Bazele Tehnologiei Informaţiei - seap.usv.rosorinv/curs BTI MNG I.pdf · Lect. univ. drd. Sorin...

Lect. univ. drd. Sorin Vlad

Bazele Tehnologiei InformaţieiSpecializarea MNG anul I sem I

- SUCEAVA 2007 –

Cuprins

CAPITOLUL I.....................................................................................................................4

1.1 Scurt istoric ................................................................................................................41.2 Calculatoare von Neumann........................................................................................61.3 Calculatoare non von Neumann.................................................................................71.4 Calculatorul viitorului................................................................................................81.5 Componenţa şi funcţionarea calculatorului ...............................................................9

1.5.1 Tastatura ...........................................................................................................101.5.2 Mouse-ul ...........................................................................................................111.5.4 Unitatea de floppy disk (FDD) .........................................................................131.5.5 Unitatea CDROM .............................................................................................131.5.6 Monitorul ..........................................................................................................14

1.6 Placa de bază............................................................................................................151.6.1 Microprocesorul................................................................................................171.6.2 Chipset-ul..........................................................................................................18

1.7 Placa video...............................................................................................................211.8 Placa de reţea ...........................................................................................................221.9 Placa de sunet ..........................................................................................................22

CAPITOLUL II .................................................................................................................27

2.1. Sisteme de numeraţie ..............................................................................................272.2 Algoritmi de conversie ............................................................................................282.3. Codificarea informaţiilor ........................................................................................31

2.3.1. Coduri numerice ..............................................................................................32Capitolul III .......................................................................................................................38

3.1 Algoritmi..................................................................................................................383.2 Caracteristicile algoritmilor .....................................................................................383.3 Structuri de control în pseudocod ............................................................................40

CAPITOLUL IV................................................................................................................46

4.1 Sisteme de operare ...................................................Error! Bookmark not defined.4.2.Clasificarea sistemelor de operare ...........................................................................474.3 Sistemul de operare MS DOS (Disk Operating System).........................................514.4 Comparaţie între versiunile sistemului de operare Windows ..................................54

CAPITOLUL V .................................................................................................................57

5.1 Sistemul de operare Windows .................................................................................575.1 1. Control Panel ...................................................................................................60

5.2. Tipuri de ferestre în Windows ................................................................................625. 2.1. Controale ce se pot regăsi într-o ferestră ........................................................63

5.3 My Computer...........................................................................................................645.4 Recycle Bin..............................................................................................................655. My Network Places................................................................................................666. 6 Modificarea proprietăţilor desktop-ului..............................................................685. 7 Windows Explorer ..................................................................................................735.8. Observaţii................................................................................................................76

CAPITOLUL VI - Microsoft Word...................................................................................77

6.1. Descrierea programului ..........................................................................................776.2 Setarea paragrafelor. ................................................................................................836.3 Editarea documentelor simple în MSWord .............................................................846.4. Crearea unui nou stil ...............................................................................................866.5. Vizualizarea documentului .....................................................................................876.6. Facilitatea Mail Merge............................................................................................89Editorul de ecuaţii ..........................................................................................................91Utilizarea eficientă a Word-ului ....................................................................................92Divizarea textului în secţiuni .........................................................................................93

CAPITOLUL VII – Microsoft Excel.................................................................................96

7.1 Descrierea programului Microsoft Excel.................................................................967.2. Modificarea lăţimii coloanelor ...............................................................................987.3 Introducerea valorilor numerice.............................................................................100

7.3.1 Folosirea comenzii AutoFill ...........................................................................1017.4 Crearea unei diagrame cu ajutorul aplicaţie Chart Wizard....................................102

Capitolul VIII. Compresia datelor. Programe de arhivare...............................................107

8.1. Compresia datelor .................................................................................................1078.2. Utilizarea Programul WinRAR.............................................................................1088.2.1. Operaţii comune.................................................................................................108

8.2.2.Crearea unei arhive cu parolă .........................................................................1108.2.3 Crearea unei arhive SFX (SelF eXtracting, cu autoextragere) .......................110

Capitolul IX. Microsoft Powepoint .................................................................................112

9.1. Prezentare generală ...............................................................................................1129.2. Concepte de bază ..................................................................................................1129.3. Crearea unei prezentări .........................................................................................1149.4. Vizualizarea slide-urilor .......................................................................................117Normal view ................................................................................................................117Outline view.................................................................................................................118Slide view ....................................................................................................................119Slide sorter view ..........................................................................................................1199.5. Crearea unui nou diapozitiv..................................................................................1199.6. Crearea rezumatelor..............................................................................................1199.7. Efecte aplicate asupra slide-urilor ........................................................................1209.8. Tranziţia între slide-uri .........................................................................................122

CAPITOLUL I1.1 Scurt istoric

Mecanizarea şi realizarea automată a unor operaţiuni au fascinat dintotdeaunafiinţa umană şi i-au canalizat interesul, inteligenţa şi imaginaţia ei spre această zonă cealtădată era de domeniul supranaturalul. Astfel, pe lângă abacul care a fost inventat acum5000 de ani, există scrieri care atestă existenţa mai aproape în timp a unor maşinăriiciudate pentru vremurile respective. În secolul XIV exista se pare ceva ce în zilelenoastre s-ar numi robot ce putea face faţă unei partide de şah cu un partener uman.

În cele ce urmează se vor puncta doar anumite date semnificative ce puncteazăetape în evoluţia calculatorului.

Wilhelm Schickart (1592-1632) este creditat cu invenţia primului calculatormecanic şi anume Ceasul de Calculat. Acest dispozitiv era capabil să realizeze operaţii deadunare şi scădere cu numere formate din şase cifre.

În 1642 Blaise Pascal (1623-1662) a creat un calculator mecanic numit Pascalinepentru a-şi ajuta tatăl. Dispozitivul creat de Pascal s-a dovedit atât de bine pus la punctîncât, principiile după care funcţiona au fost folosite şi pentru realizarea altor dispozitive(Lightning Portable Adder – 1908, Addometer - 1920). Gottfiried von Liebnitz a inventatde asemenea un „aparat” care putea efectua cele patru operaţii matematice de bază. Niciun aparat din cele enumerate mai sus nu avea nici memorie şi nici nu putea fi programat.

Părintele calculatorului modern poate fi considerat Charles Babbage (1791-1871)care a construit un dispozitiv numit Motor de Diferenţe în anul 1822. În 1833 acestarealizează o maşină numită Motor Analitic destinată realizării oricărui fel de calcule.Motorul Analitic includea multe dintre componentele asociate cu calculatorul modern şianume: o unitate de prelucrare aritmetică pentru realizarea calculelor, memorie,dispozitive de intrare şi de ieşire. Datele de intrare erau stocate pe o cartelă perforată(idee preluată de la Jacquard).

Deşi Babbage este considerat ca fiind părinte al calculatorului modern,dispozitivele inventate de el nu sunt electrice sau electronice ci doar mecanice.

În anii 1930 Konrad Zuse preia ideile lui Babbage şi realizează un calculator curelee electromagentice numit Z1.

Odată cu inventarea tranzistorului (1948)care consumau mai puţin decât tuburile cu vacuumşi erau mai mici, calculatoarele intră într-o altăfază de dezvoltare. Preţurile prohibitive limitauînsă folosirea acestora doar de către universităţi,guverne sau firme foarte puternice. În aceastăperioadă IBM scoate pe piaţă 7094 pentru aplicaţiiştiinţifice, iar firma Control Data Corporationrealizează primul supercomputer – CDC 6600 – laun preţ de 10 milioane $ ce putea efectua 10milioane de operaţii pe secundă.Figura 1.1. Calculatorul ENIAC

Calculatorul în forma actuală reprezintă efectul muncii unui grup de oameni deştiinţă între anii 1930 – 1940 şi anume John Atanasoff (realizatorul primului calculatorcomplet electronic), John Mauchly şi Presper Eckert (inventatorii ENIAC, primul

calculator complet electronic de uz general ce cântarea 30 de tone). ENIAC era destinatcalculării traiectoriilor balistice în Cel de-al Doilea Război Mondial.

Impulsul real în dezvoltarea calculatoarelor a venit odată cu inventarea microchip-ului de siliciu (Robert Noyce). Calculatoarele au devenit mai rapide, mai mici şi maiieftine. Linia de produse IBM System/360 a fost prima în care toate maşinile din gruperau compatibile (foloseau acelaşi limbaj de asamblare).

Ulterior, în evoluţia calculatoarelor apare conceptul de integrare (grupareatranzistoarelor pe acelaşi chip), integrarea făcându-se pe mai multe nivele:

- integrarea pe scară mică (SSI) – 10 -100 componente /chip;- integrarea pe scară medie (MSI) – 100 -1000 componente/chip;- integrarea pe scară medie (LSI) – 1000 -10000 componente/chip;- integrarea pe scară medie (VLSI) – mai mult de 10000 componente/chip;

Astfel, în anul 1997 odată cu comemorarea a 50 de ani de la apariţiacalculatorului ENIAC, s-a construit un singur chip echivalent cu întregul calculator cealtădată cântărea 30 de tone. Chip-ul conţinea 174569 tranzistori.

Tehnica VLSI a permis ca Intel să creeze în anul 1971 primul microprocesor4004, ce funcţiona la 108KHz şi de asemenea chip-u de memorie RAM.

În anul 1975 s-a lansat primul microcalculator Altair 8800, urmat de Apple I şiApple II.

Puterea de prelucrare oferită de VLSI a determinat apariţia supercalculatoarelor,primul apărut CDC 6600, ce putea executa 10 milioane de instrucţiuni pe secundă şi avea128KB de memorie principală. Comparativ, supercalculatoarele de astăzi au sute deprocesoare şi pot adresa TB de memorie.

În ceea ce priveș te dezvoltarea tehnicii de calcul în România, în anul 1957 VictorToma ales ulterior membru de onoare al Academiei Române, crează primul calculatorelectronic digital din România (CIFA-1, cca. 1500 de tuburi electronice şi cilindrumagnetic de memorie, realizat Institutul de Fizică al Academiei, Măgurele). România estea 8-a ţara din lume care construieşte un asemenea calculator si a 2-a dintre fostele ţărisocialiste, după fosta URSS [Draganescu]. Au urmat: CIFA-2 cu 800 de tuburielectronice(1959), CIFA-3 pentru Centrul de calcul al Universităţii din Bucureşti(1961),CIFA-4 (1962).

Între 1959-1961, Iosif Kaufmann şi ing. Wilhelm Lowenfeld (+ ian. 2004),construiesc MECIPT-1, primul calculator conceput şi realizat într-o universitateromânească (Institutul Politehnic din Timişoara).

Aplicaţii realizate pe MECIPT-1 [Farcas]:•Proiectare cupolă pavilion expoziţional Bucureşti, actual Romexpo (acad. D.Mateescu, programator ing. V. Baltac)•Proiectare baraj Vidraru (18 zile în loc de 9 luni manual)•Simulare hidrocentrală, dimensionare reţea apă Arad, calcule rezistenţă, controlulstatistic al calităţii producţiei etc.•1964, program de simulare a unor reţele neuronale (D. Farcaş)•1965-1967, simulator de automate autoinstribile (D. Farcaş, sub influenţa prof.Kuseliov de la Moscova)Ţinându-se cont de reperele amintite în evoluţia calculatorului, se pot identifica la

momentul actual patru tipuri de calculatoare:

Microcalculatorul, numit adesea calculator personal (PC – Personal Computer),reprezintă tipul de calculator care utilizează un singur microprocesor ca unitatecentrală de prelucrare (UCP) şi care poate fi folosit numai de o singură persoanăla un moment dat. Există un mare număr de variante, în ceea ce priveştedimensiunea lor, de la calculatoare personale portabile (laptop) la puternice staţiide lucru (desktop workstations) care sunt utilizate pentru calcule inginereşti şiştiinţifice. Calculatoarele personale lucrează folosind sistemul de operareWindows sau un alt sistem de operare similar, fiind folosite pentru aplicaţiistandard. Microcalculatoarele pot fi folosite cu uşurinţă de neprogramatoridatorită numărului mare de pachete de programe de aplicaţii disponibile.

Minicalculatorul este cunoscut ca un calculator de mărime medie, ce nu esteportabil. El suportă până la 50 de utilizatori simultan şi are o memorie principalăde capacitate mare. În mod normal minicalculatorul deserveşte o reţea determinale simple. IBM AS/400 sau DEC Vax/750 sunt exemple deminicalculatoare.

Calculatorul mainframe reprezintă un calculator de mari dimensiuni şi foarteputernic care este amplasat într-un mediu controlat (temperatură, umiditate, praf,etc.). Un astfel de calculator suportă prelucrări cerute de sute, sau chiar mii deutilizatori precum şi calcule specializate. Este solicitat de companiile carevehiculează şi prelucrează un volum foarte mare de informaţie.

Supercalculatorul posedă resurse hardware şi software deosebite. Se utilizează înindustria de apărare, în cercetarea ştiinţifică, în câteva universităţi, în industriaaeronautică şi spaţială. Un supercalculator poate executa peste 1,8 miliarde deoperaţii pe secundă.O altă clasificare a calculatoarelor ar putea fi de forma:

Microcalculatoare: desktop computers, laptop sau notebook PDA-uri (Personal Digital Assistant) calculatoare Palmtop

Legea lui Moore

Fondatorul Intel - Gordon Moore a formulat în 1965 legea care îi poartă numele şicare afirmă că „Densitatea de tranzistoare se va dubla de la an la an”. Versiunea curentă aacestei legi afirmă că „Densitatea de chip-uri de silicon se va dubla la fiecare 18 luni”.

Cu tehnologia curentă, legea lui Moore nu poate fi valabilă la nesfârşit. Existălimitări fizice şi financiare care vor influenţa evoluţia. La ritmul curent de miniaturizare,în 500 de ani, întreg Sistemul Solar va putea fi inclus într-un chip. În final, limitările deordin financiar vor fi cele ce vor prevala.

1.2 Calculatoare von Neumann

Principiul global de funcţionare al calculatoarelor obişnuite implică existenţa unorcomponente, necesitatea existenţei acestora fiind pentru prima dată formulată de cătreJohn von Neumann.

Figura 1.2 Calculatorul von Neumann

Modelul von Neumann este format din 5 mari componente: Unitatea de intrare (DI) – converteşte datele din format extern în format intern Memoria – poate fi din punct de vedere funcţional, de două tipuri (RAM şi ROM)

sau din punct de vedere al plasării ei, memorie internă (viteză mare de transfer adatelor) şi externă (suporturi magnetice).

Unitatea Aritmetico-Logică (UAL) – poate efectua cele patru operaţii aritmetice,compararea a două numere, testarea unor condiţii, mutarea datelor dintr-o zonă dememorie în alta, etc.

Unitatea de comandă (UC) – citeşte instrucţiunile din memoria internă, ledecodifică şi furnizează semnalele de comandă necesare unităţilor funcţionalepentru executarea instrucţiunilor. UAL + UC = UC unitate centrală.

Dispozitiv de ieşire (DE) – conversia din formatul intern în formatul externaccesibil utilizatoruluiPe lângă stocarea internă a programelor, o caracteristică majoră a calculatorului

von Neumann este aceea că unităţile ce prelucrează informaţia sunt separate de cele ce omemorează. În mod obişnuit există un singur canal între aceste două unităţi prin care auloc toate transferurile de informaţii.

Ciclul de bază al unui calculator von Neumann constă din parcurgereaurmătoarelor trei etape: se transferă o instrucţiune din memorie către procesor, sedecodifică instrucţiunea, se execută. După execuţia instrucţiunii de către procesor, esteextrasă, recodificată şi se va executa următoarea instrucţiune din locaţia imediaturmătoare de memorie.

1.3 Calculatoare non von Neumann

Această structură a calculatorului numită şi bus sistem este formată din trei maricomponente: UC, memorie şi I/O. Acest model combină UC şi UAL într-o singurăunitate numită UCP (Unitate Centrală de Prelucrare).

Comunicarea între componente se realizează printr-un canal numit magistralăsistem, formată din magistrală de date (care transferă informaţia de transmis), magistralăde adrese (care identifică informaţia de transmis) şi magistrala de control (care descrie

DI

Memorie

DEUAL

UC

aspecte legate de modul cum se transmite informaţia). Din punct de vedere fizicmagistralele sunt colecţii de fire care sunt grupate după funcţionalitate.

Figura 1.3. Calculatorul non von Neumann1.4 Calculatorul viitorului

Calculatoarele viitorului se bazează pe utilizarea inteligenţei artificiale, acircuitelor integrate specializate şi a procesării paralele. Există unele aplicaţii ale celeide-a şasea generaţii de calculatoare care sunt deja utilizate astăzi, cum ar fi recunoaştereavorbirii, sistemele biometrice (recunoaşterea amprentei, a vocii), etc. Procesareamoleculară şi cuantică precum şi nanotehnologiile se pare că vor modifica tehnologiileimplicate în funcţionarea calculatoarelor în următorii ani. Scopul principal al celei de-aşasea generaţii de calculatoare este cel de a dezvolta echipamente capabile să răspundălimbajului natural uman şi să fie capabile de învăţare şi organizare proprie. Caracteristicaprincipală a acestor calculatoare este trecerea de la prelucrarea datelor la prelucrareainformaţiilor.

Funcţiile de bază ale noii generaţii de calculatoare sunt: interfaţa inteligentă între om şi calculator: Se urmăreşte implementarea unor

funcţii similare celor umane (auz, văz, folosirea limbajului natural) prinmecanisme de recunoaşterea formelor, exprimare prin imagini şi studiullimbajului natural (direcţie importantă a inteligenţei artificiale). Astfel, utilizatoriicalculatoarelor, mai ales nespecialişti, vor avea la dispoziţie un instrument delucru mult mai agreabil.

gestiunea cunoştinţelor: Cunoştinţele trebuie să poată fi memorate sub formecare să permită un acces optim la bazele de cunoştinţe (asociativ) şi întreţinereabazei de cunoştinţe prin introducerea de cunoştinţe noi, eliminareainconsistenţelor, chiar învăţare de cunoştinţe (proprie inteligenţei artificiale).

realizarea de inferenţe (deducţii) şi predicţii: Acestor acţiuni, similare gândiriiumane, li se poate asocia în mod cert atributul de „inteligent”. Problemele deinteligenţă artificială se vor rezolva uzual folosind bazele de cunoştinţe asupracărora se aplică regulile de deducţie. Se folosesc metode şi tehnici care permitgenerarea automată a unor programe şi testarea corectitudinii programelor. Omulva fi asistat în obţinerea de cunoştinţe noi prin simularea unor situaţii concrete,necunoscute încă. Aceste tipuri de probleme sunt foarte complexe şi necesităinstrumente de abordare adecvate: programare logică, metode de programareeuristice care să furnizeze soluţii bune (chiar dacă nu optime) într-un timp scurt.

CPU Memorie I/O

Bus de date

Bus de adrese

Bus de control

Tehnicile enumerate mai sus, care permit găsirea soluţiei într-un spaţiu de căutarede dimensiuni foarte mari, sunt dezvoltate de asemenea în cadrul inteligenţeiartificiale. Un caz special de deducţie este predicţia (prevederea unor evoluţii pebaza anumitor cunoştinţe date), care se implementează folosind mecanisme ceîncearcă să simuleze funcţionarea creierului uman prin intermediul reţelelorneuronale. O altă tehnică inspirată biologie în inteligenţa artificială o constituiealgoritmii genetici, care au caracteristici de adaptabilitate la context, similară cuadaptarea la mediu a populaţiilor biologice.Generaţia 6 apare deocamdată doar în literatură, sub forma conceptului ipotetic de

“calculator viu”, despre care se filozofează şi despre care oamenii se întreabă dacă vaputea fi obţinut în viitor prin ataşarea unei structuri de tip ADN la un calculator neuronal.

Singurul lucru care ar rămâne după aceea ar fi apariţia unui calculator viu cu ointeligenţă artificială vie, ce ar implica şi ataşarea unor structuri de tip ADN şi ARN la uncalculator molecular.

Dacă primele patru generaţii de calculatoare electronice au fost construite pentrucalcule, chiar dacă au fost utilizate treptat şi pentru prelucrări simbolice, generaţia acincea va fi un procesor de informaţie aproape sub orice formă utilă omului (limbajnatural, voce, imagine) fără a se ridica însă la nivelul unui procesor mental deplin, dinmomentul în care nu putem pune semnul egalităţii între IA şi inteligenţa naturală umană.1.5 Componenţa şi funcţionarea calculatorului

Componenţa unui calculator poate fi descrisă inclusiv din punct de vedere alperifericelor. Un periferic se poate defini ca acel dispozitiv aflat în exteriorulcalculatorului care se poate conecta la acesta prin intermediul porturilor (seriale, paralelesau USB) şi care comunică uni sau bidirecţional cu calculatorul. Într-o accepţiune mailargă, pot fi considerate periferice orice componente ce se pot conecta pe placa de bază aunui calculator. În funcţie de direcţia de „curgere” a fluxului informaţional, perifericelesunt de trei tipuri:

1. Periferice de intrare (informaţia este transmisă de la periferic la calculator)a) Tastaturab) Mouse-ulc) Scanner-uld) placheta grafică

2. Periferice de intrare –ieşire (informaţia este vehiculată bidirecţional)1) HDD (Hard Disk Drive) – unitatea de hard disk;2) FDD (Floppy Disk Drive) – unitatea de floppy disk;3) unitatea Combo (CD-ROM, CD-WR, DVD-ROM);4) inscriptor DVD5) unitatea ZIP – unitate ce foloseşte medii de stocare asemănătoare disketelor dar de

capacităţi mult mai mari (750MB);6) placa de sunet;7) placa de reţea;8) placa video, etc.

3. Periferice de ieşire

a) imprimanta;b) monitorul;c) plotter-ul: dispozitiv ce permite listarea schemelor, diagramelor de mari

dimensiuni pe formate de hârtie de dimensiuni foarte mari.

1.5.1 Tastatura

Tastatura permite introducerea de către utilizator a datelor şi este standard de101/102 taste şi cuprinde trei zone principale: minitastatura numerică aflată în parteadreaptă, care poate fi folosită numai dacă este deblocată prin apăsarea tastei Num Lock(pe tastaturile pentru limba franceză Ver Num), zona tastelor pentru poziţionarea manuală(tastele cu săgeţi) şi automată a cursorului (tastele Home, End, PageUp, PageDown) şizona de tastare ce include tastele folosite cu precădere în editarea documentelor.

- tastele de la F1 la F12 se numesc taste funcţionale şi au roluri diferite în funcţie deaplicaţia în care sunt folosite (tasta F1 are întotdeauna acelaşi rol şi anume cel dea lansa programul de Help al aplicaţiei). Un alt exemplu: apăsarea tastei F3 atuncicând nu este activă o altă fereastră aplicaţie determină deschiderea ferestreicorespunzătoare opţiunii Search din meniul butonului Start.

- tasta TAB permite de exemplu în editorul de texte Word trecerea la o nouă celulăa unui tabel sau marcarea începutului de paragraf.

- apăsarea tastei CAPS LOCK determină comutarea tastaturii pe caracteremajuscule (semnalizată prin aprinderea LED-ului din partea superioară aminitastaturii numerice). Revenirea la modul normal de scriere (cu minuscule) serealizează fie prin apăsarea încă o dată a tastei CAPS LOCK fie, în cazul altortastaturi, prin apăsarea tastei SHIFT. Revenirea la modul normal de scriere sestabileşte prin bifarea opţiunii corespunzătoare din Control Panel, Regional andLanguage Settings, Advanced Key Settings.Notă: În sistemul de operare Windows XP, apăsarea de cinci ori consecutivă a

tastei SHIFT permite activarea a ceea ce se numeşte StickyKeys pentru persoanele careau dificultăţi în apăsa simultan două sau mai multe taste. În grupa de taste StickyKeysintră SHIFT, CTRL, ALT, Windows Logo, astfel încât dacă este necesară apăsarea uneiadin aceste taste împreună cu o alta (de exemplu CTRL+P), tasta CTRL rămâne activăpână la apăsarea celei de-a doua taste.

- tasta BACKSPACE permite ştergerea caracterelor aflate în stânga cursorului.- tasta Windows Logo activează automat meniul butonului Start (meniul butonului

Start se activează şi prin apăsarea combinaţiei de taste CTRL+ESC), iar MenuKey activează meniul contextual al elementului Windows selectat (echivalentă cuexecutarea unui click dreapta).

-

Figura 1.4 . Tastele Windows logo şi Menu Key

- tasta Delete permite ştergerea caracterului aflat la dreapta cursorului

- tasta Insert are funcţionalităţi multiple (în Microsoft Word apăsarea tastei Insertdetermină activarea modului suprascriere).

- Tastele Page Up şi Page Down singure sau în combinaţie cu tasta CTRL permitderularea documentului sau poziţionarea automată în document

- Tastele Home şi End poziţionează cursorul la începutul respectiv la sfârşitulrândului curent.

- tasta Print Screen realizează o captură a desktop-ului şi o tipăreşte la imprimantă,ALT + Print Screen listează la imprimantă doar captura ferestrei active;

- tasta Break de obicei în combinaţie cu tasta CTRL întrerupe execuţia unorprograme

- tasta Scroll Lock blochează derularea pe monitor a informaţiilor legate deexecuţia anumitor programe sau comenzi.

1.5.2 Mouse-ul

Pentru interfaţa grafică a unui sistem de operare, existenţa unui mouse esteesenţială. Mouse-ul este un dispozitiv cu două sau trei butoane, cu sau fără Scroll(dispozitiv ce permite derularea documentelor, Scroll-ul se poate afla şi pe tastatură) cuajutorul căruia se pot realiza operaţiunile necesare operării pe calculator: lansarea înexecuţie a programelor, accesarea meniurilor, operaţiunile cu fişiere, etc.

1.5.3 Hard disk-ul (HDD)

Hard disk-ul conţine în interior circuite de control şi unul sau mai multe discuri demetal sau sticlă denumite platane pe care este aplicată o peliculă subţire de materialmagnetic. Discurile respective se rotesc, cu viteze ce pot ajunge şi la 15000 rpm (rotaţiipe minut), dar în mod obişnuit se rotesc cu 5400, 7200 rpm. Platanele sunt suprapuse,între ele există totuşi mici spaţii în care se rotesc capetele de scriere/citire ce sunt montatepe un braţ ce se numeşte acuator.

În ciuda tuturor progreselor înregistrate în tehnologia discurilor magnetice, esteîncă imposibilă producerea în serie a unui mediu fără erori. Pentru a reduce erorile de pesuprafaţa discului magnetic, se folosesc două mecanisme şi anume: codificarea specială adatelor şi algoritmi de corectare a erorilor.

Figura 1.5. Ansamblul capete de scriere/citire - platane

Figura 1.5. Memorarea informaţiilor pe HDD

De obicei, există câte un cap de scriere citire pentru fiecare suprafaţă utilizabilă.Capetele de scriere/citire nu ating niciodată suprafaţa magnetică ci plutesc la foarte micădistanţă de acestea pe o pernă de aer de doar câţiva microni. Atunci când se întrerupealimentarea hard disk-ului capetele revin în poziţia iniţială, procedeu ce se numeşteparcare a capetelor. Dacă unul dintre acestea atinge suprafaţa magnetică, atunci platanulrespectiv devine inutilizabil, fenomen ce se numeşte zdrobire a capetelor. Acesta se poateproduce şi în urma unui şoc sau unei manevre bruşte.

Capete de scriere citire

Platane

Ax

Braţ

Performanţele unui HDD depind în principal de modul de conectare la placa debază (pe ce tip de magistrală se conectează), de numărul de rotaţii pe minut şi decapacitatea memoriei tampon (memorie în care se reţin datele frecvent accesate).

Informaţia se memorează pe hard disk pe zone concentrice numite piste şi peporţiuni ale acestor piste numite sectoare. În secţiune transversală, aceeaşi pistă de petoate platanele formează un cilindru.

Pentru a achiziţiona un HDD de calitate, cumpărătorul trebuie să urmăreascăurmătoarele aspecte, nu neapărat în ordinea enumerată mai jos:

- capacitatea de memorare;- firma producătoare;- viteza de rotaţie a platanelor (5400, 7200, 15000 rpm): cu cât viteza de rotaţie a

platanelor este mai mare, cu atât timpul necesar localizării informaţiei pe HDDscade

- numărul de platane- modul de conectare – IDE, SCSI (se pronunţă scazi), ATA, SATA(Serial ATA),

SATAII (proiectată pentru a putea suporta în viitor o viteză de transfer a datelorde până la 600 Mbps (Mega Bytes Per Second)).Orice HDD este caracterizat de următorii parametri:

- Latenţă medie (Average Latency) – timpul scurs între ridicarea capului de pepistă şi citirea primului bit;

- Timpul mediu de căutare (Average Seek Time) – tmpul mediu necesar trecerii înpoziţie de scriere/citire a capetelor HDD pe orice pistă;

- Timpul de acces (Access Time) – suma dintre timpul mediu de căutare şi latenţă;- Rata internă de transfer – viteza cu care canalul intern al HDD poate transfera

date către platan (parametru măsurat în Mbps)

1.5.4 Unitatea de floppy disk (FDD)

Denumirea de disc flexibil provine de la stratul flexibil de milar pe care se aflăstratul magnetic al disketei. Organizarea discurilor flexibile este asemănătoare cu cea ahard disk-urilor cu două deosebiri principale:

- viteza de rotaţie a discului din interiorul disketei este de 360 rpm;- capul de scriere/citire atinge suprfaţa magnetică.

O disketă obişnuită are 80 de piste pe fiecare faţă, 18 sectoare pe fiecare pistă, iarfiecare sector are 512 octeţi. Sectorul 0 este sectorul de boot, care, dacă disketa estebutabilă, conţine informaţii necesare pornirii sistemului de operare.

Disketele sunt probabil însă pe care de dispariţie în principal din cauza capacităţiifoarte mici de stocare (1,44MB) şi a fiabilităţii reduse.

1.5.5 Unitatea CDROM

Unitatea CD-ROM (Compact Disc Read Only Memory) este un mediu optic destocare bazat pe formatul CD-DA (audio digital) dezvoltat pentru CD-urile audio. Alteformate cum ar fi CD-R (Cd inscriptibil) sau CD-RW (reinscriptibil) extind capacităţileunui CD obişnuit transformându-l în mediu inscriptibil. Tehnologiile noi de tip DVD

(Digital Versatile Disk) fac posibilă memorarea unui volum mai mare de informaţii peacest suport.

Figura 1.6. Principalele componente ale unei unităţi CD-ROM

CD-urile pot memora până la 74 sau 80 de minute de material audio sau până la682 MB (CD de 74 de minute) sau 737 MB (CD de 80 de minute) de date.

