Bazele stiintei politice

80
1 UNIVERSITATEA „SPIRU HARET” FACULTATEA DE DREPT SI ADMINISTRAłIE PUBLICĂ CONSTANłA Specializarea: ADMINISTRAłIE PUBLICĂ Disciplina: BAZELE ŞTIINłEI POLITICE ANUL II ZI, FR, ID BAZELE ŞTIINłEI POLITICE I. INTRODUCERE Interesul crescând pentru politică din lumea occidentală democratică s-a extins şi în Ńările Europei centrale şi de sud-est, începând cu ultimul deceniu al secolului trecut, când în această zonă a continentului s-a produs marea schimbare de la regimurile totalitare comuniste la o societate întemeiată pe statul de drept şi pe pluripartidism. În perioada de tranziŃie, când se petrec mari prefaceri structurale şi instituŃionale, inclusiv pe planul conştiinŃei sociale şi al mentalităŃilor, o pregătire specială în domeniul ştiinŃelor politice a tineretului studios este imperativ necesar, pentru că nici o democraŃie autentică nu poate funcŃiona decât având ca suport cetăŃeni capabili să-şi manifeste opŃiunile politice în cunoştinŃă de cauză, să creeze o opinie publică critică şi exigentă, sensibilă la orice încălcare a drepturilor şi libertăŃilor publice, a bunei funcŃionării a statului de drept şi constituŃionalităŃii vieŃii politice. II. SCOPUL CURSULUI Cursul îşi propune, aşadar, să introducă pe student în esenŃa politologiei, să-l familiarizeze cu problemele sistemului politic şi ale puterii politice, să-l înarmeze cu cunoaşterea principalelor ideologii şi doctrine politice istoriceşte constituite, învăŃându-l să aprofundeze valorile politice fundamentale ale lumii civilizate. Pe acest fond ideatic, cursul va prezenta şi analiza, în îmbinarea lor funcŃională, principalele instituŃii politice create de societate: statul, şeful statului,

Transcript of Bazele stiintei politice

Page 1: Bazele stiintei politice

1

UNIVERSITATEA „SPIRU HARET” FACULTATEA DE DREPT SI ADMINISTRAłIE PUBLICĂ CONSTANłA Specializarea: ADMINISTRAłIE PUBLICĂ Disciplina: BAZELE ŞTIINłEI POLITICE ANUL II ZI, FR, ID

BAZELE ŞTIINłEI POLITICE

I. INTRODUCERE

Interesul crescând pentru politică din lumea occidentală democratică s-a

extins şi în Ńările Europei centrale şi de sud-est, începând cu ultimul deceniu al

secolului trecut, când în această zonă a continentului s-a produs marea schimbare

de la regimurile totalitare comuniste la o societate întemeiată pe statul de drept şi

pe pluripartidism.

În perioada de tranziŃie, când se petrec mari prefaceri structurale şi

instituŃionale, inclusiv pe planul conştiinŃei sociale şi al mentalităŃilor, o pregătire

specială în domeniul ştiinŃelor politice a tineretului studios este imperativ necesar,

pentru că nici o democraŃie autentică nu poate funcŃiona decât având ca suport

cetăŃeni capabili să-şi manifeste opŃiunile politice în cunoştinŃă de cauză, să creeze

o opinie publică critică şi exigentă, sensibilă la orice încălcare a drepturilor şi

libertăŃilor publice, a bunei funcŃionării a statului de drept şi constituŃionalităŃii

vieŃii politice.

II. SCOPUL CURSULUI

Cursul îşi propune, aşadar, să introducă pe student în esenŃa politologiei, să-l

familiarizeze cu problemele sistemului politic şi ale puterii politice, să-l înarmeze

cu cunoaşterea principalelor ideologii şi doctrine politice istoriceşte constituite,

învăŃându-l să aprofundeze valorile politice fundamentale ale lumii civilizate.

Pe acest fond ideatic, cursul va prezenta şi analiza, în îmbinarea lor

funcŃională, principalele instituŃii politice create de societate: statul, şeful statului,

Page 2: Bazele stiintei politice

2

guvernul, parlamentul, partidele politice. Se va stărui, de asemenea, asupra culturii

şi conştiinŃei politice – condiŃie a atitudinii participative cetăŃeneşti.

III. OBIECTIVE CARE TREBUIE ATINSE DE STUDENT DUPĂ

STUDIEREA ŞI APROFUNDAREA DISCIPLINEI

1. Să-şi însuşească cunoştinŃele fundamentale ale ştiinŃei politice în vederea

promovării formei de evaluare finală.

2. Să se deprindă a defini şi explica noŃiunile de bază cu care operează

politologia, cum sunt: politic şi politică, putere politică, sistem politic, stat de

drept, legitimitate politică, separaŃia puterilor, prerogative şi responsabilitate,

pluripartidism şi regim parlamentar etc.

3. Să argumenteze, apelând la exemplele rezultate din studiul bibliografic,

superioritatea sistemului politic întemeiat pe principii democratice: separaŃia

puterilor în stat, pluripartidism, reglementarea constituŃională a drepturilor şi

obligaŃiilor cetăŃeneşti, responsabilitatea demnitarului şi funcŃionarului public,

controlul societăŃii civile.

4. Să formeze la viitorul funcŃionar administrativ convingerea cu privire la

misiunea sa fundamentală: servirea binelui public, în climatul prielnic al domniei

legii şi existenŃei instituŃiilor democratice.

Page 3: Bazele stiintei politice

3

IV. SINTEZA CURSULUI

CUPRINS

I. Introducere în studiul politologiei

II. Sistemul politic

III. Statul-instituŃie fundamentală a sistemului politic

IV. Puterea politică. ConŃinut, trăsături

V. InstituŃia politică executivă. Guvernul

VI. InstituŃia şefului statului

VII. InstituŃia politică legislativă. Parlamentul

VIII. Partidele politice

IX. Cultura politică

X. Ideologia politică

XI. Doctrine politice

XII. DemocraŃia politică

XIII. Regimurile politice

Page 4: Bazele stiintei politice

4

I. INTRODUCERE ÎN STUDIUL POLITOLOGIEI

CONłINUTUL CURSULUI

1. ApariŃia şi evoluŃia ştiinŃei politice

2. Obiectul de studiu al politologiei

3. Locul politologiei în sistemul ştiinŃelor sociale şi politice

4. FuncŃiile politologiei

1. APARIłIA ŞI EVOLUłIA ŞTIINłEI POLITICE

În România, 100 de ani de bipartidism, pluripartidism şi totalitarism,

începând din secolul al XIX-lea, a provocat interesul legitim pentru politică. Încă

din cele mai vechi timpuri oamenii au fost preocupaŃi de cunoaşterea şi studierea

societăŃii, a cadrului în care ei trăiesc şi îşi desfăşoară activitatea. De aceea

societatea a fost analizată atât în ansamblul ei, ca întreg, cât şi în domeniile şi

părŃile care o compun.

Una dintre ştiinŃele care se preocupă de dezvoltarea şi organizarea societăŃii,

de procesele din interiorul unei asemenea entităŃi este politologia.

Primele elemente ale gândirii social-politice apar încă din antichitate.

Etimologic, cuvântul „politologie” vine de la polis- stat, cetate şi logos- ştiinŃă,

adică ştiinŃa despre stat, despre putere. De-a lungul vremii, noŃiunea a îmbrăcat

diferite accepŃiuni cum ar fi: ştiinŃa şi arta de a guverna; forma de organizare a

societăŃii; activitatea grupurilor sociale (partidelor). Denumirea nouă de politologie

a apărut abia în 1954.

Atât în antichitate cât şi în feudalism, între ştiinŃele care studiau societatea

nu exista o individualizare, drept urmare, elemente, cunoştinŃe despre societate vor

fi nediferenŃiate, se vor intersecta cu cele economice, sociale sau religioase.

Disocierea politologiei, individualizarea ei ca ştiinŃă de sine stătătoare a

început abia la mijlocul sec. al XIX-lea, odată cu creşterea considerabilă a rolului

şi locului politicului în domeniul cunoaşterii teoretice şi a practicii sociale.

Procesul de emancipare a ştiinŃei politice s-a desfăşurat în două etape:

Page 5: Bazele stiintei politice

5

1. la mijlocul sec. al XIX-lea a vizat, în principal, desprinderea politologiei

împreună cu sociologia de celelalte ştiinŃe socio-umane;

2. către sfârşitul sec.al XIX-lea se produce separarea ştiinŃei politice de

sociologie, fenomen asociat cu apariŃia rolului de ştiinŃă a studierii politicului şi a

tot ce Ńine de acesta.

2. OBIECTUL DE STUDIU AL POLITOLOGIEI

ÎnŃelegerea acestui capitol solicită definirea a două noŃiuni: politicul şi

politica.

Politicul reflectă interesul general al grupurilor sociale pentru ordine,

prosperitate, fiind, deci, un factor obiectiv, stabil, al relaŃiilor sociale.

Politica (puterea politică) este asociată mai întotdeauna cu sfera intereselor

de grup naŃional sau internaŃional, fiind un factor subiectiv, variabil. Vorbind de

interes, înŃelegem interesul public şi privat; o bună guvernare presupune asocierea

armonioasă a celor două sfere. Când ele sunt urmărite deliberat, programatic, devin

obiect al politicului, pentru că se structurează ca: mod de gândire (doctrine) şi

acŃiune, ori forme de organizare (partide).

În statele cu sisteme democratice consolidate funcŃionează structuri politice

tradiŃionale care, indiferent de grupul ce deŃine puterea, asigură continuitatea în

guvernare.

Definirea obiectului politologiei a născut şi dezvoltat o seamă de opinii în

gândirea contemporană, care pot fi sintetizate în mai multe orientări.

Politologia este o ştiinŃă a studiului statului afirmă unii autori. SusŃinătorii

acestei teze pornesc de la faptul că statul este cea mai veche şi mai importantă

instituŃie politică a societăŃii, cu rol central în sistemul politic.

AlŃi autori au venit cu contraargumente:

* termenul iniŃial de politologie se referea la politică, putere, conducere în

general, iar statul era conceput şi ca o comunitate socială, nu numai ca o instituŃie

politică;

* rezultatul unor cercetări dovedesc că statul nu este cea mai veche instituŃie

politică a societăŃii ;

Page 6: Bazele stiintei politice

6

*statul este studiat şi de alte ştiinŃe (juridice, filosofice, economice), fapt

care poate conduce la ideea că şi ele ar trebui să aibă ca obiect de studiu statul ;

Politologia, ca ştiinŃă a statului ar însemna o îngustare nejustificată a

obiectului acestei discipline şi elemente importante ale sistemului politic (puterea,

partidele politice, norma politică, conduita politică) ar rămâne în afara obiectului

de studiu al disciplinei.

Obiectul de studiu al politologiei este politicul, ca subsistem al sistemului

social global (despre care se va mai vorbi). Domeniul politic se prezintă sub trei

aspecte : sistem politic, acŃiune politică şi gândire politică, între care există o

strânsă interdependenŃă.

Apărut pe o anumită treaptă de evoluŃie a societăŃii (probabil odată cu

apariŃia primelor instituŃii politice, în special statul), politicul a dat oamenilor

posibilitatea să-şi organizeze o activitate conştientă. Aceasta implică receptarea

corectă a realităŃii, dând posibilitatea realizării unor obiective în concordanŃă cu

sensul progresului istoric.

ApariŃia domeniului politic a creat necesitatea organizării unui sistem

politic, menit să asigure funcŃionarea de ansamblu a societăŃii.

Epoca contemporană se caracterizează prin apariŃia unor probleme cu

caracter global, aflate în strânsă interdependenŃă: subdezvoltarea, războiul şi pacea,

mediul ambiant, accesul la materii prime şi energie, dreptul tuturor oamenilor şi

popoarelor la viaŃă democratică, prosperitate şi egalitate.

Această realitate face ca sistemul politic structurat, de regulă, pe criterii

naŃionale, să se extindă, luând forme de organizare internaŃională.

Dacă în trecut, politica era apanajul unor grupuri restrânse, de regulă cele ce

alcătuiau organele de conducere, astăzi acŃiunea politică cuprinde categorii sociale

tot mai largi.

În lumina acestor realităŃi, se repune importanŃa ştiinŃelor politice în general

şi a politologiei în special, care să ofere un fundament ştiinŃific factorilor de

decizie politică, dar şi o cultură politică necesară pentru ca cetăŃenii să participe în

cunoştinŃă de cauză la viaŃa societăŃii.

Page 7: Bazele stiintei politice

7

Ca sistem global, societatea are mai multe domenii de activitate : politicul,

economicul, viaŃa cultural-spirituală. Între ele s-au stabilit legături organice şi

intercondiŃionări.

Aşadar, problematica politologiei este complexă şi diversificată. Ea îşi

propune să abordeze şi să explice categorii cum sunt : sistemul politic, puterea

politică, statul, partidele politice, democraŃia, regimul politic, societate politică –

societate civilă, cultura şi acŃiunea politică, ideologie şi doctrină politică etc.

3. LOCUL POLITOLOGIEI ÎN SISTEMUL ŞTIINłELOR SOCIALE

ŞI POLITICE

* RelaŃiile dintre politologie şi ştiinŃele sociale

Politologia face parte atât din cadrul ştiinŃelor sociale cât şi a celor politice.

Ea se află în relaŃie cu celelalte ştiinŃe sociale: istoria, filosofia, dreptul, economia,

sociologia, fie în relaŃii de comunitate (toate având obiect de studiu societatea), fie

de identitate şi particularitate ca domenii distincte de studiu a societăŃii, specific

fiecărei ştiinŃe în parte.

Între politologie şi ştiinŃele sociale se nasc şi se dezvoltă relaŃii de

interacŃiune, interdependenŃă, de complementaritate reciprocă, cunoştinŃele şi

informaŃiile acestor ştiinŃe sociale fiind folosite de politologie în studiul politicului.

* RelaŃiile dintre politologie şi ştiinŃele politice de ramură: filosofia politică,

sociologia politică, antropologia politică, doctrina politică etc.

Acest raport impune atât precizarea elementelor de comunitate între

politologie şi ştiinŃele politice de ramură dar, îndeosebi, şi cel mai important, a

celor de distincŃie, de individualitate.

Individualitatea acestor ştiinŃe vine din modalitatea lor diferită de analiză a

politicului sau a unor segmente parŃiale ale acestuia, metodele şi tehnicile folosite

pentru investigarea fenomenului politic, scopul, utilitatea şi finalitatea acestei

cercetări, rolul pe care acestea îl au în procesul general al cunoaşterii şi al practicii

sociale.

Page 8: Bazele stiintei politice

8

Politologia este singura ştiinŃă politică care studiază politicul în ansamblul

său, pe când celelalte ştiinŃe politice cercetează doar unele segmente ale acestuia.

4. FUNCłIILE POLITOLOGIEI

În esenŃă, politologia exercită în cadrul societăŃii următoarele funcŃii :

* Cognitivă, prin care se realizează cunoaşterea şi înŃelegerea obiectivă a

fenomenului politic şi, de aici, interpretarea corectă, nepartinică, lipsită de

încărcătură ideologică a realităŃii politice, ceea ce conduce la o atitudine şi un

comportament corespunzător pentru societatea politică şi pentru cea civilă.

* Praxiologică

Cunoaşterea realizată de politologie se materializează în elaborarea unor

teorii, concepŃii, doctrine şi programe politice, în crearea unor valori politice care

vor fundamenta cultura politică.

* Normativă, înŃelegându-se prin aceasta căile, mijloacele, metodele privind

organizarea şi conducerea cât mai eficientă a societăŃii.

*Prospectivă (previzională)

Singură sau împreună cu alte ştiinŃe sociale sau politice de ramură,

politologia poate descifra tendinŃele fenomenului politic şi poate prefigura

modelele alternative de dezvoltare socială, punându-le la dispoziŃia societăŃii.

*FuncŃia formativ-educativă civică şi patriotică

Prin datele şi informaŃiile puse la dispoziŃie, politologia contribuie în mare

măsură la formarea educaŃiei civice a fiecărui cetăŃean, făcând să primeze spiritul

patriotic, democratic, respectarea valorilor general umane.

Page 9: Bazele stiintei politice

9

II. SISTEMUL POLITIC

CONłINUTUL CURSULUI

1. Sistem politic – sistem social global. DefiniŃie şi trăsături

2. Componentele structurale ale sistemului politic

3. FuncŃiile sistemului politic

1. SISTEM POLITIC- SISTEM SOCIAL GLOBAL. DEFINIłIE ŞI

TRĂSĂTURI

ViaŃa socială, în general, reprezintă un sistem social global, structurat pe

subsisteme distincte (sisteme parŃiale): politice, economice, sociale, culturale.

Societatea este un sistem social global deoarece omul este în primul rând o

fiinŃă socială care comunică şi intră în relaŃii interumane, fie într-un cadru

organizat: comunităŃi umane (familia, etnia, naŃiunea), fie prin activităŃi comune în

cadrul unor grupuri sociale (muncitori, agricultori, intelectuali, patroni, liber

profesionişti), fie prin libera adeziune la diferite organizaŃii politice, culturale,

profesionale.

În cadrul oricărui sistem social global, prin locul şi rolul pe care-l ocupă,

prin multitudinea, complexitatea şi diversitatea relaŃiilor ce le generează, prin

impactul asupra celorlalte sisteme, se detaşează şi se impune sistemul politic. Orice

sistem social, indiferent de gradul său de organizare, de nivelul dezvoltării sale, de

natura sa, implică cu necesitate o dimensiune şi o funcŃie politică.

Prin sistem politic înŃelegem acel sistem parŃial al societăŃii ce cuprinde

ansamblul relaŃiilor, instituŃiilor, concepŃiilor, comunicaŃiilor de natură politică,

prin care se asigură organizarea, funcŃionarea şi conducerea societăŃii.

În abordarea şi înŃelegerea teoretică a sistemului politic s-au prefigurat

câteva coordonate:

* practica istorică a demonstrat că omul, ca fiinŃă socială, nu poate exista şi

acŃiona decât în cadrul organizat al unui sistem social;

Page 10: Bazele stiintei politice

10

* sistemul politic constituie unul dintre cele mai importante componente ale

societăŃii contemporane privită şi concepută ca un sistem social global;

* el trebuie abordat ca un sistem mereu deschis, supus încorporării continue

a elementelor noi ale vieŃii sociale, ale fenomenelor şi proceselor politice ce apar în

condiŃiile noii dezvoltări sociale;

* sistemul politic este într-o continuă devenire, perfecŃionare şi autoreglare;

* în cadrul societăŃilor nedemocratice – fasciste, comuniste – posibilităŃile

de înnoire, perfecŃionare sunt limitate de însăşi natura acestor societăŃi, a lipsei lor

de transparenŃă şi democratism politic;

* caracterul dinamic, specific sistemului politic, impune o permanentă

definire şi redefinire a componentelor sale;

* autonomia relativă a sistemului politic ; deşi este parte integrantă a

societăŃii, el nu se dizolvă în sistemul social global, ci se afirmă şi funcŃionează ca

un element distinct, având propria sa identitate.

