Baze de Date Microsoft Acces

108
1 Cornel GIULVEZAN Gabriela MIRCEA Diana TÂRNĂVEANU Camelia MARGEA Timişoara, 2009

Transcript of Baze de Date Microsoft Acces

Page 1: Baze de Date Microsoft Acces

1

Cornel GIULVEZAN Gabriela MIRCEA Diana TÂRNĂVEANU Camelia MARGEA

Timişoara, 2009

Page 2: Baze de Date Microsoft Acces

2

REFERENŢI ŞTIINŢIFICI: Prof. univ. dr. Mihaela MUNTEAN Prof. univ. dr. Ioan BANDU

Page 3: Baze de Date Microsoft Acces

3

Page 4: Baze de Date Microsoft Acces

4

Page 5: Baze de Date Microsoft Acces

5

CUPRINS

CUPRINS ............................................................................................. 5

OBIECTIVELE CURSULUI .............................................................. 7

Capitolul 1 INTRODUCERE .............................................................. 8

1.1. Conceptele de Dată şi Fişier ........................................................ 8

1.2. De ce baze de date? ................................................................... 12

1.3. Autoevaluare ............................................................................. 14

Capitolul 2 BAZE DE DATE – CONCEPTE ................................... 15

2.1. Conceptul de bază de date ......................................................... 15

2.2. Modelarea baze de date ............................................................. 17

2.3. Obiectivele datelor în baze de date ............................................ 21

2.4. Sisteme de gestiune a bazelor de date ........................................ 23

2.5. Funcţiunile sistemului de gestiune al bazei de date .................... 27

2.6. Componentele unui mediu SGBD .............................................. 28

2.7. Limbaje pentru baze de date ...................................................... 31

2.8. Proiectarea bazei de date ........................................................... 32

2.9. Modelul de date relaţional ......................................................... 35

2.9.1. Operatorii modelului relaţional ........................................... 43

2.9.2. Integritatea referenţială ....................................................... 44

2.10. Întrebări teoretice de auto-evaluare .......................................... 45

Capitolul 3 MICROSOFT ACCESS ................................................. 47

3.1. Noţiuni generale privind bazele de date ACCESS ...................... 47

3.2. Tabelele .................................................................................... 50

3.3. Interogările ................................................................................ 52

3.4. Formularele ............................................................................... 53

3.5. Rapoartele ................................................................................. 54

3.6. Macrocomenzile şi modulele ..................................................... 55

3.7. Tipuri de fişiere în ACCESS ..................................................... 57

3.8. Teste de auto-evaluare ............................................................... 58

Capitolul 4 LIMBAJUL SQL ............................................................ 59

4.1. Prezentarea limbajului SQL ....................................................... 59

Page 6: Baze de Date Microsoft Acces

6

4.2. Limbajul SQL ŞI VBA .............................................................. 60

4.3. Descrierea limbajului SQL ......................................................... 61

4.3.1. Instrucţiunea SELECT ........................................................ 61

4.3.2. Clauza FROM ..................................................................... 62

4.3.3. Clauza WHERE .................................................................. 63

4.3.4. Clauza GROUP BY ............................................................ 63

4.3.5. Clauza HAVING................................................................. 64

4.3.6. Clauza ORDER BY ............................................................ 64

4.3.7. Instrucţiunea UPDATE ....................................................... 65

4.3.8. Instrucţiunea DELETE ........................................................ 65

4.3.9. Instrucţiunea INSERT INTO ............................................... 66

4.3.10. Alte instrucţiuni ................................................................ 67

4.4. Exemple de utilizare a interogărilor SQL ................................... 68

4.4.1. Actualizarea înregistrărilor .................................................. 68

4.4.2. Încărcarea unei liste derulante ............................................. 69

4.5. Teste de auto-evaluare ............................................................... 70

PARTEA PRACTICĂ ........................................................................ 71

Aplicaţii practice rezolvate ................................................................ 71

5.1. Aplicaţia 1 ................................................................................. 71

5.1.1. Aplicaţie propusă .................................................................... 78

5.1.2. Aplicaţie propusă .................................................................... 79

5.2. Aplicaţia 2 ................................................................................. 79

5.2.1. Aplicaţie propusă: ................................................................... 86

5.3. Aplicaţia 3 ................................................................................. 86

5.3.1. Aplicaţie propusă .................................................................... 93

5.4. Aplicaţia 4 ................................................................................. 93

5.4.1. Aplicaţie propusă .................................................................... 96

5.5. Aplicaţia 5 ................................................................................. 96

5.5.1 Aplicaţie propusă ................................................................... 100

Bibliografie ....................................................................................... 101

GLOSAR DE TERMENI ................................................................. 103

Page 7: Baze de Date Microsoft Acces

7

OBIECTIVELE CURSULUI

Evoluţia diferitelor metode şi tehnici de organizare a datelor, pe suporturi tehnice adresabile (memorii externe), a fost determinată de necesitatea de a avea un acces cât mai rapid şi mai uşor la un volum cât mai mare de date.

Sistemele de gestiune a bazelor de date reprezintă modalitatea principală de structurare şi organizare a datelor în cadrul sistemelor informatice. Obiectivul unei bazei de date este de a separa descrierea datelor faţă de programele de aplicaţii, ajungîndu-se la abstractizarea datelor memorate.

Obiectivele cursului sunt însuşirea noţiunilor fundamentale şi conceptelor de bază din domeniu, precum şi capacitatea de a iniţia, proiecta şi implementa o bază de date. Ne propunem să răspundem la întrebările: ce este o bază de date, cum este structurată aceasta, cum se proiectează?

Pentru aceasta considerăm necesare: � înţelegerea impactului tehnologiilor informaţiei şi a

comunicaţiilor (TIC) în societate, a conexiunilor dintre informatică şi alte obiecte de studiu, precum şi identificarea posibilităţilor de utilizare a SGBD-urilor în disciplinele specializării de bază;

� familiarizarea cu instrumentele oferite de sistemele de gestiune a bazelor de date (tabele, formulare, interogări, rapoarte, macro-uri, proceduri VBA);

� dezvoltarea abilităţii de a crea o aplicaţie user-friendly, cu o interfaţă grafică atractivă;

� iniţierea în limbajul SQL – Structured Query Language; � dezvoltarea unei culturi informatice.

Octombrie, 2009 Autorii

Page 8: Baze de Date Microsoft Acces

8

PARTEA TEORETICĂ

CAPITOLUL 1 INTRODUCERE

Organizarea datelor în vederea prelucrării pe calculator este o activitate cel puţin la fel de importantă ca şi scrierea progamelor. În acest prim capitol vor fi prezentate noţiuni legate de modul de organizare a datelor, plecând de la conceptele de bază de „dată” şi „fişier”, prezentând o clasificare a datelor, a tipurilor de structuri de date existente şi a organizării datelor în fişiere. Sistemele informatice pot fi realizate fie cu ajutorul unor aplicaţii care utilizează fişiere independente sau integrate, fie cu ajutorul unor aplicaţii care accesează o structură complexă numită bază de date. Sistemului informatic are două componente principale şi anume datele şi programele, acestea fiind într-o strânsă interdependenţă. O bază de date are mijloace proprii pentru crearea şi evoluţia în timp a structurii, realizând o departajare între datele stocate şi programele care le accesează.

1.1. Conceptele de Dată şi Fişier Apariţia şi dezvoltarea rapidă a bazelor de date se datorează unei

multitudini de factori de natură tehnică şi socio-economică. Creşterea necesarului şi implicit a consumului de informaţie a avut ca prim rezultat creşterea cantităţii de informaţie stocată pe suporturi de memorare externă şi optimizarea tehnicilor de stocare şi regăsire a informaţiei.

Chiar de la primele aplicaţii informatice realizate cu ajutorul calculatorului s-a pus problema utilizării unor tehnici eficiente de organizare, stocare şi regăsire a datelor. O informaţie codificată şi stocată pe un suport de memorare reprezintă ceea ce numim „dată”. Din punctul de vedere al prelucrării de calculator, în cadrul aplicaţiilor, datele se definesc cu ajutorul unui nume (identificator), a atributelor pe care le are şi de o valoare. Rezolvarea problemelor concrete cu ajutorul calculatorului presupune definirea unui algoritm adecvat pentru rezolvarea fiecărei probleme. Un algoritm este definit ca fiind o succesiune finită, corect definită şi fără ambiguităţi de operaţii elementare care se aplică asupra unei mulţimi de date de intrare pentru a se obţine un rezultat. Algoritmul trebuie sa conducă la acelaşi rezultat de fiecare dată când se aplică asupra aceleaşi mulţimi de date de intrare. Calculatorul prelucrează doar date reprezentate cu ajutorului unui cod binar, motiv pentru

Page 9: Baze de Date Microsoft Acces

9

care datele sunt din punctul de vedere al calculatorului şiruri de cifre binare, de biţi. Semnificaţia şirurilor de biţi depinde de codul pentru codificarea informaţiei, de modul de utilizare a acesteia de către programator în cadrul aplicaţiei informatice şi de limbajul de programare folosit. Fiecare limbaj de programare are reguli specifice pentru definirea şi utilizarea datelor.

Organizarea datelor reprezintă procesul de identificare, definire, evaluare, structurare şi memorare a informaţiilor, în cadrul unui sistem informaţional. Prin organizarea datelor se realizează gruparea datelor în colecţii de date omogene, se stabilesc care sunt relaţiilor dintre date, dintre elementele colecţiilor şi dintre colecţii, precum şi modul de stocare a datelor pe suportul fizic de memorare.

Datele pot fi clasificate în funcţie de modul de alocare al memoriei, astfel existând date de tip static şi date de tip dinamic. La datele de tip static, memoria este alocată la începutul execuţiei programului, rămânând ocupată de respectivele date pe întreaga durată a execuţiei, pe când la datele de tip dinamic memoria este alocată în momentul execuţiei programului, existând instrucţiuni care permit alocarea memoriei atunci când datele sunt necesare şi alte instrucţiuni care permit eliberarea respectivei zone de memorie în momentul în care datele nu mai sunt necesare.

Datele trebuie privite sub două aspecte: fizic şi logic. Din punct de vedere fizic, în cazul stocării şi prelucrării cu ajutorul calculatorului datele sunt şiruri de biţi. Din punct de vedere logic, datele au o anumită semnificaţie şi sunt de mai mult tipuri, funcţie de semnificaţia lor.

Datele pot fi simple (elementare), respectiv compuse (structurate). Datele simple (elementare) sunt date independente unele de altele din

punctul de vedere fizic, adică al reprezentării pe suportul de memorare, chiar dacă din punct de vedere logic există interdependenţe. Tipul de dată precizează care sunt valorile datei. Dacă pe parcursul procesului de prelucrare data păstrează aceeaşi valoare este numită dată constantă. Pentru datele constante se utilizează ca identificator valoarea acestora. Dacă valorile datei sunt modificate în timpul procesului de prelucrare datele se numesc date variabile sau variabile. În mod uzual pentru date elementare se folosesc ca tipuri de dată:

� tipul numeric – include numerele întregi, reale si complexe având diferite reprezentări (virgulă fixă, virgulă mobilă, precizie simplă, precizie dublă etc.). Asupra lor se pot realiza operaţii de adunare, scădere, înmulţire, împărţire etc.;

� tipul logic (boolean) – utilizat pentru reprezentarea valorilor logice “Adevărat”, respective “Fals” cu ajutorul unor valori numerice, asupra acestora putându-se efectua operaţii logice precum negaţia, conjuncţia, disjuncţia;

Page 10: Baze de Date Microsoft Acces

10

� tipul caracter (text, string) – permite reprezentarea unor succesiuni de caractere folosind mulţimi de simboluri alfanumerice, reprezentarea pe suporturile de memorare utilizând codul ASCII. Asupra acestora se pot defini operaţii de căutare, concatenare, ordonare;

� tipul dată calendaristică, timp (Date, Time, DateTime) – reprezentarea internă a acestora făcându-se de regulă cu ajutorul unor valori numerice.

Datele compuse numite şi structuri de date sunt colecţii (mulţimi) de date elementare între care există relaţii structurale, omogene din punct de vedere al descrierii şi al prelucrării. Componentele unei structuri formează un întreg astfel încât prelucrarea se poate face atât la nivelul structurii de date cât şi la nivelul fiecărei componente, care poartă numele de câmp.

Majoritatea limbajelor de programare operează cu două categorii de structuri: structuri interne şi structuri externe.

Structurile de date interne se referă la modul de amplasare în memoria internă a datelor elementare aparţinând unei colecţii. În această categorie sunt incluse structurile de tip tablou (masiv), înregistrare (articol), mulţime, listă şi arbore.

Structurile externe se referă la modul de memorare a datelor pe suporturi de memorare externă. Din această categorie fac parte fişierele şi bazele de date.

Datele, văzute iniţial ca şiruri de caractere, care reproduceau caracteristicile unor obiecte, fenomene, fapte, evenimente, respectiv concepte din lumea reală, datorită factorului de repetare au fost organizate în structuri care poartă numele de fişier. Fişierul este o structură care grupează date dintr-un anumit domeniu care au anumite caracteristici comune. Fişierele pot fi cu organizare definită, respectiv nedefinită. Accesul la datele ce formează fişierul depinde de structura ce defineşte fişierul, adică de organizarea datelor şi de suportul de memorare. Există doi parametrii ce măsoară performanţele accesului la date: cantitatea de date transferată şi timpul de răspuns. Suportul de memorare poate fi adresabil sau nu, poate fi reutilizabil sau nu, poate fi magnetic, optic sau de altă natură. Accesul la date poate fi secvenţial sau direct. Accesul direct este permis doar de suporturile de memorare adresabile, adică acele suporturi de memorare care permit accesul direct pe baza unei adrese la o anumită zonă de pe suportul de memorare, numită locaţie sau bloc. Principiile de organizare a fişierelor şi tehnicile de regăsire a datelor stocate în fişiere reprezintă o transpunere în cadrul aplicaţiilor informatice a tehnicilor utilizate în sisteme de prelucrare manuală a informaţiei. Fişierul fiind o colecţie de date trebuie considerat ca având două structuri distincte suprapuse, şi anume, o

Page 11: Baze de Date Microsoft Acces

11

structură fizică şi una logică, cea logică fiind dată de semnificaţia datelor. Din punct de vedere fizic fişierul este o colecţie finită de înregistrări fizice, iar din punctul de vedere al semnificaţiei, o colecţie de înregistrări logice, numite şi articole.

Fişierul ocupă un anumit spaţiu pe suportul de memorare extern, spaţiul alocat putând fi continuu sau nu. Componentele sistemului de operare gestionează în mod transparent alocarea fizică pe suportul de memorare externă precum şi accesul la fişiere.

Din punctul de vedere al sistemului de operare fişierul are un nume şi eventual o extensie de fişier, are asociată o mulţime de atribute care depind de sistemul de operare (Read Only, Hidden, System, Archive etc.), informaţii privind momentul creării, al ultimei modificări, al ultimei accesări, privind dimensiunea ca număr de octeţi etc. Extensia oferă sistemului de operare informaţii privind conţinutul fişierului.

Din punctul de vedere al aplicaţiilor fişierul are un conţinut informaţional, un anumit mod de organizare, permite unul sau mai multe moduri de acces etc.

Datele într-un fişier sunt structurate în înregistrări. Organizarea înregistrărilor într-un fişier poate fi privită atât ca organizare logică cât şi ca organizare fizică.

Din punctul de vedere al organizării fizice datele ce formează fişierul sunt structurate în înregistrări fizice. Organizarea fizică reprezintă o organizare internă care depinde de resursele fizice ale calculatorului şi este supusă rigorilor sistemului de operare. Înregistrarea fizică reprezintă numărul de octeţi care se transferă între memoria internă a calculatorului şi suportul de memorare extern (scriere), respectiv de pe suportul extern în memorie (citire). Pentru optimizarea transferului se folosesc zone de memorie numite zone tampon, sau buffer, prin intermediul cărora se transferă mai multe înregistrări fizice vecine cu înregistrarea de care este nevoie.

Din punct de vedere al organizării logice datele conţinute într-un fişier sunt structurate în înregistrări logice. În principiu, un fişier conţine acelaşi tip de înregistrări logice, dispuse într-o anumită ordine. Mulţimea înregistrărilor logice conţinute într-un fişier reprezintă o mărime finită şi caracterizează, în mod direct, mărimea oricărui fişier.

Din punct de vedere al utilizatorului, înregistrarea logică reprezintă şi unitatea de acces la datele conţinute într-un fişier. Organizarea logică a înregistrărilor în fişier, ca mod de organizare externă a datelor, este impusă de natura aplicaţiilor şi cerinţele de prelucrare.

Datele conţinute într-o înregistrare logică caracterizează o entitate informaţională, se referă la o clasă de obiecte, fenomene, procese etc., în timp

Page 12: Baze de Date Microsoft Acces

12

ce datele ce formează o înregistrare fizică caracterizează o unitate de stocare fizică pe suportul de memorie a calculatorului. Utilizatorul operează cu concepte, privind organizarea datelor, la nivel logic, în vreme ce sistemul de operare stochează şi manipulează datele, pe suportul de memorie, numai la nivel de înregistrare fizică. În funcţie de natura şi complexitatea datelor, lungimea unei înregistrări logice poate să corespundă sau nu cu lungimea unei înregistrări fizice. O înregistrare fizică poate să conţină mai multe înregistrări logice, respective o înregistrare logică poate fi stocată în mai multe înregistrări fizice.

1.2. De ce baze de date?

Totalitate informaţiilor care definesc şi menţin în funcţiune un sistem real formează sistemul informaţional al sistemului real, iar în cadrul sistemului informaţional putem delimita sistemul informatic, care reprezintă acea parte a sistemului informaţional în care informaţia este stocată şi procesată cu ajutorul tehnicii de calcul. Sistemele informatice pot fi realizate fie cu ajutorul unor aplicaţii care utilizează fişiere independente sau integrate, fie cu ajutorul unor aplicaţii care accesează o structură complexă numită bază de date. Baza de date are mijloace proprii pentru crearea şi evoluţia în timp a structurii. Organizarea datelor în fişiere aparţinând fiecărei aplicaţii reprezintă o metodă rigidă care are mai multe dezavantaje pentru utilizatori. Cel mai mare dezavantaj este acela că modificările în structura unui fişier obligă la modificarea tuturor programelor care utilizează fişierul a cărui structură a fost modificată. Din punctul de vedere al utilizatorului sistemele bazate pe fişiere reprezintă un progres extraordinar faţă de sistemele manuale, totuşi acestea fiind dependente de programele de aplicaţie, orice interogare necesită scrierea unui program şi integrarea acestuia în sistemul implementat, obţinerea de noi informaţii spontan fiind practic imposibilă.

Realizarea sistemelor informatice cu ajutorul aplicaţiilor independente presupune ca fiecare astfel de aplicaţie să definească şi să întreţină propriile structuri de date organizate de regulă în fişiere. În acest caz are loc separarea şi izolarea datelor, precum şi legarea acestora de fiecare aplicaţie. Datorită modului de abordare descentralizat are loc o creştere a redundanţei datelor, adică datele vor fi multiplicate necontrolat. Redundanţa reprezintă o proprietate a unei colecţii de date care se referă la faptul că unele componente ale colecţiei de date sunt memorate de mai multe ori pe suportul de memorare. Multiplicarea datelor implică costuri suplimentare şi în plus, creşte riscul alterării integrităţii datelor, adică apariţia de neconcordanţe. În cazul sistemelor reale complexe

Page 13: Baze de Date Microsoft Acces

13

creşterea redundanţei are ca efect apariţia de erori frecvente datorate neconcordanţei informaţiilor memorate în fişiere aparţinând unor aplicaţii diferite, rezultând costuri de actualizare mărite corespunzător.

Sistemului informatic are două componente principale şi anume datele şi programele, acestea fiind într-o strânsă interdependenţă.

În codul program al fiecărei aplicaţii creat într-un limbaj de programare clasic se definesc structurile de date, atât cele interne ale aplicaţiei respective cât şi structura logică a fişierelor utilizate de aplicaţia respectivă, împreună cu modul de acces la datele stocate în aceste fişiere. În cazul în care structura logică a unei înregistrări este modificată prin adăugarea unui câmp, sau schimbarea dimensiunii unui câmp, toate programele care operează cu fişierul a cărui structură a fost modificată trebuie actualizate. De asemenea orice modificare a semnificaţiei, respectiv a modului de reprezentarea a informaţiei respective în sistemul real impune modificarea tuturor aplicaţiilor care folosesc informaţia respectivă, ceea ce reprezintă în cazul sistemelor informatice complexe un efort de programare considerabil, precum şi costuri ridicate. Această caracteristică a sistemelor bazate pe fişiere este cunoscută sub denumirea de dependenţă program-date. Deoarece structura fişierului este încorporată în programele de aplicaţie, ea este dependentă de limbajul în care sunt scrise programele în este realizată aplicaţia respectivă.

Atunci când datele sunt izolate în fişiere aparţinând unor aplicaţii independente, accesarea datelor de care este nevoie la un moment dat se realizează cu mare greutate deoarece programatorul trebuie să sincronizeze prelucrarea simultană a tuturor fişierelor aplicaţiilor, dificultatea crescând odată cu numărul de fişiere. Structura fişierelor este încorporată în programele de aplicaţie, fiind dependentă de limbajul de programare folosit pentru fiecare aplicaţie. Mai mult chiar, fiecare interogare a fondului de date stocate în fişierele independente se realizează doar prin intermediul programelor de aplicaţie, interogarea fiind dependentă de programatorul care a realizat aplicaţia şi chiar mai mult de limbajul de programare folosit. În sistemele complexe, odată cu creşterea necesarului de informaţie există riscul ca satisfacerea necesarului de informaţie prin noi programe să nu poată fi realizată într-un timp optim. Reducerea timpului alocat analizei precum şi proiectării de noi aplicaţii are ca rezultat obţinerea de programe inadecvate sau ineficiente pentru îndeplinire cerinţelor utilizatorilor, de regulă cu o documentaţie limitată şi greu de întreţinut. În astfel de condiţii securitatea datelor devine limitată, iar integritatea datelor est practic imposibil de asigurat.

Limitele sistemelor bazate pe fişiere independente se datorează următorilor doi factori:

� definiţia datelor este încorporată în programele de aplicaţie,

Page 14: Baze de Date Microsoft Acces

14

� controlul accesului şi cel al manipulării datelor se realizează exclusiv prin intermediul programelor de aplicaţie.

Pentru ca un sistem informatic să fie eficient este necesară o nouă abordare care să scoată în afara programelor de aplicaţie definirea, controlul şi manipularea datelor. Aceasta se poate realiza cu ajutorul bazei de date şi a sistemului de gestiune a bazelor de date.

1.3. Autoevaluare 1. Explicaţi:

a. Noţiunea de dată; b. Organizarea datelor; c. Date constante, date variabile; d. Noţiune de fişier; e. Tipuri de date simple; f. Date compuse; g. Redundanţa datelor; h. Înregistrare fizică şi înregistrare logică; i. Dependenţa date-program.

