Bazele Functiilor Marfurilor

-cursuri si seminarii-

Curs 1 Capitolele cursurilor: 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10. 11. 12. Obiectivul si metoda de studiu. Proprietatile generale ale marfurilor, caracteristici de calitate. Calitologia stiinta calitatii marfurilor si produselor Calimetria masurarea si evaluarea calitatii marfurilor. Innoirea gamei sortimentale de produse / servicii. Clasificarea si calificarea marfurilor. Standardizarea la nivel national, european si international. Marcarea produselor si serviciilor. Calitatea si protectia consumatorilor. Calitatea si protectia mediului inconjurator. Ambalarea marfurilor. Calitatea in relatii cu pastrarea marfurilor.

11.10.2006

Bibliografie: Calitologia. Stiinta calitatii marfurilor I. Stanciu Calimetria. Analiza comparativa a calitatii marfurilor. I. Stanciu Reviste: Tribuna calitatii Asigurarea calitatii Calitatea medie Standardizarea Sistem de evaluare: Teste partiale: 20 punte; Prezenta la cursuri si seminarii: 30 puncte; Recenzii si referate: 10 puncte; Studiu de caz: 20 puncte.

2

Capitolul 1 Obiectul si metoda de studiu Obiectul de studiu: economic, social = stiinta

calitatea si sortimentul marfurilor din punct de vedere tehnic, etimologia termenului merceologie merces = marfa, legos

Evoluia obiectului merceologiei: primul manual: - studiul originii produselor; - studiul proprietatii esentiale; - studiul indicilor de veritabilitate; - studiul descoperirii falsificarilor. orientarea moderna: - calitate = calitologie; - sortiment. are caracter interdisciplinar si complex; este una din disciplenele cele mai vaste si complexe (dex italian). Temele calitologiei: calitatea produselor si serviciilor: concepte, organizare, relatii cu alte categorii; proprietati generale, specifice; factorii care determina calitatea si influenteaza calitatea; calimetria; standardizarea; relatia calitate protectia mediului; relatia calitate protectia consumatorilor; costul calitatii; analiza valorii.

3

Teme referitoare la sortimente: clasificarea si codificarea marfurilor; receptia calitativa a marfurilor; marcarea si etichetarea marfurilor; pastrarea marfurilor; optimizarea gamei sortimentale. Merceologia studiaza marfurile in toate etapele logistice ale acestora nevoi productie comert turism consum mediu Merceologia studiaza marfurile din punct de vedere: tehnic: - proprietatile produselor finite; - factorii care determina si influenteaza calitatea; economic: - implicatiile economice ale calitatii; - optimizarea calitatii si a structurii sortimentale. social: relatia produs confort, sanatate, mediul inconjurator. Conexiunile merceologiei cu alte tiine: discipline tehnice: - tehnologia; - fizica; - chimia; - metrologia (unitati de masura); - standardizare. discipline economice: - economie politica; - managementul; - marketing; - eonomia comertului. discipline sociale: - sociologia; - psihologia; - ecologia; - protectia consumatorului; - estetica marfurilor. Merceologia are: caracter modern, dinamic: au aparut managementul calitatii si TQM; caracter practic, formativ: de cunoastere a marfurilor si de formare a unor aptitudini. Evolutii si perspectiva: primul curs de merceologie in sec 18 Johan Beckmanm (Germania); pionerii merceologiei: scoala germana si scoala italiana; in tara noastra: ASE si catedra de merceologie a Universitatii din Cluj (1920); la nivel international: asociatia internaionala de Merceologie si Tehnologie din Viena. Metoda merceologiei

4

Consideratii internationale: cerceteaza calitatea produselor in complexivitatea si dinamica ei in timp; produsul este consacrat ca un sistem de structuri si functii; cercetare dialectica, sistemica a produselor. Principiile metodologice de cercetare multilaterala: stabilirea gradului de concordanta dintre: necesitate, produs si eficienta economica la producator si beneficiar; integrarea rezultatelor partiale intr-un sistem logic, pentru constituirea intregului, a calitatii (valoare de intrebuintare) a calitatii produsului; completarea reciproca a metodelor si analizelor pentru obtinerea rezultatului final, exact al calitatii produsului.

Curs 2 Tipuri de metode si analize ale merceologiei Merceologia si-a adaptat continuu metoda de cercetare in funcie de: Evoluia produciei de mrfuri Dezvoltarea interna si internaionala Dezvoltarea altor tiine Clasificarea metodelor si analizelor:

18.10.2006

Generale

Inductive Deductive Analiza Sinteza Matematica/ Informatica Statistica psihosenzoriale experimentale Analiza valorii Morfologica Brainstorming

Metode

Clasice (specifice merceologiei) Moderne (de concepie)

Analize

structurale funcionale

5

comparative

Caracterizarea metodelor si analizelor: A. Metoda generala 1. metoda dialectica Permite nelegerea si interpretarea fenomenelor din teoria si practica merceologica. Exemple: corelaiile: - nivelul caracteristicilor de calitate grad de satisfacere - acumulrile cantitative (salt calitativ) - modificarea structurii sortimentale, in funcie de factorii economici a cererii - ciclul de viata a produselor Sta la baza cuplului de metode deductiva si inductiva. a) metoda inductiva deductiva o inductiva legtura cauzale si legitati generale ale datelor acumulate in timp eleborarea de prognoze plecand de la particular la general o deductive utilizarea de tehnici plecand de la general la particular conditiile de pastrare (modificare calitative) caracterizarea unui produs nou (din prospect) comportarea in utilizarea b) analiza si sinteza o analiza descompunerea unui fenomen / produs in parti constitutive pt a cunoaste aportul fiecarei parti la calitatea asamblului se foloseste la analiza valorii si calitatea optima o sinteza recompunerea fenomenului, obiectul cercetat pe parti prin analiza produsul se cerceteaza in unitatea sa ca sistem de relatie dintre necessitate, proprietati si calitatea produsului 2. metoda matematica Instrument de lucru si de analiza a problemelor privind: - calitatea produselor; - optimizarea structurii sortimentale; - estimarea si cuantificarea calitatii. Calimetria: metode matematice de compensare a calitatii 3. metoda statistica o Prelucrare, analiza si interpretare a rezultatelor o Generalizarea rezultatelor: esantion - lot B. Metode clasice (specifice) 6

I.

II.

psihonsenzoriale (organoleptice) bazate pe utilizarea organelor de simt pt cunoasterea caracteristicilor: forma, culoare, gust, miros (prospetime, degradare); au un grad de subiectivism ridicat; sunt hotaratoare pt calitatea produsului observatie poate fi directa (cu ochiul liber), instrumentala (lupa, microscop); rapide, economice. metode experimentale caracter stiintific; sunt rezultate ale testarilor, analizelor, simularilor; sunt reproductibile; sunt standardizate in cea mai mare parte; la interpretarea rezultatelor se folosesc cuplurile de metode: analiza sinteza, deductive inductive; necesita aparatura de laborator; in aprecierea calitatii produselor se coreleaza rezultatele psihonsezoriale in cele experimentale.

C. Metode moderne de conceptie 1. analiza valorii (tehnico-economice a produselor) stabileste corelatii rationale optime intre aportul subasamblelor la valoarea de intrebuintare a intregului produs / serviciu si costul afferent acestora; reduce costuri inutile; ridicarea continua a calitatii produselor si servicilor; aplicabilitate in: modernizarea, reproiectarea produselor si creearea de produse si servicii noi; L.D. Miles autorul ei (SUA); din 1979 s-a standardizat si in tara noastra % 60 50 40 30 20 10 0 A B C caliate cost proprietati D

E

2. analiza morfologica urmareste realizarea de noi produse, tehnologii pentru imbunatatirea calitatii prin studierea sistematica a mai multor variante de caracteristici cuprinse intr-o matrice in scopul alegerii variantei optime 7

V1 V2 V3 V4 3.

PROPRIETATI a b X1 Y1 X2 Y2 X3 Y3 X4 Y4 metoda brainstorming

c Z1 Z2 Z3 Z4

Se foloseste pentru identificarea, cautarea in colectiv a solutilor sau a ideilor de produse si servicii noi. (autor A.F. Osborn, SUA)

Nr Idei

Examinare tehno-economica Seria 0 lansare comercializare I II III IV V timp

Analizele utilizate in cercetarea merceologica 1. analiza structurii si a compozitiei chimice a produsului pentru: - identificarea naturii materiilor prime; - aprecierea calitatii in functie de ponderea dieritelor parti structurale 2. analiza functionala - pentru produse complexe cu grad inalt de tehnicitate; - se verifica pentru standuri de probe nivelul caracteristicilor tehnicofunctionale, economice si evolutia lor in timp (consum, randament, fiabilitate etc); - se foloseste mai mult datorita extinderii grupei de produse de folosinta indelungata. 3. analiza comparativa - permite ierarhizarea produselor si servicilor dupa nivelul calitatii si eficientei economice - inconveniente: - lipsa criteriilor unice; - multitudinea caracteristicilor; - indicatorul sintetic elimina neajunsurile analizei valorii.

8

Intrebari: 1. Care este obiectul de studiu al merceologiei? 2. In ce consta caracterul interdisciplinar al merceologiei? 3. Care este etimologia termenului de merceologie? 4. Care sunt factorii care determina calitatea? 5. Care sunt factorii care influenteaza calitatea? 6. Care sunt etapele logistice ale marfurilor? 7. In ce consta functia tehnica a merceologiei? 8. In ce conssta functia economica a merceologiei? 9. In ce consta functia sociala a merceologiei? 10. Care sunt disciplene economice cu care se inrudeste merceologia? 11. Care sunt disciplene sociale cu care se inrudeste merceologia? 12. Care au fost scolile de merceologie din tara noastra? 13. Care sunt sunt principile de cercetare a marfurilor? 14. Care sunt tipurile de metode si analize folosite? 15. Care este esenta metodelor deductive si inductive? 16. Care este esenta metodelor analiza sinteza? 17. Care sunt particularitatile metodei psihosenzoriale? 18. Care sunt particularitatile experimentale? 19. Care sunt particularitatile moderne de analiza a marfurilor? 20. Care sunt particularitatile analizei utilizate in cercetarea marfurilor?

