BD. LIBERTĂŢII NR.12, SECT.3, BUCUREŞ Tel. 3 36 02 06,...

PIATA FORTEI DE MUNCA, Bucuresti, 16 martie 2004 Dezvoltarea Durabila in Opinii / FDD RO 2020

BD. LIBERTĂŢII NR.12, SECT.3, BUCUREŞTI; Tel. 3 36 02 06, Fax: 3 37 29 81

www.Forum2020.ro

Promovarea valorilor culturii şi tradiţiei româneşti în perspectiva integrării în UE

Dr. ing. Neculae Pandele -Vicepreşedinte; Director General Mircea Angelescu- Ministerul Culturii şi Cultelor; Director General Maria Baciu- Ministerul Integrării Europene;Director General Sofia Drăgan – Publiter S.A.

Dezvoltarea durabilă reprezintă o alternativă susţinută unanim de cei interesaţi de viitor, iar responsabilitatea acţiunilor întreprinse în acest domeniu ne revine deopotrivă, inclusiv politicienilor.

Fără a neglija sintagma „time is money” trebuie subliniată principala schimbare a Mileniului III „time is life”. FORUMUL DEZVOLTĂRII DURABILE ROMÂNIA ORIZONT 2020 reprezintă o asociaţie neguvernamentală şi non-profit având ca scop promovarea dezvoltării durabile a României. Resursele locale şi resursele umane – PIAŢA FORŢEI DE MUNCǍ reprezintă piloni de bază ai dezvoltării durabile şi de interes determinant al integrării europene. Valorile culturii şi tradiţiei româneşti trebuie promovate în perspectiva integrării europene, acestea realizând coeziunea între românii de pretutindeni, în condiţiile deschiderii forţei de muncă în UE.

• Provocările dezvoltării durabile

Problematica dezvoltării durabile a României reprezintă un domeniu care necesită creativitate, inovare economică şi socială din partea tuturor componentelor societale, într-un cadru coerent, orientat spre termenul mediu şi lung.

În acest cadru, procesul integrării României în UE – subiect predominant al politicilor noastre interne şi externe, de atitudine civică şi acţiune pragmatică a componentelor societale, răspunde nevoii dezvoltării durabile de concentrare şi alocare eficientă a resurselor de care dispunem, ţinând seama de secvenţialitatea etapelor „foii de parcurs“ stabilite de UE până în anul 2007, când România ar urma să devină ţară membră a UE.

Premisele teoretice şi practice ale dezvoltării durabile a României se leagă indisolubil de promovarea interesului naţional, de asigurarea unui excedent cât mai mare posibil al balanţei dintre beneficiile şi costurile participării ţării noastre la globalizare pe termenele scurt, mediu şi lung, în cadrul căreia integrarea în UE este un element component de bază. Integrarea – cum se ştie – nu este pentru România nici un „cadou“ şi nici „un dictat din afară“, ci un parteneriat din care toţi participanţii trebuie să câştige. Numai în aceste condiţii, integrarea poate fi un factor de dezvoltare durabilă.


Este un adevăr unanim recunoscut că integrarea în UE reprezintă unul dintre pilonii dezvoltării durabile a României, obiectiv care acoperă orizonturi lungi de timp. Coroborată cu aderarea ţării noastre la NATO, integrarea presupune demararea coerentă a unor generaţii noi de reforme politice, economice, sociale şi militare a căror fundamentare ştiinţifică trebuie să fie cât mai solidă, mai ales din punctul de vedere al rezultatelor negocierilor de interese în sens larg, în anii care urmează.