2. Analizaţi critic noţiunile de dată elementară şi dată compusă.

Page 15: Baze de Date Microsoft Acces

15

CAPITOLUL 2 BAZE DE DATE – CONCEPTE

Baza de date realizează separarea definiţiei datelor de programele de aplicaţie. Ne propunem o trecere în revistă a avantajelor ce decurg din organizarea datelor în baze de date, precum şi a principalelor concepte din teoria bazelor de date. Vom prezenta mai multe puncte de vedere legate de definiţia bazei de date, insistând asupra principalelor caracteristici ale bazelor de date, modelarea bazei de date, obiectivele datelor în baze de date, definiţia, funcţiunile şi componentele unui sistem de gestiune a bazelor de date. Am considerat necesare prezentarea conceptelor de limbaje pentru baze de date, principalele principii pe care se bazează proiectarea bazelor de date şi modelul de date relaţional.

2.1. Conceptul de bază de date

Pentru conceptul de bază de date există un număr foarte mare de definiţii, adesea contradictorii, cu atât mai mult cu cât conceptul a fost în continuă evoluţie.

Baza de date: � reprezintă o colecţie partajată de date, între care există relaţii logice

(şi o descriere a acestor date), proiectată pentru a satisface necesităţile informaţionale ale unei organizaţii;

� este o colecţie de date operaţionale folosite de către aplicaţiile sistem ale unei organizaţii;

� este un ansamblu structurat de date coerent, fără redundanţă inutilă, astfel încât aceasta pot fi prelucrate eficient de mai mulţi utilizatori într-un mod concurent;

� reprezintă un ansamblu de date înregistrate pe suporturi accesibile calculatorului pentru a satisface simultan mai mulţi utilizatori de o manieră selectivă şi într-un timp oportun;

� se defineşte ca un ansamblu de date elementare sau structurate, accesibile unei comunităţi de utilizatori.

Page 16: Baze de Date Microsoft Acces

16

Baza de date este un ansamblu structurat de date legate structural între ele, un depozit de date unic definit o singură dată şi utilizat simultan de mai mulţi utilizatori. Baza de date este o resursă comună şi partajată. Baza de date conţine nu numai date ci şi descrierea acestora. Descrierea datelor este cunoscută sub denumirea de dicţionar de date (catalog de sistem, sau meta-date) şi reprezintă date despre date. Prin faptul ca baza de date conţine şi descrierea datelor se realizează independenţa program - date. Baza de date realizează separarea definiţiei datelor de programele de aplicaţie. Prin această abstractizare a datelor devine posibilă modificarea definiţiei unei date fără a afecta utilizatorii acesteia cu condiţia ca semnificaţia datei respective, adică definiţia externă a acesteia, să rămână aceeaşi.

Ceea ce este important de reţinut referitor la conceptul de bază de date este aceea că el nu poate fi definit complet decât dacă se au în vedere două unghiuri de vedere diferite şi legătura dintre acestea:

� caracteristicile bazei de date din punctul de vedere al utilităţii în cadrul sistemului real în care se implementează, respectiv locul şi rolul bazei de date în cadrul sistemului informaţional-decizional, schema externă, nivelul extern (viziunea externă);

� caracteristicile tehnice ale bazei de date, respectiv locul şi rolul bazei de date în cadrul sistemului de prelucrarea datelor, schema internă, nivelul intern (viziunea internă);

� legătura dintre cele două viziuni, cea externă şi cea internă este realizată de schema conceptuală (nivelul conceptual), care are rolul de a constitui schema logică a întregii baze de date, adică reprezintă o imagine completă a cerinţelor organizaţiei privind datele, fiind independentă de orice consideraţii privind stocarea.

Standardizarea în domeniul bazelor de date s-a impus de la începutul anilor 70 impunându-se pentru baza de date trei niveluri de abstractizare, adică trei niveluri distincte la care pot fi descrise datele. Aceasta formează o arhitectură cu trei niveluri, cuprinzând un nivel extern, unul conceptual şi unul intern. Pentru fiecare nivel se defineşte o schemă corespunzătoarea a bazei de date. Obiectivul arhitecturii cu trei niveluri este separarea vederii fiecărui utilizator asupra bazei de date de modul în care ea este reprezentată fizic.

Viziunea utilizatorului individual se numeşte vedere externă sau model extern, la nivel extern existând o mulţime de vederi externe, de sub-scheme externe, corespunzătoare fiecărui utilizator individual. O vedere externă poate fi considerată ca fiind din punctul de vedere al utilizatorului individual conţinutul bazei de date, adică ceea ce „vede” el din baza de date. Acest nivel descrie acea parte a bazei de date care este relevantă pentru fiecare utilizator schema externă fiind formată din mulţimea de sub-schemelor externe.

Page 17: Baze de Date Microsoft Acces

17

Schema conceptuală este o reprezentare a tuturor informaţiilor conţinute de baza de date într-o formă abstractă. Ea reprezintă o viziune, o vedere a datelor aşa cum sunt ele în realitate, fără a ţine cont de modul în care vede datele fiecare utilizator. Nivelul conceptual reprezintă o vedere generală a bazei de date. Acest nivel descrie ce date sunt stocate în baza de date şi relaţiile dintre acestea. Pentru o bază de date există o singură schemă conceptuală. Vederea internă precizează modul în care se memorează efectiv datele ce formează baza de date şi este descrisă de schema internă a bazei de date. Nivelul intern este reprezentarea fizică a bazei de date pe calculator. Acest nivel descrie cum sunt stocate datele în baza de date precum şi metodele de acces, criteriile de ordonare şi regăsire pe baza unor criterii de performanţă şi flexibilitate care asigură performanţe optime. Pentru baza de date există o singură schemă externă.

Pentru a stabili corespondenţa între fiecare schemă externă şi schema internă, în cadrul bazei de date există mecanisme care folosesc informaţiile din schema conceptuală. Fiecare sub-schemă externă este o imagine a schemei conceptuale.

Trebuie să se facă distincţie între descrierea bazei de date, care constituie schema bazei de date şi baza de date însăşi. Schema bazei de date este definită în cursul procesului de proiectare a bazei de date, modificările ulterioare fiind nesemnificative. Datele reale din baza de date pot fi modificate frecvent. Mulţimea de valori concrete stocate, la un moment dat, se numeşte instanţă a bazei de date.

Descrierea generală a bazei de date se numeşte schema bazei de date şi vizează structurile de date, legăturile dintre date şi regulile care asigură coerenţa datelor. Pentru o bază de date există trei tipuri diferite de scheme care sunt în concordanţă cu nivelurile de abstractizare ale arhitecturii bazei de date.

2.2. Modelarea baze de date Numim model de date o colecţie integrată de concepte, necesare

descrierii datelor, a relaţiilor dintre date şi a constrângerilor asupra datelor dintr-o organizaţie. Modelul de date este o reprezentare abstractă a obiectelor şi a evenimentelor lumii reale şi a asocierilor dintre acestea, cu ajutorul căruia se reprezintă o organizaţie. Un model de date este definit sub trei aspecte, şi anume o componentă structurală, care cuprinde regulile de definire a datelor, o componentă de manipulare datelor, care defineşte tipurile de operaţii permise asupra datelor şi o mulţime de reguli care garantează integritatea şi coerenţa datelor. Pentru modelarea datelor la nivel conceptual şi extern se folosesc

Page 18: Baze de Date Microsoft Acces

18

modele de date bazate pe obiecte şi modele de date bazate pe înregistrări, iar la nivel fizic modele de date fizice. Modelele de date bazate pe obiecte utilizează conceptele: entitate, atribut şi relaţie. Cele mai cunoscute tipuri de modele de date bazate pe obiecte sunt modelul Entitate - Relaţie, modelul semantic, modelul funcţional şi modelul orientat spre obiecte. Modelul Entitate – Relaţie reprezintă un model de date conceptual de nivel înalt, neformalizat, care descrie structura bazei de date, precum şi tranzacţiile de regăsire, respectiv de reactualizare asociate. Acest model, permite o reprezentare a unui sistem real, grupând elementele sistemului real în entităţi şi asocieri (legături) între entităţi. Modelul de date orientat spre obiecte extinde definiţia conceptului entitate în sensul că se descrie atât starea prin atribute, cât şi comportamentul prin acţiunile asociate. Obiectul încapsulează starea şi comportamentul. Modelarea conceptuală presupune realizarea unui model de date pentru informaţiile care există în cadrul unei organizaţii independent de detaliile de implementare.

Analiza necesităţilor informaţionale ale unei organizaţii presupune identificarea entităţilor, a atributelor acestora şi a relaţiilor dintre entităţi.

O Entitate (entity) este un obiect care poate fi identificat în mod distinctiv (persoană, loc, concept, activitate, eveniment), care este semnificativ pentru sistemul real, un obiect despre care dorim să înregistrăm informaţii.

Un atribut (attribute) este o proprietate care descrie un aspect oarecare al obiectului pe care dorim să îl definim. Entităţile similare care pot fi descrise prin aceleaşi atribute formează un tip de entitate (entity type), iar colecţia formată din toate entităţile de acelaşi tip formează o mulţime de entităţi (entity set).

Entitatea este descrisă de atributele sale relevante. Fiecare atribut reprezintă o caracteristică semnificativă, atributele având rolul de a defini conţinutul unei identităţi. Pentru fiecare atribut există o mulţime de valori posibile, potenţiale, care formează un domeniu de valori. Atributele pot fi simple sau compuse. Atributul simplu are o singură componentă cu existenţă independentă. Atributul compus este format din mai multe componente, fiecare având o existenţă independentă. Prin valori concrete date atributelor ce definesc o entitate se obţine o realizare, o apariţie, o instanţă a respectivei entităţi. Un atribut poate avea o singură valoare, sau mai multe valori pentru o anumită entitate. Este posibil ca valoarea unui atribut să fie derivabilă din valoarea unui alt atribut sau din valorile mai multor atribute ale respectivei entităţi sau ale altor entităţi.

Numim cheie candidat atributul sau mulţimea de atribute ale unei entităţi care identifică în mod unic apariţiile individuale ale unui tip de entitate. Un tip de entitate poate avea mai multe chei candidat. Pe baza unor consideraţii

Page 19: Baze de Date Microsoft Acces

19

privind privind caracterul unic, precum şi de structura cheilor candidat din mulţimea de chei candidat se alege o cheie candidat care va fi numită cheie primară, iar celelalte vor fi numire chei alternative. O cheie candidat formată din mai multe atribute va fi numită cheie compusă.

Numim tip de relaţie o asociere semnificativă între tipuri de entităţi. Un tip de relaţie are asociată o anumită funcţie. Fiecare prezenţă unic identificabilă a unui tip de relaţie se numeşte relaţie. Numim relaţie (relationship) o asociere, o comunicare, o corespondenţă între două sau mai entităţi. Relaţia exprimă raportul existent între respectivele entităţi şi există doar dacă entităţile există. O valoare a unei relaţii este o comunicare între valorile entităţilor pe care le leagă. Entităţile implicate într-o anumită relaţie se numesc participanţi în relaţie. O relaţie în care o anumită entitate participă mai mult decât o dată având roluri diferite se numeşte relaţie recursivă. O relaţie este caracterizată prin gradul relaţiei, care exprimă numărul de entităţi participante. Din punctul de vedere al numărului de mulţimi de entităţi participante entităţile pot fi binare, respectiv multiple. Asocierile binare sunt de trei tipuri, în funcţie de numărul elementelor din fiecare dintre cele două mulţimi puse în corespondenţă:

- asocierea unul - la - unul (one-to-one);

- asocierea unul – la - mai multe (one-to-many) şi mai multe – la - unul (many-to-one);

- asocierea mai multe – la - mai multe (many-to-many)

.

Page 20: Baze de Date Microsoft Acces

20

Între date există diverse relaţii (legături). Între datele ce aparţin unor tipuri de entităţi pot exista două categorii de legături: prin apartenenţa datelor la entitate; dintre entităţile de acelaşi tip sau de tipuri diferite1.

Exemple 1. Fie A mulţimea persoanelor ce lucrează într-o societate comercială.

Între datele acestei mulţimi se pot stabili relaţii de tipul: − x are acceaşi profesie cu y; − x este soţia lui y; − x este mai în vârstă ca y etc.

2. Fie două clase de entităţi: PRODUSE şi BENEFICIARI. Între datele acestor două clase de entităţi pot exista următoarele relaţii:

− între entităţile clasei PRODUSE, date de faptul că un produs poate intra în alcătuirea altui produs;

− între clasele de entităţi PRODUSE şi BENEFICIARI, date de faptul că un produs poate fi livrat la unul sau mai mulţi beneficiari iar un beneficiar poate primi unul sau mai multe produse.

Constrângerile care pot fi impuse entităţilor participante într-o relaţie

trebuie să reflecte restricţiile asupra relaţiilor, aşa cum sunt ele în sistemul real. Există două tipuri de constrângeri asupra relaţiilor, numire constrângeri de cardinalitate şi constrângeri de participare. Regulile care definesc cardinalitatea sunt numite reguli de afaceri. Toate regulile de afaceri din sistemul real trebuie identificate şi reprezentate în modelul de date. Prin constrângerile de participare se stabileşte Atunci când existenţa unei entităţi depinde de o altă entitate de care este legată printr-o relaţie spunem că există o constrângere de participare. Constrângerea de participare poate fi totală (obligatorie) atunci când existenţa unei entităţi necesită existenţa unei entităţi asociate printr-o relaţie, respectiv constrângere de participare este parţială (opţională) atunci când constrângerea nu condiţionează când existenţa entităţii.

Baza de date este o transpunere fizică, în calculator, a modelului de date, care conţine entităţile, atributele ce definesc entităţile şi relaţiile dintre entităţi.

1 Lungu I., Bodea Constanţa, Bădescu Georgeta, Ioniţă Cristina; Baze de date. Organizare, proiectare şi implementare, Editura All Educational, Bucureşti, 1995, p. 3

Page 21: Baze de Date Microsoft Acces

21

2.3. Obiectivele datelor în baze de date

Datele reprezintă suportul real pentru informaţia necesară subsistemului de decizie. Datele sunt stocate în structuri complexe numite baze de date. Utilizarea bazelor de date în cadrul sistemelor informatice are următoarele obiective fundamentale din punctul de vedere al datelor:

1. Independenţa fizică – reprezintă obiectivul esenţial, şi anume, realizarea independenţei structurilor de stocare în raport cu structurile de date din sistemul real. În baza de date mulţimea de date se defineşte fără a ţine cont de forma datelor în sistemul real, luând în considerare doar accesul rapid la date cu performanţe prestabilite. Aceasta se realizează prin asigurarea independenţei fizice a datelor faţă de programele de aplicaţie, adică orice modificare organizării interne a datelor şi a structurilor de înregistrare nu va afecta programele de aplicaţie.

2. Independenţa logică – presupune că fiecare utilizator, respectiv grup de utilizatori are o sub-schemă externă particulară proprie fără a afecta schema generală a bazei de date. Fiecare grup poate să cunoască doar o parte a semanticii datelor, să vadă doar o submulţime a datelor şi numai în forma de care are nevoie. Schema conceptuală a bazei de date fiind o sinteză a schemelor externe nu va fi afectată de evoluţia în timp a unei sub-scheme particulare, fiecare grup de utilizatori putând să-şi modifice propria sub-schemă fără a afecta schema conceptuală.

3. Manipularea datelor direct de către utilizatorul final – face ca datele să fie văzute de utilizatori independent de implementarea datelor în baza de date şi pot manipula datele cu ajutorul unor limbaje ne-procedurale foarte apropiate de limbajul natural. Utilizatorul poate obţine informaţii din baza de date fără să cunoască în întregime organizarea complexă a bazei de date. Realizarea acestui obiectiv are ca rezultat îmbunătăţirea accesibilităţii datelor şi a capacităţii de răspuns. Utilizatorul va putea accesa baza de date cel mai adesea prin intermediul unei interfeţe prietenoase în asociere cu un limbaj ne-procedural, care permit un dialog simplu şi eficient pentru actualizarea şi exploatarea bazei de date. Utilizatorii nu cunosc structura întregii baze de date, dar pot, prin utilizarea un limbaj apropiat de limbajul natural să acceseze procedurile de actualizare, interogare şi afişarea datelor din baza de date. Sistemul informaţional are o mult mai mare funcţionalitate potenţială deoarece prin utilizarea unor instrumente

Page 22: Baze de Date Microsoft Acces

22

adecvate devine posibilă interogarea ad-hoc a colecţiei de date de către utilizatorul final, consumatorul de informaţie, eliminându-se astfel intermediarul, adică personalul calificat care are menirea de a crea aplicaţia informatică.

4. Asigurarea unei redundanţe minime şi controlate a datelor – este al doilea obiectiv major al organizării datelor în baze de date. Aceasta înseamnă că se urmăreşte pe cât posibil ca fiecare dată să apară numai o singură dată în baza de date, indiferent de numărul de utilizatori care o accesează . Duplicarea datelor se păstrează doar pentru a asigura coerenţa bazei de date, redundanţa, trebuie redusă la minim şi menţinută sub control. Redundanţa minimă se asigură prin tehnicile de proiectare a bazei de date.

5. Creşterea cantităţii de informaţii disponibile – prin stocarea în baza de date a datelor generate de un departament al unei organizaţii devine posibilă accesarea lor de toţi membrii organizaţiei. Prin utilizarea bazei de date, aceasta fiind o colecţie unică de date împreună cu legăturile logice existente între date, utilizatorul poate obţine toate datele legate logic de o anumită dată pe care acesta o foloseşte. Prin integrarea datelor devine posibil accesul la date pentru toţi membrii unei organizaţii pentru care o anumită date este semnificativă.

6. Coerenţa şi integritatea datelor – coerenţa datelor se realizează prin verificarea tuturor dependenţelor existente între date în sistemul real. Consistenţa datelor este asigurată prin faptul că actualizarea datelor va fi percepută de fiecare utilizator al bazei de date nu doar de utilizatorii care au realizat actualizarea în plus datorită unicităţii datei stocate în baza de date orice actualizare a valorii sale trebuie efectuată o singură date, iar noua valoare va fi disponibilă instantaneu pentru toţi utilizatorii. Integritatea datelor se referă la validarea şi coerenţa datelor stocate şi se realizează prin unicitatea datelor, precum şi prin validarea datelor introduse sau actualizate în baza de date. Informaţia trebuie să satisfacă constrângeri statice sau dinamice, locale sau generale.

7. Administrarea şi controlul centralizat al datelor – administrarea datelor presupune definirea structurii datelor şi a modului de stocare a datelor. Administrarea este centralizată şi permite o organizare coerentă şi eficace a informaţiei. Fiecare utilizator are propriile cerinţe care pot intra în conflict cu ale altor utilizatori. Administrarea centralizată are rolul de a optimiza performanţele pentru organizaţie luată în ansamblu.

Page 23: Baze de Date Microsoft Acces

23

8. Partajabilitatea datelor – permite ca datele să fie partajate între membrii unei organizaţii fiecare utilizator va accesa datele ca şi cum ar fi singur, fără a şti că în acelaşi timp un alt utilizator va accesa pentru a le modifica. Prin mecanisme proprii de control baza de date va permite accesul concurent la date menţinându-se în acelaşi timp coerenţa datelor. Acest obiectiv face posibilă dezvoltarea de noi aplicaţii ce necesită poate chiar extinderea, respectiv modificarea aplicaţiilor aflate deja în funcţiune.

9. Securitatea datelor – baza de date trebuie să fie protejată pentru distrugeri logice prin actualizări eronate, respectiv distrugeri fizice. Securitatea va fi asigurată prin mecanisme proprii care permit refacerea bazei de date în cazul apariţiei unei erori. Prevenirea distrugerii accidentale a datelor, obligă la instituirea unui set de proceduri de autorizare, dar şi de confirmare a operaţiilor de ştergere, adăugare, precum şi realizarea unor copii de siguranţă, a unor jurnale de urmărire a actualizărilor şi proceduri de refacere a bazei de date, de restaurare a acesteia, în caz de incidente.

10. Confidenţialitatea datelor - datele vor fi protejate de accesul neautorizat. Baza de date are mecanisme proprii care permit identificarea şi autentificarea utilizatorilor, precum şi accesul autorizat şi diferenţiat. Accesul depinde de date şi de utilizatori.

2.4. Sisteme de gestiune a bazelor de date

În cadrul oricărei organizaţii este necesar ca resursa de date să fie bine definită şi documentată, bine organizată şi controlată, partajabilă şi relevantă pentru deciziile luate în cadrul organizaţiei.

Sistemul de Gestiune al Bazei de Date (SGBD) reprezintă un pachet de programe specializat pentru definirea, crearea, întreţinerea şi accesul controlat la baza de date.

Obiectivul principal al unui SGBD este de a separa datele de programele de aplicaţie. SGBD constituie o interfaţă între utilizatori şi baza de date şi constă din programe care interacţionează cu programele de aplicaţie ale utilizatorului şi cu baza de date. Un SGBD are o structură complexă şi include module program specializate pentru a îndeplini anumite funcţiuni:

� gestionarea bazei de date; � definirea datelor (descrierea datelor);

Page 24: Baze de Date Microsoft Acces

24

� manipularea datelor (actualizare şi interogarea bazei de date); � controlul şi securitatea datelor (controlul integrităţii, accesul

concurenţial şi securitatea datelor); � utilitare. SGBD trebuie să asigure trecerea de la un nivel de abstractizare la altul,

adică să poată interpreta „comenzile” exprimate în termen de schemă externă, pentru a le transpune prin intermediul schemei conceptuale în operaţii de intrare-ieşire la nivel fizic. SGBD gestionează la nivel conceptual un dicţionar de date. Modulele program de gestiune a bazei de date realizează accesul fizic la date în conformitate cu cerinţele exprimate printr-o „comandă”. Modulele program de definirea datelor permit traducerea unui limbaj specializat care realizează descrierea naturii datelor şi a legăturii logice dintre date la nivel global conform schemei conceptuale, precum şi schemelor externe specifice fiecărei aplicaţii program externe. Modulele program de manipulare a datelor permit utilizatorilor prin intermediul unui limbaj specializat să găsească, să insereze, să modifice, respectiv să elimine datele din baza de date. Modulele program pentru controlul şi securitate datelor au rolul de a asigura confidenţialitate a şi integritatea datelor, precum şi rezolvarea problemelor de concurenţă. Modulele program utilitare permit întreţinerea, manipularea exploatarea corectă şi facilă a bazei de date.

Sistemele SGBD evoluează continuu şi trebuie să se extindă pentru a rezolva eficient noile cerinţe ale utilizatorilor. Istoria sistemelor de gestiune a bazelor de date delimitează trei generaţii care sunt caracterizate de modelele logice folosite:

� sisteme de tip ierarhic şi de tip reţea, � sisteme relaţionale; � sisteme avansate, care se reperă la sistemele orientate obiect, la cele

deductive, multimedia, active etc. SGBD de tip ierarhic (hierarchical database) şi reţea (network

database) reprezintă din punct de vedere istoric primele generaţii de SGBD. În modelele ierarhice şi reţea datele sunt reprezentate la nivel de articol prin legături ierarhice de tip arbore, respectiv de tip graf. Structurile de date corespunzătoare acestor modele pot fi descrise la nivel logic cu ajutorul unei structură de date abstract numit diagramă. Diagrama este în acest caz un graf orientat prin care se reprezintă tipuri de entităţi şi legăturile funcţionale dintre acestea. Sistemele de gestiune a bazelor de date bazate pe modelul de date reţea, respectiv cel ierarhic, poartă numele de sisteme navigaţionale şi au fost dezvoltate în perioada 1960-1970.

