Black PANTONE portocaliu TRIBUNA - revistatribuna.ro · Iarna viitoare Va fi un scaun, un sicriu,...

294

PANTONE portocaliu

PANTONE 11

Black

Black

4 lei

Consiliul Judeþean Cluj

D i r e c t o r f o n d a t o r : I o a n S l a v i c iRR ee vv ii ss tt ãã dd ee cc uu ll tt uu rr ãã • ss ee rr ii ee nn oo uu ãã • aa nn uu ll XX II II II • 11 - 11 55 dd ee cc ee mm bb rr ii ee 22 00 11 44

Viaþa secretãa unui dictator

Nicolae Bosbiciu

Mircea E

liade ºi R

aiul d

in in

imã

TRIBUNA

Ilustraþia numãrului: Aniela Ovadiuc

In memoriamGheorghe Azap

ww

w.r

ev

ista

trib

un

a.r

o

Mitocani de ieri ºi de astãzi

Titus Criºciu Vistian Goia

2 TRIBUNA • NR. 294• 1-15 decembrie 2014

22

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

TRIBUNADirector fondator:

Ioan Slavici (1884)

PUBLICAÞIE BILUNARÃ CARE APARE SUB EGIDA

CONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ

CCoonnssiilliiuull ccoonnssuullttaattiivv aall rreevviisstteeii ddee ccuullttuurrããTTrriibbuunnaa::

Constantin BarbuAlexandru BobocNicolae BrebanVictor GaetanNicolae IliescuAndrei Marga

Eugen MihãescuVasile MuscãMircea MuthuD.R. PopescuIrinel Popescu

Marius PorumbPetru RomoºanGh. VlãduþescuGrigore Zanc

RReeddaaccþþiiaa::Mircea Arman

(manager)

Claudiu Groza(redactor ºef adjunct)

Ioan-Pavel Azapªtefan Manasia

Oana PughineanuOvidiu Petca

(secretar tehnic de redacþie)

Aurica TothãzanMaria Georgeta Marc

TTeehhnnoorreeddaaccttaarree::Virgil Mleºniþã

CCoollaaþþiioonnaarree ººii ssuuppeerrvviizzaarree::L.G. Ilea

RReeddaaccþþiiaa ººii aaddmmiinniissttrraaþþiiaa::400091 Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1

Tel. (0264) 59.14.98Fax (0264) 59.14.97

E-mail: [email protected] Pagina web: www.revistatribuna.ro

ISSN 1223-8546

RReessppoonnssaabbiilliittaatteeaa aassuupprraa ccoonnþþiinnuuttuulluuii tteexxtteelloorrrreevviinnee îînn îînnttrreeggiimmee aauuttoorriilloorr

din lirica universalãGeorge Mackay Brown

PPeessccaarr bbããttrrâânn ccuu cchhiittaarrãã

Exerciþiu formal pentru degete ofilite.Capul aplecat,Pleoapele pe jumãtate lãsate, cântulZãboveºteªi bate, aripã blândã aruncatã de vestÎn zidul digului cu vaier sãlbatic de sare.

Aºa înspãimântãtor ºi dulce e cântecul pe coardaciupitã,ªi aflã, de-acum,Cã mâinile acelea au tãiat din plasãVânjosulLeº mâncat de crabi al lui Jock, mãturat dintr-obarcãDemult, într-o iarnã, ºi-au adunatGura Thorei peste gura lui.

CCããuuttããttoorr ppee ppllaajjãã

Luni am gãsit o cizmã – Ruginã ºi piele sãratã.Am dat-o mãrii-ndãrãt, sã danseze în ea.

Marþi, un catarg de lemn, ce fãcea treizeci debãnuþi.Iarna viitoareVa fi un scaun, un sicriu, un pat.

Miercuri, o conservã de jumate cu alcool suedez.Mi-am ridicat capul.Þãrmul era rece de sirene ºi de îngeri.

Joi n-am gãsit nimic, alge,Un os de balenã,Picioare ude ºi o tuse zdravãnã.

Vineri þineam o tigvã de matroz,Cu nisip curgând din eaCum se scurge timpul pe pietrele þintirimului.

Sâmbãtã un butoiaº de portocale clisoase.Un vas spaniolA naufragiat luna trecutã la Kame.

Duminicã, de teama pãrinþilor,Stau pe fund.Ce e raiul? Un cufãr din mare cu o mie de mon-ede de aur.

TTââmmppllaarr

„Meseriaºule, ce pui azi pe banc?”Mã gândeam sã fac un leagãn pentru Maria.

Devreme, am fost într-o mare de umbre verzi.Într-un sfârºit, am ajuns la copacul însemnat.

Am lovit rãdãcina cu toporul.A gemut în þãrânã.

Maria veni peste câmp sã mã cheme la cinã – Privire iute printre crengi tremurând.

Omul cu lemnele l-a cãrat în sat, în spinare,Tot numai cioturi ºi noduri. Târg prost.

Oare iese din elO roatã de depãnat tortul aspru?

(Pãrea destul de bãtrân, copacul ãla, sã fi purtatsãmânþaCãderii lui Adam).

Din întunecimea lui aº fi putut, poate târâ afarãO scândurã de întins,Copaie, raft sau putinei, pentru femeile satului- Niciodatã un leagãn pentru bãiatul Mariei.

L-am lãsat sã zacãPrintre tesle ºi echere, într-o ploaie de talaº, toatã dimineaþa.

Mai târziu l-am curãþat cu rindeauaDe crengi, lãstari ºi coajã.

Pe urmã a venit un centurionªi-a comandat în numele guvernatorului ospânzurãtoare.

Numai de asta era bun, într-adevãr un copac almorþii.

Maria stãtea în uºã, cu mâini reci ca frunzeleÎn jurul fructului pântecelui sãu.

„Grãbeºte-te”, a zis, „lasã sã cânte ferãstrãul.Curând va fi vremea ca leagãnul sã-mi legenepruncul.”

Traducere de CCrriissttiinnaa TTããttaarruu

!

Pe copertã: Aniela Ovadiuc Biblioteca

Aniela Ovadiuc Monolog

CCoonnccuurrssuull nnaaþþiioonnaall ddee pprroozzãã ººii eesseeuu ""IIooaann SSllaavviiccii""

lucrãrile pot fi trimise pânã în 3 decembrie 2014

Revista de culturã "Tribuna", cu sprijinul Consiliului Judeþean Cluj, organizeazã a doua ediþie a Concursuluinaþional de prozã ºi eseu "Ioan Slavici". Concursul conþine trei secþiuni: 1. roman; 2. prozã scurtã; 3. eseu. Pot participa autori de toate vârstele, cu sau fãrã volume personale publicate, cu condiþia ca textele trimise pentruconcurs sã fie inedite. În cazul romanului, se va trimite un fragment de maximum 20 de pagini; pentru prozascurtã, numãrul textelor rãmâne la latitudinea autorului, cu condiþia ca acestea sã nu însumeze mai mult de 20 depagini. La secþiunea eseu se vor accepta exclusiv studiile asupra operei ºi biografiei lui Ioan Slavici; dimensiuniletextelor pot fi variabile. Nu se acceptã texte scrise de mânã.Se aplicã sistemul de semnãturã cu motto: autorul alege un motto cu care va semna textele; într-un plic închis,inclus în plicul cu texte, semnat cu acelaºi motto, vor fi scrise datele personale ale autorului: nume, adresã, tele-fon, mail, volume publicate (dacã e cazul) etc. Autorii sunt rugaþi sã specifice pe plic secþiunea la care concureazã.Juriul va fi format din personalitãþi ale vieþii literare clujene - critici ºi prozatori. Premiile constã în publicarea tex-telor în revista "Tribuna". Festivitatea de premiere ºi manifestãrile adiacente concursului se vor desfãºura în perioa-da 13-14 decembrie 2014 la Cluj-Napoca.Lucrãrile pot fi trimise pânã la data de 3 decembrie 2014 (data poºtei) pe adresa: Revista "Tribuna", str.Universitãþii nr. 1, Cluj-Napoca, jud. Cluj, cu menþiunea "Pentru Concursul Ioan Slavici".Informaþii suplimentare la tel. 0742-188.011 (Claudiu Groza).

Interesul tot mai crescut pe care opera luiMircea Eliade îl manifestã este desigurîndreptãþit. Pentru cã istoria religiilor pe care

Eliade o reprezintã în cea mai onorabilã ºi savantãdintre ipostaze, este adevãrata luare de atitudinece se poate exercita în cultura contemporanã,ºtiind cã trãim într-o lume secularizatã unde oriceformã religioasã trece printr-o crizã de înþelegere apropriilor sale fundamente. Acolo unde culturileºi civilizaþiile se ciocnesc este evident cã tot acolos-au instaurat anumite diferenþe atît sociale cît ºipolitice ºi ideologice. De aceea, fanatismul este orecrudescenþã a unei proaste înþelegeri a mesajuluireligios pe care diferitele pãrþi îl deþin. Nici oreligie din lume nu este consecventã cu sine dacãnu postuleazã pacea universalã.

Ceea ce ar trebui sã atragã din ce în ce maimult atenþia este cã fanatismul religios (de oricetip) demonstreazã caracterul activ, proaspãt sauspontan al credinþei religioase, ºi cu toate acesteafanatismul nu reprezintã decît o variantã „slabã” adoctrinei, o variantã alienatã, strãinã de mesajulreligios primordial. Nicãieri nu gãsim o justificaredoctrinarã pentru cruciade ºi totuºi ele au existat.Peste tot pe glob, în numele catolicismului auexistat rãzboaie, s-au þesut intrigi ºi s-a vãrsatsînge, în numele unei supremaþii mai degrabãeconomice ºi sociale decît de doctrinã. De aceeatrebuie sã se facã distincþia între ideologii ºidogme; între hegemonii ºi doctrine; între tactic ºiideal.

Mai mult ca oricînd revoluþia ºtiinþificã, pecare anumite spirite universaliste au adus-o laîndeplinire în modernitate, nu mai exclude –precum în pozitivismul naiv – postularea uneidivinitãþi cu caracter de absolut, generatoare ºiproniatoare. Dumnezeul fizicii de astãzi nunumai cã nu exclude ideea religioasã de divinitate,ci, mai mult, cautã cu febrilitate argumenteºtiinþifice pentru ipostaze sau fapte care privescdirect o doctrinã religioasã sau alta. Dar ajutorulde acest fel acordat de cãtre ºtiinþã religiei – nutrebuie uitat – vine împreunã cu o raþionalitatefunciarã. Ei bine, aceastã raþionalitate modernã,contemporanã, exclude chiar prin natura eiviolenþa sau fanatismul. Nici o raþionalitate, fieideologicã, fie socialã, n-ar trebui sã efectuezeieºirea de sub dezideratul absolut al pãcii ºicomuniunii. Dar ceea ce, sub aspect ideologic ºisocial, se configureazã într-o civilizaþie, nu estetotuna cu ceea ce presupune doctrinar religiosaceasta. De aceea, punctul nostru de vedere estecã, mai întîi, trebuie sã se acorde un interesenorm pentru a lãmuri tranºant anumite aspectedoctrinare ce privesc diferitele tipuri religioase,pentru ca sã poatã fi depãºite comprehensivdiferenþele, ºi abia pe urmã, dupã propagareaintensã a tuturor tipurilor de adevãr cultic saureligios, sã se punã ºi ceva pe marginea vieþiiprofane. Exact ceea ce Mircea Eliade întrevedeaatunci cînd afirma cu o convingere hotãrîtoare cã„a venit timpul” studiilor comparate a religiilor.Faptul cã Mircea Eliade acordã o importanþã ce arpãrea la o primã vedere exageratã, sã spunem,culturilor primitive (din Oceania, din junglabrazilianã, din Australia sau din America Centralã,din nordul Siberiei) este voinþa de a integra sacrul

tuturor formelor umane de viaþã. Sacrul nulipseºte nicãieri din culturile „primitive”, ba maimult, acolo este chiar mai uºor de observat, ºichiar ºi mai mult, mai uºor de interpretat. Dar nupoate fi vorba de a studia ºi supune analizeinumai a acestor domenii „exotice” ci ºi de a leintegra pe acestea celor oarecum deja cunoscute –iudaismul, creºtinismul, islamismul. O imagine deansamblu – spune el – ar avea rolul de a creasinteze – ceea ce nu s-a întîmplat o datã cudescoperirea în sec. al XIX-lea a Indiei, respectiv asanscritei. Ceea ce Schopenhauer spera cã vadeveni o a doua Renaºtere – înlocuirea cuUpaniºadele sau Vedanta –, nu s-a putut producepentru cã sanscrita nu era accesibilã decîtfilologilor vremii. Totuºi, apariþia, la începutulacestui veac, a antropologiei ºtiinþifice, precum ºinumeroasele studii etnologice, vor conduce laactuala ºi îndreptãþita ºtiinþã a Istoriei universale areligiilor. Iar aceasta este echivalentã, pentruEliade, cu o „hermeneuticã totalã”. Ea este„chematã sã descifreze ºi sã explice toateîntîlnirile omului cu sacrul, din preistorie pînã înzilele noastre.” Eliade, în acest sens, se plaseazãpe poziþia propagandisticã a unor imperative ce sevor constitui – crede el cu tãrie – într-o nouãepocã spiritualã. Este vorba despre recrudescenþaunei uzitãri a materialelor istoriei religiilor îndomenii exclusiv generatoare de plus-valoare:creaþia artisticã, metafizicile posibile, sintezeºtiinþifice, criticã º.a.m.d.

Eliade, printre multele sale exemple, aminteºteîn sensul precizat mai sus, experienþelesuprarealiºtilor: „Suprarealiºtii au elaborat nunumai o esteticã revoluþionarã, ci au formulat ºi otehnicã prin care sperau sã transforme condiþiaumanã. Or, numeroase din aceste «exerciþii» (depildã, efortul de a dobîndi un «mod de a fi» caresã participe ºi la starea de veghe ºi la aceea desomn sau efortul de a realiza «coexistenþaconºtiinþei cu a inconºtientului») ne amintesc deanumite practici yoga sau zen. În plus, în acelprim elan al suprarealismului ºi, mai ales, înpoemele ºi manifestãrile teoretice ale lui AndréBreton, se descifreazã nostalgia «totalitãþiiprimordiale», dorinþa de a efectua in concretocoincidenþa contrariilor, speranþa de a fi capabilde a anula istoria spre a o putea reîncepe în forþaºi puritatea originarã – nostalgii ºi speranþe destulde familiare istoricilor religiilor”.

Întorcîndu-ne la exigenþa istoriei religiilor de aexplicita ºi fonda o nouã culturã – aºa cum binepresupunea Eliade –, trebuie precizat cã nicãierimai exact decît în mijlocul timpurilor noastre nuvom gãsi mai adecvate ºi mai strãlucitoare modelede gîndire sacralã. Unde anume? În ceea ce Eliadeconsiderã cã s-a refugiat însuºi sacrul: miturilelumii moderne (ce adapã nu fantezia cît nevoiaomului actual de a dobîndi explicaþii sau de alansa ipoteze), visele artiºtilor (ce se situeazã defiecare datã într-un „mediu” cît se poate deoriginar, auroral dar ºi real – în accepþiunea desaturat de o realitate sau un adevãr nemijlocite),ritualurile breslelor care mai sunt oarecum activeºi azi (ºi care nu reprezintã decît reiterãri aleritualurilor de iniþiere arhaice). Toate aceste

exemple din cultura zilelor noastre ar putea fifoarte uºor de recunoscut în analizele ºidiagnozele pe care se sprijinã detaliile „picante”ale unei religii arhaice sau alteia. Eliade vine cuexemplificãri abundente dar ºi cu clarificãriedificatoare.

De asemenea, vorbind despre posibilitatea dea sintetiza pe care ar trebui sã o fructificeistoricul religiilor, ea este recognoscibilã într-unsingur izvor sau o singurã valenþã: întoarcereaPlenitudinii. Fie cã este vorba de ideea religioasãcare, prin mit, se plaseazã la originile absolute alecosmosului (miturile cosmogonice), fie cã estevorba despre producþiile „literare” care vizeazã oreiterantã întîlnire cu sacrul, necunoscutul,inefabilul, originarul (nostalgia lui illo tempore),fie cã este vorba despre iniþierea arhaicã apuberului (integrarea lui într-o realitate care îlînglobeazã ºi care este – ea abia – aceea careconteazã), toate mãrturisesc întronareaPlenitudinii. Eliade nu scormoneºte doar în„tezele” frecventate cel mai adesea de cãtreistoricii religiilor. El gãseºte ceea ce cautãpretutindeni – atît în preistorie cît ºi în EvulMediu, dar chiar în lumea culturalãcontemporanã – aºa cum demonstreazã prodigiosîn Sacru ºi profan dar ºi în Nostalgia originilor,precum ºi în toatã opera sa. Viziuneacuprinzãtoare pe care ºi-a expus-o rînd pe rînd întoate volumele sale reprezintã tot atîtea clarificãrice spun un singur lucru: psihismul omului dintoate timpurile nu prezintã modificãri esenþiale.Acest amãnunt devine semnificativ abia atuncicînd priveºti în mod optimist întreaga istorie aumanitãþii. Departe de a fi rodul unui progresnecontenit, omul reprezintã acea fiinþã în carecategoria sacrului nu poate fi ºtearsã. Dar nunumai atît, categoria sacrului va exista exact atîtcît vor mai vieþui oameni pe acest pãmînt, cãcidacã nimic nu s-a schimbat de 7 mii de ani, ce armai putea interveni?

Sã fie aceastã afirmaþie demnã de a demonstracã omul este etern? Mai exact, sã fie omuldepozitarul unei inexorabile potenþialitãþiadamice? Poate omul sã mai recupereze statutuladamic? Sau, mai degrabã, nici mãcar nu l-apierdut? Raiul sã fie ceea ce poate, ºi chiartrãieºte, omul pe acest pãmînt? ªi unde este acestRai, dacã nu în inima lui?...

!

33

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

TRIBUNA • NR. 294• 1-15 decembrie 2014 3

editorial

Remus Foltoº

Mircea Eliade ºi Raiul din inimã

Mircea Eliade

Textul de faþã este un fragment dintr-un eseu maiamplu (în lucru încã) dedicat prof. univ. Vasile Muscã.Atât „profesorului de filosofie” cât ºi „filosofului”, ca sãfolosim douã expresii asupra cãrora dl Vasile Muscãstãruie mai ales în volumul Spusul ºi de nespusul (ediþiaa II-a, Eikon, 2008), carte de la care a plecat gândul eseu-lui nostru. Aceasta este pentru noi o Carte formatã, scrisãdin fragmente. Tot „fragmente” propunem ºi noi acum.

„Nu poþi iubi ceea ce, finalmente, nu este destinatmorþii.”

Dumnezeu nu este „destinat” ºi nu moare.Temporalitatea este luminatã de moarte. „Dacã nu exiºti, nu poþi fi fericit”. Ce înseamnã „sã exiºti”? Dar fericirea? Existenþa nu este un „obiect” pentru un „subiect”

(mine). Existenþa mea este chiar eu însumi. „Înainteamorþii, ca un soi de preludiu al ei, ne este dat sãfacem experienþa singurãtãþii.”

„Singurãtatea înseamnã nu numai a-l imita peDumnezeu, ci, de-a dreptul, a-l concura ºi a-l sfida.”

„Un filosof este un Dumnezeu care nu creeazã, cigândeºte lumea din nimic.”

Singurãtatea este trãire, ea întemeiazã fragmentul.

„O filosofie care creºte din solul trãirii individualenu poate îmbrãca altã formã decât cea a fragmentului.O asemenea filosofie nu percepe contradicþia ca pe unscandal logic, ci o tolereazã ºi chiar o justificã; iartrãirea constituie, prin definiþie, o contradicþieasumatã.”

Numai cã fragmentul, din chiar clipa scrierii sale,presupune sistemul. Fragmentul este un semn, ometaforã. Tot aºa cum sistemul este un semn al apo-faticului.

Fragmentul, luat în sine, este un semn care nu arenici o semnificaþie.

Dacã fragmentul este trãire, atunci trãirea însãºieste fragment, fragmentatã. La fel individualitatea. Lafel singurãtatea.

Singurãtatea este ceva care poate sta faþã în faþã cuDumnezeu. Trãirea singurãtãþii este exprimatã, datãprin fragment.

Ultima ºansã de absolut fiind, singurãtatea estecontradictorie. Ea nu þine de perfecþiune, tocmai deaceea este contradictorie, ci de individualitate. Darnumai aceasta are conºtiinþã de sine. Dumnezeu, ca sãaibã conºtiinþã de sine, l-a fãcut pe om. Omul esteconºtiinþa de sine a lui Dumnezeu. Numai aºa poateel sta faþã în faþã cu El.

A sta faþã cãtre faþã înseamnã a spune Tat tvamasi.

Singurãtatea este ascezã, dar asceza nu este altcevadecât o pregãtire, o cunoaºtere, o „metodã” prin caretrãieºti apofaticul.

Apofaticul întemeiazã în mãsura în care el scoateîn luminã lumea, individualul.

Apofaticul nu este niciodatã dincolo de individual,aºa cum Dumnezeu este dincolo faþã de om, ci înindividualul însuºi.

Apofaticul este categorialul însuºi, în sinea sa, fãrãde care individualul, de la care a plecat, nu poate fivãzut aºa cum este.

Apofaticul este intuiþia însãºi, care se dã pe sine caposibilitate fundamentalã a „privirii”. Intuiþia însãºieste timp, temporalitate. Ea este fiinþã. Fiinþa ca fiinþãeste temporalitate. Nu existã fiinþã ºi timp, ci fiinþã catemporalitate. Ca ceva sã poatã fi, trebuie sã aibãtimp. La început a fost timpul. La începutul limbii afost vorbirea. Temporalitatea este posibilitatea primor-dialã de a fi a spaþiului. A gândi este temporalitate. Deaceea a gândi ºi a fi este acelaºi lucru. Este Acelaºi.

Fenomenologic, Acelaºi este lucru.Apofaticul este „lucru” care se cheamã temporali-

tate. Tocmai de aceea temporalitatea nu poate fi„descrisã” decât negativ. Neti, neti. Atunci când eaeste, este timp. Timpul poate fi detreminat catafatic.Când temporalitatea este timp, ea este existenþã con-cretã. Este individual. Fragment.

Singurãtatea nu este timp, ci temporalitate.Abia în singurãtate fiind vezi cu adevãrat.

Singurãtatea este o „suspendare” a timpului în tempo-ralitate.

Singurãtatea este asceza însãºi ajunsã la capãt.Capãtul ascezei este gândirea care nu gândeºte. Deaceea singurãtatea este anticamera lui Dumnezeu.Gândirea care nu gândeºte este aceeaºi cu gândireacare nu gândeºte. De aceea a gândi ºi a fi este Acelaºi.

Apofaticul este identitatea însãºi. A intui identi-tatea însãºi înseamnã a pune un început.

Pentru creºtini, identitatea însãºi este Treime. Dumnezeu, ca temporalitate, l-a trimis pe fiul sãu

în lume ca timp. Aducând timpul, Isus trebuia cunecesitate sã moarã. Ca salvator, Isus este cel caredeschide omului temporalitatea. Acesta este sensul,înþelesul mântuirii. Înþelesul mântuirii este chiar înþele-sul ca „revelare”, deschidere, prezenþã a temporalitãþii.El abia, dã fiinþã fiinþãrii creºtinului, individualului.

Filosoful, spune Vasile Muscã, nu rezolvã prob-leme filosofice, fundamental este a pune una.Problema pusã de el este aceea a ceea ce este el însuºi,care o pune apoi pe aceea a filosofiei.

Filosofia este argumentare sau trãire? Sistem saufragment? Doar în mãsura în care el se poate determi-na ca fiind filosof, el este. Nu putem determina filoso-ful fãrã sã ºtim ce este filosofia. Filosofia este înþele-sul, atunci filosoful este purtãtorul de înþeles. Înþelesuleste „un mit metafizic”, un „pre-sistem”. O metaforã aidentitãþii. O deschidere a temporalitãþii în ea însãºi,ca fiind ea însãºi.

Ca filosofie care creºte din solul trãirii ºi care seexprimã prin fragment, ea, atunci când stã faþã în faþãcu Dumnezeu, stã în faþa Sistemului.

Fragmentul este individualul. Doar ca individual,ca fragment, poþi ajunge la conºtiinþa de sine. A te luape tine însuþi în fiinþa ta.

Unu nu poate fi rãu, Dumnezeu nu poate fi ºi nicinu poate da rãul. Dar individualul nu poate fi rãul,când numai individualul este. Rãul este a gândi indi-vidualul ca perfecþiune. Perfecþiunea nu este ceva, pen-tru cã ea nu este temporalitate. Rãul este întotdeaunaceva. Rãul, gândit ca vid, este perfecþiune. De aceeaperfecþiunea nu poate da rãul, pentru cã ea este rãulînsuºi.

Rãul însuºi se dã pe sine ca trãire, ca bucurie. Dumnezeu, fiind, fiind perfect, este rãul însuºi. De

aceea el nu se poate sinucide. De acea el nu poate firãu, fiind rãul însuºi, pentru cã nu poate fi mai mare„decât ceva ce nu poate fi mai mare”.

Doar în mãsura în care Dumnezeu este apofaticulel nu mai este rãul însuºi. De aceea Unu lui Plotin nupoate da rãul. Apofaticul nu poate da rãul, pentru cãel nu este ceva.

Rãul însuºi fiind, el are în sine posibilitatea sinu-ciderii sale. Aceea de a face binele. De a face lumea.De aici sacrificiul zeului ca facere a lumii.

Pãcatul primordial este dat de faptul cã omul estefãcut ca fiind „chip ºi asemãnare” a perfecþiunii.

Liberul arbitru este întemeiat în perfecþiunea carãu absolut. Rãul ca perfecþiune poate sã se sinucidã,poate face binele.

Lumea este rea fiindcã este o epifanie a perfecþiu-nii. Lumea ca perfecþiune este rãul însuºi.

Ontologic, binele ºi rãul nu existã decât ca identi-tate.

44

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


cãrþi în actualitate

Ioan Negru

“Fragmente” la o Carte

Aniela Ovadiuc Carte

55

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

5TRIBUNA • NR. 294• 1-15 decembrie 2014

În faþa Sistemului (Dumnezeu) stã prof. defilosofie, iar înãuntrul lui stã singurãtatea. Singurãtateaeste a sistemului mai întâi, abia apoi a individualului.Singurãtatea nu este izolare, de aceea nu este datã deindividual. Abia prin ea, individualul poate fi.

Dacã filosofia este dragoste (iubire) de înþelepci-une, atunci ea este trãire de. Dacã înþelepciunea esteînþelesul, ºi este, atunci filosoful este purtãtor de trãirea înþelesului. Abia atunci viu.

A trãi înseamnã a te bucura. Înseamnã bucurie.Purtãtorul de trãire este purtãtorul de bucurie.Temporalitatea „coboarã” în timp, se reveleazã, sedeschide în timp, ca bucurie.

Purtãtorul de trãire este cel care dã limba ca posi-bilitate de exprimare, ca dialog, ca discurs. DãConceptul.

A te bucura înseamnã a sta de vorbã cu individu-alul. A sta de vorbã cu individualul înseamnã a sta devorbã cu celãlalt, cu moartea. Abia ca purtãtor detrãire poþi iubi, poþi fi moral, poþi fi filosof, poþi fi sin-gur, poþi muri.

Trãirea nu o poþi argumenta, o poþi doar arãta.

Gânditã, aºa cum ºi este, ca filosofie a cetãþii,filosofia lui Platon (Aristotel, deopotrivã) este ofilosofie a „salvãrii”, individualul este salvat cacetãþean liber al cetãþii, singurul loc în care el poate ficu adevãrat om. Liber. Doar într-o filosofie a cetãþiieste valabilã, în sens etic, maxima „sã trãieºti precumgândeºti”.

În individual, ea duce la amoralism. La anulare atuturor valorilor (de pânã acum, Nietzche) ºi deimpunere-trãire dupã „valori” proprii individualului,proprii Unicului (Stirner).

Poþi fi purtãtor de trãire sau poþi fi purtãtor detrãire de (ceva). Purtãtor de mine însumi sau putãtorde fiinþã. Înþeles. Dumnezeu. Poezie.

Purtãtor a priori de intenþionalitate.

Fragmentul poate fi înþeles ca epifanie. Ca „ideeteoricã”.

Numai individualul poate fi în afara sa, lumea nu.În afara sa individualul este lume.

Este interesant, semnificativ cum aproape toatereligiile constituite, dar ºi filosofiile, plaseazã omulcontemporan lor întotdeauna în ultima vârstã.„Ultima” este realitatea însãºi. De ea trebuie sã daiseamã. Abia în ultima fiind, ai nevoie de „salvare”.Omul trãieºte în uitare a începutului, chiar dacã arenostalgia acestuia. Trebuie sã te duci prin karma pânãla început, pânã în Brahman. Regresul la infinit esteregresul în/ la apofatic.

Peºtera este peste tot: în fizic, în biologic, în int-elect, în raþiune. În cetate. În raþiune, peºtera ajunge laparadoxul celui de-al treilea om.

În crizã fiind, scrie Vasile Muscã (Discurs desprefilosofie), filosofia se poate constitui ca istorie afilosofiei. Filosoful este o mare absenþã, rãmâne doarprof. de filosofie care „te învaþã” nu înþelepciunea, ci oistorie a mitului acesteia. Desprinsã din mit, în Greciaanticã, filosofia ºi l-a pãstrat ca temei. Ca început.

Azi, când nu mai existã decât lumea sensibilã, sac-rificiul este imposibil.

Era consumistã sau consumeristã nu mai consumã„bunuri”, ci oameni. Omul este „bun de consum”.

„Mitul, definibil ºi ca ceea ce nu a fost niciodatãpentru a putea fi de fiecare datã,..”

Luat istoric, existã un pre-ontologic în care omul„vine pe lume”, în lume. Mai existã ºi o „zestre genet-icã” cu care vine din lume în lume. Existã ºi o „zestrecosmicã”, cosmogonicã a omului. Apofaticul estesubiectivitate purã.

A scrie în fragmente înseamnã fie a citi fiecarefragment ca întreg, fie a-l citi fiecare ca element alunei structuri. În primul caz, fragmentul este prin sineînsuºi, în al doilea nu este decât prin sistem, ansam-blul elementelor care compun Cartea.

Spusul este acelaºi sau nu cu scrisul? În epocanoastrã se scrie, se poate analiza ca fiind de sine stãtã-tor, textul. Iar, precum spunea Platon, textul nu semai poate apãra. Vom mai vorbi, spune Socrate lasfârºitul „dialogului”. Oralitatea nu poate fi nici anal-izatã (fonologic, sintactic, semiotic, semiologic), nicihermeneutic. Oralitatea are la îndemânã logicul ºimetafora (mitul).

Acustic, textul scris este mut. Fãrã afectivitate, fãrãmediator. Textul (scris) este un „lucru”, un obiect.

Putem arãta ce este, cum îl cunoaºtem, cum îlcomunicãm.

Lucru trimite de la sensibil, la inteligibil, ideeatrimite la raþionalitate (tot ceea ce este raþional estereal), semnul trimite la limbã (limbaj), fiind arbitrar,semnul nu poate fi decât prin sistem.

Lumea este cunoscãtorul. Totul este semn, iarlumea nu existã decât ca limbaj. Eºti, atâta timp câtcomunici. Nespusul, nefiind de ordinul limbajului, nuexistã.

Dar nespusul este, numai cã nu poþi analiza careeste posibilitatea de a fi a nespusului.

Nespusul nu poate fi „obiectul” unei propoziþii cusemn. Nespusul nu are semn, dar are semnificaþie. El„scapã” analizei structurale.

Limba este o mutaþie ontologicã a omului. Aspune cã lumea este limbaj înseamnã a muta totul îninteligibil. Or, inteligibilul este Unu. Brahman. Omuleste cel care comunicã, numai cã omul ºtie cã este,ºtie cã Tu eºti acela.

Limba este un semn al apofaticului, cel care credecã numai limba (limbajul) existã, este în Maya. Limbanu are un referent, pentru cã acest referent este apo-faticul. Aºadar, semnul nu este câtuºi de puþin arbitrar(convenþie), oricare ar fi el.

Matematicul semnificã în mãsura în care estearmonie, forþã. Vidul oricãrui numãr este apofaticul.Lumea intrã în numãr ca posibilitate a vidului, a apo-faticului. Existã o infinitate de posibilitãþi ca mulþimeadoi (2) sã fie ceva. Fluturi, stele, atomi etc. Numãrul(ºi cifra) poate avea orice referent. Dar nu poate aveainfinitul, pentru cã nu poate avea o infinitate deinfiniþi. Aºa cã referentul absolut al numãrului este „altreilea om”, apofaticul. Iar apofaticul este gândireapusã de om, de gândire, ca început. Fãrã un înþeles nupoþi gândi (nici simþi afectiv sau altfel), iar fãrã apofat-ic înþelesul nu este posibil. Cine nu a ajuns singurpânã la „al treilea om”, acela nu-ºi are înþelesul sãu.Acela este „neeliberat”, „nesalvat”.

„Mântuirea” omului este înþelesul. Numai înmãsura în care omul are nevoie de mântuire, el arenevoie de înþeles. Numai în mãsura în care individulîºi are înþelesul sãu, el este „mântuit”.

Lumea este limbaj (limbã), limba este Maya. Am„pãrãsit” existenþa concretã pentru existenþa secundã,a inteligibilelor. Numele divine nu existã prin ele înse-le. Nu au referent. Ele sunt „semne” ale Unului.Limbajul catafatic al semnelor îl oculteazã pe Unu.

Când limba (limbajul) este lumea, atunci limbaeste începutul absolut al omului.

Începutul absolut al omului este a) Unu, b)cunoaºterea, c) limba, comunicarea. Dar de fiecaredatã gândirea este aceea care pune acest început.

Nu cã omul e mort, dar parcã n-ar fi trãit nicio-datã. Este destulã opera sa. Iubirea lui faþã de înþelep-ciune, realã fiind, a devenit un mit, un illud tempus.În fapt, „poezia” lui þine de fiinþa mitului. Când ociteºti, nu te duci în trecut, ci dezlãnþui în tine unprezent fãrã timp.

!

Aniela Ovadiuc Jurnal

66

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


Iacob NaroºRomanele lui Liviu RebreanuCluj-Napoca, Casa Cãrþii de ªtiinþã, 2013

Sã facem, împreunã, un traseu imaginar. Pedrumul Munþilor Rodnei ajungem laMaieru, în “Cuibul visurilor” lui Liviu

Rebreanu. Aici suntem aºteptaþi de profesorulSever Ursa, un om enciclopedie. “Cuibulvisurilor” valorificã obiecte care au aparþinut luiLiviu Rebreanu (piese de mobilier, ediþiiprinceps, corespondenþã etc.), colecþia fiind înpermanenþã îmbogãþitã prin acte de donaþie.Colecþia etnograficã deþine piese vechi ºi foartevaloroase de pe Valea Superioarã a Someºului(icoane, lãzi de zestre, obiecte de îmbrãcãminteetc.), iar colecþia de istorie expune piese datânddin perioada romanã (piese cu caracter militar,bancnote vechi etc.). Muzeul a fost fondat la 27noiembrie 1957, prin inaugurarea unei expoziþiimemoriale Liviu Rebreanu, prilejuitã de cea de-a72-a aniversare a naºterii marelui romancier.Prin donaþii ale localnicilor (multe din piesesunt adunate de elevi), colecþia se îmbogãþeºte,iar clãdirea, o fostã grãdiniþã construitã în anul1933, este extinsã în perioada 1971-1972.Iniþiatorul expoziþiei memoriale ºi susþinãtoruldevenirii ei ca muzeu este profesorul de limbaromânã Sever Ursa.

Liviu Rebreanu ºi-a petrecut copilãria laMaieru, unde familia sa se mutã în anul 1889.A rãmas permanent legat de locurile copilãriei,denumind localitatea Maieru „Cuibul visurilor”.„Da! Am fost grozav de fericit în anii mei ceimici. Am gustat din toate plãcerile copilãriei. Aufost ani aºa de frumoºi! Toate visurile mele suntlegate de locurile acelea. Iar imaginile însoritesunt trezite de un ecou al lor. Dintre oameniiaceºtia de la Maieru am luat toate personajelerustice din opera mea. Unora le-am pus o mânã,altora le-am tãiat un picior, i-am împãtimat peunii, i-am fãcut sã cugete pe alþii ºi oriunde i-amplasat în cãrþile mele, tot din MaierulNãsãudului i-am luat!” (Liviu Rebreanu).

Despre aceste plaiuri ºi Rebreanu ne vorbeºteIacob Naroº, om al acestei matrici nãsãudene,ucenicul lui Sever Ursa. Girat de BibliotecaJudeþeanã Bistriþa-Nãsãud, prin premiul acordatîn cadrul Galei Societãþii Scriitorilor, volumulRomanele lui Liviu Rebreanu prezintã, în modamãnunþit, opera întemeietorului romanuluimodern. Despre romanul Ion, Iacob Naroº nespune cã are aceastã versiune de titlu la 19 iunie1914, pe verso-ul unei file pasagere, marcând ograniþã între proiectele romanului Zestrea ºi ceeace vom citi noi. Prima variantã a fost scrisã în122 zile, în perioada 27 august 1916-14 august1917, iar varianta a doua între noiembrie 1919ºi octombrie 1920. Eugen Lovinescu, dupã IacobNaroº, ar fi cel mai entuziast ºi mai autorizatcronicar al lui Rebreanu, Ion fiind considerat uneveniment crucial al literaturii române. „Înromanele mele nu este niciun personaj copiatdupã naturã, dar nu este niciunul în care sã nufie ceva real”, spunea Liviu Rebreanu. Scheletulgeneral a suferit de mai multe ori schimbãri rad-icale, la început Ion a fost Zestrea, iar Zestrea afost Temerea, iar Temerea o poveste „Ion o batepe Rodovica ºi ea se spânzurã”. În alte pagini,Ion îl ucide pe Victor cu cinci lovituri de sapã,

prinzându-l cã dã târcoale Rodovicãi. Încã dintimpul vieþii, Rebreanu avea peste 30 de cãrþitraduse, în 17 limbi strãine, astãzi numãrul aces-tora apropiindu-se de 200 apariþii în 35 limbi.

Pãdurea spânzuraþilor are o primã variantãscrisã în 90 zile (15 decembrie 1921-27 iunie1922). Varianta a doua a fost conceputã între 5iulie 1922-17 noiembrie 1922, transcrierea pen-tru Rebreanu echivalând cu actul de creaþie ºi încazul acestui roman. Între anii 1922-1927,Pãdurea spânzuraþilor a cunoscut patru ediþii. În1932, romanul era tradus la Paris. Criticulfrancez André Bellesort îl considerã pe ApostolBologa ca una dintre figurile cele mai impresion-ante dintre eroii romanelor de rãzboi pe caresoarta i-a marcat cu însemnul victimelor.„Spânzurarea fratelui meu, ofiþer în Armata aus-tro-ungarã, la Ghimeº, ca dezertor, de cãtreunguri, mi-a sugerat ideea pãdurii spânzu-raþilor”, declara într-un interviu Liviu Rebreanu.Pe birou, autorul avea fotografii cu 300 de patri-oþi cehi, fapt ce atestã documentarea prin mar-tori, ca într-o anchetã. Predominã motivulluminii prezent în marile momente ale acþiunii,autorul are prilejul sã plãsmuiascã una dintrecele mai frumoase idile din opera lui, învãluitãîntr-un abur de poezie adolescentã, între Ilona ºiApostol.

Primele însemnãri despre romanul Adam ºiEva apar în schiþe, notaþii ce se încadreazã înistoria acestei cãrþi, începând cu 28 aprilie 1909.Puþinã lume ºtie cã o parte din acþiune are locîn grãdina Castelului din Chiuza, care aparþinecontelui Mîrza. Rebreanu expune teoriamethempsihozei, potrivit cãreia bãrbatul ºifemeia nu pot fi fericiþi decât dupã a ºapteareîncarnare. Scriitorul îmbrãþiºeazã spiritualis-mul – credinþa în existenþa unui suflet spiritualcare-ºi pãstreazã individualitatea ºi dupã moarte.Personajele trec toate printr-un timp interiorizat,care exprimã trecutul, timp care le poartã exis-tenþele cãtre un viitor devorant, de unde ºicartea iluziilor eterne.

Subiectul romanului Ciuleandra l-a pasionatpe Rebreanu încã din anul 1912, când a apãrutnuvela Nebunul. Proiectele sunt abandonatepentru câteva luni, iar mai apoi, reluate ºi relu-ate. Prima variantã a cãrþii a fost scrisã pe nerã-suflate la Orlad, în decurs de numai 9 zile (2-10martie 1927). În aceastã perioadã, Rebreanuprimeºte invitaþia lui Iulian Cioarbã, preot laMaieru, de a fi prezent, împreunã cu familia,pentru câteva zile în satul copilãriei: „Deseori,mai ales în primele nopþi, mã pomeneamcopleºit de amintirile copilãriei, întorcându-mãînapoi ca sã-mi regãsesc jocurile ºi bucuriile înloc sã isprãvesc aventurile eroului meu dinCiuleandra. Totuºi am terminat transcrierea ei învreo douã sãptãmâni”, spune Rebreanu despreaceastã perioadã. Ciuleandra, ca roman psi-hanalitic, începe cu un procedeu derivat dinromanele poliþiste: crima se va motiva abia lasfârºit. Personajul principal e Puiu Faranga,tânãrul boier cu sânge otrãvit de vechi pãcateatavice.

Crãiºorul Horea, romanul istoric, într-o sin-gurã variantã, a fost scris în perioada iulie-august 1929, autorul urmãrind cu fidelitatedesfãºurarea evenimentelor istorice ale revoluþiei

lui Horea în Transilvania ºi Ungaria. Carteaexprimã mândria naþionalã ºi simþãmântul derãspundere acutã pentru soarta poporului.

Rãscoala are ca subiect nemulþumirilepoporului. În Caiete se menþioneazã, în anul1909, localitatea Prislop cu un început de docu-mentare – piesa Þãranii. Prima variantã aRãscoalei a fost abandonatã dupã doar 135 file,varianta a doua durând 28 zile (12 august-28septembrie 1931), iar cea de-a treia, 126 zile (8iunie-11 decembrie 1932). Aºadar, romanulRãscoala revine pe masa de lucru dupã ter-minarea romanului Ciuleandra.

Cel de-al patrulea roman scris la Valea Mareeste Jar, proiect apãrut la 28 noiembrie 1930,sub denumirea „Iubirea cea mare” sau „Iubireaeternã”. Rebreanu dorea sã reia tema iubirii inte-grale, cea de la maturitate, iubirea ca un ele-ment de viaþã, nu precum un trecãtor divertis-ment de tinereþe. Prima variantã a romanului afost scrisã într-un timp record, de doar 15 zile,iar varianta a doua în 59 de zile (3 februarie-1 mai 1934). Romanul trebuia sã se chemeMojarul iluziilor, însã denumirea a fost schim-batã pe parcurs.

Prima versiune a romanului Gorila cuprindea64 file, fiind scrisã în anul 1934 ºi abandonatã.Versiunea a doua, scrisã în 148 zile (1 martie1937-10 ianuarie 1938) ne descoperã o satirãîmpotriva politicianismului burghez, a cãrei isto-rie se întinde pe parcursul a douã decenii.Amândoi a avut ca prim titlu Alibi ºi este final-izat în anul 1940, când România Literarã anunþãapariþia acestuia. Rebreanu mãrturiseºte cã demultã vreme avea dorinþa de a scrie un romanpoliþist, cu elemente autohtone, „carte de micrãsuflet”, adicã, dupã fiecare carte mare, istovi-toare, scriitorul dã una mai micã, mai familiarã,pe înþelesul tuturor.

Despre toate aceste romane ºi despre labora-torul lor de creaþie, despre modul de construcþievorbeºte, avizat, Iacob Naroº. O carte care nelãmureºte asupra operei marelui nostru înaintaºLiviu Rebreanu.

!

Menuþ Maximinian

Iacob Naroº ºi romanele luiRebreanu

Simon Sebag Montefiore, Le Jeune Staline, traduit del’anglais par Jean-François Sené, France, Paris, Calmann-Lévi, 2007

Nu existã nici un secret care sã nu fie dezvãluit într-ozi tuturor

Stalin

Poet, seminarist, revoluþionar, gangster ºidictator comunist, Iosif VisarionoviciDjugaºvili, cunoscut sub numele de Stalin1, a

constituit ºi încã mai constituie un veritabil subiectde mare interes pentru cercetãtorii istorieicontemporane. Personalitatea acestui gruzin nãscutîn orãºelul caucazian Gori, atât de controversatprivit ºi din atâtea perspective contrastante, adoratde comuniºtii fanatici ºi, în acelaºi timp, urât ºianatemizat de cei care au relevat caracteruliraþional, absurd ºi inuman al mijloacelor prin careacesta a urmãrit sã-ºi satisfacã dorinþa de putere,fantasmã a trecutului care bântuie ºi astãzi înveacul XXI, când ideologiile se vând la preþuri desecond-hand prin marea piaþã politicã a lumii, adeclanºat nenumãrate dezbateri morale, istorice ºipolitice sau este subiectul a numeroase lucrãri decercetare remarcabile, care încearcã sã facãinteligibilã ascensiunea la putere ºi instaurarea uneidictaturi fãrã precedent în istoria universalã. Oastfel de lucrare este ºi cartea lui Simon SebagMontefiore2, intitulatã Tânãrul Stalin3, careinvestigheazã tinereþea lui Stalin, adicã cea maiobscurã ºi mai misterioasã etapã din viaþadictatorului sovietic, foarte puþin cunoscutã în afarabiografiilor oficiale, falsificate de însuºi temutul„tãtuc”. În introducerea lucrãrii, autorul subliniazãrolul important al celor trei lucrãri de referinþã,consultate pe parcursul celor zece ani de cercetare,una provenind din spaþiul rusesc ºi celelalte douãdin cel occidental : în primul rând, lucrarea luiAlexandr Ostrovski Kto stoia za spinoi Stalina?4,apoi studiul politic ºi psihologic al lui Robert C.Tucker Stalin as Revolutionary5 din anul 1967, scriscu mult înainte de deschiderea arhivelor ruseºti ºi,în sfârºit, o lucrare6 din acelaºi an a lui EdwardEllis Smith, despre complotul împotriva lui Stalin.

