Biodiversitatea pădurilor tropicale umede

33
Universitatea Alexandru Ioan Cuza, Facultatea de Geografie și Geologie Biodiversitatea pădurilor tropicale umede

Transcript of Biodiversitatea pădurilor tropicale umede

Page 1: Biodiversitatea pădurilor tropicale umede

Universitatea Alexandru Ioan Cuza,

Facultatea de Geografie și Geologie

Biodiversitatea pădurilor tropicale umede

Blăjuț Anca, Specializarea Geografie

Grupa 1121 A,

Page 2: Biodiversitatea pădurilor tropicale umede

Biodiversitatea pădurilor tropicale umede

Biogeografia este știința care studiază răspândirea geografică a viețuitoarelor și a

complexelor lor biocenoze la suprafața globului terestru ca parte integrantă a învelișului

geografic, analizând totodată cauzele istorice(genetice) și ecologice ale acestei răspândiri.

Termenul biodiversitate descrie întreaga gamă a variabilității organismelor vii în

cadrul unui complex ecologic. Biodiversitatea cuprinde diversitatea ecosistemului și

diversitatea genetică a unei specii din acest ecosistem. Biodiversitatea poate fi:

•Biodiversitate vegetală;

•Biodiversitate animală;

Pădurile tropicale umede,ocupau aproape 55% ,din suprafața totală a pădurilor pe

glob în anul 1986 și reprezentau pentru fitogeografi un teritoriu megaterm,cu ploi de

vară, unde factorul limitant pentru vegetaţie este umiditatea.Dupa Emberger,acestui

caracter i se poate adăuga şi un fotoperiodism, mai mult sau mai puţin constant, în

timpului anului.

Von Wissmann definește lumea tropicală prin absența totală a gerurilor,în timp

ce Gourou preconizeaza delimitarea lumii tropicale prin izoterma de 18˚ a lunii mai reci

și prin izohieta de 750mm.

Pădurile tropicale umede sunt numite și păduri pluviale ecuatoriale(sau

selvas,hilee=desis) și ocupă zona ale cărei condiții de umiditate (1500-10000mm,75-

100% umiditatea aerului)si temperatura(20-32˚C, media anuală, cu variații de doar un

grad de la o lună la alta)favorizeaza dezvoltarea unei vegetații luxuriante și extrem de

diverse.

Un termen des folosit pentru acest biom este junglă; acesta într-o acceptiune mai

restrânsă se referă la padurile umede din zonele tropicală și subtropicală, iar într-un sens

mai larg cuprinde pădurile cu frunze late și verzi tot timpul din zonele caldă și temperată.

Pădurile tropicale umede (PLUVISILVAE) sunt localizate într-o bandă în

jurul Pamantului între Tropicul Capricornului (23˚ lat. S) și Tropicul Racului

Page 3: Biodiversitatea pădurilor tropicale umede

(23˚lat.N).De menționat faptul că repartiția teritorială a pădurilor tropicale umede nu

corespunde cu repartiția climatului ecuatorial.Este adevărat că pădurea tropicală umedă

se extinde între cele doua tropice dar numai în arealele în care umiditatea este suficientă

pentru a se dezvolta.

Acest tip de pădure îl întalnim bine reprezentat în America de Sud-Amazonia

unde este cunoscută sub denumirea de selvas,hylaeas sau bosanes.În Africa acest tip de

pădure ocupă suprafețe destul de mari în bazinul fluviului Zair,Coasta Guineii,coastele

Mozambicului și sudul Dahomeyului și Nigeriei.În Asia pădurea tropicală umedă ocupă

coastele sudice ale Pen.Indochina,Pen. Malaca,insulele Sonde, Sumatra, Jawa,

Kalimantan, Moluce, Celebes.De asemenea acest tip de pădure este prezent în insula

Noua Guinee și pe coastele nordice ale Australiei.Pe suprafețe mai mici această pădure o

întalnim în Gații de vest și în sud-vestul statului Shri-Lanka.

Climatul permanent umed, oferind condiţii pentru dezvoltarea pădurilor umede,a

existat ,de cel puţin, de la jumătatea perioadei Carbonifer(aprox. 300mil. Ani), cu

extinderi si restrangeri în timpul diferitelor perioade geologice.Din timpul Triasicului (de

la 225 la 190mil.ani în urma), zona ecuatorială a rămas o regiune cu temperaturi înalte și

precipitații bogate și constante.Studiile sugerează că perioada glaciară din timpul

Pleistocenului (aprox.1 mil. ani) a rezultat în urma scăderii temperaturilor și creșterii

uscăciunii.

Fizionomia şi structura pădurii tropicale este diferită de a celorlalte păduri

şi aceasta se explică prin marea diversitate floristică, concurenţa acerbă pentru lumină,

ritmul de transformare a materiei prin activitatea nestăvilită a plantelor verzi ce se

dezvoltă luxuriant în condiţii optime.

Trăsături specifice ale acestui tip de pădure:

-este sempervirentă, datorită căderii periodice şi neregulate(la 2-6 ani) a frunzelor;

-diversitatea floristică relevă 87 specii de arbori pe 1ha (în selva braziliană) şi mii de alte

specii, multe nedescoperite încă;

-concurenţa pentru lumină determină dispunerea pe 4-6 straturi supraterane:trei

arborescente,unul arbustiv,1-2 ierbacee; cu cât cantitatea de lumină ce ajunge la nivelul

Page 4: Biodiversitatea pădurilor tropicale umede

solului este mai redusă, cu atât straturile de arbuşti şi ierburi sunt mai accesibile pentru

omul călător;

-stratul arborilor distribuit în 2-3 etaje imprimă pădurilor o boltă sinuoasă, specifică

acestor păduri;

-prezenţa mumeroasă a lianelor, epifitelor şi semiepifitelor dă notă distinctivă acestor

păduri;

-arborii se fixează superficial în sol(până la 1m) şi îşi asigură stabilitatea fie prin lăţirea

bazei tulpinii , fie prin rădăcini adventive proptitoare ce pleacă de pe tulpină sau chiar de

pe ramuri;

-tulpinile arborilor sunt drepte, înalte, neramificate sau puţin ramificate la vârf, prevăzute

cu un buchet de frunze la vârf şi cu flori prinse direct pe tulpină sau pe ramurile

groase(fenomenul se numeşte cauliflorie).