9

Curs 3 Capitolul 2 Proprietati generale ale marfurilor Caracteristicile de calitate

25.10.2006

Proprietatile = toate insusirile unei marfi care ii dau o anumita valoare de intrebuintare. Caracteristici de calitate = cele mai importante proprietati care determina calitatea. Importanta cunoasterii proprietatilor: stabilirea unui limbaj comun cu furnizorul stabilirea pretului mentinerea calitatilor pe circuitul furnizor-client

Factorii determinanti ai proprietilor: materie prima procesul tehnologic Acesti factori hotarasc structura si compozitia chimica si stau la baza proprietatilor intreseci ale marfurilor. Clasificarea proprietatilor: I. Dupa aportul adus la satisfacerea nevoilor clientului - tehnice (fizice, chimice, etc); - functional constructive (pentru marfurile de folosinta indelungata); Fiabilitate Mentenabilitate Disponibilitate - psihosenszoriale (organoleptice, estetice) - economice (cheltuieli de mentenanta, consum energie, combustibil, etc); - ecologice (grad poluare); - ergonomice (relatia om-marfa). II. Dupa importanta (ISHIKAWA) - critice - principale - secundare - minore prop secundare prop minore

10

prop principale diagrama cauza-efect Proprietatile principale afecteaza calitatea, acestea hotarasc pretul. Proprietatile secundare afecteaza mai putin calitatea, acestea influenteaza proprietatile principale. Proprietatile minore afecteaza intr-o mica masura calitatea. III. Dupa modalitatea de apreciere si masurare - proprietati atributive (psihosenzoriale): exprimare notionala; - masurabile (intrinseci): - exprimare numerica - obiectivitate mai mare - valorile sunt intr-un camp de imprastiere Optimizarea marimii proprietatilor Valoare Proprietati Supracalitate Optim

Non calitate

Proprietati A B C D E F G Proprietati functionale Fiabilitate Mentenabilitate Disponibilitate

Exprima aptitudinea unui produs de folosinta indelungata de a satisface nevoile clientilor pe o perioada de timp fara caderi (sa fie fiabil) la defectare sa poate fi repus in functiune (sa fie mentenabil) deci sa fie disponibil. Aceste caracteristici depind de: Solutia constructiva adoptata; De caracteristici tehnice; De structura; De componentele chimice incorporate.

11

Intre caracteristicile tehnice (fizice, chimice, mecanice) si caracteristicile functionale sunt relatii de interconditionare. Caracteristicile functionale influenteaza caracteristicile economice exprimate prin cheltuielile ocazionale cu reparea , intretinerea si functionarea produselor. Sunt specifice produselor de folosinta indelungata. Fiabilitatea: I. Concept: ca domeniu: stiinta interdisciplinara, elaboreaza modele matematice, indicatori, etc; ca notiune: - proprietate (caracteristica); - exprima aptitudinea sau probabilitatea ca un produs sa functioneze la un moment dat sau intr-un interval de timp (0. t), fara cadere, in conditii de functionare specificate, standardizate; - se simbolizeaza Rt; - provine din franceza fiabilite = siguranta engleza reability sensuri folosite in practica: - marimea care exprima siguranta in functionare; - masura a probabilitatii de buna functionare a unui produs, conform cu normele scrise; - sansa ca timpul de functionare (T) sa depaseasca o durata stabilita (t). Rt F(t) nonfiabilitate

R(t) fiabilitate timp reprezentarea grafica a fiabilitatii si nonfiabilitatii R(t) functie decrescatoare; functie experimentala de fiabilitate. Lu t=0 R(t) = 1 Lu t R(t) 0 F(t) functie crescatoare; functia experimentala de nonfiabilitate (ponderea produselor defecte pana la momentul t). Lu t=0 F(t) = 0 Lu t F(t) 1 Rt + Ft = 1 Ft = P (t 1) Relatia intre fiabilitate si calitatea produselor: 12

calitatii in timp;

fiabilitatea este probabilitatea mentinarii face parte din grupa caracteristicilor

tehnico functionale disponibilitate fiabilitate mentenabilitate

Concluzii: - fiabilitatea este dimensiunea in timp a calitatii; - raportul dintre fiabilitate (Rt) si calitate este de la parte la intreg. II. Indicatorii fiabilitatii: - indicatori specifici: fiabilitate functionare nonfiabilitate defectare, avariare - prelucrarea datelor fiabilitatii: experimentala operationala Etape si activitati: 1. culegerea datelor: - incercari laborator - urmarirea in exploatare 2. observarea functionarii produsului in exploatare Fiabilitatea se urmareste si se calculeaza dupa natura produselor: - nereparabile: Ex. becuri, tranzistori; Se evalueaza prin intervalul TBF (timp de buna functionare) de la t0 la ti; La produsele de masa (serie mare) se extrage un esantion de n exemplare identice; Se pun simultan in functiune la t0; Se inregistreaza timpul de buna functionare al fiecarui exemplar de esantion t1, t2ti pana la defectare; Se ordoneaza datele defectelor pe perioada de observatie; Se traseaza curba de supravetuire. N

13

0

t

- reparabile: Isi reiau functionarea dupa indepertarea defectului; Se calculeaza in functie de starile in care se afla la diferite perioade ale vietii lor; Timp de buna functonare (t); Timpuri de mentenanta (t`i) reparatii, intretinere; Timpi stabiliti de rezerva. Schema functionarii unui produs in timp: t1 t2 t3 Tc = Tf + Td + Ti t`1 t`2 t`3 Tc = timp calendaristic Tf = timp functionare Td = timp defectare Ti = timp intreruperi f si d variabile aleative

Sistematizarea datelor privind fiabilitatea: Gruparea defectelor dupa cauze si gravitate; Intocmirea tabelelor de corelatii; Ordonarea crescatoare / decrescatoare a datelor Calcularea indicatorilor de fiabilitate: Media timpului de functionare (MTBF); Rata caderilor () MTBF: o se calculeaza ca medie a sumei timpurilor de functioanare o se calculeaza la uzura produselor sau numai dupa un numar de cicluri de uzura o se exprima in unitati de timp (ore, zile, luni) n: numarul total al caderilor : - exprima intensitatea de defectare, frecventa caderilor prin numarul de caderi in unitatea de timp - se calculeaza prin intermediul TMBF !!! Reprezentarea grafica a lui are foram cada de baie I rodaj II = constant maturitate I II III III uzura fizica T I - nr mare de defectari. 14

Curs 4

II funtionare normala, frecventa defectelor constanta, perioada economica de functionare. III uzura fizica, imbatranirea pieselor, are valori mari, necesita cheltuieli ridicate pt mentinerea in functionare, sfarsitul vietii produsului. 01.11.2006 III. Ipostazele fiabilitatii: a) Dupa etapa de realizare a fiabilitatii fiabilitate proiectata (preliminata) pe baza datelor fiabilitatii componentelor prin calcule tehnico-economice; fiabilitate experimentala pe baza datelor din laborator, standuri de proba. Unde sunt create conditii simulate de exploatare; fiabilitate operationala (la beneficiar) pe baza datelor din exploatare in conditii reale, prescrise, o perioada de timp a unui numar de produse. b) Dupa modalitatea de estimare fiabilitate nominala prescrise in standarde, norme egale cu cea proiectata fiabilitate estimata calculata cu un interval de incredere; pe baza datelor din laborator, a celora de la beneficiari, din exploatare. Mentenabilitatea si mentenanta

Mentenabilitate = probabilitatea ca un produs defect sa fie restabilit si repus in stare de functionare intr-un anumit interval de timp. Mentenanta = este strans legata de Mentenabilitate si fiabilitate; consta in asamblul tuturor activitatilor tehnice si organizatorice, efectuate in scopul mentinarii sau restabilirii unui produs defect in stare de a-si indeplini functiile prevazute. Tipuri de mentenanta: preventiva = efectuata la intervale de timp prestabilite (revizii periodice). corectiva = efectuata dupa aparitia unei defectari pentru stabilirea capacitatii de functionare. Tipuri de reparatii: curente (RC, revizii tehnice) mijlocii (RM, inlocuirea componentelor uzate) capitale (RK, revizuirea completa a utilajelor, inlocuirea totala a pieselor de defecte) Intervalul dintre doua reparatii capitale = ciclul total de functioanre (ore) Indicatorii mentenabilitatii: media timpului de reparatii MTR = t`i / n t`i = timp de reparatii aferent fiecarui ciclu n = numarul de calcul de reparatii

15

Importanta: calculul disponibilitatii produsului. Rata reparatilor (): reprezinta numarul de reparatii pe unitatea de timp. = 1 / MTR Factorii mentenabilitatii: accesibiliate; piese de schimb; service-ul. Accesibilitatea: aptitudinea unui produs complex de a permite accesul la demontatea si montarea rapida a oricarei piese componente; influenteaza pozitiv disponibilitatea prin cresterea productivitatii numai in operatiile de mentenanta; este un principiu constructiv urmarit inca de la proiectare. Piese deschimb: necesarul se stabileste in functie de: - fiabilitatea fiecarei piese; - modul de conectare (rezervare). sunt doua sisteme de rezervare: - rezervare activa (calda) doua nu mai multe piese in paralel - rezervare pasiva piesa conectata nu este solicitata cu cea de baza, ci intra in functiune cand se defecteaza cea de baza. Service-ul: mijloc eficient de urmarire a comportarii produselor la utilizator; disponibilitatea exprima modul de manifestare al calitatii produselor in procesul de utilizare, fiind determinata de fiabilitate si mentenanta. Indicatorii disponibilitatii sunt: A(t) = MTBF / MTBF + MFR Raportul intre MTBF si suma timpului calendaristic de functionare si reparatie: A(t) = MTBF / (MTBF + MTR) Raportul intre rata reparatilor si suma ratelor reparatilor si a caderilor. A(t) = / ( + ) principipalele cai de crestere a disponibilitati sunt: fiabilitate, mentenabilitatea, utilizarea corecta a produselor. corelatiile disponibilitatii fiabilitatii mentenabilitatii in functie de calitate si cost: cost disponibil fiabilitate

16

mentenanta intretinere optim nivel calitativ

17

Intrebari: 1. 2. 3. 4. Ce diferenta exista intre proprietatile si caracteristicile de calitate? Ce importanta are cunoasterea proprietatilor? Care sunt factorii determinanti ai proprietatilor care hotarasc structura si compozitia chimica a produselor? Care sunt relatiile de interconditionare intre proprietati? 5. In ce consta optimizarea marimii proprietatilor? 6. Cum se clasifica proprietatile dupa aportul adus la satisfacerea nevoilor clientilor? 7. Cum se clasifica proprietatile dupa importanta lor? 8. Cum se clasifica proprietatile dupa modalitatea de apreciere si masurare? 9. Ce relatie este intre proprietatile functionale? 10. Care sunt sensurile fiabilitatii folosite in practica? 11. Functia de fierbere este crescatoare sau descrescatoare in timp? 12. Care este raportul intre fiabilitate si calitate? 13. Care sunt indicatorii de fiabilitate? 14. Cum se exprima grafic fiabilitatea produselor reparabile? 15. Ce este mentenabilitatea? 16. Ce este mentenanta? 17. De cate feluri poate fi mentenanta? 18. Care sunt indicatorii de mentenabilitate? 19. Care sunt factorii mentenabilitatii? 20. Ce este disponibilitatea? 21. Care sunt indicatorii disponibiltatii? 22. Care sunt caile de imbunatatire a disponibilitatii?