O unitate CD-ROM utilizează un laser ce reflectă lumina pe suprafaţa discului.Lumina reflectată este recepţionată de un fotodetector care converteşte impulsul de fotoniîn impuls electric ce va fi decodificat de către microprocesor.

DVD-urile se rotesc cu o viteză de trei ori mai mare decât cea a CD-urilor. DVD-urile pot avea una sau două suprafeţe utile (se numesc single layer cu o capacitate destocare de 4.7GB sau double layer cu capacitatea de stocare de 6.54GB).

1.5.6 Monitorul

Este principalul periferic de ieşire şi afişează informaţia legată de execuţiainstrucţiunilor, efectul comenzilor utilizatorului, etc. Conţine un ecran realizat într-otehnologie digitală de înaltă performanţă, iar pe ecran se afişează imagini alcătuite dintr-oreţea fină de puncte de culoare roşie, verde şi albastră (sistemul RGB), puncte de oanumită dimensiune, denumite pixeli. Cu cât punctul de formare a imaginii este mai miccu atât imginea va fi de o calitate mai bună. Numărul de pixeli afişaţi pe orizontală şi peverticală în cadrul ecranului unui monitor definesc rezoluţia acestuia. Valoarea tipică estede 0,28 mm pentru diametrul unui pixel.

Memoria video conţine permanent informaţiile care determină starea fiecăruipunct (dacă este aprins sau stins, culoarea punctului şi la ce intensitate luminoasă), iarplaca video le transmite cu o frecvenţă mare către monitor, care prezintă imaginea peecran.

Primele monitoare au fost monocrome şi funcţionau doar în mod text.Monitoarele moderne sunt color şi permit afişarea de imagini de calitate, astfel încâtperformanţele video ale calculatoarelor au ajuns să depăşească nivelul celor atinse detelevizoare. Monitoarele cele mai uzuale, de forma unui mic televizor şi bazate pe tub

PrismeDiodă laser

Foto detectorLentile

Servo motor

catodic, mai sunt desemnate cu acronimul CRT (de la Cathode Ray Tube - tub catodic cufascicol electromagnetic). Mai puţin voluminoase sunt monitoarele plate de tip LCD (dela Liquid Crystal Display - afişaj cu cristale lichide). Calculatoarele portabile au ecraneminiaturizate, cu cristale lichide, integrate în capacul cutiei lor. Mai există şi monitoareacu plasmă, în general cele de dimensiuni mari.

Performanţele monitorului influenţează sensibil calitatea lucrărilor grafice pecalculator. Pentru aplicaţii grafice complexe, care operează cu imagini mari şi undeclaritatea contururilor şi a culorilor din imagini este importantă, este necesar un monitorcu ecran mare şi cu performanţe bune. Calculatoarele care au funcţii de comunicaţie înreţele, şi nu necesită operarea permanentă pe ele, pot funcţiona şi în absenţa unuimonitor. Dar pentru un calculator personal, monitorul este o componentă vitală.

Un parametru important al monitoarelor este aşa – numita rată de refresh. O ratăde refresh de 60Hz se traduce practic în faptul că imaginea de pe monitor estereîmprospătată (actualizată) de 60 de ori pe secundă.

Un al doilea parametru important este dat de rezoluţie. Rezoluţia reprezintădensitatea de pixeli a monitorului, densitatea fiind distanţa între un pixel şi un al doilea deaceeaşi culoare. La o primă vedere s-ar părea că prin reducerea distanţei între pixeli sepoate crea un monitor cu o rezoluţie perfectă, însă în realitate rata de refresh estedependentă de distanţa dintre pixeli. Cu cât distanţa dintre pixeli este mai mică (număr depixeli mai mare) cu atât va fi mai mare timpul necesar reîmprospătării lor.

1.6 Placa de bază

O placă de bază modernă conţine mai multe componente cum ar fi: diferiţi conectori,chip-uri, slot-uri etc. În continuare se prezintă componentele tipice ce se pot regăsi pe oplacă de bază modernă. Majoritatea plăcilor de bază au următoarele componenteprincipale:

- procesor;- chipset-ul format din memorie şi controlere de intrare ieşire- BIOS-ul sau memoria ROM- Socket-urile pentru memoria RAM- magistrale de diferite tipuri- bateria ce alimentează memoria BIOS

Figura 1.7. Componentele unei plăci de bază obişnuite.

Figura 1.8.Placă de bază modernă1.6.1 Microprocesorul

Microprocesorul este componenta esenţială a calculatorului ce poate procesa atâtdate cât şi comenzi care sunt recepţionate şi transmise binar.

Majoritatea componentelor unui calculator modern sunt dotate cu microprocesor,este cazul plăcii de reţea, plăcii de sunet şi al plăcii grafice (procesorul plăcii grafice senumeşte Graphic Processing Unit pentru a-l deosebi de procesorul principal din sistemadică cel al unităţii centrale).

Deşi este un element foarte complex, microprocesorul este format în principaldintr-un singur tip de element – tranzistorul. Interconectarea unui număr foarte mare detranzistori (de dimensiuni infime) duce la obţinerea componentei care în cele din urmăinfluenţează decisiv puterea de calcul a calculatorului.

Cum se fabrică un microprocesor? Fără a intra în detalii, procedeul constă dindepunerea pe o placă de siliciu de mare puritate, prin procedee fotolitografice, a unorstraturi conductoare ale căror proprietăţi fizice şi chimice sunt bine stabilite.

Primul PC (1981) avea frecvenţa de lucru a procesorului (numită şi frecvenţă detact şi măsurată în Hertzi) de 4,77 Mhz (cu alte cuvinte, putea prelucra 4,77 milioane desemnale binare pe secundă).

Deceniile 6-7 ale secolului trecut sunt marcate de câteva evenimente ce vorinfluenţa puternic evoluţia calculatoarelor. În 1969 se înfiinţează Intel (Integrated

ELectronics) şi în 1969 AMD (Adveanced Micro Device) şi va începe concurenţa întreIntel şi Motorola. Anii ’70 aduc apariţia pocesorului 8086 pe care se bazează toateprocesoarele moderne şi care necesită dezvoltarea de sisteme de operare cu caracteristiciadecvate (inclusiv Windows Millenium a fost creat pentru procesor tip 8086).

În afară de frecvenţa de lucru, un alt parametru foarte important ce caracterizeazăun microprocesor, este numărul de biţi ce poate fi prelucrat de către un calculator la unmoment dat (cuvântul de memorie). Astfel, ultimele microprocesoare au trecut de lacuvinte pe 32 de biţi la cuvinte pe 64 de biţi.

0

500

1000

1500

2000

2500

3000

1984 1989 1992 1995 1998 2000 2002

Frecvenţa de lucru

Figura 1.9 Evoluţia frecvenţei de lucru a microprocesoarelor

1.6.2 Chipset-ulDouă plăci de bază cu acelaşi chpset sunt practice identice. Chipset-ul conţine,

printre altele, magistrala de interfaţă a procesorului (Front Size Bus - FSB), controlere dememorie, controlere de magistrală

Într-un PC, chipset-ul reprezintă legătura dintre procesor şi toate celelaltecomponente. Procesorul nu poate comunica cu memoria, cu plăcile de sunet, de reţea saucu alte dispozitive decât ptin intermediul chipset-ului. De acest motiv, chipset-ul poate ficonsiderat ca fiind cel puţin la fel de important ca procesorul de vreme ce stabileşteviteza de lucru a procesorului, viteza magistralelor sistem, mărimea şi viteza memoriei,etc.

Toate chipset-urile Intel sunt structurate pe o structură ce cuprinde douăcomponente majore: North Bridge (în traducere Puntea nordică) ce face legătura întremagistrala procesor rapidă şi magistralele AGP şi PCI mai lente şi South Bridge (Punteasudică) ce face legătura între magistrala PCI şi magistrala ISA.

Componenta esenţială a unei plăci de bază este North Bridge care este singura cefuncţionează la aceeaşi viteză cu cea a procesorului.

Principalele magistrale (bus-uri) de pe placa de bază Magistrala procesor numită şi FSB, este cea mai rapidă magistrală din sistem şi

este nucleul chipset-ului şi al plăcii de bază. Această magistrală este folosită decătre procesor pentru a comunica cu memoria cache sau cu memoria principală.Viteza de lucru a FSB într-un calculator modern poate ajunge la 1066 MHz.

AGP (Accelerated Graphics Port) este un bus pentru plăcile video ce permite untransfer mai mare de informaţie (de 2-4 ori mai mare decât magistrala PCI)

Figura 1.10. Conector AGP PCI (Peripheral Component Interconnect) este o magistrală ce permite conectarea

la placa de bază a echipamentelor periferice cum ar fi: adaptori SCSI (se pronunţăscazi), plăci de reţea, plăci video, etc.

Figura 1.11. Conector PCI ISA a fost inventată de IBM odată cu primul PC apărut în 1980 şi este o

magistrală de viteză mică la care se conectează dispozitivele mai lente (unitateafloppy, plăci de sunet). Această magistrală nu mai este inclusă Pe majoritateaplăcilor de bază moderne.

Fig 1.12. Conector ISA Pe plăcile ale calculatoarelor foarte noi există şi conectorii SATA (Serial ATA)

care reprezintă o alternativă de conectare a hard disk-urilor (alta decât conectareape conectorii IDE numiţi şi Paralell ATA). Avantajul principal constă dincreşterea semnificativă a ratei de transfer la 300 MB/s, şi în curând 600 MB/s.Limita actuală a ratei de transfer a unui hard disk pe magistrala SATA este de 133MB/s, limită ce nu poate fi atinsă de un hard disk conectat pe IDE. Un alt avantajîl reprezintă faptul că dispare necesitatea stabilirii modurilor de funcţionare a harddisk-urilor conectate prin acelaşi cablu (Master sau Slave ce se realizează cuajutorul jumper-ului de pe partea frontală a acestuia), fiecare hard disk fiindconectat prin cablu de interfaţă separat. Conectorii SATA de pe placa de bazăarată ca în figura de mai jos.

PCI Express reprezintă ultimul standard în ceea ce priveşte plăcile de extensie şi suntfabricate în diferite versiuni. PCI Express oferă o lăţime de bandă net superioarăcomparativ cu standardul PCI (133MB/s pentru PCI în comparaţie cu 500 MB/sec încazul conectorului PCI Express).

Tot pe placa de bază se pot localiza următoarele componente: BIOS-ul (de la Basic Input/Output System – “sistem de bază de intrare/ieşire”)

este un program înscris într-o memorie de tip ROM de pe placa de bază. BIOS-ul

este un program de mărime mică (< 2MB) fără de care calculatorul nu poatefuncţiona, acesta reprezentând interfaţa între componentele din sistem şi sistemulde operare instalat. El este cel care intră primul în funcţiune la pornireacalculatorului, permiţând testarea dispozitivelor din sistem, şi apoi lansează înexecuţie sistemul de operare, dacă este instalat unul. Memoria BIOS conţine larândul ei memoria CMOS al cărei conţinut poate fi modificat de către utilizator.BIOS-ul este un program situat in Flash Memory chip pe placa de bază, el nu sepierde când calculatorul este stins sau restartat, mai este numit şi program de boot(încărcare), fiind şi singurul canal prin care componentele hardware comunică cusistemul de operare. Principala funcţie a BIOS-ului este aceea că prin intermediulei sistemul de operare poate gestiona resursele sistemului. De asemenea dinCMOS putem seta diferiţi parametri ai sistemului cum ar fi timpul, data,caracteristicile HDD-ul cât şi funcţii mai complexe cum ar fi sincronizareahardware a diferitor componente, frecvenţa de funcţionare a magistralelor, cât şisetarile procesoarelor. Calculatorul va opera normal sau la putere maximă doardacă parametrii sunt corect şi optim setaţi în BIOS. Majoritatea producătorilor deplăci de bază oferă posibilitatea de a reînnoi BIOS-ul prin update-uri care segăsesc pe site-ul de internet al producătorului, ele cuprinzând diferite funcţii careajută la configurarea procesorului cât şi posibilitatea de a instala procesoareaparute mai recent faţă de data construcţiei plăcii de bază, care lucrează la vitezemai mari.

memoria cache este o memorie de capacitate mică dar de foarte mare viteză,plasată între procesor şi memoria internă a sistemului. De fiecare dată cândprocesorul are nevoie de o informaţie din memorie, aceasta este căutată mai întâiîn memoria cache, ceea ce accelerează mult operaţiile repetate cu aceeaşiinformaţie, în general foarte frecvente;Placa de bază mai conţine şi interfeţe pentru memoria RAM (tip SIMM, DIMM,

sau RIMM) acestea fiind module de memorie RAM care au viteze diferite.Incorporate pe placa de bază mai sunt şi porturile seriale (denumite COM (de la

communication) 1 (cu 9 pini) si 2 (cu 24 de pini)) – pentru mouse/fax modem extern,portul LPT (Line Printer) – pentru imprimante/scannere/plottere, porturile USB(Universal Serial Bus) 1.0 sau 2.0 pentru camere video/ scannere/ aparate foto digitale,imprimantă, mouse, porturile Fire-Wire, pentru conectarea de dispozitive prin infraroşu(denumite de IEEE - Institute of Electrical and Electronics Engineers - IEEE 1394),ultimul model în ceea ce priveşte dispozitivele prin infraroşu fiind tehnologia Blue-Tooth(Standard pentru PAN - Personal Area Network, fiind folosit pentru comunicareawireless casnică sau de birou şi foloseşte o bandă de 2.4 Ghz la 720 Kbps, raza de acţiuneeste de aproximativ 9.144 metri), încorporat în telefoanele celulare Nokia care permitaccesul la Internet fără modem. De asemenea porturile COM, LPT, USB, USB 2.0 siFire-Wire permit prin intermediul lor realizarea de reţele.

Plăcile de bază actuale includ şi placa video, placa de reţea şi placa video daracestea pot fi şi componente distincte.

Având în vedere cele de mai sus, memoria unui calculator se poate clasifica astfel: Memorie internă (ce poate fi de două tipuri contructive, RAM şi ROM). Memoria

RAM (Random Access Memory) sau memorie cu acces aleator este volatilă (seşterge la scoaterea de sub tensiune) şi stochează temporar informaţiile folosite de

diverse programe pe durata execuţiei lor. Cu cât cantitatea de memorie RAM estemai mare, cu atât spaţiul de stocare a informaţiilor temporare este mai mare şicalculatorul va putea mai rapid. Atunci când memoria RAM devine insuficientă,intră în acţiune un mecanism numit memorie virtuală şi care va fi tratat mai pelarg în capitolul rezervat sistemelor de operare. Pentru a funcţiona, un calculatorare nevoie de un volum minim de memorie RAM (de exemplu pentru arulaWindows Vista sunt necesari 512 MB RAM). În lipsa memoriei RAM sau adefectării acesteia, calculatorul semnalează aceste defecte prin semnale sonore.Memoria ROM (Read Only Memory) este memorie nevolatilă folosită pentrupăstrarea anumitor informaţii (firmware) şi memorarea programelor cedeclanşează procesul de bootare.

Memoria externă formată din orice suport de memorare a datelor, altul decâtmemoria internă Ram şi ROM. Aşadar memoria externă este formată din: HDD(chiar dacă este plasat în interiorul calculatorului nu face parte din memoriainternă), FDD etc.

Memorie cache (se citeşte „cheş”) sau memorie – tampon, este o memorie decapacitate mică dar de viteză mare şi se regăseşte interpusă între memoria internăşi microprocesor. Memoria cache a apărut din necesitatea de a spori independenţacomponentelor. Memoria cache apare între două componente de viteze de lucrudiferite şi oferă posibilitatea componentei mai rapide să-şi termine rapidinstrucţiunile. Memoria cache este de două tipuri: de nivel 1 – în interiorulmicroprocesorului şi de nivel 2 montată pe placa de bază sau pe suportulmicroprocesorului.

1.7 Placa videoFace posibilă afişarea imaginilor pe monitor. Placa include un microprocesor

propriu numit accelerator grafic şi cu memorie proprie numită memorie video Placa videoeste componenta care pregăteşte imaginea generată de calculator pentru afişare pemonitor. În multe cazuri, placa video e o componentă distinctă, care se montează pe placade bază, într-un conector adecvat.

Figura 1.13. Placa video Galaxy GeForce, 1228 DDR, cu ieşire TV OUT.

Placa video include circuite de memorie RAM care alcătuiesc aşa-numitamemorie video. O placă video performantă astăzi are128 MB RAM. În memoria video sestochează informaţiile despre fiecare pixel. Cu cât afişarea se face la o rezoluţie mai mare

(adică la o densitate mai mare de puncte pe ecran), cu atât imaginea conţine mai mulţipixeli. Pe de altă parte, cu cât este mai mare numărul de culori folosite (adâncimea deculoare ce se poate stabili din meniul contextual al desktop-ului), cu atât informaţia deculoare este mai complexă şi necesită un volum mai mare de memorie. Limitele în carepot varia aceşti parametri diferă de la o placă video la alta. Rezultă, deci, căperformanţele video ale calculatorului sunt direct proporţionale cu volumul de memorievideo şi cu performanţele tehnice ale plăcii video.1.8 Placa de reţea

Un calculator conectat într-o reţea locală are întotdeauna montată şi o placă dereţea, prin care se desfăşoară comunicaţia cu celelalte calculatoare din reţeaua locală,folosind un cablu special de reţea, de tip BNC sau UTP. Un calculator personal carelucrează izolat sau care comunică doar prin modem cu alte calculatoare, nu are nevoie deo placă de reţea. În general, comunicaţia prin placa de reţea este mult mai stabilă şi rapidădecât prin modem, dar ea funcţionează bine numai pe distanţe mici, până la câteva sutede metri.

Într-un calculator pot fi montate chiar mai multe plăci de reţea, de regulă pentruca fiecare placă de reţea să asigure comunicarea cu un grup diferit de calculatoare. Estecazul calculatoarelor cu rol de gateway (poartă) între reţele locale, sau cu rol de router(nod de distribuţie) pentru mai multe subreţele.

Placa de reţea este utilă, deci, numai pe calculatoarele conectate în reţele locale.Majoritatea calculatoarelor personale nu erau în trecut dotate cu placă de reţea.

Figura .1.14 Placă de reţea ASUS cu conectare PCI.1.9 Placa de sunet

Este una dintre componentele ce permit transformarea calculatorului intr-unsistem multimedia.

Placa de sunet este fie separată (standalone), fie cel mai frecvent este inclusă(integrată) pe placa de bază. Plăcile de sunet separate sunt de obicei „interne”, adică se

montează într-un slot PCI de pe placa de bază, însă există şi plăci „externe” care seconectează la portul USB.

Componenta principală a unei plăci de sunet separate este procesorul audio (numitDSP – „digital signal processor”) şi cu cât acesta este mai puternic cu atât placa va fi maiperformantă. În cazul plăcilor de sunet integrate procesorul central (CPU) alcalculatorului îndeplineşte de obicei şi funcţia de DSP şi de aceea performanţa generală asistemului scade într-o mai mică sau mai mare măsura atunci când procesorul central estesuprasolicitat, de exemplu în cazul jocurilor.

Plăcile de sunet integrate presupun de obicei generarea sunetului prin conlucrareaîntre procesorul central, controlerul audio din chipset-ul South Bridge de pe placa de bazăşi codec-ul aflat sub forma unui mic cip. Codec-ul este conceput pe baza standarduluiAC97 pus la punct de compania Intel şi este produs de mai multe companii. Cel maiutilizat codec este cel produs de Realtek.

Compania Intel a introdus in anul 2004 standardul „Intel High Definition Audio”,menit să înlocuiască standardul AC'97. Noul standard permite obţinerea unui sunet decalitate mai buna şi aduce o serie de îmbunătăţiri tehnologice, printre care tehnologiamulti-flux ("multi-stream") care face posibilă prelucrarea simultană a sunetului provenitde la mai multe dispozitive sau aplicaţii prin alocarea de canale separate. Plăcile de sunetintegrate urmeaza însă tendinta generală a componentelor de calculator în sensul creşteriiperformanţei şi de aceea tot mai multe soluţii integrate apărute recent includ un procesoraudio dedicat.

Figura 1.15. Placă de sunet (Creative Blaster).Pe panoul posterior al cutiei unităţii centrale se pot localiza următoarele tipuri de

conectori (mufe) prezentaţi în tabelul de mai jos.

Tabel 1.Tipuri de conectori.

Mufa portului serial (COM,unidirecţional)folosit pentru conectareamouse-ului, imprimantei, modemului

Mufa portului paralel (LPT, bidirecţional)folosit pentru conectarea imprimantei,scanner-uluiMufa portului USB (Universal Serial Bus)folosit pentru conectarea tastaturii,mouse-ului, imprimantei, scanner-ului,memory stick-ului, HDD extern, etc.Mufa portului FireWire (permitetransferuri de date de mare viteză) folositpentru conectarea camerelor videodigitale, a HDD externe.Mufă SCSI folosit pentru conectarea deobicei a mediilor de stocare a datelorMufa portului pentru jocuri

Port PS/2 folosit pentru conectareatastaturii ş i a mouse-ului

Mufa Audio Out folosită pentruconectarea boxelor şi a amplificatoareloraudio

Mufa Audio In folosită pentru conectareadispozitivelor audio externe

Mufa S/PDIF (Sony/Philips DigitalInterface) folosită pentru transmitereasemnalului audio către un aparat DVD.

Mufa DIN folosită pentru conectarea unuisistem de boxe.

Mufa Microfon

Mufă pentru conectarea căştilor

Mufa MIDI ce permite conectareaaparatelor muzicale

Mufă VGA pentru conectarea monitorului(de obicei de tip CRT).

Mufă VGA pentru conectarea monitorului(de tip LCD).

Video Out, folosită pentru preluareaimaginilor TV.

S-Video, idem Video Out, deosebireaconstă în calitatea imaginii

Mufa pentru conectarea la reţea

Mufă telefonică ce face parte de obiceidin modem şi permite conectareacalculatorului la Internet prin liniatelefonică.

Evenimentele ce au loc odată cu apăsarea butonului Power On şi până laîncărcarea sistemului de operare pot fi prezentate pe scurt după cum urmează:

Odată cu apăsarea butonului de deschidere, are loc o resetare a memoriei şi amicroprocesorului. Apoi are loc partea de POST (Power On Self Test), test ce determinăderularea pe monitor a unor informaţii (memoria RAM, master-ul, slave-ul din sistem).

După autotest, calculatorul accesează unitatea de dischetă, căutând o disketăbootabilă. O dischetă bootabilă conţine fişierele necesare încărcării sistemului de operare.

Dacă în unitatea de dischetă există o disketă bootabilă, se începe startareasistemului de operare folosind fişierele de pe dischetă, dacă nu, se trece la examinareaurmătorului drive bootabil (posibil unitatea CD ROM) iar în final se ajunge la unitatea C(parţiţia principală a HDD). Atunci când se accesează unitatea C, se citeşte conţinutulsectorului de boot care indică sistemului cum să încarce sistemul de operare.

Dacă sistemul de operare este Windows XP,NT sau 2000, din acest moment seîncepe încărcarea sistemului de operare. Dacă sistemul de operare este mai vechi, în acestmoment se încarcă o copie a MSDOS (valabil pentru sistemele de operare până laWindows 98 inclusiv).

Încărcarea sistemului de operare presupune încărcarea regiştrilor (bază de date ceconţine toate setările de configurare a sistemului) şi a driverelor de dispozitiv (miciprograme necesare funcţionării corecte a diferitelor dispozitive).

În final, după încărcarea tuturor driverelor, se lansează Windows-ul.

CAPITOLUL II2.1. Sisteme de numeraţie

Organizarea oricărui computer depinde considerabil de reprezentarea numerelor şicaracterelor. În continuare se vor prezenta modurile în care calculatorul memorează şimanipulează caractere şi informaţii.

Unitatea de bază de memorare a informaţie se numeşte bit (contragere de laBinary Digit, în traducere cifră binară). Concret, bitul nu este decât starea de „închis”-„deschis” sau „sus”-„jos” dintr-un circuit.

Noţiunea de bit a fost utilizată pentru prima dată în teza de doctorat amatematicianului Claude Shannon, care a „inventat” prin teza sa un nou domeniu numitteoria informaţiei.

În 1964 proiectanţii calculatorului mainframe IBM System/360 au stabilit ca şiconvenţie folosirea grupurilor de 8 biţi ca unitate de bază a memoriei calculatorului.Astfel a apărut octetul (o) sau byte-ul (B).

Un cuvânt este format din doi sau mai mulţi octeţi adiacenţi adresaţi şi manipulaţiîmpreună. Mărimea cuvântului reprezintă mărimea datelor care sunt optim manevrate decătre o anumită arhitectură. Cuvintele pot fi succesiuni de 16, 32, 64 de biţi. O succesiunede 4 biţi (jumătate de octet) se numeşte nibble.

Definiţia 1:Un sistem de numeraţie este format din totalitatea regulilor de reprezentare a

numerelor cu ajutorul unor simboluri numite cifre.Definiţia 2:

Se numeşte baza sistemului de numeraţie numărul total de cifre distincte utilizateîntr-un sistem de numeraţie.

Baza sistemului de numeraţie se notează cu b şi satisface condiţia b>1. Numerelepot fi reprezentate în baza b folosindu-se cifrele cuprinse în intervalul [0, b-1].Definiţia 3:

Un sistem de numeraţie se numeşte poziţional, dacă valoarea unei cifre este datăde poziţia pe care aceasta o ocupă în cadrul numărului.Exemplu: Considerăm numărul 2003 scris în baza 10.

Se observă că, în funcţie de poziţia pe care o ocupă, cifra 0 are valori diferite.Datele sunt reprezentate în computer numai în sistem binar, sistemele octal şi

hexazecimal fiind notaţii folosite de către programatori pentru scurtarea notaţiilor prealungi care ar rezulta în cazul reprezentării în binar a numerelor mari.

numărul de unităţi

numărul de zecinumărul de sutenumărul de mii

n = 2 0 0 3

2.2 Algoritmi de conversie

Conversia numerelor întregi din baza 10 în baza b

Fie x Z+. Dacă x<b, atunci x10 = xb, iar dacă x ≥ b, trecerea de la baza 10 la baza b seface astfel:

Conform teoremei împărţirii cu rest a numerelor întregi, putem scrie şirul deegalităţi:

x=bq0+r0 0≤r0<bqo=bq1+r1 0≤r1<b... ...qk-1=bqk+rk 0≤rk<b

oprindu-ne la acel k pentru care qk=0. În acest caz avem:x10=(rkrk-1......r1r0)b.

Algoritmul de conversie presupune împărţirea numărului la baza b. Se obţine unrezultat format din cât şi rest. Noul cât se împarte din nou la bază. Algoritmul continuăpână când se obţine câtul 0. Resturile obţinute, scrise în ordine inversă, reprezintănumărul iniţial convertit în baza b.

Problemă. Să se convertească numărul x=843 din baza 10 în bazele 2,8 şi 16.

Soluţie. Vom avea:a)b=2 843=2· 421+1 b) b=8. 843=8·105+3 şi deci:

421=2· 210+1 105=8·13+1 11010010112210 =105+0 13=8·1+5 84310= 15138

105=2·52+1 1=8·0+1 34B16 52=2·26+0 26=2·13+0 c) b=16. 843=16·52+11 13=2·6+1 52=16·3+4 6=2·3+0 3=16·0+3 3=2·1+1 1=2·0+1

Conversia numerelor subunitare din baza 10 în baza b

Fie y (0,1). Conversia lui y din baza 10 în baza b se face prin înmulţirisuccesive cu baza, separând partea întreagă rezultată, după cum urmează:

y·b= r-1+y1 0≤r-1<b ;y1(0,1) y1·b= r-2+y2 0≤r-2<b ;y2(0,1)

... ... ... ... ym-1·b= r-m+ym 0≤r-m<b ;ym(0,1)

Procedeul are în general un număr infinit de paşi, totuşi în practică se faceconversia luând în considerare un număr finit de paşi, în funcţie de gradul de precizie ales(numărul de înmulţiri).

Exemplul 1:Să se convertească numărul 0.375 din baza 10 în bazele 2, 8, respectiv 16.

0.375(10) = 0.011(2) 0.375(10) = 0.3(8) 0.375(10) = 0.6(16)

Exemplul 2. Să se convertească numărul y=0,273 din baza 10 în bazele 2, 8, respectiv16.Pentru baza 2 se va realiza conversia cu gradul de precizie 9, iar pentru bazele 8,16 gradlde precizie este 3.

a) b=2. 0,273·2= 0,546 b) b=8. 0,273·8= 2,184 şi deci: 0,546·2= 1,092 0,184·8= 1,472 0,092·2= 0,184 0,472·8= 3,776 0,184·2= 0,368 0,0100010112 0,368·2= 0,736 0,27310= 0,21368 0,736·2= 1,472 c) c=16. 0,273·16= 4,368 0,45E16 0,472·2= 0,944 0,368·16= 5,888 0,944·2= 1,888 0,888·16= 14,208 0,888·2= 1,776

Conversia numerelor reale din baza 10 în baza bFie zR+. Numărul z se poate exprima în mod unic sub forma : z=[z]+{z},unde

prin [z]şi {z} am exprimat partea întreagă şi, respectiv, partea fracţionară a număruluiz. Pentru a realiza conversia lui z din baza 10 în baza b se parcurg următoarele etape:

I) se realizează conversia părţii întregi conform algoritmului de conversie anumerelor întregi din baza 10 în baza b;

II) se realizează conversia părţii fracţionare conform algoritmului deconversie a numerelor subunitare din baza 10 în baza b;

III) se concatenează cele două rezultate, plasând virgula între ultima cifrărezultată în urma conversiei părţii întregi şi prima cifră rezultată în urmaconversiei părţii fracţionare.

Exemplu: Să se convertească numărul 843,375 în bazele 2,8 respectiv 16.Conform rezultatelor obţinute avem:843,375(10) = 1101001011,011(2)843,375(10) = 1513,3(8)843,375(10) = 34B,6(16)

Conversia numerelor reale din baza b în baza 10

Pentru a realiza conversia unui număr real din baza 10,se procedează astfel:I) se trece de la reprezentarea poziţională a numărului în baza b la

reprezentarea algebrică în baza b;

0.3752 = 0.7500.7502 = 1.5000.5002 = 1

0.3758 = 3.000 0.37516 = 6.000

II) se exprimă cifrele numărului şi exponenţii care apar în reprezentareaalgebrică prin cifre sau numere în baza 10;

III) se efectuează calculele în baza 10 şi se obţine tocmai reprezentareapoziţională a numărului în baza 10.

