SONDAJELE DIN AŞEZAREA PREFEUDALĂ DE LA POPENI..:cucEU, JUD. SALAJ. CATEV A OBSERV AŢil cu PRIVIRE

LA CERAMICA PREFEUDALA DIN TRNSILV ANIA

Localităţile limitrofe Popeni (corn. Mirşid) şi Cuceu (dependentă de oraşul Jibou) sunt situate la extremitatea sudică a Dealurilor Sălajului, pe traseul culoarului care face legătura între valea râului Someş şi por­ţiunea superioară a văii Zalăului (pl. I, 1)1• In 1978 Alexandru V. Matei (Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă Zalău) a efectuat sondaje de verifi­care în partea sudică a hotarului celor două localităţi, la sud de şo­seaua, respectiv calea ferată Jibou-Zalău, în punctele învecinate Pe Po­gor (Popeni) şi Valea Bochii (Cuceu). Este vorba despre un teren plan, delimitat spre sud de panta unor dealuri, care printr-un intrând le şi separă parţial2• Sondajele au fost reluate în 1979 şi au vizat doar punctul Pe pogor. Rezultatele cercetării din 1978 au fost succint prezcntate3 iar cele obţinute în 1979 au rămas inedite4• Prezentarea integrală a acestor cercetări aduce o contribuţie - desigur modestă - la constituirea unei baze documentare şi cunoaşterea realităţilor arheologice din secolele VIII-IX în spaţiul nord-vestic al României. Nu în ultimul rc1nd atrage atenţia asupra stadiului cercetării, extrem de puţin avansat, cu referire la zona menţionată şi la a doua jumătate a mileniului I p.Ch. în general.

Deşi între cele două puncte se află o distanţă de cca 400 m, iden­titatea materialului ceramic descoperit dovedeşte existenţa unei singure aşezări, cu locuinţe dispuse în mai multe grupuri. Este posibil ca aşe­zarea să se fi întins şi la nord de actuala şosea, unde au fost găsite la suprafaţa solului fragmente ceramice caracteristice aceleiaşi perioade. ln punctul Pe Pogor erau vizibile pe arătură contururile a 13 locuinţe, sub forma unor pete neregulate cu dimensiuni de maximum 25 X 30 m·;. Suprafaţa atât de mare a acestor pete se explică atât prin împrăştierea umpluturii complexelor, datorită arăturilor adânci, cât şi prin existenţa unor anexe gospodăreşti în apropierea locuinţelor. La suprafaţă ori în săpătură nu au apărut materiale care să indice o locuire anterioară sau ulterioară celei din perioada prefeudală. Un strat de cultură propriu-zis există doar în apropierea complexelor şi grosimea lui nu depăşeşte

0,30 m.

1 ln imediata apropiere, spre sud, trecea graniţa nordică a fostei provincii romane Dacia Porolissensis.

2 O descriere detaliată a poziţiei aşezării la Matei 1979, p. 483, 484. 3 Matei 1979, j. 483-484; pl. XIII-XVI, p. 503-506; pl. XVII, 2-4, p. 507;

pl. XVIII-XX, p. 508-510. • Toate materialele se păstreaz5 la Muzeul din Zalău, sub nr. inv. 62-80/I!l78

şi c.c. 21--45/1980. 5 Matei 1979, p. 483.

www.muzeuzalau.ro / www.cimec.ro

136 I. STANCIU - AL MATBl

I. COMPLEXELE ARHEOI.OGICE CERCETATE

.Locuinţa nr. 1 .ţPe Pogor; :pi. I, 2). A fost cercetată parţial, pe o suprafaţă cu dimensiuni medii de 2,67 X 1,42 m, motiv pentru care forma, suprafaţa totală şi orientarea ei au rămas necunoscute. Se adâncea cu 0,30 m de la nivelul antic de călcare. ln umplutură au fost găsite foarte multe pietre, în majoritate arse, ci'tr­bune, puţine oase, fragmente ceramice din va'>e lucrate la roata înceată (pl. ITI, 11, 16; pl. IV, 22, 28), roata rapidă (pl. V, 4) sau cu mâna (pl. V, 23) şi două stră­pungătoare din os (pl. VIII, 9, 10). Locuinţa nr. 2 (Valea Bochii; pi. II, 1). Plan rectangular (3,75 X 2 m), colţuri rotunjite, orientată sud-vest/nord-est cu laturile lungi. Porţiunea din capătul nord-estic al locuinţei a fost bulversată în urma ară­turilor adânci, materiale din umplutura ei fiind împrăştiate în această direcţie. Era adâncită cu 0,30 m în raport cu vechiul nivel de călcare. Nu au fost identifi­cate urme de pari, ln legătură cu sistemul constructiv al locuinţei. Este foarte po­sibil ca pe latura nord-estică, eventual în colţul nordic, să fi existat un cuptor construit din piatră, distrus de plug, deoarece mai ales în această porţiune a locuinţei au fost găsite foarte multe pietre arse şi o cantitate mare de cărbune. ln umplutură se aflau multe pietre în poziţie secundară, cele mai multe arse, căr­hune, bucăţi mărunte de lipitură şi pământ ars, fragmente ceramice provenite din vase lucrate la roata înceată (pl. IV, !-14, 17, !O, 21, 23, 29, 30) sau cu mâna (pi. V, 17, 22), o fusaiolă în stare fragmentară6 (pl. II, 3), o foarfecă din fier (pl. VII, 6), tot din fier o lamă fragmentară de cuţit7, un lustruitor şi o cute, ambele con­fecţionate din gresie (pl. VII, 2, 5). Sporadic au apărut şi oase de animale. Groapa nr. 1 (Pe Pogor; pi. I, 2). ln plan are formă dreptunghiulară (3,50 X 1,42 m), cu colţurile uşor rotunjite şi este orientată în direcţia est-vest. Pereţii gropii sunt înclinaţi spre interior, fundul este albiat şi a fost acoperit pe întreaga lungime a gropii cu un strat compact de cărbune (gros în medie de 0,05 m), suprapus de o lentilă de lut galben, groasă de 0,10 m. Adâncimea gropii în raport cu nivelul de călcai:-e corespunzător aşezării este de 0,35 m. Imprăştiate pe întreaga adân­cime a umpluturii au fost găsite foarte multe pietre arse, cărbune, fragmente ce­ramice din oale care au fost lucrate la roata înceată (pl. III, 1, 5, 12-14, 18; pi. IV, 15, 16, 19, 26; pi. V, 6, 8), roata rapidă (pi. V, 3) ori cu mâna (pl. V, 19-21, 25), un străpungător confecţionat din os de animale. Groapa nr. 2 (Pe Pogor; pl. I, 2). Situată la 0,50 m vest faţă de marginea gropii I. Gura ei are formă oval-alungită (0,75 X 0,50 m). De la nivelul vechi de călcare se adânceşte cu 0,30 m. Groapa nr. J (Pe pogor; pi. I, 2). Cercetată parţial, a fost identificată la 0,55 m nord-vest în raport cu marginea gropii 2. Probabil gura ei avea formă circulară (diametru aproximativ 0,80 m). Adâncime identică cu a gropii anterioare. In umplutura lor au apărut pietre, puţin cărbune şi fragmente ceramice mărunte. Vatră în aer li­ber (Valea Boch~i; pl. II, 1). Situată la 2 m vest faţă de marginea locuinţei 2. Era formată dintr-o porţiune ovală (1 X 0,60 m) lutuită şi puternic arsă, uşor adâncită în sol, mărginită de .pietre mari, cu urme puternice de ardere. Groapa nr. 4 (Valea Bochii; pl. II, 1). Cercetată aproape integral, la cca 1,50 m nord faţă de marginea vetrei. Gura ei are formă circulară (diametru 1,17 m) şi se adânceşte cu 0,35 m în raport cu vechiul nivel de călcare. ·

In anul 1979: a fost cercetată o suprafaţă de 12 X 4,50 m în punctul Pe Pogor, corespunzătoare uneia dintre „petele" sesizabile la suprafaţă. Din păcate, nu a fost posibilă înregistrarea unor obser".'aţii precise,. d~o~ri;:ce _ ump~utur:a .comple­xelor a fost bulversată de plug; resturile ar.estor:a md1ca ms~ o s1tu~ţ1e _m mare parte asemănătoare celei care a fost î_nre_gistrata. în .cam pama anter10ara. O_ lo: cuinţă parţial adâncită în sol (dimenslUm aprox1?1~tive: 4 X 3:?0 m) pa:e s_a f1 fost însoţită de două gropi dreptunghiulare, asemanatoare gropu nr. 1/1918 Şl ele

o Iniţial au fost menţionate două fusaiole (Matei 1979, p. 484), însă actual­mente se păstrează doar una.

1 N-am regăsit-<> în depozitul Muzeului. . . s Matei 1979, p. 483-484; piesa n-a fost regăsită printre materialele dm de-

pozitul Muzeului.

www.muzeuzalau.ro / www.cimec.ro

SONDAJELE DE LA POPENl·CUCEU 137

o vatră în aer liber. Au fost recoltate fragmente ceramice aparţinând unor vase lucrate la roata înceată (pi. III, 2--4, 6-8, 9, IO, 15, 17, 10-22; pi: IV, 18, 24, 25, 27; pi. V, !J), roata rapidă (pi. V, I, 2) sau cu mâna (pL V; 16, 18, 22, 2·1), trei străpungătoare din os (pi. VIII, 7, 8, 11), un cui de fier (pi. VUI, 6), trei lame de cuţit din fier (pi. VIII, 3-5), un vârf de săgeată· cu trei aripioare, din· fier (pi. VIII, 2), două gresii pentru ascuţit (pl. VII, I, 3), un frngment dintr-Q râşniţă manuală rotativă, confecţionată din tuf vulcanic (pi. VII, 4).

Din canalul care traversa Valea Bochii (săpat în vederea instalării unei con­ducte pentru aducţiunea apei de la Someş la Zalău) şi care a secţionat cel puţin o locuinţă, provin câteva fragmente ceramice lucrate la roata înceată (pi. IV, I, 31) sau cu mâna (pl. V, 13-15) şi tubul de înmănuşare al unui vârf de săgeată din fier (pl. VIII, 1). ·

Caracterul de locuinţă efectivă al complexului· desemnat ca- groapa nr. 1 a fost pus sub semnul întrebării de la bun început9• Impotriva acestei atribuiri pledează nu atât suprafaţa foarte mică (4,90 m2), cât forma inadecvată locuirii propriu-zise (latura scurtă are donr 1,42 m). ln plus, se află dt>ar la 1,35 m faţă de marginea locuinţei I. Situaţia se repetă şi în cazul complexelor distruse din punctul Pe Pogor, unde se pare că din nou locuinţa a fost însoţită de două gropi dreptunghiulare, situate în imediată apropiere. Din păcate nu există elemente care să sprijine reconstituirea funcţionalităţii acestui tip de complex. Este posibil să fi fost o construcţie cu pereţi din lemn, aşa cum sugerează stratul de cărbune depus pe fundul gropii, însă funcţia de locuinţă propriu-zisă rămâne îndoielnicălO. ln locuinţele I şi 2 sau groapa I nu au apărut indicii sigure despre existenţa unor instalaţii pentru foc. Numeroasele pietre descoperite în umplutură pot fi puse în legătură cu eventuala existenţă a unui cuptor-pietrarn, însă nu au fostl

9 Matei 1979, p, 483. 10 Intr-Q zonă învecinată spaţiului nord-vestic românesc - colţul sud-vestic

al Ucrainei Transcarpatice - se întâlnesc frecvent construcţii de formă oval-alun­gită sau dreptunghiulară (Cepa - sec. VII-VIII, Feodorovo I - sec. VIII-IX, Verbovet - sec. IX), situate în apropierea locuinţelor şi cărora li se atribuie alte funcţii (Kotihorosko 1977, p. 94; fig. 3/1, 2, 3, 6, p. 84; fig .. 8/A, p. 88). Cele pre­văzute cu instalaţii pentru foc pot fi ateliere (spre exemplu de olărie, căci s-au găsit resturi de lut prelucrat şi cuptorul) sau spaţii unde se uscau seminţele; cele care nu erau încălzite (cu suprafeţe între 5,5-11 m 2) puteau avea alte funcţii gos­podăreşti (Kotihorosko 1977, p. 94). Analogii extrem de apropiate în ce priveşte toate detnliile gropii 1 de la Popeni-Cuceu există la Breclav-Pohansko, spre exem­plu complexele nr. 22 şi 51 (Dostcil 1975, pi. 30/6, p. 438; pl. 34/I, p. 442), caracteri­zate drept magazie, respectiv construcţie destinată animalelor domestice mici (Dostdl 1975, p. 365). Analogii la fel de bune, în cazul unor complexe care însoţesc locuinţele, există în aşezările de la Pobedim II (Vendtovci 1969, fig. 34/1,. p. 161, fig. 37 /18, 21, p. 165), sau Pobedim III (V endtovci 1969, fig. 9/18, p. 133). U!Ylra dintre ele Ii s-au atribuit fi.Incţii gospodăreşti (magazii, ateliere, şoproane) (Vendtovci 1969, p. 228-229). Complexe cum sunt unele dintre „bordeiele" din aşezarea de la- Gornea­Căuniţa de Sus (jud. Caraş-Severin), cu suprafeţe asemănătoare celui în discuţie sau chiar mai mici (Uzum 1990, p. 210-211) sau de la Remetea Mare-GomiZa lui Pituţ (jud. Timiş) (Bejan 1986, p. 259-260) au fost prezentate drept 'locuinţe. Ni se pare mai corectă presupunerea că acele complexe găsite în apropierea imediată a locuinţelor propriu-zise, cu dimensiuni mai mici sau asemănătoare acestora, în cazul că nu există diferenţe cronologice pot îndeplini alte funcţii în raport cu locuinţa. Prezenţa sau absenţa instalaţiilor pentru foc, alături de alte elemente, ar putea sugera funcţiile lor (Katihorosko 1977, p. 94; Comşa 1978, p. 27). Clari­ficarea acestei chestiuni este de natură să contribuie la mai buna cunoaştere a vieţii economice din aşezări.