Prologul cãrþii, intitulat Atacul bãncii, pleacã dela un eveniment care va constitui premisa întregiilucrãri : jaful armat asupra Bãncii de Stat din Tiflis7

în 13 iunie 1907, la al cãrui plan tânãrul de 29 deani Iosif Djugaºvili lucrase timp de câteva luni.Montefiore îºi începe cartea cu acest episod,aparent demn de un roman, pentru a sublinia otrãsãturã fundamentalã a personalitãþii lui Stalin,care poate explica ascensiunea dictatorului la putere: alianþa cu marele banditism din Caucaz, ale cãreibaze le pusese încã din 1904 când se afla în tem-niþa de la Kutais, dupã revolta muncitorilor din1902 de la Batum. Cam din aceastã epocã, un anmai târziu, dateazã scindarea PartiduluiMuncitoresc Social Democrat din Rusia în douãfracþiuni, bolºevicii, conduºi de Lenin ºi menºeviciiconduºi de Martov, din prima grupare, cea mai vio-lentã ºi lipsitã de scrupule, fãcând parte ºi Stalin,dupã ce menºevicii, care nu erau de acord cumetodele lui extrem de violente, îl excluseserã dinrândurile lor. Jaful acesta de 341.000 de ruble8 afãcut înconjurul lumii în acea epocã, fiind menþion-at în presa francezã, englezã, ruseascã ºi americanãºi retras mai târziu din toate biografiile oficiale aledictatorului ºi din memoriile celor care au participat

la el. Averea grupului bolºevic a fost sporitã cu osumã considerabilã pentru acea vreme, iar Stalin s-adovedit a fi încã de atunci un individ nemilos, san-guinar, adept al principiului cã nici o pierdereumanã sau financiarã nu poate fi o piedicã pentrurealizarea visului sãu de putere.

Prima parte a cãrþii lui Montefiore înfãþiºeazãcopilãria dictatorului9, portretele tatãlui ºi almamei, debutul sãu ca poet, înscrierea ºi viaþa sa deelev în Seminarul Teologic de la Tbilisi, primele salecontacte cu gruparea marxistã „Mesame Dasi” („AlTreilea Grup”) ºi activitatea propagandisticã dinseminar, care provoacã haosul ºi instaurarea uneiatmosfere tensionate, subminând liniºtea ºi disci-plina din ºcoalã. Toate acestea vor duce la exmatric-ularea lui din seminar, fãrã drept de înscriere în altãºcoalã, urmatã de intrarea sa în clandestinitate.Montefiore analizeazã mãrturiile cunoscuþilor ºiapropiaþilor lui Stalin din aceastã perioadã, real-izând un demers istoric ºi psihologic remarcabil,menit sã clarifice multe dintre aspectele controver-sate ale biografiei dictatorului. Printre altele, exma-tricularea lui Stalin din seminarul teologic, pe care,mai târziu, dictatorul o va pune pe seama activitãþiisale politice propagandiste, pare sã aibã, potrivitcercetãrilor autorului, o motivaþie mai degrabã senti-mentalã. O aventurã amoroasã, printre atâteanenumãrate altele, a tânãrului Djugaºvili din 1899în urma cãreia a venit pe lume o fetiþã, PraskoviaMihailovskaia, alintatã Paºa, l-a determinat sã nu seprezinte la examenele din ultimul an, pretextând cãsuferã de o pneumonie cronicã, fapt care a dus laexmatricularea sa. ªirul numeros de logodnice ºicopii abandonaþi din tinereþea sa, dovedind lipsa descrupule a tânãrului, face plauzibilã o asemeneaipotezã.

Un alt aspect interesant al biografiei dictatoruluianalizat în lucrare, care contribuie la demitizareafigurii sale istorice, implicã rolul acestuia în organi-zarea ºi declanºarea grevei muncitorilor de lauzinele Rotschild din Batum în 1902. Autorul între-prinde un studiu comparativ al documentelor ofi-ciale, corectate de Stalin însuºi din ampla antologieManifestaþia din 1902 de la Batum, prefaþatã ºiîngrijitã de Lavrenti Pavlovici Beria, confruntate curapoartele poliþiei secrete þariste ºi cu diverse mãr-turii ale unor revoluþionari participanþi la eveni-ment, ajungând la concluzia cã Stalin a avut un rolimportant în organizarea miºcãrii, însã mai multagitatoric, din umbrã. În urma evenimentului soldatcu 14 morþi ºi 54 de rãniþi, bolºevicul Djugaºvilieste arestat, þinut aproape doi ani în închisorile dela Kutais ºi Batum, apoi deportat pentru 3 ani înSiberia de þarul Nicolae al II-lea, la Novaia Uda înIrkuþk. Stalin evadeazã de acolo aparent miraculos,însã Montefiore crediteazã ipoteza cã dictatorul arfi fost agent dublu, având legãturi cu poliþia secretãþaristã, pentru cã, altfel, întoarcerea sa în viaþã dinSiberia ar fi fost imposibilã. Caracterul sãu duplici-tar, capacitatea de a scãpa din situaþiile cele maipericuloase, recurgând la travestiuri ºi minciunãsunt, de asemenea, caracteristici importante ale per-sonalitãþii lui Stalin.

În cartea lui Montefiore, tiranul apare atât caun fiu, soþ ºi tatã denaturat, indiferent faþã depãrinþii sãi, mai ales faþã de mamã, ºi faþã de soþiaºi copiii sãi. Muncind pânã la epuizare pentru a-ºiduce pânã la capãt planurile diabolice, el s-a dedicataproape exclusiv obsesiei sale pentru putere, încon-

jurat de un grup restrâns de caucazieni, care s-aucomportat la Kremlin exact ca în clandestinitate, cao micã ºi sângeroasã bandã reunitã într-o tavernãdin Tbilisi. În opinia autorului, aceastã carte careurmãreºte biografia dictatorului pânã în 1917, anulMarii Revoluþii, nu este doar o simplã biografie, cio preistorie a ceea ce a constituit U.R.S.S., înaintede acapararea deplinã a puterii de cãtre Stalin.Prevãzutã cu explicaþii, note ample de subsol, unaparat documentar absolut impresionant ºi o bibli-ografie vastã, ce conþine documente din arhiveleKremlinului ºi ale KGB-ului, lucrarea lui SimonSebag Montefiore poate fi consideratã una dintrecele mai documentate ºi mai profunde analizeasupra începuturilor celui mai opresiv sistem totali-tar din istoria modernã a umanitãþii.

NNoottee::1. În limba rusã substantivul stal înseamnã „oþel”.

Numele Stalin, pe care dictatorul însuºi l-a adoptat în1912, înseamnã „omul de oþel”.

2. Simon Sebag Montefiore – romancier, prezentatorde televiziune, istoric ºi jurnalist englez, nãscut în 1965,membru al Societãþii Regale de Literaturã, autor al maimultor biografii ºi opere epice : Jerusalem. The Biography(2011), Monsters. History’a most evil man and women(2008), Stalin. The Court of the Red Tsar (2004, 2005),A History of Caucasus, (2005) etc. tradus în 33 de limbiºi deþinãtor al mai multor premii internaþionale pentru lit-eraturã.

3. Simon Sebag Montefiore, Le Jeune Staline, traduitde l’anglais par Jean-François Sené, France, Paris,Calmann-Lévi, 2007

4. Cine era în spatele lui Stalin?5. Revoluþionarul Stalin6. Titlul lucrãrii nu este menþionat nici în note ºi nici

în bibliografia cãrþii, însã bãnuim cã este vorba desprelucrarea Young Stalin (1968), apãrutã în timpul „rãzboiu-lui rece”, unde autorul acesteia susþine cã Stalin ar fi fostagent al Orhanei (Poliþia secretã þaristã)

7. Actual Tbilisi, capitala Georgiei.8. Sumã echivalentã cu 3.400.000 de dolari în mone-

da actualã.9. Autorul utilizeazã frecvent pe parcursul cãrþii

numele de alint „Soso”, pe care mama dictatorului ºi pri-etenii lui îl chemau în copilãrie. Împreunã cu altepseudonime (Koba, Nieradze etc) acesta a fost folosit canume conspirativ în timpul activitãþii din ilegalitate.

!

77

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


comentarii

Nicolae Bosbiciu

Viaþa secretã a unui dictator

Iosif Vissarionovici Stalin

Trãim o perioadã în care rãsturnarea ºirãvãºirea valorilor a permis invazia masivã apseudovalorilor ºi a impostorilor, fapt care a

pus în prim-plan primatul mercantilismului de ceamai joasã speþã, precum ºi interesele mãruntmeschine ale unor grupuri sau grupãri debisericuþã, pierzându-se din vedere þelurile majoreale adevãratei culturi româneºti.

În acest context nãucitor, a mai distingeliniamentele esenþiale ale unui edificiu ce vizeazãînfãptuirea marii culturi, în ºi faþã de subculturamass-media ce dominã scena vieþii spiritualecotidiene ºi celelalte specii ale unei culturiminore, este dificil, dacã nu chiar imposibil.Numai aºa îmi explic trecerea într-un con deumbrã, dacã nu cumva e vorba de uitare voitã, acontribuþiei la viaþa culturalã a cetãþii datoratãpersonalitãþii istoricului, criticului, a cãrturaruluierudit Aurel Sasu ºi, aº zice, a poetului dinvolumul Elegiile rãscumpãrãrii.

În Dicþionarul limbii române de lemn (2009),criticul aborda problema unui hibrid, limbajsinonim cu nivelarea valoricã, cu uniformizareaunui stil de gândire ºi conduitã, cu disimulareaideologicã a intenþiilor ºi idealurilor, într-uncuvânt cu ideea de mistificare ºi minciunã,fenomen care se repetã obsesiv pe scena vieþiipolitice româneºti contemporane. Intenþiasubiacentã e stoparea acestor «ingrediente de lux»în spaþiul fiinþãrii culturale autentice, a limbajuluisemidoct sau, în orice caz a poncifelor. Prins înaceastã cursã a torþelor, cum numea E. Sperantia,competiþia valorilor, Aurel Sasu a încercat sãlumineze drama lui Mihail Sebastian, datoratãintegrãrii incomplete în spaþiul propriu-zis al uneiculturi (Mihail Sebastian. Dincoace de bine ºi derãu, 2012). Între cele douã volume, se interpunElegiile rãscumpãrãrii (2011).

Nu ºtiu dacã dispun de unele certitudini saucel puþin de câteva convingeri rezonabile pentru amã încumeta sã rãspund tulburãtoarelorinterogaþii din acest volum. În calitatea saindiscutabilã de cãrturar ardelean erudit, unul alecãrui nuclee conceptuale sunt neîndoielnice, AurelSasu ni se destãinuie prin simþãminte originare ºioriginale ce se înscriu în registrul trãirilordeopotrivã tragice ºi sublime. Profunzimile ºiprofunziunea acestor simþãminte capãtã viaþã înprezenþa ºi acþiunea a douã instanþe diferite, unarealã, a iubitei, cealaltã necondiþionatã ºitranscendentã, a dumnezeirii.

Poezia, dupã Aurel Sasu, nu e altceva decât„taina plânsului dintre cuvinte”. Poetul tãlmãceºtevocea interioarã a sinelui însingurat în acesteconfesiuni sau mãrturisiri. Fiinþã de interval, catoþi ceilalþi cãlãtori, poetul a parcurs ciclulexistenþial al primelor etape ale vieþii, aflându-semarcat de o creaþie exemplarã în pragulsenectuþii. ªi totuºi, corzile sale sufleteºti sunt deo prospeþime indubitabilã, fapt pe care îl vomilustra prin excursul nostru analitic a douã elegii:Elegia îngerului singur ºi Elegia cuvintelor iubite(Dupã Platon). Dialogul confesional cu primainstanþã realã de neocolit sau, altfel zis aievea,este iubita: „Iubito, cum pluteºti peste ape/ ªicum trec peste tine corãbii/ Cum întorciîmpotrivã-þi adâncul/ Frumos ca un tremur desãbii”. Suntem în pragul unei dezvãluiri, a unorsentimente profunde ce structureazã o adevãratãiubire ºi nu o dragoste ocazionalã oarecare, o

iubire care începe dincolo de celebrareavoluptãþilor erotice; ea implicã, deopotrivã,sublimare ºi elevare, trecerea de la pasional lapasionant. De la acest nivel poartã poetul AurelSasu dialogul cu prezenþa fascinantã ºicopleºitoare a iubitei: „Cum se surpã veºnicia înhaos/ Ca un strigãt ieºit din mormânt/ Iubito,cum se naºte abisul/ Din tãcerea unui singurcuvânt”.

Ea este ipostaza unui înger. „Înger în somn/Sieºi adormitã cântare”. Întrepãtrundereasufleteascã trece dincolo de simpatie ºi empatie.Ea devine aproape cosmoticã „Ascunde-te-nnoaptea din mine/ Eu mã ascund în strigãtul tãu/Fiecare adormi-va/ La uºa plânsului sãu”. Aceastãtranssubstanþiere a iubitei sub ipostazaluminoforã a unui înger dãinuie în adâncurilearheului: „Lumina cum cade în goluri/ Cum îºicautã vântul hotar/ Iubito, minune a nopþii/Pururi departe ºi plinã de har”.

Când preaplinul sufletesc înceteazã, iar trãirilesentimentului iubirii se distileazã odatã cu ardereaetapelor, ajungându-se la sublimare, începem sãdistingem valenþele diafane ale muziciisentimentelor pricinuite fie de un decorautumnal, fie de unul hibernal. „ªi vine toamna,iubito/ În zbor de pãduri vom muri/ Adunã-þifrunzele toate/ Potrivitã e vremea sã fii / Pemuntele înalt o ispitã”. Întrepãtrundereasufleteascã a simþãmintelor cãlãtorului cu cele aleiubitei duce la interpotenþare, la acel „suplimentde suflet”, de care vorbea filosoful Bergson. „ªi fiirisipã de ninsori/ Pãcat uitat în paradis/ Mirarefii, iubito, lumii/ Fii rana ochiului închis”.

Cãlãtorul care zãboveºte pe la locurile sacreaccede la ipostaza de pelerin, adicã nu mai e unsimplu peregrin. Rugãciunea sfioasã a pelerinului,a cãrui substanþã sufleteascã nu se reduce laveºmântul numit pelerinã, izvorãºte din tainiþelesufleteºti cele mai adânci ale fiinþei umane„Închide-mã-n cuvinte rare/ Mã furã zborului denoapte/ S-ajung la gândul tãu din urmã/ Înnãruirile de ºoapte”. Dar transcendenþa înspreacest ultim gând al divinitãþii nu e posibilã. Fiinþaumanã e înculcatã sau închisã în bezna de lut,prinsã în imanentul existenþei, marcatã de limiteºi limitãri. Devenirea ei nu scapã precaritãþilor,înfiinþarea, fiinþarea ºi desfiinþarea o fac sãraporteze altfel la divinitate „Veºnic ascunsãvederii/ Înscrisã deasuprã-ne vina”.

Însãºi schimbarea radicalã a firii umane,metanoia, nu poate duce la trecerea acestei ultimefrontiere, cel mult ne poate apropia. Aurel Sasurecunoaºte aceastã distanþã tragicã: „S-adorm învisul unor îngeri/ Plângându-mi Christ pestesicriu/ ªi sã-l întreb legat în giulgiu/ De ce stai,Doamne, în pustiu?” E momentul sã trecemacum la analiza Elegiei cuvintelor iubite (DupãPlaton), pe care poetul a încercat sã o scrijeleascãadânc în mintea ºi sufletul nostru: „Vederea estevirtutea ochilor/ Dreptatea este virtuteasufletului/ Cum poate fi atunci nefericirea/ Unospãþ al îngãduinþei?”.

Nu putem vorbi aici de ecoul vocii interioarea sinelui însingurat, ci de rostirea apãsatã, fermã,am zice, asemenea unui imperativ kantian. E oatitudine voit retoricã, motivul unei revoltecreative din partea unui cãrturar erudit, cu opregnantã stãpânire de sine ºi reacþii îndelungamânate. Dupã cum se ºtie, vederea este „simþul

teoretic” cel mai avizat dintre cele cinci simþuri.Ea este personalã, dar tinde sã fie suprapersonalã,ea separã ºi distinge urmãrile ºi deosebirile, eaeste mai mult operaþionalã decât o virtute. Liniaei esenþialã de miºcare este disocierea dintre ceeace pare sã fie ºi ceea ce este.

Oare este dreptatea virtutea sufletului? Caaspiraþie realã a celor care participã ºi fac istorie,dreptatea ar trebui sã fie o proporþie egalã întrefericire ºi justiþie în cazul tuturor oamenilor. ªi,întrucât aceastã valoare este greu de realizat înviaþa concretã, ea rãmâne o aspiraþie permanentã.Înfrânt de noianul adversitãþilor poetul seresemneazã, se retrage în sine, fãrã sã mai sperecã dreptatea se rezolvã aici în viaþã noastrãprofanã. Nefericirea izvorãºte din cornulabundenþei ºi ne aºteaptã ca un animal flãmândla fiecare colþ de stradã. E dificil de identificatbalanþa a cãrei cumpãnã sã poatã echilibra cevaimponderabil, clipele sau momentele când amfost fericiþi ºi reversul medaliei, adicã povaradeziluziilor sau a dezamãgirilor. Dezvrãjirea,dezamãgirea, descurajarea, dezumanizarea, într-uncuvânt, submineazã «suplimentul de suflet». Încazul ethosului românesc, îngãduinþa nu e totunacu ceea ce se cuvine, dupã cum liberul-arbitrudiferã de bunul-simþ.

În suita aducerilor-aminte de sorginteplatonicianã, cel de al doilea catren vizeazãvulnerabilitatea fiinþei umane. Adevãrul valid e unghid indispensabil în cãutarea binelui, dacã seporneºte de la bunãtate sau simpatie, altfel secade în sfera bunurilor. Cât despre întrebarea:este rãzbunarea „neputinþa desãvârºirii”, aici AurelSasu atinge punctul nevralgic al fiinþei umane.Aceasta este indiscutabil fiinþa de interval, seînfiinþeazã, fiinþeazã ºi se desfiinþeazã, adicãdispare. Unele persoane sunt structural egoiste,marcate de dorinþa de putere ºi vanitate. Altele,dominate de pudoare, ruºine, altfel zis simpatie ºibunãvoinþã. Aceste calitãþi sunt, în parte,înnãscute, în parte formate, altfel zis educate.Rãzbunarea e urmatã de aceste douã dorinþe(dorinþa de putere ºi de vanitate) pe care le gãsimîn grade diferite la fiinþa umanã.

În aceastã suitã a aducerilor-aminteplatoniciene, urmeazã catrenul trei. El începe cuun enunþ salutar: „Bucuria este netulburareainimii” – ceva plin de candoare. În spaþiul vieþiipublice: „Lauda e rãsplata biruinþei”, adicã, înpofida adversitãþilor, personalitãþile creatoare, devocaþie, se afirmã într-un fel sau altul. Cum trecanii ºi inundã veºnicia e un mister. Catrenul patruvizeazã moartea, care, aºa cum remarca Blaga,rãmâne o ranã deschisã în sufletul omului, ea esteun capãt de drum care nu duce nicãieri în pofidatuturor îndoielilor. Catrenul cinci e scris cu ocaligrafie japonezã: „Blândeþea este o virtute afirii”. Aºa e. Catrenul ºase ne aminteºte cãrostirea ºi mãrturisirea nu sunt nimic fãrãînþelepciunea minþii. Elegiile rãscumpãrãriipledeazã pentru recuperarea sufletului pierdut.Mai mult, pentru necesitatea unui «supliment desuflet», spre a rãmâne oameni cu adevãrat larãspântia atâtor izbeliºti.

!

88

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


Teodor Vidam

Pledoarie pentru “un supliment de suflet”

Z.Z. Top s-a nãscut de ziua lui, în 1989, încomuna Floreºti, judeþul Cluj. În 2005, la numai 16ani, debuteazã cu placheta Unitate militarãdezafectatã, porþelan ciuruit de seringi, rãmasã, dinnefericire fãrã ecouri critice. Poemele prezente facparte din volumul în curs de editare Dansul hîdei cuºchiopul – eseu asupra indiferenþei româneºti.Campion la baschet în Parcul Rozelor, autodidact ºianticar online, Z.Z. Top continuã sã scrie, sã citeascãºi sã trãiascã la Cluj.

O prezentare

Poezia astaAre doar un clenci:Autorul umblãÎmbrãcat în trenci.

Rîndunici în barbã,Piþigoi în cap,Lentile rotundeªi mustãþi de crap.

La mãsuþa sumbrãDin „Anticariat”,Rade azi o vodcã,Mîine un coniac.

ªi-are pãlãrieDe ambasador, Peste-un trup subþireDe alergãtor.

Scrie texte supleCa niºte lãcuste(Nu e Lucian Perþa,Nici Vasile Muste).

Vlad Drãgoi,

Nu faci SafariÎn deºertulKalahari.

Ci întinziCortulªi frigiHomarii(NoapteaPe-aciNu bîntuieÞînþarii)

Arta retragerii (I)

Cînd iesDin „Insomnia”

Aproape mort,Ca-mpãratul

TiberiusDin cort,

Mai vreaudoar atît:

Sã mi se deaSeansa

Sã mã întorcAcasã cuLufthansa.

Arta retragerii (II)

SearaAm urcat

ScãrileSolemn

Ca un Lemn

De acacia,Dimineaþa

M-am scursPe trepþi

Ca unOctopus

Sub tãlpileLor: „Bã,Pleacã d-acìa!”

Autoportret în 515 semne

Abilitatea mea extraordinarã înA descoperi inimi de piatrã,Cioburi ºi oase, trovanþiiÎnfipþi în privirile ei,

Cafenii, pãmîntii,Reci ca sonoritateaLunii noiembrie, pe careAu cercetat-o, adesea,

Detectivii sãlbatici, azteciiLiteraturii neolatine,Castilienii obraznici,Rãtãcind în sonoritatea

Deºertului Sonora:Sprijinindu-ºi cururileDe portbagajul burduºitCu iarbã, îºi paseazã ultimul

Cui, înainte de a goni mai departeSpre District Federal, s-ajungãÎnaintea înserãrii portocaliiLa petrecerea bãiatului

Ambasadorului din Honduras.

Ce se mai întîmplã în aºteptarea barbarilor

Scriitorii din Cluj,Dinozaurii cu chelie ºi doxãSchimbã din ce în ce mai desCîrciumile, cafenelele

Alungînd iluzoriu metaforaMorþii. Dar iedera ºi mãtasea

Broºteascã, stolonii ºi algaSe întind, se întind acum peste tot.

Bieþii mei scriitoriºi bastoanele ºi umbrelele lorºi lentilele lor tel quel-isteºi fizionomiile lucrate cu migalãurcã tot mai des în taxiuriºi gonesc spre o pizzerie necunoscutãspre un restaurant dosnic peste careiedera s-a-ntins, numai, pe jumãtate.

ªi o algã vîscoasã acoperã cerul,O algã vîscoasã ºi verde ca fiereaGoliatului marþian îi învrãjbeºte acuma,Le aþîþã orgoliile ºi le gîdilã limbile,

Ca sã-i arunce în numai cîteva minuteÎn deznãdejdea totalã, în liniºtea de cimentUmezit, incapabili sã se ridice de la meselelorªi sã achite nota, s-alerge (cei care mai pot)

spre bomba al cãrei nume-l pãstreazãpentru sine, spre dugheana metalicã undeumiliþii ºi obidiþii fac din rachiul cel prostabsintul poeþilor ºi din berea la pet

ºampania conþilor ºi din þigãrile chinezeºtihavanele nenorociþilor ºi din cafeaua la doza-torexpresso-ul sicilienilor supraponderaliºi cu creier redus, de reptilã.

!

99

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


poezia

Z.Z.Top

ZZ..ZZ.. TTOOPPOO pprreezzeennttaarree

Parodia astaLa Z.T.TOP estePastiºã ºi basta,Restul e poveste

Cum e ºi poetulLa un sfert de veac,Ciuruit cu totulDe al muzei ac.

La mãsuþa-i joasãDe la “Insomnia”,Doar de asta-i pasã:Vodca & poezia

N-are pãlãrieC-a amanetat-o,ªi dupã cum scrie,N-a recuperat-o!

Daca-ar scrie însãCa ºi Perta L.,Nu i-ar mai fi plânsãMuza, stând cu el!

LLuucciiaann PPeerrþþaa!

parodia la tribunã

Tâmplarul Valericã n-a fost preocupat animulþi de gãsirea unei fete pe potrivã sãaºeze temelie familiei dorite. N-a ocolit astã

îndatorire omeneascã, însã el s-a logodit, discret,mai întâi cu draga lui îndeletnicire, fermecãtoareatâmplãrie. Încãrcatã cu tainic mister, cuascunziºuri ºi nuri, logodnica l-a învãluit cu plasãinvizibilã din borangic ºi i-a lipit pe mâna stângãbrãþarã scumpã. Îl ademeneºte, dãruindu-i bogatãplãsmuire, îl ocroteºte cu stranie roadã.

Astfel gândeºte Valericã despre draga lui iubitãºi o asigurã fãrã tãgadã cã vor rãmâne pe veciîmpreunã. Ea pofteºte dovadã, logodnicul tâmplarîi oferã fericit probe convingãtoare. Bunãoarãfiinþele din lemn, lucrate cu dalta micã deiscusitul Valericã, însufleþite îndatã deperseverenþa lui. Oamenii aceºtia merg uºor,aleargã, se salutã, dau mâna unii cu alþii, schimbãîntre ei impresii, pãreri, opinii, danseazã când audmuzicã desfãtãtoare. Animalele se gudurã, fachãrmãlaie ºi sluº, se avântã pe douã picioare, fieanterioare, fie posterioare. Pãsãrelele zboarã înpreajmã, ciripesc, lanseazã triluri armonioase, seouã în cuibare pregãtite de tâmplarul îndrãgostit.

Ajuns flãcãu tomnatic, cu frunze dalbe latâmple, Valericã a fost uns de destin cu uleimisterios, aºa cã se îndrãgosteºte brusc de ofetiºcanã din vecini, vãzutã ºi mângâiatã de ochiilui. Se numeºte Valerica, vecinã de când a venitpe lume, musafirã grabnicã, din copilãrie, în casasârguinciosului tâmplar. Pânã mai acum sepriveau curioºi, îºi trimiteau priviri iute frânte. Dela o vreme se joacã de-a privitul, ochii lor scapãrãlumini îndatã stinse de zâmbete urâcioase, descurte clãtinãri ale capului.

Într-o dimineaþã de primãvarã Valericãfasoneazã din lemn moale pãsãri fabuloase, fãrãgât, cu capul prelung, lipit de trup, cu trei ochi,cu bot de porc ºi cu o singurã narã. Au trei aripi,una þine locul cozii în zbor, asigurã direcþiadeplasãrii, dar ºi coborârea linã. Picioarele lungisunt compuse din trei segmente care, în zbor, sestrâng alãturi, precum metrul tâmplarului, însãlabele nu au gheare, nici pieliþa înotãtoarelor, cãciîn locul lor lucesc copite transparente.

Valerica priveºte uluitã creaturile din lemnmoale, aflate pe masa tâmplarului, le priveºte cutemere, îl priveºte pe tâmplar cu duioºie ºi cusfialã. Brusc simte vâlvãtaie în obrajii ei înroºiþi,moment când tâmplarul o cuprinde cu fileulincolor al privirii. Îi admirã obrajii împurpuraþi, îiplace cum pleoapele mari acoperã ºi descoperãritmic verdele ochilor aburiþi, cum fetiºcanaîncearcã fãrã izbândã sã iasã din fileul odihnitor.Rãmâne acolo în moale extaz, învãluitã deprivirea tandrã ºi încurajatoare a tâmplarului.

Imobilizatã în caldã capcanã, Valerica setânguie:

- Dã-mi drumul din strânsoare ºi hai ... pe patgãtit cu cearceaf brodat.

Tâmplarul Valericã se preface cã zâmbeºte, oînalþã de subþiori ºi îi ºopteºte la ureche:

- Dacã tu zici aºa...zic ºi eu tot aºa... Numaicã înainte de toate sã ajungem la primar, înprimãrie, apoi la popa al nostru, îmbrãcat cuodãjdiile lui, în sfântul Domnului locaº. Ce spui?

Valerica nu spune nimic, îºi freacã ochiiîndelung cu podul palmelor, îºi aranjeazã bluza,îºi netezeºte fusta ºi fuge din tâmplãrie. Acasãadreseazã în grabã câteva cuvinte mamei, Ilica, îi

prinde mâna ºi o trage ºi o zoreºte sã iasã dincasã, din curte, sã treacã drumul, sã intre încurtea lui Valericã, în tâmplãrie. Ilica îºiîncetineºte mersul, doreºte sã afle pricina zoriteivizite, dar pentru a o afla mãreºte pasul. Întreabãrareori:

- Care-i pricina? De ce sã merg la Valericãtâmplarul?

Când sã intre în curte, se propteºte de unstâlp al portiþei, obositã, ºi întreabã în ºoaptã:

- Vrei sã mã mãriþi cu eeel?! Euu... Fiica rãmâne locului, fãrã sã slãbeascã

strânsoara braþului. Îºi priveºte mama stupefiatã ºibrusc trimite în curtea tâmplarului, pânã întâmplãrie, hohote puternice de râs. Valericã îºilasã lucrul, se apropie de uºã, unde se întâlneºtecu cele douã. Mama respirã intens, obrajii îi suntroºii ca para focului ºi, anevoie, vorbeºte:

- Mãi, copii, ce aveþi cu mine? Vreþi sã mãmãritaþi? Tu, Valericã, eºti cam tânãr... Ce-þi veni?

Valerica i se adreseazã liniºtitã:- Tu eºti mama... Mama mea... Sã-þi dai

încuviinþarea.Ilica tresare ºi întreabã cu glas sugrumat:- Pentru cine? Pentru ce?Uluitã, începe sã tremure când Valericã se

hotãrãºte sã-i mãrturiseascã:- Eu n-am vrut sã... acum... Valerica e grãbitã.

A zburat de aici ca o coþofanã vicleanã... Mi-odai, vecinã? I-am zis ºi ei. Întâi logodna, apoiprimãria ºi biserica, la urmã salonul pentru nuntãºi... zãu aºa... patul cu cearceaf alb, curat-curat.

Mama Ilica transpirã abundent, faþa eirotundã, cu trãsãturi delicate, redevine torþãdogoritoare, de aceea se aºazã gemând pe unicultaburet aflat în tâmplãrie. Îºi miºcã precipitat, cudegetele ambelor mâini, bluza umezitã detranspiraþie, apoi foloseºte palmele ca douãevantaie, sã-ºi rãcoreascã obrajii, ceafa, însã fãrãefectul scontat. Valerica încearcã s-o liniºteascã, îiatinge uºor obrajii cu palmele subþiri, tâmplarulrãmâne cald, vrea sã se apropie de femeia agitatã,însã se îndreaptã iute spre masa lui de lucru ºi iabiniºor în palme douã pãsãrele ciudate, din bucãþide lemn, îmbinate cu sârmuliþe, curând finisate.Le protejeazã ca ºi cum ar fi vii, se apropie demusafirã, le lipeºte mai întâi de obrajii lui negri,le ºopteºte, pe rând, aceleaºi cuvinte neînþelese.

Se pare cã cele douã pãsãrele capãtã viaþã, îºimiºcã aripile cu precauþie, însã tâmplarul continuãsã le þinã în palme. Ilica tresare când vietãþilecaraghioase sunt apropiate de tâmplele ei. Eaîncearcã sã se opunã cu mâinile, pãsãreleleciripesc precum sunetul melodios al unei cobze.Devenite slobode, se apropie în zbor lin detâmplele mamei uºor panicate ºi la distanþãoarecare de tâmplele ei, rãmân suspendate în aer,precum pasãrea colibri lângã petalele florilor, doarsã miºte ritmic aripile lungi în apropierea feþeiînvolburate de neliniºte.

Cu ochii închiºi simte aerul rãcoros,binefãcãtor, deschide ochii, a cãror priviremângâie fruntea tâmplarului, iar când privirea eiînconjoarã pe rând cele douã vietãþi zburãtoaredin lemn, închipuite de Valericã tâmplarul, nu sesperie, râde cu poftã multã. Nimeni nu cunoaºtecauza hohotelor dezlãnþuite, nici ea însãºi. Cândse liniºteºte oarecum, întreabã, se întreabã:

- De ce râd eu acum, dragii mei? Oare pentruce râd cu multã poftã?

Se ridicã de pe scaun fãrã veste, parcã împinsãde un resort ascuns, priveºte tandrã caraghioaselepãsãrele care continuã sã batã aerul. Îl priveºteindiferentã pe tomnaticul tâmplar vizibildescumpãnit, însã fiica ei ezitã sã-i trimitã cuprivirea o razã de speranþã. Mama pãrãseºtetâmplãria cu fruntea sus, înconjuratã ºi urmatã detãcere.

Valerica þine capul aplecat, strânge pumniiaflaþi lângã propriile-i coapse, ridicã mânãdreaptã, ºi cu degetul arãtãtor aºezat orizontal îºiatinge vârful nasului mic, uºor cârn. Tãcerea dintâmplãrie este despicatã însã de Valericã, rãmascu palmele lipite de pantalonii din dimie,oarecum în poziþia drepþi, gest aproximativpãstrat din cãtãnie.

- Pãi vezi? Te-ai grãbit... Fata scuturã capul, ca ºi cum ar vrea sã alunge

zâmbetul încrâncenat, semn cã nu acceptãobservaþii pripite, însã tâmplarul continuã liniºtit:

- Trebuie sã vin eu la voi. Cum se face... Sãcer mâna ta, pentru toatã viaþa... Cum se face...

Tâmplarul ascultã mulþumit suspinelefoºnitoare ale mâhnitei fete, ajunsã în staresufleteascã necunoscutã pânã acum.

Valerica vine zilnic la tâmplãrie, numaiduminica o însoþeºte pe mama Ilica la bisericã ºi,seara, în vizite scurte, de obicei la rude, la vecini,însã îl ocolesc pe tâmplar. Au hotãrât sã nu facãmasã, o cinã bogatã sã prilejluiascã logodna.Viitorul logodnic þine s-o mai asigure cã logodnicava rãmâne purã, precum flacãra din sobã, pânãdupã... Pânã dupã nuntã. Când aude vorbele lui,Ilica zâmbeºte mulþumitã ºi-l priveºte cu pizmã.

Tâmplarul Valericã munceºte zi de zi, uneoripânã noaptea târziu. Valerica îl învãluie cu privireafectuoasã, uneori tulburatã de gânduri searbãde,de vedenii hâde, care dispar tot mai anevoie.Atunci fata ofteazã, apoi îºi recapãtã nãdejdea ºicontinuã sã aºtepte cu vãditã suferinþã sufleteascãsfârºitul rãstimpului pânã la logodnã. El o alintãcu vorbe tandre ºi o asigurã cã va cumpãra inelede logodnã, fiindcã, desigur, inelul de logodnãdevine micul toboºar care anunþã cãsãtoria. Eazâmbeºte îndelung, privirea ei alunecã într-un golimens, de aceea se ridicã în liniºte de pe taburetºi pãrãseºte casa tâmplarului. Îl lasã pe Valericã sãlucreze liniºtit, sã termine comenzile care seînmulþesc. Comenzile vin nu doar din sat, sosescdin alte sate mari ºi mici, pentru cã oamenii vorîn casã fiinþe fantasmagorice, din lemn animat.Bãtu-l-ar norocul pe Valericã! De fapt norocul îlbate de douã ori. Întâi cã face minuni cu daltalui, cu înþelepciunea lui, apoi pentru cã iubita lui,frumoasã ºi neprihãnitã, aºteaptã rãbdãtoare,nãdãjduind.

Într-o noapte binefãcãtoare muzei, Valericãciopleºte ºi finiseazã un bazin mãriºor, precum ºicâþiva peºtiºori lunguieþi, rotunzi, triunghiulari pecare aºazã culori sclipitoare. Umple bazinul cuapã de la fântânã, introduce peºtiºorii înãuntru,iar când ei simt cã absorb apã suficientã, încep sãînoate, rareori se odihnesc. Se deplaseazã lin peluciul apei, se scufundã, revin la suprafaþã ºi culo-rile cu care sunt stropiþi strãlucesc mai puternic,în vreme ce aripioarele produc ºi emanã prinvibrare muzicã liniºtitoare.

Valerica se bucurã, stã ore multe lângã bazinuldin lemn, priveºte, ascultã. Ochii ei se umplu cuimagini stranii, mai ciudate decât formapeºtiºorilor pastelaþi, auzul i se înmiresmeazã cudiafana muzicã. Priveºte neîntrerupt minuneasãvârºitã de tâmplar, momente din copilãrie reîn-vie în memoria ei, îºi zãreºte tatãl, decedat de

1100

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


Logodna tâmplaruluiMircea Ioan Casimcea

proza

1111

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


câþiva ani, mai tot timpul cu zâmbetul pe buze.Îºi mai aminteºte de strãdaniile istovitoare alemamei sã îi asigure o viaþã fãrã multe ºi acuteopreliºti.

Privirea ei nu se îndepãrteazã prea des debazin, culoarea ºi muzica peºtiºorilor continuã são fascineze. La un moment dat se zãreºte pe sine,jucãrie din lemn, acopertiã cu solzi în loculhainelor cu pãrul lung, despletit, este chiar ºtimaapelor. Peºtiºorii o înconjoarã prudenþi, se apropiede noua sositã. Valerica, ºtima apelor... Alteoripriveºte fãrã interes anume clienþii lui Valericã, eivin ºi pleacã, fac comanda, la vremea stabilitã sos-esc sã plãteascã ºi sã ducã obiectul dorit. Untânãr timid, înalt ºi subþire ca un stâlp, cu cãmaºaalbastrã scoasã din pantaloni, nu mai pleacã. Elrãmâne toatã ziua, zi de zi, noaptea doarme încasa tâmplarului. Este ucenicul lui Valericã, celdintâi ucenic sosit dintr-un sat vecin, pentru cãmeºterul nu mai pridideºte sã termine comenzile.Îi place îndeletnicirea de tâmplar, este bucuros cãaflã taina ei de la iscusitul Valericã.

Fata îl priveºte cu bunãvoinþã, îi preþuieºte sil-inþa, îi admirã mlãdierile trupului. Privirea ei îlînvãluie tot mai des pe chipeºul ucenic, care nueste tocmai un puºtan. Pãrul negru, ondulat îlmaturizeazã, îi adumbreºte uºor faþa seninã.

Valerica doreºte sã devinã ea însãºi o ºtimã, deaceea Valericã o învaþã cum sã se rostogoleascã detrei ori peste cap ºi ce cuvinte sã spunã înainte sãia chip de micã vieþuitoare a apei, apoi când

doreºte sã redevinã om. Nazarie este un sãlbaticbun, pe al cãrui ajutor îl cere deseori. Aºadar fatatrebuie sã i se adreseze cu încredinþare:

- Nazarie, milostiveºte-te, ºtimã sã devin.Pentru întoarcere la starea de om, va spune:- Nazarie, milostiveºte-te, om iarã sã fiu.Îi atrage atenþia sã nu uite o vorbã din toate

astea, nici sã le amestece, fiindcã riscã sã nu aibãrezultat bun. Valerica este fericitã, mulþumeºte cuun sãrut lipit pe obraz ºi repetã în gând cuvinteleînvãþate, pânã se convinge cã nu va uita vreunuldintre ele, nici rânduiala lor.

Simte fierbinte moleºealã dupa ce s-a dat detrei ori peste cap, cum se spune din bãtrâni, cumse metamorfozeazã în ºtimã de mãrimea unuimosor, precum i-a fost voia, sare pe margineamicului bazin ºi priveºte bucuroasã peºtiºoriiliniºtiþi, apoi se avântã în apã, fãrã sã producã val-uri. Realizeazã cã nu-ºi aminteºte cine a fost, nicio amintire din viaþa ei nu i-a rãmas în precaraamintire, însã ºi memoria se ascunde în tainiceascunziºuri ale trupului de micã ºtimã. Într-un altloc tainic al noului ei trup rãmân intacte celedouã rugãminþi, pregãtite pentru sãlbaticul celbun:

- Nazarie, milostiveºte-te, ºtimã sã devin.Precum încã:- Nazarie, milostiveºte-te, om iarã sã fiu.Iese alene din bazin, la casa ei merge tot mai

rar. Liniºtea din suflet este încet-încet destrãmatãde dârza neliniºte pe care i-o trimite, în tainã,

mlãdiosul ucenic, al cãrui nume de botez l-acomunicat Valericã, fãrã sã-l întrebe vecina lui:

- Se numeºte Grigorie... Harnic, priceputbãiat... Cu multã bunã creºtere...

Valerica îºi aminteºte cuvintele spuse de iscusi-tul tâmplar, însã nu aflã când va fi nunta... Laprimãrie, la bisericã, la salonul de petrecere, undeîncap mai mulþi meseni. Priveºte cu încordarepeºtii vioi, trupurile strãlucitoare, ascultã muzicaaripioarelor care vibreazã vertiginos. Considerãaceste semnale chemare din adâncuri de ape, îºiaminteºte de Nazarie ºi îl roagã liniºtitã. Devenitãºtimã, se liniºteºte prin uitare.

Discutã zilnic cu Grigorie când intrã în tâm-plãrie, el are scurte ºi puþine rãgazuri. Ies uneoriîn curte, mai rar îl atrage în curtea ei, sã vadãcasa pe dinafarã, pe dinãuntru, s-o revadã pemama Ilica. Totuºi, periodic, preferã sã ia chip demicã ºtimã, sã se scufunde în apa ºi în muzicadin bazin. Acolo se liniºteºte. Uitã de toþi. Îi placetot mai mult viaþa de ºtimã, sã zãboveascã în apãºi în muzicã. Valericã s-a obiºnuit cu noul ei modde viaþã, însãºi mama nu se mai îngrijoreazã.

Uneori dispare într-o ºtimã din lemn, dãruitãei de tomnaticul vecin. Într-o searã, târziu,Valericã vine din tâmplãrie ºi se opreºte lângãbazin. Doreºte s-o cheme alãturi de el ºi sã-icomunice cã s-au împuþinat comenzile, aºa cãpeste cel mult o lunã de zile îºi vor trece degetulprin inelul de logodnã ºi îndatã dupã aceea vordeveni soþ ºi soþie, bãrbat însurat ºi nevastã.ªtima nu se aflã în bazin, acolo este ºtima dinlemn. Flãcãul bãtrâior ofteazã, presupune cãlogodnica a plecat sã doarmã acasã, la mamã-sa.Obosit peste mãsurã, Grigorie doarme somnadânc, de aceea nu intrã în bucãtãrie sã mãnânce.

Aºa se face cã într-o zi, dis-de-dimineaþã,soseºte mama Ilica în curtea tâmplarului ºi îlstrigã sã iasã în curte, cã are sã-i comunice vesteînsemnatã. Valericã lucreazã cu spor, de aceea ocheamã la el. Înãuntru este rãcoare, logodnicullucreazã neîntrerupt, fiindcã ºtima Valerica se aflãiarãºi în bazin. Mama fetei zâmbeºte cu tristeþe înochi ºi pe buze, clatinã capul a negare, îl priveºtepe vecinul tomnatic printre genele mult apropiate,întinde mâna dreaptã ºi cu vârful unor degete îimângâie obrazul stâng. ªopteºte:

- Eºti firoscos, Valericã... Firoscos cum n-a maifost în satul nostru ºi în multe sate. Cum eu n-am mai vãzut pânã la tine. Numai cã la celelumeºti nu te pricepi... Nu pricepi o iotã din tre-burile cu fetele pornite pe mãritiº... Hai sã-miarãþi ºtima apelor. Cine este ºtima apelor...

Merg în camera unde se aflã bazinul, acoloînoatã, într-adevãr, ºtima apelor. Tâmplarulzâmbeºte, mama îºi face cruce. Vorbeºteneliniºtitã:

- Mãi, bãiete... Valericã, tâmplarule... În casamea se petrece logodnã luminoasã. Eu am venitaici sã te anunþ cã logodna ta cu Valerica nu semai petrece. Grigorie rãmâne pe întâia poziþie lanoi.