Dezvoltarea durabilă a României înseamnă, în primul rând, stabilitatea pe termen lung a următoarelor trei componente de bază ale acesteia şi anume:

1. Creşterea economică în ritmuri susţinute

2. Îmbunătăţirea continuă a standardului de viaţă şi a bunăstării sociale;

3. Menţinerea echilibrului ecologic, prevenirea poluării şi ameliorarea calităţii factorilor de mediu.

1. Dimensiunea economică a dezvoltării durabile impune crearea unei economii funcţionale de piaţă, condiţie de bază a integrării în UE. Aceasta presupune asigurarea unei stabilităţi, simplificări şi aplicări adecvate a cadrului instituţional şi legislativ, crearea unui climat de afaceri favorabil liberei iniţiative şi investiţiilor autohtone şi străine, preluarea acquis-ului comunitar în plan instituţional-legislativ şi practic, dezvoltarea sănătoasă a pieţei interne

2. În privinţa dimensiunii sociale a dezvoltării durabile, principala problemă cu care ne confruntăm este cea a sărăciei, a degradării calităţii serviciilor publice. Promovarea egalităţii şanselor, formarea profesională continuă, egalitatea între sexe, lupta împotriva excluderii şi a discriminărilor, accesul universal la educaţie şi sănătate, combaterea activă a sărăciei sunt tot atâţia factori meniţi să confere sustenabilitate dezvoltării noastre în plan social.

3. Dimensiunea ecologică, (de mediu) a dezvoltării durabile practic a fost cea care din 1986, fiind pe o poziţie autonomă, s-a intensificat continuu şi a declanşat implicarea în sens intredisciplinar a celorlalte dimensiuni economice şi sociale ( ˝eco-eficienţa ˝). Coroborarea obiectivelor pe componente ale Strategiei Dezvoltării Durabile a României, în final, conduce la desprinderea unui obiectiv major, acela al dezvoltării umane sustenabile. Deşi complexitatea analizei şi dezvoltării umane este foarte mare, specialişti într-o formă esenţializată o cuantifică prin indicativul dezvoltării umane care reprezintă o combinaţie de trei indicatori relevanţi: PIB per capita; nivelul de educaţie; speranţa medie de viaţă.

• Promovarea culturii şi tradiţiilor în proiecte

Vom prezenta câteva programe din domeniu; urmând ca susţinerea şi dezvoltarea a cât mai multor proiecte să o continuăm împreună cu sprijinul Ministerului Culturii şi Cultelor, Ministerul Integrării Europene şi al Dumneavoastră.

Program comunitar „Cultura 2000” pentru tarile europene, inclusiv România.

-Programul ˝O Românie frumoasă˝, cu implicarea forţei de muncă neocupată, cu susţinere PNUD şi MCC - Proiectul ˝Muzeul Lővendal˝, Bucureşti, Primăria sectorului 1 - Proiectul ˝Mănăstirea Frăsinet˝ - Marin Preda/Cornu – PH - Programul Platforma educaţională şi culturală integrată VAROX Galaţi


• Patrimoniul cultural – parte a dezvoltării durabile a Romaniei

Izvorâte şi configurate valoric din însăşi formele de dezvoltare istorică de lungă durată, bunurile din patrimoniul cultural întrunesc toate caracteristicile pentru a fi considerate

componente ale dezvoltării durabile.

Apare cu evidenţă că Histria şi cetăţile Daciei, şirul de biserici săseşti fortificate sau cele de lemn din Maramureş, ca şi mănăstirile Bucovinei aparţin duratei lungi. Dar tot acesteia, îi aparţin şi tezaurele istorice de la Pietroasa şi Hinova, minunatele icoane pictate pe lemn şi sticlă, opera unui Grigorescu sau Brâncuşi, costumul popular ori colecţiile de mineralogie şi cele de lepidoptere. Asemenea componente ale patrimoniului cultural – numeroase, diverse şi reprezentative - au rezultat ca efecte ale dezvoltării omeneşti din spaţiul României într-un anume moment , fiind adevărate forme de acumulare (de energii, resurse, talente, muncă etc) ale ei.

Privite în perspectiva rolului lor economic ele generează dezvoltarea durabilă pe multiple planuri prin :

- stabilitatea şi durabilitatea bogăţiei cultural-artistice

- contribuţia consistentă la lărgirea orizontului cultural al indivizilor

- ofertă diversificată de educaţie, instruire şi loisir.

