Bazele horticulturii

UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRONOMICE ŞIMEDICINĂ VETERINARĂ

FACULTATEA DE HORTICULTURĂ

Bazele horticulturii

Curs2012-1013

Definiţia horticulturii. Istorie şi evoluţie.

Definiţie HORTICULTURĂ

1. Ştiinţa cultivării grădinii sau ştiinţa gradinăritului.

• termen întâlnit începând cu sec. XVIII

• lat. „hortus” – grădină

„cultura” - cultivare2. Ştiinţa şi arta cultivării fructelor, legumelor şi a plantelor ornamentale, precum şi procesarea şi marketarea lor.

Facultatea de Horticultura, Bazele horticulturii2012© Adrian Peticila

Ecuaţia ştiinţelor agricoleAGRONOMIE + HORTICULTURA + SILVICULTURĂ = ŞTIINŢE AGRICOLE

HRANA

POMOLOGIA LEGUMICULTURA

HORTCULTURA

FLORICULTURA PEISAGISTICA

MEDIUL ÎNCONJURĂTOR


Abordare istoricăArheologii consideră că primele culturi la nivel mare dateaza de acum 10.000 ani, corespunzând revoluţiei neolitice.Mesopotamia (Irak) a avut primele culturi din istorie.

Cele mai vechi scrieri horticole datează din primul mileniu D.C. din China, Mesopotamia, Egipt, Grecia şi Roma antică: „unelte de fier”, „rotaţia culturilor”, „compost”, „irigare la scară largă”, „polenizare”, „culegere”, „molime”, „controlul bolilor”.


Contribuţia la istoria hortculturiiGrecia antică

noţiuni importante de taxonomie [ştiință având ca obiect stabilirea principiilor și legilor de clasificare a organismelor vii care se ocupa cu studiul unei grupe de plante sau de animale privind descrierea și clasificarea speciei] şi fiziologia plantelor [ramură a biologiei care studiază funcțiile organismului viu].

Theophrastus (Greek: Θεόφραστος; c. 371 – c. 287 BC).

Părintele botanicii.Facultatea de Horticultura, Bazele horticulturii

2012© Adrian Peticila

MesopotamiaSisteme de irigaţii pentru terase, grădini şi parcuri.


Roma antică

Apeduct roman

Romanii lansează horticultura ornamentală, cu topiary şi construiesc primele sere de legume.


Egiptul antic

Aduce lumii industria parfumului, mirodeniile şi salba de plante medicinale.

Fermieri egipteni

Producator de parfum

Folosirea plantelor medicinale

Femei din Egiptul antic folosind pomezi naturale.


Diviziunile horticulturii

Culturile horticole includ culturi de fructe, legume, flori, culturi agricole, condimente, culturi de plante aromate şi medicinale etc. Se adaugă culturile de

pomi pentru umbră, ornamentali sau pentru decorarea urbană, plantele ornamentale pentru grădini, parcuri precum şi materialul săditor aferent categoriilor

horticole.


PomiculturaDin lat: „pomum” - fruct„cultura”- cultivare. DefiniţieŞtiinţa care se ocupa cu studiul fructelor.

Ex: mango, guava, măr, banana, caisă pară,kiwi.


Viticultura

Din lat: “vine” liana si “„cultura”- cultivareDefinitie: Stiinta care se ocupa cu studiul strugurilor si

produsele derivate

OenologiaDin gr. “Oenos” – vin si “logos” – stiinta

Definitie: Stiinta care se ocupa cu studiul, metodele de preparare si pastrare a vinurilor si produselor derivate


LegumiculturaDin lat. :„legumen” – legumă„cultura” - cultivare

Definiţie: Ramură a agriculturii care se ocupă cu teoria și practica cultivării legumelor.


Din lat.:„florus” – floare„cultura” – cultivare

Definiţie: Ştiinţa care se ocupă cu studiul şi ştiinţa florilor.

Comercială: se ocuă cu cultivarea florilor în scop

comercial (trandafir, iasomie, garoafe, craite,

tufanele etc)Ornamentală: se ocupă cu creşterea florilor în

scop ornamental, pentru încântare, decoraţiuni etc. (dalia, trandafirul japonez,

Poinsettia, Gerbera,Gaillardia etc.

Floricultura


Arboricultura

Din fr. arboriculture.Definiţie: Este ştiinţa care se ocupă cu creşterea arborilor pereni folosiţi pentru umbrire, aranjamente stradale sau în scopuri ornamentale.


Condimente

• Se ocupă cu studiul cultivarii plantelor care se folosesc in asezonari alimetare si pentru aromatizare.

Disociere in literatura de specialitate americanaintre “spices” - aceleplante folosite ca adaosuri de aroma sisavoare in mancaruri. Ex: piper, cardamon, cuisoare, scortisoara etc.

Si “condiments”: plantefolosite doar pentru gust.

Ex: turmeric, ghimbir, red chillies, ceapa, usturoietc.


Plantele medicinale şi aromate

Se ocupă cu studiul şi cultivarea plantelor folosite în scopuri medicinale, folosite în industria farmaceutică precum şi plantele pentru uleiuri esenţiale sau aromatice.

Plantele medicinale -- bogate în metaboliţi (alcaloizi, glicozide, flavonoide, steroizi etc) şi sunt o sursă potenţială de medicament: menta, musetel, coada calului, galbenele, maces, …….

Plantele aromatice -- posedă uleiuri esenţiale în structura chimică, odorante, volatile: busuioc, coriandru,menta,oregano,salvie,

Atropa belladona

Lemon grassChrysopogon zizanioides


Tehnologia produselor horticole

Siropuri naturale din fructe si legume

Dulceturi si gemuri MuraturiFacultatea de Horticultura, Bazele horticulturii2012© Adrian Peticila

Arhitectura peisajului şi amenajarea urbană

Se ocupă de planificarea şi execuţia ornamentală a spaţiilor din parcuri, grădini precum şi amenajări urbane.


Material semincer şi săditor horticol

Se ocupă de producerea seminţelor şi plantelor tinere necesare culturilor horticole pentru scopuri comerciale şi nu numai.


Domesticirea plantelor pe glob.• Near East, Egypt, and the Mediterranean – apple, cherry, date, fig, grape, olive,

pear, plum, cabbage, broccoli, cauliflower, caraway, leek, carrot, hazelnut, melon, garlic, lettuce, pea, onions, beet, chard, pistachio, almond, dill, parsley, poppy, lentil, carob, and flax

• Mountains of Central and Western China – apricot, peach, cucumber, adzuki bean, water chestnut, wasabi horseradish, ginger, cinnamon, and bamboo

• Southeast Asia and the Pacific Islands – grapefruit, orange, lemon, lime, tangerine, banana, mango, clove, nutmeg, black pepper, turmeric, cardamom, sugarcane, coconut, mung bean, taro, and eggplant

• Central America – pepper, green bean, squash, pumpkin, sweet potato, sunflower, vanilla, corn, scarlet runner bean, lima bean, pineapple, guava, and jicama

• South America – avocado, tomato, potato, chocolate, peanut, cashew, beans, squash, yam, and papaya

• The relatively recent domestication of the sunflower, blueberry, strawberry, cranberry, and bramble fruits (raspberry and blackberry) were bred from wild plants of the eastern United States.

Source: Jack R. Harlan, Crops & Man (Madison, Wisc.: American Society of Agronomy, Crop Science Society of America, 1975).


Planta• Oferta zilnică a plantei: hrană, combustibil,

îmbracăminte, adăpost, medicină, parfumuri, recreaţie, terapie, protecţie şi ecologie.

• Lipsa plantelor ar duce la extincţie.• Apa + culturi = aşezări omeneşti.• Necesită o abordare integrată, ca săo putem folosi în favoarea noastră.

• Majoritatea culturilor de plante moderne provin din plantele sălbatice ale mileniului 2 Î.C. Comparativ s-au aclimatizat foarte puţine plante consumului uman în epoca modernă.

• Factorii de vegetaţie: apa, lumina, aerul, elementele nutritive


Horticultura, ştiinţa cumulativă

• Planta reacţionează la factorii de vegetaţie: apa, lumina, aerul, elementele nutritive – macroelementele– Azot(N), Fosfor(P), Potasiu(K), Calciu (Ca), Clor(Cl), Sulf(S), Sodiu(Na), Magneziu(Mg) şi

• microelementele – Zinc(Zn), Siliciu(Si), Fier(Fe), Fluor(Flr), Iod(I), Aluminiu(Al), Bor(B), Cupru(Cu),

Molibden(Mo).

• Beneficiază de alte ştiinţe: genetica, fiziologia, botanica, chimia, agrochimia, matematica, meteorologia.


SolulDefiniţie:este stratul fragil şi afânat care acoperă subţire toată suprafaţa scoarţei terestre, cu compoziţie şi însuşiri proprii, care poate asigura creşterea plantelor. Atributul fundamental al solului este de a fi mediu vaforizant vieţii plantelor. Este mediu chimic, fizic şi biologic.

PedologiaDefiniţieȘtiința care se ocupă cu studiul genezei, al evoluției și al distribuției solurilor și cu cunoașterea constituției lor fizice, chimice și biologice, în scopul stabilirii gradului de fertilitate și a posibilităților de ridicare a acesteia.