Dupã o vãditã descumpãnire, tâmplarulrãspunde:

- Grigorie este ucenicul meu ºi nu mi-a spus...- Pãi nu þi-a spus...- Cã nu mai vrea sã înveþe tâmplãria...- Nu þi-a spus cã... Pãi îþi spun eu, cã pentru

asta am venit. Sã ne scuzi ºi sã ne ierþi... fantastic-ule...

Tâmplarul Valericã nu admite vestea anunþatãde mama fetei cu care el se va logodi curând. Ostrigã pe Valerica, privind intens ºtima apelor,aceasta rãspunde îndatã chemãrii:

- Sunt aiiici... Mã ocup de tiiinee. !

Aniela Ovadiuc Avers-Revers

Cel puþin o datã pe an, semnatarulacestor rînduri simte „remuºcãturilelãuntrice” ºi obligaþia de a-l fotografia,

cu metrul în mînã, din/în acelaºi loc, pecelebrul Nepot. Personaj (nu doar istoric)legendar al Clujului anilor 2000, simbol alRenaºterii literare napocane, perfid amfitrional anarhismelor poetice º.a.m.d. Sperietoarea –adesea a – scriitorincilor din generaþiile maivîrstnice, pentru cã printre ei nu se gãseºtenici o micuþã Dorothy. Zîna Mãseluþã agrafomanilor juni & nãbãdãioºi. Nemesisulcãrturarilor împãiaþi ºi al studenþilor cu aermuzeal. Pentru toþi ceilalþi însã, dependenþide libertatea ºi haosul din interiorulparadigmei literare, Clubul de lecturã„Nepotu’ lui Thoreau” (y compris cafeneauaculturalã Insomnia) e locul esenþial din aceazi a sãptãmînii (miercurea) unde are locchestia (încercarea de a stabili noi standardepoetice/narative, de a impune noi stiluri etc.)

În echipã cu Szántai János ºi FrançoisBréda (gazde), moderator alãturi de ªtefanBaghiu, am avut, în 2014, o toamnã maibogatã ca niciodatã. ªi un public uriaº,gãlãgios ºi incomod, violent sau admirativ.Imprevizibil. Viu. Sperietoarea aia de carepomenii mai devreme. Pe care a îmblînzit-onumai, cu ºarmecu-i indicibil, poetul IonMureºan, autorul unor memorabilecomentarii despre poeme pe care nu le-aauzit.

Pînã la momentul redactãrii acestui articol,am numãrat nu mai puþin de cinci ediþiiThoreau-riste în toamna anului 2014. Iatã, pefoarte scurt, ce-a fost:

1. Deschiderea balului a avut loc în 8octombrie, cu o dublã lecturã. A citit ªtefanBaghiu, autorul volumului Spre Sud. LaLãceni (2013) – debutul care a recoltat toatepremiile importante anul trecut – vrînd sãverifice probabil dacã existã viaþã dupã primacarte; noile poeme, deºi scrise curat, nu maiau însã tensiunea ºi aburul feromonal alLãcenilor. A citit, de asemenea, ºi Vali A.Cuc, masterand la filosofia clujeanã ºidebutant absolut în cadrul clubului: aniitrecuþi Vali era un spectator flegmatic, mut caLucian Blaga; astãzi însã scrie poezii „rele”,cinice, autoviolente, pe urmele unui DanSociu. Publicate în revista “Vatra” înainte de afi citite la Thoreau, poemele m-au plãcutsurprins, ca vederea unei plante exotice, rare,în sera de la Insomnia. Îi urez succes lui Vali,îi þin pumnii lui ªtefan (cît de greu nãpîrleºtidupã prima ta carte numai eu ºtiu)!

2. În 22 octombrie, la Caravanseraiulclubului de lecturã poposeºte primul invitatextern, poetul sucevean Florin Dan Prodan,redactor al revistei “Bucovina literarã”,organizator al festivalului interartistic InsideZone ºi cãlãtor neobosit din America de Sudpînã în Nepal. FDP a contariat ºi provocatprin lectura versurilor din cel mai nou volumal sãu – underground – intitulat Poeme ºi noteinformative despre eroi ºi morminte.Arheologie sumbrã ºi incomodã a vieþilordistruse, torturate în puºcãriile comuniste, unfel de coral al vocilor celor decedaþi, cam caîn Antologia orãºelului Spoon River a luiEdgar Lee Masters.

3. A treia ediþie, din 5 noiembrie, i-a avutca invitaþi pe Mihail Vakulovski (din Braºov)ºi pe Michael Astner (din Iaºi). Mihail a cititdin volumul Riduri, operã de maturitate undebãiatul rãu nu se cuminþeºte, aºa cã alãturi deimnuri funerare gãsim aici ºi cîntece punk,ironie fãrã limite, scrisori de dragosteingenioase, autobiografie. Mick a citit din þaratransformatã-n vînt (2011), una din cãrþilemele preferate dintre apariþiile anilor 2000: opoezie atipicã la noi, austerã ºi totuºi caldã,reþinutã ºi totodatã sentimentalã, postistorie acomunitãþii sãseºti din Transilvania ºi scanarede mare fidelitate a societãþii româneºticontemporane, eticã la fel de mult ca esteticã.

4. Sîmbãtã 15 noiembrie la Clubul deLecturã a venit Marius Chivu cu volumul sãude prozã scurtã Sfîrºit de sezon. A fostsingura ediþie la care n-am putut participa, aºacã ar fi unfair sã comentez. Amintesc numaicã Marius este – între criticii ºi cronicariiliterari de astãzi – singurul atent la speciapovestirii, pe care a ºi antologat-o, recent, înmult aºteptatul volum Best of: proza scurtã aanilor 2000 (2013).

În 19 noiembrie ne-am adunat din nou casã-i ascultãm pe poeþii Sorin Despot ºi RaduNiþescu, sosiþi de la Bucureºti. A fost primadatã, anul acesta, cînd prozatorului StelianMuller i-a plãcut ceva: poezia performatã deDespot. Analiticã, rece, agresivã, aºa cum s-aconturat ea în recitalul lui Soso, s-a doveditcontraponderea minunatã a cîntecelorpostgrunge ale lui Radu Niþescu, emoþionanteºi emotive, scandaloase întrucît scrise de pepoziþia loserului universal, charismatic.

Aº putea lungi povestea asta cu multerînduri, dar mi-ar plãcea mai mult, iubitecititorule, sã poþi vedea ºi afiºele excelentecreate de ªtefan Baghiu – secvenþe din culturavie a oraºului Cluj.

!

1122

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


Nepotu’ lui ThoreauCaravanserai

ªtefan Manasia

bloc-notes

La începutul primei sãptãmâni dinnoiembrie, 2014, a trecut în nefiinþã unuldintre cei mai apreciaþi poeþi ai Banatului

Montan. S-a stins Gheorghe Azap care n-a maiavut rãbdare sã aºtepte viitoarele cronici saueventualele nominalizãri ºi fãrã sã-ºi ia rãmas

bun de la prieteni, de la confraþii într-alescrisului, a lãsat un gol, luând cu el condeiulultimului romantic de pe plaiuri bãnãþene.Membru al Uniunii Scriitorilor fiind, se cuvinesã încep prin a sublinia mãcar premiile celuicare, de-a lungul vieþii, a publicat 10 volume deversuri: 1978 - Premiul Asociaþiei Scriitorilordin Timiºoara pentru volumul „Roxana, Roxana,Roxana”; 1995 - Premiul Filialei Timiºoara aUSR pentru poezie; 1999 - Diploma deExcelenþã ºi 2001 - Premiul Special pentruîntreaga activitate. Contrar uzanþelor prefer sãaduc în prim plan omul, acela care cu bucuriileºi durerile lui, þinute departe de ochii lumii, însatul de pe malul Caraºului, a însãilat, în mii denopþi de singurãtate, o operã care surprindeprin cãldura ºi originalitatea sa. De fapt,schiþând acum portretul unui Sihastru, trebuieînceput prin aceea cã stihurile lui nu erauîndreptate spre divinitatea care l-a sortitsingurãtãþii, ci se transformaserã în rime care dela început ne-au fermecat pe toþi, atât peneiniþiaþi cât ºi pe cei sortiþi sã mãsoare putereade a miºca prin cuvânt ºi cel mai înpietritsuflet. Durerea mutã pe care i-a pricinuit-osuferinþa unei boli fãrã leac, l-a determinat sãprefere zile ºi sãptãmâni de singurãtate ºi astaîncepând cu ultimii ani de adolescenþã.Suferinþa nu l-a înrãit, l-a þinut într-un anume feldeparte de oameni. Spun asta pentru cã nu l-amgãsit niciodatã amestecat în obiºnuitele gâlceviale literaþilor, în lumea cãrora se impusese încã

de la primul volum („Maria – o caterincãzbuciumatã”, Timiºoara, Editura Facla, 1975).Erelor glaciare le datorãm, printre altele ºicãrbuni ºi diamante, iar Gheorghe Azapdatoreazã nesomnului de-o viaþã strãlucireagândirii, pe care a cules-o din sutele de pagini,pe care ni le-au lãsat marii înaintaºi. A împletitcu trecutul ºi cuvântul contemporanilor sãiliteraþi ºi de aceea, aºa cum am mai scris: „deaici unele influenþe de sorginte esenianã; tonulminulescian al romanþelor sale; sunetele din„scripca þigãneascã” a lui Miron RaduParaschivescu; cuvântul potrivit, unde trebuie, înmaniera lui Arghezi; „carnavalul lingvistic” al luiDimov ºi mai ales zeflemeaua lui MarinSorescu”.

De-a lungul anilor a fost apreciat de maricritici precum Eugen Simion, Laurenþiu Ulici,Mircea Martin, Cornel Ungureanu, AlexandruRuja, Lucian Alexiu, Olimpia Berca, RaduG.Þeposu º.a. Dintre acestea am ales doar uncitat din „Scriitori români de azi” (acad. EugenSimion – vol. III - Bucureºti Cartea Româneascã,1984): „Gheorghe Azap este un lup singuraticrãtãcit între promoþii ºi grupuri literare, poezia –dacã citesc bine versurile sale – este pentru elun mod de existenþã. ªi pentru ca existenþa sãdevinã suportabilã, poezia recurge la ironie.Gheorghe Azap este, prin urmare, un ironist,mai trist ºi mai profund decâþt alþii…Acest poetsentimental, cu bune lecturi din suprarealiºti,ascunde însã un fond tragic…” ºi în încheiereaeseului de acum trei decenii, cunoscutul criticnoteazã „Gheorghe Azap – „cel mai necãjitholtei al secolului douãzeci” – poartã la reverfrumoasa floare a suferinþei erotice”. Cã este aºao confirmã chiar glasul autorului, când rosteºte:”Iubeam cum se iubeºte numai o datã în lume,/trecând predecesorii în pagini de umor;/

Dispreþuind mãsura vrând sã-mi arate cum e/Încolãcit în mine eºecul viitor.” Gheorghe Azapne pune la îndemânã, fãrã îndoialã, o operã acãrei valoare realã o vor aprecia generaþiileviitoare, dar pânã atunci vã citez cum îºi încheiaGeorge Arion cronica de acum trei decenii:„Eþetera confirmã un talent de excepþie”.

Nu toþi cei care i-au citit ºi gustat poeziaºtiu, sau mãcar bãnuiesc temeiurilenemãrturisite, care au scos la luminã temelegrave luate în discuþie ºi mai ales veºmântul deautopersiflare ºi izul ironic, în care ºi-a dantelatversurile. Apropiaþii îi admirã puterea cu care aînfruntat zgârcenia ursitoarelor care i-au urzitdestin de singuratec ºi suflet cald, menit parcãsã oblojeascã suferinþele celor de alãturi cuharul încins pe propria ºi nemãrturisita durere.

Aºa cum mi-a mãrturisit într-un interviu pecare mi l-a acordat în urmã cu 35 de ani, arãmas acelaºi romantic, „unul din cavaleriipuritãþii universale…în primul rând rãmân alMioriþei noastre”. Într-adevãr, prin tot ce a scrisa rãmas pânã în ultima clipã, a rãmas întrutotul aedul plaiului sãu natal a cãrui mireasmãrãzbate din versuri de multe ori ºãgalnic în carezâmbetul simþi cã ascunde o nemãrturisitãdurere ºi o necuprinsã aºteptare.

Acum, la ceasul când stihurile sale ne vin dedincolo, putem afirma fãrã reþinere, cã cel carea fost singuraticul din Ticvaniu Mic, a fost ºi varãmâne un reper demn de luat în seamã ºi deviitorime pentru puterea de sugestie a imaginilorsale zidite cu un lexic într-adevãr de admirat, încare arhaismul se întâlneºte cu neologismul, iarrima se furiºeazã de la cãldura doinei laascuþimea ironiei. Îndrãznesc sã spun ºi cred cãar fi mulþi care sã subscrie alãturi, cã dacã aºputea, ceea ce oricum nu pot, i-aº ridica un bustpe care aº scrie: „Deºi ascuns în trecut, printrecerea din 2014, ne va însoþi totdeauna undacântecului cu care þi-ai sfinþit pãmântulTicvaniului iubit”.

!

1133

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


in memoriam

În amintirea lui Gheorghe Azap

Titus Criºciu

Gheorghe Azap

Poate ar trebui sã nu îl începem pe Kant de la ograniþã atât de îndepãrtatã de noi. Sã nu negândim neapãrat la un teritoriu populat de o

ideologie bine construitã la care noi ne-am raportaanalizându-ne poziþia. De ce sistemul nostru denezguduit nu ar putea fi la mâna manipulatoare aacelei nostalgii de care încã nu putem scãpa, a unuitext pitoresc vernacular ce trezeºte în noi mugiri debovine pe câmpurile lui Grigorescu? Poate pentru cãne e greu sã ne recunoaºtem o atare identitateºubrezitã.

Am ºi dorinþa ºi nostalgia sã încep un lung ºir deîntrebãri pentru cã nouã, cred, ne stã mai bine între-barea decât rãspunsul. Pe lângã asta, rãspunsurilepoate se dau la adevãrate întrebãri nu ºi la pierdereaprivirii în stufãriºuri sau câmpuri languroase ce reprez-intã imaginea infinitei noastre melancolii.

Sã te încerce seducþia Kant ºi sã-l vezi printre uluciºi porturi populare, asfinþit de soare ºi pârloagenestrãbãtute cu suhaturi roase de vite, cu o turmã deoi ce se zãrea în fund ca o patã albã, ºi, mai presus detoate cu orizontul sãu înºelãtor, a cãrui dungãînchipuitã juca în arºiþa soarelui ca oglinda unei ape[Duliu Zamfirescu, Viaþa la þarã, Ed. Eminescu, 1965,pg. 18] este un tip de metafizicã de care numai noiputem fi capabili. Numai noi o putem devoala ºi înacelaºi timp, numai noi ne putem ascunde atât debine în spatele unui alt adevãr pentru a ne juca dupãbunul plac cu realitatea. Nu e desuet gândul meu ºi,evolutiv, tot la fel, nu îl putem vedea pe Kant prinîmpietrirea clãdirilor de blocuri gri sau a ºoselelor celeagã tot felul de lumi socialiste defuncte. La fel debine se poate pierde în tot ce þine de lumea care aînceput odatã cu moartea lui Gheorghiu Dej. Toatesimbolurile valabile atunci care ne-au mutilat ochiul ºiºtirbit conºtiinþa esteticã ar putea empatiza cu un ide-alism transcedental.

Când m-am gândit prima datã la Kant si lacãruþele lui Zamfirescu, ce se pierdeau pe drumuri deþarã prãfuite, am ales sã îi întâlnesc, presupunând cãnu ar fi existat texte care sã îl scoatã pe Kant într-unmod curajos din stufãriº ºi sã îi punã în pãlãrie o priv-ighetoare concretizatã într-o lucrare ºtiinþificã. Totuºi,gândeam ºi cred, sperãm cu toþii la cu totul altceva.Acea altã imagine ce ne salva de la lovirea cu zidul erasperanþa cã pe undeva printr-o Românie a pridvoarelorsau a scãrilor de bloc a anilor ‘30 sau de mai târziuexistã un tânãr care poate îl analizeazã pe Kant fãrãprea multã greutate în timp ce stã în salon ºi ia o dul-ceaþã sau citeºte ziarele vremii.

Cum asta nu cred ca s-a petrecut vreodatã sau celpuþin nu la modul serios, decât în inconºtienþa noastrãcolectivã, mã aplec spre textul lui Mircea Flonta ºianaliza la textul lui Blaga despre Kant. Iatã: Teoriacunoaºterii a lui Kant îi apare lui Blaga drept nesatis-fãcãtoare chiar ºi în calitate de teorie a cunoaºteriiºtiinþifice, mãsura în care ea nu considerã „plãsmuirileteoretice ale ºtiinþei”, care sunt ºi ele încercãri stilisticcenzurate de revelare a misterului existenþial.Cercetãrile lui Kant ar fi pornit de la presupunerea cãrostul minþii omeneºti ar fi „numai acela de a lua actdatoritã categoriilor sale, de lumea concretã datã”.Aceasta ar fi o limitare pe care Blaga o apreciazã dreptsursa unor interdicþii din cele mai pãgubitoare, inter-dicþii pe care le acuzã în judecãþi deosebit de severe.Astefel, conceptul kantian al lucrului în sine este per-ceput de Blaga drept temei al respingerii oricãrei încer-cãri de a imagina reprezentãri cu privire la ceea ce sesitueazã dincolo de limitele experienþei” [MirceaFlonta, Kant în lumea lui ºi în cea de azi, Zece studii

kantiene, Iaºi, Ed. Polirom, 2005, p. 257].Kant, Blaga ºi Mircea Flonta. Între primele douã

nume cred cã, de fapt, se potriveºte textului lui Flontao metaforã a podului, a legãturii, a unei punþi întredouã lumi care nu se vor atinge sau înþelege niciodatã.Cea mai evidentã graniþã culturalã între est ºi vest sau,dacã nu, cel puþin între vest ºi limita lui cu estul.Interdicþiile pãgubitoare kantiene sunt acelea care nune lasã sã înþelegem acel peisaj pastoral. El va rãmâneinfinit ºi obligatoriu neînþeles. Pentru Blaga, Kant dis-truge acea lume care trebuie sã rãmânã o lume anecunoscutului. Kant, Blaga ºi Mircea Flonta, uncarambol pe o ºosea care duce spre est. Dacã pentruBlaga Kant a ciuntit destinul fiinþei umane am puteaspune cã, de ce nu, fiinþa umanã ar trebui sã fie cuprecãdere o fiinþã de naþionalitate românã. Deoarece,„Kant pune lucrul în sine ca un vetto împotrivaoricãrei metafizici revelatoare fãrã a-ºi da seama cãprin aceasta el a tãiat în douã rostul nostru”.

Acum, cã am trecut sumar în revistã de ce nicio-datã nu vom vrea sã ºtim cum existã Kant fãrã dulcisunete din tulnic pe fundal, trecem pragul unei bib-lioteci a Fundaþiei Tapies din Barcelona unde am avutplãcerea de a mã întâlni cu o carte editatã de JamesElkins, Istoria Artei vs. Esteticã, un volum care adunãîn rezumat discuþiile unei conferinþe în care esteticaluptã pentru legitimare cu istoria artei ºi invers. Aiciîncercam de fapt sã ajung, dar preambulul mi se parenecesar pe fondul existenþei mele ca filolog, un fondde altfel plin de complexe când vine vorba de „cum l-am întâlnit pe Kant”.

Thierry de Duve, antrenat într-o discuþie în careprotagoniºtii iau apãrarea esteticii din perspectivã kan-tianã sau din contrã, încearcã sã scoatã postmod-ernismul din acest sistem, susþine cã existã ºi în teorieun sistem politic, poate singurul cu adevãrat bineintenþionat. Criticul numeºte politica lui Kant, the pol-itics of peace on earth. De ce nu avem de a face cuun sistem idealist mi s-a pãrut extrem de interesantsau de ce de Duve scoate sistemul kantian de subumbrela atât de generoasã a idealismului. Toatã istoriaporneºte de la tradiþie – cel puþin în teoria lui Thierryde Duve - ºi de la acel specific pe care îl înþelegem, cavestici, în termeni foarte generali. Dacã însã ne-amconsidera estici, în schimb, sau mai bine spus otradiþie trecutã prin Kant ºi mai apoi prin Blaga tre-buie sã recunoaºtem cã procesul ar consta într-o trans-formare foarte diferitã în a percepe aceste sistemediferite de gândire.

Dar iatã raþionamentul lui de Duve: la tema dacãistoria artei poate sau nu participa la eventuale eval-uãri estetice de Duve prezintã primul argumentapelând la o tradiþie care, ne spune el, trebuie sã fietransmisã prin istoria artei dar care în actualitate numai este transmisã prin ºcoalã sau în studio. Cu toateacestea cercetãtorii în istoria artei trebuie sã apeleze laesteticã pentru a pãstra o parte din acele tradiþii ºipentru a-ºi depãºi o anumitã limitã informaþionalã.Scopul perpetuãrii unei istorii a ideilor ar fi „pãs-trarea” obiectelor culturale. Prin aceasta de Duveînþelege pãstrarea obiectului estetic în sine dupã cum îlînþelege Kant ºi anume forma fizicã a acestuia ca maiapoi sã îi acceptãm ºi funcþia sau valoarea transceden-talã cu care el încarcã subiectul receptor. Trebuie sãputem pãstra ºi arta clasicã dar ºi avangarda, ne spunede Duve, pentru a susþine o analizã complementarã acelor douã. Existã totuºi o rupturã definitivã între isto-ria artei ºi esteticã susþine critica lui de Duve. Aceastase produce la Kant datoritã faptului cã existã numai osubiectivitate aprioricã. Avem nevoie deci de istorie

pentru cã dacã ne bazãm numai pe subiectivitateakantianã nu vom fi niciodatã de acord cu adevãrurigeneral valabile.

În acest fel de Duve rezolvã elegant problema isto-riei artei care se completeazã prin esteticã ºi în finalne spune cã opusul unei critici a raþiunii ar fi un ideal-ism transcendental care ar reprezenta aceastã formãteoreticã prin pace.

Dacã Elkins sau Thierry de Duve înþeleg printradiþie ceea ce am fi tentaþi sã înþelegem noi e foartegreu de cuantificat. Ceea ce este însã notabil este fap-tul cã nu se vor anula sau contrazice cele douã con-cepte. Din contrã, unul va ajuta la conservareaceluilalt, recunoscându-i importanþa într-un tip deevoluþie în care conceptele nu sunt smulse dinrãdãcinã precum într-un un proces de triaj oarecare.Sunt pãstrate elemente posibil ajutãtoare: Estetica afost un material de substanþã în aceastã conversaþie:are pãrþi dure dar ºi pãrþi moi, curge (existã confluenþeale esteticii cu alte discipline), se topeºte, este flexibilãºi poate fi îndoitã, chiar pusã în interiorul a altcevaprecum istoria artei. Voi mai adãuga încã o metaforãcare produce un al nouãlea model: poate fi deschisã.Poate fi deschisã, iar Kant poate fi scos afarã. Evident,nu întreg, dar în bucãþi. Posibilitatea unei operaþiuni încare mici bucãþi din Kant sunt scoase din trunchiulesteticii ar putea fi tema nu chiar atât de ascunsã aacestei conversaþii [James Elkins (edit.), Art History vs.Aesthetics, Ed. Routledge, New York, London, 2006.p. 285, trad. ns.].

Care sunt acele piese mici care pot ajuta este unalt subiect, ceea ce ne intereseazã însã este cã ele potfi luate ºi poate fi transferat un conþinut al unei teoriiîn miezul alteia pentru a o susþine.

În aceeaºi lucrare Keith Moxey susþine cã erozi-unea culturii de cãtre globalizare este un rezultat alcapitalismului. Însã tot aici se susþine cã o valoare nuo exclude pe cealaltã. Poate oare fi adevãrat în contex-tul în care suntem de mult în cãutarea unei noi este-tici? De ce este nevoie ca sã putem redefini estetica?Nu dorim sã contrazicem istoria, cum susþine ºi deDuve, vrem sã ne folosim de ea dar am prefera înacelaºi timp sã scãpãm de dogmã. ªi orice formã arlua, indiferent cã se bazeazã pe tradiþie sau pe unpitoresc teoretizat, dogma nu mai trebuie sã convingãsau sã existe ca un canon, ci ca acele mici bucãþi pecare James Elkins le vedea extrase din Kant.

În încheiere, pentru a aduce în scenã o teorie pecare o consider de pionierat în sistemul de întrebãri dece avem nevoie pentru a ne construi o nouã esteticã,care este scopul, forma ºi filosofia ei? [James Elkins(edit.), Art History vs. Aesthetics, Ed. Routledge, NewYork, London, 2006, Gregg M. Horrowitz AestheticKnowing and Historical Knowing], Foucault discutãproblema în Ce este un autor în Ce sunt Luminile?(II) [Michel Foucault, Ce este un autor?, Cluj, Ed. Idea, 2004, p. 82] schimbând sensul ideii detradiþie fãrã a-l relegitima dar, la fel, fãrã a-l desface deun sens esenþial: ªi prin chiar acest fapt vedem, deasemenea, cã, pentru filosof, a pune problema proprieiapartenenþe la acest prezent nu va mai însemna câtuºide puþin a pune problema apartenenþei sale la o doc-trinã sau la o tradiþie; nu va mai fi vorba, pentru el ,doar de problema apartenenþei sale la o comunitateumanã în general, ci aceea a apartenenþei sale la unanumit ”noi”, la un ”noi” care se raporteazã la unansamblu cultural specific pentru propria sa actuali-tate.

Dacã actualitatea noastrã se va menþine mereuîntr-un rural transcendent ca unul dintre cele maireprezentative simboluri ale culturii noastre este oîntrebare de la care poate ar merita abia acum sãpornim pentru a putea începe discuþia.

!

1144

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


eseu

Kant între douã temporalitãþi esteticeViorica Bold

Recitind paginile scrise în perioadainterbelicã de cãtre Paul Zarifopol despremitocani, mi-am dat seama cât de actuale

sunt judecãþile lui drastice cu privire la“fiziologia” acestei categorii sociale, pe careneamul românesc a moºtenit-o ºi a perpetuat-odin veac în veac.

Probabil cã românul s-a obiºnuit sã-i considerepe mitocani “de-ai noºtri”, din simplul motiv cãei, prin caracterul ºi conduita lor, coloreazãtrecerea noastrã prin lume mai veselã ºi maiagreabilã.

Apãsat de grijile zilei ºi de viitorul incert alþãrii, semenii noºtri de nivel mediu (trãitori înRomânia profundã) constatã sau se împiedicã devreun mitocan, “þintuindu-l” cu termenii amintiþi,fãrã sã-ºi facã probleme de vreun fel. Câteodatã lee teamã de vocabularul ºi comportamentul luiagresiv ºi ridicol.

La origine, mitocanul era un trãitor de laperiferia oraºului, o fiinþã cu comportãrigrosolane, fiind etichetat cu cuvintele: bãdãran,mojic º.a. Caragiale îl considera “un om fãrãambiþ”. Eminescu îl vedea pe mitocan “cu capullulea de vin”, convorbind “cu pereþii ºi cu vântul”.Cam în aceeaºi vreme, I. Negruzzi se temea cãmitocanul “insultã poporul suveran”! Iar DuiliuZamfirescu atrãgea atenþia persoanelor cu careconversa sã deschidã uºile ca “sã iasã mirosul demitocani”. Câteodatã scriitorii au nemurit ºipersoane feminine cu apucãturi mitocãneºti. Preapuþin cunoscutul Klopºtok nota undeva astfel:“Cumnata sorbea cafeaua … cu fluierãturimitocãneºti, plescãindu-ºi limba de cerul gurii”.

Spre deosebire de predecesorii sãi, care îlvedeau pe mitocan caricatural, comic ºi pitoresc,P.Z. întocmeºte un portret aproape complet, cuun condei acidulat, fãrã sã-i ierte nicio apucãturãcondamnabilã. Sub titlul: Pentru precizareanoþiunii de mitocan (inclus în volumul al doileadin ediþia de opere ale lui P.Z., din 1971, Pentruarta literarã, a lui Al. Sãndulescu), moralistulîntocmeºte o adevãratã “fiziologie” a“personajului”, amintindu-ne de Fiziologiaprovincialului, cultivatã de C. Negruzi ºi M. Kogãlniceanu în veacul al XIX-lea.

Mitocanul de care se ocupã P.Z. este unul maicomplex, atât în privinþa caracterului, cât ºi înaceea a repertoriului de manifestare. Moralistul îlvede asemãnãtor “micului burghez”, semicultivat,parvenit, cu prea vizibile reminiscenþe plebeie”.Þinuta ºi îmbrãcãmintea mitocanului interbelicsunt impecabile. El vorbeºte des despre politicã ºidespre Paris. Este fanatic de multe ori ºi nu ecapabil sã deosebeascã operele artistice ºi literare,deci nu distinge calitatea lor.

Deopotrivã, în politicã, religie, moralã, secomportã cu aceeaºi supunere ºi cu acelaºifanatism. Este un ambiþios notoriu, mai ales undepoate trage foloase. La fel, e fidel tuturorortodoxiilor de dreapta, cochetând ºi cu cele destânga.

Pe de altã parte, mitocanul e cuprins adeseoride fricã pentru cã nu concepe sã nu facã partedintre “stãpâni”. În societatea în care vieþuieºte el“se dã mare cu cei mici ºi mic cu cei mari”.

În fiecare epocã, mitocanul are câte oparticularitate pitoreascã. Între cele douã marirãzboaie, el discuta aprins despre “LigaNaþiunilor”, se silea sã participe la “dejunuri

diplomatice” ºi, astfel, devenea ridicol prinstrãduinþa lui de a pronunþa fraze profetice deacest gen: “Sunt astãzi greutãþi imense politice ºieconomice, pe cari lumea nici nu le bãnuie, dartrebuie sã avem încredere”. Demagogia pe care opracticã e menitã sã-i uºureze calea spre un postîn diplomaþie.

Cu privire la exprimare, P.Z. disociazãtranºant vorbirea mitocanului interbelic de“limbajul caraghios, incorect, al mitocanilor simplidin vremea (ºi opera) lui Caragiale”. Acum,mitocanii interbelici practicã un “academism devorbã, în pronunþare ºi în stil”. De pildã,pronunþã nazal cuvinte franþuzeºti precum Franþa,francez º.a.

În anii când scrie, P.Z. observã cã mitocanulºi-a însuºit o seamã de caracteristici ale“snobului”. Fiind om cu voinþã puternicã, el“diletantizeazã” în toate direcþiile: face picturã,sculpturã, muzicã, literaturã, practicã sporturi,cãlãtorii etc Însã, fiind lipsit de vocaþie, toate leface prin voinþã ºi ambiþie. De aceea, de multeori, dã dovadã de prostie.

Pe de altã parte, mitocanul din toate epocilenu a crescut pe lângã un magistru, din acestmotiv îi este teamã de modelele de culturã. Apoi,crede P.Z., el nu vede decât pânã în vârfulnasului. E prudent ºi nu e “mehenghi”, adicãpriceput, isteþ, abil. Fiind ºmecher, preferã locurilecomune, folositoare. Când se aflã în dificultate,devine agresiv, rãzboinic, fapt ce probeazãoriginea lui ca produs al oprimãrii orientale. Înacest sens, moralistul afirmã rãspicat: mitocanul“este derivatul ciocoiului de altãdatã”. Însãciocoiul era un “revoltat umil, un conspiratoripocrit ºi fricos”, dispreþuit de boierimeaîngâmfatã. Spre deosebire de acesta, mitocanul“modern” ºi-a însuºit arta prefãcãtoriei, încât, demulte ori, pãrea bãiat bun, generos ºi chiar om depetrecere.

Nimeni nu se mai îndoieºte cã, dupã revoluþiadin 1989, mitocanul s-a adaptat rapid noilorrealitãþi ºi idealuri. El ºi-a schimbat îmbrãcãminteaºi vocabularul, chiar obiceiurile. Însã ºi-a pãstratcu sfinþenie ambiþia parvenitului de altãdatã. El sedã de “ceasul morþii” sã ajungã fie în parlament,

dacã nu în vreun minister, fie în consilii sauprimãrii, unde se decid direcþiile de circulaþie alebanilor. În parlament ºi în consiliile instituþiiloramintite merge îmbrãcat în costum închis, cucãmaºã albã ºi cu o cravatã care aminteºte cumvade culoarea partidului din care face parte.

De multe ori mitocanul postrevoluþionar seperpeleºte sã intre în câte un post de televiziuneparticularã, pentru a cãpãta prestigiu. Aicivorbeºte cu emfazã despre orice chestiune laordinea zilei, fiind “capabil”, în ambiþiile lui, sãcritice guvernele de la putere, sã se lamenteze detraiul greu al nevoiaºilor ºi de pensiile mici alebãtrânilor. El ºi-a însuºit o retoricã agresivã ºiridicolã, pentru a convinge pe ipoteticiitelespectatori cã e deosebit de informat atât închestiunile de politicã internã, cât ºi în cele depoliticã externã. Pe platourile televiziunilor searatã îmbrãcat precum tinerii de astãzi carecolindã discotecile, adicã în blugi ºi în adidaºi.Aici nu mai poartã cravatã, pentru cã seînfierbântã în retorica frazelor goale de conþinut,pe care le rosteºte fãrã sã clipeascã în legãturã cusensul lor argumentativ. Fiind absolvent al unuicolegiu sau chiar al unei universitãþi particulare,mitocanul de astãzi e convins cã e capabil sãsusþinã “discursuri” despre orice chestiunecontroversatã la ordinea zilei: despre RoºiaMontanã, despre vizita unui ambasador dinvestul Europei etc.

Cum adeseori reuºeºte sã ocupe funcþii foartebine plãtite (prin falsuri ºi ºpagã), mitocanul seîmbogãþeºte rapid, îºi cumpãrã maºini din ce înce mai scumpe, îºi petrece concediile în þãriexotice, îndepãrtate, pentru a-i sfida pe semeniicinstiþi, iar “femeilor” apropiate le face cadouri(poºete, ceasuri ºi bijuterii) de mii de paralevalutã.

Cum mitocanul de astãzi nu se gândeºte cã vafi descoperit ºi judecat pentru hoþiile repetate(trãind doar la timpul prezent), el respinge cuseninãtate orice acuzaþie. Iar dacã e “hãituit” deorganele judiciare, fuge în þãri cât mai îndepãrtatede Europa. În cazuri rare (când puternicii zile îlabandoneazã, pentru a nu se compromite ºi ei),mitocanul acceptã ºi închisoarea pentru câþiva anide detenþie, manifestându-se lamentabil precumun cerºetor de la colþul strãzii. Dar cum româniicinstiþi nu scapã nicicând de cerºetori, suntemconvinºi cã nu vor scãpa de mitocani niciodatã!`

!

1155

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


Mitocani de ieri ºi de astãzi.Note satirice

Vistian Goia

Aniela Ovadiuc Androgini

Deunãzi, o personalitate venerabilã a istorieiRomâniei atrãgea atenþia, desigur oportun,asupra nevoii de a pune în valoare religia

nu doar concretistic (de pildã, circulareamoaºtelor), ci ºi ca înflãcãrare pentru acþiunibenefice în societate. Intervenþia aminteºte, pebunã dreptate, cã oamenii credinþei trebuie sãgãseascã o cale între retragerea în ritualuri ºirevendicarea conducerii comunitãþilor, care sunt,ambele, în contratimp cu cerinþele vieþii însocietãþile diferenþiate de astãzi. Dar care esteaceastã cale?

Ne aflãm astãzi dupã o perioadã de schimbãricerte în privinþa credinþei religioase (la care m-amreferit în detaliu în Religia în era globalizãrii,Editura Academiei Române, Bucureºti, 2014).Efectivul de credincioºi nu scade, ci, dimpotrivã,creºte uºor în ultimele decade, cum ne spunanchetele europene de opinii. S-a prãbuºit criticamodernã a religiei – de la Hegel, trecând prinFeuerbach, Comte, Marx, Nietzsche ºi Freud – înlocul ei intrând recunoaºterea, împreunã cu

Rosenzweig, a permanenþei religiei printreformele spiritului. S-a prãbuºit, totodatã,modelarea lui Kant a relaþiei dintre ºtiinþã,filosofie, teologie, în favoarea tezei„corelaþionalitãþii” acestora, apãratã de Habermasºi Ratzinger. Nici speranþa întemeierii ºtiinþifice amoralei ºi nici organizarea pe baze filosofice asocietãþii nu au dus la rezultate aºteptate, încâttrebuie cãutate resurse culturale pentru a susþineorganizarea societãþii. Democraþiile, cum s-a arãtatde la Dewey, la Böckenförde, au nevoie deinfrastructurã culturalã, pe care nu ºi-o potproduce singure. Credinþa (emuna, pistos) estemai mult decât participarea la serviciile religioaseºi mai mult decât recunoaºterea unei fiinþesupreme în univers ºi implicã încrederea înDumnezeu ºi încredinþarea soartei proprii voinþeidivine. Credinþa presupune dezlegarea de mrejele„zeitãþilor” lumii ce ne înconjoarã ºi întoarcerea,de fiecare datã, la întâlnirea personalã cuDumnezeu.

Avem, de asemenea, evaluãri sigure relative lasocietãþile erei globalizãrii. Din moment ce reduceviaþa socialã la competiþie, face din piaþã singurul

regulator al schimburilor de valori, concepe statuldoar ca sprijitor al competiþiei, considerã culturanumai ca sursã de valoare adãugatã produselor ºipriveºte educaþia doar ca formare acompetenþelor, globalizarea nu poate alimenta cusens suficient activitãþile umane ºipermanentizeazã criza culturalã ºi moralã.Corupþia, manipularea, coborîrea democraþiei înplebiscit rãmân fenomene ale erei globalizãrii,care vor lua amploare variatã în diferite societãþi,dar nu vor lipsi nicãieri. Valorile conducãtoare alemodernitãþii – libertatea individualã, drepturileinalienabile ale persoanei, profitul, putereaadministrativã – vor fi condiþii pentrureproducerea vieþii în comunitãþi, dar nu vorsmulge oamenii din cadrele de viaþã existente.Noi valori conducãtoare au devenit indispensabileorientãrii societãþilor actuale pentru a evitacrizele, precum “solidaritatea” în faþa pericolelor,„demnitatea umanã”, ca preambul al drepturilor ºilibertãþilor, „decenþa” ca precondiþie a valorilor,„onestitatea” ca preludiu al politicii, „persoana

umanã” ca centru al societãþii.Mai nou, se semnaleazã „patologii ale raþiunii”

ºi „patologii ale religiei”, ce se adaugãneputinþelor evidente ale uneia ºi ale alteia.Habermas menþioneazã instrumentalizarearaþiunii pentru scopuri necontrolate ºi neputinþaacesteia de a schimba universul de viaþã pe care îlfavorizeazã. Aº adãuga prea slaba prelungire araþiunii cu voinþa de raþiune. Ratzinger are învedere desfãºurarea terorismului actual din sursereligioase ºi insuficienta delimitare a religiei desuperstiþii mitico-magice (animism, esoterismetc.). Le-aº completa cu reducerea acþiuniicredinciosului la participarea la ritualuri.

Recunoscând toate aceste patologii ºineputinþe, devine imperativ ca ºtiinþa, filosofia ºiteologia sã întreþinã un continuu dialog. Esteacum limpede cã am intrat într-o situaþie în carese pun întrebãri adânci, care cer rãspunsuriînnoite. Oricum, întrebarea „ce poate face omulcredincios?” are nevoie de rãspunsuri noi.

Vreau sã dau rãspuns la întrebare þinândseama de situaþiile amintite, în care ne întâlnimcu rutinizarea formelor spiritului care au dus la

succes societatea modernã, cu nevoia de religie încreºtere ºi cu cerinþa de a depãºi patologiile. Plecde la premisa, datoratã culturii iudeo-creºtine, cãreligia este de la început sentiment de dependenþãde ceva absolut. Ea este reprezentare a fiinþeisupreme. Ea este asumarea revelaþiei cu privire laplanul divin. Ea este ceremonial liturgic. Ea nueste doar raportare cognitivã la fiinþa supremã, ciºi punere a soartei proprii în mâinile divinitãþii.Ea cautã mântuirea în funcþie de faptele proprii.Ea include rãspunderea pentru soarta celuilaltdrept expresie a voinþei divine. Ea tinde spreîmpãrãþia lui Dumnezeu ca alternativã continuã lalumea terestrã. Dacã eºti religios, nu eºti doar dela frunte în sus sau în anumite zile, la anumiteore, sau cu anumite prilejuri, ci eºti cu toatãfiinþa, tot timpul, ºi accepþi continuu privireaasupra ta din punctul cel mai înalt ºi mai exigent.

A fi credincios nu este, aºadar, atât de simplupe cât se considerã în jurul nostru, ca efect alunor cauze multiple: secularismul, asumareaschematicã a Scripturilor fondatoare, ignoranþaprivind istoria propriei credinþe, necunoaºtereasemnificaþiei ritualului, absenþa dialogului culturalcare sã implice religia. Omul credincios are deurcat, în orice caz, mai multe trepte: trãireadependenþei de ceva absolut, reprezentarea fiinþeisupreme, împãrtãºirea revelaþiei, participarea laliturgie, intimitatea cu divinitatea, asumareamântuirii ca rãsplatã pentru fapte, rãspundereapentru soarta celuilalt. Numai cine urcã acestetrepte se poate socoti credincios în accepþiuneaîntreagã a noþiunii. Când lipseºte sentimentul,avem doar ritual, când lipseºte reprezentareafiinþei supreme avem doar vanitate, când revelaþianu este împãrtãºitã, avem formalism, când ocolimliturgia avem numai semeþie, când nu trãimapropierea divinitãþii suntem doar la o modã,când nu ne asumãm mântuirea cãdem înpozitivism, când soarta altuia nu ne miºcã avemdoar egoism. Cum s-a spus nu de mult, „omulcredincios are o putere aparte, pe care odobândeºte din punerea de sine în mâinile luiDumnezeu cel demn de încredere”.

Nu este aici spaþiu pentru a intra în detaliileacestor prescurtãri ale vieþii religioase, pe care unteolog riguros le poate socoti, de asemenea,patologii. Aº încheia reflecþia cu o observaþie ºi oclarificare.

Observaþia mea este cã nu doar omulcredincios urcã pe treapta depãºirii pozitivismuluiºi a preluãrii rãspunderii pentru soarta celuilalt.Pe aceastã treaptã poate urca oricare om, dincolode confesiune sau chiar fãrã de religie. Nu trebuiesã fii credincios pentru a gândi cuprinzãtor ºi a teîngriji de soarta celuilalt. O trãire intensã anecuprinsului lumii ºi a datoriei morale, cacetãþean ºi om, este de ajuns. În acest fel este,cred, de înþeles apelul istoric al lui Benedict alXVI-lea, adresat necredincioºilor, de a se alãtura,atei fiind, celor animaþi de credinþa profundã înDumnezeu ºi de a se comporta ca ºi cumDumnezeu ar exista (veluti si Deus daretur).Credincioºi ºi necredincioºi pot lucra împreunãpentru a lãrgi în jur zonele în care preceptelemoralei conteazã, iar grija faþã de aproape esteefectivã.

Clarificarea pe care o aduc aici se referã lademocraþie. Este un fapt de experienþã acela cãdemocraþia nu este posibilã fãrã democraþi – adicãfãrã oameni care-ºi asumã valorile democraþiei nudoar din interes personal, ci ºi din convingerea cãeste mai bine sã asculþi vocea altuia ºi, la nevoie,sã-i dai dreptate. Pentru aceºti oameni, democraþia

1166

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


diagnoze

Andrei Marga

Ce poate face credinciosul?

Aniela Ovadiuc Platou

1177

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


nu este doar ceva ce le procurã avantaje, ci ovaloare civicã în sine. Numai în mãsura în caredictonul „nu voi conteni sã combat pãrerea ta cucare nu sunt de acord, dar, înainte de toate, voilupta ca tu sã ai condiþii sã-þi expui pãrerea ºi sã osupui examinãrii publice” este împãrtãºit, putemvorbi de democraþi. În fapt, democraþia presupunedeliberare publicã, în forma unei comunicãri încare prevaleazã nu altceva decât argumentele.Cum ne spune pragmatica limbajelor, este vorbade acea comunicare în care adevãrul propoziþiilorpe baza cãrora se iau decizii de interes generaltrece prin filtrul argumentãrilor, iar înargumentãri conteazã adevãrul propoziþiilor, darºi justeþea interacþiunilor dintre cei care comunicã,veracitatea vorbitorilor ºi inteligibilitatea logicã ºilingualã a exprimãrilor. Democraþia presupunecomunicarea eliberatã de constrângerileinstituþionale ale situaþiilor ºi soldatã cu triumfulargumentelor mai bune.

Cum sã facem ca în democraþia pe care opracticãm, în condiþiile de viaþã în care trãim defiecare datã, sã triumfe argumentele mai bune?Adicã nu interesul privat sau de grup prezentatinsidios ca interes general, nu influenþa banilorpuºi în joc, nu constrângerile instituþiilorexistente, nu presiunea mulþimii celor care aderãla o abordare, nu prejudecãþile de oriceprovenienþã, nu sofismele favorizate de pauperastãpânire a logicii.