2. COMPONENTELE STRUCTURALE ALE SISTEMULUI POLITIC

Componentele sistemului politic sunt : relaŃiile politice, instituŃiile politice,

concepŃiile politice, conştiinŃa şi cultura politică, norma şi comportamentul politic.

* RelaŃiile politice sunt acele raporturi care se stabilesc între grupuri de

persoane, între partide şi organizaŃii politice, între acestea şi puterea politică, în

primul rând puterea de stat. Ele exprimă, de asemenea, relaŃiile interetnice (dintre

naŃiune şi minorităŃi). Toate acestea desfăşurându-se pe plan intern, se regăsesc sub

denumirea de relaŃii naŃionale.

Spre deosebire de acestea, relaŃiile interstatale sunt raporturi politice între

Ńări. Epoca contemporană consemnează o creştere fără precedent a

interdependenŃelor şi posibilităŃilor de conlucrarea dintre state.

RelaŃiile politice se deosebesc de restul relaŃiilor sociale prin anumite

caracteristici : au un caracter programatic şi organizat, manifestându-se prin

intermediul instituŃiilor politice, al unor programe şi platforme politice privind

organizarea şi conducerea societăŃii.

Page 11: Bazele stiintei politice

11

* InstituŃiile politice indică gradul de organizare politică a societăŃii la un

moment dat. Principala instituŃie politică este statul.

InstituŃiile politice (statul, partidele, parlamentul, guvernul) se constituie în

cadrul unui sistem naŃional. InteracŃiunea lor asigură funcŃionalitatea sistemului

politic. În epoca contemporană însă, pe fondul extinderii colaborării între state şi al

interdependenŃelor dintre ele, unele instituŃii politice au căpătat caracter

internaŃional şi chiar suprastatal, sub forma unor organisme politice regionale sau

mondiale.

* ConcepŃiile politice au ca element esenŃial doctrinele politice (doctrina

cuprinde totalitatea principiilor unui sistem politic, filosofic, religios). Exprimând

o anumită viziune asupra organizării şi conducerii societăŃii, doctrinele pot fi :

democratice, dictatoriale, conservatoare, liberale, social-democratice, socialiste,

tehnocrate etc, aşa cum va rezulta dintr-un capitol viitor.

* ConştiinŃa şi cultura politică

RelaŃiile politice se manifestă sub o formă organizată, programatică şi

conştientă. Ele îşi fundamentează acŃiunea pe o ideologie (ansamblul ideilor şi

concepŃiilor care exprimă, în formă teoretică, interesele şi aspiraŃiile unor grupuri

sociale într-o epocă dată), materializându-se în doctrine şi programe politice.

Cultura politică este un sistem cognitiv şi afectiv rezultând din valorile,

convingerile, sentimentele şi orientările membrilor societăŃii care generează

atitudini şi comportamente privind problemele colectivităŃii. Ea se exteriorizează

printr-un ansamblu de cunoştinŃe, percepŃii, mentalităŃi despre drepturi şi

îndatoriri, despre normele de conduită cetăŃenească.

Cultura politică înseamnă nu numai cunoaştere, ci şi participarea activă a

cetăŃeanului la treburile comunităŃii, angajarea conştientă a valorilor politice,

juridice, morale, culturale la progresul social.

* ComunicaŃia politică. Norma şi comportamentul politic

Deşi unii autori neagă apartenenŃa acestor componente la sistemul politic,

influenŃele pe care le au asupra comunităŃii la toate nivelurile contrazic această

afirmaŃie.

Page 12: Bazele stiintei politice

12

ComunicaŃia politică exercită în cadrul societăŃilor democratice o funcŃie de

difuzare a valorilor politice – ea joacă un rol informaŃional cu dublu sens, atât

dinspre cât şi spre cei care guvernează. Aceasta nu trebuie monopolizată de cei

care guvernează, ea nu trebuie să devină un mijloc, un instrument de guvernare (ca

în societăŃile totalitare), ci trebuie să devină un element al democratismului politic.

Norma politică reprezintă un ansamblu de reguli, prescripŃii, indicaŃii

referitoare la comportamentul politic al indivizilor şi al grupurilor de indivizi,

organizaŃi în instituŃii, partide, formaŃiuni politice, raportat la viaŃa politică a unei

societăŃi.

În raport cu celelalte norme care reglementează diferite sisteme ale vieŃii

sociale, norma politică se caracterizează prin câteva elemente specifice:

* aplicarea şi respectarea ei nu este obligatorie pentru toŃi membrii societăŃii,

ci doar pentru aceia care sunt angajaŃi în viaŃa politică;

* respectarea normei este în exclusivitate rezultatul voinŃei şi conştiinŃei

individului, a membrilor respectivei comunităŃi politice;

* normele de conduită politică se regăsesc în elaborarea unor regulamente,

coduri, statute, în care sunt incluse drepturile, obligaŃiile etc;

* deşi la nivelul societăŃii se instituie un anumit cod al conduitei politice,

fiecare organism, instituŃie politică dar mai ales fiecare partid politic îşi are

propriul sistem de norme politice în baza căruia membrii săi îşi desfăşoară

activitatea;

Prin comportament politic se înŃelege acel mod de a acŃiona, de a se

comporta al membrilor societăŃii, claselor, grupurilor sociale faŃă de valorile şi

doctrinele politice, de principiile şi normele politice ale societăŃii, de activitatea

politică desfăşurată de organismele şi instituŃiile politice din societate.

La nivelul oricărei societăŃi distingem:

* un comportament politic individual, al cetăŃeanului, în calitate de alegător,

de participant la viaŃa politică;

* un comportament colectiv care poate îmbrăca forma de clasă, grup, partid,

naŃiune etc.

Page 13: Bazele stiintei politice

13

La baza declanşării şi orientării comportamentului politic uman stă o

varietate de mobiluri, trebuinŃe, interese. Dintre acestea, interesul politic este cel

care dă scop, sens, semnificaŃie activităŃii şi comportamentului politic, îl

declanşează, îl direcŃionează, contribuind totodată la reglarea sa. De regulă

comportamentul politic al membrilor unui partid politic, al partidului în ansamblul

relaŃiilor politice, este inclus în strategia şi tactica sa programatică, în statutul său

de organizare şi funcŃionare.

Comportamentul politic nu este un dat al societăŃii, el se formează, se

dezvoltă şi se modelează, în funcŃie şi de gradul de cultură politică şi de

comunicaŃia politică.

Politologia se arată interesată de comportamentul politic al “clasei

politice”(elitelor politice) care reprezintă acel grup restrâns de persoane cu rol

semnificativ în conducere societăŃii (aflaŃi la guvernare, dar şi în opoziŃie). Aceasta

se detaşează prin: gradul de participare la viaŃa politică, interes, militantism,

cultură politică, coerenŃa acŃiunilor.

Totodată, politologia este preocupată de comportamentul electoral al

guvernaŃilor, influenŃat de o multitudine de factori: nivel de educaŃie, influenŃa

familiei, apartenenŃa etnică, profesiune, starea materială etc.

Ca atitudine, distingem:

* participarea activă

* participarea pasivă (votul dat ca datorie civică, dar fără interes)

* absenteismul activ (deliberat)

* absenteismul pasiv (cei refugiaŃi în zona indiferenŃei)

Activ sau pasiv, electoratul devine Ńinta clasei politice, sondajele electorale

periodice iau pulsul opŃiunilor alegătorului.

3. FUNCłIILE SISTEMULUI POLITIC

Sistemul politic îndeplineşte în orice societate următoarele funcŃii:

* De organizare şi conducere a sistemului social global: asigură

mobilizarea resurselor materiale şi umane.

Page 14: Bazele stiintei politice

14

* De autoreglare a acestuia prin instituŃiile şi mecanismele de care dispune.

Este singurul sistem din cadrul societăŃii care se autoreglează prin propriile

instituŃii şi mecanisme.

* De distribuire a valorilor în general, a celor politice în special. Aceasta

se realizează în concordanŃă cu interesele sociale şi globale şi cu cele ale diferitelor

grupuri sociale.

* Asigură stabilitatea vieŃii sociale împotriva factorilor de dezintegrare, a

haosului social (de exemplul împotriva criminalităŃii).

* Reglementează prin drept şi lege comportamentul indivizilor şi a

grupurilor sociale.

CONCLUZIE: Pentru a fi viabil, sistemul politic trebuie să fie:

* universal, exercitându-şi funcŃiile asupra întregii societăŃi

* coercitiv, fără discriminări, cuprinzând aceleaşi norme şi legi pentru toŃi

(nimeni nu este mai presus de lege).

* legitim dar şi autoritar: dreptul de a impune decizii obligatorii, fiind

emanaŃia unei opŃiuni democratice (legitimitatea guvernării rezultă în acest sistem

din recunoaşterea de către majoritatea populaŃiei).

Page 15: Bazele stiintei politice

15

III. STATUL – INSTITUłIE FUNDAMENTALĂ A SISTEMULUI POLITIC

CONłINUTUL CURSULUI

1. Conceptul de stat. ApariŃia şi evoluŃia statului

2. Componentele statului: populaŃia, teritoriul, organizarea politică

3. Tipuri de stat

4. Forma de stat

5. Trăsăturile şi funcŃiilor statului

6. Statul de drept

1. CONCEPTUL DE STAT. APARIłIA ŞI EVOLUłIA STATULUI

NoŃiunea de stat derivă din latinescul “ statius” care iniŃial desemna o stare

de repaus. Romanii utilizau şi termenul “civitas”, cu semnificaŃia de cetate, stat,

precum şi “res publica”, având un înŃeles similar. Expresia “statio” apare pentru

prima dată în celebra lucrare “Principele” a lui Niccolo Machiavelli, asociată cu

lupta pentru unitate statală a italienilor. Abia în secolul al XVII-lea termenul

începe să se consacre în toate limbile pentru a desemna forma de organizare

numită stat.

O problemă mult disputată care nu şi-a găsit nici astăzi o rezolvare deplină,

este aceea a definirii şi genezei statului. Diversitatea de păreri şi opinii a fost şi

este determinată de mai mulŃi factori, cum ar fi: momentul istoric şi perioada în

care a fost analizat statul; nivelul dezvoltării ştiinŃelor sociale; interesele sociale,

economice şi politice care au primat în studiul problematicii statului; criteriile de la

care s-a plecat şi care au primat în cercetarea statului;domeniile ştiinŃei din

perspectiva cărora a fost definit şi investigat statul.

În antichitate statul era considerat o creaŃie de origine divină. În optica filosofului

Platon statul reprezinta o organizare de tip aristocratic bazată pe caste, din care

făcea parte întreaga populaŃie cu excepŃia sclavilor, condusă de înŃelepŃi.

Page 16: Bazele stiintei politice

16

În perioada Renaşterii, gânditorul Niccolo Machiavelli considera statul o

organizaŃie politică naŃională, delimitată de un anumit teritoriu, sub egida

monarhiei absolutiste.

În epoca Luminilor, Montesquieu prezenta statul ca o instituŃie centrală

bazată pe legi şi structurată pe trei ramuri ale puterii: legislativă, executivă şi

judecătorească. Tot acum Jan Jaques Rousseau definea statul ca o putere

contractuală, legitimată printr-un contract social între clase, guvernanŃi şi

guvernaŃi. Immanuel Kant înŃelegea statul ca o grupare a oamenilor supuşi

regulilor de drept, având, deci, în vedere numai latura juridică nu şi cea politică a

acestuia.

În concepŃia marxistă, statul reprezenta un instrument de dominare a unei

clase sociale asupra alteia.

De-a lungul vremii, problema definirii originii şi conŃinutului statului a

generat mai multe teorii:

* Teoriile teocratice, proprii societăŃilor feudale susŃineau că, statul este o

creaŃie divină, rezultatul voinŃei lui Dumnezeu, iar acceptarea şi supunerea faŃă de

acesta este o obligaŃie religioasă. Cei mai de seamă reprezentanŃi ai acestei teorii

au fost: Aurelian Augustin (primul teolog al bisericii creştine care pune problema

raportului dintre statul pământesc şi statul lui Dumnezeu), Toma d’Aqvino (care

creează la mijlocul sec al XIII-lea un mixaj între credinŃă şi raŃiune, cu numeroase

referiri din Sfânta Scriptură);

* Teoria patriarhală, foarte apropiată de teoria teocratică, susŃinea că statul

ar fi luat naştere direct din familie, iar puterea monarhului din puterea lui

Dumnezeu. Elemente ale acestei teorii se întâlnesc încă din antichitate la Aristotel;

* Dreptul natural susŃine o veche teorie socială conform căreia statul nu

este de esenŃă divină, veşnică şi imuabilă, ci o creaŃie umană supusă unor continue

transformări. A apărut încă din antichitate, susŃinută şi promovată de şcoala stoică

grecească, de filosofii Epicur, Sofocle şi Cicero;

* Teza contractualistă a statului, în strânsă legătură cu dreptul natural,

marchează un salt înainte în evoluŃia teoriilor despre stat înlăturând vechea ipoteză

teocratică potrivit căreia statul era de esenŃă divină. AdepŃii ei (Montesquieu, Jan

Page 17: Bazele stiintei politice

17

Jaques Rousseau) consideră că statul a apărut dintr-o nevoie naturală, pe baza unei

înŃelegeri între putere şi cetăŃeni, când aceştia din urmă şi-au delegat atribuŃiile lor

puterii pentru a le folosi în numele comunităŃii, a binelui comun;

* Teoria organicistă a apărut ca o ripostă spirituală a vechii clase feudale

şi a bisericii faŃă de burghezie, de revoluŃie şi de doctrina sa liberală. Această teorie

este o analogie mecanicistă între organismul uman şi cel social. Statul este un

organism viu cu manifestări în viaŃa socială şi care, ca şi individul, are şi el

perioada de creştere, apogeu, declin şi moarte. Teoria a urmărit să justifice, să

legitimeze existenŃa statului feudal, să evidenŃieze predestinaŃia rolului şi statutului

unei clase sociale de a conduce şi a celorlalte de a se supune şi de a fi conduse;

* Teoria violenŃei a încercat să explice apariŃia statului ca o simplă

necesitate naturală a oamenilor de a curma violenŃa din societate, de a statua

ordinea între oameni, clase şi grupuri sociale;

* Teoria psihologică susŃine că statul este rezultatul unor factori biologici,

psihologici, cum ar fi: voinŃa, dorinŃa de a trăi împreună, existenŃa aceloraşi

obiceiuri, facturii psihice, elemente care au impus şi închegat statul;

* Teoria juridică. Potrivit acesteia, statul a apărut din necesitatea

reglementării prin acte normative de esenŃă juridică a relaŃiilor, a raporturilor dintre

oameni, grupuri şi clase sociale, a statuării rolului şi locului acestora în societate.

În general, statul este considerat de cei mai mulŃi analişti drept principala

instituŃie prin care se exercită puterea politică în limitele unui anumit teritoriu de

către un grup de oameni organizaŃi care îşi impun voinŃa şi interesele asupra

societăŃii.

ApariŃia şi evoluŃia statului a fost o legitate a dezvoltării sociale. Ea a

răspuns şi a fost impusă de nevoi sociale, iar statul a fost singurul în măsură să o

satisfacă.

O dată cu formarea popoarelor, statul a devenit principalul mod de

organizare politică a acestora. În sclavagism au existat statul egiptean, chinez,

indian, persan, polisul (oraşul - stat) grec, roman, geto-dac etc. În feudalism s-au

afirmat, de asemenea, pe continentul nostru statele germane, statul francez, englez,

spaniol, italian, rus, român etc.

Page 18: Bazele stiintei politice

18

În epoca modernă, odată cu trecerea la capitalism, a avut loc procesul de

transformare a popoarelor în naŃiuni ceea ce a condus la constituirea statelor

naŃionale unitare. ExistenŃa unor state multinaŃionale (Imperiul habsburgic,

Imperiul rus, Imperiul otoman ş.a.) a fost rezultatul dominaŃiei unor monarhii

asupra popoarelor constrânse să accepte asocierea lor într-un cadru statal nefiresc

şi artificial. Pe măsura afirmării conştiinŃei naŃionale, tendinŃa naŃiunilor respective

de a se constitui într-un cadru politic de sine stătător a devenit atât de puternică,

încât a acŃionat ca principal factor de dezmembrare a acestor imperii, pe ruinele

cărora s-au format statele naŃionale. (exemplu: din destrămarea Austro-Ungariei, la

sfârşitul primului război mondial, au rezultat ca state noi Cehoslovacia şi

Iugoslavia, iar România şi-a redobândit teritoriile sale naŃionale deŃinute de

monarhia dualistă austro-ungară).

2. COMPONENTELE STATULUI : POPULAłIA, TERITORIUL ŞI

ORGANIZAREA POLITICĂ

Componentele statului au existat în toate formele pe care acesta le-a

îmbrăcat de-a lungul istoriei, având în fiecare perioadă semnificaŃii şi conŃinuturi

diferite. În epoca modernă, aceste componente au căpătat forme, conŃinuturi,

principii noi, impuse de cerinŃele dezvoltării sociale.

PopulaŃia constituie pentru existenŃa oricărei forme statale o componentă de

bază, oamenii fiind cei care creează şi dau viaŃă, identitate şi unitate unui stat.

Teritoriul constituie factorul material, spaŃiul în limitele căruia se creează şi

funcŃionează statul. Este un bun al întregii comunităŃi, din această situaŃie

punându-se problema apărării integrităŃii şi suveranităŃii sale.

Organizarea politică este o componentă cu rol major în structurarea şi

funcŃionarea statului întrucăt ea instituie ordinea, legăturile între componentele

politice ale statului, le stabileşte rolul şi statutul în societate, normele şi limitele

funcŃionării.

Page 19: Bazele stiintei politice

19

3. TIPURI DE STAT

De-a lungul istoriei, societatea a fost confruntată cu mai multe forme pe care le-a

îmbrăcat statul. Raportat la cetăŃeni, la modul cum respectă şi promovează

interesele şi voinŃa acestora, s-au conturat două tipuri de state:

* statele democratice – se întemeiază pe principii şi valori democratice:

separaŃia puterilor, reprezentativitatea şi eligibilitatea, democratismul politic. Acest

tip de stat este în concordanŃă cu voinŃa şi interesele majorităŃii cetăŃenilor. Fiind

exponentul lor, acesta le fundamentează, le promovează interesele şi aspiraŃiile.

* state dictatoriale, nedemocratice – promovează interesul de grup sau de

clasă, care în raport cu societatea sunt în minoritate, excluzând opŃiunile şi voinŃa

majorităŃii, interesele şi aspiraŃiile acestora.

