1

RAPORTUL PRIVIND STAREA MEDIULUI ÎN REZERVAŢIA

BIOSFEREI DELTA DUNĂRII ÎN ANUL 2018

COLECTIV DE ELABORARE

sing. Aneta BARBU

ecol.Gabriela RĂILEANU

ecol. Fănica BAŞCĂU

ec. Mirela NIŢU

S-au folosit date de la:

Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare Delta Dunării Tulcea

Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare Grigore Antipa Constanţa

Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Geologie şi Geoecologie Marină – GeoEcoMar Bucureşti

Direcţia Silvică Tulcea- Ocolul Silvic Tulcea

Administraţia Naţională Apele Române- Sistemul de Gospodărire a Apelor Tulcea

Redactor responsabil: Camelia CĂPRIŢĂ

DIRECTOR EXECUTIV : Ion MUNTEANU

GUVERNATOR: Mălin-Matei MUŞETESCU

2

CUPRINS

CAPITOLUL 0. PROFIL DE ŢARĂ 5

Date geografice şi climatice 5

Relieful şi geologia 5

Demografia 14

Organizarea administrativ teritorială 15

Amenajarea teritorială 15

Dezvoltarea zonelor rezidenţiale 17

Resurse naturale 17

Resurse naturale neregenerabile 17

Resurse naturale regenerabile 17

Valorificarea resurselor naturale regenerabile din perimetrul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării 18

Activitatea cinegetică în RBDD 28

CAPITOLUL 1. CALITATEA ŞI POLUAREA AERULUI ÎNCONJURĂTOR 29

1.1. Calitatea aerului înconjurător: stare şi consecinţe 29

1.2. Factori determinanţi şi presiunile care afectează starea de calitate a aerului înconjurător 29

1.2.1. Emisiile de poluanţi atmosferici şi principale surse de emisie 30

1.2.1.1. Energia 30

1.2.1.2. Industria 31

1.2.1.3. Transportul 32

1.2.1.4. Agricultura 32

CAPITOLUL 2 APA (DULCE) 34

2.1. Resursele de apă. Cantităţi şi debite 34

2.1.1. Stare, presiuni şi consecinţe 35

2.1.2. Prognoze 35

2.1.3. Utilizarea şi gestionarea eficientă a resurselor de apă 35

2.2. Calitatea apei 38

2.2.1. Calitatea apei: stare şi consecinţe 38

2.2.1.1. Calitatea apei cursurilor de apă 38

2.2.1.2. Calitatea apei lacurilor din Romanânia 43

2.2.1.3. Calitatea apelor subterane 49

3

2.2.1.4. Calitatea apelor de îmbăiere 49

2.2.2. Factorii determinanţi şi presiunile care afectează starea de calitate a apelor 49

2.2.2.1. Presiuni semnificative asupra resurselor de apă din RBDD 49

2.2.2.2. Apele uzate şi reţelele de canalizare 49

2.2.3. Tendinţe şi prognoze privind calitatea apei 50

2.2.4. Politici, acţiuni şi măsuri privind îmbunătăţirea stării de calitate a apelor 50

CAPITOLUL 3. SOLUL 50

3.1. Calitatea solurilor: stare şi tendinţe 50

3.1.1. Repartiţia terenurilor pe clase de calitate 50

3.1.2. Terenuri afectate de diverşi factori limitativi 51

3.2. Zone critice sub aspectul deteriorării solurilor 51

3.3. Presiuni asupra stării de calitate a solurilor 52

CAPITOLUL 4.UTILIZAREA TERENURILOR 53

4.1. Stare şi tendinţe 53

4.1.1. Repartiţia terenurilor pe categorii de acoperire / utilizare 53

CAPITOLUL 5. PROTECŢIA NATURII ŞI BIODIVERSITATEA 54

5.1. Ameninţări pentru biodiversitate şi presiuni exercitate asupra biodiversităţii 54

5.1.1. Flora şi fauna sălbatică 54

5.1.1.1. Fitoplancton 54

5.1.1.2 Zooplancton 55

5.1.1.3 Macronevertebrate acvatice 56

5.1.1.4 Entomofauna 58

5.1.1.5 Plante 61

5.1.1.6 Ihtiofauna 75

5.1.1.7 Ornitofauna 76

5.1.1.8 Mamifere 78

5.1.1.9 Reptile și amfibieni 79

4

5.2. Protecţia naturii şi biodiversitatea: prognoze şi acţiuni întreprinse 80

5.2.2 Reţeaua de arii naturale protejate 80

5.3. Mediul marin şi costier 82

5.3.1 Starea ecosistemelor şi resurselor marine vii 82

5.3.1.1 Fitoplancton 84

5.3.1.2 Zooplancton 86

5.3.1.3 Zoobentos 89

5.3.1.4 Resurse marine vii 91

5.3.2. Indicatori de eutrofizare 94

CAPITOLUL 6. PĂDURILE 96

6.1. Fondul forestier naţional: stare şi consecinţe 96

6.1.1. Evoluţia suprafeţei fondului forestier 96

6.1.2. Distribuţia pădurilor după principalele forme de relief 101

6.1.3. Starea de sănătate a pădurilor 104

6.1.4. Suprafeţe de păduri regenerate 104

6.2. Ameninţări şi presiuni exercitate asupra pădurilor. 104

6.3. Tendinţe 105

CAPITOLUL 7. RESURSELE MATERIALE ŞI DEŞEURILOR 105

7.1. Generarea şi gestionarea deşeurilor: tendinţe, impacturi şi prognoze 105

7.1.1. Generarea şi gestionarea deşeurilor municipale 105

7.1.2. Generarea şi gestionarea deşeurilor industrial 106

7.1.3. Fluxuri special de deşeuri 107

7.1.3.2. Deşeuri de ambalaje 107

7.1.3.5. Colectarea selectivă şi reciclarea deşeurilor 109

7.1.3.6. Deşeuri biodegradabile 109

CAPITOLUL 8. MEDIUL URBAN, SĂNĂTATEA ŞI CALITATEA VIEŢII 111

8.1. Mediul urban şi calitatea vieţii 111

8.1.1. Calitatea aerului din aglomerările urbane şi efectele asupra sănătăţii 111

8.1.2. Poluarea fonică şi efectele asupra sănătăţii şi calităţii vieţii 112

8.1.3. Calitatea apei potabile şi efectele asupra sănătăţii 112

8.1.4. Efectele gestionării deşeurilor asupra stării de sănătate a populaţiei 113

8.1.5. Pesticidele şi efectul substanţelor chimice în mediu 114

CAPITOLUL 9. RADIOACTIVITATEA MEDIULUI 114

5

CAPITOLUL 0. PROFIL DE ŢARĂ

Date geografice şi climatice

Relieful şi geologia

Teritoriul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, delimitat conform legii, are o suprafaţă

totală de circa 580.000 de hectare şi este amplasat în sud-estul României, cuprinzând Delta Dunării propriu-zisă, Complexul lacustru Razim-Sinoie, Dunărea maritimă până la Cotul Pisicii inclusiv zona inundabilă Somova-Parcheş, lacul Sărături-Murighiol şi zona marină cuprinsă între litoral şi izobata de 20 m (Fig. 0.1.1.)

Poziţia geografică a Rezervaţiei este definită de următoarele coordonate geografice: 28°10’50” (Cotul Pisicii) şi 29°42’45” (Sulina) longitudine estică; 45°27’ (braţul Chilia, km 43) şi 44°20’40” (Capul Midia) latitudine nordică.

Rezervaţia Biosferei Delta Dunării – localizare

Din suprafaţa totală a rezervaţiei, mai mult de jumătate (312.440 ha) o reprezintă

ecosistemele naturale acvatice şi terestre incluse în lista zonelor cu valoare de patrimoniu universal (Convenţia Patrimoniului Natural Universal UNESCO) precum şi cele destinate reconstrucţiei ecologice, zone care constituie domeniul public de interes naţional. Restul suprafeţelor includ zone îndiguite pentru piscicultură, agricultură şi silvicultură (circa

6

80.000 de hectare), zone prevăzute în Legea 18/1991, cuprinzând suprafeţe de teren proprietate privată sau publică de interes local din intravilanul localităţilor sau teritoriile comunelor (circa 29.000 hectare) precum şi o zonă tampon marină de circa 103.000 hectare. Rezervaţia Biosferei Delta Dunării este amplasată pe teritoriile administrative a 3 judeţe: Tulcea (87,73%), Constanţa (12,23%) şi Galaţi (0,14%).

Patrimoniul natural al Rezervaţiei, domeniul public de interes naţional, este constituit

din suprafeţele terestre şi acvatice din perimetrul Rezervaţiei împreună cu resursele

naturale pe care le generează, fiind exceptate terenurile din perimetrul Rezervaţiei care,

potrivit legii, sunt proprietate privată a persoanelor fizice (a), terenurile din perimetrul

Rezervaţiei care, potrivit legii, sunt proprietate publică sau privată a unităţilor administrativ-

teritoriale (b), terenurile din perimetrul Rezervaţiei, ocupate de amenajările agricole şi

piscicole, care, potrivit legii, constituie domeniu public de interes judeţean şi care sunt în

administrarea Consiliului Judeţean Tulcea (c).

Distribuţia terenurilor din Rezervaţie

Nr.

crt.

Categoria de terenuri Suprafaţă (ha) %

1 Suprafaţă totală 580.000 100,0

2 Domeniu public de interes naţional 474.638 81,83

3 Domeniul public de interes judeţean 71.292 12,29

4 Domeniul public de interes local 29.281 5,05

5 Domeniul privat 4.789 0,83

Din punct de vedere teritorial-administrativ, teritoriul continental al Rezervaţiei este

distribuit pe 27 unităţi administrative:

7

Distribuţia terenurilor din RBDD pe unităţi administrative

Nr. crt. Denumirea unităţii administrativ-

teritoriale

Suprafaţă

(ha)

%

A Zona continentală

1 Ceatalchioi (Tulcea) 8.136 1,851

2 Pardina (Tulcea) 30.634 6,970

3 Chilia Veche (Tulcea) 53.358 12,140

4 C.A. Rosetti (Tulcea) 26.636 6,060

5 Sulina (Tulcea) 32.993 7,507

6 Sf. Gheorghe (Tulcea) 60.576 13,783

7 Crişan (Tulcea) 38.071 8,662

8 Maliuc (Tulcea) 26.373 6,000

9 Tulcea (suburbia Tudor

Vladimirescu)

3.484 0,793

10 Isaccea (Tulcea) 3.963 0,902

11 Somova (Tulcea) 7.783 1,771

12 Nufăru (Tulcea) 1.722 0,392

13 Mahmudia (Tulcea) 3.139 0,714

14 Beştepe (Tulcea) 2.093 0,476

15 Murighiol (Tulcea) 61.53 14,000

16 Valea Nucarilor (Tulcea) 3.963 0,902

17 Babadag (Tulcea) 2.369 0,539

18 Mihai Bravu (Tulcea) 108 0,025

19 Sarichioi (Tulcea) 13.577 3,089

20 Jurilovca (Tulcea) 20.589 4,685

21 Ceamurlia de Jos (Tulcea) 7.317 1,665

22 Baia (Tulcea) 4 0,001

23 Corbu (Constanţa) 8.372 1,905

24 Săcele (Constanţa) 867 0,197

25 Mihai Viteazu (Constanţa) 11.033 2,510

26 Istria (Constanţa) 9.98 2,271

27 Galaţi (Ostrovul Reni) 836 0,190

Total zonă continentală 439.508 100,0

B Zona costieră a Mării Negre

28 Zona economică 36.508

29 Zonă tampon 103

Total zonă costieră a Mării Negre 140.492

Total RBDD 580.000

Notă: - Procentul ocupat de suprafaţa teritoriilor administrative este raportat la

suprafaţa continentală a Rezervaţiei (439.508ha)

8

Rezervaţia Biosferei Delta Dunării – zone funcţionale cu regim diferenţiat de protecţie

9

Principalele altitudini. Principalele cursuri de apă şi lacuri naturale Delta Dunării este o formaţiune rezultată din raportul dintre principalii factori care guvernează zonele de coastă, respectiv, variaţia nivelului mării, curenţii, mareele şi valurile, precum şi debitul de apă şi aluviuni transportate în zona de vărsare. La aceste condiţii se asociază şi configuraţia reliefului submers, costier, marin.

Sub aspect morfologic, teritoriul RBDD este o regiune plană (câmpie aluvială în formare) cu o înclinare mică de la vest la est (0,006%) din care răsar mai pronunţat câmpul Chiliei, un martor de eroziune din Câmpia Bugeacului (sudul Basarabiei), grindul continental Stipoc şi grindurile marine Letea şi Caraorman. În raport cu nivelul „0” al Mării Negre, din teritoriul Deltei Dunării, 20,5% se găseşte sub acest reper, iar 79,5% deasupra acestuia. Cea mai mare extindere o au suprafeţele situate între 0 şi 1 m. Cele mai mari „înălţimi” se găsesc pe grindurile marine (Letea, 12,4 m, Caraorman, 7 m), iar adâncimile cele mai mari se întâlnesc pe braţele Dunării (-39 m pe braţul Chilia, -34 m pe braţul Tulcea, -26 m pe braţul Sf.Gheorghe, -18 m pe braţul Sf. Gheorghe). În depresiunile lacustre adâncimea nu depăşeşte 3 m, cu excepţia lacului Belciug, care are 7 m. Altitudinea medie a deltei este de +0,52 m.

Principalele unităţi morfohidrografice sunt: teritoriile predeltaice, grindurile fluviatile şi grindurile maritime, reţeaua hidrografică, lacurile şi terenurile mlăştinoase (P. Gâştescu, B. Driga, Camelia Anghel, 1985), precum şi zona costieră marină de la limita contactului zonei continentale cu apele Mării Negre până la izobata de 20 m. Datorită configuraţiei terenului şi a prezenţei celor trei braţe ale Dunării, unităţile morfohidrografice din zona continentală a Rezervaţiei sunt grupate în trei mari unităţi deltaice (insule): LETEA (Insula Letea), CARAORMAN (Insula Caraorman), DRANOV (Insula Dranov) (P. Gâştescu, 2006).

Unitatea Letea este desfăşurată între braţele Chilia, Tulcea şi Sulina şi ţărmul marin acoperind o suprafaţă de circa 157.000 ha (44,9% din suprafaţa deltei şi 26,7% din Rezervaţie). Unitatea se caracterizează prin diversitate hipsometrică şi genetică (resturi ale uscatului predeltaic Chilia şi Stipoc, grinduri marine (Letea) şi fluviale, arii depresionare intens aluvionate (Sireasa), o vastă depresiune lacustră (Matiţa – Trei Iezere – Merhei) dar şi prin presiune antropică puternică, 42,8% din suprafaţă fiind scoasă din regimul natural prin amenajările agricole (Sireasa, Pardina, Babina, Cernovca), silvice (Păpădia) şi piscicole (Chilia Veche, Maliuc, Stipoc, Obretin, Popina). Relaţia hidrografică dintre braţele Dunării şi spaţiile interioare se realizează prin intermediul reţelei de gârle şi canale ce alimentează peste 200 de lacuri de interes piscicol, amplasate în două mari complexe lacustre: Sireasa – Şontea – Furtuna şi Matiţa – Merhei.

Unitatea Caraorman este desfăşurată atât în sectorul fluviatil cât şi în cel fluvio-maritim, cu o suprafaţă de circa 101.300 ha (28,4% din suprafaţa deltei şi 16,9% din cea a Rezervaţiei). Şi această unitate se caracterizează prin diversitate hipsometrică şi genetică, aici fiind incluse, atât grinduri marine (Caraorman, Sărăturile), grinduri fluviatile vechi (Rusca, Bălteni) dar şi arii depresionare lacustre (Gorgova-Isac-Uzlina, Roşu-Puiu), mai puţin evoluate. Suprafeţele amenajate prin îndiguire pentru diverse scopuri economice sunt mai puţin extinse (13,2%) şi cuprind amenajări piscicole (Rusca, Litcov, Murighiol),

10

amenajări agricole (Carasuhat) şi silvice (Rusca, Murighiol, Carasuhat). După efectuarea lucrărilor de îndiguire şi amenajarea incintelor acestora, canalul Litcov şi gârla Ceamurlia au fost blocate, iar canalul Gorgova a fost limitat la două tuburi la priză (din anul 1990, canalul Litcov a fost redeschis). În anul 1982 a fost deschis un nou canal (Crişan-Caraorman) în scopul exploatării nisipurilor din grindul Caraorman. Având o secţiune de curgere mare, canalul preia din braţul Sulina între 5-200 mc/s şi modifică regimul de circulaţie al apei în complexul lacustru Roşu – Lumina – Puiu cu consecinţe negative în echilibrul ecologic al acestei unităţi. În ultimii ani au mai fost deschise o serie de canale în scopul facilitării accesului în complexele acvatice (Filat, cu un debit de circa 30 mc/s între Litcov şi Sf. Gheorghe, Uzlina între Sf. Gheorghe şi complexul Gorgova – Uzlina, Ivancea, canalul de legătură dintre Lacul Puiu şi Lacul Erenciuc, ) care au o influenţă negativă asupra complexelor prin cantităţile mari de aluviuni introduse. În perioada 1985-1990, a fost realizat digul litoral Sulina – Sf. Gheorghe şi a canalului însoţitor pe acelaşi traseu, pentru apărarea cordonului litoral împotriva eroziunii şi de drenare a apelor din complexul lacustru Roşu – Puiu, către braţele Sulina şi Sf. Gheorghe. Pe toată lungimea digului a fost construit un deversor în dreptul cherhanalei Roşuleţ, la o cotă destul de ridicată (+1,30 m), fapt ce atrage după sine stocarea unui volum mai mare de apă în complex şi ridicarea nivelului lacurilor şi apelor freatice din grindul Caraorman cu consecinţe negative asupra pădurii Caraorman (zonă cu regim de protecţie integrală) şi a localităţii cu acelaşi nume.

Unitatea Dranov este spaţiul cuprins între braţul Sf. Gheorghe şi lacul Razim, în suprafaţă totală de peste 85.000 ha (24,1% din suprafaţa deltei şi 14,2% din suprafaţa Rezervaţiei) şi se caracterizează prin prezenţa pe circa o treime din întreaga suprafaţă a unei a unei arii depresionare în partea de vest, având cote sub nivelul mării şi a unui complex de grinduri (Crasnicol – Perişor), în partea de est cu altitudini până la 1,50 m. Unitatea este slab drenată prin reţeaua de gârle naturale, existând doar 90 de lacuri nesemnificative ca suprafaţă, cu excepţia lacului Dranov, cel mai mare lac din Delta Dunării (2.170 ha). Gradul de amenajare al unităţii este destul de ridicat (26,2%) prin amenajarea agricolă Murighiol-Dunavăţ şi amenajările piscicole Dranov, Dunavăţ, Holbina, Perişor, Periteaşca, Iazurile - Calica, Sarinasuf. Dată fiind slaba circulaţie a apelor, aici au predominat procesele de acumulare biologică într-un regim hidrologic de mlaştină. În condiţii naturale schimburile hidrologice sezoniere dintre braţul Sf. Gheorghe şi lacul Dranov se realizau prin intermediul gârlelor Cerneţ şi Dunavăţ. Din aceste motive şi pentru a reactiva potenţialul piscicol al complexului lacustru Razim-Sinoie, între anii 1904 şi 1906 a fost săpat canalul Dunavăţ (Carol) iar în 1914 canalul Dranov (Ferdinand). Ulterior, au mai fost săpate şi alte canale în scop similar (Crasnicol, în perioada 1933-1935, Lipovenilor, realizat după 1950, Palade).

Principalele unităţi morfohidrografice din perimetrul Rezervaţiei prezintă caracteristici specifice unităţilor deltaice:

Teritoriile predeltaice sunt suprafeţele încorporate în suprafaţa deltei, care au aparţinut Câmpiei Bugeacului situată la nord de braţul Chilia şi din care au fost separate prin eroziune fluvială. În această categorie intră Câmpul Chiliei şi parte centrală a grindului Stipoc. Acestea sunt constituite din depozite loessoide, diferenţiindu-se mult de subunităţile limitrofe. În cazul grindului Stipoc, în această situaţie se găseşte numai partea central-estică unde şi altitudinile sunt mai mari (peste 2 m), extremităţile (vestică cea mai întinsă şi estică) sunt alcătuite din depozite fluviale. Pe Câmpul Chiliei, altitudinea scade treptat de la nord spre sud şi de la nord-vest spre sud-est, în acelaşi sens depozitele loessoide fiind uşor acoperite de depozite fluviale şi ca atare şi peisajul se schimbă trecând de la aspectul

11

unei câmpii veritabile la nord, la cel deltaic în sud. Suprafaţa teritoriilor predeltaice este apreciată la circa 8.200 ha (2,4% din suprafaţa Deltei).

Grindurile fluviale sunt rezultatul procesului de depunere a aluviunilor în procesul de inundaţie prin revărsare şi se individualizează cel mai bine în lungul braţelor principale, pe ambele maluri (Chilia, Tulcea, Sf. Gheorghe şi Sulina), având înălţimi ce variază în lungul acestora, scăzând din amonte spre aval. În afara grindurilor fluviale din lungul braţelor se găsesc asemenea forme de relief şi în lungul gârlelor mai importante din delta fluvială. Prin construirea canalelor şi prin realizarea platformelor pentru depozitarea stufului (în perioada valorificării stuficole a Deltei), au rezultat grindurile antropice uneori mai înalte decât cele naturale, deşi mai înguste. Suprafaţa grindurilor fluviale este apreciată la circa 50.250 ha (circa 15% din teritoriul Deltei Dunării).

Grindurile marine sunt formate prin acţiunea combinată a proceselor marine (determinate) şi a celor fluviale (subordonate) şi sunt dispuse perpendicular pe direcţia braţelor principale ale Dunării, constituindu-se în baraje morfologice în perimetrul deltaic. Cele mai mari grinduri marine sunt cele care alcătuiesc aşa numitul cordon iniţial (Letea, Caraorman şi Crasnicol) care s-au format cu circa 10 000-11 000 î.Chr., barând golful deltaic şi formând delta fluvială de astăzi. Acest cordon iniţial constituie şi limita dintre cele două compartimente – delta fluvială şi delta fluvio-maritimă. Grindurile Letea şi Caraorman, constituite în cea mai mare parte din depozite nisipoase, sunt cele mai reprezentative prin înălţimile maxime (12,4 m pe Letea şi 7 m pe Caraorman) şi prin relieful eolian rezultat şi asociaţiilor vegetale, ierboase şi forestiere de pe acestea. Al treilea complex de grinduri marine este Sărăturile, care ocupă o poziţie intermediară între cele din cordonul iniţial şi cordoanele litorale propriu-zise, prin faptul că se sprijină pe ţărm cu vârful (partea mai îngustă) şi se dezvoltă sub formă de jerbă spre interior. În aceeaşi categorie trebuie inclus şi aliniamentele insulelor Sacalin care reprezintă, încă, pentru o scurtă perioadă de timp (ani şi zeci de ani) un ţărm dublu. Suprafaţa grindurilor marine se apreciază la circa 34.900 ha (10,5% din suprafaţa Deltei).

Reţeaua hidrografică reprezintă unul din subsistemele determinante în apariţia, evoluţia şi funcţionarea sistemului deltaic. Braţele principale ale Dunării şi gârlele dintre aceste braţe, au evoluat în decursul timpului în funcţie de factorii neotectonici şi de intensitatea procesului de colmatare. Procesul de autoreglare a subsistemului hidrografic în condiţii naturale a fost, începând cu primele lucrări de corectare a braţului Sulina, continuat cu canale construite în scopuri piscicole, stuficole, agricole. Ulterior au fost construite numeroase incinte pentru stuficultură, piscicultură, agricultură şi silvicultură, impunându-se realizarea unor căi de legătură pe ape şi de drenaj în interiorul acestora. În aceste condiţii, reţeaua de canale a devenit mult mai complexă iar multe gârle care aveau un anumit rol în funcţionarea sistemului deltaic au fost anihilate. Modificări importante au suferit şi braţele Sulina şi Sf. Gheorghe. Braţul Sulina a fost scurtat, în perioada 1862-1902, de la 91,9 km la 63,75 km şi adâncit ca urmare a acţiunii de realizare a unei căi navigabile maritime. Braţul Sf. Gheorghe a fost scurtat, în perioada 1985-1990 de la 120 km la 70 km, prin tăierea meandrelor dintre km 17 şi 85. Braţul Chilia a crescut în lungime de la 113 km (1870) la 120 km (1985), prin avansarea deltei cu acelaşi nume. Lungimea totală a gârlelor naturale şi parţial modificate este de 1.742 km, iar cea a canalelor este de 1.753 km. În ceea ce priveşte lungimea canalelor, aceasta se modifică de la an la an în funcţie de lucrările noi întreprinse. Dintre gârlele naturale, au mai rămas în

12

funcţiune gârle în lungime totală de 285 km, o parte din acestea fiind rămase în incintele îndiguite (amenajările agricole Pardina, Sireasa, Murighiol-Dunavăţ, etc.).

Reţeaua actuală de canale datează, în principal, din deceniul al şaptelea, când s-a pus problema exploatării stufului prin incinte amenajate. Aceste canale împreună cu gârlele naturale reprezentau, în perioada 1960-1970 cea mai eficientă reţea hidrografică interioară sub aspectul circulaţiei apelor şi transportului naval. Ulterior, prin schimbarea direcţiei de valorificare a unor resurse naturale, multe din canale au fost abandonate, invadate cu vegetaţie, colmatate. Între anii 1991-1994, a fost construit digul şi canalul însoţitor între Sulina şi Sf. Gheorghe cu unele consecinţe ecologice negative.

Lacurile constituie o categorie morfohidrografică importantă în ansamblul Deltei Dunării, chiar dacă prin lucrările de amenajare a numeroase incinte, multe lacuri şi chiar complexe lacustre au fost desecate (amenajările agricole Pardina, Sireasa). Din inventarierea lacurilor făcută înainte de 1960, a rezultat un număr de 668 de lacuri însumând 31.262 ha (9,28% din suprafaţa Deltei Dunării). În urma acţiunii de desecare a lacurilor din cele mai mari amenajări agricole din Delta Dunării, Sireasa şi Pardina, numărul total al acestora a scăzut la 479 (lacuri mai mari de 1 ha) iar suprafaţa totală a ajuns la 25.666 ha (7,82% din suprafaţa deltei) (Tabelul 2.5.3).

Terenurile mlăştinoase sunt terenurile situate între -0,5 şi 1 m altitudine, ocupă zonele din jurul lacurilor şi complexelor lacustre din ariile depresionare. Sunt acoperite de apă, în funcţie de nivelul Dunării şi de vegetaţia palustră. O bună parte din aceste terenuri au fost desecate prin acţiunea de îndiguire şi realizarea amenajărilor agricole şi silvice. În amenajările piscicole, această categorie morfohidrografică a rămas, dar este supusă regimului hidrologic dirijat. Suprafaţa acoperită cu vegetaţie acvatică este apreciată la circa 143.500 ha (43% din suprafaţa deltei).

Complexul lacustru Razim-Sinoie, în suprafaţă totală de circa 103.000 ha este

format în principal din lacuri, grinduri maritime şi câteva formaţiuni de relief mai înalte ce reprezintă martori de eroziune. Lacurile ocupă circa 85% din complex (86.300 ha) şi sunt de tip lagunar (Razim, 41.500 ha, Sinoie, 17.150 ha, Goloviţa, 11.870 ha, Zmeica, 5460 ha, Nuntaşi, 1.050 ha şi Istria, 560 ha), de tip limanic (Babadag, 2.370 ha, cu prelungirile Tăuc, 180 ha şi Topraichioi, 50 ha, Agighiol, 490 ha, toate transformate în amenajări piscicole) şi lacuri cuprinse între grinduri (Leahova-Coşna-Periteaşca, 3.550 ha sau cele de pe grindul Chituc, Edighiolurile, 1.070 ha).

Zona maritimă costieră, în suprafaţă totală de 140.492 ha, se întinde pe o lungime de 166 km, de la gura braţului Chilia, în nord şi până la Capul Midia, în sud şi are apectul unei câmpii submerse cu foarte puţine neregularităţi morfologice. Platforma continentală (şelful) are o lăţime ce scade de la nord (170 km) la sud (130 km). Valoarea pantei creşte de la nord (1°) spre sud (2°) considerată pe profilele orientate de la vest spre est de la ţărm spre taluzul continental. Uniformitatea reliefului platformei continentale se datoreşte atât modelării reduse în faza pleistocenă, cât şi sedimentării intense datorată aluviunilor deversate de râurile din nord-vestul Mării Negre şi, în special, a celor aduse de Dunăre, şi, într-o măsură mai mică materialului rezultat din abraziunea zonei de coastă. Luând în considerare criterii morfometrice, morfologice, sedimentare şi chiar biologice, platforma continentală (şelful, numit şi margine continentală) se poate împărţi, în sectorul românesc, în trei compartimente: şelful intern, şelful median şi şelful extern (O.Şelariu,

13

1971, P. Gâştescu, B. Driga, 2002). Şelful intern se desfăşoară de la ţărmul marin şi până la izobata de aproximativ 40-50 m şi este zona pe care se întinde limita Rezervaţiei (izobata 20 m). Zona se caracterizează printr-o câmpie de abraziune şi acumulare rezultată în urma variaţiilor nivelului marin din perioada cuaternară, pe care se suprapun forme de relief rezultate din depunerea ulterioară a sedimentelor fluviatile. Acest spaţiu submers reprezintă domeniul de acţiune a factorilor modelatori, respectiv valurile şi curenţii marini care prelucrează şi transportă materialul aluvionar. Sub aspect sedimentologic şi textural, pe şelful intern predomină fracţiunea nisipoasă care trece treptat spre şelful de tranziţie în favoarea siltului (N. Panin, 1999). Şelful median se desfăşoară între izobatele de 40, 50 şi 70 m, iar şelful extern se desfăşoară între izobatele 70 m şi 130 m (după alţi autori, 200 m).

Prin poziţia sa geografică la 45º latitudine nordică, altitudine redusă (0-12 m) şi diversitatea peisajului, cu predominarea mediului amfibiu, clima este temperat-continentală cu influenţe pontice.

Cotele apelor Dunării În luna aprilie 2018 au fost cele mai mari cote înregistrate, iar cele mai scăzute au fost în octombrie 2018.

Cursul de apa Posturi hidrometrice din reteaua nationala

Media anuala Minim Maxim

CP

Dunare GALATI 300 101 575 700

Dunare ISACCEA 241 54 464 520

Dunare br. Tulcea CEATAL IZMAIL 209 47 400 450

Dunare br. Tulcea TULCEA 195 43 374 440

Dunare br. Sulina CEATAL SF. GHEORGHE 199 60 358

420

Dunare br. Sulina SULINA 80 50 113 150

Dunare GRINDU 285 62 559 604

Dunare br. Chilia PARDINA 196 80 303 242

Dunare br. Chilia CHILIA VECHE 115 42 206 250

Dunare br. Chilia PERIPRAVA 73 28 120 230

Dunare br. Sulina GORGOVA 146 43 266 254

Dunare br. Sulina CRISAN 100 37 184 230

Dunare br.Sf.Ghe. SFANTU GHEORGHE 68 48 84 150

Canal Magearu LETEA 96 44 184 220

Dunarea Veche MILA 23 SAT 141 70 245 290

Canal Caraorman CARAORMAN 23 23 23 230

Canal Dunavat DUNAVAT 156 81 247

Lacul Razim JURILOVCA 46 15 77

Clima

Temperatura minimă anuală a fost de -14°C înregistrată la staţia Jurilovca în 3 ianuarie 2018, în timp ce temperatura maximă anuală a fost de 27°C înregistrată la staţiile Sulina şi Sf.Gheorghe în 01 august 2018 ( ora 7:00 ).