Teza mea este aceea cã tocmai în acest punctpoate interveni cu succes morala iubiriiaproapelui ºi, deci, a disponibilitãþii de a-l ascultacu luare aminte pe celãlalt, de a-i observasusþinerile, de a-i cântãri argumentele ºi de aaccepta susþinerile mai bine argumentate îndeliberarea publicã. Chiar dacã aceasta implicãpunerea în paranteze a propriei noastre abordãri!În a contribui la a extinde continuu în societateaceastã culturã a argumentãrilor vãd mareaprestaþie potenþialã a credincioºilor în contextulcãutãrilor de soluþii la crizele de astãzi.

Este confirmat empiric în mod concludentfaptul cã democraþia redusã la simpla alegereperiodicã a reprezentanþilor, oricât de liberã ar fialegerea, nu exclude autoritarismul, fie el ºiinstalat democratic. Rãmîne, de asemenea,confirmatã repetat constatarea cã abia odemocraþie asumatã ca formã de viaþã mai poatefi soluþia democraticã la degradãrile ºineajunsurile din societãþile de astãzi.

Iar democraþia ca formã de viaþã, cum JohnDewey ne-a avertizat, are nevoie de o moralã pre-cum cea pe care o moºtenim – a iubiriiaproapelui. Credinciosul poate face, în virtuteaculturii din care se împãrtãºeºte, cel mai multpentru a apropia ora democraþiei ca formã deviaþã. El se poate preocupa, desigur, de soartaceluilalt în forme concrete variate: de la sprijinulmaterial, ajutorarea în caz de boalã sau bãtrâneþe,suportul în momentele dificile, la consolarea înfaþa pierderilor ireparabile ºi consolidarea în faþaloviturilor soartei, care, toate, sunt salutare.Credinciosul are a le desfãºura pe toate. El atingeînsã în bine soarta mult mai multor oameni con-tribuind, cu gândul, vocea ºi pledoaria sa publicã,la asanarea democraþiei înseºi, ale cãrei beneficiise rãsfrâng, aºa cum ne aratã istoria modernã,asupra celor mai mulþi ºi în modul cel mai dura-bil. Credinciosul îºi mãsoarã astãzi adâncimeacredinþei prin ceea ce face pentru cei din jur capersoane ºi comunitãþi.

(Din volumul Andrei Marga, Apãrarea eticii,în curs de pregãtire)

!

o datã pe lunã

Mircea Pora

Din nou cu Nea Ghioaie

Nea Ghioane, Nea Ghioane, la 55 de aniarãþi ca un flãcãu... bine, sãnãtos...

Dinspre partea asta totul e “super”, “okay”...glicemia normalã, colesterolul sub control, renalnici o problemã, tensiunea ca la carte, psiho-motor, echilibrat.

Dumnezeule, Doamne, sã ne iertaþi, darvorbiþi ca de la o catedrã universitarã.

Ziceþi prea mult, dar un scriitor, nu-i mai ºtiunumele, la o emisiune, a spus cã noi, þãranii, amfi cam mãrginiþi. Eu, unul, m-am pus de atunci pelecturi, sã-i pot dovedi lui scârþa-scârþa pe hârtie,cã lucrurile nu stau chiar aºa...

Nea Ghioane, uite de ce-am venit. Oficialiieuropeni, cã-i ºtii, au ajuns la concluzia cã pentrusiguranþa în timp a aderãrii noastre la Uniune, dinpartea poporului român sunt necesare eforturiconjugate... Pricepi?...

Cum sã nu, zii mai departe...Aºadar, pe de-o parte, guvernanþii vor face

treburile mari, politica externã, reformele,eradicarea corupþiei, programele de reabilitare,privatizãrile, iar de problemele locale, cu spiritgospodãresc, prin oraºe, dar mai ales prin sate, sevor mai ocupa ºi oamenii de rând, vreau sã zic,cetãþenii fãrã grade ai þãrii...

Aºa, cum ar fii...Pãi, uite, aici la Checheº, la voi, primarul are

treburile lui, dar de repararea unor podeþe,garduri, porþi, o micã îndiguire a râului, ar trebuisã vã ocupaþi voi, locuitorii...

Bine, înþeleg... ºi mai departe?...Primarul, dar ºi baronul local, Pupuducea, s-au

gândit, nea Ghioane, la matale, cu fonduri,desigur, sã vorbeºti cu oamenii, cu gospodarii, sãvã puneþi niþeluº pe treabã...

Ei, batã-vã sã vã batã, mã bucur cã v-aþi gânditla mine, ca lider, dar eu îs, cum spun francezii,cam presat, je suis presse, în original, ºi nu doarpentru o zi, douã...

Cum aºa, nea Ghioane?...Pãi, uite, acum în Aprilie, nu-s Paºtele?...

Umblãm dupã miei, colindãm pieþe, ajungem ºiprin Moldova, vopsim ouã, batem toaca, femeilefac prãjituri, primim, plecãm în vizite...

Bine, atunci în mai...Gospodarii, poate, pot, dar cu mine-i

problema, cu ºefu... Am obþinut chiar prindomnul Baron, prin Pupuducea, pentru mine ºinevastã, bilet la mare, în “pre-sezon“, cum se ziceacuma, modern. Trebuie sã mergem, mai ales, lanoroaie, la ghiol, cã Saveta-i numa noduri lamâini ºi picioare. ª-apoi, vreau sã-i arãt ºistaþiunile, sã mergem mãcar o datã cuhidrobicicleta, dacã apa-i caldã...

Nea Ghioane, bine-i sã-ncepeþi treaba ºi-niunie...

Eu nu zic cã nu-i bine, da-i vorba de douãnunþi... Se-nsoarã Julian, nepotu-meu de frate, c-ooºancã, ºi ãia petrec, nu sã glumesc, iar dupãasta, manºa a doua cum ar veni, se mãritãSudorica, nepoatã-mea de sorã, cu-n arab, cu rolmare, se spune, are vreo cinci nume, primu-iAhib... Mergem în Liban, c-acolo-i sãrbãtoarea, ºiuite, eu, chiar citesc cartea “NuntaºulMusulman”, ca sã ºtim, noi, românii, la ocaziecum sã procedãm... Of, Doamne, începeþi în iulieatunci, în august...

Mãi, flãcãi, în luna lui cuptor, pe 40 de grade,ne-ar cãdea ºi limbile din gurã, pe la podeþe, pe ladiguri iar în august, sã ne scuze toateoficialitãþile, da culegem strugurii, facem vinul, neuitãm cum pleacã pãsãrile cãlãtoare...

Aºa-i, nea Ghioane, sã zicem atunci unSeptembrie, un Octombrie...

Mãi, puiºori, sã vã spui ceva... de când citescs-a trezit în mine o stare, pot sã-i zic, poeticã... Înseptembrie, ruginesc pomii, cad primele frunze,stelele sclipesc altfel, vreau sã privesc natura cummerge spre iarnã, iar în octombrie, luna brumei,nu mai ies gospodarii, sã repare garduri, poduri,cã-i deja frig, au reumã, îi suferinþã la ºale...

În final, nea Ghioane, ar mai fi douãposibilitãþi... Noiembrie ºi Decembrie...

Ar mai fi, nu zic nu, dar eu în noiembrie, mãretrag cu noul meu prieten Bacovia, iar în decem-brie, la prima zãpadã, o chem pe nevastã lângãmine ºi uitându-ne pe geam, înspre strada la capã-tul cãreia e discoteca, îi citesc... tot din Bacovia...”Te uitã, Savetã, cum ninge decembre/ Prãpãd e-napoi ºi-nainte”... pe urmã e Sf. Nicolae...Crãciunul... nu se mai poate face nimic..

P.S. Pe nea Ghioane nu l-am inventat eu, el pur ºi

simplu este... cu toþii suntem cuprinºi, de veacuri,în fiinþa lui... oameni de rând, ºefi de diferitegrade, politicieni mari ºi mici... Noi suntem, cumici excepþii, Nea Ghioane...

!

Aniela Ovadiuc Androgini

I. Aristocles, fiu al lui Ariston ºi al Perictionei,a devenit prizonierul unui trup material cândva întimpul celei de-a 88 olimpiade, 428/427 î.e.n., celmai probabil la Egina, într-o familie aristocraticãatenianã. De partea tatãlui putea sã-ºi urmãreascão descendenþã pânã în labirintul mitului, unde-lgãsim pe regele mitic Codrus al Atenei, iar departea mamei pânã la Solon, legiuitorul (DiogeneLaertios, Despre vieþile ºi doctrinele filosofilor III,1-3). Însã familia mamei era mult mai influentãpolitic în acele zile. Fratele acesteia, Charmides, ºivãrul ei, Critias, s-au numãrat printre „Ceitreizeci”, despre care am mai amintit în textulanterior, dedicat lui Socrate. Ariston a murit pecând Aristocles era încã foarte tânãr, iar, dupãobiceiurile vremii, mama sa, Perictione, s-acãsãtorit cu unchiul ei, Pirilampes. Acesta dinurmã a fost trimis al grecilor la curtea regalã aImperiului Persan, fiind probabil un apropiat allui Pericle (Platon, Charmides 157e-158c).

Tânãrul Aristocles a fost educat în spiritulvremii ºi încã din tinereþe i se trage ºi numeledupã care a fost recunoscut în istorie, Platon,apelativ originând, conform lui Neanthes dinCyzic, fie în abundenþa stilisticã, fie în lãþimeafrunþii (Diogene Laertios, Despre vieþile ºidoctrinele filosofilor III, 4). În tinereþe se spunecã ar fi scris poezii ºi tragedii ºi cã i-ar fi urmatpentru o vreme pe Cratylos heracleiticul ºi peHermogenes din ºcoala lui Parmenide (Aristotel,Metafizica I, 5, 987a31-32; Diogene Laertios,Despre vieþile ºi doctrinele filosofilor III, 4, 6).Diogene Laertios ne relateazã cã ar fi participatchiar la câteva bãtãlii de la sfârºitul rãzboiuluidintre Sparta ºi Atena (Diogene Laertios, Desprevieþile ºi doctrinele filosofilor III, 8).

Însã, de departe, cel mai important evenimentdin tinereþea lui Platon a fost întâlnirea cu acelacare-i va determina în cel mai înalt grad existenþa:este bineînþeles vorba de întâlnirea sa cu Socrate.Tradiþia anecdoticã ne spune cã Platon erapregãtit sã participe cu o tragedie la o competiþie,dar atunci când l-a audiat pentru prima datã peSocrate, lângã templul lui Dionysios, ºi-a sortitcreaþia zeului foc (Diogene Laertios, Despre vieþileºi doctrinele filosofilor III, 5). În aceastã linie,foarte marcante pentru tinereþea sa par sã fi fostalte douã evenimente, care au avut loc în Atenasfârºitului de veac V ºi începutului de veac IVî.e.n. Participarea tânãrului Platon la acesteevenimente nu a fost directã, acesta preferând,poate surprinzãtor pentru vârsta sa, observarea depe margine în locul implicãrii directe. Este vorbade tirania „Celor treizeci”, respectiv procesul luiSocrate.

Nu trebuie sã fim miraþi de aceastã înclinaþiejuvenilã, ea fiind comunã în acele zile: dupãpropria mãrturisire de la începutul Scrisorii a VII-a, în tinereþe a fost fascinat, ca orice tânãr ateniande familie bunã, de mirajul politicii. Legat de „Ceitreizeci” Platon povesteºte cum cincizeci ºi unude oameni au ajuns la putere, din aceºtiadouãzeci ºi unu fiind învestiþi cu atribuþiiadministrative în Atena ºi portul Pireu, iar 30având autoritate supremã în cetate. Printre ceitreizeci Platon avea ºi douã rude apropiate,Critias ºi Charmides, amintiþi deja. Aceºtia i-au

propus sã ia parte la guvernare, dar tânãrulPlaton a preferat sã stea pe margine ºi sã observeiniþial în ce mod „Cei treizeci” vor încerca, saupoate reuºi, sã înalþe moral cetatea. Dinnefericire, nedreptãþile ºi abuzurile s-au þinut lanþ,iar precedentul haos democratic a ajuns sã fievãzut cu ochi mai buni decât actuala dictaturãoligarhicã a „Celor treizeci”. În mod specialPlaton pare sã fi fost dezgustat de ceea ce i s-aîntâmplat lui Socrate, acestuia din urmãordonându-i-se sã-l aresteze pe Leon din Salamina,un cetãþean care nu se fãcea vinovat de nimic, ºisã-l aducã la judecatã. Socrate nu s-a alãturatcelorlalþi executanþi, simþind cã astfel ar devenicomplice la abuzurile tiranilor. A ales sã se retragãºi sã se întoarcã acasã. La fel a fãcut apoi ºitânãrul Platon, dupã ce a fost martor la altecâteva episoade de aceeaºi naturã (Platon,Scrisoarea a VII-a, 324d-325a; Apãrarea luiSocrate, 32c-d).

Socrate scãpase teafãr în urma acelui refuz, ceitreizeci fiind curând îndepãrtaþi de la putere. Cuaceastã ocazie Platon a devenit din nou interesatde viaþa cetãþii, mai ales când a observat cã aceiacare au revenit din exil au dat dovadã demoderaþie ºi nu au mai menþinut ciclulrãzbunãrilor politice. A fost însã crunt dezamãgitcând însuºi Socrate, omul pe care-l admira cel maimult, a fost chemat la judecatã într-un proces deimpietate, judecat în poate cel mai celebru procesal antichitãþii, gãsit vinovat ºi executat în urmaunui vot democratic al celor prezenþi (Platon,Scrisoarea a VII-a, 325a-c; Euthyphron, Apãrarealui Socrate; Criton; Phaidon). Drept urmareacestor experienþe, deºi încã mai spera sã-ºigãseascã companioni care sã-i împãrtãºeascã ideilepolitice, ultimele speranþe îi sunt treptatîngropate. Idealurile greceºti inspirate de paideeaacelor zile nu pãreau a fi coborâte pe strãzile ºi înagora Atenei. Îºi dãdea seama cã nu va putea sã-ºiducã la îndeplinire planurile, toate cetãþile, nudoar Atena, fiind departe de perfecþiune cândvine vorba de guvernare. În Scrisoarea a VII-aPlaton (sau cel care scrie în numele lui)mãrturiseºte: „Astfel, cu cât examinam oamenii ceconduceau politica de atunci, precum ºi legile ºiobiceiurile în fiinþã, cu atâta îmi dãdeam seamacã îmi va fi foarte greu sã realizez cum trebuieprogramul meu politic, acþiune ce reclamãneapãrat sprijinul unor prieteni sinceri ºi al unorpartizani devotaþi. Unde sã-i gãseºti? Printrecetãþenii actuali nu era uºor sã-i afli, pentru cãStatul nu mai era cârmuit dupã datinile ºirânduielile strãbune; sã-mi dobândesc alþii noi, cuo relativã uºurinþã, ... era un lucru la care nu mãputeam gândi. Legile ºi moravurile se stricau ºirãul sporea în aºa mãsurã cã pe mine, care odatãfusesem plin de un aºa de neostoit avânt pentruviaþa politicã, priveliºtea aceasta ce îmi arãta cumtoate se nãruie în toate pãrþile m-a fãcut în celedin urmã sã ajung nãuc” (Platon, Scrisoarea a VII-a, 325c-e; trad. ªtefan Bezdechi). Ajuns în aceastãfundãturã, în aceastã aporie de ordin practic,Platon, aºteptând momentul potrivit pentru aacþiona, moment ce se lãsa însã mult aºteptat, ºi-adat seama încetul cu încetul de ce ar avea nevoieºi ce trebuie sã facã: „În cele din urmã am înþeles

cã toate statele sunt rãu ocârmuite, cãci legiuirilelor suferã de un rãu aproape de nelecuit, dacã nu-s întocmite dupã o pregãtire foarte grijulieîmpreunatã cu un anumit noroc. Astfel fãrã voiamea am fost silit sã laud adevãrata filosofie ºi sãrecunosc cã numai ea ne dã putinþa sã vedem înce constã dreptatea atât în viaþa publicã, precumºi în toate detaliile vieþii particulare, ºi cã neamulomenesc nu va înceta sã se zbatã în tot felul desuferinþe, pânã când sau tagma adevãraþilorfilosofi va ajunge sã deþinã puterea politicã, saucârmuitorii diferitelor state vor începe, mânaþi deo divinã norocire, sã se îndeletniceascã cuadevãrata filosofie.” (Platon, Scrisoarea a VII-a,326a-b; trad. ªtefan Bezdechi). În aceastã staresufleteascã Platon a decis sã-ºi pãrãseascã cetateaºi sã porneascã în cãutarea himericelor fiinþeînzestrate în alcãtuirea lor cu toate acestea, iar peparcursul acestei cãutãri se vor prinde conturniºte spectre care de atunci vor bântui neîncetatgândirea politicã a omenirii.

II. În urma deziluziei, Platon îºi începeWanderjahre, mai înaintat în vârstã decâtpredecesorii sãi presocratici. O primã oprire oface la Megara, unde Euclid (cca. 430 – 360î.e.n.), discipolul lui Socrate cel mai înclinat spredisputa în contradictoriu, ºi-a întemeiat o ºcoalãde filosofie, ºcoalã ce avea sã fie cunoscutã încãdin antichitate drept ªcoala Megaricã sauDialecticã. De acolo ar fi pornit cãtre Cyrene, înnordul Africii aproape de Egipt, unde a învãþat untimp cu Theodoros matematicianul, maestru alunei ºcoli filosofice întemeiatã în coloniagreceascã. Platon, în buna tradiþiei a filosofilorgreci a ajuns ºi în Egipt, unde, se spune, a fostchiar vindecat de preoþii egipteni. Dar vizita ceamai semnificativã pentru rândurile de faþã a fostîn Sicilia, unde i-a întâlnit pe pitagoreii Philolausºi Eurytos (Diogene Laertios, Despre vieþile ºidoctrinele filosofilor III, 6).În timpul vizitei sale aici, Platon a ajuns laSiracuza, cetatea întemeiatã de Archias alCorintului (Strabon, Geografia VI, 2, 4). Aici aavut Platon o descoperire pe care o putem numifatidicã, având în vedere consecinþele de maitârziu: gãsirea unei cetãþi în care Platon a crezutcã-ºi va putea realiza visul. Când Platon a ajuns laSiracuza, cetatea se afla sub conducerea tiranicã alui Dionisios I, numit ºi cel Bãtrân (cca. 432 –367 î.e.n.), care s-a ridicat la putere încircumstanþele unei Siracuze slãbite de pe urmarãzboiului cu Atena ºi a rãzboaielor consecutivedintre greci ºi cartaginezi pentru supremaþie înSicilia. În timpul tiraniei acestui Dionisios,Siracuza a devenit cel mai important ºi influentoraº grecesc din Sicilia, influenþa sa întinzându-sepânã în Italia de Sud ºi Grecia continentalã. Ceeace Platon a gãsit la curtea Siracuzei nu era denaturã sã impresioneze un tânãr fascinat într-oanumitã mãsurã de învãþãturi aristocratice greceºtisau pitagoreice, înclinat spre un mod de viaþãfrugal dedicat virtuþii. Deºertul aretaic menþinutde excesele gastronomice ºi sexuale ale sicilienilorîn general ºi ale siracuzanilor în special nu pãreaua fi foarte îmbietoare pentru filosoful atenian.Dionisios I, în urma obositoarelor preocupãridespotice ºi belicoase, trebuia sã-ºi trateze boala„singurãtãþii tiranului” (Platon, Scrisoarea a VII-a,331e-332a), iar în scop terapeutic scria piesedramatice sau invita la curte poeþi ºi filosofi.Toate acestea se desfãºurau într-un etern cadrusympoziastic, fiecare invitat fiind dator sã-i oferetiranului, la ordin, câte o odã în litru antic. Nutoþi însã se lãsau purtaþi de valul fobico-bahic.


Strãinul din Callipolis (IX):Himera filosofului-rege (1)

Iovan Drehe

filosofia


Vestit este exemplul poetului Philoxenus dinCytherea, care, atunci când i s-a cerut o astfel delaudã, a preferat, în loc sã se ploconeascã ºi sãlinguºeascã în faþa tiranului, sã poarte lanþurileunui sclav într-o carierã (Diodorus Siculus,Biblioteca istoricã XV, 6). La dolce vita de lacurtea siracuzanã i-a atras ºi pe câþiva filosofi dincercul socratic, precum Aischines (DiogeneLaertios, Despre vieþile ºi doctrinele filosofilor II,60-64) sau Aristip Cirenaicul, un veritabil dandyal Antichitãþii. Dupã cum e de aºteptat, multe seîntâmplau în curte la Dionis, iar ºi mai multe seîntâmplau în poveºtile care circulau despre aceastaprin lumea greacã. Acesta este mediul în care aajuns Platon, iar cu acest prilej a observat directceea ce considera a fi mai putred în cetãþeni:înrobirea prin pasiuni, condiþia necesarã pentruinstituirea ºi menþinerea fiecãrui regim opresiv dinpunctul sãu de vedere, fie cã vorbim de tiranie,oligarhie sau democraþie. În cuvintele autoruluiScrisorii a VII-a: „Ajuns aici, viaþa lor pretinsãfericitã, plinã de ospeþe italice ºi siracuzane, numi-a plãcut câtuºi de puþin: sã-þi duci traiulîmbuibându-te de douã ori pe zi, sã nu te culciniciodatã noaptea singur... ºi toate celelalte lucruriinerente unei astfel de vieþi!” (Platon, Scrisoarea aVII-a, 326d; trad. ªtefan Bezdechi).

III. Platon ajunge la curtea lui Dionisios I înjurul anului 388 î.e.n., pe când se afla în akme-ulvieþii sale. Ceea ce a gãsit Platon la Siracuza, viaþadepravatã de la picioarele tiranului, nu i-au fãcuto impresie prea bunã, iar Dionisios cel Bãtrân erafoarte departe de filosoful-rege visat de Platon.Dar în toatã aceastã atmosferã filosoful a întâlnitun tânãr special care-i va reaprinde speranþele:Dion.

În Scrisoarea a VII-a tânãrul Dion este descrisca fiind cel mai promiþãtor ºi mai receptiv tânãrîntâlnit de Platon: „Când frecventam pe Dion,atunci tânãr, inculcându-i principiile meleprivitoare la fericirea oamenilor atât prin cuvinte,cât ºi sfãtuindu-l sã le înfãptuiascã aievea, se parecã fãrã sã-mi dau seama eu pregãteam oarecuminconºtient viitoarea ruinã a tiraniei. Cãci Dion,care avea o minte foarte agerã pentru orice ºi maiales pentru spusele mele, m-a înþeles aºa derepede ºi de temeinic cum nu mi s-a întâmplat sã

mã înþeleagã nici unul din tinerii cu care am avutvreodatã de-a face, ºi s-a hotãrât ca de aici încolosã îmbrãþiºeze un fel de viaþã deosebit de almajoritãþii italienilor ºi sicilienilor, punândvirtutea mai presus decât un trai închinat plãceriiºi desfãtãrilor.” (Platon, Scrisoarea a VII-a, 327a-b,trad. ªtefan Bezdechi). Tânãrul siracuzan nu doarcã era predispus sã înfãptuiascã ceea ce doreaPlaton, ci se pare cã avea chiar ºi mijloacelenecesare în aceastã direcþie: statut social, influenþãpoliticã ºi resurse economice, toate acestea pentrucã era un apropiat al tiranului, fiind fratele uneiadin soþiile acestuia din urmã, Aristomache. Separe cã Dionisios cel Bãtrân a ajuns sã-l apreciezepe tânãrul sãu cumnat atât de mult încât sã-iîncredinþeze misiuni diplomatice de maximãimportanþã, cum ar fi ambasade la cartaginezi(Plutarh, Viaþa lui Dion IV, 1-2; V, 8 etc.).

Astfel se face cã, prin intermedierea lui Dion,tiranul siracuzan acceptã sã-l întâlneascã pe filosofîntr-o perioadã de rãgaz (Plutarh, Viaþa lui DionV, 7). Audienþa cu tiranul nu s-a desfãºurat dupãaºteptãri. Tema discuþiei a fost una dintre celearzãtoare ale zilei, adicã tema virtuþii, cu accentspecial pe cazul „bãrbãþiei”. Audienþa pãrea a fivrãjitã de darul oratoric al filosofului. Chiar ºitiranul dãdea aceeaºi impresie, deºi Platon aînceput sã susþinã câteva teze puþin ciudate,paradoxale, pentru acel context, teze cum ar fi:cei mai lipsiþi de bãrbãþie sunt tiranii sau cei mainefericiþi oameni sunt cei care comit nedreptãþi.Întrevederea pare sã se fi încheiat când DionisiosI l-a întrebat mâniat pe Platon de ce a venitSicilia, iar apoi, la rãspunsul filosofului cum cã arfi venit pentru a gãsi un bãrbat virtuos, i-aretezat-o: dupã toate aparenþele, nu a gãsit încãvreunul pânã în acel moment (Plutarh, Viaþa luiDion V, 1-4). Platon ar fi trebuit sã realizeze acestlucru din timp, fiind vorba despre un loc undefilosof oficial era considerat mai degrabãhedonistul Aristip. Într-o altã versiune,contrarierea tiranului a avut loc dupã ce Platon i-ar fi spus cã scopul cel mai bun nu estedeterminat doar de voinþa unicã a tiranului.Dionisios i-ar fi replicat cã flecãreºte ca un bãtrân,iar Platon i-ar fi rãspuns cã Dionisios vorbeºte caun tiran (Diogene Laertios, Despre vieþile ºidoctrinele filosofilor III, 18).

Dat fiind cã Platon se credea în situaþia de a fiieºit din pentru ca mai apoi sã revinã cu un scopbine determinat în peºterã (Platon, Republica514a sqq.), Dionisios ºi-a dat seama cã filosofulatenian nu era chiar un trol, cum era de pildãAristip, iar drept consecinþã tiranul s-a gândit caîn prelungirea replicilor verbale sã-i administrezefilosofului, oarecum la schimb, o lecþie de naturãtot politicã. Plutarh relateazã în Viaþa lui Dion cãtiranul i-ar fi ordonat unui anume Pollis,lacedemonian venit la Siracuza pentru a discutadespre posibilitatea reformãrii alianþei siracuzano-spartano-persane împotriva Atenei, sã-l ajute pePlaton sã înþeleagã ce înseamnã una din relaþiiledefinitorii pentru acele vremuri, cea dintre stãpânºi sclav. Astfel Platon este vândut ca sclav înEgina natalã, aflatã în rãzboi cu Atena la acelmoment. În varianta lui Diodorus Siculus aflãmcã tiranul l-a vândut ca sclav chiar la Siracuza,pentru 20 de mine. Se spune cã Platon ar fi fosteliberat doar dupã ce a fost cumpãrat de apropiaþide-ai sãi, posibil de cãtre un anume Aniceris dinCyrene, dupã cum relateazã Diogene Laertios(Plutarh, Viaþa lui Dion 5, 5-7; Diogene Laertios,Despre vieþile ºi doctrinele filosofilor III, 18-21;Diodorus Siculus, Biblioteca istoricã XV, 7).

IV. În urma acestui eºec, Platon s-a întors laAtena. Acolo, împreunã cu alþi iubitori deînþelepciune au ales grãdina eroului Hecademosca loc de întrunire ºi de realizare a idealurilor.Astfel a fost întemeiatã, cândva în anii 380 î.e.n,cea mai longevivã ºi poate cea mai influentãºcoalã filosoficã a antichitãþii, Academia, cu oistorie de aproape un mileniu, pânã când a fostînchisã în secolul V e.n. în timpul împãratuluiIustinian (Diogene Laertios, Despre vieþile ºidoctrinele filosofilor III, 7, 20), Platon având rolulde prim conducãtor. Aici a putut filosoful atenianîn sfârºit sã-i pregãteascã ºi sã-i trimitã în lume,dacã nu pe râvniþii filosofi regi, mãcar pe viitoriifilosofi ai regilor.

!

Aniela Ovadiuc Obiecte în cuptor, ardere raku

Vorbind rar, cu pauze, ardelenii regenereazãcuvintele, descoperind hieroglife nebãnuite.Prin transmutare ºi condensare active, omul

sfinþeºte locul, dar ºi locul sfinþeºte omul. Astfelzis, Clujul este un spaþiu unde cuvintele au ecou.

Istoria lui (Klausenburg, Kolozsvár) este com-pusã din cicatrici. Istoria însãºi a Transilvaniei,þinutul a cãrui Capitalã a fost ºi este (1790-1848;1861-1867; 1918 ºi pânã în prezent) se citeºte înpoziþie de drepþi. Încremenit în magma dealurilor,Clujul e un fel de vals dansant la braþul vechiiEurope. Palate, grãdini, cetãþi... Amprente gotice,baroce dar ºi „Jugendstil”...

Clujul ºi-a propus demult sã investeascã în cul-turã, fapt pentru care a dat o serie întreagã decãrturari, scriitori, artiºti. El a fost întotdeaunaavangarda (cât de tocit este acest cuvânt, mai alesaplicat aici!) vieþii culturale a Ungariei ºi aRomâniei. Poate de aceea el este ºi un punctdeosebit de important pe harta Europei. Poate deaceea el se încãpãþâneazã ºi astãzi sã fie un oraºeuropean, nu provincial aºa cum sunt, la noi,aproape toate celelalte.

Nefiind ardelean decât în mãsura în care oriceromân e ºi ardelean, nu am fost niciodatãemoþionat de spiritul Europei Centrale. Dar mi-aplãcut întotdeauna gustul cultural rafinat, puþinromantic, puþin decadent al clujeanului. Pasiunealui pentru cititul ziarelor de dimineaþã, pentruconversaþie (în pofida prejudecãþii cã ardeleniisunt taciturni), pentru muzicã (nu ºtiu cumDumnezeu, dar aproape toþi prietenii mei clujeniau ureche muzicalã, au voce ºi ºtiu o mulþime decântece), pentru jocul de ºah (un loc unde sevede ºah de nivel internaþional este redacþia revis-tei Tribuna), pentru punctualitate (veritabilã insti-tuþie ce impune nu distanþã ci, dimpotrivã,apropiere ordonatã).

Cãldura clujeanului este mai mult sobrã. Eleste politicos pânã la exces ºi nu-l poþi vizitaacasã decât dupã o discuþie telefonicã în prealabil.Asta nu înseamnã deloc cã este un tip rece. Dincontrã, te trezeºti cu el cã te conduce la garã ºi-þistrecoarã ºi o plasã cu câteva sandviºuri ºi o sticlãde þuicã dublu-distilatã, pentru drum. Chiar dacãîl cunoºti pentru prima oarã. Sau poate tocmai deaceea...

Primul contact cu acest mare oraº transilvan l-am avut graþie medierii foarte bunului meu pri-eten, Tudor Dumitru Savu. Ne-am întâlnit la uncolocviu „Eminescu”, am discutat la un pahar deconiac despre Beobachtungen, despre (normal)Eminescu, despre Sadoveanu, despre prozã(ªklovski), despre Dinamo ºi UniversitateaCraiova (eu am copilãrit pe ºoseaua ªtefan celMare, asta e!) ºi despre întâlnirea cu ºefulredacþiei Tribuna, marele scriitor român DumitruRadu Popescu, cel cãruia îi trimisesem un text la

recomandarea mentorului meu, profesorul OvidS. Crohmãlniceanu, text pe care-l semnasem Nic.Elian. Am cunoscut ulterior cartierul Mãnãºtur,biserica numitã Calvaria, oameni deosebiþi ce audevenit cu timpul prieteni adevãraþi: cei de maisus, profesorii Liviu Petrescu, Ion Vlad, MirceaBorcilã (un fel de rudã) ºi Mircea Zaciu, TudorVlad, Horia Bãdescu, familia Zaharia, nea PetricãBucºa, Doina Cetea, Eugen Uricariu, AugustinBuzura, dom’ Nae Prelipceanu, Vasile Sãlãjan,Radu Mareº, Constantin Zãrnescu, Ion Cocora,Vasile Grunea, Vasile Gocan, Kiraly Laszlo, MozesAttila ºi mulþi alþii. Alþii au devenit, din pãcate,amintire, ca distinsa profesoarã Ioana Em.Petrescu, ca ºi Marcel Constantin Runcanu.Dumnezeu sã-i odihneascã! Nu am sã uit nicio-datã cercul prieteniei desenat în acest oraº, aºadupã cum nu am sã-mi uit niciodatã prietenii.Emoþiile „politice” (vorba „politicã”, aidoma vor-belor „afacere” ºi „contract” au pentru mine oconotaþie care mã sperie!) nu sunt pasiuni, nicimãcar sentimente ºi cântãresc mult mai puþin înbalanþa prieteniei decât întâlnirile împinse dincolode miezul nopþii cuvintelor. Acest lucru l-amînvãþat la Bucureºti ºi l-am ºlefuit la Cluj.

Sentimentalismul îmi stã în caracter ºi trans-pare, mai mult ca sigur, ºi în aceste rânduri. Darsentimentalismul de bunã facturã nu þi-l poate dadecât întâlnirea lucidã cu oamenii. ªi acest drumnu poate fi tãiat în suflet decât dupã ce ai vãzutClujul.

Clujul nu este un oraº, el este un peisaj, ovacanþã, un athanor, o bibliotecã. El ºi întreagaMoldovã trebuie sã figureze în bibliografiaoricãrui scriitor român.

!

2200

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


opinii

Literatura vine de la ClujNicolae Iliescu

Aniela Ovadiuc Scrisoare 3

PPyytthhaaggoorraa ((11))Celebrul filosof ºi matematician al antichitãþii

s-a nãscut pe la 580 înainte de Hristos, în insulaSamos. Era cu vreo patruzeci de ani mai tânãrdecât Thales din Milet, cu care de altfel s-aucunoscut. ªi dupã cum filosofia ionianã a începutcu Thales, filosofia italicã a început cu Pythagora.În tinereþe, dupã cum spune autorul anticDiogene Laertios (în celebra sa carte Vieþile ºidoctrinele filosofilor, VIII, 1), Pythagora a fostelevul lui Ferekyde din Syros, prieten al luiThales. Era atât de dornic de învãþãturã, încât ºi-apãrãsit þara, a cãlãtorit mult ºi s-a iniþiat în toatemisteriile ºi ritualurile, nu numai ale Greciei ci ºiale þãrilor strãine. Iamblichos, în Viaþa luiPythagora (cap. 12), aratã cã Thales l-a povãþuitpe Pythagora sã meargã pe mare în Egipt ºi sãintre în legãturã cu preoþii din Memphis ºiDiospolis. Pythagora luat cu sine, poate la sfatulaceluiaºi Thales, trei vase de argint, pe care le-adus în dar preoþilor din Egipt. Pe de altã parte,Pythagora avea asupra sa ºi o scrisoare derecomandare de la Policrate, tiranul Samosului,cãtre faraonul Amasis al Egiptului. Aºadar, înEgipt, Pythagora a avut un statut privilegiat ºi arãmas acolo multã vreme, suficient pentru aînvãþa limba ºi a se iniþia în mistere, sau cumspune doxograful: „a vizitat sanctuarele egipteneºi a învãþat doctrinele tainice ale egiptenilor cuprivire la zei” (Diog. Laert., VIII, 3). Apoi acãlãtorit ºi la chaldeeni. Când s-a întors în patrianatalã, Samos, þara se afla tot sub tirania luiPolicrate. Nu a putut rãmâne mult timp aici ºi aplecat la Crotona, în Italia, unde ºi-a adunatdiscipoli ºi a înfiinþat o ºcoalã. Una dintre primeleºcoli, bine organizatã ºi cu reguli stricte, dinistorie.

ªcoala lui Pythagora – destinatã adulþilor, nucopiilor – a rãmas celebrã ºi exemplarã pânã înzilele noastre. La Crotona, dupã cum neîncredinþeazã Porphyrios ºi Aulus Gellius ,Pythagora a avut un succes deosebit. Era unbãrbat în floarea vârstei, înalt, cultivat,fermecãtor, calitãþi prin care a reuºit sã câºtigesufletele bãtrânilor care alcãtuiau sfatul cetãþii(Porphyrios, Vita Pyth., 18). La îndemnularhonþilor, a rostit în piaþa publicã mai multecuvântãri, a adresat pentru tineri cuvinte deîndreptare, ba a vorbit anume ºi pentru femeilecare s-au adunat sã-l asculte. Faima învãþãturii sales-a întins repede peste tot ºi ºi-a câºtigat mulþiadepþi. Ceea ce preda însã discipolilor în modseparat nu afla nimeni, deoarece modul în care îºiorganiza lecþiile þinute în faþa acestora nu eralãsat la voia întâmplãrii. Discipolii fãceau unlegãmânt sã pãstreze tãcerea cu privire la secreteleiniþierii. Aºadar, Pythagora a pus bazele unuiînvãþãmânt public ºi, separat, a unuia pentru uncerc restrâns de iniþiaþi. În categoria ºtiinþeloresoterice intrau cele învãþate despre matematici,despre cosmos sau despre nemurirea sufletului. Întot cazul, Pythagora ºi ºcoala sa au realizat osintezã între cunoºtinþele de geometrie aleegiptenilor ºi cele astrologice ale chaldeenilor.Potrivit celor spuse de Platon în Timaios,Pythagora a petrecut la Crotona douãzeci de ani

dupã care, în urma unor întâmplãri dramatice, aemigrat la Metapont.

Normele de organizare a ºcolii lui Pythnagoraºi de instruire a discipolilor ne-au fost transmiseamãnunþit de cãtre Aulus Gellius (Nopþi atice, I,9). Chiar de la început, când îºi exprimau dorinþasã înveþe, tinerii erau supuºi unui examen, li secerceta firea ºi caracterul, se încerca inclusivstabilirea capacitãþilor intelectuale plecând de laanaliza fizionomiei . Pentru începãtorul care eraprimit la învãþãturã se prescria un anumit timp detãcere, dar nu se fixa acelaºi timp pentru toþi, cifiecare îºi avea propriul timp de tãcere, dupãcapacitatea intelectualã de care dãdea dovadã. Celcare se afla în timpul în care trebuia sã tacã,asculta ce spuneau alþii ºi nu avea voie sãcomenteze cele auzite, nici mãcar sã întrebe, îneventualitatea cã nu ar fi înþeles ceva. Timpul detãcere nu dura la nimeni mai puþin de doi ani, înunele cazuri se întindea pânã la cinci ani.

Iniþiaþii în ºcoala lui Pythagora aveau treigrade. Primul grad, alcãtuit din cei care tãceau ºiascultau, se numea akustikoi (auditori). Dupã ceînvãþau în ascultare ºi tãcere, ei puteau fi avansaþila gradul al doilea numit ekemytia, al oamenilorînvãþaþi, calitate în care aveau voie sã vorbeascã,sã-ºi spunã pãrerile ºi sã scrie cele auzite. În fine,în cel de al treilea grad iniþiaþii se numeaumathematikoi, anume iniþiaþi în matematici,domeniu ce cuprindea pe atunci, alãturi degeometrie, ºi muzica ºi celelalte disciplinesuperioare. În gradul al treilea se considera cãiniþiatul era apt sã mediteze pe cont propriu.Important este cã timpul care trebuia petrecut întãcere era totodatã un exerciþiu pentru a învãþa„stãpânirea limbii”, adicã pãstrarea unui secretiniþiatic. Termenii abstracþi învãþaþi aici trebuiausã capete dimensiunea unui adevãr trãit. Dupãtrecerea perioadei de ascultare ºi învãþare asimbolurilor, novicii depuneau un jurãmânt, caremarca faptul cã intrau în posesiunea uneicunoaºteri esoterice care nu trebuia divulgatã cunici un chip ºi, tot atunci, îºi puneau bunurilepersoanele în comun cu ceilalþi membri aiconfreriei. Dacã se întâmpla ca vreunul sã nu facãprogrese, sã înveþe greu sau sã nu respectedoctrina sau sã nu se stãpâneascã în aceastãperioadã de încercare, el era exclus din ordin încadrul unei ceremonii aparte, în care eraconsiderat mort pentru ceilalþi (Iamblich. VitaPyth., 17), ba uneori i se fãcea chiar ºi unkenothaf (mormânt fictiv), i se înapoiau bunurilepuse în comun ºi înceta orice solidaritate cuceilalþi fraþi, care nu îl mai recunoºteau în nici unfel.

ªcoala lui Pythagora ºi-a încetat activitatea înîmprejurãri tragice, relatate de cãtre acelaºiIamblichos (idem, 248). În oraº exista un partidîn fruntea cãruia se afla un oarecare Kylon, ombogat dar lipsit de orice merite, precum ºi lipsitde caracter. Acest Kylon a încercat în modinsistent sã intre în confreria pythagoricã, dar afost respins. S-a adresat personal lui Pythagora,care era deja bãtrân, dar maestrul l-a refuzat ºi el.Atunci Kylon ºi acoliþii sãi, plini de invidie ºi urã,au dat foc casei în care se aflau ucenicii lui

Pythagora la o întrunire, unii au ars de vii, iar ceicare au încercat sã scape cu fuga au fost urmãriþiºi uciºi, încât abia câþiva mai tineri au reuºit sãrãmânã în viaþã. Nu se ºtie exact ce s-a întâmplatîn acele împrejurãri cu Pythagora însuºi. Dupãunele surse maestrul, pe atunci în etate de 80 deani, ar fi fost ucis în condiþiile în care a refuzat sãscape cu fuga (Diogene Laertios), dar dupã altesurse, între care ºi Iamblichos, încã înainte deaceastã întâmplare Pythagora ar fi emigrat încetatea Metapont, unde ar mai fi trãit pânã la osutã de ani. ªcoala fondatã de cãtre Pythagora asupravieþuit încã multã vreme, fiind una dintrecele mai longevive ºcoli de filosofie dinantichitate, izvoarele scrise arãtând cã pythagoriciiºi-au menþinut confreria neîntreruptã vreme depeste trei sute de ani. De aceea, ulterior a devenitdificil, dacã nu chiar imposibil, sã se delimitezecu exactitate care sunt învãþãturile pe care le-apredat maestrul însuºi ºi care sunt contribuiþiiadãugate de cãtre numeroºii sãi discipoli de-alungul vremii. Se pare cã dintre scrierile luiPythagora nu s-a pãstrat nimic, dar un corp descrieri pythagorice se aflau în circulaþie un secolºi jumãtate mai târziu.

Ideile pedagogice – de fapt de pedagogiesocialã – ale lui Pythagora sunt condensate înprecepte. Când avem în vedere învãþãtura luiPythagora, trebuie sã parcurgem mai întâipreceptele adresate discipolilor sãi. Acestea suntde regulã formulãri eliptice, imperative,nedemonstrabile, non-argumentative ºi non-discursive, sunt practic niºte propoziþii caretrebuie sã fie primite ºi respectate ca pe niºteadevãruri de credinþã. În unele cazuri însã estevorba de referiri la simboluri, care sunt totodatãºi explicate. Un obiect comun din lumea realãconstituie în acelaºi timp ºi un simbol, a cãruisemnificaþie este cunoscutã doar de cãtre iniþiaþi.De exemplu, se pune întrebarea: ce sunt InsuleleFericiþilor?, iar iniþiaþii ºtiu cã rãspunsul la aceastãîntrebare este: Soarele ºi Luna. Apoi: care este ceamai înaltã înþelepciune? – rãspuns: numãrul. Careeste cel mai frumos lucru? – rãspuns: armonia,etc. Cel mai interesant percept pare a fi acela carespune: „Nu vorbi despre subiecte esoterice fãrãluminã!”, ceea ce este de fapt acelaºi lucru cuceea ce s-a transmis pânã azi, anume ritualurilepentru iniþiaþi se desfãºoarã numai dupãaprinderea unor lumini într-un mod anumeprescris, respectiv în prezenþa unor „lumini”, careîn realitate semnificã în mod codificat, într-unlimbaj ascuns pentru profani, obiecte cu anumitãrelevanþã simbolicã.

La unele precepte pedagogice se menþioneazãºi din care cauzã trebuie sã se procedeze aºa ºi nualtfel. De pildã: trebuie sã faci copii, pentru cãtrebuie sã laºi dupã tine pe cineva care sãslujeascã mai departe divinitãþii. Desigur,imperativul era valabil numai pentru lumeaprofanã, deoarece pentru membrii ordinului eraobligatoriu celibatul. Sau alt percept: sã nu ajuþipe unul care dã jos o greutate de pe umãr, cinumai pe cel care ridicã o greutate, pentru cã „nuse cade sã fii cauza lipsei de trudã a cuiva”. Nutrebuie sã te întorci din drum când mergi latemplu, pentru cã nu se cuvine sã faci din slujireazeilor o îndeletnicire secundarã. Sã nu mãnâncicarne decât din animalele aduse de jertfã, pentrucã în celelalte animale se pot întrupa sufleteomeneºti. Nu trebuie sã ne rugãm pentru noiînºine, pentru cã noi nu ºtim ce ne poate fi defolos, ci numai Zeul ºtie acest lucru. De notat în

2211

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


educaþia

Nicolae Iuga

Din istoria marilor idei pedagogice (2)

"

2222

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


treacãt cã Pythagora este primul filosof din Greciacare, atunci când se referã la divinitate, nufoloseºte pluralul „zei” ci numai singularul „Zeu”,cu articol hotãrât, „Zeul”, ceea ce denotãprefigurarea unei concepþii monoteiste.