Caractere generale ale faunei din pădurile tropicale umede

Bogăţia şi diversitatea faunei din pădurile tropicale umede sunt o consecinţă a

condiţiilor extrem de variate pe care aceste biocenoze le oferă.Hrana disponibilă şi spaţiul

ce poate fi folosit intensiv, având în vedere multistratificarea pădurii, în condiţii de

temperatură şi umiditate optime şi aproape constante(media anuală oscilează între 25-

26,9˚C, iar umiditatea între 85-89%), explică marea densitate a animalelor aparţinând la

cele mai diverse grupe(viermi, crustacei, reptile, amfibieni, păsări, mamifere ierbivore şi

carnivore de talie mijlocie şi mică).Câteva exemple în acest sens: în cornetele frunzelor

unor bromeliacee epifite pline cu apă trăiesc mormoloci, brotăcei, salamandre, crustacei

inferiori, insecte lipitori etc, în total aprox. 200 de specii; în Columbia pe o suprafaţă de

10km² s-au identificat 150 specii de ţânţari.

O mare parte din animalele ce trăiesc în aceste păduri sunt arboricole şi au

adaptări în acest sens:se agaţă foarte uşor cu ajutorul cozii prehensile(maimuţe,

cameleon, furnicarul arboricol), a degetelor opozabile(maimuţe, papagali) prevăzute la

unele specii cu gheare puternice(leneş) sau pernuţe adezive(insecte, lilieci, broaşte);

Page 5: Biodiversitatea pădurilor tropicale umede

animale care fac salturi, sau sar de la înălţime mare au membrane interdigitale sau nişte

pliuri de o parte şi de alta a corpului care le ajută să planeze.

Cea mai frecventă culoare de protecţie întâlnită la şopârle, şerpi, păsări, insecte.

Caracterele plantelor din pădurea tropicală

Spre deosebire de pădurea temperată unde există un singur strat de arbori și unul

de arbuști, în pădurea tropicală se disting 5-6 straturi de arbori și arbuști, de la 50-60m

înălțime până la 5-10m; stratul superior este constituit din arbori giganți, ale căror

coroane sunt adesea tabulare, extinse, deși nu se ating, stratele de arbori mai mici au

coroane restrânse pâna la columnare și trunchiuri foarte înalte și drepte, dar frunzișul

foarte dens.Toți arborii sunt ramificați foarte sus, în treimea superioară iar creșterea lor

este continuă, fără repaus.Cei mai înalți arbori din pădurea tropicală umedă(46-60m)

sunt: Parinari excelsa, Ceiba pentandra, Chlorophora excelsa ș.a. La aceștia frunzele sunt

dispuse în buchete, la vârful ramurilor(Terminalia).Unii copaci de talie mijlocie au port

de palmier(Musanga, Carica) ca și ferigile arborescente.Deoarece înrădăcinarea arborilor

este superficială iar solul este subțire și mlăștinos, trunchiurile au spre bază contraforturi

aripate care se prelungesc în rădăcini-palete (Ceiba, Pterocarpus, Afzelia).Pe solurile

inundabile, rădăcina principală este scurtă și subțire dar se dezvoltă multe rădăcini

adventive de pe trunchi ca niște catalige proptitoare (Macaranga, Bridelia); în pădurile

galerii înmlăștinate, unii arbori emit chiar pneumatofori pentru a absorbi aerul

atmospheric necesar respirației subterane(Bequertiodendron).Deoarece atmosfera în

pădure este foarte umedă(cca.95%), arborii cu coaja subțire , bogată în lenticele, iar

mugurii sunt acoperiți doar cu peri rășinoși sau mucilaginoși.Frunzele sunt cel mai adesea

mari, late, întregi, ceroase și cu vârful acuminat, ceea ce ușureaza scurgerea apei de

condensare; peste 80% din esențele de hilee au frunzele mai mari de 100 de

cm.p.Culoarea frunzelor este verde închis deoarece mezofilul lor conține mai multe

cloroplaste decât la arborii temperați, valorificând astfel intensive cantitatea mica de

lumină ce ajunge în coronament.Florile arborilor apar către vârful coroanei, în perioade

diferite, dar tot timpul anului; ritmul de înflorire este deci specific și nu sezonier.În

stratele inferioare mulți arbori manifestă cauliflorie(cca. 300 specii).

Page 6: Biodiversitatea pădurilor tropicale umede

Fructele(și semințele) arborilor și lianelor tropicale sunt, în general, mari și grele,

la unii arbori din familia Ceasalpinaceae, păstaile depășesc 1m lungime iar semințele au

5cm diametru (Entada).Multe semințe au aril sau arilodiu colorat și cărnos(cca. 45familii

tropicale) ceea ce facilitează răspândirea lor zoochoră.Pe un hectar de pădure tropicală

cresc între 100 și 400 de specii diferite de arbori și arbuști din foarte multe familii încât

aproape nu există specii dominante ci toate sunt dispersate într-un mozaic foarte

diversificat.Majoritatea arborilor depășesc vârsta de 200 de ani.În medie densitatea

arborilor cu diametrul sub 40 cm de cca. 500 arbori/ha.