Exemplu: Să se convertească în baza 10 numerele:a) 10101,0110(2)b) 257,115(8)c) 1EF,24B(16)

1 0 1 0 1 , 0 1 1 0 = 1*20+0*21+1*22+0*23+1*24+0*2-1+1*2-2+1*2-3+0*2-4=2+4+16+ + 1/4+1/8=(22*8+2+1)/8 =22,375

2 5 7 , 1 1 5 = 2*82+5*81+7*80+1*8-1+1*8-2+5*8-3 = 128+40+7+1/8+1/64+1/512 == (89600+64+8+5)/512 =175,150390

1 E F , 2 4 B = 1*162+E*161+F*160+2*16-1+4*16-2+B*16-3 = 256 + 14*16 + 15 + 2/16+

+ 4/256 + 11/4096 = 495,14331

Conversii din binar în octal şi hexazecimal

Pentru a putea realiza aceste conversii se prezintă următorul tabel:

Zecimal Binar Octal Hexazecimal0 0000 0 01 0001 1 12 0010 2 23 0011 3 34 0100 4 45 0101 5 56 0110 6 67 0111 7 78 1000 10 89 1001 11 910 1010 12 A11 1011 13 B12 1100 14 C13 1101 15 D14 1110 16 E15 1111 17 F

Conversii binar – octalConversia în octal se face astfel: cifrele de la partea întreagă se împart în grupe de câtetrei de la dreapta la stânga, iar cifrele de la partea fracţionară se împart în grupe de câte

2423222120 2-12-22-

32-4

trei de la stânga la dreapta (prima grupă de la partea întreagă şi ultima grupă de la parteafracţionară se completează în faţă, respectiv în spate, cu unul sau două zerouri) şi apoifiecare grupă de trei cifre binare se înlocuieşte cu cifra octală corespunzătoare ei.

Invers, dacă numărul este scris în octal, conversia în binar se face înlocuindfiecare cifră octală cu grupul de trei cifre binare corespunzătoare ei.Exemplu:1110010101 = 001.110.010.101 = 1625(8)

Conversii binar – hexazecimalÎn acest caz conversia se face la fel ca în cazul precedent, cu precizarea că se vor

lua în considerare grupe de câte 4 cifre.Exemplu:1110011101 = 0011.1001.1101 =39D(16)

Operaţii aritmetice în binar

Tabla adunării în binar este următoarea:

+ 0 10 0 11 1 10

Notă: 1+1 = 2 (10 în binar).Operaţii aritmetice în hexazecimal:

La adunarea în hexa se ţine cont că baza de referinţă este 16. Se va trece astfel carezultat intermediar numărul ce depăşeşte baza şi se va transporta unitatea (sau unităţile)către stânga.

La scădere se va ţine cont, în cazul unei scăderi intermediare cu rezultat negativ,că la descăzut se adună 16 (spre deosebire de 10 în baza 10) şi se va transporta unitatea cetrebuie scăzută spre stânga.2.3. Codificarea informaţiilor

Elementele electronice care stau la baza construcţiei calculatoarelor au un numărfinit de stări stabile. Notându-se cu b numărul stărilor, informaţiile se pot reprezenta canumere scrise în baza b. În unele cazuri, informaţia, care este de fapt un număr scris înbaza b, poate reprezenta şi altceva decât numere.

Fie, de exemplu, tabela de corespondenţă:00 A01 B10 C

o literă fiind codificată cu două cifre.Să presupunem că dispunem de 8 beculeţe, marcate cu pătrăţele puse în linie, şi că

unele dintre ele pot fi aprinse (starea 1), iar altele stinse (starea 0). Dacă avem, deexemplu, configuraţia:

0 0 0 1 0 0 1 0prin decodificare, conform tabelei menţionate, obţinem ABAC, iar dacă vom aveaconfiguraţia:

0 0 1 0 0 0 1 1nu am şti s-o decodificăm, deoarece în tabelă nu se precizează cărui caracter îicorespunde combinaţia de cifre 11.

Se poate constata că semnificaţia unei informaţii cifrice depinde de regulile sau deraţionamentele pe baza cărora o interpretăm şi deci o succesiune de cifre binare poate ficonsiderată ca fiind un număr sau o succesiune de litere, în conformitate cu codul ales.

Într-un sens mai larg, putem defini noţiunea de codificare astfel:- fie X={x1,x2,...xp} mulţimea simbolurilor primare emise de o sursă de informaţie;- fie B={b1,b2,...bn} o mulţime de simboluri elementare;- prin operaţia de codificare, se asociază fiecărui element xi X o secvenţă de simbolurielementare din b, astfel încât să existe o corespondenţă biunivocă între mulţimea X şimulţimea S, formată din secvenţe de simboluri.

Secvenţele de simboluri s1,s2,...,sp se numesc cuvinte de cod şi ele formează defapt o nouă mulţime S= {s1,s2,...sp}.

Codul este uniform dacă toate cuvintele s1,s2,...,sp au aceeaşi lungime şi esteneuniform în caz contrar.

Pentru codificarea informaţiilor ce urmează a fi preluate cu ajutorul unuicalculator electronic, mulţimea B este formată din elementele 0 şi 1 (B={0,1}), iarcuvintele mulţimii S (care constituie codurile pentru informaţia primară) sunt cuvintebinare de o anumită lungime, în general de 8,16,24 sau 32 de biţi.

Pentru microprocesorul standard, lungimea cuvântului este de 8 biţi, iar suportulfizic care implementează cuvântul este un registru sau o locaţie de memorie cucapacitatea de 8 biţi (figura 1).

Un cuvânt de 8 biţi se numeşte octet sau byte (pronunţat bait).

b7 b6 b5 b4 b3 b2 b1 b0

bitul cel mai semnificativ bitul cel mai puţin semnificativ

Fig.2.1. Structura unui cuvânt memorie, cu lungimea de 8 biţi.

Informaţiile primare, care se codifică prin cuvinte în vederea prelucrării cuajutorul unui calculator, pot fi compuse atât din date numerice, cât şi din datealfanumerice, fapt pentru care vom avea două tipuri de coduri: coduri numerice şi codurialfanumerice.

2.3.1. Coduri numerice

Prin intermediul cuvintelor binare se pot codifica numere din sistemul denumeraţie binar, octal, zecimal, hexazecimal etc., rezultând coduri binare, octal-binare,hexazecimal-binare etc.

Coduri binare

Există mai multe categorii de coduri binare, dar ne rezumăm la prezentareacodurilor referitoare la reprezentarea numerelor întregi în cod complementar şireprezentarea numerelor reale în virgulă mobilă (flotantă).

a)Fie x un număr întreg şi n numărul de poziţii binare (numărul de biţi) pe care serealizează reprezentarea acestuia.Reprezentarea în cod complementar a numărului x, pe care o notăm cu xc, se defineşteastfel:

x dacă x≥0xc=

2n+x dacă x<0unde de regulă, n8,16,24,32.

De exemplu:1) dacă x=5 şi n=8, atunci xc=000001012;2) dacă x=-5 şi n=8,atunci xc=111110112.Din definiţia codului se deduce că, dacă numărul este negativ, prima cifră este1,

iar dacă numărul este pozitiv, prima cifră binară este 0.b) Fie x un număr real oarecare. Forma generală a unui astfel de număr este:x=[±] xnxn-1...x1x0,x-1x-2...x-mPrin înmulţiri succesive cu puteri ale bazei în care este scris numărul, virgula se

poate muta la stânga (în acest sens este numită virgulă mobilă), iar forma:r=[±] 0.,xnxn-1...x1x0,x-1x-2...x-m·10(n+1)=M·10e

se numeşte formă normalizată (m=mantisă, e=exponent).În ceea ce priveşte reprezentarea în virgulă mobilă, aceasta se face pe 4 sau 8

octeţi, în simplă sau dublă precizie. Practic, în memoria unui calculator, reprezentareaunui număr real în virgulă mobilă simplă precizie se face astfel: într-o succesiune de 32de biţi (4 octeţi), a cărei adresă de început este multiplu de 4, se reprezintă pe primuloctet exponentul şi semnul acestuia, iar pe următorii 3 octeţi se reprezintă mantisa şisemnul acrestuia, ca în figura 2.

+

b6 b5 ... b1 b0 +

b22 b21 ... b16 b15 ...

b9

b8

b7

..

.b1

b0

Fig.2.2 Reprezentarea unui număr real în virgulă mobilă simplă precizie

Într-un mod cu totul analog se face şi reprezentarea numerelor reale în dublăprecizie, singura precizare ce trebuie făcută fiind că mantisa se înregistrează pe 7 octeţi şideci precizia este mult mai mare. Trebuie remarcat faptul că punctul zecimal nu seînregistrează.

Codul octal-binar

Codul octal-binar realizează corespondenţa biunivocă între cifrele sistemului denumeraţie octal şi cuvintele formate din 3 biţi, aşa cum s-a precizat anterior.

e M

Codul hexazecimal-binar

Codul hexazecimal-binar realizează corespondenţa biunivocă între cifrelesistemului de numeraţie hexazecimal şi cuvintele formate din 4 biţi, aşa cum s-a precizatanterior.

3.3.2. Coduri alfanumerice

Codificarea datelor alfanumerice este necesată pentru a putea memora mesaje, darşi pentru a prelucra informaţii (constante şi variabile) de acest tip. În mod normal, estenecesar să se codifice 88 de caractere distincte, în care sunt cuprinse 52 de simboluripentru literele mari şi mici ale alfabetului latin, 10 simboluri pentru cifrele sistemului denumeraţie zecimal şi 26 de simboluri corespunzătoare caracterelor speciale (+,-,*,/,=,<,>,etc.).

Deoarece cu ajutorul cuvintelor de cod formate din n biţi se pot codifica 2n

simboluri, deducem că pentru codificarea acestor caractere sunt necesare cuvinte de cod acăror lungime trebuie să fie de cel puţin 7 biţi, pentru că:

64=26<88<27=128.

Deoarece unitatea constructivă de memorie şi de măsură a memoriei unuicalculator este octetul, în care se pot înregistra 8 biţi, fiecare caracter alfanumeric secodifică prin 8 biţi şi deci se pot codifica de fapt 256 de caractere (cele cu codurile maimari de 128 se numesc caractere speciale).

Cele mai utilizate coduri sunt ASCII şi EBCDIC. De exemplu, codul ASCII alcaracterului A este 65 şi deci octetul în care se înregistrează acest caracter are valoareabinară 01000001.

Trebuie precizat că nici un calculator nu face distincţie între codul unui număr şicodul unui caracter, sarcina revenind programatorului.

Codul de bare

Codul de bare reprezintă un sistem de codificare prin care se permite identificareaautomată sau semiautomată a diverselor entităţi (legitimaţii, cărţi, bilete de avion, etc.)Codul de bare are avantajul de a fi relativ simplu de produs şi de recunoscut. Poate fiaplicat direct pe orice produs (pe ambalajul acestuia) sau ulterior, ca etichetă. Majoritateacodurilor binare au la bază principiul binar, reprezentarea făcându-se printr-un număr delinii sau linii şi spaţii cu o anumită lăţime. Secvenţa de linii şi spaţii reprezintă un caracternumeric sau alfanumeric. Ca exemplu se consideră reprezentarea numărului 19 prin codde bare 2/5

Figura 2.3 Reprezentarea numărului 19 în codul de bare 2/5.

Tabel 2.2. Codul de bare 2/5

Codificarea informaţiei permite rezolvarea unor probleme ce pot apare in transmisia,stocarea sau prelucrarea acesteia, ca de exemplu:

- Detectarea şi corectarea erorilor pentru a se asigura integritatea informaţiei;- Compresia pentru minimizarea cantităţii de informaţie;- Criptarea, pentru a se garanta securitatea informaţiei.- Protejarea informaţiei de perturbaţiile ce pot apărea într-un sistem de transmisie

Coduri detectoare şi corectoare de eroriÎnainte de a se emite simbolurile de informaţie pe canalul de comunicaţie ce poate fisupus perturbaţiilor, se adaugă o anumită informaţie redundantă, de obicei prinintroducerea unor simboluri suplimentare, numite simboluri de control. Rolul acestoraeste de a indica prezenţa erorilor şi corectarea lor. Codul astfel obţinut se numeşte coddetector şi corector de erori.

Probleme rezolvate:

Explicaţie:1100+0111100011011

0+1+0 = 10+1+0 = 11+1+0 = 10 (se scrie 0, 1 mai departe)1+0+1 = 10 + 1 = 11

Explicaţie:1+1+0 = 10 (se scrie 0,1 mai departe)1+0+1 = 10+1 = 11 (se scrie 1, 1 mai departe)

1+0+1 = 10+1 = 11 (se scrie 1, 1 mai departe)1+1+0 = 10+1 = 11

Tabla scăderii în binar:

- 0 10 0 Imposibil*

1 1 0*Notă: 0-1 este imposibil în binar dar se trece 1 şi se împrumută o unitate din stânga.

Explicaţie:0 – 1 = 1 (se împrumută o unitate din stânga)(1-1) - 1= 0 –1 = 1 (se împrumută o unitate din stânga)(0-1) – 1 =1-1 (se împrumută o unitate din stânga)(1-1) –0 = 0

Explicaţie:1 - 1 – 0 = 01 – 1 – 0 = 01 – 1 – 1 = 0 – 1 = 1 (se împrumută o unitate din stânga)(1 – 1) –0 – 0 = 0

A+B = 10+11 = 5 (1 mai departe)1+4 = 5 + 1 = 6

F + E = 15 +14 = 29 – 16= 13=D (1 mai departe)F + 1 = 15 +1 = 16 = 1016 + 1=11

1111+1001011011110

1010-01110011

1111-011101000100

1A +4B65

FF +1E47164

FF +1E11D

F + E +7 =36 –2*16=4 (2 mai departe)F +1 +4 = 14+2 = 16

A – C = (16 + A) – C = C (se împrumută o unitate din stânga)1-1 = 0

F – A = 5E – F = (E + 16) – F = F (se împrumută a unitate din stânga)8 – 1 –1 = 62 –1 = 1

Probleme propuse

1. Definiţi bitul.2. Ce este byte-ul?3. Ce este cuvântul?4. Din punct de vedere al reprezentării numerelor, ce sistem de numeraţie este

preferabil de utilizat?5. Ce reprezintă gradul de precizie în cazul algoritmului de conversie a numerelor

subunitare din baza 10 în baza b?6. Când se încheie algoritmul de conversie a numerelor întregi din baza 10 în baza

b?7. Realizaţi conversia numerelor 40, 272, 18, 94 în bazele 2, 8, respectiv 16.8. Realizaţi conversia numerelor 0,824; 0. 029; 0,456; 0,613 în bazele 2, 8, respectiv

16.9. Realizaţi conversia numărului 110110011 în bazele 10, 8, 16.10. Efectuaţi următoarele operaţii:

1A- C C

28EF-11FA16F5

1011+0111

1010+0101

1101+10010111

1010+0101

1110 -0111

10000 -0011101000

11111 -1101000011

1F - E

1A2 - DB

AFFE -4C8F

45 +1F

10 +1E

8A2 +194CF1

Capitolul IIIAlgoritmi şi pseudocod

3.1 Algoritmi

Definiţia 1Un algoritm constă dintr-o mulţime ordonată de paşi executabili, descrişi fără

echivoc, care definesc un proces finit.Definiţia 2

Un algoritm reprezintă un sistem de reguli conform cărora o informaţie iniţialăeste transformată într-o informaţie finală trecând printr-un număr finit de transformăriintermediare.Definiţia 3

“Un algoritm este un concept folosit în mod intuitiv pentru a desemna o mulţimefinită de operaţii (instrucţiuni, comenzi) cunoscute, care executate într-o ordine binestabilită, pornind de la un set de valori (intrări) produc, în timp finit, un alt set de valori(ieşiri)”. (1)

Algoritmul trebuie să aibă o structură clară, bine precizată. În sistemelemultimicroprocesor paşii algoritmului nu se execută neapărat în ordine. Este cazulalgoritmilor paraleli ce conţin mai multe secvenţe de paşi fiecare, secvenţă putând fiexecutată de alt procesor din cadrul sistemului.

Ca exemple binecunoscute de algoritmi putem aminti:- algoritmul lui Euclid, pentru calculul c.m.m.d.c. a două numere întregi;- ciurul lui Euratostene pentru determinarea numerelor prime;- regula lui Cramer pentru rezolvarea unor ecuaţii liniare,etc.După cum rezultă uşor, din exemplele amintite, un algoritm, nu este aplicabil

pentru orice informaţie iniţială. Astfel, algoritmul lui Euclid este aplicabil numai pentruperechi de numere întregi.

O informaţie iniţială pentru care un algoritm dat este aplicabil, se va numiinformaţie admisibilă algoritmului respectiv. Totalitatea informaţiilor admisibile unuialgoritm se va denumi domeniul algoritmului. De exemplu, domeniul algoritmului luiEuclid este mulţimea perechilor de numere întregi.

Dacă prin DA se notează domeniul algoritmului A, atunci oricare ar fi funcţia ADA ei îi corespunde o informaţie finală, obţinută prin aplicarea transformărilor descrise dealgoritmul A. Ca urmare un algoritm A poate fi definit ca o funcţie:

A: DA FA FA -mulţimea în care DA ia valori DA- domeniul de definiţie a algoritmului

3.2 Caracteristicile algoritmilor

Un algoritm este descris de următoarele caracteristici:a) Generalitatea. Un algoritm A este aplicabil oricărei informaţii din domeniul

său DA. Aceasta înseamnă că un algoritm nu rezolvă o singură problemă ci oclasă de probleme de acest tip.

b) Finitudinea. Numărul transformărilor ce trebuie aplicate unei informaţiiadmisibile pentru a obţine informaţia finală corespunzătoare este finit. Dealtfel, aceasta este o cerinţă a definiţiei algoritmului.

c) Unicitatea. Dacă informaţia iniţială aparţine domeniului unui algoritm, atuncitoate transformările prin care acesta trece până la obţinerea informaţiei finalesunt univoc determinate de regulile algoritmului. După fiecare pas, regulilealgoritmului determină în mod unic pasul care urmează. Mai mult, regulilealgoritmului precizează în ce cazuri se obţine informaţia finală, după carealgoritmul îşi încetează aplicabilitatea.

Din punct de vedere structural un algoritm cuprinde, în general, următoareleetape:

1) Iniţializare;2) Calcul;3) Finală.Etapa de iniţializare şi etape finală au rolul de a preciza informaţia iniţială,

respectiv informaţia finală. Etapa de calcul este etapa în care se aplică o prelucrare(transformare) efectivă a informaţiei. În general, etapa de calcul conţine instrucţiuni decalcul şi instrucţiuni de decizie.

Descrierea algoritmilor.

După ce un algoritm este elaborat, el trebuie prezentat într-o formă accesibilăutilizatorului sau calculatorului. Această operaţie poartă numele de descriereaalgoritmului.

Este important de subliniat că un algoritm se elaborează în forma sa universală. Înconsecinţă, pentru descriere trebuie folosit un procedeu care să reflecte în întregimestructura algoritmului, dar care să nu efectueze generalitatea şi universalitatea lui.

Descrierea algoritmilor se poate face în mai multe moduri:- pseudocod ( limbaj logico-matematic)- scheme logice- cu ajutorul unui limbaj de programareFiecare formă de descriere are avantajele şi dezavantajele sale. În cele ce urmează

vom pune accent pe descrierea algoritmilor într-un limbaj pseudo-matematic prin cuvintecheie (pseudocod).

Prin schemă logică a unui algoritm se înţelege o reprezentare grafică aalgoritmului prin care fiecărei etape din structura sa i se ataşează un simbol numit bloc,iar modul de înlănţuire a acestor blocuri este reprezentat prin segmente orientate.Deoarece din punct de vedere structural, un algoritm cuprinde etape de natură diferită şischema logică corespunzătoare va conţine mai multe tipuri de blocuri. În continuare vominsista asupra reprezentării algoritmilor prin pseudocod.

Pseudocodul nu este un limbaj de programare propriu – zis. Este un limbaj deproiectare a programelor cu enunţuri în limba utilizată de programator. Pseudocodul seîncadrează între limbajele naturale şi cele formale, având puţine reguli sintactice şi lăsândastfel programatorului o mare libertate.

Pseudocodul foloseşte două tipuri de enunţuri:a) standard – implică folosirea unor cuvinte rezervate numite cuvinte – cheie şi semne

grafice convenţionale. Cuvintele cheie folosite în descrierea algoritmului aparsubliniate.

Exemplu:

Scrie “Introduceţi valorile pentru a şi b”Pentru operaţiile de declarare a tipului de date, citire şi scriere se utilizează

cuvintele cheie:Integer <listă variabile> - se declară variabilele din <lista variabile> de tip întregReal <listă variabile> - se declară variabilele din <lista variabile> de tip realCharacter <listă variabile> - se declară variabilele din <lista variabile> de tip caracterCiteşte <listă variabile> - pentru citire (memorarea valorilor introduse de la tastaturăpentru variabilele din listă variabile)Scrie <listă de ieşire> - pentru afişarea listei de ieşire. Lista de ieşire poate fi formatădintr-un text scris între ghilimele sau din identificatorii (numele) unor variabile, caz încare se vor afişa ultimele valori memorate în acestea.Atribuie variabilăexpresia - pentru operaţia de atribuireb) nestandard – sunt precedate de caracterele „*)” şi descriu porţiuni ale algoritmului

care, pentru moment, nu sunt finalizate. Enunţurile nestandard se descriu în limbajnatural.

Exemplu:*) schimbă conţinutul variabilelor a şi b

Ordinea în care se realizează înlănţuirea paşilor unui algoritm defineşte aşa –numita structură de control a algoritmului.

Există trei tipuri de structuri de control:- secvenţială;- decizională;- repetitivă;

3.3 Structuri de control în pseudocod

Structura secvenţială

Structura secvenţială este formată dintr-un grup de operaţii simple sau altestructuri de control ce se execută secvenţial.

Structuri decizionale

Acest tip de structură de control poate lua următoarele forme:1. Dacă <condiţie> atunci <operaţie simplă>

unde <condiţie> reprezintă o expresie logică sau relaţională.- dacă condiţia este adevărată se execută <operaţie simplă>. În caz contrar, se trece la

execuţia instrucţiunii imediat următoare acestei structuri.2.

Într-o primă fază se evaluează valoarea de adevăr a condiţiei. Dacă este adevăratăse execută secvenţa1 după care se trece la instrucţiunea imediat următoare blocului de

Dacă <condiţie> atunciSecvenţă 1

AltfelSecvenţă 2

decizie. Dacă condiţia este falsă se execută secvenţa2, după care se trece la instrucţiuneaimediat următoare blocului de decizie:Observaţie:Structura 1 şi structura 2 reprezintă o succesiune de una sau mai multe instrucţiuni3. Structura decizională cu ramura altfel vidă.

Se evaluează expresia logică <condiţie>. Dacă este adevărată se execută secvenţade instrucţiuni după care se trece la instrucţiunea următoare blocului decizional. Dacăcondiţia este falsă, se ignoră secvenţa şi se va executa instrucţiunea următoare bloculuidecizional.

Exemplul 1. Să se scrie pseudocodul pentru rezolvarea ecuaţiei de gradul 1

StartScrie “Introduceţi valorile coeficienţilor a, b”Citeşte a, bDacă a = 0 atunci

Scrie “Ecuaţie imposibilă”Altfel

Atribuie x -b/aScrie “x =“;x

Stop

Funcţionarea algoritmului:a) se presupune că utilizatorul introduce pentru a valoarea 2, iar pentru b valoarea 4a1. Se memorează valorile introduse de utilizator pentru cei doi coeficienţi a, b(instrucţiunea Citeşte a, b)a2. Se testează condiţia a = 0 (Fals)a3. Se va executa secvenţa 2 de instrucţiuni

a31. Valoarea raportului –b/a va fi memorată în variabila x (Atribuie x -b/a)a32. Se afişează soluţia x = -2 (Scrie “x =“;x)

b) se presupune că utilizatorul introduce pentru a valoarea 0 şi pentru b valoarea 7b1. Se testează condiţia a = 0 (Adevărat)b2. Se execută secvenţa 1 de instrucţiuni (Scrie “Ecuaţie imposibilă”). Ca urmare seafişează mesajul de eroare Ecuaţie imposibilă.

Exemplul 2. Să se scrie pseudocodul pentru determinarea maximului dintre trei numerea, b, c, citite de la tastatură.

Dacă <condiţie> atunciSecvenţă

Funcţionarea algoritmului:Se iniţializează o variabilă suplimentară, max cu valoarea primei variabile. În final,variabila max va conţine cea mai mare dintre valorile a,b,c.a) presupunem că utilizatorul introduce a = 2, b = 7, c = 1a1 se memorează valorile introduse de utilizator pentru a, b,ca2 max se iniţializează cu valoarea lui a (max = 2)a3 Se testează condiţia max<b (Adevărat).a4 Se execută secvenţa primei structuri decizionale (max = 7).a5 Se trece la execuţia următoarei structuri decizionale şi se testează, pentru ultima

valoare din variabila max, condiţia max<c (Fals).a6 Se execută instrucţiunea imediat următoare celei de-a doua structuri decizionale,

afişându-se soluţia Maxim = 7.

Structuri repetitivePermit execuţia repetată a unei secvenţe de instrucţiuni în funcţie de o anumită

condiţie de oprire.a) Structura repetitivă cu test iniţial

Într-o primă fază se testează condiţia (testarea condiţiei se realizează în primulpas, de aici şi numele), dacă este adevărată se execută secvenţa. Execuţia secvenţei deinstrucţiuni continuă cât timp condiţia este adevărată. În momentul în care, în urmaexecuţiei repetate a secvenţei de instrucţiuni, condiţia devine falsă, ciclarea structuriirepetitive se întrerupe şi se va executa instrucţiunea imediat următoare acesteia.

b) Structura repetitivă cu test finalAcest tip de structură se poate scrie în două variante:

StartScrie “Introduceţi valorile pentru a, b, c”Citeşte a, b, cAtribuie maxa

Dacă max <b atunciAtribuie maxb

Dacă max <c atunciAtribuie maxc

Scrie “Maxim =”; maxStop

Cât timp <condiţie> executăsecvenţă

b1) b2)

Pentru ambele variante se execută mai întâi secvenţa de instrucţiuni, apoi se testeazăcondiţia.În cazul variantei b1) secvenţa se va executa cât timp condiţia este adevărată, în cazcontrar se execută instrucţiunea imediat următoare acestei structuri repetitive. În cazulvariantei b2), secvenţa se va executa până când condiţia devine adevărată (sau, altfelspus, cât timp condiţia este falsă).

În cazul structurilor repetitive cu test final, secvenţa se execută cel puţin o dată,indiferent de rezultatul evaluării condiţiei.c) Structura repetitivă cu variabilă contor

Forma generală al acestui tip de structură repetitivă este următoarea:

unde:Vc – variabila contor;Vi – valoarea iniţială a variabilei contor;Vf – valoarea finală a variabilei contor;P – pasul de incrementare a variabilei contor. Valoarea implicită a variabilei contor este1, caz în care nu este prezentată în mod explicit. Pasul poate lua atât valori pozitive cât şivalori negative.Execuţia structurii repetitive cu variabilă contor se desfăşoară conform următorilor paşi:1. Vc = Vi (se iniţializează variabila contor cu valoarea iniţială)2. se testează condiţia VcVf. Dacă inegalitatea este respectată, se continuă cu următorii

paşi, în caz contrar execuţia structurii se întrerupe şi se continuă cu instrucţiuneaimediat următoare structurii repetitive.

3. se execută secvenţa4. variabila contor se incrementează cu valoarea pasului Vc = Vi+P, după care se revine

la pasul 2. În momentul în care Vc >Vf execuţia structurii repetitive se încheie.

Exemplul 3. Să se scrie pseudocodul pentru calculul sumei şi produsului numerelornaturale pare până la un număr dat n:a) se foloseşte o structură repetitivă cu test iniţial

StartCiteşte nAtribuie P 1Atribuie S 0

repetăsecvenţa

cât timp <condiţie>

repetăsecvenţa

până când <condiţie>

Pentru Vc = Vi, Vf, P executăsecvenţa

Atribuie I 2Cât timp I n executăAtribuie P P*IAtribuie S S+IAtribuie I I+ 2

Scrie “Produs= “; PScrie “Suma =”;S

StopFuncţionarea algoritmului:Presupunem că utilizatorul introduce pentru n valoarea 6. Se va calcula suma S = 2+4+6= 12 şi produsul P = 2*4*6 = 48.a1. P = 2; S = 0; I = 2a2. Se testează condiţia 2 6 (I n) (Adevărat)a3. P = 1*2 = 2 (Atribuie P P*I)a4. S = 0+2 =2 (Atribuie S S + I)a5. I = 2+2 = 4 (Atribuie I I+ 2)a6. Se testează condiţia pentru ultima valoare a variabilei I (4 6) (Adevărat)a7. P = 2*4 = 8a8. S = 2+4 = 6a9. I = 4+2 = 6a9. Se testează condiţia pentru ultima valoare a variabilei I (6 6) (Adevărat)a10. P = 8*6 = 48a11. S = 6+6 = 12a12. I = 6+2 = 8a13. Se va testa din nou condiţia care, în acest moment, nu mai este îndeplinită (8 6)(Fals)a15. Se întrerupe execuţia structurii repetitive cu test iniţial şi se trece la execuţiainstrucţiunii imediat următoare acesteia, adică afişarea rezultatelor pentru ultimele valorimemorate în variabilele P, respectiv S.a16. Produs = 48a17. Suma = 12b) se foloseşte structura repetitivă cu variabilă contor

StartCiteşte nAtribuie P 1Atribuie S 0Pentru i = 2, n, 2 executăAtribuie P P*IAtribuie S S+I

Scrie “Produs= “; PScrie “Suma =”;S

Stop

Funcţionarea algoritmului:Se consideră ca şi în cazul precedent n = 6b1. P = 1; S = 0b2. I = 2 (prima pas al execuţiei structurii repetitive cu variabilă contor, Vc = Vi)b3. Se testează condiţia Vc Vf (2<6), (Adevărat) (al doilea pas)b4. P = 1*2 = 2b5. S = 0+2= 2b6. I = 2+2 = 4 (al patrulea 4, după care se revine la pasul 2)b7. Se testează condiţia 46 (Adevărat)b8. P = 2*4 = 8b9. S = 2+4 = 6b10. I = 4+2= 6b11. Se testează condiţia 66 (Adevărat)b12. P = 8*6 = 48b13. S = 6+6 =12b14. I = 6+2 = 8b15. Se testează condiţia 8 6 (Fals)b16. Se afişează rezultatele: Produs = 48, Suma = 12

Probleme propuse

1. Definiţi algoritmul.2. Definiţi limbajul pseudocod.3. Enumeraţi structurile de control.4. Descrieţi pe scurt modul de funcţionare al structurii decizionale.5. Care sunt avantajele folosirii structurii repetitive cu variabilă contor?6. Să se scrie pseudocodul pentru rezolvarea următoarelor probleme:

- ecuaţia de gradul 2;- ordonarea crescătoare a trei numere introduse de la tastatură a, b, c;- calculul ariei triunghiului cu formula lui Heron;- calculul sumei numerelor introduse de la tastatură până când se introduce 0;- se introduce un număr de la tastatură, să se afişeze numărul în inversat.