14

Temperatura medie în fiecare lună a anului 2018 la staţiile monitorizate, la ora 7:00:

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12

TULCEA

-0.71 -0.71 0.00 9.88 17.38 20.67 21.92 22.50 9.00 8.00 1.00 -2.33

GORGOVA

0.38 -0.06 1.21 12.13 17.00 20.88 21.54 21.00 10.00 9.00 3.67 -7.00

SULINA

1.23 0.96 1.15 10.94 17.54 21.40 21.50 23.63 17.00 17.00 3.20 -0.44

SF.GHEORGHE

1.42 1.54 2.05 11.38 18.08 21.53 21.85 23.00 9.00 8.00 2.60 -1.67

CHILIA VECHE

-1.32 -1.33 0.35 8.06 13.38 17.13 18.85 19.63 8.00 7.00 0.70 -2.22

JURILOVCA

-0.13 -0.25 0.70 9.69 16.92 20.14 21.86 22.67 12.00 11.00 1.00 -2.11

GURA PORTITEI

0.48 0.96 1.25 11.06 17.54 20.73 22.23 23.13 13.00 12.00 2.20 -1.78

MAHMUDIA

0.10 -1.13 1.65 10.31 15.46 19.20 20.58 21.50 11.00 10.00 0.30 -2.11

CORUGEA

-1.07 -1.13 1.89 8.11 15.60 18.80 20.00 23.00 12.00 12.00 0.60 -3.56

Se observă că cele mai ridicate temperaturi au fost în iulie, iunie, august, în timp ce temperaturi medii sub 0oC au fost doar în decembrie.

Demografia

În perimetrul RBDD sunt 25 de localităţi organizate în 7 comune situate integral în

acest perimetru : (Ceatalchioi, Pardina, Maliuc, Crişan, C.A. Rosetti, Sfântu Gheorghe,

Chilia Veche) şi oraşul Sulina.

De asemenea există comune care au parţial teritorii în perimetrul RBDD (Nufăru,

Beştepe, Murighiol), precum şi suburbia Tudor Vladimirescu a Municipiului Tulcea.

Evoluţia populaţiei în localităţile din RBDD 2013-2018

Nr.c

rt.

Municipiu,Oraş,

Comună

Localitatea Nr.loc

2013

Nr.loc

2014

Nr.loc

2015

Nr.loc

2016

Nr.loc

2017

Nr.loc

2018

1 Tulcea T.Vladimirescu 384 384 384 384 383 383

2 Sulina Sulina 4156 4182 4198 4196 4196 3988

3 Ceatalchioi Ceatalchioi 319 375 375 370 370 311

4 Ceatalchioi Plauru 68 53 53 51 50 56

5 Ceatalchioi Sălceni 91 97 97 96 95 70

6 Ceatalchioi Pătlăgeanca 145 178 176 174 174 156

15

Nr.c

rt.

Municipiu,Oraş,

Comună

Localitatea Nr.loc

2013

Nr.loc

2014

Nr.loc

2015

Nr.loc

2016

Nr.loc

2017

Nr.loc

2018

7 Chilia Veche Chilia Veche 2138 2348 2340 2340 2340 2021

8 Pardina Pardina 693 680 680 678 678 635

9 C.A.Rosetti C.A.Rosetti 272 266 265 265 265 265

10 C.A.Rosetti Sfiştofca 93 109 107 107 107 107

11 C.A.Rosetti Letea 321 334 334 334 334 334

12 C.A.Rosetti Cardon 5 7 7 7 7 7

13 C.A.Rosetti Periprava 245 235 235 230 230 230

14 Crişan Crişan 456 452 454 454 452 452

15 Crişan Mila 23 465 459 459 459 459 459

16 Crişan Caraorman 307 307 305 305 307 307

17 Maliuc Maliuc 233 233 233 233 233 290

18 Maliuc Partizani 363 363 360 360 363 264

19 Maliuc Gorgova 142 142 140 140 142 106

20 Maliuc Vulturu 39 39 39 39 39 47

21 Maliuc Ilganii de Sus 49 49 49 49 49 32

22 Beştepe Băltenii de Jos 80 57 57 55 55 64

23 Nufăru Ilganii de Jos 148 133 133 133 133 222

24 Murighiol Uzlina 7 7 7 7 4 10

25 SF.Gheorghe SF.Gheorghe 819 830 840 840 840 760

Total 12.038 12.319 12.327 12.306 12.305 11.576

Organizarea administrativ teritorială

Amenajarea teritorială

Amenajarea teritoriului şi urbanismul reprezintă un ansamblu de activităţi complexe

care au drept scop organizarea fizică a spaţiului.

În perimetrul RBDD, toate comunele au Planuri de Urbanism Genaral (PUG)

aprobate care includ obiectivele principale ale amenajării teritoriale.

16

Aceste obiective sunt:

- Dezvoltarea economică şi socială echilibrată a comunelor şi localităţilor; - Îmbunătăţirea calităţii vieţii oamenilor şi colectivităţii umane; - Utilizarea raţională a terenului; - Conservarea tradiţiilor arhitecturale şi culturale locale. - Dezvoltarea şi utilizarea durabilă a resurselor naturale şi protecţia mediului. - Protejarea unor teritorii sensibile din punct de vedere ecologic. - Evitarea riscurilor naturale şi prevenirea efectelor unor catastrofe. -

Dezvoltarea unui sistem urban este influenţată de aplicarea unui sistem de

management adecvat axat pe următoarele ţinte principale:

- Îmbunătăţitea condiţiilor de viaţă prin eliminarea disfuncţionalităţilor, asigurarea accesului la servicii publice şi locuinţe;

- Utilizarea eficientă a terenurilor, în concordanţă cu planul de urbanizare;

- Extinderea controlată a zonelor construite;

- Protejarea şi punerea în valoare a patrimoniului cultural şi natural;

- Protejarea localităţilor împotriva dezastrelor naturale.

Urbanizarea poate fi privită ca un proces global care implică transformări

economice, sociale, compotamentale, determinând modificări ale cadrului natural şi

construit, ale modului de utilizare a terenurilor.

Totodată urbanizarea, definită ca fenomen de creştere accelerată a populaţiei

urbane, de apariţie de noi oraşe şi de extindere în teritoriu a celor existente presupune şi

necesită dezvoltarea unor facilităţi semnificative şi din punct de vedere al sănătăţii şi

igienei mediului:

- Alimentarea centralizată cu apă potabilă;

- Racordarea la reţeaua de canalizare şi epurarea apelor uzate menajere;

- Colectarea organizată a deşeurilor.

În perimetrul RBDD nu sunt aglomerări urbane. În jurul RBDD există un număr de

localităţi rurale şi urbane ( Isaccea, Babadag ) şi Municipiul Tulcea însumând o populaţie

de peste 150.000 locuitori.

Urbanizarea se referă la procentul dintre numărul locuitorilor care trăiesc la oraş şi

populaţia dintr-un anumit areal. Dezvoltarea unui sistem urban este influenţată de aplicarea

unui management adecvat axat pe patru direcţii principale:

- dezvoltarea infrastructurii şi asigurarea accesului la aceasta;

- asigurarea accesului la locuinţe;

- protecţia mediului ambiant;

- diminuarea sărăciei.

17

Dezvoltarea zonelor rezidenţiale

În perimetrul RBDD se constată în ultimii ani o dezvoltare a unor zone rezidenţiale

în localităţile Crişan, Mila 23, Sfântu-Gheorghe, Sulina. Construirea zonelor rezidenţiale

continuă, dar presupune acţiuni ferme din partea consiliilor locale precum şi a tuturor

instituţiilor responsabile, astfel:

- Îmbunătaţirea şi dezvoltarea infrastructurii de transport, telecomunicaţii si energie;

- Dezvoltarea si îmbunatăţirea serviciilor publice;

- Protecţia mediului si dezvoltarea durabilă;

- Dezvoltarea turismului;

- Dezvoltarea economică;

- Dezvoltarea resurselor umane, creşterea ratei de ocupare;

- Atragerea de noi investiţii si creşterea accesului la resurse.

Resurse naturale

Resurse naturale neregenerabile

În perimetrul RBDD au fost identificate diferite resurse naturale neregenerabile: nisip cuarţifer pentru siderurgie, minereuri de metale grele în nisipurile grindurilor litorale, turbă, etc.

Nisipurile din grindurile fluvio-marine au fost exploatate, respectiv cele din grindul Caraorman (nisip cuarţos – 90,8 % SiO) pentru a fi folosite la fabricarea sticlei şi în procesul tehnologic la Combinatul Siderurgic de la Galaţi. După declararea Deltei Dunării Rezervaţie a Biosferei, au fost stopate lucrările de exploatare şi au fost abandonate instalaţiile şi construcţiile neterminate care, în prezent, nu se integrează în peisajul deltei. Nisipurile din cordoanele litorale au fost prelucrate pentru extragerea unor metale grele. Activitatea de extragere şi prelucrare industrială a metalelor grele din nisipurile grindului Chituc, a fost oprită în anii ’90 datorită incompatibilităţii acestor activităţi cu statutul de rezervaţie.

Resurse naturale regenerabile

Condiţiile geografice şi climatice deosebite din Delta Dunării au favorizat dezvoltarea unor importante resurse naturale regenerabile: peşte, stuf, păşuni, păduri, plante medicinale, ciuperci, etc., care sunt valorificate prin activităţi economice tradiţionale de către populaţia locală. O resursă naturală importantă o constituie peisajul deltaic cu caracteristici specifice deosebit de atrăgătoare. Resursa peisagistică este valorificată prin activităţi de turism, atât de către agenţi economici specializaţi cât şi de populaţia locală.

Exploatarea resurselor naturale este reglementată de legi, hotărâri, şi norme de aplicare de către instituţiile locale, judeţene şi naţionale. Conform reglementărilor în vigoare, populaţia locală beneficiază de dreptul de utilizare a resurselor naturale pentru consum propriu. Localnicii au dreptul la o cotă de peşte pentru consum familial, de circa 3 kg/familie/zi sau numai un peşte dacă greutatea lui depăşeşte 3 kg, precum şi o cotă de stuf de 5t / gospodărie pentru construcţii specifice (garduri, acoperişuri şi anexe gospodăreşti).

În anul 2018 au fost eliberate 4 permise de recoltat stuf pentru nevoi gospodăreşti şi 170 permise de pescuit familial.

18

Terenurile de păşunat sau terenurile agricole sunt folosite pentru creşterea animalelor şi agricultură. În satele fără terenuri agricole, (Mila 23, Crişan, Sfântu Gheorghe, etc.), localnicii folosesc terenul din gospodărie pentru grădinărit. Produsele obţinute nu sunt suficiente, însă contribuie la întreţinerea gospodăriei. Au fost eliberate 2 permise pentru păşunat.

Valorificarea resurselor naturale regenerabile din perimetrul Rezervaţiei Biosferei

Delta Dunării

Exploatarea resurselor naturale este una din cele mai importante activităţi

economice coordonate de Administraţia Rezervaţiei, resursele acvatice vii şi resursele

stuficole având cea mai mare pondere în cadrul resurselor naturale regenerabile existente

pe teritorul rezervaţiei. Gestionarea durabilă necesită evaluarea anuală a stării resrselor

naturale şi a nivelului de valorificare a acestora în acord cu potenţialul lor de regnerare şi

cu capacitatea de suport a ecosistemelor, scop în care se elaborează şi se pun în aplicare

reglementări privind valorificarea resurselor naturale şi a celorlalte resurse din rezervaţie.

Resursa piscicolă

Pentru gestionarea durabilă a resurselor acvatice vii din perimetrul rezervaţiei

specialiştii ICDEAPA Galaţi au estimat captura durabilă admisibilă din bazinele acvatice

naturale situate în perimetrul rezervaţiei, domeniul public de interes naţional, pentru anul

2018, la 5956,9 tone, din care:

- captură peşte pentru valorificare în scop comercial=4738,5 tone;

- captură peşte acordată populaţiei locale= 593,4 tone;

- captură peşte acordată pescuitului sportiv=625 tone.

Pescarii autorizaţi activează individual, în calitate de persoane fizice autorizate, în

asociaţii familiale sau în organizaţii/asociaţii de pescari, legal constituite.

Accesul la resursele acvatice vii în vederea practicării pescuitului comercial în

habitatele piscicole naturale situate în perimetrul rezervaţiei, domeniul public de interes

naţional, se atribuie de administratorul resursei persoanelor fizice sau juridice în condiţiile

prevederilor Legii 82/1993, privind constituirea Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, cu

modificările şi completările din Legea 136/2011, a O.U.G. nr. 23/2008, aprobată cu

modificări şi completări prin Legea nr. 317/2009 privind pescuitul şi acvacultura, cu

modificările şi completările ulterioare, şi ale legislaţiei secundare aprobate prin ordin al

autorităţilor competente din domeniul pescuitului şi din domeniul protecţiei mediului, a

dispoziţiilor Ordinului nr. 410/11.04.2008 pentru aprobarea Procedurii de autorizare a

activităţilor de recoltare, capturare şi/sau achiziţie şi comercializare a speciilor din flora şi

fauna sălbatice.

Pentru anul 2018 au fost autorizaţi un nr. de 1009 de pescari individuali

19

Cotele de captură au fost stabilite pe zone de valorificare şi pe specii în baza

studiului de evaluare a potenţialului piscicol (cota de captură durabilă admisibilă). În cursul

anului 2018 s-au capturat 3063,73 tone faţă de 4736,30 tone(cota de captură plafon

alocată), în proporţie de 64,69%, din care, specii preponderente: crap: 103,7 tone , caras;

1545,8 tone; plătică: 301,5 tone; babuşcă; 244,9 tone; somn: 113,2 tone; ştiucă: 217,1

tone, etc.

Pescuitul speciilor marine

Din categoria speciilor marine cu valoare pentru comercializare predomină speciile:

chefal, stavrid, calcan, peşte marin mărunt, etc. Cota-plafon de valorificare a acestor

specii este inclusă în cota totală admisibilă stabilită prin studiile de evaluare.

Pescuitul scrumbiei, activitatea este sezonieră iar numărul pescarilor calificaţi şi

autorizaţi a fost limitat. S-au pescuit 167,4 tone faţă de 607,6 tone cota propusă.

Resursa stuficolă

Activitatea de valorificare a resursei stuficole pe teritoriul RBDD se desfășoară în

baza permiselor și a autorizațiilor emise de ARBDD, în conformitate cu prevederile din

Legea nr. 82/1993 privind constituirea Rezervaţiei Biosferei "Delta Dunării" şi ale Ordinului

nr. 410/2008 pentru aprobarea Procedurii de autorizare a activităţilor de recoltare,

capturare şi/sau achiziţie şi/sau comercializare, pe teritoriul naţional sau la export, a florilor

de mină, a fosilelor de plante şi fosilelor de animale vertebrate şi nevertebrate, precum şi a

plantelor şi animalelor din flora şi, respectiv, fauna sălbatice şi a importului acestora,

completat prin Ordinul nr. 980/2016, cu toate modificările şi completările ulterioare .

Activitatea de valorificare a resursei stuficole se poate face în scop comercial și

scop gospodăresc. Administrația stabilește anual cotele admisibile pentru exploatarea

stufului pe baza studiilor de evaluare a resurselor stuficole elaborate de instituții de

cercetare specializate acreditate. Resursa stuficolă se valorifică prin atribuire directă

organizaţiilor/asociaţiilor de persoane fizice autorizate, legal constituite, în conformitate cu

prevederile Legii 82/1993, si prin concesiune. Mai sunt în derulare 2 contracte de

concesiune în zonele: Sinoe si Buhaz. Pentru nevoile gospodărești se poate recolta o

cantitate maximă de 5 tone din zone stabilite conform permiselor de recoltare.

Conform raportărilor pentru sezonul de recoltare 2018-2019 în zonele concesionate

s-au recoltat 5377.28 to din cota de 5950 to autorizată.

Au fost emise 4 autorizații pentru activitatea de valorificare a resursei stuficole în

scop gospodăresc şi 4 permise recoltare stuf în scop comercial.

Cantitatea totală recoltată în sezonul 2018-2019 în zonele stuficole aparţinând

domeniului public de interes naţional aflate în perimetrul rezervaţiei a fost de 690 tone, iar

in amenajările piscicole din domeniul public judeţean s-a recoltat cantitatea de 500 tone.

20

Potenţialul turistic al regiunii (elemente turistice naturale) Valorile naturale şi culturale ale Deltei Dunării constituie ceea ce se poate numi

generic resurse estetice ale RBDD, resurse valorificabile prin practicarea turismului. Aceste

valori constiuie în acelaşi timp atracţii turistice ce creează produsul turistic RBDD, putând fi

grupate după cum urmează:componentele principale ale peisajului din Delta Dunării sunt

cele aproape 400 de lacuri de diferite mărimi, stufărişurile, pădurile de stejar şi frasin,

dunele de nisip, plajele de pe litoralul marin deltaic,toate acestea conferă o diversitate şi

varietate spaţială deosebită.

Statutul Deltei dunării de arie protejată a determinat un proces de reorganizare a

turismului ce se desfăşoară pe acest teritoriu în contextul valorificării durabile a resurselor

naturale şi în special a resursei peisagistice cu impact minim asupra integrităţii

ecosistemelor naturale. Tot aici se află cele mai multe specii de plante medicinale, dar şi

cele mai mari suprafeţe acoperite cu stuf de pe glob şi două păduri unice în Europa,

formate din stejari seculari şi liane mediteraneene (Pădurile Letea şi Caraorman).Cea mai

mare bogăţie faunistică a rezervaţiei o constituie totuşi păsările care poposesc pe acest

teritoriu în timpul migraţiei sau care au ales delta ca loc de hrănire, cuibărire şi creştere a

puilor. Toate aceste caracteristici unice fac din Delta Dunării un laborator de cercetare şi

observare pentru cercetători din întreaga lume, dar şi pentru turiştii iubitori de natură ca

vizitează delta în căutarea unor zone naturale şi a unor specii deosebite.

Resursele naturale cum ar fi cele piscicole şi cinegetice ale RBDD sunt valorificate

prin turism, constituind o atracţie turistică pentru iubitorii de pescuit sportiv şi pentru

vânători. Regimul termic ridicat, precipitaţiile reduse şi durata mare de strălucire a soarelui,

în general clima din RBDD favorizează practicarea turismului din primăvară şi până în

toamnă. Cultura şi istoria RBDD, elementele de etnografie şi folclor, prezenţa de situri

arheologice reprezintă argumentele puternice în favoarea diversificării ofertelor turistice

pentru RBDD. Aşezările umane,specificul şi unicitatea lor, precum şi arhitectura specifică

reprezintă de asemenea atracţii turistice deosebite.

Principalele forme de turism care se pot desfăşura pe teritoriul RBDD sunt:

Turism pentru odihnă si recreere (practicat prin intermediul companiilor de turism, în hotelurile/pensiunile de pe teritoriul rezervaţiei sau folosind hotelurile plutitoare, combinând excursiile pe canale si lacuri pitoreşti cu băile de soare şi apa marină pe plajele situate de-a lungul coastei Mării Negre.

Turism de cunoaştere (itinerant), practicat fie individual, fie prin intermediul excursiilor organizate) potrivit pentru grupurile mici de vizitatori care au ocazia să exploreze varietatea peisajului salbatic, combinând plimbările cu bărci propulsate manual pe canale pitoreşti cu drumeţii de-a lungul canalelor sau pe grindurile fluviale şi marine, etc.

Turism specializat – ştiintific (pentru ornitologi, specialişti, cercetători, studenţi)

Programe speciale de tineret (pentru cunoaşterea, întelegerea şi preţuirea naturii)

21

Turism rural (în cadrul căruia turiştii sunt găzduiti şi ghidaţi de localnici), are tradiţie în RBDD, multe familii de localnici găzduind şi însoţind vizitatorii în Delta Dunării. Acest tip de turism reprezintă un important potenţial pentru îmbunatăţirea veniturilor populatiei locale.

Turism pentru practicarea sporturilor nautice, foto-safari

Turism pentru practicarea pescuitului sportiv foarte apreciat de vizitatorii de toate vârstele, în orice sezon, pentru orice specie de peşte, şi vânatoare sportivă.

Monitorizare şi colectarea datelor

Este foarte important ca toate organismele de management al zonei protejate să

colecteze şi să furnizeze date exacte, cu conţinut clar şi actualizate periodic. Un program

pentru măsurarea gradului de utilizare publică a zonei protejate trebuie să conţină date

exacte în ceea ce priveşte managementul zonei, protecţia resurselor naturale, operaţiuni

de întreţinere şi servicii pentru vizitatori. Aceasta cu atât mai mult cu cât utilizarea publică a

datelor referitoare la zonele protejate este importantă pentru toţi actorii locali. Se impune

crearea unui sistem integrat de monitorizare, cum ar fi: monitorizarea numărului de turişti

(înnoptări şi excursii), gradul de satisfacţie al vizitatorilor, chestionare care să reflecte

gradul de vizibilitate şi imaginea destinaţiei, evaluarea nevoilor şi nivelului de satisfacţie al

grupurilor-ţintă,etc. În plus, trebuie să ne asigurăm ca evaluarea activităţilor de turism

(volum şi impact) să fie exactă, cât mai completă posibil şi dacă datele sunt comunicate

printr-o modalitate eficientă.

Analiza dinamicii fluxului de turişti înregistraţi la ARBDD conform datelor primite

de la cei 207 agenţi economici care au fost autorizaţi să desfăşoare activităţi de turism în

RBDD, arată că până la sfârşitul sezonului turistic 2018 , s-a înregistrat un număr de:

aprox. 6717 locuri cazare din care 12 hoteluri, 122 pensiuni, 62 de pontoane dormitor,

2 hidrobuze, 1 navă pasageri, 9 campinguri, 1 tabără tineret; sezonul turistic 2018 a

avut o perioadă de maxim în lunile iunie, iulie şi august în celelalte luni numărul turiştilor

fiind redus. Această caracteristică a sezonului 2018 a marcat şi sezonul turistic anterior.

Activitatea de turism desfăşurată în RBDD în anul 2018 nu este pe măsura potenţialului

deosebit de ridicat al zonei. Pe lânga datele oficiale luate în considerare în aprecierea

fenomenului turistic din RBDD trebuie menţionat şi fenomenul turismului neorganizat prin

agenţi economici autorizaţi, acest fenomen cunoscând în anul 2018 o uşoară creştere faţă

de anii precedenţi în special în localităţile cu potenţial turistic ridicat: Sf.Gheorghe, Sulina,

Crişan, Mila 23.

Conform rapoartelor primite de la agenţii economici autorizaţi să desfăşoare

activităţi de turism pe teritorriul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării anul 2018 înregistrează

un total de 92.554 turişti, din care 70.772 turişti români şi 21.782 turişti străini. Se

constată o dezvoltare lentă a structurilor de cazare, şi a activităţilor recreative.

22

români străini

iarna 3974 425

primăvara 12082 4856

vara 39916 13370

toamna 14800 3131

Repartiţia turiştilor din 2018 pe sezoane

0

5000

10000

15000

20000

25000

30000

35000

40000

45000

români străini

iarna

primăvara

vara

toamna

Ofertele recreative cuprind: excursii în deltă cu şalupe, catamarane sau bărci cu

rame, observare de păsări, partide de pescuit, explorarea deltei cu caiace, vizitarea

localităţilor, mese tradiţionale etc...

Faţă de numărul turiştilor veniţi prin agenţii de turism şi al căror număr a fost

raportat catre ARBDD, Delta Dunării a mai fost vizitată şi de turişti veniţi pe cont propriu şi

care s-au folosit de mijloacele de transport în comun sau mijloace proprii, au stat în corturi

amplasate în zone de campare ,sau au fost cazaţi în localităţile din perimetrul RBDD fără o

evidenţă clară declarată.

23

Evoluţia Comparativă Total Turişti în RBDD 2014/2018

Se constată o repartiţie inegală pe cele patru zone analizate, braţele Dunării ,

zona Dunării şi zona Jurilovca, zona cea mai căutată şi cea mai accesibilă, de altfel

rămânând zona braţul Sfântu Gheorghe. Pentru sectorul turistic, participarea şi implicarea

în elaborarea planului de dezvoltare turistică a unei arii protejate, precum RBDD, a avut ca

rezultat în anul 2018 creşterea calităţii actului turistic prin: obiective şi servicii turistice

specifice zonei, protejarea resursei turistice, atragerea unei anumite categorii de turişti,

amenajarea ca zone de campare .

În centrele de informare ARBDD, turiştilor le-au fost puse la dispoziţie pliante şi

hărţi. De asemeni pentru a veni în sprijinul turiştilor, a fost actualizată permanent baza de

date cu informaţii turistice (capacităţi de cazare, posibilităţi de agrement, transport,etc)

puse la dispoziţie de operatorii de turism cu activitate pe teritoriul RBDD, a fost actualizat

permanent domeniul “turism” (în lb.română şi lb.engleză din pagina web a ARBDD,care

cuprinde informaţii despre: formele de turism practicate în RBDD, reguli de vizitare,

centrele de informare din perimetrul RBDD, trasee turistice, posibilităţi de transport în

RBDD, agenţi economici care desfăşoară activităţi de turism.

Pe teritoriul RBDD sunt 6 Centre de Informare, situate în Chilia Veche, Crişan, Gura

Portiţei, Murighiol, Sf.Gheorghe şi Sulina. În 2018 au fost 5984 vizitatori din care 4963

români şi 10210 străini.

24

Impactul turismului asupra mediului

Impactul social şi economic

Dezvoltarea turismului în RBDD înregistrată în 2018, a dezvoltat totuşi şi

turismul rural. Un număr tot mai mare de pensiuni şi gospodării situate în satele din

RBDD oferă acum servicii turistice precum cazare şi masă, plimbări cu barca, activităţi

recreative.

Cazarea la localnici este preferată în special de către pescari, vânători sau acei

turişti care vin la Sulina sau Sf. Gheorghe pentru plajă. Lipsa publicităţii şi a informaţiilor

despre posibilităţile de cazare fac o mare parte a pensiunilor rurale şi a gospodăriilor să

depindă de cunoştinţe, prieteni, clienţi fideli şi recomandările acestora. Ultima iniţiativă de

realizare a unui” Ghid turistic al judeţului Tulcea” care cuprinde toate categoriile de furnizori

de servicii turistice împreună cu ofertele acestora va avea un impact important asupra unor

astfel de furnizori locali.

Unul dintre aspectele care merită menţionate este acela că toate pensiunile nou

construite au strictul necesar de facilităţi sanitare ( băi, grupuri sanitare, apa caldă ) în timp

ce gospodăriile încă oferă “doar” toalete uscate, lavoare şi duşuri de vară.

O mare parte a serviciilor turistice şi a pachetelor turistice este furnizată în RBDD de

catre companii de turism înregistrate în Tulcea sau în alte oraşe ale României. De cele mai

multe ori, aceste companii folosesc de obicei propriile mijloace de transport, cazare şi

facilităţi pentru desfăşurarea activităţilor turistice.

O parte semnificativă a venitului obţinut din valorificarea resurselor turistice este

astfel direcţionată spre companii de turism situate în afara RBDD. Doar câteva dintre

companiile turistice apelează la serviciile turistice locale pentru întregul pachet turistic sau

anumite părţi ale acestuia.

Tendinţe de dezvoltare a turismului. Obiective şi Măsuri

Planificarea durabilă a dezvoltării turistice într-o zonă protejată se bazează în primul

rând pe un parteneriat între managerii zonei protejate, firmele de turism şi populaţia locală.

Obiectivele şi măsurile întreprinse de ARBDD constituie esenţa planului de

acţiune pentru dezvoltarea turismului în Rezervaţia Biosferei Delta Dunării:

Inventarierea resurselor naturale şi culturale ce pot fi utilizate ca potenţial turistic, cu analiza informaţiilor obţinute;

25

Stabilirea clară a scopurilor de protecţie, discuţii şi acorduri privind scopurile dezvoltării durabile a turismului cu toţi partenerii;

Utilizarea durabilă a resurselor din ecosistemul natural;

Protecţia elementelor naturale specifice;

Managementul deşeurilor;

Promovarea conservării si utilizării durabile a patrimoniului natural al vieţuitoarelor sălbatice, şi peisajelor;

Implementarea eficientă a programului Natura 2000 ,promovează programul Natura 2000 către proprietarii de terenuri, administratorilor de suprafeţe si cei ce folosesc terenul Deltei Dunării in scop educaţional;

Formularea, stabilirea şi clarificarea reglementărilor legale si asigurarea unui climat de încredere cu privire la cadrul legal si politic;

Controlul asupra activităţilor şi facilităţilor de turism şi recreere în sinergie cu mediul înconjurător;

Sistem de autorizare pentru întregul sector turistic şi recreaţional în Rezervaţia Biosferei Delta Dunării;

Managementul fluxului de vizitatori;

Aprecierea capacităţii de susţinere a diferitelor părţi ale zonelor protejate la nivelul standardelor de mediu şi care să fie menţinute în timp şi spaţiu;

Urmărirea şi analiza pieţei turistice şi a nevoilor turistice;

Propuneri de lansare a unor produse turistice care să includa şi turismul educaţional pe diferite domenii:ştiinţific,cultural, protecţia mediului înconjurător;

Aprecierea impactului de mediu şi analiza setului de măsuri necesare în funcţie de situaţiile existente;

Politica de stabilire a căilor şi mijloacelor de circulaţie şi dezvoltare durabilă a sistemelor de transport;

Activitatea turistică din Delta Dunării se desfăşoară în conformitate cu

reglementările legale în vigoare. Odată cu declararea rezervaţiei biosferei, ARBDD Tulcea

a stabilit propriile reguli de practicare a turismului, în scopul protejării patrimoniului

natural:

Trasee turistice în Rezervaţia Biosferei Delta Dunării În anul 2010 s-a redus numărul traseelor turistice având la bază următoarele principii:

- Evitarea suprapunerii rutelor mai multor trasee turistice; - Ocolirea zonelor sensibile cum sunt coloniile de păsări şi zonele cu regim de protecţie integrală; - Pentru a veni în întâmpinarea unor necesităţi ale activităţii de turism; În acest scop, şi în anul 2018 au fost menţinute 24 trasee turistice în

rezervaţie, din care 15 trasee se pot efectua numai cu mijloace de transport naval

(navale) şi 9 trasee care se pot efectua prin drumeţii sau cu mijloace de transport

rutier (terestre). Traseele navale pornesc din principalele puncte de intrare în

rezervaţie: Tulcea, Murighiol, Jurilovca sau din localităţile din rezervaţie, Chilia

Veche, Crişan, Sulina, Sf. Gheorghe. Traseele terestre pornesc din Tulcea, Murighiol,

Uzlina, Sulina, Sf. Gheorghe, Chilia Veche.

26

Camparea în zone autorizate de ARBDD Măsura este adoptată atât în scopul prevenirii accidentelor, îmbolnăvirilor şi altor

riscuri ce pot surveni în cazul campării în zone lipsite de facilităţi igienico-sanitare,

cât şi pentru prevenirea efectelor negative asupra speciilor şi habitatelor naturale,

generate de comportamentul turiştilor ce campează în astfel de locuri.

Poteci de învăţare/vizitare - 3 poteci de învăţare/vizitare în zona C.A Rosetti - 1 potecă învăţare/vizitare în zona Caraorman

Ghiduri pentru operatorii turistici - Reguli - Restricţii - Ghiduri pentru un turism ecologic

Program de monitorizare a activităţii turistice - Evaluarea fluxului turistic

- Chestionare de opinie

Materiale pentru educaţie ecologică - Broşuri

- Pliante

- Filme documentare

Materiale de informare turistică - Ghiduri turistice - Pliante

27

Harta trasee turistice pe căi navigabile

28

Concluzii

Pentru perfecţionarea dezvoltării resursei turistice în perimetrul RBDD este

necesară concentrarea resurselor şi eforturilor pe următoarele domenii:

- infrastructura de transport şi de acces;

- infrastructura de primire;

- reabilitarea obiectivelor culturale şi de patrimoniu;

- protejarea resurselor naturale;

- informare şi comunicare;

- educare şi formare;

- parteneriate public-privat.

- investiţii şi programe pentru promovarea activităţilor turistice cu impact redus asupra

mediului;

- monitorizarea valorificării resursei peisagistice;

- realizarea studiului pentru evaluarea capacităţii de suport pentru dezvoltarea turismului în

RBDD;

Activitatea cinegetică în RBDD

În RBDD vânătoarea este interzisă.