11 Este posibil ca pietrele găsite adeseori în umplutura locuinţelor să fi fo~t utilizate ca greutăţi pentru menţinerea acoperişului din paie sau stuf (Comşa 1978, p. 16, 18). Conform altei explicaţii, sprijinită pe analogii etnografice, aceste pietre puteau fi aşezate de-a lungul părţii exterioare a pereţilor, pentru a proteja îm­potriva umezelii, păstrând totodată căldura în interiorul locuinţei (Comşa 1959, p. 106-107).

www.muzeuzalau.ro / www.cimec.ro

138 I. STANCIU - AL. MATEI

găsite resturile lipiturii arse a vetrei. Din groapa 1 şi dintr-un complex distrus. cercetat in 1979, provin însă fragmente din platouri mari de lut (pi. II, 4; pi. V, 25); cum în mare majoritate acestea erau părţi componente ale cuptoarelor' din piatră sau lut, deasupra cărora erau montate12, prezenţa lor indică totuşi exis­tenţa unor instalaţii pentru foc, complet distruse, în interiorul complexelor unde au fost găsite.

II. MATERIALUL ARHEOLOGIC

Obiecte de fier. Foarfecă (pi. VII, 6; L = 15,2 cm; L lamă = 4,2 cm)13. Lamă de cuţit fragmentară (pl. VIII, 3; L = 8,6 cm). Cuţit păstrat fragmentar (pi. VIII, 4; L = 8,3 cm). Lamă de cuţtt, uşor curbată spre vârf, păstrată fragmentar (pl. VIII, 5; L = 4,8 cm). Cui (pi. VIII, 6; L = 4,7 cm). Vârf de săgeată din care s-a păstrat doar tubul de în mănuşare (pl. VIII, 1; L = 8,9 cm); este foarte posibil să reprezinte tipul „cu două cârlige"14. Vârf de săgeată cu trei aripioare şi pe­duncul pentru fixare (pi. VIII, 2; L = 10 cm; L vârf = 5,1 cm).

Obiecte din os. Sunt reprezentate prin patru străpungătoare integral păstrate (pi. VIII, 7-10), iar din altă piesă a fost găsit doar vârful (pl. VIII, 11). Lungi­mea lor variază între 7,9-11 cm. Sunt instrumente cu apariţie frecventă în 10-cuinţele din a doua jumătate a mileniului I şi nu prezintă particularităţi tipologice.

Obiecte din piatră. Au fost găsite trei gresii pentru ascuţit (pl. VII, 1-3), dintre care un e?Cemplar întreg (pl. VII; 1; L = 10,5 cm). Şi acest tip de instru­ment apare frecvent în aşezările prefeudale, fără a avea relevanţă cronologică. O altă piesă, confecţionată din gresie cenuşie (pl. VII, 5; L = 14 cm), a fost uti­lizată probabil ca lustruitor. Atrage atenţia prin grija cu care a fost prelucrată; are formă trapezoidală, cu suprafaţa activă plană, spre deosebire de partea opusă, uşor concavă, menită să sprijine podul palmei, degetul mare apăsând asupra pro­eminenţei rotunjite din capăt. A fost găsit şi un fragment dintr-o râşniţă manuală rotativă, confecţionată din tuf vulcanic, cu urme puternice de ardere (pi. VII, 4; grosime maximă de 4,5 cm). Astfel de râşniţe, cu origine in vechiul tip roman, sunt semnalate adeseori în locuinţele prefeudale, de multe ori fiind utilizate, în­tregi sau după spargere, la acoperirea gurii cuptorului15.

Ceramica. O mică parte este confecţionată cu mâna şi în mare majoritate la roată. In cadrul ultimei categorii sunt prezentate fragmente care au aparţinut unor vase lucrate în roata înceată (în proporţie covârşitoare) şi altele, mult mai puţine, din vase lucrate pe o roată perfecţionatii, cu turaţie rapidă. Ceramica lucrată cu mâna este reprezentată prin câteva fragmente, neornamentate, cărora le este caracteristică o pastă grosieră, relativ compactă, degresată cu microprun­diş, cioburi pisate împreună cu microprundiş sau numai cioburi pisate. Arderea, deşi neuniformă, este bună. Fără excepţie miezul este cenuşiu-închis sau negru, iar feţele au nuanţe de cenuşiu şi brun. Fragmentele au o grosime maximă de 1,5 cm. Tăviţele sunt modelate neglijent, dintr-o pastă în general slab arsă, de­gresată cu microprundiş, uneori asociat cu granule de calcar sau cioburi pisate. !n cele mai multe cazuri sunt evidente pe fundurile lor urmele unei arderi se-

12 Coman 1970, p. 163; Teodor 1978, p. 74-75; Teodor 1984, p. 75; Petrescu­Dâmboviţa, Teodor 1987, p. 47; Dolinescu-Ferche 1992, p. 172.

1a Matei Z.979, p. 484; pl. IX, 3, p. 509. Acest tip de foarfecă este în uz o lungă perioadă de timp, încât pţ_esa nu poate avea o semnificaţie cronologică pre­cisă. Cu referire la intervalul dintre sec. VII-IX menţionăm exemplarele similare găsite în aşezări de pe teritoriul României la Şopteriu (Gaiu 1979, p. 265; pl. V, 5, p. 270), Cicău (Winkler, Tokcics, Păiuş 1978, fig. 5/6, p. 269), aşezarea menţionată de la Gomea (Uzum 1990, pl. XXII, 6, p. 261), Dodeşti (Teodor 1978, fig. 29/7, p. 188; Teodor 1984, p. 62; fig. 29/1, p. 76).

u După Ruttkay grupa A, tipul I, varianta a (Ruttlcay 1976, p. 327-328; fig. :, _/:;:., p. 32'/). La S. Baraschi, tipul 3 - „cu lamă triunghiulară şi aripioare laterale dispuse în acelaşi plan" (Diaconu, Baraschi 1977, p. 142).

15 Teodor 1978, p. 17; Szekely 1992, p. 259, p. 281; fig. 26/B, 41, p. 290.

www.muzeuzalau.ro / www.cimec.ro

SONDAJELE DE LA POPENI-CUCEU 139

cundare. Diametrul exemplarelor reconstituite grafic oscilează între 20-30 cm (pl. V, 18-24). Fragmentele de oale reprezintă trei tipuri distincte (pi. V, 13-15). Menţionăm şi două fragmente din platouri mari de lut (pi. II, 4; · pL V, 25) care, probabil, înlocuiau bolta cuptorului16• Ceramica lucrată la roata înceată. Pe su­prafaţa interioară a fragmentelor nu apar niciodată canelurile caracteristice mode­lării pe o roată cu turaţie rapidă. Pasta este compactă, cu aspect mai fin atunci când. a fost degresată cu nisip sau mai grosier, când degresarea s-a făcut cu mi­croprundiş. Aproape constant apar g~anule de micaşist sfărâmat, uneori şi calcar pisat, în acest caz intervenind un aspect mai fin, săpunos17• Arderea, deşi bună, a fost in general neuniformă; în mod frecvent există diferenţe de culoare intre suprafaţa interioară şi cea exterioară a cioburilor (nuanţe de brun, cărămiziu, cenuşiu), iar miezul are o culoare mai închisă, de obicei negru-cenuşiu. In unele cazuri s-au păstrat resturile unui strat sub(.ire de angobă. Grosimea pereţilor va­riază între 0,5-1 cm. Nu au fost găsite vase întregi sau întregibile, însă pe baza fragmentelor de margini a fost posibilă reconstituirea părţii superioare în cazul mai multor exemplare. Este prezent<\ o singură formă: oala fără toarte. Cele cu un diametru al gurii mai mare (până la 30 cm) au putut servi ca vase de provizii (pl. III, 1, 15; pi. IV, 1). Delimitaren tipurilor, aproximativă în primul rând din cauza stării fragmentare a ceramicii, a fost efectuată doar cu scopul de a siste­matiza materialul in vederea unor posibilie comparaţii. Din această cauză consi­derăm inutilă descrierea fiecărui tip în parte. A fost adoptat drept criteriu prin­cipal de clasificare conturul general al vasului, atâta cât a fost posibil să fie re­constituit, fiind stabilite (repetăm, cu aproximaţie) 10 tipuri (pi. VI). Aproape fără excepţie fragmentele ceramice din această categorie sunt ornamentate cu motivele specifice epocii: benzi de linii orizontale trasate drept sau în val, linii simple orizontale trasate drept sau în val, subţiri ori mai late. Sunt prezente in câteva combinaţii ori neasociate cu alte motive. Fragmentele de funduri, uneori păstrate pe o înălţime destul de mare, nu indică extinderea câmpului ornamental până în această zonă a vasului. Un ornament aparte există pe un singur fragment (pl. II, 2): intre liniile incizate, late şi distanţate, se află câte un şir orizontal de cerculeţe imprimate în pasta crudă, probabil cu un băţ de trestie. Ceramica lucrată la roata rapidă. Este reprezentată doar prin patru fragmente de funduri (pi. V, 1-4), modelate dintr-o pastă care după ardere a devenit foarte compactă, cu un conţinut mare de nisip, asemănătoare ca aspect aşa-numitei „paste ciment. Intr-un caz s-au păsatrat urmele sforii cu care vasul a fost desprins de pe roată. Dife­renţele de culoare dintre miezul şi feţele fragmentelor dovedesc o ardere neuni­formă. Fără excepţie, pe suprafaţa interioară a fundurilor sunt sesizabile canelu­rile datorate turaţiei rapide a roţii. Prezenţa lor nu poate fi pusă pe seama altei perioade deoarece nu au apărut eventuale complexe sau materiale care să ateste un alt orizont de locuire.

ln groapa 1 ceramicii lucrată la roata înceată îi revine un procent de 860/o, in locuinţa 2 de 920/o. Ceramica lucrată la roata rapidă apare în procent de. 141/e in groapa 1, iar in locuinţa 2 nu există. Ceramica modelată cu mâna este repre­zentată în groapa 1 doar prin tăviţe, iar în cazul locuinţei 2 ii revine un procent de BOfol&. Cifrele rezultate trebuie privite însă cu circumspecţie, deoarece nu există

16 Vezi nota 12. 17 Utilizarea ca degresant a calcarului este curioasă, deoarece sub acţiunea

focului acesta se deshidratează, transformându-se în var nestins. In urma contac­tului cu apa varul se stinge şi vasul crapă (Petrescu,. Stahl 1956, p. 14).

ie Calculele s-au făcut în funcţie de numărul exemplarelor a căror parte su-. perioară a fost reconstituită grafic, în cazul ceramicii lucrată 'la roata inceata, iar în cazul ceramicii lucrată cu mâna s-au avut în vedere şi fragmentele de funduri descoperite în contexte diferite în raport cu fragmentele de margini. Pro­porţia reală care revine ceramicii lucrată cu mâna se reflectă ln numărul oalelor, deoarece tăviţele circulare au înregistrat o evoluţie diferită, din moment ce apar relativ constant în aşezările transilvănene din sec~ VII-X! şi chiar mai târziu (Horedt 1978; Horedt 1984, p. 43; Iambor, Matei, Halasu 1981, p, 131; pi. I, 8, 9, p. 133; p. 132; pi. I, 7, 10, p. 133; p. 134; Iambor, Matei 1983, p. 131; pl. II, 9, 10, p. 141; p. 132; pi. V, 1, 2, p. 144; Popa 1971, p. 614---615.

www.muzeuzalau.ro / www.cimec.ro

140 l. STANCIU - AL. :MATEI

certiţudinea că m.aterialul din cele două . complexe este reprezentativ pentru în­treaga aşezare.· Totuşi, proporţii foarte asemănătoare rezultă şi din analiza intre­gului material ceramic recoltat: ceramica lucrată la roată înceată - 868/o, cera­mica lucrată la roata rapidă --:- 79/e, ceramica lucrată cu mâna - 70/o.