7. Care sunt metodele de compunere ale algoritmilor?8. Enumeraţi şi descieţi pe scurt caracteristicile algoritmilor.

CAPITOLUL IV. Sisteme de operare

Definiţia 1:Un sistem de operare este o colecţie de rutine soft ce realizează interfaţa între

utilizator şi resursele unui sistem de calcul.Definiţia 2:

Un sistem de operare este un program sau un grup de programe care asiguraexploatarea eficienta a resurselor hardware si software ale unui calculator.

4.1. Funcţiile sistemului de operare1. Lansarea în execuţie a programelor aplicaţie

Programele sunt memorate pe disc sub forma unor fişiere. Execuţia programelorpresupune parcurgerea următoarelor etape:- se preia numele programului ce va fi executat;- se verifică dacă fişierul executabil al programului respectiv se găseşte pe disc, în caz

contrar se afişează un mesaj de eroare şi se abandonează operaţiunea;- se copie în memorie conţinutul fişierului;- se realizează o serie de iniţializări pentru zonele de date folosite de programul

respectiv;- la terminarea execuţiei se reiniţializează zonele de memorie ocupate de programul

respectiv.2. Comunicarea cu perifericele

Dispozitivele periferice diferă din punct de vedere al complexităţii, astfel uneledintre ele transmit date către procesor (tastatura), primesc date de la procesor (monitorul)sau comunică bidirecţional cu procesorul (hard disk-ul, placa de reţea).

Rutinele de acces ce permit comunicarea cu perifericele pot fi incluse în sistemulde operare sau memorate sub forma unor drivere externe acestuia.3. Gestiunea proceselor

O aplicaţie lansată în execuţie poate fi privită ca proces, însă aceeaşi aplicaţiepoate determina lansarea în execuţie a altora (de exemplu programe de comunicaţie cualte dispozitive sau calculatoare) invizibile utilizatorului.Definiţie:

Un proces (task) este o instanţă a unui program în execuţie.

Un procesor nu poate executa decât o instrucţiune la un moment dat. Pentruexecuţia mai multor procese în paralel pe un singur procesor, fiecărui proces i se alocă ocuantă de timp (s-a stabilit că valoarea optimă a cuantei alocată unui proces este de100ms) în care procesorul execută instrucţiunile respectivului proces. După expirareatimpului, procesul este pus în stare de aşteptare şi se preiau spre execuţie instrucţiunilecelui de-al doilea proces s.a.m.d. După un anumit interval de timp instrucţiunile tuturorproceselor vor fi executate.

Execuţia paralelă a mai multor procese se realizează pe sistemele multiprocesorcu excepţia situaţiei în care numărul proceselor depăşeşte numărul procesoarelor, caz încare procesele se execută pseudoparalel, după mecanismul descris mai sus.

Atunci când două sau mai multe procese se execută în paralel acestea pot accesaconcomitent aceeaşi resursă a sistemului de calcul, în acest caz existând posibilitateaperturbării reciproce a proceselor. Mecanismul folosit în acest caz constă din serializareacererilor - la un moment dat se permite accesul unui singur proces la o anumită resursă,celelalte procese “aşteptând” eliberarea acesteia.4. Asigurarea interfeţei utilizator

În ultimii ani s-au dezvoltat interfeţele grafice (GUI – Graphical User Interface)ce permit manipularea facilă a resurselor calculatorului de către utilizator şi asigurăcomunicarea eficientă între acesta şi sistemul de operare utilizat.5. Asigurarea interfeţei aplicaţie

Interfaţa aplicaţiei program (API – Application Program Interface) permiteprogramatorilor utilizarea funcţiilor sistemului de operare şi asigură aplicaţiilor accesul şiutilizarea resurselor calculatorului.

4.2.Clasificarea sistemelor de operareClasificarea sistemelor de operare se poate realiza în funcţie de următoarele

criterii:1. Numărul de utilizatori ce pot lucra la un moment dat pe acelaşi calculator:- sisteme de operare monouser – pe un calculator poate lucra un singur utilizator (de

exemplu sistemele de operare MS DOS Windows);- sisteme de operare multiuser – permit lucrul simultan mai multor utilizatori pe acelaşi

calculator (sistemul de operare Unix)2. Numărul de procese ce se pot executa în paralel- sisteme de operare monotasking – se execută un singur proces la un moment dat

(sistemul de operare MS DOS);- sisteme de operare multitasking – se execută mai multe procese simultan (sistemele

de operare Windows şi Unix).Se poate afirma că un sistem de operare multiuser este multitasking,

reciproca nefiind adevărată.3. Modul de utilizare al unităţilor centrale de prelucrare (UCP) în cazul sistemelor

multiprocesor- sisteme de operare asimetrice – folosesc o UCP pentru propriile nevoi şi împart

procesele aplicaţiilor între celelalte UCP;- sisteme de operare simetrice – se regăsesc în toate UCP-urile din sistem.4. Funcţionalitatea nucleului şi a componentelor sistemului de operare- sisteme de operare cu nucleu monolitic – înglobează întreaga funcţionalitate a

sistemului de operare (sistemele din familia Unix);- sisteme de operare de tip microkernel – nucleul este degrevat de o parte din sarcini,

acestea fiind preluate de unele procese specializate.5. Tipul de interfaţă:- linie de comandă (Unix)- interfaţă grafică (GUI – Graphical User Interface)

Majoritatea sistemelor de operare, pentru a rãspunde rolului de interfaţã hardware– utilizatorii, sunt organizare pe douã niveluri:

nivelul fizic, care este mai apropiat pe partea hardware a sistemului de calcul,interferând cu aceasta prin intermediul unui sistem de înteruperi;

nivelul logic, care este mai apropiat de utilizator, interferând cu acesta prinintermediul unor comenzi, limbaje de programare, utilitare, etc.Potrivit acestor douã niveluri, sistemele de operare cuprind în principal douã

categorii de programe: programe de control şi comandã, cu rolul de coordonare şi control a tuturor

funcţiilor sistemelor de operare , cum ar fi: procese de intrare-ieşire,execuţia întreruperilor, comunicaţia hardware-utilizator;

programe de servicii (prelucrări), care sunt executate sub supraveghereaprogramelor de comandã şi control, fiind utilizate de programator pentrudezvoltarea programelor sale de aplicaţie.

În mod tradiţional, sistemul de operare este constituit din trei componente: kernel(denumit şi nucleu), shell (interpretor de comenzi) şi sistemul de fişiere.

Kernel-ul include funcţiile de nivel jos care vor fi încărcate în memorie dupăexecuţia procesului de iniţializare a calculatorului. Un exemplu ar fi modulul carerealizează controlul fluxului de date între memorie şi unităţile de I/E. Pentrusistemul de operare MS-DOS, nucleul este fişierul ascuns msdos.sys(ibmdos.com).

Shell-ul sau interpretorul de comenzi asigură interfaţa între utilizator şicalculator (spre exemplu, shell-ul sistemului de operare MS-DOS este fişierulcommand.com).

Sistemul de fişiere - reprezintă, pe scurt, modalitatea de organizare a fişierelor pedisc. Există o diversitate de sisteme de fişiere, de la FAT16, FAT32 şi NTFSpentru sistemul de operare Windows până la NFS (Network File System). FAT afost introdus pentru prima dată în MSDOS. FAT este limitat la o dimensiunemaximă a partiţiei de 2GB. FAT32 a fost introdus odată cu Windows 98 SE şipoate suporta partiţii de până la 32GB. FAT32 suportă de asemenea dimensiunimai mici pentru cluster (cea mai mică unitate de memorare în care poate fimemorat un fişier, în acest caz 16KB) optimizând astfel spaţiul disponibil peHDD. NTFS este un sistem avansat de fişiere ce oferă o performantă superioară şisuportă mărimi ale HDD de până la 32 EB (exa biţi, 1EB=210B), iar mărimeaclusterului este de 4KB.Una dintre proprietăţile de bază ale unui sistem de operare este aceea de a asigura

accesul utilizatorilor la resursele hardware şi software ale calculatorului. De regulă,sistemul de operare presupune existenţa mai multor nivele software dispuse logic subforma unor cercuri concentrice, în centru fiind partea hardware, urmând apoi driverele şikernelul, interpretorul de comenzi şi aplicaţiile utilizator. Partea centrală (nucleul saukernelul) care este în strânsă legătură cu componenta hardware este reprezentată dedriverele de echipamente, administratorul memoriei şi dispecerul de procese. Utilizatorulare acces la sistem prin intermediul liniei de comandă sau a mediului grafic cu ferestre.

O altă posibilitate de a da comenzi sistemului de operare este aceea a utilizăriiunor fişiere de comenzi, denumite shell-script-uri în cazul sistemului de operare UNIX şifişiere „batch” în cazul sistemului de operare DOS/Windows. Apariţia interfeţelor graficea făcut ca activitatea de introducere a comenzilor să devină mai prietenoasă, astfel încâtintroducerea de la tastatură a comenzilor a fost completată de posibilitatea utilizării unuimediu grafic cu ferestre, meniuri cu diferite variante de selecţie etc.

Selectarea unui simbol grafic (icon) cu ajutorul unui pointer de mouse este ooperaţie mai uşoară şi mai simplă decât aceea de a reţine o comandă de genul ls sau dir,cp sau copy.

Totodată, pentru utilizatorii profesionişti şi pentru administratorii de sistemeabilitatea de a scrie programe la linia de comandă şi de a crea utilitare de tip shell-scriptsau batch este deosebit de importantă pentru automatizarea unor sarcini uzuale şi pentruadministrarea cu succes a sistemului. Sistemul de operare UNIX oferă o serie întreagă deinterpretoare (Bourne Shell, C Shell, Korn Shell, Bourne Again Shell, TC Shell etc.) dincare utilizatorii îşi pot alege programul preferat.

În concluzie, sarcina principală a unui sistem de operare este aceea de a face caresursele hardware şi software ale calculatorului să fie cât mai disponibile utilizatorului.Atunci când un calculator este partajat de mai mulţi utilizatori sau de mai multe sarcini,rolul sistemului de operare este acela de a aranja şi arbitra utilizarea resurselorcalculatorului precum şi de a oferi soluţii software prin intermediul programelor deaplicaţii. De multe ori eficienţa de lucru a unui calculator depinde mai mult de„îndemânarea” sistemului de operare de a administra sarcinile decât de puterea brută decalcul a procesorului sau a unor dispozitive periferice.

Sistemele de operare, sunt cele mai complexe programe de calculator construitevreodată. Acest lucru este datorat puterii şi flexibilităţii calculatoarelor, care sunt capabilesă realizeze nu numai calcule sau operaţii simple ci şi sarcini complexe de supraveghere apropriilor lor acţiuni. Pe lângă faptul că sistemul de operare asigură o minimă funcţionarea calculatorului, el constituie şi un suport solid pentru toate celelalte programe carefuncţionează pe un calculator. În esenţă, sistemul de operare gestionează echipamente,controlează programe şi prelucrează comenzi.

Fiecare calculator are nevoie de cel puţin un sistem de operare. Fără un sistem deoperare, un calculator nu este operaţional din punct de vedere al îndeplinirii unor sarciniconcrete, el fiind operaţional numai din punct de vedere hardware. Practic, pornind uncalculator care nu are instalat un sistem de operare, pornirea acestuia din punct de vederehardware va fi indicată pe panoul frontal prin aprinderea unor LED-uri indicatoare, dar încontinuare el nu va putea fi utilizat în nici un fel.

La pornirea calculatorului, se citesc informaţii din MBR (Master Boot Record).MBR este localizat în primul cilindru al primului hard disk (care poate fi şi singurul) şiconţine o serie de informaţii necesare sistemului de operare pentru pornire. MBR oferăBIOS-ului o serie de informaţii cu privire la discurile din sistem, numărul şi dimensiuneapartiţiilor, tipul lor, ce partiţie este marcată ca fiind activă (bootabilă). După colectareaacestor informaţii, BIOS-ul va căuta în MBR un cod master boot (bootstrap) un micprogram ce va lansa sistemul de operare. Operaţia care se efectuează la pornireacalculatorului se numeşte iniţializarea sistemului sau bootare. Aceasta constă în:

testarea sumară a funcţionării unor componente hard obligatorii (memorie,tastatură, monitor) şi a celorlalte dispozitive conectate. În cazul depistării unorerori procesul de încărcare este oprit;

verificarea parolei stabilită de utilizator (dacă există). În cazul în care, din treiîncercări, nu este furnizată parola corectă execuţia încetează;

testarea discurilor existente în sistem pentru citirea informaţiilor necesarefuncţionării sistemului de operare.

După încărcarea sistemului de operare, utilizatorul poate lansa comenzi ce vor firezolvate, fie direct de sistemul de operare, fie apelând la alte programe de pe disc.

Principalele tipuri de sisteme de operare existente pe PC-uri:

MS-DOS (Microsoft Disk Operating System) - sistem de operare cu discuri,realizat în 1980, de compania Microsoft;

OS/2 (Operating System/2) - sistem de operare ce oferă un mediu sigur, completprotejat dar fără succes deoarece nu a păstrat compatibilitatea cu partea hard;

WINDOWS 3.xx - este un mediu de lucru, mai precis o interfaţă grafică întreutilizator şi sistemul de calcul. Nu este un sistem de operare propiu-zis, deoareceaceastă versiune mai apelează încă la sistemul de operare DOS pentru execuţiaanumitor sarcini;

WINDOWS NT - versiune a WINDOWS-ului, proiectat ca un sistem de operarepentru serverele de reţea;

WINDOWS95 - sistem de operare independent pe 32 de biţi, care a realizat orevoluţie în lumea calculatoarelor personale, în ceea ce priveşte uşurinţa înfolosire;

WINDOWS 98 - arată şi lucrează la fel ca Windows95, deseori acesta fiinddefinit prin următoarea egalitate: Windows98 = Windows95 + Internet Explorer4.0. Caracteristicile principale ale acestui nou sistem de operare sunt: integraretotală cu Internet, calitate sporită, o eficienţă crescută a utilizării dispozitivelorperiferice;

WINDOWS Millenium - versiune superioară a sistemului de operare Windows98; WINDOWS2000 – sistem de operare ce combină caracteristicile Windows98

(interfaţa prietenoasă, simplitatea în configurare, suportul hardware cuprinzător,execuţie superioară) cu tradiţionalele puncte forte ale lui WindowsNT şi anumesecuritate şi stabilitate;

WINDOWS2002 - versiune superioară a sistemului de operare Windows2000; WINDOWS XP (Home şi Professional) – variantă ce îmbunătăţeşte semnificativ

calitatea sistemului de operare, include foarte multe caracteristici noi, posibilităţţide recuperare a datelor, posibilităţi de reparare a sistemului de operare, etc.

WINDOWS Vista a fost lansat oficial în noiembrie 2006 pentru firme şi înianuarie 2007 pentru utilizatorii obişnuiţi, iar în România pe 1 februarie 2007.Windows Vista are o interfaţă grafică total reproiectată numită Windows Aero ceeste mai clară, include noi efecte, animaţii etc. Windows Vista aduce modificări şiîn ceea ce priveşte utilitarele clasice ale versiunilor anterioare: de exempluWindows Explorer conţine îmbunătăţiri esenţiale în ceea ce priveşte vizualizareafişierelor şi a ferestrelor, diagnosticarea şi repararea problemelor apărute înfuncţionarea sistemului, etc.

UNIX – este un sistem multitasking şi multiutilizator, scris într-un limbaj evoluat,suport excelent pentru reţelele de calculatoare;

LINUX – este o variantă de UNIX, considerat un record de adaptabilitate,portabilitatea nucleului fiind foarte mare şi orice alt hardware este inclus rapid înlista dispozitivelor ce care aceasta lucrează.

4.3 Sistemul de operare MS DOS (Disk Operating System)

MS DOS a fost primul sistem de operare utilizat de calculatoarele personale.Denumirea acestuia indică faptul că informaţia este memorată pe discuri magnetice, faptcu totul nou la vremea respectivă, ca medii de stocare a informaţiilor fiind folositebenzile magnetice.Componentele sistemului de operare MS DOS1. componenta DOS BIOS – memorată în fişierul IO.SYS- conţine drivere pentru comunicarea cu perifericele (tastatură, monitor, imprimantă,

HDD etc.)2. DOS Kernel (nucleul sistemului de operare) – memorat în fişierul MSDOS.SYS,

conţine funcţii de acces la fişiere, funcţii de intrare/ieşire la nivel de caracter, etc.3. Interpretorul de comenzi (Shell) – memorat în fişierul COMMAND.COM, afişează

prompterul, preia şi lansează în execuţie comenzi de la tastatură.Comenzile MS DOS se pot încadra în trei categorii:- interne (COPY, DIR, REN, etc.)- externe (memorate în fişiere cu extensia .EXE sau .COM)- indirecte (memorate în fişiere cu extensia .BAT)

4. componenta ROM – BIOS – rezidentă în memoria ROMConţine un set de instrucţiuni grupate în rutinele POST (Power On Self Test) care,

odată cu punerea sub tensiune a calculatorului, verifică UCP, memoria şi BIOS-ul (BasicInput Output Systems) şi păstrează rezultatul verificări într-o locaţie specială de memorie.Dacă verificarea s-a încheiat cu succes, software-ul încărcat în memoria ROM (numit şifirmware) accesează hard disk-ul şi lansează programul care va încărca sistemul deoperare în memorie (încărcătorul bootstrap).

Sistemul de operare MS DOS memorează informaţia sub formă de fişiere şidirectoare. Linia de comandă formată din prompter şi cursor reprezintă interfaţa grafică asistemului de operare MS DOS.

Utilizatorul poate avea acces la o interfaţă grafică mai complexă ce necesităinstalarea unor extensii ale sistemului de operare MS DOS (de exemplu MS DOSSHELL).

Definiţie:Un fişier este din punct de vedere logic, unitatea de memorare a informaţiei pe

disc.Numele unui fişier este format din numele propriu – zis şi extensia acestuia (care

determină tipul fişierului şi uneori poate lipsi).

cursorprompter

Exemplu:

agenda.txt

Notă: În sistemul de operare Windows numele unui fişier poate fi format din până la 255de caractere, inclusiv spaţii, iar extensia nu este limitată la 3 caractere.

Definiţie:Un director reprezintă o colecţie de fişiere şi / sau directoare (numite în acest cazsubdirectoare).

Comenzi uzuale:FORMAT – iniţializează discul din unitatea specificată la un format acceptabil desistemul de operareNOTĂ: Comanda FORMAT şterge datele de pe discul specificat; NU SE VATESTA ÎN CADRUL LUCRĂRII DE LABORATOR.Sintaxa comenzii: FORMAT unitate_de_disc:[/V] [f:size][/s]unde:[/V] reprezintă eticheta unităţii de disc specificate[f:size] reprezintă capacitatea la care va fi formatată discketa[/s] specifică faptul că pe unitatea de disc selectată se vor copia fişierele sistem

SYS – transferă fişierele sistem IO.SYS şi MSDOS.SYS de pe unitatea curentă peunitatea specificată.Comenzile FORMAT A:/S şi SYS A: sunt echivalente (ambele creează diskete sistem) cudeosebirea că, în cazul primei comenzi, disketa va fi formatată.

PROMPT – modifică forma prompteruluiSintaxa comenzii: PROMPT [text]unde:[text] defineşte noul prompterExemple:PROMPT $t – prompterul va fi format din ora curentă a sistemuluiPROMPT $p$g – prompterul va fi format din calea c[tre directorul curent ;i semnul “>”(modul normal de afişare a prompterului)

CD (Change Directory) – permite schimbarea directorului curentSintaxa comenzii: CD [unitate de disc] [cale]Exemplu: CD C:\NCCD \ - determină poziţionarea în directorul rădăcină (pe unitatea de disc curentă în afaraoricărui director)CD .. – determină poziţionarea în directorul părinte al directorului curentNotă: schimbarea unităţii de disc curente se realizează prin specificarea unităţii respective(exemplu: D:)

nume fişier (maxim 8 caractere)

extensie (fişier de tip text)

DIR – afişează lista fişierelor şi directoarelor existente pe unitatea de disc specificată saudin directorul specificat.Sintaxa comenzii: DIR [cale] [nume_fişier] [.extensie] [/p] [/w]unde:[/p] - acest parametru determină afişarea listei de dimensiunile unui ecran, asteptândconfirmarea utilizatorului pentru afişarea paginii următoare.[/w] – determină o afişarea condensată a informaţiilor referitoare la directoarele şifişierele din listă.Exemplu: presupunem că unitatea de disc curentă este C:DIR /P – afişează pagină cu pagină lista cu fişierele şi directoarele de pe unitatea de disccurentăDIR *.exe – afişează lista fişierelor executabile de pe unitatea de disc curentă (* senumeşte caracter global sau wilcard şi înlocuieşte un caracter sau grup de caractere).

MD (Make Directory) – creează un director pe unitatea de disc specificată, conform căiispecificate.Sintaxa comenzii: MD [unitate_de_disc] [cale]Exemplu: MD D:\EXEMPLU\DOCS\DOC1

RD (Remove Directory) – şterge un directorNotă: Pentru a putea fi şters directorul trebuie să fie vid.

COPY – permite copierea unui fişier sau a mai multora pe unitatea de disc specificată şi(opţional) redenumirea fişierului nou creat.Sintaxa: COPY [sursa] [destinaţie]Exemplu: COPY A:\PROGRAM.BAS C:\BASICRENAME (REN)– schimbă numele fişieruluiSintaxa comenzii: REN nume_vechi nume_nou

EDIT – lansează editorul sistemului de operare MS DOSExemplu: Pentru crearea fişierului lista.txt se introduce comanda EDIT lista.txtObservaţie: Pentru a crea un fişier se poate utiliza şi comanda COPY CON. Laterminarea editării fişierului se apasă simultan tastele CTRL şi Z.Exemplu: COPY CON C:\lista.txtDacă se intenţionează crearea cu comanda COPY CON a unui fişier într-un anumitdirector, acesta trebuie creat în prealabil.

DEL (ERASE) – şterge fişierul cu numele specificatSintaxa comenzii: DEL nume_fişier [/p]Se recomandă folosirea comenzii DEL cu confirmare (adăugarea parametrului /p dupănumele fişierului). În acest caz se cere confirmarea din partea utilizatorului pentruştergerea fişierului specificat.Exemplu:DEL C:\lista.txt/p

TYPE – afişează conţinutul fişierului specificatExemplu:TYPE C:\autoexec.bat4.4 Comparaţie între versiunile sistemului de operare Windows

Cele două variante de Windows Xp (Home şi Professional Edition) se bazeză pe nucleulWindows 2000. Introducerea versiunii XP Home Edition reprezintă sfârşitul „liniei” desisteme de operare Windows 9.x.

XP Professional şi Windows MilleniumDeoarece XP Professional se bazează pe nucleul Windows 2000, acesta

furnizează o platformă semnificativ mai fiabilă. Sistemul de fişiere NTFS permiteadministratorului să aplice măsuri de securitate puternice asupra calculatorului şiresurselor acestuia. În plus, XP se distinge de Windows Me prin:- interfaţă utilizator îmbunătăţită- remote desktop – permite accesarea desktop-ului de la distanţă- remote assistance – se poate cerei ajutorul altei persoane care poate controla temporar

desktop-ul calculatorului până la rezolvarea problemei.- verificarea driverelor- administratorul poate verifica dacă driverele folosite au fost

testate în prealabil- driver rollback – revenirea la driverele funcţionale- actualizare dinamică

Windows 2000 Professional şi XP ProfessionalCele două sisteme de operare sunt foarte asemănătoare dar cu câteva deosebiri:- remote desktop;- system restore;- driver rollbackWindows XP Home Edition include o serie de îmbunătăţiri faţă de Windows 2000Professional.:

Compatiilitate hardware şi software crescută Securitate simplificată Logare simplificată şi ecran “welcome” nou Comutare rapidă a utilizatorilor Interfaţă utilizator nouă particularizată în funcţie de conţinut Support îmbunătăţit pentru filme, imagini. muzică Biblioteci multimedia DirectX 8.1 pentru jocuri

XP Professional şi XP Home EditionAu în principal aceleaşi facilităţi, cu deosebirea că varianta Home Edition se adreseazăutilizatorului casnic, în timp ce varianta Professional se adresează companiilor. Ambeleversiuni suportă Remote Assistance ce permite unui administrator să se conecteze la undesktop client pentru a rezolva unele probleme.Următoarele caracteristici nu se regăsesc în Windows XP Home Edition:

Suport multilimbaj – numai Windows Xp Professional dispune de kit de instalarepentru mai multe limbi;

Encrypting File System - Windows XP Professional suportă Encrypting FileSystem (EFS), care permite criptarea fişierelor sau folderelor locale. EFS permiteutilizatorilor să protejeze documentele importante.

Suport multimicroprocesor – Windows XP Professional suportă douămicroprocesoare în timp ce Windows Xp Home Editionpoate lucra doar cu unul.

Automated System Recovery (ASR) – s-a eliminat facilitatea backup (rezervă) dinkit-ul Home Edition fiind însă disponibilă separat.

Windows Vista vs XP ProfessionalWindows Vista aduce un plus de securitate şi o interfaţă grafică total schimbată.

În plus există o mltitudine de facilităţi de vizualizare a ferestrelor (în figura 4.2 esteprezentată imaginea după activarea prin combinaţia de taste ALT+TAB, amoduluiWindows Flip 3D, ce prezintă tridimensional fiecare fereastră deschisă)

Figura 4.1 Desktop-ul Windows Vista

Figura 4.2 Ferestrele deschise la un moment dat vazute Flip 3D.

Figura 4.3 Fereastra Date and Time Settings – Windows Vista

CAPITOLUL V5.1 Sistemul de operare Windows

Sistemele de operare au evoluat foarte mult de-a lungul timpului în ultimii zeceani, de la un ecran negru în care totul se facea cu ajutorul tastaturii, la sistemeleperformante care permit rularea mai multor programe simultan, redarea fişierelor audio,jocuri, vizionare filme şi altele totul cu ajutorul mouse-ului.

WINDOWS Xp a fost lansat în anul 2001 şi are două versiuni, home editionpentru utilizatorii casnici şi una profesională, acesta fiind mai complexă. Acest sistem deoperare se dovedeşte a fi mult mai stabil decât unul din predecesorii săi, Windows 98 (mai puţine erori şi este mai sigur în exploatare).

Sistemele de operare precedente, Windows 95 şi Windows 98 s-au bazat peprimul sistem de operare numit MS-DOS. Odată cu lansarea noii versiuni a sistemului deoperare, Windows Xp, Bill Gates afirmă “era MS-DOS a luat sfârsit”, acest nou sistem deoperare nu se mai bazează pe vechiul sistem de operare MS-DOS, fiind mai bun decâtcelelalte dar necesitând şi o configuraţie a calculatorului mai performantă.

Windows asigură o interacţiune standardizată, între utilizator şi calculator, prinintermediul tastaturii şi al dispozitivului mouse. Interacţiunea este dirijată prin obiectegrafice afişate în fereastra aplicaţiei: meniuri, butoane, liste de opţiuni, şi altele.Utilizatorii se familiarizează repede cu aceste mijloace de interacţiune deoarece suntsimple şi intuitive. Totodată, ele se regăsesc în toate aplicaţiile Windows, fiindprogramate prin apelul unor funcţii din bibliotecile sistemului de operare. În acest fel,Windows permite crearea de interfeţe standardizate cu utilizatorii.

Cerinţele hardware s-au modificat de-a lungul timpului în funcţie de noileversiuni ale sistemului de operare Windows. În tabelul de mai jos se prezintă evoluţiaacestor cerinţe cu precizarea că este vorba de cerinţele minime ale sistemului pentru aasigura o funcţionare optimă a sistemului.

Tabel 5.1. Prezentarea necesarului minim de resurse pentru diferitele variante Windows.Sistem de operare Procesor Memorie Hard disk95 386 4MB 40 MB98 486 16MB 175 MBMe 150 MHz 32 MB 480 MBNT 4.0 486 16MB 117 MB2000 Professional 133 Mhz 64 MB 650 MBXP Home Edition 233 MHz 64 MB 1.5 GBXP Professional 233 MHz 64 MB 1.5 GB

Cerinţele minime reprezintă resursele minime de bază pentru ca sistemul deoperare să fie încărcat şi rulat. Pentru Windows XP se recomandă o configuraţie cu unprocesor ce lucrează la frecvenţa cel puţin de 300 Mhz şi 128 memorie RAM.

Windows XP face parte din categoria interfeţelor utilizator grafice (Grafic UserInterface – GUI). GUI a fost conceput original de Rank Xerox, dar au fost popularizatede către firma APPLE cu calculatoarele Macintosh. GUI se bazează pe utilizarea unordesene, cunoscute ca icon-uri, care sunt manipulate cu ajutorul unui dispozitiv periferic

numit mouse. Datorită faptului că interfaţa utilizator este grafică, sintaxa complexă cerutăde interfaţa linie comandă (Unix, Dos) nu mai este necesară.

Mouse-ul este un dispozitiv care se manevrează cu mâna, mutând un indicator(pointer) pe ecran. Imaginea pe ecran a unui mouse poate fi:

- săgeată simplă – când mouse-ul este poziţionat în linia meniu;- săgeată dublă – când mouse-ul e poziţionat în colţul sau la marginea unei

ferestre;- patru săgeţi – când este poziţionat în centrul ferestrei sau pe un obiect selectat;- clepsidră – când se derulează execuţia unui proces şi când utilizatorul nu poate

interveni;- imaginea unei mâini – când este poziţionat în fereastra deschisă de meniul Help.Interfaţa grafică conţine următoarele elemente:

Desktop-ul – este suprafaţa ecranului pe care apar toate celelalte elemente de interfaţă(ferestre, icon-uri, shortcut-uri). Diferenţa principală între un icon şi un shortcut (opictogramă cu o săgeată în colţul stânga jos) apare la ştergerea acestor elemente de pedesktop şi anume: dacă în cazul icon-ului ştergerea acestuia implică şi ştergereaprogramului asociat, în cazul shortcut-ului se va şterge doar pictograma de pe desktop.Bara de task-uri (de aplicaţii) – se găseşte uzual pe latura de jos a ecranului şi în cadrulei vor apărea numele aplicaţiilor deschise (sub forma unui buton). Bara de task-uripermite comutarea între aplicaţiile deschise şi lucrul alternativ cu acestea.Elemente:- butonul Start – la apăsarea acestuia se derulează un meniu vertical- icon-uri ale aplicaţiilor folosite frecvent (quick launch bar)- system tray – zona de lângă ceas, care va afişa mesaje legate de activitatea modulului

de protecţie permanentă a programului antivirus instalat, ascunderea icon-urilorinactive, etc.