Alte precepte pedagogice sunt doar enunþate,fãrã a fi motivate, dar motivele se pot întrevedealesne. De pildã: sã nu consumãm inimaanimalelor! Pentru cã (deducem noi) în inimã seaflã sediul sufletului. La fel, la vechii evrei erastrict interzis sã se consume sânge de animalpentru cã, spunea Legea lui Moise, sângele eraînsãºi viaþa animalului. Sau un alt precept: sã nuurinezi cu faþa spre soare! Pentru cã (de asemeneatrebuie sã deducem noi) asta ar însemna onecuviinþã faþã de Ra, Zeul-soare. Unele precepteformulate eliptic ºi nemotivate au fost explicateîncã din antichitate, de cãtre Diogene Laertios deexemplu. Sã nu aþâþi focul cu cuþitul - astaînseamnã sã nu stârneºti mânia celor puternici. Sãnu pãºeºti peste cumpãna blanþei înseamnã sã nuîncalci ideea de Dreptate. Sã nu te aºezi pe baniþacu grâu înseamnã sã nu te îngrijeºti exclusiv degrija zilei de mâine. Sã nu-þi întorci capul cândpleci din þarã, înseamnã ca, în perspectiva morþii,sã nu te ataºezi nefiresc de mult de aceastã viaþã.În vechea tradiþie ebraicã se spune cã soþia lui Lota întors capul spre a privi în urmã la pãrãsireaSodomei ºi pentru aceasta a fost pedepsitã decãtre Zeu, fiind transformatã într-un stâlp de sare(Geneza, XIX, 26).

Desigur, unele dintre aceste precepte pot primiºi alte interpretãri, în funcþie de evoluþia istoricã acunoaºterii ºi de perspectiva hermeneuticã pusã înjoc. Este plauzibil ca interdicþiile conþinute înprecepte sã aibã la bazã tabuuri strãvechi ºi, înconsecinþã, o cu totul altã semnificaþie. Focul nutrebuie înteþit cu sabia sau cu cuþitul, pentru cãfocul avea totodatã ºi o valenþã sacrã, iar cuþitulsau sabia sunt pângãrite de sânge. Consumareabobului era prohibitã, deoarece bobul era impur,fiind folosit la arta divinaþiei (ghicitului), avândun puternic prestigiu malefic în antichitateaegipteanã ºi greacã. Mii de ani mai târziu, prinfiliaþii imposibil de dovedit, la mai multe popoareeuropene arta ghicitului se practica cu boabeleacestei legume, de unde a rãmas pânã azi expresia„a da cu bobii / a da în bobi”, chiar dacã ghicitulse face cu altceva, cu boabe de porumb, cupietricele ºlefuite etc.

Partea cea mai importantã a gândirii luiPythagora, matematica, este aceea care ridicã ºiprobleme aparte de înþelegere. Pe de o parte estevorba de o speculaþie ontologicã profundã, greude rezumat cu limpezime. Pe de altã parte,chestiunile au fost bãgate în obscuritate imediatdupã dispariþia lui Pythagora, de cãtre discipoliisãi, care au dezvoltat o anumitã misticã areprezentãrilor numerice. În fine, cel careanalizeazã cel mai pãtrunzãtor teoria pythagoricãa numerelor, Aristotel (în Metaphysica ºi DeCaelo) ridicã probleme care azi nu mai suntactuale, semnificaþii cãzute în desuetudine, ºi deaceea nu par a avea o relevanþã deosebitã. Într-oantologie de istorie a pedagogiei însã, nu putemintra în detalii referitoare la ontologia luiPythagora, ci ne limitãm doar la ideile sale deordin etico-pedagogic.

Deosebit de importantã este ºi concepþiapsihologicã a lui Pythagora. Acest gânditor a fostprimul dintre elini care concepea sufletul omuluica fiind complex ºi structurat, cu trei dimensiuni:raþiunea (nous), mintea (phrenos) ºi pasiunea(thimos). Existã ºi aici o înrâurire egipteanã,pentru cã egiptenii sunt primul popor din istoriedespre care se ºtie cã în credinþa lor omul nu are

o singurã ipostazã a sufletului, ci trei. Bai eranumit acel suflet care la moarte pleca la Judecatalui Osiris, singura ipostazã în care sufletul eraconceput ca fiind nemuritor, ºi acesta erareprezentat sub formã de pasãre. Apoi era Ka,sufletul conceput ca un principiu vital legat decorp ºi care trãia doar atâta timp cât subzista ºicorpul, ceea ce i-a fãcut pe egipteni ca, prinîmbãlsãmarea cadavrului, sã asigure o „locuinþã”cât mai durabilã pentru ka. Mai era ºi un altreilea suflet, ran, conþinut în numele defunctuluiºi care supravieþuia în mãsura în care acest numerãmânea în amintirea rudelor apropiate ºi aurmaºilor sãi, cam în felul în care „nemurireasufletului” este conceputã de cãtre scepticii sauateii contemporani. Nemuritor în sens strict nu

era decât bai. În ipostaza bai, sufletul îºi aveasediul în inimã ºi de aceea era deosebit deimportant ca la Judecata lui Osiris inima sãajungã nevãtãmatã ºi, de asemenea, în cursuljudecãþii sã nu cadã de pe talerul balanþei, pentrucã atunci inima putea fi culeasã de jos ºi înghiþitãde cãtre un monstru înfiorãtor numit Oms. Deci,dacã inima era pierdutã, nemurirea era ratatã.

La fel, Pythagora credea cã nemuritoare nueste decât mintea (phrenes), în timp ce raþiunea ºipasiunea, pe care în concepþia lui le avem încomun cu animalele, sunt pieritoare odatã cucorpul. Apoi, egiptenii credeau cã sediul sufletuluise aflã în inimã. Pythagora este mai nuanþat, dupãel sediul sufletului se întinde de la inimã pânã lacreier, pasiunea se aflã în inimã, iar mintea ºiraþiunea în creier. Ideea a fost preluatã de laPythagora de cãtre Platon, care concepea sufletulmai precis ca fiind alcãtuit din: raþiune, voinþã ºiafecte. Aceastã reprezentare topicã, de inspiraþieplatonicã, asupra psihicului uman structurat petrei vectori principal – cognitiv, afectiv ºi volitiv –a rãmas în linii mari valabilã pânã azi.

În ceea ce priveºte Cosmologia lui Pythagora,aceasta este de asemenea structuratã pe principiulraporturilor numerice ºi pe transformareacontinuã a elementelor: apã, aer, foc, pãmânt.Universul este sferic ºi la fel ºi pãmântul estesferic, ceea ce iarãºi înseamnã un important pasînainte în evoluþia ºtiinþei. Ideea cã pãmântul estesferic nu a fost enunþatã înainte de Pythagora ºi,de asemenea, multe sute de ani dupã Pythagora,

cele mai luminate minþi ale antichitãþii ºi EvuluiMediu credeau cã pãmântul este plat ºi stã fix încentrul Universului. La Pythagora în schimb,pãmântul este sferic ºi este locuit pe toate pãrþile,inclusiv pe partea opusã faþã de noi. Aceastã partea sferei, care este opusã în raport cu poziþia pecare ne aflã noi, a fost numitã de cãtre Pythagora„antipod”, în ideea cã ºi acolo oamenii stau tot pepicioare, dar într-o poziþie rãsturnatã faþã de anoastrã, pentru cã ceea ce este la noi jos laantipozi este sus etc. (Diog. Laert. VIII, 25-26).Soarele, Luna ºi toate celelalte astre sunt zei, la felca ºi la egipteni, pentru cã acestea conþin în sinecãldura, iar cãldura este cauza vieþii. Luna nu areluminã proprie, ci îºi ia lumina de la soare.Pãmântul de asemenea îºi ia lumina de la soare.Pãmântul sferic se învârte în jurul axei sale ºi esteluminat de soare pe o parte ºi umbrit pe cealaltã,fapt ce explicã succesiunea zilei ºi a nopþii.Soarele este singurul astru-zeu care are luminãproprie, razele sale pãtrund prin eter peste tot,pânã în adâncuri, ºi dau viaþã tuturor lucrurilor.Oamenii de asemenea sunt înrudiþi cu zeii, înmãsura în care oamenii participã la luminã (idem.VIII, 27). Influenþa egipteanã este iarãºi clarã.

Educaþia în spiritul Dreptãþii are la Pythagorao mizã deosebitã, în sensul cã doar aceastaasigurã nemurirea sufletului. Într-un text dinSapientia demotica, comentat între alþii ºi de cãtreConstantin Daniel , existã o idee sublimã. ZeiþaMaat, însemnând în acelaºi timp ºi Adevãr ºiDreptate, este „alimentul” esenþial pentru zei ºi,într-o anumitã mãsurã, ºi pentru oameni. Dupãmoarte ºi dupã Judecatã, sufletul omului (bai)ajunge în împãrãþia lui Osiris ºi aici fiecare sufleteste rânduit sã locuiascã într-o stea de pe cer.Numai cã ºederea sufletului omenesc în astru nueste eternã, ci sufletul este trimis înapoi pepãmânt atunci când este consumatã... cantitateade Maat (i. e. de Dreptate) cu care s-a hrãnit înviaþa pãmânteanã! Cu alte cuvinte, noi suntemnemuritori, dar numai în mãsura în care în viaþade aici de pe pãmânt am practicat Adevãrul ºiDreptatea. Când nu mai avem suficient Maat, noicãdem din ceruri, cu steaua noastrã cu tot. Geniulcare este conºtient de propria sa valoare, poate sãrosteascã împreunã cu poetul nostru:„înmormântat în astã stea / în veci voi lumina cuea” (L. Blaga). Este greu de spus dacã poetulromân Lucian Blaga a cunoscut acest mitegiptean, sau dacã a ajuns printr-o inspiraþieproprie la aceastã revelaþie - ºi de fapt nuaceasta este problema. Ci mai important este sãremarcãm cã aceastã imagine provenind dincunoaºterea esotericã a strãbãtut veacurile ºiculturile pânã la noi.

NNoottee::Nicolae Iuga, Le Cercle et l’Arbre de la

vie..., p. 50 et passim.

Diogene Laertios, Vieþile ºi doctrinelefilosofilor, Studiu introductiv ºi comentarii deAram Frenkian, Editura Academiei, Bucureºti,1963, p. 395 ºi urm.

Aulus Gellius, Nopþile Atice, Ed. Academiei,Bucureºti, 1965, p. 135-137.

Aulus Gellius, Nopþile Atice, ed. cit., p. 24.

Constantin Daniel, Gândirea egipteanã anticãîn texte, ESE, Bucureºti, 1974.

!

"

Aniela Ovadiuc Biblioteca

La trecerea cãtre mileniul trei avusesem ºansa dea participa la Festivalul de Jazz de la Novi Sad.Adusesem acolo excepþionalul grup basarabean

Trigon, condus de violistul Anatol ªtefãneþ. Invitaþiane parvenise din partea producãtoarei executiveVesna Kaanski, graþie implicãrii amicale aminunatului poet, om de litere ºi de acþiune PavelGãtãianþu. Din fericire, acesta continuã sã lucrezeca redactor la Secþia Românã a postului Radio NoviSad, unul dintre cele mai cosmopolite din lume.

Aºa se face cã, spre finele lui 2014, avui onoareade a fi solicitat sã susþin douã prelegeri în cadrulprestigiosului Novosadski Jazz Festival. Dupã cumera de aºteptat, descinderea în zona BanatuluiSârbesc (ce face parte din provincia de nord aSerbiei, numitã Vojvodina) mi-a oferit o inubliabilãexperienþã culturalã ºi umanã. De-a lungulsãptãmânii autumnale petrecute acolo m’am simþitpur ºi simplu... alintat de amfitrionii mei: pe lângãcei doi deja menþionaþi, am beneficiat de ataºantacompanie a altor oameni de culturã, cum ar figenerosul grafician Doru Bosiok (nãscut lângãVârºeþ, absolvent al Academiei de Arte Frumoase dela Bucureºti, unde i-a avut ca profesori pe CorneliuBaba ºi Alexandru Ciucurencu), eficienta ºiºarmanta coordonatoare a sectorului PR, DraganaVracar, asociatul ei Igor Resiti, care mi-a asigurat oimpecabilã asistenþã tehnicã pe parcursulprelegerilor, fotograful Dragan Kurucic. Acesta dinurmã nu a ezitat sã organizeze în onoarea mea unfestin ad hoc, în stil sârbesc, motivat pur ºi simplude pasiunea sa pentru muzica româneascã în genereºi pentru Maria Tãnase în special.

Cartierul general al Festivalului s’a aflat laKulturni Centar Novog Sada / Centrul Cultural alNovi Sadului, un edificiu care - în cei aproape 15ani scurºi de la precedenta mea conferinþãprezentatã acolo – a fost remodelat conformstandardelor design-ului de ultimã orã. De altfel, oasemenea operaþiune rimeazã cu aspectul îngrijit alîntregii urbe, a cãrei arhitecturã seamãnã mult cucea a Timiºoarei. Titlurile prelegerilor mele au fostJazz Susre?e Istok / Jazzul întâlneºte Estul ºi

Valnost latino faktora u jazz muzici / Importanþafactorului latin în muzica de jazz. Nu mã potabþine sã consemnez o victorie personalã: deºilimba de comunicare coincidea cu lingua franca alumii actuale ºi, totodatã, a jazzului - engleza –, amdecis sã reformulez ideile principale ºi pe sârbeºte.Mi-am bazat experimentul pe tehnologiarecentisimã a translatorului româno-sârbo-croat depe google. Spre satisfacþia mea, rostirea frazelorastfel traduse (prin metoda ajustãrii soluþiilor oferitede internet) s’a bucurat de înþelegerea ºi aprobareaspectatorilor autohtoni.

La rândul lor, principalele recitaluri cuprinse înprogram, s’au desfãºurat în moderna ºi spaþioasaclãdire a Teatrului Naþional Sârb din Novi Sad.Acolo aveam sã-mi reîntâlnesc doi vechi amici,veniþi de la Beograd: Slobodan Arandjelovi, critic dejazz ºi ex-director al Cinematecii belgrãdene, ºiMilos Krsti, probabil cel mai important pianist dejazz sârb al ultimelor decenii. Ample gesturi amicaleºi conversaþii animate, punctate cu noi daterelevante (pentru mine) asupra istoriei jazzului peteritoriul atât de fertil culturalmente al þãrilor cealcãtuiserã, pânã în urmã cu un sfert de secol,Federaþia Iugoslavã.

Conform cunoºtinþelor mele prealabile, dintrenumele anunþate pe afiº aº fi optat fãrã ezitarepentru urmãtoarele: duo-ul alcãtuit din pianistulKenny Barron ºi contrabasistul Dave Holland;cvintetul basistului Steve Swallow – în carestrãluceau personalitãþi precum Carla Bley/orgãHammond B3, Chris Cheek/sax, SteveCardenas/ghitarã, Jorge Rossy/baterie; în fine LasseLindgren Big Constellation – un band de zile mari,amalgamând valoroºi muzicieni din Croaþia,Slovenia ºi Italia, sub conducerea trompetistului,dirijorului, aranjorului & poliinstrumentistuluisuedez Lasse Lindgren. Dintre cele trei propuneri,primele douã s’au derulat pe coordonatele unui jazzde înaltã calitate, circumscris însã unui perimetrustilistic oarecum previzibil. Masiva trupã coordonatãde L.L. a adus cu sine binevenite elemente dediversitate ºi versatilitate postmoderniste.

Revigorantã mi s’a pãrut, de asemenea, evoluþiaunui octet structurat în jurul nucleului MajamistyTrio din Serbia, având-o în frunte pe pianista MajaAlvanovi.

Dar marea surprizã a venit din Olanda: PeterBeets Trio, al cãrui lider (nãscut la 12 iunie 1971, înHaga) ºi-a demostrat cu prisosinþã virtuozitateapianisticã, cu eficientã susþinere din partea frateluisãu Marius Beets, la contrabas, ºi a bateristului GijsDijkhuizen. Un adevãrat ciclon de energii pozitive,dezlãnþuit asupra claviaturii, peste careprotagonistul revarsã torente de note, articulate cuvelocitate ameþitoare ºi... precizie de ºlefuitor dediamant. Degetele pianistului se miºcã precumargintul viu prin diversele epoci ºi stiluri alepianului în jazz. Demersul sãu se bazeazã nu doarpe asimilarea unor comandamente jazzisticeprimordiale – îmbinarea dintre rãdãcinile blues,improvizaþie ºi swing – ci ºi pe un humor genuin ºipe evlavioasa preluare a moºtenirii lui OscarPeterson. Urmãrindu-i recitalul (declanºator de...efecte terapeutice, salutare în epoca depresivã princare trecem) am retrãit senzaþii similare celor pecare mi le provocaserã unii virtuozi subestimaþi aipiano-jazzului – precum rusul Leonid Cijik, românulEugen Ciceu, kirgizul Eldar Djangirov... Nu e demirare cã Peter Beets a cucerit laurii prestigiosuluiPrix Martial Solal din Paris, încã din 1998, pe cei aiConcursului soliºtilor de jazz desfãºurat în Monacoîn 1999, sau cã – din aceeaºi perioadã – el a devenitpianistul titular al The Jazz Orchestra of theConcergebouw. De altfel, în holul faimoaseiFilarmonici din Amsterdam, Beets a susþinut unmemorabil concert, duet la douã piane, împreunãcu Chick Corea, care avea sã-i garanteze apariþiiregulate cu propriul Trio la Concertgebouw,începând din 2005. Printre programele lui PaulBeets se aflã unele incitante prelucrãri în spiritjazzistic de muzici clasicizate: From Bach to Blues,Chopin Meets the Blues, Portrait of Oscar Peterson,Porgy and Bess, The Blues Goes Latin.

Din scurtul meu dialog cu Peter Beets, la fineleovaþionatului sãu recital de la Novi Sad, aflai cã nue prea mulþumit de modul cum e cunoscut înstrãinãtate jazzul olandez, ale cãrui virtuþiavangardiste par a-i obnubila pe critici,determinându-i sã ignore performanþe mai...terestre, mai ferm implantate în solul istoric aljazzului. Pe de altã parte, pianistul ºi-a reamintit cuplãcere de recenta sa evoluþie în România, încompania violonistului Florin Niculescu ºi aOrchestrei Române de Tineret dirijate de HoriaAndreescu. Sã sperãm cã vom avea parte, pe viitor,de revederi ale acestui strãlucit interpret pe scenelepatriei noastre.

Dar Festivalul de la Novi Sad nu s’a limitat doarla acþiunile de pe scena principalã (filmate, sprelauda ei, de televiziunea de stat). Au fostpromovate ºi câteva grupuri foarte tinere, compusedin muzicieni originari din Serbia, Italia, Uruguay,Israel, Bulgaria, Austria. Au avut loc ateliereconduse de ghitaristul norvegian Gisle Torvik. Pelângã prelegerile antemenþionate, s’au þinut lansãride carte, expoziþii, iar fotograful Aleksandar Plackovºi-a expus selecþiuni din nenumãratele imaginisurprinse pe parcursul primelor 15 ediþii alefestivalului. Nopþile erau dedicate unor jam sessionsmaraton, programate în luxoasa cafenea a Teatrului.Din pãcate, n’am reuºit sã asist la ele, întrucâttrebuia sã-mi conserv energiile pentru Galele Jazz &Blues de la Timiºoara, ce se þinea tocmai pe traseulmeu de întoarcere spre Cluj. Impresii de acolo – pecurând. !

2233

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


Jazz ºi amiciþie în Banatul Sârbesc

Virgil Mihaiu

muzica

Peter Beets Trio (Olanda) la Festivalul de Jazz Novi Sad (Serbia), ediþia 2014 (Foto: Aleksandar Plackov)

Maurer Ban Maneri – Fantasm live inAlba Iulia Vineri seara, 14 noiembrie 2014, în sala de

spectacole a Teatrului de pãpuºi Prichindel din AlbaIulia, Albrecht Maurer (vioarã), Mat Maneri (violã) ºiLucian Ban (pian) au susþinut un recital, parte dinturneul de lansare al celui mai recent disc pe care-lsemneazã – Fantasm. O producþie a casei germaneNemu Records, o casã de înregistrãri tînãrã, deþinutãde doi muzicieni, Klaus Kugel, percuþionist, ºiAlbrecht Maurer; în portofoliul Nemu Records, careinvesteºte în jazz ºi world music, Fantasm este acincisprezecea producþie discograficã. În România,turneul a trecut ºi prin Bucureºti, Bistriþa, Cluj-Napoca sau Timiºoara. Pentru Alba Iulia (oraºulromânesc în care observãm cea mai importantãcreºtere de evenimente culturale de niºã, dupã unmodel deja testat de Sibiu sau Cluj-Napoca),concertul susþinut de trio-ul Maurer/Ban/Maneri estepunctul de joncþiune conceptual-culturalã a treievenimente locale importante: Festivalul Alba Jazz(care a derulat deja trei ediþii), Festivalulinternaþional de teatru „Poveºti” (care se desfãºoarãîn spaþiul care a gãzduit evenimentul de faþã) ºiFestivalul-concurs de muzicã folk „Ziua de mîine”.

Maurer, Maneri ºi Ban au lucrat la proiectulEnesco Re-Imagined (actorii principali în aceastãtranspunere ºi replicã jazz la muzica lui GeorgeEnescu fiind Lucian Ban ºi basistul american JohnHebert). Relaþia muzicalã dintre Lucian Ban ºi MatManeri a evoluat anii urmãtori în serii de concerteîn duet, unul dintre acestea – cel susþinut în TîrguMureº în iunie 2011 – fiind editat de casa germanãECM sub numele de Transylvanian Concert.Evoluþia trio-ului în Alba Iulia s-a derulat în liniilearmonice pe care le întîlnim pe aceste înregistrãrirecente, iar piesele aduse de pe TransylvanianConcert s-au deschis tonal prin contribuþiainstrumentalã a lui Albrecht Maurer. ªi, pînã sãascultãm vreo piesã interpretatã în aceastã formulã,evoluþia acestui trio este cu atît mai interesantã cucît – ca instrumente prezente pe scenã – am putea fitentaþi sã ne întreptãm gîndul spre o posibilãevoluþie cameralã, într-un concept care provoacãlimitele muzicii clasice.

Sala teatrului „Prichindel”, cu vreo sutã optzeci-douã sute de locuri, îngustã ºi lungã, cu o scenã dedimensiuni reduse, lasã distanþe mici între muzicieniºi între muzicieni ºi public. Scena scãldatã în puþinãluminã contureazã un spaþiu ce permite povestireaîn liniºte ºi cufundarea într-o audiþie intimã, de casã,de familie. Concertul începe cu o elaborare melodicãa lui Lucian Ban, care, lent, dinspre un peisaj difuz,fãrã contururi decisive, evolueazã spre o linie fermconturatã, ritmatã (Not That Kind of Blues like) pecare vor construi solouri vioara ºi viola. Poziþia deconducãtor se schimbã apoi, pe piesa Aura, underolul principal în construcþia melodicã îl are vioaralui Maurer; o piesã a unor cãutãri, în care, dinspreun coridor întunecat, notele ne poartã în camere încare simþim gesturi – þipete, lovituri înfundate,scrijeliri pe perete; sîntem în preajma unor teritoriicare, afectiv, oferã imagini cu o putere similarã celordin Mesajele sau Poemele compuse de Kurtag.

Piesa care dã titlul discului, Fantasm, este ocompoziþie a bateristului Paul Motian (1931-2011) ºi,în contextul reinterpretãrii actuale, un tribut adusjazzman-ului american, în cariera cãruia, la final,Mat Maneri i-a fost colaborator. Un tribut fãrã tobe,un tribut în care liniile grav-tãioase ale contrabasuluisînt recalculate ºi explorate (ca linie interpretativã, ca

atmosferã ºi emoþie) de violã ºi de vioarã, într-unedificiu în care pianul încearcã sã cristalizeze, veninddin urmã, gîndul lucid. Elysium Planitia (numeleunei parcele vulcanice de pe Marte) este o piesãconstruitã într-o prizã ironicã (în cheiepostmodernã). Vioara ºi viola pornesc dinsprecãrãrile sigure ale muzicii clasice – fragmenteleinterpretate pe scenã încep cu acorduri optimiste desarabandã compuse (parcã) de Haendel sau Bach, oride dans scris de Schubert, – pentru a trece imediat laimprovizaþie; ajungem la o altã secvenþã similarã, cuînflorituri baroce ici-colo, cît sã simþi cã artiºtii îþitrag cu ochiul în aceastã excursie ludicã prin istoriamuzicii culte. Ultima piesã din recital e Monastery(piesa a treia pe Transylvanian Concert), ocompoziþie apropiatã de ritmurile tradiþionaleromâneºti, mai accentuate aici ºi cu refren maipronunþat decît pe discul ECM (viola ºi vioarainterpreteazã aceeaºi partiturã, interesate un pic maimult de melodie decît de improvizaþie).

Cu o surprizã, la bis. O, ce veste minunatãoferitã publicului cu multã delicateþe; Maurer, Ban ºiManeri oferã detaliile seninãþii care sã-l poarte peascultãtor spre copilãrie, familie, înþelegere, spreliniºte. Aici e numai armonie, una care – dacã nu secristalizeazã între cele trei instrumente de pe scenãîn fiecare piesã la un prim pas muzical – e vizibilãnecontenit între interpreþi. Fiecare în locul sãu, cuºtafeta întinsã spre cel de aproape, susþinîndu-i paºiimuzicali, ascultîndu-l în tihnã. E ceva ce transformãlungimea sãlii în adîncime, adîncime a cîmpuluisonor, adîncime a emoþiei transmise.

The Dark Side of Tord Gustavsen @Mozaic Jazz Festival

În ceea ce priveºte prezenþa pe scenã, pianistulnorvegian Tord Gustavsen a încheiat acest an laSibiu, în cadrul festivalului de jazz Mozaic.Desfãºurat între 14 ºi 16 noiembrie 2014 în Casa deCulturã a Sindicatelor, Mozaic Jazz a avut cel puþintrei invitaþi de marcã pe scena sa – percuþionistulTrilok Gurtu în prima zi, saxofonistul SteveColeman în seara secundã ºi pe Tord Gustavsen (înformulã de cvartet) în ultima searã de festival. Unprogram impresionant – cu atît mai mult cu cîtvorbim despre o primã ediþie –, mai strãlucit caprezenþe individuale decît ceea ce a putut fi urmãritîn acest an la Sibiu Jazz, festivalul local cu o tradiþiede peste patru decenii, sau la Jazz & More, unfestival care are aproape un deceniu de viaþã.Distanþa micã faþã de festivalurile sibiene menþionate(ambele au avut loc în octombrie!), derularea sa într-un sfîrºit de sãptãmînã în care România alegea unnou preºedinte, cred cã au fost motive importantepentru care – în ultima searã, cel puþin, cînd amajuns la festival – au fost ocupate cam jumãtate,maxim douã treimi din locurile sãlii. Ceea ce e puþinnedrept pentru Mozaic Jazz. Ca organizare – în ceeace priveºte aranjarea scenei, senografie plus acusticã,ºi spaþiile extra-scenice (cafeneaua din foaierul Caseide Culturã) sau modul în care s-a prezentat caimagine – Festivalul a dat dovadã de o eleganþã greude gãsit pînã acum la noi!

Tord Gustavsen a urcat pe scenã alãturi debateristul Jarle Vespestand, care este parte din grupulsãu de la primul disc pe care pianistul l-a semnatpentru casa germanã ECM, Changing Places (2003),alãturi de saxofonistul scoþian Tore Brunborg,colaborator al lui Gustavsen de la Restored,Returned (2009) ºi alãturi de tînãrul basist norvegian

(proaspãt sosit în echipã) Sigurd Hole. Mã aºteptamsã fie o reprezentaþie care sã aibã în prim-planultimul disc al grupului, Extended Circle. A fost otrecere – extrem de percutantã din punct de vedereacustic – prin atmosfera descrisã de notele luiGustavsen în ultimii zece ani. Vîrful de lance alconcertului a fost discul Being There, editat înformulã de trio în 2007, care a oferit acestui recitalpatru piese. Au fost prezentate ºi douã piese înprimã audiþie (autohtonã, cel puþin), ceea ce anunþã(într-o anumitã mãsurã) faptul cã Tord Gustavsen vacontinua sã lucreze în formulã de cvartet. Acestaspect ar putea fi confirmat ºi de prezenþasaxofonului pe piesele de pe Being There sau TheGround (2004), concepute în formulã de trio, pian-bas-tobe, un aspect nou faþã de prezenþa anterioarã apianistului în România, în 2012, la Gãrâna, cîndpiesele din prima etapã a carierei sale erauinterpretate în formulã de trio (cu Tore Brunborgretras în lateralul scenei).

În fapt, aici a fost marea surprizã a serii: TordGustavsen a oferit un recital electric, cu multe pasajeînterpretate în trombã, cu forje de pian ºi saxofoncare îþi întindeau simþurile ºi nervii la maximum ºi,în consecinþã, cu întreg arsenalul de piesereorchestrate încît sã corespundã acestei paleteinterpretative. Tord Gustavsen avea laptopul pe pian,rareori cobora piciorul stîng de pe pedala prin carecontrola efectele: pianul devenea chitarã, sedeschidea ca metronom, regresa în mini-pian-de-jucãrie, însufla atmosferã ca orgã electronicã (odatãce tasta rãmînea apãsatã)/redevenea pian imediat ceclapa era lovitã; Tore Brunborg se apropia deseori,psihedelic, de pragul senzorial absolut; Vespestand ºiSigurd Hole construiau (cu delicateþea ºtiutã, amputea exclama contrariaþi!) mãsurile ºi ritmul pe carepianul ºi saxofonul înfloreau, explodau.

Rememorînd concertul, m-am gîndit deseori laEsbjorn Svensson; a fost o evoluþie la care te-ai fiaºteptat de la regretatul pianist suedez, însã unafoarte clarã Tord Gustavsen. Un fel de trecere departea întunecatã a fiinþei, ceva foarte special, oantitezã la ceea ce auzim pe discuri atunci cîndrulãm piesele interpretate la Sibiu: Vesper (de peBeing There), Right There (de pe Extended Circle),Playing (de pe The Well), Vicar Street (de pe BeingThere), Wide Open, Where We Went (acelaºi BeingThere), The Swirl (de pe Restored – aici interpretatãfãrã voce, desigur), Colours of Mercy (The Ground)– aºezaþi-le într-un playlist ºi veþi experimentaliniºtea, serenitatea, formele melancolice ale firii,introspecþia specificã acestei zone temperamentale.Doar Glow ºi prelucrarea unui cînt popular, Eg VeitI Himmerik Ei Borg, ambele de pe Extended Circle,doar acestea sînt construite (originar) într-un registrusufletesc discordant pieselor deja enumerate.

Acum totul a fost diferit, liniile melodiceoriginare le recunoºteai, totul specificat pentru a ficlar reperul ºi, imediat, totul rãsturnat ca într-odemonstraþie muzicalã a circuitului descris de bandalui Moebius; ca într-un portret conceput deBergman, care, acum, în acest Persona, în acest Criesand Whispers montat în faþa spectatorilor, mutãlumina pe cealaltã jumãtate a feþei, o jumãtate þinutãîn întuneric (pînã acum). Expresii muzicale prinintermediul cãrora ai acces (prin discuri – princoncert) la douã maxime ale iubirii, ambeleexprimînd forme ale nebuniei acceptate – nebunia dea iubi ºi de a fi fericit în pasiune/nebunia de a iubiºi de a înnebuni în lipsa posibilitãþii de a da curspasiunii. Emoþie, paºi mãrunþi, delicaþi (uneori tobelelui Vespestand erau acoperite cu prosoape, pentru aobþine sunete scurte, umbre, ecouri estompate),imersiune în amor ºi paºi agitaþi în crizã... cinemamuzical, o scenã scãldatã în culoare ºi o salã cuoameni împietriþi în vraja ce cobora de pe scenã! Noone plays the clarinet the way you play my heart!

!

2244

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


Evenimente autumnale laAlba Iulia ºi Sibiu

Lucian Maier

Saturn ºi Taifun (1964-’65) au fost primele formaþiirock din Cluj-Napoca; ambele promovau muzicarock’n’roll, beat ºi blues-rock. Ulterior, cei mai

dedicaþi muzicieni din ambele trupe s-au înþeles sãînfiinþeze Index 66, prima formaþie vocal-instrumentalãpop-rock de succes din Cluj-Napoca (1966).

În 18 iulie, 2014, Francisc Salamon (Saci) a trecut înlumea celor drepþi în urma unui infarct. În amintirearegretatului baterist – ºi cu gândul la cantautorul IuliuMerca (care a decedat cu 15 ani mai devreme, în 27 iulie1999), echipa rãmasã de la Index 66 s-a reîntâlnit la Cluj-Napoca o lunã mai târziu (în 18 august, 2014) pe terasade la Chios, unde formaþia de preluãri pop-rock acunoscut succesul pe plan local în anii ‘60.

Astfel, am avut ocazia sã-i cunosc personal pe DanCosma (solistul formaþiei, plecat între timp în Germania),Szilasi Sisi Lajos (basistul plecat de ani buni în Canada),impresarul Victor Stanatiev, care era obosit dupã ce acondus non-stop peste noapte din Germania, tehnicianulKarcsi Miklóssy (venit din judeþul Harghita) ºi am pututsã mã revãd cu pianistul Pali (Paul Gyarmati, dinOdorheiu Secuiesc).

Sisi a întrebat-o pe chelneriþa tânãrã care ne-a servitdacã a auzit de Iuliu Merca? Rãspunsul a fost negativ.Nu mai avea niciun rost sã-i povesteascã faptul cã elfãcea parte din formaþia Index 66, care acum câtevadecenii era formaþia rezidentã a localului.

PPaauull GGyyaarrmmaattii

RRiiCCoo: – Aþi þinut legãtura cu Saci prin Skype?

PPaauull GGyyaarrmmaattii: – Da.

–– Când aþi comunicat ultima datã cu el?

–– Mi se pare joi (17 iulie); vineri (18 iulie) amurit ºi joi am vorbit cu Saci la telefon. Eram însatul unde am o casã de vacanþã ºi îl sunam înfiecare zi pentru cã eram buni prieteni ºi chiardiscutam joia respectivã cã vine ºi Sisi (basistulSzilasi Lajos) pe 18 august, ºi Dan Cosma va fi aiciºi cã ne întâlnim cei patru care am mai rãmas înviaþã de la Index 66… ºi a doua zi a decedat. M-asunat soþia lui, Corina, ºi mi-am zis cã doar ieri amvorbit cu Saci – ºi nu era obiceiul lui sã mã sune, cãºtia cã nu întotdeauna am semnal. Atunci am sunatînapoi ºi mi-a zis cã a murit dupã-masã la treijumate. Nu ºtiu cum sã mã exprim... a fost (culacrimi în ochi)… parcã m-a lovit ceva din cer. Aºam-am simþit.

–– Îmi puteþi povesti o amintire vie pe care oaveþi cu Saci?

–– Acum trei ani, dupã insistenþele lui Karcsi ºiale mele, a venit în Secuime, cã a spus cã nu a maifost acolo, ºi m-a vizitat la Ghimeº (Harghita),acolo unde am casa de vacanþã. A stat patru zile,ne-am dus ºi la Karcsi, care stã la 150 de kilometride mine. Ne-am simþit foarte bine ºi am povestitdespre lucruri pe care sau el sau eu le-am uitat.

–– Ultima formaþie cu care a cântat a fostTransilvania.

–– Nu ºtiu cum a ajuns acolo; mi-a spus cã a cântatcu fiul lui Teo Peter. A cântat foarte mult anul acestaSaci; anul trecut în schimb a cântat foarte puþin. În2014 a avut turneu cu Semnal M, cu CatRhythm, ºizicea cã dacã lucrurile o sã meargã tot aºa, nu o sãaibã probleme, pentru cã nu avea pensie.

VViiccttoorr SSttaannaattiieevv

RRiiCCoo: –– Când aþi aflat de decesul lui IuliuMerca ºi ce aþi simþit?

VViiccttoorr SSttaannaattiieevv: –– Mi-a pãrut foarte rãu atunci,îl ºtiam de când stãtea în casa de lângã Saci...

–– ...Pe Traian 18.

–– Exact. Nu mai þin minte dacã stãtea la 20 saula 22. Când am fost o datã la Saci, mi-a zis sãmergem în vizitã la Gyula. El stãtea într-o casã, iarSaci stãtea într-o curte unde erau mai multeapartamente. Mi-a pãrut tare, tare rãu de el, pentrucã a fost un bãiat extraordinar de bun ºi de viabil ºide, cum sã spun eu, o fire din asta cãreia nici pringând nu-i trecea sã jigneascã… Era un om de cuvântºi foarte vesel; îmi pare rãu cã nu am putut atuncisã vin la înmormântare, cã nu puteam sã-mi iauliber de la slujbã. A fost un ºoc pentru mine ºi nuam putut sã-mi iau concediu ca sã pot veni laînmormântare.

SSzziillaassii LLaajjooss

RRiiCCoo: –– Cum aþi aflat de decesul lui Saci?

SSzziillaassii LLaajjooss: –– Pali m-a sunat imediat ce a aflat.Corina l-a sunat pe Pali, iar Pali m-a sunat imediatpe mine. Era noaptea la 3 jumate (în Canada);eram speriat, oare cine mã sunã aºa de devreme?Era o surprizã mare; vorbisem cu Saci cu câtevasãptãmâni înainte pe Skype, cã þineam legãtura cuel. Niciodatã nu s-a plâns, nu pãrea bolnav. A fostun ºoc puternic.

–– A fost ºi Iuliu Merca coleg cu voi?

–– Îmi pare rãu cã Iuliu Merca nu a declaratniciodatã faptul cã ºi-a început cariera muzicalã laIndex 66, alãturi de Dan Cosma, Szilasi Ludovic,Francisc Salamon, cu ºef de orchestrã PaulGyarmati. Când Ady Petran, chitaristul solo, ne-apãrãsit, mutându-se la orchestra profesionistã a luiTiti Weiss de la restaurantul Continental, atunci l-am luat pe Iuliu Merca în trupã. Era foarteentuziasmat, nu ºtia multe acorduri la chitarã, daravea o voce plãcutã. Primele sãptãmâni a cântat cunoi pe o chitarã împrumutatã de la ClubulPolitechnicii, ºi ca amplificator folosea un radioPopular pe care în fiecare searã îl aducea de acasã.Era mereu vesel, bine dispus, prietenos cu toatãlumea ºi avea o dispoziþie radiantã, contagioasã. Înscurt timp a devenit preferatul trupei, si preferatulaudienþei noastre. Anii trec... ºi aºa trecem ºi noi...rãmânem cu amintirile frumoase din tinereþe.

KKaarrccii MMiikkllóóssssyy

RRiiCCoo: –– Dumneavostrã aþi fost tehnicianulformaþiei? Aþi fost prieten cu cei de la Index 66?

KKaarrccii MMiikkllóóssssyy: –– Eram un fan devotat, în felulacesta am rãmas prieteni foarte buni. Am fost laînmormântarea lui Saci cu nevastã-mea. Au venitla mine în vizitã; am fost student la Zootehnie (amfost absolvent în 1969); am cunoscut formaþia,

eram prieteni buni; umblam la ei acasã, la Saci. Amfost cu ei peste tot unde au cântat (la Chios, laLemnul)… Am organizat concerte pentru ei, cum arfi la mine acasã, în judeþul Mureº, pe lângã Sovata,în 1967... ºi acuma ascult foarte multã muzicã, darmuzicã din anii ‘60-’70. Asta mi-a intrat în suflet ºicu asta am rãmas; asta mã încãlzeºte.

–– Ce aþi simþit când aþi aflat de decesul lui IuliuMerca?

–– De trecerea în nefiinþã al lui Iuliu Merca amaflat de la televizor. Acolo am auzit cã a murit ºipe urmã am auzit cã s-a fãcut o retrospectivã a luila televizor, ºi doar atunci am crezut într-adevãrceea ce s-a întâmplat. ªi acuma, cu Saci, când amurit… am fost la înmormântare… Soþia lui cândne-a sunat sã ne spunã… nu am vrut sã cred. Înanii recenþi am fost la câteva concerte unde Sacistãtea în spatele tobelor. Eram buni prieteni.

–– Îmi puteþi povesti o amintire vie pe care oaveþi cu Saci?

–– Am cunoscut-o pe mama lui. Era o doamnãfoarte prietenoasã; mergeam ca acasã la el în vizitã;ºi familia lui era foarte prietenoasã, ºi de aceea m-am ºi legat sufleteºte de el. Pali a mers mai departela Miercurea Ciuc; eu am fost repartizat în judeþulHarghita. Am terminat facultãþile; am primitrepartiþiile, formaþia s-a destrãmat – ºi nu ne-ammai întâlnit. Când am aflat cã Pali s-a repartizat laMiercurea Ciuc, ne-am reîntâlnit; m-au chemat sãfiu naºul fetiþei lor ºi am þinut legãtura.

DDaann CCoossmmaa

RRiiCCoo: –– Ce fãceaþi când aþi aflat de decesul luiIuliu Merca?

DDaann CCoossmmaa: –– Am fost cu el la mare când amurit. Ultimii trei ani din viaþa lui (1996-99), eu amcolaborat cu ei foarte mult. Vroiam sã mã întorcînapoi în þarã, veneam foarte des, aveam concertela Costineºti - ºi asta a fost: o reîntâlnire cu Iuliu…A fost extraordinar ca om, extraordinar. Numaicuvinte de admiraþie pot sã spun despre el. Am fostfoarte apropiaþi în ultimii trei ani. Aveam o rulotãla Vama Veche. Boldijar m-a sunat de la Costineºticã Iuliu a murit.

–– Cum aþi aflat de decesul lui Saci?

–– M-a sunat Pali. Ultima datã ne-am vãzut acum25 de ani.

–– A existat ideea unui concert în cinsteaformaþiei Index 66 în 2012… De ce nu aþi pututreveni în þarã pentru acest proiect?

–– Eram angajat în tot felul de proiecte înGermania. Nu am putut sã mã eliberez deangajamente sã pot face asta.

2012. Concertul aniversar. Se dorea organizareaunui concert aniversar Index 66, o reuniune a celorrãmaºi în viaþã, în ultimul weekend din luna mai2012 la Cluj-Napoca… Dar Dan Cosma nu a pututsã participe ºi, în lipsa componenþei complete,proiectul nu s-a concretizat.

!

2255

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


Amintirea lui Iuliu Merca ºi alui Francisc Salamon

RiCo

2266

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

26 TRIBUNA • NR. NR. 294• 1-15 decembrie 2014

Oorã ºi zece minute þine „visul treaz”încorporat de Mihai Mãniuþiu în insolitulspectacol teatral dupã legendarul Don

Quijote. Dar, ca trena exegeticã întinsã pe zeci demii de pagini scrise din secolul lui Cervantes pânãastãzi, reprezentaþia oferitã ÎntâlnirilorInternaþionale de la Cluj – 2014 stãruie înmemorie mult timp dupã cãderea cortinei, ca ocomoarã de preþ, pãstratã în odãile sufletului.„Cãile Libertãþii”, cãrora li s-au subordonattematic „întâlnirile” clujene, îºi gãsesc justificareanobilã în actul artistic implementat în spectacol,impregnat cu acea libertate creatoare, eclatantãcare uimeºte ºi conservã valoarea.

Acest Don Quijote, feerie ºi vis, parodie ºieseu teatral, musical ºi teatru-dans deopotrivã,este producþia Companiei „Liviu Rebreanu” aTeatrului Naþional Târgu-Mureº ºi are la bazãtextul ºi muzica Adei Milea, sensibilã ºi inspiratãmânuitoare de armonii imprevizibile. Ca structurãºi realizare este un triumf al teatruluitârgumureºean din ultimii ani. Formula adoptatãtinde sã devinã un fel de teatru total, punând labãtaie o sinergie de tehnici din care câºtigãtor iesetot teatrul, fireºte. Echilibristica personajelor prinstratul gros de fiþuici (frânturi de texte rezultatedin corvoada scrisului) întins ca un talaº pe scenãe asiguratã de Vava ªtefãnescu ºi imaginativa sacomplementaritate vizual-dansantã ataºatãdialogului. Din acest strat pufos, rezultat în urmamuncii scribilor autentificaþi generic, mai exactdin moviliþele formate din fiþuici, luminate dereflectoarele dirijate de Daniel Klinger, se vorridica treptat la viaþã personajele îmbrãcate deAdrian Damian în albul candid al visului. Fâºiidin manuscrise rebutate? Reziduuri din atelierulde copiºti din Evul Mediu adus intempestiv pescenã? Fapt e cã se creeazã atmosfera descriptorium în care confruntarea cu textul scrispoate începe. Talaº din care sã se ridice pãpuºi cese miºcã pe scenã s-a mai folosit în unele montãridin Caragiale. Îmi amintesc cu plãcere de ConuLeonida faþã cu reacþiunea (Teatrul Naþional Cluj,regia Aureliu Manea, 1978) ºi O noaptefurtunoasã (Teatrul din Turda, regia MariusOltean, 1995). Efectele þintite au fost diferite. Înmontarea lui Mihai Mãniuþiu, stratul de hârtiuþerãspândite pe jos are rol catalizator-vizual depenetrare a energiilor coagulate în patologiascrisului, univers parodiat cu finã candoare.Sugestia merge spre însufleþirea personajelorlivreºti ºi conturarea unei apologii a scrisului,privitã din interior ca un laborator al creaþieiartistice. Puþin cam supralicitat acest cadru axatpe picturalitatea decorului, dar în ton cu evoluþiapersonajelor ce par ºi ele „de hârtie”, decupatedin poveste.