Ştiaţi ca:- Pe o suprafaţă de un hectar de sol se găsesc aproximativ 3 tone de bacterii, 3 tone de ciuperci microscopice, 1,5 tone de actinomicete, 100 kg de alge, 100 kg de protozoare, 500 kg de râme, 50 kg de nematode, 40 kg de artropode, 30 kg de moluşte, 20 kg de şerpi şi rozătoare?. - În fiecare cm cub de sol se găsesc până la 7-10 miliarde de microorganisme?- Solurile contemporane s-au format în ultimii 8-10 mii de ani. De exemplu, un strat de sol cu grosimea de 1 cm, pe o suprafaţă netedă, se formează într-o perioadă de la cîteva zeci de ani pînă la 100 de ani.Facultatea de Horticultura, Bazele horticulturii


FertitiliateaDefiniţie

Proprietatea solului de a asigura condiţiile de creştere a plantelor si reprezintă capacitatea solurior de a pune la dispoziţia plantelor substanţele nutritive şi apa, în stare permanentă, simultană , în condiţii optime şi îndestulatoare , coroborate cu ceilalţi factori de vegetaţie.

a) Fertilitatea potenţială este un rezultat al fenomenelor naturale (fizice, chimice, biologice), unde omul nu intervine. Ea se dezvoltă continuu şi este influenţată de compoziţia fizică şi biochimică a solului, de condiţiile de climă şi relief şi se caracterizează prin capacitatea de reproducere spontană a vegetaţiei.

b) Fertilitatea antropogenă a solurilor rezultă urmare intervenţiei omului. Depinde de aplicarea a tehnicilor agrotehnicecorespunzătoare (lucrări agrotehnice, îngrăşăminte, ierbicizari, araturi, etc).


HumusDefiniţie

Este materia organică de la suprafaţa solului, integral transformată sau aflată în diverse stadii de trasnformare şi care are drept componenţi principali acizii huminici.

Reprezintă un amestec de substanţe organice foarte complicate, considerat poate cea mai complicată substanţă pe planetă.

Rolul de bază al humusului în procesul de solificare şi în natură în genere constă în faptul că el reprezintă o substanţă conservată, un accumulator de energie solară, fixate în materia organică de generaţiile precedente ale plantelor şi animalelor. Apariţia humusului a stopat procesul de mineralizare, de descompunere totală a rămăşiţelor organice. Humusul a făcut posibilă acumularea pe viitor a energiei solare, a contribuit la formarea solurilor primitive iniţiale, deci la apariţia pedogenezei. În continuare evoluţia organismelor terestre, a asociaţiilor vegetale şi animale s-a produs concomitent cu evoluţia solurilor, contribuind astfel la evoluţia ecosistemelor naturale. Humusul conţine diferite elemente şi substanţe nutritive, ce asigură fertilitatea solului.

S-a constatat ştiinţific că în stratul de sol cu grosimea de un metru pe o suprafaţă de un hectar se conţin în medie 290 tone humus, 15 tone azot, 19 tone fosfor, 204 tone potasiu, precum şi o cantitate importantă de microelemente: cupru, zinc, mangan, molibden, etc.


Tipuri de sol

Caracteristicile solului variază de la o zonă la alta în funcţie de numeroşi factori, cum ar fi clima şi altitudinea. În fiecare zonă climatică predomină un tip de sol. În zonele calde se înzîlnesc solurile roşii (culoare roşie) şi laterite (de culoare balbenă), sărace în humus şi săruri minerale. În stepe şi deşerturi solurile sunt cenuşii sau brune. În zonele temperate, predomină cernoziomurile de culoare neagră şi cu fertilitate ridicată, solurile brune şi podzolurile legate de porţiunile forestiere. Există circa 720 de variaţii de sol, fiecare din ele avînd ceva caracteristic. Tipuri de sol

Solurile cenuşii albice, Solurile cenuşii molice, Solurile cenuşii vertice, CernoziomurileCernoziomurile argiloiluviale, Cernoziomurile, Cernoziomurile carbonatice, Cernoziomurile vertice, Redzinele, Vertisolurile, Mocirlele tipice sau gleice şi turbice, Solurile turboase, Soloneţurile,Solonceacurile, Solurile deluviale, Solurile aluviale, Solurile cenuşii de pădure şi brune de pădure.Facultatea de Horticultura, Bazele horticulturii


HARTA SOLURILOR DIN ROMÂNIA


• Într-un cub de apă de mare se contine 1.5 grame de proteine si alte substante. Oamenii de stiinta au socotit ca valoarea nutritiva a Oceanului Atlantic este estimata cu 20 000 de recolte colectate de pe toata suprafata uscatului intr-un an intreg.

• Apa este factorul determinant al evoluţiei plantei.

• este solvent universal.

• Unesco a considerat ca cea mai pură apă de pe Terra este în Finlanda.

• 1 miliard de oameni nu au acces la apă.

• Cât % suntem apă: animalele 75%; peştii 75%; meduzele 99%; cartoful 76%; merele 85%; roşiile 90%; castraveţii 95%; pepene 98%; nou nascutul 86%; omul matur 50% .

• 85% din boli se transmit pe calea apei, peste 25 de milioane de oameni mor anual din cauza acestora.

• Cea mai scumpă apă potabilă din lume se găseşte la Los Angeles, este echilibrată la gust şi ca pH, îmbuteliată în sticle cu cristale Swarovschi şi costa 90USD litrul.

Apa, câteva date statistice


Tipurile de apă din sol• apa de higroscopicitate sau puternic legată; apa peliculară sau

slab legată; • apa capilară care ajunge la plante; • apa gravitaţională; • apa freatică; • apa sub formă de vapori;


Clima

Un alt factor extrem de necesar în formarea solului şi în horticultură este clima. Ea condiţionează formarea diferitor tipuri de soluri şi culturile. De climă depinde activitatea biologicănatura formaţiilor vegetale, însuşirea proceselor de depunere a resturilor organice şi de acumulare a humusului.

Clima distribuie plantele pe glob, poziţioneză industriile constructoare de maşini horticole, genetica şi producerea materialului săditor şi semincer horticol.


Taxonomiesistem binomial-nomenclatură

binară, sec XVIII

RegnÎncrengătură – „phyta”

Clasa – „atae”sau „opsyda”Ordinul - „ales”Familia – „aceae” sau „ae”GenSpecieSubspecie – „ssp”Varietate – „var”Forma – „f”Convarietate - „convar”Cultivar - „cv”

Carl von Linne alias Carl Linnaeus

3 mai 1707-ianuarie 1778

Monocotiledonate vs. Dicotiledonate

DefiniţieŞtiinţa care se ocupă cu studiul unor grupe de plante sau de animale din punctul de vedere al descrierii și clasificării speciilor. (< fr. taxonomie)


Fiziologia plantei

• Stiinta care are drept obiect studiul fenomenelor siproceselor fundamentale ale vietii plantelor, functiilediferitelor organe ale acestora, legile care dirijeazaactivitatea lor vitala.

• Exemple:- nutritia plantelor, absorbtia apei si asubstantelor minerala, respiratia, transpiratia,cresterea si dezvoltarea plantelor.


Cercetări moderne în horticultură.Genetica

Cercetările recente urmăresc creşterea producţiei prin mărirea rezistenţei plantei la atacurile dăunătorilor, diversificarea gustului, micşorarea duratei fenofazelor pentru a facilita culturile multiple.Problema OMG.

Definiţieştiinţa care se ocupă cu studiul eredităţii şi variabilităţii plantelor.


Microînmulţirea

Definiţie:

stiinta propagarii plantelor prin folosirea unor medii artificiale de cultura controland in totalitate factorii de vegetatie

Avantaje

Dezavantaje


Culturile hidroponice

Cultivarea plantelor pe alte substraturi in afara de sol se numeste cultura hidroponica.

Culturi aeroponiceCultivarea plantelor fara ajutorul substraturilor se numeste cultura aeroponica


Metoda biodinamicăSe pun bazele de Rudolf Steiner în 1920 iar varianta ei modernă se numeşte permacultură.

Relaţionează cu horticultura, ingineria, peisagistica, astronomia, geologia.

Definiţieştiinţa, parte a designului ecologic şi a ingineriei ecologice, care dezvoltă aşezări umane sustenabile, în deplină armonie cu natura, şi care promovează agricultură bazată pe conservarea ecosistemului.





Curs2012-1013

POMICULTURADefiniţie

Ştiinţa care se ocupă cu studiul fructelor.din lat: „pomum” – fruct şi „logos”- studiu.


POMOLOGIADefiniţie

Ştiinţa agricolă care se ocupă cu studiul morfologic al speciilor și soiurilor de pomi și de arbuști fructiferi.

Termenul apare pentu prima oară în sec XVIII în Franţa.


Legătura cu alte ştiinţe

Matematica, fizica, biologia, botanica, fiziologia, chimia, genetica , pedologia, astronomie etc

„Biological variance in the colour of Granny Smith

apples”

„Unexpected effect of potassium ions on the copigmentation in red wines”


IstoricLocuinţele lacustre au scos la iveală seminţe de smochin, măslin, prun, moşmon.China aduce civilizaţiei piersicul, caisul, portocalele, mandarinele.India aduce arborele de cedru, lămâi, portocal amar.

În piramide s-au gasit seminţe de curmal, rodie, viţă-de-vie, smochin.Grecia antică cunoştea pomii fructiferi, viţa-de-vie, măslinul, smochinul.Roma antică şi Cato cel Bătrân iubeau viţa-de-vie(cunoşteau 7 soiuri), legumele şi livezile de pomi fructiferi.