Lianele alcătuiesc o țesătură densă și rezistentă în toate stratele pădurii, dar

dezvoltă frunzișul și florile numai deasupra coronamentului arborilor pe care se cațără

prin cârcei, rădăcini adventive sau volubilitatea tulpinii.Aproape 90% din toatalul lianelor

existente se găsesc exclusiv în pădurea tropicală.Lianele au sclerenchimul puțin dezvoltat

iar creșterea în grosime este neregulată și excentrică, încât tulpina lor are forma de

panglică răsucită.Unele liane (Ficus) numite ”Gâtuitoare” strâng atât de tare trunchiul

arborilor suport încât le oprește circulația sevei și aceștia se usucă.Unele specii

(Alchernea cordifolia) sunt liane în pădurea umedă dar devin arbuști în pădurea

secundară sau în savanna arborescentă. Aproximativ 50 de familii conțin specii lemnoase

sau ierboase lianoide; chiar unele gimnosperme (Gnetum) și palmierii pot deveni liane

cum este Calamus care poate avea o tulpină agățătoare de cca. 300m lungime.Lianele

sunt foarte elastice la torsiune, o tulpină de Aristolochia durior rezistă la 13-17 ture de

răsucire (în timp ce o ramură de Tulia se rupe după doua ture).De aceea lianele rezistă

bine la mișcările ample și violente ale arborilor în timpul furtunilor.

O deosebită particularitate a pădurii tropicale este bogăția în specii epifite, uneori

chiar epifile.Cele mai mule epifite aparțin lichenilor, briofitelor, ferigilor și familiilor

Orchidaceae, Araceae, Piperaceae, Bromeliaceae, Moraceae și chiar Cactaceae

(Rhipsalis).Ca adaptări speciale, epifitele au rădăcini adventive de fixare adesea

micorizante, uneori chiar asimilatoare (Taeniophyllum) sau transformate în urne

depozitoare de apă și praf (Solanopteris).În pădurile inundabile, unde furnicile nu-și pot

face cuiburi în pământ, ele devin simbionte cu unele eipifite mirmecofile

(Myrmecodia).Se cunosc cca. 50 specii mirmecofile africane, la care cuiburile furnicilor

Page 7: Biodiversitatea pădurilor tropicale umede

sunt localizate în internodiile tulpinii, în pețioli, în colet, tuberculi sau în rădăcini.În

aceste cazuri furnicile apără planta gazdă de alte insecte dăunătoare.

Stratul ierbaceu, în pădurea tropicală umedă, este discontinuu și rar; ierburi mai

abundente se găsesc doar în luminișuri rezultate prin căderea unor arbori de-a lungul

apelor, pe lângă potecile făcute de oameni și animale.Majoritatea ierburilor sunt perene,

au frunze late dar subțiri și de verde metalic (structură umbrofilă), cu flori mici și de

culori palide, fiind polenizate mai ales de artropode nezburătoare.Deosebit de particulare

sunt plantele reofile, din cascadele și apele montane ale pădurii tropicale, cu rădăcini

asimilatoare (Podostemon), dar înfloresc și fructifică în câteva zile, în funcție de

scăderea nivelului apelor.

Productivitatea de biomasă a pădurii tropicale este foarte ridicată în comparație cu

celelalte tipuri de pădure după cu rezultă în tabelul alăturat:

Biomasa organelor t/ha

Litiera și ierburile 11

Trunchiuri cu diam.peste 40cm 360

Arbuști cu diam.sub 40cm 15

Ramuri 105

Flori și fructe 1

Liane 24

Frunzișul viu 9

Rădăcini 49

Total biomasă 562

Clasificarea vegetației intertropicale

Marile formații vegetale intertropicale, care se succed de la ecuator spre tropice, respectiv

de la regiunile cele mai ploioase la cele mai aride sunt:pădurea densă umedă tropicală

care devine din ce în ce mai puțin higrofilă spre limitele arealului său nordic și sudic,

pădurile xerofile dense, pădurile xerofile rare și savanele, formațiile de arbuști spinoși,

stepele și deșerturile.

Page 8: Biodiversitatea pădurilor tropicale umede

Pentru clasificarea vegetației intertropocale sunt propuse numeroase clasificări în 1938

J.Burtt-Davy, însă prezintă următoarea clasificare:

I.Formațiuni arborescente tropicale

A.Formațiuni climatice:

a)Tropical-lowland evergreen forests sau păduri de ploaie de joasă altitudine permanent

verzi

b)Păduri de ploaie tropicale semi-sempervirente

c)Păduri tropicale umede cu frunze căzătoare

d)Păduri tropicale umede de munte

e)Păduri tropicale montane de conifere

f)Păduri tropicale de bambus

g)Formațiuni tropicale alpine

B.Formațiuni edafice:

a)Formațiuni lemnoase ripicole

b)Formațiuni forestiere inundabile

c)Mangrove

d)Formațiuni forestiere litorale

2.Formații arborescente uscate(xerofile):

a)Păduri xerofile sempervirente

b)Savane împădurite

c)Formații arbustive spinoase

II.Formații erbacee tropicale:

1.Savane

2.Stepe

3.Preerii

4.Formații ierboase de mlaștini

Page 9: Biodiversitatea pădurilor tropicale umede

5.Preerii montane

III.Formații deșertice

Pădurile tropicale ocupând vaste întinderi din teritoriile cuprinse între cele doua

tropice, diferă foarte mult de la un loc la altul sub aspect fizionomic, ecologic și stuctural,

datorită variației principalilor factori ecologici și în special a umidității.Astfel pe măsură

ce cantitatea de precipitații depășește cu mult cantitatea de apă evaporată, deci acolo unde

există excedent de precipitații, apar păduri dense umede cu frunze persistente.Pe masură

ce cantitatea de precipitații scade și evaporația crește, pădurile dense umede cu frunze

persistente trec spre păduri semisempervirente și apoi spre păduri cu frunze căzătoare.În

clasificarea pdurilor tropicale pot interveni mai multe crtierii, cum ar fi: persistența

frunzelor, condițiile ecologice generale(inclusiv altitudinea) și în special cantitatea de

precipitații și lungimea și intensitatea sezonului secetos etc.Toate acestea se traduc în

ultimă instanță printr-o anumită fizionomie și structură a pădurii, astfel încât clasificările

sunt asemănătoare și unitare.