În urma acțiunilor de monitorizare efectuate de către inspectorii și agenții ecologi din cadrul ARBDD și a radiogramelor transmise de aceștia, prima raportare de mortalitate la porc mistreț a început cu data de 11.06.2018. Menționăm că primele semne de îmbolnăvire și primele mortalități au fost semnalate la porcii domestici din gospodăriile populației din UAT Ceatalchioi, ulterior au apărut mortalități și la porcii mistreți dar și la alte gospodării din teritoriul Deltei Dunării, dar și limitrof și în ferme de creștere a porcilor.

Menționăm că, ARBDD prin Autorizația nr. 1204/03.11.2017 a aprobat extragerea controlată, prin vânătoare a unui număr de 60 exemplare de mistreți. Începând cu data emiteri autorizației, până în luna februarie 2018 din cota autorizată au fost recoltate un număr de 36 exemplare de mistreți care după prelevarea probelor de către reprezentanții DSVSA nici unul nu a fost depistat cu virusul PPA.

Prin acțiunile de patrulare și monitorizare efectuate de inspectorii ecologi din cadrul ARBDD, a radiogramelor transmise de aceștia din zona de competență, pe teritoriul Rezervație Biosferei Delta Dunării până în prezent au fost identificate un număr de 57 de cadavre de porci mistreți. Toate cadavrele au fost neutralizate prin îngropare și dezinfecție, cu mențiunea că, de la începutul lunii august până la sfârșitul anului au mai fost identificate numai trei cadavre de porci mistreți in zona Câșla – Chilia.

29

Menționăm că, prin inspectorii și agenții ecologi, ARBDD a intensificat activitățile de patrulare și monitorizare a efectivelor de porci mistreți, cadavre ale acestora sau animale în suferință precum și neutralizarea acestor cadavre. În caz de suspiciune, acestea sunt raportate imediat la sediu prin radiograme.

În urma discuțiilor avute pe parcursul lunii iunie 2018 la sediul DSVSA Tulcea, RNP – Romsilva împreună cu ARBDD au decis constituirea unor echipe mixte pentru monitorizarea fondurilor de vânătoare de pe teritoriul RBDD, cu prioritate a celor din zonele de focar. În perioada 21 – 25 iunie 2018 au avut loc patrulări ale echipelor mixte, rezultatele acestor acțiuni de monitorizare fiind analizate în ședința de lucru comună a ambelor instituții din 25.06.2018. Concluziile analizei au fost că, în aceste acțiuni de monitorizare echipele desemnate au efectuat patrulări în zonele de liniște a vânatului, de hrănire și de adăpare, nefiind semnalate prezențe de efective care să ne conducă la concluzia modificării semnificative a numărului de exemplare față de situația existentă la evaluarea din primăvara acestui an. Prin urmare, informațiile cu privire la migrarea masivă a unor exemplare de mistreț din Ucraina prin trecerea brațului Chilia Veche nu se poate confirma.

La acțiunile de monitorizare a speciilor de porc mistreț prin identificare, prelevare de probe (după caz) și neutralizarea cadavrelor prin îngropare și dezinfecție au participat reprezentanți ai ARBDD și în unele situații reprezentanți ai Directiei Silvice Tulcea.

Monitorizarea celor 29 centre de creștere a porcilor în stare de semilibertate de pe teritoriul Rezervației Biosferei Delta Dunării, în extravilanul localităților, au fost monitorizate prin echipe mixte formate din agenții și inspectorii ecologi din cadrul Comisariatului de Control Integrat Delta Dunări al ARBDD Tulcea, împreună cu reprezentanți ai Jandarmeriei.

Mai menționăm că, ARBDD a elaborat Planul Județean de implementare a măsurilor

adoptate de către Comitetul Național pentru Situații Speciale de Urgență și Planul de

acțiune pentru realizarea extracțiilor totale de șacali și mistreți în perimetrul RBDD

aprobate în cadrul ședinței CLCB – Instituția Prefectului Tulcea.

CAPITOLUL 1. CALITATEA ŞI POLUAREA AERULUI ÎNCONJURĂTOR

În perimetrul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, nu există puncte fixe sau mobile pentru măsurarea emisiilor provenite din traficul naval şi maritim.

1.1. Calitatea aerului înconjurător: stare şi consecinţe

Monitorizarea emisiilor cu efect acidifiant, COV nemetanici, metale grele, plumb, poluanţi organici persistemţi, hidrocarburi aromatice policiclice, bifenili policloruraţi şi hexaclor benzen este realizată de Agenţia pentru Protecţia Mediului Tulcea.

1.2. Factori determinanţi şi presiunile care afectează starea de calitate a aerului

înconjurător

Pe teritoriul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării nu au fost efectuate măsurători privind calitatea aerului conform OM nr. 592/2002 pentru aprobarea Normativului privind stabilirea valorilor limită, a valorilor de prag şi a criteriilor şi metodelor de evaluare a

30

dioxidului de sulf, dioxidului de azot şi oxizilor de azot, pulberilor în suspensie (PM10 si PM2,5), plumbului, benzenului, monoxidului de carbon şi ozonului în aerul înconjurător.

Monitorizarea este realizată de Agenţia pentru Protecţia Mediului Tulcea.

1.2.1. Emisiile de poluanţi atmosferici şi principale surse de emisie

1.2.1.1. Energia

Impactul sectorului energetic asupra mediului

În perimetrul RBDD nu există unităţi producătoare de energie electrică. Pentru

transportul energiei electrice din Ucraina în sistemul nostru, în extravilanul oraşului

Isaccea este construită staţia de transformare 750/400 kv care este amplasată pe o

suprafaţă de 18 ha.

Aspectele impactului sectorului energetic sunt următoarele:

- Efecte biologice ale câmpului electric de 59 Hz;

- Producerea de ozon;

- Impactul asupra terenurilor agricole;

- Impactul vizual ( estetic ) şi impactul ecologic;

-Impactul liniilor de transport asupra populaţiilor de păsări sălbatice de talie mare.

Producţia de energie electrică

Societăţile economice, industriale, agricole, etc. îşi asigură încălzirea spaţiilor de

producţie şi birourilor prin instalaţii proprii, cu energie electrică, sobe cu acumulare de

căldură sau în centrale termice proprii cu combustibil lichid sau gazos.

Energia termică necesară pentru încălzirea tuturor spaţiilor construite din perimetrul

RBDD se obţine prin arderea combustibililor lichizi şi solizi (biomasă).

Impactul consumului de energie electrică asupra mediului

Impactul cel mai relevant al acestei activităţi umane este asupra atmosferei în urma

emisiilor de gaze de combustie.

Impactul extracţiei de ţiţei şi gaze naturale asupra mediului

Nu este cazul în RBDD.

31

Energii neconvenţionale

Utilizarea energiilor neconvenţionale în perimetrul RBDD are o amploare

nesemnificativă la acest moment, existând totuşi iniţiative locale de folosire a panourilor

solare pentru încălzirea apei menajere.

Instalarea turbinelor eoliene nu este permisă pe teritoriul RBDD, fiind afectate

principalele căi de migraţie a păsărilor, RBDD aflându-se pe lista siturilor "Natura 2000".

Dobrogea este una dintre cele mai importante culoare de migratie pentru păsări din

Europa, din acest motiv parcurile eoliene trebuiesc dirijate în afara perimetrului rezervaţiei

şi doar în zone unde impactul este cât mai mic posibil.

Eficienţa energetică în RBDD- costuri şi beneficii

Eficienţa energetică în RBDD poate fi obţinută prin luarea unor măsuri privind

reducerea consumului de energie, astfel:

adoptarea unor cerinţe de performanţă pentru clădiri şi promovarea locuinţelor cu

consum energetic foarte redus;

standarde minime de performanţă energetică pentru aparate şi echipamente

electrice şi electrocasnice prin etichetarea acestora;

mai multă comunicare şi educaţie în domeniul eficienţei energetice şi crearea unei

asociaţii a primarilor din perimetrul RBDD pentru a schimba informaţii referitoare la

cele mai bune practici în domeniul eficienţei energetice.

1.2.1.2. Industria

Poluarea din sectorul industrial şi impactul acesteia asupra mediului

Majoritatea unităţilor industriale sunt concentrate în localităţile urbane din zona limitrofă rezervaţiei. În perimetrul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării industria se dezvoltă pe baza exploatării şi valorificării resurselor naturale, în primul rând a resurselor piscicole, agricole şi stuficole. Ca repartizare, în principal unităţile economice din rezervaţie desfăşoară activităţi în domeniul industriei alimentare. În localităţile Sulina şi Chilia Veche funcţionează unităţi de panificaţie. Începând cu anul 2010 Administraţia Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării a autorizat din punct de vedere al mediului societatea SC CARNIPROD SRL Tulcea cu profil de activitatea fabricarea produselor din carne inclusiv din carne de pasăre, creşterea porcinelor şi prelucrarea-conservarea cărnii. Activitatea se desfaşoară parţial în teritoriul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, cu posibil impact al intregii activităţi în perimetrul ariei naturale protejate. Activitatea Şantierului Naval Sulina se reduce la reparaţii de nave.

Pentru diminuarea impactului asupra mediului unităţile de producţie, încă din faza de proiectare au luat măsurile necesare pentru epurarea apelor uzate şi pentru o gestionare ecologică a deşeurilor. În 2017 nu s-au semnalat poluări accidentale de la activităţile industriale.

32

Activităţi industriale care se supun prevederilor directivei privind prevenirea şi controlul poluării industriale

Nu este cazul în RBDD.

Măsuri şi acţiuni întreprinse în sectorul prevenirii, ameliorării şi reducerii poluării industriale

Respectarea condiţiilor din autorizaţiile integrate de mediu pe baza prevederilor Directivei IPPC si SEVESO Aplicarea celor mai bune tehnici disponibile conform documentelor de referinţă BREF/BAT

Poluări

În anul 2018 nu s-au înregistrat poluări accidentale cu impact major asupra mediului pe teritoriul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării. Poluări cu efect transfrontier

În anul 2018, nu s-au înregistrat poluări accidentale cu efect transfrontier asupra mediului, în aceste zone ale Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării. Concluzii:

În RBDD nu sunt surse fixe cu rol determinant în poluarea apelor. Sursele majore de poluare a apelor din teritoriul rezervaţiei sunt reprezentate de agenţi economici situaţi în zona limitrofă a RBDD şi de activitatea de transport naval desfăşurată pe căile navigabile atât de ambarcaţiunile mici cât şi de navele maritime şi fluviale aflate în tranzit. Faţă de anii anteriori se constată o diminuare a deversărilor de ape cu hidrocarburi de la nave. La controalele planificate si cele tematice efectuate împreună cu Căpitănia Tulcea şi Sulina s-a constatat în general că se respectă legislaţia din domeniul deşeurilor mai ales a celor periculoase (uleiuri uzate, reziduuri de hidrocarburi), se ţine evidenţa în Jurnalul de evidenţă al deşeurilor generate de nave, dar şi în conformitate cu HG 856/2002 , cu excepţia unei singure societăţi care fost sancţionată pentru că nu avea gestiunea deşeurilor conform HG 856/2002).

1.2.1.3. Transportul

1.2.1.4. Agricultura

Pe teritoriul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, terenurile agricole reprezintă o proporţie de 12,9% , însumând un total de 61.453 ha.

Din suprafaţa de 61.453 ha teren agricol, 39.947 ha (64 %) se află în incintele agricole îndiguite şi desecate din interiorul Deltei Dunării, 10.617 ha (17,3%) se află în incinte agricole îndiguite şi desecate situate de-a lungul braţului Sf. Gheorghe, restul fiind pe grindurile continentale, grindurile de mal ale reţelei hidrografice interioare, grindurile fluvio-marine şi şesul deltaic, în regim liber de inundare.

33

Ca structură de folosinţă a terenurilor agricole, cea mai mare pondere o are terenul arabil (63%), urmat de pajişti naturale (36,7%). Viile şi livezile ocupă suprafeţe nesemnificative pe terenurile private ale locuitorilor.

Ca localizare, majoritatea terenurilor arabile sunt localizate în zona economică a deltei fluviatile, mai evoluată sub aspect morfologic şi pedologic.

În condiţiile unui management bun, ecosistemele agricole din delta fluviatilă pot avea o mare capacitate de producţie pentru cereale păioase, porumb, legume, cartofi, soia şi plante furajere.

În Rezervaţia Biosferei Deltei Dunării, sunt cinci amenajări agricole, care ocupă o suprafaţă totală de 39.947 hectare: Sireasa (5.480 ha), Pardina (27.032 ha), Tatăru (2.061 ha), Carasuhat (2.863 ha), Dunăvăţ-Murighiol (2.538 ha).

Ca formă de proprietate, amenajările agricole din Rezervaţie sunt domeniu public de interes local (3.044 ha) şi judeţean (36.930 ha) şi se află în administrarea Consiliilor Locale şi Consiliului Judeţean Tulcea.

În incintele agricole îndiguite terenurile arabile sunt utilizate în mare parte pentru producerea cerealelor. Suprafeţele cele mai mari sunt cultivate cu grâu, porumb, floarea soarelui, rapiţă, culturi furajere. Activitatea agricolă pe teritoriul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, se desfăşoară în baza autorizaţiilor de mediu pentru terenurile din categoria “terenuri agricole” şi în baza permiselor de practicare a agriculturii pe terenurile ieşite temporar de sub ape.

Societăţile care desfăşoară activitatea de agricultură fără servicii anexe agriculturii respectiv: irigaţii, desecări, servicii pentru mecanizarea chimizarea agriculturii şi protecţie fitosanitară, nu se supun procedurii de autorizare.

Administraţia Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării impune prin autorizaţiile de mediu utilizarea de substanţe fitosanitare specifice pentru RBDD. În Rezervaţia Biosferei Delta Dunării se practică şi cultivarea terenurilor ieşite temporar de sub apă. S-au eliberat 8 permise pentru desfăşurarea unor astfel de activităţi. Pe aceste terenuri au fost cultivate în special culturi de zarzavat, cartofi, leguminoase şi porumb. ARBDD a luat decizia de a nu mai elibera permise pentru terenuri amplasate pe traseele turistice datorită aspectului mai putin plăcut pe care îl oferă aceste terenuri şi schimbării peisajului specific Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării. Pentru cultivarea acestor terenuri prin permisul eliberat de către ARBDD, se impune utilizarea de tehnologii tradiţionale, se interzice folosirea produselor fitosanitare şi a mijloacelor mecanice şi sunt interzise amplasarea de construcţii de orice fel.

Creşterea animalelor – cealaltă ramură a agriculturii – este o îndeletnicire veche a populaţiei locale de pe teritoriul Rezervaţiei.

Peste 36% (22.545 ha pajişti) din terenurile agricole şi în mică măsură alte terenuri neagricole sunt folosite pentru creşterea animalelor, care este o activitate tradiţională a locuitorilor din Rezervaţie.

Creşterea animalelor în RBDD se face în sistem extensiv. Bovinele, cabalinele sau porcinele sunt crescute în stabulaţie liberă pe grindurile deltaice sau pe terenurile proaspăt ieşite de sub inundaţie. Creşterea ovinelor este organizată în mod tradiţional şi se practică în principal pe păşunile (izlazurile) comunale. De asemenea, suprafeţe cu folosinţă agricolă amplasate în incinte amenajate categoria „arabil”, sunt deseori utilizate pentru păşunat, după cum şi suprafeţe cu folosinţă „stuf” sau „forestieră” au fost utilizate ca păşune.

34

Situația privind efectivele de animale domestice crescute în regim liber din unitățile administrativ-teritoriale incluse integral sau parțial în R.B.D.D. în anul 2018 :

Număr

Localitatea Bovine Ovine Caprine Cabaline

Pardina 1624 22545 1153 132

Chilia Veche 465 5868 19 17

Sf Gh 1832 145

Balteni de Sus, Jos 228 264 14

Mahmudia 383 967 66

Murighiol 584 126 33

Nufaru 480 8079 150 9

Sarichioi 2 1480 500 7

Ceamurlia de Jos, Lunca 366 5071 1832 80

Jurilovca 1103 3741 761 55

Total general 7067 48141 4415 558

Sursa: Primării incluse integral sau parțial în R.B.D.D

CAPITOLUL 2 APA (dulce)

Monitorizarea şi evaluarea calităţii apei pe teritoriul RBDD s-au efectuat în conformitate cu

următoarele acte legislative în vigoare:

- Directiva Cadru CE (apă)/2000; - Legea Apelor 107/1996; - Convenţia Dunării - Sofia 2003; - OM 44/2004 - calitatea apei pentru biotă; - SR ISO 5667/2002- prelevare, transport, conservare probe de apă ; - ORDIN 161/2006 - stabilirea claselor de calitate ale apelor de suprafaţa ; - HG 188/2002; - OM 245/2005 - metode de evaluare de risc şi de impact - procedura de

monitorizare ; - HG 351/2005 - substanţe periculoase şi prioritare/prioritar periculoase. Parametrii monitorizaţi sunt cei definiţi de Directiva 75/440/EEC şi Directiva

79/869/EEC. De asemenea, Directiva Cadru prevede monitorizarea substanţelor prioritare şi altor substanţe descărcate în cantităţi semnificative care ar putea afecta starea corpurilor de apa.

2.1. Resursele de apă. Cantităţi şi debite

Resursele de apă ale României sunt constituite din apele de suprafaţă – râuri, lacuri, fluviul Dunărea – şi ape subterane.

35

Suprafaţa Deltei Dunării cuprinde cele trei braţe ale Dunării: Chilia, Sulina, Sfântu

Gheorghe şi cinci zone hidrografice:

1. zona Chilia-Sulina între braţele Chilia, Tulcea şi Sulina, 2. zona Sulina-Sf. Gheorghe, între braţele Sulina şi Sf. Gheorghe, 3. zona Sf. Gheorghe-Razelm, la sud între braţul Sf. Gheorghe şi lacul Razim, 4. zona Complexul lagunar Razim – Zmeica - Goloviţa - Sinoe, 5. zona marină a Deltei Dunării (gurile Dunării, ţărmul mării şi fundul submers din faţa

litoralului Deltei), în care sunt incluse conform Directivei Cadru Ape, atât corpuri de apă de suprafaţă care nu sunt puternic modificate (adică acele ape care sunt reprezentate de ape naturale sau cvasi-naturale, sau cele modificate numai calitativ) cât şi corpuri de apă puternic modificate.

2.1.1. Stare, presiuni şi consecinţe

Resursele teoretice de apă din perimetrul RBDD sunt constituite din resursele de apă de suprafaţă şi din cele subterane. Dintre resursele subterane de apă cele de mică adâncime sunt folosite într-o măsură foarte redusă şi în exclusivitate de către puţine gospodării ale populaţiei locale, calitatea acestor ape nefiind corespunzătoare.

În ceea ce priveşte resursele subterane de adâncime, acestea nu sunt corespunzătoare şi nu sunt utilizate.

2.1.2. Prognoze

2.1.3. Utilizarea şi gestionarea eficientă a resurselor de apă

Sectorul industrial care foloseşte apa surselor de suprafaţă este reprezentat în principal de unităţile industriale care funcţionează pe platforma vestică a Municipiului Tulcea , precum şi de alte unităţi industriale din Municipiul Tulcea.

Cantităţi importante de apă din sursele de suprafaţă, respectiv din Dunăre, sunt utilizate de unităţile care furnizează apă potabilă Municipiului Tulcea şi celorlalte localităţi din perimetrul RBDD.

Administrația Rezervației Biosferei Delta Dunării a elaborat planul de monitorizare a

calității apelor de suprafață de pe teritoriul rezervației, pe anul 2018, ținând cont de faptul

că zonele strict protejate trebuie să beneficieze de o atenție deosebită și funcție de

evaluările din anii anteriori. Prin urmare s-a decis monitorizarea lunară a 25 de secțiuni,

enumerate mai jos și care sunt evidențiate pe harta alăturată.

36

37

Secțiuni monitorizate:

1. Amonte Reni 2. Ceatal Chilia 3. Amonte Izmail 4. Aval Izmail 5. Amonte Chilia 6. Aval Chilia 7. Lac Rotundu 8. Lac Câșla 9. Lac Merhei 10. Lac Fortuna 11. Lac Nebunu 12. Lac Răducu 13. Lac Potcoava 14. Lac Miazăzi 15. Lac Iacub 16. Lac Cuib cu lebede 17. Lac Roșu 18. Lac Erenciuc 19. Lac Isacov 20. Lac Sinoe 21. Lac Razim 22. Lac Golovița 23. Canal Șontea 24. Canal Lopatna 25. Canal Crișan-Caraorman

Fiecare probă de apă este evaluată în urma analizei a 25 indicatori de calitate și

încadrată în clasa de calitate corespunzătoare conform Ordinului 161/2006 pentru

aprobarea Normativului privind clasificarea calității apelor de suprafață în vederea stabilirii

stării ecologice a corpurilor de apă. În cadrul laboratorului de ecotoxicologie ABBDD se

efectueaza şi analiza apelor uzate.

Probele apelor de suprafaţă au fost prelevate de către agenţii ecologi, in condiţii

optime, iar probele pentru ape uzate de către beneficiari.

În anul 2018 s-au efectuat 212 probe pentru ape de suprafaţă.

Încadrarea în clase de calitate a fost făcută în conformitate cu Normativul 161/2006,

privind clasificarea calităţii apelor de suprafaţă în vederea stabilirii stării ecologice a

corpurilor de apă.

Evaluarea stării ecologice/potenţialului ecologic a corpurilor de apă de suprafaţă se realizează prin integrarea elementelor de calitate (biologice, fizico-chimice suport, poluanţi specifici).

38

2.2. Calitatea apei

2.2.1. Calitatea apei: stare şi consecinţe

2.2.1.1. Calitatea apei cursurilor de apă

Caracterizarea stării ecologice în conformitate cu cerinţele Directivei Cadru Apa (transpuse în legislaţia românească prin Legea nr.310/2004 care modifică şi completează Legea apelor nr.107/1996), se bazează pe un sistem de clasificare în 5 clase, respectiv: foarte bună, bună, moderată, slabă şi proastă, definite şi reprezentate astfel:

pentru starea foarte bună - valorile elementelor biologice se caracterizează prin valori asociate acelora din zonele nealterate (de referinţă) sau cu alterări antropice minore. Valorile elementelor hidromorfologice şi fizico-chimice ale apelor de suprafaţă se caracterizează prin valori asociate acelora din zonele nealterate (de referinţă) sau cu alterări antropice minore;

pentru starea bună - valorile elementelor biologice se caracterizează prin abateri uşoare faţă de valorile caracteristice zonelor nealterate (de referinţă) sau cu alterări antropice minore. Valorile elementelor fizico-chimice generale se caracterizează prin abateri minore fata de valorile caracteristice zonelor nealterate (de referinţa) sau cu alterări antropice minore;

pentru starea moderată - valorile elementelor biologice pentru apele de suprafaţă deviază moderat de la valorile caracteristice zonelor nealterate (de referinţă) sau cu alterări antropice minore;

pentru starea slabă - există alterări majore ale elementelor biologice; comunităţile biologice relevante diferă substanţial faţă de cele normale asociate condiţiilor nealterate zonele nealterate (de referinţă) sau cu alterări antropice minore;

pentru starea proastă - există alterări severe ale valorilor elementelor biologice, un numar mare de comunităţi biologice relevante sunt absente faţă de cele prezente în zonele nealterate (de referinţă) sau cu alterări antropice minore.

2.2.1.1.1. Nitraţii şi fosfaţii în râuri şi lacuri

Nitraţii şi fosfaţii sunt evaluaţi calitativ în cadrul grupei „Nutrienţi.” Nutrienţii sunt elemente

chimice şi compuşi ai acestora care se găsesc în mediul înconjurător, de care plantele şi

animalele au nevoie pentru a creşte sau supravieţui. Prezenţa nutrienţilor în apă, sol şi

subsol este normală, poluarea reprezentând încărcarea cu substanţe nutritive a factorilor

de mediu peste concentraţiile determinate de mecanismele de funcţionare a ecosistemelor.

Prezenţa în apele uzate în cantităţi mari a nutrienţilor, determină contaminarea râurilor şi

lacurilor care pot suferi procesul de eutrofizare sau de "înflorire" respectiv de epuizare a

conţinutului de oxigen din apă, prin moartea şi descompunerea masivă a întregului

zooplancton. Fără oxigen apa devine locul unor procese de fermentaţie şi putrefacţie.

Deosebit de important este că ajunşi în apa potabilă nitraţii, transformaţi în nitriţi, provoacă

sugarilor ori fetuşilor femeilor gravide o boală a sângelui numită “maladia albastră”.

39

2.2.1.1.1.1. Dinamica multianuală a azotului din azotiţi (Dunăre şi braţe)

Atât în anul 2018, cât și comparativ cu perioada 2014-2017, valorile medii anuale a concentrațiilor azotului din azotiţi, apa Dunării este încadrată de la clasa a II-a de calitate, stare ecologică bună, până la clasa a III-a de calitate, stare ecologică moderată.

Fig. 2.2.1.1.1.1.1 Dinamica multianuală a azotului din azotiţi (Dunăre şi braţe)

2.2.1.1.1.2. Dinamica multianuală a azotului din azotiţi (canale)

În anul 2018 valorile concentraţiilor determinate pentru azotul din azotiţi, încadrează apa canalelor din rezervație în clasa a I-a de calitate, stare ecologică foarte bună, cu excepția canalului Șontea, când valorile medii anuale înregistrate în anul 2015 și 2017 s-au încadrat în starea ecologică bună.

Fig. 2.2.1.1.1.1. b) Dinamica multianuală a azotului din azotiţi (canale)

40

2.2.1.1.1.2. Azotul din azotaţi

2.2.1.1.1.2.1. Dinamica multianuală a azotului din azotaţi (Dunăre şi braţe)

Atât în anul 2018 cât şi în anii anteriori, calitatea apei pe Dunare şi braţe, prezintă o stare ecologică bună, conform standardelor în vigoare, încadrându-se în clasa a II-a de calitate.

Fig. 2.2.1.1.1.2.1. a) Dinamica multianuală a azotului din azotaţi (Dunăre şi braţe)

2.2.1.1.1.2.2. Dinamica multianuală a azotului din azotaţi (canale)

Media multianuală a a azotului din azotaţi în perioada 2014 – 2018 încadrează apa canalelor în clasa a I-a de calitate, stare ecologică “foarte bună”.

Fig. 2.2.1.1.1.2.1. b ) Dinamica multianuală a azotului din azotaţi (canale)

41

2.2.1.1.1.3. Azotul total

2.2.1.1.1.3.1. Dinamica multianuală a azotului total (Dunăre şi braţe)

În perioada 2014 - 2018 concentraţiile medii anuale de azot total încadrează apa Dunării în clasa a I-a de calitate, stare ecologică foarte bună.

Fig. 2.2.1.1.1.3.1. a) Dinamica multianuală a azotului total (Dunăre şi braţe)

2.2.1.1.1.3.2. Dinamica multianuală a azotului total (canale)

. Pentru anii 2014-2018 putem vorbi de valori ce încadrează apa în clasa a I-a de

calitate, stare ecologica foarte bună.

Fig. 2.2.1.1.1.3.2. b) Dinamica multianuală a azotului total (canale)

42

2.2.1.1.1.4. Ortofosfaţi solubili

2.2.1.1.1.4.1. Dinamica multianuală a ortofosfaţilor solubili (lacuri)

Valorile multianuale ale concentraţiilor de orofosfosfaţi, sunt corespunzătoare clasei I-a de calitate respectiv stare ecologică “foarte bună”.

Fig. 2.2.1.1.1.4.1. a) Dinamica multianuală a ortofosfaţilor solubili (lacuri)

2.2.1.1.1.4.2. Dinamica multianuală a ortofosfatilor solubili (canale)

Valorile multianuale ale concentraţiilor de orofosfosfaţi prezenţi în canale, sunt corespunzătoare clasei I-a de calitate respectiv stare ecologică “foarte bună”. În anul 2016 pentru canalul Crişan Caraorman au fost înregistrate depăşiri ale concentraţiei de ortofosfaţi încadrând apa acestuia în clasa a II-a de calitate, respectiv stare ecologică “bună”.

Fig. 2.2.1.1.1.4.2.b) Dinamica ortofosfaţilor solubili (canale)

43

2.2.1.2. Calitatea apei lacurilor din Romanânia

Pe teritoriul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării evaluăm calitatea apelor de suprafaţă pentru 16 lacuri.

S-au luat în considerare valorile medii multianuale ale concentraţiilor indicatorilor

determinaţi în perioada 2014-2018. Punctele de prelevare au fost următoarele :

Lacuri: Cuibul cu Lebede, Erenciuc, Fortuna, Merhei, Miazăzi, Nebunu,Câşla, Răducu,Potcoava, Sinoe,Razim,Iacub, Isac, Roşu, Rotundu şi Goloviţa. Indicatorii analizaţi au fost grupaţi în funcţie de clasificarea din anexa C, Elemente şi

standarde de calitate chimice şi fizico-chimice în apă, tabelul nr.6, din Normativul 161/2006:

Regimul de acidifiere: pH;

Regimul oxigenului:oxigen dizolvat, consum biochimic de oxigen la 5 zile, indice de permanganat ;

Nutrienţi: azot amoniacal, azotul din azotiţi, azotul din azotaţi, azotul total, fosfor total

Salinitate: conductivitate, cloruri, sulfaţi, calciu, magneziu, sodiu;

2.2.1.2.1. Regimul de acidifiere

2.2.1.2.1.1.Dinamica multianuală a pH-ului (lacuri)

Pentru anii 2014-2018 , valorile pH-ului se încadrează în limite normale, ceea ce

corespunde unei stari ecologice foarte bună.

Fig. 2.2.1.2.1.1. Dinamica multianuală a pH-ului (lacuri)

44

2.2.1.2.2. Regimul oxigenului

2.2.1.2.2.1. Oxigen dizolvat

2.2.1.2.2.1.1. Dinamica multianuală a oxigenului dizolvat (lacuri)

În anii 2014 - 2018, concentraţiile de oxigen dizolvat din lacuri încadrează apa lacurilor din perimetrul RBDD în clasele I şi II de calitate.

Fig. 2.2.1.2.2.1.1. Dinamica multianuală a oxigenului dizolvat (lacuri)

2.2.1.2.3. Consum biochimic de oxigen la 5 zile

2.2.1.2.3.1. Dinamica multianuală a consumului biochimic de oxigen (lacuri)

Pentru perioada 2014-2018, valorile medii multianuale pentru consumul biochimic de oxigen la cinci zile, din lacuri încadrează apa lacurilor din perimetrul rezervației, pe baza elementelor fizico-chimice, la starea ecologică foarte bună.

45

Fig. 2.2.1.2.3.1. Dinamica multianuală a consumului biochimic de oxigen (lacuri)

2.2.1.2.4. Nutrienţi

2.2.1.2.4.1. Azot amoniacal

2.2.1.2.4.1.1. Dinamica multianuală a azotului amoniacal (lacuri)

Concentraţia medie a azotului amoniacal are valori corespunzătoare clasei a I-a de calitate în perioada 2014-2018, stare ecologică foarte bună, cu excepţia anului 2017 în secţiunea Lac Isacov, concentraţia medie încadrându-se în clasa a II a de calitate, având stare ecologică bună.

Fig. 2.2.1.2.4.1.1. Dinamica multianuală a azotului amoniacal (lacuri)

46

2.2.1.2.5. Azotul din azotiţi

2.2.1.2.5.1. Dinamica multianuală a azotului din azotiţi (lacuri)

În anul 2018, în funcţie de concentraţia medie anuală a azotului din azotiţi, lacurile din RBDD se încadrează în clasele I-a şi a II-a de calitate. Pentru anii 2014- 2018, apa din lacurile de pe teritoriul RBDD se încadrează în limitele clasei a II- a de calitate, ceea ce corespunde unei stări ecologice bune, cu excepţia anului 2018 pentru lacul Merhei, când a fost atins pragul corespunzător clasei a III-a, stare ecologică moderată.

