Statulmodern în general, conform cãreia trãirea religioasãaparþine vieþii private ºi nu are ce cãuta în spaþiulpublic), în condiþiile în care o parte consistentã acetãþenilor europeni se considerã a fi religioºi ºiextrem de religioºi, iar legitimitatea politicã în cadrulsocietãþii pare a nu mai fi asiguratã doar prin joculîntre actorii deja consacraþi, partide politice,alegãtori, instituþii democratice. Sigur, pentru acontinua prezentarea conferinþei, aceasta nuîndeamnã întoarcerea la un model politic care sãprivilegieze religiosul ºi manifestãrile sale publice ºiinstituþionale, ci doar gãsirea unui modus vivendiparadigmatic care sã permitã integrarea potenþialuluivalorilor sale morale ºi de legitimare politicã.

Duminicã, 20 august, am avut prilejul audieriiconferinþei „Repere pentru o istoriografie a romilor”susþinutã de cãtre dl. Lucian Nastasã, (Doctor,cercetãtor la Institutul de Istorie „George Bariþ”dinCluj) urmatã de lansarea volumului „Stat,majoritate, minoritate. Chestiunea naþionalitãþilor

din România” al d-lui Adrian Ivan (director executival Institutului de Studii Internaþionale, Doctor înRelaþii Internaþionale ºi Conferenþiar în cadrulCatedrei de Istorie Contemporanã ºi RelaþiiInternaþionale a UBB).

Dl. Lucian Nastasã trece în revistã ºicomenteazã aportul ºtiinþific al celor care au fost„interesaþi de trecutul þiganilor” (trebuie spus cãpentru domnia sa „þigan” reprezintã un termen carecuprinde greutatea unei consacrãri lingvistice ºi nuun peiorativ). De la începuturi, odatã cu lucrarea din1837 a lui Mihail Kogãlniceanu, „Esquisse surl’historire, les moeurs et la langue des cigains“(Schiþã asupra istoriei, moravurilor ºi limbiiþiganilor) ºi pânã în ultimul deceniu al secoluluitrecut, atenþia acordatã istoriei acestei comunitãþi nua fost „deosebitã”. În afara lucrãrii mai susmenþionate, pânã cãtre cel de-al doilea rãzboimondial, „preocupãri temeinice în reconstrucþiatrecutului populaþiei þigãneºti nu prea au existat”,cu câteva excepþii, autohtone: B. Constantinescu -Probe de limba ºi literatura þiganilor din România(1878), Dimitrie Dan - Die Zigeuner in derBukowina (1983), Octav G. Lecca - Istoria þiganilor(1989) ºi occidentale: A. Poissonnier, J. Vaillant ºiAlex. Russel. Cãtre mijlocul secolului XX (1939)avea sã aparã „prima sintezã realmente ºtiinþificã”,sub semnãtura lui George Potra – „Contribuþiuni laistoricul þiganilor din România”, autorul fiindimplicat în miºcarea de emancipare a acestei etnii înperioada interbelicã (din septembrie 1933 fãceaparte din comitetul provizoriu al Uniunii Generale aRromilor, preºedinte fiind la acea vreme Gh. A.Lãzureanu-Lãzuricã). Dl. Lucian Nastasã elogiazãactivitatea ºtiinþificã a lui George Potra, care deºirãmâne doar profesor în învãþãmântul secundar vaavea, între 1943 - 1981, o „activitate pe tãrâmulºtiinþelor istorice (...) deosebit de fecundã ºi multapreciatã”, prin explorarea unor diverse fonduriarhivistice, rezultând lucrãri precum: „Hanurilebucureºtene”, „Petrache Poenaru”, „Bucureºtii de altãdatã”. Interesul lui G. Potra pentru trecutul rromilorare trei dimensiuni: ponderea numericã a membriloracestei etnii în spaþiul românesc, cantitatea„impresionantã” a documentelor relative la aceastãetnie ºi lipsa unor studii temeinice ºi de calitateasupra lor. Abordarea este tridimensionalã - istoriepropriu-zisã, etnologie ºi lingvisticã ºi cuprindeinclusiv 83 de regeste ale unor documentereferitoare la aceastã comunitate, pentru intervalul1483 - 1599 ºi alte 156 de documente pentruperioada 1600 - 1804. Preocupãrile de dupã 1945sunt relativ restrânse ºi privesc doar Evul Mediu ºiînceputurile societãþii româneºti moderne, asta ºidatoritã faptului cã instaurarea regimului comunist„a marcat începutul unei ere de asimilare forþatã aromilor”.Dupã 1989 se constatã „reangajareaistoricilor” vis-à-vis de aceastã chestiune, mai întâidin partea specialiºtilor din afara þãrii: Sam Beck, cuun studiu despre originea þiganilor din România, înanul 1989 ºi David Crowe – „The Gipsy HistoricalExperience in Romania”, urmate de studiul luiNicolae Gheorghe, apãrut în spaþiul academicoccidental al anului 1992. Prima sintezã aparþine luiViorel Achim – „Þiganii în istoria României” (1998),lucrare pe marginea cãreia au avut loc majoritateadezbaterilor gãzduite de finalul conferinþei. Autoruleste primul care trateazã deportarea romilor înTransnistria, în timpul regimului Ion Antonescu.Aceastã temã a intrat ºi în atenþia altor cercetãtori,precum: Radu Ioanid, Dumitru ºandru ºi DorelBancoº, acesta din urmã cu „o excelentã lucrare”,din 2002, „Social ºi naþional în politica guvernuluiIon Antonescu”. Acelaºi ultim deceniu al secoluluiXX cuprinde lucrãri care trateazã istoria þiganilorsub diverse aspecte, inclusiv abordãri care pleacã dela istoria oralã – Al. Jivan, de la demografia istoricã- I. Bolovan, de la etnologie - Vasile Burtea sau de lasocio-istorie - Margareta H. Beissinger.

Conferinþe leProEtnica

Alin Nicula

L uni 21 august a avut loc masa rotundã cutema „Percepþii identitare ºi relaþii interetniceîn România” organizatã de Institutul de

Studii Internaþionale al Universitãþii Babeº-Bolyaidin Cluj ºi moderatã de domnul cercetãtor dr.Lucian Nastasã, la care au participat doi distinºioaspeþi din mass-media clujeanã. Prin prezenþadomnului Sebeºi K. Attila, moderatorul emisiuni„Acasã în Europa”, ºi a doamnei Mihaela Ilea,redactorul emisiunii, am avut ocazia de a vizionacâteva reportaje-documentar, legate de viaþa,obiceiurile ºi atitudinile sociale ale diverselor etniitransilvãnene. Aceste scurte extrase au oferit o bazãde lansare a discuþiilor pe durata mesei rotunde,însã, din pãcate, numãrul celor prezenþi a fost subaºteptãrile organizatorilor. Dupã cum era ºi firesc,interesul stârnit de aceste scurte secvenþe a dus ladiscuþii intense, legate de relaþiile interetnice, fiindvizat nu numai raportul majoritate – minoritate, ciºi cel între diversele minoritãþi. Aici trebuiesubliniatã importanþa studiourilor teritoriale dincadrul TVR, studiouri care oferã informaþii ºi punaccent pe relaþiile etnice din respectivele zone

geografice, oferind, astfel, o imagine mai clarã ºimai inteligibilã a relaþiilor sociale locale inter- ºiintra-etnice. Dupã cum a reieºit din discuþii, oanalizã mai aprofundatã a diverselor cooperãri sauconflicte (minore, medii sau, ocazional, majore),respectiv identificarea vectorilor pozitivi ºi negativi,pot fi considerate ca fiind abordãri mai eficienteîn vederea dezamorsãrii eventualelor conflicte ºimetode mai constructive în promovareainterculturalismului. Desigur relaþiile interetnice auo dinamicã aparte, vechile rivalitãþi istorice,culturale, precum ºi stereotipiile poartã în elesãmânþa discordiei. Dupã cum a reieºit din ultimulbarometru (existã ºi un studiu al acestor anchetesociologice, care înglobeazã perioada 1994-2002,

elaborat de Metro Media Transilvania) este clarfaptul cã majoritatea conflictelor au la bazã teamade necunoscut bazatã pe stereotipiile „strãmoºeºti”ºi frica de „vecinul” necunoscut. În acest contextacþiunea Televiziunii publice din Cluj este demnãde laudã, cel puþin din perspectiva dorinþei de aoferi câteva secvenþe din viaþa cotidianã acomunitãþilor ardelene, din viaþa cotidianã a„Celuilalt”. În concluzie, se poate reþine faptul cã,din pãcate, iniþiativele interculturale sunt afectatede „probleme” ºi fricþiuni, care în mod constant, îngoana dupã senzaþional, populeazã prioritardiversele surse ale mass-mediei; ca urmare publicullarg este obiºnuit cu un constant asediu alprezentãrii de stereotipuri ale „Celuilalt”, în specialîn ceea ce priveºte comunitatea rromã. Prininiþiative precum cele de la studioul teritorial Clujal TVR se contrabalanseazã într-o anumitã mãsurãefectele nefaste ale unor jurnaliºti, care în goanadupã senzaþional deformeazã percepþia publiculuiasupra realitãþii ºi perpetueazã stereotipii cel puþincontra-productive. Putem spune însã cã relaþiile ºireflectarea în mass-media a relaþiilor dintremajoritate - minoritate ºi dintre comunitãþi aucunoscut o dezvoltare în sensul interculturalitãþii,datoratã unui climat mai stabil ºi schimbãriipercepþiilor reciproce, însã mai existã încã decalajede imagine, mai ales datoritã problemeloreconomice.

