(B/I/2 din bibliografie)LOVIREA S1 VATAMAREA INTEGRITATII CORPORALE SAU A SANATATII

a. lovirea sau alte violen r e, b. v ă t ă marea corporal ă , c,v ă t ă marea corporal ă grav ă , d. lovirile sau v ă t ă m ă rile cauzatoare de moarte, e. v ă t ă marea corporal ă din culp ă .

a. LOVIREA SAU ALTE VIOLENTE

Obiectul ocrotirii penaleObiectul juridic special il constituie relatiile sociale care ocrotesc persoanele impotriva actelor de violenta cauzatoare de suferinte fizice ori de vatamari corporale. Obiectul material este corpul persoanei asupra caruia actioneaza faptuitorul.

Subiectii infractiuniiSubiectul activ nemijlocit (autor), ca si acela pasiv, nu este determinat de text la alin.

(1) si (2), dar este circumstantiat la alin. (I1) si (21), ambii subiecti avand calitatea de membru de familie.

Prin membru de familie, se intelege, potrivit prevederii art. 1491 Cod penal, sotul sau ruda apropiata, daca aceasta din urma locuieste si gospodareste impreuna cu faptuitorul.

In cazul pluralitatii de subiecti pasivi, se savarsesc tot atatea infractiuni cate persoane au fost lovite in aceeasi imprejurare si de catre acelasi autor (autori)127.

Persoana juridica poate fi subiect activ al acestei infractiuni.Participatia penala este posibila in oricare forma - coautorat, instigare, complicitate.

Latura obiectivaElementul material se exprima intr-o actiune sau inactiune de lovire ori de executare

a altor acte violente cauzatoare de suferinte fizice sau de vatamari corporale.Frecventa cea mai ridicata, in cadrul elementului material, o detin actiunile de acest

tip, care, dispuse pe o scara factologica foarte larga si diversa, pot fi nemijlocit exercitate - lovire cu pumnul, punerea de piedica128, impingerea victimei peste balustrada balconului cu consecinta precipitarii acesteia, tragerea de ureche, muscarea mainii etc. - sau indirecte - stropirea trotuarului cu o substanta glisanta care provoaca alunecarea si caderea victimei.

Inactiunile sunt mai rar intalnite in cazuistica penala - de pilda, faptuitorul nu avertizeaza despre prezenta in curtea sa a unui caine periculos, care musca victima.

Actiunile, la randul lor, pot fi infaptuite prin mijloace fizice - lovire cu bastonul, cu cutitul, indreptare spre corpul victimei a impulsurilor electrostatice produse de dispozitive speciale de atac - aparare, ori de substante iritante129 etc. -sau mijloace psihice

1

- sperierea victimei, care cade din acest motiv si se loveste.Aplicarea de lovituri repetate aceleiasi persoane, in aceeasi ocazie, constituie o unica

fapta (infractiune) de lovire.Textul art. 180 Cod penal reglementeaza mai multe modalitati normative.1) In primul alineat, infractiunea de lovire este reglementata in doua modalitati

normative: modalitatea lovire si modalitatea alte acte violente cauzatoare de suferinte fizice.

Succesiunea notiunilor de ,,lovire" si ,,acte violente" nu trebuie sa inspire interpretarea ca ,,lovirea" este altceva decat ,,actele violente", sau ca din sfera ,,actelor violente" sunt abstrase ,,lovirile". Prin redactarea textului, in aceasta maniera, legiuitorul a intentionat sa potenteze ideea ca actiunea provocatoare de suferinta nu se limiteaza la aceea de lovire si ca ea poate fi materializata in ,,orice alte acte violente".

In ce priveste ,,actele violente", doctrina si practica judiciara le-au dat un inteles mai larg decat acela admis in vorbirea curenta - de acte ce implica forta fizica -, respectiv, au fost asimilate acestei categorii notionale si actele neviolente, dar care produc efecte similare celor dintai (de pilda, punerea in pantoful victimei a unei pioneze cu varful in sus, ceea ce ii produce acesteia, la incaltare, o intepare si durere; invitarea victimei sa manance din prajiturile in care s-a incorporat o substanta provocatoare de tulburari digestive etc.).

2) In alineatul al doilea este reglementata modalitatea agravata a infractiunii, incidents in ipoteza in care actiunile - inactiunile prevazute in alin. (1) pricinuiesc o vatamare corporala ce necesita pentru vindecare ingrijiri medicale de eel mult 20 de zile.

Prin vatamare corporala se intelege o afectare a substantei corpului uman sau a sanatatii acestuia. Vatamarea este consecinta unei actiuni agresive (violente), prin intermediul unui obiect (corp) oarecare asupra organismului uman, care are drept efect producerea unui traumatism. Cele mai frecvente traumatisme provocate prin lovirile sau actele violente - la care se refera art. 180 alin. (2) Cod penal -, producatoare de vatamari ce necesita ingrijiri medicale, sunt130:

Echimoza (vanataia) - pata, de culoare rosie, care vireaza prin albastru, cafeniu spre galben, aparuta pe piele, datorita micilor rupturi capilare dermo-hipodermice si extravazarii cu infiltratie sanguina a tesuturilor din jur.