Cea mai mare parte a autorilor englezi, folosesc drept criteriu căderea frunzelor la

arborii din stratul dominant și disting:

a)Păduri sempervirente (cu frunze persistente)=evergreen forests

b)Păduri semispempervirente=semi-evergreen forests

c)Păduri cu frunze căzătoare=decidous forests

Autorii de limbă franceză admit existența a două mari grupe ce alcătuiesc pădurile

tropicale luând în calcul factorul climatic:

a)Păduri dense umede cu subtipurile:-Păduri dense umede sempervirente

-Păduri dense umede semisempervirente

b)Păduri xerofile cu subtipurile:-Păduri xerofile dense

-Păduri xerofile rare

Având în vedere clasificările întocmite până în prezent și ținând seama de

gruparea principalelor tipuri de vegetație intertropicală vom prezenta și următoarea

clasificare:

Page 10: Biodiversitatea pădurilor tropicale umede

A.Pădurile naturale

I.Păduri determinate de factori climatici(zonale)

1.Păduri de altitudine joasă și medie

1.1.Păduri dense umede sempervirente și semisempervirente

1.2.Păduri dense umede cu frunze căzătoare

1.3.Păduri xerofile cu frunze căzătoare

2.Păduri tropicale montane

2.1.Păduri dense umede montane

2.2.Păduri dense xerofile montane

2.3.Păduri xerofile rare montane(Cu subarboret de bambus)

II.Păduri determinate de factori edafici (azonale)

1.Mangrovele

2.Pădurile din zonele mlăștinoase

3.Pădurile periodic inundabile

4.Pădurile de pe nisipuri litoarle

5.Păduri de conifere tropicale

B.Pădurile antropeizate

I.Păduri secundare

II.Păduri artificiale

Africa tropicală umedă

Africa întreagă ocupă 22% din suprafaţa uscatului;este deci un continent foarte

vast cu un relief până la 5895m altitudine (Vf. Kilimanjaro) din care cca. 70% inclusiv

Sahara este format din platouri sub 1000m altitudine sau câmpii depresionare(Ciad,

Niger, Congo, Orange).În estul şi sudul Africii relieful este predominant montan (între

1000-2000m altitudine) cu excepţia marginilor litorale, unde coboară lent.Din totalul

suprafeţei , 39% este deşert, 37% este acoperit cu savane,preerii si stepe, 18% cu păduri

şi doar 6% este teren cultivat.

Page 11: Biodiversitatea pădurilor tropicale umede

Zona tropicală umedă a Africii este limitată de izoterma de minimum 18˚C şi de

izohieta de minimum 750mm anual; aceste condiţii se găsesc între paralelele de 15˚lat.

Nordică si 33 ˚lat. Sudică.Aşadar clima tropicală se caracterizează prin lipsa absolută a

îngheţului şi luna cea mai rece cu temperatura de cel puţin 18˚C în funcţie de cantitatea

şi distribuţia sezonieră a precipitaţiilor se deosebesc următoarele climate: climatul

ecuatorial-tropical umed, climatul tropical semi-umed, climatul tropical semi-uscat.

Climatul acestui areal este caracterizat de temperaturi medii anuale de peste 25˚C

şi precipitaţii de peste 1500mm distribuite uniform pe parcursul unui an, cu cel mult 40de

zile fără ploi.

Solurile tropicale sunt solurile lateritice,subţiri şi sărace în substanţe nutritive

datorită levigării prin ploile abundente.

Hidrografia Africii este reprezentată de fluvii şi lacuri mari dar şi de întinse zone

endoreice (1/2 din continent). Cele mai importante fluvii sunt :Nilul –cel mai lung fluvial

al lumii, Zair, Niger, Orange,Senegal.Pe lângă acestea se pot enumera si lacurile

tectonice ale căror apă este dulce excepţie făcând lacul Ciad situat în zona semiaridă care

este de o adâncime redusa dar apa sa este sărată.

Flora tropicală (exceptând deşerturile),este o floră foarte bogată în specii şi

diversificată în numeroase familii şi genuri proprii; peste 70% din familiile de

angiosperme sunt exclusive tropicale sau se găsesc aici. Această caracteristică floristică

este consecinţa faptului că teritoriul Africii tropicale, a avut condiţii ecologice optime,

megaterme si megahidre, de la apariţia angiospermelor pâna în present, fără să mai fi fost

submersat de apele mării.În asemenea condiţii speciaţia este mai intensivă dar

concurenţa şi selecţia naturală sunt mult mai slabe decât în yonele temperate şi polare; de

aceea procentele de poliploidie şi endemisme sunt mai reduse chiar decât în regiunea

mediteraneană.Flora Africii tropicale de vest are doar 26% specii poliploide şi numai

11% specii endemice ; în Africa centrală savanicolă procentul de specii endemice este de

17%.Datorită vechimii mari a acestei flore, puţin tulburată de-a lungul ultimelor perioade

geologice aici se găsesc plante foarte vechi, “adevăratele fosile vii” ca: Psilotum,

Welwitschia, Casuarina, Protea

În comparaţie cu flora temperată a României (46˚lat. Nordică), flora ecuatorială a