Evul mediu – viţa-de-vie era pe primul loc, urmează măslinul, smochinul, părul, mărul.Renaşterea aduce cultivarea la scară largăa sâmburoaselor şi a citricelor.Facultatea de Horticultura, Bazele horticulturii


De la pomul sălbatic la pomul cultivatToate speciile actuale de pomi fructiferi îşi au originea în specii sălbatice. Originea mărului, spre exemplu, trebuie căutată acum 500 milioane de ani, iar în acest moment cunoaştem aproximativ 75.000 cultivaruri de măr. Cum s-a ajuns la soiurile actuale? Rolul migraţiei

popoarelor.

Avem nevoie de soiuri noi? Rolul geneticii şi al cercetării.


Zonarea pomiculturii

Zona de stepă, zona de silvostepă, zona pădurilor de foioase.România are 13 regiuni pomicole, 5 în zona subcarpatică şi a dealurilor, 3 pe podişuri şi platforme, 4 în zona de şes şi coline şi una în Lunca Dunării.

Flora pomicolă este specifică fiecărei zone iar cunoaşterea particularităţilor fizico-chimice ale solului, regimul precipitaţiilor şi regimul termic, asigură o decizie corectă la înfiinţarea unei plantaţii.


Pomicultura industrialăPomicultura pentru amatori

Între cele două tipuri de culturi sunt diferenţe majore de proiectare, compoziţie, întreţinere, producţie etc….Tipuri de livezi: clasice, intensive, superintensive. Adaptarea la factorii de vegetaţie existenţi, climă şi sol.

Pregătirea pentru livezile superintensive, investiţii şi previziuni.


Cercetarea în pomicultura din RomâniaRomania a produs in ultimii ani peste 260 de soiuri valoroase autohtone, 40 de portaltoi, avem peste 7.000 genotipuri locale

Institutul de Cercetare – Dezvoltare pentru Pomicultură Piteşti - Mărăcineni, Argeş a fost înfiinţat în anul 1967 sub conducerea acad. prof. T. Bordeianu (m. 1969), acum denumit Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru PomiculturăPiteşti-Mărăcineni

Se lucrează deja la implementarea sistemul de pomicultură ecologica, modernă, eficientă.

Noi cercetari în tehnologii de plantare, escavare sau transplantare, cu executie de maşini – utilaje prototip.


Cercetarea în pomicultură

Soiuri de pomi fructiferi, arbuşti şi subarbuşti fructiferi. Ce pomi fructiferi avem în aria de studiu a pomiculturii.Portaltoiul = planta pe care se grefeaza altoiul, care este supusă altoirii. Altoirea.Relaţia între altoi şi portaltoi, necesităţi biologice, compatibilităţi.


Cercetarea în pomiculturăÎngrăşămintele şi substraturi de cultură.

Cunoaştrerea necesităţilor plantelor şi diagnosticarea prin analize de laborator a carenţelor sau exceselor cu elaborarea unei scheme de amendare corespunzătoare.

Ingrasaminte complexeFacultatea de Horticultura, Bazele horticulturii


Cercetarea în pomiculturăIrigaţiile. Modificările climatice şi necesitatea existenţei apei la înfiinţarea unei livezi sau plantaţii.

Regimul hidric al plantelor diferă de la specie la specie şi este un criteriu în alărarea speciilor într-o livadă.

Conditiile climatice extreme pot fi îndulcite pentru a nu avea pierderi la recoltă prin tehnologii de umbrire, udare, aspersare, ridicarea umiditătii etcFacultatea de Horticultura, Bazele horticulturii


Cercetarea în pomicultură

Formele de coroană

Pomul rodeşte şi în funcţie de cum este tăiat, când este tăiat, unde este tăiat.

Coroanele artistice de pomi răspund nevoilor de producţie, spaţiu, amenajare şi decorare.


Alcătuirea pomuluiRadăcină, tulpină, frunze, flori şi fructe. Importanţa lor în procesele fiziologice din plantă.

Rănirea rădăcinii la transplantare.

Rănirea tulpinii de către animale, oameni sau lucrări de întreţinere sau insecte - sursa de infecţii şi pierderi în cultură.

Sănătatea pomului se vede după frunze, cel mai important organ de investigaţie al pomului.

Florile, polenizarea şi condiţiile climatice.


Sectoarele pomiculturii• Pepiniera pentru producerea materialui

saditor• Livezile• DepoziteleRelaţia de coordonare şi dimensionare între cele trei.

Necesitatea producerii materialul săditor de calitate garantată, fărăboli, viroze sau modificări genetice.


Lucrări în pomiculturăPregătirea terenului

Procurarea materialului săditor de calitate, certificatPlantarea

Formarea coroaneiLucrări de întreţinere – stropiri, tăieri, fertilizări, irigări.

Recoltarea.





Curs2012-1013

LEGUMICULTURADefiniţie

Ştiinţa care se ocupă cu studierea si cunoasterea caracteristicilor biologice si ecologice ale plantelor legumicole.

Din lat. “legumen” - vegetale cultivate pt. hrana omului si “cultura” – ingrijirea plantelor, lucrarea pamantului.

Facultatea de Horticultura, Bazele horticulturii 2012© Adrian Peticila

OBIECTIVELE LEGUMICULTURIIAcoperirea cerintei populatiei pentru consum; esalonarea produceriii legumelor pe tot parcursul anului; diversificarea continua; crearea si

cultivarea de noi soiuri si hibrizi; pregatirea pentru procesare si export; etc


Legătura cu alte ştiinţeBotanica, fiziologia plantelor, agrotehnica, agrochimia, pedagogia, fitotehnia, prelucarea produselor horticole,

management etc


IstoricNotiunea de “legumen” este atestata prima data la 1530 si desemna initial plantele cultivate pentru pastai si boabe verzi sau uscate (leguminoase)

Ferma antica in Ierusalim

Gradina privata in Egiptul antic

Statuie Sumer, reprezentind un zeu agricol

Cultivarea conopidei in evul mediu

Una din cele mai vechi ocupatii ale omului, dar s-a dezvoltat in epoca moderna.

Se desprinde de fitotehnie, urmare a inceperii cultivarii in climat controlat.


Plantele legumicole:Sunt plantele alimentare, de la care se utilizeaza diferite organe: radacini, pastai, frunze, muguri, tulpini tuberizate, inflorescente, bulbi, lastari, fructe, seminte. Tot ceea ce se consuma se numeste “leguma”.

Se consuma in stare cruda, preparate, murate sau conservate

“Zarzavat” (turca) sunt legumele care se folosesc in principal pentru supe: morcov, patrunjel, pastirnac.


Specii si statistici250-1000 specii de specii erbacee denumiteleguminoase la nivel mondial.

In Romania gasim aprox. 70 de specii si varietati(redus) de legume.

Consumul de legume este influentat de oferta, puterea de cumparare si traditiile de consum. 1938 -40kg/locuitor, 2000 – 156kg/locuitor.


Clasificarea botanica a plantelor legumicole

Solanaceae – tomate, patlagele, vinete, cartoful



Liliaceae – ceapa comuna, usturoiul, prazul, sparanghel


Clasificarea botanica a plantelor legumicoleBrasicaceae – varza alba, conopida, broccoli, gulia, ridichile de vara si de iarna, creson, hrean.


Clasificarea botanica a plantelor legumicoleUmbelifere – morcov, patrunjel, pastarnac, marar, leustean, telina, asmatui, fenicul



Fabaceae – fasolea de gradina, mazarea de gradina, bob.



Cucurbitaceae - castravete, dovleac, dovlecel, pepene galben, pepene verde, dovleac comestibil, dovesc pentru placinta, momordica



Chenopodiaceae – sfecla rosie, spanacul, loboda



Compositae – salata, andive, cicoarea de gradina, anghinarea, starhonul


Clasificarea botanica a plantelor legumicolePolygonaceae –revent, macris, stevia.


Clasificarea botanica a plantelor legumicoleMalvaceae – cimbru, cimbrisor, busuioc.


ZonareaDefinitie

Stabilirea celor mai eficiente si productive zone de cultura pentru diferite specii si soiuri de legume, in acord cu cerintele acestora fata de factorii pedoclimatici si repartizarea teritoriala a culturilor.


Zonele legumicole din RomaniaZona 1 – Campia de Sud si Vest (specii termofile ca tomate, ardei, vinete, castraveti, fasole)

Zona 2 – Muntenia si Oltenia de N, Campia Moldovei, o parte din Podisul Transilvaniei (toate soiurile de legume)

Zona 3 – dealuri din Transilvania, Oltenia, Mumnenia si Moldova (radacinoase, varzoase, bulboase) Facultatea de Horticultura, Bazele horticulturii


Clasificare

I. Dupa locul de cultura:

a) culturi de cimp: plantele se dezvolta fara protectie.

b) culturi in diferite spatii protejate sau fortate:

Diferite constructii - solarii, adaposturi, rasadnite reci si au un microclimat artificial cu 2-5 C mai mult decit in exterior.

Spatii inchise- sere inclazite, acoperite cu sticla, rasadnite calde –unde factorii de vegetatie sunt controlati pe intreg ciclul de cultura.