Pe de o parte, zona construită a patrimoniului cultural – situri şi monumente istorice – oferă probele existenţei şi acţiunii factorului uman, în demersul acestuia de a vieţui într-un cadru dat. A vieţui sistematic, deci a se stabiliza ocupaţional, a edifica prin locuinţe şi aşezări, adaptând mediul înconjurător la cerinţele comunităţilor omeneşti. Durabilitatea de vieţuire – probată prin vestigiile habitatului, dar şi prin semnele ocupaţiilor perene, tradiţionale – urmează traseele duratelor lungi, preferând anumite locuiri unde au identificat resurse de viaţă esenţiale şi, stabilindu-se grupurile, au construit generaţie după generaţie. Asemenea urme de locuire sunt consistente pe toată suprafaţa României, au vechime mare şi sunt foarte numeroase. Evidenţele arheologice înregistrează 40012 staţiuni şi situri arheologice iar patrimoniul istoric construit 22000 de monumente istorice. O caracteristică interesantă a patrimoniului cultural istoric imobil este acordarea sa conştientă la regulile conservării şi amenajării peisajului, astfel că România contemporană moşteneşte o reţea de aşezări rurale şi urbane, variate. Acestea prezintă un interesant facies cultural, fiind edificate în diferite etape pe adevărate straturi istorice, cu un imens potenţial de demonstrare a vechimii. Aşijderea, ele au o altă caracteristică: sunt predispuse la o intensă valorificare de turism ( cultural, agricol, forestier, montan, balnear etc). Acest patrimoniu cultural are de pe acum, iar în viitorul imediat va juca, neîndoielnic, un important rol în dezvoltarea economiei naţionale, asigurând durabil resurse nepoluante. Componentă imobilă a patrimoniului cultural întruneşte vizibil demonstraţiile privind inteligenţa tehnică - rezidând în inovaţie şi invenţie - ca şi soluţiile originale adaptate la o mare diversitate construită. Numeroase experienţe, tehnici şi cunoştinţe agricole,


industriale, artizanale, economice şi spirituale sunt conţinute în bunurile de patrimoniu. În cadrul acestei categorii identificăm deopotrivă individualitatea etnică, românească, dar şi cea rezultată din fenomenele de contact cu grupurile maghiar, german, slav etc. Susţinerea calităţii vieţii pe spaţii întinse decurge şi este de asemenea, demonstrată prin patrimoniul cultural. Patrimoniul cultural mobil este, la rându-i, izvodit din demersul uzual de muncă al indivizilor, reflectând nivelul de viaţă, formele creaţiei şi cele desprinse ca mărturii ale evoluţiei regnului animal şi vegetal. Expresiile sale, de mare diversitate, se află tezaurizate în cele 704 muzee şi colecţii publice, dar şi în numeroase alte valori păstrate în colecţiile private ori ce se vor descoperi sau vor fi dobândite în timp. Artefacte, opere de artă, obiecte, ustensile, unelte, făcute de indivizi acoperă o extraordinară suprafaţă de manifestare a acestora. Ele sânt receptate ca expresii ale cunoaşterii, talentului, muncii, fiind izvoare de cunoştinţe pentru documentarea ocupaţiilor şi a meseriilor, oferind mari resurse de instruire, de educaţie şi delectare. Cum patrimoniul cultural este caracterizat de o dinamică strâns legată de cunoaşterea şi cercetarea fenomenelor naturale ori de viaţă, acesta oferă şcolii de toate gradele o fundamentare substanţială. Lecturat periodic prin mijloace superioare de investigaţie, semnificaţiile sale sporesc, ridicând nivelul cunoaşterii şi optimizând comportamentele sociale. Mereu dezvoltat prin muncă, prin descoperiri ştiinţifice şi prin creaţie, patrimoniul cultural are capacitatea de a individualiza grupuri, comunităţi, naţiunea română .El le invederează acestora specificitatea. Apelând la meserii specializate şi tradiţionale – pentru a conserva, întreţine sau restaura -, dar şi la noile ocupaţii tehnice, patrimoniul cultural presupune şi propune o importantă forţă de muncă calificată şi permanentă care poate să-i asigure protecţia şi buna valorificare. El susţine piaţa de valori culturale, ca şi industriile culturale, prin intermediul componentelor sale materiale şi a celui imaterial înflorind business-ul, impulsionat de societatea modernă a cunoaşterii, care are astăzi un interes sporit pentru culturalitate. Creind coeziune şi stabilitate socială, patrimoniul cultural poate să funcţioneze ca un adevărat vector al acţiunilor de dezvoltare, identificând individualităţile şi specificităţile în faţa procesului de globalizare. Susţinută în societatea românească, tocmai din raţiuni care privesc căile proprii de dezvoltare, ocrotirea patrimoniului cultural tinde să fie tot mai conştientizată ca o garanţie a şanselor de afirmare în lumea contemporană. Prin intermediul său, bogăţia României sporeşte, capitalizându-se pe seama naţiunii dar şi a indivizilor, valori autentice, punând în largă circulaţie şi pe termen lung repere culturale simbolice, care au consistenţă şi se bucură de o largă recunoaştere. Patrimoniul cultural aparţine prin valorile sale avuţiei naţionale, căreia îi subliniază caracteristicile şi capacitatea activă.