A doua generaţie de SGBD o reprezintă modelul relaţional care tratează entităţile ca relaţii. Sistemele de Gestiunea Bazelor de Date

Page 25: Baze de Date Microsoft Acces

25

Relaţionale sunt caracterizate de structuri de date simple şi intuitive, de operatori care se aplică relaţiilor pentru a defini, căuta, şi reactualiza datele. Bazele de date relaţionale asigură independenţa completă a descrierii logice a datelor în termeni de relaţii şi în descrierea fizică a datelor în termen de fişiere. În prezent există câteva sute de sisteme SGBD relaţionale pentru toate tipurile de calculatoare. Modelul relaţional asigură o independenţă completă în ceea ce priveşte descrierea logică şi fizică a datelor. În plus SGBD relaţionale pun includ limbaje specializate pentru descrierea şi manipularea datelor. Modelul relaţional are capacităţi limitate de modelarea datelor. SGBD relaţionale nu folosesc obiecte complexe şi dinamice, nu realizează gestiunea distribuită a datelor şi nici gestiunea de cunoştinţe.

Conceptul de programare orientată obiect sau programarea calculatoarelor cu ajutorul obiectelor utilizează conceptele de obiect şi clasă de obiecte. Obiectul este definit de o mulţime de proprietăţi numite atribute şi are un anumit comportament care în cazul obiectelor folosite în programare se concretizează prin metode, care sunt programe care se execută în mod automat atunci când în mediul extern sau cel extern al obiectului apare un anumit eveniment. Numim obiect o entitate unic identificabilă, care conţine atât atributele care definesc starea unui obiect din lumea reală, cât şi acţiunile asociate acestuia. Obiectele de acelaşi tip formează o clasă de obiecte care reprezintă o generalizare a noţiunii de tip de dată. Clasa include definiţia datelor şi a metodelor. Conform principiului încapsulării datelor, datele clasei sunt vizibile doar metodelor clasei, iar conform principiului moştenirii sau al derivării o clasă poate fi definită folosind o clasă existentă. Conceptul de încapsulare presupune că un obiect conţine atât structura de date, cât şi mulţimea de operaţii care pot fi utilizate pentru al manipula. Ascunderea informaţiilor semnifică separarea aspectelor externe ale unui obiect de detaliile sale interne, care sunt ascunse de lumea exterioară. În acest mod, detaliile interne ale unui obiect pot fi modificate fără a afecta aplicaţiile care îl utilizează cu condiţia ca detaliile externe să rămână neschimbate. Includerea tehnicilor de programare orientată obiect în domeniul bazelor da date a condus la apariţia Sistemelor de Gestiune a Bazelor de Date Orientate Obiect, care realizează o modelare superioară a informaţiei luând în considerare aspectele dinamice şi integrarea descrierii structurale şi comportamentale. Prin utilizarea principiului programării orientate obiect în domeniul bazelor de date relaţionale a apărut Sistemele de Gestiune a Bazelor de Date Relaţionale Orientate Obiect.

O relaţie este o mulţime de înregistrări ce reprezintă fapte. Cunoştinţele sunt aserţiuni generale şi abstracte asupra faptelor. Pe baza cunoştinţelor se deduc fapte noi prin deducţie plecând de la fapte cunoscute. Pentru a rezolva problema gestiunii de cunoştinţe au apărut bazele de date deductive, care

Page 26: Baze de Date Microsoft Acces

26

utilizând programarea logică gestionează cunoştinţe relativ la baze de date. Un Sistem de Baze de Date Deductiv posedă un limbaj de definire a datelor care permite definirea structuri predicatelor sub formă de relaţii şi constrângeri de integritate asociate, un limbaj de manipulare a datelor care permite pe lângă actualizarea datelor şi formularea de cereri, un limbaj de reguli de deducţie care să permită construirea predicatelor derivate.

Sistemele distribuite reprezintă calculatoare interconectate printr-o reţea de comunicaţie utilizate pentru un scop global. Gestionarea datelor aflate pe calculatoare diferite, eterogene din punctul de vedere al sistemului de operare folosit se realizează cu ajutorul unei baze de date distribuite. Bazele de date distribuite sunt sisteme de baze de date cooperante care sunt rezidente pe calculatoare diferite şi situate în locuri în locaţii diferite. Sistemul de gestiune al unei baze de date distribuite face posibil accesul programelor de aplicaţie la date rezidente pe mai multe calculatoare fără ca localizarea datelor să fie cunoscută. Bazele de date distribuite folosesc ca instrument principal pentru prelucrarea datelor distribuite modelul relaţional.

Integrarea mai multor baze de date autonome şi eterogene conform unei scheme globale cu scopul de a realiza accesul uniform şi integrat la fiecare din bazele de date componente a condus al conceptul de sistem multibază de date. Avantajul major al acestui model constă în faptul că printr-o singură interogare pot fi accesate date din mai multe baze de date fără a afecta aplicaţiile care manipulează datele din fiecare bază de date componentă a sistemului integrat. Fiecare bază de date din sistemul integrat poate folosi propriile limbaje de interogare.

Bazele de date permit stocarea unei cantităţi foarte mari de informaţie, care poate fi folosită în mod pentru elaborarea deciziilor operative, dar şi a celor strategice. Pentru elaborarea deciziilor operative se folosesc date aferente activităţii curente, date aferente unei perioade scurte de timp. Acestea sunt generate şi preluate în sistem în mod dinamic pentru optimizarea procesului de decizie. Prelucrarea acestor date se realizează în pe baza unor scenarii de tip procesarea de tranzacţii în timp real (OLTP – On Line Transaction Processing). Necesitatea analizării unor cantităţi foarte mari de date a condus la conceptul de magazie de date (Data Warehouse), care utilizează pentru atingerea acestui scop scenarii de tip procesare analitică în timp real (OLAP – On Line Analytical Processing). Baza de date analitică permite realizarea de interogări multidimensionale instantanee, fără a fi necesar ca acestea sa fie definite anterior. Magazia de date este proiectată pentru a facilita analiza multidimensională a datelor şi reprezintă un sistem care include informaţii despre o organizaţie structurate în mai multe baze de date, numite în acest caz rafturi de date (Data Marts). Data Warehouse reprezintă o bază de date

Page 27: Baze de Date Microsoft Acces

27

proiectată pentru a facilita analiza datelor fiind orientată spre dimensiuni. Structurile de date multidimensionale sunt vizualizate cel mai bine sub forma unor cuburi de date şi a unor cuburi în cadrul cuburilor. Fiecare faţă a unui cub reprezintă o dimensiune. Bazele de date multidimensionale reprezintă o modalitate compactă pentru vizualizarea şi manipularea elementelor de date care pot avea multe inter-relaţii.

2.5. Funcţiunile sistemului de gestiune al bazei de date

Sistemul de gestiune al bazei de date (SGBD) reprezintă o interfaţă între utilizatori şi baza de date, care permite crearea, actualizarea şi consultarea bazei de date. În 1982 E.F. Codd a enunţat opt servicii listă completată ulterior cu încă două servicii pe care trebuie să le furnizeze un SGBD complet:

1. Stocarea, regăsirea şi reactualizarea datelor reprezintă funcţia fundamentală a unui SGBD. SGDB trebuie sa ascundă faţă de utilizator detaliile privind implementarea fizică internă.

2. Un catalog sistem accesibil utilizatorului. SGBD va asigura utilizatorului şi a SGBD la un catalog sistem integrat (dicţionar de date - Data Dictionary) care va conţine date despre scheme, utilizatori, aplicaţii şi reprezintă un depozit de informaţii care descrie datele din baza de date, date despre date. Catalogul sistem conţine descrierea şi localizarea datelor, denumirile, tipurile şi dimensiunile articolelor de date, denumirile relaţiilor, constrângerile de integritate asupra datelor, numele utilizatorilor autorizaţi care au acces la date, schemele externe, conceptuale şi interne, precum şi transpunerile dintre ele, statistica utilizării. Catalogul sistem permite ca informaţiile despre date să fie colectate şi gestionate central, permite ca definiţia datelor să fie accesibilă tuturor posibililor utilizatori, comunicarea fiind simplificată deoarece de sensul exact al datelor este stocat.

3. Asigurarea tranzacţiilor. Tranzacţia reprezintă o mulţime de acţiuni, realizate de un utilizator sau un program de aplicaţie prin care se accesează sau se modifică conţinutul bazei de date. Dacă o tranzacţie eşuează în timpul execuţiei baza de date va intra într-o stare de incoerenţă, motiv pentru care este necesar ca baza de date baza de date să fie readusă în stare de coerenţă care a precedat lansarea în execuţie a tranzacţia. Acesta se realizează printr-un mecanism propriu al SGBD care este capabil să anuleze modificările efectuate asupra bazei de date de tranzacţia eşuată, care nu a fost efectuată în întregime ci doar parţial.

4. Servicii de control concurente. SGBD trebuie să furnizeze un mecanism care să garanteze că baza de date este corect reactualizată atunci când

Page 28: Baze de Date Microsoft Acces

28

mai mulţi utilizatori efectuează simultan tranzacţii asupra bazei de date. Interogarea concurentă trebuie sa fie capabilă să asigure simultan tuturor utilizatorilor aceeaşi informaţie, chiar şi în cazul reactualizării datelor şi să garanteze că nu vor avea loc interferenţe atunci când mai mulţi utilizator accesează baza de date.

5. Servicii de reconstituire. SGBD trebuie să furnizeze un mecanism propriu de reconstituire a bazei de date în cazul deteriorării datorită unei cauze interne sau externe.

6. Servicii de autorizare. SGBD trebuie să furnizeze un mecanism prin care să garanteze că doar utilizatorii autorizaţi pot accesa datele. Termenul de securitate se referă la protecţia bazei de date împotriva accesului ne-autorizat intenţionat sau accidental. Fiecare utilizator trebuie sa acceseze doar datele care îi sunt necesare şi pentru care are definit accesul autorizat.

7. Suport pentru comunicarea datelor. SGBD trebuie sa poată fi integrat într-un pachet de programe de comunicaţie din care va primi cereri sub formă de mesaje şi va răspunde în acelaşi mod.

8. Servicii de integritate. SGBD trebuie sa furnizeze mijloace care să asigure că atât datele din baza de date, cât şi modificării acestora respectă anumite reguli. Integritatea bazei de date se referă la corectitudinea şi coerenţa datelor stocate şi se exprimă în termeni de constrângeri, care reprezintă reguli de coerenţă pe care baza de date trebuie să le respecte.

9. Servicii pentru promovarea independenţei de date. SGBD trebuie să permită ca programele de aplicaţie să fie independente de structura reală a bazei de date. Pentru realizarea acestui obiectiv se utilizează mecanisme de vizualizare, sau sub-scheme externe.

10. Servicii utilitare. Serviciile utilitare asigură suport pentru administrare efectivă a bazei de date. Prin acestea se asigură suport pentru importul şi exportul de date, facilităţi de monitorizare, analiză statistică, reorganizarea datelor, realocarea spaţiului, eliminarea informaţiei perimate etc.

2.6. Componentele unui mediu SGBD Un mediu SGBD este un sistem informatic care foloseşte baze de date. În

structura unui astfel de sistem în se pot delimita cinci componente principale: hardware, software, date, proceduri şi persoane.

1. Hardware. Reprezintă suportul fizic pentru SGBD şi poate fi format de un singur

calculator personal, un calculator mainframe, sau chiar o reţea de calculatoare. Elementele specifice de hardware depind de cerinţele organizaţiei şi de SGBD

Page 29: Baze de Date Microsoft Acces

29

utilizat. Fiecare SGBD impune cerinţe minimale pentru echipamentele fizice necesare funcţionării optime.

2. Software. Componenta software include programele ce formează SGBD,

programele de aplicaţie, sistemul de operare local şi atunci când este cazul software de reţea. Programele de aplicaţie se realizează folosind limbaje de programare de generaţia treia sau chiar a patra, ele nu fac parte din SGBD, dar accesează baza de date prin intermediul SGBD. Programele de aplicaţie nu au rolul de a gestiona datele ci doar de a prezenta informaţia în termeni specifici aplicaţiei prin intermediul unei interfeţe.

3. Date. Reprezintă cea mai importantă componentă a unui mediu SGBD şi

include atât meta-datele cât şi datele propriu-zise. 4. Proceduri. Procedurile includ regulile care guvernează proiectarea şi utilizarea bazei

de date. Activitatea utilizatorilor sistemului şi a personalul care administrează baza de date se desfăşoară conform unor proceduri documentate privind modul de folosire şi funcţionare a sistemului. Aceste instrucţiuni se referă la deschiderea şi închiderea unei sesiuni de lucru, utilizarea unor facilităţi SGBD şi a programelor de aplicaţie, activarea şi dezactivarea SGBD, arhivarea datelor, utilizarea copiilor de siguranţă, tratarea defecţiunilor hardware, respectiv software, refacerea bazei de date în caz de incident, modificarea şi reorganizarea bazei de date.

5. Persoane. În mediul SGBD se identifică patru tipuri distincte de persoane implicate:

1 administratorii, 2 proiectanţii, 3 programatorii de aplicaţie şi 4 utilizatorii finali.

1 Baza de date reprezintă o resursă în cadrul organizaţiei care este gestionată de doi administratori: administratorul de date şi de administratorul bazei de date. Administratorul de date (Data Administrator) gestionează resursele de date, fiind responsabil de proiectarea conceptuală şi logică a bazei de date, de planificarea bazei de date, de realizarea şi întreţinerea standardelor, a politicilor şi a procedurilor bazei de date. Este persoana sau grupul de persoane responsabil de dezvoltarea bazei de date în direcţia susţinerii obiectivelor generale ale organizaţiei, fiind un foarte bun cunoscător al organizaţiei. El determină cerinţele organizaţiei privind datele, răspunde de proiectarea conceptuală şi logică a bazei de date, dezvoltă modelul general de date conform cu progresul din domeniul tehnologiei informaţiei şi al afacerilor, creează standarde de colectarea datelor, stabileşte necesităţile şi protecţia privind accesul la date, gestionează dicţionarul de date şi răspunde de asigurarea unei

Page 30: Baze de Date Microsoft Acces

30

documentaţii complete care va include modelul de date, standardele, politicile, procedurile, utilizarea dicţionarului de date şi controlul asupra utilizatorilor finali. Administratorul bazei de date (Database Administrator) este persoana sau grupul de persoane responsabil de proiectarea, implementarea şi realizarea fizică a bazei de date, de securitatea şi controlul integrităţii, de întreţinerea întregului sistem. El monitorizează performanţele sistemului şi reorganizarea baze de date, atunci când este cazul, defineşte constrângerile de securitate şi integritate, răspunde de selectarea SGBD şi de implementarea proiectului de bază de date, de instruirea utilizatorilor şi de realizarea copiilor de siguranţă. Este persoana care trebuie sa cunoască foarte bine SGBD folosit precum şi mediul sistemelor de operare.

2 Proiectanţii bazei de date sunt persoanele implicate în proiectarea logică şi cea fizică a bazei de date. Proiectarea conceptuală şi logică presupune identificarea entităţilor, a relaţiilor dintre entităţi, a constrângerilor asupra datelor ce vor fi stocate în baza de date. Proiectantul de bază de date conceptuale şi logice trebuie sa cunoască amănunţit şi complet toate datele din cadrul organizaţiei, precum şi a regulilor interne şi externe conform cărora funcţionează organizaţia. Aceste reguli descriu principalele caracteristici ale datelor aşa cum sunt ele în cadrul organizaţiei respective. În etapa de proiectare a bazei de date proiectantul va implica toţi presupuşii utilizatori. Proiectarea conceptuală este independentă de detaliile privind implementarea, iar proiectarea logică este presupune utilizarea unui model de date. Proiectantul de hibază de date fizice preia modelul logic de date şi îl implementează folosind un anumit SGBD, el alege strategia de stocare adecvată ţinând cont de modul de utilizare.

3 Programatorii de aplicaţie realizează şi implementează programele de aplicaţie care conferă funcţionalitatea cerută de utilizatorii finali. Programele de aplicaţie se realizează în conformitate cu documentaţia elaborată în etapa de proiectare. Fiecare program de aplicaţie este realizat fie cu ajutorul unu limbaj extern sau cu unul propriu SGBD şi efectuează o anumită operaţie asupra bazei de date: extragere, inserare, reactualizare şi ştergere de date.

4 Utilizatorii finali reprezintă clienţii bazei de date şi pot fi grupaţi în două categorii: utilizatori simpli şi utilizatori specialişti. Utilizatorii simpli nu percep baza de date şi nici SGBD ci doar accesează baza de date prin intermediul programelor de aplicaţie. Utilizatorii specialişti cunosc structura bazei de date şi facilităţile oferite de SGBD. Ei sunt capabil să efectueze instantaneu interogări ale bazei de date, pentru aceasta folosind fie un limbaj extern, fie unul intern al SGBD pentru a efectua anumite operaţii asupra bazei de date, fiind capabili să realizeze chiar propriile programe de aplicaţie.

Page 31: Baze de Date Microsoft Acces

31

2.7. Limbaje pentru baze de date În limbajele de programare clasice declaraţiile de date şi instrucţiunile

executabile aparţin limbajului respectiv. Limbajele de programare sunt grupate în generaţii de limbaje. Limbajele de programare clasice sunt incluse în generaţia a treia de limbaje (3GL – 3 Generation Language) fiind limbaje de programare procedurale. Generaţia a patra de limbaje de programare (4GL) reprezintă limbaje de programare ne-procedurale şi au fost create pentru a mării productivitatea în programarea calculatoarelor folosind instrumente de tip generator (de formulare, de rapoarte, de structuri de interogare, de grafice, de aplicaţii) care permit ca în mod interactiv fără a scrie cod program să fie generate în mod automat programe complexe. Limbajele procedurale precizează ce date sunt necesare şi cum trebuie să fie obţinut rezultatul unei acţiuni tratând înregistrările în mod individual, iar cele neprocedurale precizează doar ce trebuie obţinut, operând asupra unor mulţimi de înregistrări.

În sistemele de gestiune a bazelor de date funcţiile de declarare, de manipulare şi de control al datelor sunt realizate cu ajutorul unor limbaje diferite. Acestea sunt numite sub-limbaje de date deoarece includ doar facilităţii specifice funcţiei pe care o au. Ele pot fi încorporate într-un limbaj gazdă de nivel înalt. SGBD asigură suport pentru utilizarea în mod interactiv a acestor limbaje proprii.

Limbajul pentru definirea datelor (LDD – Data Description Language) este un limbaj specific pentru fiecare SGBD fiind utilizat pentru a specifica schema bazei de date. Este un limbaj descriptiv care permite administratorului bazei de date, respectiv utilizatorului final sa descrie şi să definească entităţile din baza de date precum şi relaţiile existente între entităţi, adică să definească o schemă sau să o modifice. Nu include facilităţi pentru manipularea datelor. Prin compilarea instrucţiunilor limbajului de definirea datelor se obţin tabele, care vor fi incluse în catalogul sistem (dicţionar de date, sau director de date) şi care descriu datele, relaţiile, strategiile de acces la date, criteriile de confidenţialitate şi de validare a datelor. Teoretic pot fi identificate limbaje de definire a datelor aferente fiecărei scheme din arhitectura bazei de date: internă, conceptuală şi externă.

Limbajul pentru manipularea datelor (LMD – Data Manipulation Language) este un limbaj care asigură un set de procedee ce permit operaţiile de bază pentru manipularea datelor din baza de date. Operaţiile executate în cadrul bazei de date presupun existenţa unui limbaj specializat în care comenzile se exprimă prin fraze ce descriu acţiuni asupra bazei de date. Manipulările de date se efectuează la cele trei niveluri extern, conceptual şi intern. O comandă va preciza operaţia, criteriul de selecţie, modul de acces şi forma de editare.

Page 32: Baze de Date Microsoft Acces

32

Operaţia poate fi de calcul aritmetic sau logic, deschidere-închidere, căutare, extragere, adăugare, ştergere, reactualizare şi chiar de editare. Cele mai importante comenzi sunt cele de regăsire. Limbajele de manipulare a datelor sunt de două tipuri: procedurale şi neprocedurale (declarative). Setul de instrucţiuni din cadrul limbajului de manipulare a datelor responsabil de regăsirea datelor de numeşte limbaj de interogare.

Limbajul pentru controlul datelor (LCD – Data Control Language) este un limbaj specific care include comenzi pentru asigurarea confidenţialităţii şi integrităţii datelor, pentru salvarea informaţiei cu scopul menţinerii integrităţii bazei de date şi chiar pentru rezolvarea problemelor de acces concurenţial la date.

2.8. Proiectarea bazei de date

Sistemul informaţional cuprinde totalitatea resurselor care permit colectarea, administrarea, controlul şi propagarea informaţiilor în cadrul unei organizaţii. Datele reprezintă o resursă importantă din cadrul organizaţiei şi trebuie gestionată similar celorlalte resurse. Sistemul informatic poate fi realizat cu ajutorul unei baze de date şi reprezintă cea mai importantă componentă a sistemului informaţional din cadrul organizaţiei, baza de date fiind o componentă fundamentală a sistemului informaţional. Sistemul informaţional evoluează în timp, parcurge anumite etape, are un ciclu de viaţă. Etapele din ciclul de viaţă al unui sistem informaţional sunt: planificarea, colectarea şi analiza cerinţelor, proiectarea, realizarea prototipului, implementarea, testarea şi întreţinerea operaţională. În practică, însă, aceste etape nu sunt rigide. Pot exista întrepătrunderi importante şi proiectul poate repeta unele etape înainte de a trece la altele. Aceste etape sunt parcurse şi în cazul sistemelor ce folosesc baze de date. În fiecărei etapă a ciclului de viaţă sunt desfăşurate anumite activităţi.

1. Planificarea bazei de date, este prima etapă a ciclului de viaţă şi include activităţile care permit realizarea eficientă a etapelor din ciclul de viaţă. Planificarea bazei de date trebuie să fie integrată în strategia generală a organizaţiei stabilind prin aceasta care sunt cerinţele informaţionale viitoare ale organizaţiei pentru a susţine planurile de afaceri şi scopul organizaţiei. Pentru a susţine planificarea bazei de date se va realiza un model general de date, care va include datele importante, relaţiile dintre acestea, precum şi legătura cu componentele funcţionale ale organizaţiei. În această etapă vor fi dezvoltate de standarde pentru modul de colectare a datelor şi de specificare a formatelor, pentru documentaţia necesară, fiind stabilite modalităţile de realizare a

Page 33: Baze de Date Microsoft Acces

33

proiectării şi implementării. Utilizarea standardelor asigură suport pentru controlul calităţii. Cerinţele organizaţiei cu privire la date fi documentate corespunzător.

2. Definirea sistemului este a etapa în care se identifică scopul şi limitele noului sistem, inclusiv domeniile de aplicaţie şi grupurile de utilizatori. La definirea noului sistem va fi precizat în mod necesar şi modul în care se va realiza interfaţa cu celelalte componente ale sistemului informaţional din cadrul organizaţiei.