Hematomul - acumulare de sange in tesut, urmare a unui traumatism puternic ce determina ruperea unor vase de calibru mai mare decat in cazul echimozei. Ele pot determina tulburari functionale, uneori grave.

Excoriatia (zgarietura) - detasare superficiala a pielii, produsa prin frecarea acesteia de un corp dur, cu suprafata rugoasa sau a unui obiect ascutit.

Plaga (rana) - leziune a tesuturilor, superficiala sau profunda. Denumirea plagii este imprumutata de obiectul care o produce: plaga zdrobita sau contuza, muscata, sfasiata, intepata, taiata-intepata, despicata, impuscata.

Prin ingrijiri medicale se intelege tratamentul adecvat aplicat in vederea

2

insanatosirii. In practica judiciara s-a hotarat ca ingrijirile medicale se acorda pentru vindecarea unor tulburari in functionarea organismului si nu numai pentru inlaturarea semnelor exterioare ce sunt consecinta lovirii131.

Durata acestor ingrijiri constituie un criteriu legal de apreciere a intensitatii (gravitatii) vatamarii. In cazul vatamarilor avute in vedere de art. 180 alin. (2) Cod penal, durata vindecarii lor este de eel mult 20 zile (inclusiv).

Ambele modalitati normative au prevazute modalitati agravate in alin. (I1) si (21), in cazul in care faptele prevazute in alin. (1) si respectiv alin. (2) sunt comise asupra unui membru de familie.

Urmarea imediata consta fie in provocarea unor suferinte fizice persoanei vatamate, fie in cauzarea unei vatamari corporate acesteia.

Intre actiunea-inactiunea faptuitorului, ce constituie elementul material al infractiunii, si urmarea imediata - suferinta fizica sau vatamarea corporala - este necesar a se stabili un raport de determinare, o legatura de cauzalitate.

Latura subiectivaForma de vinovatie. Infractiunea se savarseste exclusiv cu intentie, in ambele

modalitati ale acesteia - directa ori indirecta.Pentru a exista intentie, este insa necesar ca actiunea-inactiunea violenta sa nu fie

ingaduita, expres sau tacit, de lege. In cazul in care actiunea-inactiunea violenta este permisa, intr-o forma sau alta, de norme (reglementari) legale, ca in cazul jocurilor sportive (lupte, box, karate, rugby etc.) - in care lovirea adversarului sau alte miscari specifice producatoare de suferinte fizice sau vatamari corporate sunt permise intre anumite limite si cu respectarea regulilor de joe -, ori in aplicarea tratamentelor medical-sanitare de diferite tipuri (stomatologie, gimnastica medicala recuperatorie, cosmetica s.a.) - fapta nu constituie infractiune.

De asemenea, iese de sub incidenta acestui text fapta producatoare de consecintele acolo aratate, daca aceasta este justificata de traditii (circumcizia la evrei), de obiceiuri sau moda (tatuajul, perforarea lobului urechii, a narii pentru portul cerceilor), ori daca actiunea faptuitorului este pornita la cererea ori cu acceptul subiectului pasiv (interventii chirurgicale pentru vindecarea unei boli, in scop estetic etc), deoarece punerea in miscare a actiunii penale este conditional de vointa partii vatamate exprimata expres in plangerea prealabila.

Textul nu pretinde ca autorul sa fi comis fapta dintr-un anume mobil sau intr-un anumit scop.

Forme. SanctiuniForme. In lipsa unei prevederi exprese, tentativa nu se pedepseste, cu toate ca

actiunile proprii acestei infractiuni se pot desfasura in timp si deci sunt susceptibile de a fi incadrate in forme imperfecte.

Consumarea infractiunii are loc in momentul atingerii violente a corpului victimei,

3

chiar daca efectele - dureroase sau vatamatoare - apar posterior actului.Sanctiuni. Infractiunea este sanctionata diferentiat, dupa cum ea este savarsita in

modalitatea tip ori in aceea agravata de la alin. (2) si in raport cu subiectul pasiv, respectiv daca acesta este membru de familie ori necircumstantiat de text.

Astfel, in modalitatea tip, cu subiect pasiv nedeterminat, pedeapsa este inchisoarea de la o luna la 3 luni, iar cu subiect pasiv calificat, pedeapsa este inchisoarea de la 6 luni la un an.

La modalitatea agravata de la alin. (2), pedeapsa - pentru fapta indreptata impotriva unei persoane nedeterminate - este inchisoarea de la 3 luni la 2 ani, iar pentru fapta indreptata impotriva unui membru de familie - este inchisoare de unu la 2 ani.

Pedepsele cu inchisoarea, la toate modalitatile normative examinate, sunt prevazute alternativ cu pedeapsa amenzii.

In toate ipotezele de incriminare, persoana juridica se sanctioneaza cu amenda de la 5.000 la 600.000 lei.