III. lncadrarea cronologică a aşezării. Câteva observaţii cu privire la ceramica prefeudală transilvăneană

S-a văzut că dintr-o locuinţă secţionată întâmplător în punctul Valea Bochii provine tubul de înmănuşare al unui vârf de săgeată din fier, foarte posibil de tipul „cu două cârlige" (pl. VIII, 1)19. Aceste vârfuri de săgeată sunt în uz pe parcursul unei durate lungi de timp, astfel că nu pot servi ca element precis de datare2°. Referitor la ultimele două secole ale mileniului I s-a constatat că acest tip apare în Europa centrală şi vestică, fiind receptat ca o influenţă sosită din această direcţie şi pe teritoriul vechii Rusii21. Pe teritoriul Slovaciei o mare parte dintre aceste vârfuri provine din morminte slave datate în sec. IX şi prima jumătate a sec. x22. fosă tot aici piesele de acest tip sunt bine reprezentate şi pe parcursul secolelor VII-VIIl23. In cazul Transilvaniei merită a fi semnalată şi apariţia lor, împreună cu vârfuri cu trei aripioare, în mor­minte din sec. VI-VII, spre exemplu la Lechinţa de Mureş24 şi Band25. Celălalt vârf de săgeată, foarte bine păstrat, descoperit în unul din com­plexele distruse din punctul Pe Pogor (pl. VI, 2), reprezintă o variantă a tipului cu trei aripioare şi peduncul pentru fixare. Diferite variante ale acestui tip sunt în uz pe spaţii întinse între sec. VI-IX26. Exemplarul în discuţie se carcaterizează prin îngustimea aripioarelor, vârful prelung, delimitat la bază printr-o proeminenţă; pedunculul, circular în secţiune şi subţiat spre capăt, are o lungime aproape egală cu cea a vârfului pro­priu-zis. Deşi nu lipsesc analogii apropiate în contexte databile în sec. VII-VIII27, atrage atenţia identitatea cu exemplare descoperite la Dună­rea de Jos. în cazul acestui exemplu, Uwe Fiedler consideră că varianta cu vârful alungit şi aripioare mai înguste este târzie, fiind documentată în necropole databile îndeosebi pe parcursul sec. IX28. O analogie bună

19 Vezi nota 14. :!li Ruttkay 1976, p. 327; Petrescu-Ddmboviţa, Teodor 1987, p. 53. 21 Ruttkay 1976, p. 328. 22 Ruttkay 1!116, p. 32.7. 211 Spre exemplti în necropola de la ~clovce (sec. VII-VIII) apar 23 exem­

plare, inclusiv cu tubul de inm{inuşare torsionat (Cilinskd 1973, pl. XXIV, 12, p. 200; Pl. XLII, 17, p. 209 ş.a.).

2l Şantierul 1952, nr. 7, p. 327. 2:0 Kovcics 1913, fig. 59/1, 2, p. 339; fig. 67/1-4, p. 347; fig. 68/4, p. 348. 26 Ruttkay 1976, p. 331. f11 Spre exemplu la Band (Kovcic.~ 1913, fig. 67/3, p. 347) sau în mormântul

nr. 294 de la Gyor (HCJrzs6ny 1904, morm. 294/2, p. 23). 211 Fiedler 1992, p. 217. Necropolele de.la Bdinci, mormântul 31 (Văzarova 1916,

fig. 95/2, p. 153), Dolni Lukovit (mormântul 18 - Văzarova 1916, fig. 112/3, p. 186). Vârfuri foarte asemănătoare celui de la Popeni-Cuceu apar şi în aşezarea de la Garvan (de asemenea în Bulgaria), cu trei niveluri de locuire între sec. VI-XI (Văzarova 1986, fig. 49, p. 52). Din păcate, în lipsa unor precizări clare, nu am reuşit să asociem desenul . din schema tipologică a vârfurilor de săgeţi vreunuia dintre cele trei nivelw:i.

www.muzeuzalau.ro / www.cimec.ro

SONDAJELE Dl! LA POPE.."fl-CUCl!U 141

pentru vârful lile la Popeni-Cuceu oferă şi piesa deseoperită într-o lo­cuinţă de la Bucov-Rotari, datată în a doua jumătate a sec. IX29• Un exemplar uşor diferit prin conturul rotunjit al muchiilor a fost datat în aşezarea de la Gornea-Căuniţa de Sus în intervalul marcat de a doua jumătate a sec. VII şi prima jumătate a sec. VllI29a. Secolele VII-VIII reprezintă de altfel perioada maximei răspândiri a vârfurilor cu trei ari­pioare de tip avarie. In cazul variantei pe care o reprezintă exemplarul de la Popeni-Cuceu cele mai bune analogii pe care le cunoaştem trimit spre sec. IX, fără a putea exclude posibilitatea unei datări mai timpurii. In general datarea unora dintre vârfurile de săgeţi nu poate fi relevantă în afara contextului reprezentat de ansamblul materialului arheologic.

In lipsa altor categorii de material cu semnificaţie cronologică bine definită, consideraţiile cu privire la încadrarea cronologică a complexelor cercetate se sprijină în mod necesar pe ceramică. In situaţia dată o serie de rezerve trebuie asumate de la bun început, datorită numărului redus de complexe cercetate şi care prin inventar nu oferă certitudinea unei imagini elocvente asupra ceramicii din întreaga aşezare. Demersul în sine conţine elemente de dificultate, generate de stadiul puţin avansat al cercetării ceramicii prefeudale transilvănene3° şi în general a aşeză­rilor din această perioadă. Se adaugă şi capacitatea redusă de expresie cronologică a „ceramicii slave" lucrată la roată şi ornamentată prin inci­zie, cu origini certe în ceramica centrelor de producţie antice târzii31, ca şi în îndoielile serioase cu privire la valabilitatea posibilităţilor oferite de metoda tipologico-comparativă pentru clasificarea cronologică a acestei ceramici32•

Cercetarea arheologică a celei de-a doua jumătăţi a mileniului I pe teritoriul Transilvaniei nu a atins încă stadiul în care să fie posibilă alcă­tuirea unei scheme evolutive a ceramicii, care prin conţinutul său să cuprindă existenţa variabilelor locale, la nivelul diverselor regiuni. Alături de cauzele de ordin general menţionate mai sus, această situaţie explică lipsa de precizie a încadrărilor cronologice efectuate pe baza ceramicii, îndeosebi în intervalul marcat de secolele VIl-X33. Este preferabilă,

29 Comşa 1978, fig. 97/4, p. 125; p. 126. Semnalăm un vârf de săgeată ase­mănător şi în aşezarea Pobedim III, datată în prima jumătate a sec. IX (Vend­-tova 1969, fig. l0/18, p. I34).

Z9a Uzum 1990, pl. XXII, 5, p. 261; p. 228. ao In ce priveşte literatura de specialitate, faptul că dispunem de un singur

studiu sintetic, realizat în condiţii de pionierat pe baza puţinelor materiale exis­tente atunci (Horedt 1951), este grăitor de la sine.

31 Elocventă in acest sens, pentru întreg bazinul Dunării mijlocii, este cera­mica de tip danubian, delimitată pentru întâia oară de către J. Etsner (E>r.sneT

.. 1952, p. 393-395). 3~ ln sensul că datarea ceramicii tn discuţie nu poate fi operatli în virtutea

unei scheme evolutive generale, aplicată pe spaţii lntinse (Dostâl 1fl19, p. 191-193). O imagine mult mai apropiată realităţii se poate construi atunci când se are ln vedere variabilitatea condiţiilor locale (Comşa 1971; Dostdl J979, p. 191-193; .Hermann 1979). ·

33 Din păcate, in cazul marii majorităţi a aşezărilor atrlbuin!!B cronologică, tn lipsa altor materiale cu semnificaţie cronologică preci!Jl, se face doar pe baza -ceramicii. !n această situaţie lipsa unor demersuri riguroase uupra materialului <:eramic se resimte din plin. Tn multe cazuri aşezările nu sunt de lungi durată ş~

www.muzeuzalau.ro / www.cimec.ro

142 I. STANCIU - AL. MATEI

dopă părerea noastră, încercarea de a restrânge cronologia obiectivelor, astfel încât prin încercări succesive şi eliminarea greşelilor în contextul analizei şi publicării riguroase a materialelor, să reuşim apropierea de realitate. In această direcţie, evoluţia raporturilor cantitative dintre cera­mica lucrată la roata rapidă, înceată sau cu mâna, în ciuda existenţei unor diferenţe locale, prezintă anumite tendinţe generale a căror deli­mitare oferă posibilitatea obţinerii unor repere cronologice33a. Doza de siguranţă depinde în mod categoric de stadinl cercetării, respectiv posi­bilitatea de a înregistra situaţia din mai multe aşezări, reprezentative pentru diferite orizonturi de locaire şi regiuni, de a dispune şi de alte categorii de materiale în vederea datării, nu în ultimul rând de posibili­tatea unei comparaţii între ceramica din aşezări şi cea din necropole, cele din urmă în general mai bine datate. Putem accepta ca tendinţă prin­cipală a perioadei dintre a doua jumătate a sec. VI şi ultimul sfert al sec. VII creşterea cantitativă treptată a ceramicii lucrată cu m<îna şi

la roata înceată, în detrimental celei lucrată la roata rapidă, care însă

pot reprezenta cel mult perioada corespunzătoare unei generaţii umane, or înca­drări ,generice de genul „secolele VII-IX" prezintă minimum de utilitate. ln ul­timă instanţă se pune problema în ce măsură, utilizând aceste datări largi, putem urmări evoluţia habitatului într-o microzonă sau pe un spaţiu mai larg.

33a Ni se pare necesară determinarea clară a tipului de roată utilizat în con­diţiile publicării riguroase a materialelor şi existenţei unei terminologii lipsită de echivoc. Rezultatul vizează nu numai ordonarea exactă a ceramicii în functie de particularităţile realizării tehnologice ci şi posibilitatea de a obţine pe a~eastă cale indicii pentru clasificarea ei cronologică. Stabilirea tipului de roată utilizat reprezintă un demers adeseori dificil (Fiedler 1992, p. 124). Indiferent de posibili­tatea existenţei mai multor variante (Comşa 1961 a, p. 292; Comşa 1973, p. 168; Comşa 1978, p. 100, în esenţă este vorba despre utilizarea roţii cu turaţie rapidă şi a celei cu turaţie mai lentă (roata înceată). Principalul criteriu care sprijină deosebirea dintre cele două il reprezintă existenţa canelurilor („coastelor") pe faţa interioară a vaselor lucrate la roata rapidă, asociate în general cu urmele desprin­derii de pe discul roţii (sesizabile pe fundul vaselor) şi lipsa acestora în cazul va­selor lucrate pe roata înceată. Trebuie apoi avută în vedere grosimea pereţilor (mai mică în cazul utilizării roţii rapide), simetria conturului şi chiar calitatea pastei (Godea 1982, p. 48). O determinare riguroasă ni se pare cea pe care a fă­cut-o V. Teodorescu, care a deosebit trei categorii ale ceramicii lucrată la roată, în funcţie de tipul de roată utilizat, anume roata rapidă (acţionată cu piciorul), roata încetinită (cu turaţie mare, feţele vaselor sunt însă lise; acţionată probabil cu mâna) şi· roa~a înceată (cu turaţii inegale, acţionată cu mâna) (Teodore~cu 1964, p. 489). Dacă parametrii tehnologici ai ceramicii lucrată la roata rapidă sunt uşor sesizabili, situaţia este mai complexă în ce priveşte ceramica lucrată la roata înceată. In multe cazuri vasele - cu pereţi la fel de subţiri ca ai celor lucrate la roata rapidă - sunt extrem de îngrijit executate, fără a prezenta canelurile provocate de utilizarea roţii rapide. In alte cazuri urmele roţii pot fi sesizate în partea superioară a vasului (Fiedler 1992, p. 122). In cele două situaţii menţionate, indiferent de îndemânarea olarului, este mai puţin probabilă utilizarea unei roţi acţionată cu m~na. In aces.t sens ni se pare valabilă delimitarea unei categorii de vase lucrate la roata încetinită, sinonimă roţii cu. turaţie medie, superîoară din punct de vedere tehnic celei cu turaţie lentă. Este probabil ca această roată înce­tinită sau cu ţuraţie. medie să fi ;fost acţionată cu piciorul (Fiedler 1992, p. 122) şi nu cu mâ11a. sa.u genunchiul, angrenajul mai simplu al instalaţiei nepermiţând insă o. t1:1r<!ţie .111- fel de ffilj.J:'.e c.u a roţii rapide propriu-zise.