3. Colectarea şi analiza cerinţelor (Analiza) este etapa de cea mai mare importanţă în care, folosind diferite metode şi tehnici adecvate, vor fi colectate şi analizate cerinţele informaţionale ale organizaţiei cu privire baza data. Informaţiile necesare proiectării bazei de date vor fi colectate folosind metoda interviului individual, metoda interviului de grup, metoda chestionarelor, observarea organizaţiei în funcţiune, examinarea documentelor din cadrul organizaţiei, toate asociate cu experienţa anterioară a echipei de analiză. Fără o analiză adecvată nu se va putea determina ceea ce utilizatorul doreşte de la noul sistem, infrastructura tehnică în cadrul căreia se va implementa, respectiv care sunt constrângerile impuse datele. O analiză inadecvată, la un moment ulterior, poate fi foarte costisitoare sau poate conduce chiar la încetarea proiectului. O cerinţă reprezintă o caracteristică care trebuie inclusă în noul sistem. Informaţiile colectare pentru fiecare domeniu de aplicaţie şi grup de utilizatori se vor concretiza sun forma unui set de documente care descriu activităţile şi sub-activităţile din diferite puncte de vedere şi va include documentaţia folosită şi elaborată, detaliile privind tranzacţiile, precum ordinea de prioritate a cerinţelor. Cantitate de date colectată depinde de politica organizaţiei şi de aria de cuprindere a noului sistem. Colectarea şi analiza cerinţelor reprezintă etapa preliminară a proiectării conceptuale a bazei de date. Pentru structurarea cerinţelor se folosesc tehnici speciale de specificare a cerinţelor cum sunt analiza şi proiectarea structurată, diagramele de flux de date, proiectarea asistată de calculator.

4. Proiectarea bazei de date (Design-ul) este procesul de realizare a proiectului de bază de date care va trata toate operaţiile şi obiectivele organizaţiei, este etapa în care se va realiza proiectare conceptuală, logică şi fizică a bazei de date. Se va realiza reprezentarea datelor şi a relaţiilor dintre ele conform specificaţiilor stabilite în etapa de analiză, va fi elaborat un model de date care va fi capabil să accepte efectuarea tuturor tipurilor de tranzacţii necesare asupra datelor, se va realiza o structurare adecvată pentru realizarea cerinţelor inclusiv cele privind performanţele noului sistem şi a sistemului informaţional în ansamblu. Modelul de date este optim atunci când este simplu, expresiv, extensibil, nonredundant, permite validarea structurală, permite

Page 34: Baze de Date Microsoft Acces

34

partajarea datelor, asigură integritatea datelor şi oferă posibilitatea unei reprezentări schematice. Unul din scopurile principale a procesului de design este stabilirea de scheme pe baza căreia se poate construi baza de date. Proiectarea se poate realiza folosind o metodă de tip „de jos în sus”, „de sus în jos”, „din interior spre exterior”, respectiv „strategia compusă” care combină primele două metode. Metoda de proiectare de jos în sus se foloseşte în cazul bazelor de date simple şi începe de la nivelul fundamental al atributelor ce definesc entităţile car sunt grupate în relaţii care reprezintă tipuri de entităţi şi asociaţii ale acestora, după care prin procesul numit normalizare se identifică atributele necesare şi dependenţa funcţională a acestora. Strategia de proiectare de tip de sus în jos se foloseşte pentru baze de date complexe şi începe cu realizarea unor modele de date care conţin entităţi şi relaţii relevante, după care prin rafinări succesive de sus în jos se identifică toate entităţile şi relaţiile existente între acestea. Tratarea de tip din interior spre exterior este foloseşte proiectarea de jos în sus pentru entităţile principale, care apoi se extinde pentru a cuprinde toate entităţile şi relaţiile.

Sub-etapa de proiectare fizică a bazei de date presupune cunoaşterea SGBD care va fi utilizat, motiv pentru pe baza cerinţelor curente şi viitoare ale organizaţiei va fi alea cel mai potrivit SGBD. Alegerea SGBD poate fi considerată o etapă din ciclul de viaţă a sistemului informatic, care se poate parcurge în orice fază, dar înainte de proiectarea fizică. În această etapa se vor elabora în mod obligatoriu şi toate documentaţiile aferente.

5. Realizarea prototipului este etapa în care se construieşte un model de lucru, care nu are toate caracteristicile cerute şi nu acoperă întreaga funcţionalitate. Scopul creării prototipului este de a oferi utilizatorilor posibilitatea de a utiliza un sistem apropiat de cel real pentru identifica caracteristicile incluse deja, de a le verifica cu scopul de a clarifica cerinţele utilizatorilor.

6. Implementarea este etapa care include realizarea fizică a bazei de date prin utilizarea limbajului de definire a datelor al SGBD şi implementarea programelor de aplicaţie realizate în limbajul ales de echipa de proiectare. Tranzacţiile din baza de date vor fi efectuate cu ajutorul limbajului de manipularea datelor. În această etapă pot fi folosite instrumentele de tip interactiv ale SGBD pentru definirea şi accesarea datelor. Transferarea datelor din vechiul sistem are o foarte mare importanţă pentru reducerea timpului necesar pentru implementare. Acest transfer face ca datele preluate să fie corecte chiar dacă este necesară conversia datelor în formatul cerul de noul sistem. În etapa de implementare vechiul sistem şi noul sistem funcţionează în paralel, iar echipa de implementare poate reduce semnificativ efortul

Page 35: Baze de Date Microsoft Acces

35

utilizatorilor prin preluarea datelor pentru noul sistem din vechil sistem cu ajutorul unor proceduri automate.

7. Testarea este etapa în care vor fi detectate eventualele erori ale nolui sistem. Există un număr de practici pentru asigurarea calităţii, pe care le putem aplica proiectului, dar cea mai bună este testarea. Testarea trebuie făcută conform unui plan de testare bine pus la punct, care este esenţial atât pentru sistem cât şi pentru verificarea reacţiei utilizatorului. Baza acestui plan trebuie să fie documentarea obţinută în timpul etapei de analizare a cerinţelor. Acest plan de testare trebuie să definească nu doar exact ceea ce trebuie verificat ci şi ce rezultate trebuie generate de noul sistem inclusiv de programele de aplicaţie. Testarea poate fi făcută „de sus în jos”, „de jos în sus”, „pe fir”, sau la „suprasolicitare”. Testarea de „de sus în jos” permite testare la nivel de subsistem şi permite detectarea erorilor în fazele iniţiale ele proiectului. Testarea „de jos în sus” pleacă de la fiecare modul individual. Testarea „pe fir” este folosită pentru testarea sistemelor care funcţionează în timp real, testându-se răspunsul sistemului la fiecare eveniment. Testele la „suprasolicitare” au menirea de a testa componentele sistemului în toate situaţiile posibile.

8. Întreţinerea operaţională reprezintă procesul de monitorizare şi întreţinere a noului sistem. Sunt monitorizate performanţele sistemului şi se încorporează noi cerinţe atunci când este cazul. Este etapa care se întinde pe întreaga durată de viaţă a sistemului. Monitorizarea presupune urmărireqa sistematică a performanţelor şi înregistrarea eventualelor anomali de funcţionare.

2.9. Modelul de date relaţional

Modelul relaţional a fost propus de E. F. Codd în 1970 care prin articolul „Un model relaţional de date pentru bănci de date partajate de dimensiuni mari” a stabilit cerinţele teoretice pentru modelul de date relaţional. Modelul relaţional este un model formal de organizare conceptuală a datelor, destinat reprezentării legăturilor dintre date şi bazat pe teoria matematică a relaţiilor. Modelul relaţional a fost definit cu rigoare matematică deosebită, fiind un mijloc performant de studiu al proprietăţilor logice ale unui sistem de baze de date. Modelul relaţional este orientat spre mulţimi în timp ce sistemele ierarhice şi reţea sunt orientate spre fişiere. În modelul relaţional relaţiile sunt utilizate pentru a reprezenta informaţiile despre obiectele reprezentate în baza de date. Conform modelului relaţional datele sunt structurate logic sub formă de tabele care definesc relaţii. Fiecare relaţie are o denumire şi este definită prin

Page 36: Baze de Date Microsoft Acces

36

atribute care sunt coloanele tabelei. O relaţie este reprezentată printr-un tabel bidimensional, în care coloanele corespund atributelor, iar liniile corespund înregistrărilor individuale. Ordinea coloanelor (atributelor) este arbitrară, relaţia fiind invariantă la modificarea ordinii atributelor. Pentru fiecare atribut există un domeniu de valori posibile. Domeniile pot fi diferite pentru fiecare atribut, dar este posibil ca mai multe atribute să aibă acelaşi domeniu. Conceptul de domeniu permite definirea sensului şi a sursei de valori pentru fiecare atribut. Un element unei relaţii este numit tuplu, şi corespunde unei linii a tabelei. Tuplurile pot apărea în orice ordine fără a modifica semnificaţia relaţiei fiind formate din valori concrete pentru toate atribute ce definesc relaţia. Numim intensitate a relaţiei componenta fixă, invariantă, în timp a unei relaţii, formată din structura relaţiei împreună cu domeniile de valori pentru atribute şi eventualele restricţii asupra valorilor posibile. Numim extensie (stare) a relaţiei partea care se modifică în timp, adică tuplurile. Gradul relaţiei reprezintă numărul de coloane (atribute), iar cardinalitatea relaţiei numărul de linii (tupluri) pe care le are tabela ce defineşte relaţia. Gradul relaţiei este o parte a intensităţii relaţiei. Cardinalitatea exprimă starea relaţiei la un moment dat şi se modifică prin adăugarea, respectiv ştergerea de tupluri. Spunem că o relaţie este normalizată dacă este structurată adecvat. Baza de date relaţională este o mulţime de relaţii normalizate. Numim schemă a relaţiei denumirea relaţiei urmată de o mulţime de perechi atribut, domeniu.

Un domeniu este o mulţime de valori care poate fi definită fie enumerând elementele componente, fie definind o proprietate distinctă a domeniului valorilor. Fie atributele A1, A2, . . ., An şi domeniile finite D1, D2, . . ., Dn, nu neapărat disjuncte. Mulţimea {A1:D1, A2:D2, . . ., An:Dn} reprezintă schema de relaţie. Numim tuplu, sau n-tuplu, un element (V1,V2, . . .,Vn) al

produsului cartezian D1 × D2 × . . . × Dn al domeniilor D1, D2, . . ., Dn, unde V1є D1, …, Vn є Dn.

O relaţie R pe mulţimile D1, D2, . . ., Dn este o submulţime a produsului

cartezian D1 × D2 × . . . × Dn, adică o mulţime de tupluri. Mulţimea numelor atributelor corespunzătoare unei relaţii o numim schemă relaţională şi o notăm cu R (A1, A2, . . ., An). Putem reprezintă o relaţie printr-un tabel bidimensional în care fiecare linie corespunde unui tuplu, iar fiecare coloană unui domeniu din produsul cartezian, de fapt unui atribut. Atunci când se reprezintă o relaţie sub forma unui tabel în care antetul coloanelor sunt înscrise numele atributelor, iar fiecare linie reprezintă tuplurile (V1,V2, . . .,Vn) în care fiecare valoare este luată din domeniul corespunzător. Numele atributului exprimă semnificaţia valorilor din calcul coloanei respective. Numărul atributelor defineşte gradul relaţiei, iar numărul de tupluri din relaţie defineşte cardinalitatea relaţiei.

O relaţie are următoarele proprietăţi:

Page 37: Baze de Date Microsoft Acces

37

� are o denumire care identifică relaţia în mod unic; � fiecare element (celulă) al relaţiei conţine exact o valoarea atomică

(singulară); � fiecare atribut are o denumire unică în cadrul relaţiei; � toate valorile unui tribut aparţin domeniului de valori al atributului; � ordinea atributelor nu este semnificativă; � fiecare tuplu este distinct; nu există tupliri duplicate; � ordinea tuplurilor nu este semnificativă, dar poate optimiza accesul

individual la fiecare tuplu. Atunci când inserăm tupluri într-o relaţie, este posibil ca un atribut să

fie necunoscut sau nedefinit. Pentru a reprezenta acest tip de atribut a fost introdusă o valoare convenţională în relaţie, şi anume valoarea null, care reprezintă o modalitate de a trata datele incomplete sau deosebite. Există sistemele relaţionale care nu acceptă conceptul de null, care nu are corespondent în logica booleană, din care face parte calculul predicatelor folosit pentru modelul relaţional.

Numim relaţie de bază o relaţie caracterizată printr-o denumire, care corespunde unei entităţi din schema conceptuală, ale cărei tupluri sunt memorate în baza de date. O vizualizare este rezultatul dinamic al mai multor operaţii relaţionale, care acţionează asupra relaţiilor de bază pentru a realiza o altă relaţie. Numim relaţie virtuală o vizualizare. Spunem că un tabel este de tip virtual (view, vizualizare, vedere), dacă reprezintă o relaţie virtuală. Relaţia virtuală nu există fizic ca tabel în baza de date, ci doar ca definiţie a relaţiei, deoarece datele pe care le conţine nu sunt în realitate memorate, ele fiind incluse în alte tabele reale care reprezintă relaţii reale. Tabelul de tip view (vizualizare, filtru, relaţie virtuală) reprezintă o filtrare a unui tabel iniţial, sau mai multor tabele legate între ele, necesară unei anumite abordări, unei anumite aplicaţii. Utilizarea vizualizărilor asigură securitatea tabelelor iniţiale şi permite prezentarea informaţiei în conformitate cu drepturile de acces al fiecărui utilizator, asigură accesul la date personalizat pentru fiecare utilizator şi în plus simplifică operaţiile complexe asupra relaţiilor de bază. Deoarece vizualizările sunt relaţii virtuale toate reactualizările efectuate asupra relaţiilor de bază care sunt folosite la definirea relaţiilor virtuale trebuie să fie imediat reflectate imediat de toate vizualizările afectate.

Pentru o relaţie trebuie să fie posibilă identificarea în mod unic a fiecărui tuplu prin valorile atributelor ce definesc relaţia. Numim supercheie un atribut sau o mulţime de atribute care identifică în mod unic fiecare tuplu relaţiei. Numim cheie candidat o supercheie pentru care nici o submulţime de atribute nu este supercheie. Cheia candidat are două proprietăţi: unicitatea şi ireductibilitatea. Numim cheie primară cheia candidat selectată pentru a

Page 38: Baze de Date Microsoft Acces

38

identifica în mod unic tuplurile din cadrul relaţiei. Cheile candidat care nu sunt cheie principală se numesc chei alternative. Numim cheie străină un atribut sau o mulţime de atribute care sunt identice cu cele din cheia candidat ale unei alte relaţii. Model relaţional este caracterizat de trei elemente:

� structura relaţională a datelor; � operatorii de tip relaţional folosiţi în model; � regulile de integritate care se aplică asupra cheilor în model. În anul 1985, E.F. Codd a publicat un set de 13 reguli de fidelitate pe

baza cărora se apreciază dacă un sistem de gestiune de baze de date poate fi considerat relaţional. Majoritatea sistemelor de gestiune de baze de date considerate ca fiind de tip relaţional nu respectă absolut toate regulile definite de Codd, mai mult, în prezent, lista este reformulată şi cuprinde 100 de regulii.

Regula 0 – regula gestionării datelor: Un SGBD considerat ca fiind relaţional trebuie să fie capabil să gestioneze o bază de date prin posibilităţile sale relaţionale. Aceasta înseamnă că SGBD nu va folosi pentru definirea şi manipularea datelor operaţii care nu sunt de tip relaţional. Practic, majoritatea implementările existente de SGBD nu respectă această regulă.

Regula 1 – regula reprezentării datelor: Într-o bază de date relaţională, informaţia este reprezentată explicit la nivel logic sub forma unor tabele ce poartă numele de relaţii. Este regula cea mai importantă şi conform lui E.F. Codd şi în cazul în care un SGBD care nu respectă această regulă, nu poate fi considerat relaţional. Referirea la nivelul logic precizează că elemente de construcţii logice, cum sunt indecşi, nu au obligatoriu o reprezentare sub formă de tabele.

Regula 2 – regula accesului garantat la date: Fiecare valoare de dată (valoare atomică) dintr-o bază de date trebuie să poată fi adresată în mod logic printr-o combinaţie formată din numele relaţiei, valoarea cheii primare şi numele atributului. Se poate regăsi orice valoare aparţinând oricărui atribut al unei relaţii, dacă sunt specificate numele relaţiei, numele atributului şi valoarea cheii primare.

Regula 3 – regula reprezentării informaţiei necunoscute (tratarea sistematică a valorilor null): Un sistem relaţional trebuie să permită utilizatorului definirea unui tip de date numit null pentru reprezentarea unei informaţii necunoscute la momentul respectiv indiferent de tipul de dată. Într-un SGBD relaţional trebuie să putem face diferenţa între valoarea zero, un şir vid de caractere şi o valoare necunoscută.

Regula 4 – regula dicţionarelor de date (catalog dinamic on-line, bazat pe modelul relaţional): Asupra descrierii bazelor de date (informaţii relative la relaţii, vizualizări, indecşietc) trebuie să se poată aplica aceleaşi

Page 39: Baze de Date Microsoft Acces

39

operaţii ca şi asupra datelor din baza de date. Descrierea bazei de date este reprezentată la nivel logic sub forma unor tabele care pot fi accesate în acelaşi mod ca şi datele efective.

Regula 5 – regula limbajului de interogare (sub-limbaje de date cuprinzătoare): Trebuie să existe cel puţin un limbaj care să permită: (1) definirea datelor, (2) definirea vizualizărilor, (3) manipularea datelor (interactiv sau prin intermediul programului), (4) constrângerile de integritate, (5) autorizarea, (6) limitele tranzacţiilor (început, execuţie, reluare). În general, toate implementările SQL respectă această regulă. Limbajul permite utilizatorilor să definească relaţii şi vizualizări, să regăsească informaţia şi să o poată actualiza, să verifice şi să corecteze datele de intrare etc.

Regula 6 – regula de reactualizare a vizualizării: Toate vizualizările care sunt teoretic reactualizabile pot fi reactualizate de sistem. Un SGBD trebuie să poată determina dacă o vizualizare poate fi actualizată şi să stocheze rezultatul interogării într-un dicţionar de tipul unui catalog de sistem. Trebuie să existe un mecanism prin care să se poată determina dacă anumite vizualizări pot fi actualizate sau nu. Majoritatea implementărilor SQL stabilesc aceasta, în funcţie de variantele instrucţiunii de selecţie utilizate.

Regula 7 – regula limbajului de nivel înalt (operaţiile de inserare, reactualizare şi ştergere de nivel înalt): Regulile de manipulare asupra unei relaţii luată ca întreg sunt valabile atât pentru operaţiile de regăsire a datelor, cât şi asupra operaţiilor de inserare, actualizare şi ştergere a datelor. Un SGBD relaţional nu trebuie să oblige utilizatorul să caute într-o relaţie, tuplu cu tuplu, pentru a regăsi informaţia dorită. Operaţiile de manipulare a datelor pot fi aplicate atât în mod interactiv cât şi prin program, într-un limbaj gazdă.

Regula 8 – regula independenţei fizice a datelor: Programele de aplicaţie şi activităţile utilizatorilor nu depind de modul de stocare a datelor sau de modul de acces la date. Într-un SGBD relaţional trebuie să se separe aspectul fizic al datelor (stocare sau acces la date) de aspectul logic al datelor.

Regula 9 – regula independenţei logice a datelor: Programele de aplicaţie şi activităţile utilizatorilor trebuie să fie transparente la modificările de orice tip efectuate asupra datelor. Orice modificare efectuată asupra unei relaţii, nu trebuie să afecteze operaţiile de manipulare a datelor, programele de aplicaţie şi mecanismele de interogare directă nu sunt afectate de modificările făcute asupra datelor.

Regula 10 – regula independenţei datelor din punct de vedere al integrităţii: Constrângerile de integritate specifice unei baze de date relaţionale nu vor fi definite programele de aplicaţie ci de sub-limbajul relaţional de date, urmând a fi memorate în catalogul sistem. (Regulile de integritate trebuie să fie definite într-un sub-limbaj relaţional, nu în programul

Page 40: Baze de Date Microsoft Acces

40

de aplicaţie). Limbajul SQL permite definirea de restricţii privind integritatea datelor şi stocarea lor în catalogul de sistem prin aceasta asigurându-se controlul centralizat asupra constrângerilor.

Regula 11 – regula independenţei datelor din punct de vedere al distribuirii: Sub-limbajul de manipulare a datelor trebuie să permită utilizarea aceloraşi programe de aplicaţie şi interogări (să fie invariante din punct de vedere logic)pentru a accesa date centralizate sau distribuite (Distribuirea datelor pe mai multe calculatoare dintr-o reţea de comunicaţii de date, nu trebuie să afecteze programele de aplicaţie şi interogările, dacă şi ori de câte ori datele sunt centralizate sau distribuite fizic). Independenţa de distribuţie presupune ca un program de aplicaţie care accesează sistemul SGBD pe un singur calculator trebuie să funcţioneze fără modificări şi într-o reţea chiar dacă datele sunt mutate de pe un calculator pe altul, utilizatorul percepând datele fără a cunoaşte locul în care sunt stocate. Programele de aplicaţie trebuie să funcţioneze fără modifică şi într-o reţea, chiar dacă datele sunt transferate de pe un calculator pe altul.

Regula 12 – regula versiunii procedurale a SGBD (nonsubversiune): Orice componentă procedurală a unui SGBD trebuie să respecte aceleaşi reguli de integritate ca şi componenta relaţională (orice limbaj de nivel inferior trebuie să respecte aceleaşi reguli de integritate exprimate în limbajul relaţional de nivel înalt). Cele 13 reguli pot fi grupate în cinci domenii de funcţionalitate:

� reguli fundamentale (regula 0 şi regula 12); � reguli structurale (regula 1 şi regula 6); � reguli de integritate (regula 3 şi regula 10); � reguli de manipulare a datelor (regula 2, regula 4, regula 5,

regula 7); � reguli privind independenţa de date (regula 8, regula 9 şi regula 11).

Un SGBD este minimal relaţional dacă datele din cadrul bazei de date

sunt reprezentate prin valori în tabele, nu există pointeri observabili de către utilizatori, iar sistemul suportă operatorii relaţionali de proiecţie, selecţie şi compunere naturală, fără limitări impuse din considerente interne.

Un SGBD este complet relaţional dacă este minimal relaţional şi, în plus, sistemul suportă restricţiile de integritate de bază (unicitatea cheii primare, constrângerile de referinţă, integritatea entităţii) şi precum şi toate operaţiile de bază ale algebrei relaţionale.

Un SGBD relaţional îndeplineşte funcţiile unui SGBD, cu anumite particularităţi care decurg din concepţia de organizare a datelor, respectiv din

Page 41: Baze de Date Microsoft Acces

41

modelul relaţional. Fiecare SGBD relaţional implementează modelul relaţional într-o manieră proprie care îl diferenţiază de restul sistemelor relaţionale.

Caracterizarea unui SGBD relaţional se poate realiza la nivelul clasei de SGBD relaţionale, în sensul caracterizării globale, unitare în raport cu celelalte tipuri de SGBD, sau la nivelul unui SGBD relaţional individual în sensul caracterizării particularităţilor sale, în raport cu alte SGBD de tip relaţional. Realizarea funcţiilor unui SGBD relaţional se face cu ajutorul unor instrumentele şi mecanisme de lucru specifice de tip relaţional, care le separă de sistemele considerate ca fiind nerelaţionale:

� un limbaj relaţional pentru descrierea datelor la nivel fizic, logic şi conceptual;

� un limbaj relaţional pentru manipularea datelor; � mecanisme pentru controlul integrităţii semantice a datelor; � mecanisme pentru optimizarea cererilor de date; � mecanisme pentru asigurarea coerenţei datelor în condiţiile

accesului la date; � utilitare pentru generarea de formulare şi rapoarte, utilitare pentru

generarea de aplicaţii, utilitare pentru generarea unor statistici referitoare la starea şi activitatea bazei de date etc.