77

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

VVIIIIS U P L I M E N T T R I B U N A • DOCUMENTA • 16-30 septembrie 2006

Percepþi iidenti tare

Iakob Attila

Î n cea de-a ºaptea zi a festivalului ProEtnica aavut loc în sala micã a Primãriei Sighiºoara,începând cu orele 11:15, conferinþa cu titlul

„Ecumenismul - misiune ºi impact în viaþapoporului român ºi a minoritãþilor naþionale dinRomânia” susþinutã de dr. Harry Kuller,etnosociolog, semnatar a numeroase lucrãri desociologie, etnologie, istoria religiilor, istorie aevreilor. Actualmente este cercetãtor al Institutuluide Cercetare de pe lângã Federaþia ComunitãþilorEvreieºti din România.

Dr. Harry Kuller a introdus asistenþa înproblematica ecumenismului. Plecând de lasorgintea cuvântului „ecumenic” (n.n. întâlnit îngreacã ºi latinã ca ecumenos - cuvânt ce desemnalumea) a fãcut unele referiri la ceea ce înseamnãecumenismul în zilele noastre. Domnia sa amenþionat cã, în general, cuvântul defineºtecredinþa creºtinã de unificare a diferitelor biserici.Aºa cum ne spunea, ecumenismul vizeazã nu doarcreºtinismul în sine, ci ºi celelalte mari religii, ca deexemplu islamismul, iudaismul, religiile orientuluiîndepãrtat, ºi chiar acele credinþe ºi curente noiapãrute ºi care de cele mai multe ori nu auamploarea celor menþionate mai sus. Dr. HarryKuller susþine cã, deºi tinde spre unificare,ecumenismul întâmpinã dificultãþi la nivelulcreºtinismului (n.n. s-au amintit divergenþele ceexistã de veacuri între lumea ortodoxã ºi ceacatolicã, ºi chiar în sânul Bisericii Ortodoxe), dar cãse poate vorbi în schimb de un dialog axat peprobleme precum toleranþa ºi pacea. Teologic, seacþioneazã mai ales în lumea catolicã, unde dupãspusele domniei sale, se lucreazã mai mult la nivelde dialog; demarat cu primele 6 sinoade,ecumenismul se manifestã azi prin diferite Concilii,conferinþe, congrese (n.n. a fost amintit capromotor al acestor manifestãri regretatul Papã).

Cu tot afluxul de manifestãri în aceastã direcþie, s-a accentuat faptul cã divergenþele între pãrþileparticipante se accentueazã.

S-a amintit de o tendinþã nou apãrutã:ecumenismul laic. E vorba de faptul cã mireniipreiau sarcina de a discuta între ei probleme carealtã datã se regãseau în discuþiile purtate de clerici.Au fost amintite activitãþile duse de CentrulInternaþional Ecumenic, Fundaþia Omenia, cartealui Hans Kung – „Iudaismul”, Fundaþia Românãpentru Cultivarea Pãcii ºi a Spiritului Tolerant. Dr.Harry Kuller a încheiat aceastã discuþie susþinândcã „dialogul este posibil, dar unificarea este operspectivã foarte îndepãrtatã.”

Avându-se în vedere aºteptãrile României legatede apropiata intrare în UE, s-a adus în discuþie ºiun aspect inedit, legat de faptul cã proiectul deConstituþie Europeanã, nu face referiri la religie sauecumenism. Inspirându-se din ideile promovate deRevoluþia Francezã, autoritãþile europene, care auelaborat proiectul, au considerat statul ºi religiadouã probleme distincte. În fapt s-a dorit cainteresul fiecãrui cetãþean în parte sã nu fie lezat învreun anume fel. Aprecierea domnului Kuller,legatã de acest fapt, este aceea cã nefãcându-se

trimitere pe parcursul constituþiei la nici o religie,se pune punctul unei probleme, care altminteri arfi apãrut - problema ierarhizãrii.

Am mai aminti menþiunea pe care a fãcut-odomnul Kuller, cum cã cel mai mare duºman alzilelor noastre nu este intoleranþa, ci mai degrabãindiferenþa. Cu un spirit ludic, ce îl caracterizeazãîn discurs, domnia sa a propus o a 11-a Poruncã,poruncã ce ar trebui sã interzicã indiferenþa.

Percepþi iidenti tare

Gheorghe Marius Olaru

Vineri, 25 august 2006 a avut loc cea de atreia conferinþã în cadrul Festivalului ProEtnica .Ea a fost susþinutã de Dr. Adrian Ivan,directorul Institutului de Studii Internaþionale alUniversitãþii Babeº-Bolyai. Tema a fost unaineditã, legatã de raporturile dintre diferiþi actorieuropeni în cadrul procesului de decizie alUniunii Europene. Conceptele folosite au fost celede „bunã guvernanþã”, „multilevel governance”,regiune, regionalism, subsidiaritate. Pornind dela importanþa regionalizãrii bazate principiile„bunei guvernanþe”( transparenþã,responsabilitate, eficienþã, coeziune, democraþie,subsidiaritate), Adrian Ivan a arãtat cãile princare se pot maximiza avantajele comunitãþilor,inclusiv al celor etnice, în procesul de integrareeuropeanã. Discursul universitarului clujean s-a

finalizat prin prezentarea unui plan deregionalizare a României fundamentat peprincipiile competiþiei economice ( a se vedea„noul regionalism”) ºi ale coeziunii economice ºisociale.

Fãrã acordarea personalitãþii juridice celoropt regiuni de dezvoltare din România, fãrã atrasa printr-o decizie legislativã competenþeleinstituþiilor regionale ( autonomie financiarã,capacitatea de fixa taxe necesare dezvoltãriiinfrastructurii sanitare, de învãþãmânt, rute) nuse poate vorbi de un management eficient, care sãpermitã comunitãþilor locale ºi regionaleromâneºti, inclusiv minoritãþilor etnice sãparticipe la competiþia europeanã.

(Red.)

Harry Kuller

D upã Holocaust, genealogia evreiascã adevenit un domeniu din ce în ce maicercetat. Anii rãzboiului, în care au

dispãrut atâtea familii evreieºti, în care mulþi aufost nevoiþi sã se ascundã sau sã se dezicã denumele lor au condus la un studiu al etimologiei,sensurilor ºi importanþei numelor iudaice. Peurmele numelor evreieºti se poate reface traseulgeografic ºi spiritual al poporului evreu. Înconcepþia iudaicã, numele purtat defineºtepersonalitatea ºi adesea soarta celui ce îl poartã.Pornind chiar de la sanctitatea numelui luiDumnezeu, a Tetragramei Divine, a cãreipronunþare nu este permisã, numele suntimportante pentru evoluþia iudaismului. În Talmudexistã un verset care afirmã cã soarta rea a unui ompoate fi schimbatã prin patru metode: „caritatea,rugãciunea, schimbarea numelui ºi faptele bunesãvârºite”. Schimbarea numelui este, deci, înaceastã viziune, o schimbare implicitã a sorþii.

În timpul ritualului sinagogal, bãrbaþii suntchemaþi la Tora în conformitate cu ceea ce numim,în termeni comuni, „numele lor evreiesc”.Impropriu spus nume, din aceastã sintagmãlipseºte exact numele de familie. Încã dinantichitate, identitatea a fost definitã cu particulele„ben“ sau „baat“, „fiul“ sau „fiica lui“. Astfel, unnume era format dupã modelul Avraam ben Iosefsau Sara baat Iacov. Pentru prima oarã numele defamilie apar în familiile sefarde din Portugalia ºiSpania la sfârºitul secolului X ºi începutul secoluluiXI. Numeroasele nume germane ale evreilorprovin, în majoritate, de la un decret emis în 1787,în timpul Imperiului Austro-Ungar. Pentru primaoarã, evreii erau obligaþi sã fie înregistraþi dupãnumele lor de familie. Deoarece cei mai mulþi eraude limbã germanã, nume ca Gross, Weiss,Weinberg, Fried, Schwartz sau nume germanecompuse, ca Weinblatt, Morgenstern, Ehrenfeld,Friedmann au fost primele înregistrate. Aceastãexplicaþie nu este valabilã, însã, cu privire la evreiidin Rusia. Probabil cã aceºtia au aceleaºi numedatoritã migraþiei din Vestul Europei spre acestspaþiu. Numele sefarde provin adesea din limbilespaniolã, portughezã, arabã ºi, uneori, ebraicã.Precum în cazul numelor aºchenaze, numeroaseprovin de la regiunea de origine a familiei. Astfelexistã nume ca Alfassi (din Fez, Maroc), Barcilon,Ben ºuºan, Cardoza, Castorianos. De asemeneanumele Aºchenazi ºi derivatele sale este un numedestul de frecvent în familiile sefarde.