Figura 5.1 elementele barei de task-uri

Meniul contextual al barei de task-uri cuprinde următoarele opţiuni:- Toolbars – permite includerea sau eliminarea unor bare de unelte suplimentare pe

bara de task-uri (bara de adrese Internet Explorer, Language Bar, Quick Launch Bar)- Cascade – afişarea ferestrelor deschise în cascadă- Tile Windows Horizontally – afişarea ferestrelor deschise prin împărţirea desktop-

ului în zone verticale.- Tile Windows Horizontally – afişarea ferestrelor deschise prin împărţirea desktop-

ului în zone orizontale- Show desktop – afişarea desktop-ului prin minimizarea automată a tuturor ferestrelor- Task Manager –lansează managerul de task-uri ce permite întreruperea proceselor

blocate, vizualizarea aplicaţiilor ce rulează la un moment dat (se activează automat cucombinaţia de taste CTRL+ALT+DEL).

Setul decaractereutilizat

Quick launchbar

Aplicaţie

OraNivelsonor

- Lock the Taskbar – blocarea în poziţia curentă a barei de task-uri- Properties – afişează fereastra Taskbar and Start Menu Properties, ce permite

realizarea unor setări aplicabile barei de task-uri şi meniului start

Figura 5.2. Proprietăţile barei de task-uri

Unele dintre casetele de validare din tabela Taskbar fereastra de mai susrealizează setări deja descrise, însă în plus caseta Group similar taskbar buttons vadetermina suprapunerea, atunci când se minimizează, a ferestrelor de acelaşi tip, Auto-hide the taskbar determină ascunderea barei de task-uri şi extinderea suprafeţei utile adesktop-ului.

Tabela Start Menu conşine setări legate de modul de afişare al meniului butonuluiStart, iar prin butonul Customize permite personalizarea aceluiaşi meniu în sensul afişăriisau nu a opţiunii Favorites, afiţarea conţinutului folderului My Documents sub formaunei liste.

Butonul Clear şterge istoricul din bara de adrese a browser-ului şi listadocumentelor şi a programelor recent accesate.

Meniul butonului Start odată activat, pune la dispoziţie următoarele opţiuni:- Shut Down – deschide o casetă de dialog prin care i se permite utilizatorului

închiderea sau repornirea calculatorului.- Log Off – deconectează utilizatorul curent de la profilul său utilizator- Run – permite executarea directă şi explicită a unor programe sau comenzi.- Help and Support – activarea programului de Help (explică funcţionarea şi utilizarea

sistemului de operare Windows). Acest program rulează sub forma unui documentinteractiv, structurat pe subdomenii (în limba engleză).

- Search – For files or Folders pentru localizarea unor fişiere şi foldere. Căutareapoate fi realizată prin specificarea unor parametri suplimentari (data modificării,mărimea fişierului, etc.). Opţiunea On the Internet determină deschiderea ferestreibrowser-ului implicit, iar opţiunea For People determină lansarea unei aplicaţii cepermite extragerea informaţiilor referitoare la o anumită persoană din Address Booksau folosind serviciile unor site-uri dedicate.

- Settings – principalele subopţiuni sunt Control Panel (folosită pentru a controla oserie de parametri interni) şi Printers (pentru gestionarea imprimantelor conectate lasistem).

- Documents – oferă o listă a documentelor accesate recent- Favorites – păstrează legături către resursele informaţionale (locale sau din Internet)

care au fost definite ca fiind frecvent folosite.- Programs – lista programelor instalateNotă: Opţiunea Run permite execuţia unor comenzi care fie reprezintă o modalitatealternativă, mai rapidă de lansare a unor aplicaţii, fie oferă utilizatorului unelte deconfigurare sau diagnosticare a calculatorului.Câteva exemple:

Control – deschide Control Panel; control userpassword2 permite gestionareaparolelor utilizatorilor (comanda este accesibilă doar administratorului)

Calc – lansează aplicaţia Calculator din Accessories Explore – lansează windows Explorer Ipconfig (pentru windows 98 winipcfg) – oferă informaţii despre placa de reţea,

adresa ip, etc. Msconfig – modificarea serviciilor şi utilitarelor ce se încarcă la bootare sau

modificarea modalităţii de bootare Regedit – lansează Registry Editor, ce permite modificarea regiştrilor sistemului

de operare

5.1 1. Control PanelOferă informaţii referitoare la facilităţile interne generale ale sistemului de

operare, precum şi asupra componentelor software sau hardware adiţionale.Add/Remove Programs – permite instalarea de noi componente ale sistemului deoperare Windows (eticheta Windows Setup) şi de asemenea instalarea şi dezinstalareaprogramelor (eticheta Install/Uninstall).Permite de asemenea instalarea ulterioară a unor componente ale sistemului de operare,configurarea tastaturii a mouse-ului, personalizarea barei de task-uri, etc.Instalare – procedura prin care un program este copiat pe calculator şi configurat pentru ase integra în funcţionalitatea sistemului.Dezinstalare – procedura prin care se şterge şi se scoate din sistem un program instalatanterior.Display – reglaje referitoare la afişarea interfeţei grafice.Keyboard – se reglează viteza de repetare a caracterelor la apăsarea continuă a tastelor(categoria Speed) sau instalarea mai multor formate de tastaturi cu caracter lingvistic.Printers – este una dintre cele mai importante aplicaţii cu rol în instalarea şi configurareaimprimantelor.

Security Center - activarea sau dezactivarea firewall-ului, a actualizărilor automate şi aprogramului antivirus.

Figura 5.3 Fereastra Control PanelRegional and Language Options - permite vizualizarea seturilor de caractere instalate şieventual instalarea unor noi seturi de caractere, informaţii legate de formatul valorilornumerice utilizate, formatul orei şi al datei curente.

Figura 5.4. Ferestrele de configurare a opţiunilor regionale

Butonul Customize de pe tabela Regional Options oferă posibilitatea modificăriiseparatorului dintre partea întreagă şi partea zecimală, a simbolului de grupare a cifrelorunui număr şi a separatorului de listă (aceste informaţii sunt foarte importante pentruprogramele Microsoft Word şi Microsoft Excel).Pentru a instala seturi de caractere corespunzătoare altor limbi se parcurg următoareleetape:

Figura 5.5 Fereastra de instalare a noilor seturi de caractere

- click pe tabela Languages- click pe butonul Detail, se va afişa fereastra de mai sus, figura 4.5- pentru a instala sau elimina seturi de caractere se apasă pe butonul Add respectiv

Remove.5.2. Tipuri de ferestre în Windows

În sistemul de operare Windows există mai multe tipuri de ferestre:- fereastră aplicaţie - elementul principal al oricărei aplicaţii (interfaţa grafică)- fereastră document - zona de editare a documentului în cazul unui editor de texte- fereastră de navigare - fereastra Windows Explorer- ferestre de dialog: de tipul ferestrei ce se deschide la accesarea opţiunii Search din

meniul butonului Start, fereastra de confirmare a ştergerii unui fişier şi trimitereaacestuia în Recycle Bin, etc.

Figura 5.6 Exemplu de fereastră de dialog

Orice fereastră Windows conţine cel puţin elementele enumerate mai jos:- bara de titlu;- bara de meniuri;- bara de pictograme;- bara de defilare orizontală şi verticală;- bara de stare situată în partea de jos a ferestrei – oferă informaţii referitoare la

conţinutul curent al ferestrei.

5. 2.1. Controale ce se pot regăsi într-o ferestră

Figura 5.7. Controalele unei ferestre

1 – Spin button – element ce permite alegerea unei valori numerice, fie prin tastaredirectă, fie prin reglare prin apăsarea repetată a celor două mici butoane din dreapta2 - casetă de validare – validarea unei acţiuni3 – listă cu opţiuni – sunt utilizate la alegerea unor opţiuni dintr-o listă cu mai multeelemente4 – buton – odată apăsat determină activarea altei ferestre sau confirmă acţiunile curente

1

2

34

5

6

5 - butoane radio, în figură doar primul dintre ele selectat – se utilizează de asemenea lastabilirea unor acţiuni6 – casetă text – sunt folosite la introducerea unor informaţii necesare programului.

Indiferent de programele instalate pe calculator şi indiferent de versiunea deWindows utilizată, pe desktop vor fi prezente incon-urile My Computer, My NetworkPlaces, Recycle Bin, My Documents.

Notă: Ce trebuie făcut dacă unul dintre aceste icon-uri nu apare totuşi pe desktop?Icon-urile vor fi sau nu afişate în funcţie de selectarea opţiunilor din meniul contextual alecranului. Succesiunea de operaţiuni ce trebuie efectuată în acest caz este: click dreaptape desktop, click pe opţiunea Properties, tabela Desktop, click pe butonul CustomizeDesktop. Pe desktop vor fi afişate doar acele icon-uri ale căror casete de validare suntselectate.

Figura 5.8 Fereastra Desktop Items (Elementele desktop-ului)5.3 My Computer

Oferă o imagine asupra capacităţilor de stocare a informaţiei de către sistem atâtpe medii magnetice, cât şi pe medii optice (unităţile DVD RW) şi pe medii magnetice(unităţile de disk, adică partiţiile de hard disk, unitatea de floppy disk). Permite accesul lafolder-ul cu documente partajate între utilizatorii calculatorului (Shared Documents) şi la

documentele partajate de către utilizatorul cu drepturi deadministrator cu ceilalţi utilizatori (admin’s Documents).

Banda verticală din partea stângă a acestei ferestre permitaccesarea unor opţiuni sistem: modificarea unor setări (de fapt unshortcut către Control Panel), instalarea sau dezinstalareaprogramelor sau vizualizarea unor informaţii legate de sistem. A douasecţiune de pe această bandă trimite utilizatorul către My Documents,din nou Control Panel, My Networks Places.Meniul contextual al folderului sistem My Computer oferă o serie de

opţiuni importante.Map Network Drive (prezentă şi în meniul Tools din Windows Explorer) permitepartajarea unei unităţi de disc sau a unor foldere între calculatoarele din aceeşi reţeaIntranet.Disconnect Network Drive – operaţiunea inversă celei de mai susRename permite redenumirea acestui folder sistemManage lansează un utilitar ce permite gestionarea resurselor calculatorului şi realizareaunor opţiuni avansate.Opţiunea Properties deschide fereastra System Properties prezentată în figura de mai jos.

Figura 5.9. Fereastra System Properties.

După cum se poate observa, prima tabelă, General, oferă utilizatorului câtevainformaţii referitoare la calculatorul utilizat şi anume sistemul de operare folosit, tipulprocesorului şi frecvenţa la care lucrează, volumul de memorie RAM.

Tabela Computer Name facilitează redenumirea sau doar vizualizarea numeluicalculatorului în reţea, System Restore permite configurarea unor parametri necesarifuncţionării adecvate a opţiunii de restaurare a sistemului în urma defectării. În tabelaRemote se stabileşte calculatorul aflat la distanţă ce poate accesa resursele calculatoruluigazdă.5.4 Recycle Bin

Este un folder (director) special în care sunt depuse temporar fişierele şterse.Astfel, fişierele şterse în Windows pot fi restaurate sau şterse definitiv.

Meniul contextual al acestuia conţine opţiuni ce permit golirea acestuia (ştergereadefinitivă a documentelor, acestea mai putând fi totuşi recuperate cu ajutorul altorprograme) şi din nou opţiunea cea mai importantă Properties. Selectarea acestei opţiunidetermină deschiderea unei ferestre ca în figura de mai jos.

Coşul de gunoi poate fi configurat uniform pentru toate unităţile de disc sauseparat pentru fiecare în parte. Se poate stabili spaţiul alocat acestui folder prinmanevrarea cursorului, precum şi afişarea sau nu a dialogului de confirmare a ştergeriifişierelor. Este bine ca această opţiune să fie bifată, iar caseta de validare de mai sus,adică „Do not move files to the Recycle Bin. Remove files immediately when deleted” sărămână nebifată pentru a nu se produce ştergerea accidentală a unoi informaţiiimportante.Atenţie: Dacă se şterge un fişier (care se dovedeşte ulterior important) de mărime maimare decât capacitatea de memorare a coşului de gunoi, ştergerea este definitivă. Aceeaşisituaţie apare şi atunci când se şterg fişiere sau foldere memorate pe flash memory.

Figura 5.10 Fereastra de configurare Recycle Bin5.5 My Network Places

Oferă o imagine asupra calculatoarelor conectate în reţea.Fereastră ce permite vizualizarea calculatoarelor din acelaşi grup de lucru

(Workgroup) sau din întreaga reţea locală. Accesul la un alt calculator aflat în reţeaimplică, cel puţin teoretic, accesul la documentele partajate (sharing) de alţi utilizatori aialtor calculatoare.

Tot din această fereastră View Network Connections, utilizatorul poate accesasetările plăcii de reţea, poate vizualiza sau modifica IP-ul calculatorului, domeniulserverului de nume, etc.

Figura 5.11. Fereastra My Network Places

Câteva observaţii generale despre sistemul de operare Windows Xp:O caracteristică importantă a sistemului de operare Windows este redundanţa

metodelor în sensul că există mai multe metode care au acelaşi rezultat: aplicaţiile se potlansa în execuţie prin metode diferite, se pot închide prin metode diferite, setările suntdisponibile în mai multe variante, etc.

Plug and play (PnP) – este o caracteristică foarte importantă a sistemului deoperare Windows, caracteristică perfecţionată şi dezvoltată odată cu trecerea de laWindows 98 la Windows XP. Această facilitate permite detectarea şi instalarea (mai alesîn Windows XP) a componentelor noi adăugate pe placa de bază sau a perifericelorconectate la calculator. Astfel, instalarea unei imprimante devine mult mai uşoarădeoarece sistemul detectează tipul acesteia, îi alocă resurse şi îi instalează driver-elenecesare funcţionării optime a acesteia. Windows XP include o colecţie vastă de driverepentru majoritatea componentelor ce se pot conecta la calculator.

Numele fişierelor nu mai este limitat la maxim opt caractere, ci poate merge pânăla 255 de caractere şi poate conţine inclusiv semne de punctuaţie şi spaţii. Nu sunt admiseurmătoarele caractere: \, /, :, *, ?, „, <, >, |.

Clipboardul-ul sau memoria temporară, se foloseşte pentru a transferainformaţiile între mai multe aplicaţii. În momentul în care se alege opţiunea Copy sauCut, informaţia selectată este transferată în Clipboard, iar în momentul selectării opţiuniiPaste, informaţia este preluată din Clipboard şi transferată la destinaţie. MemoriaClipboard posibilitatea de a stoca 12 informaţii pentru transfer (faţă de aceeaşi memorieîn Windows 98 care avea un singur nivel de memorare). De la a 13-cea prima informaţie

este ştearsă lăsând ultimul loc pentru cea de-a 13-a. După selectarea informaţiei caretrebuie transferată se face clic pe butonul ,,Copy’’(copie) sau ,,Cut’’(taie) şi apoi pentrutransfer în altă aplicaţie se face clic pe butonul Paste.5. 6 Modificarea proprietăţilor desktop-ului

Aspectul desktop-ului poate fi modificat selectând Properties din meniulcontextual, care se derulează atunci când se execută un click dreapta pe o regiune liberăde pe desktop. Ca urmare se va deschide fereastra din figura 5.12

Figura 5.12 Fereastra de dialog Display Properties

Tabela Themes permite personalizarea calculatorului prin alegerea unei imaginide fundal, icon-uri speciale, etc. Aceste teme se pot salva sub diferite nume pentru oeventuală folosire a lor.

Tabela Desktop permite alegerea unei imagini de fundal (background) dintr-o listăde imagini standard sau alegerea alteia prin apăsarea butonului Browse şi localizareaacesteia. Imaginea de fundal aleasă va fi afişată centrat (Centered), alungită ladimensiunile desktop-ului (Stretch) sau afişată de mai multe ori la mărimea ei iniţialăpână la acoperirea completă a ecranului (Tile).

Tabela Screen Saver permite alegerea aşa – numitului Screen Saver care astăzi arerol de protejare a informaţiilor dar în trecut proteja stratul de luminofor de pe interiorulecranelor atunci când nu se lucra pe calculatorul respectiv. Se poate stabili intervalul de

timp după care se va lansa Screen Saver-ul (interval în care nu se lucrează nici cutastatura nici cu mouse-ul) şi de asemenea o parolă pentru întreruperea rulării acestuia şirevenirea la regimul normal.

Figura 5.13 Ferastra Screen SaverButonul Power permite stabilirea regimurilor de consum de energie electrică în

sensul că se poate activa modul Hibernate în care calculatorul îşi salvează conţinutulmemoriei pe hard disk, iar la comutarea în modul normal activitatea se reia din punctul deîntrerupere. Se poate activa modul de lucru UPS (Uninteruptible Power Supply) – sursăde curent neîntreruptibilă ce permite lucrul timp de câteva minute şi după întrerupereaenergiei electrice (în acest caz este necesar dispozitivul UPS).

Figura 5.14 Tabela Appearance

Tabela Appearance ajută la stabilirea unor caracteristici ale aspectului suprafeţeide lucru şi a ferestrelor. Se pot aplica diferite efecte în lucrul cu ferestre sau diferitescheme de culori pentru bara de titlu a ferestrei active, bara de titlu a ferestrei inactive,fereastra de dialog, etc.

Figura 5.15 Fereastra Display Properties

Tabela Settings permite stabilirea rezoluţiei, a adâncimii de culoare (parametruexplicat atunci când s-a prezentat monitorul), iar prin intermediul butonului Advanced omulţime de parametri ai plăcii grafice. Windows XP permite folosirea simultană a maimultor monitoare, în cazul de mai sus două. Trebuie amintit aici că rezoluţia se stabileşteîn funcţie de dimensiunile monitorului şi că modificarea acesteia determină întrerupereade scurtă durată a imaginii de pe monitor sau chiar restartarea calculatorului.

Apăsarea butonului Advanced determină apariţia ferestrei din figura 5.16.

Figura 5.16 Fereastra de setări avansate, Advanced.Din tabela General se poate modifica valoarea DPI (Dot Per Inch – puncte pe inci)

dacă imaginea afişată pe monitor nu convine utilizatorului şi prin bifarea butonului radiocorespunzător, se poate determina comportamentul calculatorului la modificarea dâncimiide culoare.

Tabela Monitor permite modificarea ratei de refresh, parametru deja prezentatatunci când s-a prezentat monitorul ca periferic de ieşire. De obicei rata de refresh nutrebuie modificată deoarece alegerea unei valori nesuportate (prea mari) de către monitorduce la defectarea ireparabilă a acestuia. Dacă totuşi monitorul se comportă anormal, (deexemplu, la intervale regulate de timp se închide fără ca dumneavoastră să apăsaţibutonul de închidere) o posibilă cauză ar putea fi rata de refresh necorespunzătoare.

Figura 5.17 Tabela Monitor5. 7 Windows Explorer

Aplicaţia poate fi deschisă în mai multe moduri (intervine din nou redundanţametodelor din Windows):

1. Din meniul Start – Programs – Windows Explorer2. Pe pictograma My Computer, click dreapta; din meniul contextual se alege

Explore3. Pe butonul Start se execută click dreapta şi se alege Explore din meniul

contextual4. Combinaţia de taste Windows Logo + E5. Cu dublu click pe pictograma scurtătură de pe desktop (dacă există)6. Click pe pictograma din Quick Launch Bar, dacă există. Dacă nu există, poate fi

creată prin glisarea cu click stânga apăsat pe icon-ul Explorer-ului pânădeasupra barei de lansare rapidă

7. Start – Run – se scrie comanda explore - OKFereastra Windows Explorer conţine toate elementele unei ferestre de aplicaţie

(adică bară de titlu, bară de meniuri, bară de butoane, bară de adrese – specifică acestuitip de fereastră, bară de stare). Suprafaţa de lucru este împărţită pe verticală în două zone,prima din stânga se numeşte Explorer Bar şi aici se selectează fişierul sau folderul deinteres, iar în partea dreaptă se va afişa conţinutul acestuia.

Figura 5.18 Fereastra Windows ExplorerSe vor prezenta în cele ce urmează opţiunile mai importante ale fiecărui meniu.Meniul File cuprinde opţiuni legate de lucrul cu fişiere (Delete, Rename,

Properties), opţiunea New cu mai multe subopţiuni, fiecare corespunzând creării unuifişier nou corespunzător aplicaţiilor curente.

Meniul Edit înglobează opţiunile clasice dintr-un astfel de meni şi anume,selecţie, inversarea selecţiei, copiere (Copy), lipire (Paste), copierea sau mutarea într-unanume fişier (Copy to/Move to File).

Meniul View cuprinde opţiuni ce pot adăuga sau elimina elemente ferestreiExplorer, opţiuni legate de modul cum va fi vizualizată informaţia în zona din dreapta(listă, listă cu detalii, icon-uri) şi opţiunea ce pune la dispoziţie variante de afişare a zoneidin stânga (Explorer Bar) nu neapărat cu afişarea arborelui de fişiere ci de exempluafişarea Search Companion-ului.

Meniul Tools conţine două opţiuni deja explicate în partea referitoare la meniulcontextual al folderului sistem My Computer (Map Network Drive şi Disconnect

Network Drive) şi opţiunile Synchronize (care descarcă conţinutul paginilor Webspecificate pentru lucrul offline cu browser-ul Internet) şi Folder Options. Întrucât FolderOptions prezintă câteva particularităţi, ne vom referi asupra câtorva aspecte.

Figura 5.19. Fereastra Folder Options

Tabela View a ferestrei Folder Option permite realizarea câtorva setări utile:- show hidden files and folders – afişează inclusiv fişierele cu atribut hidden

(ascuns)- do not show system or hidden files – afişează fişierele sistemului de operare

(există deci posibilitatea unor ştergeri accidentale) şi nu afişează fişierele cuatribut ascuns (măsură de protejare a informaţiilor)

- hide extension for known file types – opţiunea va avea ca efect neafişareaextensiilor fişierelor de tip cunoscut

Operaţii uzuale în Windows Explorer:a) Crearea unui fişier nouFile – New – Folder sau se dă click dreapta în zona din dreapta pe o porţiune liberă şi dinmeniul contextual se alege opţiunea Newb) Copierea unui fişier

Clic dreapta pe fişier, opţiunea Copy, apoi din Explorer Bar se selecteazădestinaţia şi se dă din nou click pe zona din dreapta şi din meniul Edit, opţiunea Paste

Metoda Drag&Drop: Pentru copierea directă se glisează cu click apăsat pe fişierul saufolderul de interes până pe destinaţia (care trebuie să fie vizibilă) din Explorer Bar şi seeliberează click-ul. În acest caz fişierul va fi copiat direct.

O altă variantă a acestei metode constă din folosirea click dreapta pentru glisare,iar când destinaţia este selectată în Explorer Bar se eliberează click dreapta şi din meniulcontextual ce se activează se allege, după caz, Move Here, Copy Here sau CreateShortcut Here.

Redenumirea fişierelor, ştergerea acestora, vizualizarea atributelor şi alegereaaltei aplicaţii care să deschidă tipul respectiv de fişier se realizează din meniul contextualopţiunile Rename, Delete, Properties.Notă: În cazul când se copie fişiere executabile, în timpul operaţiilor descrise mai sustrebuie ţinută apăsată tasta Ctrl, altfel în dosarul ţintă se creează doar o scurtătură afişierului executabil. De asemenea trebuie apăsată tasta Ctrl dacă se copie fişiereneexecutabile în dosare diferite dar pe acelaşi drive, altfel fişierul este mutat şi nu copiat.Confirmarea copierii este apariţia unei mici pictograme cu semnul + lângă pictogramafişierului care se copie.

Între ferestrele aplicaţiilor My Computer şi Windows Explorer există o legăturăfundamentală. Din oricare dintre aplicaţii se poate migra în cealaltă, prin câteva comenzisimple. Din fereastra My Computer, dacă selectăm din meniul View articolul ExplorerBar iar din submeniul corespunzător alegem Folders, obţinem o fereastră WindowsExplorer în care, în cadrul din stânga este afişată structura ierarhică de directoare.Trecerea inversă este şi mai simplă, prin închiderea cu un click pe simbolul X din parteasuperioară a cadrului Explorer Bar.5.8. Observaţii

Deseori RAM-ul nu este suficient pentru a rula toate programele. De exemplu,dacă se deschide o fereastră Internet Explorer şi o fereastră Microsoft Word 64 MB dememorie RAM nu ar fi suficient. Un alt exemplu: Windows XP necesită minim 64MBdar funcţionează optim dacă are cel puţin 128MB de memorie din care va consuma 60MB.

Există totuşi un mecanism care permite extinderea memoriei RAM, şi care evităsituaţia în care memoria RAM ar deveni insuficientă ceea ce ar implica închiderea uneiasau mai multor aplicaţii.

Calculatorul caută porţiuni care nu au fost utilizate recent din memorie şi lesalvează pe HDD, urmând ca sistemul de operare să realizeze transferul în sens invers.Astfel se eliberează memorie RAM, iar zona în care se salvează imagini ale memorieiRAM se numeşte fişier pagină (sau page file, fişierele vor avea extensia „.swp”).

Dacă calculatorul se bazează în special pe memoria virtuală, se constată o scădereaccentuată a performanţelor şi o încetinire a execuţiei cauzată de salvările succesive peHDD. Acest fenomen se numeşte thrasing.

Windows XP stochează conţinutul memoriei virtuale într-un fişier numit page-file.sys. Pentru a îmbunătăţi performanţele calculatorului, acest fişier trebuie mutat de pepartiţia activă, deoarece în caz contrar încetineşte foarte mult sistemul.

Un alt „pont” pentru a optimiza funcţionarea calculatorului este modificareamărimii memoriei virtuale la dublul memoriei fizice pe calculatoarele cu mult spaţiu oeHDD sau setarea mărimii minime şi maxime ale memoriei virtuale ca fiind egale cumărime totală.

CAPITOLUL VI - Microsoft Word6.1. Descrierea programului

Aplicaţia se lansează cu Start – Programs – Microsoft Word sau dublu click pepictograma de pe desktop, dacă există.

După deschiderea aplicaţiei de pe ecran apar 2 ferestre, una în alta. Primafereastră, cea exterioară, este fereastra aplicaţiei, iar cea interioară a documentului, figura6.1.

Figura 6.1 Fereastra Microsoft WordFereastra programului conţine toate elementele unei ferestre de aplicaţii, bară de

titlu – pe care sunt afişate sigla cu numele programului şi numele documentului deschis şipictograma meniului sistem (opţiunile acestuia devin vizibile dacă se apasă fie clickdreapta pe pictogramă, fie combinaţia de taste Alt+ Space), bară de meniuri, bare deinstrumente standard, bară de stare. Fereastra documentului conţine două rigle, unaverticală şi a doua orizontale, pe cea din urmă găsindu-se nişte indicatori de aliniere(cursoare) precum şi butoanele de închidere, minimizare şi redimensionare a ferestrei.Programul poate deschide simultan mai multe documente, fiecare în fereastra lui. Pentruminimizarea, redimensionarea sau închiderea aplicaţiei se folosesc cele 3 butoane de pe

bara de titlu, iar pentru minimizarea, redimensionarea sau închiderea unui document sefolosesc cele trei butoane de pe bara de meniuri. Lista documentelor deschise la unmoment dat este accesibilă executând click pe meniul Windows, iar aducerea pe ecran (înfereastra activă) a oricărui document din listă se face cu un click pe numele documentuluidin listă (sau prin folosirea combinaţiei de taste CTRL+F6). Dintre barele de instrumente,în mod prestabilit sunt afişate bara Standard, prima de sub bara de meniuri, şi Formatingcare cuprind principalele butoane pentru operaţiile legate de formatarea (atribuirea unuiformat dat de mai multe caracteristici cum ar fi font, distanţa între rânduri, stilul utilizat)documentului. Funcţia oricărui buton de pe barele de instrumente poate fi uşor aflatăpoziţionând cursorul mouse deasupra butonului; în câteva secunde apare o casetă cunumele acestuia.

Figura 6.2 Bara de formatare

Pe bara de formatare se pot localiza diferite elemente, începând din stânga, înprima listă cu opţiuni se specifică stilul folosit, în următoarea tipul fontului, mărimeafontului. Următoarele trei butoane se referă la efecte aplicate fontului (scris îngroşat –Bold, cu litere aldine – Italic, subliniat - Underlined), iar următoarele patru butoanestabilesc alinierea textului în pagină şi distanţa între rândurile din text. Ultimele butoanepermit crearea unei liste numerotate sau o listă cu marcatori speciali, creşterea saureducerea indentului, etc.

Alte bare pot fi afişate alegându-se din meniul View – Toolbars numele bareidorite. Conţinuturile barelor de instrumente pot fi particularizate, în sensul că se potadăuga pictogramele unor comenzi frecvent folosite: în meniul Tools se alege Customizeşi se deschide o fereastră de dialog cu trei tabele din care se alege tabela Commands,figura 6.3.

Figura 6.3 Fereastra CustomizePictogramele sunt grupate pe categorii. Panoul din stânga listează numele

categoriilor iar cel din dreapta afişează pictogramele corespunzătoare categoriei selectateîn panoul din stânga. Pictogramele pot fi trase, prin tehnica drag and drop, pe bara deinstrumente.

O altă serie de opţiuni importante pentru configurarea meniurilor, a spaţiuluiocupat de barele de formatare, a mărimii pictogramelor din bara de butoane, a afişăriiunei scurte explicaţii referitoare la rolul butonului pe care se află poziţionat cursorulmouse-ului (selectarea casetei de validare Show screen tips on toolbars) este oferită detabela Options.

Figura 6.4 Fereastra Customize, tabela Options.

O caracteristică nouă introdusă în pachetul Office 2000 este meniul personalizat,proiectat astfel încât să fie dependent de utilizator în sensul că la selectarea unui meniuvor fi afişate doar opţiunile utilizate frecvent, dacă se păstrează deschis meniul câtevasecunde se vor afişa şi restul opţiunilor (Figura 5.4). Meniul personalizat va corespundestilului propriu de utilizare a programului.