Fig. 2.2.1.2.5.1 Dinamica multianuală a azotului din azotiţi (lacuri)

2.2.1.2.6. Azotul din azotaţi

2.2.1.2.6.1. Dinamica multianuală a azotului din azotaţi (lacuri)

Pentru anii 2014-2018 concentraţiile azotului din azotaţi indică valori corespunzătoare clasei a I-a de calitate, căruia îi corespunde starea ecologică foarte bună.

47

Fig. 2.2.1.2.6.1. Dinamica multianuală a azotului din azotaţi (lacuri)

2.2.1.2.7. Azotul total

2.2.1.2.7.1. Dinamica multianuală a azotului total (lacuri)

Concentraţia de azot total încadrează lacurile din RBDD, în perioada 2014-2018 în clasa I-a de calitate, stare ecologică foarte bună, mai puţin pentru Lacul Nebunu care a depăşit depăşit limita clasei I-a de calitate atât în anul 2014 cât şi în anul 2015, încadrându-l în clasa a II de calitate, stare ecologică bună.

Fig. 2.2.1.2.7.1. Dinamica multianuală a azotului total (lacuri)

2.2.1.2.8. Cloruri

2.2.1.2.8.1. Dinamica multianuală a concentraţiei de cloruri (lacuri)

48

În anii 2014-2018, concentraţiile medii anuale ale clorurilor încadrează lacurile din

RBDD în clasa a II-a de calitate, cee ace corespunde stării ecologice ,, bună”

Fig. 2.2.1.2.8.1. Dinamica multianuală a concentraţiei de cloruri (lacuri)

2.2.1.2.9. Sulfaţi

2.2.1.2.9.1.Dinamica multianuală a concentraţiei de sulfaţi (lacuri)

În perioada 2014 - 2018 concentraţiile medii anuale ale sulfaţilor încadrează lacurile din RBDD în clasa a I-a de calitate, ceea ce corespunde stării ecologice ,, foarte bună” cu excepţia lacului Sinoe care în 2014 au fost depăşite valorile medii anuale ale concentraţiei de sulfaţi, încadrându-le în categoria a II- a de calitate stare „bună”.

49

Fig. 2.2.1.2.9.1. Dinamica multianuală a concentraţiei de sulfaţi (lacuri)

2.2.1.3. Calitatea apelor subterane

Pe parcursul anului 2018 ARBDD nu a efectuat monitorizarea apelor subterane.

2.2.1.4. Calitatea apelor de îmbăiere

Folosirea apei direct din Dunăre pentru consum menajer sau pentru îmbăiere în condiţiile în care, calitatea apei s-a deteriorat mult faţă de perioada de referinţă 1950-1960, constituie un mare risc pentru populaţia din Delta Dunării.

Totuşi având în vedere faptul că în perimetrul RBDD nu sunt surse majore de poluare a apei, apreciem că nu se poate vorbi de un impact negativ asupra stării de sănătate a populaţiei.

2.2.2. Factorii determinanţi şi presiunile care afectează starea de calitate a apelor

2.2.2.1. Presiuni semnificative asupra resurselor de apă din RBDD

2.2.2.2. Apele uzate şi reţelele de canalizare

Pe parcursul anului 2018, laboratorul din cadrul ARBDD nu a efectuat analize de ape uzate evacuate, la solicitarea agenţilor economici care îşi desfăşoară activitatea în teritoriul rezervaţiei, datorită lipsei aparaturii din dotare.

50

2.2.3. Tendinţe şi prognoze privind calitatea apei

Comparativ cu anii precedenţi se constată o înbunătăţire semnificativă a calităţii apei pe teritoriul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării Tulcea.

Încadrarea în clase de calitate a fost făcută în conformitate cu Ordinul 161/2006, privind clasificarea calităţii apelor de suprafaţă în vederea stabilirii stării ecologice a corpurilor de apă, Elemente şi standarde de calitate biologice, chimice şi fizico-chimice pentru stabilirea stării ecologice a apelor de suprafaţă, anexa C, Elemente şi standarde de calitate chimice şi fizico-chimice în apă. Analizele fizico-chimice au fost efectuate în laboratorul de chimie al Rezervaţiei

Biosferei Delta Dunării Tulcea.

2.2.4. Politici, acţiuni şi măsuri privind îmbunătăţirea stării de calitate a apelor

Se pun condiţii în autorizaţia de mediu, se fac propuneri legislative : HG- uri privind

regulamentul de navigaţie.

CAPITOLUL 3. SOLUL

3.1. Calitatea solurilor: stare şi tendinţe

3.1.1. Repartiţia terenurilor pe clase de calitate

În perimetrul RBDD, pe teritoriile administrative ale comunelor Pardina, C.A. Rosetti, Chilia

–Veche,Crişan, Maliuc, Sf. Gheorghe, Ceatalchioi şi oraşul Sulina, conform datelor

Institutului National de Cercetare- Dezvoltare pentru Pedologie, Agrochimie şi Protecţia

Mediului Bucureşti situaţia terenurilor pe clase de calitate se prezintă astfel:

Tab. 3.1.1.1. Situaţia terenurilor pe clase de calitate

Nr.crt. Categoria de folosinţă

a terenului agricol

Clasa de calitate a terenului agricol

I

ha

II

ha

III

ha

IV

ha

V

ha

1 Arabil 0 0 0 32.082 25

2 Păşuni şi fâneţe 0 0 0 5.769 15.576

3 Viţa de vie 0 0 0 145 8

4 Livezi 0 0 0 35 0

5 TOTAL 38.031 15.609

51

Principalele restricţii ale calităţii solului în anul 2018 au fost:

Excesul periodic de umiditate în sol, perioada de inundabilitate identificându-se în acest an

aproape în totalitate cu perioada de vegetaţie a culturilor;

Eroziunea solului prin mişcarea apei în timpul viiturii şi la retragerea acesteia dar şi prin

stagnarea temporară sau definitivă;

Eroziunea solului prin vânt , în special pe psamosoluri sau soluri nisipoase;

Sărăturarea solului;

3.1.2. Terenuri afectate de diverşi factori limitativi

3.2. Zone critice sub aspectul deteriorării solurilor

Principalele procese care s-au declanşat şi au afectat în diferite proporţii solurile din

deltă în ultimii 30 - 40 ani, rezultat al factorilor naturali locali sau a acţiunii antropice directe, sunt:

- Dehumificarea (mineralizarea rapidă a humusului), proces ce se manifestă în special în incintele amenajate pentru agricultură. Contracararea parţială a efectului acestui proces s-a realizat prin respectarea rotaţiei culturilor pe suprafeţe relativ mari, acţiune facilitată de o structură de culturi destul de echilibrată, culturi de plante leguminoase: soia, lucernă, fasole, încorporarea în sol a resturilor vegetale: paie, coceni, prin arătură, fertilizarea prin târlire a unor suprafeţe cu folosinţă „arabil” utilizate ca păşune.

- Salinizarea determinată de schimbarea bilanţului hidro-salin, favorizată de climatul secetos şi apele freatice predominant mineralizate. Este rezultatul în principal al acţiunii antropice directe: executarea amenajării piscicole Chilia a ridicat salinizarea pe grindul de loess al Chiliei, executarea digului de apărare C.A. Rosetti - Letea a condus la salinizarea unor suprafeţe din interiorul incintei apărate. Deşi iniţial s-a preconizat intensificarea acestui fenomen în incintele agricole, rezultatele cercetărilor desfăşurate evidenţiază în aceste incinte tendinţa de scădere a salinităţii solurilor, efect al precipitaţiilor, al desecării şi coborârii nivelului apelor freatice (I. Munteanu şi colab., 1991).

- Deflaţia este prezentă în regim natural în special în zonele fără vegetaţie ale grindurilor nisipoase, dar şi în amenajările agricole - zonele unde s-a ars turba. Efectul acestui fenomen a fost diminuat în zonele cu regim natural datorită efectului pădurilor de protecţie existente, cât şi al precipitaţiilor, iar în amenajările agricole, urmare a materializării recomandărilor Institutului Naţional de Cercetare Dezvoltare Delta Dunării Tulcea privind structura de culturi şi metodele de lucrare a solului.

- Poluarea este un fenomen de restricţie datorat în cea mai mare parte influenţei factorilor externi deltei: poluarea Dunării, poluarea atmosferică datorită activităţilor industriale din Tulcea şi Mahmudia (România) şi Izmail (Ucraina) şi mai puţin acţiunilor antropice directe. În anul 2009 acest fenomen a avut intensitate mai redusă datorită inundaţiilor din primăvară care au împiedicat realizarea lucrărilor de înfiinţare a culturilor la timp optim, reducerii volumului irigaţiilor, a măsurilor de prevenire a poluării adoptate în

52

industria municipiului Tulcea dar şi reducerii influenţei activităţilor antropice locale (în agricultură, piscicultură şi silvicultură se utilizează numai pesticide nepoluante, ş.a).

3.3. Presiuni asupra stării de calitate a solurilor

3.3.1 Utilizare şi consumul de îngrăşăminte Nu există o evidenţă clară a folosirii îngrăşămintelor organice pentru fertilizarea

solului şi nici în ceea ce priveşte tratamentele pentru amendarea terenurilor acide sau degradate la toate localităţile din perimetrul RBDD. Ca o caracteristică a zonei se poate spune că în localităţile din RBDD nu există o practică a folosirii îngrăşămintelor organice provenite din fermele zootehnice deoarece creşterea animalelor se face preponderent în stabulaţie liberă, bovinele, cabalinele sau porcinele fiind lăsate libere pe grindurile deltaice sau pe terenurile proaspăt ieşite de sub inundaţie. Creşterea ovinelor este organizată în mod tradiţional şi se practică în principal pe păşunile (izlazurile) comunale. În aceste condiţii, cantităţile de îngrăşăminte organice produse prin creşterea animalelor nu pot fi utilizate pentru fertilizarea terenurilor agricole, iar cele produse în gospodăriile săteşti sunt nesemnificative cantitativ. Se constată o preocupare redusă a localnicilor pentru producerea compostului în gospodăriile proprii prin colectarea deşeurilor menajere de origine vegetală şi a gunoiului de grajd. 3.3.2. Consumul de produse pentru protecţia plantelor (fitosanitare)

Pentru combaterea bolilor, dăunătorilor şi buruienilor au fost folosite numai produse avizate pentru utilizare de către Administraţia Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării. Sunt avizate pentru utilizare numai produse care în urma testelor efectuate în cadrul Institutului Naţional de Cercetare Dezvoltare Delta Dunării Tulcea se dovedesc a fi nepoluante şi care nu au impact negativ asupra ecosistemelor. Ele sunt incluse în Lista produselor chimice de uz fitosanitar şi erbicidelor aprobate spre utilizare în perimetrul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării. Această listă cuprinde produse chimice din grupele a III-a şi a IV-a de toxicitate (produse cu o toxicitate redusă). Produsele au fost testate asupra remanenţei şi încadrării în ce priveşte limitele de poluare. De asemenea, datorită puterii financiare scăzute a utilizatorilor de terenuri agricole din zonă, consumul produselor chimice este extrem de redus situându-se sub 1 kg de produs brut la 1 ha de teren arabil. Culturile cărora le-au fost aplicate tratamente fitosanitare au fost floarea – soarelui, grâu, porumb. În special producţia vegetală furajeră a fost obţinută fără a se utiliza produse chimice. 3.3.2. Evoliţia şi acţiuni întreprinse pentru ameliorarea stării de calitate a solurilor

.

53

Capitolul 4.UTILIZAREA TERENURILOR

4.1. Stare şi tendinţe

4.1.1. Repartiţia terenurilor pe categorii de acoperire / utilizare

Terenurile cuprinse în limitele teritoriale ale Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării şi care formează fondul funciar din RBDD au folosinţe diverse:

Agricolă, total:. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 61.453 ha din care, în amenajări îndiguite. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 39.974 ha

Ape, stuf, total: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 344.553 ha din care, în amenajări piscicole: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 36.567 ha

Ape marine: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 140.492 ha

Forestieră, total: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 22.796 ha din care, în amenajări silvice îndiguite . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 6.442 ha

Curţi, construcţii, diguri, drumuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3.143 ha

Neproductiv . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7.563 ha

Cea mai mare parte a suprafeţelor cuprinse în limitele Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, se găsesc în teritoriul administrativ al judeţului Tulcea, 93,6%, restul fiind în teritoriul judeţului Constanţa 6,3% şi în teritoriul judeţului Galaţi, 0,1%).

- Suprafeţele de teren ce se valorifică economic, în special cele amenajate, se găsesc de regulă în delta fluviatilă, zonă cu condiţii fizico - geografice şi pedologice favorabile.

- Suprafeţe cu folosinţă agricolă amplasate în incinte amenajate categoria „arabil”, au fost

utilizate pentru păşunat.

- Suprafeţe foarte mici cu diverse destinaţii iniţiale (piscicolă, diguri, curţi ş.a.) sunt utilizate

de către locuitorii care nu au teren arabil în proprietate, pentru culturi de legume, cartofi şi

fasole, produsele obţinute fiind pentru autoconsum.

- Suprafeţe amenajate piscicol au fost utilizate agricol, pentru culturi sau păşuni.

- Suprafeţe cu folosinţă stuf sau forestieră au fost utilizate ca păşune.

Repartiţia terenurilor pe clase de pretabilitate Capacitatea de suport ecologic al solurilor din Delta Dunării este cuprinsă în limite

foarte largi, studiile elaborate în zonă (I. Munteanu), stabilind limite de la foarte redusă la ridicată. Tab. nr. 4.1.1 1. Valoarea ecologică a terenurilor din Delta Dunării*)

Nr. Tip de sol Suprafaţa % din total

Valoare ecologică

crt. Ha Suprafaţă de la la

0 1 2 3 4 5

1 Soluri aluviale 53.900 13,3 redusă ridicată

54

2 Limnosoluri - sistem de clasificare nou - SRTS 2003

70.200 17,3 redusă ridicată

3 Gleisoluri 88.400 21,8 redusă ridicată

4 Psamosoluri şi nisipuri 63.500 15,6 foarte redusă

medie

5 Solonceacuri 8.100 2,0 foarte redusă

6 Cernisoluri (Kastanoziomuri) - sistem de clasificare nou - SRTS 2003

900 0,2 Medie

7 Histosoluri 110.600 27,2 redusă ridicată

8 Antrosoluri - sistem de clasificare nou - SRTS 2003

10.400 2,6 Scăzută

*) I. Munteanu - 1996 - „Harta solurilor din Rezervaţia Biosferei Delta Dunării”

CAPITOLUL 5. PROTECŢIA NATURII ŞI BIODIVERSITATEA

5.1. Ameninţări pentru biodiversitate şi presiuni exercitate asupra biodiversităţii

5.1.1. Flora şi fauna sălbatică

5.1.1.1. Fitoplancton

În anul 2018, pentru luna aprilie, măsurătorile efectuate pentru biomasă, pe Dunăre și

brațele acesteia, cea mai mică valoare a fost determinată în punctul Periprava, respectiv 6,47 μg/L,

iar cea mai mare valoare a fost obținută în punctul Amonte Sf. Gheorghe 8,20 μg/L. Se observă, o

omogenitate, a debitul, vitezei și temperaturii (media de 14,57°C) apei împiedicând astfel

dezvoltarea algelor. Pe canalele din Delta Dunării concentrația biomasei a variat între 6,38 μg/L pe

canalul Șontea, acesta fiind cel mai apropiat de Dunăre și 13,11 μg/L pe canalul Perivolovca, canal

ce nu este alimentat direct din brațele Dunării.

În cazul lacurilor, în luna aprilie, concentrația a avut valori între 5,54 μg/L în lacul Gorgoștel

și21,10 μg/L în lacul Merhei. Valorile mici sunt puse pe seama temperaturii scăzute (medie 16,06

°C) ce limitează dezvoltarea algelor

În luna august, în cazul Dunării și brațelor acesteia, concentrația a variat între 7,40 μg/L la

Aval Bâstroe și 12,26 μg/L la Cotul Pisicii. în ceea ce privește canalele din Delta Dunării,

concentrația a variat între 6,73 μg/L pe canalul Lopatna și 25,45 μg/L pe canalul Litcov.

Concentrația de pe canalul Litcov poate fi pusă pe seama faptului că în acesta se varsă apa

acumulată în lacuri, debitul de alimentare de la Dunăre fiind redus datorită cotelor scăzute ale

acesteia în această perioadă. În cazul lacurilor, în această perioadă valorile concentrației au

crescut semnificativ plecând de la 9,64 μg/L în lacul Furtuna, alimentat printr-un canal direct de

Dunăre, până la 38,61 μg/L în lacul Merhei, fără conexiune directă cu Dunărea.

În luna octombrie, comparând cu valorile obținute în celelalte luni de prelevare,

concentrațiile au crescut nesemnificativ pentru Dunăre și brațele acesteia. În schimb concentrația a

variat între 3,55 μg/L la Ceatal Sf. Gheorghe și 13,23 μg/L la Aval Bâstroe, fapt ce poate fi pus pe

seama nivelului scăzut al Dunării din această perioadă. Pe canalele din Delta Dunării variația a

crescut semnificativ între 9,96 μg/L pe canalul Șontea și 110.68 μg/L pe canalul Perivolovca. Ca și

55

în sezonul de primăvară acestea prezintă caracteristicile conexiunii cu Dunărea, cu cât este mai

departe de aceasta crescând concentrația biomasei. În acest sezon a fost realizată o măsurătoare

în canalul de evacuare a apelor de răcire de la combinatul de alumină, valoarea biomasei

fitoplanctonice fiind de 5,54 μg/L. În lacul Câșla a fost înregistrată cea mai mică valoare, de 9,29

μg/L Cele mai mari valori au fost determinate astfel: 115,44 μg/L în lacul Merhei, 126,86 μg/L în

lacul Iacub și 130,58 μg/L în lacul Matița. Grupul algal dominant identificat în urma măsurătorilor

este cel al algelor verzi (cloroficeelor), urmat de cel al cianoficeelor (algelor albastre). În luna

aprilie, tendința generală avalorilor medii ale abundenței biomasei fitoplanctonice pentru Dunăre și

brațe, a fost descrescătore, după cum urmează: alge verzi (2,18 μg/L ) > diatomee (2,03μg/L ) >

cianoficee (1,72 μg/L) >criptoficee (1,27 μg/L). Pentru canale, tendința generală a valorilor medii

ale abundenței biomasei a fost descrescătoare, după cum urmează: diatomee (3,84 μg/L ) > alge

verzi (3,26 μg/L ) > cianoficee (1,54 μg/L) >criptoficee (1,42 μg/L). Pentru lacuri tendința generală a

abundenței biomasei fitoplanctonice, a fost descrescătoare urmând același tipar ca și în cazul

Dunării.

În luna august, pentru Dunăre și brațe, deși valorile au crescut, tendința generală a

abundenței biomasei fitoplanctonice, a fost descrescătoare, după același model ca în luna aprilie:

alge verzi (3,74 μg/L ) > diatomee (2,46 μg/L ) > cianoficee (1,64 μg/L) >criptoficee (0,89 μg/L).

Pentru canale, trendul general al valorilor medii ale abundenței biomasei a fost descrescător,

după cum urmează: cianoficee (5,54 μg/L ) > alge verzi (5,04 μg/L ) > diatomee (1,18 μg/L) >

criptoficee (1,33 μg/L). Pentru lacuri, trendul general al valorilor medii ale abundenței biomasei a

fost descrescător, după cum urmează: alge verzi (15,79 μg/L ) > cianoficee (7,81 μg/L ) > diatomee

(3,55 μg/L) >criptoficee (1,73 μg/L).

În luna octombrie, pentru Dunăre și brațe, trendul general al valorilor medii ale abundenței

biomasei a fost descrescător, după cum urmează: alge verzi (4,28 μg/L ) > diatomee (2,00 μg/L)>

cianoficee (1,21 μg/L) >criptoficee (0,98 μg/L). Pentru canale, trendul general al valorilor medii ale

abundenței biomasei a fost descrescător, după cum urmează: alge verzi (19.19 μg/L ) > cianoficee

(15,39 μg/L ) > criptoficee (4,49 μg/L) >diatomee (2,94 μg/L). Pentru lacuri, trendul general al

valorilor medii ale abundenței biomasei a fost descrescător, după cum urmează: alge verzi (30,62

μg/L ) > cianoficee (18,43 μg/L ) > criptoficee (4,96 μg/L)>diatomee (3,49 μg/L).

Evaluarea calității s-a realizat în urma analizei datelor rezultate în urma măsurătorilor din

teren și raportarea acestora la starea ecologică conform Ordinului 161/16.02.2006. Valorile

biomasei au fost cuprinse între 6,29 μg/L în Ceatal Sf. Gheorghe și 126,89 μg/L în lacul Parcheș.

Grupul taxonomic cu biomasa reprezentativă este cel al algelor verzi. Din totalul de 41 de stații în

care s-au făcut măsurători, 25 s-au încadrat în clasa I de calitate, 10 în clasa a II-a, 3 în clasa a III-

a și 2 în clasa a IV-a de calitate.

5.1.1.2 Zooplancton

Pentru anul 2018 s-a analizat din punct de vedere calitatv și cantitativ zooplanctonul din 18

lacuri și 5 canale interioare Deltei Dunării și din bratele Dunării în perioada lunilor aprilie, august și

octombrie.

Zooplanctonul din ecosistemele acvatice ale Rezervației Biosferei Delta Dunării a fost

reprezentat de grupurile taxonomice: Cladocera. Copepoda și Rotifera.

56

Diversitatea specifică a zooplanctonului, a înregistrat un număr de 182 specii, grupul dominant din

punct de vedere al diversității specifice este cel al rotiferelor, cu 139 specii, urmat de cladocere (27

specii) și copepode (16 specii).

Cladocerele joacă un rol important în fluxul de materie și energie în rețelele trofice, poziția

lor ecologică le face foarte potrivite pentru a urmări schimbările de mediu pe termen scurt și lung

precum si procesele top –down și bottom-up. Speciile sunt reprezentate de taxoni bentonici,

pelagici, litorali și macrofitofili. Speciile dominante au fost: Bosmina coregoni, Bosmina longirostris,

Chydorus sphaericus, Diaphanosoma lacustris, Simocephalus vetulus, Daphnia galeata.

Copepodele joacă un rol important în componența zooplanctonului și reprezintă o mare

parte a biomasei ecosistemelor acvatice din Rezervația Biosferei Delta Dunării..

Speciile dominante fac parte din Familia Cyclopidae, specii adaptate să reziste la cele mai

variate condiții de mediu: Megacyclops viridis, Cyclops strenuus, Acanthocyclops sp, Cyclops

vicinus, Macrocyclops fuscus, Macrocyclops albidus, Thermocyclops crassus, Thermocyclops

oithonoides.

Datorită ciclurilor scurte de viață, grupul Rotifera reacționează rapid la schimbările condițiilor

de mediu și pot fi utile în evaluarea stării trofice și a nivelului de poluare al ecosistemelor acvatice.

Cea mai mare diversitate specifică a rotiferilor a fost cea a genului Brachionus, cu 15 specii,

urmată de genurile Lecane (12 specii), Keratella (10 specii), Trichocerca (10 specii), Cephalodella

(8 specii).

Din punct de vedere al abundenței numerice, zooplanctonul este dominat de copepode, fapt

care se datorează stadiilor larvare de nauplii și copepoditi și din punct de vedere al biomasei de

grupul cladocera (Tabel 1).

Tabelul 1. Variațiile abundentelor numerice si biomaselor grupelor taxonomice zooplanctonice în

ecosistemele acvatice studiate, 2018

2018

aprilie august octombrie

Abundența

nr ind/L

Biomasa

mg/L

Abundența

nr ind/L

Biomasa

mg/L

Abundența

nr ind/L

Biomasa

mg/L

Cladocera 7,45 0,45 7,55 0,49 9,56 0,95

Copepoda 25,08 0,28 17,49 0,22 18,41 0,45

Rotifera 20,62 0,22 9,85 0,17 13,38 0,25

5.1.1.3 Macronevertebrate acvatice

57

În anul 2018 (eșantionări în lunile aprilie, august și octombrie), a fost colectat un număr total

de 8760 macronevertebrate bentonice dintre care dominante din punct de vedere numeric sunt

chironomidele și oligochetele. Acestea au o pondere de 45% respectiv 27%. Gastropodele au

abundențe mult mai mici, fără să depășească 12%. Se modifică ponderea organismelor acvatice,

comparativ cu anul 2017, când dominante erau chironomidele și gastropodele iar oligochetele

aveau o pondere mult mai mică, de până la 10%.

În ceea ce privește dinamica sezonieră a abundenței numerice, se constată că în luna

aprilie, lacul cu valorile cele mai mari ale abundenței este Uzlina, cu aproape 12,000 indivizi/m2,

dintre care dominante sunt, în proporții aproximativ egale, chironomidele, gastropodele și bivalvele.

Următorul lac, în ordine descrescătoare a abundenței este lacul Isac, unde a fost eșantionat

un număr de 8086 indivizi/m2. Aici la fel ca și în lacul Uzlina oligochetele și gastropodele reprezintă

peste jumătate dintre macronevertebratele colectate și ponderea chironomidelor scade,

reprezentând 15%.

Restul lacurilor se împart în două categorii. Prima categorie, unde abundența este mai mică

de 2000 indivizi/m2, reprezentată de lacurile Cuibul cu Lebede, Erenciuc, Gorgoștel, Merhei, Roșu,

Roșuleț și Rotund. Din cea de-a doua categorie, fac parte lacurile cu abundențele cuprinse între

2000 - 5000 de indivizi/m2.

Cea mai mare creștere a valorilor abundenței se observă în lacul Merhei, de unde s-a

calculat un număr de 18000 indivizi/m2, dominante, în proporție de 86%, fiind chironomidele.

Se constată și o scădere a ponderii oligochetelor. Dacă în luna aprilie, acestea reprezentau

grupa taxonomică dominantă, în august chironomidele înregistrează cele mai crescute abundențe.

Dezvoltarea vegetației acvatice, în sezonul de vară, crează noi habitate pentru dezvoltarea

speciilor fitofile de macronevertebrate, dintre care și chironomidele reprezintă o pondere

importanță. Astfel, în lacul Merhei și Matița, se întîlnesc speciile Cricotopus algarum și

Endochironomus albipennis. Larvele acestor specii, trăiesc pe aproape orice specie de plante

acvatice submerse și de multe ori se găsesc chiar și pe algele filamentoase și resturile vegetale

aflate în descompunere pe substratul lacului. Sunt specii tipice apelor stătătoare, prezentând un

spectru de troficitate larg, întâlnindu-se atât în ape oligotrofe cât și în cele eutrofe.

Grupele taxonomice pentru care s-au facut determinari până la nivel de specie sunt

amfipodele, gasteropodele, bivalvele, chironomidele, misidaceele si izopodele. Numărul de specii

identificate în anul 2018 este după cum urmează: chironomidae (15 specii), Gastropode (35 de

specii), bivalve (6 specii) amfipode (9 specii), mysidacee (4 specii) și isopodele (1 specie).

Dintre cele opt specii de moluște din fauna Romaniei care sunt incluse în anexele II, IV si V

ale Directivei Habitate șapte sunt gasteropode, dintre care două acvatice. Anisus vorticulus si

Theodoxus transversalis sunt listate ca specie de interes comunitar (anexele II și IV) și semnalate

ca prezente în fauna R.B.D.D. Aceste două specii nu au fost identificate în probele colectate in anul

2018.

58

5.1.1.4 Entomofauna

În anul 2018, pe lângă investigațiile utilizate în mod frecvent (cosirea cu fileul entomologic,

observațiile realizate pe itinerar sau metoda suprafețelor) au fost întreprinse investigații complexe

privind fauna de nevertebrate din R.B.D.D. cum ar fi plantarea de Capcane Barber pentru speciile

din litieră și utilizarea de Capcane luminoase pentru speciile fotofile. Datele colectate au fost

sintetizate sub forma tabelului 2 pentru subiectul analizat în cadrul programului de cercetare.

Tabel 2: Prezența macronevertebratelor (artropode) utilizate ca indicator de calitate a mediului în

Rezervația Biosferei Delta Dunării:

Nr.

crt.

Specie

Distribuție

Observații 2018 Alte semnalări

Clasa Insecta

Ordinul Plecoptera

(specii sensibile la diferiți poluanți, scăderea concentrației de oxigen, indicator pentru monitorizare biologică

a apelor curgătoare)

1 Perla marginata Sfântu Gheorghe (localitate) Canlul de centură - Sfântu

Gheorghe,

Ordinul Ephemeroptera

(indicatori de poluare a apelor curgătoare)

2 Palingenia longicauda Tulcea, Dunărea Veche

(Tulcea), Brațul Tulcea, Brațul

Chilia (Pătlăgeanca)

Fluctuant pe brațele Dunării și

canalele principale

3 Ephemera vulgata Canalul de centură (în apropiere

de Sf. Gheorghe), Vadu

Chituc, Lac Sinoe,

Ordinul Trichoptera

(specii sensibile, buni indicatori ai apelor din bazine acvatice, indică ape curate bine oxigenate)

4 Hydropsyche

bulgaromanorum

Canalul de Centură, Capul

Doloșman

Sudul Grindului Caraorman, Grindul

Saele, Grindul Chituc

5 Neureclipsis bimaculata - Grindul Chituc, Histria

59

Nr.

crt.

Specie

Distribuție

Observații 2018 Alte semnalări

6 Phryganea grandis - Grindul Chituc, Histria

7 Oecetis furva - Grindul Chituc, Histria

8 Oecetis ochracea - Grindul Chituc, Histria

Ordinul Odonata

(specii relativ sensibile la componența chimică a apei și la structura substratului)

9 Calopteryx splendens Canalul Mila 35, Gârla Șontea,

Canalul Șontea, Canalul

Magearu, Brațul Tulcea, Canalul

de Centură, Sfântu Gheorghe

Brațul Sulina, Caraorman, Sulina,

Crișan, Maliuc

10 Lestes sponsa Tulcea, Ceatal Sf. Gheorghe,

Brațul Sulina, Brațul Tulcea

Nufăru, Bălteni, Letea, Caraorman,

Sulina

11 Lestes barbarus Tulcea, Brațul Tulcea, Ceatal Sf.

Gheorghe, Canalul Magearu,

Letea, Brațul Tulcea, Parcheș,

Somova, Isaccea

Toată Delta

12 Lestes viridis Tulcea, Brațul Tulcea, Ceatal Sf.

Gheorghe, Canalul Magearu,

Letea, Isaccea, Parcheș

Brațul Sulina, Caraorman, Sulina,

Crișan, Caraorman, Maliuc, Sfântu

Gheorghe

13 Sympecma fusca Tulcea (Brațul Tulcea), Letea,

Sfântu Gheorghe

Letea, Caraorman, Chilia, Periprava,

Sulina

14 Coenagrion puella Brațul Sf. Gheorghe, Sfântu

Gheorghe

Letea, Caraorman, Sulina

15 Erythromma najas Brațul Sf. Gheorghe Letea, Chilia, Periprava

16 Aeshna affinis Tulcea, Letea Caraorman, Brațul Sf. Gheorghe

17 Anax imperator Brațul Tulcea, Sf. Gheorghe Letea, Chilia, Periprava, Sulina,

Insula Sahalin

60

Nr.

crt.

Specie

Distribuție

Observații 2018 Alte semnalări

18 Gomphus flavipes Tulcea, Brațul Tulcea, Sfântu

Gheorghe

Letea, Periprava, Sulina, Capul

Doloșman

19 Crocothemis erythraea Tulcea, Brațul Tulcea, Ceatal Sf.

Gheorghe, Canalul Magearu,

Letea, Canal Centură (Câșla

Vădanei), Sf. Gheorghe

Toată Delta

20 Libellula quadrimaculata Brațul Tulcea, Brațul Sulina,

Letea, Sfântu Gheorghe

Periprava, Sulina, Brațul Sf.

Gheorghe, Caraorman

21 Orthetrum albistrylum Brațul Sulina, Canalul Magearu,

Letea, Brațul Sf. Gheorghe, Sf.

Gheorghe, Capul Doloșman

Toată Delta

22 Sympetrum sanguineum Brațul Sulina, Canalul Magearu,

Letea, Brațul Sf. Gheorghe, Sf.