Pe urmele Marelui Templu Doar trei nume ºi derivatele lor se poate spune,

cu absolutã siguranþã, cã sunt evreieºti. Kohen, Leviºi Israel – dupã împãrþirea evreilor din timpulexistenþei Marelui Templu de la Ierusalim.De laKohen derivã diferite pronunþii ºi grafii ale acestuinume ca, de exemplu, Cohen, Cahan, Cohan,Kohn ºi, dupã pãrerea unor cercetãtori, Katz. Sespune cã acest nume cu rezonanþã aparentgermanã ar fi un acronim al sintagmei KoheinTzadik, „Preot înþelept”. Numele Kohen înseamnã„preot” ºi se referã la descendenþii patriliniari ai luiAaron, fratele lui Moºe. În Rusia, printransformarea lui H în G, acest nume a devenitKagan sau Kogan, cu derivatul sãu Koganovici.Numele de Levi provine de la tribul cu acelaºinume, ai cãrui membri aveau sarcini clare în timpulTemplului. De la acesta provin nume ca Levin,

Levy, Levitt, Loewy, Lowy ºi multe altele. Deasemenea, existã ipoteza conform cãreia numeleWeil ar fi o anagramã a numelui Lewi. Adeseorinumele Levi este înlocuit cu cel de Segal, o variantãprescurtatã a expresiei „segan levieh”, „prinþ alleviþilor”. Existã numeroase „kinui” sau„echivalente” pentru numele evreieºti. De exempluIuda poate fi înlocuit prin Lion deoarece Iuda estecomparat în Tanah cu leul. La fel Naftali estecomparat cu cerbul, de unde provin numele Cerf înfrancezã, Hersh în germanã sau Zvi în ebraicã.Dacã variaþiile de la Cohen ºi Levi sunt cele maifrecvente nume evreieºti azi în Statele Unite, cel deal treilea nume ca frecvenþã este Miller. ParadoxalMiller este un nume prezent ºi la foarte multefamilii neevreieºti, fiind un nume pe care îl putemdefini ca fiind „american”.

În Rusia, România, Lituania, Polonia,numeroase nume evreieºti au azi sufixe locale.Astfel,nu o datã vom întâlni nume ca Abramovici,Leibovici, în Rusia ºi România, sau Abramovicius ºiLeibovicius în Lituania. În rândul evreilor aºchenazise obiºnuieºte numirea noului nãscut dupã o rudãdecedatã ºi nu dupã una care este în viaþã.Explicaþia misticã a acestui obicei este ca îngerulmorþii sã nu confunde copilul cu tizul sãu maivârstnic ºi sã îl ia pe acesta primul. Pe de altã parte,„numele” în concepþia iudaicã înseamnã ºi„renume”. În momentul în care se numeºte un nounãscut dupã o rudã plecatã dintre cei vii, automatrenumele acestuia poate trece bariera temporalã.

În rândul evreilor din Africa de Nord suntcomune nume ca Bensoussan sau Bouanich,formate cu sufixul „ben” sau „boua”, „fiul lui”

Obiceiul de a avea un nume laic (dacã poate finumit astfel...) ºi unul evreiesc pare sã provinãdintr-o regulã rabinicã din secolul XII. Evreiiîncepeau sã împrumute tot mai mult nume creºtinedin cauza prigoanei sau a dorinþei de a se integracu o mai mare uºurinþã în societate. Astfel rabiniiau emis o „takanah”, o regulã rabinicã, prin carecel ce se naºte evreu trebuie sã aibã ºi un numeevreiesc.

Prenume adaptate la modernitate

Evoluþia prenumelor evreieºti în timp estefoarte interesantã. Cercetãtorii Torei ºi ai BiblieiCreºtine afirmã cã cele mai frecvente numeevreieºti de la începutul erei actuale erau, în ordine,Simon, Iosef ºi Iehoshua. Azi, în lume, printre celemai frecvente nume evreieºti, împrumutate, însã, ºide alte popoare, se aflã Aron, David, Marc, Sarah.

În Israel copiii sunt numiþi dupã personajeimportante ale Torei dar ºi cu nume relativ recentformate în limba ebraicã. Sã menþionãm doarprenume ca ºir (cântec), Gal (val), Noam (plãcut),ºai (dar), Aviv sau Aviva (primãvarã), Or sau Orit(luminã), ºahar (zori), Ilan sau Ilana (copac). Dacãiniþial chiar ºi în Israel existau nume aºchenaze ºinume sefarde, azi nu se mai poate face aceastãdistincþie - numele israeliene provin, din ce în cemai mult, din limba ebraicã actualã. Totuºi, acestenume rãmân deocamdatã arareori folosite de evreiidin diaspora care rãmân la nume „mai clasice”pentru copiii lor.

Prenumele religioase, spre deosebire de celelaice, nu se modificã în timp. Ele rãmân aceleaºi ºisunt folosite ca atare în serviciul sinagogal ºi peketuba, actul religios de cãsãtorie evreiascã. Înspecial în Israel, numele religios ºi cel din actul deidentitate sunt aceleaºi. David, Mihael, Gavriel sauSarah sunt nume foarte comune ºi azi, nu doar învremurile tanahice.

Fiecare nume are o istorie a sa, poartã peceteamigraþiei evreieºti în lume. Totuºi existã oconstantã a acestei evoluþii ºi este foarte interesantde urmãrit felul în care numele se schimbã, devinanagrame sau acronime dar continuã sã pãstreze oanumitã rãdãcinã iudaicã. Deschizând în urmãpoarta numelor iudaice vom descoperi o lumefascinantã, de care este foarte greu sã te desprinzi.

VVIIIIII S U P L I M E N T T R I B U N A • DOCUMENTA • 16-30 septembrie 2006

88

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

Numele eevreieºt iº i ffascinanta llor

evoluþieLuciana Friedman

Î n fiecare an odatã cu sosirea primãverii pemeleagurile noastre, putem observa pe uliþelesatelor locuite de etnici bulgari cete de fete

îmbrãcate în costume populare ºi cu coºuleþe înmâini, care colindã din casã în casã ºi cântãanumite cântece specifice. Este ritualul„Lãzãrelului”, obicei care se împlineºte în„Sâmbãta lui Lazãr”, mai precis în sâmbãtapremergãtoare Duminicii Floriilor. În calendarulcreºtin aceastã zi - Sâmbãta lui Lazãr - este legatãde episodul din Evanghelie care se referã la înviereadin morþi a lui Lazãr, fratele Martei ºi Mariei, carea trãit în Betania. Conform scripturii, Isus l-achemat pe Lazãr afarã din mormântul în care zãceade trei zile, întorcându-l din moarte printre cei vii.

Obiceiul „Lãzãrelului” are însã obârºii mult maivechi decât creºtinismul. Acest strãvechi ritual alfeminitãþii ºi fertilitãþii se împlineºte la începutulprimãverii ºi, dincolo de cântecele ºi dansurilecaracteristice ce îl însoþesc, el reprezintã în esenþãcandoarea sentimentelor ºi speranþelor fetelor, forþaoptimismului tineresc, precum ºi freamãtul celorlogodiþi în aºteptarea cununiei.

Ritualul este practicat în întreaga Bulgarie,precum ºi în toate comunitãþile de bulgari de pemapamond, în speþã este întâlnit ºi la bulgarii din

Banat, evident cu specificitatea sa generatã dedepãrtarea în timp ºi spaþiu faþã de locul lor deobârºie. ºi acum în cel de-al treilea mileniu al ereicreºtine, în toate satele din Bulgaria precum ºi însatele locuite de etnici bulgari din Banat, cu osãptãmânã înaintea Paºtilor colindã cete de„lãzãriþe”. Respectând datina strãbunã, fetelecolindã din casã în casã spre a duce gospodarilor ºiîntregii lor familii urãrile de spor în muncilecâmpului, rodnicie ºi belºug. „Lãzãriþele” colindãîmbrãcate în costume populare iar pe cap poartãcununiþe împletite din flori. „Lãzãrelul” este unobicei popular care îºi trage obârºia încã dinantichitate. Ritualul a apãrut pe vremeaprotobulgarilor preslavici ºi este specific poporuluibulgar, fiind împrumutat ºi de alte popoare slavecu care protobulgarii au intrat în contact de-alungul veacurilor. Iniþial, ritualul era legat derelaþiile dintre comunitãþi, când fetele aparþinândunei anumite comunitãþi erau „rãpite” de flãcãiidin alt sat. Acest fapt se petrecea de regulãprimãvara devreme în pãdure sau pe malul vreunuirâu. De-a lungul veacurilor obiceiul a conservatpânã azi semnificaþiile sale ancestrale, fapt ce apermis atât descoperirea rãdãcinilor acestuia, câtmai ales a semnificaþiei sale de ritual de primãvarãal feminitãþii ºi fertilitãþii. Toate aceste aspecteconcurã la susþinerea afirmaþiei cum cã iniþialritualul nu avea nimic comun cu episodul învieriidin morþi a lui Lazãr, el fiind de fapt un ritual ceavea rolul de a asigura fertilitatea ºi continuitateavieþii. Acest lucru este confirmat ºi de faptul cã ºiîn ziua de azi în centrul ºi vestul Bulgariei persistãobiceiul conform cãruia cetele de „lãzãriþe” trebuieneapãrat sã colinde ºi holdele sãtenilor pentru a se