www.muzeuzalau.ro / www.cimec.ro

SONDAJELE DE LA POPENI-CUCEU 143

nu dispareM_ Fenomenul trebnie particularizat, în sensul că el este con­statabil încă din a doua jumătate a sec_ VI în zona de penetraţie slavă timpurie (sud-estul Transilvaniei)35, probabil ceva mai târziu, la limita dintre sec_ VI-VII, în aşezări de tipul celor de la Bratei - aşezarea nr. ps şi Sighişoara - DeaLuL ViiLor37 , iar în orizontul reprezentat de

J4 Bratei, aşezarea nr. 1 (Nestor, Zaharia 1973, p. 194; Bârzu, Brezeanu 1991, p. 203-204); Sighişoara-„Dealul Viilor" (Baltag 1979, p. 82; Harhoiu-Baltag 1982, p. 46); Hărman (Alexandrescu, Pop, Marcu 1973, p. 247); Şopteriu (Gaiu 1979). Este extrem de interesantă situaţia aşezărilor cercetate în sud-estul Transilvaniei, unde au fost constatate orizonturi de locuire succesive. Analiza detaliată a evoluţiei pe care o înregistrează ceramica din aceste aşezări este imposibilă la ora actuală, nu atât din lipsa unei prezentări de ansamblu a cercetărilor de aici, cât din cauza publicării defectuoase a materialelor. In esenţă pot fi invocate lipsa determinări­lor cantitative la nivelul complexelor şi al aşezărilor, lipsa desenelor ceramicii în cele mai multe cazuri ori confuziile derutante, spre exemplu atribuirea aceloraşi locuinţe din aş1narea de la Poian (nr. 4 şi 22) atât fazei întâi de locuire cât şi celei de-a doua (Szekely 1992, p. 276-277). In cazul locuinţelor datate in a doua jumătate a sec. VI sau in sec. VI-VII este vizibilă creşterea cantitativă a cera­micii lucrată cu mâna, in defavoarea celei lucrată la roata rapidă Angheluş-Dealul Mestecănişului, Bezid, Cernat-Roberttag, Poian-nivelul I. La Bezid este semnalată pentru întâia oară ceramica lucratei la roata înceată (Szekely 1976, p. 120-121). ln locuinţele datate in sec. VII-VIII (Angheluş-Cărămidărie, Cristuru Secuiesc, Eliseni, Filiaş, Medişoru Mare, Poian-nivelul II, Sălaşuri) este evidentă ascensiu­m~a ceramicii lucrată la roata înceată (situaţie elocventă la Filiaş), regresul canti­tativ al ceramicii lucrată cu mâna şi µrezenţa slabă a ceramicii lucrată la roata rapidă (la Poian-nivelul II lipseşte cu des'.lvârşire). ln complexele care au fos't da­tate doar pe parcursul sec. VIII este men\ionată apariţia relativ constantă a cera­micii lucrată la roata înceată, în asociaţie C"I cea lucrată cu mâna (Cernat-curtea Muzeuului, Simoneşti) sau numai a ceramicii lucrată la roata înceată (Cernat­grădina Konncith); categoria lucrată la roata rapidă apare sporadic la Simoneşti. Pentru bibliografie: Angheluş (Szekely 1992, p. 295-300); Bezid (Szekely 1970), p. 297; Szekely 1976); Cernat (Szekely 1970, p. 309; Szekely 1992, p. 279-295); Cristuru Secuiesc (Szekely 1970, p. 312; Szekely 1973, p. 222; Szekely 1988, p. 178-183); Eliseni (Szekely 1973, p. 223; Szekely 1988, p. 183-188); Filiaş (Szekely 1970, p. 311-312; Szekely 1974-1975, p. 35-49) Medişoru Mare (Szekely 1988, p. 169-171); Poian (Szekely 1970, p. 312; Szekely 1973, p. 221; Szekely 1974-1975, p. 59; Szekely 1992, p. 246-279); Sălaşuri (Szekely 1975; Szekely 1970, p. 298); Si­moneşti (Szekely 1970, p. 312; Szekely 1973, p. 221; Szekely 1988, p. 171-178).

In aria culturii Ipoteşti-Cândeşti cea mai mare parte a sec. VII se caracte­rizează prin paritatea cantitativă dintre ceramica lucrată la roata încetinită şi cea modelată cu mâna. In raport cu etapa anterioară (ultima treime a sec. VI şi începutul sec. VII), ceramica lucrată la roata rapidă este rar reprezentată. O prezenţă sporadică înregistrează şi ceramica lucrată la roata înceată (conform departajării pe care C. Teodorescu o face intre cele două tipuri de roţi) (Teodo­rescu 1964, p. 493-495). ln Moldova, la Botoşana, în locuinţele din sec_ V-VI ceramica lucrată la roata rapidă este constant asociată cu cea lucrată cu mâna, proporţia celor două categorii nefiind precizată (Teodor 1984 a, p. 51-54). In lo­.cuinţele din sec. VII ceramica lucrată la roată (îndeosebi roata rapidă) este relativ .rar atestată, in raport cu ponderea sporitâ a ceramicii lucrată cu mâna (Teodor 1984 a, p. 58-60). in aşezarea de aici ceramica lucrată cu mâna se află în creştere cantitativă deja de pe la mijlocul sec. V; pe parcursul sec. VI-VII ponderea ce­ramicii lucrată la roată scade (Teodor 1984 a, P. 67-68). ln locuinţele datate in sec. VI-VII de b Dodeşti marea majoritate a ceramicii este lucrată cu mâna; în cazul vaselor lucrate la roată a fost utilizată cel mai frecvent roata rapidă

./Teodor 1984, p. 36). 35 Vezi nota 34. ao Nestor, Zaharia 1973, p. 194; Bârzu, Brezeanu 1991; p. 203-20-l. 37 Baltag 1979, p. 82; Harhoiu, Baltag 1982, p. 46.

www.muzeuzalau.ro / www.cimec.ro

144: I. STANCIU - AL. MATEI

necropolele de tip Band-Noşlac ceramica lucrată la roata rapidă domină şi pe parcursul sec. VII38. Deoarece în afara teritoriului corespunzător orizontului Band-Noşlac fenomenul în discuţie caracterizează sec. al VII-lea, nu poate fi generalizată la nivelul întregii provincii afirmaţia cu privire la poziţia dominantă a ceramicii lncrată la roata rapidă în această perioadă39. In consecinţă nu poate fi extinsă în cazul întregii Transilvanii constatarea conform căreia aici proporţia ceramicii lucrată la roata rapidă scade abia de la sfârşitul sec. VII şi pe parcursul sec. VIII40. Pe de altă parte, în actualul stadiu de· cercetare şi publicare a materialelor, nu poate fi generalizată nici afirmaţia că fo sec. VIII roata înceată înlocuieşte complet roata rapidă41, deoarece în ·Transilvania aşe­zările de la Ţaga (sec. VII-VIIl)42 şi Comana de Jos (datată cu precădere pe parcursul sec. VIII)43 se remarcă tocmai prin proporţia majoritară a ceramicii lucrată la roata rapidă44 . Pe la sfârşitul sec. VII se înregistrează în aşezarea de la Sighişoara - Dealul V iilor45 şi în cele din sud-estol Transilvaniei46 începutul unui proces de îmbunătăţire calitativă a cera­micii, în sensul că se impune categoria lucrată la roata înceată, sc<1zând proporţional cuantumul celei lucrată cu mâna47• In direcţia acestei evo-

38 Kovacs 1913, p. 429; fig. 9, 32, 54, 62, 74; Rusu 1962, p. 284-288; fig. 5, p. 278; fig. 6, p. 280; fig. 7, p. 282; Rusu 1977, p. 182.

39 Rusu 1977, p. 182. 40 Pascu, colab. 1968, p. 171. 41 Zaharia 1969, p. 120; Zaharia 1971, p. 279. 42 Protase 1987-1988, p. 449---450. 43 Glodariu, Costea, Ciupea 1980, p. 69-97. 44 Situaţia de la Ţaga, unde este menţionată exclusiv ceramică lucrată la

roata rapidă (Popescu 1967, nr. 77, p. 532; Popescu 1968, nr. 89, p. 689; Protase 1987-1988, p. 450), a fost pusă sub semnul întrebării (Zaharia 1971, nota 18, p. 279). Ceramică lucrată la roata rapidă a fost găsită şi în aşezarea de la Simoneşti, datată în sec. VIII (Szekely 1988, p. 174). ln Banat această categorie ceramică domină în aşezarea de la Gornea-Căuniţa de Sus, datată în sec. VII-VIII (Uzum 1990, p. 218). Tot aici, în aşezarea de la Remetea Mare-Gomila lui Pituţ, datată în sec. VIII-IX, ceramica lucrată la roata rapidă reprezintă un procent de 201/e (Bejan 1986, p. 268), iar cea lucrată cu mâna există în cantitate foarte redusă. ln Crişana, la Biharea, dintr--0 locuinţă datată în sec. VIII-IX este menţionată numai ceramica lucrată la roata rapidă (Dumitraşcu 1981, p. 76); în altă locuinţă, plasată in sec. IX-X, a fost descoperită de asemenea numai ceramică de acest tip (Du­mitraşcu 1981, p. 79). Existenţa unor etape succesive de locuire (secolele VII-VIII, VIII-IX, IX-X), determinate doar pe baza ceramicii, nu este suficientă argu­mentată (intr-un caz se face trimitere şi la trei străpungătoare de os). ln locuin­ţele de la Bucov (Muntenia) datate în sec. VIII sau la sfârşitul acestui secol şi începutul celui următor, ceramica lucrată la roata rapidă este documentată într-un procent de 5-10°/e (Comşa 1978, p. 98). Incadrarea cronologică a acestei categorii ceramice din aşezarea de la Bucov a fost insă contestată (Diaconu 1979, p. 472-473). In Oltenia utilizarea roţii rapide <"'ste rar atestată în intervalul delimitat de seco­lele VIII-XI (Toropu 1976, p. llil). ln Moldova este menţionată utilizarea unei roţi perfecţionate abia în sec. X-XI (Teodor 1978, p. 112) .

