Şef de Lucrări Dr. Codruţa Alina Popescu

1

Temele pe care le vom discuta în cadrul cursului de astăzi sunt:

Motivele pentru care un curs despre comunicare medicală este util studenţilor de la medicină

Definiţia comunicării Diferite modele de relaţie medic-pacient Factorii care influenţează comunicarea

medic pacient

2

Discipline de studiu din Anul I: Anatomia Biologie celulară Biofizică

Cursul acesta va fi diferit şi va avea ca subiect relaţiile umane, pentru că relaţia medic-pacient este de fapt o relaţie între două persoane umane.

3

Media voastră de vârstă este de 19-22 de ani.

La această vârstă este puţin probabil să vă fi confruntat direct şi personal cu experienţa unei boli severe.

A fi bolnav este o experienţă stresantă pentru oricine.

Comunicarea medic pacient are şi rolul de a oferi asigurări, de a face această experienţă mai puţin anxiogenă.

4

Presupoziţie: studenţii vor dobândi abilităţi adecvate de comunicare printr-un proces de osmoză –vor observa comportamentul celorlalţi medici şi-şi vor modela comportamentul după cel al profesorilor lor.

Da şi Nu

5

6

Emiţător

Metode/canale de comunicare

MesajReceptor

codificare

decodificare

Feed-back mesaj

7

Comunicarea reprezintă o relaţie între indivizi

Comunicarea implică transmiterea, intenţionată sau nu, de informaţii destinate să lămurească sau să influenţeze un individ sau un grup de indivizi receptori

8

Mesajul este unitatea de bază a comunicării, situat de fapt la intersecţia dintre comunicare şi reprezentarea realităţii. El poate fi alcătuit din cuvinte scrise sau rostite, imagini vizuale, muzică, zgomote, semne, simboluri, culori,gesturi etc.

Suportul fizic al mesajului este oferit de canal, care îndeplineşte şi funcţia de cale de transport sau distribuţie a mesajului.

9

Dimensiunea originalităţii mesajului este data de informaţie.

Răspunsul, feed-back-ul, este un mesaj returnat de receptor ca reacţie la stimulul expediat de emiţător, iar uneori poate proveni chiar de la emiţător, ca reacţie la propriul mesaj.

10

Finalitatea procesului de comunicare există în măsura în care mesajul codificat de emiţător este decodificat şi acceptat de receptor.

Cunoaşterea codului informaţiei obligă la respectarea semnelor şi simbolurilor folosite, iar eventualele erori vor putea fi cu usurinţă detectate şi corectate.

11

Când semnificaţia este codificată în cuvinte, mesajul este unul de tip verbal, iar comunicarea este verbală.

Dacă semnificaţia este purtată prin altceva decât cuvinte, mesajul şi comunicarea sunt non-verbale.

12

Ori de câte ori comunicăm, avem în vedere câteva obiective majore:

să fim recepţionaţi; să fim înţeleşi; să fim acceptaţi; să provocăm o reacţie, constând într-o

schimbare de comportament sau de atitudine.

13

14

Studii: Pacienţii preferă persoanele calde şi înţelegătoare cu care este uşor de vorbit care se prezintă la începutul interacţiunii care par încrezătoare care ascultă pacienţii şi nu-i întrerup care pun întrebări clare şi precise care nu se repetă pentru că au fost atenţi la

ce li s-a spus

15

Pentru a pune un diagnostic precis: abilităţile de comunicare bune vă permit să obţineţi informaţii relevante şi precise despre problemele pacientului.

Pentru a detecta eventualele co-morbidităţi psihiatrice

16

Pentru a sesiza disconfortul emoţional al pacientului

Pentru a avea pacienţii care sunt satisfăcuţi de îngrijirile medicale pe care le primesc şi care sunt mai puţin anxioşi în legătură cu boala lor

Pentru a avea pacienţi care sunt de acord cu şi care urmează indicaţiile medicale

17

Pacienţii care fac reclamaţii sunt mai degrabă nemulţumiţi de aspecte legate de comunicarea medic-pacient decât de aspectele tehnice ale îngrijirii medicale.

18

Medicii care au cele mai multe plângeri din partea pacienţilor sunt cei care

nu au ascultat pacienţii nu le-au oferit informaţii au demonstrat nepăsare sau dispreţ faţă de

pacienţi

19

Modalitatea de comunicare cu pacientul a variat în funcţie de modelul relaţiei medic-pacient.