• Principalele elemente privind promovarea şi sprijinirea culturii la nivelul Uniunii Europene În contextul procesului de aderare la Uniunea Uniunea Europeană, România şi-a asumat obiectivele majore ale unei politici culturale europene, în sensul îmbunătăţirii difuzării cunoştinţelor despre cultura şi istoria statelor europene, conservării şi protecţiei patrimoniului cultural de importanţă europeană, dezvoltării


schimburilor culturale non-comerciale, precum şi al susţinerii creaţiei artistice şi literare. Programul “Cultura 2000”, la care participă şi România, reprezintă principalul instrument creat la nivelul Uniunii Europene în vederea realizării unui spaţiu cultural european. Câteva din principalele elemente privind promovarea şi sprijinirea culturii la nivelul Uniunii Europene, cât şi implicarea României în acest program comunitar se regăsesc mai jos: Articolul 151 al “Tratatului de la Amsterdam”: 1. Comunitatea va contribui la înflorirea culturală a statelor membre,

respectând în acelaşi timp diversitatea naţională şi regională şi aducând în prim-plan moştenirea culturală comună.

2. Acţiunile Comunităţii vor încuraja cooperarea dintre statele membre şi, dacă este necesar, va sprijini acţiunile acestora în vederea încurajării:

- îmbunătăţirii cunoaşterii şi diseminării culturii şi istoriei popoarelor europene;

- conservării şi salvgardării moştenirii culturale având o semnificaţie europeană majoră;

- schimburilor culturale non-comerciale; - creaţiei artistice şi literare, inclusiv a celei din sectorul audiovizualului.

3. Comunitatea şi statele membre vor întări cooperarea cu ţări terţe şi cu organizaţiile internaţionale acţionând în domeniul culturii, în special cu organizaţia Consiliului Europei.

4. Comunitatea va lua în calcul aspectele culturale în toate acţiunile sale intrând în aria de acoperire a acestui Tratat, în special în vederea respectării şi promovării diversităţii sale culturale.

Obiective:

* promovarea unui spaţiu cultural comun al popoarelor europene

− promovarea dialogului cultural şi a cunoaşterii reciproce a culturii şi istoriei popoarelor europene;

− promovarea creativităţii şi a diseminării transnaţionale a culturii, a circulaţiei artiştilor, creatorilor şi a altor operatori culturali şi a operelor acestora, sprijinind mai ales tinerii şi pe artiştii dezavantajaţi din punct de vedere social, cât şi promovarea diversităţii culturale;

− promovarea diversităţii culturale şi a dezvoltării noilor forme de exprimare culturală;