18

Capitolul 3 Calitologia -stiinta calitatii marfurilor calitatea, exprima insusirile esentiale ale unui obiect; calitatea produsului este conferita de sinteza optima a principalelor proprietati (caracteristici de calitate) care exprima gradul de utilitate in satisfacerea nevoilor implicite sau explicite; calitatea este aptitudinea unui asamblu de caracteristici intreseci de a satisface cerintele. (ISO 9000; anul 2000) caracterul complex al calitatii: fizice caracteristici tehnice proprietati chimice mecanice caracteristici functionale calitatea caracteristici functionale caracteristici sociale caracteristici economice Caracterul dinamic al calitatii dat de: - progresul tehno-stiitific; - exigentele crescande ale consumatorilor; - concurenta. NQP AQL 100 NQM 75 50 25 0 produs etapele ciclului de viata Legenda: 19 transport depozitare utilizare mentenanta NQD NQM disponibilitate estetice organoleptice ergonomice: ecologice: marfa om marfa mediu om fiabilitate mentenabilitate

costuri utilizare la beneficiar cheltuieli de mentenanta

NQP = nivel de calitate proiectat; AQL = limita calitatii acceptabile; NQD = nivelul calitatii dupa depozitare; NMQ = nivel minim de calitate; NQM = nivel de clalitate dupa mentenanta (reparatia capitala). Ipostazele calitatii: calitatea proiectata = de catre furnizor pentru a satisface pretentiile clientului, are o importanta foarte mare asupra calitatii produsului finit; calitatea omologata = calitate acceptata de o comise de specialisti; calitate prescrisa = o prescriem in standard luata ca referinta la receptia loturilor de marfa de la furnizor la client (rezistenta, compozitie); calitatea contractata = calitate convenita intre partile contractate; calitatea reala = calitatea la un moment dat pe circuitul furnizor client, cea mai interesata de client. Ipostaze din alt punct de vedere: furnizor si beneficiar: calitatea tehnica, calitatea comerciala (service-ul), diversitatea gamei sortimentale. Relatia dintre calitate si valoarea de intrebuintare: raport de la parte la intreg; valoare de intrebuintare a unei marfi / serviciu data de totalitatea proprietatilor; calitatea data de principalele proprietati care permit diferentierea produselor cu aceeasi destinatie, dar cu grad diferit de satisfacere a nevoii. Functiile calitatii: functia produsului marfa = o parte din proprietatea ce confera acestuia caracterele unei valori de intrebuintare partiala, componenta a valori de intrebuintare totala; functia este generata dintr-o parte (subasamblu) din corpul material al produsului; produsul este important prin utilitatea pe care i-o confera functiile sale, nu prin continutul material ci prin serviciul adus clientului; produsul (marfa /servici) suma ponderata de functii partiale (sau valori de intrebuintare partiale), distincte intre ele si in acelasi timp se interconditioneaza reciproc pentru obtinerea calitatii optime.

Curs 5

08.11.2006 20

Relatia dintre calitate utilitate (valoarea de intrebuintare) calitate: categorie tehno economica datorita legaturilor sale cu utilitatea (valoarea de intrebuintare); utilitatea: totalitatea proprietatilor care dau o anumita satisfactie nevoilor consumatorilor; raportul dintre calitate si utilitate (valoarea de intrebuintare) este ca de la parte la intreg; utilitatea diferentiaza produsele intre ele in grupe si subgrupe dupa destinatie, fara sa indice in ce masura satisfac nevoile; masura, gradul de satisfactie este determinat de calitate care diferentiaza produsele* servicile intre ele prin caracteristici de calitate; categorii de calitate (clasa de calitate, stele): satisfacerea acelorasi nevoi la cote diferite. Cerinte de calitate (exigente): = expresii general formulate de clienti in timpul cercetarilor de piata, privind unele aspecte (laturi, functii) ale calitatii fara sa precizeze valoarea unei proprietati. = se exprima in termeni calitativi sau cantitativi pentru nevoi exprimate si implicite. Proprietati = toate insusirile atribuite unui produs Caracteristici: cele mai importante proprietati care confera produsului o anumita trasatura definitorie a gradului de utilitate pentru satisfacerea unei nevoi la un moment dat. reprezinta prima treapta a sintezei care urmareste evaluarea corecta a calitatii. grupeaza proprietati apropiate care satisfac un segment al nevoii (tehnic, economic, social, psihosenzoriale); exprimarea poate fi: calitativa (calificative), cantitative (cifre / valori). Functiile calitatii: grupeaza doua sau mai multe caracteristici inrudite, complementare care exprima gradul de satisfacere a nevoii sau al unei segment de cercetare; penultima treapta a sintezei caracteristicilor in vederea stabilirii calitatii produsului luat ca intreg; dupa natura aportului adus la satisfacere exista trei functii esentiale: tehnica economica, sociala. I. Functia tehnica a calitatii: conferita de caracteristici intreseci de natura tehnica ,emite sa satisfaca intr-un anumit grad utilitatea exprimata prin serviciul adus; caracteristicile se impart in: tehnice: proprietati fizice, chimice, mecanice; isi au originea in calitatea materiilor prime si in calitatea procesului tehnologic;

21

au rol deteriminant asupra caractersticilor functionale, economice, sociale; sunt caracteristici generale; se pot masura cu precizie, direct sau indirect. functionale: specifice produsului de folosinta indelungata, disponibilitatea: fiabilitatea si mentenabilitatea; exprima calitaeta pe termen lung verificabila prin testul social; determina cheltuielile la beneficiar, care influenteaza costul global; nivelul caracteristicilor tehnico functionale determina gradul de competitivitate.

II. Functia economica a calitatii: Calitatea = gradul indisciplinirii serviciului in conditiile de cost global minim Q = serviciu / cost global cost c a

b optim serviciul = sinteza optima cost global nivel calitativ

calitate initiala fiabilitate (calitate in timp) la furnizor: cost productie la beneficiar: cheltuieli de mentenanta

Eficienta economica consta in: - stabilirea unui raport optim intre efortul prodcatorului pentru asigurarea calitatii si cheltuielile in utilizare; - nivelul serviciuliu (grad de satisfacere a nevoii). Influente economice ale calitatii: - la producator: costul de productie; - la beneficiar: veniturile datorita cheltuielilor mai mari sau mai mici in functie de fiabilitate si mentenabilitate. Costurile calitatii se impart in patru categorii: 1. de prevenire: pentru a reduce efectul aparitiei defectelor; 2. de evaluare (de identificare) a gradului de conformitate a produsului; 3. de remediere interna a defectelor aparute inainte de livrare; 4. de remediere externa: a defectelor dupa livrare, la clienti.

22

III. Functia sociala a calitatii: Deriva din afluenta asupra: conditiilor de munca; conditiilor de trai; mediului incinjurator; calitatile vietii. Caracteristici ergonomice si sociale sunt acele caracteristici care se manifesta in timpul utilizarii si uneori dupa consum si influenteaza direct sau indirect calitatea vietii; sunt diferite dupa natura produselor: grad de confort, comoditate si usurinta in utilizarea sigurantei in utilizare; grad de poluare: cer: nivel zgomot, praf; apa: reziduri chimice si radioactive; sol: ploi acide, radioactive, pesticide; Din sinteza optima a celor trei functii: tehnica, economica si sociala => sensul modern al conceptului de calitate. Modalitati de exprimare a calitatii: parametri, indici. Parametri: expresii numerice sau notionale ale proprietatilor sau caracteristicilor de calitate; notionale: dulce, amar etc numerice: cu interval 50-60 kg F/m cu toleranta 50 5 % limita (maxim, minim) Indici: exprima valoriile relative ale marimii unei proprietati fata de cea prescrisa sau de referinta. Se exprima in procente. Indicatorii calitatii: - expresii numerice / optionale ale functiilor calitatii sau a calitatii produselor / servicilor - au o sfera de cuprindere mai mare (lot firma) - exemplu: durabilitatea covorului = 10 ani loturi refuzate la receptie / an calitate produs Triunghiul Calitatii C caracteristici ale produselor calitative finit B caracteristici calitative omologate A cerinte clientilor

calitate conceptie

23

Materii prime puritate

calitati fabricate masini utilaje precizie

muncitori calificare

amplasarea masinilor prevenire defecte metode de organizare managementul calitatii K ISHIKAWA

produs

Intrebari: 1. Ce sunt cerintele de calitate? 2. Ce relatii sunt intre proprietati, caractere, functii, calitate, cerinte? 3. In ce consta caracterul complex al calitatii? 4. In ce consta caracterul dinamic al calitatii? 5. Care sunt factorii care determina caracterul dinamic al calitatii? 6. Care sunt ipostazele calitatii? 7. Care are ponderea mai mare in realizarea calitatii? 8. Care este esenta calitatii tehnice? 9. Care este esnta calitatii comerciale? 10. Ce raport exista intre calitate si valoarea de intrebuintare? De ce? 11. Care sunt functiile calitatii? 12. Care sunt caile de crestere a calitatii? 13. Care sunt factorii care determina si care influenteaza calitatea produsului? 14. Cum evolueaza calitatea pe carnetul tehnic furnizor comert consumator? 15. La Q ce se are in vedere? 16. Decalajul intre calitate la producator si client trebuie sa fie mare, mica, sau deloc? 17. Intre calitatea ceruta, specificata si realizata cum trebuie sa fie decalogul? 18. Intre calitate si nivelul tehnic ce relatie exista?

24

19. Ce relatie este intre factorii care determina calitatea dupa diagrama Ishikawa? 20. In ce consta functia tehnica? 21. In ce consta functia economica? 22. In ce consta functia sociala? Curs 6 Capitolul 4 Calimetria Calimetria = masurarea si estimarea calitatilor marfurilor prin metode matematice si statistice in principalele etape de realizare si comercializare a produselor. Estimare = calculul aproximativ al nivelului calitatii. Cuantificare = exprimarea nivelului calitaii prin puncte (cuante). Necesitate, rol = planificare, urmarirea si dirijarea nivelului calitaii de catre managerul firmei. Principii de baza ale calimetriei: ponderea caracteristicilor dupa importanta; suma ponderilor este constanta; convertirea parametrilor numerici, nationalisti intr-o singura scara generala; calitatea este o functie matematica Q = F (x, y, z, ..) se calculeaza astfel: Q = Ki Pj Ki valoarea caracteristicii Pj valoarea poonderei Tipuri de scari pentru caracteristici atribuite: + 2 F.B +1B + 0 obisnuit - 1 slab - 2 F.S Scara punctelor de calitate (de la 01, 15, 510) pentru caracteristicile atributive si variabile. Sisteme de indicatori ai calitatii - sistem agregat de indicatori piramidali caracteristici calitate grupe de caracteristici indicatorul sintetic (complex). indicatorul sintetic indicatorii analitici pe grupe de caracteristici 25 15..11.2006

tehno functionale

economice

psihosenzoriale

ecologice ergonomice

valorile caracteristicilor de calitate Sistem indicatori dupa sfera de curpindere: caracteristici calitate calitatea produselor servite non calitate (defecte) indicatori analitici indicatori analitici reclamatii rebuturi declarate refuzate tehnico functionale economici psihosezoriale ergonomice/ecologice demerite partiale globale

calitatea productiei

indicatori analitici

Metodele calimetriei: dupa mijloace folosite o experimentale: de laborator expertizei merceologice o sociologice: de tip marketing dupa tip o statistice o tehno economice: ishikawa (cauza efect) gestiunea calitatii dupa modul de calcul o caracteristici de calitate: valori absolute (indicator sintetic al calitatii) punctajul general o non calitate: demerite o grafice: timp frecventa diagrama ishikawa diagrama pareto (regula 80/20) Metoda valorilor absolute este metoda indicatorului sintetic al calitatii (se foloseste la lucrarea personala). Metoda punctajului general al caracteristicilor de calitate: acordare de puncte de la 1100 de catre un grup de consumatori sau experti diferitelor caracteristici de calitate in ordinea crescatoare a gradului de satisfactie.