4. FORMA DE STAT

Are în vedere modul de constituire şi organizare a puterii de stat. Este dată

de trei elemente:

a. Forma de guvernământ – desemnează modul de exercitare şi

manifestare a puterii de stat, constituirea şi funcŃionarea organelor acesteia. Astăzi

se întâlnesc următoarele forme de guvernământ:

* monarhiile constituŃionale – unde monarhul domneşte dar nu

guvernează, el având o simplă funcŃie de reprezentare a statului (Anglia, Japonia,

Suedia, Belgia, Olanda);

* republici parlamentare – unde Parlamentul, în raport cu celelalte

instituŃii, are un rol primordial în organizarea şi conducerea societăŃii. În aceste

societăŃi, preşedintele, ca şef al statului, are numai un rol reprezentativ, foarte

apropiat de cel al monarhilor constituŃionali (Germania, Italia, Grecia etc);

* republici prezidenŃiale – unde preşedintele, în calitate de şef al statului,

deŃine şi exercită importante prerogative legislative şi executive (SUA, Rusia,

FranŃa etc);

b. Structura de stat – are în vedere raportul dintre organele centrale şi

locale ale statului. Din această perspectivă există:

Page 20: Bazele stiintei politice

20

* state unitare – exprimă existenŃa unui singur stat, a unui singur

Parlament, Guvern, ConstituŃie (România, Polonia, Bulgaria, Ungaria);

* state federative – reprezintă o comunitate de state nesuverane, care

dispun de un stat central cu competenŃe şi personalitate distinctă faŃă de celelalte

state membre, care îşi păstrează o autonomie relativă, ele având legislaŃie proprie,

organe şi instituŃii proprii de aplicare a legilor fără, însă, a se substitui celor ale

statului federal;

* state confederative – sunt state suverane formate prin asocierea a două

sau mai multe state care au convenit să-şi creeze sau nu organe comune, păstrându-

şi suveranitatea şi calitatea de subiect de drept internaŃional. În cadrul acestor

structuri, statele sunt independente atât pe plan intern cât şi pe plan internaŃional.

c. Regimul politic – constituie modul concret de organizare,

instituŃionalizare şi funcŃionare a sistemului politic şi de exercitare a puterii

politice de către o forŃă social-politică în cadrul unei comunităŃi sociale sau a unui

sistem social.

5. TRĂSĂTURILE ŞI FUNCłIILE STATULUI

a) Trăsăturile statului

Prin gradul de organizare şi instituŃionalizare statul constituie principala

instituŃie a sistemului politic. El are trei componente: puterea legislativă, puterea

executivă şi puterea judecătorească şi se slujeşte de un aparat specializat, constituit

în diferite instituŃii: parlament, guvern, ministere, armată, poliŃie, instanŃe

judecătoreşti etc.

*Are caracter istoric, apariŃia sa fiind impusă de faptul că o comunitate

umană nu poate să funcŃioneze fără organizarea politică asigurată de stat.

*Are, de regulă, caracter naŃional, cel puŃin pentru epoca modernă şi

contemporană, reprezentând organizarea politică a unei naŃiuni.

*Are caracter suveran, prin faptul că reprezintă organizarea politică a unei

comunităŃi în cadrul unei frontiere, ca expresie a voinŃei cetăŃenilor.

Page 21: Bazele stiintei politice

21

b) FuncŃiile statului

* Legislativă. Prin organismele sale specializate, statul adoptă întreaga

legislaŃie din societate, inclusiv ConstituŃia, prin care sunt consacrate drepturile şi

îndatoririle cetăŃenilor.

* Organizatorică. Are în vedere aplicarea legilor şi deciziilor, organizarea

întregii activităŃi sociale.

* Economică. Statul este organizatorul direct al producŃiei în cadrul

proprietăŃii de stat. El asigură, de asemenea, cadrul politico-organizatoric necesar

activităŃii nestingherite a tuturor agenŃilor economici din sectorul privat.

* Socială, prin organizarea sistemului de protecŃie socială, asigurări sociale,

sănătate etc.

* Administrativă, prin care se asigură servicii către populaŃie: energie, apă,

salubritate, servicii publice.

* Judecătorească, prin care se supravegheză aplicarea corectă a legilor şi

sancŃionarea încălcării acestora.

* Culturală, prin care se asigură instruirea şi educaŃia cetăŃenilor, cercetarea

ştiinŃifică, viaŃa cultural-artistică.

* FuncŃia de apărare a ordinii sociale, cu latura preventiv-educativă şi alta

coercitivă, împotriva actelor antisociale (violenŃa, hoŃia, crima organizată,

spionajul etc)

* Ecologică, vizând apărarea şi conservarea mediului ambiant, prin măsuri

împotriva surselor şi agenŃilor de poluare.

* Apărarea Ńării, a independenŃei şi suveranităŃii statale, integrităŃii

teritoriale şi a ordinii de drept.

* Organizarea colaborării politice, economice, culturale, pentru apărarea

securităŃii internaŃionale cu alte state ale lumii.

6. STATUL DE DREPT

Însăşi denumirea indică faptul că statul îşi exercită puterea sa politică pe

baza legilor, folosind forŃa dreptului, şi nu dreptul forŃei.

Page 22: Bazele stiintei politice

22

În forma sa clasică, statul de drept apare în epoca modernă, fundamentându-

se încă de la începutul existenŃei sale pe principiul separaŃiei puterilor. El

reprezintă o seamă de trăsături cum sunt:

*SupremaŃia legii, în faŃa căreia toŃi cetăŃenii sunt egali.

*Organele puterii de stat centrale şi locale sunt alese de cetăŃeni, prin vot

universal, direct şi secret, în cadrul pluralismului politic.

*SeparaŃia puterilor în stat, parlamentul exercitând puterea legislativă,

guvernul puterea executivă, iar instanŃele judecătoreşti, puterea judecătorească.

*Delimitarea riguroasă între atribuŃiile şi prerogativele statului şi ale

partidelor politice.

*ForŃele militare şi poliŃia sunt plasate sub controlul autorităŃii civile, în faŃa

căreia sunt răspunzătoare.

*CirculaŃia liberă a informaŃiei şi a persoanelor, dreptul la liberă exprimare,

organizare politică şi profesională, care să facă posibil controlul puterii politice de

către societatea civilă.

*Respectarea drepturilor omului în conformitate cu prevederile

internaŃionale consacrate.

Page 23: Bazele stiintei politice

23

IV. PUTEREA POLITICĂ

CONłINUTUL CURSULUI

1. ConŃinutul, trăsăturile şi funcŃiile puterii politice

2. Legitimitate, autoritate şi consens politic

3. Putere şi opoziŃie

1. CONłINUTUL, TRĂSĂTURILE ŞI FUNCłIILE PUTERII

POLITICE

a. ConŃinutul puterii politice

Unii autori au identificat puterea politică cu puterea de stat. Aceasta este însă

numai o componentă a puterii, alături de partidele politice, forma de guvernare,

regimul politic etc.

Puterea generează relaŃii de subordonare de la conducători la conduşi, în

care unii îşi impun voinŃa altora, în scopul realizării unor interese. Pe de altă parte

puterea asigură punerea în valoare a energiilor umane prin acŃiuni sociale

organizate. Puterea impune ordinea socială; la rândul ei, aceasta generează putere,

cele două elemente aflându-se într-o relaŃie directă.

Rolul oricărei puteri este acela de a asigura coeziunea şi funcŃionalitatea

diferitelor structuri de organisme sociale.

b. Trăsăturile puterii politice

În raport cu celelalte forme ale puterii sociale, puterea politică are

următoarele trăsături:

*are un caracter integrator, constând în capacitatea de a-şi subordona

celelalte forme ale puterii, asigurând organizarea şi conducerea unitară a societăŃii

la nivel global;

*are un caracter suveran, fiind singura legitimă şi îndreptăŃită să ia decizii

fără imixtiuni interne şi externe;

*are un caracter imperativ, obligatoriu şi ierarhic;

Page 24: Bazele stiintei politice

24

*în contextul oricărui sistem politic, prin instituŃiile sale (Parlamentul, care

elaborează legile, Guvernul care le aplică şi veghează la respectarea lor), statul

reprezintă principalul instrument de realizare a puterii politice;

*în societăŃile democratice puterea politică se întemeiază pe lege, pe drept.

Ea exprimă voinŃa, aspiraŃiile, interesele majorităŃii cetăŃenilor.

c. FuncŃiile puterii politice

*FuncŃia programatică, decizională, constă în elaborarea unor programe şi

linii directoare de acŃiune. Prin efectul lor, deciziile, dacă sunt în concordanŃă cu

cerinŃele generale ale progresului, condiŃionează succesul, dar şi insuccesul unei

acŃiuni. În mecanismul puterii ele iau, de regulă, forma unor legi, decrete, hotărâri.

*FuncŃia organizatorică, constă în capacitatea puterii de a stabili cele mai

adecvate forme organizatorice şi de mobilizare a grupurile sociale asupra cărora îşi

exercită autoritatea, pentru a acŃiona în conformitate cu programul adoptat.

*FuncŃia ideologică, de educare a oamenilor în spiritul valorilor ce decurg

din acest program.

*FuncŃia coercitivă, de constrângere, în scopul de a convinge pe oameni să

acŃioneze în conformitate cu hotărârile luate, precum şi de reprimare a împotrivirii

celor ce se opun.

*FuncŃia de control a modului cum se aplică programul său, în conformitate

cu legea.

*Pregătirea de specialişti pentru organizarea vieŃii sociale şi exercitarea

guvernării în conformitate cu voinŃa puterii politice.

2. LEGITIMITATE, AUTORITATE ŞI CONSENS POLITIC

a. Legitimitatea politică. Termenul derivă din latinescul “legitimus”- în

acord cu legea- constituind un principiu conform căruia într-un sistem de

guvernare puterea politică se exercită în baza unui drept conferit de cei conduşi.

De-a lungul istoriei s-au înregistrat trei forme de manifestare a legitimităŃii

politice:

Page 25: Bazele stiintei politice

25

*Legitimitatea divină, având la bază ideea caracterului sacru al puterii

deŃinută de monarh în antichitate şi societatea medievală şi care nu implică

consimŃământul maselor.

*Legitimitatea carismatică, având în centru conducători care se impun prin

personalitatea lor, rezultând din farmec, atracŃie personală, forŃă dominatoare, şi

calităŃi naturale precum: capacitatea de decizie, hotărâre, clarviziune, uneori cinste,

ceea ce le legitimează puterea, impunându-se maselor care îi acceptă (Cicero,

Napoleon, Alexandru Ioan Cuza ş.a.)

*Legitimitatea civilă sau legală a apărut în societatea modernă, o dată cu

democratismul politic. Se întemeiază pe lege, pe votul popular, pe referendum,

astfel încât acordul majorităŃii conferă stabilitate şi eficienŃa guvernării.

b. Autoritatea politică provine din latinescul “autoritas” şi sugerează forŃa

dar şi puterea de convingere. Este modalitatea concretă de manifestare a puterii

politice, capacitatea acesteia de a-şi impune voinŃa în societate, în esenŃă dreptul

şi capacitatea guvernanŃilor de a conduce.

Autoritatea politică se realizează, în principiu, pe două căi:

*Autoritatea este cu mult mai viguroasă când se întemeiază pe forŃa

argumentelor. Aceasta presupune însă concordanŃa dintre obiectivele puterii şi

interesele majorităŃii, caracteristică societăŃilor democratice.

*Calea constrângerii are la bază argumentul forŃei, aflându-se de regulă în

contradicŃie cu interesele majorităŃii, fiind caracteristică societăŃilor totalitare,

nedemocratice.

c. Consensul politic constă în acordul liber exprimat al cetăŃenilor asupra

autorităŃii, puterii şi actului de guvernare. El poate fi:

*Consens de bază – constituit prin acordul de voinŃă existent între membrii

societăŃii asupra valorilor, credinŃei, modului de viaŃă, relaŃiilor sociale etc.

*Consens politic sau fundamental – presupune existenŃa unei constituŃii

care să asigure cadrul legal şi normele politice fundamentale ale acŃiunii politice a

guvernanŃilor asupra celor guvernaŃi.

*Consensul specific – este o formă specială a consensului politic, dat de

opinia publică, având ca principal instrument de realizare sondajele de opinii.

Page 26: Bazele stiintei politice

26

3. PUTERE ŞI OPOZIłIE

RelaŃia dintre putere şi opoziŃie este o componentă a democraŃiei. Puterea

implică ierarhie, un cadru instituŃional, dreptul legitim de a exercita autoritatea.

Cadrul instituŃional impune atenŃiei conceptul de autoritate publică, un

ansamblu de instituŃii care exercită funcŃiile guvernării la nivel central şi local.

ConstituŃia României defineşte ca autoritate publică: Parlamentul, alcătuit din

Camera DeputaŃilor şi Senat, Preşedintele Ńării, Guvernul format din miniştri,

prefectul, primarul, consiliul comunal, municipal şi judeŃean.

În ceea ce priveşte puterea, dezideratul este transformarea forŃei în drept şi a

supunerii în datorie, astfel încât puterea normativă să se întemeieze pe moralitate şi

pe convingere.

Cât priveşte opoziŃia, raŃiunea sa de a fi se confundă cu misiunea de a

cenzura activitatea puterii, de a oferi soluŃii alternative de guvernare.

OpoziŃia poate juca un rol funcŃional (constructiv) sau disfuncŃional

(neconstructiv). În primul caz opoziŃia se manifestă în general în cadrul legal şi

instituŃional existent. În cel de-al doilea caz refuză regulile jocului politic şi

recurge la mijloace neconstituŃionale.

Din punct de vedere al cadrului de manifestare, există o opoziŃie

parlamentară, căreia, pe plan local, îi corespund organizaŃiile locale ale partidelor

respective, şi o opoziŃie extraparlamentară, care se manifestă prin demonstraŃii,

greve, ocuparea de instituŃii, pentru a crea o stare de instabilitate politică şi socială.

Page 27: Bazele stiintei politice

27

V. INSTITUłIA POLITICĂ EXECUTIVĂ. GUVERNUL

CONłINUTUL CURSULUI.

1. Guvern. Guvernare. NoŃiune şi aspecte generale.

2. Tipuri de guverne.

3. Constituirea şi structura guvernului.

4. FuncŃiile guvernului.

5. RelaŃia dintre guvern şi parlament.

6. Puterea executivă în România.

1. GUVERN. GUVERNARE. NOłIUNE ŞI ASPECTE GENERALE

Guvernul reprezintă una dintre cele mai importante instituŃii ale statului,

importanŃă care decurge din faptul că acesta organizează şi conduce efectiv

societatea, aflându-se cel mai mult în legătură cu cetăŃeanul.

Guvernul (Consiliul de Miniştri) reprezintă puterea executivă, fiind

împuternicit, potrivit normelor constituŃionale, să gestioneze pe durata mandatului

său, demersurile interne şi externe ale societăŃii şi statului. Dacă l-am raporta

strict la funcŃia sa esenŃială ce derivă din separaŃia puterilor în stat, un cabinet

(guvern) este investit să aplice legile votate în Parlament. În realitate, eludându-se

principiul separaŃiei puterilor în stat, guvernul înregistrează progresiv cumul de

atribuŃii, devenind în numeroase state instituŃia politică cu cea mai mare autoritate.

În conştiinŃa publică, activitatea guvernului reprezintă sau este sinonimă cu

actul de guvernare. Desigur, un guvern deŃine atribuŃia expresă şi principală a

guvernării, dar noŃiunea de guvernare are un sens mult mai larg.

Guvernarea reprezintă un act sau fenomen de conducere, care depăşeşte

cadrul unei astfel de instituŃii, referindu-se în general, la organizarea şi

funcŃionarea întregului ansamblu instituŃional, astfel încât să se asigure coerenŃa

demersurilor în toate sferele de activitate ale unei societăŃi.

Page 28: Bazele stiintei politice

28

2. TIPURI DE GUVERNE

În cele mai multe cazuri, guvernul este rezultatul exprimării prin vot a

electoratului, în urma unui scrutin electoral, primind investirea fie direct, în urma

votului popular, fie de la un partid (sau coaliŃie de partide) care a câştigat alegerile.

În funcŃie de modul în care se constituie, guvernul poate fi :

*majoritar (monocolor) – partidul care câştigă alegerile formează guvernul.

*de coaliŃie – alcătuit din reprezentanŃi a două sau mai multe partide

politice.

*minoritar – care nu dispune de o majoritate parlamentară.

*provizoriu - care are o durată limitată, până la constituirea unui nou

guvern, potrivit constituŃiilor şi legilor.

*civil sau militar (în raport de componenŃa cabinetului – miniştri sau

secretarii de stat reprezentând partide şi grupări politice sau respectiv structurile

militare ale statului).

*legitim – când este expresia voinŃei majorităŃii sociale şi este

constituit potrivit prevederilor constituŃionale.

*ilegitim – când se constituie în urma unei lovituri de stat sau a unei acŃiuni

în forŃă, fără să aibă sprijin popular sau fiind contrar voinŃei şi aspiraŃiilor

majorităŃii populaŃiei.

Modul diferit de constituire a executivelor se reliefează mai pregnant în

condiŃiile în care se observă care sunt diferenŃele între o alegere populară directă şi

o investitură de către partide şi parlamente. DistincŃia conduce la formele de

guvernare prezidenŃiale şi cele parlamentare. În cazul formelor de guvernare

semiprezidenŃiale, puterea executivă are caracter dual: preşedintele, desemnat prin

alegeri libere şi primul- ministru desemnat de preşedinte.

3. CONSTITUIREA ŞI STRUCTURA GUVERNULUI

Este un proces specific fiecărei societăŃi în parte, fiind influenŃat, totuşi, de

factori cum sunt: natura regimului politic şi a sistemului constituŃional; forma de

guvernământ; locul, rolul, atribuŃiile şi prerogativele celorlalte instituŃii ale puterii

Page 29: Bazele stiintei politice

29

de stat în sistemul vieŃii politice, în principiu al parlamentului şi al instituŃiei

şefului statului.

Procesul de constituire a guvernului, până la exercitarea atribuŃiilor sale,

cunoaşte mai multe momente:

*desemnarea şefului executivului şi constituirea echipei guvernamentale

*elaborarea programului de guvernare care exprimă coordonatele generale,

strategice de politică internă şi externă pe care le va adopta, urma şi realiza

guvernul

*votul de investitură din partea parlamentului (în cele mai multe situaŃii este

acordat de majoritatea simplă).

Durata mandatului guvernului diferă de la un sistem constituŃional la altul,

dar este corelat cu mandatul parlamentului, fiind practic emanaŃia acestuia. În

anumite situaŃii (stare de război, calamităŃi naturale sau tensiuni sociale), printr-o

lege specială emisă de legislativ, durata mandatului poate fi prelungită.

În ceea ce priveşte structura guvernului, acesta include: ministerele,

secretariatele de stat şi departamentele (al căror număr diferă în raport de

sistemele politice, de interese de moment etc). În afara acestora există şi alte

componente care, de asemenea, diferă mai mult sau mai puŃin în ce priveşte

numărul, atribuŃiile lor etc. În subordinea unui guvern se află administraŃia publică.

4. FUNCłIILE GUVERNULUI

Executivul, pe durata mandatului său (de regulă 4 ani) îndeplineşte

importante funcŃii care privesc toate sferele de activitate ale unei societăŃi (socială,

economică, demografică, culturală etc).