O cãlãtorie în jurul Mitului Don Quijote e,pânã la urmã, înscenarea aventurii cavaleruluitristei figuri ºi a scutierului sãu. Scriitorularhetipal adus pe scenã, interpretat de MihaiCrãciun e un alt „cavaler cu panã”, prins încapcana „hãrþuirii textuale”, torturat de propriilefantasme ºi identificându-se cu ele într-un joc alideilor despre demnitate, putere, amãgire,frumuseþe, iubire, onoare, prietenie, iluzie.Purtãtorii de drapel ai acestor norme civice ºi

morale sunt cei doi eroi emblematici ai cãderii înmagnificenþa iluziei ºi a visului: eternul DonQuijote, interperetat de Csaba Ciugulitu, subþiatde neliniºti, ºi eternul Sancho Panza, întruchipatde supraponderalul Luchian Pantea, genial maiales în scena cu insula visatã. În jurul lor roiesc oarmatã de scribi ºi fantome, care mai de care maigroteºti înfãþiºãri ale coºmarului latent, evoluândcolectiv sau individual, vorbind sau cântândalãturi de instrumentiºtii contopiþi în materiafulgurantã a vedeniilor ca într-un vârtej deproporþii halucinante. Vedenii, auzenii ce pun înmiºcare cronologia întâmplãrilor. Obsesia scrisuluie supravegheatã de nãluciri personalizate,travestite în scribi/ justiþiari care îndeamnãautoritar: „Scrie!” ªi Scriitorul se apãrã repetitiv:„Scriu”. Lumea lui de idei ºi gânduri prinde viaþãîn faþa spectatorului inocent, în ciuda aparenþelorºi a cunoaºterii mitului lãsându-se purtat pevalurile jocului imprevizibil al simbolurilorademenitoare. Nu ºtii spre ce secvenþã aperiplului clasicului tandem livresc te poartãmagia intratã în drepturile sale pe scenã ºimenþinutã la cote ridicate pe toatã duratareprezentaþiei. De pildã, din grãmãjoarele de fâºiide hârtie, mã aºteptam sã se ridice la momentulcuvenit însãºi Dulcineea. Dar asta nu se întâmplã.Ea nu apare ca idol al iubirii cavalereºti decât învariantã iconicã, multiplicatã în reproducereadupã „pop artist”-ul Andy Warhol, reprezentândchipul stilizat al sex-simbolului anilor ’60, nimenialta decât Marilyn Monroe. Extrapolarea spreartele vizuale e o obsesie productivã în cazulmontãrilor lui Mihai Mãniuþiu, conturând un

manierism de limbaj scenic puternic personalizat,de efect maxim ºi în acest spectacol.

În ciuda motivelor arhicunoscute, traseuldramatic al scenariului e plin de surprize, ceea cesubliniazã faptul cã din nucleul textual, extrem degeneros, lãsat moºtenire de genialul Miguel deCervantes Saavedra se pot exploata sumedenie denuanþe ca razele rãspândite de un diamantadecvat luminat. Spontaneitatea replicilor scrisede Ada Milea asambleazã ironic ºi candidrezonanþe din substanþa textului iniþial cu joculfrazeologic deturnat în parodie sublimã.

Contribuþia fiecãrui actor ascuns sub mascauniformizãrii, purtând costume bizare, e esenþialãîn construirea acestui mecanism teatral carefuncþioneazã fãrã cusur; de aceea îi voi aminti petoþi: Rareº Budileanu, Costin Gavazã, AncaLoghina, Alexandra Þifrea, Andrei Chiran,Tiberius Vasiniuc, Raisa Ané, Sergiu Marocico,Cristina Holtzli, Ciprian Mistreanu, ClaudiuBanciu, ªtefan Mura, Cristina Iuºan. Lor li s-aalãturat grupul de muzicanþi format din ZenoApostolache, Cristian Tomºa, ceilalþiinstrumentiºti fiind ºi interpreþi.

În 2008, Compania „Azar” din Franþa aprezentat la Cluj, în cadrul Festivalului UniuniiTeatrelor din Europa, un adorabil Don Quijotesub formula extrem de restrânsã a unui one-manshow, unde minunatul actor Jacques Bourgauxera ºi scriitorul Cervantes ºi Don Quijote ºiSancho Panza ºi Dulcineea ºi Rosinanta ºiorãtãniile de la han, totul derulat într-un limbajcomic-amuzant, dar linear, cântat pe o singurãcoardã. Amintesc acest show, deoarece încomparaþie cu el, creaþia actualã a lui MihaiMãniuþiu de la Teatrul Naþional Târgu-Mureº esteo simfonie abil orchestratã, în care magia seîmbinã cu „visul treaz”, revãrsat în cascadedezmierdãtoare peste uimitul spectator din stal.

!

teatru

Dezmierdare purã în mitulnumit Don Quijote

Adrian Þion

Aniela Ovadiuc Biblioteca

2277

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


Aradul a devenit sinonim cu festivalulinternaþional de teatru francofon. De 22 deani continuã perseverent acest festival

longeviv ºi calitativ în „regia” fondatorului dejacelebru: Florin Didilescu, supranumit cu tandreþede festivalieri PAPA DIDI. Aradul se pregãteºtepentru fiecare octombrie sã gãzduiascãmiraculosul festival, animat de magia lui Didi.Da, sunã puþin patetic, din impulsul sincer de aconvinge cã adolescenþii francofoni au ales teatrulca sã-ºi exprime temerile, speranþele, opþiunile.Trupe din þarã, dar ºi din strãinãtate realizeazãaici un vertij cultural unic, de excepþie. Existã odependenþã incredibilã, pozitivã, dãtãtoare desperanþã. Orice adevãr rezidã în puterea de acontinua. Didilescu nu vrea sã înºele aºteptãrile,ºtiind cã tinerii au nevoie de manifestare, deconfirmare. La Arad sunt ateliere animate deexperþi, dar ºi dezbateri în culise, emoþii multiple,promisiuni. Nu uitãm serile surprizã, cânteceleinternaþionale, revista neobositã Girouette, careapare zilnic, prezentând spectacolele, dar ºiopiniile spectatorilor. Dacã e toamnã, e Arad, iartristeþile se disipeazã în artã. Fãrã Arad, teatrulfrancofon nu ar avea coloanã vertebralãfosforescentã.

Foºtii elevi din trupa lui Florin Didilescutrãiesc rãspândiþi pe toatã planeta, afirmând fãrãechivoc cã experienþa AMIFRAN le-a schimbatoarecum viaþa ºi modul de gândire. AMIFRANînseamnã atât festivalul de la Arad, cât ºi numeletrupei lui Didi, dar ºi al trupei tinere: Mini-Amifran. Adolescenþii au la Arad teren de întâlnirispirituale, schimburi culturale, respect reciproc,altruism, alteritate, valori comune. Sã fie

Didilescu un utopic? Nu credem, din moment cefestivalul funcþioneazã ca o maºinãrie perfectã.Liceenii din Arad, Bucureºti, Bistriþa, Dej, Huedin,Constanþa, Iaºi, Baia Mare, Târgu Jiu, Slobozia,Suceava, Sighet sunt însoþiþi de trupele dinCanada, Franþa, Austria, Belgia, Spania, Ungaria,Rusia, Italia într-o bucurie a teatrului, care neagãorice posibilã crizã a valorilor umane.

Am revenit de la ediþia 22, începutã la finalde octombrie, 2014. Atelierele au fost conduse deRoman Kisselef, Alfred Hamm, François Pinte,Françoise Babits, Issa Sinare, Camelia ºi AnaToma etc. Spectacolele variate au atins, ca deobicei, cote înalte. Florin Didilescu ºi trupa sa auprezentat comedia Þarul de Bulgakov, alegând unritm drãcesc, antrenant. Ancorat subtil înactualitate, textul incitã ºi pune în valoarepersonaje colorate. Am remarcat din nou talentulsuplu al Alexandrei Blajovici, aproape fãrã fisurã.Mira Cucinschi din Iaºi a lucrat pe texte dinShakespeare ºi Xavier Durringer. Actorii auempatizat cu propunerea teatralã coerentã,misterioasã ºi oniricã. Extrem de elaboratã a fostregia Ligiei Clinciu din Dej la piesa lui IonescoCântãreaþa chealã. Trupa din Huedin a ales totun Ionesco, mai precis un scenariu al sus-semnatului, conceput dupã mai multe texte alecelebrului dramaturg. Spectacolul trupeiAssentiment respectã ludicul, grotescul, absurdulºi parodia, precum ºi structurile verbale ilogice,amintind de Jarry ºi de Caragiale. MilosDavidovici din Serbia a ales Georges Feydeau.Trupa sa din Belgrad a avut un ritm demenþial,profesionist, uimind spectatorii. Camelia ºi Ana

Toma din Bistriþa au marºat din nou pe un vizualpercutant ºi pe o scenografie tulburãtoare.Nicolae Weisz din Baia Mare creeazã acel gen decomedie incomodã, cu mesaje indelebile(spectacolul Histoires d’A). Era sã uit: spectacolulde deschidere, conceput ºi jucat de RobertGutunoiu ºi Marius Tiberius Bugi, o bijuteriechaplinianã, cu un ludic distilat, de mare calitate.De la Pecs a venit spectacolul Salut, eu suntMiki… de Papp Roberta ºi Csikos Klaralujza, carepune întrebãri despre conºtiinþã, despre relaþiileumane, despre direcþia viitorului. ChristianCaracausi a ales piesa Roberto Zucco de Bernard-Marie Koltès. Trupa francezã a jucat admirabilacest text despre celebrul ucigaº în serie,descifrând mobilul ascuns al faptelor. MarianGelu din Sighet a ales un text fericit de AnnRocard, oferind trupei sale o desfãºurare comicãsubstanþialã. Olga Chepolova din Moscova a jucatpiesa Je t’aime de Denise Bonal, adicã… bucãþi deviaþã, poveºti întretãiate, valize - totul într-o garãmetaforicã. Remarcabil spectacolul din Canada cuBoule de suif dupã Maupassant, în regia luiPhilippe Gobeil. Incredibilã realizare, curafinament ºi emoþie, cu stil bulversant, mulatperfect pe cartografia intrigii.

Bineînþeles cã m-am oprit doar la câtevaspectacole din acest festival-mamut, care practicãpunctualitatea ºi disciplina spectatorilor. Dacã eoctombrie, e Arad. E teatru. E hranã spiritualã.

!

Alexandru Jurcan

Adolescenþa ºi teatrul francofon

obiecte, estetice sau funcþionale, cunoscute,dar care nu ar fi existat ca atare fãrã intervenþiaexpresã a artistei în material(e). Amintim cã înprocesul arderii, surprizele pe care le poate aveaceramistul sunt multiple ºi nu întotdeauna plã-cute. A controla formele finale, prin regimul decoacere, reprezintã o adevãratã încercare. PentruAniela Ovadiuc, drumul de la idee la artefact nueste nici forþat, nici întâmplãtor.

Cãrþile, Filele de jurnal sau Scrisorile intrã într-o categorie a lucrãrilor figurativ-alegorice. Deºiancorele temelor mai sus citate sunt cât se poatede realiste, finalitatea nu este aceea de a realizareplici ceramice ale unor obiecte funcþionale.Supradimensionarea, valenþele plastice sau ideeade a fi ºi în acelaºi timp de a nu fi ceea ce parsunt doar câteva dintre variabilele cu careopereazã artista. Piesele din aceastã familie poartãmesaje independente de corespondentele lor realeori realiste. Trebuie sã mai spunem cã indiferentde subiectul abordat, textul scris în câmpullucrãrilor nu transmite mesaje verbale, avândexclusiv funcþie plasticã. Transferul de imagini ºifixarea acestora pe suprafeþele ceramice, în tan-dem cu sgrafierea ºi incizarea, fac parte din cor-pusul unor tehnici apelate frecvent de aceasta.

Referitor la instalaþii, lucrarea intitulatãAvers/Revers este relevantã pentru analiza defaþã. Tema de la care porneºte Aniela este per-cepþia asupra timpului. Trei casete concepute ca

posibile clepsidre, amintind ºi ocheanele-caleido-scop, pun în evidenþã ideea subiectivismului, ainteriorului interschimbabil cu exteriorul.Folosirea unor lupe ºi oglinzi în relaþie cu o seriede monede ºi bancnote, dar ºi cu privitorul, invitãla interacþiune, la meditaþie.

Este vorba în acelaºi timp despre un exerciþiude lecturã postmodernã privind modul contempo-ran de abordare al artei ceramice ºi nu numai.Nimic nu a fost lãsat la voia întâmplãrii, de laplasamentul lucrãrilor la nivelul ochilor (printr-unsistem metalic de facturã minimalistã), pânã lajocul din interiorul pieselor, inclusiv la culoarea-monedelor de ceramicã.

Nici vasele nu lipsesc din preocupãrile tinereiartiste, al cãrei simþ estetic se constituiedeopotrivã în discurs motivator ºi argument pen-tru o multitudine de provocãri, venite inclusiv dinzona tradiþiei sau meºteºugului.

Ca epilog al celor afirmate anterior, discutãmcu Aniela Ovadiuc, care ne spune cã este intere-satã, în activitastea sa, de relaþiile complexe dintreabstract ºi concret. “Ceramica nu este o artãcomodã, continuã Aniela, în sensul cã existã oserie de paºi ce trebuie respectaþi, care dureazã ºiimpun anumite limitãri. Nu poþi face orice,oricând, realizarea unei lucrãriputând dura uneoriluni întregi. În timpul acesta planurile de începutse pot transforma, însã partea bunã este cã artis-tul are timpul de a medita ºi a lua decizii încunoºtinþã de cauzã.

Fiecare material în parte îºi are calitãþile lui.Spre exemplu, porþelanul fosfatic se caracterizeazãprintr-o anumitã transluciditate. ªtiind acest lucru,pot anticipa anumite rezolvãri, dar ideea precedeîntotdeauna lucrarea. Materialul ales are însã ºi el

o pondere în actul de creaþie.Barierele dintre artistul ceramist ºi cel vizual

nu mai sunt astãzi atât de clare cum erau în tre-cut. Nu cred cã mã confrunt cu frontierele dintretradiþieºi modernitate, pentru cã nu mai existãbariere. La mine primeazã conceptul. Dezvoltlucrãrile cu creionul în mânã, din schiþã în schiþã,ajungând la o versiune pe care o consider finalãîn relaþie cu ceea ce urmãresc. Pe parcurs maiapar probleme tehnice, transformãri, dar soluþiaexistã deja în momentul în care demarez parteapracticã. Sunt interesatã, în ceea ce fac, doar demesajul pe care doresc sã-l transmit.

Temele mele principale sunt în mare partelegate de om, de gândurile, trãirile ºi sentimentelesale. Automat mã iau pe mine ca reper, ceea ceînseamnã cã plec de la acea particulã care sunteu, în încercarea de a mã raporta la un întregmult mai cuprinzãtor. Prin frãmântãrile cu caremã confrunt, doresc de fapt sã ridic semne deîntrebare. Speranþa declaratã este aceea a comu-nicãrii.

Pornind de la om, am ajuns apoi la carte ºiindirect la civilizaþie. Biblioteca înseamnã umbraomului pe acest pãmânt, este memoria, hârtiaumanitãþii, cum afirma Schopenhauer. Cultura, defapt gândurile, ne modeleazã conduita în viaþã ºiastfel ne individualizeazã. Depindem de mediul încare trãim, de educaþia ºi de coordonatele în carene-am format. Interogaþia de la care pornesc cândmã exprim în domeniul artei vizeazã rostul nos-tru pe pãmânt. Acesta ar fi adevãrul lucrãrilor pecare le propun.”

!

De la idee la materializarea sa(urmare din pagina 36)

2288

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


De la angoasanta distopie urbanã dinMetropolis, pesimistã satirã SF cu tuºe apoca-liptice, la sprinþarele glose în tonalitatea roza-

liului cu bemoluri negre, pretenþie de polifonie cita-dinã cu surdinã turisticã, din Paris, je t`aime, perspec-tivele cinematografice asupra oraºului pot fi dintre celemai surprinzãtoare, iar uneori chiar intens provocatoa-re. Întâmplarea a fãcut ca în aceastã toamnã InstitutFrançais ºi Deutsches Kultur Zentrum sã propunã lascurt timp câte o selecþie de filme pentru publiculclujean. Dacã în primul caz Parisul a constituitinevitabil cadrul câtorva filme, mai noi sau mai vechi,în cel de-al doilea, prilejuit tocmai de un sfert de secolde la cãderea Zidului Berlinului, metropola germanã afost mai mult decât un fundal constant. Sã privimpuþin prin acest caleidoscop de ocazie.

Jacques Tati a tins în Playtime (1967), implicit peurmele lui Walter Benjamin, spre o nouã explorare ametafizicii flâneur-ului. Burlescul sãu bine temperat ºinefrivol, ideal pentru o cronicã de moravuri în cheienu de descalificantã satirã, ci de ludic-grav studiuantropologic, a conferit structurii filmului doar un spe-cific instrument de “montaj”. În schimb, folosireaingenioasã a ritmului, în trena alambicatelor trasee, cuvolute sofisticate – e principala baghetã magicã a regi-zorului, de data aceasta, pentru conturarea inefabilelorcrochiuri –, vizeazã ontologia cotidianului. Un simplugest de curtenitoare afecþiune, de exemplu, precum uncadou spontan, ajunge mediat ºi supus unor succesiverefractãri datoritã banalelor ritualuri urbane: o coadã lacasa de marcat, apelul la un curier de ocazie, progra-mul restrictiv al unui grup turistic, fluenþa greoaie atraficului, complicitatea unei vecinãtãþi de ocazie.Orãºeanul e supus prin excelenþã acestei provocãri:fluxul lui existenþial e constant secþionat chiar ºi înstraturile cele mai superficiale. Iar continua presiune aunor imprevizibile schimbãri de perspectivã poate con-duce la temporare discontinuitãþi între sunete ºi imagi-ni, situaþie care-i prilejuieºte regizorului un dublu exer-ciþiu estetic: o criticã transcendentalã a imaginii ºi oineditã reconfigurare dialogalã a zgomotelor. Altfelspus, autismul ameninþã periodic percepþia unei real-itãþi care ascunde, în spatele unei organizãri pre-tenþioase, o improvizaþie de fond. Un simulacru, darnu în sensul lui Baudrillard. Precum un buton metalicla o uºã transparentã, capabil, chiar ºi în lipsa insesiz-abilã a acesteia, sã întreþinã iluzia funcþionalitãþii unuiuºier, implicit ºi a unui mecanism social. În acelaºitimp, cuvintele pot fi subminate de zgomote, nu doardrept consecinþã a unei poluãri tehnologice, ci ºi fiind-cã gesturile pe care le însoþesc gliseazã mereu, recon-figurând implicit orice topografie semanticã. Devin ast-fel zgomote care nu mai tind spre nivelul împlinit alcorespondenþei cu un sens, ci îºi descoperã propriavocaþie de a conferi densitate acþiunilor, invers decâtsuntem obiºnuiþi. Gestica devine astfel o cromaticãsonorã – iatã o surprinzãtoare relansare a vechiuluiconcept al “muzicii sferelor”. Un sugestiv cadru, pre-lungit, e cel al imobilului cu apartamente de locuit,transparente pentru ochiul trecãtorului de pe stradã –transparenþa însãºi e de altfel principalã presupoziþiearhitectural-metafizicã a filmului. În acest labirintdiafan, unde graniþele sunt fluctuante, ambigue ºiaproximative, traseul cotidian apare drept un puzzleinedit de continue readaptãri la un flux de miciinadecvãri. Aici regãseºte Tati ºi esenþa comicului, epu-ratã ºi transformatã într-o cineticã nepredeterminatã aînlãnþuirilor. Ca ºi clãdirea imperfectã, a cãrei dositãvulnerabilitate iniþialã riscã s-o compromitã ulterior,dar care devine de fapt prilejul unei neaºteptate cre-ativitãþi existenþiale, când chiar stricãciunile ajung

fetiºuri ale unei mereu relansate vitalitãþi, circumscri-ind noi spaþii, nu întru totul imaginare.

Dacã prezenþa cerului e potenþatã la Tati de jocultransparenþelor printre zgârie-norii de la o presupusãperiferie futuristã a Parisului, la Wenders e vorba de ocãutatã cineticã a zborului, de o permanentã planare,de o îmbibare atmosfericã a realitãþii. Nu doar ca oconvenþie de solicitudine angelicã, ci ºi ca exerciþiu deeuforicã adaptabilitate existenþialã. Cerul deasupraBerlinului (1987) prezintã acea reprezentativã gimnas-ticã intimistã a sufletelor, într-o dinamicã în care exte-rioritatea e mereu o extensie, o prelungire a unei tensi-uni poetice. O uriaºã bibliotecã devine spaþiul unuilaborator interior, unde perspectivele – pe mãsura uneiinventive mobilitãþi a camerei de filmat – se intricã pemãsura unui material bibliografic cu potenþial fabulos.Contrapunctic, tocmai zonele virane, bãtute de vânt ºiinvadate de buruieni, asigurã paradoxal memoria trecu-tului dispãrut, prin prestigiul cosmogonic al unei fan-tasme auctoriale. Îngerii, cu poetica lor deambulatorie,antrenaþi în practica unor “limbaje mai subtile” (acãror menire Charles Taylor o cãuta le angelologulRilke), dubleazã o realitate mereu reflexivã în raportcu timpul. Interogaþia radicalã e însã cu privire la tele-ologie: iubirea e un joc al întâmplãrii? E dilema can-did-turmentatei acrobate de circ. În cele din urmãchiar ºi singurãtatea înceteazã sã fie o pedeapsã sauun eºec, pentru a deveni criteriul de excelenþã al ade-vãratei întâlniri.

Deºi construitã pe trama subþire a unei iubiriaºezate, doar încercate prematur de boalã ºi de ghim-pele morþii, Spuma zilelor (2013) îºi îngroaºã tuºeleprin excursul suprarealist, pe jumãtate SF, pe jumãtatevintage. Tocmai aceastã ambiguitate temporalã – une-ori impresia e chiar de SF vintage – dã un anumitrelief unui basm altfel destul de banal ºi lipsit demize. E ca un oraº unde trecutul ºi viitorul îºi schimbãmereu rolurile, iar mecanismele nãstruºnicelor invenþiipotenþeazã patosul unor discrete mutaþii antropologi-ce. Efectul transfigurator îºi pãstreazã alternanþaludicã, astfel încât permeabilitatea registrelor întreþineo impresie de fundamentalã vulnerabilitate, ca în faþafulgului din întâmplare inhalat, devenit funest prilej dedegradare. În inventarul stilistic al lui Michel Gondry,cele mai dense rãmân tuºele de suprarealism conceptu-al, oarecum în descendenþa lui Magritte, deºi deseoridominã mai degrabã o atmosferã minuþios stufoasã,de o artificialã ingenuitate, ce aminteºte de RousseauVameºul.

Good Bye, Lenin! (2003) reuºeºte sã filtreze can-doarea ºi nostalgia din licoarea îngroºatã ºi tulbure aIstoriei. Utopia de dormitor bricolatã filial îºi recapãtãoportunitatea ca simplã terapie alternativã. “Civismulsocialist”, cândva nu doar o nadã propagandisticã, ci ºio disperatã supapã într-o lume dezumanizatã la limitaasfixierii, devine astfel pretextul pentru o farsã tandrã,menitã sã atenueze ºocul unei îndelung reprimatemetamorfoze. Monumentele, ca cel al lui Lenin, îºischimbã destinaþia ca într-o plimbare tacticoasã pebulevard, semn tulburãtor al unor iminente mutaþiisociale ºi urbanistice.

Alãturi de diverse fundaluri de intimitate casnicã,locaþia mai futuristã a noului Conservator parizian seremarcã uºor în La sfârºitul poveºtii. Agnès Jaoui ne-aobiºnuit cu fluctuantele dominouri erotico-sentimen-tale, scufundate într-o mereu lunecoasã ambivalenþã,încurajând eroziunea lentã a angajamentelor restrictive.“Totul curge” la nivel afectiv, ceea ce submineazã chiarºi pretenþiile ordonatoare ale basmelor exemplare.Efectul e însã surpinzãtor, echivalentul unei restauraþii“conservatoare”, fiindcã în ciuda ritmului alert al

relaþiilor – într-o analogie sugestivã cu compoziþia mu-zicalã avangardistã a protagonistului ºi cu structuraarhitecturalã a noului ateneu –, în cele din urmã seimpune confortul intimist.

Oh Boy (2012) e portretul post-expresionist alunui pierde-varã, corectiv de indeterminare într-o lumedoar aparent funcþionalã, în fond un asamblaj demicro-tensiuni. O dimineaþã amoroasã fãrã viitor, cuti-ile nedespachetate într-o chirie nouã, permisul autosuspendat sine die, un prieten inexplicabil ratat, untatã exasperat de un fiu rentier, izbucnirea unui con-trolor de bilete, ipocrizia comercialã a unei chelneriþe,bunicuþã ingenuã a unui dealer, isteria resentimentarãa unei foste obeze, agresivitate ºi frustrare huliganicã,deznãdejdea persistentã a unei ruºini de familie. Toateacestea se succed într-un caleidoscop urban alãturândun apartament cvasi-nemobilat, rulota de campanie aunui actor, un spaþiu reconvertit în scenã under-ground, un teren de golf exclusivist, subterana unuimetrou, un snack-bar, tejgheaua de local. Opþiuneapentru alb-negru – ca ºi la Wenders, e perceptibilã latânãrul Jan-Ole Gerster estetica falsei distanþãri – con-ferã un relief mai intim, mai determinant decâtimpactul înregistrãrii fluxului haotic al actualitãþii. Cutoate resturile de disponibilitate ale unei vag filtratemelancolii, protagonistul pare progresiv paralizat derevelaþia cronicizãrii micilor rãni interioare cãpãtate peparcursul experienþelor cotidiene. Oameni fisuraþi într-un oraº discret decupat – anumite instantaneeurbane din film lasã de altfel impresia unor secþiunitransversale. Drept contrapunct inspirat la o tematicãpreferenþial citadinã ºi burghezã remarcãm GrandCentral (2013). Protagoniºtii sãi sunt proletari derulotã, mercenari ai industriilor de risc, decontamina-tori în zone izolate, salariaþi precari, amanþi de pãdure.Titlul sugereazã nu doar o impozantã centralãnuclearã, ci ºi un hotel sau o garã – locaþii simboliceale unei accentuate mobilitãþi ºi instabilitãþi exis-tenþiale, potenþate cu atât mai mult de prezenþa invizi-bilã, dar ameninþãtoare a radioactivitãþii. Spectrulmorþii acutizeazã simþul relaþiilor fruste, departe decomplicaþii simandicoase ºi de pretenþii ipocrite. Ceeace nu scuteºte însã de ambiguitãþi afective ºi de proxi-mitãþi explozive. Chiar ºi responsabilitãþile au o dozãsuplimentarã de risc, cu efecte fie salvatoare, fie devas-tatoare. În fond, o centralã nuclearã nu doar ali-menteazã energetic “oraºul”, dar îi ºi precipitã con-tradicþiile. Ritualul cotidienei dezgoliri a trupurilor ºieventuala decontaminare profilacticã contureazãmetafora unei societãþi fragile, dar intens autoreflexive.Din care, la limitã, se poate ºi fugi.

Rossellini a filmat Germania în anul zero (1948)printre ruinele încã proaspete ale Berlinului distrus derãzboi. Micul Edmund îl anunþã pe Bruno, mai cele-brul sãu contemporan, copilul prematur proletarizat alexasperatului “hoþ de biciclete” de la periferia Romei.Neorealismul a încercat sã-l contrazicã pe Dostoievski:coruperea moralã apare sub povara foamei – o autojus-tificare la care criminalul Raskolnikov ajunge sãrenunþe în cele din urmã. Sau, dintr-o perspectivã maidialecticã, sub presiunea unei societãþi strâmbe. Daroricare i-ar fi originea, o întreagã faunã de corupãtorimiºunã printre nenumãratele ruine – metaforã ºi aunei lumi dislocate din matca sa umanistã. Neorealistfãrã patos ideologic, Ostkreuz (1991) vorbeºte multmai convingãtor despre oraºul dezolant, labirint alunei rãtãciri de calvar. De un minimalism de aparentdiletant care aminteºte de Aki Kaurismäki, filmul luiMichael Klier îngroaºã tuºele crepusculare ale noiimetropole: barãci improvizate de refugiaþi, clãdiridegradate devenite adãposturi de boschetari, terenurivirane sãlbãticite, o naturã apocaliptic inospitalierã.Decorul e mereu sãrãcãcios, sumar, muced, fad.Adolescenta furioasã se însingureazã treptat în aceastãjunglã urbanã, iar din elanul îndãrãtnic supravieþuieºtedoar o inoperantã complicitate infantilã, ca o viitoarefosilã dupã un îngheþ catastrofic.

!

Paris sau Berlin? Meditaþii de flâneur

Cãtãlin Bogdan

film

2299

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


Da, omul acesta pe orice pune mâna, setransformã în aur. E un alchimist......Anulacesta, Woody Allen a împlinit 79 de ani. E

nãscut în 1935 în New York ºi de mic a fost înscris într-o clasã specialã, având un coeficient de inteligenþãdeosebit, dar va urî ºcoala din primele zile, fiind unrebel. E nepoliticos cu profesorii, indisciplinat, nu preaîºi face temele, e un elev cât se poate de ciudat. Nu ºtiudacã vã închipuiþi treaba asta, dar Woody Allen erafoarte bun la sport. Practica fotbal american, baschet, bachiar ºi box! Era obsedat de muzicã ºi de magie; pe la15 ani, într-un program TV, printr-un truc ingenios, afãcut sã aparã chiar o sticlã de lichior. Sigur, povesteaasta era cam mult pentru un copil... Pe urmã, a început– ani de zile – sã cânte la clarinet ºi la saxofon. Dar câten-a fãcut omul ãsta...

Pe la 16 ani a început sã scrie glume pe care letrimitea la diverse ziare newyorkeze. ªi uite aºa, unoarecare Earl Wilson, de la New York Post, a început sã-i foloseascã poantele, ceea ce-i dãdea lui Woody mareîncredere în talentele sale. În 1955, se înscrie laFacultatea de artã cinematograficã de la UniversitateaNew York, dar nu prea are chef sã asiste la cursuri ºi-ncele din urmã trebuie sã plece. A fost exmatriculat...

Ciudãþeniile acestui om continuau sã mire pe cei dinjurul sãu, care nu mai ºtiau ce sã creadã. Prin 1959, ºi-a

zis cã, simþindu-se oarecum fãrã vreun motiv aparentmelancolic ºi trist, ar dori sã cunoascã o persoanã maiinteresantã. Aºa a început sã frecventeze, sãptãmânal,un psihanalist! Nu pentru vreun tratament sau mai ºtiueu ce alte chestii, mai mult pentru a discuta lucruriinteligente cu un om inteligent!

Omul acesta avea tot soiul de ocupaþii ciudate.Cânta la saxofon într-un trio de jazz, s-a angajat la NBCîn cadrul unui program pentru perfecþionarea scriitorilorºi a început sã compunã monologuri ºi tot felul deglume pentru actori de comedie. Cerea 100$ de fiecareminut de „recitare” a acestora. Nu a ocolit nici teatrulTamiment, unde scria ºi regiza diverse piese, musicaluriºi scheciuri. Cândva, a spus cã treaba asta i-a dat o mareexperienþã în ale teatrului ºi nu numai. Prin 1958, s-agândit sã scrie ºi pentru canalul TV de la NBC, undecolabora la The Chevy Show. Spectacolul ãsta a rulat lateleviziune vreo 10 ani! ªi financiar, îi cam ieºea treaba.Câºtiga 1.700$ sãptãmânal, bani care la anii aceiaînsemnau ceva! Ei bine, interesul sãu pentru televiziune,cu timpul, a cam început sã scadã, gândindu-se tot maimult la posibilitatea de a deveni ºi el actor de comedie.De ce nu!

În 1958, Woody Allen îi cunoaºte pe Charles H. Joffe ºi Jack Rollins care, ani de zile, vor negociapentru acesta tot soiul de contracte în valoare demilioane de dolari. Contract scris între ei? Nici vorbã de

aºa ceva. Totul se consfinþea doar printr-o strângere demânã! Tot aceºti doi oameni l-au convins pe Woody sãprezinte el însuºi ceea ce scria. Era mai simplu ºi maicomod, nu? ªi uite aºa, actorul a lucrat ca ºi comic,devenind extrem de cunoscut. Pânã ºi banii pe care-icâºtiga, parcã erau alþii: 5.000$ pe sãptãmânã. Ei, aºa da,se mai poate trãi, nu?

Woody Allen a fãcut foarte multe filme. Ca om, v-am vorbit despre el. Ca ºi cineast, ei bine, ca ºicineast, nu mi-ar ajunge spaþiul de azi pentru a vã vorbidespre el. Ce pot sã vã spun, este cã ,,filmele lui începcu un personaj ºi se terminã cu o grãmadã, începsimplu ºi se complicã ameþitor, par filme fãrã problemeºi constatãm pe parcurs cã ele conþin toate problemelelumii. E ca un râu, care devine fluviu, apoi totul seterminã într-o deltã”. L-am citat pe scriitorul, cineastul ºicriticul Grid Modorcea...

Aºa au apãrut bijuteriile Annie Hall (1977),Manhattan (1979), Delicte ºi fãrãdelegi (1989), MatchPoint (2005), Vicky Cristina Barcelona (2008), Ce-o fi, ofi... (2009), Miezul nopþii la Paris (2011) sau BlueJasmine (2013). Premii Oscar, nominalizãri la premiiOscar, premii BAFTA ºi multe, multe alte premii...

Nu pot încheia fãrã sã amintesc de o secvenþãmemorabilã din filmul Trandafirul roºu din Cairo care,cel puþin mie, încã odatã, mi-a spus cã evadarea în iluzieeste singura modalitate de a minþi moartea, care este –cu siguranþã – o certitudine. Aºa am asistat la idilaromanticã a unei banale casnice traumatizatã de o viaþãcenuºie ºi searbãdã cu eroul coborât de pe ecranul decinema în salã, alãturi de ea. Ce poate fi mai frumos...

!

Pe la începutul anilor 80 apãruserã o serie defilme româneºti de excepþie. Pe unele amapucat sã le vãd chiar la premierã, fiind elev în

ciclul gimnazial: Proba de microfon, O lacrimã defatã, Casa dintre câmpuri, Duios Anastasia trecea,Croaziera, Semnul ºarpelui, Sfârºitul nopþii,Glissando, Sã mori rãnit din dragoste de viaþã,Imposibila iubire, Dreptate în lanþuri, Pas în doi. Pealtele aveam sã le vãd la zece ani de la premierã: Lacapãtul liniei, Faleze de nisip, Fructe de pãdure,Secvenþe, Ochi de urs. Dar filmul românesc al acelorani de care, mãrturisesc, mã simt cel mai legat ºiacum rãmâne Concurs.

Am ratat ocazia de a-l vedea la cinema, când aapãrut, întâia oarã pe marele ecran (în toamna anu-lui 1982). Din cronicie citite (elogioase, toate) cre-deam cã e prea „filozofic”, prea „ermetic” ºi „elitist”,adicã plictisitor. Câþiva ani mai târziu, prin 1985, l-aprogramat Televiziunea naþionalã iugoslavã în cadrulunei retrospective a FEST-ului (Festivalul FilmelorPremiate) belgrãdean. Atunci m-am hotãrât sã nu-lmai ratez. Aproape o sãptãmânã întreagã am aºtep-tat cu mare emoþie acea marþi când ºtiam cã va fidifuzat. Încã de la primele acorduri muzicale amfost „electrizat” de coloana sonorã1. Atunci, cred, l-am descoperit cu adevãrat pe Adrian Enescu (pecare îl ºtiam din Tãnase Scatiu, serialul Ardelenilor,Septembrie, Bietul Ioanide, Semnul ºarpelui, Sfârºitulnopþii), în anii ‘70-’80 autorul unor muzici de filmextrem de personale, de speciale, de ireale. Atunciam descoperit un film straniu, grav ºi profund rãs-colitor. Am citit toatã noaptea cronici la filmele luiDan Piþa2 în revistele ºi almanahurile „Cinema”. Adoua zi, la ºcoalã, am dorit sã schimb impresii cucolegii de clasã, dar cei care îl vãzuserã au fost deza-mãgiþi. Nu i-au savurat umorul, nu i-au desluºit„jocul de adâncime între satirã ºi mister, între natu-ralist ºi fantastic, surprinzãtor de expresiv la nivelul

imaginii”3 (Eugenia Vodã). Au rãmas doar cu uneleaccente de criticã socialã („ºopârle”). Pentru mine,însã, Concurs a fost o piatrã de hotar.

Ce m-a frapat ºi încã mã frapeazã cel mai multla Concurs? Poate felul în care mi-a þinut de urât ºim-a învãþat cã singurãtatea pur ºi simplu nu existã.Poate relaþia dintre Puºti ºi grupul aflat în pãdurepentru un fel de team building, în cadrul unui con-curs de orientare turisticã. Poate felul în care, demnºi firesc, personajul lui Claudiu Bleonþ, cu boierie(de spirit) ºi blândeþe (de gând), se salveazã de ten-taculele unui grup uman sfâºiat de pofte, rãfuielipersonale ºi gãinãrii4. Cumva, la nivel subliminal, fil-mul lui Dan Piþa (scenariul ºi regia) mi-a transmis cã„devenirea întru fiinþã” presupune sã rãzbaþi în viaþãfãrã sã te acreºti, fãrã sã te laºi copleºit de letargiasau viclenia sau agresivitatea celor din jurul tãu. Înacest sens, chiar dacã atunci nu puteam sã-l „prind”în vreo definiþie, Concurs este un jurnal cine-matografic al fericirii5, un poem închinat luminii ºiunei anumite stãri de puritate sufleteascã, de„mesianism laic”. Astfel avea sã-l citeascã ºi monahulNicolae Steinhardt care, în chiar luna premierei, i-atrimis regizorului o scrisoare de felicitare. Rândurile,extrem de elogioase, scrise „cu adânc ºi admirativrespect”, fac apel la însuºi „Domnul Hristos –Împãratul ºi Basileul” pentru a-l „binecuvânta, ocrotiºi rãsplãti” pe „credinciosul rob ºi minunatul Sãuzugrav Dan Piþa”6, cel care, „cu atâta curaj, sinceri-tate, râvnã ºi talent” I-a scris „Evanghelia în imagini,sunet ºi culori” ºi a dat un film „mai semnificativ ºimai tulburãtor chiar decât foarte frumoasa Viaþã alui Iisus de Zefirelli”7.

Meritã adãugat, poate, cã proiectul lui Piþa –datând încã din vremea studenþiei sale (anii ‘60) – afost aprobat dupã Cãlãuza lui Tarkovski (1979) ºiCroaziera lui Mircea Daneliuc (1981) – un roadmovie ºi un river movie cu care Concurs a fost

comparat. Pânã la un punct, se poate vorbi de com-paraþie (este tot un apolog, un quest), însã demersullui Piþa este strãin deopotrivã de complexitatea uni-versului tarkovskian ºi de fronda „minimalistã” dinfilmele lui Daneliuc din anii 70-80.

NNoottee::1. Pentru Eva Sîrbu, colana sonorã din Concurs este

„un univers neliniºtitor de sunete stranii, de zgomotefamiliare, urlete, foºnete, ºoapte, în care se insinueazã,amplificându-l, muzica lui Adrian Enescu, de o extremãfineþe, lucratã, prelucratã, filtratã, „jucatã”, de la dangãtde clopot în dungã la sunet majestuos de orgã, de laarmonia desãvârºitã a melodiei la exasperarea ei ºiînapoi la armonie, într-o miºcare neobositã spre per-fecþiune, o muzicã pe care aproape n-o percepi cu ure-chea, ci o primeºti, odatã cu imaginea, ca o miracu-loasã componentã a ei”.

2. Înainte de Concurs, Dan Piþa s-a impus în cine-matografia româneascã printr-un documentar colectiv(Apa ca un bivol negru), douã mediu-metraje inspiratedin scrierile lui Ion Agârbiceanu ºi realizate împreunãcu Mircea Veroiu (Nunta de piatrã ºi Duhul aurului),Filip cel bun, Tãnase Scatiu, primele westernuriromâneºti (Profetul, aurul ºi ardelenii; Pruncul, petrolulºi ardelenii) ºi prin intresantul, dar inegalul, BietulIoanide.

3. Director de imagine: Vlad Pãunescu. Decorurile:Cãlin Papurã.

4. Ceilalþi interpreþi principali sunt ºi ei foarte înrol: Gheorghe Dinicã, ªtefan Iordache, Marin Moraru,Vladimir Juravle, Cãtãlina Murgea, Adriana ªchiopu. Lafel ºi interpreþii rolurilor secundare: Jorj Voicu, OanaPellea, Dragoº Pâslaru.

5. Fericirea Puºtiului (care pãtrunde în pãdurecãlare pe o bicicletã ce putea fi un asin, care strângeniºte „fanioane de ghidare” foarte asemenea unorgiulgiuri ºi poartã în spinare rucsacul echipei încãrcatmai ales cu pãcate ºi josnicii) îºi are obârºia în Predicade pe munte a Celui ce n-a precupeþit niciun efort casã-ºi salveze aproapele.

6. Rãsplata nu a întârziat sã aparã – urmãtoareletrei filme (Faleze de nisip, Dreptate în lanþuri, Pas îndoi) sunt tot o incursiune expresivã, la nivel de sunet ºiimagine, „în cãutarea puritãþii”.

7. Vîjeu, Titus, Dialoguri cu Dan Piþa. Cinema,cinema, cinema, Editura Noi Mediaprint,Bucureºti, 2012, pag. 30.

!

Marian Sorin Rãdulescu

Gânduri pe marginea unuianumit tip de film

Alchimistul Ioan Meghea

remember cinematografic

3300

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


aamm vveenniitt ssãã vvããdd mmiinnuunneeaa

Întâi, sã te mãsori. Ce lungime are limba? Ceadâncime are gaura din ureche?Auzi la el ce prostii. Bã, vorbeºte frumos!Eram lacules de afine. Cã s-a mutat din deal în vale ºi i se pare normal. Dintr-un carti-erinvadat de lilieci. Cine a mai pomenit.Erau zile în care nu mâncam nimic, sincer, cãnu aveamce. Dar n-ai murit. N-am murit, am venit aici sã vãd minunea.

Þine tãmâia ºi sânzienele înflorite deasupramoaºtelorSfântului Ioan Botezãtorul, stã la pândã. Cine ºtie… Aude gãina din faþa ochilorcumcântã ca un cucoº, i se pare cã nuvede bine, þipã: asta e minune? Dacã e semnrãu? Dar n-ai venit pregãtit? Bagã mâinileîntr-un sãculeþ ºi

aruncã peste mireasã fluturi vii, zeci de fluturi, în bisericã. „Asta e literaturã”. Dintr-odatã cade

în nesimþire. Ce mireasã… Mireasã

îi e o moartã, dar nu recunoaºte. Ce s-o mailungim, întâi sã te mãsori: ce suprafaþã au circumvoluþiunile…

ccuu iinniimmaa ffããccuuttãã pprraaff

restabileºte tu legãtura, cã eu nu mai pot –pânãaici mi-a fost. Îºi las þie zileleºi nopþile mele, eu plec în pãmânt cu inimafãcutã praf,n-am altceva ce sã-þi las. Iubirea? Nu-þi va folosi la nimic. Sufletul? Nu existã, de fapt…Îmi daulacrimile, slab ºi neputincios cum sunt, aº fi putut sã mai trãiesc. Mã dor toate, cã lelas neterminate: trupul funcþioneazã, în parte, bucatã cu bucatã, dar motoraºul central… Mergi ºi tula preotul acela: are în altar un caiet al însãnãtoºirilor. Nu-þi dai seama, mi-ar prelungidoar boala – la prima bãtrâneþe, când

Vine a ver el milagro

Primero, tendrás que medirte. Cuánto mide lalengua?Qué profundidad tiene el agujero de la oreja?Mírale que tonterías dice. ¡Tú, habla bien!-estaba recogiendo arándanos.Porque se mudó de la colina en el valle. Y leparece normal. De un barrio invadido de mur-ciélagos! quien lo diría!

Eran días cuando no comía nada, de veras, notenía que. Pero no te has muerto. No he muer-to, vine aquí para ver el milagro.

Toma el incienso, las sanjuaneras sobre lasreliquias de San Juan Bautista, acecho.