Programul Word va afişa meniul personalizat dacă este bifată caseta de validareMenus show recently used commands first.

Selectarea casetei de validare Standard and formatting toolbars share one rowdetermină afişarea pe acelaşi rând a barelor de butoane şi de formatare.

Fereastra aplicaţiei Word mai conţine, pe lângă elementele deja enumerate, înextremitatea stângă a barei de defilare orizontală butoane ce permit alegerea tipului devizualizare a documentului (Normală, Aspect Web – Web Layout, Aspect pagină tipărită– Print Layout şi Aspect Carte - Reading Layout).

Bara de stare oferă informaţii legate de numărul paginii curente, numărulsecţiunii, numărul paginii din numărul total de pagini pe care se află poziţionat cursorul,la ce distanţă faţă de marginea de sus a paginii se află cursorul, pe a câta coloană şi pe al

câtelea rând din Grid-ul (caroiajul de marchează o pagină Word) se află poziţionatcursorul. Un dublu click pe oricare din aceste informaţii va deschide fereastra Find andReplace pe tabela Go To.

Tot pe bara de stare se găsesc următoarele butoane: REC – se activează modulRecording Macro (Înregistrare Macro), TRK – Track Changes prin care se va marca oricemodificare efectuată în text, EXT – Extended Selection (Selecţie Extinsă) ce permiteselectarea unei noi zone fără a se deselecta zona selectată iniţial (modul EXT se poateactiva şi prin apăsarea tastei F8) şi OVR – Overtypes (Suprascriere) determină ca textuleditat din acest moment să înlocuiască textul existent (modul OVR se activează apăsareatastei Insert).

Înainte de a începe editarea propriu-zisă a documentului, se recomandărespectarea următoarelor „reguli” enunţate cu scopul de uşura munca de editare a unuidocument complex. Regulile enunţate mai jos sunt reguli generale:

1. O primă etapă constă din setarea marginilor paginii şi a mărimii hârtiei (dinmeniul File opţiunea Page Setup, tabelele Margins şi Paper Size). Dacă stabilireaacestor dimensiuni se realizează după încheierea editării documentului esteposibil ca setările anterioare să fie alterate fiind necesară rearanjarea în pagină aîntregului document.

2. Pentru a putea vizualiza eventualele greşeli de ortografie sau de spaţiere se vaselecta limba în care se editează documentul din ToolsLanguageSetLanguage. Există posibilitatea ca Word 2000 să detecteze automat limba deeditare prin bifarea casetei de validare Detect Language Automatically.

3. Modul de vizualizare folosit în mod obişnuit este Print Layout (din meniul View).4. În lipsa unor precizări explicite, documentul se editează cu font Times New

Roman, mărimea 12, spaţiere la un rând, aliniere completă (Justify). Marginilepaginii se vor stabili astfel încât să se permită îndosarierea acestora (dacă estecazul) şi afişarea numărului paginii în cazul numerotării paginilor documentului(dacă la listare nu apare numărul paginii, acesta se va stabili spaţiul Footer dinPage Setup prin încercări succesive la valoarea optimă).

5. Alinierea unor titluri, fragmente de text, paragrafe etc., nu se realizează apăsândde mai multe ori tasta SPACE, ci folosind butoanele corespunzătoare de pe barade formatare.

6. Pentru păstrarea unui caracter unitar, aliniatul se lasă apăsând o singură datătasta TAB (mărimea implicită a acestuia este de 1,27 cm şi se poate modifica dinmeniul Format, opţiunea Tabs).

7. Referitor la semnele de punctuaţie, înaintea unei virgule, punct etc., nu se lasăspaţiu. Se va lăsa spaţiu doar între semnul de punctuaţie şi cuvântul care îlprecede.

8. Referitor la modul de lucru, este de preferat lucrul cu tastatura şi nu cu mouse-uldeoarece se economiseşte foarte mult timp

În tabelul următor se vor prezenta câteva combinaţii de taste mai des folosite în word:Tabelul 6.1 Combinaţii de taste folosite uzual în Word.

Combinaţie de taste EfectCTRL +S Salvează documentul curentCTRL+O Deschide un document deja

existent

CTRL+P Listează documentul curent laimprimantă

CTRL+F6 Permite comutarea întredocumentele deschise

CTRL+SHIFT+P Modificarea dimensiuniifontului

CTRL+]CTRL+[

Modificarea mărimii fontuluidin unitate în unitate

CTRL+B Scris îngroşatCTRL+I Scris înclinat (italic)CTRL+U Scris subliniatCTRL+L Alinierea textului selectat la

stângaCTRL+R Alinierea textului selectat la

dreaptaCTRL+E Alinierea textului selectat la

dreaptaCTRL+J Alinierea completă (Justified)CTRL+End Poziţionare automată la

sfârşitul documentuluiCTRL+Home Poziţionare automată la

începutul documentuluiCTRL+PgUp Poziţionare la începutul paginiiCTRL+PgDown Poziţionare la sfârşitul paginiiSHIFT+F5 Poziţionare automată în locul

ultimei modificăriTastele funcţionale au următoarele efecte:- F1 – activează Help-ul programului- F2 – mută un text sau o imagine- F3 – inserează o intrare în Auto Text- F4 – repetă ultima acţiune- F5 – activează opţiunea Go To- F6 – trece la noul cadru- F7 – Lansează verificarea automată Spelling and Grammar- F8 – avtivează modul EXT- F9 – actualizează câmpurile selectate- F10 – activează bara de meniuri- F11 – trece la următorul câmp- F12 – activează opţiunea Save As din meniul FileSetarea paginii. La deschiderea oricărui document nou cu ajutorul pictogramei New depe bara de instrumente Standard se deschide un document nou, vid, pe ecran afişându-seo pagină albă. Noul document, deşi nu conţine text, conţine informaţii despre marginilepaginii, tipul de corpuri de literă (fonturi) folosite şi mărimea lor, unităţilor de măsură încare sunt exprimate dimensiunile, etc. Toate aceste informaţii sunt memorate într-unfişier şablon (template) care se numeşte Normal.dot şi este localizat în directorul (dosarul,folder-ul) Program Files - Microsoft Office - Templates. De regulă, utilizatorul nu

foloseşte setările prestabilite în această machetă (şablon) şi poate modifica setărileimplicite ale paginii. Pentru aceasta se parcurg următorii paşi:

1. Se deschide un document nou cu un click pe iconul de pe bara de instrumente.Se setează marginile paginii din meniul File – Page Setup – Margins. Dacă sedoreşte să se tipărească documentul pe ambele feţe ale unei coli de hârtie, sebifează caseta Mirror margins. În asemenea situaţie se recomandă camarginea cu denumirea Inside să se seteze la o valoare mai mare decâtmarginea exterioară – Outside, figura 3.3. Dacă se doreşte păstrarea aceloraşimargini şi pentru interior şi pentru exterior, se va adăuga un spaţiusuplimentar din caseta Gutter.

2. Se trece la tabela Paper Size de unde se alege tipul colii A3, A4, A5, Letter,etc., precum şi orientarea Portrait (normal) sau Landscape (transversal).Rezultatul oricărei acţiuni se vede într-o mică fereastră Preview.

Figura 6.5 Fereastra Page Setup3. Se trece la tabela Paper Source şi se stabileşte modul de alimentare al

imprimantei, pentru prima pagină şi pentru următoarele. Opţiunile suntdiferite, funcţie de tipul imprimantei (imprimantelor) instalate. Uzuale sunt:Manual feed (alimentare manuală), Sheet feeder (din rezervorul de coli alimprimantei), Tractor (pentru hârtia listing - cu perforaţii pe margini şi pliatăîn formatele A3, A4, etc.).

4. Se trece la tabela Layout de unde se stabileşte dacă antele paginii (Headers) şisubsolurile paginii (Footers) să se păstreze sau să difere de la prima pagină lacelelalte sau între paginile pare şi impare. Celelalte opţiuni se vor explica maitârziu, la editarea documentelor mai complexe.

Dacă se doreşte ca formatul stabilit să devină implicit se apasă butonul Defaultcare va salva modificările în fişierul şablon. Utilizatorul este avertizat asupra acestuilucru printr-o fereastră de dialog cu două butoane, Yes şi Cancel. Dacă se apasă Yes sesalvează modificarea iar cu Cancel se renunţă la salvare. Apoi se apasă OK din fereastra

Page Setup. Dacă nu se apasă Default setările paginii rămân valabile doar în cadruldocumentului deschis.6.2 Setarea paragrafelor.

Din meniul Format – Paragraph, tabela Indents and Spacing (aliniere şi spaţiere)se aliniază paragraful la stânga, central, dreapta sau faţă de margini (justified). ValoareaIndentation (spaţiul faţă de marginea stângă sau dreapta a zonei tipăribile) se introducedirect sau se folosesc săgeţile din dreptul casetelor text respective.Spacing: stabileşte numărul de puncte (spaţiul) dintre 2 paragrafe succesive; permiteintroducerea unui spaţiu specificat deasupra sau sfârşitul paragrafului).Line spacing – stabileşte ca scrierea să se facă la 1 rând (single), la 1,5 rânduri sau la 2rânduri.

În tabela Line and Space Breaks, figura 6.6, sunt câteva opţiuni utile:

Figura 6.6 Fereastra de dialog Paragraph

Widow/Orphan control, previne tipărirea ultimei linii dintr-un paragraf laînceputul unei pagini noi precum şi tipărirea primei linii a unui paragraf la sfârşitul uneipagini.

Keep lines together, previne apariţia unui sfârşit de pagină în interiorul unuiparagraf.

Don’t hyphenate, previne despărţirea în silabe a paragrafului selectat (disponibilănumai în limbile pentru care există programul despărţitor în silabe. Pentru limba românănu este disponibilă.)Se apasă OK.

Din meniul Tools – Options, tabela General se stabileşte Measurement units în cmsau inch, unităţi în care vor fi gradate riglele verticale şi orizontale din ferestreledocument şi din ferestrele de dialog care afişează informaţii despre dimensiuni (ex. PageSetup).

6.3 Editarea documentelor simple în MSWord

Nu există o definiţie universal acceptată a ceea ce este un document simplu sau undocument complex. Practica arată, însă, că pot fi considerate documente simple cele carenu depăşesc în lungime 3-4 pagini, nu sunt structurate într-o ierarhie a capitolelor şisubcapitolelor, nu conţin formate multiple pentru fonturi, paragrafe şi pagini, nu creeazăindexuri sau cuprinsuri automate. În activitatea de birotică acest tip de document este celmai răspândit, motiv pentru care vom insista cu precădere asupra lui.

La apăsarea unei taste alfanumerice în locul în care se află cursorul de editare asteafişat caracterul tastat iar cursorul se deplasează spre dreapta. Cursorul poate fi deplasatcu ajutorul săgeţilor de pe tastatură dar numai pe zonele unde există text. Nu poate fimutat la dreapta ultimului caracter dintr-un rând şi nici sub ultimul rând editat.

Mutarea rapidă în orice punct al documentului se face poziţionând cursorul mouseîn locul dorit şi executând un click cu butonul stâng. Apăsarea tastei Backspace şterge uncaracter la stânga cursorului iar apăsarea tastei Delete şterge un caracter la dreapta. Dacăoricare din aceste taste se menţine apăsată se şterg mai multe caractere, până la eliberareaei.

O caracteristică a sistemului de operare Windows şi prin urmare şi a editoruluiWord este redundanţa metodelor, în sensul că există mai multe procedee care au cafinalitate obţinerea aceloraşi rezultate. În continuare se descriu câteva procedee pentrufiecare operaţiune prezentată.Selecţia textului. Pentru a selecta o anumită porţiune de text se poziţionează cursorulmouse la începutul sau sfârşitul părţii de text ce trebuie selectat; se apasă butonul stâng almouse-ului şi se deplasează cursorul până la sfârşitul respectiv începutul textului care sedoreşte a fi marcat, funcţie de poziţia iniţială a cursorului. Altă metodă foloseştetastatura: după poziţionarea cursorului la unul din capetele textului de selectat se apasă şise menţine apăsată tasta Shift + End (pentru selecţia unui rând), iar cu ajutorul săgeţilorse deplasează cursorul pe cele patru direcţii până se selectează textul în întregime. Untext selectat poate fi şters, copiat în clipboard, decupat, lipit sau mutat în cadruldocumentului. Toate aceste operaţii se efectuează conform procedeelor arătate laWindows Explorer. Se folosesc fie comenzile rapide din tastatură (CTRL+C pentrucopiere, CTRL+V pentru lipire, CTRL+X pentru mutare), fie butoanele de pe bara deinstrumente fie comenzile din meniul Edit (sau opţiunile din meniul contextual).

Pentru mutarea unor selecţii mici de text în cadrul zonei din document, vizibile peecran, poate fi folosită metoda drag&drop (fie în varianta cu click stânga apăsat, caz încare textul va fi mutat imediat, fie în varianta cu click dreapta apăsat - caz în care laeliberarea butonului din dreapta se activează un meniu contextual ce permite, printre,altele fie mutarea fie copierea textului). O metodă mai puţin cunoscută de mutare a unuitext sau a unei imagini este următoarea:- se selectează textul sau imaginea ce se va muta;- se apasă tasta F2;- se plasează cursorul în locul în care se va muta textul;- se apasă tasta Enter.

Pentru selecţia unui cuvânt se execută click pe acel cuvânt. Pentru selecţia uneipropoziţii se execută CTRL+click pe respectiva propoziţie.

Editarea documentului. Când se editează un document textul se scrie, până la terminare.Tastele se apasă scurt dar ferm, în caz contrar fie se va repeta caracterul tastat fie nu va fitrimis de la tastatură la calculator. Atunci când cursorul ajunge la marginea dreaptă apaginii execută automat un salt la început de rând nou. Tasta Enter se apasă numai cândse doreşte trecerea la un nou paragraf. În timpul editării poate apărea necesitatea ştergeriiunor porţiuni de text, mutarea sau înlocuirea altora; se pot folosi oricare din metodeledescrise mai sus pentru copierea, ştergerea sau mutarea textelor. Când documentul estegata se trece la formatarea lui.

După încheierea redactării documentului cuprinsul acestuia se poate generaautomat.

Pentru a genera cu succes cuprinsul unui document este necesară parcurgereaurmătoarelor etape:

a) fiecărui titlu ce se doreşte a fi inclus în cuprins i se atribuie un stil corespunzător,astfel: titlului capitolului i se atribuie stilul Heading 1, titlului subcapitoluluiHeading 2, ş.a.m.d. Se pot folosi shortcut-urile CTRL+Alt+1 pentru Heading 1,CTRL+ALT+2 pentru Heading 2, CTRL+ALT+3 pentru Heading 3.·

b) Insert – Reference – Index and Tables – Table of Contents

Figura 6.7. Fereastra Index and Tables de configurare a aspectului Cuprinsului.

Fereastra de configurare a formei cuprinsului permite alegerea nivelelor de titlu(Show levels), includerea numerelor paginilor (Show page numbers), şi folosireaformatelor din document.

c) după realizarea acestor setări se apasă butonul OK şi se va obţine cuprinsulgenerat automat la poziţia curentă a cursorului

Observaţii:1) Atunci când în document survin modificări şi paginaţia se decalează, nu este

necesară generarea din nou a cuprinsului ci doar actualizarea celui creat iniţial.Pentru a actualiza cuprinsul astfel încât acesta să reflecte ultimele modificări dindocument se plasează cursorul în cuprins şi se apasă tasta F9. Se va afişa ofereastră care va afişa două opţiuni: posibilitatea de a actualiza doar numerele depagină şi posibilitatea de a modifica întregul cuprins.

2) Pentru poziţionarea automată în document utilizând cuprinsul generat automat, seexecută CTRL + click pe titlul corespunzător de capitol sau subcapitol dincuprins.

3) Nu este recomandată separarea cuprinsului de documentul pe baza căruia a fostcreat deoarece numerele de pagină corespunzătoare fiecărui subtitlu nu vor mai fiafişate

Figura 6.8 Actualizarea cuprinsului6.4. Crearea unui nou stil

Crearea unui stil nou implică stabilirea unor parametri pentru textul ce urmează ase edita cu acest stil cum ar fi: tipul şi mărimea fontului, culoarea cu care este scris, setărilegate de paragrafe, tabulatori, limbă, etc. Stilurile pot fi modificate sau actualizateautomat ulterior. Pentru a cre un stil nou, se procedează astfel: din Format se alegeopţiunea Styles and Formatting. În task panel va fi afişată fereastra corespunzătoareacestei opţiuni. Se apasă butonul New Style şi se va afişa fereastra din figura 6.9

Figura 6.9 Fereastra de stabilire a formatului unui stil nou.

După stabilirea tuturor acestor setări (prin apăsarea butonului Format şi alegereape rând a opţiunilor ce interesează), se va bifa caseta “Add to template” fapt ce vadetermina ca stilul nou creat să fie disponibil pentru toate documentele create pe bazaaceluiaşi şablon (template) şi va fi regăsit în lista Style. În cazul în care caseta nu este

bifată, stilul va fi aplicat numai documentului activ. Bifarea casetei de validareAutomaticaly update va determina modificarea automată a stilului în conformitate cuformatările realizate manul de către utilizator.6.5. Vizualizarea documentului

După redactare sau în timpul redactării, dacă doriţi să cum ar apărea documentultipărit, apăsaţi butonul Print Preview de pe bara de instrumente sau din meniul Filealegeţi Print Preview. Aspectul ferestrei se modifică, rămânând o singură bară deinstrumente şi bara de meniuri. Puteţi mări /micşora pagina în cadrul ecranului sau puteţiafişa mai multe pagini simultan alegând din caseta text derulantă Zoom, de pe bara deinstrumente, alt procent decât cel iniţial (100 %, 75 %, 50 %). Puteţi introduce de latastatură şi altă valoare decât cele prestabilite. Dacă doriţi să editaţi documentul dinfereastra de previzualizare, apăsaţi butonul Magnifier, figura 6.10, astfel încât acesta sănu mai aibă aspectul de buton apăsat, ci relaxat.

Figura 6.10 Bara de instrumente a ferestrei Print Preview şi butonul MagnifierDin meniul View se pot alege mai multe opţiuni, printre care Normal, Web

Layout, Print Layout, etc. Vizualizarea în modul Normal este oarecum asemănătoarecelei din editoarele sub DOS, exceptând modul de lucru al ecranului care este grafic. Nueste posibilă vizualizarea marginilor paginii, se pot vedea doar delimitările dintre paginicare sunt reprezentate prin linie punctată.

Vizualizarea Web Layout (care înlocuieşte modul de vizualizare OnLine Layoutdin Word 97) optimizează paginile documentului Word şi oferă o previzualizare amodului în care va arăta documentul în cazul în care se doreşte publicarea acestuia peWeb. În modul Web Layout textul dimensionat la dimensiunile ferestrei, iar elementelegrafice sunt poziţionate identic cu modul de apariţie în browser.

În acest caz nu este posibilă vizualizarea marginilor paginilor şi încadrareatextului în pagină. Mai mult, la marginea din dreapta a paginii textul se autoaranjează înraport cu lăţimea cadrului.

Figura 6.11 Modul de vizualizare Web LayoutVizualizarea Print Layout este cea care permite vizualizarea efectivă a paginii, cu

marginile ei şi a aranjării textului în pagină. În capătul din stânga al barei derulanteorizontale, din partea inferioară a ferestrei document sunt 4 butoane, care permitselectarea modului de vizualizare, fără a apela la meniul View. Pentru a fi afişatemarginile textului se selectează opţiunea Text boudaries din meniul Tools - Options,tabela View.

În modul de vizualizare Print Layout este posibilă modificarea marginilor paginiifără a mai apela la meniul File

Pentru aceasta se poziţionează cursorul mouse pe una din riglele ferestrei, pe liniade demarcaţie dintre zona albă şi cea gri; cursorul îşi schimbă aspectul în săgeată cu douăcapete. Se apasă butonul stâng al mouse-ului şi se deplasează cursorul până la poziţiadorită când se eliberează butonul. Totuşi, valoarea precisă a marginilor poate fi stabilitănumai din meniul File - Page Setup.

Crearea listelorPentru numerotarea sau marcarea unei înşiruiri de paragrafe se folosesc 2 butoane

de pe bara de instrumente, Numbering şi Bullets. Modul de numerotare şi aspectulmarcajului (bulinelor) poate fi modificat din Format - Bullets and Numbering.

Figura 6.12 Setarea numerotării - marcării automate

Se scriu toate paragrafele care se doresc a fi numerotate sau marcate iar când s-aterminat editarea se selectează paragrafele şi se apasă unul din cele două butoane, dupăcum paragrafele trebuie numerotate sau doar marcate. O altă posibilitate este ca laînceputul primului paragraf să se apese butonul corespunzător de pe bara de instrumente.La fiecare apăsare a tastei Enter de la sfârşit de paragraf noul paragraf va fi numerotat saumarcat automat.

Aceasta se întâmplă dacă este selectată opţiunea de autonumerotare din meniulTools - AutoCorrect, figura 6.12. Opţiunea este implicit selectată la instalareaprogramului MSWord. Formatul numerotării şi al marcării se poate modifica din meniulFormat - Bulets and Numbering. Pentru modificarea indentării (alinierii) se pot folosicursoarele de aliniere de pe rigla orizontală. La încheierea listei se apasă de două oriconsecutiv tasta Enter sau Enter urmată de Backspace.

6.6. Facilitatea Mail Merge

Mail Merge permite fuzionarea (interclasarea) documentelor pe baza câmpurilorde fuzionare. Mai clar, presupunem că trebuie trimisă o înştiinţare tuturor acţionarilorunei firme în vederea convocării AGA.

Pentru a putea lucra cu Mail Merge se va crea un document sursă, în care, subformă de tabel, se enumeră toţi destinatarii. Tabelul va fi de forma:

Nume Prenume Adresa

După încheierea editării documentului sursă, acesta se salvează şi se începeprocesul de fuzionare. Se deschide un nou document în care se editează textul scrisoriidupă care se parcurg paşii:

a) Tools→Letters and Mailings→Mail Mergeb) La pasul 1(Select document type) se stabileşte tipul documentului, în acest caz

Lettersc) În continuare se stabileşte ce document se va folosi: documentul curent, se

porneşte de la un şablon sau se începe de la un document existent (pasul 2). Seselecteaya opţiunea Use current document.

d) Se selectează destinatarii: dintr-un document existent (în cazul de faţă documentulce conţine tabelul de mai sus), contactele din Outlook sau se tipăreşte o nouă listă.

e) Se editează scrisoarea (pe care deja am editat-o) şi se introduc câmpurile defuzionare (click pe More Items)

f) Previzualizarea scrisoriig) Listarea la imprimantăh) Eventual, editarea fiecărei scrisori în parte

Desenarea în Word.Microsoft Word pune la dispoziţia utilizatorului o gamă largă de instrumente de

desenare grupate pe bara de instrumente Drawing. Utilitatea fiecărui buton de pe aceastăbartă de instrumente este descrisă mai jos.

Figura 6.13. Bara cu instrumente de desenare Drawing

1- Select Object – folosit pentru selectarea tuturor elementelor unui desen în vedereagrupării acestuia (Draw→Group).

2- Meniul butonului AutoShapes (Forme Implicite) – utilizat la inserarea îndocument a unor figuri geometrice, săgeţi, conectori, tipuri de segment, etc

3- Line – inserează un segment de dreaptă4- Arrow – inserează o săgeată. Asupra acesteia pot fi aplicate ulterior modificări

dacă se execută un click dreapta pe săgeată (cursorul trebuie să aibă formă decruce) şi se alege opţiunea Format Autoshape

5- Rectangle – inserează un dreptunghi6- Oval – inserează o elipsă7- Text Box – inserează o casetă text folosită pentru plasarea notaţiilor pe o figură

sau diagramă. Notaţiile din interiorul unor figuri geometrice pot fi însă inseratedacă se execută click dreapta pe figura respectivă şi se alege opţiunea Add Text.

8- Lansează instrumentul word Art – pentru aplicarea unor efecte artistice asuprafontului

9- Insert Diagram or Organization Chart – inserează o diagramă sau o organigramă10- Insert ClipArt – inserează o imagine din galeria de imagini denumită generic

ClipArt

11- Insert Picture – inserează o imagine din MyPictures sau din altă locaţie de pe harddisk. Opţiunile corespunzătoare butoanelor 10 şi 11 le regăsiţi şi in meniul Insert→Picture, ClipArt şi From File

12- Fill Colour – umple cu culoarea selectată o formă geometrică13- Line Color – modifică culoarea conturului unei figuri geometrice14- Font Color – schimbă culoarea fontului15- Line Style – modifică grosimea segmentului de dreaptă selectat16- Dash Style – oferă mai multe tipuri de linii punctate17- Arrow Style – mai multe tipuri de săgeti18- Shadow Style – mai multe tipuri de umbriri19- 3-D Style – galeria de efecte 3D aplicabile unor figuri geometrice

Observaţii:1. Orice desen sau element component al desenului se poate muta în principiu în

orice poziţie în fereastră. Uneori nu este posibilă poziţionarea cu precizie adesenului deoarece este bifată opţiunea Snap Objects to Grid care determină caorice modificare a poziţiei curente a unui element grafic să se realizeze în funcţiede pasul gridului (grid – reţea de linii orizontale şi verticale, asemănătoare linieriiunei pagini dintr-un caiet de matematică). Deyactivarea acestei opţiuni face cadesenul să se poată poziţiona neţinându-se seama de grid

2. O linie dreaptă se desenează mai uşor dacă se apasă tasta Shift în timpul trasăriiliniei.

3. Dacă se doreşte modificarea unei figuri geometrice, se selectează figurarespectivă şi se opţiunea Change Autoshape din meniul butonului Draw.

Editorul de ecuaţiiEditorul de ecuaţii se lansează prin apăsarea butonului care în prealabil trebuielocalizat (se dă click dreapta pe o porţiune liberă de pe bara de formatare, se alegeopţiunea Customize, se selectează tabela Commands şi se alege în stân ga categoria AllCommands, iar în dreapta se localizează Insert Equation) şi plasat prin glisare cu mouse-ul pe bara de butoane.

Editorul de ecuaţii, prin complexitatea şi dimensiunea interfeţei barei de butoane,poate fi destul de dificil de utilizat. De aceea, este utilă folosirea unor combinaţii de tastecare determină economisirea a foarte mult timp în editarea ecuaţiilor.

Figura 2.11. Bara de instrumente a editorului de ecuaţii

Combinaţiile de taste, corespunzătoare operaţiilor uzuale în editarea ecuaţiilorsunt prezentate în tabelul de mai jos:

Tabelul 2.2. Combinaţii de taste uzuale în editorul de ecuaţii.Combinaţie detaste

Efect

CTRL+L Introduce şablon pentru indiceCTRL+H Introduce şablon pentru exponentCTRL+J Introduce şablon pentru indice şi exponentCTRL+R Introduce şablonul pentru radicalCTRL+O Şablonul „( )”CTRL+F FracţieCTRL+G Activează modul de scriere cu ajutorul căruia se inserează

caractere pentru limba greacă: de exemplu CTRL+G + a vadetermina introducerea simbolului .

Atunci când se încheie editarea unei ecuaţii, pentru a părăsi editorul se dă click înafara zonei de editare a ecuaţiei. Mărimea caracterelor cu care se editează o ecuaţie,precum şi modul de scriere a diferitelor tipuri de variabile se poate stabili din meniulSize, opţiunea Define, respectiv Style, opţiunea Define.

Figura 2.12. Fereastra de stabilire a mărimii caracterelor, pentru indice, exponent.Utilizarea eficientă a Word-ului

În mod obişnuit un document Word de mici-medii dimensiuni nu ar trebui sădepăşească câteva sute de Ko. Dacă observaţi că documentul ocupă pe HDD mult spaţiu,aveţi la dispoziţie câteva artificii:- imaginile se pot insera ca obiecte din InsertObjectCreate New şi se bifează

caseta de validare Link to File. Imaginea din document nu va fi memorată îndocumentul propriu-zis ci se va păstra doar o legătură către fişierul imagine.

Observaţie: Această metodă are totuşi un mare dezavantaj: dacă fişierul imagine esteşters, atunci imaginea nu va mai fi afişată în document.- se poate realiza o compresie a imaginilor din FormatPictureCompress

- se foloseşte opţiunea ToolsOptionsAllow Fast Save. Opţiunea se validează laînceperea editării unui document (se vor salva doar modificările realizate şi nu totdocumentul de fiecare dată). La încheierea editării se deselectează opţiunea şi sesalvează documentul, obţinându-se un document de mărime minimă.Pentru a optimiza funcţionarea Word-ului trebuie avute în vedere următoarele:

- se foloseşte modul de vizualizare Normal View (pentru un consum redus de memorie)- atunci când se editează documentul este de preferat să se ascundă figurile deja

introduse (ascunderea se realizează din ToolsOptionsViewPicturePlaceholders)

- se dezactivează opţiunile de verificare automată a ortografiei (Check Spelling as youType) şi de verificare gramaticală (Check Grammar as you Type).Pentru a nu pierde documente, din diferite cauze (întreruperea alimentării cu curent,

blocarea sistemului de operare, etc.) se recomandă următoarele:- din ToolsOptionsAllow Background Saves- crearea unei copii derezervă ToolsOptionsAllways Create Backup Copy- Save Auto Recovery Info Every 5 minutes

Divizarea textului în secţiuniDe multe ori apare necesitatea unor formatări diferite ale textului în cadrul

aceluiaşi document cum ar fi modificarea marginilor sau orientării unor pagini faţă derestul paginilor. Rezolvarea problemei se poate face prin divizarea documentului însecţiuni, fiecare secţiune având propriul format. Din meniul Insert alegeţi opţiunea Break(întrerupere). Se va deschide o fereastră de dialog, figura 6.13.

Figura 2.4. Întreruperile de secţiune disponibile în Word.

Din secţiunea Section breaks alegeţi tipul de întrerupere dorit.Next page (pagina următoare) începe o nouă secţiune pe următoarea pagină.Continuous (continuu) începe o secţiune nouă pe aceeaşi pagină, in poziţia

curentă a cursorului de editare. Întreruperea de tip Continuous permite chiar pe aceeaşipagină formatarea diferită a porţiunilor de document. De exemplu, pentru a orienta într-un document o pagină Landscape diferit faţă de modul de orientare al celorlalte pagini, laînceputul şi sfârşitul paginii respective se introduc întreruperi de secţiune de tipContinuous, apoi din FilePage Setup se selectează orientarea paginii. Dacă nu sefolosesc întreruperi de secţiune, atunci nu se pot aplica setări diferite în cadrul aceluiaşidocument ci setări unitare.