.s Baltag 1979, p. 82; Harhoiu, Baltag 1982, p. 46. · 4s Vezi nota 34.

m Cum s-a văzut, în Muntenia ceramica lucrată la roată este egală canti~ tativ ·cu ceramica lucrată cu mâna pe parcursul sec. VII (Teodorescu 1964, p. 495). După opinia Mariei Comşa, între Dunăre şi Carpaţi trecerea de la cer~mic'.'1 lu­crată cu mâna la cea lucrată la roata înceată s-a produs în sec. VII ş1 primele decenii ale sec. VIII, iar in a doua jumătate a acestui secol se generalizează deja ceramica lucrată la roată (Comşa 1978, p: 100).

www.muzeuzalau.ro / www.cimec.ro

SONDAJELE DE LA POPENI-CUCEU 145

loţii, secolul al VIII-lea poate fi caracterizat şi în cazul Transilvaniei prin proporţia dominantă a ceramicii lucrată la roata înceată, diminuarea accentuată a categoriei lucrată cu mâna şi o cantitate variabilă de olărie lucrată la roata rapidă, cantitativ mult inferioară celei lucrată la roata în­ceată•8. Un reper parţial pentru perioada de la începutul sec. IX îl oferă necropolele slave tumulare de la Nuşfalău49 şi Someşeni50, unde ceramica este lucrată exclusiv la roata înceată. Pentru sec. IX-X se poate accepta constatarea că ceramica lucrată la roata rapiăd înregistrează o creştere cantitativă treptată, fenomen care, de altfel, este în curs pe spaţii întinse din Europa51 • O tendinţă evidentă a evoluţiei ceramicii pe parcursul seco­lelor VIII-IX este regresul progresiv al cantităţii categoriei lucrată cu mâna, până la înlocuirea ei completă (cu excepţia tăviţelor52). Delimi­tarea etapelor pe parcursul cărora s-a produs acest fenomen, cu anumite diferenţe locale - virtual indiciu pentru plasarea cronologică a desco­peririlor -, în actuala! stadiu de cercetare este imposibilă, cel puţin în cazul Transilvaniei. Oricum, de la sfârşitul sec. VII şi mai ales în sec. VIII fenomenul este constatabil în menţionata aşezare de la Sighişoara53, la Ţaga5•, Comana de Jos55, în majorit!J.tea complexelor cercetate în sud­estul TransilvanieP6, în acele necropole ale grupei Mediaş care au fost

•B ln aparenţă propunerea noastră se abate de la o realitate evidentă în cazul zonei româneşti intracarpatice: existenţa a două aşezări (Ţaga - sec. VII­VIII şi Comana de jos - sec. VIII) unde ceramica lucrată la roata rapidă do­mină. Nu excludem această posibilitate, însă menţinem rezerve în ce priveşte justa determinare a ceramicii de aici). Cercetările de la Ţaga au fost publicate în măsură infimă şi fără descrierea ceramicii, iar la Comana de Jos nu se ilustrează prin date concrete diferenţele dintre categorfa lucrată la roata înceată 5i cea lucrată la roata rapidă. Problema prezenţei sau proporţiei ceramicii lucrate la roata ra­pidă în sec. VIII poate avea implicaţii ample, din moment ce în contextul relaţiei slavi-autohtoni ar constitui un element de cultură materială reprezentativ pentru ultimii (Rusu 1971, p_ 721). Proporţia mare a acestei categorii ceramice în sec. VIII ar putea fi explicată ca element de continuitate cu orizontul anterior de tip Band­Noşlac. Preferăm însă o atitudine circumspectă, justificabilă prin însuşi stadiul cercetării şi posibilităţile noastre de datare (aşezarea de la Comana a fost datată doar prin ceramică). O astfel de atitudine poate fi sprijinită şi pe alte fapte, deloc neglijabile (vezi nota 44). lntr-un mediu aflat în contact cu lumea bizantină, cum a fost întreaga zonă a Dunării de Jos, cel puţin în necropole, al căror inventar ceramic a fost riguros analizat, ceramica lucrată la roata rapidă reintră în uz din a doua jumătate a sec. IX (Fiedeler 1992, p. 124).

•9 Comşa 1961, p. 523. 50 Macrea 1958; Macrea 1959; Macrea 1959 a. 51 Pascu, colab. 1968, p. 171. Evoluţia ceramicii lucrată la roata rapidă nu

este liniară nici pe parcursul perioadei următoare (Pascu, colab., p. 174), însă sta­diul de cercetare a ceramicii medievale timpurii transilvănene nu permite schiţa­rea unor scheme evolutive zonale (Popa, Chidioşan 1986, p. 232). -

52 Vezi nota 18. 53 Vezi nota 45. 54 Vezi notele 42, 44. 55 Vezi nota 44. 511 Vezi nota 34.

www.muzeuzalau.ro / www.cimec.ro

146 !. STANCIU - AL. MA TEI

datate în sec. VIII-IX57, ca şi în complexele ceramice de tip Blandiana A, datate în a doua jumătate a sec. IX şi începutul sec. xss.

Este foarte posibilă amendarea constatărilor de mai sus pe măsura progresului general al cercetării, avându-se în vedere şi necesitatea revi­zuirii materialelor mai vechi. In ce priveşte evoluţia cantitativă a cera­micii lucrată cu mâna situaţia este clară, în sensul unui regres accentuat pe parcursul secolelor VIII-IX. Utilizând aceste repere caracteristice nu numai situaţiei din Transilvania, poziţia cronologică a ceramicii de la Popeni-Cuceu (860/0 lucrată la roata înceată, 70/o la roata rapidă şi 70/o cu mâna) înclină spre a doua jumătate a sec. VIII şi prima jumătate a sec. IX, aşa cum indică proporţia foarte mică a ceramicii lucrată cu mâna. In raport cu orizontul necropolelor tumulare de tip Nuşfalău-Someşeni, unde ceramica lucrată la roata rapidă lipseşte, aşezarea de la Popeni-Cuceu poate indica o etapă ulterioară, plasabilă pe parcursul sec. IX, când cera-­mica lucrată la roata rapidă începe să se răspândească. In acest sens poate fi exploatată şi comparaţia cu aşezarea de la Cicău (jud. Alba), fo<,rte posibil din a doua jumătate a sec. VIII59, deoarece în perimetrul ei se afla o necropolă a cărei datare a fost orientată spre prima jumătate a acestui secol60. Aici există ceramică lucrată cu mâna într-o proporţie categoric mai mare61 decât la Popeni-Cuceu, fapt care ar implica în cazul ulti;-nului obectiv o datare mai târzie. Eventual o datare în aceeaşi direc­ţ.ie sugerează şi faptul că în aşezarea de la Cicău lipseşte ceramica lu­crată la roata rapidă.

Evoluţia parametrilor tehnici ai ceramicii pe parcursul celei de-a doua jumătăţi a mileniului I necesită şi o analiză din punctul de vedere al compoziţiei pastei, îndeosebi în cazul vaselor lucrate la roată. Acest aspect nu poate fi neglijat, deoarece modelarea vasului pe o roată cu turaţie medie şi mai ales rapidă presupune alegerea unui anumit tip de pastă, superioară calitativ. Procesul de îmbunătăţire a calităţii pastei,

57 Horedt 1976, p. 36, 43. Ceramica lucrată cu mâna este slab reprezentată în necropola nr. 2 de la Bratei (Zaharia 1977, p. 62-80). La Turdaş urnele lu­crate la roată sunt preponderente (Hica, Blăjan 1973, p. 643-648). O situaţie si­milară există la Boarta (Dumitraşcu, Togan 1974, p. 93-101) sau Guşteriţa (Năgler 1971). La Ocna Sibiului (Protase 1965) şi Mediaş (Horedt 1965, p. 8-10) ceramica lucrată cu mâna nu este menţionată.

58 Horedt 1960 a, p. 28î, 289; Anghel, Ciugudean 1987, p. 190-192. Din nou trebuie reţinută existenţa unor situaţii cu valabilitate regională. Spre exemplu la Sarasău (Depresiunea Maramureş) au fost descoperite fragmente de oale lucrate cu mâna intr-o aşezare datată in sec. X-XIII (Popa 1971, p. 614-622). Aici nu este însă exclusă posibilitatea existenţei unei locuiri anterioare, reţinând preciza­rea că ceramica cu aspect mai vechi reprezintă „piese desprinse din contextul ceramic descoperit la Sarasău în cumplexe închise, în gropile caselor" (Popa 1971, p. fi20). Conform unei estimări mai vechi referitoare la Moldova, în sec. IX scade vizibil procentajul c.:ramicii lucrată cu mâna, însă ea reprezintă totuşi 3o--40°/o din tot:iL.11 matcriaului (Teodor 1968, p. 272).

5~ Winlcicr, Toldi.cs, Păi!lş 1978, p. 268, 2î2. co Win!clcr, Tokacs, Păiuş 1977, p. 274. s1 ln perimetrul 2şezării există şi locuiri din perioade anterioare. In legătură

cu cele trei cuptoare datate în sec. VIII au fost descoperite doar fragmente cera­mice lucrate la roată (Winkler, Toktics, Păiuş 1978, p. 265). iar fragmentele lucrate cu mâna au fost adunate de pe o suprafaţă mai mare. Se poate avea in vedere şi posibilitatea ca o parte a acestor fragmente să aparţină epocilor anterioare.

www.muzeuzalau.ro / www.cimec.ro

SONDA.TELE DE LA POPENl-CUCEU 147

prin eliminarea cioburilor pisate, se asociază ritmului de răspândire a roţii cu turaţie medie ori rapidă62 . În lipsa unor repere precise la nive­lul Transilvaniei, faptul ce:l. la Popeni-Cuceu lipsesc cioburile pisate din pasta vaselor lucrate la roată nu poate fi exploatat din punct de vedere cronologic. In raport cu ceramica din Moldova, unde vasele lucrate pe roata înceată au pasta degresată cu cioburi pisate până în sec. X-XI63,

în Transilvania se pare că deja în aşezările din sec. VII-VIII această situaţie nu se mai înregistrează decât sporadic64.

Lipsa semnelor în relief de pe fundul vaselor lucrate la roata în­ceată indică o perioadă anterioară celei de-a doua jumătăţi a sec. IX, interval în care aceste semne sunt atestate în cazul unui număr mai mare de vase din cadrul complexelor ceramice de tip Blandiana A65.

Valabilitatea clasificării tipologice în cazul ceramicii lucrată la roata înceată este limitată în primul rând de starea fragmentară a materia­lului. O atare sistematizare a materialului ceramic a oferit însă posibili­tatea efectuării unor comparaţii. Pornind de la delimitarea aproximativă a celor 10 tipuri, am căutat analogii reprezentate prin complexe ceramice unde apar în asociaţie mai multe dintre tipurile care există la Popeni­Cuceu. Cele mai bune analogii au fost găsite în aşezarea de la Cicău (a doua jumătate a sec. VIII, eventual prima jumătate a sec. IX)66 şi la Vasarosnameny (Ungaria nord-estică)67 , într-o aşezare în care au existat probabil două niveluri de locuire pe parcursul secolelor IX-XI68 . Nu pot fi întâmplătoare analogiile găsite pentru unele dintre tipurile de la Popeni-Cuceu în altă zonă învecinată spaţiului nord-vestic românesc, anume Slovacia sud-estică, în complexe datate de asemenea în sec. IX69•

In necropolele de la Someşeni şi Nuşfalău sunt constant reprezentate ti­purile V şi VF0. Cu precauţia cuvenită, semnalăm identitatea tipului X

62 Ceramica din Moldova oferă un exemplu elocvent. Apariţia roţii cu tura­ţie medie sau rapidă in sec. X-XI corespunde unei îmbunătăţiri calitative a pas­tei (Teodor 1978, p. 112; Spinei 1985, p. 131. In această perioadă vasele lucrate la roata înceată au pasta degresată cu cioburi pisate (Teodor 1978, p. 112; Teodor 1968, p. 241).

83 Vezi nota 62. 64 Cazul nivelului II de la Poian (Szekely 1992, p. 277-278). 65 Horedt 1966 a, fig. 5/7-7 a, 10-10 a, p. 265; fig. 6/4-4a, p. 267. Pe teri­

toriul României semnele în relief de pe fundul vaselor lucrate la roata cu tura­ţie lentă sau medie se răspândesc în sec. IX-X, cu o frecvenţă sporită de la sfârşitul sec. IX (Comşa 1961, p. 296; Comşa 1973, p. 171). In Transilvania, după opinia lui K. Horedt, se răspândesc din sec. IX (Horedt 1976, p. 36). ·

b"ll Winkler, Tokacs, Păiuş 1978, tipul II, fig. 5/5, p. 269; tipul III, fig. 6/12, 13, p. 270; tipul IV, fig. 6/1, p. 270; tipul V, fig. 5/4, p. 269; tipul VI, fig. 6(1, p. 270.

67 Erdely, Szimonova 1985, p. 380, 388. 68 Erdely, Szimonova 1985, tipul II, pl. II, 6, p. 393; pi. Ul, 10, 394; pl. IV, 11,

p. 16, p. 395; tipul III, pl. I, l, p. 392; tipul V, pl. I, 4, p. 392; tipul VI, pl. II, 7, p. 393; PI. IV, 12, p. 395; tipul VIII, pl. II, 8, p. 393; tipul IX, pi. IV, 7, p. 395.

69 Locuinţă de la Vranov, datată in sec. IX: tipul II, pl. !XXV, l, p. 137; tipul VI, pl. XXV, 3, p. 137; tipul VI, pl. XXV, 2, p. 137 (Budinsky-KriCky 1990). Locuin­ţele nr. 2 şi 3 de la Velke Trakany: tipul II, pl. :X:XVI, l, 4, p. 138; tipul III, pl. :XXVI, 13, p. 138; pl. XXVII, 3, p. 139, (Budinsky-KriCka 1990).