Lãzãrelul ––strãvechi oobicei

bulgãrescªtefan Velciov - Zablatosche

asigura astfel fertilitatea ºi rodnicia acestora.În aceastã zi fetele se primenesc ºi se

împodobesc, dupã care se aratã obºtei sãteºti,colindând pe la casele sãtenilor. Este un semnal cãfetele sunt pregãtite de cununie, fiind capabile sãasigure continuitatea vieþii în cadrul noilor familiipe care le vor întemeia. În aceastã zi pe la porþi iesºi pãrinþii flãcãilor, pentru a vedea care fatã vacolinda pe feciorul lor. În afara acestui aspect, ceatade „lãzãriþe” îi colindã pe toþi gospodarii satului,pentru a aduce belºug ºi sãnãtate în fiece casã. Elesunt întâmpinate de gospodinã, care le dãruieºteouã crude, simbol al vieþii ce va sã se nascã ºi sãrenascã. „Lãzãriþele” cântã cântece dedicateþãranului, pãstorului, primãverii îmbobocite ce stãsã înfloreascã, cântã pentru sãnãtate ºi belºug înfiece casã, pentru înmulþirea albinelor în stupi ºi amieilor în turme. Pe teritoriul de astãzi al Bulgarieis-a pãstrat strãvechiul obicei ca „lãzãriþele” sã ºidanseze anumite dansuri specifice. Rãdãcinileacestor dansuri se aflã foarte departe în timp iardansurile în sine au avut anumite semnificaþiiºamanice, cu rol asemãnãtor de asigurare afertilitatãþii, rodniciei ºi continuitãþii vieþii. Toateaceste cântece ºi dansuri sunt în esenþa lor ocinstire a sãrbãtorii tinereþii, a copilului - purtãtorde viaþã nouã ºi energii pure, nealterate.

Pe teritoriul Bulgariei s-a pãstrat obiceiul„nãºitului”, care constã în faptul cã în DuminicaFloriilor „lãzãriþele” merg pe malul râului, undedau drumul pe apã unor pãpuºi coapte din aluat degrâu. Se considerã cã cea a cãrei pãpuºã iese primala mal a fost aleasã de sorþi sã fie „naºa” celorlaltefete din ceatã. Toatã ceata de „lãzãriþe” o conduce

pe „naºã” la casa ei, unde se aºeazã masa ºi fetelese ospãteazã. În ziua de Paºti „lãzãriþele” merg cuouã roºii la casa „naºei” pentru a îi ura de sãnãtatedupã obicei. ºi de aceastã datã se cântã, însã altecântece, nu cele specifice „lãzãrelului”. La bulgariidin Banat s-a pãstrat obiceiul ca fetele din ceata de„lãzãriþe” sã împleteascã trei cununi, care suntdãruite divinitãþii, comunitãþii satului ºi a treia –„lãzãriþelor”. Rolul jucat de aceste cununi este acelaal unei „peceþi ancestrale” ºi anume ele confirmã ºiîntãresc vizual mesajul transmis pe cale oralã princântecele „lãzãriþelor”. Forma rotundã a cununiiera pentru privitorul din vechime semnul ciclicitãþiiºi continuitãþii vieþii; rãmurelele tinere ºi florile dincare sunt împletite cununile aveau darul de aasigura privitorul cã viaþa nu piere, ci ea renaºte înmod repetat ºi permanent odatã cu venirea fiecãreiprimãveri. Cununa dãruitã divinitãþii este oofrandã în sine ºi un mod de comunicare simplu ºinemijlocit al omului din vechime cu divinitatea, cusupraumanul ºi supranaturalul. Este expresiaprimordialã a scânteii divine din om, care a fosteclipsatã ºi umbritã de-a lungul istoriei umanitãþiide multiplele curente filozofice ºi teologice.Cununa dãruitã obºtei este un simbol al renaºteriiºi perpetuãrii vieþii nu numai la nivel individual, ciºi la nivel de grup, de societate. Este asigurareaperpetuãrii unui neam care de-a lungul mileniilorde prea multe ori a fost lovit necruþãtor devânturile ºi valurile istoriei, dar care totuºi arezistat ºi, asemãnãtor rãmurelelor înverzite ºiînflorite care se trezesc la o nouã viaþã în fiecareprimãvarã, ºi acest neam a gãsit mereu ºi mereuresursele de a reînvia ºi a o lua de la capãt de

fiecare datã când era lovit. Cea de-a treia cununã,cea dãruitã „lãzãriþelor” are semnificaþia deconfirmare a rodniciei ºi fertilitãþii ca elementenecesare asigurãrii continuitãþii vieþii, prin ofrandaadusã însuºi principiului feminin, purtãtor algermenilor de viaþã nouã. ºi cine altcineva poate figarantul acestei vieþi noi, dacã nu chiar „lãzãriþele”,aceste fete care, conform tradiþiei, în aceastã zi aumenirea de a asigura prin tot ceea ce fac ele tocmaifertilitatea ºi rodnicia oamenilor, precum ºi a

întregului regn animal ºi vegetal, adicã a întregiifiri...

Rotund precum cununa „lãzãriþelor” seîmpletesc destinele noastre, ale oamenilor celui de-al III-lea mileniu al erei creºtine, cu destinele demult apuse ale strãmoºilor noºtri, care ne-au lãsatacest tezaur nesecat de comori ale tradiþiilor ºiobiceiurilor populare.

99

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

IIXXS U P L I M E N T T R I B U N A • DOCUMENTA • 16-30 septembrie 2006

I atã în continuare câteva sãrbãtori ale turcilornord-dobrogeni.Cele mai importante sãrbãtori sunt:

RAMAZAN BAYRAM ºi KURBAN BAYRAM. Cuo lunã înainte de Ramazan Bayram, se intrã înpost. Timp de 30 de zile musulmanii postesc dinzori ºi pânã la apusul soarelui. În aceastã lunã celce vrea sã se apropie de Allah, va câºtigabunãvoinþa lui ºi pentru celelalte luni ale anului,deoarece aceasta este luna marii rãbdãri iar rãsplataeste intrarea în Rai. Ramazanul este la începutullunii pentru pomenirea morþilor, la mijlocul luniipentru viaþã, iar la sfârºitul lunii pentru iertareapãcatelor. Acest post înseamnã abstinenþã de lamâncare, bãuturã, fumat ºi viaþã intimã în timpulorelor de post. În cele trei luni premergãtoareRamazan Bayramului, credincioºii trãiesc maicumpãtat, evitând excesele de orice naturã. Postulare menirea de a cultiva dragostea, frãþia întreoameni, buna înþelegere ºi armonia, cinstea ºimoralitatea, munca, curãþenia sufleteascã, iubireaaproapelui ºi a patriei. Ritualul postului este defapt grija faþã de trup ºi de suflet ºi constituie unact de pietate, supunere ºi recunoºtinþã faþã deAllah- creatorul, ce a trimis prin profetulMuhammed cartea sfântã a musulmanilor-Koranul. Ramazan Bayramul mai poartã ºidenumirea de ºeker Bayram (sãrbãtoareadulciurilor).

A doua mare sãrbãtoare a musulmanilor esteKURBAN BAYRAMUL. Ca în majoritatea religiilor,a aduce un sacrificiu înseamnã apropiereasufletului de forþa divinã, în cazul musulmanilor deAllah. În vremuri îndepãrtate, trãia un om sfânt,

Ibrahim, care îºi dorea foarte mult un copil. Ajunsla o vârstã destul de înaintatã ºi vãzând cã nu i s-aîmplinit visul, a rugat forþa divinã sã-i dãruiascã uncopil. La 86 de ani, cãsãtorit fiind cu Hager- sclavaoferitã de faraonul Egiptului- Ibrahim devine tatãlunui bãiat, cãruia îi dã numele de Ismail. Cândbãiatul a împlinit vârsta de ºapte ani, Allah-creatorul, pentru a-i încerca credinþa lui Ibrahim, îiºopteºte în vis cã atunci când l-a rugat sã aibã uncopil acesta a promis cã va sacrifica ce are el maiscump pe lume. Trezindu-se din somn, îºi dãduseama cã ceea ce are el cel mai scump pe lume, esteIsmail. Cu durere în suflet îi povesti fiului desprevisul avut. Pentru a demonstra cât sunt decredincioºi, cei doi au urcat pe un deal, unde urmasã aibã loc sacrificiul. Dupã prima încercare, în carecuþitul nu a tãiat grumazul bãiatului, convins decredinþa lor, Allah îl trimite pe îngerul Gebrail cuun berbec, care a fost sacrificat în locul bãiatului.Acest sacrificiu se numeºte KURBAN, iarsãrbãtoarea care marcheazã acest eveniment -KURBAN BAYRAM.