Clasificare

II. Dupa metodele de infiintare:

a) Semanat direct in camp, la majoritatea culturilor de camp (morcov, patrunjel, mazare, fasole) dar si specii de sere si solarii (ridichi, marar, spanac, patrunjel frunze)

b) Plantarea rasadurilor, la majoritatea culturilor din spatii protejate dar si culturi de vara toamna de camp

c) Plantare de organe sau portiuni de

organe de planta,la plante care se

inmultesc pe cale vegetativa (cartof,

usturoi, ceapa, leustean, batat)Facultatea de Horticultura, Bazele horticulturii


ClasificareIII. Dupa esalonarea productiei:A. In camp:

a) Extratimpurii - la sfirsitul iernii si inceputul primaverii

b) Timpurii - de primavara

c) Semitimpurii -de vara

d) Tarzii - de toamna

e) Intarziate - toamna tarziu sau primavara urmatoare

B. In sere:

a) Ciclul I – iarna-primavara

b) Ciclul II – vara-iarna

c) Ciclul I decalat – primavara-vara, primavara –toamna

C. In solarii:

a) Ciclul scurt - primavara-vara

b) Ciclul prelungit - primavara-toamnaFacultatea de Horticultura, Bazele horticulturii


Asolamentul si folosirea rationala a terenului in legumicultura

Obiectiv important care este in atentia oricarei ferme.

Se raporteaza la folosirea asolamentelor practicate si o rotatie corespunzatoare a culturilor pe principii biologice si tehnologice.

Rotatia culturilor. Definitie.Repartizarea speciilor din cadrul asolamentului, pe aceeasi suprafata de teren, timp de mai multi ani.

Asolament. Definitie.Stabilirea structurii speciilor din cadrul unei ferme legumicole si modul de repartizare a acestora pe suprafata de teren in anul de cultura.


Materialul biologic. Soi. Hibrid.Decizia soi vs. hibrid este o masura de atingere a unui

ivel superior de rentabilitate in productie.

Soi. Definitie. Ansamblul de indivizi cultivati care au un numar decaractere si insusiri morfologice fiziologice biochimice citologice importante pentru practica si care, prin inmultire, ISI MENTIN CARACTERELE DISTINCTIVE.

Hibrid. Definitie.Exemplar rezultat in urma incrucisarilor dirijate intre doi sau mai multi genitori cu valoare culturala deosebita. PENTRU A NU SE CONFUNDA CU hibrizii de ameliorare, sunt denumiti “hibrizi comerciali” sau “hibrizi de samanta”.


Fluxul tehnologic al producerii rasadurilor

1. Pregatirea spatiilor;

2. Procurarea si pregatirea semintelor, amestecurilor de pamant, inventarului si materialelor necesare;

3. semanatul;

4. repicarea;

5. Ingrijitul pina la

plantare.





Curs2012-1013

VITICULTURADefiniţie

Ştiinţa, producţia şi studiul culturilor de viţă-de-vie.din lat.: „vine” – liana şi „cultura”- cultivarea

pământului.

Facultatea de Horticultura, Bazele horticulturii 2012@Adrian Peticila

OENOLOGIADefiniţie

Ştiinţa agricolă care se ocupă cu studiul metodelor şi procedeelor de producere, stabilizare şi maturizare a vinurilor şi a celorlalte produse

obţinute din must şi vin. Din gr.: “oenos” – vin şi “logos” – vorbire.

Legătura cu alte ştiinţeampelografia, meteorologia, pedologia, agrochimia, viticultura,

biochimia, microbiologia, matematica, cibernetica.Facultatea de Horticultura, Bazele horticulturii 2012@Adrian Peticila

IstoricAre origini controversate, dar luarea în cultură a viţei-de-vie s-a facut în ţinuturile din Marea Caspică, acum 7.000-9.000 de ani .Prima datare a culturilor vine din Asia (Sumer, mileniul al IV lea î.e.n.), epoca hitiţilor şi nordul Africii, în Egipt, cu 6000 de ani în urmă. TRACII, cei mai vechi

cultivatori de vie din Europa.

Francezii încep sa cultive târziu viţa -de-vie.

Gloria viticolă a Greciei este în insule, nu pe continent, prin podgoriile celebrate de poetul Vergiliu (70-19 î.e.n)

Primele preocupari viticole zonale dateazădin epoca neolitică, odata cu practicarea agriculturii şi creşterea animalelor.


IstoricPe vremea geto-dacilor, cultura viţei-de-vie luase amploare deosebită. Legenda:Burebista, primul intemeietor al statului centralizat dac, a ordonat tăierea viilor, distrugerea plantaţiilor, sfătuit de marele preot Deceneu.

Traian bate emisie monetară în 112 e.n. ,unde principalele bogaţii ale Daciei sunt reprezentate de un strugure şi un spic de grâu.

După cucerirea Daciei, romanii au continuat dezvoltarea viticulturii autohtone, mărind suprafeţele cultivate, aducând noi soiuri şi tehnologie performantă, precum şi un sistem propriu de înmulţire.

Cuvinte de provenienţădacică: “strugure”, “curpen”, “butuc”.

Cuvinte de provenienţălatină: “viţa-de-vie”, “must”, “vin”, “poamă”.


Phyloxera vastratixFiloxera

Parazit lacom, de culoare galbenă, debarcat în Europa de peste ocean, de la americani, la sfârşitul sec IX, atacă rădăcinile viţei-de-vie, înţepându-le.

OrigineFiloxera vine din America de Nord, unde o găsim şi astăzi pe multe specii sălbatice, necultivate.1853 - este semnalată în Europa, în viile din jurul Londrei şi în ţinuturile viticole ale Franţei (Bordeaux şi Pujault). Este adusă pe continent de botanişti entuziaşti ai Angliei victoriene;1879 – apare în regiunea Satu Mare;

1884 - este semnalatăîn podgoria de la Dealul Mare, de unde se răspândeşte treptat în toată ţara.


Phyloxera vastratixFiloxera

“Mama filoxera”, cât un vârf de ac, îşi poartăpuii în jurul ei şi are viaţă duală, atât subterană (Filoxera radicicole), mâncând rădăcini, cât şi aeriană (Filoxera gallicole), mâncând frunze.

Este un parazit îndrăgostit de Franţa şi colinele blânde ale SPUNE TU UNDE SUNT CULTURI DE VIE IN FRANTA, iar în 1873 decimează întreaga culturăviticolă a Franţei.

Pagubele cele mai mari le produce la speciileeuropene de Vitis vinifera. Există o singurăspecie rezistentă la atacul filoxerei, Vitisrotundifolia.

Refacerea culturilor europene decimate de filoxeră se face iniţial prin aducerea din America a noi soiuri roditoare, hibrizi producători directi, dar se constată că sunt inferiori calitativ.1874 - se face prima altoire la viţa-de-vie, la specia Vitis riparia, în sudul Franţei. De atunci, viţa-de-vie înseamnă cercetare genetică pentru îmbunătăţirea rezistenţei la dăunători.


Zonarea în viticulturăUrmăreşte gruparea unităţilor fizico-geografice şi antropo-geografice. Se urmăreşte păstrarea corectă a raportului cantitate-calitate. Tendinţa actuală este de extindere a hibrizilor direct producători, în defavoarea viţei nobile (directivele europene).

Unităţitaxonomicede zonare: zona viticolă, regiunea viticolă, podgoria, centrul viticol, plaiul viticol.

România însumează aprox.250 mii ha de viţă-de-vie, pe locul 8 în lume după suprafaţa cultivată.


Unităţile morfololgice ale viţei-de-vieÎn funcţie de rolul îndeplinit în plantă, parţile componente ale viţei-de-vie se grupează în:

Organe vegetative:rădăcină, tulpină, frunze, mugure.

Organe de reproducere: inflorescentă, floare, fruct, sămânţă.


Principalele boli ale viţei-de-vieMana, făinarea, putregaiul cenuşiu, virozele, ariceala. Dăunători periculoşi sunt: moliile strugurilor, păianjenul roşu, anomala, filoxera galicolă (viţele portaltoi).


Soi – hibrid - portaltoiLa originea soiurilor speciei Vitis vinifera nu se află o singură viţă sau viţe dintr-un anumit areal. Clasificarea soiurilor arată existenţa mai multor vetre de origine. Numărul de soiuri pure la portaltoi este mic, iar cele care există prezintă caracteristicile ecologice iniţiale ale speciei din care provin. Originea portaltoilor hibrizi rezultă din formula denumirii lor.ClasificareA. Vitele roditoarea) nobilă – exclusiv din specia Vitis vinifera;b) hibrizi producători direcţi - din specii americane;c) viţe cu rezistenţă biologică - viţe nobile europene x viţe americane.B. viţe portaltoi sau viţe americane- se cultivă pentru producţia de butaşi portaltoi pe care se altoiesc viţele roditoare nobile.

Clasificare dupa criterii tehnologicea) struguri de masă;b) stafide şi consum în stare proaspătă;c) vin;d) sucuri de struguri;e) vinuri speciale;f) distilare;


ÎnmulţireaÎn viticultură, înmulţirea are ca scop menţinerea calităţii soiurilor şi sporirea numărului de indivizi.Se face pe două căi: sexuată (generativă) - se foloseşte în lucrările de ameliorare şi asexuată (vegetativă) - se foloseşte în tehnicile de obţinere a materialului săditor.

Forme de înmulţire vegetativă: butaşi, marcotaj, altoire.

Înmulţire in vitro.Facultatea de Horticultura, Bazele horticulturii

2012@Adrian Peticila

Strugurii în alimentaţie

1 kg de struguri proaspeţi asigură organismului 774 calorii iar un kg de stafide –2600 calorii. Conţin fier, vitaminele complexului B, E, A, C.