− împărtăşirea şi promovarea la nivel european a unei moşteniri culturale de importanţă europeană;


− luarea în considerare a rolului culturii în ceea ce priveşte dezvoltarea socio-economică;

− promovarea dialogului inter-cultural şi a schimburilor reciproce dintre culturile europene şi cele non-europene;

− recunoaşterea explicită a culturii drept factor economic şi ca factor important în ceea ce priveşte integrarea socială şi cetăţenia europeană;

− asigurarea unui acces îmbunătăţit la cultură şi a participării la activităţi culturale în cadrul Uniunii Europene, pentru cât mai mulţi cetăţeni posibil.

Acţiuni specifice: − acţiuni specifice inovative şi/sau experimentale;

− acţiuni integrate acoperite de acorduri de cooperare multianuale în domeniul culturii;

− evenimente culturale deosebite având o dimensiune europeană şi/sau internaţională.

Responsabilităţi ale punctelor de contact cultural:

* Comisia Europeană şi statele membre vor organiza schimbul reciproc de informaţii în vederea facilitării implementării programului „Cultura 2000”, prin intermediul punctelor de contact cultural.

− promovarea programului;

− facilitarea accesului la program şi încurajarea participării la activităţile desfăşurate în cadrul acestuia pentru cât mai mulţi operatori culturali posibil, prin diseminarea efectivă a informaţiilor;

− realizarea unei legături eficiente cu diversele instituţii care acordă ajutor sectorului cultural, contribuind astfel la complementaritatea măsurilor întreprinse sub auspiciile programului „Cultura 2000” şi acţiunile întreprinse la nivel naţional;

− furnizarea de informaţii şi asigurarea contactelor la un nivel adecvat între operatorii care participă la programul „Cultura 2000” şi cei care participă la alte programe ale Comunităţii care sunt deschise pentru proiecte culturale.

„Acordul European instituind o asociere între România, pe de o parte, Comunităţile Europene şi statele membre ale acestora, pe de altă parte”:

Titlul VII – Cooperarea culturală / Articolul 99


„…, părţile se obligă să promoveze, să încurajeze şi să faciliteze cooperarea culturală. După caz, programele comunitare de cooperare culturală sau cele ale unuia sau mai multor state membre pot fi extinse României şi pot fi întreprinse şi alte activităţi de interes pentru ambele părţi. Această cooperare poate acoperi mai ales: schimbul necomercial de opere de artă şi artişti; traduceri literare; conservarea şi restaurarea monumentelor şi aşezărilor (moştenirea arhitectonică şi culturală)” pregătirea celor care se ocupă cu problemele culturale; organizarea de evenimente culturale de orientare europeană; răspândirea realizărilor culturale deosebite, inclusiv pregătirea specialiştilor români în acest domeniu.” Decizia Consiliului de Asociere UE – România nr. 6/17.10.201 privind adoptarea termenilor şi condiţiilor pentru participarea României la programul „Cultura 2000”: Anexa 1: „România va participa la activităţile programului Cultura 2000 în conformitate cu obiectivele, criteriile, procedurile şi calendarul definit prin Decizia Parlamentului European şi a Consiliului nr. 508/2000/EC privind înfiinţarea programului.”

• Arta populară şi meşteşugurile – coor rdonate ale continuităţii

tradiţiilor culturii româneşti

În epoca modernă, dominată de tehnologia mileniului trei, a pleda pentru valorile materiale şi artistice realizate de cei care lucrează în domeniul meşteşugurilor tradiţionale poate părea o naivitate, în perspectiva Dezvoltării României Orizont 2020. Dar dacă reuşim să privim cu atenţie în jur putem constata că arta populară capătă un loc tot mai important în ambientul contemporan prin dorinţa omului de a se înconjura de obiecte cu vechi rădăcini în tradiţiile poporului nostru.

În acelaşi timp, aceste obiecte vorbesc întregii lumi de existenţa în ţara noastră a unui bogat tezaur de artă populară şi a unor vechi tradiţii ale meşteşugurilor artistice, dovadă a creativităţii şi dragostei pentru frumos a poporului roman.