Pentru musulmani a aduce un sacrificiuînseamnã credinþã, supunere ºi iubire. Zilele deBayram încep dimineaþa cu rugãciunea de laGeamie, slujbã unde participã numai bãrbaþii.Întorºi acasã, cei mici sãrutã mãna celor mai învârstã, ca semn de respect. Apoi are loc ritualulsacrificiului. Animalul sacrificat, de obicei unberbec, trebuie sã fie perfect sãnãtos. Dupã tãiereaberbecului, din carnea rezultatã se împart treisferturi celor sãrmani, orfanilor ºi oamenilorsinguri, iar un sfert se gãteºte acasã pentru cei carevin în vizitã. Pe lângã aceastã kaurma, se servesc ºidulciuri tradiþionale turceºti, cum ar fi baklava,kadaif sau saraylii. În zilele de Bayram, în primulrând trebuie sã-þi vizitezi pãrinþii ºi apoi celelalterude, cei care sunt supãraþi trebuie sã se împace iarcei cu stare materialã mai bunã sã-i ajute pe ceinãpãstuiþi de soartã. Aºa se sãrbãtoreºte în pãrþilenoastre Bayramul.

Obiceiuri ººitradiþ i i tturceºt i

Cader Abdula

Ansamblul Tuna - TTulceaCader Abdula

C um am putea sã transmitem tradiþia ºiobiceiurile etniei noastre, dacã nu nemobilizãm ºi nu atragem cât mai mulþi

membri, dar mai ales tineri ºi copii? Aºa ne-a venitideea, cam prin anul 1992, sã alcãtuim un ansamblude tineri, cãruia i-am dat numele, cum altfel, decât„Tuna”, care în limba turcã înseamnã „Dunãre”.Ansamblul „Tuna” este cel mai vechi ansambluînfiinþat în cadrul U.D.T.R. Aºa cum am spus, ungrup inimos de tineri au încercat, ºi au reuºit sãreînvie tradiþiile ºi obiceiurile nord- dobrogene,obiceiuri care, ce-i drept se cam uitaserã. Din anulînfiinþãrii ºi pânã în prezent s-au perindat în cadrulansamblului multe generaþii care, deºi plecaþi dinlocalitate sau prinºi cu treburile personale, tot maitrec pe la sediul filialei, sã vadã dacã mai arde torþace au aprins-o ºi au predat-o generaþiilor urmãtoare.

Acest ansamblu a participat la numeroasefestivaluri din þarã ºi strãinãtate, cum ar fi:„Peºtiºorul de aur”- Tulcea, Yafem-Yalova- Turcia,Kîrjali- Bulgaria, Festivalul folcloric de artã ºi tradiþiepopularã -Otopeni, Festivalul minoritãþilor din DeltaDunãrii- Sulina, ProEtnica 2005 – Sighiºoara,Festivalul interetnic al obiceiurilor ºi tradiþiilorminoritãþilor- Iaºi.Din primãvara anului 2005,ansamblul s-a îmbogãþit cu un grup vocal, formatdin doamne de vârste ºi profesii diferite, dovedindastfel cã arta nu are vârstã. Acest grup vocal ºi-aluat numele de KAYNANALAR. Aceste deosebitedoamne se strãduiesc sã transmitã mai departecântecele vechi turceºti, culese de la bunicii ºipãrinþii noºtri. Grupul vocal a avut prima ieºire, pescena Teatrului Naþional din Iaºi, iar recent s-aîntors de la Festivalul Yafem din Yalov, Turcia, lacare au participat 28 de þãri.

XX S U P L I M E N T T R I B U N A • DOCUMENTA • 16-30 septembrie 2006

1100

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

C ei prezenþi la festivalul ProEtnica - zilelecomunitãþilor etnice din România 2006 auputut participa ºi admira pe 19 august în

incinta Casei cu cerb din Burg un vernisaj ce aexpus lucrãrile inedite a trei artiºti plastici armenidin Transilvania. Dar, haideþi sã vedem cine suntei:

AAzzaadduuhhii VVaarrdduuccaa HHoorreenniiaannÎn acuarela româneascã s-au remarcat de-a

lungul timpului câþiva mari artiºti de originearmeanã. Este suficient sã amintim numele luiArtur Garuromin Verona sau Hrandt Avachian.Acuarelele lor, dincolo de tehnica de sine aacuarelei, sunt marcate de un cod cromatic izvorâtdintr-o mare energie ideaticã ºi afectivã. AzaduhiVarduca Horenian, reputata acuarelistã clujeancã,cultivã acest gen de mai bine de douã decenii,având un palmares bogat exponenþial care aîntrunit sufragiile publicului ºi criticii despecialitate din þarã ºi strãinãtate. Ea continuã într-un mod autentic, demersul acuareliºtilor armenidin arta româneascã, dezvoltând conformpropriului sãu univers rãdãcinile conservate încodul cromatic al unei civilizaþii strãvechi.

Arta lui Azaduhi Varduca Horenian se aflã subsemnul energiei benefice, a credinþei în sensuriexistenþiale pozitive, în consubstanþialitatea fiinþeiumane cu întregul cosmos. Nevoia de a atingeplenitudinea unei trãiri artistice este însoþitã deasumarea sinteticã a realului prin linie, formã,culoare. Ca urmare, subiectele devin motiveplastice ce traduc trãsãturi ideatice ºi afective aleuniversului sãu. Floarea, pasãrea, râul, muntele, darºi grota, ºi mai presus de toate ochiul conºtiinþei,iatã câteva elemente ce capãtã valenþe simbolice înaceastã lume edificatã prin îndelung travaliu deatelier sub semnul sinceritãþii trãirii. Culoarea, darºi albul hârtiei interpretat ca evocator al luminii, seîntrepãtrund într-un continuu dialog, creând prinmodulare acea rarã tensiune plasticã care aparedrept corolar al intensitãþii trãirii. Somptuoasã,bogatã, ardentã sau severã, culoarea se constituie înnuclee preþioase, prinse ca într-o monturã înfermitatea structurii compoziþionale.Contrastulcomplementar determinã exaltarea reciprocã aculorii, argumentând astfel energia cromaticã aimaginii. Dar, pentru Azaduhi Varduca imagineaplasticã este ºi sublimarea unor stãri de marepuritate poeticã. Modularea rafinatã a culorii seexercitã asupra unor suprafeþe cromatice savantdozate ºi alãturate în raport cald-rece. Imaginileexprimã coerent ºi autentic un demers nu numaiplastic ci ºi spiritual, metaforele sale fiindrevelatorii. Azaduhi Varduca a avut puterea de atransforma bucuria descoperirii plastice de o clipãîn rigoarea ºi fermitatea unui stil cãci, aparentspontane, ele sunt rodul unei originalitãþi deesenþã, de asumare a unei atitudini existenþiale, deîncredere în viaþa, frumos ºi adevãr. Sã nu uitãm cãîn artã, cum spuneau anticii greci „Adevãrulînseamnã Speranþã”.

Ermone MMartaian ZZabel Descendentã a unei familii de armeni refugiaþi

în România în urma genocidului, s-a nãscut la datade 27 februarie 1973 la Miercurea Ciuc (Harghita).

A urmat ºcoala generalã ºi liceul la Gherla, iar înanul 1988 a absolvit Facultatea de ºtiinþeEconomice din cadrul Universitãþii Babes-Bolyaidin Cluj. În prezent locuieºte la Budapesta ºilucreazã în cadrul Uniunii Armenilor din Ungaria.Preocuparea pentru artã, probabil o tradiþie defamilie (bunicul sãu fiind meºter covorar), a apãrutîn perioada anilor de liceu. În activitatea sa depeste un deceniu ºi jumãtate a luat parte lanumeroase expoziþii colective atât în þarã cât ºi înstrãinãtate, dintre care: Galeria Bastion - Salonul deiarnã - Cluj Napoca, Muzeul de Istorie Gherla,Casa de Culturã - Gherla, Centrul Cultural Român- Budapesta. De asemenea lucrãrile sale se potregãsi în colecþii particulare, nu numai în þarã, darºi în Elveþia, Germania, Franþa, Ungaria, S.U.A.

Arta icoanelor pe sticlã înseamnã mai multdecât pictura. Mai întâi modul de realizare al uneiastfel de lucrãri este greoi, iar apoi stilurile depicturã întâlnite în iconografie sunt numeroase ºise întrepãtrund având ca rezultat o picturã uneoricopilãreascã în ochii celor mai puþin cunoscãtori,dar icoana ca atare este o lucrare complexã care are

întotdeauna ceva de transmis. În marea majoritatea icoanelor sale a combinat particularitãþile icoaneitradiþionale ortodoxe cu trãsãturile de stil ºicoloritul unic al miniaturilor armeneºti, încercândastfel sã transmitã lumii cã neamul armenesc nu arfi putut exista fãrã credinþã ºi asta nimic nu odovedeºte mai bine decât faptul cã ei au fost ceicare au pãºit primii peste pragul creºtinãtãþii.Botond Debreczen

Grafica sa realizatã în grafit sau cãrbunepriveºte adânc cãtre trecutul armenilor dinfrumoasele oraºe de odinioarã, Gherla -Armenopolis sau Dumbrãveni - Elisabetopolis.Realizate fidel, dar într-o manierã proprie, creaþiilesale cuprind aproape fotografic instantaneearhitecturale ale barocului transilvan armenesc.Uneori ele pot pãrea sumbre sau mai degrabãnostalgice, dar grafica sa reflectã un trecut ce astãzieste amintire precum ºi iluzia unor vremuri ce nuvor mai veni poate niciodatã.