Gheorghe, Capul Doloșman

Toată Delta

23 Sympetrum meridionale Brațul Sulina, Canalul Magearu,

Letea, Brațul Sf. Gheorghe, Sf.

Gheorghe, Capul Doloșman

Toată Delta

Ordinul Coleoptera

(buni indicatori de calitate a apei – formele acvatice)

24 Dytiscus dimidiatus Sfântu Gheorghe, Enisala Tulcea, Sfântu Gheorghe, Sulina

Ordinul Hemiptera

(indicatori relativi de calitate ai apei din bazinul acvatic studiat, organisme mai puțin sensibile la poluanți)

25 Notonecta glauca Sfântu Gheorghe, Sulina Isaccea, Parcheș, Tulcea, Nufăru,

Bălteni

26 Nepa cinerea Brațul Sulina Brațul Sulina (Marele M)

Ordinul Diptera

61

Nr.

crt.

Specie

Distribuție

Observații 2018 Alte semnalări

(specii tolerante la poluare, pot fi observate în toate tipurile de ape)

27 Procladius ferrugineus observată frecvent în RBDD specie observată în toată R.B.D.D.

28 Chironomus plumosus observată frecvent în RBDD specie observată în toată R.B.D.D.

Clasa Crustacea

Ordinul Decapoda

29 Astacus leptodactylus Parcheș, Somova, Isaccea Sporadic în toată R.B.D.D.

Investigațiile întreprinse în perioada iulie – septembrie 2018, în legătură cu materialul

biologic colectat cu capcanele Barber și capcanele luminoase, au fost definitivate iar datele au fost

utilizate pentru completarea datelor legate de prezența și distribuția speciilor listate în Tabelul 2

(privind – Prezența macronevertebratelor (artropode) utilizate ca indicator de calitate a mediului în

Rezervația Biosferei Delta Dunării). Datele astfel colectate au confirmat (în unele cazuri) dar au și

completat datele rezultate din investigațiile anterioare.

5.1.1.5 Plante

În perioada mai – octombrie 2018, s-a realizat identificarea habitatelor în zona Șontea –

Fortuna (din ROSCI0065 Delta Dunării), prin recunoașterea, în teren, a fitocenozelor care le

caracterizează și anume prin luarea în considerare a speciilor edificatoare (în general dominante) și

indicatoare ecologic și/sau cenologic.

Conspectul cenotaxonomic al asociațiilor vegetale identificate în complexul

Șontea – Fortuna

I I. LEMNETEA de Bolós et Masclans 1955

LEMNETALIA de Bolós et Masclans 1955

Al. Lemnion minoris de Bolós et Masclans 1955

1. Lemnetum minoris Soó 1927

2. Lemno minoris - Spirodeletum W.Koch 1954

62

Al. Lemno – Salvinietum natantis Slavnic 1956

3. Lemno-Salvinietum natantis Miyavaki et J.Tx.1960

4. Lemno-Azolletum carolinianae Nedelcu 1967

HYDROCHARIETALIA Rübel 1933

Al. Hydrocharition Rübel 1933

5. Lemno-Hydrocharitetum morsus ranae (Oberd.) Pass. 1978

Al. Ceratophyllion demersi Soo 1927 nom. nud.

6. Ceratophylletum demersi Hild. 1956

I II. POTAMOGETONETEA PECTINATI R.Tx. et. Prsg.1942

POTAMOGETONETALIA PECTINATI W.Koch 1926

Al. Potamogetion lucentis Rivas Martinez 1973

7. Elodeetum nuttallii Ciocarlan et. al.1997

8. Myriophyllo-Potametum lucentis Soó 1934

9. Potamogetonetum perfoliati Koch 1926 em. Passarge 1964

Al. Potamion pussili Vollmar em. Heiný 1978

10. Potamogetonetum crispi Soo 1927

11. Potamogetonetum pectinati Carstnesen 1955

12. Potamogetonetum trichoidis J. et R.Tx. in R.Tx. 1965

Al. Nymphaeion albae Oberd. 1957

13. Nymphaetum albo-candidae Pass. 1957

14. Polygonetum amphibii Soó 1927

15. Nymphoidetum peltatae (Allorge 1922) Bellot 1951

16. Trapetum natantis V. Kárpati 1963

CALLITRICHO-BATRACHIETALIA Passarge 1978

Al. Ranunculion aquatilis Passarge 1964

17. Hottonietum palustris Tx. 1937

63

I III. LITTORELLETEA UNIFLORAE R. Tx. 1947

LITTORELLETALIA UNIFLORAE Koch 1926

Al. Eleocharition acicularis Pietsch 1967

18. Eleocharidetum acicularis W. Koch 1926 em. Oberd. 1957

I IV. ISOETO-NANOJUNTECEA Br.-Bl. et R. Tx. ex Westhoff et al. 1946

NANOCYPERETALIA Klika 1935

Al. Verberion supinae Slavnic 1951

19. Pulicario-Menthetum pulegii Slavnic 1951

I V. PHRAGMITETEA AUSTRALIS R. Tx. et Preising 1942

PHRAGMITETALIA Koch 1926

Al. Phragmition communis Koch 1926

20. Scirpo-Phragmitetum W. Koch 1926

Analiza vegetației din complexul lacustru Șontea-Fortuna

I I. LEMNETEA de Bolós et Masclans 1955

LEMNETALIA de Bolós et Masclans 1955

Al. Lemnion minoris de Bolós et Masclans 1955

1. Lemnetum minoris Soó 1927

Asociația prezintă o largă răspândire în toate bazinele acvatice lipsite de curenți puternici la

suprafață, în microdepresiunile cu apă permanentă, în canalele puțin circulate, gârle cu scurgere

lentă. Vegetează bine la adăpostul stufărișurilor sau în luminișurile acestora, dar îndeosebi

fitocenozele sunt localizate între fâșia de stuf și malul lacurilor. Fitocenozele de Lemna minor sunt

însoțite în stratul emers îndeosebi de Azolla filiculoides, Salvinia natans și Hydrocharis morsus

ranae. Speciile submerse mai adesea întâlnite în cadrul acestor fitocenoze sunt: Ceratophyllum

demersum, Myriophyllum spicatum și Potamogeton natans. Vecinătatea acestei asociații cu cele

din alianțele Phragmition și Magnocaricion explică existența a numeroase specii însoțitoare ca:

Phragmites australis, Typha angustifolia, Rorippa amphibia, Schoenoplectus tabaernaemontani,

Berula erecta și Carex pseudocyperus. În lacurile cu o influență antropică mai mare se observă o

mai consistentă abundență a speciei Lemna trisulca, dominând acolo unde acumulările de

substanțe organice sunt mai evidente.

2. Lemno minoris - Spirodeletum W.Koch 1954

Fitocenozele asociației sunt cantonate atât în ape stătătoare dar și în cele slab curgătoare.

De cele mai multe ori se dezvoltă la marginea asociației Scirpo-Phragmitetum sau în ochiurile din

interiorul acesteia, fiind în acestfel ferită de curenții de aer de la suprafață și de acțiunea valurilor.

Specia caracteristică, Spirodela polyrhiza, prin caracterul său de sciafilie poate pătrunde destul de

64

frecvent printre indivizii de Phragmites sp. și Typha sp. Spirodela polyrhiza și Lemna minor pot

deveni uneori codominante, în acest caz participând la realizarea unui strat gros de câțiva

centimetri și obținereea unei acoperiri de 100%. Dintre speciile însoțitoare caracteristice alianței și

ordinului mai frecvente sunt: Salvinia natans, Lemna trisulca, Hydrocharis morsus ranae, Stratiotes

aloides și Nymphoides peltata. Indivizii submerși sunt numeroși și aparțin speciilor Ceratophyllum

demersum, Myriophyllum spicatum și Utricularia vulgaris. Această asociație prezintă o largă

răspândire în toate bazinele acvatice.

Al. Lemno – Salvinietum natantis Slavnic 1956

3. Lemno-Salvinietum natantis Miyavaki et J.Tx.1960

Asociația este relativ răspândită în Șontea - Fortuna fiind cantonată în locurile cu apă

stătătoare, unde ocupă suprafețe apreciabile. Salvinia natans apare mai târziu, fapt ce duce la

consolidarea acestor fitocenoze în a doua jumătate a sezonului vernal. În anii cu pricipitații mai

reduse, Salvinia natans se poate menține o anumită perioadă de timp și pe terenurile umede din

imediata apropiere a malurilor, atunci când nivelul apelor este în scădere. Fiind o specie emersă,

aceasta poate fi ușor purtată de vânt și împinsă între fitocenozele de Phragmites sau Typha, unde

rezistă o bună perioadă de timp. Fitocenozele pot realiza o acoperire mare, ajungând la 90 – 95 %

și ca urmare a acestei densități, speciile însoțitoare sunt reduse ca număr. Dintre speciile

caracteristice amintim: Lemna minor, L. trisulca, Hydrocharis morsus ranae, Nymphoides peltata,

iar dintre cele submerse: Ceratophyllum demersum, Myriophyllum spicatum și Utricularia vulgaris.

4. Lemno-Azolletum carolinianae Nedelcu 1967

Comunitatea de plante acvatice prezintă o mare răspândire în Șontea - Fortuna. Vegetează

în ape stătătoare, uneori menținându-se și în ecofaza terestră. Specia Azolla caroliniana domină în

aceste cenoze, este însoțită de Lemna minor, Spirodela polyrhiza și Hydrocharis morsus ranae.

Deși prezintă clase de constanță ridicate, sunt prezente în proporții reduse. În stratul submers se

dezvoltă abundent Ceratophyllum demersum, însoțită fiind de Myriophyllum spicatum,

Potamogeton pectinatus și P. lucens. Asociația este răspândită în Șontea - Fortuna în toate

canalele închise, cu ape stătăttoare sau foarte lin curgătoare, lipsite de valuri și protejate împotriva

vânturilor de către vegetația palustră.

Hydrocharietalia Rübel 1933

Al. Hydrocharition Rübel 1933

5. Lemno-Hydrocharitetum morsus ranae (Oberd.) Pass. 1978

Asociația prezintă o largă răspândire în Șontea - Fortuna, fiind semnalată pe canalul

Șontea. Aceste cenoze emerse populează apele liniștite, cu regim calm al curenților de suprafață,

fiind cantonate între grupările de halofile și malurile bazinului acvativ, preferând locurile mai

adăpostite din luminișurile de stuf sau printre insulele de plaur. Alături de specia dominantă,

Hydrocharis morsus ranae, în stratul natant mai vegetează: Lemna minor, Spirodela polyrhiza,

Salvinia natans și Stratiotes aloides. Stratul submers este format din: Ceratophyllum demersum,

care poate avea o abundență mare, precum și Myriophyllum spicatum, Potamogeton lucens, P.

pectinatus și Utricularia vulgaris, aceasta din urmă apare în apele mai puțin adânci și cu un avansat

proces de descompunere al substanțelor organice.

65

Al. Ceratophyllion demersi Soo 1927 nom. nud.

6. Ceratophylletum demersi Hild. 1956

Ceratophyllum demersum este una dintre cele mai răspândite specii hidrofile submerse ce

alcătuiește fitocenoze compacte în apele stătătoare sau foarte lin curgătoare. Asociația se dezvoltă

în condiții optime în apele colmatate, realizând populații compacte și eliminând, în acest fel,

celelalte specii din bazinul respectiv. Specia caracteristică este un element fotofil, fapt pentru care

nu o gasim în fitocenozele palustre decât cu totul accidental și atunci numai la periferia acestora. În

cadrul asociației participă un număr restrâns de specii, dintre care mai reprezentative sunt cele

submerse și anume: Ceratophyllum submersum, Myriophyllum spicatum, Najas marina și

Utricularia vulgaris. Stratul emers, atunci când există, este slab reprezentat, fiind constituit din

speciile: Lemna minor, L. trisulca, Spirodela polyrhiza, Hydrocharis morsus ranae și Trapa natans.

În cazul cand stratul emers este mai bine dezvoltat, Ceratophyllum demersum nu beneficiază de

lumina necesară dezvoltării sale normale și atunci asistăm la o rărire accentuată a indivizilor, iar în

cele din urmă la o înlocuire a asociației cu alte fitocenoze natante ce reușesc a se instala mai

repede ca: Trapetum natantis, Lemno-Hydrocharitetum morsus ranae sau Nymphoidetum peltatae.

Fitocenozele de Ceratophyllum demersum produc o mare cantitate de biomasă, contribuind prin

aceasta la accelerarea evidentă a procesului de colmatare a bazinelor acvatice în care acestea se

dezvoltă.

I II. POTAMOGETONETEA PECTINATI R.Tx. et. Prsg.1942

POTAMOGETONETALIA PECTINATI W.Koch 1926

Al. Potamogetion lucentis Rivas Martinez 1973

7. Elodeetum nuttallii Ciocârlan et. al.1997

Cenoze reprezentative au fost identificate în majoritatea canalelor cu ape lin curgătoare sau

în japșele de trecere dintre lacuri în întreg complexul lacustru Șontea-Fortuna, în ape de 50 – 120

cm adâncime și puternic eutrofizate. Alături de specia caracteristică, Elodea nuttallii, care domină

de regulă până la 85% din suprafața ascociației, se întâlnesc frecvent taxoni caracteristici pentru

alianța Potamogeton lucentis și ordinul Potamogetonetalia pectinati, ca Lemna minor, Spirodela

polyrhiza și Salvinia natans. La adâncimi mici ale japșelor, atunci când specia caracteristică este

abundentă, temperatura apei poate ajunge și la 30 – 32oC, în cele mai multe din cazuri cu efecte

negative asupra existenței altor specii.

8. Myriophyllo-Potametum lucentis Soó 1934

Prezintă o largă răspândire în Șontea - Fortuna unde vegetează în apele stătătoare dar și în

cele lin curgătoare, cu adâncime cuprinsă înre 0,8 – 1,5 m. Speciile caracteristice, Myriophyllum

spicatum și potamogeton lucens prezintă o abundență-dominanță mare (65-80%). În cadrul

fitocenozelor, alături de acestea participă și Potamogeton crispus, P. pectinatus, Ceratophyllum

demersum, care toate îmtreună alcătuiesc fitocenoze compacte, pe suprafețe întinse. În mod

frecvent, una din speciile dominante sau componente din aceste fitocenoze poate deveni

dominantă, fapt pentru care sunt cunoscute mai multe subasociații. O notă aparte o prezintă specia

Vallisneria spiralis. În situațiile când această specie devine dominantă, fitocenozele sunt grupate în

66

subasociația vallisnerietosum. Apariția în abundență mai ridicată a speciei Potamogeton crispus

indică o influență antropică mai accentuată, ceea ce duce la un deficit de oxigenare a apelor și la

acumulări de material organic în bazinele respective.

9. Potamogetonetum perfoliati Koch 1926 em. Passarge 1964

Vegetează bine în bazinele în care există un slab curent al apei, dar și în microdepresiunile

inundate în timpul viiturilor, unde apa se menține tot timpul anului. În Șontea – Fortuna aceste

fitocenoze sunt semnalate în lacurile mari și pe canalul Șontea-Sireasa. Specia caracteristică

realizează în bazinele închise fitocenoze cu un grad mare de acoperire (80-90%). În cadrul

acestora se mai pot întâlni: Myriophyllum spicatum, M.verticilatum și Potamogeton pectinatus.

Specia caracteristică asociației, Potamogeton perfoliatus, este un element termofil, fapt care face

ca aceasta să se dezvolte, îndeosebi în apele cu transparență mai ridicată.

Al. Potamion pussili Vollmar em. Heiný 1978

10. Potamogetonetum crispi Soo 1927

În complexul lacustru Șontea- Fortuna asociația a fost semnalată de-a lungul canalelor, în

calurile mari, în stațiunile bogate în suspensii organice, cu ape calde și puțin adânci, favorizând

dezvoltarea expansivă a acestei fitocenoze, unde specia dominantă, Potamogeton crispus devine

aproape exclusivistă.

11. Potamogetonetum pectinati Carstnesen 1955

Potamogeton pectinatus este o specie relativ răspândită în Delta Dunării, fiind semnalată în

toate lacurile și canalele cu apă stătătoare sau slab curgătoare. Fitocenozele se dezvoltă în apele

cu adâncimea de 20 – 150 cm, pe substrat lutos sau luto argilos. Specia dominantă este o specie

de ape stagnante, se dezvoltă bine acolo unde oxigenarea este defectuoasă. Realizează o

cantitate mare de biomasă, contribuind la colmatarea bazinelor în care se dezvoltă. În cadrul

fitocenozelor realizate de potamogeton pectinatus mai pot fi identificate speciile: Myriophyllum

spicatum, Potamogeton crispus, P. fluitans, Trapa natans și Nuphar luteum. În cadrul asociației,

acolo unde sunt identificate speciile Trapa natans și Nuphar luteum, indicatori ai procesului de

sedimentare intensă, se pot face estimări asupra gradului de colmatare în funcție de abundența

speciilor în cadrul comunității vegetale, transparența și adâncimea apei. Treptat asociația se

schimbă, observându-se o dinamică a vegetației spre instalarea fitocenozelor caracteristice alianței

Nymphaeion.

12. Potamogetonetum trichoidis J. et R.Tx. in R.Tx. 1965

Cenozele edificate de Potamogeton trichoides au fost identificate în complexul Șontea –

Fortuna acolo unde apele (lacurile și canalele) mezotrofe sau eutrofe au adâncimi de 75- 170 cm.

Specia caracteristică Potamogeton trichoides prezintă o abundență de 35-65%. De regulă această

specie este prezentă cu abundență ridicată și în ale asociații: Potamogetonetum lucentis,

Elodeetum nuttallii și Zannichellietum pedicellatae. În cazul primei asociații vegetale

(Potamogetonetum lucentis), Potamogeton trichoides devine dominantă atunci când viteza de

curgere a apei scade și invers. În cadrul asociației vegetale Elodeetum nuttallii, specia

Potamogeton trichoides scade în abundență odată cu scăderea nivelului apei și creșterea

temperaturii și invers. În cea de a treia asociație, specia intră în competiție odată cu schimbarea

ph-ului și a compoziției de săruri. Au fost întâlnite două situații, în anii precedenți, în lacurile

67

Gherasim și Chiril din complexul lacustru Gorgova – Uzlina. Toate aceste aspecte sunt în directă

legătură cu sezonalitatea vegetației, stațiunea ecologică din Delta Dunării și fluctuațiile nivelurilor

apelor.

Al. Nymphaeion albae Oberd. 1957

13. Nymphaetum albo-candidae Pass. 1957

În urma învestigațiilor recente (5 ani) și a discuțiilor purtate cu mulți colegi botaniști care au

efectuat investigații în Delta Dunării s-a observat o scădere a numărului de indivizi ai speciei

Nymphaea alba și implicit o reducere a suprafețelor acoperite de asociația vegetală Nymphaetum

albae Vollmar 1947. În prezent, mult mai frecvent întâlnită este asociația Nymphaetum albo-

candidae în care specia dominantă este Nymphaea candida. Este o asociație larg răspândită în

depresiunea Șontea-Fortuna, este frecvent semnalată în canalele cu apă mai mult sau mai puțin

stagnantă, în japșe sau canale înfundate. Speciile caracteristice fac parte din alianțele

Nymphaeion, Hydrocharition și Potamogetion, dintre care, în stratul submers, sunt nelipsite:

Ceratophyllum demersum, Potamogeton crispus, Potamogeton lucens, Myriophyllum spicatum. La

marginea asociației, ca specii însoțitoare, mai apar Nymphoides peltata, Trapa natans, Lemna

trisulca, Lemna minor și Potamogeton trichoides. În funcția de prezența speciilor însoțitoare se

poate estima starea asociației vegetale (de ex. colmatare, antropizare). Speciile palustre sunt de

asemenea prezente în structura asociației. Dintre acestea menționăm: Phragmites australis, Typha

angustifolia, Mentha aquatica, Sagittaria sagittifolia și Schoenoplectus lacustris.

14. Polygonetum amphibii Soó 1927

Asociația grupează fitocenoze ce prezintă o largă răspândire în Șontea-Fortuna, populează

zonele nu prea adânci, canalele puțin circulate, unde specia caracteristică Polygonum amphibium

realizează o acoperire de 65-85%. Structura cenotică a asociației este dominată de speciile

caracteristice alianței Nymphaeion care sunt preponderente atât în stratul submers, cât și în cel

emers. Pe lângă acestea, mai pătrund și elemente caracteristice clasei Lemnetea ca Lemna minor,

L. trisulca și Spirodela polyrhiza. Este o asociație sensibilă la valurile produse de ambarcațiuni, în

zonele în care circulația ambarcațiunilor este intensă această grupare tinde să dispară. Apare doar

sporadic, ca indivizi, în cadrul altor asociații.

15. Nymphoidetum peltatae (Allorge 1922) Bellot 1951

Populează aproape toate ghiolurile și canalele cu ape stătătoare, brațe moarte cu materie

organică în suspensie din Șontea-Fortuna, formând fitocenoze compacte pe suprafețe relativ mici.

Adâncimea apei, în general ets de 0,5 – 1 m, este un factor determinant pentru această asociație.

Se întâlnesc frecvent în cadrul asociației Potamogeton pectinatus, Potamogeton crispus, P. lucens,

Myriophyllum spicatum, Nymphaea alba, Ceratophyllum demersum, Utricularia vulgaris și Salvinia

natans. Fiind o asociație de ape mici, în aceste locuri se pot instala și unele specii palustre ce

formează fitocenoze în lungul malurilor bazinelor acvatice. Speciile prezente sunt: Phragmites

australis, Rumex hzdrolaphatum, Sagittaria sagittifolia. Un aspect interesant este dat de faptul că la

nivele scăzute ale apei, în imediata apropiere a asociației sau chiar în cadrul asociației se poate

dezvolta specia de interes conservativ Marsilea quadrifolia. Din punct de vedere ecologic cele două

specii (Nymphoides peltata și Marsilea quadrifolia) sunt asemănătoare. În zona de est a Deltei

Dunării, în japșele din sectorul fluvio-maritim, cele două specii sunt complementare formând o

subasociație marsileaetosum.

68

16. Trapetum natantis V. Kárpati 1963

Cenozele de Trapa natans, în trecut, constituiau unele dintre cele mai răspândite grupări din

japșele și lacurile din Șontea-Fortuna. Indiguirea canalelor a fost una din cauzele diminuării

suprafețelor acoperite de această asociație, vegetația helofilă invadatoare a dus la înlăturarea celei

hidrofile. Cea mai întinsă suprafață din complexul lacustru Șontea-Fortuna se găsește pe lacul

Fortuna. Tendința populațiilor de Trapa natans în Delta Dunării este să dispară, în general, din

japșele și lacurile din delta dar în același tip să fie foarte abundentă – invadantă în zonele cu un

proces avansat de colmatare. Circulația apei și nivelurile ridicate ale apelor pot fi inhiba dezvoltarea

speciei. Cu alte cuvinte, se poate realiza, relativ ușor o hartă cu zonele aflate într-un proces de

colmatare. Un alt factor limitativ este acumularea de metale grele în habitatul acvatic. Trapa natans

a devenit o specie periclitată cu efective populaționale în continuă scădere. Specia caracteristică

vegetează optim în apele cu adâncimi de 0,5 – 1,5 m, cu substrat lutos, suportând acumulări de

sapropel. În anii secetoși fitocenozele pot supraviețui un timp îndelungat și pe terenurile

mocirloase. Substratul submers al acestor fitocenoze este alcătuit din Myriophyllum spicatum,

Potamogeton crispus și Ceratophyllum demersum. La suprafață se dezvoltă Nuphar luteum,

Hydrocharis morsus ranae și Salvinia natans. În bazinele cu adțncimea apei mai redusă apar și

unele helofite de la mal către adâncime: Phragmites australis, Typha angustifolia, Sagittaria

sagittifolia și Butomus umbelatus. Pe măsura colmatării bazinelor speciile palustre devin mai

numeroase și se constată o evidentă succesiune spre instalarea vegetației caracteristice clasei

Phragmitetea.

CALLITRICHO-BATRACHIETALIA Passarge 1978

Al. Ranunculion aquatilis Passarge 1964

17. Hottonietum palustris Tx. 1937

Cenozele acvatice adificate de Hottonia palustris sunt răspândite sporadic în Delta Dunării.

Preferă oarecum condiții ecologice speciale, stațiuni cu ape puțin adânci 0,3-0,5 m, de obicei

umbroase, cu ape mezotrofe sau eutrofe. Speciile dominante și caracteristice ale asociației sunt:

Hottonia palustris și Calitriche palustris. Ele sunt de obicei însoțite de câteva specii caracteristice

ordinului și clasei ca: Ceratophyllum demersum, Potamogeton nutans și Hydrocharis morsus ranae.

Asociația vegetală este de regulă săracă în specii dar bogată în indivizii speciei de Hottonia

palustris, aspectul general este de covor verde pe solul reavăn și în apă. În depresiunea Șontea –

Fortuna asociația a fost identificată două locuri de-a lungul canalului Șontea în marginea zăvoaielor

de salcie (Salicetum albae s.l.) și la limita păpurișurilor (Typhaetum angustifoliae).

I III. LITTORELLETEA UNIFLORAE R. Tx. 1947

LITTORELLETALIA UNIFLORAE Koch 1926

Al. Eleocharition acicularis Pietsch 1967

18. Eleocharidetum acicularis W. Koch 1926 em. Oberd. 1957

69

Cenozele pioniere ale acestei asociații au fost identificate în complexul lacustru Șontea-

Fortuna, în lacul Fortuna și canalele din jurul localității Maliuc. Gruparea se prezintă cu o acoperire

de 75-90 % a speciei Eleocharis acicularis și a speciilor însoțitoare Mentha pulegium, Gnaphalium

uliginosum, Cyperus fuscus, Potentilla supina, Ranunculus sardous, Juncus bufonius, Pulicaria

vulgaris și Potentilla reptans. Prezența în cadrul asociației a unui număr important de specii

caracteristice clasei Isoeto-Nanojuncetea și a unui număr mic de specii caracteristice clasei

Littorelletea, a determinat clasificarea fitocenozei la alianța Nanocyperion. Numărul mic de specii

caracteristice clasei Littorelletea sunt puse pe seama impactului antropic. În cadrul evoluției și

succesiunii acestor fitocenoze se disting două schimbări ale vegetației sub influența activităților

antropice. Prima schimbare este indicată de instalarea speciilor din asociațiile Pulicario-Menthetum

pulegii și Agrostion stoloniferae.

I IV. ISOETO-NANOJUNTECEA Br.-Bl. et R. Tx. ex Westhoff et al. 1946

NANOCYPERETALIA Klika 1935

Al. Verberion supinae Slavnic 1951

19. Pulicario-Menthetum pulegii Slavnic 1951

Fitocenozele asociației se dezvoltă sub formă de pâlcuri, de dimensiuni variabile, pe soluri

humice, uneori slab sărăturate, în microdepresiuni temporar băltite. După retragerea apelor,

aluviunile argiloase, destul de compacte, se usucă și crapă, realizând structuri caracteristice ca

niște așchii răsucite. Din cauza inundațiilor din sezonul vernal, speciile constituiente ale acestor

fitocenoze ating apogeul de dezvoltare după retragerea apelor, la sfârșitul verii menținându-se

până toamna. Specia dominantă este Mentha pulegium, cea de-a doua specie caracteristică,

Pulicaria vulgaris, este mai puțin răspândită în zonă. Mai sunt semnalate Trifolium fragiferum,

Juncus gerardi, Rorippa sylvestris, Spergularia maritima și Lytrhum salicaria. În cadrul complexului

lacustru Șontea -Fortuna asociația vegetală a fost identificată pe grindurile fluviatile, în locurile de

staționare a animalelor sau a păsărilor de baltă.

I V. PHRAGMITETEA AUSTRALIS R. Tx. et Preising 1942

PHRAGMITETALIA Koch 1926

Al. Phragmition communis Koch 1926

20. Scirpo-Phragmitetum W. Koch 1926

Este una din cele mai răspândite asociații vegetale din Delta Dunării, se găsește în

majoritatea bazinelor acvatice. Este o asociație, în multe cazuri, monodominantă, având o

consistență durabilă și aspect compact impenetrabil. Stațiunea ecologică tipică este de apă

stătătoare dar se dezvoltă și într-un curent slab al apei. Adâncimea optimă este de 0,8 – 1 m, dar

se menține până la 1,5 m și chiar mai mult. Regresează evident acolo unde apa dispare de la

suprafață, iar pânza freatică se găsește la o adâncime mai mare. Asociația prezintă o largă

amplitudine ecologică față de substanțele nutritive. Se dezvoltă atât în ape limpezi cât și în cele cu

diferite grade de colmatare. Un aspect interesant al acestei asociații vegetale este că își creează

propriul microclimat în interiorul masei compacte de vegetație. Se dezvoltă acele ochiuri de apă, ca

luminișurile de pădure, în interiorul cărora se dezvoltă, în apa limpede, filtrată, bogată în acizi

humici asociații vegetale specifice, emerse și natanto-submerse din specii de plante stenobionte,

70

mixotrofe, carnivore. Accesul în aceste ochiuri de apă este în cele mai multe cazuri dificil sau

aproape imposibil de realizat. Un studiu interesant ar putea fi abordat, pe viitor, cu ajutorul dronelor

să fie cartate aceste insule de biodiversitate și apoi investigate în detaliu. Zonele relativ similare

(ochiuri de apă) sunt cele semi-închise cu intrare de tip labirint în capătul cărora se pot identifica,

pe suprafețe restrânse specii de plante de nișă. În aceste zone, în 2017 au fost identificate două

specii noi pentru Delta Dunării Ceratophyllum tanaiticum Sapjegin 1902. Specia este originară de

pe râul Don (‘’Tanais’’ – denumirea antică a râului) (Csiky et al. 2010) și Ricciocarpos natans (o

specie de Bryofită). Temperatura în interiorul fitocenozelor este mult mai uniformă în majoritatea

timpului, iar în perioadele de insolație puternică, mai scăzută decât a celei din aer. Speciile mai

frecvente, dar cu abundență redusă, întâlnite în asociația Scirpo-Phragmitetum sunt: Phragmites

australis, Schoenoplectus lacustris, Stachys palustris, Oenanthe aquatica, Iris pseudacorus,

Galium palustre, Senecio paludosus, Lysimmachia vulgaris, Bolboschoenus maritimus, Symphytum

officinale, Alisma plantago-aquatica, Glyceria maxima, Typha angustifolia, T. latifolia, Myosotis

scorpioides, Lycopus europaeus și Sium latifolium.

21. Typhetum angustifoliae Pignatti 1953

Frecventă în toate bazinele acvatice, de regulă la marginea asociației Scirpo-Phragmitetum.

Adâncimea optimă a apei este de 0,5-0,8 m. În cadrul asociației, Typha angustifolia este dominantă

, dar alături de aceasta mai pot fi întâlnite și alte specii palustre, dintre care mai reprezentative

sunt: Phragmites australis, Glyceria maxima, Schoenoplectus lacustris, Typha latifolia, Ranunculus

lingua, Lythrum salicaria, Lycopus europaeus și Sium latifolium. În cazurile în care apa este mai

adâncă (50-100 cm) pot să vegeteze și unele specii natante și emerse ca: Nymhoides peltata,

Hydrocharis morsus ranae, Potamogeton natans, P. gramineus, Myriophyllum spicatum, Spirodela

polyrhiza, Nymphaea candida și Salvinia natans. Un număr mare de specii, caracteristice

rogozurilor înalte, delimitează spre mal fitocenozele de Typha angustifolia, de multe ori pătrund în

structura acestora. Asociația este foarte răspândită în toate bazinele acvatice din complexul

lacustru Șontea – Fortuna, la marginea lacurilor, în ghioluri, bălți precum și de-a lungul canalelor.