Quien sabe… escucha la gallina de enfrenteque canta como un gallo, le parece que no vebien, grita:¿Milagro es este? ¿Y si es mala señal? ¿Perono viniste preparado? mete las manos en unsaquitoY tira sobre la novia mariposas vivas, decenasde mariposas, en la iglesia.“Esa es literatura”. En un momento cae enletargoQue novia… de novia tiene una muerta, perono lo reconoce. Para que seguir, primeroMedirse: que superficie tienen las circunvolu-ciones…

Con el corazón hecho polvo

Restablece tú la conexión, porque yo nopuedo más,Hasta aquí hemos llegado. Te dejo mis días ymis noches, yo me entierro con el corazónhecho polvo., no tengo otra cosa que dejarte.¿El amor? no te servirá para nada. ¿El alma?No existe, de hecho… Me caen las lágrimas,débil y enclenque como soy,Podría haber seguido vivo. Me duele todo,porque las dejo inacabadas:El cuerpo funciona en parte, pedazo a pedazo,Pero el motorcito central… Ve tú también alcura aquel. Tiene en el altar un cuaderno delas mejorías.No te das cuenta, solo me prolongaría laenfermedad – la primera vejez, cuando heenloquecido¿Quién sería yo? Le puse el pie en el cuello, tirado al suelo, y élse volvió hacia míEntonces le reconocí y le dije: ¡Ojo, que terompo la cabeza! ¿Era yo arriba y abajo?¿Matón y victima? Más aun, ni siquiera tienesque saberlo, cariño mío.Si supieras más, te haría olvidar el mundopara siempre:Un dulce tan hipócrita…

Traducere deO. Vasilescu

meridian

Liviu Ioan Stoiciu

Aniela Ovadiuc Destin


O sentinþã halucinantã pronunþatã în Dosarul1455/211/2014 a Judecãtoriei Cluj-Napoca, minciunispuse de instanþa de judecatã ”de la obraz”, oÎncheiere din data de 14 august 2003 (prin care seîncuviinþeazã vînzarea unui spaþiu comercial) ajudecãtorului sindic definitiva ºi irevocabilã (prinnerecurare) nebãgatã în seamã intenþionat ºineanalizatã, o analizã a actelor cum numai înRomânia o instanþã o poate face! Iatã povesteaincredibilã, în care o firmã din Cluj-Napoca, îºidisputã proprietatea ( mai precis un aspect al dreptuluide proprietate, posesia ºi mai nou însãºi proprietatea)cu o Asociaþie de Proprietari care îi ocupã abuziv ºifãrã nici un drept ( titlu de proprietate, just titlu,contract de închiriere, hotãrîre judecãtoreascã) sauorice alt act care sa justifice ocuparea spaþiuluicomercial din str. Parâng nr. 1 Cluj-Napoca. Numai cã,surprizã! Aceastã Asociaþie de Proprietari din str.Parâng nr. 1 are în componenþa sa un politician bãsist,Adrian Papahagi ºi un fost judecãtor de la Curtea deApel Cluj, Elena Drujinã. Din unele informaþii, separe, cã acolo mai locuieºte o judecãtoare, MonicaLazãr, de la Judecãtoria Cluj sau poate este doar obizarã coincidenþã de nume? Iatã cã cercul se închide.De ce, de 10 ani societatea Power Magic SRL,proprietarã tabularã, nu poate intra în dreptul sãu, dece, într-un alt Doasar nr. 5528/2000 al TribunaluluiCluj , legat cauzal de cel despre care vom dezbate azi,s-a admis de cãtre ICCJ strãmutarea, pentru banuialãlegitimã, la Tribunalul Iaºi.

De ce am ales sã vorbim acum tocmai despreaceastã Sentinþã civilã 4731/2014 pronunþatã îndosarul înainte precizat. Pentru cã, în opinia noastrã,aceastã sentinþã poate fi predatã studenþilor de lafacultatea de drept ca mostrã de incompetenþã sau,poate mai grav, corupþie! Am fost atît de ºocaþi cîndam citit aceastã monstruozitate juridicã încît amhotãrît sã o facem publicã însoþitã de Apelul declaratde Power Magic la aceastã sentinþã.

Deºi am putea sã facem o analizã detaliatã aSentinþei în cauzã preferãm sã publicãm tale qualeApelul declarat de SC Power Magic SRL, pe care, încalitate de jurist ºi conducãtor de publicaþie mi-l asumîn totalitate. Ca ºi analizã! Dar ºi ca parte în acestãcauzã! Nu ascund deci, cã sunt interesat în cauzã ca ºicumpãrãtor al unei cote pãrþi din imobilul în discuþieºi cã în Dosarul 19409/211/2014 al Judecãtoriei Cluj-Napoca, în care solicit evacuarea respectivei Asociaþiide Proprietari sunt judecat ”probabil întîmplãtor ºialeatoriu” de aceeaºi judecãtoare, Ramona CameliaRus, care a analizat aceleaºi acte, atit în dosarul SCPower Magic SRL cît ºi în dosarul meu.... ºi s-apronunþat admiþînd, opinez eu, în mod halucinant,iraþional ºi ilegal o acþiune pe care Asociaþia deProprietari nici mãcar nu avea justificat iinntteerreessuull sã ointroducã (aceasta neputînd deveni proprietarã aspaþiului comercial din str, Parâng nr. 1 proprietateatabularã a SC Power Magic SRL Cluj, fiind doar unocupant abuziv dar care incaseazã chirii ºi nu plãteºtenici un fel de impozite, pe proprietate sau venituri).Recuzînd-o ºi d-sa abþinîndu-se, evident formal, amavut parte de o altã judecatã halucinantã. Cererea derecuzare mi-a fost respinsã de C19 al Judecãtoriei Cluj-Napoca iar judecata a durat 17 zile, probabil ( despreacest lucru vom discuta în numãrul urmãtor), recordmondial pentru o cerere de recuzare. Astfel, aceeaºijudecãtoare care a judecat o speþã în directã

cauzalitate cu speþa din Dosarul nr. 19409/211/2014 ºicare a dat, în opinea mea, o sentinþã absolutmonstruoasã ( analizezeazã actele cînd pe VechiulCod Civil, cînd pe noul Cod Civil cum îi convine maibine pentru a justifica, în opinia noastrã, furtulinadmisibil comis!) ca ºi construcþie ºi argumentarejuridicã, profund iraþionalã ºi ilegalã urmeazã sãjudece o speþã în care verdictul e absolutprevizibil...respingere. Pe aberaþii juridice, fireºte! Depe acum o anunþ pe judecãtoarea Ramona CameliaRus cã NU VA JUDECA aceastã cauzã. Cã tot ce seîntimplã în aceste dosare la Judecãtoria Cluj-Napocaeste de domeniul CSM ºi, în opinia noastrã, în special,al DNA. Voi merge pînã în pînzele albe cu acestdosar, pînã va fi judecat corect! Sunt jurist doamnãjudecãtor ºi nu unul dintre cei care pot fi induºi îneroare cu tot felul de aberaþii juridice, unul care, vãasigur, are capacitate de judecatã!

Pentru a intra, însã, pe fondul acestei cauze vomprezenta, în totalitate, analiza, repetãm, pertinentã,fãcutã în apelul cauzei de cãtre SC Power Magic SRL.

” CCÃÃTTRREEJJUUDDEECCÃÃTTOORRIIAA CCLLUUJJ-NNAAPPOOCCAA

DDoossaarr nnrr.. 11445555//221111//22001133Subscrisa SS..CC.. PPOOWWEERR MMAAGGIICC SS..RR..LL.., cu sediul

în Cluj-Napoca, str. Fabricii de Zahãr nr. 8, bl.S 15,ap.13, jud. Cluj, înregistratã la Registrul ComerþuluiCluj cu nr. J12/1191/1999, având cod unic deînregistrare fiscalã RO 12199030 (în continuaredenumitã „Subscrisa” sau „Power Magic”), contbancar RO65 BTRL 0130 1202 9549 49XX, deschis laBanca Transilvania Cluj, cu respect Vã înaintezprezentul:

AAPPEELLÎmpotriva Sentinþei Civile nr. 4731/2014 a

Judecãtoriei Cluj-Napoca în Dosarul 1455/211/2014prin care Vã solicitãm:

1. Sã anulaþi Sentinþa civilã nr. 4731/2014pronunþatã în dosarul de mai sus ca fiind nelegalã ºineîntemeiatã.

2. Sã reþineþi cauza spre judecare ºi justãsoluþionare.

2. Sã respingeþi acþiunea reclamantei cainadmisibilã/neîntemeiatã.

MMOOTTIIVVEEOObbsseerrvvaaþþiiee pprreeaallaabbiillãã::

VVãã rruuggããmm ssãã ccoonnssttaattaaþþii ccãã,, ddee ppllaannoo,, aacctteellee ddeedduusseejjuuddeeccããþþiiii aauu ffoosstt aannaalliizzaattee ddee ccããttrree iinnssttaannþþaa ddee ffoonnddddiinn ppeerrssppeeccttiivvaa NNCCCC,, ffaapptt iinnaaddmmiissiibbiill,, ddeeooaarreeccee ttooaatteeaacctteellee aannaalliizzaattee aauu ffoosstt eemmiissee îînnaaiinnttee ddee iinnttrraarreeaa iinnvviiggooaarree aa NNCCCC(( llaa nniivveelluull aannuulluuii 22000044)) ººii,, pprriinnuurrmmaarree,, aa ffoosstt ggrroossoollaann îînnccããllccaatt ddee ccããttrree cchhiiaarr iinnssttaannþþaaddee jjuuddeeccaattãã pprriinncciippiiuull ddee ddrreepptt ””TTEEMMPPUUSS RREEGGIITTAACCTTUUMM”” ººii LLeeggeeaa 7711//22001111 pprriivviinndd ppuunneerreeaa îînnaapplliiccaarree aa NNCCCC,, ffaapptt ccaarree NNUU PPOOAATTEE FFII AADDMMIISS!!Pornind de la aceastã simplã observaþie putem dejaconcluziona cã toate considerentele instanþei ºidispozitivul sentinþei criticate sunt lovite de nulitateîntrucît legea aplicatã (NCC) NU POATERETROACTIVA!

EExxcceeppþþiiii::

CCrriittiiccããmm iinnssttaannþþaa ddee ffoonndd,, îînnttrruuccîîtt ddeeººii rriiddiiccaattãã îînnîînnttîîmmppiinnaarree,, NNUU AA AANNAALLIIZZAATT eexxcceeppþþiiaa lliippsseeii ddeeiinntteerreess iinnvvooccaattãã ddee ssuubbssccrriissaa,, nniiccii ppee ccaallee sseeppaarraattãã,, nniicciiooddaattãã ccuu ffoonndduull!! AAssttffeell aarrããttããmm ccãã::

NN..NN.. ((MMiirrcceeaa AArrmmaann)) –– ccãã cceellee ttrreeii rrîînndduurrii ddee llaappaagg.. 55 aa SSeennttiinnþþeeii cciivviillee ccoommeennttaattee îînn aacceesstt mmaatteerriiaall,,îînn ccaarree ssee aaffiirrmmãã ccãã AAssoocciiaaþþiiaa aarree iinntteerreess îînn ccaauuzzãã,, nnuueessttee oo aannaalliizzãã aa ””eexxcceeppþþiieeii lliippsseeii iinntteerreessuulluuii”” ccii,, îînnooppiinniiaa nnooaassttrrãã,, oo bbããttaaiiee ddee jjoocc,, iiaarr aaffiirrmmaaþþiiaa dduuppãã ccaarree”” ppeetteennttaa aarree ccaalliittaattee ddee rreepprreezzeennttaannttãã aa pprroopprriieettaarriilloorrddee aappaarrttaammeennttee......”” ººii aassttffeell aarree IInntteerreess îînn ccaauuzzãã,, eessttee ooAABBEERRAAÞÞIIEE,, ddeeooaarreeccee,, îînn aacceesstt mmoodd,, ººii PPOOWWEERRMMAAGGIICC SSRRLL aarr aavveeaa ddrreeppttuull ssãã cceeaarrãã rraaddiieerreeaaddrreeppttuurriilloorr ddee pprroopprriieettaattee aa ttuuttuurroorr pprroopprriieettaarriilloorr ddeeaappaarrttaammeennttee ddee ppee ssttrr.. PPaarrâânngg nnrr.. 11,, cceeeeaa ccee eessttee hhiillaarr,,cchhiiaarr oo jjuuddeeccaattãã bboollnnaavvãã,, ddaaccãã nnuu aarr ffii,, ttoott îînn ooppiinniiaannooaassttrrãã,, iinntteerreessaattãã!!!! CCeeeeaa ccee ffaaccee iinnssttaannþþaa ddee jjuuddeeccaattããîînn aacceessttee 33 rrâânndduurrii ddiinn ccoonnssiiddeerreennttee eessttee,, ppããrreerreeaannooaassttrrãã,, oo iinnccaalliiffiiccaabbiillãã bbããttaaiiee ddee jjoocc ººii oo aattiittuuddiinnee îînnddiisspprreeþþuull lleeggiiii.. MMaaii mmuulltt,, iinnvvooccaarreeaa aarrtt.. 3311 ddiinn LLeeggeeaa77//11999966 nnuu aarree nniiccii oo lleeggããttuurrãã ccuu ddoovveeddiirreeaa iinntteerreessuulluuiiîînn ccaauuzzãã ,, iinntteerreess ccaarree ttrreebbuuiiee ssãã ffiiee ””lleeggiittiimm,, aaccttuuaall ººiinnããssccuutt”” lluuccrruu ppee ccaarree AAssoocciiaaþþiiaa ddee pprroopprriieettaarrii ººiiIInnssttaannþþaa nnuu aauu ppuuttuutt ssãã-ll ddoovveeddeeaassccãã.. AAffiirrmmaattiiaa dduuppããccaarree AAssoocciiaaþþiiaa aarr ddeettiinnee ppããrrþþii iinnddiivviizzee ccoommuunnee ffaacceerreeffeerriirree llaa tteerreennuull ddee ssuubb bblloocc.. IIaarr ddaaccãã aacceesstt lluuccrruuiinnddrriittuuiieeººttee,, lleeggiittiimmeeaazzãã,, ººii nnaaººttee uunn ddrreepptt ººii uunnIINNTTEERREESS LLEEGGIITTIIMM aassuupprraa ssppaaþþiiuulluuii ccoommeerrcciiaall ddeeþþiinnuuttddee oo ffiirrmmãã ccoommeerrcciiaallãã ººii ccuummppããrraatt llaa lliicciittaaþþiiee ddee llaaSSttaattuull RRoommâânn,, îînnsseeaammnnãã ccãã,, cciinnee ººttiiee?? ppooaattee nnee aaffllããmmîînn ssaallooaanneellee uunnuuii ssppiittaall ddee ppssiihhiiaattrriiee ººii nnuu llaaJJuuddeeccããttoorriiaa CClluujj-NNaappooccaa,, îînn ssppeeþþãã,, llaa CC1188,, rreessppeeccttiivv îînnffaaþþaa ddooaammnneeii jjuuddeeccããttoorr RRaammoonnaa CCaammeelliiaa RRuuss..

IIII.. AASSOOCCIIAAÞÞIIAA DDEE PPRROOPPRRIIEETTAARRII DDEE PPEESSTTRRAADDAA PPAARRÂÂNNGG NNRR.. 11 CCLLUUJJ-NNAAPPOOCCAA, conformCF-ului imobilului situat în Cluj-Napoca, str. Parâng,nr. 1, ap. 51, CF 257126 – C1 – U2, corespundeconversiei pe hârtie a CF-ului 117846 NNUU AA AAVVUUTT ººiiNNUU AARREE nniicciiuunn ddrreepptt ddee pprroopprriieettaattee aassuupprraa iimmoobbiilluulluuiiººii nniicciiuunn aalltt ddrreepptt ((uuzzuuffrruucctt,, îînncchhiirriieerree,, nnuuddaapprroopprriieettaattee,, eettcc..))..

PPrriinn uurrmmaarree,, ssoolliicciittããmm ssãã aaddmmiitteettii eexxcceeppþþiiaa LLIIPPSSEEIIDDEE IINNTTEERREESS aa AAssoocciiaaþþiieeii ddee PPrroopprriieettaarrii rreellaattiivv llaa aacceessttiimmoobbiill,, ccuummppããrraatt ddee SSuubbssccrriissaa pprriinn lliicciittaaþþiiee ppuubblliiccãã ººiiaaddjjuuddeeccaatt pprriinn ÎÎnncchheeiieerreeaa ddiinn 1144 aauugguusstt 22000033 rrããmmaassããddeeffiinniittiivvãã ººii iirreevvooccaabbiillãã pprriinn NNEERREECCUURRAARREE!! NNuuîînnþþeelleeggeemm ccee iinntteerreess ppooaattee aavveeaa AAssoocciiaaþþiiaa îînn aapprroommoovvaa oo aaccþþiiuunnee îînn rreeccttiiffiiccaarree ppeennttrruu uunn iimmoobbiill ccaarreennuu îîii aappaarrþþiinnee ººii ccaarree aa ffoosstt ccuummppaarraatt pprriinn lliicciittaaþþiiee ddeellaa oo ssoocciieettaattee ccoommeerrcciiaallaa aaffllaattãã îînn iinnssoollvveennþþãã ººii ccaarree aaaappaarrþþiinnuutt SSTTAATTUULLUUII RROOMMÂÂNN.. AAssoocciiaaþþiiaa ttrreebbuuiiee ssããîîººii ddeemmoonnssttrreezzee iinntteerreessuull ddee aa pprroommoovvaa oo aaccþþiiuunnee îînnrreeccttiiffiiccaarreeaa ccããrrþþiiii ffuunncciiaarree îînn ccoonnffoorrmmiittaattee ccuu aarrtt.. 3366ddiinn LLeeggeeaa 77//11999966 ppuubblliiccaattãã îînn MMOOFF nnrr.. 6611 ddiinn 2266mmaarrttiiee 11999966,, lleeggeeaa îînn vviiggooaarree llaa ddaattaa ccuummppããrrããrriiiiiimmoobbiilluulluuii..

NNee îînnttrreebbããmm::Ce interes poate avea o Asociaþie de proprietari

asupra imobilului cumpãrat de noi, prin licitaþie publicãîn procedura insolvenþei? Simplul fapt cã imobilul seaflã la aceeaºi adresã cu imobilele locatarilor îndrituiescpe aceºtia sã ocupe abuziv imobilul nostru? În acest fel,ºi noi, înþelegem, putem ocupa oricare apartament dinacest imobil! Mai mult, în ce calitate solicitã Asociaþiaradierea dreptului de proprietate al Subscrisei, cu ceinteres, ºi cu ce scop, atîta timp cît Asociaþia nu poatedeveni proprietarã pe imobilul nostru!!!, în nici un fel,iar radierea noastrã din CF ar însemna sã fie lãsatimobilul fãrã proprietar întrucât, vechiul proprietar, SCAGROMAG SA, a fost lichidatã ºi RADIATÃ DINOficiul Registrului Comerþului, prin urmare aceastãsocietate nu mai este ÎN FIINÞÃ!(depunem certificatconstatator eliberat de ORC).

opinia juridicã

Gravã neglijenþã, incompetenþã,abuz în serviciu ºi/ sau corupþiela Judecãtoria Cluj-Napoca?

Mircea Arman

"

3322

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


MMaaii mmuulltt,, lliippssaa ddee iinntteerreess aall AAssoocciiaaþþiieeii eessttee vvããddiittãã,,aattîîttaa vvrreemmee ccîîtt iinnssttaannþþaa ppooaattee oobbssrrvvaa ººii eessttee ccoonnººttiieennttããccãã AAssoocciiaaþþiiaa NNUU PPOOAATTEE DDEEVVEENNII PPRROOPPRRIIEETTAARRÃÃ,, ÎÎNNNNIICCII UUNN MMOODD!! PPrriinn uurrmmaarree,, ccaarree eessttee iinntteerreessuullAAssoocciiaaþþiieeii îînn ccaauuzzãã?? UUnnuull ssiinngguurr,, aacceellaa ddee aa ssttããppîînnii ººiiffrruuccttiiffiiccaa IILLIICCIITT uunn bbuunn aall aallttuuiiaa,, lluuccrruu ppee ccaarreeIINNSSTTAANNÞÞAA nnuu PPOOAATTEE SSÃÃ ÎÎLL AADDMMIITTÃÃ!!!!!! ddeeººii îînn mmooddnneelleeggaall ººii aabbuuzziivv iinnssttaannþþaa ddee ffoonndd aa ffããccuutt-oo..

OOrr,, eessttee uunn ffaapptt ssttaattuuaatt ccllaarr îînn ddooccttrriinnaa jjuurriiddiiccãã ººiipprraaccttiiccaa jjuuddiicciiaarrãã ccãã ppeennttrruu aa-ººii pprroobbaa iinntteerreessuullrreeccllaammaannttuull ttrreebbuuiiee ssãã ddoovveeddeeaassccãã uunn iinntteerreess lleeggiittiimm..ÎÎnn ssppeeþþãã,, reclamantul nu justificã vreun interes legitim,el nefiind beneficiarul radierii din CF a subscrisei,neputînd invoca un interes ocrotit de lege în invocareaanulãrii unui drept real aparþinînd subscrisei, respectivdreptul de proprietate înscris în B5 din CF 257126 –C1 – U2. Faptul cã reclamanta Asociaþia deProprietari din str. Parâng nr. 1 are adresa la alcelaºinumãr la care se aflã ºi imobilul proprietateasubscrisei nu justificã interesul legal ºi legitim alacesteia, aºa cum este prevãzut în Legea 7/1996 .

IIIIII.. RReeffeerriittoorr llaa rreessppiinnggeerreeaa ddee ccããttrree iinnssttaannþþaa ddeeffoonndd aa eexxcceeppþþiieeii pprreessccrriippþþiieeii ddrreeppttuulluuii ddee aa cceerreeeexxeeccuuttaarreeaa ssiilliittãã::

NNIICCII AACCEEAASSTTAA EEXXCCEEPPÞÞIIEE NNUU AA FFOOSSTTAANNAALLIIZZAATTÃÃ!!!!!!

Instanþa, în mod paradoxal, nu analizeazã aceastãexcepþie ci aapprreecciiaazzãã aassuupprraa ccaarraacctteerruulluuii iimmpprreessccrriippttiibbiillal acþiunii în rectificarea cãrþii funciare, CEEA CE NUESTE ADMIS ºi este CU TOTUL ALTCEVA, întrucîtnoi am ridicat excepþia PRESCRIP?IEI DREPTULUILA EXECUTARE a Încheierii din 25 iulie 2004 ºi aÎncheierii din 13 iulie 2004, care fiind Încheieri înprocedura insolvenþei, prin urmare nefiind vorba dehotãrîri care privesc materia drepturilor reale, sePRESCRIU in 3 ani! În fond, nici una dintre hotãrîrilemenþionate NNUU DDIISSPPUUNNEE IINN DDIISSPPOOZZIITTIIVV în modlegal ºi cu cerinþele Imperative impuse de legea 7/1996ºi ordinulMinistrului Justiþiei nr. 22337711//11999977 (singurulcare în temeiul Vechiului Cod Civil – legea în careinstanþa avea obligaþia de a analiza actele DAR NU AFÃCUT-O - avea forþã EXECUTORIE ºi dobîndeaAUTORITATE DE LUCRU JUDECAT, prin nerecuraresau în cãile de atac) rraaddiieerreeaa ddrreeppttuulluuii nnoossttrruu ddeepprroopprriieettaattee (deci o dispoziþie care sã priveascã undrept real) ssaauu aannuullaarreeaa Contractului de vânzare-cumpãrare autentificat sub nr. 1395 din 20.o5. 2004,aºa cum GREªIT ªI ÎN MOD NELEGAL aapprreecciiaazzãã ºiddiissppuunnee instanþa. Aceastã ”greºealã” se datoreazãanalizãrii acestor acte datînd din 2004 din perspectivaNOULUI COD CIVIL, ceea ce constituie un ABUZ, ONELEGALITATE ªI O INCREDIBILÃ „confuzie”,întrucît în perspectiva Vechiului Cod Civil,ccoonnssiiddeerreenntteellee hhoottããrrîîrriiii JJuuddeeccããttoorreeººttii NU AVEAU niciforþã EXECUTORIE ºi nici nu dobîndeauAUTORITATE DE LUCRU JUDECAT! Însã, ceea ceeste de reþinuit este cã aceste încheieri NU MAI POTFI PUSE ÎN EXECUTARE, acest drept fiind prescrisprin 3 ani, aacceessttee aaccttee ffiiiinndd eemmiissee iinn pprroocceedduurraalliicchhiiddããrriiii ººii ffiiiinndd ssiimmppllee ddiissppoozziiþþiiii ddaatteeLLIICCHHIIDDAATTOORRUULLUUII ddee ccããttrree jjuuddeeccããttoorruull ssiinnddiicc!!

N.N. (Arman Mircea): -prin faptul cã instanþa dejudecatã a ”completat” Încheierea din 25 iulie 2004 ºiÎncheierea din 13 iulie 2004, în sensul cã a statuat cã,în considerente, acestea au autoritate de lucru judecatºi forþã executorie ( ceea ce la nivelul anului 2004 ºi înperspectiva Vechiului Cod Civil constituie o aberaþie ºiun abuz), ba, a mai ºi dispus radierea unui drept deproprietate în baza acestei aberaþii juridice ºi acompletãrii dispozitivului de cãtre aceastã instanþã,întruneºte, în opinia noastrã, toate elementeleconstitutive ale infracþiunii de abuz în serviciu! Faptulcã atunci cînd îi convine instanþa foloseºte dispoziþiileVechiului Cod Civil iar cînd motiveazã aberaþii sebazeazã pe NCC, în opinia noastrã, este o faptãsuficientã pentru a prezuma, la modul raþional, pentruun observator neutru, iinntteennþþiiaa iinnssttaannþþeeii ººii nnuu ggrreeººeeaallaa

aacceesstteeiiaa.CCOONNCCLLUUZZIIII PPRREELLIIMMIINNAARREE::

11.. SSãã aaddmmiitteeþþii eexxcceeppþþiiaa LLIIPPSSEEII DDEE IINNTTEERREESS aaAAssoocciiaaþþiieeii ddee PPrroopprriieettaarrii ddiinn ssttrr.. PPaarrâânngg nnrr.. 11 îînnccoonnffoorrmmiittaattee ccuu aarrtt.. 3366 ddiinn LLeeggeeaa 77//11999966 îînn vviiggooaarree llaaaacceeaa ddaattaa,, ppuubblliiccaattãã îînn MMOOFF PPaarrtteeaa II,, nnrr.. 6611 ddiinn 2266mmaarrttiiee 11999966..

22.. SSãã aaddmmiitteeþþii eexxcceeppþþiiaa pprreessccrriippþþiieeii ddrreeppttuulluuii ddee aacceerree eexxeeccuuttaarreeaa ssiilliittãã aaººaa ccuumm aa ffoosstt rriiddiiccaattãã ddeessuubbssccrriissaa pprriinn ÎÎnnttîîmmppiinnaarree..

IIVV. CCrriittiiccããmm ssoolluuþþiiaa iinnssttaannþþeeii pprriivviittooaarree llaaRREEVVEENNIIRREEAA iimmoobbiilluulluuii mmaaii ssuuss pprreecciizzaatt ppee vveecchhiiuullpprroopprriieettaarr SSCC AAGGRROOMMAAGG SSAA.. AApprreecciieerriillee iinnssttaannþþeeiirraappoorrttaattee llaa ssoolluuþþiiaa aaddooppttaattãã îînn ddiissppoozziittiivv ssuunnttHHAALLUUCCIINNAANNTTEE,, îînnssãã,, îînn ooppiinniiaa nnooaassttrrãã,,IINNTTEENN?IIOONNAATTEE:

1. Deºi la pagina 4, în considerente, instanþa defond aratã cã ” SSCC AAGGRROOMMAAGG SSAA aa ffoosstt rraaddiiaattãã ddiinnOOffiicciiuull EEeeggiissttrruulluuii CCoommeerrþþuulluuii îînn ddaattaa ddee 0011..0044.. 22001133,,îînn DDIISSPPOOZZIITTIIVVUULL hhoottããrrîîrriiii ssee ddiissppuunnee rreeîînnssccrriieerreeaa:”...dreptului de proprietate al vechiului proprietar SCAGROMAG SA”. Acest fapt nu numai cã este înintregime IRAÞIONAL, dar este ºi profund nneelleeggaall ººiiaabbuuzziivv întrucît, radiatã fiind din Oficiul RegistruluiComerþului ºi implicit din scriptele MinisteruluiFinanþelor, aceastã entitate juridicã NU MAI EXISTÃcu toate consecinþele juridice ce decurg de aici,inclusiv INCAPACITATEA DE A FI PROPRIETARÃ.Prin acest fapt, instanþa nu numai cã a emis unraþionament rizibil dacã nu ar fi de-a dreptul hilar,dar ceea ce este inadmisibil pentru o instanþã dejudecatã, a comis, în mod conºtient, o nelegalitate. SSiiuunn aabbuuzz îînn sseerrvviicciiuu (N.N. Mircea Arman, instanþaavînd în mod vãdit reprezentarea cã SC AGROMAGSA a fost RADIATA din O.R.C., lucru expres alegat deinstanþã la pg. 4)

Repetãm ºi subliniem, întrucît, în urma încheieriiprocesului de lichidare a SC AGROMAG SA ºi aRADIERII acesteia din Oficiul Registrului Comerþului,imobilul NU POATE reveni vechiului proprietar.Astfel, ar urma, ca imobilul sã nu aibã PROPRIETAR,lluuccrruu ccaarree nnuu ppooaattee ffii aaddmmiiss!! Vã rugãm sã luaþi înconsiderare cã Subscrisa a platit integral preþul acestuiimobil ( nu de douã ori cum abuziv afirmã instanþaîntr-o Încheiere interlocutorie), iar in proceduralichidãrii, Dosar 032/99/2005 a Tribunalului Iaºi,procedurã strãmutatã de la Tribunalul Comercial Clujpentru bãnuialã legitimã, PPRREEÞÞUULL PPLLÃÃTTIITT DDEESSUUBBSSCCRRIISSAA AA FFOOSSTT DDIISSTTRRIIBBUUIITT. În ipoteza în careacþiunea Asociaþiei ar fi admisã, în mod logic s-ardeduce cã STATUL ROMÂN prin intermediulinstanþelor de judecatã NE-A FURAT BANII ºi amplatit necuvenit IMPOZITE IN VALOARE DEAPROXIMATIV 55.000 RON, începînd cu anul 2004ºi pînã în prezent!

NN..NN ((MMiirrcceeaa AArrmmaann)):: NNuu ddooaarr ccãã ss-aarr ffuurraa bbaanniiiippllããttiiþþii ppeennttrruu aacceesstt ssppaaþþiiuu,, ddaarr iinnssttaannþþaa ddee ffoonndd ddoorreeººtteessãã ffuurree,, îînn ooppiinniiaa nnooaassttrrãã,, cchhiiaarr ººii ssppaaþþiiuull ººii,,nneeppuuttîînndduu-ii iimmpprroopprriieettããrrii lleeggaall ppee aassoocciiaaþþii,, llaassãã ssppaaþþiiuullffããrrãã pprroopprriieettaarr ººii,, îînn aacceesstt mmoodd,, ppuunnee llaa ddiissppoozziiþþiiaaAAssoocciiaaþþiieeii ddiinn ssttrr.. PPaarrâânngg nnrr.. 11 aacceesstt ssppaaþþiiuu ssãã îîllffoolloosseeaassccãã nneessttiinngghheerriitt ººii,, eevveennttuuaall,, ssãã ssee aajjuunnggãã llaapprreessccrriippþþiiaa aacchhiizziittiivvãã,, îînnttrruuccîîtt vveecchhiiuull pprroopprriieettaarr,,AAGGRROOMMAAGG SSAA,, nnuu MMAAII EEXXIISSTTAA!! AAcceeaassttãã eessttee,, îînnooppiinniiaa mmeeaa,, oo iinnssttiiggaarree ccllaarrãã llaa ccoommiitteerree ddee ffaappttee iilliicciitteeººii oo îînnccuurraajjaarree aa iilliicciittuulluuii.. NNee îînnttrreebbããmm:: ccuu ccee iinntteerreess??

RRoogg ssãã ccoonnssttaattaaþþii ººii ccãã aaccþþiiuunneeaa iinnttrroodduuccttiivvãã ddeeiinnssttaannþþãã aarree uunn ssccoopp aabbuuzziivv,, iiaarr iiddeeeeaa AAssoocciiaaþþiieeii eesstteeddee aa llããssaa iimmoobbiilluull ffããrrãã pprroopprriieettaarr,, aassttffeell îînnccîîtt ssãã ppooaattããffoolloossii nneessttiinngghheerriittãã iimmoobbiilluull ººii ssãã oobbþþiinnãã FFOOLLOOAASSEENNEECCUUVVEENNIITTEE,, cceeeeaa ccee,, ccuu llaarrgguull ccoonnccuurrss aall iinnssttaannþþeeiiddee ffoonndd,, AAssoocciiaaþþiiaa ddee pprroopprriieettaarrii,, aa rreeuuººiitt..

SSccooppuull iilliicciitt aall AAssoocciiaaþþiieeii eessttee ddee aa ffoolloossii,, ccuu ssccooppuullîînncchhiirriieerriiii ccããttrree tteerrþþii,, uunn iimmoobbiill aassuupprraa ccããrruuiiaa aacceeaassttaannuu aarree nniicciiuunn ddrreepptt ddee pprroopprriieettaattee ººii nniiccii uunn aalltt ddrreepptt((uuzzuuffrruucctt,, îînncchhiirriieerree,, nnuuddãã pprroopprriieettaattee,, eettcc..)) ººii ppeennttrruuccaarree nnuu ppllããtteeººttee nniicciiuunn iimmppoozziitt ppee ddrreeppttuull ddee

pprroopprriieettaattee ssaauu ddee aallttaa nnaattuurrãã.. Astfel, Asociaþia ocupãîn prezent spaþiul în mod abuziv, fãrã niciuntitlu/drept, ºi o face prin închirerea sau lãsare aspaþiului cãtre diverºi terþi.

ªªii nnee îînnttrreebbããmm:: ccaarree aarr ffii eeffeeccttuull iippootteettiicc aallmmeennþþiinneerriiii hhoottããrriirriiii ccttiittiiccaattee ddee ccããttrree iinnssttaannþþaa ddee aappeellaassuupprraa iimmoobbiilluulluuii ?????? ddiinn mmoommeenntt ccee oorriiccuumm AAssoocciiaattiiaannuu aa aavvuutt ssii nnuu aarree nniicciiuunn ddrreepptt aassuupprraa iimmoobbiilluulluuii,, ddeenniicciiuunn ffeell.. DDeeccii ssccooppuull iilliicciitt eessttee aacceelleeaa ddee aa tteerrggiivveerrssaaiinnttrraarreeaa SSuubbssccrriisseeii îînn ddeepplliinnaattaatteeaa ddrreeppttuulluuii nnoossttrruu ddeepprroopprriieettaattee,, îînnttrruuccîîtt,, îînn aacceesstt mmoommeenntt,, AAssoocciiaaþþiiaa ddeepprroopprriieettaarrii ooccuuppãã aabbuuzziivv aacceesstt iimmoobbiill ººii ttrraaggee ffoollooaasseenneeccuuvveenniittee.. DDeeccii,, rreeppeettããmm,, AAssoocciiaaþþiiaa,, oorriiccuumm,, nnuu aarraajjuunnggee ssaa aaiibbãã nniicciiuunn ttiittlluu aassuupprraa iimmoobbiilluulluuii ddee nnaattuurrããaa uuzzaa ddee aacceesstt iimmoobbiill iiaarr iimmoobbiilluull aarr rrããmmâânnee ffããrrããpprroopprriieettaarr!!

VV.. CCrriittiiccããmm aapprreecciieerriillee iinnssttaannþþeeii aauupprraa aacctteelloorrddeedduussee jjuuddeeccããþþiiii ººii ccaarree aauu ffoosstt aannaalliizzaattee ddiinnppeerrssppeeccttiivvaa NNOOUULLUUII CCOODD CCIIVVIILL,, cceeeeaa ccee nnuu ppooaattee ffiiaaddmmiiss,, ddeeooaarreeccee,, rreeppeettããmm,, îînn vviirrttuutteeaa pprriinncciippiiuulluuii ddeeddrreepptt TTEEMMPPUUSS RREEGGIITT AACCTTUUMM ººii aa LLeeggiiii 7711//22001111pprriivviinndd ppuunneerreeaa îînn aapplliiccaarree aa NNCCCC,, ttooaattee aacctteelleeaannaalliizzaattee ddee iinnssttaannþþãã ººii ppee ccaarree aacceeaassttaa ººii-aa””ffuunnddaammeennttaatt”” hhoottããrrîîrreeaa eerraauu eemmiissee îînn aannuull 22000044,,rreessppeeccttiivv ÎÎnncchheeiieerriillee ddiinn 1133 ssii 2255 iiuulliiee 22000044,, pprriinnuurrmmaarree,, iinnssttaannþþaa AAVVEEAA OOBBLLIIGGAAÞÞIIAA ssãã aannaalliizzeezzeeaacctteellee ppee VVeecchhiiuull CCoodd CCiivviill..

AAssttffeell îînn mmoodd hhiillaarr llaa ppaaggiinnaa 55 aa hhoottããrrîîrriiii ccrriittiiccaatteeiinnssttaannþþaa aarraattãã::

””În consecinþã, instanþa observã cã intimata SCPOWER MAGIC nu mai are calitate de proprietar alimobilului în litigiu, deoarece contractul de vânzarecumpãrare în baza cãruia intimata a dobindit dreptulde proprietate asupra imobilului în litigiu a fost anulat(în care hotãrîre, respectiv în care dispozitiv al uneihotãrîri? n.n.) prin hotarîre judecãtoreascã devenitãirevocabilã, hotãrîre prin care s-a dispus ºi radiereadreptului sãu din cartea funciarã((ccoonncclluuzziiee aabbssoolluuttffaallssãã ººii iirraaþþiioonnaallãã ccaarree vvããddeeººttee ccrraassaa nneeccuunnooaaººtteerree aalleeggiiii ddee ccããttrree cchhiiaarr îînnssttaannþþaa ddee jjuuddeeccaattãã ssaauu cchhiiaarraabbuuzzuull nn..nn..,, MMiirrcceeaa AArrmmaann))..

NNuu pprreezziinnttãã rreelleevvaannþþãã ssuubb aacceesstt aassppeecctt ffaappttuull ccããddiissppoozziiþþiiaa ddee ccoonnssttaattaarree aa nnuulliittããþþiiii aabbssoolluuttee aaccoonnttrraaccttuulluuii ddee vvîînnzzaarree-ccuummppããrraarree aappaarree ddooaarr îînnccoonnssiiddeerreenntteellee îînncchheeiieerriiii pprroonnuunnþþaattee llaa ddaattaa ddee 2255 iiuulliiee22000044 îînn ddoossaarruull 55552288//22000000 aall TTrriibbuunnaalluulluuii CClluujj––SSeeccþþiiaa CCoommeerrcciiaallãã ººii ddee CCoonntteenncciiooss AAddmmiinniissttrraattiivv,, iiaarrnnuu îînn ddiissppoozziittiivv,, ddeeooaarreeccee ººii ccoonnssiiddeerreenntteellee uunneeiihhoottããrrîîrrii jjuuddeeccããttoorreeººttii ssee bbuuccuurrãã ddee aauuttoorriittaattee ddee lluuccrruujjuuddeeccaatt,, nnuu ddooaarr ddiissppoozziittiivvuull””.. AAcceeaassttãã aapprreecciieerree aaiinnssttaannþþeeii eessttee hhiillaarraa,, aabbuuzziivvãã ººii ddee rreeaa ccrreeddiinnþþãã aavvîînndd îînnvveeddeerree ccãã,, ÎÎnncchheeiieerriillee ddiinn 1133 ssii 2255 iiuulliiee 22000044,, ttrreebbuuiieessccaannaalliizzaattee ppee bbaazzaa VVeecchhiiuulluuii CCoodd CCiivviill.. OOrr,, ee llaaîînnddeemmîînnaa uunnuuii ssttuuddeenntt îînn aannuull IIII llaa ddrreepptt ssãã ccoonnssttaatteeccãã,, îînn ppeerrssppeeccttiivvaa lleeggiiii mmaaii îînnaaiinnttee pprreecciizzaattee(( VVeecchhiiuullCCoodd CCiivviill,, nn..nn.. MM..AA..)) ººii aa LLeeggiiii 7711//22001111 pprriivviinnddppuunneerreeaa îînn aapplliiccaarree aa NNCCCC,, aacceessttee ÎÎnncchheeiieerrii NNUU aauuaauuttoorriittaattee ddee lluuccrruu jjuuddeeccaatt pprriivviinndd ccoonnssiiddeerreenntteellee ººiiNNIICCII ffoorrþþãã eexxeeccuuttoorriiee rraappoorrttaatt llaa ccoonnssiiddeerreennttee!!!!!!!!

AAcceeaassttãã aaffiirrmmaaþþiiee,, rraappoorrttaattãã llaa lleeggeeaa îînn vviiggooaarree llaaaacceell mmoommeenntt,, rreessppeeccttiivv VVeecchhiiuull CCoodd CCiivviill ººii aa LLeeggiiii7711//22001111,, aarraattãã oorrii nneeccuunnooaaººtteerreeaa ccrraassãã aa lleeggiiii ººiiiinnccoommppeetteennþþãã oorrii ffaappttee ccaarree ffrriizzeeaazzãã ddrreeppttuull ppeennaall,,rreessppeeccttiivv ggrraavvaa nneegglliijjeennþþãã ssaauu aabbuuzzuull îînn sseerrvviicciiuu!!

Continuîndu-ºi argumentaþia, dupã pãrereanoastrã, delirantã, instanþa reþine ºi ”autoritatea delucru judecat” din considerentele altei enormitãþi,respectiv Sentinþa comercialã 363/1285/2007 carearatã cã subscrisa ” dând dovadã de rea credinþã seconsiderã proprietarã asupra imobilului, igorînd atîtînscrierile din CF... ( vidi,pg 5...)” Or, este dedomeniul evidenþei cã subscrisa este , în continuare,proprietara înscrisã în CF ºi cã un drept de proprietateNU poate fi radiat printr-o NOTARE, un alt fapt pecare un student de anul II la drept este obligatoriu sã

"

3333

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


îl cunoascã. Se pare însã, cã instanþa de fond ºiinstanþa de la tribunalul specializat NU le cunosc!

În „împarþialitatea ei” instanþa de fond „uitã” sãarate cã ºi în aceastã Sentinþã comercialã363/1285/2007, în ciuda motivãrii aberante, instanþaRESPINGE cererea Asociaþiei.

AAssttffeell,, aarrããttããmm ccãã::VVII.. IInnttaabbuullaarreeaa SSUUBBSSCCRRIISSEEII îînn CCFF ss-aa ffaaccuutt îînn

mmoodd ccoorreecctt,, îînn bbaazzaa CCoonnttrraaccttuulluuii ddee vvîînnzzaarree -ccuummppaarraarree aauutteennttiiffiiccaatt nnrr.. 11339955//2200..0055..22000044 ddee BBNNPPLLaauurraa MMooiiggrrããddeeaann,, îînn VVIIGGOOAARREE!!

LLaa bbaazzaa aacceessttuuii ccoonnttrraacctt ssee aaffllãã ººii ÎÎnncchheeiieerreeaa ddiinn1144 aauugguusstt 22000033,, pprriinn ccaarree ssee îînnccuuvviiiinnþþeeaazzãã vvîînnzzaarreeaaiimmoobbiilluulluuii ccããttrree SSuubbssccrriissaa,, DDEEFFIINNIITTIIVVÃÃ ººiiIIRREEVVOOCCAABBIILLÃÃ pprriinn nneerreeccuurraarree.. OOrriiccuumm,, cchhiiaarr ddaaccããeexxiissttãã mmaaii mmuullttee hhoottããrrâârrii ccoonnttrraaddiiccttoorriiii ccaarree ssuunnttddeeffiinniittiivvee ººii iirreevvooccaabbiillee IINNSSTTAANNÞÞAA VVAA AAVVEEAAOOBBLLIIGGAAÞÞIIAA SSÃÃ ÞÞIINNÃÃ CCOONNTT DDEE PPRRIIMMAAHHOOTTÃÃRRÎÎRREE,, îînnttrruuccîîtt hhoottããrrîîrriillee uulltteerriiooaarree nnuu ppoott vveenniiîînn ccoonnttrraaddiiccþþiiee ccuu PPRRIIMMAA hhoottããrrîîrree,, ddeevveenniittãã ddeeffiinniittiivvããººii iirreevvooccaabbiillãã,, ddeeooaarreeccee ss-aarr îînnccããllccaa,, ddee îînnssããººii IInnssttaannþþaaddee jjuuddeeccaattãã,, pprriinncciippiiuull AAUUTTOORRIITTÃÃÞÞIIII DDEE LLUUCCRRUUJJUUDDEECCAATT,, pprriinn uurrmmaarree LLEEGGEEAA,, cceeeeaa ccee NNUU EESSTTEEAADDMMIISS!!

OOrr,, oo hhoottããrrâârree jjuuccaattoorreeaassccãã aarree vvaallooaarree ddee lleeggee,, ººiiddeeccii eessttee ffiirreesscc ssaa ffiiee eexxeeccuuttaattãã,, ddrreepptt uurrmmaarree ccoorreecctt aaddiissppuuss CCFF-uull iinnttaabbuullaarreeaa nnooaassttrrãã îînn bbaazzaa CCoonnttrraaccttuulluuiiddee vvîînnzzaarree - ccuummppaarraarree aauutteennttiiffiiccaatt nnrr..11339955//2200..0055..22000044 ddee BBNNPP LLaauurraa MMooiiggrrããddeeaann ccaarree aarreeddrreepptt ssuuppoorrtt oo hhoottããrrîîrree jjuuddeeccaattoorreeaassccãã ddeeffiinniittiivvãã ººiiiirreevvooccaabbiillãã(( ÎÎnncchheeiieerreeaa ddiinn 1144 aauugguusstt 22000033))..