Top of the Document

b. VATAMAREA CORPORALA

Analiza textului art. 181 C. pen. face facila constatarea ca acesta calchiaza, aproape in integralitate, textul art. 180 Cod penal. Ceea ce le diferentiaza este gravitatea consecintelor (a urmarii imediate), in textul de referinta acestea limitandu-se la suferinte fizice - in modalitatea tip - si la vatamarea corporala ce necesita pentru vindecare ingrijiri medicale de eel mult 20 zile - in modalitatea agravata -, pe cand cele cauzate de fapta acum analizata sunt de vatamare a integritatii corporate sau sanatatii, vatamare care implica ingrijiri medicale pe o perioada intre 21 si 60 de zile.

Similitudinea textelor nu trebuie sa conduca la concluzia ca infractiunea prevazutS de art. 181 Cod penal constituie o modalitate agravata a celei prevazute de art. 180 Cod penal, ci la aceea ca ea este o variants de specie a infractiunii, avand^chiar denumire {nomen juris) proprie.

In legatura cu elementul ce deosebeste textele comparativ examinate, si anume, gravitatea consecintelor faptei - gravitate dimensionata prin durata ingrijirilor medicale necesitate de victims pentru vindecare -, mai este de precizat ca doar aceastS durata este retinutS la stabilirea incadrSrii juridice si nu perioada concediului medical acordat ori perioada de incapacitate temporarS de munca. Durata ingrijirilor medicale nu coincide cu durata concediului medical sau cu aceea a incapacitatii temporare de munca, acestea din urma fiind, de regula, mai indelungate decat prima.

Asadar, magistratul va tine seama doar de constatarile si concluziile expertului - cuprinse in raportul de constatare ori de expertizS medico-legala -referitoare la timpul necesar ingrijirilor medicale determinate de fapta vStSmStoare fizic sau psihic, si numai

4

in functie de acest unic criteriu va incadra fapta intr-un text sau altul de lege penala.In consecinta, si cu precizarile de mai sus, urmeaza a avea in vedere explicatiile

date la infractiunea prevazuta de art. 180 Cod penal, care isi p&streazS valabilitatea la infractiunea acum analizatS.

Sanctiuni. Fapta prevazuta in primul alineat se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani, iar in ipostaza de la alin. (1l) - cand victima este membru de familie -, pedeapsa prevazuta de lege este inchisoarea de la unu la 5 ani.

Persoana juridica, in ambele ipoteze de incriminare, se sanctioneaza cu inchisoare de la 5.000 la 600.000 lei.

Top of the Document

c. VATAMAREA CORPORALA GRAVA

Obiectul ocrotirii penaleVatamarea corporals gravS este o forma calificatS (agravata) a infractiunii de

vStSmare corporals prevazutS in art. 181 Cod penal, statut din care decurge, firesc, o multitudine de identitSti intre continutul acestora. Vor fi evidentiate la locul fiecareia.

Acesta este identic cu eel aratat la infractiunea de lovire sau alte violente.

Subiectii infractiuniiA se vedea explicatiile date la infractiunea prevSzuta de art. 180 Cod penal, cu

precizarea cS in cazul infractiunii acum analizatS faptele nu au mai fost agravate in ipoteza in care subiectul pasiv este membru de familie.

Latura obiectivaInfractiunea de vStSmare corporals gravS, prevazutS in art. 182 Cod penal, fiind o

formS agravatS a infractiunii de vatamare corporals, prevSzutS in art. 181 Cod penal, elementele lor materiale vor fi identice.

Diferentierea dintre aceste infractiuni apare in legatura cu gravitatea urmarii imediate a faptei - la infractiunea prevazuta de art. 181 Cod penal vatamarea integritatii corporate sau sanatatii necesita o perioada de ingrijiri medicale pentru vindecare de panS la 60 de zile, in vreme ce la infractiunea prevSzuta de art. 182Cod penal, perioada de ingrijiri medicale necesare vindecarii depaseste pragul celor 60 de zile.

Nu prezinta relevanta imprejurarea ca perioada de ingrijiri medicale necesare vindecarii a fost mai mare de 60 zile din cauza unei leziuni suferite de victima anterior savarsirii infractiunii de catre autori132.

Durata ingrijirilor medicale nu este insa unicul criteriu de delimitare dintre aceste infractiuni in ce priveste consecintele faptei si gravitatea acestora, textul infractiunii

5

analizate cuprinzand si alte modalitati normative, carora le corespund elemente materiale distincte, si anume, acele actiuni-inactiuni prin care se produce: ,,pierderea unui simt sau organ", ,,incetarea functionarii organului", ,,infirmitate permanenta fizica sau psihica", ,,slutire", ,,avort", ,,punerea in primejdie a vietii persoanei"

Consecintele enuntate in alin. (2) necesita unele explicatii.a)Pierderea unui simt sau organa.l. Simt. Prin simt se intelege acea facultate a oamenilor de a percepe impresii

din lumea exterioara. Oamenii sunt inzestrati cu 5 asemenea simturi: vazul, auzul, mirosul, gustul, pipaitul. Fiecare simt este realizat printr-un organ specific sau prin ,,colaborarea" mai multor organe.