Un obiectiv important a proiectării unei baze de date de tip relaţional îl

reprezintă gruparea atributelor în relaţii astfel încât redundanţa datelor să fie minimă. Relaţiile care conţin date redundante pot crea probleme, denumite anomalii de reactualizare, care clasificate în:

- anomalii de ştergere constau în faptul că anumite date care urmează să fie şterse, fac parte din tupluri în care se găsesc şi alte date care mai sunt necesare în continuare, ori ştergerea făcându-se la nivelul tuplului, acestea se pierd;

- anomalii de inserare (adăugare) constau în faptul că anumite date care urmează să fie adăugate fac parte din tupluri incomplete (pentru care nu se cunosc toate datele), ceea ce face ca acestea să nu poată fi adăugate;

- anomalii de modificare rezultă din faptul că este dificil de modificat o valoare a unui atribut atunci când ea apare în mai multe tupluri ale relaţiei.

Spunem că un atribut B al unei relaţii R depinde funcţional de un alt atribut A, atunci când fiecărei valori a atributului A îi corespunde exact o anumită valoare atributului B (A→→→→B). Dependenţa funcţională este o proprietate a semnificaţiei sau a semanticii atributelor. Semantica indică modul în care atributele sunt legate unele de altele şi specifică dependenţele funcţionale ale

Page 42: Baze de Date Microsoft Acces

42

acestora. Dependenţa funcţională este specificată ca o constrângere între atribute. Dacă atributul B depinde funcţional de atributul A, spunem că atributul A este determinatul atributului B. Spunem că o dependenţă funcţională este totală sau completă dacă cele două atribute au o dependenţă funcţională în ambele sensuri (A→→→→B şi B→→→→A). Pentru trei atribute A, B şi C, în care A→→→→B şi B→→→→C spunem că C este dependent tranzitiv de A prin intermediul atributului B, dacă avem şi A→→→→C. În acest caz spunem că există o dependenţă tranzitivă.

Eliminarea acestor anomalii se realizează cu ajutorul operaţiei numite normalizare, care este o tehnică formală care se bazează pe cheile primare, respectiv cheile candidat ale relaţiilor şi pe dependenţele funcţionale. Tehnica include o mulţime de reguli care pot fi utilizate pentru testarea relaţiilor individuale. Dacă o anumită cerinţă nu este îndeplinită pentru o anumită relaţie, atunci relaţia în cauză va fi descompusă în relaţii care satisfac în mod individual cerinţele normalizării. Normalizarea presupune parcurgerea unei succesiuni de paşi, fiecare pas corespunzând unei forme normale. Prin parcurgerea etapelor de normalizare relaţiile devin progresiv mai restrictive ca format şi mai puţin vulnerabile la anomaliile de actualizare. Procesul de normalizare a relaţiilor se realizează în mai mulţi paşi, începând cu forma normală unu (1NF) şi ajungând la forma normală cinci (5NF). Pentru modelul relaţional doar prima formă normală (1NF) este de importanţă critică, celelalte forme normale fiind opţionale. Pentru a înlătura aceste anomalii, E.F. Codd a stabilit iniţial trei forme normale pentru relaţii şi a introdus procesul de normalizare care se bazează pe noţiunea de dependenţă funcţională ca relaţie între atributele unei entităţi care are un caracter invariant. Teoria normalizării se ocupă cu îmbunătăţirea succesivă a schemei conceptuale, fiind satisfăcute, în acelaşi timp, următoarele condiţii:

� conservarea datelor, adică în schema conceptuală finală să existe toate datele din cadrul schemei iniţiale;

� conservarea dependenţelor dintre date, adică să se păstreze tipurile de relaţii dintre entităţi;

� descompunerea minimală a relaţiilor iniţiale, adică în schema conceptuală finală nici o relaţie nu trebuie să fie conţinută într-alta.

O relaţie este în forma normală unu (1NF), dacă şi numai dacă toate atributele ei conţin numai valori atomice, adică o sigură valoare şi numai una. În plus, un tuplu nu trebuie să conţină atribute sau grupuri de atribute repetitive. Este forma de bază a relaţiilor, care figurează ca cerinţă minimală la majoritatea sistemelor de gestiune a bazelor de date de tip relaţional.

O relaţie este în a doua formă normală (2NF), dacă este în forma normală unu şi oricare dintre atributele non-cheie este dependent funcţional complet de cheia primară a relaţiei.

Page 43: Baze de Date Microsoft Acces

43

O relaţie este în a treia formă normală (3NF), dacă se găseşte în forma normală doi şi toate atributele non-cheie sunt dependente tranzitiv de cheia primară.

În afara primelor trei forme normale au fost introduse şi formele normale: forma normală Boyce – Codd (BCNF), a patra formă normală (4NF) şi a cincia formă normală (5NF) care conduc la diminuarea redundanţei în baza de date. Trecerea de la forma 3FN la 4FN şi 5FN se face operând asupra cheilor compuse între ale căror atribute apar relaţii care generează dependenţe ce nu sunt funcţionale, numite dependenţe multi-valoare.

O relaţie este în forma normală Boyce – Codd (BCNF), dacă fiecare determinant este o cheie candidat.

A patra formă normală (4NF) elimină redundanţele datorate relaţiilor de tip n:m, adică a dependenţelor multiple.

A cincia formă normală (5NF) elimină dependenţele multiple de tip ciclic, având ca rezultat o descompunerea a relaţiilor de tip uniune fără pierderi, din relaţiile rezultate în urma descompunerii putând fi reconstituită relaţia iniţială. Dependenţa de tip uniune fără pierderi este o proprietate a operaţiei de descompunere, care garantează că nu sunt introduse linii false atunci când relaţiile rezultare în urma descompunerii sunt reunite printr-o operaţie de uniune naturală.

2.9.1. Operatorii modelului relaţional

Operatorii modelului relaţional definesc operaţiile care pot fi efectuate

asupra relaţiilor, pentru realizarea funcţiilor de prelucrare asupra datelor din baza de date. Modelul relaţional foloseşte operatori relaţie din algebra relaţională şi calculul relaţional. Algebra relaţională şi calculul relaţional sunt limbaje formale utilizate pentru bazele de date relaţionale ca suport pentru limbajul de manipulare a datelor, de nivel înalt. Algebra relaţională a fost introdusă de E.F. Codd în 1971 ca o mulţime de operaţii formale în care operanţii şi rezultatul sunt relaţii şi care acţionează asupra uneia sau a mai multor relaţii pentru a defini o nouă relaţie, fără a modifica relaţiile iniţiale. Cei cinci operatorii fundamentali ai algebrei relaţionale sunt fie operatori folosiţi pentru operaţiile de regăsire: selecţia (sau restricţia), proiecţia, produsul cartezian, reuniunea şi diferenţa, şi alţi trei operatori pentru operaţiile de uniune, intersecţie şi împărţire, adică operatori tradiţionali pe mulţimi (UNION, INTERSECT, PRODUCT, DIFFERENCE) şi operatori relaţionali speciali (PROJECT, SELECT, JOIN, DIVISION). Operatorii de selecţie şi proiecţie

Page 44: Baze de Date Microsoft Acces

44

sunt unari, operând asupra unei singure relaţii, iar ceilalţi sunt operatori binari, acţionând asupra unei perechi de relaţii. În algebra relaţională se specifică în mod explicit o anumită ordine pentru evaluarea oricărei expresii, ceea ce implică o anumită strategie de evaluare a interogării bazei de date.

În calculul relaţional o interogare precizează ce va fi extras din baza de date fără a se preciza modul de evaluare a unei interogări. Calculul relaţional este o adaptare a calculului predicatelor din logica simbolică aplicat pentru interogarea bazelor de date. În logica simbolică, un predicat este o funcţie de mai multe variabile, care are o valoare de adevăr. Înlocuind variabile cu valori se obţine o expresie numită propoziţie, care poate fi adevărată sau falsă. Variabilele iau valori dintr-un domeniu dat. Calculul relaţional se prezintă sub două forme: orientat spre tupluri şi orientat spre domenii. Pe baza unor predicate iniţiale, prin aplicarea unor operatori ai calculului cu predicate (conjuncţia, disfuncţia, negaţia, cuantificatorul existenţial şi cuantificatorul universal) se pot defini noi predicate, noi relaţii.

J.D. Ullmann a demonstrat echivalenţa dintre algebra relaţională şi calculul relaţional. Motiv pentru care orice relaţie posibil de definit în algebra relaţională poate fi definită şi în cadrul calculului relaţional, şi reciproc.

2.9.2. Integritatea referenţială

Constrângerile de domeniu sunt restricţii care se aplică asupra mulţimi de valori permise pentru atributele relaţiilor.

Regulile de integritate sunt constrângeri sau restricţii ce se aplică tuturor instanţelor din baza de date, adică aserţiuni pe care datele conţinute în baza trebuie să le satisfacă şi prin care se asigură corectitudinea datelor. Se face distincţie între regulile structurale, care sunt inerente modelării datelor şi regulile de funcţionare (comportament), care sunt specifice unei aplicaţii particulare. Există trei tipuri de constrângeri structurale (de cheie, de referinţă, de entitate) ce constituie mulţimea minimală de reguli de integritate pe care trebuie să le respecte un SGBD relaţional şi care sunt definite în raport cu noţiunea de cheie a unei relaţii. Integritatea entităţilor impune ca într-o relaţie de bază (care corespunde unei entităţi în schema conceptuală) nici un atribut al unei chei primare nu poate fi null. Conform reguli de integritate referenţiale dacă o relaţie are o cheie externă atunci orice valoare a cheii externe va coincide cu valoarea unei chei candidat a unui tuplu în relaţia de bază a acesteia sau este o valoare null. Sunt formulate trei reguli de integritate structurală:

� unicitatea cheii: cheia primară trebuie să fie unică şi minimală;

Page 45: Baze de Date Microsoft Acces

45

� integritatea entităţii: atributele cheii primare trebuie să fie diferite de valoarea null;

� integritatea referirii: o cheie externă trebuie ori să fie null în întregime, ori să corespundă la o valoare a cheii primare asociate.

2.10. Întrebări teoretice de auto-evaluare

1. Explicaţi: a. Conceptul de bază de date b. Noţiunea de model de date c. Modelul Entitate-Relaţie d. Tipurile de chei în cadrul modelării bazei de date e. Obiectivele datelor în baze de date f. Sistemele de gestiune a bazelor de date. Obiective g. Funcţiunile sistemelor de gestiune a bazelor de date h. Componentele unui mediu SGBD

2. Analizaţi diferenţele dintre limbajele pentru definirea datelor, limbajele

pentru manipularea datelor şi limbajele pentru controlul datelor.

3. Prezentaţi principalele concepte din cadrul proiectării bazelor de date. 4. Modelul de date relaţional. Baza de date relațională. 5. Detaliaţi cele 13 reguli ale lui Codd. 6. Operatorii modelului relaţional. Integritate referenţială.

Page 46: Baze de Date Microsoft Acces
Page 47: Baze de Date Microsoft Acces

47

CAPITOLUL 3 MICROSOFT ACCESS

Capitolul curent îşi propune deprinderea noţiunilor şi operaţiilor specifice pentru crearea bazelor de date Access. Pornind de la organizarea datelor în tabele, capitolul punctează principalele tipuri de obiecte ce pot fi incluse într-o bază de date Access: cereri (interogări) şi/sau rapoarte – pentru consultarea, actualizarea şi realizarea situaţiilor de ieşire; formulare – pentru a crea o interfaţă grafică cu utilizatorul (GUI – Graphical User Interface) este necesară crearea formularelor; obiecte de tip macro – pentru a automatiza acţiuni pe care Access le realizează ca răspuns la un anumit eveniment şi module – procedurile scrise în limbajul de programare Visual Basic. În final, sunt prezentate tipurile de fişiere specifice Microsoft Access 2007.

3.1. Noţiuni generale privind bazele de date ACCESS

Sistemul de gestiune a bazelor de date (SGBD) Microsoft Access face

parte din pachetul de aplicaţii Microsoft Office, având caracteristicile specifice unui sistem de gestiune a bazelor de date relaţionale, care reprezintă totodată un instrument complex de dezvoltare a aplicaţiilor de baze de date. Microsoft Access include facilităţile oferite de sistemul de operare Microsoft Windows (meniu contextual al obiectelor, de exemplu); în plus, permite şi facilităţi de tipul drag and drop. Microsoft Access este compatibil cu tehnicile de legare şi încapsulare din tehnologia OLE Microsoft. Caracteristicile definitorii ale SGBD Access sunt următoarele:

1. Posibilitatea creării unei baze de date care poate fi utilizată de către un utilizator sau mai mulţi utilizatori în mod partajat;

2. Interogarea bazei de date se poate realiza în mod grafic prin interfaţa QBE (Query By Example), sau prin limbajul SQL (Standard Query Language);

3. Automatizarea unor activităţi/acţiuni prin macro-comenzi sau prin aplicaţi program în limbajul VBA;

4. Realizarea importului/exportului de date către alte aplicaţii ale pachetului Microsoft Office sau alte SGBD de tip relaţional;

Page 48: Baze de Date Microsoft Acces

48

5. Interfaţa utilizator este uşor de folosit şi respectă principiile de utilizare caracteristice tuturor aplicaţiilor pachetului MS Office;

6. Asistenţă în dezvoltarea aplicaţiilor şi utilizarea bazei de date; 7. Existenţa componentei Help şi a facilităţilor de ajutor de tip

contextual; 8. Instrumente de lucru interactiv pe baze model de tip Wizard pentru

a ajuta utilizatorii în dezvoltarea de aplicaţii; O bază de date ACCESS este bază de date relaţională orientată spre

obiecte. Obiectele aferente unei baze de date creată pot fi observate în panul din stânga din Figura 3.1 – Panoul de navigare. Acesta oferă și posibilitatea vizualizării pe categorii de obiecte sau în funcţie de relaţiile care există între acestea, data creării ş.a.m.d.

Figura 3.1 – Interfaţa Aplicaţiei Access 2007 şi opţiunile disponibile

în Fila Create (Creare)

Un element de interfaţă specific versiunii 2007 este Office Button

(Butonul Microsoft Office) , din partea stângă-sus, care se foloseşte pentru gestionarea lucrului cu fişierele în general (el poate fi considerat un înlocuitor al meniului File din versiunile anterioare ale aplicaţiilor Microsoft Office). Principalele elemente pe care el le conţine (Figura 3.2) sunt:

� un meniu de comenzi de bază (New, Open, Convert etc.) pentru lucrul cu fişiere;

� o listă a celor mai recente documente; � comenzi legate de tipărirea şi salvarea fişierelor;

Page 49: Baze de Date Microsoft Acces

49

� butonul Access Options (Opţiuni Access), utilizat pentru a vizualiza şi selecta diferite opţiuni de configurare al Access-ului (componenţa panglicilor cu butoane, modalităţi de vizualizare a unor elemente de interfaţă, localizarea implicită a noilor baze de date create etc.).

Figura 3.2. – Butonul Microsoft Office al aplicaţiei Access 2007

Lista butoanele de comenzi este concentrată în bara de comenzi rapide (implicit, situată în dreapta butonului Office) şi patru file: Home, Create (care conţine tipurile de comenzi pentru crearea obiectelor prezentate în paragrafele următoare), fila External data – pentru realizarea preluării/exportării datelor din/către alte aplicaţii şi fila Database Tools.

Page 50: Baze de Date Microsoft Acces

50

3.2. Tabelele

Tabelele conţin datele propriu-zise corespunzătoare entităţilor din baza de date, organizate sub forma unei matrice în care coloane reprezintă atribute (câmpuri), iar liniile reprezintă apariţiile, realizările entităţii (înregistrări). O înregistrare este o linie dintr-un tabel, în care fiecare câmp conţine o valoare concretă dintr-un domeniu de valori şi conţine informaţii care identifică o anumită realizare concretă a entităţii; persoană, loc sau obiect – în

exemplu, 1. Un câmp este o informaţie individuală din componenţa unei înregistrări, iar fiecare coloană din tabelul Access reprezintă un câmp cu

informaţii diferite, bine definite ca şi tip de dată – în exemplu, 2.

Construirea tabelelor Access se poate rezuma la două activităţi

principale: crearea structurii (în modul de vizualizare Design View, spre exemplu) şi popularea tabelului cu date – direct, în modul de vizualizare Datasheet View (asemănător mediului de lucru din aplicaţia Excel), sau prin intermediul formularelor sau instrucţiunilor VBA.

Câmpurile din tabelele ACCESS trebuie definite ca fiind de un anumit tip de dată, în funcţie de elementele pa care va trebui să le stocheze fiecare câmp (text, date calendaristice, legături către fişiere externe etc.) şi în funcţie de limitările de spaţiu de care trebuie să ţinem cont – în special atunci când este vorba de baze de date foarte mari, care trebuie să execute rapid un număr foarte mare de operaţii.

Tabelul 3.1

Tipurile de date disponibile pentru câmpuri în Access 2007

Tipul de date

Stochează Dimensiune

Text Text sau text şi numere care nu se utilizează pentru calcule.

Până la 255 de caractere.

Memo Text lung sau combinaţii de text şi numere. Până la 63999 caractere.

Page 51: Baze de Date Microsoft Acces

51

Tipul de date

Stochează Dimensiune

Number (Număr)

Numere, întregi sau fracţionare, care se vor utiliza în calcule, cu excepţia valorilor monetare.

� Byte (Octet) — pentru valori numerice între 0 şi 255 de caractere.

� Integer (Întreg) — pentru valori numerice între -32.768 şi +32.768.

� Long Integer (Întreg lung) — pentru valori numerice între -2.147.483.648 şi +2.147.483.647.

� Single (Simplă) — pentru valori numerice în virgulă mobilă între -3,4 × 1038 şi +3,4 × 1038 şi până la şapte cifre semnificative.

� Double (Dublă) — pentru valori numerice în virgulă mobilă între -1,797 × 10308 şi +1,797 × 10308 şi până la cincisprezece cifre semnificative.

� Decimal (Zecimal) — pentru valori numerice între -9,999... × 1027 şi +9,999... × 1027..

un octet. doi octeţi. patru octeţi. patru octeţi. opt octeţi. doisprezece octeţi.

Date/Time (Dată/Oră)

Valori de dată/oră. Toate valorile stocate includ atât o componentă de dată, cât şi una de oră.

8 octeţi.

Currency (Simbol

monetar)

Valori monetare (simboluri monetare). 8 octeţi.

AutoNumber (Auto

Numerotare)

Generează valori unice. Un câmp AutoNumber poate fi incrementat secvenţial, printr-un increment specificat sau ales aleator. O valoare numerică unică este inserată automat de Access 2007 la adăugarea unei înregistrări.

4 octeţi.

Yes/No (Da/Nu)

De utilizat pentru câmpuri de tip Adevărat/Fals care pot conţine una din două valori posibile: Da/Nu sau Adevărat/Fals, de exemplu.

1 bit.

Obiect OLE Obiecte OLE din alte aplicaţii Microsoft Windows (documente Word, Excel, de exemplu).

Până la 1 gigaoctet.

Page 52: Baze de Date Microsoft Acces

52

Tipul de date

Stochează Dimensiune

Attachment (Ataşare)

Unul sau mai multe fişiere de tip imagine digitală, fişiere Office şi orice tipuri de fişiere binare.

Pentru atașările comprimate, 2 GO. Pentru atașări necomprimate, aproximativ 700KO, în funcție de gradul la care poate fi comprimat ataşamentul.

Hyperlink Hyperlinkuri, pentru a furniza acces cu un singur clic pe butonul mouse-ului la pagini Web prin intermediul unui URL sau la fişiere prin intermediul unui nume în format UNC (convenţie universală de denumire). De asemenea, se pot crea legături la obiecte Access stocate într-o bază de date.

Până la 1 gigaoctet de caractere sau 2 GO de spațiu.

Lookup Wizard (Expert

Căutare)

Nu este un tip de date propriu-zis. De utilizat pentru pornirea expertului Căutare, astfel încât să se poată crea un câmp care utilizează o casetă combo pentru căutarea valorilor într-un alt tabel, interogare sau listă de valori.

În funcție de tabel sau interogare

3.3. Interogările

Interogările sunt obiecte virtuale de tip tabelă, adică vizualizări, care nu au corespondent fizic, fiind definite cu ajutorul tabelelor create deja în baza de date. Tabelele virtuale definite cu ajutorul interogărilor permit efectuarea:

• selecţiilor şi sortărilor în tabele; • calculelor simple şi analizelor încrucişate; • acţiunilor (adăugarea, ştergerea, actualizarea înregistrărilor);

Page 53: Baze de Date Microsoft Acces

53

• operaţiilor SQL. Crearea unei cereri de interogare în Access 2007 se poate face în mai multe

moduri: � utilizând instrumentul Wizard; � prin intermediul ferestrei de proiectare (Query Design) (Figura 3.3); � cu ajutorul limbajului SQL; � prin salvarea unei operaţii de filtrare ca cerere de interogare.

Figura 3.3. – Fereastra de proiectare a unei interogări (Design View)

Formularele sunt obiecte folosite pentru a consulta sau actualiza datele dintr-un tabel sau o structură de interogare.

3.4. Formularele

Formularele sunt obiecte folosite pentru a consulta sau actualiza datele dintr-un tabel sau o structură de interogare. Ele fac mai uşoară munca de introducere a datelor într-o bază de date, dar şi vizualizarea celor deja existente, pentru a le face modificări. În figura 3.4. este exemplificată utilitatea acestui obiect pentru introducerea datelor

Page 54: Baze de Date Microsoft Acces

54

unei noi persoane în baza de date. Aspectul formulare poate să difere foarte mult ca structură, dar şi modalităţile oferite de Access 2007 pentru crearea şi modificarea lor sunt multiple (vezi butoanele din grupul Forms, aferent filei Create).

Figura 3.4. – Exemplu de fereastră de formular

3.5. Rapoartele

Rapoartele sunt obiecte folosite pentru a sintetiza datele stocate într-o tabela reală sau virtuală şi a oferi un rezultat tipărit al informaţiilor din baza de date – un raport ACCES, de la cea mai simplă listă a unui tabel până la rapoartele cele mai complexe ce conţin regrupări de înregistrări şi calcule.

Asemenea celorlalte obiecte prezentate până acum, rapoarte pot fi create în mai multe modalităţi, în funcţie de complexitatea dorită şi de gradul de personalizare pe care dorim să-l oferim acestor situaţii de ieşire. Distingem astfel:

Page 55: Baze de Date Microsoft Acces

55

� un mod de creare rapid, fără prea multe informaţii solicitate privind conţinutul (butonul Report din grupul Reports, fila Create);

� un mod de asemenea facil, dar cu posibilitatea de a face mici precizări privind o „triere” a câmpurilor care să apară în raport (Report Wizard);

� generarea unui raport „de la zero” (Blank Report), populând fiecare secţiune cu elemente de tip control (liste, butoane, imagini), diferite surse de date şi explicaţiile de tip text aferente.