Astfel, guvernul:

* organizează şi conduce politica internă şi externă a Ńării, exercitând în

această calitate rolul de administrator general al treburilor publice, prin organele

sale centrale sau locale,

Page 30: Bazele stiintei politice

30

* are iniŃiativa legislativă care vizează elaborarea unor noi proiecte

legislative de fiecare membru al guvernului în ansamblul său, proiecte înaintate

Parlamentului după ce au fost dezbătute şi aprobate de guvern,

* emite ordonanŃe, ce reprezintă o delegare pe care legislativul o face

către guvern în situaŃii deosebite,

* îşi asumă răspunderea, fapt ce nu este prevăzut în toate sistemele

constituŃionale (vizează angajarea răspunderii guvernului faŃă de Parlament asupra

unui program de politică generală, a unui proiect legislativ),

* promulgă legi .

Promulgarea legii, ce reprezintă momentul final al procesului de elaborare a

acestora, este, în general, o prerogativă a şefului statului (ca şi în România), însă

în unele state, aceasta este o prerogativă a guvernului.

5. RELAłIA DINTRE GUVERN ŞI PARLAMENT

Activitatea guvernului este controlată şi direcŃionată prin mijloacele

specifice de care dispune Parlamentul şi anume:

* votul de investitură dat executivului la formarea acestuia,

* moŃiunile de cenzură ale Parlamentului care poate demite guvernul,

* legile elaborate de legislativ şi impuse guvernului spre aplicare,

* comisiile de anchetă parlamentară.

6. PUTEREA EXECUTIVĂ ÎN ROMÂNIA

Guvernul este una dintre cele mai vechi instituŃii politice româneşti,

rădăcinile acestuia putând fi întâlnită încă din perioada feudală, evident cu alte

semnificaŃii (divanurile boiereşti care aveau rolul de a-l sfătui şi ajuta pe domn în

guvernare).

În sens modern, apariŃia guvernului este legată de aplicarea Regulamentelor

Organice în cele două Principate (1831-1832) când puterea era împărŃită între

Domn şi Sfatul Administrativ, dezvoltându-se în perioada lui Alexandru Ioan

Cuza. Cu trecerea timpului, executivul a cunoscut în România mai multe denumiri

(Guvern, Consiliu de Miniştri).

Page 31: Bazele stiintei politice

31

În prezent, în urma alegerilor, preşedintele Ńării se consultă cu liderii

partidului (partidelor) care au câştigat alegerile şi desemnează un candidat la

funcŃia de prim-ministru. Acesta , într-un termen de 10 zile trebuie să-şi

alcătuiască programul de guvernare şi să formeze cabinetul prezentându-se apoi în

faŃa parlamentului pentru obŃinerea votului de investitură. FuncŃia de membru al

guvernului este compatibilă cu cea de parlamentar, această dualitate creând de-a

lungul timpului opinii pro şi contra.

Guvernul României îşi desfăşoară activitatea în strânsă legătură şi

colaborare cu Parlamentul, dar se află sub controlul acestuia.

Page 32: Bazele stiintei politice

32

VI. INSTITUłIA ŞEFULUI STATULUI

CONłINUTUL CURSULUI

1. Desemnarea, alegerea şefului statului

2. Atributele şi prerogativele şefului statului

3. Responsabilitatea şefului statului

4. Durata mandatului şefului statului

O condiŃie esenŃială, dar nu suficientă, ca o societate să cunoască un curs

ascendent al evoluŃiei sale pe plan economic, social, educaŃional etc. este ca

raporturile dintre stat şi celelalte instituŃii politice să funcŃioneze în parametri

optimi, astfel încât mecanismele care pun în mişcare angrenajul instituŃional politic

să nu cunoască avarii. Pentru aceasta, sunt chemaŃi să contribuie conducătorul

statului (monarh sau preşedinte), guvernul, parlamentul, partidele politice etc.

InstituŃia şefului statului constituie una dintre cele mai vechi autorităŃi

politice. Ea a apărut odată cu statul şi a cunoscut o evoluŃie continuă, atât în ceea

ce priveşte forma, structura, prerogativele dar şi atribuŃiile.

În decursul vremii, această autoritate a îmbrăcat două forme de manifestare:

una colegială, concretizată prin prezidiu, consiliul de stat, consiliul prezidenŃial şi

alta unipersonală, reprezentată prin rege, împărat, sultan, domn, principe ori

preşedinte.

1. DESEMNAREA, ALEGEREA ŞEFULUI STATULUI

Desemnarea sau alegerea şefului statului, după caz, Ńine de o seamă de

factori, respectiv: natura sistemului politic, sistemul constituŃional şi forma de

guvernământ, tradiŃiile istorice sau naŃionale.

Practica istorică a relevat patru mari moduri de desemnare a şefului statului:

Page 33: Bazele stiintei politice

33

* Desemnarea pe cale ereditară

Acesta este cea mai veche modalitate, caracteristică regimurilor monarhice în

care parlamentul sau altă instituŃie nu au nici un rol la numirea unui succesor la

tron. Este cazul monarhiei constituŃionale britanice, în care şeful statului (regele,

regina) accede la tron pe cale ereditară, are atribuŃii limitate, mai mult simbolice;

însărcinează formal pe primul ministru cu formarea cabinetului şi acceptă

recomandările premierului.

Şi în situaŃia monarhiei constituŃionale japoneze, şeful statului (împăratul)

accede la tron pe cale ereditară.

* Alegerea de către Parlament

Această modalitate, fiind considerată un rezultat al revoluŃiei burgheze, este

un mod eficient de control al parlamentului asupra acestei instituŃii. Se realizează

prin două forme, respectiv: fie parlamentul desemnează direct, prin votul

membrilor săi pe şeful statului, cum este cazul Greciei ori Israelului, fie

parlamentul alege organe colegiale ca şefi de stat.

* Desemnarea şefului de stat de către un colegiu electoral

In acest caz, mai întâi sunt desemnaŃi (sau aleşi prin vot universal) membrii

care împreună formează colegiul electoral şi care vor desemna la rândul lor pe

şeful statului.

* Alegerea şefului statului prin vot universal

Această modalitate, privită ca fiind o consecinŃă a democratismului politic,

conferă şefului statului o autoritate sporită, (exemplu: preşedintele României este

ales prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat).

2. ATRIBUTELE ŞI PREROGATIVELE ŞEFULUI STATULUI

InstituŃia şefului statului, reprezentând fie instituŃia monarhică, fie pe cea

prezidenŃială, în funcŃie de forma de guvernământ respectivă, are atribuŃii extrem

Page 34: Bazele stiintei politice

34

de diferenŃiate după gradul de deŃinere şi exercitare a puterii. Astfel, dacă în cadrul

monarhiilor constituŃionale, cum este cea britanică sau japoneză, şefii de stat deŃin

şi exercită roluri pur decorative de reprezentare, există şi sisteme constituŃionale în

care şeful de stat deŃine multiple şi diverse prerogative executive şi legislative,

aflându-se pe o poziŃie privilegiată în stat, egală sau aproape egală cu cea a

instituŃiei parlamentare (Republica Franceză).

De asemenea, trebuie menŃionat că există şi sisteme constituŃionale în care

instituŃia şefului statului se află la intersecŃia executivului cu legislativul, rolul

acesteia fiind acela de a asigura un echilibru între cele două instituŃii, de a limita

tendinŃa uneia de acumula prea multă putere.

În România, preşedintele este cel care desemnează un candidat la funcŃia de

prim-ministru şi numeşte guvernul pe baza votului de încredere acordat de

parlament; preşedintele poate consulta guvernul cu privire la probleme urgente şi

de importanŃă deosebită; poate lua parte la şedinŃele guvernului în care se dezbat

probleme de interes naŃional privitoare la politica externă, apărarea Ńării etc. şi

prezidează şedinŃele guvernului la care participă. Are şi alte atribuŃii, între care

exemplificăm: este comandant suprem al forŃelor armate şi îndeplineşte funcŃia de

preşedinte al Consiliului Suprem de Apărare a łării; acordă gradele de mareşal,

general şi amiral; acordă graŃiere individuală.

3. RESPONSABILITATEA ŞEFULUI STATULUI

Răspunderea şi responsabilitatea şefului statului este specifică fiecărui

sistem constituŃional în parte. Ea Ńine de factori a căror pondere şi valoare poate fi

diferită, spre exemplu:

* de modul de desemnare a şefului statului

* de atribuŃiile şi prerogativele de care acesta dispune în stat

* de gradul de implicare în politic şi în societate.

În ştiinŃa politologică şi juridică s-au constituit două mari orientări. Într-o

primă ipoteză, se susŃine că şeful statului nu trebuie să răspundă pentru faptele şi

actele sale – aceasta fiind o orientare mai veche, tradiŃională, bazată pe imunitatea

de care dispunea şeful statului. Cea de-a doua orientare, pornind de la principiul

Page 35: Bazele stiintei politice

35

egalităŃii tuturor oamenilor în faŃa legii, indiferent de statutul pe care îl au în

societate, poziŃionează şeful statului ca simplu cetăŃean, fiind chemat astfel să

răspundă în faŃa legii pentru faptele sale.

Potrivit sistemelor constituŃionale existente, răspunderea şefului statului se

corelează cu rolul şi funcŃia exercitată de acesta în viaŃa politică a Ńării, ca de

exemplu:

* unde are un rol reprezentativ, decorativ, nefiind implicat în actul de

guvernare, răspunderea este minoră sau chiar lipseşte.

* când este angajat în actul de guvernare, răspunde politic, civil sau chiar

penal, de regulă, în faŃa instituŃiei care-l desemnează.

În România, potrivit ConstituŃiei, în cazul în care preşedintele săvărşeşte

fapte grave, prin care se încalcă legea fundamentală, poate fi suspendat din funcŃie

de Camera DeputaŃilor şi de Senat, după consultarea CurŃii ConstituŃionale.

4. DURATA MANDATULUI ŞEFULUI STATULUI

Durata mandatului este specifică fiecărui sistem constituŃional în parte,

Ńinând în mare măsură de forma de guvernare. Aceasta poate fi pe viaŃă în cazul

monarhiilor constituŃionale sau, în cazul republicilor prezidenŃiale ori parlamentare

această durată este corelată de regulă cu cea a executivului şi legislativului (dar nu

obligatoriu): 4-5 ani sau chiar 6-7 ani. În unele sisteme, durata mandatului poate fi

prelungită prin intermediul unei legi votate de parlament.

În România, potrivit ConstituŃiei din 1991 revizuită, durata mandatului

preşedintelui este de 5 ani şi se exercită de la data depunerii jurământului.

Page 36: Bazele stiintei politice

36

VII. INSTITUłIA POLITICĂ LEGISALTIVĂ. PARLAMENTUL

CONłINUTUL CURSULUI

1. Căi de constituire a Parlamentului

2. Structura constitutivă a Parlamentului

3. Mecanismul de funcŃionare şi durata mandatului Parlamentului

4. FuncŃiile Parlamentului

5. RelaŃia dintre Parlament şi Guvern

6. Parlamentul în România

1. CĂI DE CONSTITUIRE A PARLAMENTULUI

Dintotdeauna s-a afirmat că puterea, suveranitatea, aparŃine poporului, care

are dreptul de a legifera, legea fiind expresia voinŃei sale suverane. FaŃă de

realitatea că în statele cu teritorii întinse şi cu populaŃii numeroase este practic

imposibil ca întreg poporul să se constituie într-o adunare care să decidă, să

legifereze (ca în cetăŃile antice greceşti) s-a pus problema de a şti cum se poate

valorifica această strânsă corelaŃie dintre voinŃa suverană şi lege.

SoluŃia găsită de minŃile luminate ale politologilor, filosofilor, juriştilor s-a

verificat a fi bună, practică şi eficientă. Aceasta a fost ca poporul să delege

exerciŃiul dreptului său natural şi inalienabil de a legifera, unor reprezentanŃi ai săi

(delegaŃi, mandatari), astfel desemnaŃi încât să poată exprima juridiceşte voinŃa

acestuia. Astfel au apărut sistemele electorale, deputaŃii şi senatorii,

parlamentul.

Parlamentul reprezintă aşadar puterea legislativă într-un stat.

Practica social-politică a pus în evidenŃă existenŃa a trei căi, moduri de

constituire a parlamentului:

a) Numirea parŃială sau totală a membrilor parlamentului este

caracteristică perioadei moderne, atunci când monarhul sau preşedintele în

Page 37: Bazele stiintei politice

37

calitatea sa de şef al statului, îşi rezervă dreptul de a numi o parte a legislativului,

din dorinŃa de a-l controla şi chiar subordona.

b) Constituirea parlamentului pe calea electorilor, a censului este o formă

caracteristică perioadei moderne care condiŃionează dreptul de vot al cetăŃenilor,

de cens. Acesta a îmbrăcat mai multe forme: censul de avere, de sex, de vârstă, de

ştiinŃă de carte sau de capacitate. CetăŃenii care nu îndeplineau condiŃia de cens, nu

puteau să fie alegători direcŃi, ci ei delegau un reprezentant care participa direct la

vot.

c)Votul universal este dreptul cetăŃenilor de a participa direct şi egal

indiferent de sex, rasă, religie, naŃionalitate, nivel de pregătire, stare materială, la

alegerea şi constituirea instituŃiilor centrale şi locale ale puterilor de stat.

2. STRUCTURA CONSTITUTIVĂ A PARLAMENTULUI

În reprezentarea, funcŃionarea şi eficienŃa activităŃii parlamentului, un rol

major îl are structura acestuia. Parlamentele existente astăzi în sistemele

constituŃionale sunt formate fie dintr-o singură adunare (cameră), fie din două sau

mai multe adunări. Cele formate din o singură adunare sunt parlamente cu

structură unicamerală (Albania, Portugalia, Grecia, Bulgaria, etc) , iar cele

formate din două sau mai multe adunări, sunt parlamente cu structură bicamerală

sau multicamerală (Argentina, Rusia, Germania etc). Structura parlamentului este

în strânsă legătură cu structura de stat. Structura unitară a statului este, în general,

o motivaŃie a structurii unicamerale a parlamentului. Structura de stat federală

presupune însă, obligatoriu, existenŃa în cadrul parlamentului a unei a doua camere

care să reprezinte interesele statelor membre. De aici regula structurii bicamerale

în statele federative. Această strânsă legătură nu duce însă la soluŃii rigide, pentru

că în multe state unitare, parlamentele au o structură bicamerală (România), care

Ńine şi de tradiŃie.

Page 38: Bazele stiintei politice

38

3. MECANISMUL DE FUNCłIONARE A PARLAMENTULUI ŞI DURATA

MANDATULUI PARLAMENTULUI

Camerele Parlamentului (Camera DeputaŃilor şi Senatul la noi), precum şi

parlamentul în întregul său ( mai ales că, uneori, în sistemul bicameral se lucrează

şi în şedinŃe comune) sunt organisme colegiale , cu o compoziŃie numeroasă, care

lucrează şi decid numai în plenul lor, în sesiuni. Se cunosc două tipuri de sesiuni,

respectiv: sesiunea ordinară şi sesiunea extraordinară. Sesiunea ordinară este

perioada obligatorie de activitate a parlamentului şi este convocată de regulă de

două ori pe an, în vreme ce sesiunea extraordinară se convoacă la iniŃiativa a cel

puŃin 1/3 din membrii parlamentului în situaŃii deosebite.

Fiecare sistem constituŃional fixează durata mandatului de funcŃionare a

propriilor instituŃii. In general, mandatul parlamentului este de 4 sau 5 ani, el fiind

corelat cu acela al guvernului sau al şefului statului. În situaŃii speciale, durata

mandatului parlamentului poate fi prelungită.

4. FUNCłIILE PARLAMENTULUI

Parlamentul are şi trebuie să aibă un loc şi un rol deosebit în sistemul statal.

De aceea şi competenŃa sa (împuternicirile) trebuie să răspundă necesităŃii de a se

crea condiŃiile exprimării voinŃei poporului care l-a ales şi pe care-l reprezintă

direct, nemijlocit. AtribuŃiile parlamentului sunt specifice înfăptuirii la cel mai

înalt nivel a conducerii statale (exerciŃiul suveranităŃii naŃionale). Ca atare,

funcŃiile parlamentului sunt funcŃii de conducere, sunt funcŃii deliberative.

Studierea funcŃiilor parlamentului presupune o clasificare a lor , clasificare pe

criteriul conŃinutului acestora (mai exact a atribuŃiilor parlamentului). Potrivit

acestui criteriu distingem următoarele funcŃii: legislativă; stabilirea direcŃiilor

principale ale activităŃii social-economice, culturale, statale şi juridice; alegerea,

formarea, avizarea formării, numirea sau revocarea unor autorităŃi statale; controlul

parlamentar; conducerea în politica externă; organizarea şi funcŃionarea proprie.

Page 39: Bazele stiintei politice

39

FuncŃia legislativă este activitatea fundamentală pe care o desfăşoară parlamentul.

El este singurul organ legiuitor din cadrul statului de drept. În acest sens,

Parlamentul emite trei categorii de legi:

* legi constituŃionale ce au ca obiectiv modificarea, revizuirea constituŃiei;

*legi organice, adică legi de o deosebită importanŃă pentru viaŃa socială,

care se votează cu majoritate de 2/3;

* legi ordinare, care se votează cu majoritate simplă.

5. RELAłIA DINTRE PARLAMENT ŞI GUVERN

Aceste relaŃii pot fi de conlucrare, colaborare, dar şi de control. Controlul se

realizează dinspre parlament spre guvern şi vizează activitatea acestuia şi a

membrilor săi. El se înfăptuieşte prin votul de investitură acordat guvernului,

moŃiunea simplă şi de cenzură pentru activitatea sa, care poate merge până la

demiterea guvernului; legile votate de parlament şi impuse spre aplicare

guvernului; votarea bugetului; interpelările orale şi scrise ale parlamentului către

membrii guvernului; comisiile de control şi de anchetă ale parlamentului etc.

6. PARLAMENTUL ÎN ROMÂNIA

Parlamentul în România are vechi tradiŃii, el regăsindu-se încă din epoca

medievală, evident nu în forma şi structura de astăzi. Acesta a evoluat de la Sfatul

boieresc de tip feudal, la Adunarea legiuitoare consacrată de Regulamentele

Organice constituite pe principiul votului cenzitar, spre parlamentele interbelice

alese prin vot universal, egal, direct şi secret. În perioada comunistă, parlamentul a

suferit importante limitări în ce priveşte activitatea, funcŃiile şi atribuŃiile, cât şi în

privinŃa rolului şi locului său în cadrul instituŃiilor statale.

În prezent, Parlamentul României se constituie pe baza votului universal, este

bicameral iar durata mandatului său este de 4 ani.