Habitatele (în sistemul de clasificare românesc) identificate în complexul lacustru

Șontea - Fortuna

1. R2202 Comunități danubiene cu Lemna minor, L. trisulca, Spirodela polyrhiza și Wolffia arrhiza,

Corespondență în sistemul de clasificare Natura 2000: 3150 Lacuri eutrofe naturale cu vegetație

de Magnopotamion sau Hydrocharition

Asociații vegetale: Lemnetum minoris Soó 1927, Lemnetum gibbae Miyavaki et J. Tx. 1960,

Lemnetum trisulcae Knapp et Stoffers 1962, Lemno – Spirodeletum W. Koch 1954

Valoare conservativă: moderatã și mare în habitatele unde este prezentă Aldrovanda vesiculosa

(DH2)..

Prezența în Complexul lacustru Șontea-Fortuna: Lacul Tătaru, L. Furtuna, L. Rotund, L.

Rădăcinos, Canal Tătaru, Canal Păpădia, Canal Olguța

71

2. R2203 Comunități danubiene cu Salvinia natans, Marsilea quadrifolia și A. filiculoides,

Corespondență în sistemul de clasificare Natura 2000: 3150 Lacuri eutrofe naturale cu vegetație

de Magnopotamion sau Hydrocharition

Asociații vegetale: Spirodelo – Salvinietum natantis Slavniè 1965, Lemno – Azolletum

carolinianae Nedelcu 1967.

Valoare conservativă: mare și foarte mare în habitatele unde este prezentă specia Marsilea

quadrifolia (DH2).

Prezența în Complexul lacustru Șontea-Fortuna: Lacul Meșter, L. Baclănești, Canal Mitchina,

Canal Stipoc, Canal Păpădia Veche, Canal Periteașca

3. R2205 Comunități danubiene cu Hydrocharis morsus-ranae, Stratiotes aloides și Utricularia

vulgaris, Valoare conservativă: moderată.

Corespondență în sistemul de clasificare Natura 2000: 3150 Lacuri eutrofe naturale cu vegetatie

de Magnopotamion sau Hydrocharition

Asociații vegetale: Hydrocharirtetum morsus-ranae Van Langendonck 1935, Stratiotetum aloidis

Nowinski 1930, Lemno – Utricularietum vulgaris Soó (1928) 1947 (Sanda și Arcuș, 1999; Schneider

și Drăgulescu 2005; Gafta și Mountford, 2008; Sanda et al., 2008).

Valoare conservativă: moderată.

Prezența în Complexul lacustru Șontea-Fortuna: majoritatea lacurilor de dimensiuni mari și medii.

4. R2207 Comunități danubiene cu Nymphaea alba, Trapa natans, Nuphar luteum și Potamogeton

natans, Valoare conservativă: mare (Doniță et al., 2005).

Corespondență în sistemul de clasificare Natura 2000: 3160 Lacuri și iazuri distrofice naturale

Asociații vegetale: Myriophyllo verticillati – Nupharetum luteae W. Koch 1926, Nymphaeetum

albae Vollmar 1947, Nymphoidetum peltatae (Allorge 1922) Bellot 1951, Trapetum natantis V.

Kárpati 1963, Potametum natantis Soó 1927. (Sanda și Arcuș, 1999; Schneider și Drăgulescu

2005; Gafta și Mountford, 2008; Sanda et al., 2008).

Valoare conservativă: mare.

Prezența în Complexul lacustru Șontea-Fortuna: poldere acvatice, canale și lacuri de dimensiuni

medii.

5. R2210 Comunități danubiene cu Bolboschoenus maritimus și Schoenoplectus tabernaemontani

Corespondență în sistemul de clasificare Natura 2000: -

72

Asociații vegetale: Bolboschoenetum maritimi Eggler 1933, Schoenoplectetum tabernaemontani

Soó 1947.

Valoare conservativă: redusă.

Prezența în Complexul lacustru Șontea-Fortuna:

6. R2211 Comunități danubiene cu Cyperus fuscus și C. flavescens, Valoare conservativă:

moderată; Corespondență în sistemul de clasificare Natura 2000: 3130 Ape stătătoare oligotrofe

până la mezotrofe, cu vegetație din Littorelletea uniflorae și/sau Isoëto Nanojuncetea

Asociații vegetale: Cyperetum flavescenti Koch ex Aichinger 1933, Juncetum bufonii Felföld 1942,

Cypero – Limoselletum Kornek 1960.

Valoare conservativă: moderată.

Prezența în Complexul lacustru Șontea-Fortuna: Lacul Lung

7. R2213 Comunități danubiene cu Eleocharis acicularis și Littorella uniflora, Valoare conservativă:

Corespondență în sistemul de clasificare Natura 2000: 3130 Ape stătătoare oligotrofe până la

mezotrofe, cu vegetație din Littorelletea uniflorae și/sau Isoëto Nanojuncetea

Asociații vegetale: Eleocharidetum acicularis W. Koch 1926 emend. Oberd. 1957. (Sanda și

Arcuș, 1999; Schneider și Drăgulescu 2005; Gafta și Mountford, 2008; Sanda et al., 2008).

Valoare conservativă: mare și foarte mare în habitatele unde este prezentă specia Marsilea

quadrifolia (DH2) (Doniță et al., 2005).

Prezența în Complexul lacustru Șontea-Fortuna: Lacul Meșter, Lacul Nebunu, Lacul Furtuna

8. R3715 Pajiști danubian-panonice de Agrostis stolonifera, Valoare conservativă: redusă.

Corespondență în sistemul de clasificare Natura 2000: -

Asociații vegetale: Agrostetum stoloniferae (Ujvarosi 1941) Burduja 1956.

Valoare conservativă: redusă

Prezența în Complexul lacustru Șontea-Fortuna: Canal Furtuna, Canal Stipoc, Canal Tătaru

9. R3716 Pajiști danubiano-pontice de Poa pratensis, Festuca pratensis și Alopecurus pratensis,

Valoare conservativă: moderată (Doniță et al., 2005).

Corespondență în sistemul de clasificare Natura 2000:

73

Asociații vegetale: Poetum pratensis Rãv., Cãzac. et Turenschi 1956, Ranunculo repentis –

Alopecuretum pratensis Ellmauer 1933, Agrostideto-Festucetum pratensis Soó 1949. (Sanda și

Arcuș, 1999; Schneider și Drăgulescu 2005; Gafta și Mountford, 2008; Sanda et al., 2008).

Valoare conservativă: moderată.

Prezența în Complexul lacustru Șontea-Fortuna: Canal Ligheanca, Canal Șontea

10. R4406 Păduri danubian-panonice de plop alb (Populus alba) cu Rubus caesius, Valoare

conservativă: foarte mare (Doniță et al., 2005).

Corespondență în sistemul de clasificare Natura 2000: 92A0 Păduri-galerii (zăvoaie) de Salix alba

și Populus alba

Asociații vegetale: Salicetum albae-fragilis Issler 1926 em. Soó 1957 (Sanda și Arcuș, 1999;

Schneider și Drăgulescu 2005; Gafta și Mountford, 2008; Sanda et al., 2008).

Valoare conservativă: foarte mare

Prezența în Complexul lacustru Șontea-Fortuna: Canal Șontea, Canal Mila 36

11. R4407 Păduri danubiene de salcie albă (Salix alba) cu Rubus caesius

Corespondență în sistemul de clasificare Natura 2000: 92A0 Păduri-galerii (zăvoaie) de Salix alba

și Populus alba

Asociații vegetale: Salicetum albae-fragilis Issler 1926 em. Soó 1957

Valoare conservativă: mare

Prezența în Complexul lacustru Șontea-Fortuna: Canal Păpădia Veche, Canal Mila 36

12. R4408 Păduri danubiene de salcie albă (Salix alba) cu Lycopus exaltatus

Corespondență în sistemul de clasificare Natura 2000: 92A0 Păduri-galerii (zăvoaie) de Salix alba

și Populus alba

Asociații vegetale: Salicetum albae-fragilis Issler 1926 em. Soó 1957

Valoare conservativă: mare

Prezența în Complexul lacustru Șontea-Fortuna: Canal, Olguța, Canal Iamca, Canal Războinița

13. R5301 Comunități palustre cu Glyceria fluitans, Catabrosa aquatica și Leersia oryzoides

Corespondență în sistemul de clasificare Natura 2000: -

74

Asociații vegetale: Glycerietum fluitantis Eggler 1933, Phalaridetum arundinaceae (W. Koch)

Libbert 1931.

Valoare conservativă: moderată

Prezența în Complexul lacustru Șontea-Fortuna: Canal Mitchina, Canal Martin, Canal Trofilca

14. R5303 Comunități danubiene cu Oenanthe aquatica și Rorippa amphibia

Corespondență în sistemul de clasificare Natura 2000: -

Asociații vegetale: Oenantho-Rorippetum Lohmeyer 1950.

Valoare conservativă: moderată.

Prezența în Complexul lacustru Șontea-Fortuna: Lacul Tătaru, Lacul Rădăcinos, Canal Nebunu

15. R5304 Comunități danubiene cu Sparganium erectum, Berula erecta și Sium latifolium

Corespondență în sistemul de clasificare Natura 2000: 3150 Lacuri eutrofe naturale cu vegetație

de Magnopotamion sau Hydrocharition

Asociații vegetale: Sparganietum erecti Roll 1938, Mentho aquaticae-Beruletum erecti (Nedelcu

1971) Sanda et Popescu 2001.

Valoare conservativă: moderată

Prezența în Complexul lacustru Șontea-Fortuna: Canal Homenca, Canal Periteașca

16. R5305 Comunități danubiene cu Typha angustifolia și T. latifolia

Corespondență în sistemul de clasificare Natura 2000: -

Asociații vegetale: Typhetum angustifoliae Piggnati 1953, Typhetum latifoliae G. Lang. 1973.

Valoare conservativă: redusă

Prezența în Complexul lacustru Șontea-Fortuna: Canal Păpădia veche

17. R5306 Comunități danubiene cu Typha laxmannii și Epilobium hirsutum

Corespondență în sistemul de clasificare Natura 2000: -

Asociații vegetale: Typhetum laxmannii Nedelcu 1967.

Valoare conservativă: moderată.

75

Prezența în Complexul lacustru Șontea-Fortuna: Canal Șontea, Canal Olguța, Canal Agache, lacul

Meșter, Lacul Furtuna, Lacul Rotund

18. R5309 Comunități danubiene cu Phragmites australis și Schoenoplectus lacustris

Corespondență în sistemul de clasificare Natura 2000: -

Asociații vegetale: Scirpo – Phragmitetum W. Koch 1926.

Valoare conservativă: moderată.

Prezența în Complexul lacustru Șontea-Fortuna: pe canalele și lacurile din întregul complex

lacustru

19. R5312 Comunități ponto-danubiene cu Bidens tripartita, Echinochloa crusgalli și Polygonum

hydropiper, Valoare conservativă: redusă (Doniță et al., 2005).

Corespondență în sistemul de clasificare Natura 2000: 3270 Râuri cu maluri nămoloase, cu

vegetație din Chenopodion rubri p.p. și Bidention p.p.

Asociații vegetale: Bidenti-Polygonetum hydropiperis Lohm in R. Tx 1950, Polygono lapathifolio –

Bidentetum Klika 1935, Echinochloo – Polygonetum lapathifolii Soó et Csürös 1974. (Sanda și

Arcuș, 1999; Schneider și Drăgulescu 2005; Gafta și Mountford, 2008; Sanda et al., 2008).

Valoare conservativă: redusã

Prezența în Complexul lacustru Șontea-Fortuna: Canalul Mitchina, Canal Stipoc, Canal Ligheanca

5.1.1.6 Ihtiofauna

Ultima nou-apărută specie de pești în RBDD, Perccottus glenii este una non-nativă, de

origine sud-est-asiatică, ajunsă în România din bazinele acvatice ale Ucrainei. Prima citare a

speciei în România a fost în 2004, de către Nalbant et. al, 2004, care a găsit-o în urma unui pescuit

de cercetare în anul 2001 în râul Suceava, prin pescuit electric. În Delta Dunării au fost identificate

5 exemplare de Perccottus glenii din mediul limnicol în anul 2007 (Năstase 2007, 2009), indivizii

găsindu-se în zonele cu habitatul agreat de către specie: multă vegetație subacvatică, sol noroios

mâlos, cu mult puiet de pește (specia fiind cunoscută ca ihtiofagă, hrana constituind-o în special

puietul și icrele, ceea ce dovedește necesitatea cunoașterii și cercetării biologiei și răspândirii

speciei în habitatele Deltei Dunării, dat fiind faptul că este un prădător ihtiofag periculos ce poate

provoca serioase daune în caz de înmulțire excesivă). După Kottelat & Freyhof, 2007 această

specie poate extirpa aproape toate speciile de pești sau larvele de amfibieni în corpurile de apă de

dimensiuni mai mici. Așadar în contextul schimbărilor climatice apariția acestei specii cu potențial

impact asupra speciilor native, dar mai cu seamă aclimatizarea și înmulțirea ei excesivă nu poate

să ne facă decât să afirmăm că poate constitui un nou factor limitativ pentru ihtiofaună autohtonă,

un potențial factor de risc pentru fauna piscicolă a RBDD, mai ales pentru speciile vulnerabile.

76

În urma eșantionării din complexele lacustre ale RBDD în 2018, s-au capturat 43 de specii

de pești, dintre care 28 de specii au valoare comercială, 39 specii native și 4 sunt specii exotice,

inclusiv Perccottus glenii (guvidul de Amur) semnalat pentru prima dată în Delta Dunării în anul

2007 (Năstase 2007, 2009). În prezent după 10 ani, s-a aclimatizat în RBDD, regăsindu-se în toate

complexele lacustre dintre brațele Dunării, inclusiv în complexul lagunar Razim-Sinoie unde s-a

semnalat pentru prima dată în anul 2018 pe coasta vestică a complexului.

Principalele specii întâlnite în lacurile din RBDD sunt Scardinius erythrophthalmus (roșioara) și Blicca bjoerkna (batca) specii eudominante și euconstante, urmează speciile caracteristice precum Alburnus alburnus (oblet) și Rutilus rutilus (babușcă) specii dominante și constante; Următoarele specii sunt cele complementare respectiv speciile asociate precum Perca fluviatilis (biban), Rhodeus amarus (boarța), Proterorhinus marmoratus (moaca de brădiș) specii subdominante sau recedente și constante; următoarele sunt speciile accesorii precum Tinca tinca (lin), Petroleuciscus borysthenicus (cernușcă), Esox lucius (știucă), Carassius gibelio (caras), Alosa tanaica (rizeafcă), Clupeonella cultriventris (gingirică), Leucaspius delineatus (plevușcă) și chiar Perccottus glenii.

5.1.1.7 Ornitofauna

În anul 2018, s-au efectuat, cercetări privind efectele schimbărilor climatice asupra populațiilor

speciilor de păsări acvatice în perimetrul R.B.D.D. Pentru populațiile speciilor care iernează în

această zonă se poate observa o legătură strânsă între condițiile meteorologice din regiunea de

nord și nord-est a Mării Negre, disponibilitatea habitatelor favorabile de hrănire și odihnă și valorile

calitative și cantitative ale acestora în R.B.D.D.

În cazul migrației de primăvară sosirea primelor exemplare pentru majoritatea speciilor de păsări

coincide cu semnalările istorice, dar se constată variații anuale semnificative ale vârfurilor de

migrație (maxime populaționale) care înregistrează decalaje de 10 și chiar 20 de zile față de acum

15 ani. Acestea se datorează opririlor mai lungi și/sau mai dese pe care păsările sunt nevoite să le

facă de-a lungul migrației care sunt generate în cea mai mare parte de fenomenele meteorologice

nefavorabile.

Direcția dominantă a vântului în perioada migrației de primăvară (Martie- Mai) în ultimii 30

de ani de-a lungul zonei litorale din R.B.D.D este S→N. Acest fapt favorizează migrația în perioada

respectivă dar în fiecare sezon zilele cu vânt favorabil alternează cu perioade neprielnice care

forțează exemplarele aflate în migrație să staționeze sau să aleagă o rută ocolitoare mai sigură. În

sezonul de reproducere 2018 datorită condițiilor meteorologice nefavorabile (îngheț generalizat

prelungit în perioada martie-aprilie) s-au înregistrat întârzieri semnificative la cuibăritul anumitor

specii de păsări acvatice coloniale și a speciilor de Anatidae.

Răspunsul rapid al multor specii de păsări acvatice la schimbările climatice recente indică

faptul că acestea dețin un grad de plasticitate fenotipică ridicat care le permite să facă față cel puțin

pe termen scurt acestor schimbări. Cu toate acestea, există dovezi tot mai clare că unele specii ar

putea avea dificultăți să se adapteze la o serie de schimbări, de exemplu, diferite componente care

fac parte din spectrul lor trofic pot răspunde diferit la schimbările climatice sau utilizarea anumitor

factori/elemente de mediu ca declanșatori fenologici ar putea să determine un decalaj nedorit în

migrație.

77

În urma observațiilor în teren cel mai mare risc datorat fenomenelor meteorologice de

intensitate foarte mare (furtuni violente) este înregistrat în cazul speciilor de păsări acvatice

coloniale care cuibăresc pe vegetație acvatică flotantă și a celor care cuibăresc pe sol (insule,

plaje, pajiști sărăturate). În această categorie intră speciile din Ordinul Charadriiformes. Este

necesară continuarea studiilor în vederea observării evoluției tendințelor populaționale ale speciilor

de păsări acvatice în contextul schimbărilor climatice și identificarea de soluții pentru redresarea

populațiilor speciilor cu risc mare. Este important să explorăm posibilitatea folosirii speciilor

acvatice ca specii indicator în vederea identificării de soluții inovative în monitorizarea, prognozarea

și soluționarea efectelor schimbărilor climatice în R.B.D.D.

În total în anul 2018, au fost inventariate speciile de păsări coloniale din ordinele

Pelecaniformes, Ciconiiformes si Charadriiformes, fiind evaluate/identificate colonii și realizate hărți

de distribuție la 24 dintr-un total de 26 de specii. Dominanți au fost pelicanul comun cu o colonie și

11.430 de perechi, cormoranul mare cu 22 de colonii și 7.524 perechi, chirighița cu obraji albi cu

5.812 perechi și 24 de colonii respectiv cormoranul mic cu 5.335 de perechi și 10 colonii. Numărul

de colonii din anul 2018 a fost mai mare ca în anul 2017 însă mult mai mic ca în anul 2016.

Numărul total de perechi ale speciilor coloniale (Pelecaniformes, Ciconiiformes si Charadriiformes)

evaluate în anul 2018 a fost de 45.734, mai mic decât în anii precedenți (68.773 de perechi în anul

2016 respectiv 47.249 de perechi în 2017), însă mai mare ca în anul 2015 (26.653 de perechi).

Anul 2016, când am avut cele mai mari efective de păsări coloniale, a fost considerat an cu

epidemie de encefalită West Nile (cele mai mari epidemii au fost în 1996, 2010 și 2016).

În anul 2018, populația de codalbi din Delta Dunării prezintă 11 haplotipuri specifice acestui

areal, cu o frecvență moderată, ceea ce sugerează că aceste haplotipuri au evoluat local ca efect al

adaptării la condițiile de mediu specifice zonei, la scurt timp după colonizarea acestui habitat

(populația ancestrală din Delta Dunării).

Estimarea originii filogeografice a populației de Haliaeetus albicilla din Delta Dunării s-a realizat

prin coroborarea secvențelor regiunii de control miticondrial, regiune hipervariabilă 1 (MT-CR HVR1)

obținute în acest studiu cu secvențe publicate de Hailer et al. (2007); Honnen et al. (2010); Langguth

et al. (2013). Prin suprapunerea celor patru seturi de date s-au insumat 444 de indivizi genotipați

pentru gena MT-CR HVR1, din 15 țări, acoperind geografic în Europa partea nordică (Islanda și

peninsula Scandinavă), Europa Centrală și Central Estică și Sud-Estul Europei - peninsula Balcanică

(Grecia, Serbia și România – Delta Dunării); iar în Asia, zona Centrală (Kazakhstan) și Estul

Îndepărtat (Amur și Japonia). Din totalul de 444 de indivizi genotipați pentru gena MT-CR HVR1 s-au

identificat 47 de haplotipuri, din care 11 au fost specifice populației din Delta Dunării. Prin prezența

haplotipurilor comune și variația frecvenței acestora în diferite locații geografice s-a putut estima

istoria evolutivă a acestei specii.

De asemenea s-a verificat dacă există o corelație spațială a diversității genetice în cadrul

populației din Delta Dunării, prin testul de corelații multiple Mantel. Rezultatul testului Mantel infirmă

ipoteza corelației spațiale a diversității genetice, ceea ce confirmă populația actuală este rezultatul

redresării demografice a populație native după un eveniment de contracție demografică. Mai mult

decât atât, acest test de corelație susține ipoteza efectului conjugat al celor două scenarii pentru

prezența celor două haplotipuri comune tuturor populațiilor din arealul de răspândire al speciei.

78

5.1.1.8 Mamifere

După anul 1970 au fost înregistrate în Delta Dunării (incluzând întreg teritoriu al Rezervației

Biosferei Delta Dunării) un număr de 55 de specii de mamifere, aparținând de 18 familii respectiv 7

ordine: 31% Rodenția, 25% Carnivora, 18% Chiroptera, 15% Insectivora, 5% Cetacea, 4%

Artiodactyla și 2% Lagomorpha. Pe lângă acestea, anterior au fost înregistrate alte 3 specii,

neregăsite sau fără dovezi certe după anul 1970: Pitymys subterraneus (Rodenția), Canis lupus și

Monachus monachus (Carnivora).

În anul 2018, echipa de ornitologie din cadrul INCDDD, responsabilă și pentru cercetarea

mamiferelor din RBDD, și-a concentrat eforturile pe monitorizarea speciilor de mamifere de interes

comunitar pentru care s-au declarat cele două situri de interes comunitar SCI-uri Natura 2000 (Delta

Dunării și Delta Dunării Zona Marină) ce se suprapun cu R.B.D.D (Tabelul 3).

Tabelul 3. Speciile de mamifere de interes comunitar cercetate în R.B.D.D și împrejurimi, în

2018

Nr.

ctr. Specia

IUCN Cartea

Roșie a

Vertebrate

lor din

România

Lista

Roşie

RBDD

Natura

2000,

Dir.

Hab.

92/43

EEC

OUG

57/200

7

Bern

a Bonn

Washin

gton

1 Lutra lutra

Near

Threatened

Vulnerabilă Vulnerabilă An. II,

IV

An. III,

IVa An. II

X

2

Mustela

eversmanii

Least

Concern

Vulnerabilă Insuficient

cunoscută

An. II,

IV

An. III,

IVA An. II

3

Mustela

lutreola

Critically

Endangere

d

Periclitată

Vulnerabilă An. II.

IV

An. III,

IVA

4

Vormela

peregusna

Vulnerable Periclitată Insuficient

cunoscută

An. II,

IV

An. III,

IV An. III

5

Castor

fiber

Least

Concern

Nu este

inclus

Nu este

inclus An.

II,IV

An. III,

IVA An. II

6

Spermophi

lus citellus

Vulnerable Vulnerabil Nu este

inclus An. II An. III

7

Mesocricet

us newtoni

Near

Threatened

Vulnerabil

în pericol

An.

II,IV An. An. II

79

iminent III,IVA

8

Phocoena

phocoena

relicta

Least

Concern

Periclitat Insuficient

cunoscute

An.II,IV

An.

III,IVA An. II An. II X

9

Tursiops

truncatus

ponticus

Least

Concern

Periclitat Statut

indecis

An.II,IV

An.

III,IV An. II An. II X

Monitorizarea speciilor de mamifere de interes comunitar din R.B.D.D

Într-un proiect finanțat de ANCS în 2018 (Conservarea biodiversității și exploatarea

sustenabilă a resurselor naturale pentru armonizarea sistemelor socio-economice cu capitalul

natural din Rezervația Biosferei Delta Dunării) au fost monitorizate și speciile de mamifere de

interes comunitar din R.B.D.D. Din 55 specii de mamifere inventariate în teritoriul RBDD, 9 sunt

specii de interes comunitar nominalizate în fișele standard ale siturilor Natura 2000. Toate cele 9

specii de mamifere de interes comunitar nominalizate în An.II / Directiva Habitate și prezente în

fişele standard ale celor două situri SCI Natura 2000, Delta Dunării şi Delta Dunării zona marină, au

fost semnalate în acest teritoriul conform literaturii de specialitate și a observațiilor proprii.

Astfel, în anul 2018 au fost găsite 7 din cele 9 specii de interes comunitar: Lutra lutra (vidră),

Mustela lutreola (nurcă europeană), Castor fiber (castor), Phocaena phocaena (porc de mare, delfin

mic, marsuin), Spermophilus citellus (popândău), Mesocricetus newtoni (hamsterul dobrogea)

Tursiops truncatus (delfin cu bot gros, delfinul mare). Singurele specii de mamifere de interes

comunitar care nu au fost observate în 2018 în R.B.D.D și împrejurimi sunt: Mustela eversmanii și

Vormela peregusna.

Din cele 19 zone investigate în 2018, o specie a fost observată în 18 zone (Lutra lutra), o

specie în 7 zone (Mustela lutreola), o specie a fost observată în 4 zone (Spermophilus citellus),

două specii în 2 zone (Phocoena phocoena și Tursiops truncatus) iar două specii s-au observat în

câte o zonă (Castor fiber și Mesocricetus newtoni).

5.1.1.9 Reptile și amfibieni

În cursul anului 2018, au fost realizate cercetări privind modificări induse în populațiile de

amfibieni (inclusiv Speciile de Interes Comunitar) de prezența speciei de pește exotic

invaziv Perccottus glenii, pătruns în perimetrul R.B.D.D. în urmă cu cca un deceniu. Rezultatele

experimentelor arată că adulții de triton dobrogean (Triturus dobrogicus) evită adulții de P.

glenii(exemplare al căror lungime corporală este mai mare de 10 cm), în schimb tritonul comun

(Lissotriton vulgaris) alege habitate din care lipsesc și exemplarele tinere de P. glenii. În ceea ce

privește larvele de amfibieni, P. glenii le elimină pe toate în doar câteva zile, consumând atât pe

cele aparținând unor specii frecvente în R.B.D.D. (de ex. broasca mare de lac – Pelophylax

ridibundus), cât și pe cele aparținând unor specii rare în R.B.D.D., dar care au substanțe repelente

în piele (de ex. broasca râioasă brună – Bufo bufo).

80

În ceea ce privește speciile de reptile de Interes Comunitar, în cursul investigațiilor de teren

s-a constatat o mortalitate constantă indusă/provocată de circulația cu autovehicule între satul

Vadu și zona marină litorală din partea sud-estică a grindului Chituc (neamenajată ca plajă, dar

vizitată de turiști).

5.2. Protecţia naturii şi biodiversitatea: prognoze şi acţiuni întreprinse

5.2.2 Reţeaua de arii naturale protejate

Zonele strict protejate cuprind în principal formaţiuni fizice şi biologice sau

grupuri de asemenea formaţiuni, habitate ale speciilor de plante şi animale ameninţate sau

situri naturale cu valori excepţionale din punct de vedere ştiinţific, al conservării sau al

frumuseţii lor.

În cadrul RBDD au fost delimitate 20 zone naturale, a căror suprafaţă totală este de circa 50.904 hectare. În aceste zone se pot desfăşura cercetări ştiinţifice privind biologia, menţinerea şi conservarea calităţii mediului precum şi monitorizarea principalilor parametri ce definesc starea de evoluţie a acestora.

Fig. 5.2.2.1 Zonarea RBDD

81

Zonele strict protejate adăpostesc multe din speciile de interes comunitar: plante,

nevertebrate, peşti, amfibieni, reptile, păsări şi mamifere. Se observă o reprezentativitate deosebită a zonei strict protejate Sacalin Zătoane, unde sunt prezente 12 din cele 15 specii de peşti comunitari listaţi în Anexa II a directive Habitate şi 67 din cele 80 specii de păsări listate în Anexa I a Directivei Păsări. Strict protejate sunt înconjurate de zone tampon, care însumează 222996 ha şi cuprind suprafeţe de teren sau ape care prezintă caracteristici biologice apropiate cu cele ale ariei pe care o protejează şi au funcţia de a limita impactul şi presiunea antropică.

Tab. 5.2.2.1 Zonele tampon din RBDD

Nr. crt.

Zona tampon Suprafaţa (ha) Zona cu regim de protecţie integrală pe care o protejează

1 Matiţa-Merhei-Letea 22.560 Roşca-Buhaiova Pădurea Letea Lac Răducu

2 Şontea 12.500 Lac Nebunu

3 Caraorman 13.830 Pădurea Caraorman Arinişul Erenciuc

4 Lumina-Vătafu 13.460 Vătafu-Lunguleţ

5 Dranov 21.760 Sacalin Zătoane Lac Belciug

6 Sărături-Murighiol 5 Sărături-Murighiol

7 Lac Rotundu 1.240 Lac Rotundu

8 Insula Popina 260 Insula Popina

9 Cap Doloşman 28 Cap Doloşman

10 Zmeica-Sinoie 31.510 Grindul Lupilor Istria-Sinoie Grindul Chituc Insula Prundu cui Păsări Insulele Ceaplace

11 Lac Potcoava 2.937 Lac Potcoava

RezervaţiaBiosferei Delta Dunării – 580.000 ha Zone de dezvoltare durabilă, valorificate economic - 306.100 ha

Zone strict protejate - 50904 ha

Zone tampon - 222996 ha

T.I – 1.5.c) Zone de reconstrucţie

ecologică

82

12 Periteaşca Leahova 210 Periteaşca Leahova

13 Zona marină până la izobata de 20m

103.000 Periteaşca Leahova

Monitorizarea celor 20 zone cu regim de protecţie integrală din cadrul Rezervaţiei

Biosferei Delta Dunării s-a efectuat pe baza deplasărilor în teren, urmărindu-se mai multe obiective: observaţii asupra stării habitatelor; observaţii asupra florei si faunei; observaţii asupra factorilor biotici şi abiotici; observaţii privind impactul antropic în zonă; verificarea indicatoarelor de semnalizare a zonelor.

Monitoringul biodiversităţii în aceste zone s-a făcut pe baza Fişelor de observaţie a zonelor strict protejate, completate lunar de către agenţii ecologi din zonă.

Ariile cu regim de protecţie integrală trebuie înţelese din punct de vedere structural şi funcţional ca subsisteme ale complexului de ecosisteme care este Delta Dunării. Astfel, se pot identifica factori de control şi de structurare la nivel macro, cum ar fi regimul hidrologic general al deltei, dependent de regimul hidrologic al Dunării, cantitatea şi calitatea aluviunilor, disponibilitatea nutrienţilor. Din aceasta perspectiva, menţinerea stării de conservare a ariilor strict protejate depinde de variabilitatea acestor factori. Deci, menţinerea structurii actuale zonelor cu regim de protecţie integrală depinde, în mod clar, de actualul model de circulaţie a apei. Chiar motivaţia selectării acestor zone este un argument care demonstrează reprezentativitatea lor pentru structura deltei, mai ales având în vedere gradul lor ridicat de naturaleţe.

Astfel, pădurile Letea şi Caraorman sunt ecosisteme relicte, martori ai unei perioade în care silvostepa ocupa suprafeţe mult mai întinse. Ecosistemele lacustre sunt foarte utile ca modele pentru monitorizare. Grindurile şi Insula Popina conserva specii rare, rămăşiţe ale stepei. Un caz aparte este aria strict protejată Sacalin-Zatoane, ce poate fi considerata un model pentru evoluţia structurilor costiere specifice deltei şi reflectând modificări ce se produc în amonte (baraje, îndiguiri, amenajări pentru navigaţie). În privinţa valorii lor economice, aceste arii strict protejate reprezintă o rezervă genetică, participă la procesul de stocare al carbonului, contribuie la retenţia nutrienţilor şi au un mare potenţial ecoturistic. 5.3. Mediul marin şi costier

5.3.1 Starea ecosistemelor şi resurselor marine vii

În conformitate cu prevederile Ordinului nr. 46/2016 privind instituirea regimului de

arie naturală protejată şi declararea siturilor de importanţă comunitară ca parte

integrantă a reţelei ecologice europene Natura 2000 în România, publicat în Monitorul

oficial nr. 114/15.02.2016 rețeaua de arii marine protejate din RBDD este constituită din

ROSCI0066 Rezervaţia Biosferei Delta Dunării - zona marină, având suprafața de 3362,91

km2

83

A fost efectuat “Studiul privind elaborarea raportului privind starea ecologică a

ecosistemului marin Marea Neagră conform cerinţelor art. 17 ale Directivei Cadru Strategia

pentru mediul marin (2008/56/EC)” finanțat de către Ministerul Apelor și Pădurilor (contract

nr. 60/29.08.2018) care a abordat problematica habitatelor prin prisma cerințelor Directivei

Cadru pentru Strategia Mediului Marin (disponibil on-line la

http://cdr.eionet.europa.eu/ro/eu/msfd_art17/2018reporting/textreport/envxbptkq/Romania_r

oof-report.pdf).