Modele de ale relaţiei medic-pacient

◦ Paternalist◦ Informativ◦ Interpretativ◦ Deliberativ

20

21

autocratic Asumă că medicul ştie cel mai bine Medicul prescrie tratamentul şi aşteaptă ca

pacientul să fie compliant Poate fi dezirabil în unele situaţii

Pacientul primeşte intervenţia terapeutică care îi maximizează starea de sănătate (definită din perspectiva terapeutului)

22

Obligaţiile terapeutului:

terapeutul acţionează ca şi apărător al pacientului, articulând şi implementând ce este cel mai bine pentru el

 doctorul îşi foloseşte abilităţile şi profesionalismul pentru a recomanda testele terapeutale, diagnostica boala, şi recomanda tratamentul cel mai bun.

terapeutul prezintă pacientului informaţii

selectate, încurajându-l să consimtă la intervenţia considerată cea mai bună, iar în extrem, doctorul îşi impune autoritatea pentru iniţierea tratamentului.

23

24

Medicul furnizeaza informaţia Nu face sugestii Alegerea aparţine în totalitate pacientului Ar putea fi utilă în unele situaţii Atitudinea medicului poate fi percepută de

pacient ca fiind rece şi lipsită de interes Vede pacientul nerealist de autonom

25

Obligaţiile terapeutului:

terapeutul este un furnizor de informaţii tehnice

solicită colaborarea/părerea altor specialişti dacă profesionalismul său nu acoperă în întregime o anumită situaţie

26

27

Medicul face recomăndari ţinând cont de caracteristicile individuale ale pacientului

Decizia este în comun cu pacientul Medicul furnizează informaţii şi explorează

sentimentele pacientului în raport cu diverse opţiuni terapeutice

Ia în consideraţie criticile şi sugestiile alternative

28

Obligaţiile terapeutului:

aceleaşi ca şi în modelul informativ: terapeutul este un furnizor de

informaţii tehnice solicită colaborarea/părerea altor specialişti

dacă profesionalismul său nu acoperă în întregime o anumită situaţie

dar în plus necesită angajarea/colaborarea pacientului în luarea deciziilor (este consilier al pacientului)

29

30

Medicul acţionează ca un prieten sau ca un sfatuitor

Nu numai prezintă informaţiile Dar şi pledează pentru un curs terapeutic

considerat de medic ca fiind de dorit

31

Obligaţiile terapeutului:

angajează pacientul într-un dialog asupra celui mai bun curs al acţiunii, spunându-i în final nu numai ce ar putea să facă ci şi ce ar trebui să facă (terapeutul acţionează ca un profesor)

32

Persoane diferite fac faţă bolii în moduri extrem de diferite, în funcţie de personalitate, experienţele din copilărie, clasă socială, nivel cultural, apartenenţă etnică.

Reacţiile la boală include negare, anxietate, mânie, depresie.

Toţi aceşti factori vor influenţa decizia persoanei de a căuta ajutor medical şi de asemenea va influenţa comportamentul pacientului în timpul tratamentului.

33

Să ne gândim la o situaţie: vi s-a întâmplat ceva neplăcut şi vreţi să împărtăşiţi vestea proastă cuiva (de exemplu aţi căzut la un examen sau v-aţi despărţit de iubit/ă)

Ce v-ar ajuta să împărtăşiţi informaţia? Ce v-ar împiedeca să împărtăşiţi informaţia?

34

Pentru început să luăm în considerare locul –n-o să începeţi să discutaţi despre ceva ce vă deranjează într-un autobuz aglomerat sau într-o încăpere aglomerată

Cum vă simţiţi la momentul respectiv va influenţa ceea ce veţi spune (atât la începutul conversaţiei cât şi pe parcursul ei).

Dacă simţiţi că persoana cu care vorbiţi este atentă şi prietenoasă veţi spune mai mult.