Sucul de struguri este regulator al funcţilor digestive şi de nutriţie. Este depurativ, laxativ, diuretic, alcalinizant, aliment şi medicament.

Medicii chinezi folosesc din vechime vinul ca dezinfectant în operaţii abdominale. Vechii egipteni recomandau strugurii copţi amestecaţi cu pastă de grâu pentru stimularea poftei de mâncare iar vinul îl foloseau pentru îmbălsămarea morţilor.Evreii foloseau în vechime vinul alaturi de ulei pentru tratarea anginei şi durerlor intestinale. Regii persani îl foloseau pentru limpezirea minţii.





Curs2012-1013

FLORICULTURADefiniţie

Ştiinţa care se ocupă cu studiul plantelor ornamentale din categoriile: specii erbacee, specii dendrologice, specii

lemnoase la ghiveci.din fr. floriculture, cf. lat. Flos: floare, cultura: cultivare.


SEMNIFICAŢIA FLORILOR

Coda şoricelului - sănătate, putere, împăcareAloe – supăre, necazAngelica – inspiraţieAzaleea – pasiune fragilă, nevoie de protecţieBegonia – atenţionareCactuşi – rezistenţă, pasiune, grandoareCamelia japonica roşie – eşti dragostea inimii meleCalendula officinalis - bucurieDahlia variabilis - bun gustDianthus alb – inocenţa, iubire purăFerigi – sinceritateFreesie – entuziasm, delicateţeJasminum – graţie, eleganţăNarcissus – nobleţe, respect, dar şi egoism, iubire de sine, formalitatePrimula – adolescenţa, nu pot trăi fără tineStrelizia reginae – măreţieTulipa galbene – speranţa în iubire


LEGATURA CU ALTE ŞTIINŢE

Cultura florilor nu se poate face fără deprinderea cunoştinţelor temeinice din domenii conexe, cum ar fi: biologie, fiziologie, ecologia plantei, genetica, ameliorarea plantelor, agrochimie, pedologie, fitopatologie, entomologie, marketing si studiu de piaţă.


ISTORICCea mai veche dovadă este o medalie de 7.000 ani descoperită în Altai (Est-Centru Asia, unde China, Mongolia, Rusia si Kazakhstan se întâlnesc), care are încrustat un trandafir.1200 î.e.n. - lege în India care pedepsea pe hoţii de flori.370-323 î.e.n. , Teofrast, în tratatul Cercetarea plantelor are vol. 6, intitulat “Flori”.

grădinile suspendate ale Semiramidei

picturi descoperite în piramide care au şi flori

500 î.e.n. - Confucius a denumit crizantema, floare de aur

3000 î.e.n. grădinile sacre din cetatea Ur capitala statului Sumerian


ISTORIC

Iran - grădini numite paradisuri, supranumit Gulistan - ţara trandafirilor.

2600 î.e.n. - în China, Japonia se cultivau: azalee, crizanteme, camelii; au apărut Ikebana, Bonsai şi vestitele grădini japoneze;


ISTORIC

viridarii, grădinile romane în care se cultivau: crini, zambile, trandafiri.

grădini plutitoare de la azteci

grădina din Lykaion, Grecia - Grădina Botanică Teofrast


ISTORIC

Cultura florilor în funcţie de epoci 1. Sclavagism - s-a dezvoltat ,fiind folosită munca sclavilor;2. Evul mediu - se restrânge din cauza nenumăratelor războaie;3. Renaşterea, sec.XV-XVI - se dezvoltă, apar grădini şi parcuri celebre - Italia, Franţa;4. Epoca modernă - dezvoltare foarte mare, diversificarea continuă a sortimentului.


ZONAREAGlobul pământesc se împarte în 8 formaţiuni vegetale şi 7 zone climatice:

1. PĂDUREA OMBROFILĂ (ECUATORIALĂ)Climat permanent umed şşi cald, cu aer umed şi sufocant. Plante epifite, sistem radicular aerian, cu creştere diferenţiată faţă de lumină.

Monstera deliciosa

Philodendron imbeFittonia

Bromelia

Orhidee

Cyperaceae


ZONAREA2. PĂDUREA TROPICALĂ CU FRUNZE PERSISTENTE

Precipitaţii abundente, temperaturi medii cu diferenţe de până la 10 grade între zi şi noapte şi între anotimpuri.

Ficus australis

Azalee

Chrysanthemum morifolium

Musa

Sansevieria


ZONAREA3. PĂDUREA TROPICALĂ CU FRUNZE CADUCE

Un sezon secetos pe an, de 1-3 luni, în decembrie-ianuarie, când plantele sunt în repaus, diferenţe mici de temparatură între zi şi noapte şi între cele două sezoane.

Erica

Pelargonium

Gazania

Gloxinia

BegoniaBromelii


ZONAREA4. SAVANA

Climat tropical sărac în precipitaţii, cu temperaturi până la 32 grade şi multă vegetaţie care ia foc în perioada secetei.

Araucaria excelsa

Euphorbia marginata

Gerbera

PlumbagoFreesia


ZONAREA5. STEPA SI PREERIILE

Climat secetos continental, cu diferenţe de temperatură între zi şi noapte de 3-40 grade, precipitatii neuniforme. Plantele prezintă transformări ale diverselor organe menite sălimiteze pierderile de apă.

Stapelia

Yucca elephantisima

Tagetes


ZONAREA6. MACHIŞUL

Interfaţa dintre zona temperată şi cea tropicală, veri călduroase şi secetoase şi ierni umede şi blânde.

Anemone

Campanula

Crocus

Tulipa

CycasMimosa


IMPORTANŢA FLORICULTURII

Estetic, florile răspund nevoii de frumos a omului.



De–a lungul istoriei, florile au fost inspiraţie pentru artişti

Vincent Van Gogh Roses – Pierre Auguste Renoir

Petit Fleurs – Pablo PicassoThe Assumption – El Greco

Ancient Thai Mural flower painting of flowers

Claude MonetGustav KlimtFacultatea de Horticultura, Bazele horticulturii



Parfumul florilor, influenţează şi motivează industria cosmeticelor, a parfumurilor (crin, stânjenel, levanţica, iasomie, frezie, tuberoza, trandafir)


IMPORTANŢA FLORICULTURIIAjută la dezvoltarea afectivităţii şi la dobândirea relaxării psihice.



Economic, sunt parte componentă din industria farmaceutică (gălbenele, crăiţe, lăcrămioare, bujor, nalba, busuioc, brânduşa)



Parte a industriei alimentare (petale de trandafir, fructe de vanilie, fruct de ananans sau monstera, crăiţe, trei fraţi pătaţi)


CLASIFICAREA DUPA CICLU BIOLOGICA) anuale germinează, se dezvoltă, înfloresc, produc seminţe, pier în acelaşi an.

- tipice: Delphinium ajacis- perene: Salvia, Petunia, Nicotiana, cultivate ca anuale

B) bianualeîn primul an rozetă de frunze, în anul al doilea înfloresc, produc seminţe.

- tipice: Campanula medium- perene: Bellis, Myosotis- anuale: Silene, cultivate ca anuale

C) perene în acelaşi loc înfloresc şi produc seminţe anual, părţile aeriene dispar dar regenerează anual din mugurii din zona coletului sau din organe subterane.

- ierboase - (muguri la colet): Aster, Chrysanthemum-" bulboase" (organe subterane) - rustice: Tulipa- semirustice: Dahlia


CLASIFICAREA DUPA LOCUL DE CULTURA2.6. Clasificarea după locul de cultură1. câmp - se cultivă specii din zone temperate şi subtropicale

A. anualeB. bianualeC. perene: ierboase şi "bulboase“D. subtropicale - se scot vara în câmp: Nerium, Pelargonium, Citrice.

2. spaţii adăpostite - se cultivă specii din zone tropicale şi subtropicale în sere calde,temperate, reci;

A. seră, la sol sau la ghiveceB. sere calde: orhidee, ferigi etc.C. sere temperate: Dianthus, Freesia etc.D. sere reci: Cineraria etc

3. În spaţii protejate se mai cultivă: plante anuale şi bulboase pentru forţare: Antirihnum, Tulipa, sau pentru a avansa înfloritul: Salvia, Petunia

4. Plante din zone temperate: Hydrangea, Azaleea


Principalele culturi pentru flori tăiate

Trandafirul: Olanda, Franţa, Italia, Maroc, Germania;Crizanteme: Olanda, Germania, Columbia, Anglia, Franţa;Garoafe: Italia, Spania, Olanda, Israel, Franţa;Gerbera: Olanda,Italia, Germania, Franţa;Orhidee: Olanda;Strelitzia: Olanda, Franţa;Gypsophila: Israel, Olanda;


Principalele culturi la ghiveceAzalee: Belgia - producătorul nr.1;Hortensii: Franţa - producătorul nr.1;Cyclamen: Germania, Olanda, Franţa;Saintpaulia: Germania, Olanda;Poinsettia: Germania;Kalanchoe: Olanda;Begonii (B.socotrana x B.tuberhybrida): Olanda, Germania;Crizanteme: Franţa


RELAŢIILE CU FACTORII ECOLOGICIExistă un complex de factori ecologici care permit dezvoltarea plantelor:

1. CĂLDURA

Plante pretenţioase faţă de căldură (Ecuator, Tropice, Subtropice)Plante puţin pretenţioase (climat temperat şi alpin)

Căldura este factor determinant în desfăşurarea fenofazelor: germinare la begonie (25g), plante alpine (4-5g), înrădăcinarea la cerceluş (15g), indicaţia florală la lalele (20-23g), poinseţia cere temperatură limitativă nocturnă la 13 g pt. inducţie florală etc.