Continuarea şi valorificarea acestor bogate tradiţii, dezvoltarea producţiei autentice de artă populară românească trebuie să devină unul din reperele importante al oricărui program de dezvoltare, respectiv a strategiei de dezvoltare durabilă a României.

Cooperaţia meşteşugărească din România a fost o componentă importantă a vieţii economice care a contribuit de-a lungul anilor la organizarea şi dezvoltarea în cadrul organizaţiilor sale a unei producţii de obiecte de artă populară şi artizanat.


Folosind potenţialul de muncă şi creaţie, bogatele tradiţii ale artei populare şi ale meşteşugurilor artistice existente în ţara noastră, cooperaţia meşteşugărească realizează o variată producţie de covoare, ţesături cusături, broderii, costume populare, confecţii artizanale, ceramică, gresie, obiecte din lemn şi metal în care se continuă şi se valorifică tradiţia locală a creaţiei populare.

De peste 120 de ani, cooperaţia meşteşugărească a apărut şi s-a consolidat o dată cu dezvoltarea economiei româneşti, reprezentând astăzi un sistem economic-social viabil, bazat pe proprietatea privată de tip asociativ şi cu scop lucrativ a cooperatorilor meşteşugari.

Principiul de bază al organizării şi dezvoltării activităţii de artă populară şi meşteşuguri artistice în cooperaţia meşteşugărească îl constituie “Tradiţia locală” pentru realizarea unor produse valoroase şi autentice din punct de vedere artistic pe baza continuităţii unui îndelungat proces de activitate creatoare.

Există trei domenii importante în care pot fi încadrate produsele realizate:

- obiecte de artă populară autentică (costume populare, covoare manuale ţesute sau înnodate, ţesături, ceramică, lemn);

- produse noi de inspiraţie artizanală (decoraţiuni pentru interior, confecţii artizanale, împletituri din fibre vegetale, artizanat metal);

- obiecte de artă decorativă modernă (tapiserii, goblenuri, macrameuri, ceramică, mic mobilier, etc.)

Artizanatul românesc îmbogăţeşte şi diversifică genurile de creaţie şi gama de produse, răspunzând prin simplitate formelor şi dinamismul cromatic, evoluţiei contemporane a decorării interioarelor, răspunzând celor mai diferite medii şi gusturi.

Valorificarea elementelor tradiţionale asigură artizanatului românesc virtuţile unei creaţii autentice valoroase.

Produsele de artă populară şi artizanat realizate în cooperaţia meşteşugărească le găseşti în sortimente bogate şi variate în magazine şi raioane specializate din România.


COVOARE

Arta ţesutului de mână a covoarelor de tip Kelim este prezentă pe teritoriul ţării noastre încă din cele mai vechi timpuri, existând chiar centre specializate în acest meşteşug din regiuni cum sunt: Oltenia, Muntenia, Moldova şi Transilvania. Astăzi aceste covoare sunt realizate în stilul tradiţional cu motive geometrice, florale şi figurative îmbogăţite cu elemente specifice artei tapiseriei moderne.

Compoziţia decorativă, forma, gama cromatică sunt adaptate noilor utilizări ce se dau covoarelor de tip tradiţional.

Alături de covoarele româneşti de tip Kelim, un loc important îl ocupă şi covoarele înnodate manual, de tip oriental. Un element important al valorii artistice a covoarelor de tip oriental îl reprezintă culoarea, prezenţa tonurilor pastelate şi rafinate alături de culorile tradiţionale ale acestora.


CERAMICĂ

În cadrul activităţii de creaţie şi valorificare a artizanatului românesc contemporan, un loc de seamă îl ocupă producţia de ceramică populară şi artizanală care prin bogatele ei tradiţii prezintă un deosebit interes, atât din punct de vedere istoric cât şi artistic.