Gabonului (cu aceeaşi suprafaţă) conţine de aproape trei ori mai multe specii, dar mai

Page 12: Biodiversitatea pădurilor tropicale umede

ales de doua ori mai multe familii de angiosperme; tot aşa Brazilia(tropicală) are p floră

de zece ori mai bogată(40.000 specii) decât Canda(temperată ) deşi au aproape aceeaşi

suprafaţă.Chiar cu aceleaşi condiţii tropicale , dar cu un relief şi climate mult mai variate

Madagascarul conţine de trei ori mai multe specii decât Mozambicul.Diversitatea in

specii variază mult şi cu formaţia de vegetaţie astfel în pădurea sempervirentă sud Africa

pe o suprafaţă de cca.200km.p. se găsesc peste 3000 de specii în timp ce în savana

ierboasă se găsesc între 300 si 500 de specii.

Pădurile tropicale africane depăşesc arareori înalţimea de 50m şi au o compoziţie

floristică mai puţin diversificată comparativ cu pădurile umede braziliene.Dintre arborii

cu importanţă economică menţionam:arborele capoc (Ceiba) din fructele căruia se obţin

fibre textile, uapaca(Uapaca guineensis), acajuul, abanosul african,

palisandrul,terminalia-pentru lemnul lor, cola(Cola nitida) pentru seminţele lor utilizate la

prepararea băuturii „coca-cola”, arboraşul de cafea(Coffea liberica, C.arabica),

bananierii,pentru fructele lor.Palmierii africani cresc mai ales la liziera pădurilor şi pe

văile apelor curgătoare.Mai importanţi sunt: palmierul de ulei (Elaeis guineensis),

palmierul de rafie(Raphia gigantea).

Numărul speciilor de epifite este de asemenea mai mic, acestea aparţinând mai

ales ferigilor şi orhideelor.Stratul ierbos este dominat de ferigi umbrofile(Lycopodium,

Selaginella).

Fauna este foarte bogată şi diversă.Se remarcă diversitatea maimuţelor(mult mai

mare decât în America de Sud): lemurienii (maimuţe primitive mici) şi catarinii, fiind

foarte bine repreyentaţi:

-cercopitecii(Cercopithecus)

-cinocefali(babuinii-Papio cznocephalus, pavianul-roşu-Papio papio cu coadă lungă, iar

alţii cu coadă scurtă-Mandrillus)

-gorila(Gorilla gorilla)-maimuţă fără coadă, cea mai mare,

-cimpanzeul(Pan troglodytes)-maimuţa fără coadă, înaltă de 1,7m, ce trăieşte pe sol şi în

arbori.

Păsările sunt foarte numeroase şi diverse:pasărea-rinocer, papagali,bibilici, păunul

african, păsărele ţesătoare, nectariide,indicatoare de miere.Reptilele arboricole sunt bine

reprezentate:cameleoni, şopârle,şerpi.

Page 13: Biodiversitatea pădurilor tropicale umede

Dintre animalele terestre menţionăm:ierbivorul okapi ce seamănă cu girafa dar

este de mărimea unui cal, antilopele moţate de pădure, bangoul-unul dintre cele mai

frumoase antilope africane, ţapii de pădure africani de 15-25cm înalţime-cele mai mici

rumegătoare de pe pământ, hipopotamul-pitic(înalt de 60cm si lung de 1,72m).Aceste

animale de talie mijlocie sau pitice populează desişurile pădurii, talia lor fiind de fapt o

adaptare la mediul greu de străbătut.În pădurile rare din vecinătatea savanelor trăieşte

elefantul african(Loxodonta africana), cel mai mare animal terestru.Între carnivore

amintim leopardul sau pantera(Panthera pardus), care trăieşte şi în sudul Asiei.

Pădurile tropicale umede din Asia

Sunt răspândite pe ţărmul vestic al Indiei, insula Sri Lanka, Bangladesh, o parte

din Peninsula Indochina şi sudul insulei Hainan.

Asia este continentul cu cele mai întinse și mai înalte lanțuri muntoase ale Terrei.

Pe continentul asiatic se evidențiază o treaptă montană situată la altitudini mai mari de

3000 m. Aceasta cuprinde munți foarte înalți,precum  Himalaya, Pamir, Karakorum,

Kunlun ș.a., și un podiș înalt (Podișul Tibet, situat la 5000 m).Continentul asiatic este

cunoscut prin cele mai mari altitudini ale planetei: vârful Chomolungma (8848 m) din

Munții Himalaya și vârful Chogori sau K2 (8610 m). Deșerturile sunt mai rare, dintre

care cell mai mare este Deșertul Gobi.În Asia se întind câmpii, precum cea a

Gangelui, Indusului, Chinei de Est, și tundre, precum tundra Siberiei.

Cea mai mare parte a teritoriului asiatic este străbătut de ape care se îndreaptă

spre cele trei oceane învecinate, dar și spreMarea Mediterană și Marea Neagră.

Spre Oceanul Arctic se îndreaptă marile fluvii siberiene: Obi (5410 Km), Enisei (4102

km) șiLena (4400 km). Înspre Oceanul Pacific se îndreaptă fluviile Amur (4440

km), Huanghe (4845 km), Chang Jiang (6300 km),Xijiang (1800 km), fluviul Roșu (1140

km), Mekongul (4220 km) și Menamul (1200 km). În Oceanul Indian se

varsă Salweenul(3200 km), Gangele (2700 km) și Indusul (3180 km). În Golful Arabo-

Persic se varsă Tigrul (1850 km) și Eufratul (2800 km).