Armenii , mmagiaculori i sspiri tului

sau ddialogulvibraþi i lor

Edi Antonian

P rimul ºi cel mai vechi val de croaþi aºezat înspaþiul românesc în secolele XIII-XIV estecel cunoscut sub denumirea de

„caraºoveni”. Caraºovenii sunt grupaþi în jurulcelei mai vechi ºi mai mari localitãþi, Caraºova,populate de croaþi din România. DeasupraCaraºovei strãjuiesc ruinele cetãþii medievale aCaraºovei (Caraso-fer-vari), cetate pe care localniciio numesc „Turski grat” (Cetatea turcului).Celelalte localitãþi în care convieþuiesc croaþiicaraºoveni sunt: Lupac, Clocotici, Nermed, Rafnic,Vodnic ºi Iabalcea. Un numãr de patru localitãþi s-au contopit cu cele existente: Seliºte, Gariºte,Iasenovacz ºi Tâlva. Pânã în a doua jumãtate a sec.al XlX-lea populaþia croaþilor caraºoveni numãra10.000 de suflete. Astãzi, în urma a douã migraþii:una spre est ºi alta spre vest, acest numãr a scãzutla aproximativ 6.500.

Al doilea val este cel din Lipova (jud. Arad) ºiRekaº (jud. Timiº). Acest grup a imigrat în spaþiulcarpato-danubian în sec. al XVI-lea. Croaþii dinLipova au lãsat doar urme pe inscripþii funerare,iar cei ce mai sunt urmaºii lor s-au integrat înaºezãrile urbane (Arad ºi Timiºoara). Al treilea vals-a aºezat în apropiere de Jimbolia la începutul sec.al XlX-lea, mai precis, în anul 1801, în localitãþileChecea ºi Cenei. În Checea, croaþii au construit ostradã, cunoscutã ºi în prezent sub numele de„Strada croatã”. Acest strat de croaþi provine dinfamilii nobile care au primit pãmânt în acestspaþiu românesc, în schimbul pãmântului cedatpentru interesele militare majore ale imperiului,din care Croaþia a fãcut parte. Grupul este originardin zona Turopolje.

Portul ºi tradiþiileCroaþii caraºoveni au un port al cãrui

specificitate îi deosebeºte atât de celelalte grupuri,cât ºi de alte etnii care convieþuiesc în spaþiulbalcanic. Având la bazã o variantã veche a portuluicroat, specific doar croaþilor originari din Bosnia,care convieþuiesc în apropierea oraºului Pecs dinUngaria (satul Ata), evoluând în simbiozã desecole cu portul românesc, ºi cu cel al altorneamuri, portul caraºovenilor ºi-a afirmatspecificitatea, putând fi considerat unic din acestpunct de vedere, în zonã. Bogat în florã ºiizomorfe, specificitatea lui rezidã ºi în contrastul

alb-negru, cu coloraturã discretã. Portul croaþilordin zona Timiºului ºi-a pãstrat structura esenþialã,influenþatã puternic de alte porturi cunoscute înBanat (maghiar, german etc). Caraºovenii, fiind ºibuni crescãtori de animale, au o bogatã tradiþie îndomeniul oieritului ºi pãstoritului, în timp ce la ceidin Timiº abundã tradiþia gospodarilor de ºes.Nunta poartã amprenta obiceiurilor cunoscute ºiîn poporul din care s-au desprins, podoabelemiresei ºi ale mirelui au semnificaþii simbolicecunoscute ºi altor neamuri.

CulturaCroaþii din România vorbesc trei tipuri de

graiuri. Cei din grupul croaþilor caraºovenipãstreazã cele mai arhaice forme ale limbii croatevorbite, fapt care a atras atât cercetãtorii dindomeniul dialectologiei, cât ºi pe etnografi ºiistorici. Grupul din Rekaº are la bazã un graiºtokavian cu puternice influenþe bãnãþene, iar înChecea se foloseºte pronunþia kaikavianã.

Învãþãmântul public a luat fiinþã încã din adoua jumãtate a secolului al XVIII-lea prin grijacãlugãrilor iezuiþi, care au pus bazele ºcolilorconfesionale în limba maternã. Cu mici excepþii,învãþãmântul în limba maternã a funcþionat pânãîn anul 1960, urmând o perioadã de întreruperetotalã a acestuia. Dupã 1990 în Caraºova sereînfiinþeazã secþii în limba croatã, iar la oraactualã funcþioneazã Liceul bilingv româno-croat,de pe bãncile cãruia a ieºit în anul 2000 primapromoþie de absolvenþi. Limba maternã, ca obiectde studiu, se învaþã în toate unitãþile ºcolare. Dinrândul comunitãþii croate au activat ºi activeazãprofesori universitari, avocaþi, mai mulþi preoþi,profesori cu studii superioare, absolvenþi aiinstitutelor de diferite specialitãþi. Pânã la oraactualã peste treizeci de tineri au urmat cursuri aleînvãþãmântului superior la Zagreb, în Croaþia.Mulþi dintre absolvenþi îºi valorificã cunoºtinþele lacatedrele de limba croatã în cadrul comunitãþii.

ConfesiuneaCroaþii din România, ca de altfel toþi croaþii

din lume, sunt de rit romano-catolic ºi o venereazãpe Maica Domnului. În toate localitãþile suntconstruite biserici. Construcþia de biserici aînceput în a doua jumãtate a secolului al XVII-lea

Croaþi i îîn tt impul ººi sspaþiul rromânesc -fereastrã sspre ttrecut

prof. Mihai Radan

1111

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

XXIIS U P L I M E N T T R I B U N A • DOCUMENTA • 16-30 septembrie 2006

A cum patru ani, prezenþa unor spectacole deteatru de pãpuºi tradiþionale în calendarulfestivalului ProEtnica pãrea o fantezie

ineditã. Mulþi dintre cei ce încercau sã pãtrundã înlumea festivalului cãutau motivaþiile existenþei uneiastfel de secþiuni. Volker Reiter - directorul executival Festivalului, a fost primul care a sesizat potenþialuluriaº al unei astfel de abordãri! De ce? Simplu!Pentru cã vârsta inocenþei copilãriei e aceea la carepoþi aborda cel mai bine problematica pe care unastfel de Festival o propune unei colectivitãþi umane.Psihologia infantilã oferã argumente puternicepentru problematica interetnicã, abordãrile ºipunctele de vedere exprimate uneori de copii fiind otemã de reflexie pentru adulþii ce nu gãsesc, adesea,soluþii pentru problemele lor.

Vârsta basmului e cel mai potrivit momentpentru a prezenta viitorului membru al uneicomunitãþi adevãratul spirit de convieþuire ce trebuiesã-l caracterizeze. De aceea, formula ineditã pe careun proiect deschis copiilor ºi tinerilor o oferã celorce abordeazã problematica interetnicã a prins conturprogresiv, atrãgând membrii comunitãþilor etnice ceau fost stimulaþi sã-ºi promoveze nu doar basmelepopulare, ci mai ales zestrea de învãþãturã ºitoleranþã pe care autorul anonim a introdus-o în

creaþiile populare spre zãmislirea unui spirit curat,neîntinat de patima urii, duºmãniei ºi prostiei.

De la o ediþie la alta, poveºtile, poeziile populareºi basmele ºi-au dat întâlnire tot mai des laProEtnica, în citadela Sighiºoarei, dovedindmembrilor comunitãþilor etnice din România cãavem de învãþat unii de la alþii, cã bogãþia unei þãrieste desãvârºitã de multiculturalitate, toleranþã ºidorinþa de cunoaºtere a celor ce convieþuiesc peplaiurile mioritice de sute de ani.Aºa s-a ajuns cabasmele minoritãþilor din România sã constituierepertoriul abordat de teatrul de pãpuºi ce afuncþionat în fiecare dimineaþã în Piaþa TurnulCizmarilor. Beneficiarii acestuia au fost nu doarmembrii ansamblurilor prezente la festival, ci ºinumeroºii turiºti ce au þinut sã profite de dimineþilefestivalului. Spectacolele de teatru de pãpuºi oferitezilnic de Centrul Cultural „Petre Þuþea” dinBucovina fost urmate de ateliere de confecþionare depãpuºi tradiþionale la care cursanþii au fost copiii,tinerii sau adulþii din ansamblurile participante,copiii din Sighiºoara sau chiar turiºtii aflaþi în trecereprin citadela Sighiºoarei. Cele mai active participãrile-au avut membrii comunitãþii elene din Braºov (fiecã erau licean, învãþãtor sau bunic), membriicomunitãþii italiene muscelene ºi copiii împãtimiþide teatru din Sighiºoara. „...ne-am îndrãgostit de ceidoi pãpuºari pentru cã au fost dispuºi sã-ºi rupã dintimpul lor pentru a trezi copiii din noi, învãþându-nesã facem pãpuºi. Ne-au oferit în cele douã ziledistracþie, ocazia de a lucra împreunã, ºansa de a nelãuda fiecare cu ceea ce am fãcut. Codrin a plecat dela Sighiºoara cu gândul de a învãþa copiii de lagrãdiniþa unde mama lui este educatoare, sãconfecþioneze pãpuºi BI-BA-BO. Datoritã experienþeiacumulate la Sighiºoara în prezenþa actorilor-pãpuºari, am hotãrât ca pe viitor sã realizãm opãpuºã îmbrãcatã în costumul nostru tradiþional pecare o vom prezenta la urmãtorul spectacol al