Page 40: Bazele stiintei politice

40

VIII. PARTIDELE POLITICE

CONłINUTUL CURSULUI

1. Repere teoretice privind definirea partidelor politice

2. Geneza şi evoluŃia istorică a partidelor politice

3. Sisteme partidiste. Tipuri de partide politice

4. Trăsăturile şi funcŃiile partidelor politice.

1. REPERE TEORETICE PRIVIND DEFINIREA PARTIDELOR

POLITICE

NoŃiunea de partid are o vechime milenară, derivând în majoritatea limbilor

moderne din latinescul „pars-partis” şi desemnează o grupare de oameni

constituită pe baza liberului consimŃământ, animaŃi de aceleaşi convingeri,

interese, scopuri, care acŃionează în baza unui program, conştient şi organizat, în

interesul unor clase, grupări sociale şi comunităŃi, pentru dobândirea şi

menŃinerea puterii politice.

Răspunzând unor tendinŃe ostile instituŃionalizării partidelor politice şi

pledând pentru necesitatea lor ca o condiŃie sine-qua-non a afirmării democraŃiei,

sociologul şi politologul francez Maurice Duverger (în lucrarea „Partidele

politice”) relevă: „Dacă ar fi adevărat că democraŃia este incompatibilă cu ele,

aceasta ar însemna că democraŃia este incompatibilă cu condiŃiile epocii noastre”.

Aşadar, existenŃa partidelor politice, partidismul, ca fenomen politic,

reprezintă un element esenŃial al unei vieŃi democratice. Între partidism şi

democraŃie există o relaŃie directă, biunivocă, în sensul că democraŃia începe să se

manifeste cu adevărat odată cu apariŃia şi afirmarea partidelor ca instituŃii politice.

Dificultatea definirii conceptului de „partid” constă, în mare măsură, în

faptul că există o mare varietate de partide cu o diversitate de programe şi

orientări, dar care susŃin că principalul lor scop este servirea binelui public. Însăşi

denumirea lor sugerează că se află în slujba poporului, prin termeni ca: naŃional,

popular, democrat, muncitoresc, Ńărănesc etc. ExperienŃa istorică a dovedit însă că

Page 41: Bazele stiintei politice

41

multe partide, pretinzând că exprimă interesele populare, au dus practic o politică

contrară intereselor fundamentale ale cetăŃenilor.

2. GENEZA ŞI EVOLUłIA ISTORICĂ A PARTIDELOR POLITICE

Încă din antichitate şi apoi în societatea medievală, s-au creat facŃiuni,

societăŃi secrete, conjuraŃii, camarile, ordine, congregaŃii, corporaŃii, bresle, ghilde,

care pot fi socotite precursoare ale cristalizărilor politice din epoca modernă şi

contemporană.

În polisul grecesc, al cărui simbol a fost Atena democratică, lupta pentru

transformări social-economice şi politice s-a dus între eupatrizi (marii proprietari

funciari) şi demos (masa de producători liberi). În aceste condiŃii istorice,

democraŃia (guvernarea poporului) şi oligarhia (guvernarea aristocraŃiei înstărite)

au devenit doi poli şi, totodată, două alternative politice fundamental opuse.

Istoria Romei republicane a fost frământată de ample confruntări

interpartidiste între curentul reformator al plebeilor şi conservatorismul

patricienilor în urma cărora cei dintâi au obŃinut elaborarea Legii celor XII Table,

considerată actul fundamental al dreptului public civil roman. Disputele au

degenerat în războaie civile având ca rezultat trecerea de la Republică la Imperiu.

În Europa medievală s-a manifestat rivalitatea pentru întâietate dintre

autoritatea monarhică şi cea eclesiastică (lupta dintre împăraŃi şi papi), dintre

principi, apoi dintre nobilime, burghezie şi starea a treia (sărăcimea) din FranŃa

prerevoluŃionară.

RevoluŃiile burgheze din Europa şi America au reprezentat o nouă etapă în

existenŃa partidismului. Odată cu înlăturarea absolutismului , societatea capitalistă

a trecut la forme democratice de conducere iar libera iniŃiativă a fost însoŃită de

libera circulaŃie a ideilor şi de libertate politică, sub forma ei evoluată: existenŃa

instituŃionalizată a partidelor, cu statute şi programe cristalizate, cu activitate

organizată şi permanentă.

Prin urmare, în forma sa evoluată, partidismul este strâns asociat cu epoca

modernă şi contemporană.

Page 42: Bazele stiintei politice

42

3. SISTEME PARTIDISTE. TIPURI DE PARTIDE POLITICE

Partidismul s-a manifestat sub mai multe sisteme: unipartidism,

bipartidism, pluripartidism.

a) Unipartidismul

Acesta a luat naştere, iniŃial, din necesitatea unirii forŃelor naŃionale

împotriva vechilor rânduieli, pentru realizarea unităŃii şi independenŃei naŃionale,

pentru eliberarea de sub dominaŃia colonială. În Principatele Române, în perioada

premergătoare revoluŃiei de la 1848, a luat fiinŃă „partida naŃională”, grupând

forŃele reformatoare care militau pentru prefaceri social-politice şi pentru

realizarea idealurilor naŃionale.

Aceasta este însă o soluŃie de moment; perpetuarea sa conduce, de regulă,

spre regimuri totalitare şi dictatoriale (exemple: Partidul nazist din Germania,

Partidul Comunist din URSS etc). În România, partidele unice de guvernământ au

fost Frontul Renaşterii NaŃionale (Partidul NaŃiunii) în timpul regimului autoritar

carlist (1938-1940) sau Partidul Comunist, exponent al regimului de dictatură

instaurat după 1946.

b) Bipartidismul a reprezentat iniŃial expresia confruntării a două forŃe cu

orientări opuse: reformatoare şi conservatoare. Forma sa clasică s-a manifestat în

Anglia, unde competiŃia pentru putere se desfăşura între Partidul Conservator şi

Partidul Laburist. În S.U.A. Partidul Republican şi Partidul Democrat guvernează

prin alternanŃă de peste două secole. Sistemul prezintă avantajul că asigură un

echilibru între guvern şi opoziŃie, precum şi o autoreglare a democraŃiei.

În România modernă viaŃa politică a fost dominată timp de decenii de

Partidul Conservator (1871) şi Partidul NaŃional Liberal (1875). Alternarea lor la

guvernare, până la Marea Unire din 1918, a purtat numele de „ rotativă

guvernamentală”.

c) Pluripartidismul

După războiul de reîntregire România Mare creată în 1918 a cunoscut un

larg spectru politic, structurat pe sectoarele clasice ale pluripartidismului:

Page 43: Bazele stiintei politice

43

* Centrul democratic, unde se situau principalele partide de guvernământ:

Partidul NaŃional Liberal şi Partidul NaŃional łărănesc

* Partidele de dreapta: Liga Apărării NaŃionale Creştine, Frontul Românesc

ş.a.

* Partidele de stânga: Partidul Social Democrat

* Partidele de extremă dreaptă (Garda de Fier) şi extremă stângă (Partidul

Comunist din România).

După înlăturarea regimului totalitar cumunist, în decembrie 1989,

reinstaurarea vieŃii democratice a avut ca efect reîntoarcerea la pluripartidism:

proliferarea numărului de partide (peste 100) a fost urmată de o regrupare în

formaŃiuni stabile care-şi dispută puterea prin alegeri democratice: Partidul Social

Democrat, Partidul NaŃional Liberal, Partidul Democrat, Partidul România Mare,

Partidul NaŃional łărănesc Creştin şi Democrat ş.a.

Pluripartidismul oferă societăŃii cadrul concurent benefic, iar cetăŃeanului

posibilitatea de a alege între doctrine şi programe alternative. CompetiŃia pentru

guvernare şi apelul la votul alegătorilor obligă partidele politice să-şi înnoiască

necontenit programele, punându-le în concordanŃă cu nevoile societăŃii şi cu

exigenŃele progresului general.

După împrejurările când au apărut, structura şi compoziŃia lor, ştiinŃa politică

a identificat mai multe tipuri de partide politice: partide istorice (apariŃia acestora

este legată de anumite momente şi obiective istorice); personale (create în jurul

unei personalităŃi); de cadre (reunesc un număr mic de membri şi elite

caracterizate prin profesionalism); de masă (pun în prim plan numărul de membri

şi mai puŃin calitatea acestora).

4. TRĂSĂTURILE ŞI FUNCłIILE PARTIDELOR POLITICE

a) Trăsăturile partidelor politice

* Caracterul conştient, întrucât partidul se constituie pe baza liberului

consimŃământ, membrii săi împărtăşind acelaşi crez politic, aderă la un program şi

la o ideologie,

Page 44: Bazele stiintei politice

44

* Toate partidele politice dispun de structuri organizatorice şi de conducere

centrale şi locale,

*Partidul politic îşi desfăşoară activitatea în temeiul unui program politic

fundamentat pe o doctrină proprie şi al unui statut propriu,

* Partidele politice se manifestă în viaŃa publică sub o mare diversitate de

nume, oglindind însă orientarea lor doctrinar-politică: liberalism, conservatorism,

social-democraŃie etc.

b) FuncŃiile partidelor politice

* Atragerea cetăŃenilor la activitatea politică conştientă în conformitate cu

programele şi platformele lor politice,

* Organizarea cetăŃenilor în structuri politice sau profesionale, precum şi

conducerea activităŃii acestor formaŃiuni,

* Formarea şi pregătirea cadrelor necesare aparatului de stat în perspectiva

preluării şi exercitării puterii politice,

* Asigurarea guvernării, prin elaborarea de programe, norme şi orientări de

dezvoltare în concordanŃă cu interesele generale,

* Contribuie la formarea spiritului civic şi a culturii politice a membrilor săi,

fără de care nu există o democraŃie veritabilă.

Page 45: Bazele stiintei politice

45

IX. CULTURA POLITICĂ

CONłINUTUL CURSULUI

1. Conceptul de cultură politică

2. Momente şi dimensiuni ale culturii politice

3. Tipuri de cultură politică

4. Valori politice fundamentale. Norme politice

5. FuncŃiile culturii politice

6. Comunicarea politică

1. CONCEPTUL DE CULTURĂ POLITICĂ. Cultura reprezintă totalitatea valorilor materiale şi spirituale create de un

popor, precum şi instituŃiile necesare pentru conservarea acestor valori. Ea indică

gradul de cunoaştere şi potenŃialul creator al societăŃii într-o epocă dată.

Cultura politică este, cum se poate înŃelege, o formă particulară a culturii în

general. În ştiinŃa politică, noŃiunea de cultură politică este relativ nouă. Ea se

poate defini ca un sistem cognitiv şi afectiv generat de ansamblul cunoştinŃelor,

valorilor, normelor, convingerilor, sentimentelor, trăirilor, modalităŃilor de

gândire de natură politică, pe care se întemeiază şi funcŃionează sistemul politic.

Prin acestea, cultura politică generează atitudini şi comportamente angajante în

problemele comunităŃii. Cu alte cuvinte, societatea politică (instituŃiile statale,

partidele politice etc) nu-şi poate îndeplini misiunea de a organiza şi conduce

treburile comunităŃii fără o temeinică cultură politică.

Cultura politică nu poate fi înŃeleasă ca funcŃionând în afara, sau opusă

sistemului de valori politice, juridice, morale sau estetice pe care se bizuie. Ea

presupune, în primul rând, cunoaşterea valorilor politice fundamentale: libertatea şi

echitatea, dreptatea socială, democraŃia, pluralismul politic şi ideologic etc, precum

şi interferenŃa acestora.

Page 46: Bazele stiintei politice

46

Cultura politică devine, astfel, segmentul cel mai dinamic şi mai angajant al

unei culturi, ea promovând idealuri şi acŃiuni pentru propăşirea generală şi izbânda

valorilor despre care s-a vorbit.

Cultura naŃională se circumscrie culturii universale, dar ea îşi păstrează, ca şi

cultura politică, specificul poporului care a creat-o . Cultura politică românească

reprezintă un izvor de valoroase repere de comportament civic.

Pornind de la Dimitrie Cantemir şi Neagoe Basarab, străbătând doctrina

revoluŃiei de la 1848 cu Eliade Rădulescu şi Nicolae Bălcescu, cultura politică

românească se prelungeşte în gândirea social-politică din perioada interbelică,

reprezentată de Dimitrie Gusti, C. Rădulescu Motru ş.a.

Cultura politică trebuie înŃeleasă în conexiune cu progresul politic, civic,

juridic, cu standardul de civilizaŃie, cu calitatea vieŃii dintr-o epocă sau alta.

Societatea, fiind un ansamblu neomogen de clase, grupuri sociale, nu implică o

cultură politică omogenă, unitară, ci subculturi întemeiate pe deosebiri regionale,

religioase, etnice, de statut social etc. Ea include, concomitent, cultura politică a

masei de cetăŃeni, cât şi cultura politică a clasei conducătoare, ceea ce pune în

evidenŃă şi relaŃia cultură politică-putere. Cultura politică nu se reduce la

cunoaştere, constatare sau contemplare; ea are un sens activ, de participare

voluntară, de acŃiune pe direcŃia progresului general. De aceea, din perspectivă

politologică, un interes deosebit îl prezintă cultura civică. Aceasta se

exteriorizează printr-un ansamblu de cunoştinŃe, percepŃii, mentalităŃi despre

drepturi şi îndatoriri, despre normele de conduită cetăŃenească, în raport mai ales

cu valorile politice democratice.

2. MOMENTE ŞI DIMENSIUNI ALE CULTURII POLITICE

Atât sub aspect structural, cât şi funcŃional, cultura politică implică mai

multe momente:

*momentul cognitiv, care presupune cunoaşterea, îndeosebi, a sistemului şi

acŃiunii politice;

*momentul valoric (axiologic), când se constituie valorile politice;

Page 47: Bazele stiintei politice

47

*momentul creator, constând în restructurarea, remodelarea trainică a

vechilor valori;

*momentul socializării, constând în punerea în practică a valorilor în plan

politic, plecând de la dimensiunea normativă, acŃională şi comportamentală a

culturii politice.

Reputatul politolog Maurice Duverger distinge trei dimensiuni ale culturii

politice: cognitivă (despre care s-a amintit), afectivă şi apreciativă.

*Dimensiunea afectivă implică sentimente de ataşament sau de respingere

faŃă de instituŃiile şi acŃiunile politice.

*Dimensiunea apreciativă se referă la judecăŃile de valoare asupra

sistemului şi fenomenului politic. În funcŃie de aceste dimensiuni, se manifestă trei

tipuri de stări de spirit: acordul, apatia şi alienarea. Apatia nu exclude existenŃa

cunoştinŃelor politice, dar, pe plan afectiv, se manifestă indiferenŃa. Alienarea se

caracterizează prin ostilitate faŃă de sistemul politic existent. Cu cât stările de

apatie şi alienare sunt mai numeroase, cu atât stabilitatea sistemului politic este

mai fragilă.

Cultura politică este perfectibilă prin educaŃie, care este însă influenŃabilă.

Politologia este un teren de vii dezbateri pe tema relaŃiei dintre politică şi morală.

Pornind de la o altă dimensiune a culturii politice, cea volitivă, afectivă,

emoŃională, este posibilă manipularea şi manifestarea în politică a unor practici ca

demagogia (seducerea prin discurs, exploatând dorinŃele, starea de insatisfacŃie a

maselor), sau oportunismul( lipsa de principii, labilitatea politică în funcŃie de

interese).

Pentru realizarea unei culturi politice echilibrate este nevoie de un climat

democratic, în care să existe libertate de gândire si exprimare, libera circulaŃie a

informaŃiilor, acces liber la instruire şi informare, responsabilitate atât din partea

guvernanŃilor cât şi a guvernaŃilor.

ExperienŃa istorică a demonstrat că organizarea şi conducerea democratică a

societăŃii sunt o condiŃie a progresului general , între cultura politică si democraŃie

stabilindu-se o relaŃie biunivocă. Aceeaşi experienŃă istorică demonstrează că

Page 48: Bazele stiintei politice

48

regimurile democratice au înflorit numai în comunităŃile umane cu un înalt grad de

cultură politică.

3. TIPURI DE CULTURĂ POLITICĂ

Politologii au realizat o clasificare în trei tipuri de cultură politică:

*Cultura politică provincială sau locală, tradiŃională unei regiuni, unei zone.

*Cultura politică de suprapunere în care, deşi acŃionează la scară naŃională

şi oamenii sunt conştienŃi de sistemul politic, de rolul şi valorile sale, au o atitudine

pasivă şi dezinteresată faŃă de aceasta.

*Cultura politică participativă este caracteristică societăŃilor democratice şi

este rezultatul unor acumulări cantitative, dar mai ales calitative, a unui înalt grad

de cultură şi civilizaŃie. Presupune o implicare activă în treburile comunităŃii.

4. VALORI POLITICE FUNDAMENTALE. NORME POLITICE

a) Valoarea politică exprimă formularea unor idealuri privind acŃiunile

politice de organizare şi conducere a societăŃii în concordanŃă cu cerinŃele

progresului istoric (ceea ce Aristotel numea „binele general al societăŃii”).

Dintre valorile politice fundamentale distingem:

*Libertatea. Doctrina liberală consideră libertatea individuală un drept

natural primordial, o valoare politică supremă, din care decurg toate celelalte

valori.

AlŃi gânditori, îndeosebi conservatori, socotesc că omul s-a aflat întotdeauna

sub presiunea unor multiple constrângeri: naturale, sociale, religioase şi morale,

politice şi juridice. Mai mult, în anumite situaŃii, ei au alte nevoi, mai presante

decât nevoia de libertate. Astfel, în egală măsură oamenii sunt interesaŃi de nevoia

de ordine socială, securitate personală- realizabile numai prin legi, norme, reguli de

conduită. Fără ele, libertatea nu mai este o binefacere. Ce-ar face oamenii – se

întreabă aceşti cărturari- cu libertatea, dacă sunt în zdrenŃe, nehrăniŃi şi decimaŃi de

boli?

ŞtiinŃa politică face distincŃie între spaŃiul public (unde acŃionează interese

privind binele general) şi spaŃiul privat, al binelui individual în care omul să se

Page 49: Bazele stiintei politice

49

bucure plenar de libertate, cu condiŃia ca fiecare individ să vadă în libertate dreptul

de a face tot ce doreşte, în măsura în care nu dăunează libertăŃii celorlalŃi.

Unii gânditori, fac, de asemenea, distincŃie între libertatea autentică şi

libertatea formală. În cea din urmă, oamenii pot fi privaŃi parŃial de libertate prin

constrângeri indirecte (exemplu: manipularea politică de forŃe care dispun de

controlul informaŃiei prin mass-media, adică radio, televiziune, presă etc)

*Egalitatea şi echitatea socială

Gândirea filosofică din era revoluŃiilor moderne (franceză şi americană) a

afirmat că „ oamenii se nasc liberi şi egali”, văzând, astfel, în egalitate un drept

natural.

Curentul politic dominant din epoca contemporană priveşte însă egalitatea

nu ca o stare de fapt, ci ca pe o stare de drept : egalitatea juridică în faŃa legii, în

sensul că „nimeni nu este mai presus de lege”. Argumentul: oamenii nu sunt egali

ca înzestrare individuală, posibilităŃi materiale, poziŃie socială etc.