TERMOPERIODISMULEste diferenţa de temperaturăîntre zi şi noapte (termoperiodism diurn) sau între sezoane(termoperiodism sezonier). Oscilaţiile termice zi-noapte condiţionează înflorirea la cactuşi, diferenţele mari nocturn-diurn favorizeazăînrădăcinarea la dalie.Facultatea de Horticultura, Bazele horticulturii


RELAŢIILE CU FACTORII ECOLOGICI

2. LUMINACerinţele plantelor faţă de lumină sunt strâns legate de originea lor şi de zonele de provenienţă.

Durata de iluminare variază în funcţie de anotimp şi de poziţia geografică.Plante de zi lungă (zona temparată şi puţine din celelalte zone): Cineraria hybrida, Primula obconica.Plante de zi scurtă (zone tropicale şi subtropicale): Poinsetia, Kalanchoe, Chrysanthemum.Plante intermediare şi plante indiferente (garoafe, trandafir)

FOTOPERIODISMULEste reacţia plantelor la durata zilelor şi nopţilor şi succesiunea lor cotidiană.


RELAŢIILE CU FACTORII ECOLOGICI

3. APAApa asigură şi influenţează principalele procese din viaţa plantelor, activitatea protoplasmei, fotosinteză, transportul substanţelor asimilate, absorbţia elementelor, transpiraţia.Nevoia de apă variază cu vârsta plantei, stadiul de creştere, locul şi modul de cultură, starea de sănătate, starea celorlalţi factori ecologici.

Plantele suculente se udă rar.

Plantele din regiuni umede se scufundă în apa chiar şi în cazul cultivării.

Cyperus

Plantele decorative prin frunze au cerinţe mai mari faţă de apă.


RELATIILE CU FACTORII ECOLOGICI

4. AERULAerul, ca factor ecologic, intervine în creşterea şi dezvoltarea plantelor prin compoziţia sa şi prin efectul mişcării. Oxigenul este sursa de energie necesară îndeplinirii funcţiilor organismelor vegetale.Suplimentarea de CO2 la crizantemă, soi Princess Ann, a generat flori mai mari, tije viguroase şi înflorire timpurie.

Lipsa curenţilor de aer din sere poate duce la blocarea fotosintezei (se folosesc astfel aerisiri sau ventilatoare)

Intensitatea mare a mişcărilor aerului este dăunătoare plantelor floricole. De aceea, la construcţia serelor se are în vedere direcţia dominantă a vânturilor.


ÎNMULŢIREA PLANTELOR FLORICOLEPlantele au organe specifice pentru înmulţire: seminţe, bulbi, tuberobulbi, rizomi, rădăcini tuberizate, stoloni, drajoni, marcote.


ÎNMULŢIREA PLANTELOR FLORICOLE

În funcţie de natura organului prin care se realizează înmulţirea, avem:a) înmulţire sexuată sau generativă la care se folosesc organe de înmulţire seminţe sau spori.

b) înmulţire asexuată sau vegetativă la care se folosesc organe de înmulţire: muguri, lăstari,fragmente de frunză sau rădăcini, diviziuni de plante, drajoni, stoloni, marcote, bulbi,tuberobulbi, rizomi, rădăcini tuberizate, tuberculi.


ÎNMULŢIREA PLANTELOR FLORICOLE

PURITATEASe exprimă în procente şi reprezintă numărul de seminţe autentice, aparţinând speciei sau soiului analizat, existente într- o proba de 100 de seminţe. Elementele care definesc autenticitatea semintelor sunt forma, mărimea şi aspectul tegumentului (culoare, luciu, pubescenţa)

FACULTATEA GERMINATIVĂEste practic însuşirea cea mai importanta a seminţelor şi reprezinta procentul de seminţe dintr-un lot cu puritate 100%, capabile să germineze atunci când sunt puse în condiţii favorabile. Însuşire care variază în funcţie de specie sau soi.Facultatea de Horticultura, Bazele horticulturii


O ABORDARE DIFERITĂ


BONSAI

Rănirea rădăcinii la transplantare.





Curs2012-1013

ARBORICULTURA ORNAMENTALA. DENDROLOGIE.

Arboricultura ornamentalaStiinta horticola care are ca obiect de activitate cunoasterea plantelor lemnoase sub raportul insusirilor decorative si al particularitatilor biologice si ecologice si, in egala masura, cunosterea tehnologiilor de producere si cultura a acestora.

DendrologieDisciplina de invatamant, complexa, care sintetizeaza cunostintele despre diferite specii lemnoase, dobandite de alte stiinte, care au metode proprii de investigare.


IMPORTANTA

Este data de multiplele functii ale vegetatiei lemnoase: • crearea unui microclimat favorabil sanatatii oamenilor• atenuarea poluarii atmosferice• protectia solului si a apelor • valorificarea terenurilor inapte pentru folosinte agricole sau constructii • infrumusetarea spatiilor exterioare, a mediului urban• crearea de locuri placute si sanatoase pentru relaxare.


RELATIA CU ALTE STIINTE

Legaturi cu stiinte fundamentale: botanica - taxonomia, sistematica, anatomia, morfologia, fiziologia, genetica ecologica, pedologia, agrochimia, protectia plantelor, ameliorarea plantelor,

mecanizare, management, marketing.axare.


STATISTICI

Principalii exportatori de material dendrologic la nivel mondial: tarile europene (90%): in ordine Olanda, Germania, Belgia.

In Europa, leader de piata este Germania (Elmshorn ), urmata de Franta (Angers), Italia (Pistoia), Anglia (Hillier –Winchester).

Eficienta, competitivitate, dominarea pietii, cercetarea stiintifica, invatamantul. Facultatea de Horticultura, Bazele horticulturii


GRUPELE DE PLANTE LEMNOASE

Plante cu cresteri puternice si morfologie specifica a tulpinii: trunchi si coroana.

Plante lemnoase cu inaltime maimica (pina la 7 m) si care cresc de regula cu mai multe tulpini, formand tufe.

2. ARBUSTI

Talia I: depasesc 25 m inaltime.Talia II: inaltime intre 15-25 m.Talia III: inaltime intre 7-15 m

1. ARBORI 3. SUBARBUSTI

Plante intermediare intre arbusti si plante erbacee perene, cu tulpini lemnificate numai la baza.

Platanus acerifolia Forsythia x intermedia

Lavandula angustifolia


Siluetele si taliile unor specii lemnoase


MORFOLOGIA PLANTELOR LEMNOASERadacina, coletul, tulpina (trunchiul) ramurile, lujerii, mugurii, frunzele, florile, semintele.

1. RADACINAorganul lemnos, de regula subteran, care fixeaza planta lemnoasa de substrat si asigura absorbtia apei si a substantelor minerale din substrat.

Majoritatea speciilor lemnoase au radacini subterane, dar exista si aeriene, subacvatice.



2. COLETUL

este portiunea de la baza tulpinii care face trecerea de la radacina la tulpina si in care fasciculele de vase lemnoase si liberiene separate si alterne din radacina se regrupeaza in fasciculele comune libero-lemnosase specifice tulpinii.



2. TULPINA

Organul lemnos aerian, de forma conica, ce sustine coroana formata din ramuri si lujeri, precum si aparatul foliar si organele de reproducere. Prin tulpina se desfasoara circulatia ascendenata a sevei brute prin vasele lemnoase si circulatia descenenta a sevei eleborate prin vasele liberiene.


BIOLOGIA PLANTELOR LEMNOASECuvinte cheie

A. RITMUL DE CRESTEREPlante incet crescatoare (Quercus, Taxux, Buxus)

Plante repede crescatoare (Populus, Betula pendula, Gleditsia, Larix)



B. LONGEVITATEA influentata de conditiile de mediu, modificarile antropice.

Longevitate foarte mare, peste 300 de ani (Abies alba, Pinus sylvestris, Quercus)

Longevitate mica, intre 50-100 de ani (Populus tremula, Salix alba)

Longevitate medie, 200-300 de ani (Platanus hybrida, Populus nigra)

Longevitate foarte mica, sub 50 de ani (Robinia hispida, Salix caprea)



C. CAPACITATEA DE LASTARIREAsigura regenararea vegetativa a plantelor lemnoase.

In cazul lianelor, capacitatea de lastarire determina suprafata de acoperire (Clematis vitalba)

Speciile care lastaresc bine, raspund bine si la taieri, prin activitatea mugurilor dorminzi (Acer, Carpinus, Tilia)



D. CAPACITATEA DE BUTASIREVariaza in functie de specia de la foarte pronuntata la foarte slaba

Specii la care butasirea este un procedeu greoi si care nu se poate lua in calcul pentru inmultire (Quercus, Juglans, Ulmus)

Speciile care raspund bine la butasire se inmultesc preponderent prin aceasta tehnica (Salix, Populus, Forstyhia)



E. CAPACITATEA DE DRAJONAREVariaza in functie de specia de la moderata la foarte puternica.

Specii cu capacitate de drajonare foarte puternica (Populus, Clematis vitalba, Syringa)

Speciile cu capacitate de drajonare moderata (Chaenomeles, Forstyhia)


FACTORII ECOLOGICI

Speciile de arbori si arbusti au intervale de toleranta cu praguri minime si maxime care se pot modifica in functie de nivelul si variabilitatea factorilor ecologici.