Page 14: Biodiversitatea pădurilor tropicale umede

Desi termenul de musonic este aplicat la toate climatele estice si sudice ale

Asiei ,adevaratul termen de musonic este caracteristic numai partii de subcontinent Indian

si Burma,in aceste zone precipitatiile anuale depasesc 2000mm anual.

Solurile asiatice din zona tropicală sunt lateritice.

Flora Asiei tropicale este reprezentată de arbori cu înălţimi de 40-75m; îintre

speciile cu valoare economică merită amintite: abanosul negru, arborele-cusi-importante

pentru lemul lor,mango (Mangifera indica) ce produce fructe foarte apreciate , arboraşul

de scorţişoară(Cinnamomum zezlanicum), palmierul de zahăr(Arenga saccharifera),

bananieri(Musa), bambuşi(Bambusa).Între speciile mai deosebite cităm: ferigi

arborescente, palmierul rotang(liană), epifite mirmecofile (Mirmecodia, Hydnophztum),

plante cu flori parazite pe rădacinile arborilor(Rafflesia arnoldi, al carei diametru

depăşeşte 1m, Balanophora etc.).

Fauna este variată şi bogată;menţionăm câteva specii caracteristice:mai multe

genuri de maimuţe, lemurieni, ursul-buzat şi ursul malayez(buni căţărători), pasărea-

rinocer, găina sălbatică bankiva(Gallus gallus), elefantul indian(Elephas maximus),

tapirul asiatic (Tapirus indicus) din pădurile mlăştinoase din sudul Thailandei, rinocerul

cu un corn(Rhinoceros unicornis), tigrul(Panthera tigris), caracteristic numai pentru sud-

estul Asiei.

Pădurile tropcale umede din Insulele Indoneziei

Datorită poziţiei sale geografice între Oceanul Pacific, Oceanul Indian si Marea

Chinei de Sud, ca şi a dimensiunilor apreciabile, marile insule, arhipelagurile si grupurile

de insule sunt separate între ele de mai multe mări interioare: Celebes, Java, Flores,

Banda, Ceram, Maluku , etc.

Majoritatea insulelor s-au format prin mişcările tectonice acum mii de anii (cea mai

reprezentativă insula fiind Kalimantan). Manifestările vulcanice au dus la formarea unor

conuri şi cratere înconjurate de platouri vulcanice dispuse în general în lungul unor linii

tectono-vulcanice arcuite pe direcţia NV-SE si V-E, linii care au orientat şi dispunerea

insulelor arhipelagului. Tot din această cauză predomină relieful muntos (înălţimea

maximă în vârful Kinabalu din Kalimantan – 4101 m ) şi mai ales lanţurile de vulcani

Page 15: Biodiversitatea pădurilor tropicale umede

stinşi sau activi ( în întregul arhipelag sunt 54 de vulcani printre care Tambora în insula

Sumbawa; Bromo, Semeru, Merapi în Java; Dempo, Manidjan, Merapi în Sumatera;

Krakatau ce formeaz insula omonimă), apoi relieful de platouri pe când câmpiile au o

pondere redusă , dispuse în general pe ţămuri.

Temperaturile medii anuale, frecvent peste 26 grade C, indică prezenţa unui

climat ecuatorial pe tot arealul arhipelagului. Precipitaţiile bogate (1500 – 3500 mm/an)

caracteristice acestui climat ca si alizeele de NE, alimenteaza o bogata reţea hidrografică,

precum şi întinsele mlaştini din Sumatera.

În aceste condiţii de relief şi de climă, padurea ecuatoriala “urcă” pe munţi pâna la 1000

– 1500 m altitudine, iar de aici mai sus, pâna la 3200 – 3500 m, se întinde pădurea

tropicală de munte alcatuită din stejar veşnic verde. În insulele mari se întâlnesc alături de

acestea şi pădurea musonică, iar pe suprafeţe restrânse vegetaţie de savană

Pădurile tropicale umede ocupă locul doi ca întindere şi diversitate, după cele din

America de Sud.Arborii ajung la 60-70(100)m înălţime, sunt frecvenţi palmierii,

bambuşii, ferigile arborescente, bananierii, epifitele, lianele, orhideele epifite,

muşchii.Numeroasele specii au importanţă economică consumându-se diferite organe ale

plantelor ca alimente sau condimente: arborele de pâine(Artocarpus), pentru fructe;

sagotierul (Metaxylon rumphii), pentru tulpina lui din care se obţine făina de sago;

mangustanul (Garcinia mangostana), ale cărui fructe sunt considerate de unii drept cele

mai bune din lume; arborele de cuişoare ai cărui boboci florali sunt „cuişoarele” folosite

ca aromatice; muscatul ale cărui seminţe sunt „nucuşoarele”, specii de bambuşi.etc.

Fauna pădurilor indoneziene are specii deosebite cum ar fi:lemurienii(maimuţe

primitive, de tipul Tupaia tana, ce seamănă cu insectivorele), maimuţe miniaturi de

mărimea unui şoarece, numite şi makii-fantomă, maimuţe pisici –de-mare, macacul,

maimuţa-porc, gibonul-argintiu, iar dintre maimuţele superioare fără coadă-

urangutanul(Pongo pygmaeus).Multe din animalele arboricole au formaţiuni

membranoase care le ajută la planat: câinele-zburător, veveriţa-zburătoare, şopârla-

zburătoare, broasca-zburătoare, liliecii.Dintre păsări se remarcă pasărea-rinocer, pasărea-

isit, păsări ale paradisului, fazanul-bulver.Dintre reptile amintim şarpele-paradis, cobra

regală(Naja Hannah), pitonul zebrat(Python reticulatus).Animalele terestre sunt

numeroase şi în general, de talie mijlocie şi mică:cerbul-muntiac, cerbul-moscat cautcil

Page 16: Biodiversitatea pădurilor tropicale umede

(20 cm înălţime şi 45 cm lungime), boul sălbatic, mistreţul bărbos, rinocerul-de-

Sumatera, pangolinul-malayez, mangusta, pantera longibandă,şerpi, şopârle, insecte.