70 Macrea 1958, fig. 12/1, p. 362; fig. 14/2, p. 364; Macrea 1959, fig. 5/3, p. 523; fig. 7/1, p. 525; Macrea 1959 a, fig. 9/1, 4, p. 520; Comşa 1961, fig. 5/1, 2, p. 524.

www.muzeuzalau.ro / www.cimec.ro

148 l. STANCIU - ĂL MATEI

cu o formă de oală frecvent întâlnită în mediul slavilor apuseni, spre exemplu în aşezarea Pobedim IIFl.

Printr-un ornament special se remarcă un fragment dintr-o oală lu­crată cu roata înceată: şiruri orizontale de linii late, incizate în val, alter­nează cu cerculeţe imprimate în pasta crudă cu un beţişor (pl. II, 2). Un ornament identic există pe unele fragmente, de asemenea lucrate cu roata înceată, descoperite în aşezarea de la Remetea Mare - Gomila lui Pituţ (jud. Timiş), datată în sec. VIII-Ixn. Intr-o variantă foarte ase­mănătoare, ornamentul apare şi pe un fragment lucrat la roată din aşe­zarea de la Făcăi (jud. Dolj), datată în sec. IX-X73.

A vând în vedere încadrarea cronologică a ceramicii şi a vârfului de sâgeată cu trei aripioare, propunem plasarea aşezării în intervalul repre­zentat de a doua jumătate a sec. VIII şi prima jumătate a sec. IX. Păs­trând unele rezerve în ce priveşte elocvenţa argumentelor, considerăm posibilă chiar o restrângere a acestei datări în prima jumătate a sec. rxn. Referiri la problema atribuirii etnice a aşezării de aici se pot face doar în contextul general al situaţiei din Transilvania (problematică în care îşi are originea o bibliografie extrem de vastă). In fapt, abordarea chestiunii depăşeşte actualul stadiu de cercetare arheologică transilvă­neanu a ultimelor trei secole din mileniul I p.Ch. şi, nu în ultimul rând, se pune problema măsurii în care vestigiile din aşezările acestei pe­rioade pot să reflecte etnicul purtătorilor. în acest sens şi în cazul aşe­zării de la Popeni-Cuceu ar exista posibilitatea obţinerii unor rezultate pozitive, atât prin continuarea cercetărilor în aşezare, dar mai ales în necropola corespunzătoare, a cărei identificare pe teren este posibilă.

IOAN STANCIU -ALEXANDRU V. MATEI

71 Vendtovci 1969, fig. 8/1, 9, 11, p. 131. 72 Bejan 1986, p. 267-268. Prin bunăvoinţa d-lui Bejan am avut ocazia să

comparăm fragmentul de la Popeni-Cuceu cu desenele materialului de la Re­metea Mare, încă inedit.

73 Toropu 1976, pl. 9/8' nr.. 52, p. 11. Pe teritoriul României o primă atestare a acestui tip de ornament apare în cazul a două vase lucrate cu mâna din nivelul I de la Poian (Szekely 1992, p. 251; fig. 7 /B.5, 1; p. 254; p. 263; 266; fig. 15/B. 19, 3, p. 266). Cerculeţe simple imprimate în pasta crudă a vasului există pe ceramica lucrată cu mâna din necropolele sau aşezările slave din sec. VII-VIII cercetate în Slovacia (Rejholcovci 1990, fig. 6, p. 375; pl. XIV, 9, p. 399, p. 361; Budinskt/­Kricka 1990, pi. V, 3, p. 117; pi. XI, 5-10, p. 123) .. La Pobedim II şi Pobedim III cerculeţe simple apar pe mai multe fragmente Vendtovci 1969, fig. 15/9, 10, p. 140; fig. 31/16, p. 158). In necropola de la Zahorska-Bystrica (ser;:. VII-VIII) apare un ornament foarte asemănător cu cel de la Popeni-Cuceu, pe un vas lucrat la roată ( K:-askovskti 1972, fig. 39/1, p. 142). Asocierea dintre linia simplă vălurita şi cercule\clc imprimate apare şi în sec. XI (Iam@or, Matei 1983, pi. II. 12, p. 141).

71 Rămâne actuală remarca lui K. Horedt cu privire la faptul că aşezările transilvfmene din sec. IX nu pot fi delimitate de cele din sec. X, datorită lipsei cer.retărilor în primul rind (Horedt 1966, p. 173). Incercarea de a determina crite­riile care pot sprijini atribuirea unor obiective secolului al IX-lea trebuie însă să pornească atât de la cunoştinţele noastre despre realităţile arheologice ale sec. X, cât şi dinspre elementele de cultură materială care pot fi plasate în s~o­lelc VII-VII!.

www.muzeuzalau.ro / www.cimec.ro

SONDAJELE DE LA POPl!NI-CUCEU 149

BIBLIOGRAFIE

ALES:ANDRES~U. POP, MARCU 1973 A. D. Alexandrescu, I. Pop, M. Marcu, Rapo"t asupra săpăturilor de la Hărman, jud. Braşoo (1961-1970), în Materiale, X, 1973, p. 231-259 .

ANGU:EL, CIUGUDEAN 1987

BAI,TAG 1979

BlRZU, B.REZEANU 1991

BEJAN 1986

BORZSONY 1904

BUDINSKY-KRICKA 1990

'CILINSKA 1973

COMAN 1970

COMŞA 1959

COMŞA 1961

-COMŞA 196la

·CO:MŞA 1971

·COMŞA 1973

•COMŞA 1978

DIACONU, BARASCHI 1977

~IACON"lJ 1979

. Gh. Anghel, H. Ciugudean ,Cimitirul feudal timpuriu de la Blandiana (jud. Alba), în Apu­lum, XXIV, 1987, p. 180-196. Gh. Baltag, Date pmtru un studiu arheologic .al zonei municipiului Sighişoara, în M arisia, IX, 1979, p. 75-106. L. Bîrzu, S. Brezeanu, Originea şi continuitatea românilor. Arheologie şi tradiţie istorică, Bucu­reşti, 1991. A. Bejan, Contribuţii la cunoaşterea culturii materiale din sud-vestul României ln sec. V 111-IX. Aşezarea de la Remetea Mare - „Gon;ila

Jui Pituţ", în Tibiscum, VI, 1986, p. 259-269. A. BOrzsllny, Gyori sirmezo a regibb kozep­korbOl în ArchErt, XXIV, 1904, p. 15-41. V. Budinsky-Kricka, Novîe materiali dlea izu­cenja drevneslavjanskoi keramiki na poselenie vostocnoi Sl(ll)akji, în SlooA rch, XXX XXXVIII, 1990, I, p. 89-146. Z. Cilinsk:i, Friihmittelalterliches Griiberfeld in Zelovce, Bratislava, 1973. Ghenuţă Coman, Instalaţii pentru foc în aşeză­rile culturii Dridu din sudul Moldovei, în Danu­bius, IV, 1970, p. 161-184. E. Comşa, Despre tipurile de locuinţe din cuprin­sul asezării din secolele IX-XII de la Garvăn, in SCJV, X, 1959, 1, p. 101-116. M. Comşa, Săpăturile de la Nuşfalău, în Mate­riale, VII, 1961, p. 519-529. M. Comşa, Cu privire la semnificaţia mărcilor" de olar din epoca feudală timpurie, în SCJV, XII, 1961, p. 291-305. M. Comşa, Quelques problemes cqncernant l'unit6 et les variantes regionales de ia ·civilisation sla1Je au~ IV -X siecles, în Actes du VII Congres lnternational des Sciences Pr4historique et Pro­tohistorique, Prague, 21-27 aout 1966, Prague, 1971, p. 1111-1116. M. Comşa, L'origine des marques de potier sur la c4ramique slave, în Berichte uber den li. lnternationalen Kongress fur Slawische Archii· ologie, Berlin, 1970, III, Berlin, 1973, p. 167 -172. M. Comşa, Cultura materială veche românească. Aşezările din secolele Vili-IX de la Bucov­Ploieşti, Bucureşti, 1978. P. Diaconu, S. Baraschi, Păcuiul lui Soare. Aşezarea medievală (sec. XIII-XV), voi. II, Bucureşti, 1977. P. Diaconu, M. Comşa, Cultura materială veche românească. Aşezările din secolele VIII-IX de

www.muzeuzalau.ro / www.cimec.ro

150

DOLl1'"ESCU-FERCHE 199'.!

DOSTAL 1975

DOSTAL 1979

DUMITRAŞCU 1981

DUMITRAŞCU, TOGAN 1974

BISNER 1952

ERDELY, SZIMONOVA 1985

FmDLER 1992

GAIU 1979

I. STANCIU - AL MATEI

la Biu:oo-Ploi.eşti, Buctueşti, 1978 frecenzfr/, în SCJVA, 30, 1979, 3, p. 469-475. S. Dolinescu-Ferche, Habitats des VI et VII sietiles de natre ere a Dulceanca IV, în Dacia, N.S., XXVI, 1992, p. 125-177. :B. Dostal, Brdlav-Pohan.sko IV. Velkomorav­sky velniozskzy dvorec, Brno, 1975. B. Dostâl, Z.ur Cllronologie der slawischen Ke­ramik, în Rapports d" III Congres lnternatio­nal d'Archiologie Slave, Bratislava, 7-14 sep­tembre 1975, tome l, Bratislava, 1979, p. 191-200. S. Dumitraşcu, Descoperiri arheologice din anu.l 1979 de la Biharea, datând din secolele V I-IX, în Sargetia, XV, 1981, p. 71-81. S. Dumitraşcu, G. Togan, Cimitirul de la Boarta - „Pdrâul Zăpozii-Şoivan", în St­ComSibiu, 18, 1974, p. 93-107. J. Eisner, Devinska Nova Ves. Slovanski prr febiste, Bratislava, 1952. I. Erdely, E. Szimonova, Grabung in der Ge­markung von Vâsdrosnaminy, în SlovAf'Ch, XXXIII, 1985, 2, p. 379-396. U. Fiedler, Studien zu Grăberfeldern des 6. bis 9. ]ahrhunderts an der unteren Donau, Teii 1, Universităts- forschungen tur prăhistorischen Archăologie, Band 11, Dr. Rudolf Habclt Gmb, Bonu, 1992. C. Gaiu, Aşezarea prefeudală de la Şopteriu (com. Urme11iş), în Apulum, XVII, 1979, p. 265-271.

GLODARIU, COSTEA, CIUPEA 1980 I. Glodariu, FI. Costea, I. Ciupea, Comana de jos. Aşezările de epoca dacică şi prefeudală. 1980.

GODBA 1982

BARHOIU, BALTAG 1982

B::SRRMANN 1979

HICA, IlLĂJAN 1973

HOREDT 1951

HOREDT 1965

HOREDT 1966

I. Godea, Das T6pferrad. Vergleichende Anscha uung/Roata olarului. Privire comparativă, în StComCaransebeş, IV, 1982, p. 19-53. R. Harhoiu, Gh. Baltag, Vestigii ale epocii post-romane la Sighişoara-Cătunul -VWor, în Documente recent descope„ite şi informaţii arhM­

logice, Academia de Ştiinţe Sociale şi Politice :Bucureşti, 1982, p. 40-47. J. Herrmann, Probleme der Herausbildung d€r archăologischen Kulturen slawischer .:>tămnie des 6. -9. jh., în Rapports du I II Congres lnter­national d'Archt!ologie Slave, Bratislava, 7-14 septembre 1975, tome I, :Bratislava, 1979, p. 49-75. I. Hica, M. Blăjan, Un cimitir de incineraţie din sec. VIII la Turdaş (jud. Alba), în ActaMN X, 1973, p. 641-652. K. Horedt, Ceramica slavă din Transilvania in SCJV, II, 1951, 2, p. 189-232. K. Horedt, Un cimitir din secolul IX -X e.n. la Mediaş, în Studia Universitatis Babeş-Bolyai, Sl"T. hist., 2, 1965, p. 7-23. K. Horedt, Neue Forschungen zur Fruhge­schichte Transsilvaniens im 7. -12. J ahrhunder t în A Iii del V I Congresso lnternationale delie Scienze Preistorische e Protoistorische, Roma, 1962, 3, Rom.a, 1966, p. 172-175.