26

avantaje: aplicabilitate generala pentru caracteristicile numerice sau notionale; dezavantaje: grad de subiectivism mare; coeficientul de calitate pentru fiecare caracteristica se calculeaza cu relatia: Cx = i Ci / 100 i = punctaj acordat (1100) Ci = procentul de specialisti care au acordat punctaj Cx, Cy, Cz = coeficientul de calitate pentru fiecare caracteristica n numar caracteristici utilizate

!!!

Indicatorii non calitatii: metoda demeritelor: determina nivelul calitatii prin penalizarea defectelor dupa gravitatea lor etapele aplicarii: o dupa natura defectelor - functionale - aspect - ambalare o dupa gravitate si penalizare - critice cu 100 puncte - principale cu 50 puncte - secundare cu 10 puncte - minore cu 1 punct demeritul mediu pe lot controlat; suma valorilor demeritelor totale pe unitatea de produs controlat, impartita la un numar de produse verificate: D = 1/n (100 Nc + 50 Np + 10 Ns + Nm) n = numar unitati controlate Nc, Np, Ns, Nm numar produse cu defecte critice, principale, secundare, minore. Metode grafice de analize a calitatii - au la baza metodele statistico matematice - avantaje: aprecierea evolutiei calitatii in timp si in frecventa forma simpla, vizuala, concisa folosirea calculatorului Metode principale 1. metode de exprimare a erorilor de prelevare a probelor la receptii reprezentativitatea probei a) b)

27

x

x

a) cu diferenta mare intre x si b) cu diferenta mica intre x si 2. analiza grafica a calitatii a produsului - gradul de timp (cronograma) pentru variatia in timp a caracteristicilor de calitate - ofera informatii pentru: campul de imprastiere a valorilor si cauzele intamplarilor si cronice Diagrama Ishikawa aprecierea calitatii: - caracteristica calitatii (Q) - lipsa caracteristicilor calitatii sau abateri (Non Q): Q + NON Q = 1 analiza calitatii in doua faze ale produsului (obtinere si utilizare) in ipostazele Q producator + Q beneficiar si contractele acestora (decalaj) Diagrama Pareto: permite analiza ponderii defectelor calitatii. avanteje: cunoasterea ponderii defectelor si a posibilitatilor de inlaturare a defectelor cu ponderea cea mai mare. etape: identificare defectelor; clasificarea defectelor: critice, majore si minore Gestiunea calitatii: Concept: ansamblul activitatilor de conducere a calitatii prin costurile generate in toate etapele: proiectare, obtinere, exploatare. Scop: evidentiaza, analizeaza evolutia costurilor calitatii pentru aplicarea masurilor tehno economice pentru corelarea optima a nivelului calitatii si a costurilor. Principiul de baza: o crestere relativ mica a cheltuielilor de prevenire, determina o scadere relativ mare a cheltuielilor de identificare de remediere. Promotorii: J.M Ren (SUA), P. Lomaitre (Franta), M. Nixon (Anglia) Aparitia: Japonia (anii `50), program calitate Juran SUA, Anglia, Germania, Suedia (1975), Romania (1978 - 1980) Importanta: pentru cresterea competitivitatii produselor / servicilor reducerea costului produsului / serviciilor fara sa afecteze calitatea prin eliminarea non calitatii si supra calitatii, redimensionarea cheltuielilor in scopul prevenirii cheltuielilor.

28

Metodologia aplicarii gestiunii calitatii Etape: 1. analiza si calcularea tuturor cheltuielilor pentru calitate pe trei categorii: prevenirea, identificarea, remedierea defectelor. 2. intocmirea bilantului calitatii pentru evidentierea costurilor defectiunilor si a consecintelor acestora. 3. analizarea cauzelor non calitatii si a responsabilitatilor pe compartimente: proiectarea fabricatia receptia beneficiar. Se analizeaza: tipurile de defecte (critice, majore, minore); frecventa si cauzele lor; costul mediu al defectelor. 4. stabilirea masurilor de imbunatatire a calitatii produselor si reducerea in limite rationale a costurilor de calitate: se calculeaza procentul de defecte maxim tolerate (AQL) pentru care se evalueaza costul controlului pentru a se evita depasirea AQL-ului; se aplica corecturile necesare pentru cresterea calitatii produselor si servicilor. 5. intocmirea bugetelor previzionale pe compartimente si etape Analiza costurilor calitatii Costul la producator: costurile calitatii = toate cheltuielile pentru mentinerea si ridicarea nivelului calitatii (cercetare, proiectare, productie, circulatie, servicii); relatia dintre costurile calitatii si costurile de productie = parte (12%) din intreg; necesitatea obiectiva a reducerii costului pentru calitate, pentru asigurarea competitivitatii dar nu in detrimentul calitatii; structura cheltuielilor pentru calitate: evitabile si inevitabile; efectele imbunatatirii calitatii: modificarea favorabila a caracteristicilor

29

reflectarea in eficienta economica (sporul productiei, productivitatea, venituri, benificii) relatia dintre: - nivelul calitatii - costuri - efecte economice

Structura costului dupa destinatie A = costul prevenirii B = costul identificarii C = remedieri (non calitate)

defectelor

A. costul de prevenire a defectelor: - sistemul de asigurare a calitatii pune accent pe controlul prevenirii - structura costului de prevenire Cnd = (A1 + A2 + A3 + A4 + A5) A1 = cost standarde calitatii, aparate masura A2 = cost control de calitate, procese tehnologice, receptie A3 = cost prelucrare suplimentara a materiilor prime in defecte A4 = cost ridicarea calificarii personalului A5 = cost ambalaj de protectie speciala

30

Curs 7 Casificarea si codificarea marfurilor Necesitatea cunoasterii clasificarii si codificarii marfurilor: dezvoltarea comertului international; diversificarea gamei sortimentale; globalizarea economiei mondiale; utilizarea pe scara larga a informaticii.

22.11.2006

Cerintele de baza ale unei clasificari: sa fie elastica, flexibila pentru incadrarea corecta a produselor si servicilor noi; sa fie ferma pentru incadrarea fara echivoc a produselor si servicilor in grupele respective; sa aiba o corespondenta cu cele nationale si internationale; sa permita codificarea pentru a se putea utiliza metodele informaticii de utilitate ale datelor referitor la: productie si comercializare; criteriile au evoluat odata cu dezvoltarea productiei de marfuri si a comertului intern si extern; nu sunt criterii unice de clasificare; criterii generale: - destinatie - materie prima - prelucrarea tehnologica - proprietatile specifice Concepte de baza: clasificare = operatie tehnico economica de grupare a servicilor si produselor dupa anumite criterii in vederea: sortimente = o colectivitate de marfuri realizate sau comercializate de o organizatie in scopul satisfacerii unui segment de clienti: gama de produse = grupare de marfuri inrudite prin: articol = individualitatea de baza a sortimentului de produse care se distinge prin mai multe proprietati (exemplu: costum barbati); sortul = unitatea elementara dintr-un sortiment care se distinge printr-o singura proprietate (exemplu: costum barbat cu marimea X si talie Y). 31

Tipuri de clasificari: 1. merceologica: este arborescenta; imparte produsele in familii, grupe, subgrupe, articole, sorturi; pentru primele trei trepte de detaliere se folosesc criteriile: destinatia, natura materiei prime, iar pentru ultimele doua se utilizeaza proprietati. 2. comerciala: clasificarea comerciala este folosita in comertul electronic; grupeaza produsele dupa destiantie si care se gasesc pe mai multe situri; serveste ca ghid interactiv pentru clientii care doresc sa-si fundamenteze decizia de cumparare pe un studiu comparativ pe mai multe produse ce satisfac aceleasi nevoi; permite cumpararea online prin intermediul calculatorului dupa consultarea bazei de date, a fotografiilor, preturi si a proprietatilor specifice. 3. clasificari folosite in intreprinderi: clasificari sistematice: - grupeaza produsele pe categorii omogene intre care sunt relatii de interconditionare; - sunt arborescente, cu mai multe trepte de detaliere denumite diviziuni, sectiuni, grupe, clase etc.; clasificari nesistematice: - evidentiaza produsele in ordinea aparitiei lor. clasificari combinate: - grupeaza produsele pe categorii omogene in cadrul lor se aplica clasificarea nesistematica. In tara noastra se aplica din `98 clasificarea internationala a produselor / serviciilor, ca urmare a aderarii noastre la NISA, are 34 clase de productie si 8 clase de servicii. Criteriile folosite sunt provenienta, destinatia, si natura produselor si serviciilor. Codificarea produselor si serviciilor: - codificarea = operatia de transpunere in cod a elementelor esentiale ale produselor sau serviciilor. Codul este alcatuit din litere caz in care se numeste cod alfabetic, din cifre cod numeric, litere si cifre alfanumeric. - obiectivul codificarii: identificarea rapida, precisa a produselor, serviciilor. Sisteme de codificare utilizate in organizatii: coduri sistematice coduri nesistematice coduri combinate. Clasificarea si codificarea pe plan international Codul universal al produselor (UPC) SUA si Canada;

32

Codul european al articolului (EAN) Sistemul de codificare japonez (CALRA) Primele doua utilizeaza codul cu bare care este o reprezentatie grafica a caracterelor numerice si alfanumerice prin intermediul unor bare albe si negre cu latimi diferite bine grupate care dau informatii precise; descifrarea codului se face prin metoda citirii optice cu scannerul. Aplicatiile codului cu bare sunt foarte multe, mai ales in industrie, comert, administratie publica: numerotarea, codificare, identificarea automata a produselor / serviciilor; gestionarea si urmarirea automata a stocurilor; identificarea partenerilor de afaceri in comertul electronic; inregistrarea automata la casele de marcaj; avantajele codului de bare pentru consumator, reducerea timpului la casele de marcaj; eliminarea erorilor de pret; eliminarea facturilor si inlocuirea cu bonuri de casa, denumirea produsului si a pretului. Structura codurilor cu bare este aceeasi la toate tipurile si anume: - dimensiunea: latimea barei sau a spatiului celui mai ingust; - zona libera: portiunea neimprimata de la inceputul si sfarsitul codului, asigura citirea corecta a codurilor; - elemente de start, de stop: sunt combinatii de bare si de spatiu care marcheaza inceputul si sfarsitul si sensul citirii; - codul in cler (linie de interpretare): corespunde codului de bare, serveste la introducerea manuala a datelor cand sistemul informatic este inutilizabil; - cifra de control pentru identificarea erorilor sau reconstituirea codului deteriorat. primele 2 elemente codul tarii urmatoarele 6 elemente codul producatorului urmatoarele 5 elemente codul produsului ultimul element cifra de control Imprimarea codului de bare se face dupa standarde europene care prevad: tehnologia de imprimare; natura raportului; tipul, culoarea cernelii; pozitia codului: ambalaj, eticheta. Cerintele raportului si tehnologiei, aplicarea comoda si rapida, dezlipirea etichetelor sa determine distrugerea lor (elimina falsul). Cerneala si eticheta sa reziste la factorii de mediu (umiditate, temperatura, radiatii solare etc.). Adezivul etichetei sa reziste pe diferite suporturi (sticla, metal, plastic etc.). Dispozitivul de citire optica: creion optic (se deplaseaza dea-lungul codului), cititor cu laser (fix / mobil). Citire omnidirectionala independenta de viteza si uniformitatea miscarii parcurgerii codului. Principalele coduri utilizate in comertul international: 1. universal al produsului (UPC): are 12 caractere grupate in 4 grupe:

33

grupa 1: un caracter care este cheia clasificarii si cuprinde cifre cu urmatoarea semnificatie: 0 produse bacanie si coloniale; 2 produse de cerere neuniforma; 3 produse cosmetice si farmaceutice; 4 produse nealimentare; 5 solduri. grupa 2: are 5 caractere care identifica producatorul; grupa 3: are 5 caractere care identifica produsul; grupa 4: are 1 caracter care identifica cifra de control.