Pădurile tropicale umede din Australia

Australia este a cincea ţară din lume ca mărime și cel mai mic continent . Este , de

asemenea , cea mai joasă şi mai plată întindere de uscat şi continentul cel mai secetos .

Conţine mai mult deşert decât orice alt continent:doua treimi.

Continentului îi lipsesc în mod evident formele de relief : în sensul că nu există râuri mari

, iar munţii sunt josi . Cel mai înalt vârf australian , Vârful Koscinsko din Alpii

Australieni de la graniţa dintre South Wales şi Victoria are o înalţime de numai 2.228 m ,

mai puţin de jumătate din înalţimea Mont Blanc-ului.În Australia activitatea vulcanică a

încetat doar în ultimele milioane de ani şi există multă activitate seismică în Platoul

Vestic precum și Estic.

Cealaltă caracteristică geografică importantă a Australiei este marea din dreptul

coastei tropicale a Queensland-ului . Marea Bariera de Corali , cell mai mare recif

coralier din lume , are o lungime de peste 2.000 km şi este clar vizibilă din cosmos..

Climatul umed este prezent în general în regiunile de coastă estice şi Insula

Tasmania. Coasta nord-vestica tropicala are ierni secetoase si veri umede : aici ploile sunt

tropicale si exista conditii musonice.

Pădurile tropicale umede din Australia ocupă ţărmurile estice ale continentului şi

teritorii restrânse din cele nordice.Datorită numeroaselor paleoendemisme pe care le

conservă au un caracter şi o fizionomie cu totul aparte: arbori ce ating 165m înălţime

(Eucalyptus amygdalina) se ridică peste ferigi arborescente (Cyathea, Alsophila).

Fauna se remarcă prin specii cu origine străveche, marsupialele fiind cele mai

primitive mamifere terestre.Dintre cele arboricole amintim ursuleţul-marsupial sau koala,

jderii-marsupiali, veveriţa-marsupială, lilieci etc.Se remarcă de asemenea păsările cu

penaj foarte viu colorat:pasărea-liră(Menura superba), păsările-paradisului (Paradisea,

Paradisornis), papagalii.Şerpii şi şopârlele abundă în aer şi pe sol.

Pădurile tropicale umede din America de Sud

Page 17: Biodiversitatea pădurilor tropicale umede

Relieful este variat, cu munți, podișuri, dealuri și câmpii.Este dispus sub forma

unor fâșii aproximativ paralele, cu munți în Vest, podișuri în Est și câmpii în Centru.

Principala ramura muntoasa a Americii de Sud o constitue Munții Anzi.

Altitudinea maximă se află în vârful Aconcagua(6960m).Din Muntii Anzi izvorasc

numeroase rauri:Marafion,Rio Salado,Rio Colorado,Rio Negro,Pilcomayo,Mamore.

Campia Amazonului este cea mai mare câmpie din America de Sud, și se extinde

în:Peru,Columbia,Venezuela,Guyana,Suriname,Guyana Franceza și Brazilia.Este

strabătută de Amazon și multi dintre afluenții săi:Rio Negro,Rio Blanco ,Japura ,Madeira,

Putumayo.Campia La Plata este situată pe locul 2 în topul celor mai întinse câmpii ale

Americii de Sud, și se întinde pe suprafata Argentinei,Paraguay-ului,Uruguay-ului și a

Braziliei.Este strabatută de urmatoarele râuri:Paraguay,Rio Negro,Rio Colorado ,Rio

Salado.În America de Sud, podișurile se găsesc în partea Central-Estica și mai importante

sunt două:Podișul Braziliei și Podișul Guyanelor.Podișul Braziliei este cel mai mare

podiș din America de Sud, ce se intinde în Brazilia, pe aproximativ 90% din suprafața

acestei țări.Podișul Braziliei este străbătut de:Parana,Guapore,Xingu,Sao Fran

Cisco.Podișul Guyanelor este al doilea podiș ca întindere din America de Sud.Este extins

în:Venezuela,Guyana,Guyana Franceza și în Suriname.Podișul Guyanelor este străbătut

de către:Rio Branco,Essequibo,Orinoco.

În Nordul continentului se găsește un climat intertropical cu temperaturi ridicate

vara și ploi iarna,un climat montan, dar și un climat ecuatorial.Pe măsura ce ne

îndepartam de nordul continentului, întâlnim mai multe tipuri de clima.În centrul

Americii de Sud se găseste un climat intertropical,ecuatorial,montan dar și un climat al

desșrturilor tropicale.În sudul continentului se găsesc climaturi subtropicale,temperat-

oceanice,montane.

Hidrografia Americii de Sud este foarte bogată,în nord,în centru și mai putin în

sudul țării.Cel mai mare fluvial ca întindere dar și ca debit este fără nicio îndoială

Amazonul,urmat de Parana,Tocanins,Madeira,Ucayali,Orinoco,Pilcomayo,Uruguay.