comunitãþi noastre...” îi spuneau Ana, Cristina,Codrin, Ema, Anca, Andrei, George, Bogdan ºiAndreea, Cristinei Boboc - motorul neobosit alansamblului grecilor din Braºov. Iulia adaugã într-odiscuþie avutã dupã revenirea la Braºov: „Datoritãpãpuºarilor am avut parte de o experienþã cu totulspecialã. Am învãþat sã fac pãpuºi pentru prima datãîn viaþã ºi contrar aºteptãrilor, mi-a plãcut foartemult. Mã bucur cã am avut ocazia sã întâlnescasemenea oameni dedicaþi cu timp ºi suflet acesteiarte!” „Copiii din Câmpulung Muscel au decis sãfoloseascã aceastã experienþã pentru a realiza pãpuºicostumate în portul regiunii din care provin ºi sperca ºi celelalte comunitãþi ale italienilor din Româniasã le urmeze exemplul cât mai curând” - spuneIoana Grosaru, unul dintre liderii cei mai activi aicomunitãþii italienilor din România.

Atelierul a atras ºi copii din Sighiºoara, care subcoordonarea Mihaelei Olar - actor ºi lider alCompaniei LUMIOLAR, au iniþiat ºi lucrat cuasiduitate la un proiect teatral ce îºi propune sãdramatizeze Ramura I a epopeii armeneºti „Vitejiidin Sasun”.

Totodatã, prin inedit ºi potenþial al efectuluimultiplicativ, atelierul a gãzduit chiar ºi adepþi aiturismului cultural, aflaþi întâmplãtor în zonã, aºacum este cazul a doi francezi - Aurelia ºi Arzhel -expatriaþi în Braºov, pentru un an, în calitate de„chargé de mission” într-un proiect de cooperarefranco-românã ce are ca obiectiv inserþia socialãdupã vârsta majoratului a tinerilor asistaþi.

Deºi atelierele de teatru ProEtnica ºi-au încheiatactivitatea duminicã, punþile stabilite în cele zecezile de festival sunt îndeajuns de trainice pentru apermite tuturor celor ce s-au cunoscut în cadrulatelierelor sã pãstreze legãturile create ºi sã încerce ale exploata în anul ce ne desparte de cele zece zilede Festival ProEtnica 2007.

Lumea bbasmului -tãrâm dde rregãsire

a eetnii lorDorin Stanciu

ºi s-a încheiat în decada a opta a secolului nostru,trei dintre biserici fiind construite în perioadacomunistã. Confesiunea, portul, limba ºi tradiþiileconferã comunitãþii croate individualitatea ºispecificitatea etnicã, pe care au conservat-o înpofida izolãrii ºi influenþelor fireºti, ca urmare aconvieþuirii în simbiozã multietnicã. Un roldeosebit l-au avut în acest proces biserica,învãþãmântul ºi relativa omogenitate etnicã.

OcupaþiileCroaþii caraºoveni fiind aºezaþi în zona

muntoasã au îmbrãþiºat creºterea animalelor ºi

pomicultura, lãsând în urma lor o culturãconsiderabilã în acest domeniu, îmbinatã cutradiþiile pãmântului în care convieþuiesc de secole.Cei din ºesul bãnãþean ºi-au câºtigat renumele debuni viticultori ºi agricultori. Caraºovenii ºi-auîncercat îndemânarea în olãrit, dezvoltând un stilspecific, deosebit de cel din Biniº (Banat). Culturamaterialã, dupã cum era ºi firesc, s-a integrat cucea bãnãþeanã, astfel încât se poate vorbi de un stilspecific în arhitecturã, în aranjarea interioareloretc.

Ce este ProEtnica?

Festivalul ProEtnica, „Zilele comunitãþilor etnice din România” este cel mai important proiect realizat de Asociaþia Centrul EducaþionalInteretnic pentru Tineret Sighiºoara pe plan naþional ºi se desfãºoarã sub sloganul “Unitate în diversitate”.

ProEtnica îºi propune sã ofere comunitãþilor etnice din România o voce publicã, posibilitatea sã se reprezinte singure, cel puþin la nivel simbolic,prin forme culturale ºi programe pe care ele însele le considerã reprezentative ºi corecte.

Programul festivalului cuprinde în fiecare an reprezentaþii de dans ºi muzicã, conferinþe, ateliere de lucru, concerte, teatru de pãpuºi, precumºi numeroase expoziþii de artã ºi meºteºuguri. Pe scene ºi în pieþele din cetatea Sighiºoarei au loc reprezentaþii de dans ºi muzicã tradiþionalã ºicontemporanã, iar începând cu ediþia din 2005 se desfãºoarã spectacole de poezie ºi muzicã folk, în cadrul serilor Poetica ProEtnica. Expoziþiileprezintã arta plasticã contemporanã ºi tradiþionalã, obiecte de etnografie, cãrþi ºi publicaþii.

În cele cinci ediþii din perioada 2001-2005, ProEtnica a înregistrat un mare succes la Sighiºoara ºi a avut un ecou pozitiv pe plan comunitar ºila nivel naþional. Prezenþa a peste 30.000 de persoane în fiecare an, în special tineri, ºi ecourile din presã au reuºit sã promoveze ProEtnica pestegraniþele Sighiºoarei ºi chiar ale României. ProEtnica este astfel una dintre cele mai importante manifestãri multietnice din Europa de Sud-Est.

Asociaþia Centrul Educaþional Interetnic pentru Tineret Sighiºoara, organizatorul principal al festivalului ProEtnica, a beneficiat de sprijinul financiar al Institutului pentruRelaþii Culturale Externe din Stuttgart (IFA), al Departamentului pentru Relaþii Interetnice al Guvernului României, al ambasadei R.F.Germania la Bucureºti ºi al MinisteruluiCulturii ºi Cultelor. Festivalul s-a desfãºurat sub înaltul patronaj al Ministrului Culturii ºi Cultelor, al Ministerului Afacerilor Externe ºi de asemenea, sub înaltul patronaj alExcelenþei sale Ambasadorul R.F. Germania la Bucureºti.

Ediþia din anul 2006 (18-27 august) a fost organizatã împreunã cu urmãtoarele comunitãþi etnice: albanezã, armeanã, bulgarã, cehã, croatã, elenã, evreiascã, germanã, italianã,macedoneanã, maghiarã, polonezã, rromã, ruso-lipoveanã, ruteanã, sârbã, slovacã, tãtarã, turcã, ucraineanã, precum ºi împreunã cu Institutul de Studii Internaþionale al UniversitãþiiBabeº-Bolyai.

Partenerii festivalului sunt Departamentul pentru Relaþii Interetnice al Guvernului României, Ministerul Culturii ºi Cultelor, Autoritatea Naþionalã pentru Tineret, AmbasadaR. F. Germania la Bucureºti, Agenþia Naþionalã pentru Sprijinirea Iniþiativei Tinerilor, Consiliul Judeþean Mureº, Direcþia Judeþeanã pentru Tineret Mureº ºi Primãria Sighiºoara.

Portul copiilor din Carasova

XXIIII S U P L I M E N T T R I B U N A • DOCUMENTA • 16-30 septembrie 2006

1122

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

M ã opresc de fiecare datã când aº vrea sãscriu ceva profund sub acelaºi nuc dingrãdina mea interculturalã pe care-l

consider cel mai serios consilier al profunzimii:tãcut mã aprobã de nenumãraþi ani, amintindu-miprin persistenþa unei prezenþe foºnitoare un adevãrpe care civilizaþia noastrã de europeni ne-nuci îl uitãmereu sau îl transgreseazã sistematic: „prezenþa nueste o adunare”. Îl vãd singur, mulþumit decomunitatea nucilor din jur ºi îi propun, discret est-etic, un festival al nucilor. Dar mãrul? îmi spusemãrul. Dar grindina? îmi spuse grindina. Dar apeleºaeºului? îmi spuserã cotele apelor ºaeºului. Dar nu-mã-uita? îmi spuse uitarea. Toatã lumea suflãrii aredrept de întâlnire, drept consfinþit de comunitatea

drepturilor, ºi ale omului, ºi ale vegetalului, ºi alepãsãrilor, ºi ale insectelor. Drept european. Dreptulla liberã exprimare este un codicil care încã nuconþine toate formele posibile de exprimare. Faptulcã scriu acest text cu mijloace umane, în prezenþaunui nuc, mã fascineazã de fiecare datã când îlexercit: este dreptul meu. Mã simt protejat, dar ºipericlitat in nuce. Mã adun, dar nu mã întâlnesc.