Figura 3.5. – Exemplu de raport în modul de vizualizare Report View

Figura 3.6. – Raportul din figura 3.5 în modul de vizualizare Design View

3.6. Macrocomenzile şi modulele

Macrocomenzile ACCESS reprezintă o modalitate optimă de acces la date, care permit automatizarea mai multor sarcini folosind un limbaj specific. Pentru a rezolva o sarcină mai complexă se poate construi un macro (format dintr-o mulţime de acţiuni) sau o procedură (formată dintr-o succesiune de instrucţiuni scrise în limbajul de programare Visual Basic).

Page 56: Baze de Date Microsoft Acces

56

Vom exemplifica în continuare utilitatea unui asemenea obiect într-o bază de date: să presupunem că dorim să creăm un raport direct din unul din formularele de introducere de date. Există posibilitatea să adăugăm un buton la formular şi să creăm apoi o macrocomandă care porneşte raportul. Macrocomanda poate fi individuală (un obiect separat în baza de date), care este apoi legată la evenimentul On Click (La Clic) al butonului sau poate fi încorporată direct în evenimentul On Click al butonului — o caracteristică nouă în Office Access 2007. La clic pe acel buton, macrocomanda se lansează în execută şi porneşte raportul.

Modulele program conţin o parte a codului VBA al aplicaţiei, şi anume

declaraţiile de variabile şi constante, funcţiile şi procedurile globale ale întregii aplicaţii. VBA reprezintă un mediu de programare orientat obiect.

Figura 3.6. – Structura obiectelor din perspectiva programării VBA

Page 57: Baze de Date Microsoft Acces

57

Un obiect este o entitate autonomă ce prezintă caracteristici (proprietăţi: mărime, culoare, valoare etc.) şi comportamente (metode) proprii. Unele obiecte au o reprezentare vizuală (Formular, Raport etc.) în timp ce altele nu sunt accesibile decât în cod VBA (DBEngine, Container etc.) Marea majoritate a obiectelor vizuale au posibilitatea de a reacţiona la evenimente (deschidere, actualizare etc.). Programarea VBA permite declanşarea evenimentelor, comportamentelor specifice asupra obiectelor prin intermediul codului program: metode, proceduri şi funcţii.

� Evenimentul reprezintă acţiunea utilizatorului sau a sistemului asupra unui obiect ceea ce declanşează execuţia codului program corespunzător.

� Metoda constă în codul program predefinit ce se raportează la un tip de obiect şi care se execută în momentul apariţiei unui eveniment.

� Procedura este alcătuită dintr-un set de instrucţiuni (un modul program) ce nu returnează nici o valoare ci execută o anumită acţiune.

� Funcţia constă dintr-un set de instrucţiuni (un modul program) care în urma execuţiei returnează o valoare de un anumit tip.

3.7. Tipuri de fişiere în ACCESS Office Access 2007 utilizează un nou format de fișier, care permite noi

caracteristici precum câmpurile de căutare multivalorice, utilizarea textului îmbogățit și atașările. Principalele noi extensii de fişiere Acces sunt:

� .accdb — înlocuiește extensia .mdb a numelui de fișier din versiunile anterioare şi este fişierul bază de date propriu-zisă. Aici se regăseşte întreg conţinutul bazei de date: datele (Tabele), legături (Relations/Relaţii), interfaţa vizuală (Formulare şi Rapoarte) şi codul (Interogări, Macro-uri şi Module);

� .accde — înlocuiește extensia .mde a numelui de fișier din versiunile anterioare. Fişierele având această extensie sunt salvate în modul „doar în executare”, având tot codul sursă VBA eliminat. Utilizatorul unui astfel de fișier poate doar executa codul VBA și nu poate modifica nici codul şi nici design-ul formularelor sau rapoartelor;

� .accdt —extensia de nume de fișier pentru Șabloane bază de date Access.

Page 58: Baze de Date Microsoft Acces

58

3.8. Teste de auto-evaluare 1. La ce se pot folosi obiectele de tip Interogare?

2. Descrieţi una dintre modalităţile de a crea o interogare în Access 2007.

3. Ce operaţii se efectuează în mod uzual prin intermediul formularelor?

4. Descrieţi tipul de dată OLE şi Attachment.

5. Cu ce diferă modul de vizualizare Design View faţă de modul de vizualizare Report View al unui raport?

6. Cum se poate obţine în Access 2007 un fişier cu extensia mdb?

7. Ce reprezintă fişierul având extensia mdb?

8. Ce reprezintă fişierul având extensia accdb?

9. Ce reprezintă fişierul având extensia mde?

10. Ce reprezintă fişierul având extensia accde?

Page 59: Baze de Date Microsoft Acces

59

CAPITOLUL 4 LIMBAJUL SQL

Unul dintre cele mai puternice limbaje structurate pentru interogarea datelor, SQL (Structured Query Language), a devenit un standard pentru o gamă din ce în ce mai largă de sisteme pentru gestiunea bazelor de date. Vom prezenta comanda Select – care permite realizarea interogării bazelor de date, precum şi instrucţiunile care permit actualizarea datelor (adăugarea, modificarea şi ştergerea datelor prin comenzi SQL).

4.1. Prezentarea limbajului SQL

Limbajul SQL (Structured Query Language sau limbajul structurat de

interogări) este un limbaj de interogări şi gestionare a bazelor de date relaţionale. Access foloseşte SQL ca limbaj de interogare. În momentul creării unei interogări în modul de interogare Design, Access construieşte în paralel instrucţiunile SQL echivalente. De altfel, majoritatea proprietăţilor interogărilor în modul de interogare Design prezintă clauze echivalente şi opţiuni accesibile în limbajul SQL. Exemplu: Deschideți o interogare în modul Design View:

Faceţi clic pe opţiunea Mode SQL al icoanei View

Page 60: Baze de Date Microsoft Acces

60

Se va obţine instrucţiunea SQL corespunzătoare interogării

Observaţie:

• Această operaţie este foarte interesantă în special pentru cei nefamiliarizaţi cu limbajul SQL: se poate crea interogarea în Access şi recupera instrucţiunea SQL astfel generată pentru a o include în codul VBA.

Anumite interogări SQL, numite interogări specifice limbajului SQL, nu pot

fi create în grila de generare a interogărilor, ci trebuie să fie scrise direct în modul SQL. Este vorba de:

- interogările directe ce permit operarea directă cu tabele în server, - interogările definiţii de date ce permite crearea, ştergerea sau

modificarea structurilor tabelelor, - interogările Union ce permit regruparea câmpurilor de două tabele (sau

mai multe) în acelaşi câmp rezultat din interogare. Aceste interogări sunt foarte utile în fuzionarea înregistrărilor ce provin din tabele diferite.

4.2. Limbajul SQL ŞI VBA

Interogările SQL se integrează perfect în VBA şi pot fi utilizate pornind de la metodele diverselor obiecte:

- metoda OpenRecordset a obiectelor DataBase şi Connection,

Page 61: Baze de Date Microsoft Acces

61

- metoda CreateQueryDef a obiectelor DataBase şi Connection, - metoda Execute a obiectelor Command şi Connection etc.

Interogările SQL sunt de asemenea foarte des utilizate în formulare: - proprietatea RecordSource a unui formular sau raport, - proprietatea RowSource a unei liste derulante etc.

Majoritatea acestor proprietăţi pot fi modificate de codul VBA. Avantajele utilizării instrucţiunii SQL în VBA sunt următoarele:

� Viteza de execuţie: o instrucţiune Select este mai rapidă decât parcurgerea secvenţială a unui tabel.

� Performanţă mai bună: în modul client/server, interogările sunt compilate de SGBD care le optimizează performanţele.

� Întreţinere mai uşoară: codul de instrucţiuni SQL este mai scurt, deci mai uşor de citit, decât echivalentul său în VBA.

� Standardizare: limbajul SQL este standardul de interogare al bazelor de date relaţionale.

4.3. Descrierea limbajului SQL

4.3.1. Instrucţiunea SELECT

SELECT este cea mai folosită instrucţiune, corespunzând interogării Selection din Access. Permite extragerea câmpurilor unui ansamblu de înregistrări ce corespund unor criterii. Sintaxă:

SELECT [ALL |DISTINCT <listă de câmpuri>

FROM <listă de tabele>

[WHERE ...]

[GROUP BY...]

[HAVING...]

[ORDER BY]

ALL

Sunt luate în considerare toate înregistrările ce corespund criteriilor.

Distinct Sunt omise toate înregistrările pentru care câmpurile selectate conţin date în dublu exemplar.

<listă de câmpuri> Listă de câmpuri selectate, separate de virgule * Indică faptul că toate câmpurile tabelului/tabelelor

specifcat(e) sunt selectate.

Page 62: Baze de Date Microsoft Acces

62

alias1, alias2 Indică numele ce trebuie folosite drept antete de coloană în locul numelor coloanelor originale din tabel.

<listă de tabele> Numele tabelului sau tabelelor ce conţin datele care trebuie extrase.

4.3.2. Clauza FROM

Aceasta specifică tabelele sau interogările din care sunt extrase datele. Sintaxă: FROM table 1 [LEFT|RIGHT|INNER JOIN table2

ON TABLE1.camp1 <operator de comparare> TABLE2.câmp2

[LEFT|RIGHT|

INNER]

Aceşti operatori permit definirea tipului de imbricare între tabele.

LEFT JOIN Se foloseşte pentru a crea o imbricare externă de stânga. Rezultatul acesteia cuprinde toate înregistrările provenite din primul tabel (cel din stânga: <tabel1>) şi pe acelea pentru care există o valoare corespunzătoare în al doilea tabel (cel din dreapta: <tabel2>).

RIGHT JOIN Se foloseşte pentru a crea o imbricare externă de dreapta. Rezultatul acesteia cuprinde toate înregistrările provenite din al doilea tabel (cel din dreapta: <tabel2>) şi pe acelea pentru care nu există valoare corespunzătoare în primul tabel (cel din stânga: <tabel1>).

INNER JOIN Se foloseşte pentru a crea o imbricare ce nu cuprinde decât înregistrările în care datele câmpurilor sunt identice.

<operator de

comparare>

Toţi operatorii de comparare relaţională ce sunt utilizaţi (=, <, >, < =, > =).

Exemple:

Select Clients.Cli_societate, Commandes.Cde_DateCde

Page 63: Baze de Date Microsoft Acces

63

From Clients INNER JOIN Commandes ON

Clients.Cli_CodeCli =Commandes.Cde_CodeCli

Listă de comenzi lansate de societate. În primul exemplu, sunt selectaţi doar clienţii care au făcut deja comenzi.

Select Clients.Cli_societate, Commandes.Cde_DateCde

From Clients LEFT JOIN Commandes ON

Clients.Cli_CodeCli =Commandes.Cde_CodeCli

În al doilea exemplu, sunt selectaţi toţi clienţii.

4.3.3. Clauza WHERE

Permite filtrarea înregistrărilor după anumite criterii. Condiţiile clauzei WHERE se exprimă cu ajutorul operatorilor următori:

- operatori de comparare: =, <, >, < =, > =, Is [Not] Null, [Not] In, Between.

- operatori logici: And, Or, Not. Exemplu:

SELECT * From Produse WHERE [Prod_Pret] = 500000

SELECT * From Produse WHERE [Prod_Pret]

BETWEEN 100000 AND 200000

SELECT * FROM Clienti WHERE [Cli_plata] In

(`France, `Italia, `Spania)

4.3.4. Clauza GROUP BY

Clauza GROUP BY corespunde „Totalului” interogărilor Access (numite Regrupări în versiunile anterioare). Permite regruparea datelor într-unul sau mai multe câmpuri. În principal, clauza este folosită pentru executarea funcţiilor de agregare SQL, ca şi Sum (sumă), Count (calcul), Avg (medie). Exemple: Această interogare returnează numărul comenzilor lansate de client.

SELECT Clienti.Cli_Societate, Count(Comenzi.Cde_DateCde

AS NbComenzi

FROM Clienti

LEFT JOIN Comenzi

ON Clienti.Cli_CodeCli = Comenzi.Cde_CodeCli

GROUP BY Clienti.Cli_Societate

Page 64: Baze de Date Microsoft Acces

64

Această interogare returnează totalul fiecărei comenzi.

SELECT Comenzi.Cde_NumCde, Sum([Cde_Pret]*[Cde_Buc]

AS TotalCde

FROM Comenzi

INNER JOIN [Detalii Comenzi]

ON Comenzi.Cde_NumCde = [Detalii Comenzi].Cde_NumCde

GROUP BY Comenzi.Cde_NumCde

4.3.5. Clauza HAVING

Specifică înregistrările regrupate ce trebuie afişate într-o instrucţiune SELECT dotată cu o clauză GROUP BY. Odată ce regruparea este efectuată se afişează lista de câmpuri a clauzei GROUP BY şi sunt selectate doar înregistrările care respectă condiţia specificată în clauza HAVING. Exemplu: Această interogare extrage comenzile ale căror total este mai mare de 2 000 000.

SELECT Comenzi.Cde_NumCde, Sum([Cde_Pret]*[Cde_Buc]

AS TotalCde, Commandes.Cde_DateCde FROM Comenzi

INNER JOIN [Detalii Comenzi]

ON Comenzi.Cde_NumCde = [Detalii Comenzi].Cde_NumCde

GROUP BY Comenzi.Cde_NumCde, Comenzi.Cde_DateCde

HAVING (Sum(Cde_Pret*Cde_Buc)> 2 000 000)

4.3.6. Clauza ORDER BY

Această clauză determină sortarea (aranjarea în ordine crescătoare sau descrescătoare), înregistrările rezultă dintr-o interogare în funcţie de câmpul/câmpurile specificat(e). Sintaxă: [ORDER BY camp1 [ASC|DESC][, camp2 [ASC|DESC]][,. . . ]]

ASC

Ordine crescătoare.

DESC Ordine descrescătoare. Exemplu:

SELECT Clienti.Cli_Soc, Count(Comenzi.Cde_DateCde)

AS NbComenzi

FROM Clienti

LEFT JOIN Comenzi

Page 65: Baze de Date Microsoft Acces

65

ON Clienti.Cli_CodeCli =Comenzi.Cde_CodeCli

GROUP BY Clienti.Cli_Soc

ORDER BY Count (Comenzi.Cde_DateCde) DESC

4.3.7. Instrucţiunea UPDATE

Corespunde unei interogări de actualizare care modifică valorile câmpurilor într-un tabel specificat, pentru înregistrările ce corespund criteriului dat (facultativ). Sintaxă: UPDATE table

SET câmp1=valoarenouă1,[câmp2=valoarenouă2] ...

[WHERE criteriu]

Observaţie:

• Dacă nu se specifică nici o clauză WHERE, toate înregistrările sunt actualizate.

Exemple: Această interogare modifică codul ţării din toate înregistrările tabelului Clienţi.

UPDATE Clients SET Clients.Cli_Pays = „RO”

Această interogare modifică în tabelul Clienţi codul de ţară al înregistrărilor clienţilor al căror oraş este „Timişoara”.

UPDATE Clients SET Clients.Cli_Pays = „RO”

Where Clienti.Cli_oras =”Timisoara

4.3.8. Instrucţiunea DELETE

Corespunde unei interogări DELETE ce şterge înregistrările din tabelul menţionat în clauza FROM, după criteriile date (facultativ).

Sintaxă: DELETE FROM tabel

[Where criteriu]

Observaţie:

• Dacă nu este specificată nici o clauză WHERE, toate înregistrările sunt şterse.

Page 66: Baze de Date Microsoft Acces

66

Exemplu: Această interogare şterge comenzile de dinainte de 1997.

DELETE Comenzi.Cde_DateCde

FROM Comenzi

WHERE (( Comenzi.Cde_DateCde) < #1/1/1997#)

4.3.9. Instrucţiunea INSERT INTO

Instrucţiunea SQL INSERT INTO corespunde unei interogări Add care adaugă înregistrări într-un tabel. Sintaxa:

Interogare Add de adăugare a unei singure înregistrări :

INSERT INTO <TabelDestinatie>[( câmp1 [, câmp2 [‚ ...] ] ) ]

VALUES ( valoare1 [, valoare2 [, ...]])

Observaţie:

• Trebuie să existe tot atâtea valori câte coloane de valorificat, de acelaşi tip şi în aceeaşi ordine.

Interogare Add cu una sau mai multe înregistrări:

INSERT INTO <TabelDestinatie>[( câmp1 [, câmp2 [‚ ...] ] ) ]

SELECT [<TabelSursa>.]câmp1 [, câmp2 [,...] ]

FROM <lista de tabele>

Observaţie:

• Instrucţiunea SELECT trebuie să returneze atâtea valori în aceeaşi ordine şi de acelaşi tip către coloanele de valorificat (câmpul instrucţiunii INSERT).

Exemple: Adăugarea unei înregistrări în tabelul Clienţi

INSERT INTO Clienti (Cli_CodCli, Cli_societate, Cli_oras,

Cli_plata)

VALUES( `Mirton`, `Editura Mirton`, `Timisoara~, `RO`)

Adăugarea unei înregistrări din tabelul Prospecte în tabelul Clienţi.

INSERT INTO Clienti

SELECT Prospecte.*

FROM Prospecte

Page 67: Baze de Date Microsoft Acces

67

4.3.10. Alte instrucţiuni

Interogare TRANSFORM Creează o interogare imbricată. UNION

Creează o interogare ce fuzionează rezultatele a două sau mai multe tabele sau interogări.

Crearea şi gestiunea de tabele CREATE TABLE Creează un nou tabel.

CREATE INDEX Creează un nou index pentru un tabel existent.

ALTER TABLE Modifică structura unui tabel.

DROP TABLE Şterge tabelul din baza de date.

DROP INDEX Şterge indexul unui tabel.

Crearea şi gestiunea utilizatorilor şi a grupurilor CREATE USER Creează unul sau mai mulţi utilizatori.

ADD USER Adaugă unul sau mai mulţi utilizatori grupului de

utilizatori existenţi

DROP USER Şterge unul sau mai mulţi utilizatori.

CREATE GROUP Creează una sau mai multe grupe de utilizatori.

DROP GROUP Şterge una sau mai multe grupe de utilizatori.

GRANT Oferă privilegii specifice unui utilizator sau a unui grup de utilizatori existent.

REVOKE Retrage privilegiile specifice ale unui utilizator sau a unui grup de utilizatori existent.

Page 68: Baze de Date Microsoft Acces

68

4.4. Exemple de utilizare a interogărilor SQL Pentru a demonstra rezultatele limbajului SQL, exemplele următoare

propun două proceduri echivalente, una folosind limbajul SQL, cealaltă nu. Pentru a realiza aceste exemple, se creează un tabel Clienţi având

câmpurile Cli_Societate, Cli_Ţară şi Cli_Oraş şi se tastează câteva înregistrări în acest tabel.

4.4.1. Actualizarea înregistrărilor

Codul din exemplul următor permite modificarea conţinutului unui câmp dintr-un tabel pentru înregistrările ce corespund criteriilor. Codul VBA ce utilizează o interogare SQL de tip UPDATE Private Sub Maj_Plati()

Dim cncDeviz As ADODB.Connection

Dim strSQL As Sring

`Actualizarea codului ţării din tabelul Clienţi

Set CncDeviz = CurrentProject.Connection

strSQL = „UPDATE Clients SET Clients.Cli_Plati = `RO` _

& „WHERE Clienti.Cli_Oras = „Timisoara”

cncDeviz.Execute strSQL

END SUB

Codul VBA echivalent fără interogarea SQL Private Sub Maj_Plati()

Dim cncDeviz As ADODB.Connection

Dim rstClient As ADODB.RecordSet

` Deschidere pentru înregistrare

Set CncDeviz = CurrentProject.Connection

Set rstClient = New ADODB.RecordSet

rstClient.Open „Clienti”, cncDeviz, adOpenForwardOnly,_

adLockOptimistic

`Parcurgerea secvenţială a tabelului Clienţi

Do While Not rstClient.EOF

If rstClienti(„Cli_Oras”)= „Timisoara” Then

rstClient(„Cli_Plata”)= „RO”

rstClient.Update

EndIf

rstClient.MoveNext

Loop

End Sub

Page 69: Baze de Date Microsoft Acces

69

4.4.2. Încărcarea unei liste derulante

Codul exemplului de mai jos permite afişarea într-o listă derulantă (controlul zonă de listă) a numelui clienţilor a căror nume de Societate începe cu o listă dată (litera este scrisă într-o zonă de text). Pentru a testa acest exemplu:

- se creează un formular numit Clienţi - se adaugă controalele următoare în acest formular:

- o zonă de text (txtNameSoc), - o zonă de listă (IstSoc), - un buton de comandă (cmdLista1).

Codul VBA ce utilizează interogarea SQL de tipul SELECT. Conţinutul listei este rezultatul interogării SQL. Private Sub cmdListe1_Click()

Dim strSQL As Sring

`Controlul numelui scris

If txt numeSoc = „ „ Then

MSGBOX(„Trebuie să tastaţi cel puţin o literă”, _

txtNumeSoc.SetFocus

Exit Sub

End If

`Proprietăţi ale listei derulante

`Lista conţine o interogare

Me.lstSoc.RowSourceType = „Table/Interogare”

strSQL = „SELECT Clienti.Cli_Societate Like `”& _

Me.txtNumeSoc & „*`

Me.lstSoc.RowSource = strSQL

`Reactualizarea datelor listei

Me.lstSoc.Interogare

End Sub

Codul VBA echivalent fără interogarea SQL. Private Sub cmdListe1_Click()

Dim cncDeviz As ADODB.Connection

Dim rstClient As ADODB.RecordSet

Dim strNumeSoc as String

`Controlarea numelui scris

If txtNumeSoc = „ „ Or IsNull(txtNumeSoc) Then

MSGBOX(„Numele acesta a mai fost introdus”, vbExclamation)

Page 70: Baze de Date Microsoft Acces

70

txtNumeSoc.SetFocus

Exit Sub

End If

`Iniţializarea listei derulante

`Lista conţine o suită de valori

Me.lstSoc.RowSourceType = „Lista de valori”

Me.lstSoc.RowSource = „ „

Me.lstSoc.Requery

`Deschiderea unui set de înregistrări

Set cncDeviz = CurrentProject.Connection

Set rstClient = New ADODB.Recordset

rstClient.Open „Clienti”, cncDeviz, adOpenForwardOnly, _

adLockOptimistic

` Parcurgere secvenţială a tabelului şi adăugarea elementelor în

listă

Do While Not rstClienti.EOF

If Left(rst(Client(„Cli_Societate”),1) = _

Left(MetxtNumeSoc, Len(Me.txtNumeSoc)) Then

strNumeSoc = rstClient(„Cli_Societate”)

Me.LstSoc.AddItem strNumeSoc

End If

rstClient.close

End Sub

Observaţie:

1. În exemplele precedente, codul ce utilizează SQL este mai scurt şi execuţia sa este mai rapidă în special dacă tabelul Client conţine un număr important de înregistrări.

4.5. Teste de auto-evaluare 11. Explicaţi şi exemplificaţi:

a. Instrucţiunea Select b. Instrucţiunea Update c. Instrucţiunea Delete d. Instrucţiunea Insert Into

12. Ce se înţelege prin operaţia de actualizare a înregistrărilor? 13. Cum se poate realiza încărcarea unei liste derulante?