Prin pierderea simtului, in sensul art. 182 Cod penal, se intelege atat disparitia (abolirea) unui simt133, cat si diminuarea acestuia, adica micsorarea capacitatii de a auzi, de a vedea, de a percepe gustul si mirosul substantelor ori calitatile palpabile ale corpurilor.

In ipoteza ca abolirea sau diminuarea simturilor este definitiva, aceasta consecinta va fi echivalenta si deci tratata juridic ca o infirmitate permanenta, iar in ipoteza ca urmarea data este temporara, ea va constitui acea consecinta ce are in vedere acordarea de ingrijiri medicale pentru vindecare pe o perioada de peste 60 de zile.

a.2. Organ. Conceptul defineste o parte a corpului, prin care se realizeaza una sau mai multe functii vitale (inima, creier, ficat) sau utile vietii (ureche, deget, san, dinte etc).

Prin pierderea organului, in sensul art. 182 Cod penal, trebuie inteleasa desprinderea acelui organ de corp, indiferent daca aceasta detasare este consecinta directa a faptei penale, ori este consecinta unei interventii chirurgicale impuse de gravitatea actiunii traumatizante effectuate de faptuitor.

Majoritatea organelor a caror functie este compatibila cu viata (ochi, urechi, plamani, rinichi etc.) sunt duble. Infractiunea este realizata indiferent daca ,,s-a pierdut" intregul organ (ambii ochi ai organului vizual, ambele picioare ale organului locomotor) sau numai parte din acestea (un plaman, un rinichi, o mana).

De asemenea, va fi indiferent daca prin pierderea organului a incetat sau nu functia acestuia (de pilda, in cazul splenectomiei - extirparea splinei - rasunetul functional este practic inexistent). Ceea ce legea sanctioneaza in aceasta varianta a modalitatii normative este pur si simplu ,,pierderea organului", independent de intinderea acestei pierderi ori de consecintele asupra functiei (functiilor) organului pierduta13 .̂

b) Incetarea functionarii acestora (a unui simt sau organ). Doctrinaautohtona in materie a interpretat aceasta varianta a modalitatii normative in sensulca ,,incetarea functionarii" vizeaza deopotriva ,,simtul si organul135, intr-o lucraremai recenta precizandu-se chiar ca ,,textul are in vedere situatia cand organul sau simtul^ se pastreaza, dar nu-si mai poate indeplini functia136.

In ce ne priveste, consideram ca opinia infatisata apare corecta in perspectiva interpretarii textului exclusiv gramatical, pluralul adjectivelor ,,acestora" referindu-se, fara

6

indoiala, la substantivele ,,simt" sau ,,organ" exprimate la numarul singular.Dintr-o alta perspectiva de interpretare a textului, in care sunt implicate argumente

deduse din perimetrul medical, lingvistic si, nu in ultimul rand, al logicii juridice, opinia sus-prezentata nu mai apare insa in pozitia certului indiscutabil.

Astfel, pornind de la conceptul ,,functionare", care ,,este actiunea de a functiona si rezultatul ei" si trecand prin acela de ,,a functiona", cu intelesul de ,,a-si indeplini functia", ajungem la conceptul de ,,functie", definit, din punct de vedere fiziologic, ca ,,activitate proprie a fiecarui organ, aparat, tesut din orga-nismele vii ale vietuitoarelor137. Deci nimic despre ,,simt". $i este si firesc, pentru ca functia este o prelungire exclusiva a organului, ea este ceea ce face exclusiv organul - organul mecanic sau fiziologic -, functia se exprima prin activitatea unui mecanism material si exprima activitatea acestui mecanism material, iar nu pe aceea a unei ,,capacitati", ,,facultati", ,,insusiri" care sunt apartinatoare categoriei abstractului, a imaterialului. Mai mult decat atat, ,,simtul" - care este, asa cum aratam, o ,,senzatie", o modalitate de percepere a lumii inconjuratoare prin intermediul organelor de simt - poate fi considerat el insusi o functie, o functie (activitate) a organului care recepteaza impresiile obiective. Or, aceasta acceptiune a conceptului de simt - in grad de echivalenta cu ,,functia" -, acceptiune ce nu poate fi refiizata, evidentiaza indubitabil tautologia textului care incrimineaza fapta ce provoaca ,,incetarea functionarii functiei" (simtului).