www.muzeuzalau.ro / www.cimec.ro

SONDAJELE DE LA POPENI-CUCEU 151

HOREDT l966a

HOREDT 1976

HOREDT 1978

HOREDT 1984

IA!>IBOR, MATEI 1983

IAMBOR, MATEI, HALSU 198_1

XOTIHOROSKO 1977

xovAcs 1913

XRASKOVSKA 1912

MACREA 1958

MACREA 1959

MA.CREA 1959a

MATEI 1979

NĂGLER 1971

~ESTOR, ZAHARIA 1973

.PASCU, colab. 1958

.P~TRE:Sd.i-DL\UJOVÎ'.f.\., TEODOR 1987

.I>ETRESCC:, STAHI, 1955

.POl>A 1971

POPA, CIIIDIOŞAN 1983

K. Horedt, Die Aiisiedlung von Blaniia11a, Rayon Or4ştie, am A usgang des ersten J a;ir­tausends u.Z., în Dacia, N.S„ X, 19S~). p. 261-289. K. Horedt, Die BYandgrăberfeltl.~r der M~diay­gruppe aus de.n 7.-9. ]h. ' Siebenburgen, îu ZfA, 10, 197u, p. 35-57. K. Hore<lt, Backtell•r imd Tonke,sel aus i'vf o­reşti, în S/ovAarch, XXVI, 1978, 1, p. 59-68. K. Horedt, Moreşti. Rand 2. Gra?ungen fo einer mittelalterliciien Siedlung in Siebenburgen, Bonn, 1984. P. Iambor, Şt. 1\fatei, Noi cercetări arheologice _la complexul medieval-timpuriu de la C!;tj­MănJştur, în ActaMN, XX, 1983, p. 13 ! - I.16. P. Iambor, Şt. Matei, A. Halasu, Consideraţii privini mpott"I cronologic dintre aşezare,i şi cimitirul de la Cluj-Mănăştur, lu ActaMN, XVIIl, 1981, p. 129-150. V. G. Kotihoro!lko, Novie dannie li izule:iiiu drevnei uctorii slavian Zakarpat'io, Li SlovA rch, xxv. 1977, 1, p. 81-102. I. Kovacs, A mezobandi dsatasok. 6skori te­lepnyomok es temeto, La-Ti!ne izlt!su temetkezes, nepvandorldskori temetO, în Dolg-Cluj, IV, 1913, p. 265-429. L. Krasckovsk ·,, Slouanslio-auarske pohrebi;;ko pri Zdhorskej JJystrici, Bratislava, 1972. M. Macre· .1 :ifaJjanskii mogilinik SomJşeni, îu Dacia, :::~.S., Ii., 1958, p. 351-370. M. !if:,icrea, Necropola slavă de fo S:>:neşe;ii (r. şi reg. Cltij), în Materiale, V, 1959, µ. 519-527. :M. :VCac.:'°a, Şa1itierul arheologic So;neşeni­Cluj, in Materiale, VI, 1959, p. 515-522. Al. V. Matei, Repertoriul de aşezări şi descope­riri aparţinând secolelor IV-IX e.n. de pe teritoriul jzdeţului Sălaj, în ActaMP, III, 1979, p. 475-513. Th . .Nlgle!r, Vorbericht uber die Untcrsuchm-ige:i im Hammersdorfer Grăberfeld aus der Viil­kerwandemngszeit, în FVL, 14, 1971, l, p 63-73. I. Nestor, E. Zaharia, Raport prelimi;iar desp;-e săpăturile de la Bratei, jud. Sibiu (1959-1972), în Materiale, X, 1973, p. 191-201. Şt. Pascu, M. Rusu, P. Iambor, N. Edroiu, P. Gyulai, V. Wollmann, Şt. Matei, Cetatea Dăbâca, în ActaMN, V, 1968, p. 153-199 . M. Petrescu-Dimboviţa, D. Gh. Teodor, Siste­me de fortificaţii medievale timp.trii la est de Carpaţi. Aşezarea de la Fundu Herţii (Jud. Botoşani), Iaşi, 1987 . P. P.!trescu, P. Stalll, Cnamica din lI arez llucur~.7ti, 1953. '

R. P,>pa, Noi cerce!ări de arhJologio mdi~~~ în Maramureş. Şantierul Saraşău, în SCIV, 22, 1971, 4, p. 601-623.

R. Popa, N. Chidioşan, O reşedinţă feudală din secolele XI-XII la Siimicolau de Bei:,ş, pe

www.muzeuzalau.ro / www.cimec.ro

152

POPESCU 1967

POPESCU 1968

FROTASE 1965

PROTASE 1987-1988

RBJHOLCOVA 1990

RUSU 1962

I !tUSU 1971

RUSU 1977

RUTTKAY 1976

SPIN1U 1985

SZEKELY 1970

SZEKELY 1973

SZEKELY 1974-1975

SzEKBLY 1975

SZEKELY 1976

SZEKEL Y 1988

SZEKELY 1992

SANTIER UL 1952

TEODOR 1968

TEODOR 1978

l. STAN.ero - AL. MATEI

Crişul Negru (jud. Bihor), in Materiale, XVI-1982, 1986, p. 225-234. D. Popescu, Săpăturile arheologice din Repu­blica Socialistă România tn anul 1966, in SC TV 18, 1967, 3, p. 521-534. D. Popescu, Săpăturile arheologice diii Repul)lica Socialistă România fn anul 1967, în SCIV, 19, 1968, 4, p. 677-698. D. Protase, Cimitiml slau de la Ocna Sibiului, în Omagiu lui P. Constantinescu-laşi, Bucureşti, 1965, p. 153-159. D. Protase, Aşezarea autohtotiă din ucoleltJ IV-VI de la Ţaga (jud. Cluj), în AllA, XXVIII, 1987-1988, p. 443-450. M. Rejholcovâ, V fosnoslovanske pohrebisko v ~akajovciach okres Nitra, .în SlovArch, XXXVIII 1990, 2, p. 357-420. M. Rusu, The prefeudal cemetery of Noşlac (VI -VII centuries), în Dacia, N.S„ VI, 1962, p. 269-292. M. Rusu, Note asupra relaţiilor culturale dintre slavi şi populaţia romanică din Transilvania, în Apulum, IX, 1971, p. 713-730. M. Rusu , Transilvania şi Banatul în secolele VI-IX, în Banatica, IV, 1977, p. 169-213. A. Ruttkay, Waffen und Reiterausrustitng des 9. bis zur ersten Hălfte des 14. ]ahrhunderts in der Slowakei, în SlovArch, XXIV, 1976, 2, p. 245-395. V. Spinei, Realităţi etnice şi politice in Moldova meridională în secolele X-X 111. Români si turanici, Iaşi, 1985. · Z. Szekely, Sdpăturile executate de Muzeul din Sf. Gheorghe (1959-1966), în Materiale, IX, 1970, p. 297-315. Z. Szekely, Săpăturile executate de :Muzeul din Sf. Gheorghe (1967-1970), în Materiale, X, 1973, p. 219-224. Z. Szekely, Aşezdri din sec. VI-IX e.n. în sud-estul Transilvaniei, în Aluta, VI-VII 1974-1975, p. 35-48. Z. Szekely, Aşeaarea prefeudald de la Sdlaşuri (com. Veţca,jwJ. Mureş), în Marisia, V, 1975, p. 71-80.

Z. 81,ek;ely, Aşezarea pl'efeudală de la Bezid (jud. Mureş), în Marisia, VI, 1976, p. 117-123. Z. Szek~ly, Aşezări din sec. V li - V IT! în bazinul superior al Tlrnavei Mari, în SCIVA, :1:1, 1988, 2, p. 169-198.

Z. SLekely, Aşezări din secolele V I-IX p. Ch. în bazinul Oltului superior, in SCIV A, 43, 1992, 3, p. 245-306.

Şantierul „Aşezări slave în regiunile Mureş şi Cluj", în SCIV, III, 1952, p. 311-348 D. Gh. Teodor, Contribuţii la cunoaşterea cultu­rii Dridu pe teritoriul Moldovei, în SCIV, 19, 1968, 2, p. 227-278.

D. Gh. TEODOR, Teritoriul est-carpatic in veacurile V -X I e.n., Iaşi, 1978.

www.muzeuzalau.ro / www.cimec.ro

SONDlo'\Jl!l.1! DE LA POPENl·CUCEU 153

TW>IJOR 1984

TIWDOR 1984 a

TEODORESCU 1964

TOROPU 1976

UZD:\f 1990

VA2AROVA 1976

VA2AROVA 1986

YE)l"DTOV • .\. 1969

WINKLER, TAK . .\.cS, PĂIUŞ 1977

WINKLER, TAKAcs. PAIUŞ 1978

ZAHARIA 1967

Z.\HARL\. 1969

ZAIL\RIA 1971

ZAHARIA 1977

D. Gh. Teodor,. Comin.Hitalea populaţiei awtoh­loM la est de Carp11ţi. Aşezările din &11col11le VI-XI e:K. dii l11 Dadefli-V11slNi, Iaşi, 1984. D. Gh. Teodor, Ci11ilizaţia romonictJ la est d11 Carpaţi tn secolele V -V I I ·e;n. (A. Ş"tlllarea de la Botoşana-SHCeava), Bucureşti, 1984. V. Teodorescu, Despre oultura Ipoteşti-Cîndeşti în lumina cercetărilor arheologice din nord-estul Munteniei (regiunea Ploieşti), in SCIV, 15, 1964, 4, p. 485-503. D. Toropu, Romanitatea tdrzie şi strclromdnii în Dacia Traiană sud-carpatică (secolele I I I -XI), Craiova, 1976. I. Uzum, Mărturii arheologice de ci11ilizaţill veche romdnească descoperile în satul Cornea -„Căuniţa de Sus", în Banatica, 10, 1990, p. 205-266. Z. Văzărova, Slavjani i prab'lgari po danni na nekropolite ot V I-X I sec. na tel'itorijata, na; B'lgarij , Sofia, 1976. z. Vazarova, Sreăno11ekovnolo selisce s. Garvan, silistrensku okr'g VI-XI sec„ Sofia, 1968. V. Vendtova, SI0111Jnske osidlenie Pobedima ia okolia, în SlovArch, XVII, 1969, 1, p. 119-232. I. Wink.ler, M. Takacs, Gh. Păiuş, NecropolG a11ară de la; Cicău, în ActaMN, XIV, 1977, p. 269-284. I. Wink.ler, M. Takacs, Gh. Păiuş, Aşezareia prefeudală de la Cicău, jud. Alab, în ActaMN, xv, 1978, p. 269.-272. E. Zaharia, Săpăturile de la Dridu. Contribuţie la arheologia şi istoria perioadei de formare G

poporului romdn, Bucureşti, 1967. E. Zaharia, Cdteva observaţii despre arheologia sec. VIII-XI pe teritoriul R. S. România, în Aluta, I, 1969, p. 115-128. E. Zaharia, Donnees sur l'archiologie des IV -. XI siecles sur le territoroire de la Roumanie La culture Bratei et la culture Dridu, în Dacia, N.S„ 15, 1971, p. 269-287. E. Zaharia, Populaţia romdneasccl tn Transil-11ania în secolele V II - V II I. (Cimitirul nr. 2 de la; Bratei}, Bucureşti, 1977.

ARCHAEOLOGICAL PROSPECTS IN THE EARLY MIDDLE AGES SETTLEMENT AT POPENI-CUCEU (SALAJ COUNTY). SOME REMAKS

ON THE EARLY MLDDLE AGlli POTTERY IN TRANSYLVANIA

(Summary)

The two neighbourgh villages of Popeni and Cuceu (now belonging to the town of Jibou) are placed in North-West Romania, on the Southern side of the Hills of Sălaj.

ln 1978, Al. V. Matei (Museum of Zalău) checked by small prospecta two places: "Pe Pogor" (Popeni) and "Valea Bochii" (Cuceu). He reportai •briefly next year the results of the excavations:l. In 1979 the excavations had been restartecl at "Pe Pogor". The researches contribute to a documentary support for tbe

www.muzeuzalau.ro / www.cimec.ro

154 I. STANCIU - AL. MATEI

VUith-IXth centuries A.D. in North-West Remania a period, not enough stu-died yet. ·

The settlement is placed on a flat land limited to the South by the hills. At „Pe Pogor" it was possible to identify on the top ploughsoil the shapes of 13 dwellings. Even there was about 400 m between the archaeological trenches, there is, probably, only one settlement, as the pottery suggests~

The dwelling nr. 2 (pl. II, 1) has been uncovered. It has a restangular shape (3,75X2 m) being deeped with 0,30 m from the ancient soil. Outside, in the very near, there was a hearth sorrounded by stones. Dwelling nr. 1 (pi. I, 2) was only partfolly excavated, so it's shape and sizes could not be recorded. We suppose there were some fire installations inside the houses, because big clay plates u~ed usually on top of the kilns have been discovered (pi. II, 4; pl. V, 25). There were

.also excavated, even some of them, only partially, 4 pits of circular and rectan­gular shape. Pit nr. 1, rectangular (3,5Xl,42 m), 0,30 m deep had on it's bottom a stratum of charcoal of 0,10 m thickness.