Pentru habitatele de tip sedimentar luate în studiu, concluziile au fost următoarele:

- În zona studiată, prin suprapunerea stațiilor de prelevare pe hărțile sedimentologice,

utilizând ca bază harta tipurilor de habitate din EMODnet (EUSeaMap), au fost identificate

următoarele tipuri mari de habitate:

• În corpul de apă cu salinitate variabilă (Sulina – Periboina, la adâncimi de 5-20-

30m): nisipuri infralitorale; mâluri infralitorale; mâluri circalitorale.

• În corpul de apă costier (Periboina – Vama Veche, la adâncimi de 5-20m): nisipuri

infralitorale; nisipuri circalitorale; mâluri circalitorale. În afara habitatelor sedimentare fizice

mari, în corpul de apă costier, a mai fost identificat stânca infralitorală cu alge fotofile, un

tip special de habitat, care a fost bine studiat și caracterizat doar din punct de vedere

floristic. Acesta include două subtipuri, în funcție de specia floristică dominantă: subtipul cu

alga brună Cystoseira barbata și cel cu alge roșii din genul Phyllophora (Coccotylus

truncatus specie dominantă).

• În corpul de ape marine: mâluri circalitorale cu recifi biogeni de Mytilus

galloprovincialis (27-57m), sedimente mixte și mâluri circalitorale de larg cu Modiolula

phaseolina (70-100m).

- În perioada 2012-2017 în corpul de apă cu salinitate variabilă s-a atins starea ecologică

bună (GES), toate tipurile de habitate bentale mari identificate și analizate prin aplicarea

indicelui multiparametric M-AMBI*(n), fiind în stare ecologică bună. De asemenea, corpul

de apă costier, în care s-au identificat și studiat trei tipuri de habitate bentale pe substrat

sedimentar populat de organisme zoobentale a atins starea ecologică bună (GES) pentru

perioada de raportare 2012-2017.

‾ În perioada studiată, habitatul Stânca infralitorală cu alge fotofile a atins starea

ecologică bună în cazul ambelor subtipuri de habitate cheie, atât cel cu Cystoseira, cât și

cel cu Phyllophora, analiză realizată în urma aplicării indicelui multiparametric EI. Perioada

de evaluare pentru habitatul cu Phyllophora a fost mult mai scurtă (2016-2017), deoarece

zona de distribuție a acestei specii a fost identificată recent, astfel că este necesară o

monitorizare constantă în viitor a acestui tip de habitat pentru a observa tendința exactă de

evoluție. De asemenea, subtipul cu Zostera, definit în cadrul habitatului major Infralitoral

nisipos-malos a atins starea ecologică bună (GES) în perioada 2012-2017, în baza analizei

realizate cu ajutorul indicelui EI.

84

- În apele marine, habitatul mâluri circalitorale cu recifi biogeni de Mytilus galloprovincialis

NU a atins starea ecologică bună (non-GES). La evaluarea stării, în afară de indicele

MAMBI*(n), (a cărui valoare medie pe perioada 2012-2017 s-a situat la valoarea prag de

0,68), a fost utilizat ca indicator și biomasa vie, care a avut valori foarte scăzute, mult mai

mici decât obiectivul (ținta) stabilit anterior. Pe de altă parte, habitatul mâluri și sedimente

mixte circalitorale cu Modiolula phaseolina din circalitoralul de larg a atins starea bună

(GES), deși perioada sa de evaluare a fost mai scurtă (2015-2017). Tendința sa de

evoluție va fi urmărită ulterior. Habitatele cu substrat dur din corpurile de apă în care sunt

prezente nu au fost evaluate din lipsa datelor recente. Habitatele sedimentare litorale nu

au fost evaluate din lipsa datelor cantitative.

Pentru habitatul nisipuri litorale cu Donacilla cornea și nisipuri infralitorale cu Donax

trunculus există doar observații calitative, datele cantitative nefiind suficiente pentru o

evaluare adecvată a calității lor ecologice

5.3.1.1 Fitoplancton

Identificarea structurii calitative şi cantitative a fitoplanctonului, ca indicator de stare

a eutrofizării, s-a realizat în urma analizei probelor colectate în lunile iulie (41 de stații) și

septembrie 2018 (7 stații) pe profilele din rețeaua de monitorizare a apelor cu salinitate

variabilă, a apelor costiere și marine de la litoralul românesc al Mării Negre.

Pe platforma continentală a Mării Negre, în luna iulie, cea mai mare diversitate s-a

întâlnit în apele cu salinitate variabilă (84 de specii), unde numărul total de diatomee (24 de

specii) a fost foarte apropiat de cel al dinoflagelatelor (25 de specii). Au fost urmate de

specii dulcicole-salmastricole din grupul clorofitelor (16 specii) și din grupul cianobacteriilor

(10 specii). Dintre grupele cu specii preponderent marine-salmastricole (crisofite,

euglenofite, criptofite) au fost întâlniți mai puțini reprezentanți (2-4 specii fiecare). În apele

costiere și marine se menține dominanța dinoflagelatelor, fiind reprezentate prin 34,

respectiv, 38 de specii. Dintre celelalte grupe, se remarcă clorofitele, cu 9-12 specii și

cianobacteriile cu 4 specii, cele mai multe fiind întâlnite în apele marine.

Valorile cele mai mari ale densităţilor și biomaselor fitoplanctonice din apele cu

salinitate variabilă, respectiv, apele costiere, au fost înregistrate pe staţia Portița 1.

Referitor la distribuția fitoplanctonului în orizontul de suprafață se observă :

- În luna iulie, s-au înregistrat valori mai ridicate ale densității totale în zona nordică, pe

profilul Mila 9, izobatele de 5 și 20 m, unde valorile au variat între 751-994·103 cel/L, și pe

stația Portița 1, unde s-a atins valoarea maximă de 1,51·106 cel/L. Valorile scad spre sudul

litoralului, ajungând la aprox. 39·103 cel/L pe profilul Vama Veche, izobata de 20 m. De

asemenea, se observă valori mai scăzute în ape mai îndepărtate de influența apelor

Dunării, cât și odată cu îndepărtarea de țărm, în zona sudică (sub 200·103 cel/L). Referitor

la distribuția biomasei fitoplanctonului, cele mai mari valori au fost înregistrate în apele

costiere (Gura Buhaz 20 m - 1703 mg/m3,) și în apele cu salinitate variabilă (Mila 9 5 m -

85

1678 mg/m3, Mila 9 20 m - 969 mg/m3, Sf. Gh. 30 m - 879 mg/m3). De asemenea, valorile

scad odată cu îndepărtarea de influența apelor Dunării și cu îndepărtarea de țărm.

Distribuţia densităţilor (103 cel/L, stânga) și biomaselor (mg/m3, dreapta) fitoplanctonice în

2018.

Indicatorul biomasa fitoplanctonică prezintă nivelul și tendințele valorilor de biomasă

(mg/m3) din sezonul cald (mai-septembrie) în apele de la litoralul românesc. Evaluarea

stării ecologice s-a realizat pentru apele cu salinitate variabilă, apele costiere şi marine,

pentru sezonul cald din anul 2018, prin calcularea percentilei 90 pentru valorile de biomasă

corespunzătoare stratului de suprafaţă (0 m) al fiecărui profil și compararea cu valoarea

prag din metodologie.

Astfel, se poate observa faptul că valorile biomasei obținute pentru apele cu

salinitate variabilă și marine din sezonul cald al anului 2018 au fost sub valoarea maximă

admisă, încadrându-le în starea ecologică bună.

În apele costiere, valorile obținute pentru profilele din zona nordică (Gura Buhaz,

Cazino Mamaia și Est Constanța) au depășit valoarea țintă stabilită pentru acest corp de

apă (950 mg/m3). Astfel, corpul de ape costiere a fost încadrat în starea ecologică proastă

Starea ecologică a corpurilor de apă pe baza elementului biomasă (mg/m3) în anul 2018.

Corp de apă Profil Valoare ţintă

(mg/m3)

Valoare

obţinută

2018

(percentila

90)

Stare

ecologică

Ape cu salinitate variabilă

86

BLK_RO_RG_TT03

Sulina 3000 290

Mila 9 3000 1607

Sf. Gheorghe 3000 850

Portița 3000 727

Ape costiere

BLK_RO_RG_CT Gura Buhaz 950 1592

Ape marine

BLK_RO_RG_MT01

Sulina 800 289

Mila 9 800 303

Sf. Gheorghe 800 632

Portița 800 645

5.3.1.2 Zooplancton

Stațiile din care s-au colectat probe au acoperit întreaga platformă continentală

românească a Mării Negre

87

Microzooplanctonul În anul 2018, populația de tintinide din componenta microzooplanctonică a fost

evaluată în luna iulie. În acest sens, au fost analizate 34 de probe, din orizonturile 0 și 10

m, din 18 stații situate pe profilele Portița, Est-Constanța și Mangalia.

În perioada analizată populația de tintinide a fost caracterizată de 6 specii

aparținând genurilor Tintinnopsis, Favella, respectiv Eutintinnus

Ordin Familie Gen Specie

Ape cu

salinitate

variabilă

Ape

costiere

Ape

marine

C

hore

otr

ich

ida

Codonellidae Tintinnopsis

Tintinopsis beroidea +

Tintinopsis minuta + + +

Ptychocylididae Favella Favella ehrenbergii +

Tintinnidae Eutintinnus

Eutintinnus apertus + +

Eutintinnus lasus-

undae

+

Eutintinnus tubulosus + + +

88

Din punct de vedere calitativ, corpul de apă cu salinitate variabilă a înregistrat cea

mai mică diversitate de specii (2), în timp ce corpul de apă marină a fost cel mai bine

reprezentat din acest punct de vedere (5 specii).

În urma analizei cantitative a populației de tintinide de la litoralul românesc, cea mai

ridicată densitate s-a regăsit în corpul de apă costieră (82%), iar cea mai scăzută în corpul

de apă marină (5%).

În urma analizei domnanței speciilor pe fiecare corp de apă, s-a observat că specia

Tintinnopsis minuta domină corpurile de apă cu salinitate variabilă, respectiv costieră, în

timp ce specia Eutintinnus tubulosus domină corpul de apă marină, fapt care corespunde

ecologiei speciilor.

Structura calitativă a populației de tintinide analizată în iulie 2018 este total diferită

ca număr de specii, specii constituente și dominanță a acestora de cea înregistrată în

aceeași perioadă a anului trecut.

Cantitativ, observăm o creștere a densității de la nord spre sudul litoralului, respectiv

dinspre stațiile de larg spre mal, situație întâlnită și anul trecut, în aceeași perioadă

analizată.

Mezozooplancton

În vederea identificării stării ecologice a populațiilor mezozooplanctonice de la

litoralul românesc al Mării Negre, în decursul anului 2018, în cadrul programului de

monitorizare a stării mediului marin, au fost prelevate și analizate două seturi de probe.

Cele două expediții întreprinse au acoperit doar sezonul cald (o expediție în luna

iulie și o expediție în luna septembrie).

Compoziția calitativă a populației mezozooplanctonice din anul 2018 a atins un

număr total de 20 specii. Numărul maxim de specii a fost înregistrat în luna iulie, în corpul

de apă marin, când au dominat copepodele, cu opt specii, urmate de meroplancton, cu

cinci specii. În luna septembrie, au dominat din nou copepodele, cu 7 specii, și

meroplanctonul cu 5, numărul total de specii în această lună fiind de 19.

În luna iulie, în cazul indicatorului „Biomasa copepodelor” au fost înregistrate valori

peste pragul de stare ecologică bună în toate cele trei corpuri de apă, starea ecologică

bună fiind atinsă în proporție de 85% în apele cu salinitate variabilă, 80% în apele costiere

și 65% în cele marine. În luna septembrie, doar corpul costier a atins starea ecologică

bună, în proporție de 83%, în apele marine înregistrându-se valori sub limitele prag,

încadrând astfel corpul în starea ecologică proastă, în proporție de 62%

În cazul cazul indicatorului „Biomasa Noctiluca scintillans”, în luna iulie 2018,

starea ecologică bună a fost atinsă în proporție de 69% în cadrul apelor cu salinitate

variabilă și în proporție de 57% în cadrul apelor marine, apele costiere neatingând starea

ecologică bună.

89

În luna septembrie s-au înregistrat valori pentru starea ecologică bună în ambele

corpuri de apă analizate, 100% în apele costiere și 92% în cele marine.

Concluzii

Analizând starea ecologică a corpurilor de apă, se observă că în sezonul cald, în

luna iulie, starea ecologică bună se înregistrează pentru indicatorii „Biomasa copepodelor”

și „Biomasa mezozooplanctonului” în toate cele trei corpuri de apă. Excepție a fost

biomasa Noctiluca scintillans în apele costiere, unde s-a atins starea ecologică proastă în

proporție de peste 87%, celelalte corpuri de apă înregistrând valori pentru starea ecologică

bună.

În luna septembrie a predominat starea ecologică bună pentru indicatorii analizați,

excepție fiind „Biomasa copepodelor”, unde s-a atins starea ecologică bună în proporție de

doar 38% în cadrul apelor marine, corpul de apă costier fiind în starea ecologică bună în

proporție de 83%.

Zooplancton gelatinos

În vederea determinării stării populațiilor macrozooplanctonice, în sezonul de vară

2018, au fost executate două expediții (lunile iulie și august) în care au fost colectate 50 de

probe.

În acest interval au fost identificate cinci specii de macrozooplanctonice: scifozoarul Aurelia

aurita, ctenoforul Pleurobrachia pileus, Mnemiopsis leidyi și Beroe ovata și scifozoarul

Rhizostoma pulmo.

Din punct de vedere al distribuției spațiale a densității, specia Aurelia aurita a fost

întâlnită în cantități mari de la nord la sud, de-a lungul platformei continentale românești a

Mării Negre.

Specia Pleurobrachia pileus a atins valori mai ridicate ale densității în partea nord-

estică a platformei continentale românești.

Ctenoforul Beroe ovata a prezentat valori ale densității mai ridicate în partea

centrală a zonei costiere românești.

Ctenoforul Mnemiopsis leidyi a înregistrat valori mici ale densității, semnalându-se

mai mult în partea nord-estică a Mării Negre, până la izobata de 100 m.

5.3.1.3 Zoobentos

În anul 2018, macrozoobentosul a fost monitorizat pe întreaga platformă continentală din

dreptul țărmului românesc. Din rețeaua națională de monitoring, de pe substrat sedimentar

au fost colectate 38 de probe din tot atâtea stații situate pe 13 profile, între Sulina și Vama

Veche

90

În urma prelucrării probelor au fost identificate în total 83 de specii macrozoobentice,

variația numărului de specii încadrându-se astfel în limitele înregistrate în ultimii 5 ani (75

specii în 2014 și 90 specii în 2016). Deși, în ultimii 5 ani, tendința de variație a numărului

de specii macrozoobentice este staționară, analizând situația pe o perioadă de 9 ani, se

observă o tendiță crescătoare (R2 = 0,77)

Speciile de nevertebrate macrobentice identificate au fost distribuite pe principalele

corpuri de apă și pe tipurile mari de habitate fizice astfel:

- 33 de specii în apele tranzitorii marine (respectiv apele cu salinitate variabilă), dintre

care în 18 habitatele nisipoase și nisipos-mâloase infralitorale și 26 pe habitatele

mâloase circalitorale;

- 34 de specii în apele costiere, 22 în habitatele nisipoase infralitorale (izobata de 5

m) și 32 în habitatele nisipoase circalitorale;

- 57 de specii în apele de pe platforma continentală la adâncimi cuprinse între 30 și

60 m, în circalitoral;

- 29 de specii în apele din circalitoralul de larg, la adâncimi cuprinse între 70 și 100 m.

Indicele multimetric M-AMBI normalizat (M-AMBI*(n)) aplicat pe densitățile speciilor

bentice a arătat o stare ecologică bună a apelor tranzitorii marine, comparativ cu cea

slabă a apelor costiere, în dreptul cărora există zone populate și, deci, mai puternic

afectate de influențele antropice.

Dacă aplicăm același principiu ”one out all out” (OOAO) atât faunei din circalitoralul cu

recifi biogeni de Mytilus galloprovincialis, precum și a circalitoralului sedimentar de larg

dominat de bivalva Modiolula phaseolina, ambele sunt în stare ecologică proastă.

Totuși, în cazul în care aplicăm principiul proporțiilor, atunci, ținând cont de faptul că, în

ambele tipuri de habitate circalitorale, mai mult de 75% din stații au fost în stare bună,

atunci le putem considera în stare ecologică bună.

91

5.3.1.4 Resurse marine vii

Resursele marine vii au fost reprezentate, în principal, de speciile de pești. Fauna

piscicolă de la litoralul românesc al Mării Negre cuprinde peste 140 de specii şi subspecii,

totuşi, în ultimele decenii, s-au evidenţiat schimbări semnificative în structura ihtiofaunei,

dar şi etologice, la nivelul populaţiilor de peşti.

Acestea pot fi corelate cu diverse acţiuni şi activităţi ca de exemplu: aportul fluvial

semnificativ al Dunării, intensificarea traficului maritim, turismul, intensificarea activităţilor

portuare, urbanizarea zonelor de coastă, pescuitul excesiv, dar şi cu unelte neadecvate,

pătrunderea unor specii străine şi alte influenţe antropice.

Analizând probele colectate în anul 2018, din cadrul ihtiofaunei de la litoralul românesc, au

fost identificate 43 de specii aparţinând la 30 de familii

Familia Specia Denumirea populară

Acipenseridae Acipenser gueldenstaedti colchicus nisetru

Acipenser stellatus păstrugă

Huso huso morun

Atherinidae Atherina hepsetus aterina mare

Belonidae Belone belone euxini zărgan

Blenniidae Coryphoblennius galerita cocoșel de mare

Callionymidae Calliumymus pusillus șoricel de mare

Carangidae Trachurus mediterraneus ponticus stavrid

Centracanthidae Spicara smaris smarid

Clupeidae Sprattus sprattus şprot

Alosa immaculata scrumbie de Dunăre

Alosa tanaica rizeafcă

Clupeonella cultriventris gingirică

Engraulidae Engraulis encrasicolus hamsie

Gadidae Merlangius merlangus euxinus bacaliar

Gaidropsarus mediterraneus galea

92

Familia Specia Denumirea populară

Gasterosteidae Gasterosteus aculeatus ghidrin

Gobiidae Neogobius melanostomus strunghil

Mesogobius batrachocephalus hanus

Gobius niger guvid negru

Pomatoschistus microps leopardinus guvid de nisip

Mugilidae Mugil cephalus laban

Liza aurata chefal auriu

Mullidae Mullus barbatus barbun

Ophididae Ophidion rochei cordeluță

Pleuronectidae Platichthys flesus cambulă

Pomatomidae Pomatomus saltatrix lufar

Rajidae Raja clavata vulpe de mare

Dasyatis pastinaca pisică de mare

Sciaenidae Umbrina cirrosa milacop

Scombridae Sarda sarda pălămidă

Scophthalmidae Psetta maxima calcan

Scorpaenidae Scorpaena porcus scorpie de mare

Serranidae Serranus cabrilla biban de mare

Soleidae Solea lascaris limbă de mare

Sparidae Boops boops gupă

Squalidae Squalus acanthias rechin

Syngnathinae Syngnathus variegaus ac de mare

Syngnathus typhle ac de mare

Hippocampus guttulatus căluț de mare

93

Familia Specia Denumirea populară

Trachinidae Trachinus draco dragon

Triglidae Trigla lucerna rândunica de mare

Uranoscopidae Uranoscopus scaber bou de mare

Speciile predominante constante au fost: hamsie, stavrid, barbun, şprot, aterină, cu uşoare

variaţii de la lună la lună.

Astfel, starea de conservare a speciilor identificate in cadrul ihtiofaunei de la litoralul

românesc, în anul 2018, se încadrează în umătoarele categorii IUCN

VU - vulnerabilă

NT - aproape amenințată cu dispariția

LC - neamenințată cu dispariția

DD - date insuficiente

În ultimul deceniu, interesul pentru valorificarea moluștelor marine din Marea

Neagră a crescut semnificativ, pescăriile turcești fiind un exemplu în acest sens; utilizând

metode precum scufundările, utilizarea greblelor, lopeților, dar și metode de dragare, se

colectează specii de moluște precum Chamelea gallina, Rapana venosa, Mytilus

galloprovincialis etc.

În prezent, în România, dintre moluște cel mai pescuit este gasteropodul rapana

(Rapana venosa), care reprezintă 98% din captura anuală. Unealta folosită este beam-

traul în zonele cu substrat sedimentar și scafandrul autonom în zonele cu substrat dur.

Midiile (Mytilus galloprovincialis) sunt pescuite din mediul natural doar cu ajutorul

94

scafandrului autonom. Sunt scoase anual cantități importante de midii, astfel încât, din

2018, Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură (ANPA) a introdus o cotă (Captura

Total Admisibilă) și pentru această resursă.

Pescuitul vongolei nu a fost reglementat până în prezent în apele românești, iar

unealta utilizată (draga hidraulică) a fost introdusă printre uneltele legale în 2018

(Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Ordinul nr. 1369/2018 privind caracteristicile

tehnice, condițiile de folosire a uneltelor admise la pescuitul comercial și metodele de

pescuit comercial în apele marine și continentale).

În România, bivalvele nu sunt considerate un aliment comun, însă, în ultimul

deceniu s-a observat o ușoară creștere a consumului de rapana, midii și stridii în

alimentația publică. Mai mult, pentru promovarea scoicilor, începând cu 2014 se

organizează anual „Festivalul scoicilor” (https://www.facebook.com/festivalulscoicilor/).

5.3.2. Indicatori de eutrofizare

Nutrienții, principala cauză a eutrofizării, au fost investigați în anul 2018, prin analiza

probelor (N=175) prelevate din coloana de apă (0-90 m) în două expediții oceanografice,

întreprinse în sezonul cald, lunile iulie și septembrie, pe rețeaua de monitoring alcătuită din

51 stații și pe profilul Est Constanța (7 stații) care acoperă toate tipologiile incluse în

Directivele Cadru Apă (DCA) şi Strategia pentru Mediul Marin (DCSMM) - ape tranzitorii,

costiere și marine.

Concentrațiile fosfaților, (PO4)3-, au înregistrat, în coloana de apă, valori cuprinse între 0,01 - 3,04

µM (media 0,32 µM, mediana 0,25 µM, deviația standard 0,34 µM). Valorile maxime s-au regăsit la suprafață, în luna

iulie, în zona Gurilor Dunării (profilul Sulina, până la izobata de 20 m), dar și în stația Mangalia 5 m.

Pe parcursul anului 2018 se observă un potențial risc de neatingere a stării ecologice bune în apele

costiere și marine

95

Formele anorganice ale azotului (azotați, azotiți și amoniu) au înregistrat valori eterogene de-a

lungul întregului litoral românesc al Mării Negre însumând depășiri ale valorii propuse ca țintă

pentru evaluarea stării ecologice bune în special în apele costiere și marine

În general, s-au observat valori mai ridicate ale azotului anorganic în zona de directă

influență a Dunării (profilul Mila 9). Formele reduse, azotit și amoniu, predomină în zonele

cu impact antropic (Gura Buhaz). Analiza comparativă a concentrațiilor azotului anorganic

în sezonul cald, în apele de suprafață și valorilor țintă (propuse GES) evidențiază riscul

moderat de a nu atinge starea ecologică bună în apele tranzitorii și un risc major pentru

apele costiere și marine (din nordul platoului continental)

Silicaţii, (SiO4)4-, au avut concentraţii cuprinse în intervalul 0,1 – 48,9µM (media 8,0µM, mediana

5,1µM, deviaţia standard 8,1µM). Valorile mai ridicate se datorează aportului fluvial

Clorofila a este unul dintre parametri biochimici cei mai frecvent determinaţi, fiind un

indicator al biomasei vegetale şi al productivităţii primare. Datorită importanţei sale în

ecosistemul marin şi a faptului că se măsoară mai uşor decât biomasa fitoplanctonică,

clorofila a a fost inclusă pe lista indicatorilor pentru domeniul “Eutrofizare” din “Directiva-

Cadru Ape” a U.E., reprezentând unul dintre parametri de impact care trebuie monitorizaţi.

Concentraţiile de clorofila a înregistrate în luna iulie au variat între 0,03 și 8,31 µg/L,

valoarile maxime fiind înregistrate în apele cu salinitate variabilă, pe stațiile Sulina 20M –

3,73 µg/L, Mila 9 5M – 4,83 µg/L și Sf. Gh. 5M – 3,81 µg/L.

96

CAPITOLUL 6. PĂDURILE

6.1. Fondul forestier naţional: stare şi consecinţe

6.1.1. Evoluţia suprafeţei fondului forestier

Fondul forestier însumează totalitatea suprafeţelor pădurilor, terenurilor destinate

împăduririi suprafeţelor care servesc nevoilor de cultură, producţie şi administraţie silvică.

Fondul Forestier Naţional din RBDD propietate publică a statului , conform HG 663/2002

este dat în administrarea Regiei Naţionale a Pădurilor.

Structură:

Regia Naţională a Pădurilor

- Direcţia Silvică Tulcea

- Ocolul Silvic Rusca

- Amenajarea Rusca

- Amenajarea Carasuhat

- Amenajarea Pestriţele

Ocolul Silvic Tulcea

- Incinta Păpădia

97

Sp. pădure: răşinioase şi foioase (stejar, salcâm, frasin, nuc, diverse tari, plop

euroamerican, salcie, diverse moi, plop indigen)

Unităţile de producţie pentru fiecare ocol sunt:

Ocolul Silvic Rusca

‾ Rusca

‾ Carasuhat

‾ Uzlina

Ocolul Silvic Tulcea

‾ Periprava

‾ Letea

‾ Sălceni

‾ Tudor Vladimirescu

Pentru desfăşurarea activităţii de silvicultură şi exploatare forestieră se emite autorizaţie de

mediu pentru fiecare unitate de producţie

Modul de gestionare a fondului forestier naţional se reglementează prin amenajamente

silvice.

Ţelurile de gospodărire a pădurii se stabilesc prin amenajamente silvice, în concordanţă

cu obiectivele ecologice şi social-economice şi cu respectarea dreptului de proprietate

asupra pădurilor, exercitat potrivit prevederilor codului silvic.

Amenajamentele silvice se elaborează la nivelul ocoalelor silvice pe unităţi de producţie

şi/sau de protecţie, cu respectarea normelor tehnice de amenajare.

A.R.B.D.D. analizează situaţia comparativă dintre prevederile amenajamentului silvic şi

lucrările silviculturale efectiv realizate în anul anterior, la nivel de unitate de producţie şi de

unitate amenajistică, iar lunar analizează şi centralizează rapoarte privind activitatea de

silvicultură referitoare la situaţia terenurilor forestiere, structura pe specii şi clase de

vîrstă,suprafaţa pădurilor, împăduriri realizate, terenuri degradate .

Pe teritoriul Ocolului Silvic Tulcea :(zona I Sălceni, II,Tudor Vladimirescu,III Maliuc, IV

Tătaru,V Periprava, VI Letea, XIV Tulcea):

Tab. 6.1.1.1 Fond forestier –Ocolul Silvic Tulcea

Fond forestier Total (ha) În RBDD (ha)

13.275 13.275

din care:

pădure 9.447 9.447

98

Pe teritoriul Ocolului silvic Rusca ( amenajarea Rusca, Carasuhat şi Pestriţele):

Tab.6.1.1.2 Fond Forestier- Ocolul Silvic Rusca

Fond forestier Total (ha) În RBDD (ha)

10.090,95 9.681

din care:

pădure 7.311,6 6.966,34

99

Fig.6.1.1.1 Harta Fond forestier RBDD

100

Din suprafaţa pădurilor din RBDD, adică suprafaţa de teren acoperită cu vegetaţie

forestieră (asociaţii de arbori sau arbuşti reproduşi natural sau plantaţi) 56% sunt păduri

naturale şi 44% artificiale pe teritoriul Ocolului Silvic Tulcea şi 33.5% sunt păduri naturale şi

66.5% artificiale pe teritoriul Ocolului Silvic Rusca.

În arborete, ponderea este deţinută de foioase, răşinoasele fiind slab reprezentate prin

specii de pin negru şi chiparos de baltă, care vegetează pe nisipuri şi respectiv pe malurile

braţului SF. Gheorghe km.63, fiind plantate artificial. Foioasele sunt reprezentate în special

prin clone de plop euroamerican, plop alb, plop negru, stejar, frasin de Pensilvania,

salcâm, etc..

Tab.6.1.1.3. Structura pe specii şi clase de vârstă:

O.S.Tulcea O.S. Rusca

Pe

specii

Ha Pe clase

de

vârstă

% Pe

specii

Ha Pe clase

de

vârstă

%

Salcie 3192 I 8 Salcie 2477 I 29

Plop ea 2254 II 15 Plop ea 2095 II 38

Plop

indigen 1627 III 22 Plop

indigen

841 III 18

Salcâm 876 IV 13 Salcâm 851 IV 8

Frasin 962 V 10 Frasin 667 V 2

Stejar 114 VI 19 Stejar 23

Răşinoase 392 Răşinoase 14

Diverse

tari

14 VII 13 Diverse

tari

39 VI 5

Diverse

moi

16 Diverse

moi

22

Anin

negru

40

Salcioara 242

Sub aspect ecologic şi economic, pădurile din RBDD au preponderent funcţie de

protecţie( 73% din suprafaţă) funcţia de producţie fiind reprezentată mai puţin ( 27%din

suprafaţa totală). În ceea ce priveşte funcţia de producţie pe primul plan este producerea

101

de masă lemnoasă, iar pe plan secundar ciupercile, plantele medicinale, vânatul şi altele.

Pădurile de interes economic sunt concentrate în delta fluvială.

Indice mediu de creştere pentru păduri:

O.S. Tulcea

- naturale 4,2 mc/an/ha - artificiale 2,6 mc/an/ha

Suprafaţa pădurilor naturale – 56%;artificiale - 44%

O.S. Rusca

- naturale 6,1 mc/an/ha - artificiale 4,9 mc/an/ha

Suprafaţa pădurilor naturale – 33,5%;artificiale – 66,5%

Economia forestieră absoarbe o mică parte din forţa de muncă disponibilă din RBDD.

Creşterea gradului de ocupare a populaţiei în acest domeniu se mai poate face prin

promovarea unor activităţi tradiţionale (împletituri din nuiele de răchită, etc).

Tab.6.1.1.4

Volum de masă lemnoasă

exploatat pe anul 2018

OS Tulcea

mc

OS Rusca

mc

Produse principale 23 7684

Produse secundare 1.5 454

Produse de igienă 0.1 306

Produse conservare 1138

Exploatarea masei lemnoase se face preponderent prin firme private dar şi în regie

proprie de Regia Naţională a Pădurilor – pentru lucrările de igienizare şi pentru masa

lemnoasă neadjudecată la licitaţie/negocieri de catre agenţii economici. Beneficiarii

volumului de masă lemnoasă exploatată sunt agenţii economici cu capital privat.

6.1.2. Distribuţia pădurilor după principalele forme de relief

Pe teritoriul RBDD predomină formele negative de relief, concretizate,

geomorfologic, în depresiuni, conturate de grinduri, a căror altitudine variază între 0-12 m

(în zonele dunelor înalte de pe grindurile Letea şi Caraorman) şi în Podişul Dobrogean în

jur de 60 m din limita rezervaţiei. Urmare a acestor condiţii staţionale, pădurile sunt situate

în două zone fitoclimatice: zona silvostepei umede ce cuprind arborete de pe versanţii

imediaţi din vecinătatea Braţul Tulcea şi în continuare pe Braţul Sf.Gheorghe (partea

102

dreaptă) şi numeroase trupuri mici de pădure în zona nisipurilor continentale de la

Dunăvăţul de Sus şi Dunăvăţul de Jos, foste perdele de protecţie.