35

mesaj La fel se întâmplă şi în cazul interacţiunii dintre medic şi pacient, comunicarea poate fi influenţată de factori care ţin de:

Pacient De medic De locul unde se

desfăşoară interviul

Emiţător medic/pacient

Receptor medic/pacient

36

Factori legaţi de pacient care influenţează comunicarea

Factori legaţi de medic care influenţează comunicarea

Simptomele fizice (durerea, gradul de disconfort)

Factori psihologici legaţi de boală şi/sau tratament medical (negare, anxietate, mânie, depresie)

Experienţe anterioare legate de tratament

Experienţe legate de tratamentul actual

Încrederea în propriile abilităţi de comunicare

Personalitatea Factori fizici

(oboseala) Factori psihologici

(anxietatea)

37

38

Mediu nefamiliar Pierderea spaţiului personal Separarea de familie şi prieteni Pierderea independenţei şi a intimităţii Mirosuri neobişnuite Sunete neobişnuite (secţiile de terapie

intensivă) Mâncarea din spital Problemele financiare puse de boală Incertitudinea faţă de diagnostic şi

tratament

39

Convingerile pacientului despre boală şi sănătate

Problemele pe care pacientul doreşte să le discute

Expectaţiile pacientului cu privire la acţiunile medicilor (de multe ori se bazează pe experienţe anterioare de boală)

Cum percepe pacientul rolul doctorului

40

Ca studenţi la medicină, cel puţin la început s-ar putea să vă fie mai greu să discutaţi cu pacienţi care sunt mult mai în vârstă decât voi (mai ales atunci când sunt implicate teme sensibile, de exemplu legate de viaţa sexuală)

41

Când se apropie sesiunea, sau cand discutaţi cu pacienţii pentru examenul practic s-ar putea ca anxietatea să vă afecteze comunicarea

 La fel, după o gardă sau spre sfârşitul programului, datorită oboselii să nu aveti chiar atâta răbdare ca să comunicati foarte bine

42

Trebuie să fiţi conştienţi şi de propriile prejudecăţi şi de modul în care acestea v-ar putea afecta comunicarea cu pacienţii

Prejudecăţi legate de rasă, naţionalitate, statut socio-profesional şi financiar, mediu de provenienţă, religie, orientare sexuală, diagnostic psihiatric

43

Young Attractive Rich Verbal Intelligent Successful Cu cât pacienţii sunt mai asemănători cu

noi, comunicăm mai uşor cu ei. Dar restul?

44

Factori ce ţin de locul unde se desfăşoară interviul –cerinţe

Asigurarea intimităţii Un mediu confortabil Aşezarea corectă a medicului şi a pacientului

45

Cele mai multe consultaţii au loc în secţiile sau ambulatorul spitalelor. Asigurarea intimităţii (şi a confidenţialităţii consulaţiei) este esenţială.

Un pacient întins într-un pat căruia i se pun întrebări la vizită de exemplu nu va dezvălui informaţii sensibile dacă ştie că pacientul de alături aude tot.

Pe cât posibil încercaţi să vă asiguraţi că nu veţi fi întrerupţi în timpul consulaţiei.

Într-un cabinet medical putem întâlni 3 modalităţi de aranjare a scaunelor medicului şi pacientului.

46

Care credeţi că este cea mai bună modalitate de aranjare pentru a facilita comunicarea? Dar cea mai răspândită?

47

Poziţia a în care pacientul şi medicul stau faţă în faţă cu un birou între ei n-o să-l facă pe pacient să se simtă în largul lui (chiar dacă doctorul s-ar putea să simtă că deţine controlul). Biroul este şi o barieră.

  Poziţiile b şi c sunt mai informale şi vor

facilita comunicarea.

48

Un alt aspect care trebuie luat în considerare este distanţa dintre medic şi pacient.

Dacă scaunele sunt prea apropiate pacientul s-ar putea să se simtă ameninţat (i se invadează distanţa personală), iar dacă distanţa dintre scaune este prea mare medicul ar putea da impresia că nu este interesat de ceea ce spune pacientul.

Cele mai multe consultaţii au loc la o distanţă între 1.25-2.75 metri, dar distanţa poate să se modifice în timpul interviului dacă medicul se apropie de pacient pentru a-l linişti.

49

Atenţie la consulaţiile din secţiile spitalelor: când medicul sau studentul la medicină fie

stă în picioare lângă pat sau se aşează pe patul pacientului (şi fără a cere permisiunea) s-ar putea ca pacientul să se simtă vulnerabil.

Dacă pacientul nu poate fi deplasat pentru a fi consultat ar trebui să luaţi un scaun şi să-l puneţi lângă pat pentru a fi la acelaşi nivel cu pacientul.

50