In consecinta, ne exprimam credinta potrivit careia interpretarea corecta a textului, in ce priveste aceasta varianta a modalitatii normative, dezvaluie intentia legiuitorului (nefericit transpusa in vorbe) de a incrimina si pedepsi acea fapta prin care s-a produs incetarea functiei unui organ, fara ca acesta, organul, sa fie morfologic dislocat (desprins) din sistemul integrator. Cu alte cuvinte, prin discutata dispozitie legala s-a voit a se acoperi penal tocmai acea situatie neincriminata in varianta anterioara. Un astfel de caz poate fi si al afaziei, citat mai sus, ori acela in care ambele picioare sunt integre morfologic, dar functia aparatului (organului locomotor) este abolita din cauza afectarii coloanei vertebrate printr-o fapta cu consecinte traumatizante.

c) Infirmitate fizica ori psihica. Infirmitatea este o stare de anormalitate, fizica ori psihica, un prejudiciu adus corpului, cu caracter permanent. Acest prejudiciu poate fi strict fizic - deformare a cutiei toracice cu limitare a functionalitatii aparatului respirator, anchilozare a articulatiei pumnului s.a. -, strict psihic - demente, psihoze, encefalopatii cu tulburari de comportament s.a. - sau, nu arareori, mixt - crize epileptice posttraumatice, stari depresive determinate de hiperdramatizarea infirmitatii fizice1 8.

Infirmitatea, in indiferent care ipostaza, contine, necesarmente, caracterul de permanenta, adica ea este ireversibila. Infirmitatea fizica sau psihica se suprapune in mare masura situatiei pierderii unui organ sau a functionalitatii acestuia, dar nu se si confunda, pentru ca, pe de o parte, dupa cum s-a mai spus, nu orice pierdere a unui organ conduce inexorabil la pierderea unei functii si deci la infirmizarea acelei persoane -

7

pierderea splinei, amigdalelor, parului etc. -, iar pe de alta parte,consecintele pierderii unui organ pot fi ulterior remediate - prin interventii chirurgicale sau alte tratamente medicale -, pierzandu-se astfel caracterul permanent al cauzei virtual infirmizante.

Este irelevant, pentru realizarea infractiunii, daca defectul fizic sau psihic instalat ca urmare a faptei penale savarsite este total sau partial - surzire completa sau scaderea acuitatii auditive, paralizia ambelor picioare ori tulburari de mers. De asemenea, nu imports durata ingrijirilor medicale - care pot fi minime sau chiar sa si lipseasca - si nici daca infirmitatea a aparut ca efect exclusiv al actiunii-inactiunii faptuitorului ori al impletirii acestora cu cauze preexistente.

Infirmitatea nu trebuie confundata cu invaliditatea, acest din urma concept adresandu-se situatiei pierderii sau scaderii capacitatii de munca, situatie intervenita in urma unei infirmitati. Deci invaliditatea va coexista intotdeauna cu infirmitatea, dar nu si invers, existand numeroase infirmitati permanente fara ca deficitul functional sa se repercuteze asupra capacitatii de munca in exercitarea uneia sau alteia dintre profesii (de pilda, pierderea unui picior nu va invalida per-soana care exercita anumite profesii-dascal, compozitor, redactor etc. -, dar va invalida persoana care exercita alte profesii - sportiv profesionist, sofer, scafandru etc.).

d) Slutire. Prin acest concept se intelege o deformare evidenta, morfologica si/sau estetica, a unei regiuni anatomice, indiferent de localizarea acesteia, care creeaza victimei un real prejudiciu fizic sau psihic.

Slutirea poate sa conste intr-o deformare a corpului (descentralizare, garbovire), mutilare (amputare a unui membru sau a unei parti a acestuia, in asemenea cazuri slutirea coincizand, ca efect juridic, cu pierderea unui organ), dar, eel mai adesea, slutirea consta in desfigurare.

Desfigurarea se traduce intr-o alterare a aspectului, armoniei, simetriei sau mobilitatii fetei139, careia ii da o infatisare dezagreabila. In unele cazuri, consecintele actiunii ilicite nu se limiteaza la prejudiciul de ordin estetic, ci se extind si la eel de ordin functional140, repercutandu-se asupra mimicii si expresivitatii (pareze faciale, strabism etc.).

In doctrina141 si practica judiciara14 a dominat opinia - formata, este drept, cu mai multi ani in urma - potrivit careia infractiunea este realizata, in aceasta varianta a modalitatii normative, chiar daca defectele provocate prin fapta penala ar putea fi Maturate prin ,,lucrari artificiale".

Considerand justificata aceasta opinie, care avea in vedere, la acel timp, rezultatele mai modeste inregistrate de medicina, in general, de chirurgia plastica si reparatorie, in particular, nu mai apreciem insa justificata admiterea ei astazi, fata de performantele realizate in acest domeniu; astazi, cand, in plan extern si intern, interventiile chirurgicale ori alte metode terapeutice sau fizioterapeutice nu numai ca redau functionalitatea si aspectul estetic regiunii anatomice afectate prin actiunea traumatizanta, dar chiar, nu in

8

putine cazuri, adauga dimensiuni noi, superioare, indeosebi in planul esteticului.Observand realitatile medicale cotidiene si pornind de la premisa ca infractiunea,

in aceasta varianta, este realizata numai daca slutirea - ca si infirmitatea - are caracter permanent, ireversibil, opinam ca remedierea, reala si totala a prejudiciului morfologic sau/si estetic, prin metodele si tehnicile medicalemoderne, impiedica antrenarea raspunderii penale, sub aceasta incadrare juridica, a autorului faptei ce a avut ca efect, initial, slutirea victimei.