În producţia de ceramică populară regăsim elemente de veche tradiţie cât şi trăsături caracteristice unor centre ca Horezu, Oboga, Vama sau Marginea, valoarea şi originalitatea creaţiilor rezultând din bogăţia de forme, varietatea de tehnici şi moduri de decorare cât şi îmbinarea armonioasă şi inspirată a tradiţionalului cu aspecte moderne, orientate spre funcţional.


BRODERIE

Cu infinite posibilităţi de ornamentare, arta broderiei constituie un domeniu distinct al artei decorative moderne, cu rol preponderent în interiorul de locuit.

Ornamentele sunt adeseori simple, uneori mai bogate, dar întotdeauna au o valoare artistică evidentă, sunt rafinate, de bun gust, bazate pe concepţia estetică tradiţională a creatorului popular.

ARTIZANAT METAL

Prelucrarea artistică a metalelor reprezintă un gen important în cadrul meşteşugurilor artistice. Fierul forjat, arama ciocănită, argintul şi cositorul constituie din cele mai vechi timpuri, materiale reprezentative pentru artizanii români care vădesc o deosebită măiestrie, virtuozitate şi fantezie în cele mai variate tehnici de prelucrare a acestora.

IA ROMÂNEASCĂ

O piesă de bază a costumului popular românesc, ia ţărănească este lucrată pe pânză de bumbac şi brodată de mână cu diverse motive inspirate din folclorul diferitelor zone etnografice din România.

ŢESĂTURI


În ansamblul meşteşugurilor artistice tradiţionale, ţesutul în războiul manual reprezintă o îndeletnicire străveche practicată pe teritoriul României. Variind ca tehnici de lucru şi ca stil de la o gamă la alta, ţesăturile manuale sunt prezentate sub forma pieselor de artă populară tradiţională sau de artizanat modern: trăistuţe, feţe de masă, ştergare, cuverturi, perdele, stofe, etc., având caracter utilitar sau decorativ.

LEMN

Lemnul a constituit de-a lungul secolelor una din principalele materii prime pentru construcţii, arhitectură, unelte, ustensile, obiecte de uz casnic, etc. Arta populară românească, caracterizată prin motive şi compoziţii ornamentale predominant geometrice, înregistrează o varietate de tehnici: sculptura, crestătura, incizia, pirogravura, traforajul, etc., utilizându-se îndeosebi lemnul în culoarea sa naturală. Tente de culoare sunt adăugate uneori pentru accentuarea compoziţiei ornamentale.

ÎMPLETITURI

Pe lângă variatele activităţi de artă populară şi meşteşuguri artistice, artizanii români au creat şi o mulţime de obiecte împletite din diferite materiale vegetale folosite din cele mai vechi timpuri, cu un pregnant caracter utilitar şi decorativ.

Răchita, papura, paiul de grâu şi secara, foile de porumb, rogozul, nuielele de alun şi benzile de furnir împletite în forme variate de mâinile îndemânatice ale meşterilor artizani, sunt transformate într-o gamă largă de produse utile, de mare frumuseţe: coşuri pentru pâine, pentru fructe, legume, pentru pisici, pentru picnic, pentru rufe, genţi, papuci, etc. Obiectele au însuşiri multiple ca: rezistenţă, flexibilitate, suprafaţă netedă, greutate redusă şi un plăcut colorit natural sau într-o bogată paletă de culori artificiale şi lacuri care aderă cu efecte dintre cele mai interesante la acest gen de materiale, în mod special de răchită şi paiul de grâu sau secară.

Mulţumiri pentru sprijin Ministerului Culturii si Cultelor, Ministerului Integrării Europene,Publiter S.A.


www.Forum2020.ro

Vicepreşedinte FDD RO 2020 Domnul NECULAE PANDELE

BD. LIBERTĂŢII NR.12, SECT.3, BUCUREŞ Tel. 3 36 02 06,...

Documents

Transcript of BD. LIBERTĂŢII NR.12, SECT.3, BUCUREŞ Tel. 3 36 02 06,...