LLaa mmoommeennttuull ppoottrriivviitt,, vvoomm aarrããttaa DDEE CCEEÎÎnncchheeiieerreeaa ddiinn 2255 iiuulliiee 22000044 ººii cceeaa ddiinn 1133 iiuulliiee 22000044ppee ccaarree iiººii bbaazzeeaazzãã rreeccllaammaannttaa ppllîînnggeerreeaa NNUU PPOOAATTEEPPRROODDUUCCEE NNIICCII UUNN FFEELL DDEE EEFFEECCTTEE aassuupprraaddrreeppttuulluuii ddee pprroopprriieettaattee aa SSuubbssccrriisseeii..

OOrr,, AAssoocciiaattiiaa,, ppee ccaalleeaa pprreezzeenntteeii ppllîînnggeerriiuurrmmããrreeººttee,, ddee ffaapptt,, uunn ssccoopp iilliicciitt,, aacceellaa ddee aannuullaarree aauunnuuii ccoonnttrraacctt ccaarree aarree llaa bbaazzãã oo hhoottããrrîîrree ddeeffiinniittiivvãã ººiiiirreevvooccaabbiillãã(( IInncchheeiieerreeaa ddiinn 1144 aauugguusstt 22000033)),, pprriinnttrr-ooÎÎnncchheeiieerree ((cceeaa ddiinn 2255 iiuulliiee 22000044)) ººii ÎÎnncchheeiieerreeaa ddiinn 1133iiuulliiee 22000044 ccaarree NNUU DDIISSPPUUNN pprriinn DDIISSPPOOZZIITTIIVV ––ssiinngguurraa ppaarrttee eexxeeccuuttoorriiee aa uunneeii hhoottããttîîrrii jjuuddeeccããttoorreeººttii((ccoonnffoorrmm VVeecchhiiuulluuii CCoodd cciivviill aapplliiccaabbiill îînn ssppeeþþãã)) ––aannuullaarreeaa CCoonnttrraaccttuulluuii aauutteennttiicc ddee vvâânnzzaarree –– ccuummppããrraarreennrr..11339955//2200..0055..22000044!!!!!!

PPrriinn uurrmmaarree,, rroogg ssaa ccoonnssttaattaattii ssccooppuull iilliicciitt,,iinnaaddmmiissiibbiilliittaatteeaa ssii nneetteemmeeiinniicciiaa uunneeii aassttffeell ddee ppllaannggeerrii++ ssoolliicciitt ssãã ffiiee oobblliiggaattãã AAssoocciiaaþþiiaa ssãã ttiimmbbrreezzee llaa vvaallooaarreecceerreerreeaa ssaa,, îînnttrruuccââtt ssccooppuull aaccþþiiuunniiii eessttee aacceellaa ddee aa nneelliippssii ddee ddrreeppttuull nnoossttrruu ddee pprroopprriieettaattee..

11.. TTooaattee hhoottããrrâârriillee mmeennþþiioonnaattee ddee ccããttrree AAssoocciiaattiieeîînn aaccþþiiuunneeaa iinnttrroodduuccttiivvãã ddee iinnssttaannþþãã ººii aannaalliizzaatteeaabbeerraanntt ddee iinnssttaannþþaa ddee ffoonndd îînn hhoottããrrîîrreeaa ppee ccaarree ooccrriittiiccããmm,, nnuu ffaacc nniiccããiieerrii ddoovvaaddaa ddeessffiiiinnþþããrriiii ttiittlluulluuiinnoossttrruu ddee pprroopprriieettaattee.. DDaarr mmaaii mmuulltt:: CCFF-uull nnuu iinnssttiittuuiieenniicciiuunn ffeell ddee ddrreepptt ddee nniicciioo nnaattuurraa aall AAssoocciiaaþþiieeii,, îînnsscchhiimmbb,, ddrreeppttuull ddee pprroopprriieettaattee aappaarrþþiinnee lluuii SSCCPPOOWWEERR MMAAGGIICC SSRRLL ººii eessttee îînnssccrriiss IINNCCLLUUSSIIVV ÎÎNNPPRREEZZEENNTT îînn CCFF..

DDoorreesscc ddooaarr ssãã ddããmm ccaatteevvaa eexxeemmppllee aalleeffllaaggrraannttuulluuii aabbuuzz aall iinnssttaannþþeeii ddee ffoonndd::

aa.. ÎÎnncchheeiieerreeaa ddiinn 2255 iiuulliiee 22000044 ((mmeennttiioonnaattãã iinnppeettiittee ººii mmoottiivvaarree)) NNUU DDIISSPPUUNNEE ((ÎÎNN DDIISSPPOOZZIITTIIVV ––SSIINNGGUURRUULL EEXXEECCUUTTOORRIIUU ccoonnffoorrmm lleeggiiii ººii ssiinngguurruullccaarree ddoobbîînnddeeººttee AAUUTTOORRIITTAATTEE DDEE LLUUCCRRUUJJUUDDEECCAATT)) cceeeeaa ccee ssuussþþiinnee iinnssttaannþþaa ddee ffoonndd..

CCaa ddoovvaaddaa,, ssttãã iinncclluussiivv DDeecciizziiaa nnrr.. 4455 aa CCuurrttiiii ddeeAAppeell CClluujj ddiinn ccaarree ssee vveeddee:: ccee ssoolliicciittaarrii aarree AAssoocciiaattiiaa(si anume Asociaþia: „Criticã soluþia instanþei de fond(S.N.: adica Încheierea din 25 iulie 2004) pentru cã nua dispus restabilirea situaþiei de carte funciarã, ºiconstatarea nulitaþii absolute a promisiunii de vînzare-cumpãrare, precum ºi radierea menþiunilor din carteafunciara”), iiaarr aacceesstt rreeccuurrss eessttee RREESSPPIINNSS iirreevvooccaabbiill..

AASSTTFFEELL::

- ÎÎnncchheeiirreeaa ddiinn 1133 iiuulliiee 22000044 NNUU DDIISSPPUUNNEE ÎÎNN

DDIISSPPOOZZIITTIIVV –– SSIINNGGUURRUULL EEXXEECCUUTTOORRIIUU ccoonnffoorrmmlleeggiiii)) cceeeeaa ccee pprreettiinnddee iinnssttaannþþaa ddee ffoonndd ccii ddooaarr llaaddiissppoozziittiivv ddiissppuunnee ssttaabbiilliirreeaa uunnuuii tteerrmmeenn ddee eexxaammiinnaarreeaa ccaauuzzeeii.. CCuumm eessttee bbiinnee ccuunnoossccuutt,, aapprreecciieerriillee iinnssttaannþþeeii,,îînn ccoonnssiiddeerraarreeaa VVeecchhiiuulluuii CCoodd CCiivviill,, nnuu aauu ffoorrþþããEEXXEECCUUTTOORRIIEE ººii nniiccii nnuu ddoobbîînnddeesscc AAUUTTOORRIITTAATTEE DDEELLUUCCRRUU JJUUDDEECCAATT,, pprriinn uurrmmaarree,, iinnssttaannþþaa ddee ffoonndd NNUUPPOOAATTEE,, ddeeccââtt aabbuuzziivv ººii nneelleeggaall,, ccoonnssttaattaa aannuullaarreeaaCCoonnttrraaccttuulluuii aauutteennttiicc ddee vvîînnzzaarree-ccuummppããrraarree mmaaii ssuusspprreecciizzaatt.. FFaappttuull ccãã oo ffaaccee nneelleeggaall,, aabbuuzziivv ººii ccuu rreeaaccrreeddiinnþþãã,, eessttee uunn aalltt aassppeecctt ppee ccaarree iinnssttaannþþaa ddee aappeell aarreeoobblliiggaaþþiiaa lleeggaallãã ddee aa-ll CCOORREECCTTAA pprriinn aannuullaarreeaa îînn ttoott,,ccaa nneetteemmeeiinniiccãã ººii nneelleeggaallãã,, aa SSeennttiinnþþeeii CCiivviillee nnrr..44773311//22001144 îînn DDoossaarruull 11445555//221111//22001144 aa JJuuddeeccããttoorriieeiiCClluujj ººii rreessppiinnggeerreeaa aaccþþiiuunniiii rreeccllaammaanntteeii!!

Mai mult

- în DDIISSPPOOZZIITTIIVVUULL Încheierii din 25 iulie 2004 nnuussuunntt rreessppeeccttaattee cceerriinnþþeellee IIMMPPEERRAATTIIVVEE iinnssttiittuuiittee ddee aarrtt..5500,, ddiinn LLeeggeeaa 77//11999966 ppuubblliiccaattãã îînn MMOOFF nnrr.. 6611 ddiinn 2266mmaarrttiiee 11999966 ººii aarrtt.. 5511 ººii 9900 ddiinn OOrrddiinnuull 22337711//11999977 aallMMiinniissttrruulluuii JJuussttiiþþiieeii ffaapptt ccaarree llaassãã ffããrrãã aapplliiccaabbiilliittaattee!!!!!!ddiissppoozziittiivvuull îînncchheeiieerriiii ddiinn 2255 iiuulliiee 22000044,, ddiissppoozziittiivv îînnccaarree ssee ffaacc ddooaarr aapprreecciieerrii ggeenneerraallee ddee ggeennuull: ”Dispunedesfiinþarea tuturor mãsurilor luate de lichidatorulEmil Culda, cu privire la vânzarea spaþiului situat înstr, Parâng nr. 1...”!, cceeeeaa ccee nnuu eessttee aaddmmiiss!! Radiereaunui drept de proprietate se face numai în condiþiileimpuse de Legea 7/1996 art. 50 ºi Ordinul MinistruluiJustiþiei nr. 2371/1997 la art. 51 ºi 90, astfel cã,DDIISSPPOOZZIITTIIVVUULL ((nnuu iinntteerreesseeaazzãã aaiicciiaapprreecciieerriillee//mmoottiivvããrriillee iinnssttaannþþeeii)) hotãrârii careanuleazã/radiazã un drept de proprietate nu poate fiunul cu conþinut general ci trebuie sã respectecondiþiile de FFOONNDD ººii FFOORRMMÃÃ impuse de Legea7/1996 forma îînn vviiggooaarree llaa aacceeaa ddaattãã,, aarrtt.. 5500.. VViiddii,,MMOOFF PPaarrtteeaa II,, nnrr.. 6611 ddiinn 2266 mmaarrttiiee 11999966 pprreeccuumm ººiipprreevveeddeerriillee aarrtt.. 5511 ººii 9900 ddiinn OOrrddiinnuull 22337711//11999977aallMMiinniissttrruulluuii JJuussttiiþþiieeii ººii aannuummee ffaappttuull ccãã nnuu eessttee aarrããttaattîînn îînnssccrriissuull aanneexxaatt cceerreerriiii ddrreeppttuull rreeaall iimmoobbiilliiaarr ccee ffaacceeoobbiieeccttuull îînnssccrriieerriiii ssaauu rraaddiieerriiii..Or, nici o hotãrâre judecãtoreascã depusã la dosar

NNUU conþine asemenea DDIISSPPOOZZIIÞÞIIII îînn DDIISSPPOOZZIITTIIVV,,ssiinngguurruull EEXXEECCUUTTOORRIIUU ººii ssiigguurruull iinnttrraatt îînn ppuutteerreeaaaauuttoorriittããþþiiii ddee lluuccrruu jjuuddeeccaatt!!!!!! PPeennttrruu aa eexxeemmpplliiffiiccaa ccee TTRREEBBUUIIAA ssãã ccoonnþþiinnããddiissppoozziittiivvuull îînncchheeiieerriiii ddiinn 2255 iiuulliiee 22001144 vvoomm cciittaa,, iinneexxtteennssoo,, tteexxttuull lleeggiiii::

AArrtt.. 5500.. - În cazul în care judecãtorul de labiroul de carte funciarã admite cererea, dispuneînscrierea prin încheiere, dacã înscrisul îndeplineºteurmãtoarele condiþii:

aa)) cerinþele de validitate a actului juridic;bb)) are deplinã putere doveditoare;cc)) indicã numele pãrþilor;dd)) individualizeazã imobilul cu numãrul de

parcelã;ee)) este însoþit de o traducere legalizatã, dacã nu

este întocmitã în limba românã.Încheierea va cuprinde determinarea dreptului sau

a faptului, indicarea numãrului parcelei ºi a cãrþii fun-ciare, precum ºi a pãrþii cãrþii funciare în care urmeazãa se face înscrierea.

În cazul în care identificarea cadastralã a parceleinu este posibilã, pe baza datelor existente, vor fifolosite schiþe de plan vizate de oficiul judeþean decadastru, geodezie ºi cartografie

La fel, Ordinul Ministrului Justiþiei nr. 2371/1997prevede la art. 51 ºi 90 :

AArrtt.. 5511.. - Încheierea judecãtorului de cartefunciarã cuprinde:

aa)) arãtarea judecãtoriei de carte funciarã;bb)) înscrisul pe care se întemeiazã cererea;cc)) felul înscrierii: definitivã, provizorie ori notare

sau radiere;dd)) determinarea exactã a dreptului sau a faptului

ce se cere a fi înscris;ee)) modalitãþile drepturilor înscrise;

ff)) localitatea în care se aflã imobilul, numãrulcãrþii funciare, numãrul de ordine, numãrul corpuluide proprietate, respectiv cadastral ºi de carte funciarã,unde este cazul, ºi numãrul de parcelã;

gg)) persoanele în folosul ºi împotriva cãrora seefectueazã înscrierea;

hh)) persoana cãreia urmeazã sã i se predeaînscrisurile originale;

ii)) persoanele cãrora urmeazã sã li se comuniceîncheierea;

jj)) dacã este cazul, dreptul la ipotecã legalã;kk)) temeiul juridic în caz de admitere sau

respingere;ll)) termenul ºi calea de atac;mm)) semnãtura judecãtorului de carte funciarã ºi a

conducãtorului de carte funciarã (a se vedea anexelenr. 1 ºi 2).

AArrtt.. 9900.. - Întabularea ºi înscrierea provizorie sevor încuviinþa numai dacã înscrisul constatator alactului juridic satisface cerinþele specifice devalabilitate, aratã numele pãrþilor, individualizeazã înmod explicit bunul imobil ºi aratã dreptul realimobiliar ce face obiectul înscrierii sau radierii.

Dacã actul juridic a fost întocmit într-o altã limbãse va solicita prezentarea acestuia ºi într-o traducerelegalizatã.

Prin urmare, atît timp, cît timp dispozitivulÎncheierii din 25 iulie 2004 NNUU CCOONNÞÞIINNEE acestedate, eell rrããmmâânnee ffããrrãã eeffeeccttee jjuurriiddiiccee, textul legii fiindIIMMPPEERRAATTIIVV!!!!!!

Alegaþiile instanþei de fond nu au nici un fel devaloare juridicã întrucît nu motivarea unei sentinþe sepune în aplicare ci DDOOAARR DDIISSPPOOZZIITTIIVVUULL care esteEEXXEECCUUTTOORRIIUU,, ori în cazul de faþã, în nici una dintrehotãrârile judecãtoreºti puse la dispoziþia instanþei decãtre Asociaþie,, NNUU aappaarree îînn DDIISSPPOOZZIITTIIVVaannuullaarreeaa//iinnvvaalliiddaarreeaa ttiittlluulluuii nnoossttrruu ddee pprroopprriieettaattee ººii îînnbbaazzaa ccããrruuiiaa nnee-aamm îînnssccrriiss îînn CCFF,, anume Contractulautentic de vânzare –cumpãrare nr. 1395/20.05. 2004ºi facem aici referire la Incheierea din 13 iulie 2004(ceea ce apare în aprecierile instantei dar nu apare înDDIISSPPOOZZIITTIIVV nnuu aarree ffoorrþþãã eexxeeccuuttoorriiee ((ººii nniiccii aauuttoorriittaatteeddee lluuccrruu jjuuddeeccaatt,, nn..nn.. MM..AA..)) ººii nnuu ppooaattee ffii ppuuss îînnaapplliiccaarree îînn ccoonnffoorrmmiittaattee ccuu pprreevveeddeerriillee VVeecchhiiuulluuii CCooddCCiivviill))..

Relativ la dispoziþia prin care, în Încheierea din 25iulie 2004, se dispune :

””RRaaddiieerreeaa îînnssccrriieerriiii ººii rraaddiieerreeaa nnoottããrriiii ddee ssuubb BB77””îînnþþeelleeggeemm uurrmmããttooaarreellee ::

- NNuu ssee ººttiiee despre ce înscriere este vorba iaraceastã dispoziþie nu respectã cerinþele IIMMPPEERRAATTIIVVEEale art. 50 din Legea 7/1996 în vigoare la acea datã,pprreeccuumm ººii pprreevveeddeerriillee aarrtt.. 5511 ººii 9900 ddiinn OOrrddiinnuull22337711//11999977 aall MMiinniissttrruulluuii JJuussttiiþþiieeii ººii aannuummee nnuu eesstteeaarrããttaatt îînn îînnssccrriissuull aanneexxaatt cceerreerriiii ddrreeppttuull rreeaall iimmoobbiilliiaarrccee ffaaccee oobbiieeccttuull îînnssccrriieerriiii ssaauu rraaddiieerriiii prin urmare,, NNUUPPOOAATTEE FFII ÎÎNNSSCCRRIISSAA ÎÎNN CCFF,, nefiind susceptibilã deEEXXEECCUUTTAARREE!!

- Totodatã, nu se ºtie la ce fel de notare se facereferinþã în dispozitiv !

Arãtãm, în acelaºi timp, cã atit reclamantul cit ºiinstanþa de fond au RREEPPRREEZZEENNTTAARREEAA faptului cãdispozitivul Incheierii din 25 iulie 2004 nu poate fipus în executare neavînd toate caracteristicile cerute delege astfel cã :

- reclamanta a promovat recurs la Incheierea din25 iulie 2004 care i-a fost respins definitiv ºi irevocabil! Motivele de recurs alegau tocmai lipsurile pe care le-am arãtat anterior ale Încheierii recurate.

- În motivele de recurs promovat la ICJJ înDosarul 292/1285/2007, act analizat de cãtre instanþade fond, (la cea datã n.n. M.A.), ºi finalizat prinRESPINGEREA RECURSULUI Asociaþiei, la pag. 22 aDeciziei 1637 a ICCJ se aratã textual :

"

3344

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


”Deºi prima instanþã a constatat faptul cãsusþinerile subsemnaþilor (Asociaþia n.n.) suntîntemeiate, respingînd pe acest motiv cererea deevacuare (ICJJ va respinge cererea de evacuaredeoarece între pãrþi nu existã un contract locativ, pg.26, Decizia 1637 din Dosarul 292/1285/2007) areclamantei SC POWER MAGIC SRL, totuºi a respinsccaa lliippssiittãã ddee oobbiieecctt cceerreerreeaa ddee rraaddiieerree aa îînnssccrriieerriiii,motivat de faptul cã sub B12 în CF nr. 117846 esteNOTATÃ ( ori printr-o NOTARE nu poate fi radiatdreptul de proprietaten.n.) Incheierea din 25 iulie2004 pronunþatã în dosarul 5528/2000 a TribunaluluiCluj, încheiere prin care a fost dispusã radiereaîntabulãrii efectuatã sub B7 ºi rectificarea înscrierii.

Intervenienþii (Asociaþia n.n. prin membrii ei)apreciazã cã motivarea primei instanþe pentrurespingerea acestui petit este nelegalã, deoarece primainstanþã( vidi Dosar 292/1285/2007) nu face diferenþaîntre o întabulare în cartea funciarã ºi o notare ((cceeeeaaccee aaffiirrmmããmm ººii nnooii nn..nn..)),, invocînd ca temei dispoziþiileart 26 alin. 4 din legea nr. 7/1996.

În aceste condiþii, se apreciazã cã, simpla notare aunei înscrieri prin care se dispune rectificarea uneiînscrieri nu are efectul unei rectificãri efective ((ppeerrffeeccttddee aaccoorrdd !! nn..nn..)) Rectificarea efectivã, dacã ar fi fostefectuatã, ar fi însemnat radierea dreptului deproprietate al SC POWER MAGIC SRL ºi revenirea pevechiul proprietar, SC AGROMAG SA. Or, în speþã,notarea efectuatã este lipsitã practic de orice efect,reclamanta S.C. POWER MAGIC SRL fiind îînnssccrriissãã îînnccoonnttiinnuuaarree ccaa pprroopprriieettaarrãã.

PPee ddee aallttãã ppaarrttee,, mmaaii rreelleevvãã iinntteerrvveenniieennþþiiii,, oo rraaddiieerreeaa uunnuuii ddrreepptt ddee pprroopprriieettaattee nnuu ssee ppooaattee eeffeeccttuuaa ffããrrããrreeîînnssccrriieerreeaa ddrreeppttuulluuii ppee pprroopprriieettaarruull aanntteerriioorr,, iimmoobbiilluullnneeppuuttîînndd rrããmmâânnee ffããrrãã pprroopprriieettaarr”( din nou, perfect deacord n.n. MA.)..

PPRRIINN UURRMMAARREE, Asociaþia, prin intermediulmembrilor sãi, recunoaºte dreptul de proprietate alPOWER MAGIC ca fiind înscris în CF ºi, totodatãrecunoaºte cã DISPOZITIVUL Incheierii din 25 iulie2004 NNUU PPOOAATTEE fi pus în executare deoarece :

-nu aratã, aºa cum ar fi fost normal, proprietarulde facto ºi actual dar nici nu aratã pe cine ar trebuitrecut imobilul în cazul în care s-ar fi dispus legalradierea dreptului de proprietate al SC POWERMAGIC SRL.

- totodatã membrii Asociaþiei aratã cã, în modlegal, dispozitivul Incheierii din 25 iulie 2004 AARR FFIITTRREEBBUUIITT sã conþinã dispoziþia de reînscriere adreptului de proprietate pe proprietarul anterior, CCEEEEAACCEE,, ÎÎNN SSPPEEÞÞÃÃ,, NNUU SS-AA IINNTTÎÎMMPPLLAATT !!

NN..NN.. NNiiccii oo pprroobblleemmaa!! IInnssttaannþþaa ddee ffoonndd,, rreessppeeccttiivvdd-nnaa jjuuddeeccããttoorr RRaammoonnaa CCaammeelliiaa RRuuss,, ssuupplliinneeººttee,,ooppiinnããmm nnooii,, ccuu ddee llaa ssiinnee ppuutteerree aacceessttee ccaarreennþþee aalleeÎÎnncchheeiieerriiii îînn ddiissccuuþþiiee ffããccîînndd uunn rreeaall aabbuuzz îînn sseerrvviicciiuuddeeooaarreeccee MMOODDIIFFIICCÃÃ ººii vvaalloorriiffiiccãã oo ÎÎnncchheeiieerreeIINNTTRRAATTÃÃ IINN PPUUTTEERREEAA LLUUCCRRUULLUUII JJUUDDEECCAATT !! ddaarrccaarree NNuu ddiissppuunnee rraaddiieerreeaa ddrreeppttuulluuii ddee pprroopprriieettaattee aallSSCC PPOOWWEERR MMAAGGIICC SSRRLL ((aattîîtt ÎÎnncchheeiieerreeaa ddiinn 2255 iiuulliiee22000044 cciitt ººii cceeaa ddiinn 1133 iiuulliiee 22000044 nn..nn.. MM..AA..))..

CCuu ttooaattee aacceesstteeaa,, ccuunnoossccîînndd ººii aannaalliizzîînndd aacceesstteeaaccttee,, iinncclluussiivv aalleeggaaþþiiiillee rreeccllaammaanntteeii,, iinnssttaannþþaa ddee ffoonnddssuussþþiinnee aabbeerraaþþiiaa jjuurriiddiiccãã dduuppãã ccaarree aacceessttee îînncchheeiieerrii,, cceeaaddiinn 1133 iiuulliiee 22000044 ssii cceeaa ddiinn 2255 iiuulliiee 22000044 DDIISSPPUUNN IINNMMOOTTIIVVAARREE aannuullaarreeaa ccoonnttrraaccttuulluuii aauutteennttiicc ((iinnccrreeddiibbiill!!!!!! nn..nn.. MM..AA..)) mmaaii ssuuss mmeennþþiioonnaatt,, rraaddiieerreeaa ddrreeppttuulluuii ddeepprroopprriieettaattee aa ssuubbssccrriisseeii ººii aarrããttaarreeaa pprroopprriieettaarruulluuii ppeeccaarree ttrreeccee pprroopprriieettaatteeaa.. AAcceeaassttaa eessttee oo mmiinncciiuunnaa,, uunnffaallss ººii uunn aabbuuzz !! ppee ccaarree iinnssttaannþþaa ddee aappeell aarree oobblliiggaaþþiiaalleeggaallãã ddee aa-ll aannuullaa,, îînnttrruuccîîtt nnuu ppooþþii aannaalliizzaa hhoottããrrîîrriijjuuddeeccããttoorreeººttii ddiinn aannuull 22000044 ppee bbaazzaa ddiissppoozziiþþiiiilloorr NNCCCC,,iinnssttaannþþaa îînnccããllccîîdd ddeelliibbeerraatt,, aabbuuzziivv ººii ccuu rreeaa ccrreeddiinnþþããLLeeggeeaa 7711//22001111 pprriivviinndd ppuunneerreeaa îînn aapplliiccaarree aa NNCCCC ººiipprriinncciippiiuull ddee ddrreepptt TTEEMMPPUUSS RREEGGIITT AACCTTUUMM,,pprriinncciippiiuu ccaarree NNUU PPOOAATTEE FFII ÎÎNNFFRRIINNTT !!

FFOOAARRTTEE IIMMPPOORRTTAANNTT !!!!!!

ÎÎnncchheeiieerreeaa ddiinn 2255 iiuulliiee 22000044 vviinnee îînn ccoonnttrraaddiiccþþiiee ccuu

DDeecciizziiaa CCuurrþþiiii ddee aappeell CClluujj nnrr.. 44118800 ddiinn 2244 iiuunniiee 22000044((ddeeccii aanntteerriiooaarrãã IInncchheeiieerriiii ddiinn 2255 iiuulliiee 22000044)) ccaarreerreessppiinnggee ddeeffiinniittiivv ººii iirreevvooccaabbiill cceerreerreeaa AAssoocciiaaþþiieeii ddeeiinnvvaalliiddaarree aa ttuuttuurroorr mmããssuurriilloorr lluuaattee ddee lliicchhiiddaattoorr ººiiaannuullaarreeaa ccoonnttrraaccttuulluuii 22..2200..55//22000033.. MMaaii mmuulltt,, îînnccoonnssiiddeerreenntteellee IInncchheeiieerriiii ssee aarraattãã ccãã rreeccuurrssuull AAssoocciiaaþþiieeiiaa ffoosstt rreessppiinnss îînnttrruuccîîtt ÎÎnncchheeiieerreeaa ddiinn 1144 aauugguusstt 22000033 aarrããmmaass DDEEFFIINNIITTIIVVÃÃ ººii,, îînn ccoonnssiiddeerraarreeaa LLEEGGIIII,,IIRREEVVOOCCAABBIILLÃÃ,, nneeffiiiinndd rreeccuurraattãã !! OOrr,, aa pprroonnuunnþþaa oohhoottããrrîîrree jjuuddeeccããttoorreeaassccãã dduuppãã ccee îînn ccaauuzzãã eexxiissttããAAUUTTOORRIITTAATTEE DDEE LLUUCCRRUU JJUUDDEECCAATT,, nnuu eessttee aaddmmiiss!! CCuu ttooaattee aacceesstteeaa,, îînn cchhiiaarr aacceeaassttãã ssiittuuaaþþiiee,, îînn ccaazzuull îînnccaarree eexxiissttãã mmaaii mmuullttee hhoorrããrrããrrii ddeeffiinniittiivvee ººii iirreevvooccaabbiilleessee vvaa lluuaa îînn ccoonnssiiddeerraarree PPRRIIMMAA HHOOTTÃÃRRÎÎRREE,, ppeennttrruummoottiivveellee ppee ccaarree llee-aamm aarrããttaatt mmaaii ssuuss..

NNOOTTAA BBEENNEE !!!!NNiiccii oo iinnssttaannþþãã,, ppee ppaarrccuurrssuull lliittiiggiiiilloorr eexxiisstteennttee

îînnttrree ppããrrþþii,, nnuu aa aannuullaatt ÎÎnncchheeiieerreeaa ddiinn 1144 aauugguusstt 22000044îînnttrruuccîîtt aacceesstt lluuccrruu eessttee iilliicciitt ººii vviizzeeaazzãã ddrreeppttuull ppeennaall !!

- în anul 2005 Asociaþia a promovat în dosarul32/2005/COM la Tribunalul Iaºi, unde procesul deinsolvenþã a SC Agromag SA a fost strãmutat pentrubbããnnuuiiaallãã lleeggiittiimmãã,, o acþiune în care solicita rectificareadispozitivului Încheierii din 25 iulie 2005 susþinînd cãacesta nu conþine elementele necesare ”restabilirii”situaþiei anterioare de carte funciarã ºi reîntabulareaSC Agromag. Aceastã cerere a fost RESPINSADEFINITIV ºi IREVOCABIL prin Incheierea din 19octombrie 2005 a judecãtorului sindic. AAcceeaassttããÎÎnncchheeiieerree aa ddeevveenniitt iirreevvooccaabbiillãã pprriinn nneerreeccuurraarree !!Anexãm hotãrîrea !

Prin urmare, nu înþelegem cum instanþa de fond apuitut admite acþiunea Asociaþiei, atît timp cît eaînsãºi recunoaºte cã Încheierea din 25 iulie 2004 decare se prevaleazã, este lipsitã de efect, atît timp cîtDISPOZITIVUL nu este legal întocmit ºi nu dispuneradierea dreptului de proprietate al POWER MAGICIN NICI UN MOD LEGAL aºa cum prevedea legeala acea vreme.! Sã fie aceastã soluþie rezultatul faptuluicã printre membri asociaþiei de proprietari din str.Parâng nr. 1 se aflã politicianul Adrian Papahagi , ofostã judecãtoare la Curtea de Apel Cluj, ElenaDrujinã, ºi o judecãtoare de la Judecãtoria Cluj,Monica Lazãr? E vorba doar de ”o simplãcoincidenþã”?!!!

CCrriittiiccããmm ffaappttuull ccãã iinnssttaannþþaa ddee ffoonndd nnuu aannaalliizzeeaazzããººii nnuu ppuunnee îînn ddiissccuuþþiiee ÎÎnncchheeiieerreeaa ddiinn 55 aapprriilliiee 22000044((aanneexxaattãã)) ddeevveenniittaa DDEEFFIINNIITTIIVVAA ººii IIRREEVVOOCCAABBIILLÃÃ îînnbbaazzaa DDeecciizziieeii CCuurrþþiiii ddee AAppeell CClluujj nnrr.. 44118800//22000044 ddeeººiiaacceeaassttaa aa ffoosstt ddeeppuussãã llaa ddoossaarr,, aassttffeell ccãã,, aavvîînndd îînnvveeddeerree ccãã aacceeaassttãã îînncchheeiieerree rreessppiinnggeeaa ddeeffiinniittiivv ººiiiirreevvooccaabbiill cceerreerreeaa AAssoocciiaaþþiieeii ddee pprroopprriieettaarrii pprriivviinnddaannuullaarreeaa ttiittlluulluuii nnoossttrruu ddee pprroopprriieettaattee,, jjuuddeeccããttoorruullssiinnddiicc nnuu mmaaii aavveeaa ppoossiibbiilliittaatteeaa ssãã mmaaii eemmiittãã îînncchheeiieerriiiinn 1133 ssii 2255 iiuulliiee 22000044,, iinn ccoonnttrraaddiiccþþiiee ccuu oo ÎÎnncchheeiieerreeddeevveenniittãã iirreevvooccaabbiillãã pprriinn ddeecciizziiaa ccuurrþþiiii ddee AAppeell CClluujj nnrr..44118800//22000044.. CChhiiaarr ººii aaººaa,, aavvîînndd îînn vveeddeerree ccãã DDeecciizziiaaccuurrþþiiii ddee AAppeell eessttee aanntteerriiooaarrãã îînncchheeiieerriilloorr ddiinn 1133 ssii 2255iiuulliiee 22000044,, iinnssttaannþþaa ddee ffoonndd ttrreebbuuiiaa ssãã iiaa iinnccoonnssiiddeerraarree DDeecciizziiaa aanntteerriiooaarraa,, iinnttrraattãã îînn ppuutteerreeaalluuccrruulluuii jjuuddeeccaatt,, aassttffeell ccãã,, îînnttoottddeeaauunnaa ddaaccaa eexxiissttããddoouuãã hhoottããrriirrii iirreevvooccaabbiillee ccoonnttrraaddiiccttoorriiii iinnssttaannþþaa AARREEOOBBLLIIGGAAÞÞIIAA ddee aa lluuaa îînn ccoonnssiiddeerraarree PPRRIIMMAA hhoorrttããrrîîrree!!

ÎÎnn cceeeeaa ccee pprriivveeººttee aaffiirrmmaaþþiiaa nneessiinncceerrãã aa iinnssttaannþþeeiipprriivviinndd aannuullaarreeaa CCoonnttrraaccttuulluuii aauutteennttiicc ddee vvããnnzzaarree-ccuummppaarraarree nr. 1395/20.05. 2004 BNP LauraMoigrãdean, arãtãm cã acest fapt NU A FOSTDISPUS ÎN DISPOZITIV ( în nici o încheiere n.n.M.A.), prin urmare, în virtutea reglementãrilorVechiului Cod Civil, în baza cãruia instanþa de fondavea obligaþia legalã de a analiza actele, acest contractse aflã ÎN FIIN?Ã pentru toate motivele pe care le-amexpus cind am analizat Încheierea din 25 iulie 2004.

IInn ddrreepptt: Legea 7/1996, Vechiul Cod Civil,Ordinul Ministrului Justiþiei nr. 2371/2007 textele silegile mentionate in prezentul script.

IInn pprroobbaaþþiiuunnee:- toate actele depuse de reclamant la dosar,

Incheierea din 5 aprilie 2004 ºi mmiinnuuttaa DDeecciizziieeii CCiivviilleennrr 44118800//22000044 aa CCuurrþþiiii ddee AAppeell CClluujj prin careIncheierea din 5 aprilie 2004 devine ddeeffiinniittiivvãã ººiiiirreevvooccaabbiillãã, Încheierea nr. 482 din 19 octombrie 2005a Tribunalului Iasi (Judecãtor sindic) rrããmmaassãã ddeeffiinniittiivvããººii iirreevvooccaabbiillãã prin nerecurare; Sentinþa Civilã 110/Coma Tribunalului Iaºi (judecãtor sindic) devenitãirevocabilã prin nerecurare);

- inscrisurile pe care le depun sau care le voidepune sau orice alte inscrisuri.

- solicitãrile adresate prin prezentul script:depunerea CF-ului in extenso de catre Asociaþie pentrua dovedi un drept al sau asupra imobilului (ca savedem ce CF ar avea Asociaþia referitor la imobilulmeu); taxa de timbru la valoare din partea Asociaþieicare printr-o plângere in contra unei încheieri de CFîmi contesta dreptul meu de proprietate.

Anexam: înscrisurile despre care am fãcut vorbire:Încheierea din 14 august 2003 ddeeffiinniittiivvãã ººii iirreevvooccaabbiillããprin care se încuviinþeazã vânzarea imobilului cãtreSubscrisa; Încheierea din 5 aprile 2004 ºi copiaminutei deciziei civile nr. 4180/2004; Încheierea nr.482 din 19 octombrie 2005; Cerificat constatator nr.70045/27.11.2013 prin care se constatã faptul cã SCAGROMAG SA a fost RADIATÃ din Oficiul Naþionalal Registrului Comerþului la data de 01.04. 2013 înurma închiderii procedurii de faliment, Incheierea din5 aprilie 2004 devenitã irevocabilã prin Decizia nr.4180 a Curþii de Apel Cluj, Încheierea nr. 482 din 19octombrie 2005 a trinunalului Iaºi, irevocabilã;Sentinþa Civilã nr. 110/Com a Tribunalului Iaºi,irevocabilã!

Cu respect,

Subscrisa prin administrator,

Duþu Lupoian

Din pãcate, aceastã tristã istorie a unei Sentinþe4731/2014 pronunþatã în Dosarul 1455/211/ 2013 ºicare este, în opinia noastrã, una aberantã are în spateo lungã serie de abuzuri ºi judecãþi strîmbe, interesate,fãcute, probabil, la intervenþia diverºilor ipochimenidin Asociaþia de Proprietari din str. Parâng nr. 1.Aceste dosare nu pot fi corect judecate de cãtreinstanþa clujeanã întrucît asupra acesteia planeazã gravspectrul lleeggiittiimmeeii bbããnnuuiieellii, lucru statuat de ICJJ încã lanivelul anului 2004. În opinia noastrã, judecãtoareaRamona Camelia Rus nu poate rãmâne nepedepsitãdupã ce a emis aceastã batjocurã juridicã. Argumentul,previzibil ºi jenant de care se va prevala judecãtoareaRamona Camelia Rus ºi, probabil Judecãtoria Cluj saualte organe colegiale ale judecãtorilor, cã Power MagicSRL are la îndemânã Apelul pentru a îndrepta oSentinþã strîmbã cum nu am mai vãzut, nu stã înpicioare. Aici trebuie sancþionatã ori incompetenþa origrava neglijenþã, ori abuzul în serviciu, iar în acest cazjudecãtoarea Ramona Camelia Rus va trebui sãpãrãseascã magistratura, fiind, în opinia noastrã, unREAL PERICOL pentru justiþiabil, pentru oricaredintre motivele expuse în acest articol! Nimeni, înopinia noastrã, nu mai este admis a rãmâne judecãtordupã ce a emis o asemenea monstruozitate! Alo?CSM? DNA? Se aude?

"

3355

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


Ceramica, aºa cum este perceputã de mareamasã a oamenilor din România ºi depretutindeni, þine, conform cutumei, de

sferele decorativului ºi funcþionalului. În ultimeledecenii lucrurile s-au mai schimbat, în sensul cãartele focului tind a-ºi afirma un nou statut, dedeplinã coordonare cu cele tradiþional majore.Desigur, artiºtii înºiºi, o bunã parte dintre ei, suntcei care militeazã pentru schimbarea paradigmei.

Cerinþele pieþei de artã determinã direcþia,urmatã de numeroºi ceramiºti, spre poterie.Comenzile butaforice absorb ºi ele o parte dinpotenþialul creator al artiºtilor care lucreazã cumateriale al cãror cost este rezonabil. Pe de altãparte, sculptorii, în special modelatorii, obiºnuiescsã îºi ardã lucrãrile realizate din lut. Am definit,statistic vorbind, aria producþiei globale de cera-micã. Contrar aparenþelor, arta ceramicã parcurge,din fericire, o perioadã extrem de fastã pe toatemeridianele. Clujul ºi Bucureºtiul sunt douãimportante centre de la noi din þarã, în acestdomeniu.

Dintre numeroºii artiºti vizuali care au ceva despus în ºi prin ceramicã, ne oprim cu aceastãocazie la Aniela Ovadiuc, ale cãrei preocupãritranscend orice reþete, fie ele de succes garantat.Înainte de orice altã consideraþie, amintim citi-torului cã fiecare tip de artã îºi are materialele,tehnicile ºi legile de compoziþie proprii. Nu tre-buie sã ne raportãm, în evaluarea unei lucrãri, laposibilele sale transpuneri în alte medii. Aºa cumbroderia nu este o aºa-zisã picturã cu acul, niciceramica nu urmeazã paºii propuºi de sculpturã.

Revenind, Aniela Ovadiuc, indiferent de coor-donatele particulare ale proiectelor sale, relaþio-neazã semnul vizual cu materialul ales ºi cutehnologiile pe care acesta le poate suporta ºi pe

care uneori chiar le recomandã. Rezultã un cor-pus de lucrãri vii, de un incontestabil farmec, cuatât mai mult cu cât inovaþiile artistei nu com-portã derivãri ºi adaptãri formale.

Remarcãm varietatea stilisticã ºi tematicã, încondiþiile în care aceasta nu se constituie în scopîn sine. Aniela creeazã cu aceeaºi vitalitate piesede exterior ºi de interior, obiecte figurative oriabstracte, parietale sau ronde-bosse. Nici dimensi-unile nu se constituie în reale impedimente.Biblioteca sau Jurnalul, am adus în discuþie douãproiecte materializate în lucrãri deopotrivã sculp-to-ceramice ºi instalaþioniste, au înãlþimea de camdoi metri ºi jumãtate ºi determinã o suprafaþãplanã de câteva zeci de metri pãtraþi, dacã soco-tim ºi spaþiul vital deambulatoriu.Arse pe bucãþiºi concepute în ideea îmbinãrii, fragmentele nuîmpieteazã asupra ideilor monolitice sau monu-mentale, dimpotrivã, contribuie ritmic la sublin-ierea lor. Recursul la lucrãri satelit sugereazãideile de magnetism ºi de reþea. Este momentul sãpunctãm faptul cã artista se exprimã în unelesituaþii exclusiv în ceramicã, cum se întâmplã încazul Bibliotecii, alteori apeleazã, fãrã sã ezite ºila alte materiale, cum ar fi fierul ºi lemnul,folosite pentru Jurnal.

Seriile Androginilor, Sunetelor ºi ale Dansuluisunt reprezentative pentru creaþia de facturãabstractã a artistei. Formele fluide, geometriileneeuclidiene, texturile ºi nu în ultimul rând joculcu proprietãþile fizico-chimice ale materialelorfolosite joacã aici rolurile principale. Avem de-aface cu inventarea unor forme care ne sunt vagfamiliare prin asocierea lor cu o serie de alteobiecte, estetice sau funcþionale, cunoscute, dar

3366

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

din lirica universalã

George Mackay Brown 2

editorial

Remus Foltoº Mircea Eliade ºi Raiul din inimã 3

cãrþi în actualitate

Ioan Negru "Fragmente" la o Carte 4

Menuþ Maximinian Iacob Naroº ºi romanele lui

Rebreanu 6

comentarii

Nicolae Bosbiciu Viaþa secretã a unui dictator 7

Teodor Vidam Pledoarie pentru "un supliment de

suflet" 8

poezia

Z.Z.Top 9

parodia la tribunã

Lucian Perþa Z.Z.Top 9

proza

Mircea Ioan Casimcea Logodna tâmplarului 10

bloc-notes

ªtefan Manasia Nepotu' lui Thoreau Caravanserai 12

in memoriam

Titus Criºciu În amintirea lui Gheorghe Azap 13

eseu

Viorica Bold Kant între douã temporalitãþi estetice 14

Vistian Goia Mitocani de ieri ºi de astãzi. Note satirice 16

diagnoze

Andrei Marga Ce poate face credinciosul? 16

o datã pe lunã

Mircea Pora Din nou cu Nea Ghioaie 17

filosofia

Iovan Drehe Strãinul din Callipolis (IX): Himera

filosofului-rege (1) 18

opinii

Nicolae Iliescu Literatura vine de la Cluj 20

educaþia

Nicolae Iuga Din istoria marilor idei pedagogice (2) 21

muzica

Virgil Mihaiu Jazz ºi amiciþie în Banatul Sârbesc 23

Lucian Maier Evenimente autumnale la Alba Iulia ºi

Sibiu 24

RiCo Amintirea lui Iuliu Merca ºi a lui Francisc

Salamon 25

teatru

Adrian Þion Dezmierdare purã în mitul numit Don

Quijote 26

Alexandru Jurcan Adolescenþa ºi teatrul francofon 27

film

Cãtãlin Bogdan Paris sau Berlin? Meditaþii de flâneur 28

Marian Sorin Rãdulescu Gânduri pe marginea unui anu-

mit tip de film 29

remember cinematografic

Ioan Meghea Alchimistul... 29

meridian

Liviu Ioan Stoiciu 30

opinia juridicã

Mircea Arman Gravã negijenþã, incompetenþã, abuz în

serviciu ºi/ sau corupþie la Judecãtoria Cluj-Napoca? 31

plastica

Mihai Plãmãdealã De la idee la materializarea sa 36

sumar

Tipar executat la IImmpprriimmeerriiaa AArrddeeaalluull, Cluj-Napoca, Bulevardul 21 Decembrie 1989 nr. 146.

Telefon: 0264-413871, fax: 0264-413883.

ABONAMENTE: Prin toate oficiile poºtale din þarã, revista având codul 19232 în catalogul Poºtei Române sau Cu ridicare de la redacþie: 24 lei – trimestru, 48 lei – semestru, 96 lei – un an Cu expediere la domiciliu: 33 lei – trimestru, 66 lei – semestru, 132 lei – un an. Persoanele interesate sunt rugate sã achite suma corespunzãtoare la sediul redacþiei (Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1) sau sã oexpedieze prin mandat poºtal la adresa: Revista de culturã Tribuna, cont nr. R057TREZ21621G335000xxxx B.N. Trezoreria Cluj-Napoca.

plastica

Mihai Plãmãdealã

De la idee la materializarea sa

Aniela Ovadiuc Scrisoare 2

(Continuare în pagina 27)

Black PANTONE portocaliu TRIBUNA - revistatribuna.ro · Iarna viitoare Va fi un scaun, un sicriu,...

Documents

Transcript of Black PANTONE portocaliu TRIBUNA - revistatribuna.ro · Iarna viitoare Va fi un scaun, un sicriu,...