Factorii ecologici actioneaza complex, motiv pentru care trebuie cunoscuta particularitatea de reactie a speciilor lemnoase la fiecare din factori, pentru a genera o productie corecta si un ecosistem stabil.

O categorie aparte o reprezinta factorii antropici, omul si animalele domestice, care produc modificari permanente sau de lunga durata asupra plantelor lemnoase.


FACTORII ECOLOGICI Factorii climatici: caldura, lumina, apa, vantul, aerul.

Factorii edafici: solul, elementele nutritive, matertia organica a solului, reactia solutiei solului, insusirile fizice ale solului.

Factorii geomorfici: microreliful, altitudinea, expozitia si inclinarea pantei, macrorelieful.

Factorii biotici: actiunile directe ale plantelor si indirecte ale mediului; simbiozele, micorizele, parazitismul, epifitismul.

Factorii antropici: factorii stationari, poluarea, impactul omului cu vegetatia lemnoasa, factorii tehnologici.


ZONAREA SPECIILOR LEMNOASE IN ROMANIADatorita pozitiei geografice a tarii, zonarea aduce o multitudine de specii lemnoase cu o mare variabilitate de specii de la mediteraneene la arcto-alpine, urmare a variatiei de clima si sol.

Zona alpina si subalpinapeste 1700 m altitudine, conditii climaterice aspre, numar limitat de specii lemnoase, arbusti pitici si taratori

Rhododendron myrtifoliumSalix reticulata Bruckenhtalia spiculifolia

Juniperus sibirica

Alnus viridis Pinus mugoFacultatea de Horticultura, Bazele horticulturii 2012@Adrian Peticila

ZONAREA SPECIILOR LEMNOASE IN ROMANIAZona forestiera propriu-zisa

Zona montana mijlocie, dealurile, podisurile, arii limitate din campie. Subetaje: rasinoase, paduri de foioase, paduri de fag, paduri de gorun, paduri de stejar.

Betula pandula Acer psudoplatanus

Corylus avellana

Viburnum opulus

Carpinus betulus

Pinus sylvestris

Sambucus nigra

Quercus cerrisFacultatea de Horticultura, Bazele horticulturii 2012@Adrian Peticila

ZONAREA SPECIILOR LEMNOASE IN ROMANIAZona silvostepei

Face tranzitia catre zona lipsita de paduri a stepei.

Quercus pedunculiflora Quercus pubescensAcer campestre

Ulmjus glabraFacultatea de Horticultura, Bazele horticulturii


ZONAREA SPECIILOR LEMNOASE IN ROMANIAZona stepei

Climat arid, cu putine specii lemnoase, slab distribuite.

Prunus mahaleb

Elaeagnus angustifoliaFraxinus ornus-mojdrean

Quercus pubescens

Robinia pseudoacacia


ZONAREA SPECIILOR LEMNOASE IN ROMANIAVegetatie luncilor

intrazonala, cantonata pe vaile raurilor, in lunci, zavoaie.

Alnus incana

Populus alba Ulmus laevis

Quescus palustrisFraxinus excelsior

Carpinus betulusFacultatea de Horticultura, Bazele horticulturii 2012@Adrian Peticila

PEPINIERELESpatii special construite atat in sectoarele ornamentale ale pepinierelor mixte pomicole si arboricole precum si in cele forestiere.

Categorii de pepiniereFoarte mici- sub 1 haMici – 1- 5 haMijlocii – 5 -20 haMari – 2 - 50 haFoarte mari - peste 50 ha

Marimea pepinierei este data de:necesarul de puiet anual,durata ciclului de productie, indicii de productie, tipul de asolament.


PEPINIERELEInfiintarea unei pepiniere tine cont de urmatorii indicatori: amplasamentul pepiniereifactorii calitativi ai terenuluibaza tehnicaorganizarea pepinierei si a procesului de productietehnologia de cultura


VALORIFICAREA MATERIALULUI SADITOR

Viabilitatea si valoarea unei pepiniere este data de asigurarea valorificarii materialului saditor.

Se cauta valorificarea poductiei prin noi metode de marketaresi publicitate:Identificarea si producerea de produse usor vandabile, de calitate, cu prezentare atractiva, cu utilizare multipla;Containerizare;Diversificare;Introducere de specii noi, varietati hibride, cu exigente scazute si rezistenta marita la factorii de stres;Livrare in perioade de optim atractiv;Expunere in forme avantajoase si atractive, vizibile;





Curs2012-1013

ARTA PEISAJULUIDefiniţie

Stiinta care se ocupa de organizarea si construirea dupa anumite principii si tehnici a spatiilor exterioare prin asocierea elementelor

naturale de peisaj (roci, teren, apa, vegetatie) cu elementele artificiale (circulatii, constructii decorative, utilitare, mobilier) in vederea

indeplinirii anumitor functiuni ale acestor spatii.

Este stiinta si arta de a proiecta si amenaja paisajul, imbinand doi termeni: arhitectura si peisajFacultatea de Horticultura, Bazele horticulturii


ARHITECTURA PEISAGERA. ARHITECTURA PEISAJULUI

Termen aparut la mijlocul secolului al XIX-lea si apartine arhitectului american F.L. Olmsted, cel care a proiectat Central Park din New York si

promotor al primei miscari protectioniste a patrimoniului natural.


Legătura cu alte ştiinţeIstoria arhitecturii ai artelor vizuale, estetica, geometrie descriptiva,perspectiva, desen, compozitie, design, horticultura, botanica, dendrologie,silvicultura, geografie fizica, climatologie, pedologie, ecologie, topografie,imbunatatiri funciare.


ISTORICInceputurile artei gradinilor se afla in Antichitate, pe continentul asiatic, Egipt si sudul Europei.

Gradina privata in Egiptul antic

Grecia si imperiul Roman dezvolta gradinile publice

Initial, au avut scop utilitar, fiind cultivate cu plante in scop alimentar

Gradina in GreciaGradina pe malul Eufratului


GRADINILE DIN MESOPOTAMIAConsiderata o gradina vesnica, supranumita “gradinile raiului”

Gradinile suspendate ale Babilonului, sec V i.e.n.

In sec VIII-lea i.e.n., regele Sargon infiinteaza capitala Imperiului asirian, Khorsabad, si parcul regal in care se spune ca a cultivat toate speciile aromatice cunoscute, cedri, chiparosi si pomi fructiferi.

Orasul Ur

Construite in palatul lui Nabucodonosor al II-lea, erau terase succesive, atingand final inaltimea de 22 m.Facultatea de Horticultura, Bazele horticulturii


GRADINILE DIN MESOPOTAMIATerase pavate cu lespezi din piatra, izolate cu bitum si multe randuri de caramida nearsa, pt a impiedica I filtrarea apei. Deasupra, pamant fertil, cu grosimi descerscande de la 2 m la prima terasa, la 1 m la ultima terasa. La baza se afla strat de drenaj din cioburi de ceramica.

Tehnica inovatoare a irigarii: se presupune ca apa era ridicata la inaltime printr-o serie de lanturi continue, prin 3 puturi incastrate in construcite si legate de un canal de alimentare din Eufrat. Era dirijata printr un sistem de rigole, jgheaburi, bazine si puturi. Plantatiile etajate aveau culturi de curmali,

plopi, pini, arbusti si flori.


In sec III-lea i.e.n., domeniile marilor proprietari cuprindeau si gradini de placere, o prelungire naturala a cladirii, de forma rectangulara, inconjurate de ziduri si dominate de o piesa de apa, plina cu pesti colorati si lotusi. Taluzul, cu randuri de arbori.

Pot sa apara pergole cu liane, pavilioane cu vedere spre bazin. Cresteau curmali, rodii, roscovi, tamarix, maci, menta. In gradinile templelor regale funerare si divine aveau canale navigabile pt ambarcatiuni usoare.

GRADINILE DIN EGIPTUL ANTIC


Urmare a expansiunii orientale, apar luxoase gradini patio, decorate cu bazine cu apa, pavilioane, voliere cu pelicani, iar patratele cu verdeata erau irigate prin intermediul unor mici canale.

GRADINILE DIN EGIPTUL ANTIC


GRADINILE PERSIEI ANTICE

Gradinile palatelor erau geometrice, o vegetatie bogata, luxurianta, variata, cu specii fructifere, ornamentale, cu sisteme de irigatii prin canale.

Persepolis, orasul regal, avea gradini renumite, “paradisuri” ale palatelor regale.

Regat al deserturilor, Persia avea gradini inca din secolul al VI-lea i.e.n.


GRADINILE PERSIEI ANTICEDetalii ofera covoarele persane comandate de regele Khosrou II, in sec VI e.n., care reprezentau gradini inconjurate de ziduri inalte, cu compozitie geometrica simpla, cu canele si alei, iar in centru o construcitie gen pavilion, fantana sau mausoleu. Gasim platani, ulmi, chiparosi, laur, mirt, trandafiri, portocali, lamai, rodii, piersici. Ulterior, in urma caderii Imperiului persan, prin cucerirea araba si includerea in Imperiul islamic (sec. VII e.n., gradinile iraniene devin gradini islamice.