De aceea, egalitatea trebuie să constea în tratamentul egal al societăŃii: fără

privilegii nelegitime sau discriminări (de rasă, sex, vârstă, religie, convingeri

personale etc). De asemenea, egalitatea civică trebuie înŃeleasă în sensul egalităŃii

în drepturi şi obligaŃii cetăŃeneşti: dreptul la vot, libera exprimare a opiniilor

politice etc.

Gândirea de stânga consideră că egalitatea politică şi juridică este o iluzie

dacă nu este cuplată cu una economică şi socială, întrucât chiar egalitatea şanselor

la care sunt îndreptăŃiŃi oamenii înzestraŃi este anulată de sărăcie şi marginalizare.

Curentul contrar egalitarismului radical consideră, dimpotrivă, ca însăşi

intervenŃia statului în favoarea unor segmente ale populaŃiei, prin politicile sociale

favorizante, este o discriminare şi un abuz.

*Dreptatea socială

J.J. Rousseau considera dreptatea ca fiind cea mai importantă virtute a unei

societăŃi. Şi azi dezbaterea politică în jurul acestui concept generează întrebări

incitante:

Page 50: Bazele stiintei politice

50

- Este drept ca anumiŃi oameni să fie născuŃi pentru a conduce, beneficiind

de privilegii fără merit? Sunt drepte disparităŃile de venituri şi de resurse? dar şi

întrebarea :

- Este drept ca statul să preia din veniturile unora pentru a le distribui altora?

Primele întrebări vin din sfera cercurilor de stânga, radicale, fiind generate

de o viziune simplistă şi utopică. Ea îşi propunea realizarea unui egalitarism

absolut, plecând de la ideea că tot ceea ce un individ dispune peste nevoile sale

fireşti este un furt social, iar statului îi revine rolul de a veghea la egalitatea

oamenilor.

La ultima întrebare, gândirea liberală dă un răspuns negativ ferm. Nimeni nu

are autoritatea de a decide cât şi ce merită o persoană; orice distribuŃie de venituri

şi resurse este dreaptă în măsura în care sunt respectate regulile jocului: legile,

normele existente, contractul. Iar dezbaterea continuă, fără să se contureze vreun

consens.

*DemocraŃia (organizarea democratică a societăŃii)

Este o valoare politică derivând din conceptul de suveranitate a poporului şi

exprimă convingerea că puterea în societate trebuie să aparŃină poporului. Este însă

evident că masele nu pot exercita puterea direct şi nemijlocit. Ca atare, democraŃia

modernă se bazează pe delegarea puterilor , prin vot, unor reprezentanŃi aleşi, de

unde numele de „ democraŃie reprezentativă” sau „democraŃie parlamentară”,

având în vedere primatul puterii legislative exercitată de parlament. Există şi o

formă de democraŃie directă- referendumul, la care însă, se recurge numai în

probleme de larg interes.

Teoreticienii recunosc adesea limitele democraŃiei: raritatea alegerilor (o

dată la 4 ani); posibilitatea delegării puterii unor demagogi sau politicieni

carierişti; neparticiparea efectivă a cetăŃenilor la dezbaterea şi adoptarea politicilor

de care depinde propria lor viaŃă; asimetria dintre majoritate şi elitele politice care

nu întotdeauna dirijează treburile publice în interesul majorităŃii - cum cere

democraŃia- ci în interesul unor grupuri de interese; manipularea opiniei publice

prin mass-media . Dar, deşi imperfectă sau minimală, democraŃia este preferabilă

oricărui alt regim.

Page 51: Bazele stiintei politice

51

b) Normele politice

Acestea decurg din criteriile de apreciere a valorilor politice. Ele

reglementează raporturile dintre cetăŃeni, dintre grupurile sociale, dintre acestea şi

puterea politică.

Într-un sistem politic bine articulat, normele politice se regăsesc în

ConstituŃie şi legile fundamentale, care constituie principalul cadru normativ în

limitele căruia cetăŃenii îşi desfăşoară activitatea.

1. FUNCłIILE CULTURII POLITICE

Acestea sunt : funcŃia informaŃională, funcŃia axiologică şi funcŃia normativă

*FuncŃia informaŃională reprezintă calea de transmitere către membrii

societăŃii de informaŃii cu privire la sistemul şi acŃiunile politice, la valorile şi

normele politice.

*FuncŃia axiologică contribuie la formarea anumitor convingeri ale

oamenilor faŃă de valorile politice, care pot fi de ataşament sau de respingere.

Convingerile, la rândul lor, generează atitudini politice angajante ale cetăŃenilor.

*FuncŃia normativă priveşte normele şi regulile de comportament. Într-o

societate cu o temeinică cultură politică, normele şi regulile politice sunt respectate

de toŃi cetăŃenii, dacă acestea exprimă voinŃa majorităŃii, chiar dacă unii nu sunt de

acord cu ele şi le contestă.

2. COMUNICAREA POLITICĂ

Prin intermediul comunicării şi transmiterii informaŃiei, forŃele politice caută

să câştige aderenŃi, simpatizanŃi şi în cele din urmă alegători.

În acest scop sunt folosite: discursul politic direct, întâlnirile publice,

dialogul, sondajele de opinie, toate formele de mass-media. Aşadar, sub incidenŃa

proceselor de comunicare se află: partidele politice şi oamenii politici, guvernanŃii

dar şi masa cetăŃenilor, eterogenă şi diferenŃiată ca opŃiuni politice şi grad de

cultură, inclusiv cultura politică.

EficienŃa comunicării depinde şi de limbajul politic purtător de mesaj, al

programelor, lozincilor, manifestelor electorale. Optimizarea comunicării este

Page 52: Bazele stiintei politice

52

condiŃionată, de asemenea, de un set de cerinŃe printre care: stăpânirea

cunoştinŃelor politice, un nivel de moralitate compatibil cu principiile civismului

social, un grad anume de instruire şi informare a populaŃiei.

Dezvoltarea explozivă a mass-mediei a permis însă manipularea discursului

politic, apelul la un lanŃ de şiretlicuri uşor sesizabile în, de exemplu, confruntarea

publică dintre candidaŃi: eludarea întrebărilor delicate, atacul direct-disimulat

împotriva rivalului, supradimensionarea propriilor realizări etc. Arma cea mai

penetrantă de influenŃare, mass-media, se prezintă sub diverse înfăŃişări: presă,

radio, televiziune, cinema, discursuri, benzi magnetice, audio-video, fax ş.a. Este

un factor ce acŃionează nu pe calea constrângerii, ci prin persuasiune şi seducŃie,

exercitând o influenŃă considerabilă, fără a fi oficială sau imperativă.

Fiind însă o industrie, devine controlată şi controlabilă după dorinŃa

proprietarului, vehiculând prioritar, pe baze comerciale şi de interese, anumite idei,

valori şi percepŃii, putând acredita astfel o falsă realitate.

O mare audienŃă şi putere de pătrundere o are televiziunea. Prin combinarea

divertismentului cu influenŃarea politică, ea poate stimula manipularea agreabilă;

contactul politicienilor cu masele se transformă în spectacol, implicând ficŃiunea

artistică: scenariu, decor, regie, text, replici etc. Azi, statutul de persoană cunoscută

este condiŃionat din ce în ce mai mult de apariŃia la televizor. Nu este de mirare, de

aceea, că tot mai mulŃi oameni politici participă cu plăcere la talk-show-uri

televizate.

Page 53: Bazele stiintei politice

53

X. IDEOLOGIA POLITICĂ

CONłINUTUL CURSULUI

1. Opinii privind ideologia. Perspectivele ideologiei

2. Rolul ideologiei

3. Tipuri de ideologii politice

4. FuncŃiile ideologiei

1. OPINII PRIVIND IDEOLOGIA. PERSPECTIVELE IDEOLOGIEI

În limbajul politologic, una din noŃiunile cele mai controversate dar şi mai

uzitate este ideologia în general, ideologia politică în special.

Etimologia noŃiunii are la bază cuvintele greceşti eidos- imagine şi logos-

învăŃătură, ştiinŃă. Un gânditor din secolul al XVIII-lea a definit-o, ca fiind ştiinŃa

despre idei sau critica ideilor. „Grand Larousse” defineşte ideologia ca un

ansamblu de idei (filosofice, politice, religioase, economice), formând un sistem

mai mult sau mai puŃin coerent, de care face uz un grup social, partid, guvern,

individ.

De-a lungul vremii, aşa cum am relevat, conceptul a îmbrăcat o multitudine

de accepŃiuni, până la ideea de falsă cunoaştere.

Pentru o înŃelegere corectă, politologii au încercat să stabilească raportul

dintre ideologie şi ştiinŃă, cauzalitatea lor.

Ideologia este un produs al realităŃii sociale, dar şi al conştiinŃei umane, ori

aceasta este călăuzită de idealuri şi, mai ales, de interese. Desigur că, în funcŃie de

acestea, cât şi de emitentul politic, ideologiile pot fi în concordanŃă cu ştiinŃa sau,

dimpotrivă, în dezacord cu ea şi atunci, desigur, poate fi o falsă cunoaştere.

La începutul perioadei interbelice s-a afirmat un curent contrar existenŃei şi

utilităŃii ideologiilor, mergându-se până la afirmarea tezei despre „sfârşitul erei

ideologiilor”, sau „criza ideologiilor”. Originea acestui curent stă în contestarea

Page 54: Bazele stiintei politice

54

ideologiei stângii radicale, elaborată de Marx şi Engels la mijlocul secolului al

XIX-lea – o imagine utopică, deformată a realităŃii.

Încercarea de a extrapola această caracteristică la nivelul întregii ideologii,

neŃinând seama şi de celelalte elaborate ideologice (clasice, neoclasice,

contemporane), nu este nici argumentată, nici convingătoare, pentru că eşecul unei

idei utopice nu înseamnă sfârşitul ideilor şi a confruntării lor. Atâta timp cât vor

exista clase, grupuri sociale şi chiar societăŃi distincte cu interese diferite, vor

exista şi ideologii care să le exprime.

AlŃi autori, dimpotrivă, s-au pronunŃat pentru nevoia de idei: numai cei care

au idei dispun şi de posibilitatea de a atrage pe cei care nu au o ideologie. De aici,

o convingere care îşi face loc cu tot mai multă forŃă: nu numai că nu se poate vorbi

de o criză a ideologiilor, ci suntem la începutul unui „nou ev ideologic” în planul

gândirii şi practicii politice. Astfel, fostul preşedinte american J.F. Kennedy

considera, spre pildă că, „ naŃiunea americană are mai mare nevoie de forŃa ideilor

decât de forŃa atomică, de cea financiară şi industrială”.

2. ROLUL IDEOLOGIEI este determinat, în mare măsură, de natura

regimului politic aflat la putere.

În societăŃile totalitare, ideologia are menirea de a justifica şi legitima

existenŃa acestora. Ea se conturează prin politizarea, îndoctrinarea gândirii şi

conştiinŃei umane, a ştiinŃei şi învăŃământului, devenind un instrument de

dominaŃie politică. Aici, ideologia devine unică şi oficială, prin suprimarea

celorlalte ideologii.

În societăŃile democratice definite prin pluripartidism, pluralism politic şi

ideologic, există, deci, o multitudine de ideologii care exprimă o mare diversitate

de aspiraŃii şi interese. La emitenŃii politici interesaŃi de soluŃii viabile, întemeiate

pe criterii ştiinŃifice, ideologia se caracterizează prin rigoare şi coerenŃă.

În esenŃă, politologii au identificat:

a) Ideologii politice ale puterii, implicate în organizarea şi conducerea

politică a societăŃii,

Page 55: Bazele stiintei politice

55

b) Ideologii politice ale opoziŃiei, preocupate de influenŃarea şi controlul

puterii, de cucerirea acesteia prin mijloace constituŃionale.

3.TIPURI DE IDEOLOGII POLITICE

După modul cum se raportează şi concep transformările şi schimbările

fenomenelor şi proceselor social-politice ale societăŃii, ideologiile politice se pot

clasifica în:

*Ideologii politice conservatoare

Acestea au apărut încă din antichitate şi se regăsesc în toate societăŃile şi

perioadele istorice. Se caracterizează prin apărarea, conservarea, justificarea şi

legitimarea cu orice preŃ şi cu orice mijloace a vechilor instituŃii social-politice şi a

concepŃiilor privind organizarea şi conducerea vieŃii sociale.

*Ideologii politice revoluŃionare

Au apărut în perioada modernă ca ideologii care vizau transformarea

până la înlocuire a unor sisteme politice perimate, cu altele noi, bazate pe alte

principii şi valori.

*Ideologii politice reformiste

Acestea s-au cristalizat în perioada interbelică şi mai ales postbelică. Îşi

propun transformări economice, sociale şi politice, în limitele aceluiaşi sistem

social, fără a-şi propune înlocuirea sau schimbarea, ci mai degrabă dezvoltarea,

perfecŃionarea şi umanizarea sa, asigurarea echităŃii şi dreptăŃii sociale, condiŃii şi

situaŃii egale pentru toŃi membrii societăŃii.

*Ideologii politice extremiste, dictatoriale

Acestea au considerat violenŃa, forŃa, drept instrumente şi mijloace unice,

legale, de transformare şi înlocuire a sistemelor social-politice şi economice.

*Ideologii politice elitiste

EsenŃa acestor ideologii o constituie organizarea şi conducerea societăŃii de

către elita socială, respectiv de un grup, partid sau clasă de persoane predestinate şi

înzestrate cu o serie de calităŃi excepŃionale.

Page 56: Bazele stiintei politice

56

*Ideologii politice fundamentaliste

Sunt ideologii politice de esenŃă extremistă, care îşi justifică şi

legitimează acŃiunea şi conduita social-politică pe fundamente teologice, în numele

unor sisteme religioase.

4. FUNCłIILE IDEOLOGIEI

*FuncŃia de cunoaştere şi interpretare a realităŃii politice

Aceasta îşi permite să elaboreze demersul teoretic şi acŃiunea practică,

obiectivele strategice şi mijloacele emitentului (puterea sau opoziŃia).

* FuncŃia partinică-partizană

Este impusă de emitentul politic, pentru că ideologia promovează interesele

acesteia fiind, deci partinică şi partizană.

* FuncŃia teoretică, explicativă

Aceasta îşi propune să explice şi să justifice obiectivele, scopurile

emitentului. Totodată, va organiza şi conduce lupta teoretică împotriva altor

ideologii, contribuind la fundamentarea discursului politic şi propagandei politice.

Page 57: Bazele stiintei politice

57

XI. DOCTRINE POLITICE

CONłINUTUL CURSULUI

1. Delimitări conceptuale. DefiniŃii

2. Rolul doctrinei politice

3.Tipuri de doctrine politice

1. DELIMITĂRI CONCEPTUALE. DEFINIłII

Concepte polisemantice, doctrina şi ideologia ridică numeroase întrebări şi

ambiguităŃi. Chiar dacă sunt concepte cheie în peisajul ştiinŃelor social-politice,

„soluŃiile” oferite de specialişti nu exclud complet şi într-o manieră general

acceptabilă punctele nevralgice. DicŃionarele enciclopedice definesc doctrina drept

un ansamblu de principii, teze, idei şi metode adoptate de un partid politic, pe care

se întemeiază concepŃia sa de guvernare, de organizare şi conducere a societăŃii.

Ideologia este definită drept un ansamblu de idei şi concepŃii care exprimă,

într-o formă teoretică, interesele şi aspiraŃiile unui grup social, unui regim politic

sau unui partid pentru a justifica acŃiunile lor politice.

Precum se poate constata, similitudinile de formulare sunt numeroase, de

aceea literatura politică tinde, uneori, să atribuie înŃelesuri oarecum asemănătoare

celor două noŃiuni, deşi există şi trăsături distincte care le particularizează. Cursul

de faŃă îşi propune, în desfăşurarea lui să le pună în evidenŃă.

Cert este că, atât doctrina cât şi ideologia sunt, după cum apreciază marea

majoritate a specialiştilor, componente ale gândirii politice.

La origini, doctrina (de la termenul similar din limba latină) avea prioritar

accepŃiunea de învăŃătură. Era întrebuinŃat şi în sens de educaŃie, teorie sau

ansamblu de principii morale. Cu timpul, îşi delimitează sfera de cuprindere.

În felul acesta se disting doctrine filosofice, religioase, economice, militare

dar şi doctrine politice, care privesc, aşa cum s-a relevat, organizarea şi conducerea

societăŃii.

Page 58: Bazele stiintei politice

58

Literatura de specialitate românească din perioada comunistă, acordă o

atenŃie excesivă conceptului de ideologie, în comparaŃie cu cel de doctrină politică.

ExplicaŃia care se dă este că ideologia a avut o traiectorie mai favorabilă, în trecut

fiind asociată demersurilor propagandistice ale regimului comunist, în timp ce

conceptul de doctrină a cunoscut o perioadă de renaştere a interesului faŃă de el abia

după 1970, dar numai în conjuncŃie cu numele ultimului dictator comunist din

România (doctrina Ceauşescu).

Doctrina politică urmează, îndeobşte două direcŃii: fie se modelează

dinamicii vieŃii sociale, fie se osifică, devenind dogmă, dominată de concepŃii fixe,

conservatoare. Ca urmare, viaŃa politică a cunoscut întotdeauna o confruntare între

tendinŃele conservatoare cu cele liberale, radicale, şi versiunea lor contemporană –

neoconservatorismul şi neoliberalismul.

2. ROLUL DOCTRINEI POLITICE

Doctrinele politice reflectă interesele şi aspiraŃiile unor grupuri sociale şi

promovează, în funcŃie de acestea, anumite valori şi norme social-politice şi umane,

ce trebuie conservate sau realizate, modele de acŃiune socială şi politică, sau

proiecte asupra viitorului dezirabil al societăŃii. Ele au rolul de a explica, justifica şi

argumenta poziŃiile şi atitudinile grupurilor sociale şi ale conducătorilor lor, de a

prospecta direcŃiile dezvoltării statelor în care acestea acŃionează, în special, şi al

societăŃii umane, în general, de a propune idealuri şi programe de acŃiune.

Datorită impactului considerabil pe care îl au doctrinele politice asupra

membrilor comunităŃilor naŃionale sau a diferitelor grupuri sociale, în mobilizarea

şi antrenarea lor în realizarea unor scopuri sau obiective, ideile, tezele, concepŃiile

care le compun se regăsesc în planul acŃiunii politice, îndeosebi în constituŃia şi

legislaŃiile statelor, în programele şi statutele partidelor şi organizaŃiilor politice.

3. TIPURI DE DOCTRINE POLITICE

Tipurile de doctrine politice care s-au configurat de-a lungul timpului,

constituie un alt domeniu de interes al ştiinŃelor socio-politice.

Page 59: Bazele stiintei politice

59

Clasificarea doctrinelor politice

Pornind de la principiile care stau la baza doctrinelor politice, ele se pot

împărŃi în două mari categorii: doctrine politice privind organizarea şi conducerea

democratică a societăŃii şi doctrine politice dictatoriale.

a) Doctrine politice privind organizarea şi conducerea democratică a

societăŃii

*Doctrina liberală

Doctrina liberală constituie una dintre componentele esenŃiale ale sistemului

doctrinar contemporan şi deopotrivă ale gândirii politice trecute şi actuale. Ea s-a

manifestat prin mai multe variante ca de exemplu: liberalismul clasic,

neoliberalismul.