Odd page (pagină impară) sau Even page (pagină pară) începe o secţiune nouă peurmătoarea pagină impară respectiv pe următoarea pagină pară.

În mod obişnuit, în cazul editării documentului pe două coloane, se poate trece pea doua coloană doar dacă s-a completat prima. Se poate forţa trecerea pe a doua coloanăprin utilizarea întreruperii de secţiune Column break.

În modul de vizualizare Normal View întreruperile apar ca linii orizontale duble,punctate, care conţin şirul “Section Break”. În modul Page Layout secţiunile devinvizibile numai dacă apăsaţi butonul Show/Hide¶ de pe bara de instrumente Standard.Fiecare secţiune poate fi formatată independent de celelalte secţiuni ale documentului(inserarea unei întreruperi de tip Continuous înaintea secţiunii cu format diferit faţă derestul documentului asigura această formatare independentă).

Ştergerea unei întreruperi se face fie din modul de vizualizare Normal plasândcursorul de editare pe linia punctată şi apăsând tasta Delete sau selectând mai întâiîntreruperea cu combinaţia de taste CTRL+END. Din modul Page Layout se apasă maiîntâi butonul Show/Hide¶ de pe bara de instrumente Standard, pentru a face vizibilesfârşiturile de paragraf, apoi se procedează ca mai sus.

Observaţii:1. Modul cum se lansează programul Word poate fi controlat. De exemplu,

pentru ca Word-ul să nu se deschidă implicit cu un document gol, seprocedează astfel:

- click dreapta pe shortcut-ul Word şi se alege Properties- în câmpul Target, după “C:\Program Files\Microsoft Office\Winword” se

adaugă “/n”2. Pentru a se deschide implicit, odatăcu deschiderea Word-ului şi ultimul

document accesat se repetă paşii de mai sus şi se adaugă “mfile1”.3. Pentru a obţine o listă cu comenzile uzuale în Word se procedează astfel (o

metoda specifică chiar Word-ului pentru că o alta ar fi, bineînţeles, să căutaţipe Net o asemenea listă):1. Tools→Macro→Macros2. Din lista derulantă Macros in se alege Word commands3. În caseta text Macros Name se tastează List, iar din lista ce se activează în

fereastra de dedesubt (fereastră care se numeşte Combo Box sau casetăcombinată) se selectează şi se dă un dublu click pe ListCommands

4. Se afişează o fereastră în care utilizatorul trebuie să opteze pentru unuidocument care să conţină: o listă a shortcut-urilor pentru opţiunile dinmeniul des utilizate şi setările tastaturii (9 pagini) sau un document cutoate shortcut-urile din Word (24 pagini).

5. se optează pentru prima variantă

6. se deschide automat un document care va conţine, sub formă de tabel,comenzile uzuale care se poate salva şi eventual lista la imprimantă.

Bazele Tehnologiei Informaţiei 96

CAPITOLUL VII – Microsoft Excel7.1 Descrierea programului Microsoft Excel

Aplicaţia se lansează cu Start – Programs – Microsoft Excel sau dublu click pepictograma de pe desktop, dacă există.

După deschiderea aplicaţiei de pe ecran apar două ferestre, una în alta. Primafereastră, cea exterioară, este fereastra aplicaţiei, iar cea interioară este fereastraregistrului de calcul, figura 3.52.

Figura 6.1 Fereastra Microsoft ExcelRegistrul de calcul (Workbook) este principalul document folosit în Excel pentru

stocarea şi prelucrarea datelor. Un registru de calcul este format dintr-un număr de foi decalcul (implicit 3), la care utilizatorul poate adăuga şi altele. În plus, se pot crea foi pentrudiagrame, pentru secvenţe macro, pentru module Vizual Basic şi de dialog.

Fiecare foaie de calcul este formată din cel mult 256 coloane şi 65 538 linii.Coloanele au etichete dispuse în partea superioară a ferestrei documentului, notate de laA la Z şi continuând cu AA până la AZ, BA până la BZ, ş.a.m.d., până la coloana IV.Liniile sunt numerotate de la 1 la 65 538 în partea din stânga a ferestrei documentului.Intersecţia liniilor cu coloanele formează celulele (cells), care sunt unităţi fundamentalepentru stocarea de date. Fiecare celulă este referită prin această intersecţie. Spre exempluadresa celulei de la intersecţia coloanei C cu linia 5 este indicată (sau este adresată,referită) ca fiind celula C5.

Fiecare foaie de calcul are în partea inferioară o eticheta (sheet tab), care permiteidentificarea acesteia în registrul de calcul. Etichetele au nume implicite Sheet 1, Sheet 2,etc., dar pot fi oricând redenumite pentru a reflecta cât mai bine conţinutul de date al foii.Pentru a modifica numărul implicit de foi de calcul (3) dintr-un registru de calculparcurgeţi comenzile: ToolsOptionstabela General, iar în lista Sheets in newWorkbook faceţi modificarea dorită. Pentru a redenumi o foaie de calcul plasaţi cursorul


mouse-ului deasupra etichetei şi faceţi click dreapta; selectaţi comanda Rename dinmeniul contextual şi introduceţi numele dorit.

Fereastra programului conţine toate elementele unei ferestre de aplicaţii, bară detitlu – pe care sunt afişate sigla cu numele programului şi numele registrului de calculdeschis, bară de meniuri, bare de intrumente şi, ca noutate, o bară pentru formule.Observaţii:1. În Excel o formulă începe întotdeauna cu semnul egal.2. Pentru a comuta pe modul editare, deci pentru a edita parţial conţinutul unei celule, se

apasă tasta F2.3. În Excel se pot uni celule (nu se pot împărţi) prin parcurgerea următorilor paşi: se

selectează celulele, apoi se dă click dreapta, din meniul contextual se alege FormatCells, click pe tabela Alignment, se bifează caseta de validare Merge Cells.

Într-o foaie de calcul nouă este selectată automat celula de la intersecţia coloaneiA cu linia 1, (celula A1). Selectarea celulei este semnalizată prin conturul gros, mai grosdecât al celorlalte celule, şi semnifică faptul că celula este activă (active cell). Înmomentul în care se introduc caractere de la tastatură acestea apar în celula activă. Pentrua introduce date în altă celulă, mai întâi aceasta trebuie activată, operaţie care poate fifăcută folosind fie mouse-ul fie tastatura:

1. Cu ajutorul mouse-ului puteţi activa rapid o celulă plasând cursorul pe celularespectivă şi executând click pe butonul din stânga al mouse-ului.

2. Pentru a selecta alte celule cu ajutorul tastaturii folosiţi tastele cu săgeţi şi/sautastele Page Up şi Page Down de pe tastatură sau diverse alte combinaţii detaste. Tastele care pot fi utilizate sunt prezentate în tabelul 6.1.

Tabelul 6.1 Comenzi pentru deplasarea în interiorul unui tabel ExcelCombinaţie detaste Efect

Tab Deplasare o celulă la dreaptaEnter Deplasare o celulă în jos

Shift + Tab Deplasare o celulă la stângaShift +Enter Deplasare o celulă în sus

Home Deplasare în coloana A pe rândul activCtrl + Home Deplasare în celula A1 a foii de calculCtrl + End Deplasarea în ultima celulă folosită din foaia de calculPage Up Deplasare în sus pe ecran

Page Down Deplasare în jos pe ecranAlt + Page Up Deplasare o lăţime de ecran la stânga

Alt +Page Down Deplasare o lăţime de ecran la dreaptaCtrl+Page Up Deplasare la foaia de calcul anterioară

Ctrl+Page Down Deplasare la următoarea foaie de calcul

Deplasarea la o anumită celulă se poate face şi folosind caseta de denumire adomeniului de celule sau a unei celule (name box) care se află la capătul din stânga albarei pentru formule: se execută click pe casetă, se scrie adresa celulei la care se doreştesaltul şi apoi se apasă tasta Enter.

Pentru deplasarea într-o anumită celulă se poate folosi şi comanda Go To….Din meniul Edit selectaţi comanda Go To… sau apăsaţi tasta F5 şi se va deschide

fereastra de dialog Go To.... Se scrieţi în caseta de text Reference referinţa (adresa)celulei pe care doriţi să o activaţi apoi apăsaţi tasta Enter sau butonul OK din fereastră.


Există mai multe posibilităţi de deplasare în foaia curentă. Le puteţi vizualiza şi testa dacăapăsaţi butonul Special.

7.2. Modificarea lăţimii coloanelor

Pentru a ajusta automat coloana la lăţimea celui mai mare rand, se plaseazăcursorul pe suprafaţa de separare dintre eticheta coloanei în cauză şi eticheta următoareicoloane şi se execută dublu click.

Lăţimea unei coloane se poate modifica manual folosind mouse-ul sau comenziledin meniu. Dacă folosiţi mouse-ul plasaţi cursorul acestuia pe marginea din dreapta aetichetei coloanei a cărei lăţime vreţi să o modificaţi, iar în momentul în care indicatorulia forma unei săgeţi orizontale cu două vârfuri, trageţi săgeata spre dreapta sau sprestânga pentru a mări sau micşora lăţimea coloanei. Pentru a modifica lăţimea mai multorcoloane, mai întâi să selectaţi respectivele coloane astfel:

- plasaţi cursorul mouse-ului pe eticheta primei coloane din seria celor a căror lăţimetrebuie modificată

- apăsaţi butonul stâng al mouse-ului; toate celulele coloanei respective se vorînnegri. Menţineţi butonul apăsat şi trageţi cursorul deasupra etichetelor celorlaltecoloane până pe ultima coloană din serie. toate coloanele selectate vor avea celuleleînnegrite.

- eliberaţi butonul mouse-ului.Având coloanele astfel selectate plasaţi cursorul mouse-ului pe marginea dreaptă

a ultimei etichete din serie şi procedaţi în continuare ca la modificarea lăţimii uneisingure coloane. Toate coloanele selectate vor avea aceeaşi lăţime cu cea pe care ostabiliţi pentru ultima coloană.

O altă metodă de modificare a lăţimii coloanelor, de această dată de latastaturăeste următoarea: tastaţi în caseta de text Column Width lăţimea dorită pentrucoloană, iar Excel va modifica lăţimea coloanei selectate. Pe lângă posibilitatea stabiliriimanuale a lăţimii coloanelor, Excel permite modificarea lăţimii coloanelor pentru acorespunde unei anumite înregistrări dintr-o celulă sau celei mai lungi înregistrări dincoloană. Pentru a modifica lăţimea coloanei încât aceasta să corespundă lungimii uneianumite înregistrări, selectaţi celula care conţine înregistrarea în cauză şi apoi din meniulFormat alegeţi comanda Column-AutoFit Selection. De asemenea, dacă ceea ce aţi scrisdepăşeşte lăţimea unei coloane, această lăţime se poate modifica dacă vă plasaţi cucursorul mouse-ului pe linia de separaţie între etichetele coloanelor adiacente şi daţidublu click. Excel va modifica în mod corespunzător lăţimea coloanei.

Dacă coloanele ale căror lăţimi doriţi să le modificaţi nu sunt adiacente, atunciselectarea lor se face astfel:

- apăsaţi tasta Ctrl şi menţineţi-o apăsată- plasaţi cursorul mouse-ului pe eticheta uneia din colonele din seria care trebuie

modificată şi faceţi un click pe butonul stâng; coloana va fi selectată- treceţi la următoarea coloană şi repetaţi pasul anterior; dacă în seria de coloane

există şi coloane adiacente, puteţi trage cursorul mouse-ului peste etichetele lor,până la selectarea întregului grup.

- când aţi selecta ţi ultima coloană eliberaţi tasta Ctrl.Excel dă posibilitatea formatării atât a conţinutului celulelor cât şi a celulelor

însăşi prin aplicarea de chenare de grosimi şi culori diverse sau texturi şi culori pentrufundalul celulelor.


Chenarele îmbunătăţesc aspectul foilor de calcul oferind separaţii vizuale între zonele lor.Chenarele îmbunătăţesc şi aspectul rapoartelor tipărite. Pentru a aplica un chenar seselectează mai întâi domeniul care trebuie formatat. Pentru selectarea unui domeniuprocedaţi astfel:1. poziţionaţi cursorul mouse-ului pe celula din unul din colţurile extreme ale

domeniului.2. apăsaţi butonul stâng al mouse-ului şi glisaţi cursorul în diagonală spre colţul opus,

până la acoperirea întregului domeniu. Toate celulele selectate, cu excepţia celei de lacare s-a pornit selecţia au culoarea neagră, indicând în acest fel faptul că au fostselectate, figura 3.57

Figura 7.2 Domeniu de celule selectat, B2:E63. din meniul Format alegeţi opţiunea Cells care deschide fereastra de dialog Format

Cells, figura 3.58, în care selectaţi tabela Border.

Figura 7.3 Tabela Border a ferestrei de dialog Format Cells4. din secţiunea Line selectaţi stilul de linie (Style) ce va fi folosit pentru chenar iar din

lista derulantă Color, culoarea dorită pentru liniile chenarului.5. în secţiunea Border a tabelei faceţi click cu butonul stâng al mouse-ului peste liniile

machetei tabelului care doriţi să ia aspectul şi culoarea selectate la pasul anterior.Puteţi folosi şi butoanele din stânga şi de sub fereastra de previzualizare.

6. repetaţi paşii 4 şi 5 până la trasarea tuturor liniilor dorite7. Apăsaţi butonul OK pentru aplicarea efectivă a chenarelor şi închiderea ferestrei8. Apăsaţi butonul OK pentru aplicarea efectivă a texturii şi închiderea ferestrei

Pentru aplicarea chenarului unui tabel, cât şi pentru stabilirea culorilor sautexturilor puteţi utiliza şi butoanele de pe bara Formating, dar lucrul este anevoios, maiales pentru tabelele cu formatări complexe. În plus bara trebuie completată cu butoane pe


care nu le conţine în mod implicit, cum ar fi butoane pentru trasarea liniilor oblice, atexturilor, etc.

Dacă o celulă conţine un şir de caractere numerice, pentru ca Excel să nuinterpreteze respectivul şir ca pe un număr pe care, eventual, să-l folosească în formule,respectivul şir trebuie precedat de apostrof. Puteţi selecta, de asemenea, formatul Textpentru celula respectivă, din tabela Number a ferestrei Format Cells.

7.3 Introducerea valorilor numericeDatele numerice sunt valori constante şi sunt formate doar din valori numerice.

Într–o celulă pot fi introduse numere întregi (cum ar fi 228), fracţii zecimale (17,258),fracţii cu numere întregi (1 1/4) şi valori notate în sistem ştiinţific (1.23E+08).

Dacă numărul introdus este aliniat la stânga în celula respectivă atunci numărulrespectiv nu este recunoscut ca valoare numerică şi trebuie formatată celula sau coloana.Dacă nu veţi face formatarea, datele nerecunoscute ce vor fi folosite eventual într-oformulă, vor determina obţinerea unor rezultate eronate. Numărul introdus într-o celulă şirecunoscut ca atare va fi aliniat la dreapta.

Figura 7.4 Fereastra de dialog Format Cells, tabela Number

Dacă se introduce un număr lung într-o celulă şi în locul lui celula afişează ####sau dacă numărul apare în sistemul de notare ştiinţifică (ex. 1.23E+08) atunci lăţimeacoloanei curente este prea mică pentru a cuprinde numărul în întregime.

Pentru a elimina acest lucru faceţi dublu click pe marginea din dreapta a eticheteicoloanei pentru a o lărgi. MS Excel oferă posibilitatea schimbării modului de afişare anumerelor în celule folosind alt format numeric. Pentru aceasta selectaţi din meniulFormat opţiunea Cells sau apăsaţi tastele Ctrl+1 (unu) folosiţi comanda Format Cells dinmeniul contextual. Oricare ar fi metoda aleasă, pe ecran va apărea fereastra de dialogFormat Cells.

Din secţiunea Category: a tabelei Number selectaţi tipul formatului numeric dorit,Number, Percentage, Fraction, Scientific. Câmpul Sample oferă previzualizareanumărului din celula activă pentru oricare din formatele alese. Caseta Decimal places: dăposibilitatea stabilirii numărului de zecimale cu care este afişat numărul, valoareaimplicită fiind 2. Pentru categoriile Date, Time, Fraction, Special şi Custom, în caseta


Type este afişată o listă cu formate-model. După ce stabiliţi formatele dorite pentrudiversele tipuri de date apăsaţi butonul OK; Excel va aplica formatul ales în celuleleselectate în prealabil din foaia de calcul.

Bara cu instrumente Formatting conţine cinci butoane cu ajutorul cărora se potaplica rapid formate numerice uzuale.

7.3.1 Folosirea comenzii AutoFillO funcţie foarte utilă a programului Excel este funcţia AutoFill, cu ajutorul căreia

se poate crea rapid o foaie de calcul prin completarea automată a unui domeniu de celulecu înregistrări în serie. Este posibilă, de exemplu, completarea unui domeniu de celule cuo serie de date consecutive sau crearea unei serii de titluri pentru coloane.

Pentru a crea o serie de înregistrări se procedaţi după cum urmează:- completaţi primele două celule din serie, pe coloană sau pe rând.- selectaţi cele două celule şi apoi plasaţi cursorul mouse-ului pe mânerul AutoFill a

porţiunii selectate (acel mic pătrat din colţul din dreapta jos al selecţiei).- apăsaţi butonul stâng al mouse-ului şi cu el menţinut apăsat trageţi în jos sau la

dreapta de acest mâner: celulele care urmează vor fi completate automat. Încazul formatelor numerice pasul seriei este considerat ca fiind diferenţa dintreconţinutul celei de a doua celule şi cel al primei celule. Pentru alte formate, cumar fi date calendaristice sau zile ale săptămânii, funcţia lucrează diferit: estesuficient să se introducă numele zilei sau a datei calendaristice într-un formatrecunoscut de Excel şi apoi trăgând de mânerul funcţiei AutoFill completarea săse facă automat, în ordine crescătoare.

Folosirea comenzii Fill - SeriesCu ajutorul comenzii Fill - Series din meniul Edit se poate completa un domeniu de

celule cu o precizie mai mare decât cu ajutorul funcţiei AutoFill. Funcţia permitespecificarea unei valori de pornire şi a unei valori limită. Sunt posibile mai multe moduride accesare a acestei funcţii.1. Completarea unui domeniu de celule cu ajutorul comenzii Fill - Series din meniul

Edit:- completaţi numărul de pornire sau data calendaristică iniţială în prima celulă a

domeniului care trebuie completat- din meniul Edit alegeţi Fill – Series: ; pe ecran va apărea fereastra de dialog

Series, figura 3.62.- în fereastra de dialog Series specificaţi direcţia de completare, pe rânduri (Rows)

sau pe coloane (Columns), tipul de serie (Type), liniar, exponenţial sau înprogresie geometrică (Growth), de date calendaristice (Date) sau autocompletare(AutoFill). În cazul în care doriţi crearea unei serii de date calendaristice trebuiesă specificaţi unitatea de măsură (Date Unit)


Figura 7.5 Fereastra de dialog Series- specificaţi valoarea raţiei (Step Value) – această valoare reprezentând numărul cu

care se modifică seria de la celulă la celulă- introduceţi valoarea limită superioară (Stop Value), această valoare reprezentând

ultima valoare din serie.- Se apasă butonul OK.

2. Completarea cu ajutorul meniului de comenzi rapide.- completaţi doar prima celulă şi cu butonul drept al mouse-ului apăsat trageţi de

mânerul funcţiei AutoFill peste zona de celule care trebuie completate.- eliberaţi butonul mouse-ului. Va apare un meniu de comenzi rapide din care

alegeţi opţiunea Series.., care va deschide fereastra de dialog din figura 3.62,după care continuaţi cu paşii arătaţi. Din acelaşi meniu, dacă alegeţi opţiuneaFill Series, seria va fi completată cu pasul 1. De asemenea, dacă alegeţi opţiuneaCopy cells conţinutul primei celule va fi copiat în toate celelalte.

O altă funcţie utilă pentru crearea unei serii de înregistrări este AutoComplete. Pemăsură ce se introduc date într-o listă, Excel memorează fiecare înregistrare. Când seîncepe introducerea unei noi înregistrări, care este similară cu una anterioară, pe aceeaşicoloană, Excel va completa în mod automat înregistrarea respectivă. În acest caz puteţiaccepta varianta propusă sau, în caz contrar, continuaţi scrierea noii înregistrări.

Lista memorată este accesibilă cu ajutorul comenzii Pick From List din meniulcontextual. Selectând comanda, sub celula activată va fi derulată o listă cu înregistrărileanterioare, din care se poate alege data dorită. OBSERVAŢIE: lista este disponibilănumai dacă celula activată se află imediat sub ultima celulă completată din coloană.7.4 Crearea unei diagrame cu ajutorul aplicaţie Chart Wizard

Aplicaţia Chart Wizard oferă o metodă pentru realizarea automată, pas cu pas, aunei diagrame pornind de la datele din foaia de calcul. Diagrama poate fi plasată în foaiade calcul curentă sau într-o altă foaie de calcul din registrul curent.

Primul pas în crearea unei diagrame este selectarea datelor din foaia de calcul. Înmod normal se selectează datele necesare pentru crearea unei diagrame înainte delansarea în execuţie a aplicaţiei Chart Wizard. Datele pentru diagramă trebuie să fieincluse în coloane şi linii, dar nu trebuie neapărat să se afle în coloane şi linii adiacente.Etichetele care vor fi folosite în diagramă trebuie plasate în primele linii şi în coloaneledin extrema stângă a foii de calcul. Dacă în diagramă trebuie să apară şi etichetelecoloanelor şi liniilor atunci acestea trebuie incluse în selecţie. Celulele care nu suntadiacente se selectează ţinând apăsată tasta Ctrl; se selectează fiecare grup de celule pânăla completarea selecţiei după care se eliberează tasta Ctrl.


Al doilea pas constă din alegerea butonului Chart Wizard de pe bara deinstrumente, ceea ce va determina deschiderea primei ferestre din aplicaţia vrăjitor,fereastra 1 dintr-un total de 4.

Figura 7.6 Fereastra de dialog Step 1 of 4 permite alegerea tipului de diagramă

Fereastra de dialog Step 1 of 4 conţine două tabele care dau posibilitatea stabiliriitipului de diagramă. Din tabela Standard Types, câmpul Chart type: alegeţi stilul dediagramă iar din câmpul din dreapta, Chart sub-type: subtipul de diagramă. Dacă apăsaţibutonul Press and hold to view sample, în locul galeriei de subtipuri va fi afişată ominiatură a diagramei finale (preview-ul acesteia). Puteţi selecta din tabela a doua,Custom Types opţiuni de personalizare a tipului de diagramă. După stabilirea stiluluidorit apăsaţi butonul Next pentru a închide fereastra curentă şi a o deschide pe ceacorespunzătoare pasului 2, Step 2 of 4. Din această fereastră puteţi reveni, dacă estenecesar, la fereastra anterioară, apăsând butonul Back.


Figura 7.7 Fereastra Step 2 of 4 permite alegerea sursei de dateTabela Data Range dă posibilitatea stabilirii sau modificării domeniului de date

pentru crearea diagramei.Modificarea domeniului (în sensul adăugării altor date) de date se poate realiza în

această etapă prin click pe butonul Add şi apoi click pe butonul din dreapta câmpuluiValues şi alegerea noilor valori ce vor constitui noua serie dedate ce se include îndiagramă.

Includerea unor noi serii de date se poate realiza şi după încheierea celor patrupaşi ai wizard-ului prin selectarea celuleor ce constituie seria noua de date şi glisarea cucblick stânga pe chenarul selecţie (cursorul mouse-ului va lua formă de cruce) pânădeasupra diagramei şi eliberarea click stânga. În momentul în care se eliberează clickstânga, diagrama va fi actualizată cu noua sau noile serii dedate.


Figura 7.8. Includerea unei noi serii de date într-o diagramă.

Butoanele radio Series in: stabilesc dacă pe axa X a diagramei se reprezintăetichetele liniilor sau cele ale coloanelor din seria de date. În tabela Series, butoanele Addşi Remove, de sub fereastra Series, permit adăugarea sau înlăturarea de serii la /din listacelor afişate în fereastră. După stabilirea preferinţelor legate de sursa de date se trecetreceţi la pasul următor care deschide fereastra Step 3 of 4. Aceasta cuprinde un numărvariabil de tabele care permit stabilirea de opţiuni care vizează modul de prezentare aldiagramei. Exemplul din figura 3.75 se referă la o diagramă bidimensională, de tipcoloane verticale. tabela Titles permite atribuirea de titluri diagramei şi celor două axe, tabela Axes pune la dispoziţie opţiuni de afişare a categoriilor pe axa X şi /sau a

valorilor pe axa Y, tabela Gridlines dă posibilitatea stabiliri dacă liniile rastrului, verticale şi orizontale,

trebuie să fie afişate sau nu, precum şi stării tipului de rastru, dens sau rar, tabela Legend stabileşte dacă legenda cu simbolurile folosite să fie afişată lângă

diagramă şi unde anume tabela Data Labels stabileşte dacă valorile punctelor de date şi etichetele de categorie

asociate lor să fie afişate în interiorul diagramei (nu numai pe axa Y) Tabela Data Table stabileşte dacă tabelul cu date să fie ataşat sau nu diagramei.


Figura 7.9 Mai multe opţiuni privind diagrama se pot stabili din fereastra Step 3 of 4După stabilirea opţiunilor în această fereastră treceţi la ultima fereastră care vă dă

posibilitatea să precizaţi locul unde doriţi să inseraţi diagrama, ca obiect în aceeaşi foaiede calcul sau într-o foaie nouă din acelaşi registru.

Figura 7.10 O diagramă alb-negru inserată în aceeaşi foaie de calcul în care se află sursade date


Capitolul VIII. Compresia datelor. Programe de arhivare

8.1. Compresia datelorPrimele preocupări în domeniu datează de la jumătatea secolului 20.

Comprimarea datelor a apărut ca răspuns la necesitatea stocării unui volum cât mai marede date pe un spaţiu cât mai mic şi a transmiterii acestor date cu o rată de transfer cât maimare.

Un compresor de date este o aplicaţie care, pe baza unuia sau mai multoralgoritmi de compresie, diminuează spaţiul necesar stocării informaţiei utile conţinute deun anumit set de date. Pentru orice compresor de date este necesară condiţia de existenţăa cel puţin unui decompresor care, pe baza informaţiilor furnizate de compresor, să poatăreconstitui informaţia care a fost comprimată. În cazul în care nu există un decompresor,atunci datele comprimate devin inutile pentru utilizator deoarece acesta nu mai are accesla informaţia stocată în arhivă (o arhivă reprezintă rezultatul obţinut în urma utilizăriiunui compresor).

Un compresor de date este format din următoarele elemente: una sau mai multe surse de informaţie; unul sau mai mulţi algoritmi de compresie. una sau mai multe transformări.

Sursa de informaţie pentru un compresor poate fi constituită de unul sau maimulte fişiere sau de un flux de date care a fost transmis compresorului prin intemediulunei reţele. Datele arhivate urmează să fie stocate într-o arhivă care urmează să fiepăstrată local sau urmează să fie transmisă mai departe.

Există două categorii principale de algoritmi pentru compresia datelor: Algoritmi de compresie fără pierderi de date

algoritmi entropici de compresie a datelor (algoritmi care eliminăredundanţa din cadrul seturilor de date)

algoritmul Huffmanalgoritmi de compresie aritmetică (acesta este cel mai performant algoritm

entropic cunoscut).algoritmi bazaţi pe dicţionare

Algoritmi de compresie cu pierderi de datealgoritmi folosiţi pentru compresia audio care se bazează pe proprietăţile

undelor sonore şi perceperea lor de către om;algoritmi utilizaţi pentru compresia imaginilor digitalealgoritmi utilizaţi pentru compresia datelor video.


8.2. Utilizarea Programul WinRAR

Figura 8.1. Meniul contextual şi opţiunile WinRar

Odată instalat programul WinRar, în meniul contextual al oricărui fişier veţi aveao intrare denumită WinRar ce grupează opţiunile disponibile. Instalarea programului estefoarte simplă şi poate demara cu deschiderea motorului de căutare www.google.ro şiintroducerea şirului de căutare „download WinRar”. Din lista de adrese se alege primulrezultat, adică www.rarlab.com şi se va afişa o pagină ce oferă spre descărcare versiuniale programului cu interfaţă utilizator specifică mai multor limbi printre care şi limbaromână. Se execută dublu click pe link-ul corespunzător şi se va descărca fişierul ce vainstala programul WinRar.

Opţiunile din meniul contextual permit, în ordine: adăugarea fişierului/fişierelorselectat(e) într-o arhivă cu numele dat de utilizator şi specificarea localizării arhivei,adăugarea fişierului/fişierelor selectate în prealabil într-o arhivă cu numele fişierului sau,în cazul în care s-au selectat mai multe fişiere, într-o arhivă cu numele folder-ului în caresunt localizate fiţierele, arhivarea şi transmiterea prin e-mail (folosind clientul mailOutlook Express), arhivarea cu numele implicit şi transmiterea prin e-mail.

WinRar oferă utilizatorului posibilitatea creării mai multor profile utilizator carepot fi activate rapid înaintea începerii unei operaţiuni de activare. Pentru a nu specifica defiecare dată tipul arhivei, mărimea volumului, metoda de compresie şi alte opţiuni atuncicând se doreşte arhivarea unor fişiere, se pot crea profile care să memoreze operaţiunile şisetările comune de arhivare.

Profilele se pot crea după stabilirea tuturor setărilor prin apăsarea butonuluiProfile şi selectarea opţiunii „Salvează setările curente într-un profil nou”.8.2.1. Operaţii comune

Arhivarea unui fişierSe activează meniul contextual al fişierului respectiv şi se alege una dintre opţiunile„Adaugă în arhiva ....” sau „Adaugă într-o arhivă”.


Arhivarea mai multor fişiere sau foldereSe procedează la fel ca mi sus cu deosebirea că, în prealabil, se selectează fişierele şifolderele ce vor fi incluse în arhivă.

Dezarhivarea unui fişierSe execută clic dreapta pe fişierul corespunzător şi se alege una dintre cele trei

subopţiuni din opţiunea WinRar a meniulu contextual: Extrage aici, Extrage fişierele(utilizatorul poate modifica locaţia unde se va dezarhiva arhiva şi numele folder-ului ),Extrage în directorul aaaa (unde aaaa este numele arhivei).