Thou some authors consider such pits like dwellings, aur oppinion is that they are only some dependencies. There are some analogies in the Western Slaves civilisationto.

The area researched in 1979 was disturbed by the plough, but it ,seems the same situation like the previous one.

The artefacts are nat very various, pottery · being the m::ist representative one. There were alsa bone piercings, whetstones. a broken hand mill, knife blades, a piece of n::iil, the case, µrobably with two little wings, of an arrow, an arrow point having three edges, all being iron made.

Concerning the last artefact ju~t mentioned, the arrow poi;-it, we must add that cifferc>nt Yariants of this type were used during a long period. Very close analogws thc::e are in the IXll• century A.D. cemeteries of Northern Bulgaria. A similar arrow point it was found at Bucov (Southern Romania), in a second half of the IXth century A.D. dwelling. But we must nat forget there are close ana­log1es dated in the VIIth-VIIIth centuries A.D. That is why this artefact is not relevant faur the dating of the site.

So the chronology of the settlement depends an pottery. We must stress that the so-called "Slavic pottery", wheel made and ornamented by incision can not be very usefull and it can nat be well placed in a chronological sequence of one try to use the tipology and the comparative method. It was not elaborated a general matrix of the evolution of this sort of pottery so it is more succesfull the regional seriation. For Transylvania the situation is worse because the study of the Early Medieval pottery just started.

Trying to state some chronological sequences on the pottery discovered in the settlements from Transylvania, we studied the evolution of the quanlita'.ive relations of the three main categories of pottery: the hand made, the slow wh<'C'l and the fast wheel made. Between the second half of the VIth centmy an::J the Jast quarter of the VIlth it is possible to observe an expansion of the hand macle and slow wheel made pottery, without missing the third type. This evolution can be followed even earlier (i.e. the second half of the Vlth century, or rnainly in · it's last third) in South-East Transylvania - a region where the Slav culture penetrates early. In the chronological horizon of the cemetries of „Noşlac-Band type" the fast wheel made pottery prevails even during the VIIth century. For the VIIIth century dominate the slow wheel made pottery and there is a ten­dance of diminution of the hand made one. It is very difficult to state the rcr­centage of the fast wheel made pottery during this century. In the settlements at Ţaga (VIlth-VIIIth centuries) and Comana de Jos (mainly VIIJlh) century pre­vail the fast wheel made pottery.

We have some cautions an the correct interpretation of the published rottery discovered on these sites, because we think that in the VIIIth century prevails the slow wheel made pottery.

For the IXth-Xth centuries it can be accepted the earlier findings that the fast wheel made pottery is spreading gradually, as there is the situation an lar~e European areas5t.

The results of the analisis of the quantitative relations between the three pottery types in the settlement at Popeni-Cuceu must be accepted with care be-

www.muzeuzalau.ro / www.cimec.ro

SONDAJ"GU! OE LA POP'1."II·CUCl!U 155

cause only a few dwellings have been excavated. In the slow wheel made oRes represent 86°/o while the fast wheel pottery is represented only by 7°/o being equal with the hand made pottery. .

Taking into account the general background in the settlements of Transyl­vania, this quantitative differenee points out a time corresponding to the second half of the VJil•h century and the first half of the IXth century, a period when the hand m~ide pottery îs going to vanish (except the circular plates). ·

We made a rough clasification of the slow wheel pottery wich consists only of hancllelcss jars (pl. VI). Our only reason was to produce a base for analogy.

We have looked for analogies în pottery finds where the three pottery type9 discoverccl nt Popeni-Cuceu are mixing together. Similar situations were observed in the scttlement at Cic:'\u (county of Alba, second half of the VI!Jlh century, maybe first half "of the IX·h ccntury), Vasarosnameny (North-East Hungary, having probably two levels dated between JXth to XIth century) and some South-East Slowakian pot:ery finds from the !Xth century. .

So, we think that the archaeological remains researched at Popeni-Cuceu be­long to the second half of the VIIIth century and to the first half of the IXtb century. We must keep some cautions concerning the power of our dating argu­ments, but we think very possible to limit the chronology only to the first half of the IXth century.

We are wondering if it is possible to connect the artefacts discovered with the ethnical problem of the period. More convincing în ethnical statement would be the cemetery of the settlement which was not identified yet.

LIST OF PLATES

Pl. I. I. !.Iap of the region with the settlement at Popeni-Cuceu. 2. The 1978 excavations at "Pe Pogor". a - stone; b - sherds; c - bone; d - charcoal; e - the top soil-brown; f - hlack-srey soii; g - yellow clay without nrchaeological traces: Pl. II. 1. T!t~ 1978 ex:cavations at "Valea Bochii". Artefacts froni. "Pe Pogor" (2, 4) and "Valea Rochii" (3). a - stone; b - charcoal; - burnt soil; d - hearth; e - the top soil-brown; j - hlack·grey soii; g yellow clay without archaeological traces. Pl. III. Slow wheel made pottery: dwelling nr. 1 (11, 16); pit nr. 1 (1, 5, 12-14, 18), destroyed dwellings area (2, 4, 6-8, 9, 10, 15, 17, 19-22). Pl. IV. Slow wheel ma<ll! pottery: dwelling nr. 1 (22, 28); dwelling nr. 2 (2-14, 17, 20, 21, 23, 29, 30); pit nr. 1 (15, 16, 19, 26); destroyed dw11lli11gs area (ld, 24, 25, 27); 111oderx gwlly (I, 31). PI. V. Sh.v wheel tn'.\de pottery: dwelling nr. 2 (9) pit nr. 1 (6, 8); destroyed dwellings are• (5, 7, 10, 12); modern gully (11). Fast wheel made pottery: dwelling nr. 1 (4); pit nr. 1 (3); tkstroyed divetlings area (1, 2). Hand made pottery; dwelling nr. 1 (23); pit nr. 1 (19-21, 25); dwelling 11r. 2 ( 17, 22); destroyed dwellings ar11a (16, 18, 24); modern gwlly ( 13-15). PI. V I. 81ow wheel jars tipology: type I ( 1); type II (2-6); type III (7, 8); type IV (9 10); type V (11, 12); type VI (13, 14); type VII (15, 16); ty'Je VIII (17, 18); typ11 IX ( 19, 20i ; type X (2lj. PI. VII S:one and iron objects: dwelling nr. 2 (2, 5, 6); destroyed dwellings area (1, 3, 4). Pt. VIII. Iron and) bonC! objects: dwelling nr. 1 (9, 10); destroyed dwellings area (2-8, 11), modern gully (1).

www.muzeuzalau.ro / www.cimec.ro

'·'

Co,s. 1

fi o

s Jf7EI

2

[QJ a

[ill [][] ~ ITTTl[[1l_ !. ~ liW b c d e

Planşa I. 1. Zona în care este situată aşezarea de la Popeni-Cuco1. 2. Sondajul din 19i8, punctul Pe Pog01'. a - piatră de râu ; b - fragmente ceramice ; c - os ; d - C:1rbune ; • - pământ brun, arat; f - pământ negru-cenuşiu, afânat; g.- lut galben, steril din punct

de vedere arheologic.

www.muzeuzalau.ro / www.cimec.ro

-0.35.

2

5 '

/

--' ' I I

6/

I /

I I

I

o tr

' \1

~:_)

7 o

-0.35

lwe - -

Gr4

8

-'- --- - -~---~,........_-

! ~

~,' 't

·ţ~~r~ .. " .· .. ; .... J • ._. :.1·

~·· '' ------- -------......___ .I/ ' p -....:...,./

- -- - -- ~- - - - - - - - - - - -- •. - - -. w

Pla~a .II. 1. So11dajul din 1978, 'punctul Vaka Bochii. llateriale din punctele P• Pog<W (2, 4) şi Yai.a Bcxhii (3). d - piatrll de rA.U; b - cllrlnme; - pAmAnt ars; d - lipitură arsll; • - pim.Ant brun, arat; f - pământ negna.-cenuşi:u, afinat; g - lut galben.steril din

punct de vedere arheol<>l[i<:.

www.muzeuzalau.ro / www.cimec.ro

V ~ ._. .. „ „ ·(

\

13

!

crn 20

l--E~~ 21 b.r~ \ · Planşa Hl. Ceramică lucrată la roata înceată: locufflţa 1 (ll, 16), groapa 1 (1, 5, 12, 14, 18),

zotJa complexelor distruse (2 - 4, 6-8, 9, to, 15„ 17~ 19-22).

www.muzeuzalau.ro / www.cimec.ro

I.

c:·~~7 13

i

21 .! ;

."I ···---·--··-.

('

i ~ .„

,. ' ·· ... ------

PlatJŞo IV. Ceramică lucrată la roata inceatl: locuinţo 1 (22, 28), lOC#inţa 2 (2-14, 17, 20, 21, 23, 29, 30). g'l'oapo 1 (15, 16, 19, 26), complexele distruse (18, 24, 25, 27), şanţul pentru

conductă (l' 31).

www.muzeuzalau.ro / www.cimec.ro

~ \..[::7 ~ 1 2 . 3

~ . •· '

\.._/>1?/~La/\.Z7 4 5 c

\_[2lj \. GI . . 7 ... · . ---~' ____ // ~\__ !\, __ }

\ L--- J I 10

13

îS

15

I ,...--..-:-','"""

„_/. '

;' „ ... •.

. ~ „ ...._ __________ ~„

a s

) I \ ,, '

(':>/ 11

-•,

, •• -l .. ,-~:c_~--7737 19

~--- -- - ;·- ~-~--, :]„ ,/':_ .·~'--- ___ ! ~----- - -·-·-----'--·-~--

·~ ;- ) .. - - -- --·--------- ----~

Planşa '17. Ceramică·tucrată la roata înceată: locuinţa· 2 (9), groapa 1 (6, "8), complexele di­strr,se (5, 7, 10, 12). şanţul poitru co11ductă (11). Ceramică lucrată la roata rapidă: locuinţa 1 ( 4), groapa 1 (3), complexele distruse (I, 2). Ceramică lucrată cu mana : locuitJţa 1 (23), groapa 1 (19-21, 25), locuinţa 2 (17, 22), complue4e dislrusse (16, 18, 24), şanţul penlru condUClă (13-15)

www.muzeuzalau.ro / www.cimec.ro

"$"-- ----- -- ----

}

---- ·--- -----=-::;, r--- -,~,,,~~

r -~ 11 " ',_ I -- l.~.,.,-~.IJ.''

2

l-„„-_-,. :·-·---:-:i

3 ~f~~

' } ····~~---.~~==~ l.t ' ••• _"'.';iw"' - .,..

l e r-··-------"""7"::

-~ ,, . .::;. ·-~~--: -: ,_, -~· .... .,.- .··""'··-.1···· ~ -- i:? -- ' --~<

15 19

l ' > )' ------~ . -. .

- -- -~ 16 -- -- ~~.J.. 8

i7 '·-----~ T 20 - -

; ţ -. '. j _ -... ·-. q••" .:

Planşa V I. Tipurile de oa'e lu.erate la roata înceată: tipul I (l), tipwl II (2-6), liJllll III (7, 8), lipul IV (9; 10). tipul V (11, 12), ,;.p.z VI (13, 14), Upru VII (lS, 16), lit"J VIII

(17, 18), #pul IX (19, 20), ltpid X (21).

www.muzeuzalau.ro / www.cimec.ro

. :.:::·~/{X//'.r,~~~;. , : _i't{; ''·

:;·~„' .. •, .. ·: ~·

,

~· .... ' :.:- .

. ._,

o 2 J ' E$iiFSi+

5 6 w

2

7 6 Won

... · ·.;;.

l

4

Plonşts. Y]J.; Obiecte din watră şi fier: lOtMinJo 2 (2, 5, 6), cornple"els distruse (1, 3, 4).

www.muzeuzalau.ro / www.cimec.ro

I

I I

I

,'\ ' \ I \

I // , „ , ,,, ,„

\ \

\

\

' ' \ ' \

' ' "

't ' I ~

2

·~.

o

~ ·I I

4e»2f?&""M

2 3 4 5

•

--

---~' I

8

G - - - -7 9 cm - - - -

Planya V II I. Obiecte din fier şi os: locui"/" 1 (9, 10), complexele distruse (2-8, 11), şanftd pentrw condlf(;tă (I).

www.muzeuzalau.ro / www.cimec.ro