Pădurile din delta fluvială se găsesc în cea mai mare parte de-a lungul celor trei braţe ale

Dunării, dar şi pe gârlele şi canalele de legătură dintre acestea. Păduri se găsesc şi unele

areale din interiorul deltei.Acestea sunt reprezentate prin zăvoaie de salcie care ocupă

părţile mai joase şi plopişuri sau amestecuri de plopi şi sălcii pe părţile mai înalte.

Speciile forestiere din pădurile deltei fluviale sunt: Salcia albă (Salix alba), Salcia

plesnitoare (Salix fragilis), Plopul alb (Populus alba), Plopul cenuşiu (Populus canescens),

şi cele mai extinse arborete de plopi euroamericani de înaltă productivitate, realizate prin

plantaţii (97% din totalul speciilor). Se găsesc şi resturi ale vegetaţiei naturale şi sunt

reprezentate prin exemplare de Frasin comun (Frasinus angustifolia) şi de Frasin pufos

(Fraxinus pallisae).

Pădurea Caraorman

Pădurea Letea

103

Pădurile din delta fluvio-marină sunt deosebite faţă de cele din luncă şi din delta fluvială .

Aici se găsesc arborete naturale, pe grindurile Letea, Caraorman şi în luncile

braţelor Chilia şi Sfântu Gheorghe, precum şi plantaţii (plantaţii cu plopi negri şi sălcii), dar

şi unele plantaţii realizate pe nisipurile fluvio-marine de pe grindurile Sărăturile în suprafaţă

de 1.280ha. Pe suprafeţe restrânse , datorită diferenţierilor morfologice (dune şi depresiuni

interdune) şi ecologice pe grindurile Letea şi Caraorman, în repartiţia vegetaţiei sunt

caracteristice trecerile bruşte de la pădure la vegetaţia ierboasă psamofilă şi chiar halofilă.

Aproape 55% din păduri sunt artificiale şi 45% sunt naturale , iar cele din ultima categorie

provin din renişuri.Din pădurile naturale 16% se găsesc pe terenurile joase din delta

fluvială.

Fig. 6.1.2.1 Arinişul Erenciuc

104

6.1.3. Starea de sănătate a pădurilor

În ceea ce priveşte starea de sănătate, arboretele afectat a fost exploatat în cadrul

produselor de igienă sau accidentale, şi valorificat ca lemn de foc pentru populaţia locală.

Starea de sănătate a arboretelor poate fi influenţată de dăunători sau de condiţiile

naturale nefavorabile. Principalul factor biotic negativ care acţionează în pădurile şi

vegetaţia forestieră din afara fondului forestier, pe teritoriul RBDD, îl reprezintă omizile

defoliatoare ale dăunătorului Lymantia dispar.

6.1.4. Suprafeţe de păduri regenerate

În 2018 s-au împădurit după cum urmează:

O.S. Tulcea (în

ha)

O.S. Rusca (în

ha)

Integrale 889.85 736.02

Completări şi

refacere

1068.15 632.84

Total 1958.00 1368.86

6.2. Ameninţări şi presiuni exercitate asupra pădurilor.

Presiunea antropică asupra pădurii şi fondului forestier se manifestă pe mai multe

căi.

În primul rând este păşunatul necontrolat al vitelor semisălbatice (bovine,cabaline), cu efective de mii de capete – estimate de DSVSA Tulcea, care produc pagube atât plantaţiilor nou înfiinţate de plop, salcie, salcâm, stejar, în zonele Maliuc, Gorgova, Tudor Vladimirescu, Pardina, Chilia, Uzlina dar şi în pădurile naturale cu specii valoroase autohtone cu regim de protecţie integrală Letea şi Caraorman. S-au săpat şanţuri de minim sanitar împotriva păşunatului abuziv şi a sustragerilor de masă lemnoasă .Masurile imediate ce se impun pentru remedierea situaţiei trebuie să vizeze eliminarea animalelor lăsate fără supraveghere şi refacerea împrejmuirii zonelor strict protejate Letea şi Caraorman.

Un alt factor de presiune antropică sunt incendiile, provocate sau iscate din neglijenţa pescarilor crescătorilor de animale sau a turiştilor. Incendiile constituie un factor de ameninţare a integrităţii fondului forestier. Multe incendii au putut fi oprite la limita pădurii datorită benzilor de protecţie contra incendiilor create şi întreţinute anual, prin arătură şi discuire la Ocolul silvic Tulcea şi Oculul Silvic Rusca.S-au întrţinut prin arat şi discuit liniile izolatoare împotriva incendiilor pe o suprafaţă de 126 ha.

105

6.3. Tendinţe

CAPITOLUL 7. RESURSELE MATERIALE ŞI DEŞEURILOR

7.1. Generarea şi gestionarea deşeurilor: tendinţe, impacturi şi prognoze

Datele prezentate în acest capitol sunt furnizate de: operatorii economici ce desfăşoară activităţi în perimetrul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, date ce au fost raportate periodic conform HG nr. 856/2002 privind evidenta gestiunii deşeurilor şi pentru aprobarea listei cuprinzand deşeurile, inclusiv deşeurile periculoase, de operatorul de salubritate al oraşului Sulina şi serviciile de salubrizare ce îşi desfăşoaraă activitatea în cadrul administraţiilor publice locale.

7.1.1. Generarea şi gestionarea deşeurilor municipale

În perimetrul RBDD deşeurile menajere colectate nu sunt supuse nici unui proces de tratare prealabilă eliminării finale prin depozitare. Într-o mică măsură se realizează o sortare manuală a deşeurilor depozitate pentru recuperaea deşeurilor reciclabile de tip PET la Sulina, Chilia Veche şi Sf. Gheorghe cât şi a deşeurilor metalice.

Evoluţia cantităţii totale de deşeuri generate pe teritoriul rezervaţiei Biosferei Delta

Dunării, conform raportărilor efectuate de către agenţii economici şi înregistrate în baza de

date este redată în tabelul de mai jos

Cod Deşeu Cantitate generată

Cantitate valorificată

Cantitate eliminată

02 01 07 deşeuri din exploatarea forestieră 900 400 500

02 01 10 deşeuri metalice 24170 24170

02 02 02 deşeuri de ţesuturi animale 50 80

02 03 04 materii care nu se pretează consumului sau procesării 15650 15650

03 01 01 deşeuri de scoarţă şi de plută 100 100

03 01 05

rumeguş, talaş, aşchii, resturi de scândură şi furnir, altele decât cele specificate la 03 01 04 4 4

05 01 06

nămoluri uleioase de la operaţiile de întreţinere a instalaţiilor şi echipamentelor 1000

08 03 17 deşeuri de tonere de imprimante cu conţinut de substanţe periculoase 14 14

10 01 02 cenuşă zburătoare de la arderea cărbunelui 37.5 37.5

10 12 08

deşeuri ceramice, de cărămizi, ţigle sau materiale de construcţie (după procesarea termică) 0.3 0.3

12 01 10 uleiuri sintetice de ungere uzate 35 35

13 01 05 emulsii neclorurate 200

15 02 02 absorbanţi, materiale filtrante (inclusiv filtre de ulei fără altă 95975 103 95620

16 01 03 anvelope scoase din uz 7466.72 7360.72 8

16 01 07 filtre de ulei 206480.007 6475

16 01 10 componente explozive (de ex. perne de protecţie (air bags)) 875

16 01 17 metale feroase 6880.5 4400

106

16 01 99 alte deşeuri nespecificate 0.3

16 02 14 echipamente casate, altele decât cele specificate de la 16 02 09 la 16 02 13 255

16 02 15 componente periculoase demontate din echipamente casate 0.007 0.007

16 02 16

componente demontate din echipamente casate, altele decât cele specificate la 16 02 15 0.003 0.003

16 03 05 deşeuri organice cu conţinut de substanţe periculoase 2680

16 06 01 baterii cu plumb 1250 4

16 06 05 alte baterii şi acumulatori 60 70

16 10 02 deşeuri lichide apoase, altele decât cele menţionate la 16 10 01 108 108

17 02 03 materiale plastice 600 600

17 03 02 asfalturi, altele decât cele specificate la 17 03 01 14 14

17 04 01 cupru, bronz, alamă 10

17 04 02 aluminiu 76.5 21.5 55

17 04 05 fier şi oţel 13830 5040

17 06 03

alte materiale izolante constând din sau cu conţinut de substanţe periculoase 175

17 06 04 materiale izolante, altele decât cele specificate la 17 06 01 şi 17 06 03 2400 80 2320

19 01 99 alte deşeuri nespecificate 32.5 16.5 32.5

19 08 05 nămoluri de la epurarea apelor uzate orăşeneşti 1800 296.34

19 12 04 materiale plastice şi de cauciuc 7.8 2.8 5

20 01 01 hârtie şi carton 1839.266 1250.936 599

20 01 02 sticlă 867 370 490

20 01 06 0.6 0.6

20 01 21 tuburi fluorescente şi alte deşeuri cu conţinut de mercur 32

20 01 39 materiale plastice 167.28 94.6 64.68

20 01 40 metale 87.8 87.8

20 01 85 133 150

20 02 01 deşeuri biodegradabile 5427 5425

20 03 01 deşeuri municipale amestecate 198796.91 1099.19 125112.6

20 03 02 deşeuri din pieţe 50 80

20 03 03 deşeuri stradale 75 140

20 03 06 deşeuri de la curăţarea canalizării 28.69 28.69

20 03 99 deşeuri municipale, fără altă specificaţie 8 8

7.1.2. Generarea şi gestionarea deşeurilor industrial

Deşeurile periculoase, prin natura lor, au cel mai mare impact asupra mediului înconjurător şi sănătăţii populaţiei. Ţinând cont de proprietăţile lor specifice (de exemplu: inflamabilitate, corozivitate, toxicitate), este necesar ca activităţile de gestionare a deşeurilor periculoase să fie abordate într-un mod riguros.

107

În mare parte deşeurile periculoase provin din activitatea de transport (uleiuri de santină, uleiuri de motor şi şlamuri din rezervoare, deşeuri cu conţinut de ţiţei, baterii cu plumb).

Cod Deşeu Cantitate generată

Cantitate valorificată

Cantitate eliminată

13 02 04 uleiuri minerale clorurate de motor, de transmisie şi de ungere 80

13 02 05 uleiuri minerale neclorurate de motor, de transmisie şi de ungere 10295.89 13997.68 255.06

13 02 06 uleiuri sintetice de motor, de transmisie şi de ungere 3492.079 3402.079 80

13 02 08 alte uleiuri de motor, de transmisie şi de ungere 2.5 800

13 04 01 uleiuri de santină din navigaţia pe apele interioare 1676 1570 60

13 05 06 ulei de la separatoarele ulei/apă 72 50

7.1.3. Fluxuri special de deşeuri

7.1.3.1. Deşeuri de echipamente electrice şi electronice Gestionarea deşeurilor de echipamente electrice şi electronice intră sub incidenţa

Directivei 2002/96 privind deşeurile de echipamente electrice şi electronice. Obiectivul anual de colectare a DEEE pentru anul 2015 a fost de 4 kg/locuitor pentru DEEE incluse în categoriile 1 şi 10 din anexa nr. 1A a HG 1037/2010 privind deşeurile de echipamente electrice şi electronice.

Cantităţile de deşeuri de echipamente electrice şi electronice colectate de la populaţia locală şi instituţii publice în localităţile din Delta Dunării (Sulina, Sf. Gheorghe, Chilia Veche)

cod deseu Cantitate generata

Cantitate valorificata

Cantitate eliminata

20 01 35

echipamente electrice şi electronice casate, altele decât cele specificate la 20 01 21 şi 20 01 23 cu conţinut de componenţi periculoşi*6)

112.5 182.5

20 01 36

echipamente electrice şi electronice casate, altele decât cele specificate la 20 01 21, 20 01 23 şi 20 01 35

180.88 180 0.88

S.C. A.S.P.L. SULINA S.R.L. deţine un spaţiu special amenajat pentru stocarea deşeurilor de echipamente electrice şi electronice colectate (spaţiu dotat cu platformă betonată în S=13,08 mp şi cămin pentru colectarea eventualelor scurgeri), acestea urmând a fi transportate pentru reciclare la agenţii economici autorizaţi pentru această activitate.

7.1.3.2. Deşeuri de ambalaje

Directiva 94/62/EC privind ambalajele şi deşeurile de ambalaje (amendată prin Directiva 2004/12/CE) a fost transpusă în legislaţia românească prin H.G. 621/2005 (cu modificările ulterioare). Reglementările cuprinse în Directiva 94/62/EC sunt bazate pe convingerea că atingerea obiectivelor stabilite prin acest act necesită un efort din partea tuturor părţilor implicate în domeniul comercializării ambalajelor şi al depozitării deşeurilor

108

aferente, respectiv agenţii de salubritate, autorităţile administraţiei publice locale, producători şi importatori, precum şi producătorii de materii prime.

Evoluţia cantităţii totale deşeuri de ambalaje generate pe teritoriul rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, conform raportărilor efectuate de către agenţii economici şi înregistrate în baza de date este redată în tabelul de mai jos

cod deseu Cantitate generata

Cantitate valorificata

Cantitate eliminata

15 01 01 ambalaje de hârtie şi carton 12387.664 11708.314 934.25

15 01 02 ambalaje de materiale plastice 17831.765 12865.184 5233.97

15 01 03 ambalaje de lemn 0 0

15 01 04 ambalaje metalice 3836.1115 1957.9715 1879.1

15 01 06 ambalaje amestecate 1864.05 1750.82 113.23

15 01 07 ambalaje de sticlă 13098.14 10532.12 3015

15 01 10

ambalaje care conţin reziduuri sau sunt contaminate cu substanţe periculoase

51 27

7.1.3.3. Uleiuri uzate

Hotărârea de Guvern nr. 235/2007 prvind uleiurile uzate, reglementează gestionarea uleiurilor uzate, care, conform prevederilor acestei hotărâri operatorii economici au obligaţia să colecteze separat uleiurile uzate şi să predea toată cantitatea de ulei uzat operatorilor economici autorizaţi să desfăşoare activităţi de valorificare/eliminare.

COMPANIA NAŢIONALĂ ADMINISTRAŢIA PORTURILOR DUNĂRII MARITIME S.A.– Sucursala Tulcea, în urma colectării de la navele din portul Tulcea, au raportat următoarele rezultate din monitorizarea deşeurilor gestionate.

cod deseu Cantitate generata

Cantitate valorificata

Cantitate eliminata

20 01 25 uleiuri şi grăsimi comestibile 2165.01 1585 450.01

7.1.3.4. Deşeuri generate de activităţi medicale

Ordinul Ministerului Sănătăţii şi Familiei nr.219/2002 pentru aprobarea Normelor tehnice privind gestionarea deşeurilor rezultate din activităţile medicale şi a Metodologiei de culegere a datelor pentru baza naţională de date privind deşeurile rezultate din activităţile medicale, modificat şi completat prin Ordinul MSF nr.997/2004 şi Ordinul MSF nr.1029/2004, reglementează modul în care se colectează, se ambalează, se depozitează temporar, se transportă şi se elimină deşeurile generate de activităţile medicale.

109

7.1.3.5. Colectarea selectivă şi reciclarea deşeurilor

Colectarea separată a deşeurilor reciclabile în localităţile din Delta Dunării s-a realizat şi în anul 2016 într-o mică măsură prin operatorul de salubrizare din oraşul Sulina şi prin serviciile de salubrizare existente în cadrul Consiliilor Locale din localităţile Sf. Gheorghe şi Chilia Veche.

Precolectarea deşeurilor municipale şi asimilabile rezultate de la populaţie şi agenţii economici se realizează în recipienţi de capacităţi diferite (europubele şi eurocontainere de diferite capacităţi) amplasaţi în spaţii special amenajate pentru depozitarea temporară a deşeurilor.

7.1.3.6. Deşeuri biodegradabile

Conform legislaţiei în vigoare, biodeşeurile - deşeurile biodegradabile sunt

deşeurile provenite din grădini şi parcuri, deşeurile alimentare sau cele provenite din bucătăriile gospodăriilor private, restaurantelor, firmelor de catering ori din magazine de vânzare cu amănuntul, compatibile cu deşeurile provenite din unităţile de prelucrare a produselor alimentare.

În Planul Judetean de Gestionare a Deşeurilor procentul de deşeuri biodegradabile din deşeurile menajere este apreciat la aproximativ 69% în mediul urban şi 60% în mediul rural.

La nivelul anului 2017 în perimetrul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, în mediul rural, deşeurile biodegradabile au fost şi sunt folosite în gospodăriile particulare.

cod deseu Cantitate generata

Cantitate valorificata

Cantitate eliminata

20 01 08 deşeuri biodegradabile de la bucătării şi cantine

78806.89 2425.55 76375.34

7.1.4. Impacturi şi presiuni privind deşeurile

Actualele practici de colectare, transport şi depozitare a deşeurilor din mediul rural şi urban sunt necorespunzatoare, generând un impact negativ asupra factorilor de mediu. Impactul generat de deşeurile produse şi depozitate necontrolat constă în afectarea calităţii factorilor de mediu, a solului şi subsolului.

Depozitarea ilegală a deşeurilor de orice fel constituie surse de poluare atât pentru apele de suprafaţă, apele subterane cât şi pentru sol.

Riscurile majore rezultate din depozitarea necontrolată a deşeurilor, neaplicarea măsurilor de reducere a volumului acestora, apar mai evident în situaţii cu precipitaţii abundente, viituri, care antrenează cantităţi de deşeuri de toate categoriile, producând poluarea apelor de suprafaţă.

La nivelul localităţilor din perimetrul Rezervaţiei Biosferei delta Dunării, nu există încă sisteme integrate pentru colectarea separată a deşeuirlor de ambalaje, a deşeurilor periculoase din deşeurile municipale, a deşeurilor biodegradabile şi a celor voluminoase. Deşeurile de ambalaje sunt colectate separat din deşeurile menajere întrun procent foarte mic. Sistemele pentru colectarea deşeurilor reciclabile nu sunt încă puse în funcţiune în localităţile Chilia Veche, Sulina, Crişan şi Sf. Gheorghe.

Deasemenea deşeurile periculoase din deşeurile menajere, reprezentate de deşeurile de baterii, uleiuri, tuburi florescente, vopsea, medicamente, diluanţii şi ambalajele

110

acestora, aruncate la întâmplare prin depozitare necontrolată, pot îngreuna procesul de descompunere şi pot polua atât apa freatică cât şi solul si subsolul.

Deşuerile din construcţii şi demolări, respectiv materialele de construcţii şi demolări, solul excavat sunt folosite ca materiale de umplere a gropilor de pe drumurile comunale ale localităţilor, acestea fiind considerate materiale nepericuloase pentru mediul înconjurător.

Deşeurile generate din activităţile medicale, au fost colecatate, tratate şi eliminate în conformitate cu reglementările legale.

Chiar şi în aceste situaţii, toate aceste considerente conduc la concluzia că gestionarea deşeurilor necesită adoptarea unor măsuri specifice, adecvate fiecarei faze de eliminare a deşeurilor în mediu. Respectarea acestor măsuri trebuie să facă obiectul activităţii de monitoring a factorilor de mediu afectaţi de prezenţa deşeurilor.

Reducerea impactului activităţii deşeurilor asupra mediului implică reducerea cantitativă a deşeurilor menajere depozitate provenite de la populaţie, agenţii economici, turişti, etc. 7.1.5. Tendinţe şi prognoze privind generarea deşeurilor

Tendinţe privind generarea deşeurilor

Tendinţele privind gestionarea deşeurilor pe teritoriul rezervaţiei depind de activităţile economice, modificările demografice, producţia şi consumul de bunuri, etc.

Dintre cei mai importanţi parametri care pot influenţa generarea deşeurilor sunt: - evoluţia populaţiei; - schimbările economice; - schimbări privind natura bunurilor de larg consum în raport cu cererea; - metode noi de tratare a deşeurilor. Cantităţile de deşeuri generate urmează tendinţele de consum şi de producţie care mai

departe ilustrează cel mai bine măsura interacţiunii dintre activităţile umane şi mediu. Prognoza privind generarea deşeurilor municipale

În ultimii ani se constată o tendinţă de creştere a cantităţilor de deşeuri provenite de la populaţia ce locuieşte atât în mediul rural cât şi cel urban, în special ambalajele din hârtie şi carton, PET-uri şi plastice uşoare, datorită faptului că produsele comercializate sunt preambalate astfel. Îmbunataţirea calitaţii managmentului deşeurilor

Implementarea Directivelor Europene în domeniul managementului deşeurilor la nivelul agenţilor economici cât şi la nivelul administraţiilor publice locale, va conduce la scăderea impactului negativ pe care îl au deşeurile asupra calităţii mediului şi sănătăţii umane.

Prin proiectele aflate deja în drulare la nivelul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării se va realiza îmbunătăţirea sistemului local de gestionare a deşeurilor prin extinderea atât a colectării deşeurilor cât şi a colectării separate a acestora prin cele patru staţii de transfer prevăzute prin proiect: Sulina, Chilia Veche, Crişan şi Sf. Gheorghe.

111

Prin implementarea sitemului integrat a deşeurilor în Rezervaţia Biosferei Delta Dunării, se vor realiza:

- extinderea colectării deşeurilor şi în zona rurală; - creşterea volumului de deşeuri colectate şi apariţia de noi locuri de muncă; - optimizarea serviciilor şi activităţilor de colectare, transport, valorificare şi eliminare

a deşeurilor. Până la implementarea “Sistemului integrat de gestionare a deşeurilor în localităţile din

Delta Dunării” finanţat conform H.G. nr. 920/2007 prin Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile, autorităţile publice locale au luat cât de cât măsuri de introducere a sistemului de colectare separată a deşeurilor menajere provenite de la populaţie, instituţii, agenţi economici, turişti.

CAPITOLUL 8. MEDIUL URBAN, SĂNĂTATEA ŞI CALITATEA VIEŢII

În cadrul interacţiunii dintre om şi mediul său ambiant, acesta exercită asupra omului influenţe multiple, cea mai importantă fiind acţiunea asupra sănătăţii. Din acest punct de vedere se ştie că mediul conţine factori care au o acţiune favorabilă asupra sănătăţii, cunoscuţi sub numele de factori sanogeni. Mediul conţine însă şi factori care au o acţiune nefavorabilă asupra sănătăţii determinând înrăutăţirea sau pierderea acesteia, denumiţi factori patogeni. În mod obişnuit, diverşii poluanţi existenţi în mediu nu ating nivele foarte ridicate pentru a produce efecte acute, dar prezenţa lor continuă, chiar în concentraţii mai scăzute nu este lipsită de efecte nedorite.

8.1. Mediul urban şi calitatea vieţii

8.1.1. Calitatea aerului din aglomerările urbane şi efectele asupra sănătăţii

În perimetrul RBDD, cea mai importantă sursă perturbatoare care contribuie la producerea efectului de seră este dioxidul de carbon produs de circulaţia navelor fluviale în trafic şi a navelor maritime în tranzit. În ceea ce priveşte problema emisiilor de particule fine pe teritoriul RBDD menţionăm faptul că pe teritoriul rezervaţiei nu sunt unităţi industriale cu potenţial de poluare cu astfel de particule.

Obiective şi măsuri pentru gestionarea calităţii aerului

În scopul prevenirii şi combaterii impactului negativ la surselor de poluare a calităţii aerului se va acţiona pentru: - diminuarea emisiilor de gaze şi pulberi în aer cu ajutorul filtrelor cât şi a unor tehnologii moderne aplicate în industrie; -îmbunătăţirea mijloacelor pentru realizarea unui monitoring performant - dotarea echipamentelor industriale poluante cu instalaţii de reţinere (filtre) şi neutralizarea poluanţilor atmosferici; - plantarea unor zone verzi de protecţie; - protejarea pădurilor; - extinderea şi protejarea spaţiilor verzi, a parcurilor, a gardurilor vii etc. - construirea de vehicule cât mai puţin poluante.

112

8.1.2. Poluarea fonică şi efectele asupra sănătăţii şi calităţii vieţii

Zgomotul poate reduce calitatea vieţii şi constituie un impact negativ asupra sănătăţii oamenilor. Cea mai gravă boală produsă de poluare fonică este pierderea auzului. Chiar şi la nivele la care nu există pericolul pierderii auzului, poluarea fonică produce probleme.

În general se poate discuta despre o extindere a poluării sonore la nivelul global al mediului ambiant. În mod practic se consideră că limita de suportabilitate la zgomot pentru om este de 65 decibeli. S-a admis că valoarea de 80 decibeli reprezintă pragul la care intensitatea sunetului devine nocivă. În anul 2013, în perimetrul RBDD nu s-au înregistrat fenomene majore de poluare prin zgomot. Principala sursă a unei astfel de poluări o constituie traficul naval motorizat. Nu au fost efectuate determinări privind efectele poluării sonore asupra stării de sănătate a populaţiei locale şi nu au existat sesizări ale populaţiei locale în ceea ce priveşte abaterea de la normele de zgomot. Obiective privind reducerea zgomotului Pentru reducerea poluării fonice există metode variate ce ţin de autorităţile locale chiar de fiecare cetăţean în parte sau de instituţiile specializate: - plantarea perdelelor forestiere de protecţie pe marginea drumurilor, şoselelor, mai ales în zonele cu niveluri fonice ridicate; - întreţinerea perdelelor forestiere existente deoarece au capacitatea de a reduce zgomotul cu circa 10 decibeli; - devierea circulaţiei în anumite zone; - interzicerea claxonării în unele zone populate; - proiectarea maşinilor, agregatelor,vehiculelor cu un efect sonor redus.

8.1.3. Calitatea apei potabile şi efectele asupra sănătăţii

În condiţiile poluării mediului, calitatea apei folosită de populaţie poate constitui un

important factor de îmbolnăvire: - Boli infecţioase produse prin apa poluată (boli bacteriene, boli virotice, boli

parazitare) - Boli neinfecţioase produse prin apa poluată (inoxicaţia cu nitraţi, cu plumb sau cu

mercur) Poluarea mediului poate conduce la poluarea apei prin ploaia acidă care schimbă

ph-ul solului şi al apelor. Aciditatea are influenţe negative asupra plantelor şi animalelor, astfel dacă aciditatea apelor creşte multe animale subacvatice mor; multe specii de amfibieni depind de apă iar scăderea calităţii apei are corespondenţă directă în creşterea mortalităţii ouălelor şi larvelor sau indirect determinând apariţia unor boli la care organismele nu mai răspund imunitar.Toate acestea au repercursiuni asupra sănătăţii populaţiei care trăieşte în aceste areale. Este important de subliniat că pericolul mare îl reprezintă în continuare lipsa unităţilor de preparare a apei potabile în multe localităţi ceea ce face ca, în continuare, un număr însemnat de locuitori, circa 25%, să nu beneficieze de condiţii optime de alimentare cu apă potabilă. Monitorizarea calităţii apei este importantă pentru diminuarea efectelor unor fenomene de poluare accidentală sau pentru stabilirea măsurilor de prevenire a evoluţiei necorespunzătoare a unor parametri de calitate.

113

Obiective şi măsuri privind reducerea poluării apei Scăderea calităţii apei se datorează: - apelor reziduale industriale; - apelor menajere; - diferitelor substanţe folosite în agricultură; - îmbogăţirii cu substanţe organice ca urmare a depozitării de deşeuri şi resturi menajere. - bazine speciale de colectare a deşeurilor şi rezidurilor, pentru a împiedica deversarea directă a acestora în apele de suprafaţă; -epurarea apelor reziduale cu ajutorul filtrelor sau a unor substanţe chimice. -controlul poluării industriale şi a substanţelor chimice utilizate în procesele industriale.

8.1.4. Efectele gestionării deşeurilor asupra stării de sănătate a populaţiei

Principalele forme de impact şi risc determinate de activităţile de gestionare, respectiv de depozitare sunt: - poluarea aerului; - participarea la generarea efectului de seră; - poluarea apelor subterane şi de suprafaţă; - modificări de peisaj şi disconfort vizual; - scoaterea din circuitul natural sau economic a unor terenuri.

Analiza situaţiei salubrităţii localităţilor din mediul urban şi rural din RBDD a scos în evidenţă următoarele aspecte: - la nivelul gropilor de depozitare, deşeurile sunt depozitate direct pe sol; - depozitele (gropile) de deşeuri sunt neâmprejmuite şi nu se efectuează la nivelul acestora acţiuni de combatere a insectelor şi a rozătoarelor; - lipsa reţelei de canalizare pentru apele uzate; - nu se efectuează spălarea şi dezinfecţia mijloacelor de transport şi a recipienţilor de precolectare a rezidurilor la nivelul rampelor; - la nivelul localităţilor nu există platforme de gunoi betonate şi racordate la reţeaua de apă şi canalizare, pubelele fiind amplasate în locuri improvizate.

Un alt aspect negativ este acela că multe materiale reciclabile sunt depozitate împreună cu cele nereciclabile fiind amestecate şi contaminate din punct de vedere chimic şi biologic, recuperarea lor fiind dificilă.

Obiective şi măsuri privind gestionarea deşeurilor În acest sens se impune luarea unor măsuri în concordanţă cu normele europene, astfel: - amplasarea de containere în scopul colectării selective a deşeurilor în cât mai multe zone din localităţile RBDD. - amenajarea corespunzătoare a depozitelor existente (Tulcea, Sulina) pentru protecţia mediului, astfel încât acestea să nu conducă la poluarea apelor şi solului din zonele respective. - amplasarea depozitelor autorizate în locuri special amenajate la distanţe bine calculate faţă de aşezările omeneşti, apele de suprafaţă, zone de agrement,etc. - operarea corectă a depozitelor actuale, acoperirea periodică cu materiale inerte în vederea prevenirii incendiilor, a răspândirii mirosurilor neplăcute, împrejmuirea acestor depozite şi amplasarea de panouri de avertizare.

114

- măsuri ferme împotriva tuturor celor care nu respectă legislaţia privind depozitarea deşeurilor în spaţii special amenajate punând în pericol habitatele de păsări protejate (zona de protecţie integrală Sărături-Murighiol) - amenajarea şi întreţinerea malurilor fluviului Dunărea, canalelor şi luciilor de apă din perimetrul fiecărei localităţi. - depozitarea deşeurilor menajere în mod controlat. - colectarea rezidurilor menajere în recipiente speciale, pe sortimente (sticlă, metal, hârtie, material plastic etc.) şi reciclarea acestora. - măsuri de informare şi sensibilizare a populaţiei privind colectarea şi depozitarea deşeurilor asfel încât să fie cunoscute metodele simple de compostare în gospodărie, scopul fiind acela de a se reduce cantităţile de deşeuri biodegradabile.

De asemenea în toate localităţile din perimetrul RBDD în activitatea de colectare şi gestionare a deşeurilor se impun măsuri tehnico-juridice, adaptarea şi aplicarea celor mai curate tehnologii, construirea şi punerea în funcţiune a staţiilor de epurare, organizarea şi dotarea corespunzătoare a operatorilor de salubritate, etc.

8.1.5. Pesticidele şi efectul substanţelor chimice în mediu

Tratamentele fitosanitare au fost realizate în anul 2013 de societăţile care au activat pe teritoriul rezervaţiei, iar substanţele utilizate au fost cele prevăzute în lista aprobată de ARBDD Tulcea, conform Hotărârii nr. 437/2005 privind aprobarea Listei cu substanţele active autorizate pentru utilizare în produse de protecţie a plantelor pe teritoriul României. De asemenea în anul 2014 pe teritoriul rezervaţiei nu au fost cultivate plante modificate genetic.

CAPITOLUL 9. RADIOACTIVITATEA MEDIULUI

Pe teritoriul RBDD, funcţionează o staţie pentru măsurarea radioactivităţii (Sf. Gheorghe), staţie aflată în coordonarea APM Tulcea.