2. codul al articolelor european (EAN) - replica la cel american pentru uniformizarea sistemului de codificare in comertul international. - are 13 caractere: primele 2 reprezinta codul tarii, iar celelalte caractere identice cu cel american. Caracteristicile codului EAN: este compatibil cu UPC, latimi varibaile ale linilor, ale caror semnificatie sunt exclusiv numerice. are capacitate mare de cuprindere; este flexibil (produse / servicii); toleranta liniilor 0.1 mm; necesita case de marcat cu lector optic fotosensibil pentru citire. Codul EAN pentru Romania: indicativul tarii are 3 cifre (594); codul producatorului are 4 cifre; codul produsului are 5 cifre. Cazurile particulare ale EAN: I. ISBN: - pentru carti - are 10 caractere cu 4 sectiuni: o codul tarii (973 pentru Romania); o coduri pentru identificare editurii; o numarul de ordin al cartii; o cifra de control. - este gestionat de centrul roman ISBN - avantaje: o faciliteaza gestionarea cartilor; o identificarea precisa a cartilor si prelucrarea datelor referitoare la numarul de exemplare; o permite accesul la programul international de catalogare inainte de publicare. II. ISSN: - pentru publicatii o are 8 caractere numerice (7 pentru codul publicatiei si 1 pentru control); 34

o

avantaje, asemanatoare cu ISBN.

3. sistem de codificare japonez (CALRA) format dintr-un sir de patrate, fiecare divizate in alte 4 patrate numerotate 1, 2, 3, 4. caracteristici: capacitate mare de cuprindere; toleranta de 1 mm; citirea se face prin echipamente mai sigure; aplicarea codului se face pe etichete speciale; este mai bun si mai ieftin decat EAN. Sisteme de codificare si clasificare in sistemul international Exista preocupari pentru informarea clasificarilor, a documentelor comerciale, a tehnologiei vamale. Se folosesc 3 sisteme de clasificare si codificare: 1) nomenclatura consiliului de cooperare vamala; 2) clasificare tip pentru comertul intern (CTCI); 3) nomenclatura sistemului armonizat al descrierii si codificarilor marfurilor (NADCM). 1) clasificare ierarhica cu 4 niveluri de detaliere numite: sectiuni, capitol, pozitie, subpozitie; criterii clasificare: ramura activ; originea marfurilor (vegetala, animala, minerala); destinatia; grad prelucrare tehnologica. avantaje: - facilitatea compararii tarifelor; - facilitatea negocierilor in cadrul conventiilor si acordurilor comerciale si vamale, bicamerale si multilaterale. 2) este adoptata de ONU; se foloseste in statisticile comertului international; are 6 trepte: - sectiune; - diviziune; - grupa; - subgrupa; - pozitie; - subpozitie. criterii de clasificare: grad de prelucrare, materii prime, destinatia, caracteristica calitatii. 3) este o clasificare polivalenta (statistici, comert, international); pastreaza avantajele primelor doua clasificari; 5 trepte; 35

avantaje: asigura un limbaj comun pentru comercializarea marfurilor, stabilirea tarifelor vamale, prelucrarea datelor statistice in comertul international; permite clasificare nationala cu cele internationale, armonizarea.

Curs 8 Receptia calitativa a loturilor de mrfuri

29.11.2006

Receptia = operatie de verificare a calitatii si cantitatii marfurilor de catre client pentru stabilirea (ne)concordantei calitatii reale cu calitatea prescrisa contractata. Importanta: filtru pentru calitatea produselor; cresterea raspunderii furnizorului si clientului determina ridicarea continua a calitatii. Locul receptiei: de regula este la furnizor sau / si client; la alte verigi este verificare calitatii. Efectele receptiei: schimbarea patrimoniului si a riscurilor; furnizorul (vicii ascunse); client (vicii aparente); incepe termenul de garantie (pentru produsele industriale). forta probanta intr-un litigiu (actele de receptie: proces verbal de receptie, proces verbal, fisa de receptie). Metodologii receptie: 1) verificarea starii mijlocului de transport integralitatea sigilului aplicat de furnizor 2) verificarea actelor insotitoare lotului: certificat calitate, buletin analize etc.; se confrunta cu prevederile contractului. 3) alegerea tipului de verificare: caracteristici atributive psihosenzoriale: - impartirea produselor corespunzatoare si necorespunzatoare; - este o metoda simpla; - exprimata in: numar defecte / UM si numar de produse defecte la 100 exemplare. caracteristici variabile (masurabile):

36

compara media masuratorilor cu intervalul precis; este mai complexa, mai exacta; necesita aparate de masura si control; necesita personal calificat; calcularea indicatorilor statistici; aplicarea unor coeficienti de calitate. 4) alegerea metodei de verificare: in funcie de natura produselor, de particularitatile metodelor si de criteriul economic; verificare 100% (integrala): produse de valoare ridicata; care pun in pericol sanatatea oamenilor; instalatii complexe; loturi mici; nu se aplica cand determinare unor caracteristici presupune distrugerea probelor (exemplu: verificarea conservelor). verificare prin esantioane: se aplica in cazurile impuse ca celor prezentate la controlul integral; reduce volumul de munca; luarea mai rapida a deciziei de acceptare sau respingere. 5) stabilirea parametrilor statistici: AQL: procentul maxim de obiecte defecte la 100 de exemplare, pentru care lotul se considera acceptat din punct de vedere al calitatii medii a produciei; are 26 de valori: 0,1 10; cand se exprima in numarul mediu de defecte la 100 de exemplare are valori de la 10 1000; se stabileste in funcie de importanta caracteristicilor la controlul prin atribute. Nc: stabileste relatia dintre marimea lotului (N) si cea a esantionului (n); sunt 3 grade de severitate: a) Nc I esantion mic, iar riscul de acceptare a loturilor defecte este mai mare; b) Nc III esantion mare, iar riscul este mai mic; c) Nc II este cel mai folosit. N: - influenteaza eficienta controlului; - loturile sunt mai avantajoase, deoarece cheltuielile pe unitatea de produs scad pe masura ce loturile cresc in volum; marimea esantionului nu creste proportional cu volumul lotului. Plan control: - reprezinta sinteza parametrilor statistici necesari esantionarii (AQL, n) si decizia de a cceptare sau respingere, in funcie de constantele: A = limita maxima a defectelor pentru care lotul este acceptat;

37

R = limita minima a defectelor la care lotul este respins. - sunt trei tipuri de planuri de control: o simple cu un singur esantion extras; o duble; o multiple cu maxim 7 esantioane extrase; o sunt mai avantajoase cele duble si multiple. Trecerea de la normal la sever se face cand se resping 2 loturi din 5 verificate consecutiv. Trecerea de la normal la redus se face cand nu se respinge nici un lot din 10 verificate consecutiv, iar numarul cumulat al exemplarelor defecte nu depaseste o anumita limita prevazuta in standard. 6) prelevare esantion: 7) interpretarea rezultatelor si luarea deciziei de: A/R a lotului in funcie de numarul defectelor (k) fata de A (acceptare) si R (refuzare).

38

Evaluarea calitatii marfurilor Capitolul: metoda merceologiei; Capitolul: metoda proprietatilor generale ale marfurilor; Capitolul: calitologia; Capitolul: calimetria;

Intrebari: 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. Este esenta receptiei calitative a lotului de mrfuri? Raspunderile furnizorului si clientului dupa receptie? Care este locul receptiei? Etapele metodologiei de receptie? Cand se aplica controlul integral? 100% Cand se aplica controlul prin esantioane? Parametrii negociabili la receptie si in ce consta esenta lor?

39

Capitolul 5 Innoirea sortimentelor de mrfuri Principiile innoirii: proces tehno economic de modificare a structurii sortimentale in timp; consta in inlocuirea ritmica a unei parti din sortimentele intreprinderii in altele noi. Factorii care determina innoirea: sttinta tehnica; cerinte economice; exigentele consumatorului. Termeni utilizati in procesul de innoire: produs nou, modernizat, diversificare. Toti termenii vizeaza modificarea structurii sortimentelor prin imbunatatirea calitatii produsului in conditiile de eficienta economica la furnizor si client. Produs nou: se considera atunci cand exista diferentiere fata de produsele similare, cand se depaseste un prag minim al noutatii; adauga caracteristici noi (caracter extesiv) rdica nivelul caracteristicilor existente (caracter intensiv); satisface la un alt nivel (superior) nevoile clientului. Categorii produse noi: - criterii cumulate de apreciere; gradul de noutate determinat de: tipuri de nevoi: noi (potentiale sau latente) si existente; nivel de crestere a gradului de satisfacere a nevoilor consumatorilor; efortul intreprinderii (economic) la realizarea produsului nou (cheltuielile). I. produse absolut noi: - grad cel mai mare de noutate; - premiere absoluta, valoare noua de intrebuintare; - destinate sa acopere noi nevoi; - ponderea lor este redusa; - efortul economic al intreprinderilor este foarte mare. II. produse care satisfac nevoi la un nivel superior fata de cele existente pe piata (produse similare): - principii noi de functionare, materii prime, proces tehnologic nou; - produsele coexista simultan pe piata si se substituie in timp; - sta la baza diversificarii gamei sortimentale; - aportul intreprinderi este considerabil; - ponderea este mai mare. III. produse care satisfac nevoi noi complementare, neesentiale: - largesc gama sortimentala prin mai multe variabile; - modele imbunatatite calitativ, modernizate, perfectionate; - ridicarea nivelelor caracteristicilor existente; - ponderea mare, efort economic mic.