Page 71: Baze de Date Microsoft Acces

71

PARTEA PRACTICĂ

APLICAŢII PRACTICE REZOLVATE

Acest capitol se doreşte a fi un îndrumător pentru orele de laborator, în vederea însuşirii deprinderilor practice de utilizare a programului Microsoft Access 2007. Acesta va cuprinde atât aplicaţii rezolvate cât şi aplicaţii propuse studenţilor pentru munca individuală sau pentru autoverificarea cunoştinţelor însuşite din partea teoretică şi în urma realizării aplicaţiilor rezolvate. Suntem conştienţi că noţiunile prezentate prin exemplele din acest capitol nu acoperă toate facilităţile de prelucrare oferite de Microsoft Access, dar reprezintă exemple edificatoare privind posibilităţile de gestionare oferite de Access 2007.

5.1. Aplicaţia 1

1. Să cere informatizarea activităţii unei firme. Furnizorii sunt identificaţi prin cod furnizor, denumire furnizor (numele şi prenumele furnizorului), localitatea, adresa, email, banca furnizor şi cont furnizor. Despre produse se cunosc cod produs, denumire produs, unitate de măsură, stoc, preţ unitar. Produsele sunt depozitate în magazii, pentru care se cunosc cod magazie, denumire magazie, gestionar (numele persoanei care are în gestiune depozitul respectiv). Operaţiunile se desfăşoară pe baza unor facturi, care trebuie să conţină numărul facturii şi data facturii. Fiecare factură va avea detaliate liniile facturii în tabelul LiniiFact, care va conţine număr factură, cod produs şi cantitate.

2. Se cere afişarea tuturor produselor în ordinea alfabetică a denumirii acestora.

3. Să se afişeze toate produsele cu unitatea de măsură bucăţi care au cantitatea strict mai mare decât 2, ordonate alfabetic după denumirea produsului.

Page 72: Baze de Date Microsoft Acces

72

Obiective:

- Crearea unei baze de date. - Crearea tabelelor în Design View. Analiza informaţiilor şi stabilirea

structurii tabelelor. Stabilirea cheilor primare şi a indecşilor. - Crearea relaţiilor dintre tabele. - Afişarea unei liste ordonate şi aplicarea filtrelor pentru afişarea datelor

după anumite criterii. Rezolvare 1. Propunem următoarea schemă de structurare a datelor:

În tabela LiniiFact se observă faptul că pentru câmpul nr_f nu poate fi definită o cheie primară, de aceea vom adăuga câmpul ID.

Se ştie că un furnizor va apare pe mai multe facturi. Deci relaţia dintre tabelele Furnizori şi Facturi este de tipul one-to-many. Pentru a crea această relaţie, este necesară adăugarea câmpului cod_f în tabela Facturi. Într-o magazie se găsesc mai multe produse, deci relaţia dintre tabela Magazii şi tabela Produse este de tipul one-to-many. Pentru aceasta este necesară adăugarea câmpului cod_m în tabela Produse. În acelaşi timp un produs se regăseşte de mai multe ori (posibil) pe liniile unei facturi, sau pe liniile mai multor facturi. Deci relaţia dintre tabela Produse şi tabela Liniifact este one-to-many. Pentru a o crea este necesară adăugarea câmpului cod_p în tabela Liniifact. În final, o factură are mai multe linii, deci relaţia dintre tabelele Facturi şi Liniifact este de tipul one-to-many.

Pentru a realiza aceste leagături, unele tabele trebuie completate cu anumite câmpuri suplimentare, care să permită crearea ulterioară a relaţiilor. Pentru aceasta, în tabela copil, se adaugă câmpul pe care a fost creată cheia primară din tabela părinte. Câmpurile de tip cheie primară alese vor fi: Furnizori (cod furnizor), Produse (cod produs), Magazii (cod magazin), Facturi (nr fact) şi Liniifact (ID). Deci tabelele părinte sunt: Furnizori, Magazii şi Facturi, iar

Page 73: Baze de Date Microsoft Acces

73

Produse şi Liniifact sunt tabele Copil. Adăugând şi rearanjând tabelele, acestea vor arăta ca în figura următoare:

Primul pas este crearea bazei de date. Aceasta va purta numele Firme. Pentru a crea baza de date, din meniul File se alege opţiunea New, iar din Task Pane-ul New File se alege opţiunea Blank Database. Primul pas este alegerea locaţiei în care va fi salvat fişierul, apoi denumirea propriu-zisă a acestuia. După crearea bazei de date se trece la analiza fiecărui tabel în parte şi alegerea tipului de câmp cel mai potrivit datelor care vor fi salvate în acesta. Propunem următoarele:

- în tabela Furnizori: cod_f (codul furnizorului) – cheie primară, de tip Number, Field Size: Integer, Decimal Places:0, Caption: cod furnizor, Validation Rule: <=200, Validation Text: “Maxim 200 de furnizori”, Required: Yes; den_f (denumirea furnizorului) – de tip Text, Field Size: 30, Format: >, Caption: denumire furnizor, Required: Yes, Allow Zero Length: No, Indexed: Yes (Duplicates OK); loc_f (localitate) – de tip Text, Field Size: 30, Caption: localitate, Default Value: Timisoara; adresa – de tip Memo; email – de tip Hyperlink; banca – de tip Text, Field Size: 30, Format: >, Required: Yes, Allow Zero Length: No; cont (contul din bancă, IBAN) – de tip Text, Fields Size: 24, Input Mask: "RO"99>AAAA0000099999999999.

După ce toate câmpurile au fost create, se salvează tabela alegând butonul Save, apoi se apasă săgeata de pe butonul View, de unde se alege Datasheet View, pentru a introduce datele a trei furnizori în tabelă.

Page 74: Baze de Date Microsoft Acces

74

- în tabela Magazii: cod_m (cod magazin) – Primary key, de tip Number, Field Size: Byte, Caption: Cod magazin, Required: Yes; den_m – de tip Text, Field Size: 15, Caption: Denumire magazie, Indexed: Yes (Duplicates OK), gest – de tip Text, Field Size: 30, Caption: Gestionar. Vom introduce în continuare 3 magazii, cu codurile magazilor 111, 112 şi 113;

- în tabela Produse: cod_p – Primary key, de tip Number, Field Size: Long Integer, Caption: Codul produsului, Required: Yes; den_p (denumirea produsului) – tipul câmpului Text, Field Size:15, Caption: denumirea produsului; um (unitate de măsură) – de tipul Lookup Wizard, apoi selectăm – I will type in the values that I want, la opţiunea Number of Columns lăsăm 1, iar în lista col1 vom tasta pe rând, una sub alta, valorile dorite: kg, l, cm, buc, selectând butonul Next, apoi Finish; stoc (stocul disponibil în magazie) – de tip Number, Field Size: Long Integer, Caption: unitate de masura, Required: Yes; pret_u, de tip Currency, Caption: Pret unitary; cod_m (cod magazie) – un câmp de tip Lookup Wizard – vom selecta opţiunea I want the

lookup column to lookup the values in a table or query, apoi se allege tabela Magazii; selectăm câmpul cod_m (cod magazie):

Page 75: Baze de Date Microsoft Acces

75

Ordonarea va fi făcută după acelaşi camp cod_m, putându-se observa valorile introduse anterior în tabela Magazii:

În continuare se selectează butonul Next, apoi Finish. Între cele două tabele (Magazii (tabela părinte) şi Produse (tabela copil) va fi creată automat o relaţie). Pentru ca această relaţie să fie de tipul one-to-many, vom introduce minim 4 produse, 2 dintre ele găsindu-se în aceeaşi magazine, de exemplu cea cu codul 113;

- tabela Facturi: nr_f (numărul facturii) – Primary key, de tip Number, Field Size: Long integer, Caption: Numarul facturii, Required: Yes; data_f – de tip Date/Time, Caption: Data Facturii, Required: Yes, Format: Short date, cod_f (cod furnizor) – tipul de date Lookup Wizard, ne legăm de tabela Furnizori, câmpul cod_f, Caption: Cod furnizor. Tabela Facturi este copilul tabelei Furnizori. Având 3 furnizori în tabela părinte, vom introduce minim 4 facturi, codul furnizorului 125 repetându-se de 2 ori:

- tabela Liniifact: ID – Primary Key, un câmp de tip Autonumber, Caption: Numar curent; nr_f (numărul facturii) – un câmp de tip Lookup Wizard, ne legăm de tabela Facturi, câmpul nr_f, Caption:

Page 76: Baze de Date Microsoft Acces

76

Numarul facturii; cod_p (codul produsului) – un câmp de tip Lookup Wizard, ne legăm de tabela Produse, câmpul cod_p şi cant – un câmp de tip Number, Field Size: Integer, Caption: Cantitate. Acest tabel fiind copilul tabelelor Produse şi Facturi, vom introduce minim 5 înregistrări:

Pentru a verifica relaţiile şi a seta regulile de integritate referenţială, se

selectează butonul Relationships de pe bara de unelte: :

Pentru fiecare relaţie în parte, se apelează meniul contextual, se alege opţiunea Edit Relationship... Pentru a seta regulile de integritate referenţială se selectează opţiunea Enforce Referential Integrity, bifând opţiunea Cascade Update Related Field. Dacă se doreşte modificarea tipului de relaţie dintre cele două tabele, se selectează butonul Join Type..., alegând una dintre cele trei tipuri de relaţii.

Page 77: Baze de Date Microsoft Acces

77

Selectând pentru fiecare relaţie în parte opţiunile respective, se obţine următoarea situaţie:

2. Pentru a vizualiza datele într-o anumită ordine se pot folosi butoanele de pe bara de unelte , sau:

Pentru aceasta trebuie să fim poziţionaţi pe o anumită coloană din tabel, în modul de vizualizare Datasheet View. 3. Pentru a filtra datele dintr-o anumită tabelă putem selecta fie unul dintre butoanele: Filter by selection, respectiv Filter by form, şi Apply/Remove filter, fie una dintre opţiunile din următoarea figură. Opţiunea Filter by Form ascunde înregistrările, permiţând fie selectarea valorii dorite utilizând combo-box-ul corespunzător coloanei dorite, fie introducerea unei sau mai multor valori, operatorul dintre condiţiile multiple fiind AND. Pentru a vedea rezultatul, se selectează butonul Apply Filer de pe bara de unelte Table Datasheet.

Opţiunea Filter by selection permite selectarea cu mouse-ul a valorii

căutate (efectuându-se un click în celula respectivă), rezultatul fiind vizibil atunci când se apasă butonul Apply Filter. Dacă se doreşte anularea filtrului, se selectează butonul Remove Filter (acest buton este un buton de tip On/Off). Filter excluding selection funcţionează exact ca şi opţiunea Filter by selection, diferenţa fiind operatorul NON pus în faţa condiţiei.

Page 78: Baze de Date Microsoft Acces

78

Ultima opţiune – Advanced Filer/Sort permite deschiderea unei ferestre cu ajutorul căreia putem sorta şi compune condiţii compuse, putându-se utiliza operatorul OR între condiţii:

5.1.1. Aplicaţie propusă Se cere informatizarea activităţii unei societăţi de asigurări. Clienţii pot fi persoane fizice sau juridice caracterizate printr-un număr unic, nume şi prenume/denumire, adresă şi telefon. Aceştia pot să încheie diferite tipuri de asigurări (de bunuri, de viaţă etc). Asigurările sunt încheiate de agenţii ce sunt identificaţi printr-un cod unic, nume şi prenume. Contractul de asigurare este caracterizat printr-un număr, data încheierii, obiectul asigurării, perioada (în luni), valoarea asigurată şi prima ce va trebui să fie plătită în fiecare lună de client. Clienţii efectuează plata primelor prin ordin de plată (persoane juridice) sau direct la casierie (persoane fizice), eliberându-se chitanţe. Documentul de plată conţine: numărul documentului, data la care a fost întocmit şi suma plătită. În momentul producerii riscului pentru care a fost întocmită asigurarea, societatea plăteşte clientului despăgubiri. La plata despăgubirilor se întocmeşte un proces verbal care este caracterizat prin nume, data încheierii, descrierea cauzei ce a generat despăgubirea şi procentul în care este despăgubit clientul.

Page 79: Baze de Date Microsoft Acces

79

5.1.2. Aplicaţie propusă Se cere informatizarea activităţii la o filială CEC. Clienţii filialei sunt identificaţi prin seria şi numărul de buletin, data eliberării buletinului, nume, prenume şi adresă. Fiecare client poate să deţină unul sau mai multe cecuri. Pentru fiecare cec se cunoaşte: seria, numărul, data la care a fost eliberat, suma depusă în momentul eliberării şi tipul cecului (poate fi la termen şi la vedere). De asemenea, fiecare cec poate să aibă unul sau mai mulţi titulari. Fiecare client poate efectua depuneri şi restituiri. Depunerile se efectuează prin intermediul unei foi de depunere (FD) caracterizată prin: număr, data şi suma depusă. Restituirile se efectuează prin intermediul foilor de restituire (FR) caracterizate prin: număr, data şi suma restituită. Fiecare cec se poate lichida de către unul din titulari prin intermediul unei foi de lichidare (FL) caracterizată prin: număr, data şi suma din momentul lichidării. Dobânda acordată pentru cecuri se modifică de la o zi la alta şi este diferită pentru cecurile la termen faţă de cele la vedere.

5.2. Aplicaţia 2

1. Să se paroleze baza de date. 2. Pentru a vizualiza cât mai sugestiv relaţiile dintre tabele, se vor

crea formulare cu subformulare. 3. Formularele create vor fi modificate pentru a adăuga titluri,

butoane de comandă şi controale de tip Textbox pentru afişarea şi calcularea valorilor TVA şi VALOARE.

4. Se cere crearea unei forme de meniu. Aceasta va apela cu ajutorul butoanelor de comandă alte forme, câte una pentru fiecare table, pentru vizualizarea datelor.

5. Se doreşte crearea unui panou de comandă (Switchboard) pentru crearea unui meniu care să conţină toate formele.

Page 80: Baze de Date Microsoft Acces

80

Obiective:

- Protejarea bazei de date. - Vizualizarea datelor cu posibilitatea efectuării unor operaţii

elementare asupra acestora. - Afişarea unor valori calculate după anumite formule. - Crearea unei interfeţe vizuale cu utilizatorul.

Rezolvare 1. Pentru a proteja baza de date cu o parolă, aceasta trebuie deschisă în mod Exclusive. Pentru aceasta, vom închide baza de date, alegem opţiunea Open, după selectarea bazei de date se apasă săgeata din dreptul butonului Open, pentru a alege opţiunea Open Exclusive.

Apoi, pentru a seta o parolă, Tools/Security/Set Database Password:

Page 81: Baze de Date Microsoft Acces

81

2. Pentru a crea un formular pentru fiecare tabel în parte, se selectează tabelul, apoi din meniul Insert se alege opţiunea Autoform. De exemplu, pentru tabela Facturi, fiind tabela părinte tabelei Liniifact, automat se va crea un formular cu un subformular.

3. Pentru a adăuga un titlu în antet şi butoane de comandă acestei forme, vom utiliza butonul View pentru a trece în Design View:

Pentru a adăuga un antet/subsol, din meniul Insert vom alege opţiunea Form Header/Footer. Pentru a adăuga controale pe formă este necesară afişarea barei de unelte Toolbox, prin apăsarea butonului Toolbox de pe bara de unelte.

Pentru a adăuga un titlu în partea de antet (Header), se utilizează

controlul Label de pe bara de unelte, , se tastează textul dorit, apoi se formatează folosind butoanele de pe bara de unelte.

Page 82: Baze de Date Microsoft Acces

82

Pentru a adăuga un control de tip buton de comandă, trebuie ca butonul

Control Wizards să fie selectat. Apoi, se alege butonul Command

Button , dând un click în zona de subsol. Aceasta va porni asistentul care permite construirea butonului. Acţiunile pe care le putem ataşa butonului de comandă sunt grupate în mai multe categorii. De exemplu, pentru a închide o formă, se selectează categoria Form Operations, selectând apoi acţiunea Close Form. La apăsarea butonului Next asistentul vă ghidează pentru a alege fie o imagine grafică asociată butonului, fie un text. Ultimul pas este dat de denumirea butonului. După convenţiile cunoscute, orice buton de comandă are un antet de 3 litere, cmd, deci numele acestuia va fi cmdIesire. Analog se construiesc restul butoanelor dorite. Forma se va salva cu numele Facturi-Liniifact. Analog se construiesc restul formelor.

Vom construi o formă care să conţină datele din tabelele Produse şi Liniifact. Pentru aceasta, vom selecta opţiunea Create Form in Design View. Vom deschide fereastra Properties pentru a selecta tabelele de unde vor fi preluate datele. Pentru aceasta, fiind poziţionaţi pe formă, apelăm meniul contextual (click-dreapta) şi alege Properties:

Page 83: Baze de Date Microsoft Acces

83

Dacă se alege obiectul Form, prima opţiune pe pagina All este Record Source. Dacă dorim să extragem datele dintr-o singură tabelă, alegem una dintre cele afişate atunci când este selectat combo-box-ul. Dacă se doreşte extragerea datelor din mai multe tabele, se apasă butonul cu trei puncte. Din fereastra Show Table vom alege cele două tabele, Liniifact şi Produse.

Vom alege din cele două tabele câmpurile nr_f, den_p, um, pret_u şi cant. La închiderea ferestrei se salvează interogarea. Pentru a putea utiliza

câmpurile, dacă acestea nu apar implicit, se apasă butonul . Prin drag-and-drop, aceste cîmpuri vor fi aşezate pe formă.

Pentru a calcula un câmp, acesta trebuie creat cu ajutorul controlului Text-box de pe bara de unelte Toolbox. Selectând controlul şi dând un click pe formă, vom observa o etichetă cu numele Text urmat de un număr, şi un text-box în care apare completat Unbound. În locul textului se completează: TVA, iar în locul lui Unbound se tastează =0,19*[cant]*[pret_u]. Pentru a formata această casetă de text, din fereastra Properties, opţiunea Format, se alege Currency.

Page 84: Baze de Date Microsoft Acces

84

Analog se calculează câmpul Valoare. 4. Pentru a crea o formă de meniu, se crează o formă cu ajutorul opţiunii Create a Form in Design View, apoi se creează butoanele de comandă (cu ajutorul asistentului Control Wizards), selectîndu-se de la categoria Form Operation, acţiuneaOpen a form, urmând a selecta numele formei care se doreşte a fi deschisă atunci când se execută click pe buton.

6. Pentru a construi un panou de comandă (Switchboard):

Dacă apare acest mesaj de eroare, se alege opţiunea Yes:

Din fereastra Switchboad Manager se alege opţiunea Edit, pentru a edita panoul de comandă principal (Main).

Page 85: Baze de Date Microsoft Acces

85

Pentru a crea o nouă opţiune (un nou buton pe panoul de comandă) se alege butonul New:

Analog se crează pentru fiecare formă o nouă opţiune. Pentru a crea un buton care permite părăsirea aplicaţiei:

Putem alege oricare acţiune dintre următoarele:

Forma poate fi regăsită oricând în cadrul formularelor:

Page 86: Baze de Date Microsoft Acces

86

5.2.1. Aplicaţie propusă: Să se creeze o interfaţă grafică cu utilizatorul cu ajutorul opţiunii Switchboard, fiind create formulare cu subformulare, îmbogăţite cu butoane de comandă şi câmpuri calculate, pentru baza de date de la Aplicaţia 5.1.1. şi 5.1.2.

5.3. Aplicaţia 3

1. Să se creeze o interogare care să permită afişarea informaţiilor de pe toate facturile (nr_f, data_f, den_p, cant şi preţ unitar) pentru data curentă.

2. Să se creeze o interogare pentru tabela Produse, afişându-se pentru fiecare înregistrare TVA-ul şi Valoarea (cant*pret).

3. Să se creeze o interogare care să permită citirea interactivă în momentul execuţiei a unui număr de factură şi afişarea informaţiilor legate de aceasta.

4. Să se creeze o interogare care să permită afişarea tuturor facturilor eliberate între 2 date calendaristice (operatorii Between cu And).

5. Să se creeze prin intermediul unei interogări un nou câmp cu numele Observaţii care va conţine textul “Produs eficient” dacă

Page 87: Baze de Date Microsoft Acces

87

valoarea este mai mare decât o anumită valoare sau “Produs ineficient” daca valoarea este mai mică decât acea valoare.

6. Să se afişeze toate facturile eliberate luna aceasta. 7. Operatorul Like:

a. Să se afişeze toate produsele care încep cu litera p. b. Să se afişeze doar produsele care sunt din 5 litere si încep

cu litera p. 8. Să se afişeze toate produsele care au preţurile 3 şi 5 lei. 9. Să se afişeze toate produsele care nu au completat câmpul

denprodus. 10. Să se determine pentru fiecare factură valoarea totală. 11. Să se creeze un nou tabel pe baza tabelelor Facturi, Produse şi

LiniiFact, rezultatul unei interogări, care să conţină toate datele din toate tabele, suprimând apariţia dublată a câmpurilor de legătură, tabelul fiind ordonat alfabetic după denumirea produselor.

12. Să se numere câte produse au preţul mai mic decât 100 lei. Să se salveze interogarea cu numele Minim.

13. Să se calculeze valoarea totală a facturii cu numărul citit de la tastatură. Să se salveze interogarea cu numele ValoareTot.

14. Să se calculeze valoarea medie a valorii tuturor facturilor. Să se salveze interogarea cu numele Medie.

Obiective:

- Crearea interogărilor de selecţie. - Funcţii pentru date calendaristice. - Crearea unor câmpuri calculate. - Interogări cu parametru. - Operatorii Between, Like, In, Is Null. - Funcţia IIF. - Interogări de tip Totals. - Interogări de tip Make Table.

Rezolvare: 1. Pentru a crea o interogare, se alege obiectul Query, selectând apoi opţiunea Create Query In Design View. În fereastra Show table vom selecta pe rând tabelele Facturi, Liniifact şi Produse, apăsând apoi butonul Add, apoi se închide fereastra. Pentru a alege câmpurile dorite, acestea se selectează prin dublu-click. Pentru a selecta condiţia ne poziţionăm sub coloana data_f, pe linia

Page 88: Baze de Date Microsoft Acces

88

Criteria, unde tastăm =Date(). Se salvează interogarea apăsând pe butonul Save. Pentru a vizualiza rezultatul interogării, de pe butonul View se alege Datasheet View.

Observaţie: Dacă înterogarea nu returnează nici un rezultatul, înseamnă că nici o înregistrare nu a verificat condiţia ca data facturii să fie data curentă.

2. Pentru a crea a doua interogare, se alege tabela Produse din fereastra Show Tables, apoi se calculează câmpurile TVA şi valoare, pe rând, pe linia Field, prima coloană liberă: TVA: [pret_u]*[cant]*0,19, respectiv Valoare: [pret_u]*[cant]*1,19. Se salvează şi vizualizeză rezultatul interogării. Pentru a formata o anumită coloană din interogare (TVA şi Valoare), în Design View se selectează coloana, se apelează meniul contextual opţiunea Properties, iar la opţiunea Format se alege Currency. Analog se procedează şi cu coloana Valoare.

Se salvează interogarea şi se vizualizează rezultatele. 3. Se selectează tabelele Facturi, Produse şi Liniifact, câmpurile: nr_f, data_f, den_p, pret_u şi cant. Pentru a crea o interogare cu parametru, care să permită citirea interactivă a numărului facturii de pe tastatură, pe coloana nr_f, linia Criteria se tastează [Introduceti numarul facturii].