Liberalismul clasic, a apărut în perioada revoluŃiilor burgheze şi a evoluat

până în zilele noastre. EsenŃa sa constă în: libertatea individului, a proprietarului în

raport cu statul, în libertatea de întreprindere. Omul este liber să gândească şi să-şi

exprime prin viu grai sau în scris părerile, poziŃiile sau aprecierile. De asemenea

este liber să se asocieze şi să desfăşoare activitate politică sau orice altă activitate

cu respectarea legii. Este liber să producă şi să acumuleze bogăŃie într-o economie

bazată pe concurenŃă şi libera circulaŃie a capitalului.

Liberalismul clasic susŃine şi egalitatea oamenilor. Potrivit doctrinei,

oamenii se nasc şi rămân egali în drepturi; toŃi sunt egali în faŃa legii; au acces egal

la demnităŃi, posturi şi funcŃii publice.

Doctrinarii liberali sunt cei care redescoperă noŃiunea de democraŃie şi îi

redau sensuri, aplicaŃii politice noi, moderne. DemocraŃia apare ca o nouă ordine ce

presupune un sistem politic democrat, a cărui funcŃionalitate este conferită de:

alegeri libere, reprezentativitate parlamentară, reguli constituŃionale, pluralism

politic, separarea puterilor în stat.

Neoliberalismul modern admite, spre deosebire de liberalismul clasic,

intervenŃia limitată şi în anumite condiŃii în economia de piaŃă, în politica de

Page 60: Bazele stiintei politice

60

protecŃie socială, prin măsuri etatiste, pornind de la ideea că interesul general

primează în raport cu cel individual.

Astăzi asistăm la o pasionantă confruntare de opinii cu privire la rolul

„statului providenŃă”, de la care toŃi aşteaptă protecŃie. ReŃinem părerea că politica

de redistribuire a veniturilor către persoanele defavorizate creează o mentalitate de

„întreŃinut”, distruge spiritul de iniŃiativă, precum şi voinŃa de a crea bogăŃie.

ExperienŃa tranziŃiei în statele Europei Centrale şi de Est (printre care şi

România), dovedeşte că la nivel instituŃional este mai uşor de realizat mecanismul

democratic pluralist decât liberalizarea economiei. Reforma economică, trecerea de

la economia etatizată la economia de piaŃă, sunt însoŃite de efecte dureroase:

impozite mari, falimente, şomaj, inflaŃie, scăderea producŃiei – numite euforistic

„costuri sociale”.

*Doctrina conservatoare

Îşi are originile în atitudinea politică a aristocraŃiei feudale de la sfârşitul

secolului al XVIII-lea şi începutul următorului, care repudiază ideile revoluŃiei

burgheze, îndeosebi ale celei franceze din 1789. Fondatorul acestei doctrine a fost

englezul Ed.Burke care, în lucrarea sa „ReflecŃii asupra revoluŃiei franceze”(1790),

se pronunŃa pentru apărarea ordinii sociale, a ideilor şi instituŃiilor tradiŃionale,

împotriva înnoirilor şi schimbărilor afirmate de revoluŃionarii francezi şi de

doctrinarii liberali.

Şi doctrina conservatoare s-a manifestat şi se manifestă prin mai multe

variante: conservatorismul clasic, neoconservatorismul ş.a.

Dintre ideile pe care le consacră conservatorismul, menŃionăm: „ordinea

naturală”, tradiŃiile şi continuitatea trebuie apărate cu prioritate într-o societate în

care puterea este bazată pe forŃă şi dominaŃie autoritară; „organismul social” este

superior oricărei individualităŃi, motiv pentru care individul trebuie să se supună

forŃei puterii şi ordinii ierarhice statornicită de aceasta; valoarea libertăŃii

individuale nu este absolută, ci este supusă unor alte valori.

*Doctrina social- democrată (socialismul democratic tradiŃional)

Page 61: Bazele stiintei politice

61

Doctrină cu vechi tradiŃii, a apărut în a doua jumătate a secolului al XIX-lea

când, pe fondul afirmării muncitorimii industriale, s-au creat partidele socialiste şi

social-democrate. Această doctrină a promovat valori cum sunt pluralismul politic

şi diversificarea formelor de proprietate.

Perioada sa de maximă activitate se situează după al doilea război mondial

când, afirmându-se ca mari partide reformatoare, partidele social-democrate au fost

chemate pe perioade îndelungate de timp la conducerea Germaniei, FranŃei,

Suediei, Spaniei, Austriei.

Spre deosebire de liberalism (separarea riguroasă a sferei publice, statale, de

cea a intereselor particulare), social-democraŃia se pronunŃă pentru îmbinarea

echilibrată a acestora, urmărind gestionarea politicilor sociale (salarizarea,

fiscalitatea, impozitul progresiv, controlul investiŃiilor, protecŃia socială

programată, accesul la bunăstarea socială), printr-un ansamblu de măsuri care

conferă statului rolul de arbitru.

Între doctrinele politice contemporane se numără şi doctrina socialistă.

Aceasta îmbracă o varietate de înŃelesuri şi orientări politice, referindu-se la

socialişti, comunişti, naŃional-socialişti. EsenŃa sa constă într- o societate eliberată

de exploatare, întemeiată pe egalitate şi justiŃie socială.

Socialiştii tradiŃionali europeni au avut în vedere un compromis între

capitalism şi socialism.

*Doctrina democrat-creştină. Alte doctrine politice influenŃate de

religie.

Raporturile dintre religie (religii) şi politică sunt vechi. Cu timpul,

învăŃăturile lui Iisus, Mahomed, Budha, Moise, au generat precepte religioase care

s-au oglindit în spectrul doctrinelor politice: democraŃia creştină, social-

creştinismul, orientările islamice, sionismul iudaic.

În aceste cazuri, deci, politica se modelează după religie. De exemplu, prin

vocaŃia sa ecumenică, religia creştină (devenită o putere mondială administrativă,

financiară, spirituală, în ciuda divizării în mai multe biserici: catolică şi ortodoxă),

poate fi considerată drept una din sursele cele mai vechi ale doctrinei „drepturilor

Page 62: Bazele stiintei politice

62

omului”. Convingerile religioase şi ideologiile politice s-au întâlnit pe terenul

umanismului, conducând la abordări tolerante, liberale în problema comunităŃilor,

dar şi orientări dogmatice, intolerante, fanatice, fundamentaliste.

Doctrina democrat-creştină, apare mai târziu decât liberalismul şi

conservatorismul, fiind expresia asocierii principiilor dreptăŃii sociale şi

solidarităŃii, cu principiile filosofiei şi eticii creştine.

Dintre constantele democraŃiei-creştine, menŃionăm:

*realizarea unei democraŃii depline, pluraliste, întemeiată pe garantarea şi

apărarea demnităŃii umane;

*individul este subiectul şi „obiectul” esenŃial al democraŃiei depline;

solidaritatea socială;

*sistemul democrat se bazează pe economia socială de piaŃă; câmp liber

iniŃiativei particulare;

*întărirea autorităŃii puterii politice; responsabilitatea statului în

administrarea afacerilor publice şi binelui social;

*apărarea autorităŃii spirituale;

*asigurarea unui echilibru între „centru” şi autorităŃile locale, necesar unei

guvernări eficiente; respectarea autonomiilor locale şi autoadministrării.

În plan economic, este remarcabilă experienŃa guvernării Uniunii Creştin-

Democrate a cancelarului Conrad Adenauer (1949-1963). Reformele economice,

contractele cu sindicatele, sistemul coparticipativ al întreprinderilor, politica de

protecŃie socială, asociate cu planul Marshall, au făcut din Germania una din cele

mai avansate Ńări ale Europei.

În România, un astfel de partid este Partidul NaŃional łărănesc Creştin

Democrat.

Islamismul este o doctrină religioasă prezentă pe toate continentele. La baza

sa se află preceptele Coranului, care reglementează viaŃa socială, justiŃia civilă,

viaŃa individuală a musulmanilor.

Pe această învăŃătură se întemeiază o diversitate de regimuri politice

moderne, dar şi fundamentaliste (intolerante).

Page 63: Bazele stiintei politice

63

b) Doctrine politice privind organizarea şi conducerea în mod

dictatorial a societăŃii

*Doctrina comunistă

Doctrina politică comunistă are la bază principiile ideologiei marxist-

leniniste, ai cărei fondatori au fost Marx, Engels şi Lenin.

ConcepŃia marxistă originară a văzut în socialism o fază de dezvoltare a

omenirii, urmând în mod inevitabil capitalismului, în care „lupta de clasă” urma să

fie înlocuită treptat cu egalitatea claselor şi, în final, cu dispariŃia lor.

Dintre ideile consacrate de doctrina comunistă, menŃionăm: negarea

principiilor pluralismului politic, separaŃiei puterilor în stat, supremaŃiei legii,

drepturilor şi libertăŃilor cetăŃenilor; menŃinerea unei economii centralizate şi

planificate; conducerea „partidului unic”, expresie a dictaturii proletariatului.

*Fascismul şi neofascismul

Doctrina politică fascistă are la bază ideologia fascistă, cu elementele sale

principale: rasismul, şovinismul, antisemitismul, exaltarea misticismului, mitul

conducătorului, elitismul, teoria spaŃiului vital, cultul violenŃei.

Această doctrină a urmărit să justifice instaurarea pe calea forŃei a regimului

totalitar, caracterizat prin:

* înlocuirea statului de drept cu statul poliŃienesc;

* subordonarea totală a individului autorităŃii statului totalitar;

* nesocotirea drepturilor şi libertăŃilor cetăŃeneşti;

* suprimarea pluralismului politic, guvernarea partidului unic.

După primul război mondial a cunoscut forma regimului fascist al lui

Benito Mussolini în Italia şi al regimului nazist al lui Adolf Hitler in Germania.

Alte variante au fost: horthismul în Ungaria, franchismul în Spania, mişcarea

legionară în România etc.

Cel mai brutal produs al acestei doctrine, nazismul, a practicat genocidul

(exterminarea în masă a unor categorii de oameni), precum şi o politică de

subjugare şi dominare a popoarelor lumii.

Page 64: Bazele stiintei politice

64

Statele fasciste au fost înfrânte in timpul celui de-al doilea război mondial,

dar ideologia şi doctrina fascistă nu au dispărut complet.

Neofascismul, restrâns ca manifestare şi influenŃe, nu reprezintă o mişcare

de proporŃii în lumea contemporană, dar aceasta nu înseamnă că principiile sale,

preluate din vechea doctrină şi ideologie, sunt mai puŃin nocive. De aceea, ele

trebuie cunoscute, denunŃate şi condamnate.

Un loc aparte îl ocupă doctrinele politice tehnocrate care pot fi

apreciate ca doctrine de graniŃă între cele două mari categorii. Acestea se bazează

pe principiul că în organele puterii să fie promovaŃi cu precădere specialişti,

tehnocraŃi care să ia decizii nu în raport cu interesele de grup social, ci numai

potrivit cu elementele evidenŃiate de ştiinŃă, făcând abstracŃie de poziŃiile politice

ale diferitelor grupuri.

Page 65: Bazele stiintei politice

65

XII. DEMOCRAłIA POLITICĂ

CONłINUTUL CURSULUI

1. Repere teoretice privind apariŃia şi evoluŃia istorică a democraŃiei

politice

2. Conceptul de democraŃie şi principiile care stau la baza acesteia

3. Doctrine politice privind democraŃia

4. DemocraŃia şi pluralismul politic

1. REPERE TEORETICE PRIVIND APARIłIA ŞI EVOLUłIA

ISTORICĂ A DEMOCRAłIEI POLITICE

Una dintre problemele esenŃiale ale organizării politice din lumea

contemporană şi căreia i se acordă o importanŃă deosebită din partea analiştilor şi

politologilor, este democraŃia.

Primele concepŃii teoretice şi practice în legătură cu aceasta datează încă din

antichitatea ateniană, de unde şi sensul etimologic al termenului „demos-popor şi

kratos-putere”, adică deŃinerea şi exercitarea puterii de către popor.

O primă analiză teoretică despre democraŃie o realizează Aristotel în

lucrările sale Politica, Etica şi ConstituŃiile. Dominat de ideea realizării „binelui

general”, el asociază guvernământul cu legea fundamentală, ConstituŃia,

considerându-le lucruri identice.

În feudalism, ca urmare a dominării sale de absolutismul monarhic şi de

dogma teologică, democraŃia a cunoscut o perioadă de regres. Ca formă de

guvernământ şi guvernare ea dispare, ceea ce se menŃine fiind numai anumite

elemente, aspecte de democratism, acestea fiind prezente în cadrul obştilor săteşti

sau a republicilor orăşeneşti. Abia în secolul al XVII-lea, odată cu descompunerea

Page 66: Bazele stiintei politice

66

acestei formaŃiuni sociale şi afirmarea dreptului natural şi a tezei contractualiste, cel

puŃin conceptual, teoretic, democraŃia realizează progrese.

Adevărata dezvoltare, atât din perspectivă conceptuală dar mai ales din

perspectiva practicii politice, o va cunoaşte democraŃia politică odată cu societatea

modernă, cu elaborarea doctrinelor politice ale acesteia (liberalismul,

conservatorismul, social-democraŃia ş. a.). În noile condiŃii, democraŃia este

identificată cu principiul suveranităŃii poporului, exprimată în dreptul său de a

desemna şi controla guvernarea naŃiunii, care este realizată de pe principii şi valori

noi.

2. CONCEPTUL DE DEMOCRAłIE ŞI PRINCIPIILE CARE STAU

LA BAZA ACESTEIA

a) Conceptul de democraŃie

Definirea cât mai exactă a democraŃiei a constituit o preocupare importantă a

politologiei încă din antichitate şi până în prezent. În încercarea de a evita

interpretările ori neclarităŃile ce reies din afirmaŃii din care nu rezultă cu claritate „

cine conduce” şi „cine sunt cei conduşi”, putem defini democraŃia ca fiind o formă

de organizare şi conducere politică a societăŃii de către cei care deŃin puterea prin

consultarea cetăŃenilor, Ńinând cont de voinŃa acestora, de interesele şi aspiraŃiile

de progres ale Ńării.

Prin urmare, aceasta înseamnă că democraŃia, ca formă de organizare şi

conducere politică presupune două părŃi: conducătorii şi conduşii, pe baza unor

alegeri libere.

b) Principiile şi valorile democraŃiei politice

Ca societatea să se poată baza pe o organizare şi conducere politică

democratică, în mod obligatoriu trebuie să se respecte anumite reguli sau principii

de bază, luate ca un tot unitar, care pot să îmbrace forme concrete, în funcŃie de

etapa respectivă şi condiŃiile istorice ale fiecărei Ńări.

Dintre aceste principii menŃionăm:

Page 67: Bazele stiintei politice

67

*ExistenŃa unui cadru legislativ, inclusiv o lege fundamentală (constituŃia),

în care să fie prevăzute drepturile şi libertăŃile fundamentale ale omului şi

popoarelor, egalitatea în drepturi a tuturor cetăŃenilor şi popoarelor în a gândi şi a se

organiza în mod liber, a-şi manifesta poziŃiile faŃă de diferite probleme legate de

organizarea societăŃii, conducere etc, cu garanŃii legislative ca aceste drepturi şi

libertăŃi să poată fi exprimate şi exercitate în mod liber;

*Înfăptuirea separaŃiei puterilor în stat, adică să existe puterea legislativă,

puterea executivă şi cea judecătorească;

*ExistenŃa unui mecanism politic menit să asigure condiŃii pentru

exercitarea liberă de către toŃi cetăŃenii pentru a alege şi a fi aleşi în organele de

conducere centrale si locale ale statului;

*Posibilitatea de organizare profesională şi politică liberă;

*DemocraŃia trebuie să fie largă, activă şi participativă; să cuprindă toate

domeniile vieŃii sociale, atât la nivel micro cât şi macrosocial.

3. DOCTRINE POLITICE PRIVIND DEMOCRAłIA

Doctrinele politice constituie sisteme de idei, teze, principii, concepŃii, mai

mult sau mai puŃin elaborate, argumentate şi prezentate în modalităŃi diverse, cu

privire la organizarea şi funcŃionarea societăŃii, la esenŃa puterii politice, la

conŃinutul, formele şi mecanismele de exercitare a acesteia, la rolul instituŃiilor şi

al clasei politice, la raporturile dintre guvernanŃi şi guvernaŃi.

Pornind de la principiile care stau la baza doctrinelor politice, ele se pot

grupa în două mari categorii: doctrine politice privind organizarea şi conducerea

democratică a societăŃii şi doctrine politice privind organizarea şi conducerea în

mod dictatorial a societăŃii. Primele respectă îndeosebi voinŃa cetăŃenilor şi au la

bază principiile statului de drept. Cele din a doua categorie nesocotesc voinŃa şi

interesele cetăŃenilor având la bază principiul statului totalitar.

Dintre doctrinele care abordează problema, menŃionăm următoarele:

a) Doctrina liberală

Page 68: Bazele stiintei politice

68

Axată şi centrată pe individ conceput ca proprietar şi întreprinzător, pe om

ca fiinŃă raŃională, purtătoare şi promotoare a propriilor sale aspiraŃii şi interese,

doctrina politică liberală a acordat o importanŃă deosebită problemei democraŃiei.

Liberalismul a dat o nouă viziune asupra locului şi rolului individului în societate,

asupra raportului ori relaŃiei sale cu politica.

Democratismul politic liberal pune în locul autorităŃii tradiŃionale şi a

privilegiilor feudale, individul cu aspiraŃiile şi interesele sale, însoŃit de un larg

sistem de drepturi şi libertăŃi cetăŃeneşti, civile şi politice („individul ca scop,

politica un mijloc”).

Dintre teoreticienii democratismului politic liberal amintim pe Benjamin

Constant, Charles Alexis Tocqueville ş.a.

b) Doctrina conservatoare

În teoria şi practica conservatoare, democraŃia nu este percepută ca o

participare largă şi activă a întregului popor, ci, sub diferite pretexte, ea este redusă

la segmentul aristocratic-burghez, la elita societăŃii.

DemocraŃia, în sens larg de fenomen politic, este privită ca o instituŃie

superficială, incapabilă să asigure obiectivitatea promovării intereselor tuturor

indivizilor şi grupurilor sociale. În locul democraŃiei, înŃeleasă ca putere a

poporului, este promovată democraŃia elitelor unde calitatea şi capacitatea

intelectuală a acestora au rol hotărâtor în conducerea societăŃii.