Haifa IsraelFacultatea de Horticultura, Bazele horticulturii 2012@Adrian Peticila

GRADINILE GRECIEI ANTICE

Initial, gradinile grecilor aveau drept scop cultivarea vitei-de-vie, a pomilor fructiferi si a legumelor. Cele mai frumoase gradini erau in jurul templelor inchiante zeitatilor vremii.

Templul lui Apollo dinDelphi

Textele amintesc despre organizarea gradinilor grecesti, in stilul celor persane, in diverse uzante: gradini funerare sau divine sau paduri sacre inchinate zeitatilor


GRADINILE GRECIEI ANTICE

Se cultiva smochinul, alunul, chiparosul, platanul, laur, maslini, plop, ulm. Marile temple posedau bogate si vestite specii de arbori si arbusti sacri: stejarul – asociat lui Zeus, laurul – asociat lui Apolo, maslinul – asociat Atenei, mirtul – asociat Afroditei. Grecii lanseaza conceptul de gradini publice, aflate in afara Atenei, zone de recreere

Epoca clasica a imperiului aduce crearea de gradini pe langa palate, gimnzaii si academii.

Epoca elenistica aduce mici gradini personale, amintind de patio, decorate cu fantani arteziene, statui cu nimfe si sisteme de irigatie, numite mai tarziu “orga hidraulica”


GRADINILE ROMEI ANTICE

Pe teritoriul Italiei cat si in provoinciile romane, arta gradinilor s–a aflat sub influenta majora a elinismului. Gradinile s-au creat pa langa palatele romane, vilele luxoase ale patricienilor, cu accent pe natura.

Villa romana = amenajarea proprietatii care cuprindea locuinta, gradinile, anexele.

Ruinele vilelor lui Cicero

Ruinele vilelor lui Cicero, excavate in 1759

In Roma antica erau renumite vilele lui Cicero, Lucullus, Sallustius, Mecena.


GRADINILE ROMEI ANTICEPrimul parc public dateaza din vremea lui Pompeius, care mai tarziu cuprind teatre si bai publice.



GRADINILE ROMEI ANTICE

Topiaria = arta taierii arbustilor in diferite forme a fost lansata in vremea lui Augustus



GRADINILE EXTREMULUI ORIENTGRADINILE CHINEZESTI

Civilizatia veche a Chinei si Japoniei au un drum aparte, cu principii diferite, care tarziu ajung sa fie preluate si de occidentali.

Arta gradinilor are stransa legatura cu natura. Gradinile de placere apar in perioada dinastiei Han – sec II i.e.n. Reuneau toate creatiile naturii, unde se practicau exercitii de revigorare, medicina chineza, tai chi.



Gradinile monahale apar pe linga cele laice si cunosc dezvoltare mare in sec V e.n., sub bagheta budismului. Parcurile dezvolta spatii de meditatie budista – “coliba ermitului”, situate pe un mic munte artificial construit, o padure sau margine de lac.



Parcurile resedintelor imperiale si ale nobililor, apar in perioada de apogeu a civilizatiei chineze, sec VIII-IX. Munci, rauri, lacuri,

relief variat, poteci mereu sinuoase, nelipsitele

crizanteme, bujori , piersici ornamentali si bambus.


GRADINILE EXTREMULUI ORIENTGRADINILE JAPONEZE

Incepand cu sec VII e.n. patrunde influenta chineza si se dezvolta cultul gradinilor, care ulterior, devine arta nationala.

Gradinile imperiale – amintesc la scara mai mica de gradinile chinezesti



Doctrina zen, care inseamna dragoste si natura, aduce omare dezvoltare arteigradinilor, cele mai importante piese devenind gradinile templelor budiste zen.

Gradinile imperiale – amintesc la scara mai mica de gradinile chinezestiFacultatea de Horticultura, Bazele horticulturii 2012@Adrian Peticila


Templele Zen si resedintele shogunilor aveau gradini care erau piesa centrala, cladirile fiind construite in functie de gradini (si nu invers, cum este in cultura occidentala)



Gradinile aride japoneze, facute special pentru a fi contemplate din interior, fara acces sau plimbare pe alei.


GRADINILE ITALIENE ALE RENASTERIIPrimele gradini renascentiste au aparut in zona florentei urmare a sustinerii familiei de Medici


GRADINILE ITALIENE ALE RENASTERIIGradini ale familiei Medici, unde principiul de baza este simetria, organizarea arhitectonica a spatiului, prezenta sculpturilor, utilizarea vegetatiei tunse.


GRADINILE ITALIENE ALE RENASTERIISec. XVIII aduce influenta baroca in arta gradinilor, liniile frinte fiind inlocuite de amplitudine, linii curbe, dimensiunile se maresc, cu tendinta de organizare catre parcuri, apar grotele artificiale, fantanile de stanci, “teatrele de apa”.

Isola bella

Boboli Gardens

Doria PamphiliFacultatea de Horticultura, Bazele horticulturii


CONCEPTUL DE PEISAJ

Definitie

Portiune de teritoriu asa cum este perceputa de catre om si ale carui caracteristici rezulta din actiunea si interactiunea factorilor naturali si/sau umani.

Categorii de peisaje: Natural Antropic Rural Urban

Termen aparut in pictura, in perioada Renasterii, si care defineste un tablou in care natura, observata de personajul uman, este imagine cheie. Apare ulterior in arta gradinilor, termen larg utilizat in perioada crearii parcurilor peisagere engeleze.


FUNCTIILE ZONELOR VERZIFUNCTIILE DE PROTECTIE SI AMELIORARE

Padurile, ocupand ce a mai mare suprafata pe glob, au cel mai important rol in crearea si conservarea mediului de viata. Rolul ecologic al zonelor verzi se situeaza pe primul plan si decurge din multitudinea de roluri pe care le au pentru habitatul uman.

Brasilia

Brazilia

Paris



Se apreciaza ca o fasie de vegetatie lemnoasa cu latimea de 50-100 m poate racori ambianta, in zilele de vara, cu pina la 3,5 C, ceea ce ar corespunde unei diferente de nivel de 700 m.

Brasilia

Ameliorarea microclimatului urban



Purificarea atmosferei de catre zonele verzi

Epurarea fizica – depinde de specie si este mai mare la arbori si arbusti foiosi; o peluza d eiarba retine de 3-6 ori maimult praf decat o suprafata nuda iar un arbore matur retine de 10 ori maimulte impuritati decat o peluza de marimea proiectiei coroanei acestuia pe sol.

Epurarea Chimica - consumarea CO2 si mentinerea echilibrului oxigenului in atmosfera; fitotoxicitatea;

Epurarea bacteriologica – puterea bactericida a fitoncinelor eliminate de frunze si flori. Mesteacanul, stejarul, teiul, pinul anihileaza bacilii dizenteriei, difteriei, tuberculozei.



Atenuarea poluarii fonice – o perdea densa de vegetatie lemnoasa cu latimea de 200-250 m poate absorbi zgomotele unei autostrazi echivalent a 2 km departare de aceasta (35-45 decibeli)

Brasilia

Brazilia



Protejarea si ameliorarea solului

Sistemul radicular asigura si favorizeaza autocuratirea solului.

Vegetatia este factor pedogenetic, astfel incat indepartarea

frunzelor cazute sub copaci, este o practica antiecologica.

Cu timpul, calitatea solului din spatiile amenajate se amelioreaza.

Terenurile in panta se amenajeaza cu specii ale caror sistem radicular asigura fixarea lui, pentru a diminua alunecarile de teren.

Brasilia



Favorizarea diversitatii biologice

Diversitatea biologica conduce la competitie cat si la favorozarea reciproca, in functie de specii, de densitatea deplantare, de insusirile mediului fizic.

Crearea peisajelor in mediul urban asigura adapost si mediu d eviata pentru o multitudine de specii de pasari, animale vertrebrtae sau nevertrebrate simicroorganisme.


FUNCTIILE ZONELOR VERZIFUNCTIILE SOCIALE

Crearea unor ambiante psihorelaxante

Functia recreativa a amenajarilor peisagistice


FUNCTIILE ZONELOR VERZIFUNCTIA ESTETICA

Parcurile si gradinile rezultate in urma unui proces creativ sunt considerate compozitii artistice, car epun in valoare cladirile, confera varietate ansamblurilor dau personalitate oraselor.


FUNCTIILE ZONELOR VERZIFUNCTIILE UTILITARE

Anumite amenajari au drept scop protejarea unor obicetive speciale, a resurselor hidrologice si a terenurilor. Zonele industriale beneficiaza de plantare speciilor rezistente la poluare, amplasate pe directia vanturilor dominante,

Terenurile degradate antropic pot fi redate circulatiei prin inverzire cu specii atent selectionate, menite sa reziste solului insalubru.


TIPURI DE SPATII VERZI Spatii verzi in interiorul localitatilor: parcuri, gradini, scuaruri, fasii verzi, aliniamente stradale, plantatii din jurul locuintelor, amenajarile din incintele intreprinderilor, bazele de productie florala

Spatii verzi in exteriorul localitatilor: zone de agrement, padure, lacuri, stranduri, plantatii de-a lungul cailor de transport feroviar sau rutier, plantatii de protectie

Accesibilitatea: publice sau cu acces limitat

Dupa functii, amenajarile sunt: amenajari peisajere recreative, spatii verzi cu profil specializat, spatii verzi de infrumusetare, spatii verzi de protectie si utilitare.


Bazele horticulturii

Documents

Transcript of Bazele horticulturii