In acest sens s-a pronuntat si instanta suprema care, prin Decizia nr. 11/2002 a Sectiilor Unite, s-a distantat de jurisprudent anterioara si a orientat instantele judecatoresti spre a porni de la premisa ca pierderea unuia sau mai multor dinti nu confera, automat, caracterul de vatamare corporala grava. In comentariul deciziei s-a pus in evidenta ideea potrivit careia ,,marea diversitate a consecintelor care pot fi produse asupra fizionomiei victimei sau asupra functiei masticatorii sunt rezultatul nu numai al modului in care agresorul actioneaza, dar si a particularitatilor anatomice si fiziologice ale fiecarui individ"1 .

e) Avortul. Aceasta alta consecinta a faptei prevazute in art. 182 Cod penalconsta in intreruperea cursului sarcinii si expulzarea produsului de conceptie.

Pentru ca infractiunea sa se realizeze, in aceasta modalitate normativa, este necesar ca faptuitorul sa fi cunoscut ori sa fi avut posibilitatea de a prevedea starea de graviditate a femeii144. Provocarea unei nasteri premature, prin actiunea faptuitorului, nu constituie un avort, dar o asemenea actiune, declansatoare a nasterii inainte de termen, va putea fi examinata si tratata prin prisma altor dispozitii legale, ca de pilda a modalitatii normative ce urmeaza, in continuare, a fi prezentata.

f) Punerea in primejdie a vietii persoanei. Un asemenea rezultat, cerut de textintr-o modalitate normativa distincta, poate fi determinat prin orice actiune sauinactiune care este de natura sa creeze o stare potential periculoasa pentru viata victimei; situatia avuta in vedere de legiuitor este deci de alterare evidenta a starii ge-nerale a victimei, care face posibila evolutia grava cu iminenta sau prezumtia de deces.

In aceasta ipostaza faptuitorul nu urmareste decesul victimei - caci, daca 1-ar urmari, fapta constituie tentativa de omor -, dar actioneaza pentru vatamarea subiectului pasiv in conditii susceptibile a provoca moartea acestuia145. In cazul producerii rezultatului letal, fapta va constitui infractiunea de loviri cauzatoare de moarte.

Latura subiectivaForma de vinovatie. Infractiunea de vatamare corporala grava, in modalitatile tip -

alin. (1) si (2) - se savarseste cu intentie indirecta sau cu praeterintentieXA6 — autorul deci realizeaza ca fapta sa vatama integritatea corporala sau sanatatea victimei si accepta producerea uneia dintre consecintele aratate in text ori, in cea de a doua situatie, acesta realizeaza si urmareste vatamarea victimei, dar este in culpa fata de urmarile provocate prin fapta sa147.

9

In cea de-a doua modalitate agravata - alin. (3) - autorul realizeaza, urmareste si doreste ca prin actiunea-inactiunea lui sa produca una din consecintele enuntate in alin. (1). Prin urmare, el savarseste infractiunea, in aceasta modalitate agravata, cu intentie directd. Intentia autorului este calificata, insumand in ea si elementul scop.

La nici una dintre modalitatile infractiunii prevazute de art. 182 Cod penal textul nu cere ca faptuitorul sa fie animat de un anumit mobil in comiterea actiunii-inactiunii.

Forme. SanctiuniForme. Tentativa este posibila la ambele modalitati tip ale infractiunii - in cazul

savarsirii faptei cu intentie -, dar ea este sanctionata, potrivit art. 182 alin. (4) Cod penal, numai cand faptuitorul a actionat cu intentia de a produce consecintele aratate in alineatele (1) si (2), deci este sanctionata doar tentativa la infractiunea prevazuta in alin. (3).

Consumarea infractiunii are loc in momentul aparitiei urmarii imediate, adica la producerea consecintelor vatamatoare mentionate in art. 182 alin. (1) si (2) C. pen.

Sanctiuni. Infractiunea prevazuta in art. 182 alin. (1) si (2) Cod penal se pedepseste cu inchisoare de la 2 la 7 ani, respectiv, de la 2 la 10 ani, iar in varianta agravata prevazuta in alin. (3), cu inchisoare de la 3 la 12 ani.

Tentativa faptei prevazute in alin. (3) se pedepseste.Persoana juridica se pedepseste cu amenda de la 5.000 la 600.000 lei, pentru faptele

prevazute in alin. (1) si (2) si cu amenda de la 10.000 la 900.000 lei, pentru fapta prevazuta in alin. (3), precum si in caz de tentativa la aceasta din urma.