Page 89: Baze de Date Microsoft Acces

89

4. Se selectează tabela Facturi, Liniifact şi Produse, câmpurile: nr_f, data_f, den_p, pret_u şi cant:

5. Se deschide interogarea de la punctul 2, în Design View, se salvează cu alt nume (Save as). Se apelează meniul contextual asociat unui nou câmp, se alege opţiunea Build Event:

Se selectează funcţia IIF, modificând-o astfel: Observatii: IIf([valoare]>50;"Produs eficient";"Produs ineficient").

6. Vom folosi 2 funcţii care pot fi aplicate unor date calendaristice:

Datepart (o parte dintr-o dată calendaristică) şi funcţia Month (extrage luna dintr-o dată calendaristică).

Page 90: Baze de Date Microsoft Acces

90

7. a). Se alege tabela Produse, câmpurile: den_p, pret_u, stoc, um şi cod_m. Pe coloana den_p, linia Criteria se tasteauă condiţia: LIKE "p*". b) Se deschide interogarea de la punctul a), se salvează cu alt nume, se trece în modul de vizualizare Design View şi se modifică condiţia: LIKE "p????". 8. Se alege tabela Produse, coloana pret_u, utilizându-se operatorul IN.

9. Tabela aleasă va fi Produse, câmpurile: den_p, cant, cod_m. Pe coloana den_p, linia Criteria se tastează IS NULL. 10. Deschidem interogarea de la punctul 2, unde avem calculată valoarea. Salvăm interogarea cu un alt nume, trecem în Design View şi ştergem sau modificăm restul câmpurilor, lăsând doar următoarele: nr_f şi valoare.

Page 91: Baze de Date Microsoft Acces

91

Se selectează butonul Totals de pe bara de unelte, iar sub valoare, pe linia Total, se alege funcţia SUM. 11. Pentru a crea o nouă tabelă cu toate înregistrările din tabelele Facturi, Produse şi Liniifact, se adaugă toate câmpurile din aceste tabele, fără a duplica respectivele câmpuri, iar din meniul Query se alege opţiunea Make Table Query, se dă un nume tabelei noi create, apoi se salvează interogarea, şi apasă butonul Run pentru a executa acţiunea:

Mesajul următor este doar unul de avertizare, şi anume datele salvate în tabele vor fi adăugate în tabelul nou creat. Deci vom apăsa butonul Yes.

12. Din fereastra Show Table se alege tabela Produse, utilizându-se funcţia COUNT:

Page 92: Baze de Date Microsoft Acces

92

13. Pentru a calcula valoarea totală pe fiecare factură în parte, se grupează datele după numărul facturii (interogări de tip Totals) şi se alege funcţia SUM:

14. Pentru a calcula media se aplică funcţia AVG:

Page 93: Baze de Date Microsoft Acces

93

5.3.1. Aplicaţie propusă Să se încerce toate tipurile de interogări din exemplul anterior pe problemele propuse 5.1.1 şi 5.1.2.

5.4. Aplicaţia 4

1. Să se creeze un raport pentru tabelul Furnizori, datele fiind grupate după localitate.

2. Să se creeze un raport pentru afişarea datelor de pe fiecare factură în parte, calculându-se valoarea facturii şi valoarea totală a tuturor facturilor.

3. Să se creeze rapoarte pentru fiecare tabel şi interogare create anterior.

Obiective:

- Crearea rapoartelor cu ajutorul Wizard-ului. - Crearea rapoartelor cu datele provenind din mai multe tabele. - Adăugarea unor câmpuri calculate.

Rezolvare: 1. Pentru a crea un raport cu ajutorul asistentului, se alege opţiunea Create Report by Using Wizard. La primul pas se alege tabela sau interogarea pe baza căreia se va crea raportul (Tables/Forms). Din caseta Available Fields se selectează câmpurile dorite, apoi se apasă butonul Next.

Page 94: Baze de Date Microsoft Acces

94

La pasul 2 se selectează criteriul de grupare, în cazul de faţă vom grupa furnizorii după localitate. Dacă se apasă butonul Grouping Options se pot alege mai multe variante de grupare: după prima iniţială, a doua etc...

La pasul următor se selectează ordinea în care vor fi afişate înregistrările în raport:

În continuare se selectează orientarea paginii (verticală, orizontală), precum şi modul de afişare al informaţiilor pe pagină:

Page 95: Baze de Date Microsoft Acces

95

La pasul următor se alege un stil din lista afişată. Ultimul pas permite

modificarea titlului raportului (nu este vorba de numele cu care va fi salvat raportul, ci doar textul care va apare în antentul raportului), apoi putem alege între a vizualiza raportul şi a modifica raportul. Pentru a încheia crearea raportului se alege opţiunea Finish.

Raportul în modul Design va apare ca în figura următoare:

Dacă datele care dorim să apară provin din mai multe tabele, sau avem nevoie de unele câmpuri calculate, putem crea o interogare în care să selectăm tabelele, calculând câmpurile dorite, apoi creăm raportul pe baza interogării. Dacă se doreşte adăugarea unui câmp care va fi calculat, se alege de pe bara de unelte Toolbox controlul TextBox. În caseta în care apare Unboand, se începe cu simbolul =, apoi se tastează funcţia sau formula dorită. Numele câmpurile vor fi trecute între paranteze drepte. De exemplu, un câmp valoare ar putea fi calculat astfel =[cant]*[pret_u]*0,19.

Page 96: Baze de Date Microsoft Acces

96

2. Pentru a crea raportul, vom alege ca sursă a datelor interogarea cu

numele Valoare. Dacă în această interogare avem câmpuri de tip Numeric, la pasul 3 se selectează butonul Summary Option, bifând check-box-urile de sub funcţia SUM pentru câmpurile TVA şi Valoare.

Pentru a vizualiza raportul, de pe butonul View se alege opţiunea Print Preview.

5.4.1. Aplicaţie propusă Să se creeze rapoarte cu ajutorul Wizard-ului şi cu ajutorul opţiunii Create Report in Design View pentru problemele propuse 5.1.1 şi 5.1.2.

5.5. Aplicaţia 5

1. Să se creeze următoarea formă de meniu.

Page 97: Baze de Date Microsoft Acces

97

Obiective:

- Crearea butoanelor de comandă fără ajutorul asistentului. - Utilizarea ferestrei Properties pentru a customiza butonul. - Prezentarea mediului de programare VBA. - Utilizarea comenzii DoCmd cu metodele OpenTable, RunSQL şi Quit. - Instrucţiuni VBA – citirea de la tastatură a datelor prin InputBox. - Instrucţiuni SQL – inserarea unei noi înregistrări, modificarea valorii

unui câmp, selecţia datelor. Rezolvare: În acest caz se va folosi facilitatea Create form in Design View. De pe bara de unelte Toolbox se verifică dacă butonul Control Wizard este selectat. Acesta trebuie să fie deselectat pentru a permite crearea manuală a controalelor, fără ajutorul asistentului. În continuare se alege butonul de

comandă Command Button , acesta fiind depozitat pe formă. Apelând meniul contextual asociat butonului de comandă creat pe formă, se selectează opţiunea Properties şi se modifică proprietăţile Name: cmdDesPr şi Caption: Produse – Design. Analog se procedează pentru restul butoanelor. Pentru a introduce instrucţiuni ataşate butoanelor trebuie să apelăm editorul Visual Basic. Pentru aceasta, se apelează meniul contextual al fiecărui buton în parte, se alege Build event, Code builder, OK. Mediul de programare Visual Basic Application arată ca în figura următoare:

Page 98: Baze de Date Microsoft Acces

98

În zona de declarare a variabilelor se tastează:

Butonul 1 Private Sub cmdDesPr_Click() ' se deschide tabela Produse pt. vizualizare in Design DoCmd.OpenTable "Produse", acViewDesign End Sub Toate liniile care încep cu caracterul apostrof sunt comentarii, ele vor fi ignorate de compilatorul Visual Basic. Butonul 2 Private Sub cmdDescPr2_Click() ' se deschide tabela Produse pt. vizualizare in Datasheet View DoCmd.OpenTable "Produse"

Page 99: Baze de Date Microsoft Acces

99

End Sub Butonul 3 Private Sub cmdInsPr_Click() 'adaugarea unei noi inregistrari DoCmd.RunSQL "insert into produse values (cod_produs, den_produs, um_produs, stoc_produs, pret_produs, cod_mag)" End Sub Butonul 4 Private Sub cmdModDen_Click() 'modificarea denumirii unui produs la care este cunoscut codul v_cod = InputBox("Introduceti codul produsului la care doriti sa ii modificati denumirea:") DoCmd.RunSQL "update produse set den_p=denumire where cod_p=" & v_cod End Sub Butonul 5 Private Sub cmdCrTNou_Click() 'selectarea produselor cu stoc 0 si crearea unei tabele cu aceste produse DoCmd.RunSQL "Select cod_p, den_p, um, stoc, pret_u, cod_m into StocNul from produse where stoc=0" DoCmd.OpenTable "StocNul" End Sub Butonul 6 Private Sub cmdViz_Click() 'vizualizarea produselor cu codul >= o valoare introdusa de la tastatura v_cod = InputBox("Introduceti un cod pentru a fi afisate produsele cu codul mai mare decat aceasta valoare") DoCmd.RunSQL "Select cod_p,den_p,um,stoc, pret_u, cod_m into Temp1 from produse where cod_p>=" & v_cod DoCmd.OpenTable "Temp1" End Sub Butonul 7 Private Sub cmdValoare_Click() DoCmd.RunSQL "select cod_p, den_p, um, categorie, pret, cant, cant*pret as valoare into Valoare from produse" DoCmd.OpenTable "Valoare" End Sub

Page 100: Baze de Date Microsoft Acces

100

Butonul 8 Private Sub cmdIesire_Click() DoCmd.Quit End Sub

5.5.1 Aplicaţie propusă Să se creeze un formular cu opţiuni corespunzătoare tabelelor existente create pentru problemele propuse 5.1.1 şi 5.1.2.

Page 101: Baze de Date Microsoft Acces

101

BIBLIOGRAFIE

1. I. Bandu „Baze de date Access 2007”, Editura Mirton, Timişoara, 2009;

2. S.Biriescu, „Baze de date în mediul Acces”, Editura Mirton, Timişoara, 2006;

3. T.Connolly, C.Beg, A.Strachan, „Baze de date – proiectare, implementare, gesionare”, Editura Teora, Bucureşti, 2001;

4. D.Dănăiaţă, C.Margea, D.Mogoşanu, „Excel 2000. Aplicaţii economice rezolvate pas cu pas”, Editura Mirton, Timişoara, 2001;

5. D.Dănăiaţă, C.Margea, D.Târnăveanu, A.-M. Negovan „Excel 2007. Aplicaţii economice rezolvate pas cu pas”, Editura Mirton, Timişoara, 2008;

6. I.Despi, G.Petrov, R.Reisz, A.Stepan, „Teoria generală a bazelor de date”, Editura Mirton, Timişoara, 2000;

7. C.Fehily, „SQL –visual quickstart guide”, Editura All, Bucureşti, 2004;

8. V. Florescu, P.Năstase, F.Berbec, „Baze de date – fundamente teoretice şi practice”, Editura Infomega, Bucureşti, 2002;

9. C.Giulvezan, G.Mircea, „Baze de date. Teorie şi practică. Acces şi VBA”, Ed.Universităţii de Vest, Timişoara, 2006;

10. C.Giulvezan, G.Mircea, D.Târnăveanu, „Baze de date. Teorie şi practică. Acces, VBA şi SQL”, Ed.Universităţii de Vest, Timişoara, 2009;

11. M.J.Hernandez, „Proiectarea bazelor de date”, Editura Tora, Bucureşti, 2003;

12. L.Hurbean, „Baze de date. Concepte teoretice şi abordare practică în Microsoft Access”, Editura Mirton, Timişoara, 2006;

Page 102: Baze de Date Microsoft Acces

102

13. F. Ionescu, „Baze de date relaţionale şi aplicaţii”, Editura Tehnică, Bucureşti, 2004;

14. S.Johnson, „Microsoft Office Access 2007”, Editura Niculescu, Bucureşti, 2008;

15. M.Lupulescu, M.Muntean, C.Giulvezan, „FoxPro de la iniţiere la performanţă”, Editura de Vest, Timişoara, 1994;

16. M.Miloşescu, „Baze de date în Visual FoxPro”, Editura Teora, Bucureşti, 2003;

17. G.Mircea, „Access 2002. Tehnici de programare în VBA”, Editura Mirton, Timişoara, 2003

18. M.Muntean, „Note de curs – Baze de date”, 2008-2009;

19. M.Muntean, „Baze de date în sisteme informatice economice”, Editura Mirton, Timişoara, 2002;

20. P.Năstase ş.a. „Baze de date – Microsoft Access 2000”, Editura Teora, Bucureşti, 1999;

21. J.V.Petersen, „Baze de date pentru începători”, Editura All, Bucureşti, 2002;

22. I.Popescu, „Modelarea bazelor de date”, Editura Tehnică, Bucureşti, 2001;

23. R.Smith, D.Sussman, „Programare în ACCESS 97 VBA, pentru începători”, Editura Tora, Bucureşti, 1999;

24. M.Velicanu, I.Lungu, M.Muntean, „Dezvoltarea aplicaţiilor cu Visual FoxPro”, Editura All, Bucureşti, 2001;

25. ***, „Microsoft Visual Basic 6.0 – ghidul programatorului”, Editura Teora, Bucureşti, 1999.

26. Site-ul oficial Microsoft Office Romania / produsul Access – http://office.microsoft.com/ro-ro/access/

Page 103: Baze de Date Microsoft Acces

103

GLOSAR DE TERMENI

Administratorul bazei de date (Database Administrator)

este persoana sau grupul de persoane responsabil de proiectarea, implementarea şi realizarea fizică a bazei de date, de securitatea şi controlul integrităţii, de întreţinerea întregului sistem.

Administratorul de date (Data Administrator)

gestionează resursele de date, fiind responsabil de proiectarea conceptuală şi logică a bazei de date, de planificarea bazei de date, de realizarea şi întreţinerea standardelor, a politicilor şi a procedurilor bazei de date.

Bază de date este un ansamblu structurat de date legate structural între ele, un depozit de date unic definit o singură dată şi utilizat simultan de mai mulţi utilizatori. Baza de date este o resursă comună şi partajată. Baza de date conţine nu numai date ci şi descrierea acestora.

Bibliotecă de obiecte

un fişier prevăzut de obicei cu o extensie .olb, furnizând informaţii ce permit maipularea obiectelor puse la dispoziţia utilizatorului de un server. Se poate folosi Exploratorul de obiecte pentru a examina conţinutul unei biblioteci de obiecte.

Câmpul este o informaţie individuală din componenţa unei înregistrări, iar fiecare coloană din tabelul Access reprezintă un câmp diferit.

Chei alternative se numesc celelalte chei candidat, rămase nealese.

Cheie candidat este atributul sau mulţimea de atribute ale unei entităţi care identifică în mod unic apariţiile individuale ale unui tip de entitate. Un tip de entitate poate avea mai multe chei candidat.

Cheie compusă este o cheie candidat formată din mai multe atribute.

Cheie primară din mulţimea de chei candidat se alege un singură care va fi numită cheie primară.

Clauza FROM (SELECT)

specifică tabelele sau interogările din care sunt extrase datele.

Clauza GROUP BY (SELECT)

este folosită pentru executarea funcţiilor de agregare SQL, ca şi Sum (sumă), Count (calcul), Avg (medie).

Page 104: Baze de Date Microsoft Acces

104

Clauza HAVING (SELECT)

specifică înregistrările regrupate ce trebuie afişate într-o instrucţiune SELECT dotată cu o clauză GROUP BY. Odată ce regruparea este efectuată se afişează lista de câmpuri a clauzei GROUP BY şi sunt selectate doar înregistrările care respectă condiţia specificată în clauza HAVING.

Clauza ORDER BY (SELECT)

determină sortarea (aranjarea în ordine crescătoare sau descrescătoare), înregistrările rezultă dintr-o interogare în funcţie de câmpul/câmpurile specificat(e).

Clauza WHERE (SELECT)

permite filtrarea înregistrărilor după anumite criterii.

Dată o informaţie codificată şi stocată pe un suport de memorare. Din punctul de vedere al prelucrării de calculator, în cadrul aplicaţiilor, datele se definesc cu ajutorul unui nume (identificator), a atributelor pe care le are şi de o valoare.

Evenimentul reprezintă acţiunea utilizatorului sau a sistemului asupra unui obiect ceea ce declanşează execuţia codului program corespunzător.

Fişier este o structură care grupează date dintr-un anumit domeniu care au anumite caracteristici comune. Din punct de vedere fizic fişierul este o colecţie finită de înregistrări fizice, iar din punctul de vedere al semnificaţiei, o colecţie de înregistrări logice, numite şi articole. Din punctual de vedere al sistemului de operare fişierul are un nume şi eventual o extensie de fişier.

Formularele sunt obiecte folosite pentru a consulta sau actualiza datele dintr-un tabel sau o structură de interogare.

Instrucţiunea DELETE

corespunde unei interogări DELETE ce şterge înregistrările din tabelul menţionat în clauza FROM, după criteriile date (facultativ).

Instrucţiunea INSERT INTO

corespunde unei interogări ADD care adaugă înregistrări într-un tabel.

Page 105: Baze de Date Microsoft Acces

105

Instrucţiunea SELECT

este cea mai folosită instrucţiune, corespunzând interogării Selection din Access. Permite extragerea câmpurilor unui ansamblu de înregistrări ce corespund unor criterii.

Instrucţiunea UPDATE

corespunde unei interogări de actualizare care modifică valorile câmpurilor într-un tabel specificat, pentru înregistrările ce corespund criteriului dat (facultativ).

Interogările sunt obiecte virtuale de tip tabelă, adică vizualizări, care nu au corespondent fizic, fiind definite cu ajutorul tabelelor definite deja în baza de date.

Înregistrarea este o linie dintr-un tabel, în care fiecare câmp conţine o valoare concretă dintr-un domeniu de valori şi conţine informaţii care identifică o anumită realizare concretă a entităţii; persoană, loc sau obiect

Limbajul pentru controlul datelor (LCD – Data Control Language)

este un limbaj specific care include comenzi pentru asigurarea confidenţialităţii şi integrităţii datelor, pentru salvarea informaţiei cu scopul menţinerii integrităţii bazei de date şi chiar pentru rezolvarea problemelor de acces concurenţial la date.

Limbajul pentru definirea datelor (LDD – Data Description Language)

este un limbaj specific pentru fiecare SGBD fiind utilizat pentru a specifica schema bazei de date. Este un limbaj descriptiv care permite administratorului bazei de date, respectiv utilizatorului final sa descrie şi să definească entităţile din baza de date precum şi relaţiile existente între entităţi, adică să definească o schemă sau să o modifice.

Limbajul pentru manipularea datelor (LMD – Data Manipulation Language)

este un limbaj care asigură un set de procedee ce permit operaţiile de bază pentru manipularea datelor din baza de date. Operaţiile executate în cadrul bazei de date presupun existenţa unui limbaj specializat în care comenzile se exprimă prin fraze ce descriu acţiuni asupra bazei de date.

Limbajul SQL (Structured Query Language)

este un limbaj de interogări şi gestionare a bazelor de date relaţionale.

Page 106: Baze de Date Microsoft Acces

106

Macro-urile reprezintă o modalitate optimă de acces la date, care permit automatizarea mai multor sarcini folosind un limbaj specific. Pentru a rezolva o sarcină mai complexă se poate construi un macro (format dintr-o mulţime de acţiuni) sau o procedură (formată dintr-o succesiune de instrucţiuni în Visual Basic).

Metoda constă în codul program predefinit ce se raportează la un tip de obiect şi care se execută în momentul apariţiei unui eveniment.

Model de date este o colecţie integrată de concepte, necesare descrierii datelor, a relaţiilor dintre date şi a constrângerilor asupra datelor dintr-o organizaţie, o reprezentare abstractă a obiectelor şi a evenimentelor lumii reale şi a asocierilor dintre acestea, cu ajutorul căruia se reprezintă o organizaţie.

Modelul Entitate – Relaţie

reprezintă un model de date conceptual de nivel înalt, neformalizat, care descrie structura bazei de date, precum şi tranzacţiile de regăsire, respectiv de reactualizare asociate. Acest model, permite o reprezentare a unui sistem real, grupând elementele sistemului real în entităţi şi asocieri (legături) între entităţi.

Modulele conţin o parte a codului VBA al aplicaţiei, şi anume declaraţiile de variabile şi constante, funcţiile şi procedurile globale ale întregii aplicaţii. VBA reprezintă un mediu de programare orientat obiect.

OLE (Object Linking and Embedding) sau OLE Automation

este tehnologia care permite manipularea obiectelor unei alte aplicaţii, direct din Access sau din VBA Access.

Organizarea datelor

reprezintă procesul de identificare, definire, evaluare, structurare şi memorare a informaţiilor, în cadrul unui sistem informaţional. Prin organizarea datelor se realizează gruparea datelor în colecţii de date omogene, se stabilesc care sunt relaţiilor dintre date, dintre elementele colecţiilor şi dintre colecţii, precum şi modul de stocare a datelor pe suportul fizic de memorare.

Page 107: Baze de Date Microsoft Acces

107

Paginile de prezentare

reprezintă obiecte specifice ACCESS care permit afişarea într-un format accesibil care permite transmiterea rapidă a datelor prin Internet sau Intranet.

Procedura este alcătuită dintr-un set de instrucţiuni (un modul program) ce nu returnează nici o valoare ci execută o anumită acţiune.

Proiectanţii bazei de date

sunt persoanele implicate în proiectarea logică şi cea fizică a bazei de date. Proiectarea conceptuală şi logică presupune identificarea entităţilor, a relaţiilor dintre entităţi, a constrângerilor asupra datelor ce vor fi stocate în baza de date.

Rapoartele sunt obiecte folosite pentru a sintetiza datele stocate într-o tabela reală sau virtuală şi a oferi un rezultat tipărit al informaţiilor din baza de date – un raport ACCES, de la cea mai simplă listă a unui tabel până la rapoartele cele mai complexe ce conţin regrupări de înregistrări şi calcule.

Redundanţa datelor

reprezintă o proprietate a unei colecţii de date care se referă la faptul că unele componente ale colecţiei de date sunt memorate de mai multe ori pe suportul de memorare. Creşterea redundanţei are ca efect apariţia de erori frecvente datorate neconcordanţei informaţiilor memorate în fişiere aparţinând unor aplicaţii diferite, rezultând costuri de actualizare mărite corespunzător.

Relaţie (relationship)

este o asociere, o comunicare, o corespondenţă între două sau mai entităţi. Relaţia exprimă raportul existent între respectivele entităţi şi există doar dacă entităţile există.

Sistemul de Gestiune al Bazei de Date (SGBD)

reprezintă un pachet de programe specializat pentru definirea, crearea, întreţinerea şi accesul controlat la baza de date.

Tabelele conţin datele propriu-zise corespunzătoare entităţilor din baza de date, organizate sub forma unei matrice în care coloane reprezintă atribute (câmpuri), iar liniile apariţiile, realizările entităţii (înregistrări).

Page 108: Baze de Date Microsoft Acces

108

Visual Basic Application (VBA) Access

este un limbaj de programare orientat obiect, dezvoltat de Microsoft folosind limbajul Visual BASIC adaptat la cerinţele specifice ale sistemelor de gestiune de baze de date.