40

Etapele procesului de innoire: I. Analiza produselor din fabricatia curenta Scopul: stabilirea ordinii de scoatere din fabricatie a produselor necorespunzatoare invechite, diagnosticarea calitatii produselor de fabricatie curenta prin: - analiza calitatii produselor pe clase de calitate; - analiza non calitatii; - analiza rentabilitatii. II. Alegerea variantelor optime de produs - identificarea nevoilor nesatisfacute; - selectionarea ideilor de produse noi. III. Optimizarea gamei sortimentale a intreprinderii - calitatea comerciala este determinata si de structura sortimentala: calitativ si cantitativ. Obiectivele innoirii sortimentale: - satisfacerea nevoilor clientilor care trebuie indeplinite simultan; - a cererii (calitativ, cantitativ) - cresterea eficientei economice. Metode de optimizare: programare multidimensionala (multifactorial) pe baza estimarii utilitatii. Principiul metodei: alege structura optima stabilind cantitatile pe fiecare sortiment in parte in funcie de modul de corelatie a factorilor (criterilor) de optimizare (calitative, economice) fara sa elimine nici un sortiment pe piata. Criteriile de optimizare sunt de naturi diferite: - indicatorul sintetic al calitatii; - consum (cost) materii prime, manopera; - profit; Importanta criteriilor si modul de corelare a lor ce determina structura optima pe cele 3 nivele: minim, mediu, maxim.

41

Curs 9 Capitolul 6 Standardizarea la nivel national, european si international

06.12.2006

Concepte de baza: activitate complexa de elaborare a unor documente de referinte (standarde); activitate de uniformare planificata a unor produse si servicii efectuata in comun de factorii interesati in folosul general; promoveaza rationalizarea si asigurarea calitatii in economie, tehnica, stiinta, administratie pentru cresterea securitatii oamenilor si produselor; contribuie la cresterea calitatii in toate sectoarele vietii. Ofera: increderea utiliatorului in produse; protectia consumatorului; protectia muncii; protectia mediului inconjurator. Definitia din standardul roman: Activitate specifica pentru care sunt stabilite prevederi destinate unei utilizari comune si respectate vazand obtinerea ordinei intr-un anumit domeniu. Standardul = document stabilit prin consens si aprobat de un organism recunoscut, prin care se furnizeaza reguli, linii directoare sau caracteristici referitoare la activitati sau a rezultatelor, garantand un nivel optim pentru continuitatea in asamblul sau. In documentele UE se precizeaza: Standardul este o specificatie tehnica, aprobata de un organism de standardizare recunoscut, utilizat pentru aplicari repetate sau continue, a carui respectare nu este obligatorie Caracterul facultativ al standardului se argumenteaza astfel: elaborarea lui se face prin acordul liber consimtit al partilor interesate: producatori, comercianti, consumatori si administratia publica; este elaborat prin consens de cei care il doresc sa fie aplicat de toti care il vor; obligativitatea standardelor ar fi o bariera in calea comertului; agentii economici nu au aceleasi posibilitati tehnice de realizare a produselor si serviciilor. Obiectivele standardizarii: a) asigurarea si imbunatatirea calitatii produselor / serviciilor: standardele cuprind toate proprietatile produselor, necesare pentru producerea si comercializarea lor; precizeaza valorile minime ale fiecarei proprietati; cuprind: metode de analiza si incercari; metodologia receptiei calitatii marfurilor; 42

calitatii:

ambalarea, pastrarea, transport; marcarea si etichetarea. standardele sunt cele mai bune surse de documentare in domeniul

cai de reducere a pierderilor datorate non calitatii dar si supra calitatii la nivel micro macro economic; se asigura protectia consumatorilor si a mediului inconjurator; se modifica in funcie de progresul tehnico stiintific; standardele ISO 9000:2000 (sistem de managementul calitatii) contribuie la ridicare calitatii produselor / serviciilor. b) rationalizarea economica prin: tipizare, unificare si modulare: tipizare = stabilirea unei game rationale de tipuri si marimi ale produselor dupa necesitatile clientilor, intr-o perioada de timp. functiile tipizarii: - selectiva = limitarea gamei sortimentale la nivel minim, prin eliminarea tipurilor destinate sa satisfaca aceleasi nevoi dar care au caractere constructive diferite. - constructiva = diversificare sortimentala prin folosirea unui numar restrans de elemente constructive de baza care se pot combina multiplu. contribuie la solutionarea optima a acelor tendinte de unificare si diversificare; numarul optim de tipuri de produse dintr-o grupa de mrfuri se stabileste in funcie de cheltuielile in productie si exploatare

cost 2

cost total

1 N1 optim N2 1 cheltuielile de productie 2 cheltuielile de exploatare unificare = consta in solutinoarea dimensiunilor tip ale elementelor structurale (piese, subasamblate) pentru utilizarea a cel putin doua produse dintr-o serie sau familie de produse. familie de produse = grupuri de mrfuri similare compuse dintr-un element de baza si mai multe variante tip, caracterizate printr-un grad ridicat de unificare, asigurandu-se interschimbabilitatea pieselor. nivel calitativ

43

modulare = corelarea dimensiunilor unor componente unificate constructiv (modul), care pot fi combinate in mai multe variante rezultand produse diversificate care satisfac nevoi diferite. Exemplu: mobila moderna, ambalaj. Efectele economice ale tipizarii, unificarii, modualrii: o documentatia de proiectare se reduce de 5 7 ori; o durata proiectarii scade de 4 5 ori; o cheltuielile cu manopera se reduc cu 40 50 %. c) facilitatea schimbului de : mrfuri si informatii tehnico stiintifice: stabilirea unui limbaj comun intre partenerii de afaceri: - tehnologia adoptata; - simbolizari, codificari; - marcarea, etichetarea etc.. se evita litigiile si confuziile in circulatia marfurilor prin stipulare in contracte a standardului de referinta; extinderea utilizarii standardelor si in alte domenii: - marketing; - cercetare; - managementul calitatii; - servicii (turism, transport, etc.); - comert. fara standarde nu exista comert tehnologiile internationale care nu pot fi tratate decat la nivel international.

Tipuri de standarde: dupa continut: - standarde de produs / servicii; - standarde generale; - standarde terminologice; - incercari; - procese; - date. dupa nivelul de standardizare: - standarde de firma; - standarde profesionale; - standarde nationale; - standarde regionale (UE); - standarde internationale. dupa principalii operatori ai standaridizarii: - intreprinderi de mrfuri si servicii; - administrare nationala, ministere: industrie, agricultura, transport, mediu etc. - laboratoare de analiza si incercari; - consumatori; - sindicate etc. Standarde pentru calitatea serviciilor: necesitatea elaborarii standardelor de terminologie. Exemplu: responsabilitate, transparenta, incredere, calitate ca punct de referinta.

44

Nevoia de standarde in servicii: transport, turism, educatie, sanatate, banci si administratie publica.

Standarde pentru calitatea serviciilor in turism: Obiectiv urmarit: definirea unui nivel de calitate atractiv de turism pentru un segment de clienti si pentru obtinerea unei marci distincte; adaptarea standardelor si pentru intreprinderilor si institutiile care au legaturi diferite sau indirecte ale turismului. Exemplu: drumuri, transport, comert, muzee. Scopul standardizarii in tursim: elaborarea unor normative de referinta; obtinerea unui consens cu partile interesate; evaluarea cazarii prin numarul stelelor; evaluarea activa din turism. Principiile de baza a standardizarii: activitatea voluntara; publicitate; participarea tuturor factorilor interesati; uniformitatea: cuprinde toate domeniile; veridicitatea: reflecta realitatea; aplicarea in interes general; luarea in considerarea a nivelului tehnicii; luarea in considerarae a situatiei economice; internationalitate: comertul mondial fara bariere tehnice. Efectele standardizarii: terminologia: explicata prin definitii sintetice, pentru facilitatea intelegerii; sistematizarea: optimizarea informatiilor din diferite domenii: informatica, comert electronic; siguranta: standardele cuprind reguli de securitate pentru ca riscul limita sa nu fie depasit; ergonomie: crearea conditiilor de munca prin luarea in consideratie a datelor antropometrice, fiziologice, psihologice; managementul calitatii: totalitatea actiunilor de conducere a calitatii, planificare, asigurare si control de calitate; protectia mediului inconjurator; tehnica informatiei: sistem deschis de comunicare. Standardizarea in Romania: ASRO (asociatia de standard din Romania); atributii ASRO: - elaborarea, modificarea, anularea standardelor; - adaptarea standardelor cu cele europene, internationale. editarea si publicarea standardelor;

45

Curs 10 -

acordarea drepturilor de utilizare a marfurilor de conformitate cu standardele nationale; prestarea de servicii de consultanta, de expertiza, instruire in domeniul standardizarii; gestioneaza fondul documentar de standard national; adopta masuri de aplicare a standardelor nationale in economie si dezvoltare standardizarii in tara noastra. 13.12.2006

Obiectivele standardizarii nationale: imbunatatirea calitatii vietii, protectia sanatatii: oamenilor, animalelor, mediului; obtinerea de economii globale de: materii, energetice, efort uman; recunoasterea internaionala a produselor / serviciilor romanesti; inlaturarea barierelor tehnice din comertul international; promovarea rezultatelor stiintei si tehnicii; stabilirea unui sistem unitar de certificare a conformitatii produselor si serviciilor reprezentarea Romaniei in organisme europene si internationale. Structura organismului standardizare la nivel national: colegiul organismelor de acreditare, cuprinde: laboratoare, organisme de certificare, inspectii; colegiul beneficiarilor cuprinde: agentii economici; IMM-urile; organisme financiar bancare; asigurari, etc. colegiul consumatorilor apara: intereselor consumatorilor; drepturile omului; protectia mediului etc. colegiul cercetarii dezvoltarii, inovarii, cuprinde: institutie de invatamant; centre de cercetare. departamentul cercetarii din MEC are responsabilitatea in domeniul standardizarii Standardul national: are sigla SR= standard roman; are caracter voluntar pentru produse obisnuite; are caracter obligatoriu pentru 20 de grupe de produse care nu pun in pericol viata oamenilor, animalelor, mediului. Standardizarea europeana: comitetul european de standardizare (CEN) din 1961 pentru tarile membre ale UE: AELS (Islanda, Norvegia, Elvetia); comitetul de standardizare in domeniul electrotehnicii (CEMELEC) din 1962; institutul european de standardizare in telecomunicatii (ETSI). Obiectivele organismelor europene de standardizare: organizarea activelor de standardizare in domeniile respective;

46

publicarea standardelor europene cu organismul standardizare; promovarea standardelor europene in domeniile respective si spre domenii ca: sanatate, servicii turism, telecomunicatii; organismele nationale de standardizare fundamentul sistemului european de standardizare.