Top of the Document

d. LOVIRILE SAU VATAMARILE CAUZATOARE DE MOARTE

Obiectul ocrotirii penaleObiectul juridic special al acestei infractiuni progresive si praeterintentionate il

constituie relatiile sociale a caror formare si dezvoltare nu ar fi posibile fara ocrotirea dreptului la viata impotriva faptelor de loviri sau vatamari ce ar avea ca rezultat moartea victimei.

Obiectul material il constituie corpul persoanei impotriva caruia actioneaza faptuitorul.

Subiectii infractiuniiA se vedea explicatiile date la infractiunea prevazuta de art. 180 Cod penal.

Latura obiectivaElemental material al infractiunii este constituit din actiuni-inactiuni identice celor

care compun elementul material al infractiunilor prevazute de art. 180-182 Cod penal, cu

10

deosebire ca la infractiunea acum analizata ele au ca rezultat moartea subiectului pasiv, rezultat fata de care autorul are o pozitie subiectiva caracterizata prin culpa. Se poate deci afirma ca infractiunea de loviri sau vatamari cauzatoare de moarte este, sub raportul structurii sale, o forma agravata a infractiunilor de lovire sau de vatamare corporala.

Actiunile-inactiunile infractiunii prevazute de art. 183 Cod penal se prezinta intr-o mare varietate si apar frecvent in practica judiciara.

In ce priveste faptele de lovire ori alte acte violente provocatoare de vatamari corporate vindecabile in eel mult 20 de zile, este evident ca acestea nu pot cauza, prin ele insele, decesul persoanei agresate. Astfel de lovituri sau violente de intensitate redusa pot fi insa urmate de decesul persoanei violentate fizic, in situatia ca ele se grefeaza pe anumite stari patologice preexistente la victima, ori declanseaza asemenea stari periculoase pentru viata acesteia, factorul traumatic avand rol de initiere a finalului letal.

Cazuistica judiciara evidentiaza insa ca cele mai des intalnite actiuni violente intreprinse pentru a vatama o persoana, dar care, fara intentia autorului, au ca rezultat moartea victimei sunt:

- lovirea cu pumnul148 ori cu alte obiecte contondente, sau imbrancireavictimei, in urma careia aceasta cade pe suprafata carosabilului unde esteaccidental mortal de un autoturism149, ori pe suprafete dure sau taioase, cuconsecinta producerii unor traumatisme (de regula, la nivel cranian) letale (caderilesunt adeseori favorizate de starea fizica precara a victimei150 - in varsta, in stare deebrietate, suferinda etc);

- precipitarea victimei de la inaltime in urma unor astfel de agresiuni fizicesau psihice (amenintarea cu cutitul, cu pistolul) si receptionarea, la contactul cusolul, a unor traumatisme grave (indeobste, politraumatisme);

- aplicarea unor lovituri de cutit in regiuni anatomice nevitale - brat,gamba151-, dar care produc hemoragii masive si rapide, cu sfarsit letal, ca urmare aafectarii zonelor puternic vascularizate s.a.

Urmarea imediata consta in decesul victimei.Legatura de cauzalitate ce trebuie stability intre elementul material si urmarea

imediata prezinta o anumita particularitate, si anume: intr-un prim timp se stabileste savarsirea uneia dintre faptele prevazute de art. 180-182 Cod penal, iar intr-un al doilea timp se stabileste conexiunea dintre acea fapta si decesul victimei. Altfel spus, este necesar a se demonstra ca subiectul pasiv nu ar fi incetat din viata in absenta faptei autorului.

Latura subiectivaForma de vinovatie. In cazul infractiunii prevazute de art. 183 Cod penal exista o

latura subiectiva complexa - praeterintentia. Aceasta forma a vinovatiei implica existenta

11

unei intentii — directa ori indirecta — in privinta faptei initiale (primum delictum) de lovire, alte violente, vatamare etc. -, precum si existenta unei culpe - u§urinta sau neglijenta - in ce priveste rezultatul mai grav (majus delictum), decesul victimei, ce a depasit intentia autorului152.

In legatura cu culpa in care s-a aflat autorul infractiunii, este de precizat ca aceasta trebuie dovedita - respectiv ca autorul a prevazut rezultatul, dar a sperat usuratec ca nu se va produce, ori ca nu 1-a prevazut cu toate ca obiectiv putea si trebuia sa-1 prevada - si nu doar prezumata.

Forme. SanctiuniForme. Aidoma tuturor infractiunilor savarsite din culpa, la care sunt excluse

formele imperfecte de infaptuire a lor, nici la infractiunea prevazuta de art. 183 Cod penal tentativa nu este posibila, deoarece rezultatul mai grav, moartea victimei, este reprosat autorului sub forma culpei.

Consumarea infractiunii coincide cu momentul decesului victimei, indiferent daca acesta a survenit simultan actiunii-inactiunii autorului, ori ulterior, in timp.

Sanctiuni. Infractiunea de loviri sau vatamari cauzatoare de moarte se pedepseste cu inchisoare de la 5 ani la 15 ani si interzicerea unor drepturi.