Pentru a dezarhiva doar un fişier dintr-o arhivă formată din mai multe fişiere, seaplic metoda Drag&Drop: se selectează fişierul dorit şi cu click stânga apăsat se gliseazăcu mouse-ul în afara arhivei.

Adăugarea unui fişier într-o arhivăCea mai simplă metodă presupune folosirea metodei Drag&Drop. Se glisează cu

click stânga apăsat fişierul peste arhiva deja existentă şi se eliberează click stânga. Arhivava fi actualizată automat cu noul fişier inclus.

Crearea unei arhive pe volumeDeseori crearea mai multor arhive de dimensiuni mai mici reprezintă o soluţie mai

bună decât crearea unei singure arhive dar de dimensiune mare (de exemplu aveţi ladispoziţie două CD-uri pe care vreţi sa copiaţi un film de 800MB. O singură arhivă ar fiprea mare pentru a putea fi memorată pe un singur CD şi optaţi pentru crearea fie a douăvolume de 400MB, fie 8 volume de 100MB fiecare).Pentru a crea o arhivă pe volume se procedează astfel:

Figura 8.2. Crearea unei arhive pe volume


Din lista derulantă Împarte în volume se alge fie o variantă predefintă, fie sespecifică explicit mărimea fiecărui volum al arhivei.

8.2.2.Crearea unei arhive cu parolăParola stabilită la arhivare va fi necesară la dezarhivare, fără introducerea parolei

la dezarhivare fişierele nu vor putea fi extrase. De asemenea nici vizualizarea fişierelordin arhivă nu va fi posibilă. WinRar suportă atât arhive rar cât şi arhive zip. În ambeleformate este disponibilă criptarea (parolarea unei arhive).

Spre deosebire de ZIP, formatele RAR permit criptarea nu numai a datelor ci şi aaltor zone sensibile: numele de fişiere, mărimea, atributele, comentariile.

Arhivele RAR solide şi arhivele cu numele fişierului criptat pot avea o singurăparolă pentru toate fişierele din arhivă. Fişierele din arhivele non solide în format RARsau în format ZIP pot avea parole diferite pentru fişierele componente.

Pentru a cripta informaţii importante se recomandă arhivarea în format RAR şistabilirea unei parole din cel puţin opt caractere (litere şi cifre) alese aleator.Pentru a arhiva cu parolă se alege tabela avansat şi se apasă butonul Setare parolă. Î

Figura 8.3 Crearea unei arhive cu parolă la dezarhivare

8.2.3 Crearea unei arhive SFX (SelF eXtracting, cu autoextragere)Arhiva SFX sau cu autoextragere este de fapt un fişier executabil care, odată

accesat începe automat procesul de dezarhivare. Pentru a crea o arhivă cu autoextragerese selectează caseta de validare Creează arhivă de tip SFX din tabela General a opţiunii„Adaugă în arhiva aaa”. Icon-ul unei arhive SFX are aspectul din figura de mai jos.


Fereastra ce se activează atunci când se apasă dublu click pe o arhiva SFX areaspectul din figura de mai jos. Butonul Răsfoire (Browse) permite selectarea locaţiei dedezarhivare, iar apăsarea butonului Instalare va determina începerea dezarhivării.

Figura 8.4. Aspectul ferestrei ce lansează decomprimarea unei arhive rar SFX.

Faţă de formatul ZIP, RAR are avantajul unor algoritmi de compresie mai buni,reducând dimensiunea fişierului comparativ după cum urmează:

Element RAR ZIPText 15 - 30% 20 - 45%Fişiere Word 22% 29%Fişiere text înengleză

14,8% 26,8%

Fişiere BMP 19% 29,5%Fişiere CAD 26% 39%


Capitolul IX. Microsoft Powepoint9.1. Prezentare generală

PowerPoint este un produs software, parte componentă a pachetului MicrosoftOffice destinat realizării de prezentări grafice pe calculator.

PowerPoint este folosit pentru realizarea de prezentări care să asiste vorbitorul înexpunerea unui material, în prezentarea unui produs, sau care să-l înlocuiască chiar, înprezentarea unor informaţii.

O prezentare este compusă dintr-o suită de pagini, fiecare pagină ocupând unecran. Acest set de pagini se memorează sub forma unui fişier, putând fi ulteriormodificat, afişat pe ecran sau tipărit.

O prezentare poate fi derulată pagină cu pagină pe un calculator independent, saupoate fi prezentată în reţea, pe mai multe calculatoare în acelaşi timp, în sistem deconferinţe.

PowerPoint oferă posibilitatea de valorificare a prezentărilor în mai multe formateşi anume:

prezentare derulată pe ecranul calculatorului sau proiectată pe un ecran prinintermediul unui videoproiector;

prezentare creată pentru realizarea diapozitivelor de 35 mm; prezentare publicată pe Web; prezentare imprimată pe hârtie; prezentare imprimată pe folii transparente; crearea, în acelaşi timp cu prezentarea, de materiale imprimate pentru auditoriu,

cum ar fi: sumarul prezentării, un rezumat al prezentării, sau note explicative.9.2. Concepte de bază

Principalele concepte cu care operăm în crearea unei prezentări sunt:Diapozitiv (slide)

Este componenta elementară cu care operează PowerPoint şi corespunde uneipagini a prezentării. Slide-ul poate conţine text, imagini, sunet, animaţie, clipuri video şidiagrame. Elementele ce compun un slide vor fi denumite generic obiecte. Există 2 tipuride diapozitive: diapozitive - titlu şi diapozitive - conţinut. Fiecare secţiune a prezentăriiconţine un diapozitiv-titlu şi mai multe diapozitive conţinut.

Schema diapozitivului (layout)Fiecare diapozitiv are modul său propriu de organizare a obiectelor care-l

compun. Acesta se stabileşte în momentul creării diapozitivului şi poartă numele delayout. PowerPoint 2003 dispune de 24 de layout-uri predefinite, oferind tot atâteaposibilităţi de a combina diferitele tipuri de obiecte şi modul lor de poziţionare pe unslide; de exemplu un slide conţine un titlu şi un grafic, altul un titlu, o parte de text şi unclip video.

Locul unde va fi plasat fiecare obiect este marcat prin linii punctate. Pentruintroducerea obiectului trebuie să poziţionăm mouse-ul în zona dorită şi să apăsăm click(fig. 4.1). Layout-ul unui slide poate fi modificat după crearea acestuia.


Figura 9.1. Exemplu de layout

Diapozitiv principal (master slide)Diapozitivul principal este cel care stochează informaţii despre formatul şi poziţia

obiectelor comune tuturor diapozitivelor prezentării; aceste obiecte pot fi: titlul, textul(tipul fontului, dimensiunea fontului, culoarea), alte obiecte care apar pe fundal (imagini,sunete, text). Există un slide master pentru paginile de titlu şi un master pentru cele deconţinut. Orice schimbare efectuată în master slide, se va reflecta în toate slide-urile deacel tip conţinute în prezentare. Ori de câte ori se doreşte modificarea înfăţişăriidiapozitivelor unei prezentări putem face modificările o singură dată, diapozitivuluiprincipal şi aceste modificări vor fi aplicate automat tuturor slide-urilor existente şi celorcare vor fi adăugate ulterior.

Schema de culori este formată dintr-un set de 8 culori care vor fi utilizate dreptculori de bază de către diapozitivele prezentării – pentru culoarea textului sau afundalului. Se poate alege o schemă de culori pentru un diapozitiv sau pentru întreagaprezentare. Există predefinite mai multe scheme de culori, din care se alege schemaactivă (acea schemă care va fi utilizată), astfel încât culorile alese să fie în armonie cucelelalte diapozitive şi cu culorile obiectelor conţinute de fiecare diapozitiv în parte.

NotaEste folosită pentru prezentarea de informaţii suplimentare despre ideile expuse în

diapozitivele prezentării.


SecţiuneO suită de diapozitive ale unei prezentări pot fi grupate din punct de vedere

conceptual într-o secţiune. O prezentare poate fi construită din mai multe secţiuni(logice); începutul unei noi secţiuni este marcat prin prezenţa unui diapozitiv-titlu.Prezentarea

Este formată dintr-o succesiune de diapozitive concepute pentru a expune o seriede idei, pentru a argumenta un punct de vedere sau pentru a convinge auditoriu să ia odecizie. Prezentarea poate fi tipărită, afişată pe ecranul calculatorului sau transformată înfotodiapozitive de 35 mm sau în folii transparente pentru retroproiector. Din punct devedere conceptual, prezentarea este formată din mai multe secţiuni.

Funcţiile produselor pentru realizarea de prezentări pe calculator sunt reprezentatede totalitatea operaţiilor necesare pentru a crea şi gestiona o prezentare, pentru adăugareade efecte speciale precum tranziţii între slide-uri, imprimarea unei ritmicităţi în derulareaslide-urilor, gestionarea clipurilor video, a sunetelor, a imaginilor statice şi ahiperlegăturilor.

9.3. Crearea unei prezentăriÎn funcţie de tipul de prezentare care se doreşte a fi creat, de conţinutul prezentării

şi de experienţa utilizatorului, se poate folosi unul din cele 3 moduri de lucru disponibilepentru realizarea unei prezentări.După lansarea produsului, va apare fereastra din fig. 6.2, în care trebuie selectat un modde lucru. În continuare vor fi prezentate cele trei moduri de lucru principale, oferite dePowerPoint.AutoContent wizard (conţinut automat)

Este cea mai simplă modalitate de a realiza o prezentare. În acest caz se foloseştewizard-ul pentru realizarea prezentării, acesta oferind sugestii privind conţinutul textuluifiecărei pagini cât şi forma de prezentare a acestuia. Produsul ne asistă în toate etapelerealizării unei prezentări, şi anume:

- în alegerea unui tip de prezentare,- oferă idei legate de conţinutul prezentării în funcţie de tema aleasă,- în formatarea şi organizarea prezentării.


Figura 9.2. Fereastra de alegere a opţiunilor pentru crearea unei noi prezentăriTematica prezentărilor este diversă şi se referă la: chioşcuri informaţionale,

prezentări generale ale firmelor, prezentări de proiecte, calendare, certificate şi chiarpagini Web.

Template (şablon)Permite crearea sau selectarea unui anumit model de diapozitiv şi utilizarea lui ca

fundal pentru toate diapozitivele prezentării. În acest caz, conţinutul şi forma deprezentare a fiecărui diapozitiv în parte va fi stabilită de utilizator, fără a fi asistat deprodus.

Blank presentation (prezentarea vidă)Această modalitate de lucru este recomandată utilizatorilor care au deja o

experienţă în realizarea prezentărilor deoarece produsul nu oferă nici un fel de sugestiireferitoare la conţinutul sau forma de prezentare a diapozitivelor.

1. Crearea unei prezentări cu AutoContent wizardCrearea unei prezentări cu asistenţa produsului, atât în ceea ce priveşte conţinutul

diapozitivelor cât şi forma de prezentare se face parcurgând următorii paşi:a. dacă este prima prezentare pe care o realizăm, după lansarea produsului,

avem în faţă ecranul din figura 4.2. Selectăm opţiunea AutoContentwizard, apoi apăsăm butonul OK. Dacă nu, din meniul File selectămopţiunea New şi apoi AutoContent Wizard;

b. selectăm opţiunea Presentation type, apăsând clic mouse în pătratul aflat îndreptul acestei opţiuni.

c. alegem o categorie de prezentări din cele disponibile şi anume General,Corporate, Projects, Sales/Marketing şi Carnegie Coach în funcţie desubiectul prezentării, iar în partea dreaptă a ecranului apar tipurile deprezentări corespunzătoare fiecărei categorii. Alegem una din aceste


prezentări şi apăsăm butonul Next; în figura 9.3. este prezentată fereastramodului de lucru autocontent wizard.

Figura 9.3. Fereastra Autocontent Wizard- alegem locul unde va fi rulată prezentarea: pe ecranul unui calculator,

prezentarea va fi publicată pe Web, prezentarea va fi imprimată alb-negrusau color, se vor realiza slide-uri de 35 mm. După alegerea opţiunii dorite seapasă butonul Next;

- în ultimul pas introducem câteva informaţii care particularizează prezentareaşi anume: titlul prezentării, eventual textul care va apare în subsolul (footer-ul) fiecărui slide, data ultimei actualizări, numărul slide-ului. Apăsăm unuldin butoanele Next sau Finish. O primă formă a prezentării poate fivizualizată selectând din meniul View opţiunea Slide show.

În continuare vom comuta în modul de vizualizare slide view (selectândbutonul de pe toolbar-ul modurilor de vizualizare aflat în partea stângă jos a ferestreiPowerPoint) şi vom lua pe rând fiecare slide al prezentării pentru a adăuga şi/saumodifica informaţiile specifice.

2. Crearea unei prezentări utilizând un şablon predefinitDacă dorim să folosim această modalitate pentru crearea unei prezentări

procedăm astfel:a. selectăm a doua opţiune (template), în ecranul prezentat în fig. 9.2. şi

apăsăm butonul OK; dacă nu mai este prezent ecranul din fig. 9.2.,selectăm din meniul File opţiunea New, apoi alegem Design Templates;

b. parcurgem lista template-urilor disponibile, selectăm varianta dorităşi apoiapăsăm butonul OK; 3 - apare fereastra de dialog New Slide, din caretrebuie săalegem layout-ul dorit, în funcţie de obiectele pe care vrem să leavem pe primul diapozitiv al prezentării şi apoi apăsăm butonul OK;


c. introducem titlul şi celelalte elemente de conţinut ale diapozitivului;d. din meniul Insert ̧ selectăm opţiunea New Slide şi apoi alegem un layout

pentru următorul diapozitiv;e. adăugăm elementele specifice acestui diapozitiv; Paşii d şi e se repetă

pentru fiecare diapozitiv al prezentării.f. după ce am terminat crearea diapozitivelor selectăm din meniul File

opţiunea Save şi introducem numele cu care va fi salvat fişierul careconţine prezentarea şi apăsăm butonul Save. Pentru a vedea cum arătăprezentarea, selectăm din meniul View opţiunea Slide Show. Pentru aîntrerupe derularea prezentării în orice moment, apăsăm tasta ESC.

Putem reveni la orice diapozitiv al prezentării pentru a-l modifica.

3. Crearea unei prezentări plecând de la prezentarea vidăCrearea prezentării, în această variantă se face astfel:

selectăm opţiunea Blank Presentation din ecranul prezentat în fig. 9.2. şi apoiselectăm un layout pentru primul slide. Dacăam făcut deja alte operaţii în PowerPoint şi ecranul amintit nu mai e prezent pe ecran, din meniul File alegemopţiunea New şi apoi Blank Presentation.Noua prezentare va utiliza schema deculori, titlul şi fonturile implicite;

introducem titlul şi celelalte elemente de conţinut ale diapozitivului iniţial; din meniul Insert ̧ selectăm opţiunea New Slide şi apoialegem un layout pentru

următorul diapozitiv; adăugăm elementele specifice acestui diapozitiv; Paşii 3 şi 4 se repetă pentru

fiecare diapozitiv al prezentării. după ce am terminat crearea diapozitivelor selectăm dinmeniul File opţiunea Save

şi introducem numele fişierului careconţine prezentarea şi apăsăm butonul Save.Pentru a vedea cum va arăta prezentarea, selectăm din meniul View opţiuneaSlide Show.Pentru a întrerupe derularea prezentării apăsăm tasta ESC.Indiferent de modul de realizarea a unei prezentări aceasta poate fi salvată şi

publicată pe un site Web. Pentru acesta, după definitivarea conţinutului prezentării,selectăm din meniul File opţiunea Save As Web Page. Efectul este crearea unui fişierindex, în format HTML cu numele dat la salvare şi a unui folder cu acelaşi nume careconţine fişiere HTML corespunzătoare celorlaltor slide-uri ale prezentării.

Strâns legate de crearea unei prezentări şi de posibilităţile de modificare ulterioarăa acestora, indiferent de modul ales iniţial pentru crearea prezentării, sunt modalităţile devizualizare a prezentării pe care le vom prezenta în continuare.

PowerPoint dispune de mai multe forme de vizualizare, fiecare fiind utilă într-oanumită fază a creări unei prezentări. Cea mai simplă modalitate de a comuta între ovizualizare şi alta este apăsarea butoanelor aflate pe toolbar-ul din colţul stânga jos înfereastra PowerPoint prezentat în continuare.

Figura 9.4. Toolbar-ul de stabilire a modurilor de vizualizare9.4. Vizualizarea slide-urilor

Normal viewAcest mod de vizualizare împarte fereastra PowerPoint în 3 părţi sau panele: o

parte utilă pentru organizarea prezentării, o parte care conţine slide-ul curent şi una


dedicată notelor slide-urilor. Acest mod de vizualizare oferă posibilitatea de a lucra înacelaşi timp asupra tuturor aspectelor legate de prezentare. În fig.4.4. este prezentatmodul de vizualizare normal.

Panoul pentru organizarea prezentării permite vizualizarea şi modificareaconţinutului oricărui slide al prezentării. Aici apar titlurile şi conţinutul fiecărui slide;trecerea de la un slide la altul se face prin clic pe titlul slide-ului (care este precedat deicon-ul ). Orice modificare de text făcută în această secţiune este realizată în conţinutulslide-ului. Utilizând tehnica “click and drag” adică selectând un slide şi trăgându-l,putem modifica ordinea slide-urilor în cadrul prezentării.

Panoul slide-ului permite vizualizarea şi modificarea conţinutului fiecărui slide,adăugarea de grafice, filme, sunete şi crearea de animaţii şi hiperlegături.

Panoul pentru note permite adăugarea şi editarea notelor pentru vorbitor.Cele trei panouri sunt prezente şi la salvarea prezentării ca pagină Web. Singura

diferenţă este dată de faptul că panoul de organizare a prezentării este înlocuit cu uncuprins.

Figura 9.5. Modul de vizualizare NormalOutline view

Acest tip de vizualizare este util în momentul organizării conţinutuluidiapozitivelor prezentării, deoarece oferă o imagine asupra punctelor principale alefiecărui diapozitiv. Pentru a comuta în această formă de vizualizare se apasă butonulde pe toolbar-ul prezentat anterior. În momentul comutării în acest tip de vizualizare, vaapare toolbar-ul Outlining.


Butoanele acestuia permit:- trecerea de la un slide la altul;- schimbarea ordinii diapozitivelor, în cadrul prezentării;- schimbarea ordinii textului în cadrul fiecărui diapozitiv;- vizualizarea numai a titlurilor diapozitivelor sau atât a titlurilor cât şi a

ideilor principale;- schimbarea nivelului de indentare al titlului sau al textului.

Slide viewPentru a comuta în acest format de vizualizare se apasă butonulAcest format este util pentru modificarea diapozitivelor, ulterior creării lor. Se

poate vizualiza un întreg diapozitiv, sau ne putem concentra atenţia asupra unei anumiteporţiuni a diapozitivului, pe care o mărim prin selectarea opţiunii Zoom din meniul View.Trecerea de la un slide la altul, în aceast mod de vizualizare se face utilizând scroll bar-ulvertical din partea dreaptă a ferestrei Power Point.

Slide sorter viewÎn acest mod de vizualizare sunt expuse pe acelaşi ecran toate diapozitivele

prezentării, în miniatură, astfel încât putem adăuga, şterge sau schimba ordineadiapozitivelor. Pentru a comuta în acest tip de vizualizare selectăm butonul . Tot înacest mod de vizualizare se pot adăuga temporizări în derularea diapozitivelor şi tranziţiide la un diapozitiv la altul. Aceste efecte se pot realiza cu ajutorul butoanelor de petoolbar-ul Slide Sorter.

Figura 9.6. Bara de instrumente Slide Sorter

Slide showAcest mod de vizualizare permite derularea prezentării pe ecranul calculatorului.

Comutarea în acest mod se face selectând din mediul View, opţiunea Slide show sauselectând butonul de pe toolbar.

9.5. Crearea unui nou diapozitivCrearea unui nou diapozitiv se face astfel:

- selectăm din meniul Insert opţiunea New Slide;- din fereastra de dialog cu titlul New Slide, alegem schema de organizare

pentru diapozitiv; dacă diapozitivul este un diapozitiv titlu al secţiunii vomalege prima variantă (title slide), altfel una din celelalte disponibile, înfuncţie de obiectele care trebuie să apară în diapozitiv şi de poziţionareaacestora. În partea dreaptă jos a ferestrei apare denumirea generică a layout-ului selectat. Pentru vizualizarea variantelor de organizare disponibilefolosim scrool-bar-ul vertical.

9.6. Crearea rezumatelorNotele sunt folosite pentru a detalia conţinutul diapozitivelor, sau pentru a da

unele explicaţii referitoare la ideile prezentate. Notele pot fi introduse la creareadiapozitivelor, sau pot fi adăugate după aceea.


Fiecare diapozitiv are în partea inferioară o secţiune în care pot fi adăugate note.Această secţiune este evidenţiată în modul de vizualizare notes page.

Rezumatele sunt utile pentru rememorarea ulterioară a punctelor cheie din timpulprezentării. Se pot tipări de la unul până la 6 diapozitive dintr-o prezentare pe o pagină dehârtie.Crearea rezumatelor se realizează astfel:

- din meniul View selectăm opţiunea Master şi apoi Handout Master; Prinintermediul butoanelor toolbar -ului Handout Master selectăm numărul dediapozitive care vor apare pe o pagină.

- - putem adăuga text, header şi footer, dată, oră şi număr de pagină pe fiecarepagină a rezumatului. Aceste elemente nu vor fi vizibile decât în rezumat,nu şi în prezentare;

- apăsăm butonul Close de pe toolbar-ul Master.- din meniul File selectăm opţiunea Print;5 - în fereastra Print, selectăm

numărul de diapozitive care vor fi imprimate pe o pagină, în rubrica Printwhat.

Figura 9.7 Bara de instrumente Handout Master9.7. Efecte aplicate asupra slide-urilor

Diapozitivele unei prezentări pot conţine texte şi grafice animate, efecte sonore şianimate, chiar filme. Aceste elemente sunt incluse în paginile unei prezentări pentru:

- a scoate în evidenţă cele mai importante elemente ale prezentării;- a controla fluxul informaţional,- a capta atenţia auditoriului şi a creşte interesul pentru prezentare.

1. AnimaţiaAnimaţia poate fi realizată în mai multe variante şi anume:

- prin animarea textului;- animarea anumitor componente ale unui grafic;- schimbarea ordinii în care apar într-un diapozitiv obiectele animate;- adăugarea unor efecte după apariţia obiectului animat.

Toate tipurile de animaţii sunt realizate prin intermediul opţiunii CustomAnimation din meniul Slide Show.

Animarea textului se poate face prin: apariţia pe rând a literelor ce compun textul,animarea la nivel de cuvânt prin apariţia pe rând a cuvintelor, animarea textului la nivelulunui paragraf.

Pentru animarea textului sau a altor obiecte ale unui diapozitiv se procedeazăastfel: 1. se vizualizează diapozitivul care conţine textul sau obiectul de animat, în modulSlide view;

2. se selectează opţiunea Custom Animation din meniul Slide Show;3. din fereastra de dialog care conţine obiectele neanimate (Slide objects without

animation), selectăm obiectul dorit şi apoi apăsăm Animate; 4 - dacă dorim caanimarea să fie declanşată de apăsare clic mouse selectăm On click mouse; Dacăînsă dorim ca animaţia să înceapă automat, selectăm opţiunea Automatically şiintroduce numărul de secunde între 2 animaţii succesive. 5 - alegem opţiuneaEffects. Selectăm unul din efectele disponibile la Entry animation and sound.Pentru a vedea rezultatul unui efect putem apăsa în orice moment butonul


Preview, aflat în fereastra Custom Animation. În acelaşi mod putem selecta dinlista sunetelor disponibile, unul care să însoţească animaţia.Dacă obiectul care se animă este un câmp cu text, se poate seta modul în care va

apare textul din câmp şi anume tot textul odată, un cuvânt după altul sau literă cu literă.Selectarea opţiunii dorite se va face în fereastra Introduce text.

Animarea componentelor unui graficPot fi animate părţile componente ale unui grafic realizat cu Microsoft Graph astfel:

- - se vizualizează diapozitivul care conţine graficul care va fi animat, înmodul Slide view;

- se selectează opţiunea Custom Animation din meniul Slide Show;- din fereastra Timing selectăm numele graficului care va fi animat şi apoi

apăsăm Animate;- pentru debutul animaţiei la apăsarea mouse-ului, selectăm opţiunea On click

mouse. Pentru realizarea unei animaţii care să înceapă automat, selectămopţiunea Automatically şi se introduce numărul de secunde care trebuie sătreacă între 2 animaţii succesive;

- selectăm opţiunea Chart Effects. Selectăm unul din efectele disponibile laEntry animation and sound. În acelaşi mod putem selecta din lista sunetelordisponibile, unul care să însoţească animaţia. Ordinea în care vor apareseriile şi/sau categoriile fiecărui grafic se stabileşte la Introduce chartelements. Legenda poate să fie sau nu animată, în funcţie de setarea sau nu abutonului Animate grid and legend.

Schimbarea ordinii în care apar într-un diapozitiv obiectele animatePentru schimbarea ordinii de apariţie şi animare a obiectelor unui diapozitiv se

procedează astfel:- se vizualizează diapozitivul care va fi modificat, în modul Slide view;- se selectează opţiunea Custom Animation din meniul Slide Show;- în fereastra Animation order, apare ordinea în care se va realiza animarea

obiectelor. Dacă această ordine trebuie schimbată, se selectează obiectul caretrebuie schimbat şi se apasă pe una din săgeţi pentru mutarea obiectului înlocul dorit.

Adăugarea unui efect după apariţia obiectului animatExistă posibilitatea de a adăuga un efect la terminarea animaţiei unui obiect.Astfel, acesta poate fi ascuns automat sau la apăsare clic mouse sau i se poate

schimba culoarea. Pentru acesta se procedează astfel:- se vizualizează diapozitivul care conţine obiectul, în modul de Slide view;- se selectează opţiunea Custom Animation din meniul Slide Show;- selectăm opţiunea Effects. Din fereastra Animation order selectăm obiectul

căruia vrem să-i adăugăm efecte şi alegem opţiunea dorită la rubrica Afteranimation.

Adăugarea sunetelor a clipurilor muzicale şi videoÎntr-o prezentare pot fi incluse secvenţe muzicale, clipuri audio şi video. In mod

implicit clipurile video şi audio pornesc atunci când apăsăm iconul corespunzător întimpul show-ului.


Pentru a insera un clip într-un diapozitiv al unei prezentări trebuie ca la creareadiapozitivului să se selecteze ca layout pentru acel diapozitiv una din variantele careconţine media clip. Pentru modificarea opţiunilor clipului şi anume momentul de începutal acestuia, pentru a adăuga hiperlegături se foloseşte opţiunea Action Settings a meniuluiSlide Show.

Apăsând dublu clic în zona indicată (în funcţie de layou-ul ales), putem introducefişierul care conţine clipul.9.8. Tranziţia între slide-uri

Adăugarea de tranziţii în derularea prezentăriiPaşii care trebuie parcurşi sunt:

- se trece în modul de vizualizare Slide sorter selectăm diapozitivul saudiapozitivele cărora vrem să le adăugăm efecte de tranziţie. Selectarea maimultor diapozitive se face ţinând tasta Shift apăsatăşi cu ajutorul mouse-uluialegem pe rând toate diapozitivele cărora vrem să le aplicăm acel efect;

- - din meniul Slide Show selectăm Slide Transition; 3 - în fereastra de dialogEffects alegem tranziţia dorită, apoi viteza de derulare a acesteia; 4 - putemalege ca moment al declanşării pentru tranziţiei, una din variantele care aparîn fereastra Advance şi anume la apăsarea butonului mouse-ului (On mouseclick) sau începerea în mod automat a derulării tranziţiei, după un anumittimp (Automatically after …. seconds);

- apăsăm butonul Apply pentru a asocia efectul de tranziţie diapozitivelorselectate sau butonul Apply to All pentru a aplica acelaşi efect tuturordiapozitivelor prezentării;

- vizualizarea rezultatului se face selectând din meniul View, opţiunea SlideShow.

Efectul de temporizareImplicit, trecerea de la un diapozitiv se face prin apăsare clic mouse. Există

posibilitatea ca trecerea de la un diapozitiv la altul să se facă automat, setând timpul încare fiecare diapozitiv să rămână afişat pe ecran.Există 2 variante de lucru pentru realizarea temporizării şi anume:

- stabilirea timpului pentru fiecare slide;- folosirea facilităţii de repetiţie. Aceasta constă în înregistrarea şi apoi

redarea comportamentului diapozitivelor în prezentare.Setarea timpului pentru fiecare diapozitiv se realizează astfel:

- în modul de vizualizare Slide Sorter, selectăm diapozitivul pe care vrem să-ltemporizăm;

- în meniul Slide Show, selectăm Slide Transition;- la Advanced, selectăm Automatically after şi introducem timpul în care

diapozitivul va rămâne pe ecran;- apăsăm butonul Apply pentru a asocia acest timp diapozitivului curent sau

butonul Apply to All pentru a asocia timpul tuturor diapozitivelorprezentării.

Repetiţia se realizează astfel:- în meniul Slide Show, selectăm opţiunea Rehearse Timings pentru a începe

vizualizarea în mod repetiţie. Va apare fereastra Rehearsal. In aceastăfereastră, contorul care este declanşat la intrarea în fereastră contorizeazăintervalul de timp în care va rămâne primul diapozitiv pe ecran;


- trecerea la următorul diapozitiv se face apăsând butonul Timpul din parteastângă a ferestrei reprezintă durata cumulată a proiectului, cel din dreaptareprezintă intervalul în care diapozitivul curent rămâne pe ecran.

- se repetă paşii 1 şi 2 pentru toate diapozitivele;- când ajungeţi la sfârşitul prezentării apăsaţi tasta ESC şi salvaţi înregistrarea,

apăsând butonul Yes din fereastra de dialog care apare.


Bibliografie

Costin Pribeanu - Introducere în interacţiunea om-calculator, Bucuresti, Matrix Rom,2003.Jerry Lee Ford – Microsoft Windows XP Professional, Premier Press, 2003Greg Perry - Iniţiere în programarea calculatoarelorBucuresti, Teora, 2000.Linda Null, Julia Nobur- The Essentials of Computer Organization and Architecture,John & Bartlett Publishers, 2003Scott Mueler – PC Upgrading and Repair, Que 2003

Bazele Tehnologiei Informaţiei - seap.usv.rosorinv/curs BTI MNG I.pdf · Lect. univ. drd. Sorin...

Documents

Transcript of Bazele Tehnologiei Informaţiei - seap.usv.rosorinv/curs BTI MNG I.pdf · Lect. univ. drd. Sorin...