Standardele europene (EM, CENELEC, ETSI) elaborate: obligativitatea preluarii de catre standardele nationale a celor europene; obligativitatea sistarii elaborarii standardelor nationale in perioada elaborarii standardelor europene; obligativitatea retragerii standardelor nationale care vin in contradictie cu cele europene; hotararea majoritatii poate fi luata in considerare daca nu este consens. Pentru realizarea obiectivelor se urmareste: armonizarea standardelor nationale cu cele europene. elaborarea de noi standarde. promovarea unui sistem uniform de implementare a standardelor. cooperarea cu UE si AELS si cu organisme internationale pentru ca acestea sa faca referire la standarde europene principiile de baza in elaborarea standardelor europene: consens = parti interesate; deschidere si transparenta = program de lucru, proceduri cunoscute; coerenta = continuitate si unitate intre standardele europene si nationale; obligatia la nivel national pentru tarile membre UE. Standardizarea internaionala: importanta a crescut datorita: tendintei de mondializare a pietei si interconectare dintre productie si comercializare; dezvoltarea sistemelor globale de telecomunicatii; aparitia sistemului deschis de interconectare al I.S.O.; transfer de tehnologie si experienta intre tarile dezvoltate si in curs de dezvoltare. Facilitati de standarde internationale: obtinerea de produse de calitate superioara la preturi acceptabile. asigurarea unui cadru corespunzator pentru protectia vietii, sanatatii, mediului. simplificarea produselor pentru o mai buna utilizare a lor. asigurarea unei game sorto- tipo dimensiunii pentru reducerea costurilor. cresterea eficientei distributiei si facilitarea desfasurarii mentenantei in utilizare. Organizatii internationale de standardizare:

47

obiectul de activitate este acelasi ca la cele europene

- ISO; - comisia electrotehnica internaionala (CEI); - uniunea internaionala a telecomunicatilor (UIT); - comisia codex alimentarius; - federatia internaionala pentru aplicarea standardelor (IFAM).

Comisia Codex alimentarius: apartine ONU pentru alimentatie si agricultura (FAO) si organizatii mondiale a sanatatii; 133 de tari membre; scopul: elaboreaza norme de recomandare pentru tarile membre privind cerintele: hrana, igiena alimentara, aditivi, pesticide, etc. rolul: de a facilita comertul international si de a asigura santatea consumatorului. IFAM: este o asociatie tehnico stiintifica a organizatilor din diferite tari; pentru punerea in practica a standardelor: nationale, regionale, internationale; coordoneaza activitatile de instruire in domeniul standardizarii; organizeaza conferinte, simpozioane, pentru aplicarea standardelor; are grupe de lucru pentru economia standerdelor si managementul calitatii etc. Standardele armonizate = suport al comertului liber international in perspectiva mondializarii. pentru acest scop trebuie ca procedurile de evaluare a conformitatii sa fie compatibile, recunoscute, mutual intre partenerii de afaceri; armonizarea presupune ca o firma sa vanda produse / servicii oriunde in lume fara costuri suplimentare pentru certificare; este necesar aplicarea standardelor ISO 9000; tendinta de globalizare impune un rol, din ce in ce mai important al standardului ca baza impartiala de acceptare internaionala a produselor / serviciilor; organizarea mondiala a comertului a elaborat acordul asupra obstacolelor in calea comertului din care rezulta ca: mondializarea comertului face necesar crearea unui sistem global al standardului.

48

Curs 11 Capitolul 7 Marcarea produselor si serviciilor

20.12.2006

Marca = un semn susceptibil de reprezentare grafica pentru deosebirea produselor si serviciilor apartinand unei persoane fizice / juridica de cele apartinand altor persoane. Semne distinctive pot fi: cuvinte (nume persoana); desene; litere; cifre; elemente figurative; forme tridimensionale: forma produs si forma ambalaj; combinatii de culori; orice combinatie de semne. Caracteristicile generale ale marcilor: caracterul distinctiv; garantarea calitatii constante; formeaza obiectul unui drept privat, de proprietate intelectuala. Conditiile de forma si fond: 1. Marci verbale numele de marca: - numele patronului, pseudonismul, nume istorice, geografice, etc. - conditii: aspect caracteristic si combinatii cu elemente figurative, culori, etc. - exemplu: FORD, GILLETTE, CHANEL, etc. sigla: nume,denumire din mai multe cuvinte, prescurtari, exemplu: IBM, Fiat, BMW. 2. Marci figurative Logotipul - reprezentarea grafica de marca; - elemente figurative: linii, curbe, vignete (addidas); 49

- culori, asocieri de culori. Emblema - semn figurativ semnificand: originea geografica si obiectul de activ - exemplu: PUMA, AUDI, JAGUAR. Design-ul - forma, culoarea produsului / ambalajului; - exemplu: PEPSI-COLA, COCA COLA. 3. Marci sonore pentru serviciu; reprezinta o melodie la radio sau TV; dreptul asupra marcii este dobandit si protejat de catre oficul de stat pentru inventii si marci OSIM. Marcile nu pot fi inregistrate si protejate cand nu indeplinesc anumite conditii: lipsite de caracter distinctiv; induc in eroare publicul; contin o indicatie geografica eronata; sunt contrarii ordinii publice sau bunelor moravuri; este similara cu o marca anterioara sau cu o marca notorie in Romania. Conditiile esentiale ale marcilor competitive: sa aib caracter distinctiv, de noutate; sa fie expresive, clare, usor de pronuntat si de memorat; sa nu induca in eroare publicul; sa aiba legtura cu calitatea produsului / serviciului intreprinderii. Functiile marcilor: identificarea produselor / servicilor fata de ale concurentilor; calitate constanta; concurenta si monopol al pietei; reclama. Functiile marcilor pentru producatori: semn de proprietate si de diferentiere a produselor / serviciilor; autentificarea creearii produselor / serviciilor; comunicatie, transmite ideea de valoare, sugereaza calitatea produselor / serviciilor pe zone geografice, asocierea in teme istorice, faciliteaza comunicarea cu anumite categorii de consumatori. Functiile marcilor pentru consumatori: garantarea calitatii; identificarea si recunoasterea rapida a produselor / serviciilor; personalizare, ex.- MERCEDES, FORD,satisfacerea alegerii marcii preferate. funcie distinctiva- pentru produse care nu se deosebesc esential prin compozitie, forma, culoare. Functiile marcilor pentru distribuitori:

50

marca contribuie la cresterea fidelitatii clientilor.

Clasificare marcilor: 1. Dupa destinatie: marci de fabrica: KODAK, PEPSI COLA; marci de comert: MALL, METRO, CARREFOUR; marci de servicii: ASIROM, TAROM, BCR, HILTON. 2. Dupa titularul dreptului de marca: marci individuale; marci colective. 3. Dupa normele de reglementare: marci facultative; marci obligatorii. 4. Dupa normele de reglementare: marci verbale; marci figurative; marci sonore. Alte tipuri de marci: marca de certificare pentru produse / servicii certificate; marca de conformitate.

5.

Protectia marcilor la nivel european si international: conventia uniunii de la Paris (1884): prezinta formele de propritate industriala care fac obiectul protectiei: brevetele de inventii, desene, marci de fabrica, comert, servicii, indicatiile de provenienta, denumirile geografice; Romania este membra din 1920; in baza conventiei s-au incheiat mai multe aranjamente: aranjamentul de la Madrid- pentru inregistrarea marcilor; reglementarile UE de protectie a marcilor s-au aplicat dupa 1986 cand s-a semnat actul unic european; dreptul marcilor prevede coexistenta marcilor nationale cu cele europene. Masurile UE in domeniul marcilor: armonizarea legislatiei prin tarile membre; instituirea unei marci comunitare (CE); interzicerea importului in UE a produselor cu marci contrafacute si a produselor falsificate; s-a adoptat principiul epuizare comunitara = produs comercializat de titularul marcii intr-un stat din UE poate fi comercializat si in celelalte state membre UE; intreprinderile pot alege intre folosirea marcii nationale si cea comunitara care are 3 functii: garanteaza originalitatea; garanteaza calitatea; mijloc de comunicare: reclama si publicitate. Reglementarea juridica a marcilor in Romania: in 1998 s-a adoptat legea 84 / 1998 privind marcile si indicatile geografice 51

organizatia nationala cu atributii in domeniul marcilor este OSIM oficiul de stat pentru inventii si marci: inregistreaza, examineaza si publica cererile; elibereaza certificate de inregistrare a marcilor si indicatiilor geografice. Drepturile conferite de marca: folosirea exclusiva timp de 10 ani a marcii pentru produse / servicii; aplicarea marcii pe produse, ambalaj, documente; transmiterea drepturilor conferite de marca se poate face prin contract de cesiune sau licenta.

Stingere drepturilor oferite de marca: renuntarea de catre titular; expirarea duratei de protectie; decaderea din drepturi pentru nefolosirea marcii timp de 5 ani; incetarea activitatii intreprinderii. Indicatiile geografice: este o denumire care identifica un produs originar dintr-o tara, regiune, localitate, in cazul in care are o calitate renumita care se poate atribuii regiunii geografice; dreptul asupra indicatiei geografice este dobandit si protejat prin inregistrarea la OSIM si este folosit numai de persoanele care produc si comercializeaza produsele pentru care aceste indicatii au fost inregistrate; acordarea de catre OSIM a acestui drept se face dupa ce Ministerul Agriculturii si Alimentatiei atesta indicatia geografica, caracteristicile de calitate, conditiile de obtinere; dreptul de utilizare este de 10 ani, daca se mentin conditiile initiale; aplicarea indicatiei geografice se poate face pe produs, ambalaj, documente, prospecte, reclame, mentionand indicatia geografica inregistrata; este interzisa mentionarea tip, gen si imitatie; dreptul de folosire a unei indicatiii geografice nu poate sa faca obiectul nici unei transmiteri (exemplu: vinul Cotnari). Marcarea ecologica a produselor si ambalajelor scopul legal: prevenirea deteriorarii mediului la actiuni asupra apei, solului, aerului in timpul utilizarii sau dupa consum, ca deseuri care nu sunt biodegradabile; preocupari in diferite tari: o Germania: - marca Blue Angel produsele se supun unor teste privind protectia mediului; - marca Der Grune Punkt pentru ambalaj. sistemul german de marcare ecologica a fost preluat de Franta, Anglia, Danemarca;

52

sistemele de marcare ecologica in: Japonia (Eko Mark), Canada, Norvegia, Suedia si Finlanda.

Sistemul comunitar de marcare ecologica: este conceput ca un sistem voluntar deci centralizat; dreptul de aplicare este de competenta unui organism national din fiecare tara din UE; sistemul POST PLUS din UE are ca obiectiv reciclarea si incinerarea cu recuperare de energie, 80% din deseurile de ambalaj. Reglementarea consilului UE din 1982 A introdus un sistem comunitar de marcare ecologica: promoveaza produsele cu impact mai redus asupra mediului pe tot ciclul de viata; informeaza corect consumatorii asupra performantelor ecologice a produselor comercializate, pe piata comunitara; exemplu: marca pentru produse reciclabile si marca ecologica europeana. Marcarea ecologica a produselor dupa standardele internationale ISO 14.000 obiectivele standardelor: armonizarea standardelor de mediu pt facilitarea comertului international; sa ofere intreprinderilor un instrument care sa faciliteze imbunatatirea performantei lor de mediu. standardele ISO 14.000 se refera la: analiza ciclului de viata al produselor de la proiectare la reintegrarea in natura. marcarea ecologica a produselor / serviciilor: o model international de evaluare a caracteristicilor ecologice; o informarea consumatorilor asupra acestor caracteristici. Marca de calitate Concept simbol, semn distinctiv aplicat pe produse cu cele mai inalte performante nationale, internationale; modalitate de atestare si garantare a nivelului inalt al calitatii produselor. Necesitatea aparitiei: amploarea comertului internetional; calitatea a devenit factor: - de concurenta; - de reglare a pietei; - de monopol a pietelor de desfacere. aparitia in primele decenii ale sec.XX (fata de marca de fabrica aparuta in antichitate). Deosebiri fata de marca de fabrica: este marca de stat atribuita prin certificatul de marca garantand calitatea la nivel international;

53

se atribuie pe timp limitat (2-3 ani), se poate retrage cand nu sunt respectate conditiile din contract: - nivelul calitatii; - plata sumei pentru: despagubiri si apararea juridica. se atribuie si de organizatii internationale asociatiile de produse (WOOLMARK); UE instituie o marca europeana eE.