Persoana juridica se sanctioneaza cu amenda de la 10.000 la 900.000 lei.Top of the Document

e. VATAMAREA CORPORALA DIN CULPA

Infractiunea de vatamare corporala din culpa nu necesita explicatii nici ample si nici de detaliu, deoarece, asa cum este reflectata prin denumirea si continutul textului incriminator, aceasta apare ca o prelungire normativa a infractiunilor prevazute in art. 180-182 Cod penal, cu deosebirea, principals, ca ea se savarseste din culpa si cu deosebirile derivate din statutul sau de infractiune neintentionata. In consecinta, explicatiile date la infractiunile prevazute de art. 180-182 Cod penal isi pastreaza valabilitatea, in continuare marcand doar diferentele infractiunii prevazute de art. 184 Cod penal fata de infractiunile de referinta.

La subsectiunea subiectii infractiunii, este de retinut ca participatia - ca la oricare infractiune neintentionata -, nu este posibila decat in forma ei improprie, reglementata de art. 31 Cod penal, adica a cazului in care o persoana contribuie cu intentie (ca instigator, complice) la fapta vatamatoare corporal comisa din culpa de autorul infractiunii in discutie.

In ce priveste elemental material al laturii obiective, acesta este constituit din actiuni - inactiuni, identice cu cele enuntate in art. 180 alin. (2) - 182 Cod penal. In raport cu gravitatea consecintei {urmarii imediate) actiunii-inactiunii, cat si cu conditiile in care este comisa fapta, textul este structurat pe doua paliere:

12

a. Modalitatea (sau forma) tipica (ori simpla). Aceasta modalitate, prevazutain art. 184 alin. (1) Cod penal, incrimineaza faptele care au pricinuit vatamaricorporate ce necesita ingrijiri medicale de minim 10 zile si maxim 60 de zile. Estedeci de remarcat ca legea sanctioneaza penal faptele savarsite din culpa inmodalitatile prevazute de art. 180 alin. (2) si (21) si art. 181 Cod penal si caabstrage raspunderii penale faptele mentionate atunci cand ele sunt provocatoaredoar de suferinte fizice ori de vatamari ale caror ingrijiri necesare vindecariidureaza o perioada mai mica de 10 zile.

b.Modalitati agravate:b.l. Prima modalitate agravata este cuprinsa in art. 184 alin. (2) Cod penal, care

incrimineaza fapta culpoasa in urma careia s-a pricinuit una dintre consecintele la care se refera art. 182 alin. (1) sau (2) Cod penal, adica: vatamarea integritatii corporate sau sanatatii care necesita ingrijiri medicale pe o perioada de peste 60 de zile, pierderea unui simt sau organ, incetarea functionarii acestora, o infirmitate fizica ori psihica, slutirea, avortul, ori punerea in primejdie a vietii persoanei.

b.2. A doua modalitate agravata, din art. 184 alin. (3) Cod penal incrimineaza fapta din modalitatea tip, deci din art. 184 alin. (1) Cod penal, atunci cand este urmarea nerespectarii dispozitiilor legale sau a masurilor de prevedere pentru exercitarea unei profesii sau meserii, ori pentru indeplinirea unei anumite activitati.

b.3. Urmatoarea modalitate agravata, din art. 184 alin. (4) Cod penal, se raporteaza la prima modalitate agravata, din art. 184 alin. (2) Cod penal, incriminandu-se fapta producatoare a consecintelor prevazute in art. 182 alin. (1) sau (2) Cod penal, in ipoteza ca ea este urmarea nerespectarii dispozitiilor legale sau a masurilor de prevedere pentru exercitarea unei profesii sau meserii, ori pentru indeplinirea unei anume activitati.

b.4. In sfarsit, ultima modalitate agravata, din art. 184 alin. (41), survine in ipoteza in care faptele prevazute in alin. (3) si (4) sunt savarsite de catre o persoana care se afla in stare de ebrietate.

In ce priveste latura subiectiva - prin care infractiunea de vatamare corporala din culpa se deosebeste, in principal, de toate celelalte infractiuni indreptate impotriva integritati sanatatii -, a se vedea explicatiile date la infractiunea prevazuta de art. 178 Cod penal.

La subsectiunea formele infractiunii, este de mentionat ca aceasta infractiune, ca oricare alta infractiune neintentionata, nu este susceptibila de tentativd, iar consumarea, aidoma tuturor infractiunilor de rezultat, se produce in momentul aparitiei urmarii imediate (consecinta vatamatoare pentru corpul subiectului pasiv).

La subsectiunea regim sanctionator se va observa ca pedepsele - fireste mult reduse fata de cele instituite pentru aceleasi fapte comise cu intentie - sunt dispuse in raport cu urmarile faptei si conditiile in care aceasta se savarseste, pe trepte succesiv urcatoare.

Este de mentionat ca punerea in miscare a actiunii penale pentru faptele prevazute

13

in alin. (1) si (3) se face la plangerea prealabila a persoanei vatamate si ca impacarea partilor inlatura raspunderea penala.

14