ºi acum, printr-o faimoasã figurã retoricã (ce l-acostat pe Napoleon exilul pe o insulã), voi vrea sãsugerez cã Europa comunitãþilor etnice se aseamãnãîntrucâtva regretului de a nu fi doar nuc (în sensulprotector) ºi de a distribui calitatea etnicitãþii uneiegale distribuþii vegetale asupra pãmântului. Noi,expulzaþi din Babel, locuim pãmântul aidomacopacului. Observaþie etnograficã: dansul transpuneprocesualitãþii seminþei calitatea de a locui. Printrealte sensuri (pierdute în spaþiul mereu egeean),Ethnos însemna înseminarea locului. Prinneasemãnare la semãnare. Sãmânþa ca ethos.Etimologia este o încercare de a nu uita sensul.Etnologia este aºijderea, cu acest palatin al rostirii

care e dintotdeauna acelaºi: diferitul de astãzi neaseamãnã mereu în timp.

Cum aº putea decât din admiraþia mea faþã denuc sã nu acord acest plus ontologic, în condiþiamea modestã de om rostitor, unui fapt anodin, carese întâmplã acum, ºi de vreo câþiva ani, într-o cetateaproape milenarã; dar al cãrei spirit îl înþeleg ca ieri(spre 1200 prima atestare scrisã) la fel de viu:„numai omu-i trecãtor”. Etnii, civilizaþii, cetãþi.Lumina de peste deal condensatã într-un spaþiualveolar. „ºi au curs seminþiile pre pãmânt” precummierea în hexagonul luminii, ca un timp diseminatîn constructe metaforice - dincolo de simbol e unsemn.

Semnul meu pentru acest festival interetnic: sãnu uitãm cã în orice adunare e comuniune. Cãsacrificãm din timpul nostru uman un timp alnucului. Mai puþin bogat cât la anul: înþelept ºiconstant. ºi pentru bunul spirit al acestor rânduri.Sper cã nu sunt ca nuca-n perete. Pe o reþetãperfectibilã an de an.

Dansând ccu uunnuc

Dan Lotoþchi

„Cred ccã nnu mmai ee nnimic ddin cceea ccea ffost ccândva îîn zzona mmuzici lor

poetice”interviu cu Mircea Florian

Nãscut la 5 decembrie 1949 la Satu-Mare, Mircea Florian este autorul celebrelor piese „Podul de piatrã”, „Veveriþã

subacvaticã”, „Împreunã”, al LP-ului „Iubirea, tainicul vârtej”(1983), pentru a enumera numai câteva dintre piesele care l-

au transformat într-o legendã a muzicii folk româneºti. Stabilit din 1986 în Germania, Mircea Florian revine anual în

România pentru a participa la festivaluri de muzicã ºi diferite proiecte artistice. Mircea Florian a cântat în seara zilei de

25 august în cadrul serilor „Poetica ProEtnica”.

- Domnule Mircea Florian, ce credeþi despre muzica pe care aþi respirat-o la Sighiºoara, ce seîntâmplã acum cu folkul ºi care sunt preocupãrile dumneavoastrã în prezent ? Cum se vede dedeparte folkul românesc?

- De departe se vede foarte difuz totul. Dar asta nu înseamnã mare lucru, oricum e perspectivamea personalã. Eu cred cã nu mai e nimic din ceea ce a fost cândva în zona muzicilor poetice.Asta fiindcã atunci când s-a nãscut în þarã la noi miºcarea asta, la care sigur s-a potrivit sã contribuiºi eu destul de serios, ea era ºi un fel de refugiu, nu era doar creaþie purã, era chiar un refugiu ºi

refugiul acesta era atât de necesar încât concentra foarte tare ºi poeticaºi muzica în el. Astãzi chestiunea e foarte difuzã, este extraordinar decomercializatã, ceea ce se cântã sub acoperiºul acesta „folk”, cum sespune, este extrem de comercializat, extrem de simplificat, marcat deniºte formule care sunt ale show-biz-ului, în care lumea trebuie sã cântecu publicul. Dar toate rictusurile astea, sã se cânte împreunã cu cel carecântã, sã se ridice mâinile pe sus, mie mi se pare cã sunt niºte lucrurifoarte artificiale, care þin într-adevãr de show-biz, foarte bune, altminteri,dar nu în zona asta. Mie mi se pare cã zona aceasta de muzicã ºi poezienu are nevoie de aºa ceva. E ceva care þine de intimitate, o comuniuneîntre public ºi autor care nu presupune, sau nu admite aproape, formule

de manifestare de felul acesta. Sigur, asta este perspectiva mea, poate sunt extremist, poate sunteu mai pretenþios...

- Ceea ce faceþi are ceva donquijotesc...- Da, fãrã îndoialã, a avut întotdeauna, de altminteri chiar ºi prin faptul cã m-am apucat la

început, când nimeni nu fãcea asta aici... Da, am ceva de cãlãreþ pe un cal scund ºi cu o lancefoarte lungã în mânã... Dincolo de toate astea, eu îmi vãd de treabã ca sã zic aºa. Am început defoarte de mult sã fac lucruri extrem de diferite, sunã poate exagerat ºi chiar caraghios, dar mergpe foarte multe cãrãri, nu fiindcã aº fi ameþit de alcool, ci fiindcã pur ºi simplu merg pe foartemulte cãrãri. Mã ocup de muzicã, de muzicã de teatru, de muzicã de film, mã ocup de instalaþiide sunet, de artã performantã, expun în muzee, chiar în mari muzee ºi expoziþii (am expus depildã la Bienala de la Veneþia). Cânt în continuare muzici foarte diferite, de la muzicã melopoicã,cum îmi place mie sã-i spun, pânã la muzicã electropop, electrorock, cu foarte multe tente etno.O paletã foarte largã, dar eu cred cã doar aºa pot sã exist.

- Existã ceva care reuneºte activitãþile acestea atât de diferite?- Da, cred cã sunt eu: Mircea Florian.

Interviu realizat de Paul GGeorge MMatei

Cartierul ccuprieteni

Î n îndepãrtate vremi de trudã didacticã,obiºnuiam, asemeni tuturor profesorilor defrancezã, sã-mi chinui elevii cu complicate reguli

de gramaticã. Încercam sã le fac mai puþin aride,propunând tot felul de exerciþii de imaginaþie. Astfel,„Si conditionnel” devenea un pretext de a vorbidespre ce am face dacã sãptãmâna ar avea ºapteduminici, ce ar face ei, elevii, dacã ar fi pentru o zidirectorul ºcolii, sau preºedintele þãrii, sau, pur ºisimplu, ce ar face dacã ar fi floare, vânt, munte etc.Mi-l amintesc ºi acum pe Vlad, un bãiat cu ochiiverzi, atunci puþin derbedeu, astãzi, medic în Franþa,care a formulat o frazã perfectã, gramatical ºisimbolic: „Dacã aº avea bani, aº cumpãra un cartierunde sã locuiascã toþi prietenii mei”. M-am gândit demulte ori la fraza lui Vlad, treptat mi-am asumat-oatât de tare încât a devenit, mãrturisesc, „visul meu,din toate, cel frumos”. Poate nu mi-ar trebui chiar uncartier pentru prietenii mei, ar fi de ajuns ºi o stradã,sau o scarã de bloc, dar, oricum, ce minune ar fi, sãfac doar doi paºi pânã la uºa Martei, sã dau zilnic nasîn nas cu Andi, Sandu sau Vasile, sã-i vãd zilnic pe ei,prietenii mei pur ºi simplu... Mi-am amintit acest viszilele trecute în timp ce adãstam pe o terasã din PiaþaCetãþii din Sighiºoara ºi am înþeles brusc de ce revinîn vechea cetate, de câþiva ani buni, la FestivalulMedieval, anul acesta la cel al etniilor sau pur ºisimplu fãrã nici un motiv. Cred cã aici, la Sighiºoara,ar putea fi locul cartierului sau mãcar al strãzii melecu prieteni. Sighiºoara, cu aerul ei de Woodstock întimpul festivalurilor, Sighiºoara, învãluitã de un aer defoarte de mult, de altundeva, în „zilele de lucru”,Sighiºoara, unde poþi sã întâlneºti prieteni depretutindeni pe care nu i-ai vãzut de ani de zile, undeîþi faci prieteni într-o clipã printr-o strângere de mânã,Sighiºoara cu un „ceva” pe care nu l-am definit încã,fapt care mã îndeamnã sã revin... Sighiºoara, undediscuþiile despre integrarea europeanã se relativizeazã,când vezi tineri din Japonia sau Noua Zeelandã carese integreazã perfect în viaþa cetãþii... Sighiºoara, carepãstreazã încã în cutele zidurilor aerul de libertate alacelei lumi medievale fãrã graniþe, pe care încercãm,conºtient sau nu, sã o regãsim... ºi anul acesta, laFestivalul ProEtnica, pot sã spun cã am înþeles foartebine tot ce spuneau artiºtii celor douãzeci de etniiparticipante, am înþeles perfect, cu inima, fãrã sã ºtiuprea multã germanã, croatã, maghiarã... Anul acestacartierul meu ºi-a adãugat câteva case noi ºi, cu omândrie de proprietar, de vechi miliardar de imagini,spun: Sighiºoara e Europa, e cartierul meu cu prieteni.

Letiþia Ilea

Coordonatori: I. MMaxim DDanciu,