Pădurile tropicale umede din America de Sud sunt cele mai întinse ca suprafaţă(cât doua

treimi din Europa), şi mai puţin influenţate de om.În funcţie de umiditatea solului se

diferenţiază trei tipuri de pădre:

Page 18: Biodiversitatea pădurilor tropicale umede

-hilea constant inundată(“igapo”), din yonele depresionare;pădurile sunt edificate de

palmieri mici (Iriartea, Astrocaryum) cu rădăcini proptitoare; fauna este formată din

specii semiacvatice;

-hilea temporar inundată(“varzea”) de revărsările fluviului Amazon şi ale afluenţilor;

predomină palmierii, dicotiledonatele înalte (Hevea braziliensis), lianele, epifitele,

ferigile, majoritatea animalelor sunt arboricole;

-hilea neinundată(“ete”) se întinde pe terenurile mai înalte şi versanţii până la 900-1300m

alt.; flora este foarte diversă constituită din numeroşi arbori, arbuşti, liane, epifite,

cactuşi, orhidee, ierburi umbrofile.Mulţi arbori au importanţă economică: castanul de

Para (Bertholletia excelsa) şi nucile paradisului(Lechythis paraensis) pentru seminţele

uleioase, arborele de cauciuc (Hevea braziliensis), arborele-capoc(Ceiba pentandra) şi

mahagonul(Swietenia mahagoni), pentru lemnul de calitate, arboraşul de

cacao(Theombroma cacao), arboraşul de coca (Erythroxzlon coca) ce conţine un alkaloid

folosit la obţinerea unor băuturi tonice , palmierul de fibre textile, palmierul de vin şi alte

specii utile.

Fauna pădurilor tropicale braziliene cuprinde un număr mare de animale

arboricole dintre care amintim maimuţele(genurile Mycetes,Alouatta,Hapale),

oposumul(Didelphis aurita), furnicarul pitic, furnicarul arboricol, leneşul mic, porcul

spinos, lilieci.Dintre păsarile caracteristice amintim harpia(se hrăneşte cu maimuţe, leneşi

etc.),tucanul, papagali, păsările colibri.Tot arboricole sunt numeroase reptile şi amfibieni

ce se prind cu ajutorul ventuzelor de la degete.Insectele sunt foarte diverse şi bine

reprezentate:furnici roşii şi negre, fluturi, coleoptere, păianjeni, ţânţari.Din fauna terestră

menţionăm:tapirul American, tatuul uriaş, jaguarul, puma sau leul American(Felis

concolor), câinele de pădure, şerpi foarte mari din genul Boa, broasca-fagure.

Importanța pădurilor tropicale umede

Considerate adeseori sperața, ”Eldorado-ul” silviculturii viitorului, iar alteori

simple visuri utopice, pădurile tropicale rețin din ce în ce mai mult atenția biologilor

entuziasmați de complexitatea și bogăția lor floristică și structurală, ecologilor preocupați

de apărarea și conservarea mediului ambiant al planetei, economiștilor îngrijorați de

Page 19: Biodiversitatea pădurilor tropicale umede

viitorul omenirii dar mai ales a silvicultorilor interesați în gospodărirea aurului verde al

planetei.

În timp ce cu numai 25-30 de ani în urmă se estima că pădurile tropicale sunt o

sursă inepuizabilă de lemn, în prezent se pune tot mai acut problema conservării acestor

resurse, salvării lor de la o exploatare irațională și de la o dispariție prematură, pentru a le

putea menține la un potențial de producție cât mai ridicat și pentru a-și putea exercita

rolul ecologic de protecție a mediului ambiant atât la nivel regional, cât și la nivel global.

Totodată în ultimii 5-6 ani, lumea a cunoscut o creștere continuă a prețului

petrolului și a altor materii prime energetice, o gravă criză a disponibilităților alimentare

și o penurie de hârtie.Creșterea brutală a prețului petrolului a constrâns numeroase țări să

acorde o mai mare importanță lemnului ca resursă energetică.În plus nu trebuie neglijat

faptul că în cea mai mare parte a țărilor în curs de dezvoltare care se află în această zonă

lemnul constituie principala și poate unica sursă de energie pentru nevoi casnice și

încălzire.

Explozia demografică pe de o parte, și necesitatea ridicării standardului de viață a

determinat de asemenea o creștere continuă a cerințelor de lemn.În plus unele țări se

confruntă deja cu o criză acută de masă lemnoasă(țări din Europa, Asia, America

centrală).

Pentru a putea rezolva multiplele probleme ridicate de punerea rațională în

valoare a pădurilor tropicale este necesar ca țările intertropicale să înțeleagă bine valoarea

actuală a acestor resurse și să fie decise pentru a contribui împreună cu țările dezvoltate la

cunoașterea și punerea lor în valoare.Experiența dobândită în timp de câteva decenii de

către silvicultorii europeni în pădurile tropicale trebuie să stea la baza elaborării unei

silviculturi tropicale, care va constitui un ajutor prețios pentru tinerele state în curs de

dezvoltare, posesoare a unor suprafețe întinse de păduri tropicale ce urmează a fi puse în

valoare în scopul propriei dezvoltări.

INDIVIDUALITATEA lumii tropicale nu poate fi deci redusă la un cadru simplu

ecologic.Total diferită de fauna și vegetația zonei temperate, flora și fauna lumii tropicale

prezintă particularități distincte atât sub aspect sistematic, cât și morfologic, ecologic,

biologic și structural.

Page 20: Biodiversitatea pădurilor tropicale umede

Bibliografie:

1. Clainescu Raul,coordonatori:Alexandra Bunescu și Maria Nardin

Pătroescu-Biogeografie, Editura didactică și pedagogică,București,

2. Dr.Mititiuc Mihai-Curs de Biogeografie-partea I,Universitatea

Alexandru Ioan Cuza,Iași-1976

3. Dr. ing. Târziu Dumitru-Pădurile tropicale umede, Editura Ceres,

București-1983

4. Lupașcu Angela-Biogeografie,Editura Fundaţiei România de Mâine,

Bucureşti-2001

5. Mititelu Dumitru și Chifu Toader-Flora tropicală și subtropicală,Iași-

1981

6. Mititelu Dumitru-Botanică sitematică : taxonomia filogenetică a

plantelor superioare,Iași-1979