Dacă în doctrina liberală oamenii sunt consideraŃi liberi şi egali prin naştere

şi dispun de drepturi şi libertăŃi social-politice, în concepŃia conservatoare oamenii

sunt inegali, au înzestrări naturale, specifice şi diferenŃiate. Societatea

conservatoare este concepută şi structurată pe principiile inegalităŃii sociale dintre

oameni, a prezenŃei între aceştia a unui grup de elită înzestrat cu capacitatea de a

conduce.

c) Doctrina social-democrată

Această orientare concepe democraŃia ca o strânsă unitate între laturile sale

esenŃiale: libertate, egalitate, protecŃie socială şi putere. Obiectivul principal al

Page 69: Bazele stiintei politice

69

acestei doctrine este realizarea echităŃii şi dreptăŃii sociale, apropierea condiŃiilor de

viaŃă între toŃi membrii societăŃii.

d) Alte doctrine

O cu totul altă înŃelegere teoretică şi realizare în practica socială au dat-o

democraŃiei politice elaboratele şi paradigmele doctrinare nedemocratice,

dictatoriale, aşa cum este cazul fascismului, neofascismului sau a doctrinei

comuniste.

În esenŃă, aceste elaborate nu Ńin seama de voinŃa şi interesele cetăŃeanului,

au ca fundament statul totalitar; principiul separaŃiei puterilor în stat fie nu se

aplică, fie aplicarea sa este formală; are loc limitarea sau suspendarea drepturilor şi

libertăŃilor cetăŃeneşti; lipseşte pluralismul şi pluripartidismul politic-ideologic şi

opoziŃia politică; în procesul guvernării se folosesc metode şi mijloace ilegale,

bazate pe forŃă, violenŃă, constrângere fizică, psihică, teroare şi frică.

4. DEMOCRAłIA ŞI PLURALISMUL POLITIC

În condiŃiile contemporane, conceptul de democraŃie este indisolubil legat de

noŃiunea de pluralism politic. Provenind de la latinescul pluralis, adică „format,

compus din mai multe elemente”, pluralismul semnifică o unitate în diversitate,

ceea ce îşi găseşte concretizarea în multitudinea de partide şi organizaŃii care se

interpun între indivizi şi stat şi care urmăresc să stăpânească mecanismul social. O

asemenea diversitate pe care o implică un sistem politic pluralist, precum şi practica

politică prin care se manifestă ea, asigură ca nici o forŃă politică şi nici o categorie

socială să nu poată exclude celelalte forŃe sau categorii, să nu poată sechestra

societatea pentru sine. Prin urmare, se dovedeşte a fi singura modalitate de

dezvoltare democratică a societăŃii.

La rândul său, doar o societate democratică poate garanta afirmarea

pluralismului politic.

Aşadar, pluralismul şi democraŃia sunt două noŃiuni corelative, se presupun

şi se condiŃionează reciproc. Nu se poate concepe o democraŃie autentică fără

Page 70: Bazele stiintei politice

70

pluralism politic şi nici pluralism politic fără democraŃie. În virtutea acestei

concluzii, se consideră că pluralismul politic este un principiu după care

funcŃionarea democratică a societăŃii, garantarea drepturilor şi libertăŃilor

cetăŃeneşti sunt condiŃionate de existenŃa şi acŃiunea mai multor forŃe politice şi

sociale aflate în competiŃie. Prin instituirea pluralismului politic drept câmp de

manifestare a democraŃiei, puterea politică nu mai tronează deasupra societăŃii , ci

se intersectează cu toate segmentele structurii sociale într-un mecanism chemat să

funcŃioneze pe baza legalităŃii, libertăŃii.

Schimbările produse ca urmare a evenimentelor care au avut loc în anul

1989 în statele europene foste comuniste, printre care şi România, au determinat

înlăturarea regimului politic despotic şi totalitar, statornicirea pluralismului politic,

a orientării spre economia de piaŃă, prin lege garantându-se drepturile şi libertăŃile

fundamentale ale cetăŃeanului, toate acestea urmând să aibă ca finalitate aşezarea

întregului sistem social politic pe principiile statului de drept, specifice unei

democraŃii autentice.

Page 71: Bazele stiintei politice

71

XIII. REGIMURILE POLITICE

CONłINUTUL CURSULUI

1. Orientări teoretice în definirea conceptului de regim politic

ConŃinutul şi esenŃa regimului politic

2. Tipologia regimurilor politice

3. Regimurile politice democratice

4. Regimurile politice dictatoriale

O problemă extrem de importantă pentru organizarea şi fundamentarea vieŃii

sociale o constituie regimurile politice. De natura acestora depinde în mare măsură

soluŃionarea în interesul cetăŃenilor a problemelor legate de viaŃa şi activitatea lor.

1. ORIENTĂRI TEORETICE ÎN DEFINIREA CONCEPTULUI DE

REGIM POLITIC. CONłINUTUL ŞI ESENłA REGIMULUI POLITIC

O primă încercare de definire şi tipologizare a regimului politic, a fost făcută

din perspectiva ştiinŃei dreptului constituŃional. Acest demers se bazează pe

disjungerea funcŃiei legislative de cea executivă şi pe explicarea coabitaŃiei dintre

ele. Din acest unghi se disting: regimul contopirii puterilor (monarhia absolută),

regimul diviziunii puterilor (republica prezidenŃială), regimul coabitării puterilor

(republica parlamentară).

În definirea şi clasificarea regimurilor politice, în rândul politologilor nu

există un punct de vedere unitar. ToŃi însă, abordează o astfel de definiŃie de pe

poziŃiile teoriei instituŃiilor, dar concep şi folosesc teoria în moduri diferite.

Pornind de la aceste considerente, în legătură cu definirea, conŃinutul şi

esenŃa regimului politic, putem aprecia următoarele:

Page 72: Bazele stiintei politice

72

*regimul politic reprezintă forma concretă de organizare şi funcŃionare a

sistemului politic;

*prin regim politic, se înŃelege modul concret de organizare,

instituŃionalizare şi funcŃionare a sistemului politic şi de exercitare a puterii

politice de către o forŃă social-politică, în cadrul unei comunităŃi sociale sau a unui

sistem social global;

*natura regimului politic, forma sa de exprimare în planul practicii sociale

este rezultatul raportului de forŃe dintre clase, grupuri sociale, partide, formaŃiuni

politice sau, altfel spus, dintre cetăŃeni, organizaŃii, dintre acestea şi societatea civilă

şi politică.

*regimul politic nu trebuie şi nu poate fi confundat cu forma de

guvernământ; aceasta din urmă se referă la raporturile dintre diferitele organisme

ale statului în procesul lor de constituire. În acest sens, pot să existe ca forme de

guvernare: monarhii absolute sau constituŃionale, republici prezidenŃiale

parlamentare etc.

2. TIPOLOGIA REGIMURILOR POLITICE

Una dintre clasificările tradiŃionale se întemeiază pe împărŃirea regimurilor

politice în grupe, după numărul conducătorilor. Potrivit acestui criteriu, se

deosebesc următoarele tipuri de regimuri politice:

*democraŃia reprezentată de acele regimuri în care majoritatea poporului

determină în mod liber orientarea şi îşi asumă controlul conducerii şi legislaŃiei;

*monocraŃia reprezentată prin conducerea societăŃii de către o singură

persoană;

*regimurile oligarhice în care conducerea politică a societăŃii o realizează

un grup restrâns de persoane, de obicei foarte înstărite.

*regimurile mixte care ocupă un loc intermediar între democraŃie şi

monocraŃie. Ele pot fi de două feluri: regim mixt înclinat spre democraŃie şi regim

mixt înclinat spre monocraŃie.

Una dintre clasificările mai complexe şi mai apropiate de realitatea vieŃii

politice, în privinŃa regimurilor politice, este cea făcută de Maurice Duverger. El

Page 73: Bazele stiintei politice

73

pune la baza clasificării sale patru criterii care , în esenŃă vizează: baza puterii

politice, problema alegerii conducătorului, constituirea organelor de conducere,

relaŃiile dintre ele. Pornind de la acestea, distinge două grupuri fundamentale de

regimuri: regimuri liberal-democratice şi regimuri autoritare.

Tot o astfel de clasificare, însă de data aceasta pornind de la alte criterii

(originea şi baza puterii, scopul regimului şi tipul de societate), stabileşte două

categorii de regimuri politice: regimuri democrate şi regimuri dictatoriale sau

totalitare.

Este adevărat că în cazul unor monarhii cu caracter absolut, nu pot să existe

decât regimuri dictatoriale. În cazul monarhiilor constituŃionale putem avea

regimuri democratice, iar în cazul unei republici prezidenŃiale, pot exista atât

regimuri politice democratice, cât şi dictatoriale.

3. REGIMURILE POLITICE DEMOCRATICE

Regimurile democratice au apărut o dată cu primele forme de organizare

democratică a societăŃii, având însă o seamă de trăsături specifice în raport cu

formaŃiunile sociale. Dacă în sclavagism şi feudalism au reprezentat rarităŃi, o dată

cu epoca modernă, cel puŃin în Ńările dezvoltate, regimurile democratice devin o

formă principală de exercitare a conducerii politice a societăŃii, îmbrăcând forme

specifice în raport de condiŃiile concrete ale fiecărei Ńări: regimuri politice

democratice în cadrul unor monarhii constituŃionale (Anglia, Belgia, Olanda,

Spania etc); regimuri democratice în cadrul unor republici parlamentare (Italia,

Germania, Portugalia etc); regimuri democratice prezidenŃiale (S.U.A., FranŃa,

România etc).

După înfrângerea fascismului în cel de-al doilea război mondial şi scoaterea

în afara legii a mişcărilor şi partidelor care au generat regimuri politice dictatoriale,

asistăm la extinderea regimurilor democratice care sunt pe cale să se instaureze în

majoritatea statelor lumii, îmbrăcând forme specifice de la o Ńară la alta şi chiar de

la un continent la altul.

Trebuie menŃionat că procesul de democratizare se extinde inclusiv în Ńările

aflate multă vreme sub influenŃa comunistă. Acesta cunoaşte în ultima vreme un

Page 74: Bazele stiintei politice

74

curs rapid de extindere în America Latină, iar Ńările Africii traversează o perioadă

accentuată de frământări politice cu tendinŃă vădită de democratizare, pe întreg

continentul african.

Se poate aprecia, aşadar, că, în epoca contemporană, regimurile democratice

capătă o pondere tot mai mare în viaŃa politică a tuturor Ńărilor, de aceasta fiind

legată promovarea progresului şi prosperităŃii, a colaborării între popoare şi, în

ultimă instanŃă, a menŃinerii păcii.

În teoria şi practica politică, regimurile politice democratice se

individualizează printr-o serie de caracteristici, după cum urmează:

*un regim politic este democratic în măsura în care libertatea, democraŃia,

pluralismul şi parlamentarismul fundamentează existenŃa societăŃii globale;

*statul trebuie să fie liber; puterile sale de natură politică, economică,

culturală, educaŃională etc, să nu fie acaparate sau subordonate nici uneia din

grupările care le dispută. Orice identificare cu acestea, în detrimentul majorităŃii

cetăŃenilor, poate să conducă la un regim politic antidemocratic, dictatorial.

Regimurile politice democratice îmbracă, în funcŃionalitatea lor practică,

următoarele forme:

*regimuri politice parlamentare, în cadrul cărora parlamentul, în raport cu

alte organe ale puterii de stat deŃine un rol preponderent, concretizat într-un surplus

de atribuŃii şi prerogative;

*regimuri politice prezidenŃiale, în cadrul cărora şeful statului deŃine, în

sistemul organelor statale, o poziŃie privilegiată având largi atribuŃii şi prerogative;

*regimuri politice parlamentare semiprezidenŃiale, reprezentând un

element de mediere, de echilibru între puterea executivă şi cea legislativă. De data

aceasta, şeful statului este înzestrat de regulă, cu prerogative atât de executiv cât şi

de legislativ, putând, astfel, media între acestea.

4. REGIMURILE POLITICE DICTATORIALE

Termenul de dictatură provine de la latinescul dictatura, derivând din

„dictare- a afirma, a porunci”, însemnând dominaŃia nelimitată a unui grup social, a

Page 75: Bazele stiintei politice

75

unei persoane. Dictatorul este persoana care exercită conducerea fără nici un

control al statului, având puteri discreŃionare.

În politologie, termenul de dictatură este identificat cu cel de totalitarism,

absolutism, despotism, autocraŃie, existând o diversitate de păreri cu privire la

trăsăturile definitorii ale dictaturii, printre care menŃionăm: caracterul absolut al

autorităŃii supreme; absenŃa unor norme de succesiune; lipsa unor legi sau cutume

în virtutea cărora dictatorii să răspundă pentru faptele lor; concentrarea puterii în

mâna unei singure persoane ş.a.

Dictatura reprezintă caracteristica principală a oricărei dominaŃii, modul

şi formele ei de exercitare, în raport cu toate condiŃiile concrete ale momentului

istoric.

Sintetizând, putem aprecia că regimurile politice nedemocratice,

dictatoriale, se caracterizează în teoria şi practica vieŃii politice prin următoarele

trăsături:

* puterea de stat este deŃinută şi exercitată în mod absolut de către o

persoană sau un grup de persoane, care concentrează în mâinile lor întreaga putere;

* aplicarea puterii nu se realizează în baza principiului separaŃiei;

* lipsa pluripartidismului politic şi ideologic;

* prin mijloacele propagandei şi ideologiei partidului are loc crearea cultului

personalităŃii şefului statului;

* regimurile dictatoriale îşi au mijloacele şi metodele proprii de guvernare,

de la cele legale, până la cele ilegale, de la manipularea paşnică, până la violenŃa

deschisă.

În antichitate şi în feudalism, regimurile dictatoriale s-au manifestat sub

forma monarhiilor absolute. În epoca modernă, odată cu afirmarea burgheziei,

regimurile dictatoriale încep să fie înlocuite cu regimurile democratice.

În perioada contemporană, cele mai reprezentative forme ale regimurilor

dictatoriale sunt: regimurile coloniale, regimurile fasciste, regimurile comuniste şi

regimurile militare.

*Regimurile coloniale au apărut în perioada marilor descoperiri geografice

şi au cunoscut o maximă răspândire în perioada modernă, când unele state ca

Page 76: Bazele stiintei politice

76

Anglia, Olanda, Belgia, Spania, Portugalia şi mai târziu S.U.A. şi Germania, şi-au

creat adevărate imperii coloniale. Aceste regimuri totalitare, profund

nedemocratice, au constat în subordonarea totală, economică si spirituală a

numeroase Ńări şi popoare din Asia, Africa şi America de Sud, în cele mai multe

cazuri prin forŃă şi violenŃă.

*Regimurile fasciste au apărut şi s-au manifestat în perioada interbelică,

reprezentând o soluŃie politică de extremă dreaptă, o dictatură teroristă, un regim

politic totalitar. ApariŃia şi ascensiunea fascismului, în formele sale clasice (Italia,

Germania) poate fi explicată printr-un complex de factori, cauze şi conjuncturi

specifice perioadei interbelice.

*Regimurile comuniste, în comparaŃie cu regimurile fasciste, sunt regimuri

politice de extremă stângă, dar cu acelaşi numitor comun: totalitarismul şi dictatura

social-politică, sub aparenŃele conducerii clasei muncitoare, dar fiind în realitate

dictatura partidului comunist, mai precis a şefului acestuia sau a grupului de putere

din jurul său.

*Regimurile politice militare se încadrează în tipul regimurilor dictatoriale,

deşi în istorie au fost şi câteva excepŃii. Puterea politică este preluată şi exercitată

de cadrele conducătoare ale armatei. În funcŃie de natura grupului militar, aflat la

putere, de interesele şi orientarea acestuia, aceste regimuri pot îmbrăca forma

dictatorială, poliŃienească sau personală. În aceste regimuri, are loc suspendarea

constituŃiei, a drepturilor şi a libertăŃilor democratice, a activităŃii partidelor

politice.

În România, RevoluŃia din decembrie 1989, a pus capăt celei mai

îndelungate şi mai apăsătoare perioade, de regim totalitar, deschizând calea unor

profunde transformări economice, social-politice şi culturale de natură democratică.

Page 77: Bazele stiintei politice

77

BIBLIOGRAFIE

1. Obligatorie

* Iliescu, Adrian, Paul, Introducere în studiul politologiei, Edit. Bic All,

Bucureşti, 2002;

*Mitran, Ion, Politologie, Edit. FundaŃiei Romănia de Mâine, Bucureşti,

2002;

* Vâlsan, Călin, Politologie, Edit. Economică, Bucureşti, 1994;

2. Facultativă

* Carpinschi Anton, Bocancea Cristian, ŞtiinŃa politicului (Tratat), Edit.

UniversităŃii A. I. Cuza, Iaşi, 1998;

* Tănăsescu, Florin, Doctrine şi instituŃii politice, Edit. FundaŃiei

România de Mâine, Bucureşti, 2004;

* Voiculescu, Marin, Doctrine politice contemporane, Bucureşti, 2000;

* Webxer, Max, Politica, o vocaŃie şi o profesie, Edit. Anima, Bucureşti,

1992;

Page 78: Bazele stiintei politice

78

IV. LISTA CU TITLURI DE REFERATE

1. DemocraŃia ca sistem politic

2. Sistemul politic totalitarist

3. Legitimitate şi autoritate politică

4. OpoziŃia politică

5. Liberalism şi neoliberalism

6. Social -democraŃia

7. Cultura politică

8. ComunicaŃia politică

9. Tipuri de state

10. IncompatibilităŃi ale funcŃiei prezidenŃiale

11. Răspunderea preşedintelui României

12. Actele guvernului

13. FuncŃiile Parlamentului

14. RelaŃia dintre Parlament şi Guvern

15. Tipuri de partide

16. Sisteme pluripartidiste

V. TEST DE AUTOEVALUARE

1. Întrebări

1. RelevaŃi: a) De ce anume este dublată puterea; b) Prin ce se exercită ?

2. IndicaŃi în ce constă democraŃia reprezentativă

3. FormulaŃi cele două criterii călăuzitoare ale liberalismului clasic

4. NumiŃi unul din tipurile de ideologii învăŃate

5. RedaŃi, cu alte cuvinte, semnificaŃia culturii politice participative

Page 79: Bazele stiintei politice

79

6. PrecizaŃi condiŃia ca guvernul desemnat să devină legal constituit

7. RelevaŃi prin ce acte normative se asigură legiferarea între două sesiuni

parlamentare

8. NumiŃi una din valorile politice fundamentale

9. FormulaŃi funcŃia esenŃială a Parlamentului

10. Când socotesc politologii că începe democraŃia

2. Răspunsuri

1. a) De autoritate; b) Prin instituŃii

2. Delegarea puterii de decizie

3. a) Proprietatea privată ca valoare supremă; b) Libera concurenŃă ca factor

de progres general

4. Conservatoare; revoluŃională; reformistă; extremist- dictatorială; elitistă;

fundamentalistă

5. Inplicarea activă a cetăŃeanului în viaŃa socială

6. Să obŃină votul de investitură sau de încredere al Parlamentului

7. OrdonanŃe emise de executiv

8. Libertatea; egalitatea şi echitatea socială; democraŃia

9. Legiferarea ( dezbaterea şi adoptarea legilor )

10. Doar o dată cu apariŃia şi dezvoltarea pluripartidismului

VII. EVALUAREA FINALĂ a cunoştinŃelor se va realiza după

modelul testului de autoevaluare.

Page 80: Bazele stiintei politice

80