Curs 12 Capitolul 11 Calitatea si evaluarea marfurilor

10.01.2007

Ambalaj: tehnic = ansamblu de materiale destinat pentru: protectia calitatii si facilitatea operatiilor de transport, manipulare; economic = produs cu cheltuielile materiale si de productie; destinat promovarii desfacerilor. Functiile ambalajului: conservare si pastrare a calitatii marfurilor la actiunea factorilor interni si externi facilitatea transportului, manipularii, stocarii; promovarea vanzarilor (rolul de vanzator mut) Ambalaj total: Include functia sociala si compatibilitatea ambientala. Datorita utilizarii noilor materiale a caror volum si masa sunt limitate la minimum fara sa afecteze functiile. Ambalajul marketing -comunicare prin imagine Ambalaj pentru pastrarea calitatii -comoditate in utilizare

Ambalaj industrial - pastrarea produsului

Ambalaj social -compatibilitatea ambientala

54

Ambalajul total Importanta ambalajului a crescut datorita noutatilor: materiale noi: tip bariera si comestibile; metode noi: in atmosfera modificata; aseptica; aerosol; in vid; folii contractibile. reglementari europene si internationale pentru protectia consumatorului si a mediului; ambalajul intra in strategia de productie si comercializare a produselor; tari cu traditie in domeniul produciei de ambalaj: SUA, Italia, Anglia, Germania, Franta, Japonia; costul ambalajului variaza intre 5 15% din costul produsului si intre 30 50% la produsele de lux. ambalajul a devenit indispensabil in circulatia marfurilor (99% din productia de mrfuri este ambalata ). Functia de conservare si protectie a marfurilor Tipuri de protectie: la actiunea factorilor externi: fizici: temperatura, umiditate, lumina, mecanici; chimici: aer, apa, O2. SO2, CO2; biologici: - microorganisme, insecte, etc. protectia mediului la actiunea toxica a unor produse ambalate (chimice, gaze etc) se folosesc ambalaje etanse rezistente la socuri mecanice protectia calitatii marfii la contactul dintre produs si ambalaj; interactiunea dintre ambalaj mediu de ambalaj, apar fenomene de suprafata: absorbtia gazelor; difuziunea in mediul exterior a componentelor din ambalaj sau produs; fenomene chimice (coroziunea ambalajului); umectarea ambalajului. ambalajul trebuie sa fie compatibil cu produsul, sa nu intre in reactie chimica cu marfa pana la consum. Functia de transport manipulare ambalajul trebuie sa protejeze produsul la socuri mecanice, vibratii care sunt inerente in timpul transportului; operatii de manipulare (30-40) pe tot parcursul circuitului tehnic al marfurilor; costa 10 15 % din pretul produsului; rationalizarea operatiei de transport: paletizare, containerizare, modulare. Paletizare: metoda de manipulare, stivuire cu ajutorul paletei si a electrostivuitoarelor; paleta de transport asigura legtura dintre intreprinderi dupa relatia:

55

initatea de incarcare = unitate de transport = unitate de depozitare palete: - uz general = interschimbabile intre furnizor caraus client; - uz special pentru acelasi tip de ntreprindere; pentru uz portuar. palete: lazi pentru produsele in vrac; cu motani pentru unitatile mari de ambalare.

Containerizare: containerul = utilaj folosit pentru transportul economic al marfurilor; containere: rezistente; pliante; usor flexibile; demontabile. avantaje: folosirea repetata; transportare usoara; adaptarea tipului diferitelor mijloace de transport; protejeaza marfa la socuri, sustrageri.

Modulare: sta la baza sistemului paletizare containerizare; consta in corelarea dimensiunilor cu ale celui de transport (container etc.) si a spatiului de depozitare; dimensionarea abalajului de desfacere se face tinand cont de: deformatiile maxime ale ambalajului; marimea jocului in ambalajele de transport; grosimea totala a separatoarelor; numar de cuprindere a ambalajului de desfacere in cel de transport. Ambalajul mijloc de promovare a vanzarii Importanta acestei functii: astazi cererea de a ambalaj a devenit un element al strategiei intreprinderilor pentru comercializare; inlocuieste arta vanzatorului prin contactul direct: produs consumator; caracteristicile estetice ale ambalajului trebuie sa puna in valoare calitatea produsului; subrietatea si claritatea grafica sa permita citirea rapida si corecta; culoarea adecvata produsului; formele de prezentare trebuie sa creeze imaginea calitatii produsului; sa faca publicitate produsului fara sa induca in eroare cumparatorul; sa comunice publicului despre calitatea produsului, in limitele cadrului tehnic si juridic; adaptarea ambalajului la schimbarile sortimentelor, la innoirea gamei produselor; trebuie sa fie superior vechiului ambalaj, sanu determine scaderea increderii consumatorului in produs; 56

adaptarea ambalajului la dorma de vanzare autoservire la produsele alimentare Cerintele si factorii de calitate in corelatie cu obiectivele standardizarii ambalajului Cerintele consumatorilor fata de calitatea ambalajului: protectie conservare; estetice: forma: - adecvata pentru manuire usoara; - deschidere lesnicioasa. masa redusa: - coeficient de greutate = masa ambalaj / masa produs. comoditate functionalitate. Factorii care determina alegerea ambalajului: caracteristicile produsului; conditiile de transport / manipulare; caracteristicile materialelor de ambalare; metoda de ambalare; cheltuielile pentru realizarea si transportarea. Standardizarea ambalajului urmareste: rationalizarea produselor si comercializarii; reducerea numarului de tipuri constructive; corelarea dimensiunilor cu cele ale paletelor; verificarea calitatii ambalajului; federatie europeana de ambalaje; birou international de conatainere; ISO are comitete speciale pentru standardizare: palete pentru transportare si manipulare a marfurilor; containere pentru transportul marfurilor. Materiale pentru ambalaj: Clasificare dupa pozitia si rolul acestora: ambalaje exterioare; ambalaje de protectie interioara; ambalaje de prezentare. Ponderea materialelor de ambalare: carton, hartie 40%; sticla 20%; lemn 15%; plastice 15%; metal 10%.

57

Competitivitatea materialelor se face prin prisma: functiilor (protectie, transport, promovare); costul ambalajului fata de produs. Sticla: material ideal pentru ambalare: protectie buna, transparenta, opinie favorabila din partea consumatorului; dezavantaje: fragilitate, greutate mare; realizari recente: sticla usoara, sticla incasabila, sticla rezistenta la socuri termice. Metalu: industrie alimentara conserve 60%; opinie consumator: gust metalic; avantaje: rigiditate. Materiale plastice: greutate mica, adaptarea formei produsului; opinia consumatorului: modifica gustul; tendinta de crestere a ponderii acestora.

Recuperarea si reciclarea obligatorie a ambalajelor: cerinta impusa de alinierea la normele UE de protectie a mediului; reglementari prin NG 349 / 2002 privind gestionarea ambalajelor si deseurilor de ambalaj prevede recuperarea a 10% pentru 2005 si 17% pentru 2006; la integrarea in UE cota este de 50%; perspectiva UE este de 65%; organizarea recuperarii si reciclarii ambalajelor: infiintarea unor firme specializate prin asocierea mai multor agenti economici; obligativitatea producatorilor de a plati 3% din valoarea ambalajelor pentru fondul de mediu. Materiale complexe de ambalare: scop: pastrarea calitatii o perioada cat mai mare; caracteristicile de calitate: impermeabilitatea la vapori de apa si gaze; transparenta; sudabilitate; rezistenta la temperaturi ridicate si la actiunea luminii. permit ambalarea: in vid; in gaze inerte (azot); produse supercongelate. tipuri dupa natura materialului suport:

58

pe baza de aluminiu; pe baza de hartie si carton; pe baza de materii plastice. materialele bariera au 3 straturi: hartie (proprietati mecanice); aluminiu (proprietate bariera); filtru politelena (inchidere ermetica). materiale plastice metalizate (aluminiu); polietilena tereftalat (PET) + 10% polimeri de cristale lichide care dubleaza proprietatile bariera si tripleaza proprietatile mecanice; materiale plastice cu depunere de silice tip sandvish cu proprietati bariera + rezistenta la socuri mecanice si termice. Alte noutati: ambalaj digerabil: pentru alimente ambalate in straturi de amidon; este biodegradabil. material celmar: solubil in apa si biodegradabil; asemanator cu capsulele farmaceutice.

Protectia consumatorilor la interactiunea produs ambalaj, s-au adoptat norme de igiena pentru ambalaj: materialele de ambalaj trebuie sa aib stabilitate fizico-chimica pentru a nu ceda substante straine peste limitele admise; cernelurile si colorantii de la imprimarea ambalajului care vin in contact cu produsul alimentar trebuie sa fie avizate de ministerul sanatatii; nu se admite contactul direct intre produs si partea colorata a ambalajului; sa nu fie toxice; sa nu influenteze proprietatile organoleptice, fizico-chimice, precum si valoarea nutritiva; nu este admisa hartia din deseuri pentru ambalare; in UE s-a emis un document care autorizeaza materiale care pot fi utilizate, care pot veni in contact cu alimentele: au un simbol si o mentiune: poate veni in contact cu produsul alimentar

Metode de ambalare: alegerea metodei se face in functie de proprietatea produsului si ambalajului; obiectivele metodelor de ambalre: reducerea consumului de materiale prime; 59

cresterea performantelor ambalajelor prin folosirea materialelor complexe; reconsiderarea relatiei: produs ambalaj mediu. principiile metodelor de ambalare: dozarea volumetrica a cantitatii de produs din ambalaj; dozarea gravimetrica a cantitatii de produs din ambalaj. procedee de ambalare: ambalare colectiva: mai multe produse preambalate; ambalare portionata (produse perisabile untul). metode de ambalare: aseptica; aerosol; folie contractibile; in vid; in atmosfera modificata.

Ambalare aseptica (sterilizarea): absenta microorganisme; garanteaza securitatea microbiologica; nu afecteaza proprietatile organoleptice sau nutritive; procedeu: HTST temperaturi intalte, temperaturi scazute (90-120C); UHT temperaturi ultrainalte (135-150C). Curs 13 Ambalarea in relatia cu protectia consumatorului Informatiile primite de consumator prin ambalaj: calitatea produsului; utilizarea produsului, restrictii; pastrarea produsului; materiale de ambalaj: daca este compatibil cu produsul, daca este reciclabil sau nu, folosind simboluri, imagini, cuvinte, etc.; este vanzatorul mut; ambalajul protejeaza consumatorul: impotriva falsificarilor de mrfuri prin modul de inchidere si etanseizare; realizare de f